Înaintând pe cale... 9736771326, 9789736771323

Citation preview

4V

înaintând pe eaU..

Petroșani

Ștefan Coman

înaintând pe cale

Editura FoCU® Petroșani - 2008

Coordonator proiect: Ligia Centea Tehnoredactare: Ecaterina Hora Coperta: Ildi lozsa

Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României

COMAN, ȘTEFAN înaintând pe cale... /Ștefan Coman - Petroșani : Focus, 2008 Bibliogr. ISBN 978-973-677-132-3 821.135.1.-97

Tiparul: **'1 tKc«iv *'‘ ood COI

2

www.focustibtket*.io www.toc««f thlkeiv-io

■-. SR EN 190(001:2001 Nr. 1443

Dedic acest volum:

Scumpei mele soții, ‘Filia, pe care de multe ori o necăjeam trezindu-mă noaptea și citind sau scriind poezii... (prețioților mei copii ți gineri: Dia și Florin, Emy și Marcel- Vasy, Claudiu-Ștefan... (Dragilor mei nepoți- Melissa, Fineas, Levy, Anthony...

3

Cuvânt înainte Ștefan Coman (născut la 25 martie 1949 în Periam, județul Timiș) este un levit neobosit, nelipsit de la Templul Domnului, în a cărui slujire s-a angajat încă din tinerețe. Biografia sa este o mărturie a faptului că Dumnezeu ne pregătește contextul în care-L putem onora printr-o slujire plină de dragoste, la capacitate maximă. Astfel, în anul 1960, părinții forțați de colectivizarea comunistă s-au stabilit în orașul Petroșani, județul Hunedoara, loc în care tânărul a deprins arta muzicală, a devenit ucenicul lui Hristos și servitorul Său devotat. La scurt timp după căsătorie, în 1972 a început să slujească în biserica locală ca dirijor de cor, lucrare binecuvântată, de 25 de ani, prin care multe suflete au fost îmbărbătate și apropiate de cer. Apoi, lucrarea sa de laudă pentru împăratul a continuat în S.U.A. (a emigrat în 1997) unde a slujit în California și momentan în Phoenix, Arizona. Volumul de față nu este o lucrare scrisă de „pana unui scriitor celebru", dar este o lucrare de laudă pentru Cel mai frumos dintre oameni, in Fața căruia autorul se proșterne în închinare și adorare, meditând la Legile și Poruncile Lui. Aflat în prezența divină el își îndeamnă frații la veghere iar pe cei fără Hristos îi cheamă la pocăință. Fiecare poezie este un nou pas pe calea cu Domnul, este o părticică de trăire lângă El, o expresie a dorului de-a ajunge ACASA. înaintând pe cale... o revărsare a preaplinului inimii unui levit.

Prof. Ligia Centea

5

înaintând pe cale

IARTĂ-I, TATĂ La marginea drumului sta lumea privind Pe Mesia urcând la Calvar. 11 vede-n genunchi sub povară căzând, Și-i sângerau rănile amar. Pe crucea ce-o poartă Isus împărat E sânge, sunt lacrimi, durere... Cu toții, pe rând, un semn am lăsat Puțini au știut iertare a cere.

Pironu-n căușul mâinilor Lui Se scaldă în sângele sfânt. Buretele acru la buze 1-1 pun, Iar vorbele aspre le sunt.

O lacrimă curge din ochii Lui mari: Ea spală, căzând, lumea toată. L-au pus pe Hristos între hoți și tâlhari, Iar El a șoptit: I ARTĂ-I, TATĂ!

aprilie 1995

7

Ștefan Coman

PĂCATUL PÂNDEȘTE LA UȘĂ Creștine, păcatul nu-i glumă, Nu e nici om, nici dumnezeu! Cu vorba și gându-i ne fură Și neveghind păcătuim mereu. îndemnurile lui sunt ucigașe, Pândesc mereu sufletul tău. Ele sunt bucuriei vrăjmașe, Lărgind adesea calea spre rău. Păcatul ușor te-nconjoară Atunci când te lași alintat. Cu ața-i subțire sau sfoară El tare...de iad te-a legat.

Păcatul alungă iubirea Când daru-i cu drag l-ai primit. Atunci vorba, gândirea, simțirea, Sunt daruri ce le-ai pângărit.

De-aceea nu crezi că dreptatea îți stă împotrivă vârtos? Motivezi și-ndeparți bunătatea Ce vine din Domnul Cristos. Deci, frate, veghează! Păcatul nu-i glumă, Nu e nici om, nu e nici dumnezeu! Fii tare, fii cremene nu humă, Și-nvinge păcatul mereu și mereu.

ianuarie 1997 8

înaintând pe cale

GOLGOTA Golgota, calvar al suferinței, Pe culmea ta muri Isus Hristos! Și-acum rămâi altarul suferinței, Nădejde vie pentru păcătos. Golgota, pe culmea ta măreață Stătu Isus pe cruce atârnat Căci Ia Gabata i s-a spus în față: „De tot păcatul Tu ești vinovat”. Pe dealul tău se-ntunecase cerul Privindu-și Creatorul răstignit. Dar prea puțini au cunoscut misterul Al Celui Heruvim desăvârșit.

Golgota, calvar al suferinței, Altar al jertfelor dumnezeiești! Muri pe tine Pilda pocăinței Ce-aduse năzuințele cerești. Golgota! Țărâna ta cu sânge A plămădit nădejde-n viața mea. Iar rodul suferinței și azi plânge La amintirea de pe culmea ta.

martie 1994

9

Ștefan Coman

SĂRBĂTOAREA BOTEZULUI Ce măreață este ziua Când vii să mărturisești Că vrei să urmezi pe Domnul Și în toate să-I slujești.

lată-mă, o, Doamne sfinte, Vreau ca Ție să-ți promit Că voi fi cu Tine-n viață Pân-ajung în infinit.

îmbrăcat în haină albă. Cum și Tu odat-ai fost, Vreau să te urmez, Isuse, Să-mi găsesc al vieții rost. Sufletul curat fa-mi mie Ca albit deplin să fiu, Chiar lăstar fiind în vie Cred că nu e timpuriu. Aflându-mă-n apă, Doamne, Către Tine eu suspin: Umple-mă cu-a Ta putere, Voia-Ți să-mplinesc deplin!

Să-mi iubesc chiar și dușmanii Și pe frați și pe surori, Ca să pot zbura spre ceruri, Dincolo, mai sus de nori.

10

înaintând pe cale

Dacă din mulțime, Doamne, Unul știi că nu-i al Tău, Scapă-1 de Satan acuma, Că ești Fiu de Dumnezeu. Ca noi, mântuiți, în ceruri Cu toți să ne bucurăm, Slavă, cinste și onoare Tot timpul să îți cântăm! Astă zi de sărbătoare Unească-ne într-un crez Pe toți ce stăm înainte-Ți La acest măreț botez!

•k A k

februarie 2000

11

Ștefan Coman

FĂGĂDUINȚĂ Părinți dragi, ce cu iubire De creșterea mea-ngrijiți, Voi pentru-a mea fericire Tot ce-i frumos dăruiți.

Voi munciți și zi și noapte, Pentru mine adunați. Prin îndemnuri și prin fapte Calea vieții mi-arătați. Eu sunt mic și n-am putere Truda să v-o răsplătesc; Dar, ca și o mângâiere, Să vă ascult mă silesc. Inimioara mea plăpândă, Cât și suflețelul meu, Mereu pentru voi înalță, Rugăciuni lui Dumnezeu.

Și-ndată ce voi fi mare Și în duhu-mi luminat, Voi cânta nouă cântare Lui Hristos cel adorat!

iunie 2000

12

înaintând pe cale

LA TINE VIN Când rătăceam pe drumul vieții Luptam mereu să-i dau un sens. Eram în floarea tinereții Și-n întuneric tot mai dens!

Eu nu știam de unde vin, Nici ce căutam în nopți târzii, Dar îmi vedeam al meu destin Pierzându-și firul prin pustii. Toți pomii s-au uscat demult. Câmpia-i fără rod, pustie. Toamna aproape c-a trecut Și iarna-i gata ca să vie. Cum să mă lupt în întuneric? Ce arme aș putea să am? Trecutul mă cuprinde sferic, Și-aștept să încep Noul An.

Dar când lumina m-a atins M-a-ndepărtat de întuneric. Hristos viață-n mine a nins, Și totu-a devenit feeric! Știu: am greșit, și-mi cer iertare, Tu mi-ai schimbat al meu destin! Din întunericul cel mare, ISUS, la Tine vin, da vin!

octombrie 2000 13

Ștefan Coman

IERTARE Anii vieții vin și trec Pe scurta timpului cărare, Dar aș dori să petrec Măcar o clipă de uitare.

Am greșit în viață mult Și acum asta mă doare. Privesc fapta-mi din trecut Și oftez după iertare. Lacrimi pe obraz îmi curg, Iar gândurile mă-nfioară. La Tine, Doamne, aș vrea s-ajung Cu nespusa mea povară. Mereu îmi cer iertare Și cred că voi primi. De vezi în mine o schimbare, ISUSE, nu mă ocoli!

Și-acum, știind că m-ai iertat, Spre ceruri rugă-am înălțat. Cu bucuria-mi sufletească, M-avânt spre patria cerească!

octombrie 2000

14

înaintând pe cale

CU EL VOI TRAI Ridică-te, suflet, cu dulce cântare, Vestind tu la lume ce-nseamnă trădare, Să o înștiințăm! Căci Mântuitorul trădat greu ne este, Creștine, la luptă! Cântarea-ți dă veste, Noi toți să luptăm! Dar voi învinge, oare, cu zelul din mine Torentul ce curge și spre lume vine, De sine împins...? Strivește acum, Tu, cătușa Satanei Ce sufletul leagă și dă-1 bucuriei, Căci Tu ai învins!

Vrăjmașu-n tăcere săgeata-și gătește, Și chiar de-i strivit, țipând se târăște, Un duh veninat. De-aceea acum, la luptă, creștine! Atâta: doar lupta, alt gând nu-ți rămâne, Căci ești acuzat.

De vezi legea sfantă-n picioare călcată, Să nu uiți! E legea ce-a fost proclamată! Nu, nicicând NU tăcea! în Țara Gloriei când noi ne vom strânge, Cei ce-au călcat-o, în iad ei vor plânge, Iar noi în cer ne vom bucura!

15

Ștefan Coman

Creștini, avem trebuință, spre-a ne conduce, De Hrist înainte: și-atunci vom străluce, Noi îl vom găsi! Deci, cel ce renunță la tot pentru slavă, în viața eternă pe Domnu-o să-L vadă, Cu El vom trăi! Iar marea cântare ce noi vom cânta, Va fi colo-n glorii, când cu Isus vom sta, în slava cerească. Cântarea lui Moise și-al Mielului imn, Cântare măreață, din suflet divin, Spre El o să crească!

noiembrie 2000

16

Înaintândpe cale

HRISTOS A ÎNVIA T! De ziua învierii, creștinilor, veniți în suflete și-n inimi putere să primiți. Imnuri de bucurie să-nălțăm lui Hristos, Cari din vecia morții prin moartea Lui ne-a scos. în zorii dimineții un înger fu mânat în fața gropii. Strigă: „Hristos a înviat!” Căci prin puternicia Celui din cer slăvit, Pe morții din morminte sculând i-a mântuit.

Treziți din somnul nopții, să mergem la mormânt, Cântând de bucurie spre slava Celui sfânt. Căci Soarele dreptății, Hristos, a înviat Și viață din Viață El tuturor ne-a dat.

De praznicul cel mare al sărbătorilor, Slăvim pe Creatorul în vecii vecilor! Căci gloria cerească din El a răsărit. Ierusalime, cântă, căci azi ești mântuit! Saltă de bucurie, Sioane, munte sfânt, Căci prin a Sa-nviere viața-i pe pământ în ziua cea dintâia a săptămânilor, Ce-i zâna și stăpâna tuturor zilelor.

Ea, ziua cea dorită ce mult am așteptat, Acum ni se-arată: Hristos a înviat! Cel ce se-ntoarce astăzi și vine la Hristos Va sta cu El în slavă, în cerul glorios.

decembrie 2000

17

Ștefan Cornan

BIBLIA Ora-i de plecat la Templu. Am pornit veseli și noi. Către casa de-nchinare Pașii ne-ndreptătn vioi.

Și să vezi ce bine-mi șade, Căci ce am a fost un har. De la mama am cadoul: Biblia-am primit-o-n dar. Carte sfântă, de la tine Eu pot multe învăța...! Căci tata mereu îmi spune, Iar eu cred că e așa. Eu Te chem, Tu mă învață, Căci voiesc a te-asculta. Voi trăi a mea viață Așa cum e voia Ta.

