Repere pe drumul gindirii

Citation preview

MARTIN HEIDEGGER REPERE PE

DRUMUL GÎNDIRII

l

Redactor: MARIA ALEXE Coperta: WANDA MIHULEAC

Martin

Heidegger

WEGMARKEN Gesamtausfabe. Band

9

Vittorio Klostermann. Frankfurt 1976

am

Main.

CUPRINS

Noii}, asupra ediţiei

,

Observaţie preliminară

CE ESTE METAFIZICA?

11

(1929)

15

Netă introductivă

17

Text

33

DESPRE ESENŢA TEMEIULUI ( 192 9 )

53

Notă introductivă

55

Text

6'

DESPRE ESENŢA ADEVĂRULUI

(1930)

123

Notă introductivă

125

Text

135

DOCTRINA LUI PLATON DESPRE ADEVĂR

(1931/a2, 194.)

Uil

Notă i ntroductivă

163

Text

169

DESPRE ESENŢA ŞI CONCEPTUL FIZICA B, 1 (1939)

LUI

fPY!:Il:. ARIS'rOTEL, 203

Notă introductivă

205

Text

211

POSTFAŢĂ LA "CE ESTE METAFIZICA?" (1943)

275

Notă introductivă

277

Text

281

SCRISOARE

DESPRE "UMANISM"

( 1946)

291

Notă introductivă

29 3

Text

297

INTRODUCERE LA "CE ESTE METAFIZICA?"

(1949)

345

Notă introductivă

a 47

Text

349

Cuprins

6 ŞI

(19 58)

Text

367 369 373

Anexă

391

HEGEL

GRECII

Notă introductivă

FENOMENOLOGIE

Notă

ŞI

TEOLOGIE

(1927)

393

introductivă

395

Text

403

TRIl\1ITERI

435

INDEX TEIlMINOLOGIC

437

PLANUL

EDIŢIEI COMPLETE

-HEIDEGGER.

A

OrERELOR

LUI MAH,1'IN

NOTA ASUPRA EDITIEI

Volumul 'vVegmarken, care a stat la ba;:,a actualei ediţii româ­ neşti, a fost alcătuit de Heidegger însuşi, în anul 1967, dz:n lu­ crări publicate de-a-lungul unei p er io ad e de 33 de ani (19281961 ). In ediţia " Op ere lor complete" (Gesamtausgabe), volu­ mul 9 (1976) - dttpă care s-a făcut şi traducerea română - tex­ tul iniţial a fost extins prin includerea allor două lucrări, ante­ rioare anului 1928: Anmerkungen zu Karl J aspers "Psycholo­ gie der Weltanschauungen"I"ObseN'aţii la lucrarea lui Karl faspers «Psihologia concepţiilor de spre lumel)/(1919{1921) şi Phiinomenologie und Theologief "Fenomenologie şi teologie" { (1927). Acest din urmă studiu figurează (in ANEXĂ) şi În actuala ediţie română. După eran reies e deja, din titlu" apoi în mod explicit din Observa\ia preliminară a lui Heide.ggel' însllşi, (.lolUntul a fost alcătuit cu intenţia de a reface lin iti­ nerarill al gîndirii: fiecare dintre studiile, prelegerile sau con­ ferinţele prezente aici capătă semnificaţia unor "repere", a unor " "marcaj e c are , considerate retrospectiv, se constiiuie sub confi­ guraţia unui "drum", a unui drum al gîndirii heideggeriene. Din actuala ediţie română - faţă de cele patrusprezece piese care alcătuiesc (larianta p n bli eett ă in Gesamtausgabe - lipsesc patru piese: swdiul amintit despre fasper,';, apoi: Aus der letz­ ten Marburger Vorlesung j"Din ultima prelegere de la ilfarburg"f (1928), Zur Seinsfrage {"Despre întrebarea privitoare la fiinţă"f (1955), şi Kants These liber das Sein I"Teza lui Kant despre fiinţă"{(1961).ln schimb, reapare aici, restiluită (lolulnulni din care a fost extrasă, traducerea Scrisorii despre "umanism", publi­ cată în 1982 la Editura Univers în culegerea de iexte heid eg­ gericne Originea operei de artă. Faţă de varianta ei primă, actua­ la traducere a acestei piese esenţiale este, după cnrn se spune, "l'C­ (lăzută şi îmbllnătăţită". De fapt, pentrn cel care ar li interesat să co mpare ambele variante, re:mltă că textul primei traduceri a fost, în cîte(la locuri, se(ler amendat; ceea ce îns eam n ă altfel, adică "rnai bine", înţeles, proportional cu acumulările pe care

le-am făcut între timp

în

cunoaşterea gîndirii lui Heidegger. Peste

8

Notă asupra

tot tn acest volum am înlăt urat

ediţiei

- faţă de varianta traducerilor existente în culegerea de st udii Originea operei de artă - echi­ valarea conceptului Sein c u termenul, scris cu majusculă, "Fiinţă" (faţ ă de actuala variantă: "fiinţă"). A m explicat pe larg (vezi p. 402) în ce măsură adoptarea unei asemenea soluţii, în aparenţă atît de puţin diferită de cea act uală, conduce la u n viciu de inter­ pretare care poate bloca definitiv accesul la gîndirea lui Heidegger, cel puţin din perioada lui Sein und Zeit. In rest, pentru majori­ tatea termenilor-cheie, soluţiile au rămas aceleaşi, event ualele mo dificări (de pildă la Seiendheit, seiender, Geworfenheit) puttnd fi sesizate printr-o privire comparativă asupra celor două indexuri terminologice existente în volumele româneşti. Avantajul pe care tl prezintă, pentru cunoaşterea gîndirii lu Heidegger, acest volum faţă de cel anterior apărut în limba ro­ mdnă rezultă nu atit din caracte rul să u sinopti c, cît din prezenţa u nor studii elaborate în perioada lui Sein unel Zeit: Fenomenologie şi teologie (1927), Despre esenţa temeiului (1929), Ce este meta­ fizica? (1929). Prin intermediul acestor stlldii, c i t itorul poate coborî pînă la rădăcinile gînd iri i lui Heidegger, pînă la etapa pri mă a drumului, abia aşa de"enind inteligibilă desfăşurarea lui ulterioar ă . In felul acesta poate fi remedia t ă şi variant a ­ nu cea mai firească, dar dictată de îm prej ură r i (profIlul l it erar al editurii) - în care Heidegg er a intra t în cultura noastră: me­ ditaţia asupra op er e i de art ă şi asupra marii poezii germane re­ prez int ă ° etap ă relati" tîrzie a g îndirii lui Heidegger care pre­ supune, în orice caz, fam iliarit atea cu tot ce a precedat-o. Or, atî­ ta vreme cît temelia întregului - în speţă traducerea lui Sein und leit - lipseşte, studiile amintite din Repere pe drumul gîndirii pot da măcar o imagine a i ncep ut ul u i, din perspe ct i " a căreia lec­ tura volumului apărut la Ed i t u ra U n i " ers de vine, abia acum, cu ade"ărat profit ab ilă. Tocmai acest gol iniţial de in formaţ ie au încercat să-I umple Notele introductive. Ele au fost a lcătuit e în prim u l rînd pe baza curs ur ilor din perioada elaborării lui Sein und Zeit sau a c elei imediat următoare, p u blicat e, în bună parte, în ultimii zece ani, în monu m e ntala Gesamtausgabe. A m recurs cu precădere la ele nu numai pentru că studiile h eidegg eriene ne sint, în majorita­ tea lor, inaccesibile (bibliografia computerizată pri v ito are la co­ mentarea operei lui He idegger însumează cîteva mii de t itluri ) , ci şi pentru că în felul acesta rămînem pe un teren sigur: c urs u­ rile au fost redactate de Heidegger însuşi, cu o claritate pe ca r e opera antu mă a unuia dintre cei mai dificili gînditori europeni

Notă asupra ediţiei

9

nu ar lăsa - o niciodată să se bănuiască. De aceea, prin mijlocirea acestor cursuri, Notele introductive, mai ales în prima parte a polum u lui, îşi pro p un să-l explice pe He idegger cu ajutorul lui Heidegger însuşi. Şi tot as tfel am găsit şi calea de a descărca textul de note ad locum: absenţa lor poate fi suplinită de latura explicatipă a po rbirilor preliminare care însoţesc fiecare piesă

tn

parte. 1 n ce pripeşte traducerea citatelor existente tn

polum din ope­ autori clasici ai filozofiei - Citatele din limba greacă sînt, aproape fără excepţie, traduse de He idegger tnsuşi şi am tr 'dus, ca atare, traducerea făcută de el, chiar şi atunci cînd exista deja una în limba română, tntrucît, după cum se ştie, interpreta­ rea heideggeriană se bazează in asemenea cazuri tocmai pe o tra­ ducere proprie, care se despa rte de întreaga tradiţie filologică în domeniu p r ip ito are la sensul conceptelor-cheie (a se vedea mai cu seamă studiul despre conceptul de physis la Aristotel). Pentru citatele din operele scrise în latină sau germană, am recurs în general la traducerile româneşti existente, pe care le-am menţionat ca atar e ; în foarte puţine cazuri, cînd am preferat ° nouă tra­ ducere, am făcut-o determ ina ţi de asemenea de e xigenţele inter­ pretării heideggeriene. rele unor

Redăm în continuare abrevierile pe care le-am folosit tn cu­ prinslll Notelor introductive: SZ - Sein und Zeit !"Fiinţă şi timp"!. Referirea se face la

ediţia

a XII-a,

Max

Niemeyer, T iibingen,

1972

CA - Gesamtausgabe I"Opere complete"! Referirea se face la

edi ţia completă aproxunativ 75 editura Vittorio

a operelor lui Martin Heidegger, proiec tată în de volume, care apare, cu începere din 1975, la Klostermann din Frankfurt. Pentru titlul polu­ melor din care s-a citat - indicate în paranteză doar cu cifra volumului (de pildă : CA 25) - şi pentru anul apariţie� lor, a se vedea la sfîrşitul cărţ�i Planul ediţiei complete a op erelor lui Martin Heidegger.

Pentru alcătuirea Notelor introductive, am folosit cărţile şi studiile pe care le redăm în continuare în ordine alfabetică, după numele autorului. Trim iter ile la această bibliografie se fac prin indicarea în majuscule a numelui autorului, iar în parant eză, a anului apariţiei şi /1 paginii. De pildă, BIEMEL (1983, 37).

10

Notă asupra

ediţiei

APEL, K. -O., Heideggers philosophische Radikalisierun� der Hermeneutik und die Frage nach dem "Sinnkriterium" der Sprache, în "Hermeneutische Philosophie", hrsg. "on Otto

Poggeler, Nymphenburger Verlagshandlung, Munchen, 1972, pp. 202-235.

BIEMEL, W., Martin Heidegger (in Selbstzeugnissen und Bilddokumenten), Reinbeck/Hamburg, Rowohlt, 1983 (ed. a

II-a), 177 p.

