Negru pe alb 9975–904–13–0

Table of contents :
Notă asupra ediţiei......Page 6
Tabel cronologic......Page 7
I. Amintiri de juneţe......Page 9
Cum am învăţat româneşte......Page 10
Zoe......Page 19
O alergare de cai......Page 33
Toderică......Page 59
II. Fragmente istorice......Page 70
Aprodul Purice......Page 71
Alexanrdu Lăpuşneanul......Page 88
Sobieski și Românii......Page 111
Regele Poloniei și domnul Moldaviei......Page 118
Cântec vechi......Page 122
III. Poezie......Page 127
Potopul......Page 128
Melancolia......Page 134
Gelozie......Page 138
La M......Page 140
Marşul lui Dragoş......Page 141
Doină nouă......Page 143
Eu sunt român......Page 144
Şalul negru......Page 146
Princesei Catinca Conachi Vogoride......Page 149
Apolog......Page 150
IV. Teatru......Page 152
Muza de la Burdujăni......Page 153
V. Negru pe alb (Scrisori la un prieten)......Page 178
Scrisoarea I (Primblare)......Page 179
Scrisoarea II (Reţetă)......Page 183
Scrisoarea III (Vandalism)......Page 185
Scrisoarea IV (Un poet necunoscut)......Page 189
Scrisoarea V (Iepurărie)......Page 193
Scrisoarea VI (Catacombele M. Neamţu)......Page 194
Scrisoarea VII (Calipso)......Page 198
Scrisoarea VIII (Pentru ce ţiganii nu sunt români)......Page 200
Scrisoarea IX (Fiziologia provinţialului)......Page 212
Scrisoarea X (Despre Mitropolia Moldaviei)......Page 215
Scrisoarea XI (Amintire funebră)......Page 217
Scrisoarea XII (Pâcală şi Tândală)......Page 219
Scrisoarea XIII (Lumânărică)......Page 224
Scrisoarea XIV (Critică)......Page 226
Scrisoarea XV (Critică)......Page 230
Scrisoarea XVI (Critică)......Page 233
Scrisoarea XVII (Critică)......Page 234
Scrisoarea XVIII (Slavonisme)......Page 236
Scrisoarea XIX (Ochire retrospectivă)......Page 238
Scrisoarea XX (Statistica lupilor)......Page 245
Scrisoarea XXI (Trisfetitele)......Page 248
Scrisoarea XXII (Istoria unei plăcinte)......Page 250
Scrisoarea XXIII......Page 252
Scrisoarea XXIV (Un vis)......Page 254
Scrisoarea XXV (Omul de ţară)......Page 258
Scrisoarea XXVI (Proprietate păgubitoare)......Page 261
Scrisoarea XXVII (Un proţes de la 1826)......Page 263
Scrisoarea XXVIII (Pelerinagiu)......Page 266
Scrisoarea XXIX (Judanii şi florile)......Page 276
Scrisoarea XXX (Băile de la Ems)......Page 280
Scrisoarea XXXI (Alexandru Donici)......Page 285
Scrisoarea XXXII (Despre limba românească)......Page 289
Aprecieri......Page 299

Citation preview

Constantin

NEGRUZZI NEGRU PE ALB

CUPRINS Not[ asupra edi\iei ...................................................................................... 2 Tabel cronologic ........................................................................................... 3 I. AMINTIRI DE JUNE|E CUM AM }NV{|AT ROMÂNE+TE ............................................................... 6 ZOE .......................................................................................................... 15 O ALERGARE DE CAI (ÑÊÀ×ÊÀ) ............................................................ 29 TODERIC{ ................................................................................................ 55 II. FRAGMENTE ISTORICE APRODUL PURICE .................................................................................... 67 ALEXANRDU L{PU+NEANUL ................................................................... 84 SOBIESKI +I ROMÂNII ........................................................................... 107 REGELE POLONIEI +I DOMNUL MOLDAVIEI ......................................... 114 CÂNTEC VECHI ...................................................................................... 118 III. POEZIE POTOPUL .................................................................................... 124 MELANCOLIA .............................................................................. 130 GELOZIE ..................................................................................... 134 LA M*** ..................................................................................... 136 MAR+UL LUI DRAGO+ ................................................................ 137 DOIN{ NOU{ .............................................................................. 139 EU SUNT ROMÂN... .................................................................... 140 +ALUL NEGRU ............................................................................ 142