Biblia mereu vorbește, Iar copilul tresări. Mama mereu îi șoptește: Vezi, învață a trăi!

Isus știe să vorbească Și celui ce nu-i deprins, Dacă vrea el să citească, Ce-n Scriptură este scris. 18

înaintând pe cale

Deci, să căutăm pe Domnul Câtă vreme mai trăim. Și să nu ne fure somnul Cât în lume viețuim.

Și de vreți ca Dumnezeu Să vă scape de-orice rău, De cuvântu-I ascultați Și pe calea Lui umblați! De mai vreți ceva în viață, Biblia vă dă povață: Părinții să vi-i cinstiți, Pe bătrâni să îi iubiți,

Bolnavii să-i mângâiați, Săracii să-i ajutați. Astfel dacă veți trăi, Raiul îl veți moșteni.

■k-k k

ianuarie 2001

19

Ștefan Coman

PÂNĂ CÂND MAI STAI? De multe ori ai auzit chemarea Spre Tatăl, spre lumină și spre rai. Dar tu n-asculți nici glasul, nici șoptirea Și nu-ți întorci nici pasul, nici privirea. O prieten, spune-mi: până când mai stai? Tu ai văzut minuni și lucruri care Pe mulți i-au-ntors din calea lor cea rea. Dar ești cuprins acum de nepăsare, De cea mai grea, de cea mai tristă stare. O, frate, până când? Tu până când mai stai?

Prietene, tu știi că moartea nu-i departe, Tu știi că iadu-ți stă la căpătâi, Totuși, tu rătăcești pe căi deșarte, In calea și-n umblarea ta rămâi. Copil iubit, o, până când amâi? Cunoști din Cartea sfântă ce te-așteaptă. Acum din nou te cheamă Dumnezeu. N-auzi chemarea-I sfântă și-nțeleaptă, Tu, cel ce știi și calea rea și calea dreaptă? Suflet iubit, o, până când mai stai? Curând solul trimis o să te cheme, Răsplata ce o meriți ca să-ți dea. Ai astăzi timp să iei o hotărâre, E vremea să îți schimbi viața ta! O, până când? dar până când mai stai? ianuarie 2001

20

înaintând pe cale

TREZIREA CREDINȚEI 9

„Noi dar suntem trimiși împuterniciți ai lui Hristos; și, ca și cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în numele lui Hristos: Impăcați-vă cu Dumnezeu!” (2 Corinteni 5:20)

Se-aude un strigăt ca din depărtare Stând lângă poartă, mereu insistând. El plânge întruna, chiar fară-ncetare, De pe obrazul Lui mari lacrimi căzând.

O! Cine-i sărmanul ce plânge întruna La poarta închisă, bătând și-așteptând, Lăsându-și pe Tatăl și-a Sa strălucire, Și printre demoni cu greu El luptând?

Privește în ochii Lui plini de iubire Cât și la-ntristarea de pe fața Sa. Se-ndreaptă acum rugător către tine, Ca să-L primești astăzi în inima ta. Plin de dragoste-acum El rostește: Oare de ce Eu atât m-am luptat Să-Mi câștig un popor azi în lume Dacă voi hainele vi le-ați pătat?! 21

Ștefan Coman

Unde-am pus pace, azi e tulburare; Unde-am sădit dragoste-i ura cea rea. Poporul Meu astăzi către-acestea trage. Uitând legământul, cât și legea Mea. Clevetirea, minciuna, pofta, dușmănia Sunt fapte cu care mulți s-au întrecut, Muncesc până-n noapte, i-a cuprins lăcomia, La mulți nu le pasă de ce au făcut.

Aceștia-s în casa de rugăciune, Sfidând lucrătorii ce-s puși la altar. Mocnesc az.i întruna ca și un tăciune Și-aprind un foc mare... de la micul jar. Creștinilor, vă-ntreab-acum stăpânul: Unde e legea, unde e harul de mereu Mă-ntristați? Lovindu-Mi întruna și coasta și dorul, Coroana-Mi de spini tot mai tare-apăsați...

Faptele voastre mă duc iar la cruce. Și cuie în palme iar îmi pironiți. Voi vreți să-Mi căleați din nou legământul și scumpul Meu sânge să îl pângăriți?

Deci, veniți-vă-n fire la sfânta strigare, Căci Domnul din slavă pe nori va apare, în judecata cea sfântă și dreaptă va sta, Să răsplătească credința cât și fapta ta. Porniți azi pe calea de Hrist luminată, Al Său glas în inimi vă sune mereu. E timpul să știm azi, cu toții, pe dată, Ce vrea de la noi Tatăl sfânt, Dumnezeu.

22

înaintând pe cale

Iar cei ce sunt gata, cu haina curată, Zbura-vor spre ceruri cu sfânta Lui gloată. In slava-I cerească la masă vor sta Și imnuri de slavă mereu vor cânta. Sfințește-n noi dorul ce-i azi fără grai, înalță-n sus cântul ce e doar suspine. Pe-ai Tăi ia-i de mână și-ndreaptă-i spre rai Și-n veci, sus în slavă, vor fi tot cu Tine.

***

februarie 2001

23

Ștefan Coman

BISERICA Trăim aici în lumea rea Și-i tot mai rău, știm bine, însă nu-i mult, Biserică, Și voi veni la tine.

De planșete sufletu-i plin, Și genele sunt pline. Dar mai așteaptă-ncă puțin Și voi veni la tine.

Vedem că timpul s-a lungit Și noaptea rece vine. O, unde-i ceasul pregătit Ca Tu să vii la mine? Așteaptă dar, încă puțin Privind în sus spre Mine Iar când veți fi uniți deplin, Eu voi veni la tine. Eu îți voi șterge ochii tăi De lacrimi și suspine. Pe-a slavei fericite căi Te-aștept să vii la Mine.

Mai rabdă dar, și mai iubește Căci mirele-i în zare BISERICĂ, te pregătește, Căci se-aud pași pe cale. 24

înaintândpe cale

E-așa de greu în lumea rea, Și fi-va tot mai greu, știu bine. Dar voi veghea și voi lupta, Până voi fi la tine.

kkk

aprilie 2001.

25

Ștefan Cotnan

CÂNTAREA MINUNATĂ Doamne, n-am să cânt vreodată Altceva, decât ce-mi dai. Căci cântarea Ta-i curată, Ea mi-e cel mai dulce grai.

N-am să-mi schimb, Doamne, menirea Chiar de-aș fi-ndemnat s-o fac. îmi voi duce-așa trăirea Chiar de-aș rămânea sărac. N-am să-Ți schimb, Doamne, Cuvântul Ș-adevărul Tău curat, Chiar de-aș fi pe-ntreg pământul Părăsit sau alungat.

N-am să-mi iau o altă cruce Chiar dac-aș cădea sub ea, Căci știu că doar ea mă duce în împărăția Ta. Doamne, aceasta mi-e dorința: Să stau unde Tu m-ai pus. întărește-mi azi credința Ca să-Ți cânt veșnic, Isus! Iar in cer cu-a Tale gloate Voi cânta-n sfânta cetate Cântarea cea minunată Nu va-nceta niciodată!

mai 2001 26

înaintând pe cale

CINE POATE? Cine ar putea să creadă Că Mă poate înșela... Când inima-i o grămadă De gunoaie-ascunse-n ea? Cine poate să gândească Pe Mine a mă schimba După pofta lui firească, După planul care-1 vrea? Oare cine-ar fi în stare Să ignore ce-i al Meu Călcând astăzi în picioare Conștient pe Dumnezeu?

Omul care-i iară minte Și-ascultă de glas străin El acceptă-un borș de linte, Și cu el decide chin. Cine vrea să dovedească Căci M-a înțeles deplin, A lui viață să-și sfințească, Să primească-un chip divin. Cine vrea ca să cunoască Azi misterul din cuvânt? Cine-ar vrea să mă primească Negru, chiar așa cum sunt? 27

Ștefan Coman

Cei ce vor să Mă urmeze, Și cei care n-au plecat, Ei pot încă să lucreze Prin Duhul Sfânt ce le-am dat. Singura putere vie Ce îi poate transforma Este VIA DOLOROSA, Jertfa Mea și GOLGOTA.

kk-k

mai 2001

28

înaintând pe cale

MARIA LA MORMÂNT Azi e zi de sărbătoare și e zi de neuitat Căci ISUS, Domnul Vieții, din moarte a înviat. O, ce mare bucurie răsună în lung și-n lat... Căci din veșnicia morții „Mesia a înviat”!

A înviat, a înviat cu-adevărat, Pământul s-a cutremurat Când Cel pe nume „Minunat”, El, Domnul păcii a-nviat!

în zori, de dimineață, Maria la mormânt De dor aleargă-n grabă cu sufletul arzând. Văzând cavoul rece că-i gol, s-a-nspăimântat, Dar Solul sfânt îi spune: „Hristos a înviat”! Discipolii mirați sunt privind al Său mormânt: Unde e oare Domnul? Se-ntreabă ei plângând. Același Sol le spune tot, cum s-a întâmplat: Voi duceți vestea-n lume: „Hristos a înviat”!

Și marea bucurie o cântă îngerii-n cor, Și apele, și-ntinsul, și păsările-n zbor... Cel mort, e viu! Osana! El ne-a răscumpărat Dându-ne mântuirea. „Hristos a înviat”!

3 februarie 2002

29

Ștefan Coman

O, ȚARA MEA O, Țara mea! O, Domnul meu! O, veșnicule Dumnezeu, Preasfântă-mpărăția Ta Doresc să fie Țara mea. Am fost un rob neîncercat, Ca un copil eu m-am luptat. Dar vreau să fiu în viitor Un briliant strălucitor. Ce plai plăcut, ce loc frumos! în slavă cu Isus Hristos, Cu Domnul mă voi bucura în veci de veci, Aleluia!

O, Țara mea, mult te-am dorit, Cu devotare ți-am slujit. Domnul Isus mi-a pregătit în tine loc preafericit.

k-k-k

13 aprilie 2002

30

înaintând pe cale

NU MĂ UITĂ Oriunde-aș fi Tu ești mereu cu mine, Chiar de-aș fugi, de Tine sunt ajuns. Și în singurătate, de mine mi-e rușine, Nelegiuirile-mi pe Tine te-au străpuns.

Nimic de fața Ta nu m-ar ascunde, Chiar dac-aș cere azil, sunt prigonit. Nici marea nu are destule unde Să mă primească nemărturisit.

A mele lacrimi nu mă mai încearcă... De groaza Ta și ele au secat. Ai dat poruncă toate să mă-ntoarcă, Să mă predea de unde am plecat. Aceasta faci în mila Ta cea mare Ce nu Te lasă nicicând să mă uiți. Nu-mi trece nici o zi iară lucrare, Cu Duhul Tău cel Sfânt Tu mă confrunți...

A -k A

22 mai 2002

31

Ștefan Coman

POPORULE ISRAEL... Popor al lui Israel, încrede-te mereu în Cel ce este tare, în Cel ce-i Dumnezeu! El, ce te-a ocrotit din zori și pân’ noaptea târziu Poporule Israel, ocrotitorul tău e viu! Tu ai trecut prin lupte, și ape ai trecut... Chiar și-n adâncul mării tot Domnul ți-a fost scut. A fost cu tine la Meriba, chiar de era târziu, Poporule Israel, izbăvitorul tău e viu! Ai biruit în lupte și-n tot greul ce-ai dus, Doar prin minuni și semne El, Domnul te-a condus. De-a fost și-n zori sau pân’ noaptea târziu, Poporule Israel, apărătorul tău e viu!

Iar dacă-n lupte grele ai fost și umilit, Și-n vremea cea din urmă de-al tău frate urât, Azi nu uita: și-n zori de zi, și-n ceas târziu, Poporule Israel, Leul din Iuda este viu!

Ascultă-L azi pe Domnul cel care ți-a vorbit, Să știe-ntreg pământul că-i gata de venit. Ascult-acum, cât încă nu e prea târziu, Căci te-a iubit: și-n zori de zi, și-n ceas târziu. Poporule Israel, e Dumnezeu: și-n veci de veci e VIU! 23 septembrie 2002

32

înaintând pe cale

VEGHEAZĂ SĂ NU CAZI! Ce-ai vrea mai mult decât prezența Mea Deplin s-o ai în viața ta? De ce-ți dai legi, nimicuri pe pământ, Când Eu ți-am dat în dar Duhul Meu Sfânt? De ce nu prețu iești orice cuvânt Ce Duhul ți-1 transmite pe pământ? Cum poți să stai așa de împietrit Când vezi că alții-n duhul s-au unit? Ce-ai vrea mai mult decât ce Eu ți-am dat? Nemulțumirea ta e un păcat! Nu vrei să recunoști ce-ți dăruiesc, Tu nu mai simți nimic, căci ești firesc.