BIEMEL, W., Heidegger's Concept of Dasein, in "Heide­ gger's Existential Analytic", Fr. Elliston (ed.), Mouton Publish­ ers, The Hague + Paris + New York, 1978, pp. 111-132. CHARCOSSET, J.-P., Chemin faisant . . , în "Martin Hei­ degger", Michel Haar (ed.), Ed. de l'Heme, Paris, 1983, pp. 269-277. CO URTIN E, J.-F., PMnomenologie et science de l'etre în "Martin Heidegger" Michel Haar (ed.) , Ed. de l'Heme, Pa­ ris, 1983, pp. 211-224. COUSINEAU, R. H., lIeidegger, Humanism and Ethics. An Introduction to the Letter on Humanism, Nauwelaerts, Lou"ain/Beatrice-Nauwelaerts, Paris, 1972, 137 p. COUTURIER, F., Monde et 1!tre chez Heidegger, Les Presses de l' Uni". de Mon treal, 1971, 584 p. DEMSKE, J.M., Sein, Mensch und Tod. Das Tod esp roblem bei Martin Heidegger, Karl Alber, Freiburg{ Munchen, 1963 206 p. FA H RENBA CH, H., Heidegger und das Problem ei ner "philosophischen" Anthropologie, în "Durchblicke. Martin Hei­ degger zum 80. Geburlstag", Vittorio Klostermann, Frankfurt am Main, 1970, pp. 97-131. G ADA MER, H. -G., Heideggers Wege. Studien zum Spăt­ werk, J. C.B. Mohr (Paul Siebeck), Tiibingen, 1983, 166 p. HERRMANN, Fr. W. von, Sein und Cogitationes. Zu Heideggers Descartes-Kritik, în "Dul'chblicke. Martin Heideg­ ger zum 80. Geburtstag", Vittorio Kloslermann, Frankfurt am Main 1970, pp. 235-254. HI RSCH, E.F., Tha Problem of Spee c h in 'Being and Time', in "Heidegger's Existential Analytic", Fr. Elliston (ed.) , Mouton Publishers, The Hague + Paris + New York, 1978, pp. 159178. HIRSCH, W., Platon und das Problem der Wahrheit, în "Durchblicke. Martin Hei degger zum 80. Geburtstag, Vittorio Klostermann, Frankf urt a m Main, 1970, pp. 132-161. .

Notă asupra ediţiei

11'

lAGER, A., Gott. Nochmals :Martin Heidegger, l.C.B. Mohr ( Paul "';iebe ck ) , Tiib ingen, 1978, 51� p. KISIEL, T., A Prefatory Guide to Readers of 'Being and Time', în "H eidegger's Existential A nal yti c " , Fr. Elliston (ed.), MOlzton Pnulishers, The Hagu e + Paris + New York, 1.978, pp. 13-20 METZGER, A., Freiheit und Tod, Verlag Rombach, Frei­ bu r!! , 1972 (ed. II), 294 p. PA TOCKA , l., Heidegger vom anderen Ufer, în "Durch­ bl icke. Martin Heidegger zum 80. Geburtstag", Vi ttor io Kloster­ mann, Frankfurt am Main, 1970, pp. 394-411. PETROVIC, G., Der Spruch des Heidegger, în "Durchblicke. M ar tin Heidegger zum 80. Geburt, Evi KOcr!l'tl 20 nu a format K o crll') �-u l p r i n tr - o simplă î n grămădire , ci este dominat î n p r e al ab i l şi î n to t. a l i tate d e către l u m e . H e r a c l it este c el care dezvăluie () altă trăsătură esenţială a cosmosului 2 1 ; o ·Hpa�Â.$ltO�

l1crt tot:; &yp11YO POcrlV EVU Kui K01VOV KOcr!-10V dvat, tWV of: K01!-1I))!-1 tV(J)'/ EI((1..cr tOV siC; Hhov altocrtpE:q)!;crOat. Celor trej i le apar ţ ine () u nică l u m e , care le este, ca atare, comun ă , iat' col C 3 re doarme se î ntoarce ( d e la a c e as t a) către propria sa l u m e . Aici l u m e a este pusă î n relatie c u modalitătile în ca r e Dasein-ul u m an există fac t i e . Celui trea z , f ii n t a rea i se î n fă tiseazv. în t r - u n fel d e a fi. care este pe d�- a- ntt"egul arm'o�1i z a t şi care, în linii m a r i , esLe accesibil oricu i . In schimb, î n s o mn , lumea fiin ţ ării es te o lume c o m p l e t s e p a ra t ă , în f u ncţie d e fi e c ar e Dasein în parte. D i n aceste sum a ,' ;)

indicaţ,ii

se

d e sp r i n d

dej a m ai mul te

fel-dc-a-fi fiin tei fiintării , d ecî t fii n tarea însăsi. 2. Aces t fel- de-a-fi deter n; i n ă fi i n ţarea in înt;egul ci. C a l i mită şi măs ll l'ă, l u c r ur i : L "Lume" î n seamnă mai d e g rab ă un

al

p o s ibilitatea oricăl'u i fe l - d e - a - f i în genere. 3. Ac e s t fel- de· a- fi în î n tregul său e s te , Î lltl'- U n anume c h i p , prc-mcrgător. 4. Acest fel- de-a- fi î n î nt.reg ul s ău , deşi premergăto r, e s t e e l insuşi rela/ iţl l a D a s e i n-ul uman. Prin urmare, l u m ea ţi ne Locmai de Das e in-ul u m a n , cu toate că ea cuprinde într- u n î n L r e g fiinţal'ea toată şi , odată cu ea, Dascin-ul. Este d e s igu r cu putinţă s ă concentrăm această înţe­

el este În fond

legere a KocrW>;-u lui ,

încă

n eex p licită şi afl a t ă mai degl'ab ă

la înc e p u tur i , î n semnificaţiile amintite.

Dar

f6.ră

doială, adesea, c uvîntul desemnează numai fii n ţ ar e a

în­

în­

săşi cunoscută la nivelul unui asemenea fel- de- a - fi. 1 9 Vezi D i e l s , Fragmente der Vorsolrratil(er I" Fragmentele pre ­ socraticilor"l, Melissos, fragm. 7 ; Parmenides, fragm . 2 . 20 Ibid . , A naxagoras, frag m . 8 . 2 1 0p . cit. Heraclit, frag m . 8 9 .

Despre esenţa t€wd ului Nu este însă o întîmplare că, prin n o u a î n ţ ele ger e -ontică a existenţei, cal'e p ătrunde odată cu creştinismul, r e l aţ i a dintre KOcr�()C;; şi Dasein-ul uman şi, odată cu ea, .c o ncept ul d e lume în genere, se conturează mai net şi se darifică. R e la ţi a este c o n c e pută atî t de or ig ina l" încît KOcr�OC;; e s t e utilizat acum direct pentru a desem na o anumită modalitate fundamentală a e x i st e nţe i umane. La Pavel * , K 6cr�l)C;; OU'toC;; nu î n s ea m n ii doar, şi n i c i în primul ri nd, s tarea "eosm icului" , ei starea şi si luaţia mnnlu i , fel ul aşezării sale în raport cu cosmosul şi felul î n care apreeiază el bunurile. Kocr�')C;; t r i m i te la fa p t u l do a fi om î n v a r i a n t a unei mentalităti s tr ă i n e î n c ă ' �ln D umnezeu (il cro�0ia "COti K6cr�')u). KocrIJ.0C;; ou't'OC;; dcscmneaz[l ])a�ein-ul u m a n Î ntr-o anume existen ţă "ist,.J r i c ă" , d i fct'ită de o alta c a r e a şi î n ceput să se ivească. (a,iw ,! 6 j-ltA.A.())v). Conceptul de KOcrIJ.')C;; apare ne ob iş nu it de frecvent m ai ales în raport c u primele t r e i cvanghelii - şi, deo­ po trivă, o c u pî n d un loc eentJ'al , în E('anghdia după Ioan 22. Lumea desem n ează i p o s Laza Dasf. in- ului u m a n aflat d ep arte de D umnezeu , caracterist ica faptului df. a {i om i n genere. Drept eal'e , lumea d evine la rî ndul ei d enu mirea ,'egională menită să cu p r i n d ă p e toţi oamenii , fărit să �e mai facă w e o fl eosebire î n Lre întel ' epti si rei săraci c u d u h u l , î n t.re eei d re p ţ i şi cei p ăc ătoşi ; î�tre e v re i şi păgî n i . Semni fica ţia centrală a aeestui concep t d e "lume" , i n în tregime antropolo gic , se e x prim ă în aceea că el fUl1c­ tionează î n tr-un raport de op o z i t ie c u filia tia divină a iui Iisus, ca r e , la rî ndul ei, este c o'ncep ută c a ' viaţă (S(J)l'l) , adevăr (aÂ.1)8eta) şi l u mi. n ă (q>WC;;) . Ace a s t ă trăsătură specifică pe care o primeşte sem ni­ fi caţia cu vî n L u l u i "l(ocrJ.n; în No ul Testament se regăseşte a po i , mai b ine conturată, de pildă la Augus tin şi la Toma d'Aquino . La Aug ustin, rnundus î nseamnă, pe de o parte, î ntregul creaţiei d ivine. D ar, to t atît de d e s , rnundus *

Vezi Ep istola către Co rin te,'â I şi Epi.�tola ci'are Galaten i. Referi tor la pasaj ele d i n EV KOO'Jlql Tiv, Kui 6 KOO'JlO� 8t' au toi) &ytV&'to' Kai 6 KOO'JlO� au'tov OUK &YVOl *** - Augusti n d ă O interpretare a conceptului d e mundus, arătînd că î n mundus per ip sum factus est **** şi în mundus eum non cognMit ** * * * , term enul d e mlmdus comportă două accepţii diferite. I n prim ul context, mundus î nseam n ă ens creatum ***** * ; in cel de al doilea, mllndus vizează acel habitare corde in m undo * * * **** ca amare mundllm * * * * * * * * , ceea ce n u în seamnă altceva decît non cognoscere Dcwn*********. I ată cum arată fragmentul in intregime : "Quid est, m u n d II S f a c t u s e s t p e r i p s Il m ? Coelum, terra, mare et omn ia quae in eis sunt, mzwrius di c i t ur . Iterum alia significatione, dilectores mllndi mundus dicuntur. M u n d u s p e r i p s Il In f a c t Il s e s t, e t m Il n d Il S e Il m n o n c o g n o (J i t. Num en im coeli non cognMerunt Creatorem suum, aut angeli non cogno­ " eru nt Creatorem suum, aut non cognMerllnt Creatorem suum s id era , qlwm co nfi t ent ur daemonia ? Omnia undique testimonium perhibuerunt. Sed qui non cognMerlln t ? Qui *

"locui tori ai lumii" . "iubitori de lume, nelegiuiţi, trupeşti". 2 3 Augustinus, Oper a (Migne) , tom IV, 1 8(,2 ("Cei drepţi nu sint numiţi « lume » deoarece, cu toate că prin trup ei l ocui esc In ea, cu sufletul, se află în Domnul"). * * * "El era In lume şi lumea s-a făcut prin el şi tot.uşi lumea nu l-a cu noscut". * * * * "lumea s-a făcut prin el " . * * * * * "lumea nu l - a cunoscut". * ** * * * " f iin ţ a creată" . "' * * * * u "a locui c u sufletul In lume" . * * "' * * * * * " a i ubi lumea". * * * * * * * * * "a nu-l cunoaşte pe Dumnezeu". **

Despre esenţa te l;�eiului

91

amando mundum di c i i sunt mzmdus . A m ando en im habi­ tam u.,; eorde: a m a n do autern, hoc appellari merucrunt q u od ille , ubi h a b i t abant Quomodo dicimus, maia est dia domus, aut, bon a est illa dom us , non in il la quam dicimus malam, parietes accusam us , aut in illa . dicimus bonam , parientes laudam us, sed malam domum: inhab itantes malos , el bonam domum: inhabitantes bo nos. S ic et mundum, qui inha­ bitţmt amando mundum Q u i sunt ? Qui d il ig un t m undum , ipsi enim corde habitant in mundo. Nam qui non d iligunt m u nd u m , carne- Ilersantur in mundo , sed corde inhabitant co elu m 24 . .