PRINCESEI CATINCA CONACHI VOGORIDE ............................... 145 APOLOG ...................................................................................... 146 IV. TEATRU MUZA DE LA BURDUJ{NI ...................................................................... 149 V. NEGRU PE ALB (Scrisori la un prieten) SCRISOAREA I (Primblare) ......................................................... 175 SCRISOAREA II (Re\et[) ............................................................. 179 SCRISOAREA III (Vandalism) ...................................................... 181 SCRISOAREA IV (Un poet necunoscut) ....................................... 185 SCRISOAREA V (Iepur[rie) ......................................................... 189 SCRISOAREA VI (Catacombele M. Neam\u) ............................... 190 SCRISOAREA VII (Calipso).......................................................... 194 SCRISOAREA VIII (Pentru ce \iganii nu sunt rom`ni) ................. 196 SCRISOAREA IX (Fiziologia provin\ialului) ................................. 208 SCRISOAREA X (Despre Mitropolia Moldaviei)........................... 211 SCRISOAREA XI (Amintire funebr[) ........................................... 213 SCRISOAREA XII (P`cal[ =i T`ndal[) .......................................... 215 SCRISOAREA XIII (Lum`n[ric[) ................................................. 220 SCRISOAREA XIV (Critic[).......................................................... 222 SCRISOAREA XV (Critic[) ........................................................... 226 SCRISOAREA XVI (Critic[).......................................................... 229 SCRISOAREA XVII (Critic[) ........................................................ 230 SCRISOAREA XVIII (Slavonisme) ................................................ 232 SCRISOAREA XIX (Ochire retrospectiv[) .................................... 234 SCRISOAREA XX (Statistica lupilor) ........................................... 241 SCRISOAREA XXI (Trisfetitele) ................................................... 244 SCRISOAREA XXII (Istoria unei pl[cinte) .................................... 246 SCRISOAREA XXIII (HtnÕp° tn.)................................................... 248 SCRISOAREA XXIV (Un vis) ........................................................ 250 SCRISOAREA XXV (Omul de \ar[) .............................................. 254

SCRISOAREA XXVI (Proprietate p[gubitoare) ............................. 257 SCRISOAREA XXVII (Un pro\es de la 1826) ................................ 259 SCRISOAREA XXVIII (Pelerinagiu) .............................................. 262 SCRISOAREA XXIX (Judanii =i florile) ......................................... 272 SCRISOAREA XXX (B[ile de la Ems) ........................................... 276 SCRISOAREA XXXI (Alexandru Donici) ...................................... 281 SCRISOAREA XXXII (Despre limba rom`neasc[) ........................ 285 Aprecieri ...................................................................................... 295

CZU

N 42

859.0–8 CUPRINS

NOT{ ASUPRA EDI|IEI Textele au fost reproduse dup[: C . N e g r u z z i , Opere, vol. I, P[catele tinere\elor. Edi\ie critic[, cu studiu introductiv, comentarii =i variante de Liviu Leonte. Bucure=ti, Editura Minerva, 1974; C . N e g r u z z i , Opere complete, vol. I. Proz[, Bucure=ti, Editura Institutului de Arte Grafice Minerva, 1905; C . N e g r u z z i , P[catele tinere\elor, Editura Minerva, Bucure=ti, 1983 (seria “Patrimoniu”); C o n s t a n t i n N e g r u z z i, Negru pe alb, Casa de editur[ Litera, Chi=in[u, 1996. A fost p[strat[ ortografia autorului, unificându-se conform normelor ]n vigoare cuvintele “]mprotiva” =i “]mpotriva”, “(a) ]ntra” =i “(a) intra” etc.