M-am cheltuit atâția ani la rând Să-ți mulțumesc sufletul tău flămând... Dar astăzi văd că orice-aș încerca Este respins de împietrirea ta. O, cât de mult aș vrea s-ai ochi să vezi Ce mult ai de pierdut că tu nu crezi... O, vai de-acel ce-1 plânge cerul azi... Tu, suflete, veghează să nu cazi!

mai 2002

33

Ștefan Coman

CHEMARE O, tu acel ce-n lume mai rătăcești pribeag, La Domnul azi te-ntoarce, vino la El degrab’ Căci sunetul trâmbiței se va auzi-n curând Iar tu aici în moarte vei rămânea plângând.

Deci vino-acum la Domnul, nu amâna mereu, Primește azi îndemnul ce ți-1 dă Dumnezeu. Ziua de mâine-i scris, nu e a ta. Grăbește, vin la Domnul, că nu vei regreta.

Și eu salvat de Domnu-s, și-acum sunt fericit Că-L am pe Domnul Isus, că El m-a izbăvit. Prin Cel ce-i minunat eu pacea am aflat Căci Cel atotputernic pe mine m-a salvat. De-atunci inima-mi cântă mereu lui Dumnezeu Și-n veci ea îl slăvește pe salvatorul meu. Prin El eu am credință că azi sunt mântuit Și sus, în cerul slavei, El loc mi-a pregătit. De azi, creștini, cu toții să-l preamărim pe El, Să 11 slujim în toate, și să-L urmăm cu zel, Ca-n ziua așteptată cu Domnul să plecăm, Din valea plângerii, din moarte, în slăvi să ancorăm. Ce bucurii avea-vom când vom fi colo sus, Și când vedea-vom fața slăvitului Isus... A Celui ce în viață ne-a ajutat la greu, Cu slava Lui divină ne-a ocrotit mereu.

34

Înaintând pe cale

Acum îți mulțumesc Părinte De sângele Mielului Sfânt, Căci datorită jertfei Tale Sfinte, îmi pot pleca genunchii la pământ.

îți mulțumesc că nicio clipă-n viață, Părinte Sfânt, Tu nu m-ai lepădat, în îndurarea Ta m-am încrezut pe dată, Și-ți mulțumesc că sunt pe veci SALVAT.

k kk

septembrie 2002

35

Ștefan Coman

MII DE CORURI Pe boltă mii de coruri cântă Căci azi Mesia s-a-ntrupat. Pe păstori vestea îi încântă, Chiar mesajul ascultat. „Azi în cetatea-mpăratului David Vi s-a născut un rege și Mântuitor. El este Hristos, Domnul cel Slăvit. Ce-a adus pace și viață tuturor.” Deodată-mpreună cu îngerul S-a unit oastea-ceea cerească, Slăvind pe Dumnezeu, preaînaltul, Ce-adus-a omenirii pacea sufletească.

Și munții-n bucuria lor repetă Ce miile de îngeri intonează, Jar în văzduh, deasupra văilor Răsună imnuri care lung vibrează. De unde-i bucuria voastră? O, voi păstori, ce auziți? Cântarea corului din slavă De ce-ascultați așa uimiți? *** Când îngerii la cer s-au dus, Păstorii între ei și-au spus: „Să mergem, după cum ne-au zis, La ieslea Pruncului promis.

36

înaintând pe cale

Căci astă minune-ntâmplată Care-i prin îngeri anunțată, Doar în Betleem poate fi C-așa vestit-au profeții.” Căci un Copil ni s-a născut, Un prinț venit din slăvile divine A coborât acum la pământeni, Ca să-i ridice din moarte și ruine.

***

Omul are-adăpost de înnoptat, Pasărea își are cuibul său, Dar Mesia adăpost n-a aflat Unde să-și plece capul Său. Venit-a la ai Săi să-i mântuiască Dar ei pe Creator nu L-au primit. Când El le arăta că îi iubește, Cu zel pe-o cruce ei L-au răstignit. ***

Creștini, astăzi cu bucurie îi cântați Și Pruncului născut vă închinați! Căci Mesia cel Sfânt azi s-a născut, Cântați cu ceru-ntreg azi pe pământ! De veți veni la El acum ca păcătoși, Voi veți primi iertare și veți cânta voioși. Pacea Lui v’a inunda de bucurie, Căci Salvatorul s-a născut pace să fie. *** 37

Ștefan Coman

îngenuncheați la mica iesle-acuma stăm, Celui venit din cer cu toți ne închinăm. Nașterea Lui revarsă în noi bucurie, Iar ieslea inimilor noastre-a Lui e pe vecie.

Cu toți ne amintim de corul îngeresc Trimis la noi de însuși Tatăl nostru ceresc. Ca pace să vestească pe pământ Prin Pruncul cel născut prin Duhul Sfânt. Taina nașterii-i nedescoperită încă, Este știută doar de Sfântul Creator. Noi știm că El nimica nu încurcă, Ci este-n veci de veci a toate știutor.

***

Acum Isus domnește în cer ca împărat, Cu diademă sfântă El e încoronat, La dreapta Sa în ceruri curând și noi vom sta, Neîncetat pe Pruncul atunci vom lăuda. Și când va reveni-n mărirea Sa, Acelor drepți El le va spune-așa: „Priviți patria voastră, intrați cu toții-n ea, Căci locul vostru este aici, la dreapta Mea!”

*** 24 noiembrie 2002

38

înaintând pe cale

IMNUL BIRUINȚEI O, patrie sfântă și minunată De Tatăl pentru noi creată ești, în tot ce-am biruit în lupta sfântă, Stăpâne sfânt, doar Tu te oglindești.

Isuse scump, ne ești conducător, Cu Tine ne-avântăm spre viitor. Noi Te vom urma și-Ți vom intona Imnul bravului învingător.

Cântecul nostru de iubire crește Și ne adună în același har. Iar dragostea cea sfântă ne unește în jurul tronului sfânt, milenar.

Părinte sfânt, noi ți-am jurat credință, Sub legământul sfanț vom izbândi. Călca-vom toți pe străzile de aur în cinstea Celui ce va birui.

*** 20 octombrie 2002

39

Ștefan Coman

TABLOU Lumea liniștită doarme ... și-n oglinda ei apare Umbră tainică de-argint peste case și ogoare: Luna, pare că se plimbă grațioasă în mișcări... în cer Tatălui se cântă minunatele cântări.

Stele se zăresc în lacul plin de nuferi și fiori, Domnul străjuie înaltul cu fantastice splendori... Sfânt zefir din cer adie peste-a cerului oglindă, Și aleargă-n taina nopții suflete de sfinți să prindă.

în decorul de poveste lumea își trăiește viața De când apare-nserarea, pân-apare dimineața. Oamenii se trezesc iară, somnoroși din cale-afară, Căutându-și de zor sorții cu o râvnă solitară. Iar când soarele apare peste inimi însetate, :: Razele-i se duc departe, suflete ca să adape. Duhuri le-nviorate de-a Domnului apă vie Se vor înălța spre ceruri, în cântări de bucurie.

Sfinții răspândesc mireasmă peste mări și peste zări, Iar în ceruri larg răsună imnuri de sfinte cântări. Și natura se trezește într-o sfântă armonie, Revărsată-n dimineața când Hristos are să vie.

*** 28 februarie 2004

40

Înaintând pe cale

BĂTRÂNULUI PESCAR... Doamne, sunt o umbră tristă... Cel care-am umblat cu Tine Sunt o umbră tremurândă Istovită de suspine.

De regret, regret amarnic Tot ceea ce am pierdut Și-am rămas cu jale-n suflet După anii ce-au trecut. Dar tânjesc și mult aș vrea Ca să-mi schimbi a vieții soartă. Dă-mi, te rog, încă o șansă, Măcar de această dată.

***

Când ascult tristețea nopții Care plânge cu amar, Din acel dor plin de lacrimi Al bătrânului pescar, Simt din nou cum bate vântul Barca-mi ce-i iarăși pe lac. Vreau ca în parfum de nuferi Durerea să mi-o îmbrac. Duhu-mi scufundat în vrajă Prinde-ncet să se trezească... Și-n orizont, zorii zilei lată-ncep să se ivească. 41

Ștefan Coman

Ruga azi mi-ascultă, Doamne, Dă iar vremea înapoi. Că-i plin astăzi de tristețe Duhul Tău cel sfânt în noi.

Dorul de Tine mă-neacă însă-l strivesc printre lacrimi Și îmi amintesc cu jale De-a Tale zile cu patimi. De aceea vreau, Isuse, Să-mplinesc a Tale spuse, Umbra-mi să rămână tare Până ne-ntâlnim în zare.

28 februarie 2004

42

înaintând pe cale

VREA U SÂ FIU CU TINE Doamne, vreau să fiu cu Tine! Te iubesc atât de mult! Ale mele doruri toate Numai Tu mi le-ai știut... Eu zăceam în întuneric Pe când Tu erai un prinț Ce privea umil spre mine, Cu iubire și cu simț.

Tu mi-ai înțeles deplin Al inimii-ascuns suspin, Căci în lumea asta n-am Mângâiere și-alt balsam.

Te văd astăzi plin de farmec, îngânând cu glas domol: - Vin la viață de la moarte, Ca să n-ajungi în Șeol!

Căci privesc în lumea plină De păcat și sâlnicie Ce va dispărea-ntr-o clipă, Clipă scurtă ce-a să vie. Astfel zise Domnul blând Și cu mâna-I semn făcând, Să-nțeleg deplin chemarea Care îmi va da salvarea.

43

Ștefan Coman

Chiar acum de m-aș întoarce, Să-nțeleg aș vrea să pot Cum deodată Tu dai pace Sufletelor ce se-ntorc. Da, Isus, Tu ne dai pace, Nu lumește, ci pe veci! Ești puterea ce desface Cortul ce la Tine-1 treci.

Voi uita, primind cununa, Necazul și chinul greu, Iar cu îngerii întruna Voi lăuda pe Dumnezeu. îți cânt slavă acum Ție Pentru jertfa ce-ai depus. Liniște am pe vecie, Căci voi fi cu Tine sus.

*** 31 mai 2004

44

înaintând pe cale

DAR FI-VA TAINĂ A străbătut prin arșiță pustia, în vechime, Poporul cel ales ce din robie-i scos. Călătoreau loviți de soare cu asprime, Dar nu cedau, ci cadențau victorios. în mersul lor, striga spre cer toată mulțimea, însă deodată apăru-n cale misterios Izvorul ce curgea din stâncă, din-nălțime, Iar stânca ce-apăru era Cristos.

Ani mu Iți trecură. Și într-o primăvară Călătorea un Om înspre Ierusalim. Pe un asin, înainta spre Templu. Era seară. Venea ca noi prin El viața s-o trăim.

Vedea de-atunci acea sete amară Și dorul ce ardea în sufletul pustiu. Venea cu drag ISUS, stânca cea milenară, Venea să ne dea Apa, izvorul veșnic viu.

Și-astfel din Stâncă s-a născut iubirea Ce ne-a-mbrăcat în sclipitoare hainți. El, ce-i mai mult decât nemărginirea. Ne va muta de pe pământ, dar Fi-va taină!

26 iunie 2004

45

Ștefan Coman

CEA MAI MARE-I... Chiar glas de înger de-aș avea Și-n toate limbile-aș vorbi, Aramă sunătoare-aș fi De îmi lipsește DRAGOSTEA.

Toată știința de-aș avea Sau darul de a prooroci, La nimic nu-mi va folosi De îmi lipsește DRAGOSTEA. Credință tare de-aș avea, Minuni mari de aș săvârși, Degeaba-ncerc, nu mi-ar sluji De îmi lipsește DRAGOSTEA. Și chiar dacă mi-aș împărți Averea toată la săraci, Sau trupu-n flăcări de mi-ar fi, Făr’ dragoste, în zadar faci.

Proorociile-or sfârși, Limbile toate-or înceta, Cunoștința se va topi, Doar DRAGOSTEA în veci va sta. Azi cunoștința e în parte, Și tot în parte proorocim, Dar când desăvârșire-apare, Cu-acest în parte o sfârșim.

46

înaintând pe cale

Astăzi vedem ca-ntr-o oglindă, Dar totul pare-ntunecos. însă când vom fi față-n față Vom exalta victorios. Acum rămân acestea trei: CREDINȚA, NĂDEJDEA, DRAGOSTEA. Poți să alegi, dar tu să iei Pe cea mai mare-n viața ta: Aceasta este DRAGOSTEA.