.

"Lume" înseamnă aş a d a r : Fiinţarea în întregul ei, şi a n u m e ca fel- de"a-fi hotărîtor, potrivit căruia Dasein- ul uman se raportează la fiinţare şi se menţine prin raport cu ea. Tot astfel , Toma d'Aq uino folo seşte mundus cînd

sensul de 'uni"erSltm , uni{)ers itas creaturarum, cînd cu sCr!3u l de . saeculum (mentalitate mundană ) , " quos m undi nam i_�! c amatores m und i significantur *. Mundanus (sae­ cu

cu laris)

este, termenul opus

lui

sp ir itualis

25.

� 4 op . cit., cap . I , n o ta 1 1 , to m . I I I , col. 1 3 93 ( "Ce Înseamnă 1umea â fost făcută prin el ? C e ru l , pămîntul, marea şi toale care s i n t în ele se cheamă lume. Pe de altă parte, într-o al tă accepţiune, Se spune lume despre iubi torii de lume. Lumea a fost făcntă prin el şi /umea n u l-a cunoscu t . C.'Ici oare cerurile nu l-au cunoscut pe CreJ.tcrul lor, sau îngeri i nu l- au cunoscut pe Creatorul lor, s au as trde nu l-au cu n o s cu t pe Creatorul lor pe care il vădesc cele divi ne ? Toate, pretutindeni, au adus măr t u ri e . Dar cine sînt cei care nu au cunoscut ? Cei care i ubind lumea au fos t numiţi lume . Uiei i u b ind, l oc ui m cu sufletul : însă' iubi nd, ei au m eritat să fie n n mi ţ i dupil lumea ln care locuia,u ., Precum spunem acea. casă este rea, sau acea casil este bunii şi riu învinuim pereţii în ac ee a pe care o numim rea sau nu lăudăm pereţii in aceea pe cal'li o

numim bună, ci in aceea pe care o numim rea ti invinui m pe locui­ tori ca fi ind răi, iar în aceea pe care o numim 1j> ună îi lăudăm pe locu itori ca fiind buni . La fel numim şi luniei!. după cei ce o locuiesc i ubind lumea. Cine sint ei ? Cei care îndrăgesc lumea, căci ei Inşişi, cu sufletul, locuiesc In lume. D ar cei care nu iubesc lumea, trăiesc În lume cu tru p u l , tnsă cu sufletul . lQcuiesc cjlrul .") * "prin numele de lume sînt desemnaţi iubitorii de lume". 35 Vezi, de pildă, S. th . 1 1 2, qu. CLXX XVi I I , a 2 , ad 3 : dupli­ .

citer alîquis potcst esse in saeculo : uno moda' per praesentiam corpo­ ralem, alio modo per mentis affect um. ( "cineva p oat e ' fi tn: lume în două chipuri : într-un fel, prin prezenţă trupea.sc� . . , Într-alt fel, prin

starea sufletească".)

92

DespI'c esenţa te uleiului

1 46

Ftl l',l a m a i i n t r'a Î n a m i"\ nu n t e î n pri vin t a conceptului d e " I u m e " Ia Leibniz, să mai a m i n tim d e d etermi n a rea p e c a r e o prim eşt p , , lu m e a " în m e t a fi zica de şcoală. B:ulln­ ga rten 2 (l d ă urm ă toarea d e fi n i ţin : " Jl zmdus (zmi(}ersunI ,

-----_ .. -

nu'.!)

qllar

es (

11 0n

-- ---

ser ies (nmltitudo, tO/UIII) adultlill1n finiforum , JYtrs altrrills" *. "Lum e" i n seam n ă aici totali­

rst

t a t e a a ceea c e ex istă f;i anu m e în sensul l u i en s crealum Ceea ee î n spam n ă , însă, 'că acest mod d e a concepe l U !l1 (' f\ d ep i n d e d e fAl u l î n ctll'e s i n t i n \ e l ese espn ţa ş i posibili t a t ea d OYezilor privi toare la e x i s t e n ţ a l u i D u m nezeu. Lucru l deyine d eosebit de evi d en t Ia C h l' . j\ . Cru siu s , care dpfi­ neşte c o n c eptul d e "lum e"

op . cit. , A. , 3 2 7 ; TI , 3 8 4 . op . c i t . A , :3 1 0 ; E , 3 6 7 ; apoi î n A , 3 3 3 ; D , 3 9 0 . 3 7 op . cit . , A , 3 2 2 ; E , 3 7 9 . î n legăt.ură eu elasifiearea " I dei i ' " drc p t un anum i t " m o d d e reprezen t.are" î n " i e rar h i a " reprezentărilor, vezi op . cit . , A, 3 2 0 ; 13 , 3 / 6 şi urm . 38 op . cit . , A , 3 3 4 ; E, 3 9 1 . 39 lVas heipt : sich im Den ken orientieren ?1 "Ce i n s e am nă a te orie n t a în gîndire ? " 1, 1 7 8 6 . WW (Cassirer) , IV, p. 3 5 5 . 36

I!Jespre esenţa te1neiului

97

Ideile transcendentale, in măsura in care e l e se referă l a totalitatea absolută i n sinteza fenomenelor, « concep te de lum e » " 4 0 . Insă fiintarea a cces ib il ă cunoasterii fi n it e poate fi p riv it ă , o n tol o gi � v OI'bind , atît din pun c't de vedere al esenţei (essentia) , cît şi al existenţei (existentiaJ. In form u l a r e a lui Kant a acestei diferente - în fu ncti e de care el i m p a r te şi categoJ'iile şi prin cip iii e analiticii tr ans ­ c e n den t a l e - fi i n ţar e a poate fi privită "matem atic" şi " dinamjc" 4 1 , obţinî ndu-se o împ ărţire a conceptelor de "lume" jn matematice şi dinami ce. Conce p tele matematice d e lum e sî nt concepte ale lumii "in sens mai r e strîns " , spre d eosebire d e cele dinamice , p e care e l l e numeşte

şi "concepte tran s cen d en te ale naturii " 42. Cu toate ace s te a , Kant consideră că este "fo arte just" Fă

numească

"toate"

aceste

I d ei

con c epte

de

"lume",

î nţ ele ge ansamblul tuturor fenom e ntlor şi deoarece Ideile noastr-e sînt indreptate numai a supra necondiţionatului din fenomene, în parte şi deoarece c uvi n tu l « l ume » , înţeles în sens transcendental, de semnea­ "deoarece

prin

« lume »

se

ză totalitatea absolută a ansamblului

lucrurilor existente.

iar noi avem in vedere numai completitudinea sintezei (deşi, ce-i drept, numai in regy'esia către condiţii)" •0

Kritik

41

der reinen Vernunft,

43 •

A/�� 0 7 -şi urm., B, � 3 � .

" i n aplicarea concep telor pure ale intelectulu i la experienţa p osibilă , folosirea sintezei lor este fie ma tematică, fie dinamică : căci ele privesc fie numai intuiţia, fie numai existenţa u nui feno­ men in genere" (op . cit., A, 1 6 0 ; B, 1 99) . în legătură cu diferenţie­ I'ea corespu nzătoare a principiilor, Kant spune : " S e va observa desigur că aici nu am in vedere, intr-unul din cazuri, principiile matematicii, iar in celălalt caz, principiile dinamicii ( fizice) generale, ci num ai pe cele ale i ntelectualului pur în raportul lor cu simţul intern (fără a distinge reprezentările date in el) , simţ prin care principiil e acelea îşi primesc, toate, posibilitatea lor. Le numesc deci, astfel, ţinînd seama m ai d egrabă de apli carea lor, decit de conţinutul lor. . . " (op. cit . , A, 1 62 ; B, 302 ) . Pentru o mai radicală problematizare a conceptului de "lume" şi a fiinţării in intregul ei, vezi mai ales diferenţa di ntre sublimul matemati c şi sublimul di­ namic. ]{rit ik der Urteilskraft !" Criti ca facultăţii de j udecare"!, tn special § 28 (Ediţia rom ână : Edit. Ştiinţifică şi Enciclopedică, lilucureşti, 1 9 8 1 ; trad. V. Dem. Zamfires cu - şi A. Surdu ) . 4Z 16

0p . cit., A , 41 9 şi urm . , B , (O�6 şi urm. ibi.

151

Despre esenţa temeiului

98

1 52

In această observaţie nu iese la lumină doar legătura dintre conceptul de "lume" kantian şi metafizica tradi­ ţională, ci, cu aceeaşi limpezime , şi transformarea pe care o împlineşte Critica raţiunii pure, adică interpretarea o nto­ logică mai originară a conceptului de "lume" , interpre­ tare care - şi acum vom răspunde pe scurt la cele trei întrebări de mai sus - poate fi caracterizat.ă după cum urmează : 1. Conceptul de "lume" nu este o înlănţuire ontică a lucrurilor în sine, ci un ansamblu transcendental (ontologic) al lucrurilor ca fenomene. 2. In conceptul de "lume" nu este prezentată o "coordonare" a substanţelor, ci, dimpotrivă, o subordonare şi, anume, " şirul ascendent" al condiţiilor sintezei către necondiţionat. 3. Conceptul de "lume" nu este o reprezentare "raţ.ionaIă" , nedeter­ minată in caracterul ei conceptual, ci, în calitatea ei de Idee, adică de concept sintetic pur al ra ţiunii, el este de­ terminat şi diferit de conceptele intelectului.

Astfel, conceptului de mundus i se răpeşte caracterul de (totalitate) , care-i fusese atribuit in trecut şi care acum este rezervat pentru o clasă şi mai înaltă de I dei transcendentale ; însuşi conceptul de lume conţine o indi­ caţie în acest sens, Kant numind acea clasă superioară " I deal transcendental"44.

uni(Jersitas

Trebuie să renunţăm , odată ajunşi aici , la interpreta­ rea acestui punct suprem pe care l-a atins metafizica specu­ lativă kantiană. Pentru a evidenţia cu sporită claritate caracterul esenţial al conceptului de "lume" , în speţă finitudinea, mai trebuie să amintim însă un lucru.