Coperta: Isai Cârmu Ilustra\ii de Emil Childescu ISBN 9975–904–13–0

© LITERA

CUPRINS

TABEL CRONOLOGIC 1808 S-a n[scut Constantin (Costache), fiu al lui Dinu Negru\ =i al Sofiei (n[scut[ Hermeziu), la Trife=tii Vechi de lâng[ Ia=i. (Un timp s-a vehiculat ideea c[ Negruzzi s-ar fi n[scut ]n 1800.) 1816-1820 Viitorul scriitor ia lec\ii de limba greac[ cu dasc[lul Chiriac =i de limba =i literatura francez[ cu emigrantul politic polon Brankovitz. }n 1820 Costache ]nva\[ române=te de sine st[t[tor, dup[ cum ni se dest[inuie ]n scrisoarea Cum am ]nv[\at române=te. 1821 Din cauza mi=c[rii eteri=tilor familia Negru\ se refugiaz[ la mo=ia sa din +[r[u\i, \inutul Hotin. 1822 Familia Negru\ se mut[ la Chi=in[u. Din aceast[ perioad[ sunt primele ]ncerc[ri literare ale scriitorului (“Z[b[velile mele din Basarabia ]n anii 1821, 1822, 1823...”). 1823 Familia Negru\ se ]ntoarce la Ia=i. Viitorul scriitor traduce “Mnemon” de Voltaire. 1824 Traduce “Pirostia Elenei” de Marmontel. 1825 C. Negruzzi ]=i ]ncepe cariera de func\ionar la Vistierie (Ministerul de Finan\e), devenind diac. 1826 Moare tat[l scriitorului, tân[rul Costache r[mânând f[r[ vreo sus\inere material[. E f[cut c[minar. 1829 Scrie nuvela romantic[ Zoe. 1835 E f[cut postelnic. Public[ traducerea melodramei “Treizeci ani sau via\a unui juc[tor de c[r\i” de V. Ducange =i M. Dinaux. 1837 Este ales deputat al jude\ului Ia=i. Public[ “anecdotul” Aprodul Purice =i câteva traduceri din V. Hugo, Al. Dumas =i A. Pu=kin. 1838 E surghiunit pentru scrisoarea Vandalism (ap[rut[ ]n decembrie 1837). Este ales secretar al Ob=te=tii Adun[ri. E f[cut sp[tar. 1839 Se c[s[tore=te, la 6 iulie, cu Maria Gane. Public[ Re\et[, Catacombele M[n[stirii Neam\ului, Riga P oloniei = i Prin\ul Moldaviei, Un poet necunoscut, Au mai p[\it-o =i al\ii, La Maria*** =i alte opere. 1840 Este ales primar al ora=ului Ia=i =i e numit codirector al Teatrului Na\ional, al[turi de M. Kog[lniceanu =i V. Alecsandri. }n “Dacia literar[“ (nr. 1) public[ nuvela istoric[ Alexandru L[pu=neanul. V[d lumina tiparului O alergare de cai, Fiziologia provincialului =i alte opere.