*** 16 septembrie 2004

47

Ștefan Coman

MERG FARĂ-NCETARE Creștinii merg fară-ncetare, Ei bine știu când au pornit, Călătoresc necontenit, împinși de-o veșnică chemare.

Cu ochii pironiți spre zare De la-nceput așa-au pășit Creștinii merg fară-ncetare; Și bine știu când au pornit. Ei merg luptând ca niște lei, Ispite au la orice pas, însă nu au alți dumnezei Chiar de-s trântiți la vreun popas... Eu sunt contemporan cu ei. DA: toate sunt o-ndurerare, în viață trecem prin vâltoare Dar mângâierea e-n iubire, De-ar fi restriștea cât de mare, Creștinii merg cu-nflăcărare.

Mereu creștini, cu mic, cu mare, S-au tot născut și-au tot murit. De-acum își văd visu-mplinit, Răpiți de-aceeași adorare Creștinii merg fară-ncetare... 6 octombrie 2004

48

înaintând pe cale

IERTARE-N DAR Când pe Golgota ai urcat, Erai strivit de-al meu păcat; Tu m-ai iubit atât de mult... Cum aș putea să nu Te-ascult? Pe cruce ai fost răstignit, Că m-ai iertat, și ai plătit; Tu m-ai iubit nespus de mult... Cum aș putea cândva să uit? Tu sângele Ți l-ai vărsat Să spele negrul meu păcat, Iar azi sub crucea Ta, Isus, Rămân umil, pe veci supus.

Și-n viață de va fi, cumva, Să trec prin disperări și chin, Te-oi preamări c-am fost cândva Iertat; dar nu oricum: iertat deplin. De simt adesea că-s învins Văd crucea Ta, de ea mă țin, Și merg cu Tine ca prin vis, Căci m-ai iertat Isus, deplin. Eu n-am să uit nicicând, Isus, Cum m-ai iubit Tu, mult, nespus, Iar jertfa Ta e-un mare har: IERTAREA AM PRIMIT ÎN DAR. 11 noiembrie 2004

49

Ștefan Coman

EȘTI ELIXIRUL MEU Oriunde-aș fi, mi-e gândul tot la Tine. Tu ești uitarea mea de sine. Abia aștept s-ajung la Tine sus Să Te slăvesc și să Te cânt, ISUS.

Ești foc ascuns, taină plăcută, Pentru-al meu suflet ești desfătător, Mă înflori... chiar mă cutremuri! Savoarea Ta de mine e simțită. Azi vreau să uit de tot și toate... Privind adânc în ochii Tăi maeștri, Văd mii de stele și mulți aștri... Te vreau în mine pân’ la moarte.

Fără de Tine-n suflet simt că mor, Spre cer mă faci să fiu mai grăbitor, Dragostea mea Tu ești, plin de iubire Te preamăresc și Te ador, o, Mire! Ești elixirul meu, iubirea mea cea vie! Cu cât Te simt tot mai adânc în mine Te-aștept să vii în al meu suflet iar, Ca truda și-alergarea-mi să nu fie-n zadar. Hristos - și-n mine-a Lui nădejde Mi-e singura, e unica salvare. De azi rămân la poala crucii Sale, Glorificându-L în imn și-n osanale.

50

înaintând pe cale

Chiar de-oi pluti prin valuri grele Către limanul veșnic și sublim, Prin toate-acestea dorurile mele Sunt ancorate tare-n sfânt Elim.

*** 8 decembrie 2004

51

Ștefan Coman

MĂ-NTOR CAZI ACA SĂ De azi vreau să mă-ntorc acasă. La casa iubirii de sus. In inimă dorul m-apasă, Dor de-a-ntâlni pe Isus. Trandafirul din Saron e gata să vină, Inima-mi tresaltă de dor. Vreau să mă-ntorc la Lumină, Pe pământ sunt doar călător.

Casa e-mbrăcată în slavă, Văd nimb luminos și curat. Mirele-i gata s-apară, Mai e doar puțin de-așteptat. Da, vreau să mă-ntorc iar acasă. Mi-e inima plină de dor. Cugetul nu mă apasă, Doresc către ceruri să zbor.

Azi, Doamne, spre mine privește, Dă-mi harul, dă-mi iar pacea Ta!... Viața mi-o călăuzește Pân’ voi sosi-n țara Ta. O, ce frumoasă, ce măreață zi! Sus - fericit deplin voi fi Când cu Isus pe plaiul divin Voi fi acasă pe veci, Amin!

13 ianuarie 2005 52

înaintând pe cale

NU AMÂNA Chemarea Domnului Isus Și azi răsună încă. O, vino, suflete, supus De intră-n apă cu Isus Căci El prin jertfa-1 ți-a adus De azi iertare-adâncă. Tu legământul de-ai urmat E modul de scăpare Pe veci de-al tău păcat. Oricât ai fi de-mpovărat, O, vino, vei fi ușurat Prin sfânta-I îndurare.

Nu amâna mântuirea Că-i harul pe sfârșite. O, vin-acum, nu-ntârzia, De-nchei botezul, nu uita: Isus dă azi bucuria Și ceruri fericite. Nu amâna, nu amâna, Ascultă-I azi chemarea Sa! De-nchei cu Domnul legământ Nu vei rămâne în mormânt, Ci vei pleca spre cerul sfânt Cântându-I MARANATA. 7 ianuarie 2005 53

Ștefan Coman

NU MAI E MULT Cu drag citesc în Sfânta Carte, Cuvântu-i pentru mine scris. Zilnic înțelepciune-rnparte, Speranță pentru Paradis. Isus Hristos pe lemnul crucii E jertfa sfântă, am citit. Mâini sângerânde și străpunse... Pe Elohim eu l-am zărit.

Și-am mai zărit atâta lume In fața mea, călătorind Pe-o scândură ce era ruptă Din barca zdrobită de vânt. înspăimântați toți călătorii Pe un cuvânt se bizuiau: Că viața lor nu se va pierde Dacă pe Pavel ascultau. „Nu mai e mult”, de data asta Apostolu-i încuraja. „Mai e puțin - și vom ajunge în țara-n care-om ancora.

Vom moșteni țara frumoasă, Fără dureri și fără chin. N-or mai fi valuri, nici furtună, Nici chiar al lumii greu suspin”...

54

înaintând pe cale

Mai e puțin, sunt chiar minute Și lângă Isus de vom sta Vom fi salvați pe veșnicie Și-n Țara Sfântă-om ancora.

în fața mea zăresc pe ISUS. Și-n El, un unic salvator. Căci prin Cuvântu-I El ne-a spus Că e Hristos - Mântuitor.

*** 29 ianuarie 2005

55

Ștefan Coman

LUMINĂTORUL DOAMNE, cât de mare ești! Iar în vraja dimineții Cu candoare mă trezești Și-mi dai noi simțuri vieții.

Cu o dragoste cerească Și cu glasul potolit, Soarele îmi dă binețe Când din somn eu m-am trezit. Cu o caldă răsuflare îți răspund cu ochii-nchiși. Glorificat fii, Tu, Soare, Că-n dragostea-Ți m-ai trezit. Eu în dragostea Ta caldă Aș dori mereu a sta. Să trăiesc o viață sfântă Sub călăuzirea Ta. Lângă min’ Luminătorul Calea sfântă îmi arată, Frumusețile ce dorul A visat să vadă-odată.

Raza Lui luminătoare Mi-arată ceru-n splendoare... Și-n alai de sărbătoare Zăresc viața viitoare.

15 martie 2005

56

înaintând pe cale

CÂND EȘTI COPILAȘ... Când ești copilaș crescut la sân Cuvinte-alese nu știi să-ngâni Dar tatăl Tău ce-i sus în cer Pe brațele-1 te ține El.

Cu tine-n lume tu n-ai adus Nimic ce "napoi poate fi dus Avem de toate-acolo sus, Glorificat fii, Isus! De mâna Lui vreau să mă țin, Să răspândesc harul divin, In cer să fiu cu El aș vrea, Aceasta e dorința mea. Cântăm Domnului Isus Cântăm cu glas de copil Slăvit să fie în cer sus în veci de al meu glas umil.

*** 25 martie 2005

57

Ștefan Coman

DEALUL CĂPĂTÂN1I Să-L caute-ntre morți Maria-ntâi s-a dus. In ea se declanșeaz-o mare vijelie Căci cum îl îngropară pe Isus Ea se simțea din nou lăsată în pustie.

Era de parcă se sufocă pe pământ Și încerca oricare surpătură. Voia la El s-ajungă mai curând Și să revadă sfânta creatură. Dorea ca pulberea s-o strângă și pe ea Și cât de grabnic Șeolul s-o înghită, Plângând, pe dealul Căpățânii suspina, în zori de zi femeia despletită. Când se iviră zorii cei dintâi, Dar fără El pământul să-L cuprindă, Ștergaru-I era strâns la căpătâi Și-n el începeau răni să se aprindă.

Mormântul nu vădea să fie răscolit, Iar grădinarul părea că lucră pe aproape. Pe cât dorea Maria să-L revadă deslușit, De spaimă tremura, ca ieșită din ape.

Cu vocea Lui suavă, numele-i strigă blând. Maria recunoaște glasu-I cu mângâiere, însă, călcând pe celălalt pământ, Isus trecu victorios prin înviere.

13 aprilie 2005 58

înaintând pe cale

POVATĂ Te uită, gândește și taci, învață să știi să vorbești. Privește, când vrei să clădești. Să taci, să-nțelegi ce să faci. Te uită, gândește și taci. De simți că ispita te paște Iar un sunet prelung te fură O strajă tu pune-ți la gură, Căci cuget curat prin Duhul se naște. De simți că ispita te paște.

De simți că Satan te învinge Și-ar vrea să îți fure credința, Prin rugă doar ai biruința, îndemnul din cuget nu-1 stinge Când simți că Satan te învinge. Când toate încep să te doară Nu dispera că îmbătrânești! încrede-te-n Domnul, tu ești Mai tare ca piatra de moară, Când toate încep să te doară! Când ochii și mâinile-ndrepți înspre cer Și-n taină te-ntrebi ce să faci, Ascultă, gândește și taci, Căci ai o credință de fier De ochii și mâinile-ndrepți către cer! 16 aprilie 2005

59

Ștefan Cotnan

SENSUL VIEȚII 9

Doamne, cât de mare ești! Tu, în zorii dimineții Cu candoare mă trezești, Și-mi dai un nou sens vieții.

Cu puterea Ta cerească De la-nceput ai clădit Soarele-Ți să mă-ncălzească Din clipa când m-am trezit. Doamne, calda Ta suflare Sufletul mi-a încălzit, Iar prin raza Ta de soare La Lumină m-ai trezit.

Aș dori suflarea-Ți caldă S-o păstrez în viața mea, Ca-n tot timpul să se vadă Că trăiesc prin jertfa Ta. Jertfa sfântă, coborâtă Din minunat plai ceresc Pentru inima bătută, Pentru omul pământesc.

Doamne, cât de drag îmi ești! Căci la asfințit de soare Cu candoare mă primești în promisa Ta splendoare. 1 mai 2005

60

înaintând pe cale

MOISE Când își pierdu el din prestigiu, Răzvrătiți când au fost toți, Vrând să aibă-n glas preludiu, Suflet ’nalt de patrioți,

Biblicul cuvânt pe buze moarte, Semețul zeu sub tâmplc-nguste, Fața Moise nu-și mai scoate Dintre palmele auguste. Filozoful! - de trei zile, Cu extazul lui de sfânt, Era stâncă-n nemișcare, Sta cu ochii în pământ.

Slugi de-ncredere-i rămase Doară doi - dar fiecare îi strigau în gura mare: Oare nu mai ești tu MOISE?

înaintea ta chiar Marea Zid de ape se făcuse. Pe Faraon să se-arunce L-ai făcut și se-necase. Toată oastea-i strălucită O târâși să-i moară-n valuri. Din oștirea-i îngrozită Oase-au mai ieșit pe maluri. 61

Ștefan Coman

Tu ai lovit stânca stearpă Și-a țâșnit din ea izvor. Cârtitorii toți se-adapă, Preamărind pe salvator. Prin pustie pe când foamea Ne-a fost aprigă dușmană, Tu ne-ai dat îndestularea, Când căzu din ceruri mană.

*** Dar apusul lui e falnic. Israelu-1 străjuiește, Melancolic îl privește Rămânând cu ochiul jalnic.

Când ajuns-a sus pe munte, Privi-n larg cu nostalgic: Cu nori groși, de cețuri multe, Stă ascuns pentru vecie.