Conceptul de "lume" este, ca I deea, reprezentarea unei totalităţi necondiţionate. Cu toate acestea, el nu repre­ zintă necondiţionatul "propriu- zis" şi absolut, de vreme ce totalitatea gîndită în el continuă să rămînă raportată la fenomene, cu alte cuvinte la obiectul posibil al cunoaşterii finite. In calitate de I dee, lumea este, ce-i drept, transcen­ dentă , ea trece dincolo de fenomene, rămînînd totuşi să se raporteze la ele, în măsura în care ea este totalitatea lor. Transcendenţa, in sensul kantian al trecerii-dincolo de experienţă, are, î nsă, un dublu sens. E a înseamnă, p e d e o p arte, a dep ăşi înlăuntrul experienţei ceea c e este 44

op.

cit. , A, 5 72 ; B , 6 0 0 .

Despre esenţa temeiului

99

dat în cadrul ei ca atare, in speţă div ersitatea fenomenelor. Aceste sens este valabil pentru reprezentarea "lum e" . Transc e n d enţă înseamnă, însă, pe de altă parte : a ieşi dinlăuntrul fenomenului în calitatea lui de cunoaştere finită în gen ere şi a reprezenta intregul posibil al tuturor lucrurilor ca "obiect" al lui in t ui tus originarius. In a ce astă transcendenţă ia naştere idealul transcen d ental, in raport cu care "lumea" reprezintă o l imi t ar e , devenind denumirea cun o a ş terii omeneşti finite in totalitate a ei. S-ar putea spune că acest concept de "lume" se situează € n tre "po­ sibilitatea experienţei" şi "idealul transcendental" şi că el semnifică astfel, în miezul său , totalitatea finitudinii

fiinţei umane.

Pornind de aici putem ajunge la înţelegerea celei de a do u a semnificaţii posibile a conceptului de "lum e" la Kant, pe lin gă cea "cosmologică" : semnificaţia sp e cific ex istenţi ală .

"Cel mai important obiect in lume, obiect căruia omul ti poate aplica toate progresele culturii, este omul, deoarece el l şi este sie şi scop suprem. A- l cunoaşte potrivit speciei sale, ca fiinţă terestră înzestrată cu raţiune, iată ceea ce m erită în primul rînd să fie nu mit cunoaştere a lumii, chiar dacă el nu reprezint ă decit o parte a creaturilor p ă­ minteşti"45. Cun o aşter ea omului, şi anum e tocmai in privinţa "a ceea ce el , ca fi inţă liberă să acţioneze, face din sine însuşi, poate şi trebuie să facă din s in e însuşi" aşadar n u cunoa ş terea omului in sine fi z i ologic - este numită aici cunoastere a lumii. Această cunoastere a lumii este totuna cu' antropolog ia pragmatică (ştiinţa' despre o m ) . ,,0 atare antropologie , considerată . . . drept cunoaş t ere a lumii, nu poate fi incă numită pragmatică cind c onţ i ne O cunoaştere cuprinzătoare a lucrurilor d in lume, de pildă a animalelor, a plan t elor şi a mineralelor din diferite ţări şi zone climatice, ci abia atunci cînd conţine cunoaşterea omului ca cetăţean al lumii"46. Faptul că "lume" înseamnă tocmai existenţa omului in co l ec tivitate istorică şi nu prezenţa lui în cosmos ca o

45 Anthropologie in pragmatischer Hinsicht abgefa/3t !"Antro­ pologi a concepută din punct de vedere pragmatic"!, 1 8 0 0, ed . a doua, Vorrede !"Prefaţă"! WW (Cassirer) , VI I I , p. 3 . 48 op. cit . , p . (j .

1 53

100

Despre esenţa temei ului specie de vieţuitoare se vede deosebit de limpede şi din expresiile prin care Kant caută să lămurească acest concept existenţial de "lume": "a cunoaşte lumea" (Welt kennen) şi "a fi trecut prin lume" (Welt haben). Deşi ambele expre­ sii se referă la existenţa omului, ele au în vedere lucruri diferite "in sensul că cel care cunoaşte lumea nu face decit

să înţeleagă jocul la care a asistat, in timp ce celălalt (1 luat parte la joc"47. "Lumea" desemnează "jocul" existen­ 154

ţei cotidiene, este însăşi această existenţă. Tot

astfel,

Kant

distinge între "pricep erea

de

a te

descurca in lume" şi "priceperea de a te descurca in viaţa privată". In primul caz, este vorb a de "talentul unui om de a-i înriuri pe alţii, pentru a-i folosi în scopurile sale"48. Apoi:

,,0 povestire este concepută pragmatic,

atunci

cind il învaţă pe cititor să se descurce in viaţă, adică atunci cind îi instruieşte pe oameni cum să-şi

asigure interesele,

lntrecîndu-şi in această privinţă înaintaşii sau fiind măcar asemenea lor"49. Kant

deosebeşte

această

"cunoaştere

a

lumii" - în

sensul de "experienţă a vieţii" şi de "înţelegere a existent­ ţei" - de "cunoştinţele de şcoală"60• Pe firul căIăuzitor

al acestei deosebiri, Kant dezvoltă apoi conceptul de filo­ zofie in direcţia "conceptului de şcoală" şi în direcţia "conn ibid. "Un om de lume este un părta� la marele joc al vieţii". ,,A fi om de lume înseamnă a cunoaşte relaţiile p e care se cuvine să le ai cu alţi oa meni şi fel u l in c are se petrec lucrurile tn viaţă" . "A fi trecut prin lum e (Welt haben) înseamnă a te călăuzi d up ă maxime şi a imita m o d ele . Expresia vine din franceză. Această calitate se o b ţi ne prin conduită, prin maniere, prin relaţii cu lumea etc." Vorlesung iiber Anthropologie / " P relegere despre antropolo­ gi e" l. Vezi Die philosophischen HauptlJorlesungen 1. [(ants. Nach den neuaufgefundenen Kollegheften de.s Grafen Heinrich Zlt D"I... că e e.ccentuată sau nu, fie că este înţeleasă sau nu , colorată afectiv şi , prin această coloratură afectivă, ea este aşezată în fiinţarea în întregul ei. Caracterul manifest al fiintării în întregul ei nu coincide cu suma fiintării cu­ nos � ute la un moment dat. Dimpotrivă : aco io unde fiinţarea îi este omului puţin cunoscută şi unde ştiinţa abia ajunge 1J-8 dealu şească in linii mari, tocmai ticol.

1 9Z

1 50

Despre esenţa adevărului

cara Jterul manifest al fiinţării in intregul ei poate să guverneze într-un chip mai esenţial decît acolo unde ceea ce este cunoscut si se lasă oricînd a fi cunoscut nu mai poate fi cuprins î � întregime, acolo unde nimic nu poate să se opună sîrguinţei vide a cunoaşterii, de vreme ce dominarea tehnică exercitată asupra lucrurilor se desfă­ şoară fără îngrădire. Tocmai în platitudinea şi 'nivelarea unei cunoaşteri căreia nu-i scap ă nimic şi care se rezumă la a fi cunoaştere, caracterul manifest al fiinţării se sub­ ţiază în nimicul aparent a ceea ce nu mai este nici măcar 193 indiferent, a ceea ce este doar ceva uitat. Faptul de a lăsa fiinţarea să fie, cu coloratura luI afectivă, traversează întreaga raportare situată în deschis care se desfăşoară în lăsarea-de-a-fi şi anticipează această raportare. Raportarea omului este p ătrunsă afectiv de caracterul · manifest al fiinţării in intregul ei. Dar in perspectiva calculului şi a preocupării cotidiene, acest "in intregul ei" apare ca fiind incalculabilul şi insesiza­ bilul. Din fiinţarea care tocmai a ajuns să se manifeste, fie că ea face parte din natură sau din istorie, acest "în intregul ei" nu poate fi surprins. Deşi este cel care con­ feră dispoziţie afectivă, el rămîne, totuşi, ceea ce este nedeterminat şi nedeterminabil şi coil!cide, de cele mai multe ori, din nou, cu ceea ce este cel mai obişnuit şi cel mai lesne de trecut cu vederea. Insă ceea ce conferă dispoziţie afectivă nu este pur şi simplu nimic, ci o ascun­ dere a fiinţării în întregul ei. Tocmai prin aceea că faptul­ de-a-Iăsa-să-fie lasă, în fiecare raportare in parte, acea fiinţare - la care se raportează - să fie, scoţînd-o astfel din ascundere, el ascunde fiinţarea in întregul ei. Faptul- de -a-Iăsa- să-fie este în sine, totodată, o ascundere. I n liber­ tatea ec-sistentă a Dasein-ului survine ascunderea fiin­ ţării în întregul ei, iar tocmai starea de ascundere este. 6 Neade"ărul

ca

ascundere

Starea-de- ascundere refuză lui ă,).:ftgeta ieşirea- din­ ascundere si nu O admite încă in calitate de O'tEPllO'tC; (prlvaţiune ) , ci păstrează ca posesiune pentru ă,Â:ftgeto

Despre esenţa adevărului

ceea ce ii este prin excelenţă propriu. Gîndită în perspec­ tiva adevărului ca ieşire- din-ascundere, starea- de-ascun­ dere este atunci ne-ieşirea din ascundere şi, prin urmare, ne-adevărul propriu- zis, propriu in cel mai inalt grad e.sentei adevărului. Starea- de-ascundere a fiintării in intr �gul ei nu apare niciodată abia intr-o fază ul terioară, ca urmare a unei cunoaşteri, întotdeauna fragmentare, a fiinţării. Starea-de-ascundere a fiinţării in intregul ei, ne-adevărul propriu- zis, este mai veche decît orice stare­ de-manifestare a unei fiinţări sau a alteia. De asemeni, ea este mai veche decît insuşi faptul- de-a-Iăsa- să-fie, eare chiar şi scoţînd din ascundere, menţine în stare- de­ ascundere şi se raportează la ascundere. Dar faptul-de-a­ Iăsa- să-fie ce anume p ăstrează el in această relaţie cu ascunderea ? Nici mai mult nici mai puţin decît ascun­ Cerea ascunsului in intregul lui, adică a fiinţării ca fiin­ tare. cu alte cuvinte misterul. Nu este vorba de un mister � nu m e, legat de un lucru sau altul, ci numai de acel unic fapt că misterul (ascunderea a ceea ce este ascuns) gu­ vernează, ca mister, asupra întregului Da-sein al omului. In faptul- d e-a-lăsa- să-fie fiinţarea în intregul ei ­ fapt care scoate din ascundere şi, totodată, ascunde - se întîmplă ca ascunderea să apară ca ceea ce este, înainte de toate, ascuns. In măsura care ec-sistă, Da-sein-ul păstrează prima şi cea mai cuprinzătoare stare de ne­ ieşire din ascundere, ne-adevărul propriu-zis. Ne-esenţa propriu-zisă a adevărului este misterul. " Ne- esenţa" nu înseamn ă incă aici "esenţă" în sensul degradat de "general" (KOtvOV, 'Y&voC;) a posibilităţii sale (posibilitas ) �i a temeiului ei. "Ne- esenţa" este aici eaenţa caDe figu­ rează in acest sens premergător in chip esenţial. " Nee­ lenţă" inseamnă, însă, in primul rînd şi de cele mai multe ori , deformarea acelei esenţe deja degradate. In schimb , ne-esenţa rămîne, î n fiecare din aceste semnificaţii, esenţială pentru esenţă şi nu devine niciodată ne esenţială in sensul de indiferent. A vorbi astfel despre neesenţă � neadevăr înseamnă să contravii cu prea multă străş­ nicie p ărerii care este încă obişnuită ; a vorbi astfel seamănă cu invocarea silnică a unor "paradoxuri" elaborate. De vreme ce această asemănare nu poate fi evitată decit eu. greu, vom renunţa la acest mod de exprimare care nu