4

Constantin Negruzzi

1841 Apare scrisoarea Slavonisme. }mpreun[ cu M. Kog[lniceanu public[ 200 re\ete cercate pentru bucate =i alte treburi gospod[re=ti. 1842 E ales din nou deputat de Ia=i. Public[, ]n “Albina româneasc[“, scrisoarea Pâcal[ =i Tândal[. 1843 Este numit director (ministru) al Vistieriei. }n “Foaie pentru minte, inim[ =i literatur[“ public[ lucrarea Cântec vechi. 1844 }n revista “Prop[=irea” sunt publicate 4 scrisori negruzziene despre limb[. Vede lumina tiparului nuvela Toderic[, localizare dup[ o nuvel[ a lui P. Mérimée, dup[ care e din nou surghiunit la mo=ia sa. Traduce din satirele lui Antioh Cantemir. 1845 Se ]nvrednice=te de titlul de ag[. Apare nuvela Sobieski =i românii. 1846 Vede lumina tiparului lucrarea negruzzian[ Elemente de dreptul politic despre mai mul\i autori. 1847 C. Negruzzi traduce Les femmes savantes de Molière. 1848 R[mâne departe de mi=carea revolu\ionar[ a anului. Este numit postelnic =i efor al =colilor. 1849 Public[ vodevilul Doi \[rani = i cinci cârlani. Vede lumina tiparului un fragment din Femeile savante de Molière, tradus de C. Negruzzi. 1851 Revine ]n fruntea conducerii Vistieriei. }i apar piesele Carantina =i Muza de la Burduj[ni. 1852 Public[ scrisoarea Pelerinagiu. 1855 }ntreprinde o c[l[torie la Berlin =i Ems, impresiile servindu-i la crearea scrisorii B[ile de la Ems. }n “România literar[“ a lui V. Alecsandri public[ scrisoarea Un proces de la 1826. 1856 E numit vornic =i, din nou, ministru al Vistieriei. 1857 Devine membru al Divanului domnesc. Public[ volumul P[catele tinere\elor. 1859 E numit director al Statisticii centrale =i membru al unei comisii pentru ]ntre\inerea =i ]mbun[t[\irea activit[\ii teatrale. 1861 E numit din nou ]n fruntea Vistieriei (ministru de finan\e). Public[ bro=ura Despre capitala României. 1862 Voteaz[ pentru unirea definitiv[ a Principatelor. Public[ Studii asupra limbii române. 1865 Public[ un necrolog la moartea lui Alecu Donici. 1866 Numele lui C. Negruzzi figureaz[ printre membrii Societ[\ii literare române. 1867 Este ales membru al Societ[\ii Academice. }n “Convorbiri literare” ]i apare Flora român[. 1868 24 august. C. Negruzzi ]nceteaz[ din via\[, fiind ]nmormântat ]n cimitirul bisericii din Trife=tii Vechi.

I AMINTIRI DE JUNE|E

CUM AM }NV{|AT ROMÂNE+TE CUPRINS

Pe când uitasem c[ suntem români =i c[ avem =i noi o limb[, pe când ne lipsea =i c[r\i =i tipografie; pe când toat[ lumea se aruncase ]n dasii =i perispomeni ca babele ]n c[\ei =i motani, c[ci la =coala public[ se ]nv[\a numai grece=te; când, ]n sfâr=it, literatura român[ era la darea sufletului, câ\iva boieri, rugini\i ]n românism, neputându-se deprinde cu frumoasele ziceri: parigorisesc, catadicsesc =.c.l., toate ]n esc, create de diecii vistieriei, pentru c[ atunci ]ntre ei se plodea geniul, =edeau tri=ti =i j[leau pierderea limbii, uitându-se cu dor spre Buda sau Bra=ov, de unde le veneau pe tot anul calendare cu pove=ti la sfâr=it, =i din când ]n când câte o bro=ur[ ]nv[\[toare me=te=ugului de a face zah[r din cioc[l[i de cucuruzi, sau pâine =i crohmal[ de cartofe. Tot ]ns[ mai r[m[sese o =coal[ pre care ace=ti buni b[trâni o priveau ca singur azilul prigonitei limbi, =coal[ unde se ]nv[\a ]nc[ române=te, aproape de Ia=i, ]n monastirea Socola. Tat[l meu era unul din românii ace=tia. Nu ie=ea nici un calendar care s[ nu-l aib[ el ]nt[i, nici o carte bisericeasc[ care s[ n-o cumpere, nici o traduc\ie care s[ nu puie s[ i-o pescrie. }ntr-o zi, viind de la =coal[, l-am g[sit cu o mare carte in-folio dinainte. — Cete=te-mi, ]mi zise, o via\[ d-a sfin\ilor din cartea aceasta. — Iart[-m[, p[rinte, eu nu pot ceti române=te. — Cum! apoi dar ce ]nve\i tu?