M01SE, omul cu prestigiu, Prototipul lui Hristos, Ne-a-nvățat ca interludiu, Cum să trăim aici jos.

*** 5 mai 2005

62

înaintând pe cale

DRAGOSTEA BUNICII Bunica poartă-n suflet dragoste cât o mare, Pe fața-i radiază că-i din Emanuel. Mereu cu a ei viață, de-i viscol sau e soare, Ne-aduce-n suflet pacea ca și un porumbel. Blândețea-i și delicatețea sunt ca un fluture. Noi, copilașii o zărim ades de la distanță. Nu-ngăduie la nimeni să ne supere, Că ne iubește mereu ne-o arată, pe față. La jocurile noastre cu drag se apleca, Oricând noi o chemam, cu dragoste venea. Mâncare să mai facă zicea că nu mai poate Deoarece etatea o-ndepărta de toate.

Când ea spunea așa cu drag noi o priveam, Căci dragostea ei mare adesea o simțeam. Ea nu putea să vadă că cineva ne bate! Ne și lua pe brațe; și ne dădea de toate.

De cumva la amiază ne odihneam puțin, Cu dragoste, bunica ne urmărea din plin Ca nu cumva vreo gâză să-ncerce să ne mance, Și somnul nostru dulce aceasta să ni-1 strice. Și mult pe Domnul Isus bunica îl iubea. Și-a dedicat Lui viața și cu sârg îi slujea. La Domnul sus în ceruri ea e dusă acum, Iar astăzi noi. nepoții, urmăm pe al ei drum.

63

Ștefan Cotnan

Ani mulți în viața noastră de-atuncea au trecut Și ne-amintim, bunică, cu cât drag ne-ai crescut. Ne este dor de tine și ne-amintim mereu De-ndemnul cel mai dulce de-a fi cu Dumnezeu.

Chiar de răpuși pe cale noi suntem de Satan, Nu vrem să fim în moarte, precum e al său plan. Căci rugile bunicii și-al Domnului sfânt țel Ne vor veni din ceruri prin sfântul porumbel. De-aici, din valea morții, nepoții și toți frații Vom fi iar cu bunicii, și-om locui cu sfinții Pe străzile din slavă ca sticla străvezie. Vom fi iar împreună, prin Isus, pe vecie.

*** 12 iunie 2005

64

înaintând pe cale

TĂCUTUL Am fost acolo când l-au judecat. După bătăi cumplite El a fost acuzat Chiar pentru rele nefacute condamnat De sinedriu, marele preot și Pilat. Dar n-am vorbit nici un cuvânt, Nici vorbă de-apărare n-am cerut, AM FOST ACEL CE AM TĂCUT. Am fost și eu acol’ când El Se chinuia sus pe Calvar. La moarte-i condamnat un Miel. Nori negrii apar pe boltă iar. Cu toate-acestea ei au răstignit Pe cruce-ntre tâlhari trupu-i zdrobit. AM ASISTAT, DAR N-AM VORBIT.

Am fost acolo când l-au tras La sorț cămașa, între ei, Și când dreptatea i-au sustras, Când coasta i-a străpuns-o un soldat Și apa scursă vina ne-a spălat... Sângele-1 sfânt păcatu-a-ndepărtat DAR AM TĂCUT ȘI DOAR AM ASISTAT. Pentru-omenirea-ntreagă a murit, Pe cruce când era a zis: S-a isprăvit! „Voi nu uitați” - cândva la ucenici a zis, „Prin moarte Eu voi trece proslăvit”. Și a-nviat după cum a promis, Căci Tatăl Fiul Sfânt Și-a izbăvit. IAR EU AM FOST ACEL CE A TĂCUT. 65

Ștefan Coman

Și-acum, în viața mea eu întâlnesc Ființe dragi pe care le-ocolesc. Suflet pierdut, creat de Dumnezeu, Dar pentru care muri Fiul Său, Cu mare nepăsare pe lângă el treceam, Și semenul prin gestu-mi adesea ignoram. TOT EU ERAM ACELA CE RUȘINOS TĂCEAM.

Doamne Isuse, când călătoria mea Pe-acest pământ cândva se va sfârși, Și-n fața Ta la judecată când voi sta, Și când judecătorul sfanț se va ivi, O să vorbești Tu Tatălui de mine? O să mă ierți de toate ce-am făcut? Sau o să fii TU CEL TĂCUT?

*** 14 iunie 2005

66

Înaintând pe cale

SPRE CERUL SFÂNT Am fost creați pentru o altă viață Și nu să moștenim culcușuri moi, Căci într-o zi, cu ochi spălați de ceață, II vom vedea că pleacă de la noi. A noastră siguranță nu-i decât Tăria In care fost-am hărăziți ca să plutim, în slăvile cerești începe veșnicia Căci pentru ea am fost creați să viețuim. Simțim că ne frământă o stare avântată, Prin ea ne crește dorul de avânt. Să ne încredințăm zborul pe dată Celui ce ne-a creat și este sfânt.

Curând veni-va iar o dimineață In cari ne vom trezi toți pentru zbor. Chemarea ne va fi de dincolo de ceață, Să întâlnim în slavă pe-al nost’ scump Creator. Da, Creatorul tău tânjește azi după ceva. E dragostea ce l-ai promis-o tu cândva, Căci mai presus de slujbe, predici sau de cânt Te vrea să zbori cu îngerii spre cerul sfânt. Spre tine își întinde brațele deschise larg. Azi regăsește-ți calea și-ntoarce-te cu drag! Va fi o mare bucurie-n al cerului sobor, Să zburăm toți spre casă, o, fiu risipitor.

67

Ștefan Coman

Voi fi și eu acolo uimit de-așa Minune, Cu aripi nevăzute planând prin spațiul pur... Și când în cerut slavei se va-ntâlni mulțimea, Și sufletul meu, Doamne, primească-al Tău contur. Ca niște șoimi lăsa-vom cuiburile strâmte, Lansați de aripi, vom pluti în sus. De El vom fi atrași spre ceruri sfinte, Când printre nori se va ivi ISUS.

*** 17 iulie 2005

68

înaintând pe cale

PSALMUL 8... O, Doamne, ești stăpân în cer și pe pământ, Al Tău Nume e minunat și sfânt! A Ta slavă e-n el, oricât ai fi de sus, Chiar de la Răsărit și până la Apus.

Pe boltă ai creat o mulțime de stele, Rămân uimit eu când privesc la ele. Ca și un ghid magii le țin de vremuri Din veșnicii - de aceea mă cutremur. Sunt multe stele așezate-n gol, Și toate-n drumul lor își dau ocol. Nici o deviere nu este-n voia ei, în splendida plimbare pe cosmice alei.

Dar când privesc în jos mă înfior: Ce este omul... omul muritor? Steaua pe cer durează. Dar lutul, nu! Căci pentru om ai făcut totul, Tu.

De îngeri mai prejos puțin Tu l-ai făcut. Suflare de viață ai pus în lut. l-ai dăruit lumină și-ai zis că e stăpân, Tot ce-ai făcut sub soare omului se supun.

Verdeață, aer, astre, vietăți, Pământ și ape, pomi cu bunătăți. Cu ele-Ți umpli mâna și le reverși din zori Spre om atâtea sfinte binecuvântări. 69

Ștefan Cornan

Dar toate-acestea parcă nu-s de-ajuns, Ți-ai dat și însuți Fiul; însă ei L-au străpuns. L-ai dat în locul omului, nedemn, Iar el a atârnat pe Dumnezeu pe lemn.

Vai, el pe lemn Te-a pironit, Acel ce-a fost de Tine plăsmuit, Chiar lutul cel de Tine frământat, Te-a înjosit și Te-a crucificat. Totuși față de om iubirea nu Ți-ai stins, Căci el a fost și este jalnicul învins. Insă Tu îl aștepți de veci cu-același dor Pe om, întocmai fiului risipitor. Deci ia seama, frate, ca nu cumva-n lucrare Să uiți de Creatoru-n care crezi. Ci zi de zi să stai în ascultare, Mai mult, grăbit, în via-I să lucrezi.

** * 25 iulie 2005

70

înaintând pe cale

VECINII Mereu insiști în post și-n rugăciune La tronul sfânt să se-ntoarcă vecinii. In schimb în tine duhu-i plin de uscăciune, Și-ogorul inimii l-au umplut mărăcinii.

Erai bogat în duh odinioară! Umblai prin lume plin de fericire. De erai prigonit ziceai că-i o comoară Iar suferința îți era-nvrednicire. Acum unde îți e făptura de-altădată? Ce s-a-ntâmplat cu marea-ți bucurie? Cum de-ai pierdut credința ta curată? Cum de-a secat în tine izvorul de-apă vie?

Azi cercetează-ți starea în lumină Și retrăiește iar acea dintâi iubire. Căci ai nevoie peste tin’ să vină, Ca să se-ntoarcă cei de lângă tine.

Trăiește dar cu ochi curați și cu privire sfântă, Așa s-arăți spre semeni, când tu le duci solia! Prin rost ul tău azi Dumnezeu cuvântă Când omenirii-ntregi vestești împărăția.

Deci, suflet, bucură-te, cântă și tresaltă, Căci Tatăl te-a ales ca mărturie, Decât orice în lume alta mai înaltă, Pentru vecini, mai înainte chiar de veșnicie. 71

Ștefan Coman

Ferice fii că ești călăuzit de Isus, De El, Păstorul jertfit pentru turmă. Cel ce s-a coborât din cer, de sus, S-aducă lumii-ntregi bucuria din urmă.

- Veniți, vecini din lume, ce pribegi azi umblați, La izvorul vieții, la Păstorul cel Mare, La sfintele izvoare ca să fiți adăpați La cel ce-i Calea Vieții, de haruri dătătoare. Căci undeva și într-un loc anume, Mai sus de-această lume pieritoare, Se află scriși și-ai tăi vecini pe nume, Pentru viață și-a Sa răsplată mare.

*** 6 august 2005

72

înaintând pe cale

MAMA Mama este un cuvânt duios, Când îl rostești devii voios. Este cuvântul cel mai dulce, Rostit, oricând viață-aduce.

Mamă, ești ca zâna din povești Și cu privirea-ți mă-ncălzești. Viața-mi se înviorează Când îți văd fața ca o rază . Când aud vocea ta duioasă în pieptu-mi inima tresare. Zâmbesc, sunt vesel, sar prin casă, Privirea ta-i o dulce alinare.

Ești trandafirul din grădina vieții, Ești îngerul copilăriei mele. Ești cea care-mi îndrumi și sorții, Ești ajutorul meu în clipe grele. Mama e pomul scump care rodește Roadele sfinte din inimă curată, Ea pentru noi cu drag se dăruiește, Și pentru tot ce face nu cere plată.

Mama e neprețuită de noi câteodată, Viața ei se stinge și nu-i observată. Cu mama am trăit în satul meu natal Și tot cu ea voi fi-n palat voievodal. 73

Ștefan Coman

De-aceea doresc mult, mămica mea, Ca eu să stau mereu în preajma ta. Bătaia inimii să-ți urmăresc Și să-ți mărturisesc că te iubesc.

Am descris chipul mamei mele Pe care l-am văzut în vis. Mereu ea mă purta spre stele, Cu drag mă îndemna spre Paradis.

*** 18 august 2005

74

înaintând pe cale

„S-A SFÂRȘIT!” Sunetul tălăngilor răsună-n dungă. E zi de bocet și de plâns amar, Au amuțit și munții, iar cerul stă să plângă. Azi prințul păcii moare pe Calvar. Mulțimea stă-mpietrită deoparte, întreg pământul se cutremură uimit. Dintre tâlhari, Hristos își ’nalță glasul Și către boltă strigă: „Tată! S-a sfârșit”. Se simte-o proclamare-n glasul care strigă. E proclamarea marii biruinți, Se-aude glasul Celui care stă să-nvingă, E ISUS, ce deschide calea pentru sfinți.

De astăzi s-a sfârșit domnia morții, S-a isprăvit cu tirania lui Satan. Chiar lemnul crucii e canatul porții, Prin care vom intra spre-un alt liman. Nu mai e jale, e ceas de biruință! Ieșind din moarte El ne-mparte har. Prin El ești astăzi frate de credință, Dacă treci prin Cruce, sari peste hotar.

Din veșnicie s-a rupt pentru o clipă Și-a coborât cu drag la lumea mărginită. E Alfa și Omega, e Dumnezeu, știți bine, De nu veniți la viață pieri-veți în rușine!