151

1 9�

152

Despre esenţa adevărului

este paradoxal decît pentru doxa (opinia) obişnuită. Inaă pentru cel ştiutor, acel "ne- " al ne- esenţei originare a adevărului ca ne-adevăr trimite către domeniul încă neexplorat al adevărului fiinţei (şi nu doar al fiinţării). Ca fapt-de-a-lăsa-să- fie fiinţarea, libertatea este in sine relaţia deschisă, adică relaţia care nu se închide in sine. Î n această relaţie se i ntemeiază orice raportare şi pornind de la aceasta îşi primeşte ea indicaţia către fiin­ 1 95 tare si scoaterea ei din ascundere. Dar această relatie cu � scu r{derea se ascunde ea însăşi, acordînd prioritat � unei uitări a misterului şi dispărînd în această uitare. In raportarea sa la ceva de ordinul fiinţării, omul rămîne, ce-i drept, constant într-o raportare, dar de cele mai multe ori el se mulţumeşte cu o fiinţare sau alta, rămînînd la starea-de-manifestare pe care acestea le implică. Chiar şi acolo unde sînt în joc lucrurile ultime, omul se men­ ţine pe un drum bătătorit şi in sfera a ceea ce poate fi dominat. Cind porneşte să lărgească, să schimbe, să-şi sporească şi să consolideze starea- de-manifestare a fiin­ ţării in cele mai diferite zone ale activităţii sale, el işi ia totuşi indicaţiile pentru aceasta din sfera intenţiilor şi necesităţilor curen . e. Dar menţinerea in spaţiul obişnuitului echivalează in sine cu a suprima posibilitatea de manifestare a ascun­ derii a ceea ce este ascuns. Ce-i drept, şi în acest sp aţiu există enigme, lucruri nelămurite, indecise, îndoielnice. Dar toate aceste întreb ări, care trădează de fapt o deplină siguranţă de sine, sînt simple pasaj e şi puncte in ter­ mediare pentru mersul pe căi bătătorite şi, tocmai de aceea, .rămîn neesenţiale. Acolo unde starea- de-ascun­ dere a fiinţării în întregul ei nu este admisă decît uneori şi în treacăt, asemeni unei limite care se anunţă, ascun­ derea cu survenire fundamentală s-a scufundat în uitare. Numai că misterul uitat al Dasein-ului nu este înlă­ turat prin uitare, ci starea-de-uitare conferă dispariţiei aparente a ceea ce a fost uitat o prezenţă anume. Prin faptul că misterul se refuză Jn starea- de-uitare şi pentru această stare, el il lasă pe omul istoric pe căile sale bătă­ torite, laolaltă cu toate cîte a apucat să le facă. Astfel lăsată in părăsire, umanitatea 1şi completează "lumea" sa, pornind de fiecare dată de la cele mai noi necesităţi şi

Despre esenţa adevărului

intenţii şi o umple pînă la refuz cu proiectele şi planifi­ cările sale. Uitînd de fiinţarea i n întregul ei, o mul işi ex trage, tocmai pornind de la acestea, măsurile sale . Omul st ă ruie î n păstrarea acestor m ăsuri şi le adaugă mereu altele noi, fără să mai mediteze asupra temeiului care determină luarea unei măsuri şi asupra esenţei care determină darea unei măsuri. Cu toate că trece mereu la noi măsuri şi obiective, omul se înşeală asupra adev ăratei esenţe a măs u rilor sale. El nu - şi poate afla măsura, atita vreme cît, mereu mai stăruitor, se ia pe sine însuşi , în calitate de subiect, drept m ăsură pentru tot ce fii n­ ţează. In nemăsurata ei uitare, omenirea stăruie să se asigure pe sine însăşi prin ceea ce, in acel moment, re­ prezintă o cale b ătătorită, uşor accesibilă. Această stăruire î şi află sprij inul - ei î n săşi de n edesluşit - in relaţia prin care Dasein-ul nu numai ec- sistă, ci, totodată, şi in-s istă, cu alte cuvinte prin care Dasein-ul, incăpă­ ţî n î ndu - se, se cr a mponea z ă de ceea ce fiinţarea, p ărî n d deschisă, pare să îi ofere de la sine. Ec-sistînd , Dasein- ul este insistent. Misterul guver­ nează chiar şi in e x istenţ a insistentă, dar aici o face ca es enţă uitată şi de v enită astfel "neesenţială" - a ade­

vărului.

7 N e-adeCJărul ca rătăcire

I n măsura in care omul este insistent, el este intors cu fa ţ a către zona cea mai apropiată şi, deci, cea mai bătătorită a fiinţării. Dar el insistă num a i ca cel c are dej a este ec- sistent, luîndu-şi totuşi ca măsură corectiv ă fiinţarea. Dar în luarea m ă surii, omenirea işi întoarce faţa de la mister. Acea întoarcere insistentă către ceea ce este accesibil şi această intoarcere ec- sistentă d e la m ister merg mină în mină. Ele sînt unul şi acelaşi lucru. Acea intoarcere-către şi 1atoarcere- de la vine să urme ze, însă, unui specific du-te-vino al Dasein-ului. A gitaţia omului care abandonează grăbit misterul pentru a trece la ceea ce este accesibil şi, de aici, mai departe de la un

153

196

154

Despre esenţa adevărului

fapt curent la altul trecind mereu pe lîngă mister - este rătăcirea . Omul r�tăceşte. Omul nu ajunge cu vremea in rătă­ cire. El se mişcă mereu în rătăcire, deoarece el in-sistă ec- sistent, aflîndu-se astfel dej a în rătăcire. R ătăcirea prin care merge omul nu este asemenea unei capcane care-l pîndeşte pe drumul său şi în care i se întîmplă uneori să cadă, ci rătăcirea face parte din alcătuirea intimă a Da-sein-ului în care este prins omul istoric. R ătăcirea este spaţiul de joc al acelei intoarceri-către şi întoarceri- de la, în care ec-sistenţa in- sistentă se uită, mereu din nou, pe sine şi îşi greşeşte măsura. Ascunderea 1>91 fiinţ.ării ascunse în intregul ei îşi exercită dominaţia in scoaterea- din-ascundere a fiinţ.ării aflate în joc, această scoatere- din-ascundere devenind, în calitatea ei de ui­ tare a ascunderii - rătăcire. Rătăcirea este anti- esenţa esenţială, opusă . esenţei originare a adevărului. .In calitate de spaţiu deschis pen tru orice j oc al opoziţiilor, rătăcirea se desc,hide către ad, vărul esenţial. R ătăcirea (1rre ) este locul de desfă­ ŞUl tre al erorii (1rrtum ) şi temei al ei. Eroarea nu este () , reşeală oarecare, ci imp ărăţia (domnia) istoriei in care se amestecă, intreţesute, toate modalităţile rătăcirii. Potrivit cu situarea- sa-în- deschis şi cu raportul pe care-l intreţine cu fiinţarea in intregul ei, orice raportare îşi are propriul ei fel de a rătăci. Eroarea se întinde de la cea mai banală stîngăcie, de la confuzie şi de la greşeala de calcul, pînă la dezorientarea şi excesul ce işi fac loc in atitudinile si hotărîrile esentiale. Ceea ce insă in mod obişnuit - şi d eopotrivă in d � ctrinele filozofiei - trece drept eroare, in speţă necorectitudinea j udecăţii şi falsi­ 'Latea cunoaşterii, reprezintă numai una dintre modali­ tăţile rătăcirii, şi încă cea mai superficială. Rătăcirea 1n care trebuie să se mişte o umanitate istorică pentru ca mersul ei să fie eronat contribuie în mod esenţial la configurarea stării- de-deschidere a Dasein-ului. Rătă­ cirea îl stăpîneşte în intregime pe om, inducindu-l in eroare. Ca inducere in eroare, rătăcirea contribuie, insă, totodată, la crearea posibilităţii pe care omul o poate scoate din ec-sistenţă, la posibilitatea de a nu se lăsa indus în eroare, descoperind rătăcirea însăşi fi nepier­ I1nd din ochi misterul Da-sein-uluL

Despre esenţa adevărului

D eoarece ec- sistenţa in- sistentă a omului se mişcă in rătăcire si deoarece rătăcirea ca inducere în eroare il apasă intr'-un fel anume pe om şi pornind tocmai de la această ap ăsare se exercită puterea misterului ca un mister uitat, omul este supus, în ec- sistenţa Dasein-ului său, guvernării misterului şi mai ales apăsării pe ,care o provoacă rătăcirea. Amb ele îl ţin în nepo inţa siln iciei. D eplina esenţă a adevărului, cea care cuprin de totodată şi cea mai intimă neesenţă a sa, menţine Dasein-ul în nevoinţă prin această permanentă întoarcere-către şi intoarcere- de la, care sînt proprii acelui du-te-vino ne­ intrerupt. Dasein-ul este abatere înspre nevoinţă. Scoaterea- din-ascundere a · necesităţii şi, ca urmare a ei, posibila transpunere in ceea ce este inevitabil provin din Da-sein-ul omului şi numai din el. Iesirea- din-ascundere a fiintării ca fiintare este în sine, totodată, . ascunaerea fiinţ ării în între gul ei. Rătă­ cirea . guvernează in simultaneitatea scoaterii din ascun­ dere si a ascunderii. Ascunderea a ceea ce este ascuns si rătăcirea ţin de esenţa originară a adevărului. Libertate � , c o n c epută pornind de la ec- sistenţa in- sistentă a Das e in­ ului , este esenţa adevărului (în sensul corectitudinii punerii-în- faţă) numai datorită faptului că libertatea însăşi provine din esenţa originară a adevărului, din guvernarea misterului în spaţiul rătăcirii. Fa ptul de a lăsa fiinţarea să fie se împlineşte in raportarea care se situează in deschis. Faptul de a lăsa fiinţarea să fie ca fiinţare în intregul ei survine însă potrivit esenţei abia atunci cînd ea este, cînd şi cînd, preluată in esenţa ei originară. Atunci ieşirea-din-închis către mister porI!.eşte la drum eătre rătăcirea ca rătăcire. Atunci întrebarea privitoare la esenţa adevărului va fi pusă într-un chip şi mai ori­ ginar. Atunci se dezvăluie temeiul împletirii esenţei adevărului cu adevărul esentei . Viziunea misterului din perspectiva rătăcirii ajunge � ă pună întrebările în sensul singurei întrebări valabile : ce este fiinţarea ca fiinţare in întregul ei ? Acest mod de a pune întrebările gîndeşte intrebarea care induce in mod esenţial în eroare şi care, de aceea, nu a fost incă rezolvată în toată bogăţia sen­ surilor ei : intrebarea privitoare la fiinţa fiinţării. Medi­ taţia asupra fiinţei, din care provine un asemenea mod de a pune întrebările se concepe p e si �e, incepind cu

155

198

156

Despre esenţa adevărului Platon , drept " filo zofie" de "m etafizică".