Negru pe alb

7

— Eline=te, am r[spuns p[unindu-m[. De vrei, s[-\i cetesc toat[ tragedia Ecubei, unde e acest frumos hor a troienelor, pre care ]l =tiu pe dinafar[: ,

,

Aura, ` ` pontiaV aura, Ate ` pontoporouV komizeiV QoaV akatouV ep’oidma limnaV poµ me tan melean porevseiV; ,

— Poate s[ fie frumoase acele ce tu spui, zise tat[l meu, dar e ru=ine s[ nu =tii limba ta! Mâine vei veni cu mine la Socola, unde este examen. Voi vorbi pentru tine cu dascalul, care e un om pre]nv[\at; =i nu m[ ]ndoiesc c[ tu te vei sili a ]nv[\a degrab[, pentru c[ =tii c[ asta ]mi face mul\[mire. — O, negre=it! am r[spuns cu bucurie. Ne ]ntârziesem a doua zi c[ci, când am ajuns, am g[sit examenul pe la sfâr=it. Se cercetase istoria, geografia =.c.l. Sala era plin[. Auditoriul se alc[tuia mai ales din dame b[trâne, mume a b[ie\ilor, care ascultau ]ntr-o religioas[ t[cere. Profesorul român avea un nas cu totul antiromân, c[ci las-c[ era grozav de mare, dar apoi era cârligat, ]ncât sem[na mai mult a proboscid[ decât a nas. — Pre-evghenico=ilor boieri =i cucoane, zicea el, am avut cinste a ]nf[\o=a d-voastre prohorisirile ucenicilor mei ]n istorie, cetire, scriere, aritmetic[. Acum voi avea cinste a ar[ta c[ limba noastr[, pre care to\i socot c[ o =tiu, dar nime nu o =tie cumsecade, nu este f[r[ gramatic[, f[r[ sintaxis =i f[r[ ortografie; ci mai ales ]n acest pont al ortografiei ]ntrece pe multe altele. Dou[ pilde voi ar[ta. Sfâr=ind, ]=i puse ochilarii, tinse tabla neagr[, =i chemând un b[iat ca de nou[ ani, ]i dete condeiul de cred[. B[iatul scrise:

Constantin Negruzzi

8

Fat[ Sarr[! Eu \i-am zis asar[, S[ vezi oul cum se sar[.

— Pre-evghenico=ilor, urm[ profesorul, vede\i c[ toate aste frasis se sfâr=esc cu sar[, dar, precum a\i v[zut, au deosebire ]n scris. Asemene ve\i videa =i cu a doua paradigm[. B[iatul mai scrise: Maic[-ta de-i vue Bine ar fi s[ vηe Pân-la noi la vie.