27 august 2005 75

Ștefan Coman

UNDA DE LUMINĂ Pe îngusta ulicioară Luna bate în ferești însă Tu-n amurg de seară Parcă nu Te mai zărești.

Pomii sunt cu toți în floare. Crengile-s peste zăvoi. Chiar de-s zile iară soare, Te dorim să vii la noi. S-a înnoit al meu suflet, Alții-s ochii mei de-acum, Nu mai sunt de azi același, Nu mai merg pe vechiul drum. Și simțindu-te în pieptu-mi, Vreau să uit ce-i pe pământ. Te simt, duhul îndemnându-mi Făr-a spune un cuvânt.

Cu sufletul plin de pace îmi ridic privirea-n sus. Este pacea ce-mi aduce Salvatoru-mi scump, Isus. Este El. Deșarta-mi casă Dintr-odată este plină De iubirea Ce-și revarsă Pe o undă de lumină.

76

înaintând pe cale

De cumva Cel adorat Nu-mi va rosti un cuvânt, înțeleg! Cel înviat Mă trece dincol’ de mormânt.

*** t

13 septembrie 2005

77

Ștefan Coniân

MIRELE-I ÎN PRAG - Fie-ți fapta ta uitată Și dă-mi inima ta Mie, De îmi dai viața toată Ceru-ntreg o să te știe! Vin’ ia Mine dar, trăiește Viața tară cotituri. Azi din moarte te trezește, Trăind Sfintele Scripturi. Printre ramuri zăresc stele Farmec dând cărării strâmte. Pășind cu drag printre ele Viața-mi cu El se resimte.

Omul vechi azi se desprinde, Căci frumos așa îi șade. Nu zi ba când citești pilde Cari ateul nu le crede. Te desprinzi cu greu, a silă. Parcă nu vrei să te lași. Dar ai ochii plini de milă, Privire-ai de copilaș. - Nu reușesc să-mi vin în fire Orbit de stricăciunea mea. Eu socot o mare rătăcire Ce scrie Cartea Sfântă, Biblia.

78

înaintând pe cale

Găsi-voi mijloc de scăpare Din starea care m-a cuprins? De-a dreptul e-nspăimântătoare Urgia care m-a ajuns.

E-adevărat; ISUS, urcând Calvarul, O mare mântuire mi-a urzit. Să capăt îndurare ca tâlharul, Prin „TATĂ, IARTĂ-L” eu am reușit.

TATĂ, ajută tot poporul Să creadă-n jertfa lui Isus, Că doar El e viața, EL e viitorul, E moștenirea lor de sus. Privesc ’nălțimile albastre Ducând zarea peste dealuri, Arată privirii noastre Sfinte ceruri și noi haruri. Iar de-acum în al meu dor, Cu priviri în noaptea-adâncă, Doar pe ISUS îl ador, Căci mă mai iubește încă.

*** 20 septembrie 2005

79

Ștefan Coman

EU TE AȘTEPT Când rândunelele se duc, Când cade iar frunza din nuc, Când bruma se așează-n vii, Eu Te întreb: când o să vii? întinde-mi iarăși al Tău braț, Căci Te aștept cu mult nesaț Să-mi reazăm și eu capul meu Precum loan pe pieptul Tău.

îmi amintesc cum pe atunci Umblai desculț prin văi și lunci. Mă ridicai de subsuori, Când eu cădeam adeseori.

în viață de ai vreun temei, De ți-ar sări din ochi scântei, Oricât ți-ar fi țelul de sus, Ca ale Domnului meu nu-s. Doar Tu-mi înseninezi mereu Chiar și-n necaz sufletul meu. Mai scump decât oricare stea, E duhu-Ți în inima mea.

De sunt în arșiță de soare Ori dacă-aș lucra pe ogor, în duhu-mi aș primi răcoare, Aș fi mereu lângă izvor.

80

înaintând pe cale

De azi tu ai un har aparte, Isus îți face de el parte. De El tu să fii pus deoparte, Și să fii scris în Sfânta-I Carte.

Chiar de-i toamnă târzie-acum Și se scutur’ frunze pe drum, Ori de privesc lanuri pustii, Eu Te aștept, Isus, să vii!

*** 23 septembrie 2005

81

Ștefan Coman

LUCRAREA MÂINILOR LUI Natura-ntreagă mă învață Despre Tine, scump Părinte, A Ta glorie ne-arată Fără a rosti cuvinte.

E frumoasă-acum natura Și livezile-nverzite. Ca un mare cor de stele Păsări cântă fericite. Izvoarele cristaline Curg frumos și lin la vale. Doamne, și-n oglinzi de ape Văd mărirea feței Tale.

Când pe cer se-adună norii Stând grămadă peste baltă, în sufletu-mi aș dori Să ne-adunăm laolaltă. Când în zori se vede rouă Și-n natură e răcoare, Dumnezeu ne-arată nouă Prin toate-a Sa lucrare.

Observ crinul din grădină: Albul său e sfânt mister Ce-nseninează și-alină Omu-ndrăgostit de cer. 82

înaintând pe cale

Privind zi de zi natura Ce măreția-Ți ne-arată, Fericit mă simt întruna Că-L am pe Dumnezeu Tată. Deci, de-1 vezi în toate mâna, Vino astăzi la Isus. Cu El vom fi-n toate una, Prin harul trimis de sus.

*** 26 septembrie 2005

83

Ștefan Coman

ZIUA ÎNTÂIA ANULUI Al meu gând se-nalță spre ceruri La sfântul tron al harului, în suflet simt adânci fioruri, De ziua-ntâi a anului.

Cu ea se ridică în zare Sfios al versului ecou, Cerând o binecuvântare în albă zi de anul nou. Al meu țel primește-I, Stăpâne, Că-i țesut cu lacrimi de dor. Aș vrea să pot lucra mai bine Și-n toate să am al Tău spor. Aștept în anul care vine Din cer o binecuvântare, Iar revărsările divine Să dea belșug la fiecare. Toarnă din ceruri bucuria în sufletu-mi, ca niciodată. Căci vreau să-Ți slăvesc măreția Și binecuvântarea dată.

în fiecare an, Părinte, îmi ridic mâinile-amândouă Și-n umilință, ca-nainte, Rostesc o rugăciune nouă. 84

înaintând pe cale

Ești Cel ce bați în poarta vremii, Deschizi și intri-n lumea noastră, Iar eu, scormonitorul humii, Doresc puterea Ta măiastră. Și-n acest an aș vrea lumina Aprinsă din lumina Ta. Și-aștept să-mi dăruiești mantaua Iubirii de la Golgota. Smerit acum, pe gânduri dus, Cu ochii ațintiți în sus, Din suflet cer puteri și har Că-i ziua-ntâia-n calendar.

Rămâi de-acum mereu cu mine Din ziua-ntâi a anului. Doar revărsările divine Mă scaldă-n ploaia harului. Și-așa, când anul s-a sfârșit Și va intra în infinit, Pe lutul care eram eu Rămâne Logosul mereu.

E ruga mea ce-a răsărit La tronul dragostei nespuse în anul când Te-am întâlnit Pe Tine, scump și drag Isuse.

7 octombrie 2005

85

Ștefan Cornan

TEREBINTI 9

Tatăl din ceruri vrea unire în rugă,-n cereri și-n simțiri. Și sub a cerului umbrire Vom rezista și la loviri. Creștinu-n luptă nu se teme Chiar dacă-n lume-i călător. Unit de va fi-n orice vreme Cu Domnul, e biruitor.

De vom avea sabia-n mână Ca să păzim al Său Cuvânt, Dreptatea Lui va fi stăpână Pân-vom pleca de pe pământ.

Dacă-om trăi în unitate, De Duhul Sfânt călăuziți, De ceruri vom avea toți parte Și vom fi numiți „TEREBINTF.

86

înaintând pe cale

PRIVESC LA GHETSIMANI La Ghetsimani privesc, înspre grădină Și spre-a Golgotei culme, arsă-n soare. La ele-aș vrea să meditez acuma Și-n suflet să cuprind a lor valoare. Așa eu am aflat că pentru mine Cerul a dat un preț nemăsurat, Că-n Ghetsimani și colo sus pe cruce, Cerul de mine s-a apropiat. Inima mea ce nu știa de ele Se pierde-acum de dorul după cer. Doar prin Golgota privesc Țara Sfântă, Și-aș vrea să fiu cu Isus, să nu pier.

Sunt călător, dar nu-s pierdut pe cale, Iar pribegia îmi e cu folos: Viața mi-am întors spre veșnicie, Și-am devenit copil al lui Hristos.

*** 8 octombrie 2005

87

Ștefan Coman

SCULAȚI, CREȘTINI! Sculați, creștini, la rostul vieții, Voi, cei trudiți de luptă, sus! Cântați împreună cu sfinții. Să-nvie al vostru zel apus!

Sfârșiți de astăzi cu trecutul vostru! Luptați, voi, ce-ați fost osândiți! Trăind pentru-mpăratul nostru Vom deveni cu toții sfinți. Sculați, că nu e mântuire Prin oameni sau alți dumnezei! Avem nevoie de unire Și vom scăpa pe veci de ei. Mult ne-au mai chinuit demonii. Sfârșitul lor e colo-n iad. Unească-se deci toți creștinii Să-i ridice pe cei ce cad! Tineri și vârstnici, noi suntem Cu toți ai Domnului popor. De lucru este cât vedem, In via și a Lui ogor.

Când oamenii n-or mai fi pradă Celui viclean pe-acest pământ, în suflet va fi-ntotdeauna O pace și un soare sfânt. 88

înaintând pe cale

Să intrăm azi în lucrare, Noi cu toți să ne unim, Să vestim că mântuire Numai prin Isus primim.

*** 9 octombrie 2005

89

Ștefan Coman

SLĂVIT SĂ FII... Răsună-al inimii nou cânt, Fiorul sfânt străbate-n versul lui. în suflet port nestins avânt, Și-nalț cu drag un nou imn Domnului.

Ești Domnul meu, tăria mea, Și-ți cânt, Isus, din toată inima. Prin moarte-nalți viața mea, Mereu mai sus, spre slava Ta. Poporul Tău e mare făurar, Unirea lui mută munții din loc. Hristos e marele stegar, Ce-a izbăvit pe Israel din foc.

Slăvit să fii, Isus iubit, Căci jertfa Ta ne-a dat un țel. Prin darul Tău neprețuit Ne-ai dat voință de oțel.

*** 15 octombrie 2005

90

înaintând pe cale

SFÂNTA CINA Nu vă împărtășiți cu ușurință Rostește Domnul fiecărui neam -, De se înfruptă cineva cu nevoință, Ii va fi spre osândă și nu balsam. Sunt pedepsiți și nu-n puțini dă boala, Li se bulbucă ochii, devin rătăcitori Acei ce-și întind mâna la pristoale, Sau beau sângele sfânt ușor, nepăsători.

Astfel devin buimaci; nu calcă niciodată Pe căile trasate de sfinții noști părinți. Mireasa mea, tu luptă să devii curată, Să nu atragi asupra-ți noian de suferinți. Sfințindu-vă, leacul nu va fi în scădere. Mâncați și beți cu toții, luați toți, copiii Mei. Numai așa avea-veți voi parte de-nviere Și nu vi s-a lua partea decât dacă nu vreți.

Zi după zi aceasta mă frământă, Și duc mereu în mine-această luptă. Cum să nu iau azimă nedospită Lângă-un ocean de milă răstignită? Doresc să împlinesc porunca milenară, La umbra crucii din Calvar să mă strecor Și atingându-mă de-aceste taine iară Voi fi numit de El un fiu ascultător.

91

Ștefan Coman

Să stăm cu toții dar la sfânta cină, Ca să-mplinim ce Logosul ne-a scris. Căci doar așa avem viață deplină Și-om fi cu Domnu-n noul Paradis.

*** 20 octombrie 2005

92

înaintând pe cale

RUGĂCIUNEA ZILEI Dacă aș lucra astăzi ceva bun... Dacă aș ridica pe cei căzuți din drum... Dacă aș îndruma pe toți rătăciții... Doamne, arată-mi cum să-mi folosesc talanții! Dacă aș îndrepta un rău făcut cuiva... Dacă azi aș putea ierta pe cineva... Dacă-aș putea iubi pe ai Tăi orișicum... Doamne, Te rog azi, fa-L pe Satan scrum!

Dacă-aș putea s-ajut pe cel în necaz... Dacă-aș putea spăla rușinea din obraz... Dacă aș știi că pot reda bucuria... Doamne, arată-mi cui, dar nu-ntârzia!