şi primeşte mai tirziu

numele

8

1 ntrebarea priCJ itoare la adevăr şi filozofie

1"

In meditaţia asupra fiinţ ei a j u n ge la cuvînt elib erarea omului intru ec- sistenţă, eliberare întemei etoare de isto­ rie. Acel cuvînt nu este " e xpresia" unei opini i , ci este de fiecare dată d e j a rostuirea bine adăpostită a adev ărului fiinţ ării în intregul ei. Nu are im portan ţ ă cît d e mulţi Blnt cei care ştiu să au d ă acest cuvînt. Cine anume sînt cei care pot să- I au d ă - iată c e hotăreşte asu pra locului p e care- l ocup ă omul în istorie. Dar î n aceeaşi clip ă a lu­ mii în care se î n scrie î n ceputul filo zofiei, se insta.urează şi dominarea incontestabilă a simţului com u n (sofistica) . Simţul comun recurge l a eviden ţ a fiinţ ării manifeste şi interpretează orice m o d alitate meditativă a interoga­ ţiei drept un atac la adresa bunului simţ şi a nefericitei � sale susceptibilităţi. D ar felul în care bunul sim ţ, pe deplin î n d reptăţit domeniul său , j u decă ce este filo zofia îl face să tre1\că pe lîngă esenţa ei, care nu poate fi d eterminată decît p or­ nind de la raportarea l a adev ărul originar al fiinţării ca atare î n intregul ei. Insă d eoarece esenţa deplină a adevă­ ru lui cu prinde totodată şi neesenţa, guvernînd î nainte de toate ca ascu n d ere, filo zofia, ca o c ăutare a acestui adevăr, posedă în sine o natură dublă. Meditaţia ei are serenitate a blîndetii care n u se refu z ă stării- de- ascundere a fiinţării in intr e'gul ei. l n să m e ditaţia ei este totodată ie ş irea-din- ascundere proprie rigorii care nu anulează ascu nderea, dar care con strî nge esenţa ei nev ătăm ată să iasă i n deschisul înţelegerii şi o în drumă astfel către pro­ priul . ei adev ăr.

In

I n rigoarea blindă şi în ri guroasa b lî n d eţe a felului

In care ea lasă-să-fie fiinţarea ca fiinţare In intregul ei� filo zofia devine o modalitate de interogare care nu se poate ocupa numai de fiinţare, dar care nici nu poate admite TnO inteI'Tenţie hotărîtoare venită din afară. Kan' a

157

Despre esenţa adet'ăruluf

intuit a r eastă intim ă nevoinţă a gîndirii, căci el spune despre filo zofie : "Vedem aici filozofia aşezată într,-o po­ ziţie dificilă ; ea trebuie să găsească o poziţie fermă, de,i, nici in cer şi nici pe pămînt, ea nu poate afla ceva de care să se agaţe sau pe care să se sprij ine. Ea este chemată aici să facă dovada onestităţii sale ca proteguitoare a propriilor sale legi şi nu ca vestitoare a acelor legi pe care i le su gerează un spirit străin sau cine ştie ce natură tutelară . . . " (Grundlegung der M etaphysik der Sitten " In­ temeierea metafizicii moravurilor" 1, Werke, Akademieausgabe IV, 425).* ZOO Atunci cind interpretează astfel esenţa filozofiei, Kant, a cărui operă deschide ultima etapă a metafizicii occiden­ tale, îşi îndre aptă privirea către un domeniu pe care, po­ trivit poziţiei sale metafizice întemeiate pe subiectivi­ tate, nu il putem concepe decit pornind de la această po­ ziţie şi ca proteguire a legilor proprii. Această privire esen­ ţ,ială asupra menirii filozofiei este totuşi destul de cuprin­ zătoare pentru a respinge orice aservire a gindirii care ii € proprie ; modul cel mai stîngaci în care apare această aservire se a scunde în incercarea de a acorda încă filo­ zofiei o oarecare importanţă ca o "expresie" a "culturii" (Spengler) şi ca răsfăţ al unei umanităţi prinse în frenezia facerii. rnsă dacă filozofia îşi îndeplineşte esenţa - aşa cum a fost ea hotărîtă la început - ca "proteguitoare 8. pro­ priilor sale legi" , sau dacă nu cumva ea însăşi este susţi­ nută şi îşi dobîndeşte stabilitatea prin adevărul acelui ceva ale cărui legi devin legile ei - aceasta se hotăreşte pornind de la momentul de început in care esenţa origi­ nară a adevărului devine esenţială pentru interogaţia meditativă. Incercarea făcută aici trimite intrebarea privitoare la esenţa ad eTărului dincolo de limita obişnuită, inerentă conceptului tradiţional de esenţă, şi aj ută gîndirea să me­ dite1:e asupra acestui lucru : oare intrebarea privitoare la esenţa adevărului nu trebuie să fie totodată şi i nainte de toate intrebarea privitoare la adevărul esenţei ? I nsă în *

N.

Ediţia rom ână :

Bagdasar) .

Edit.

Ştiinţifică,

Bucureşti,

1972"

(trad.

158

L>es�e esenţa adevărului conceptul de " esenţă" filozofia gîndeşte fiinţa. Deducînd posibilita tea ' internă a corectitudinii unui enur. ţ din li­ berta fi a ec- sistentă a faptului-de-a-lăsa- să-fie inţeles ca "temei" al ei, precum şi arătind c ă ascunderea şi rătă­ cirea constituie inceputul esenţei acestui temei , am vrut să sugerăm că esenţa adevărului nu este " generalul" vid al unei universalităţi "abstracte" , ci unicul care se ascunde şi care este propriu istoriei unice, istorie a ieşirii­ din-ascundere a "sensului" acelui ceva pe care il numim fiinţă şi pe care ne-am obişnuit de multă vreme să-I con­ siderăm numai drept fiinţarea în întregul ei.

9

ObserţJaţie 20 1

Intrebarea privitoare la esenţa adevărului se naşte din intrebarea privitoare la adevărul esenţei. Intrebarea privitoare la esenţa adevărului concepe esenţa mai intîi in sensul lui quidditas sau al lui realitas, iar adevărul este conceput ca o insuşire a cunoaşterii. Intrebarea privitoare la adevărul esenţei concepe esenţa (W esen) verbal şi, rămînînd încă în limitele reprezentării proprii metafi­ zicii, gîndeşte prin acest cuvînt - fiinţa (Seyn) ca dife­ renţă hotărîtoare între fiinţă (Sein) şi fiinţare (Seien­ des). Adevăr înseamnă adăpostire luminatoare ca trăsă­ tură fundamentală a fiinţei (Seyn). I ntrebarea privitoare la esenţa adevărului işi găseşte răspunsul în propoziţia : esenţa ade"ărului este ade"ărul esenţei. După lămurirea încercată de noi, se vede lesne că această propoziţie nu este o simplă inversare de cuvinte, menită să trezească o impresie de paradoxal. Subiectul propoziţiei este, dacă această nefericită categorie gramaticală îşi mai are vreo jn dreptăţire, adevărul esenţei. Adăpo stirea luminatoare este, cu alte cuvinte lasă să fiinţeze în chip esenţial (we­ sen ) , concordanţa dintre cunoaştere şi fiinţare. Propo­ ziţia noastră nu este di alectică. De fapt ea nici nu est8 o propo ziţie în sensul unui enunţ. Răspunsul la intreba­ rea privitoare la esenţa adevărului este rostirea unei răs­ turnări efectuate înlăuntrul istoriQi fiintei (Seyn) . D eoa-

Despre esenţa adevărului

159

rece din e a face parte adăpostirea luminatoare, fiinţa (Seyn) apare la începuturi, in lumina sustl'agerii care as­ cunde. Numele acestei deschideri luminatoare este &J..i}&eta. Conferinţa Despre esenţa adevărului urma să fie, de­ ja in concepţia ei iniţială, completată de o a doua : Des­ pre adevărul esen ţei. Acest proiect a eşuat din motivele sugerate acum în scrisoarea "Despre umanism." Intrebarea hotărîtoare (Sein und Zeit I " Fiinţă ş i timp" / , 1927) cu privire l a sensul , adică (Sein und Zeit, p. 15 1 ) la sfera de proiectare, adică la starea-de-deschidere, ad i că la a dev ărul fiinţei , şi nu numai al fiinţării, rămîne în mod intentionat nedezvoltată. Meditatia se 2ti menţine în aparenţă pe căile metafi zicii şi, cu toat e acestea, în fazele ei hotărîtoare acelea care duc de la ' adevărul conceput drept corectitudine la libertatea ec- sis­ tentă şi, de la ace af:- a, la adevărul conceput ca ascundere si rătăcire - realizează o modificare în modalitatea inte­ �ogării, modificare ce-şi are locul in depăşirea metafizicii. Meditatia desfăsurată în conferintă îsi găseşte împlinirea în �onstatar �a eRenţială că, abi a' por;" ind de la Da-seinul in care omul se poate aşeza, se pregăteşte, pentru omul ce ţine de istorie, o apr0piere de adevărul fiinţei. Ca şi In Fiinţă şi T imp RÎ nt aici abandonate orice fel de antro­ pologii şi orice subiectivitate a omului ca subiect, iar adevărul fiinţei este concepu t ca temei al unei poziţii istorice fundamentale care aici a fost modificată ; demersul conferinţei îşi propune în plus să-şi desfăşoare meditaţia pornind de la acest temei schimbat (adică de la Da-sein). Etapele interogării nu reprezintă altceva decît drumul unei gîndiri care refuză să ofere reprezentări şi concepte, pentru a încerca şi a o b ţ i ne o modificare a raportului cu fiinţa. -

'�

D O CT R I N A L U I PLATO N D E S P H E A D E VĂ R

l '

l\'OTA I � T R O D UCT I VĂ

(Lehre)

" D octrina"

unui

gîn ditor

este

(das

"nerostitul"

Ungesaţ;le )

d i n rostirea sa. I\ erostitul d i n gin d ire a lui Plat.on cu privire la adevăr doctri n a sa

despre

ad evăr - ll e

care

interpretarea

este chemată

sil · 1

scoată l a lumină este " o modificare În d e termin area esen ţ.ei adevăru l u i " .

în

c e constă această "mod ificare", această "schimb are de direcţie" ( T V endung) ?