Dascalul tinse bra\ul spre cuvintele scrise, cu un gest maiestos. Gestul acesta fu ca izbucnirea unei mine. B[rba\i, femei, copii, to\i s[rir[ =i s-apropier[ de tabl[, strigând bravo de r[suna sala. Mumele uimite suspinau sub bonetele ]nhorbotate. Lacrimi de bucurie izvorau din ochii lor odat[ frumo=i poate, dar acum stân=i =i ]mpregiura\i de un cerc purpuriu; aste lacrimi, strecurându-se pe lâng[ zbârciturile nasului ca pe ni=te uluce fire=ti, ajungeau sub buza dedesubt, unde barba ]ntoars[ ]n n[untru le oprea ca o stavil[. Bunele b[trâne nu se puteau dumeri cum de sunt atât de ]nv[\a\i dr[gu\ii lor =i, cl[tind din cap, priveau pe dascal ca pe o fiin\[ surnatural[. B[rba\ii ]l fericitau, ]i mul\[meau, ]i strigau aferim de se zguduiau p[re\ii; =i b[trânul socolean, doborât sub grindina laudelor =i a aferimilor, se lasase pe un scaun, unde-l ]mpregiuraser[ copiii, ame\it, r[pit, cuprins, ca acel ]mp[rat roman ce striga la moartea sa: “Je sens que je deviens dieu!” Ce f[ceam eu ]n vremea aceasta? Eu r[m[sesem ]ncremenit, cu ochii holba\i, cu gura cascat[, c[ci nu ]n\elegeam nimic, eu care m[ \ineam c[ =tiu ceva! Dascalul acesta lu[ ]n ochii mei un chip m[re\, academic, piramidal, ne]n\eles ca =i sinonimele sale; mi se p[rea c[ v[d un Platon, un Aristotel... Cât m[ umilise de

Negru pe alb

9

10

Constantin Negruzzi

tare! cum ]mi c[zuse trufia! cât m[ sim\eam de mic ]n asem[nare cu b[iatul acel ce scria sar[ =i vie ]n trei osebite feluri! Ne-am ]ntors acas[. Tat[l meu, v[zându-m[ gânditor, m[ ]ntreb[ ce am. — Gândesc la adânca erudi\ie a acestui dascal. — Adev[rat, e un om plin de =tiin\e, =i l-am poftit s[ vie ca s[-\i dea lec\ii de trei ori pe s[pt[mân[. De mâine va ]ncepe. O, cât am r[mas de recunosc[tor bunului p[rinte pentru aceast[ dorit[ veste! }ndat[ am g[tit caiete, condeie nou[, negreal[ bun[, nimic n-am uitat; ]ntocmai ca bravul soldat care ]=i perie uniforma, freac[ bumbii, cur[\[ armele ]n ajunul b[t[liei. Aceste preg[tiri m-au ocupat p[n[ seara, când m-am culcat gândind la noul dascal; iar piste noapte am visat c[ avem un nas cât a lui de mare. A doua zi profesorul veni =i, dup[ acea de datorie bun[-diminea\[, scoase din sân o bro=ur[ cartonat[ cu hârtie pestri\[, zicându-mi c-un zâmbet plin de ]ncredere ]n sine: — N[dejduiesc c[ ne vom ]n\elege amândoi. Aceast[ filad[ nu sunt la ]ndoial[ c[ ]n pu\ine zile o vei ]nv[\a. “O! am gândit, acesta e negre=it vrun extract lesnicios a sistemului s[u de ]nv[\[tur[.” Am luat-o cu toat[ onoarea cuvenit[ operii unui literat =i, deschizând-o, am v[zut c[ era un abecedar cu slove d-un palmac de mari! Am r[mas mut de o\erire =i de ru=ine. Ce batjocur[! s[ m[ puie pe mine, care nu mai eram un copil, aveam treisprezece ani, s[ ]nv[\ a b c ! pre mine, care ]n\elegeam pre Erodian din scoar\[ ]n scoar\[! Era un ]nfrunt care iubirea mea de sine nu-l putea mistui. Hot[râi s[-mi r[zbun =i ideea asta m[ mai lini=ti. }n vremea aceasta, dascalul ]=i a=ezase ochilarii pe tronul lor (pare c[ privesc ]nc[ acei ochilari \uguie\i pe nasul lui uria=, ca un turc calare p-un harmasar roib), trase tabac, str[nut[, tu=i spre a-=i drege glasul =i ]ncepu rar =i cu dese pauze: — Net[g[duit este c[ omul nenv[\at e ca un copac ne]ngrijit, care nici o road[ nu aduce. Drept aceea, ]nv[\[torul este pentru un tân[r aceea ce este gr[dinarul pentru pom; sau ca plugarul