Dacă toate astea-aș putea face-ntr-o zi, Te rog, dă-mi putere bine-a izbuti. Fă ca a mea rugă să ajungă-n cer, Doamne, de la Tine zi de zi eu cer.

*** 24 octombrie 2005

93

Ștefan Coman

RUGĂCIUNEA DE SEARĂ Dacă am rănit astăzi vreun suflet, De-am cauzat strâmbătate-n umblet, De-am înaintat în poftele mele, Doamne bun, te rog, iartă-mă de ele!

Dacă am poftit bunurile altuia, Dacă inima cuiva am făcut a sângera, Dacă-am acceptat lucruri pământești nu cele cerești, Știu că Tu ești bun, nu mă pedepsești.

Dacă-n duhul meu am cugetat ce-i rău, Dacă prin aceasta-am rănit Duhul Tău, Dacă toate - acestea le-am făcut voit, Doamne, ai fost bun, nu m-ai pedepsit. Acum la-nserare, Doamne, vin la Tine, Cu mărturisire, păcate mulțime, Chiar de-s fără voie, sau multe-s voite, Mă închin la tronu-Ți scumpul meu Părinte.

In amurgul serii și noaptea târziu, Mă proștern în rugă ca să fiu iertat. Nu alerg la oameni, ci la Tine viu De greaua-mi povară să fiu eliberat. 30 octombrie 2005

94

înaintând pe cale

IUBIRE Se naște-n noi iubire multă Precum e multul soare-n lunile de mai; Totul e viață când glasul Lui l-ascultă. Iar tot ce-i mut aievea prinde grai.

Ea ne-nfierbântă și ne dă putere, Fără de moarte-n suflet ne va sta. Ea e, iubirea, semnul noii ere Și-n viața noastră ne e ca o stea.

lubirea-n suflet Domnul ne strecoară Cum zboară vulturul peste ’nălțimi. Ne dă curajul să rostim - a câta oară? „Isuse scump, din suflet Te iubim”.

Focul iubirii ni-1 picură Tu-n vene. Și dragostea de om și de ce-i sfânt. Renaște-n suflet dorul după Tine, Ca sus în cer să cântăm noul cânt. în inimile noastre iubirea la fel, Cu aceeași durere, și astăzi suspină, Căci Cristos ne-a dat-o doar pentru El, Iar noi îi negăm iar slava divină.

Tu, suflet creat din sufletul Său, Ești un răsad din aceeași credință. Prin jertfa Golgotei ne-a unit Dumnezeu, Și-n iubire pentru-a Sa biruință. 95

Ștefan Coman

Din câte drumuri se-ntâlnesc prin lume Noi am ales drumul spre Canaan. Și prin iubire, plini de-a Sa iubire, înaintăm spre-al cerului liman.

lubirea-n Domnul vrea să-l poarte, Căci doar iubirea bunătate naște. Azi eu iubirea o cunosc în parte, Dar mâine pe deplin o voi cunoaște.

*** 1 noiembrie 2005

96

înaintând pe cale

DORINȚA Tânjesc în ființa-mi de dor după Tine, Iar duhu-mi întreabă întruna: când vii Ca s-alungi neputința din mine? C-aș vrea să trăiesc printre vii...

Pe Tera-i doar plâns și suspine, E multă durere, război și nevoi, Se zbate și geme al Tău Duh în mine, De drag și de dor după ziua de-apoi.

Tânjește-al meu suflet de-a fi iar cu Tine Cum cerbul dorește să bea la izvor. Iar Duhul tău strigă și-ntreabă în mine: Când vii să mă iei și să-mi fii ajutor?

Aș vrea să cunosc unde-i oare mai bine: în țara cu lacrimi, sau în cer cu ISUS? De-aceea-mi îndrept iar glasul spre Tine, Că vreau să-mi ajuți a fi-n Țara de sus. Această dorință în suflet îmi arde, Iar duhul meu strigă mereu de aici, Din negura nopții la viață din viață, în slava-Ți divină doresc să mă duci.

Când s-a deschide-a cerului intrare, Poarta minunată cea de mărgăritar Primi-va toți sfinții-n a Sa nemurire, Pe-acei ce-au suferit și-au trăit prin har. 26 noiembrie 2005

97

Ștefan Coman

ÎNAINTĂM PE CALE Uneori și amintirea-i bună, Chiar ea te scaldă-n liniștite ape. Dar altădată-i ca și o furtună, Voind cu orice preț sufletul să-1 sape. Nu mai zărești Grădina și nici Pomul vieții, De tine sunt și îngerii departe. Azi bate peste tine un vânt al tristeții, De parcă cerul e aducător de moarte.

Eva, ce se întâmplă? Ce-i cu tine, Adame? De ce vă înspăimântă deznădejdea firii? Mă-ntreb. Și inima în felurite game De ce vă sângerează sub spuza amintirii?

Cu toate amintirile, voi fiți tari în credință. Nu șovăiți pe cale, ca s-aveți biruință. Astfel și deznădejdea și norii vor dispare... Cu bucuria-n suflet înaintăm pe cale.

*** 4 decembrie 2005

98

înaintând pe cale

ÎN EL MĂ-NCRED Tăria mea e Dumnezeu, Veșnică fericire. Cu mine El este mereu, Mă sprijinește și la greu E-apărător și izbăvire.

La pieptul Lui sunt fericit, Nespus mă ocrotește. De El eu sunt mereu păzit, Și-atunci când fi-voi părăsit, El nu mă părăsește.

Chiar dacă-aș fi-n viață sărac, Bătut pentru credință, Lipsit, bolnav de-ar fi să zac, La nimeni să nu-i fiu pe plac, Prin El am biruință. N-am să mă plâng de-i calea grea Căci Domnul mă conduce. Doar El este nădejdea mea Iar viața îmi va îndrepta Spre jertfa de pe cruce.

Chiar munții de s-ar muta-n mări, Și marea să mugească, Este un râu ce-n depărtări Revarsă binecuvântări Și-aduce pace sufletească. 99

Ștefan Coman

Când norii grei plutesc mereu Și când zăresc furtuna, Când în viață-mi e prea greu: Nădejdea mea e Dumnezeu! în El mă-ncred întruna!

21 ianuarie 2006

100

înaintând pe cale

IATĂ EU VIN Isus în locul nostru pe cruce s-a jertfit Și de vei crede-n a Sa jertfa tu fi-vei mântuit. Să se vestească despre El că în curând va reveni Și pentru omenire judecător va fi.

Cu cei din jur prietenoși să fiți mereu, Doar astfel de urmași îi plac lui Dumnezeu. De cercetați Scriptura, răspundeți orișicui, Chiar pe moment răspunsul vine din partea Lui. Pe calea undelor Cuvântul vieții ajunge și-n cătun Pe singuratic Domnul întărește, căci e bun. „Din întâmplare” mulți aud despre Dumnezeu, Sămânța-i semănată peste tot mereu.

Dar, vrei sau nu vrei tu, ușa se va-ncuia Și s-ar putea amarnic, omule, a regreta. Avântă-te în luptă, mai crede doar puțin, Căci Cel ce vine va veni zicând: „Iată eu vin”.

***

24 ianuarie 2006

101

Ștefan Coinan

BLÂNDEȚEA Prin secularele păduri de ură Tu întâlnești, e drept, mai rar, O floricică de culoare pură: Este Blândețea cu mireasma ei de har.

E plin de fericire omul care O are-n sufletu-i curat. Din cer coboară dulce îndurare Iar lutul este-ndată binecuvântat.

Această roadă nu-i o slăbiciune Cum oamenii adesea spun. Blândețea are-n ea înțelepciune, Precum e omul cel cu suflet bun.

Asemeni paiului ce-1 suflă vântul, Cei răi la fel s-or spulbera. Dar acei blânzi ce împlinesc Cuvântul Cu Domnu-n veci ei se vor bucura.

Aleargă azi după această roadă, Ca-n viața ta Blândețea să se vadă. In Galateni o afli dacă vrei, Căci n-a fost dată doar pentru evrei. E pentru întreg neamul omenesc, Cei care Tatălui prin ea slujesc. Blândețea cu a ei pură culoare Te-mbracă în haină de sărbătoare. 14 februarie 2006

102

înaintând pe cale

PRIN SFATUL TĂU Prin graiul Tău coboară mângâiere, De trec în viață prin necaz, însă așa o jertfa-mi cere, De-ncep lacrimi să-mi cadă pe obraz. Prin sfatul Tău primesc povețe pline De îndurări și har ocrotitor. Ele mă-ndreaptă înspre zările senine, Nu să privesc la ce e trecător. Al tău Cuvânt este o Apă vie, Mi-e hrană sfantă-n viața de pribeag, în loc de întristare, revarsă bucurie, încât pășesc pe urma Ta cu drag.

îndemnul tău e pentru mine-mbărbătare în luptele ce se-nmulțesc mereu, Iar după toate fi-va sărbătoare De vom avea cu noi pe Dumnezeu. Știm: fără luptă nu-i cunună, Vorbește Domnul prin Cuvântul sfânt. E-aproape vremea când trompeta sună Plecarea celor sfinți de pe pământ.

Aici rămâne-vor necaz, dureri și trudă, Aici rămâne-va tot ceea ce-i firesc. Ne vom cupla cu-a îngerilor undă Și-om decola pe plaiul cel ceresc. 75 februarie 2006

103

Ștefan Coman

MULȚUMIM 9

Domnul încă azi din ceruri Pentru cei mici mijlocește Și cu ochi de îndurare Noii născuți îi privește. Cor: Mulțumim Acelui care Ne-ngrijește zi de zi Cu o grijă jertfitoare Pe părinți și pe copii Cine îi ajută oare Pe cei mici frumos să crească? Este Dumnezeu, pe care Toți copiii Să-L iubească.

De copil mă lupt sub soare Să fac roade pe deplin, Pentru Dumnezeu cel mare, Roade de copil creștin.

*** 19 martie 2006

104

înaintând pe cale

PESTE COPILAȘI... Peste copilași, Isuse, Toarnă-Ți îndurarea Ta, Să rămână-n ei curată Până-n cer îi vom vedea.

Cor:

Azi îi binecuvântează Cum scrie-n Cuvântul tău, A lor viață luminează Și ocrotește-i de rău.

La cei mici cu drag, Isuse, Al Tău sfat le-ai oferit Ca să facă ce e bine, Să lupte necontenit. Tot ce Duhul îi învață îi ajută a trăi, Prin orice vor trece-n viață Ei nu Te vor părăsi.

*** 17 aprilie 2006

105

Ștefan Coman

PE DEPLIN... De mi-e inima-ntristată, Cerescule Tată, Tu din cer mi-o luminează Cu divina-Ți rază!

Că Satan e plin de ură Și liniștea-mi fură. Demon rău ce vrea ca omul Să nu-și aibă somnul. Fă-mi credința neclintită, Dă-mi scut în ispită. Iar de doru-Ți mă frământă, Dă-mi tăria-Ți sfântă. In genunchi strig către Tine, Strigătul nu-i în pustiu, Rugăciunea e ca ploaia Ce dă roada mai târziu.

Predau ființa mea Ție Pentru veșnicie, Și viața mea ți-o-nchin Ție, Tată, pe deplin.

4 iunie 2006

106

înaintând pe cale

PRIETEN ȘI MIJLOCITOR Aș vrea, Isuse, să-mi poți spune Ce n-ai spus încă nimănui, Comoara Ta de-nțelepciune Pe umeri, Doamne, să mi-o pui.

Iar când voi birui pământul Să-mi ardă-n ochi lumina Ta, Să-mi fie inima curată Ca eu să n-o mai pot uita. Voi depăși durerea provocată Când biruit am fost de încercare, Voi fi într-o veghere necurmată Și însoțit voi fi de rugă și cântare. Când soarele de după nori apare Mai plin de raze, mai strălucitor, îl voi sluji pe Rege cu-adorare Căci mi-e Prieten și Mijlocitor. Fă-mi cugetul să înțeleagă Această taină ce-o aduci, Iubirea Ta ce mă dezleagă De veșnicia unei cruci. Aș vrea, Isuse, să-mi poți spune Ce n-ai spus poate nimănui. Comoara Ta de-nțelepciune în suflet, Doamne, să mi-o pui. 107

Ștefan Coman

Să pot porni cu ea în lumea Care e neagră de păcat. Să se întoarcă de pe calea Care pe Tine Te-a negat.

*** 12 iunie 2006

108

înaintând pe cale

STĂPÂNUL HOTĂRÂT-A Tatăl din cer ne iubească Iar Duhu-I ocrotitor Peste pământ să plutească, în suflet să locuiască Și-n al Domnului popor.