Paideie şi adcpăr H eid egger îşi prop u n e să răsp u n d ă la i n trebare nu străbăt\ n d t o a te dialogurile lui Platon , ci o p rin du-se asupra unui loc privil egia t din opera sa,

in care mod ific area aceas t a fsle ('cI m a i lesne sesi zab ilă :

alegorie a peşterii din carlea a \' l l - a a gori e , p o a t. e f i surprinsă c o existen t a

a

Republicii.

faimoasa

A ic i , Î n aceastU

d o u ă concepţii desp re adev:i r,

a l e­ 11

na

(' are est e în curs d e a fi p ărăsi t ă ş i ceal a l tă c are v a d e v e n i dom i n a n t !'\

in istoria metafizicii occiden tal e . Este bine să spunem d i n capul in ce c o n s t ă aceast ă schimb are de proporţii eare se op erează in adevă rului odaU c u gin direa

lu i

P l a l on : potri v i t

lui

IOI 'ului ei'Pll l a

H eidegger, 0rera

l u i Platon march ează tra n z i ţ i a de l a i n t el egerea adevărului ca "st ar\' . d e ­ n e ascu n d ere" "corecti tudine"

( l: n ,'erbol'genlzeit)

(R ichtigkeit) .

la

i n ţ e l egerea l u i

D ar u n d e poate fi Yăzufă a c east ă I ntrebare

('u atit mai

legitimă

tranz i ţ,ie

"rec titu d i n e "

a l e g or

ia

;;i

amin t i tă ?

c i t P l aton insuşi afirmă că în mitul

cu

peş terii nu este vorba decît de a d a o imagine a a

în

ca

paideiei,

a

" ed u c al iei",

"form ării" . Dar cum determ i n ă P l a t on esenţa J'aideiei ? Ca o "reori e n tare

a in tregului o m in ese n ţ a sa" . Areastă Umwendll Tlg, aceasl ă "reoril' n t a r c " presup u n e o deplasare, u n i t i n erariu p e c a r e mitul ti desfăşoară prin d escri e­ rea a patru etape distinde. Cele p a tru etape r are d escriu esen ţa p a idrie l ca trecere de la "lipsa de form are"

(apaidwsia)

l a ..,formare", ('a d l'p ă ­

şire in trep te a ignora n ţei, m archează totodată cucerirea succesiY;i a u n o r gradaţii urc- ătoare in sfera "neaseunsulu i " , a l u i

tn

sfera

In

c-oneeptului

grec

al

adevă rulu i .

alet7zes,

c u al t e l' \I \- i n t e

prima etapă, locuitorii peşterii s î n t l egaţi cu spatele l a surs a lu­

minii artificiale (focul ) şi l a obiec tele care i ş i proiec tează u m bra p e p erete .

Ei nu văd decit umbrele obieeiel or etap ă, "neaseunsul " ,

alethes,

(ş i

nu aspectul l o r real) şi, In această

se confundă pen tru ei c u u m brele Inse�i.

tn

Doctrina lui Platon despre adevăr

1 64

e tapa a doua, ci n d , el i b e raţ i de legături, se pot mişca In voie p ri n peş­

teră, ei desco p eră la lumina focului, ob iectele care proiectau ac el e umbre.

în con tact c u a1tOIC&l!J.&VOV, adică 6o-1� este ouo-ia, deci in ce măsură ea are caracterul naturii- de-fiinţă (de fiinţă) ; de aici rezultă doar exigenţa, adesea exprimată in modul in care grecii foloseau limbajul filo zofic - exigenţă de care mai tirziu s-a ţinut prea puţin seama - , de a inţelege participiul u1toledJ.1&vOV aşa cum se cuvine, in speţă ca pe 'to ov. Acesta din urmă poate insemna " fiinţarea" , şi anume cutare fiinţare bine deter­ minată ; dar 'tO OV poate insemna şi acel ceva care este, care are fiinţă ; în mod corespunzător, 01tOlesiJl&VOV poate 1nsemna ceea-ce-se-află-culcat-aici-de-faţă (das Vorliegende), dar: şi :ceea ce se caracterizează pri n faptul-de­ a- se- afla-culcat- aici-de-faţă (das Vorlugm) şi, astfel, tn­ suşi faptul- de-a-se- afla-culcat-aici-de-faţă ; ( formele parti­ cipiale neobişnuit de bogate şi variate din limba greacă -

26 1

Despre physis �a Arist otel limba propriu- zis filozofică - n u sint întîmplătoare , dar impo r ta nţ a lor nu a fos t Încă recun oscută). Natura- de-fiinţă a fiinţării înseamnă pentru gre ci , po trivit lămuririi lui ouaia p ri n t:l1roK&iJ.L&vov, a se ufla culcat "ai ci " şi "de faţ,ă" ; ne amintim acum că Aristotel spune, la începutul acestui capitol 192b 13 (şi mai departe 1 93 a 36) , în loc de 'tu ov'ta - cruv&crtolta, persis­ lentul care a ajuns într-o poziţie- stabilă (das zum Stand gekommene Stăndige) ; aşadar, fiinţă înseamnă : "faptul­ de-a- sta-vertical-în-sine" (In-s ich-s tehen) ; d a r "faptul-de­ a-s ta- vertical" este tocmai opusul "faptului- de-a-se-afla­ f!J\l lcat" ; î ntr-adevăr aşa este dacă judecăm ambele situaţii porni nd de fi ecare dată numai de la una din e l e ; însă a tunci cînd concepem faptul- de-a- sta-vertical şi faptul­ de-a- se-afla- culcat prin ceea ce au ele idenLic , atunci fiecare dintre ele devine vizibil tocmai prin opusul său. IN umai ceea ce s tă vertical poate să cadă şi poate apoi i să stea culcat ; şi numai ceea ce stă culcat poate fi adus in poziţie verticală şi poate apoi să stea in această po ziţie. Cînd grecii concep fiinţa cînd ca fapt- de-a-sta-vertical in sine, (m6crtuO"t� (substantia), cind ca fapt-de-a-se­ afla-culcat- aici- de- faţă, \moK&iJ.L&vov (subjectum) , ambele aspecte au aceeaşi valoare , pentru că ei prind in raza privirii unul şi acelaşi lucru : a-ajunge-Ia-prezenţă pornind de la sine, ajungerea-Ia-prezenţă (A nwesung). Propoziţia călău zitoare, hotărîtoare, a lui . Aristotel cu privire la interpretarea lui Vov. Dacă ne vom sprijini pe un exemplu , privirea îndreptată asupra esenţei va dobîndi o căIăuzire m ai sigură. Şi vom alege exemplul, aşa cum obişnuieşte să procedeze­ Aristotel, din sfern "producerii" "lucrurilor făcute" , aşadar­ a "facerii" : de pildă felul în care ia naştere o masă. Evident că intîlnim aici miscări. Dar Aristotel nu are în vedere· ' "mişcările" pe care le face tîmplarul în succesiunea operaţiilor' sale manuale, ci el se gîndeşte, atunci cînd e vorba de naşter.ea mesei , la mişcarea a însuşi acestlli lucru care se naşte în calitatea lui de l ucr u care se naşte. KivT)O'tC; este JLs'taJ3oA.l], . . schimbarea bruscă a ceva în altceva, in aşa fel incit, in schim barea bruscă, insăşi schimbarea bruscă ajunge să iasă, .

Despre physis la Aristotel

257

l a iveală odată c u lucrul care s e schimbă, adică ajunge s ă se arate. LemnuJ aflat la dispoziţie in atelier se schimbă deve­ nind o masă. Care este caracterul de fiinţă al acestei schim­ bări ? Ceea ce se schimbă este lemnul aflat de faţă, nu orice lemn în general, ci acesta apt-pentru . "Apt-pentru" înseamnă însă dej a : tăiat in vederea aspectului de "masă" , aşadar in yederea acelui ceva in care naşterea mesei, adică mişcarea, ajunge la sfîrşitul ei. Schimbarea lemnului apt într-o masă constă în aceea că aptitudinea a ceea ce este apt-pentru iese vizibil mai d eplin în evidenţă şi se împlineşte în aspect ca masă, ajungînd Ia o postură stabilă în masa produsă, adică pusă în neascuns. I n repausul acestei poziţii stabile (a, ceea-ce-a-ajuns-Ia-poziţia-stabilă) se strînge laolaltă şi "se are" pe sine (EXE1) ea ajunsă in sfîrşitul ei ('t&Â.o�) aptitudi­ nea (MvU�lt�) ieşită la iveală a ceea ce �ste apt-pentru (SUVtlIlE\). De aceea Aristotel spune (Fizica r 1, 201 b 4 şi urm. ) : 'it 'tOU Suvu'tou Ti Buvu'tov svn:MXE1a q>UVE PO V O't1. K iVllO'i� So-rtv : "Acel-a-se-avea-pe-sine-în-sfîrşit p'ropriu lu­ crului apt-pentru ca lucru apt-pentru (adică în aptitudinea �a pentru ) este desigur (esenţa) mobilit.ăţii." Numai că faptul de a lua naştere este un asem eneahlPt de a lua naştere, adică Jdvllm� in sensul mai. restrîns a ceea te este diferit de repaus, numai in măsura in care lucrul apt-pentru nu şi-a adus încă aptitudinea-pentru în sfîrşit, fiind încă ă.-'tEÂ� ; faptul- de-a-sta-neclintit-în-operă n u a a juns in că in sfîrşitul său ; drept care Aristotel spune (Fizica r 2, 201 b 31 şi urm . ) : ii TE JdvllO't� svep'YE1U Ilev 'tl� dVUt SO K ei, ci:rEÂtl� M : "Mişcarea se arată, ·ce-i drept, ca ceva de ordinul faptului-de-a-sta-neclintit-în-operă, dar ca unul 28 6 ce nu a ajuns incă . in sfîrşitul său." Insă faptul- de-a-se-avea-pe-sine-in- sfîrşit (svn:Â.&X&lU) este esenţa mobilităţii (adică fiinţa lucrului mobil), deoarece această repausitate corespunde in chipul cel mai pur esenţei lui oDO'ia, neclintitei ajun geri-la-prezenţă în aspect. A ristotel spune acest lucru in felul său , printr-o propoziţie pe care o scoatem din tratatul anume dedicat lui &VT&Â.&X&1a (M et. e 8, 1049 b 5): q>UVEPOV o'tt 1rp0't&POV svep'YE1a BuVtlllEro� &O''t1.V : "E limpede că faptul- de-a-sta-neclintit-in-operă pre­ merge faptului-de-a-fi-apt-pentru . . . " Dacă această propoziţie, in care gindirea aristotelic( şi, totodată. ceaI elină işi atinge apogeul; este tradusă in modul obişnuit, atunci ea