Negru pe alb

11

bun care cur[\[ de m[r[ciuni \arina sa p[n[ a nu sem[na ]n ea s[mân\a cea bun[. Dup[ aceste parabole, adaose: — Pentru a-\i paradosi limba româneasc[ dup[ toat[ rânduiala, ca s[ o ]nve\i cumsecade, spre a o =ti precum se cuvine, trebuie s[ ]ncepem de la ]nceput. Vei =ti deci c[ limba româneasc[ are patruzeci =i una de slove, care se ]mpart ]n trei soiuri: glasnice, neglasnice =i glasnico-neglasnice; =i anume, glasnice sunt: Az, Est, Ije, I, On, , Ier (ú), hti , Io ( ), @ia, Ia, Ipsilon, ωmega. Neglasnice: Buche, Vede, Glagol, Dobru, Juvete, Zemle, Kaku, Liude, Mislete, Na=, Pocoi, Râ\[, Slov[, Tferdu, Fârta, Heru, Csi, Psi, |i, Cervu, +a, +tea, θita, Gea. Glasnico-neglasnice: Zalu, Ieri, Ucu, n. F[r-aceste slove nu se poate alc[tui nici o frasis, nu se poate proforisi nici o silavi, c[ci ele sunt temelia limbii. Drept aceea, d-ta vei binevoi a le ]nv[\a pe de rost, pentru ca s[ le po\i cuvânta curat =i pe ]n\[les, pentru c[ v[d c[ dascalii d-tale, grecul =i fran\uzul, pre care dracul s[-i iaie! \-au stricat proforaua, nu po\i rosti pe ], [, =, ci, =i altele vro câteva. Am n[dejde c[ poimâine mi le vei putea spune pe dinafar[, =i atunci vom ]ncepe a doua maθim[, Ba, Be,Bi,Bo, =i mai la vale. Cred c[ ne ]n\elegem? — Ba nu ne ]n\elegem nicidecum, am strigat ie=ind din ame\eala ce m[ cuprinsese ]ntru auzul barbarelor numiri a buchilor lui, nu ne ]n\elegem! D-ta vrei s[ m[ batjocure=ti, s[ m[ pui la alfavita, pre mine care =tiu grece=te mai mult decât oricare tân[r de vrâsta mea, =i care scriu fran\uze=te sous la dictée, f[r[ a face mai mult decât =epte-opt gre=ale pe fa\[! D[-mi o gramatic[, arat[-mi construc\ia verburilor, ortografia. Spune-mi pentru ce scrii vie =i sar[ ]n trei feluri? — }\i voi spune-o la vreme. — Pentru c[ ai o duzin[ de i, a=a e? Dar cum scrii mas[ (table) =i mas[ (pret. verbului mânere)? Cum scrii lege (loi) =i lege (imper. verbului legare)? A=a e c[ tot un fel, pentru c[ n-ai doi a =i doi e? Apoi pentru ce ]ncurci =i ame\e=ti pe b[ie\i?