Prin greul ce mă-nconjoară Altă armă n-am avut, Numai dorul de-acea țară Ce părinții mi-1 lăsară Prin Duhul ce-1 Sfânt crescut. însă nu-i destul atâta. Sus privirea, frații mei, Căci Stăpânul hotărât-a Să ajungă-n cer țărâna! Dar nu prin puterea ei.

***

109

Ștefan Coman

MEDITAȚIE Vorbirea mea nu-i glas de tunet. Viața mea nu-i glas de vis. Cuvântul meu e doar un sunet Ca un ecou de stânci respins.

Cântarea mea e-așa de slabă Iar vocea pare că s-a stins. Și ca răsplată-mi dă iertare Acel ce mâna mi-a întins.

Viața-mi este o scânteie Ce încă nici nu s-a aprins. Pe creștet lauri o să-mi steie, Chiar dacă-nving sau par învins.

Viața nu-i o întâmplare Prin care și noi ne-am născut, Ci este drumul în urcare Și-un infinit necunoscut. In fiecare zi străbați Cărarea prin pustie Setos și nu vrei să te-abați Ca azi să bei din apa vie. Căci totul e deșertăciune, Nu e nimic desăvârșit. Dar dacă ai înțelepciune, Fii credincios pân’ la sfârșit!

110

înaintând pe cale

N-ai vrea să nu mai fii ce ești? Să-ți moară vechea fire Și eul tău ca să trăiești O viață nouă de sfințire?

lată-mă mic, dar cât de mare Ești Tu, o, Doamne Dumnezeu! Chiar fiind mic, a Ta-ndurare Mă face de-azi copilul Tău.

Isuse-aștept a Ta venire Și clipa-n care voi slăvi Pentru vecii a Ta iubire Și slava Ta o voi privi. Revarsă-n toate peste mine Al bogăției har nespus, Se-ndreaptă ruga mea spre Tine, Al vieții mele Domn, Isus.

***

111

Ștefan Coman

DRUMUL VIEȚII 9

Doamne, sunt pe drumul vieții Nu doar singur, ci cu Tine. Neștiindu-mi defel sorții Ce-i voi purta și-azi și mâine.

Tu îmi ești păstorul meu, De-aceea n-am teamă eu, Căci mă porți în verzi pășuni Unde-i calm și nu-s furtuni. îmi înviorezi sufletul, Și mă porți pe cărări drepte, îmi povățuiești umbletul, Cu-ale Tale Nume Sfinte.

Chiar de trec prin valea morții Tu cu mine ești mereu Căci ești purtătorul torții Și mângâietor la greu. îmi întinzi bucatele pe masă Când îți dau o inimă aleasă, îmi ungi capul cu untdelemnul sfânt, Pahar am plin de bucurii și cânt.

Fericirea și-ndurarea mă vor însoți în zilele vieții, cât în trup voi fi. în Casa Cerească eu voi locui Cu Sfânta Treime pentru veșnicii.

112

înaintând pe cale

EȘTI TATĂL MEU Doamne, viața mea ia-o să fie Consacrată pentru veci doar Ție, Ca-n orice moment din viața mea Să pot implora iubirea Ta. Ia-mi mâinile mele și când vor mișca Impulsul să fie din dragostea Ta, Picioarele mele aș vrea ca să fie Prompte în umblarea ce îți place Ție.

la-mi vocea, talantul, că aș vrea să cânt Totdeauna numai Regelui cel Sfânt. Ia buzele mele și fă ca să-mi fie Pline de mesajul despre apa vie.

Ia-mi Tu și argintii și aurul meu, Cu drag și bănuțu-1 dau lui Dumnezeu. Ia-mi și intelectul ca să-l folosești Pe-osândit la moarte să îl izbăvești. Ia-mi Tu viitorul și-l desăvârșește, Că, de nu am Duhu-Ți, mi se prăbușește, la-mi inima mea să fie a Ta veșnic, Și-o așează-n Slavă ca și pe un sfeșnic. De azi îți dau dragostea și suflarea mea, Căci din sărăcie mai mult n-am ce-ți da. la-mă-n a Ta slavă, că ești Dumnezeu, Să-Ți slujesc de-a pururi, că ești Tatăl meu.

113

Ștefan Coman

AȘA DE GREU Omenirea-a fost uimită De sfințenia lui Isus, De purtarea umilită A Fiului venit de sus. II așteptau atâtea brațe Ca să primească ajutor... Dar plin de milă și blândețe Le-a devenit Mântuitor.

Cei ce erau în adormire, La sfântă viață îi chema. Trăindu-și viața în iubire, Jsus de toate îi ierta. Iubiți pe-acei ce-n dușmănie Și cu ochi răi ei vă privesc. Să nu purtați pe ei mânie, Chiar dacă vă batjocoresc. Voi răsplătiți răul cu bine, Chiar și dușmani de-i veți avea. Astfel făcând la orișicine, Pe Dumnezeu veți proclama. Pentru a noastră mântuire Cu dragoste, morții S-a dat, Ca să ne-aducă izbăvire De sub povara de păcat.

114

Înaintând pe cale

Atât de greu am înțeles Că drumul suferinții E drumul spre locul ceresc Ce l-au urmat toți sfinții...!

***

115

Ștefan Coman

BUCURIA CHEMĂRII Apa vieții este Domnul, El străbate stânci și văi. în aval formează valul Ce-i adapă pe ai Săi. Vino azi, bea apa vieții Din izvorul lui Isus. Ea dă pacea, sensul vieții Și-o iubire de nespus.

La ai Săi El dăruiește Pacea și Haru-I de sus. Vino deci și te căiește Și-mpacă-te cu Isus. Nu-L respinge dar, ci vino Din apa vieții să bei! Oștiri de îngeri te cheamă Să trăiești în cer cu ei. Eterna iubire-i Domnul Ce pe cruce s-a jertfit, Ca din cei răi să fii unul Ce va fi de El răpit.

Vino dar la apa vieții Așa cât ești de păcătos, La izvorul sănătății, La dragostea lui Hristos. 116

înaintând pe cale

Domnul la inimă-ți bate, Mântuire vrea să-ți dea. Apa vieții El împarte Celor ce-s pe calea Sa. Nu mai amâna, ci vino! Ai salvarea prin Isus. El vrea să-I cânți osanale Cu sfinții îngeri de sus. Din cer se-aude-o cântare, Imnul sfintei primăveri. Sfinții-or învia sub soare La a harfei dulci cântări. Ce fericire-i lângă Isus Și-n harul Lui minunat, In slava-I din cer de sus, La cari Tatăl ne-a chemat.

TATĂ, azi îmi predau viața, Căci prea mult am amânat, Cer prin al Tău Fiu iertarea Să-I pot sluji ne-ncetat.

***

117

Ștefan Coman

CREATORUL M-A-NVĂTAT De crezi că tocmai ai ajuns Pe ultimele creste, Un orizont de nepătruns Inaintea-ți din nou este.

Și tot căutând, vrei noi cărări Să urci mai sus pe treaptă, Spre-ndepărtate le-arătări Vrei să vezi ce te-așteaptă. Și-nțelegând al lumii rost Tu iei din nou aminte Că tot ce-n lume a mai fost Mereu va fi-nainte. Când tu descoperi ce era Nu poți deloc pretinde Că nu-i nimic deasupra ta Când moartea te cuprinde.

*** Tot ce a fost nu pot să știu Sau când a stat să-nceapă. Știu doar că fost-a un pustiu Și pe tot globul apă.

Atât citit-am că a fost Când a-nceput să fie. Și c-apăru pământul nost’ Din infinita veșnicie.

118

înaintând pe cale

Dar ceea ce-a determinat Schimbarea din repaos, E Tatăl Sfânt ce-a luminat Și-ntunecimi și haos.

Tot El a ordonat prin legi Ce nu a fost etern să fie. Iar mai apoi țărânii reci l-a dat pe veci suflare vie. Tot Creatorul m-a-nvățat Cât de adânc e în iubire. Căci cu iubire Dumnezeu Ne transferă-n nemurire.

De-aceea-ți spun că vine ziua Când, de vei fi-n cerescul plai, Pe față-ți va luci lumina Și-atunci vei fi cu Domnu-n rai. Iar timpul mereu va forma Un drum ce-și ține mersul. Știu doar c-a fost sau va urma Tot ce ne spune astăzi versul.

***

119

Ștefan Coman

NU FI MULȚUMIT Nu fi mulțumit cu starea ta, Căci automulțumirea-i stare gravă. Așa cum ești tu nu poți sta: Ori te cobori, ori vei urca. De stai așa, starea ta e bolnavă. Nu fi mulțumitor ca să privești Frumusețea sfant-a veșniciei, în apă botezat de ești, N-ai vrea cu drag să te-adâncești în bucuria părtășiei? Ascult-al Domnului scump glas Ce azi răsună încă, Chemându-te cu al tău vas, Să-ți dea ulei, căci a rămas, Și-avântă-te pe stâncă.

De vezi că cerul s-a-nnorat Și întunericul e mare Eu te întreb: ai fost tu oare botezat Cu Duhul Sfânt ce ni s-a dat Pentru a căpăta salvare? Ești îndemnat deci, ia aminte Ca nu cumva să te mândrești Că posezi darurile sfinte, Ca și creștinii dinainte, Căci turnul Babei astfel ești.

120

înaintând pe cale

Ai auzit despre fecioare Cum cinci erau nechibzuite? Nu aveau diferență mare. Cu toate-au stat în așteptare, însă nu toate-au fost răpite.

Grij ’ ca nu cumva deșteptarea Să-ți fie-amară sau târzie. Nu Duhu-i rău, nu-n dar e vină, Nu-n apa vie cristalină, Ci lutu-i rău, când nu-i iubire. Doamne, te rog ca peste toți Să reverși Duhul Sfânt de sus, Să creștem și să fim maturi, Cum au fost sfinții din scripturi Având ca temelie pe Isus.

Acesta-i ultimul semnal Ce din slavă răsună. Prin el scăpăm de-al morții val, Umblând pe marea de cristal Cu îngerii-mpreună. îmi iartă azi al meu păcat O, Dumnezeule de sus. Căci prin iubirea ce s-a dat Și sângele ce s-a vărsat Sunt un urmaș al lui Isus.

*$*

121

Ștefan Coman

CRISTOS A ÎNVIAT Creștinii-s bucuroși cântând: Cristos din morți a înviat, El boldul morții biruind, Din moarte-a triumfat. Cristos a înviat!

în grota din stâncă-a fost pus Prințul ceresc, venit de sus. Dar îngerul din cer venit Blocul de piatră-a prăvălit. Cristos a înviat!

Azi groapa-i goală. L-au furat? Eu mă-ntreb: ce s-a întâmplat? O, nu! Cel ce-n mormânt fu pus, La ucenicii Lui s-a dus. Cristos a înviat!

Cu toții deci azi să cântăm Căci Cel mort a-nviat. A noastră viață Să-i predăm Căci doar El ne-a salvat. Cristos a înviat! Eram străini, azi suntem fii. Prin moartea Sa noi suntem vii. El viață veșnică ne-a dat, La cer pe toți ne-a invitat. Cristos a înviat! 122

Înaintând pe cale

Și azi te-așteaptă ai Tăi fii Cu-un dor nespus, nepotolit, Tu ne-ai promis: vei reveni Că boldul morții-ai biruit. Cristos a înviat!

***

123

Ștefan Coman

DE MICUȚ, ISUSE De micuț, Isuse, eu aș vrea Să-ți spun Zi de zi m-ajută ca să fiu mai bun. Zi de zi eu vreau inima să-Ți dau, Lângă Tine, scump Isuse, vreau mereu să stau.

Să mă însoțești, să mă ocrotești, De primejdii și ispite Tu să mă ferești. Cu cei mici ești prieten, lor le ești păstor, îi conduci spre bine toată viața lor. Viața noastră-ntreagă vrem să Te iubim, Și am vrea ca-n toate, Doamne, să-Ți slujim. Să le dai în viață ani mulți, fericiți La toți copilașii și l-ai lor părinți. Doamne-atotputernic, smerit eu îți cer Ca toți copilașii să fie în cer.

***

124

înaintând pe cale

DIN TOT CE-A FOST Din tot ce-a fost odată far Pe cerul plin cu stele, Din flăcări a rămas doar jar Sub ploi de lacrimi grele.

Eu mă apropiu pas cu pas De veșnica răsplată, Că drum puțin a mai rămas In lumea-ntunecată.

Mai am puțin, foarte puțin. Iar clipa minunată Se va-arăta, ca-n mâini să țin Dorita mea răsplată.

***

125

Ștefan Coman

. sJm- acb/.'' •■...spo/gf citând,/