Despre physis la Aristotel

258

spune : "E limpede că realitatea premerge posibilităţii". "Evtpyeta, faptul-de-a-sta-neclintit-in-operă în sensul ajun­ gerii-Ia-prezenţă în aspect, a fost tradus de latini prin actus şi astfel, dintr-odată, lumea greacă a fost îngropată ; de la actus, agere, "a efectua" s-a ajuns la actualitas "realitatea efectivă" . â6vaJ.l.t� ajunge potentia : putinţa şi posibilitatea care e proprie unui lucru. Enunţul : "este limpede că reali­ tatea premerge posibilităţii" apare atunci în chip evident ca eroare. căci contrariul este cu mult mai convingător : pentru ca ceva să fie "real" şi să poată să fie "real" , trebuie ca mai intii să fie posibil. Aşadar, posibilitatea este, totuşi, aceea . care premerge realităţii. tnsă gîndind in felul acesta, noi nu gindim nici aristotelic şi nici in spirit elin in genere. â6vaJ.n� inseamnă, ce-i drept, şi putinţă, ba este considerat chiar ca fiind numele pentru "forţă" ; însă dacă Aristotel foloseşte 06vaJ.L1� drept concept opus lui tV'reMxsta şi svtpysta, atunci el ia cuvintul (ca şi in cazul lui Ka'tT)yopia şi oilO"ia) drept modalitate de a desemna prin intermediul gîndirii un concept fundamental şi esenţial, in care este gindită natura-de­ fiinţă (Seiendheit) , ouma. Am tradus deja 06va�ll; prin aptitudine-pentru . . . (Eignung) şi prin fapt de a fi apt­ pentru . . (Geeignetheit zu . ). Numai că in felul acesta con­ tinuă să pîndească primej dia ca noi să nu gindim indeajuns în spirit elin şi să ne dispensăm de efortul de .a limpezi, la rindul nostru, aptitudinea-pentru . . . drept modalitate - ce păstrează la sine şi se păstrează încă pe sine - a ieşirii la eST iveală în aspect, în care se împlineşte aptitudinea-pentru. â6vaJ.Lt� este o modalitate a ajungerii-la-pr;ezenţă ; dar, spune Aristotel, tvtpy&ta (sV'tsMX&ta) este 1tpO't&POV, este "ante­ rioară" in raport cu o6vaJ.Lt� ; ; şi anume "anterioară" în privinţa lui ooO"ia (vezi Met. 0 8, 1049 b 10, 11). 'Evâpysta împlineşte esenţ,a purei ajungeri-Ia-prezenţă intr-un chip mai originar, şi anume in măsura în care înseamnă : fap ­ tul-de-a-se-avea -pe-sine-ln-operă-şi-în-sfîrşit, ceea ce a lăsat in urma sa orice "incă nu" al aptitudinii-pentru . . . sau, încă şi mai bine; ceea ce il adus, laolaltă cu sine în faţă, in implini­ rea aspectului de-"săvîrşit" (poll-"endet"). Putem atunci să rezumăm propoziţia fundamentală a lui Aristotel despre raportul ierarhic dintre sV't&Â.Sxeta şi o6vaJltl; şi în felul urmă­ tor : tV'teMxeta este "in mai mare măsură" ooO"ia decît 06vaJ.Lt� ; Sv't&Â&xeta împlineşte esenţa ajungerii-Ia-prezenţă, neclintită in sine, î ntr-un chip mai esenţial decît 06vaJ.Lt�. -

.

.

.

Despre physis la. Aristotel

259

I n locul invocat din Fizica B, 1, 193 b 6-8 Aristotel spune : "Ba chiar mai mult este aceasta (şi anume J1opq"l) q)1)crt� decît u:>'T( . Căci orice lucru separat este adresat atunci (ca fiin ţare propriu-zisăI cînd « este » în maniera faptului­ de-a-se-avea-pe- sine-in-sfîrşit, m ai degrabă decît dacă este (doar) în faptul-de-a-fi-apt-pentru . . . " A rămas obscur aici în ce măsură propoziţia care vine la urmă ar fi o lămurire a afirmaţiei că J10pq>1\ în măsura in care t"1te un alt -rp61tO� - nu ar avea acelaşi rang cu 6:>'T( , ci ar fi în mai mare m�ură cpu(n� decît aceasta. Mopcpft este ansamblul-punerilcir in aspect, adică insăşi 1dvT(at�, schimbarea bruscă a lucrului apt-pentru, ca ieşire la iveală a aptitudinii-pentru. Dar esenţa lui 1dVT(O't� este sV'teÂ.&XEta care împlineşte, la rindul ei, esenţa lui oilata intr-un chip mai originar, intr-o mai mare măsură decit ouvajJ.t�. Determinarea esenţei lui q>uO't� e călău zită de propoziţia fundamentală : q>uO't� este o modalitate Il lui oilO'ta ; aşadar jJ.opq>1) , de vreme ce în esenţa ' ei este &v-reÂ.&xeta, adică într-o mai mare măsură oilc:ria, este şi in Rin e "ă:>.:>.ov cpuc:rt� ; ansamblul-punerilor in aspect implineşte In mai mare măsură esenţa lui q>uc:rt�, adică esenţa fiinţei lui -

KtVOUjJ.EVOV lea9' ao-r6.

Dar o bună inţelegere a priorităţii lui jJ.opq>ft in raport

cu u:>" l este necesară inainte de . toate pentrll că în această

prioritate a lui jJ.opcpft se dezvăluie şi mai bine propria ei esenţă. Ceea ce Înseamnă : o nouă treaptă în sarcina de a concepe q>6O't�-ul ca jJ.opq>ft a deveniti de neocolit. De aceea, atunci cînd facem pasul către urm ătoarea treaptă trebuie să avem clar in raza privirii ceea ce am văzut p e treapta precedentă. Mopq>ft nu este "in mai mare măsură" cpuO't�, pentru că ar plămădi, ca "formă" , un "material" şi l-ar domina ci, ca ansamblu-al-punerilor in aspect, ea se înalţă deasupra disponibilului (6:>'T() deoarece ea este ajungerea-Ia­ prezenţă a aptitudinii lucrului apt-pentru, fiind astfel mai originară in privinţa ajungerii-Ia-prezenţă. I nsă in ce perspectivă ajunge să se arate t0todată şi esenţa lui J1opq>t1 cu şi mai multă claritate ? Următoarea propoziţie fixează această perspectivă : "Şi pe deasupra, un om se naşte dintr-un alt om, jQl7 nu un pat din alt pat". (193 b 8-9). Oare această propoziţie este mai mult decit un simplu

oc comun ? Desigur, căci însăşi felul de a face trecerea -

•

288

260

Despre physis la Aristotel t'tt, "pe deasupra" - sugerează relaţia cu ce a fost spus ina­ inte, dar totodată şi "depăşirea" acestui moment. ·En riw:'t­ al. - ar trebui să traducem mai accentuat : "şi pe deasupra in domeniul pe care-l avem în vedere este vorba de naşterea (y8V&O't�), şi aceasta este diferită în cazul omului şi al patului, adică în cazul celor ce ţin de q>uO'&t ov'ta şi de 1t010\)Jl&Va, a « lucrurilor crescute 1) şi a « lucrurilor făcute 1)" . (Omul este luat aici do!',l' ca �0ov, ca "vieţuitoare" , adică aici unde este vorba de rSV&O't�). Sau altfel spus : Jlopepf) ca · ansamblul­ punerilor in aspect este concepută abia acum explicit ca rEV&60't�, drept o modalitate a lui 't&XVll ? S-ar p ărea că aşa stau lucrurile , de vreme ce metafizica modernă, in momentele sale de glorie - ca de pildă la Kan t - , concepe "natura" drept o "tehnică" , astfel in cît această tehnică care cons­ tituie esenţa naturii reprezintă temeiul metafizic pentru posibilitatea sau chiar pentru necesitatea de a cuceri şi de a stăpîni natura prin intermediul tehnicii maşinilor. Oricum ar sta lucrurile, propoziţia aceea, in aparenţă atît de lesne de inţeles, a lui Aristotel, despre felul diferit de a se naşte al omului şi al patului, ne îndeamnă la o meditaţie hotărîtoare prin care acum va trebui să lămu­ rim in genere ce rol revine acelei separări intre "lucruri crescute" şi "lucruri făcute" , aşa cum a fost ea pusă in joc chiar la inceputul capitolului, pentru a străbate apoi intreaga analiză. '

•

289

/

Despre physis la Aristotel

261

Oare s e poate aşadar spune că deja Aristotel înţelege

ov (animal) nu se "face" pe sine însuşi şi pe cele de felul său, deQarece aspectul său nu este niciodată doar măsură şi model în funcţie de care dintr-un disponibil este produs ceva, ci aspectul este însuşi acel ceva ce ajunge la prezenţă, aspectul care se pune, acela care acum abia îşi comandă de fiecare dată disponibilul şi il pune ca lucru apt-pentru in aptitudinea-pentru. In 'Y&Vf:(n�, inţeleasă ca ansamblu­ al-punerilor, producerea este in totalitate ajungere-la­ prezenţă a aspectului insuşi , fără toate adaosurile şi accidentele care caracterizează orice "facere " . Ceea-ce-se­ produce-pe-sine-insuşi, in sensul de ansamblu-al-punerilor, nu necesită nici un fel de fabrica re ; dacă ar avea nevoie de ea, atunci ar însemna că un animal nu ar putea să se reproducă fără să stăpînească propria sa zoologie. începe să se vestească aici nu numai faptul că JlopcpiJ este, în �aport cu u Â.TI. în mai mare măsură cpuO't�. ci că numai ea este şi este pe de-a-ntregul cpUO'l�. Şi tocmai aceasta vrea să aducă la cunoştinţă acel aparent loc comun. însă deîndată ce CPUO'L� ajunge in raza privirii în calitate de 'Y&V&O't�. mobilitatea ei reclamă o determinare care nu mai ocoleşte in nici o privinţă unicitatea ei. Şi tocmai de aceea este necesar un nou pas : -

29 1

"Dar in plus, cpuO'l�-ul, care este desemnat drept dis-punere în poziţia-stabilă, (nu este cu nimic mai puţin decît) mersul către cpUO'l�. (Şi aceasta) nici­ decum în felul in care tratamentul medical este desemnat drept mers nu către arta medicală, ci . către sănătate ; căci tratamentul medical pleacă, ce-i drept, în chip necesar de la arta medicală, dar el nu se indreaptă in direcţia acesteia ( ca sfîrşit al ei) ; dar cpuO't�-ul nu se raportează la cp60'1� nici aşa ( ca tratamentul medical la sănătate) , căci acel ceva care este o fiinţare plecind de la cpuO't� şi in modul ei, acel ceva pleacă de la ceva şi se îndreaptă către . ceva, in măsura în care este determinat de cp60't� (in mobilitatea acestui mers) . « Către ce ) se deschide atunci cind se deschide p e măsura lui

263

Despre physis la Aristotel « din care » �el se desprinde de fiecare dată), ci către acel ceva care este el atunci cind, născindu-se, ajunge in poziţie stabilă." ( 193 b 12- 18)

cp6ott; ? Nu către acel

cIlilili) (ansamblul-punerilor). tn propoziţia prece­ d entă a fost deja sugerat de unde anume venind , Jlopq>ft. ca ansamblu-al-punerilor, se află pe drum , in măsura in care, in Jlopq>"; , se p une pe sine chiar aspectul lui