Constantin Negruzzi

12

— Aceea nu e treaba d-tale, ]mi r[spunse cu un zâmbet ce sem[na a strâmbet; ]nva\[ buchile pe de rost ca s[ le =tii poimâine. — Ba nici gândesc, zisei azvârlind abecedarul sub mas[. — Ha, ha, ha! La ]nceput se pare greu, dar te vei deprinde. R[d[cina ]nv[\[turii este amar[, dulci sunt ]ns[ rodurile sale. Sfâr=ind, strânse ochilarii, ]=i lu[ =licul =i ie=i. Sim\ii c[ mi se lu[ o greutate de pe inim[. — A! pedant ignorant =i ]ngâmfat, strigai, vrei s[ ]nv[\ buchile tale! S[ m[ necinstesc! A! chinezule, care ai o sut[ de litere, mai multe decât orice limb[! A! tu ai slove amfibii, nici glasnice, nici neglasnice! A! tu soco\i c[ limba mea deprins[ cu Omer se va putea suci ca s[ zic[ fârt[, tferdu, glagol =.c.l.; numiri s[lbatice cu care tu ai poreclit bietele litere! A! tu vrei s[ m[ necinstesc, s[ ]nv[\ buchile tale! Dar s[ cr[pi macar, nu le voi ]nv[\a! Las-c[ te-oi juca eu! N-am trebuin\[ de tine ca s[-mi ]nv[\ limba mea! Am alergat la biblioteca tat[lui meu, care era ]ntr-o lad[ mare, purure deschis[, ]n coridor. Ajutat de o slug[, i-am f[cut inventariul, =i pintre mul\imea calendarilor =i a c[r\ilor ]n limba greceasc[ modern[, iaca ce am g[sit: TIP{RITE: Vie\ile sfin\ilor din toate lunile. Moartea lui Avel (poem de Gesner). Numa Pompilius (roman\ de Florian). Patimile Domnului nostru, ]n versuri. Istoria lui Arghir =i a pre-frumoasei Elene, idem. Despre ]nceputul românilor, de Petru Maior. Floarea darurilor. }ntâmpl[rile fran\ezilor =i ]ntoarcerea lor de la Moscva. Talmudul jidovesc.

Negru pe alb

13

MANUSCRISE: Letopise\ul lui Nicolai Costin. Cavalerii Lebedei (roman\ de M-me Genlis). }ncungiurarea cet[\ii Ro=ela (roman\, idem). Lentor, tragedie ]n versuri. Sapor, idem. Matilda (roman\ de M-me Cottin). Manon Lesco, roman\. Tarlo sau str[inii ]n Elve\ia, idem. Zelmis =i Elvira, idem. Cuget[ri de Oxenstern etc.,etc.

S[rman[ bibliotec[! Uitat[ ]n secriul ei la bejenia anului 1821, toat[ a slujit de fultuial[ ianicerilor! Ce n-a= da acum ca s[ am una din acele c[r\i de sute de ori cetite de tat[l meu. M-am cercat s[ cetesc un roman\ din acele manuscrise, dar scrisoarea era atât de ]ncâlcit[, ]ncât le-am lasat, f[g[duindu-le de a le vizita cum voi putea deprinde a ceti scrisoarea acea ieroglific[ ce se obicinuia atunci pe la noi; =i, luând Istoria românilor de Petru Maior, ajutat de abecedarul urgisit, ]n pu\ine ceasuri am ]nv[\at a ceti. P[n-]n sear[, eram capabil s[ spun pe carte cât oricare anagnost de r[pide. Seara am cetit tat[lui meu tot cântul ]nt[i din Moartea lui Avel , singura carte care avea puterea a-l adormi. Bunul p[rinte se bucur[, =i atribuind =tiin\a mea la vrednicia ]nv[\[torului, porunci s[ cumpere cinci co\i postav vi=iniu de un beni=, pre care ]l trimise dascalului. Eu ]ns[ nu puteam uita ]nfruntul ce-mi f[cuse. F[când un congres de b[ie\i — con=colari ai mei de la dascalii fran\ez =i grec — dup[ mai multe opinii, care de care mai stravagante, o idee satanic[ veni unuia ]n minte. — Fra\ilor, zise el, socotin\a mea este s[ ]nchipuim ni=te ]ntreb[ri atât de grele, ]ncât s[ nu le poat[ t[lm[ci, ca s[-i dovedim c[ e numai un gogoman pedant... — Ευγε! Bravo! Ευοι! Hura! Παιαν! Vivat! strigar[ to\i.

14

Constantin Negruzzi

}ntreb[rile s-au alc[tuit, s-au aprobat de toat[ adunarea =i mi s-au ]ncredin\at. A treia zi dascalul veni, =i ]ntrebându-m[ de =tiu buchile pe dinafar[, spre r[spuns am deschis cartea lui Petru Maior =i i-am cetit un ]ntreg capitol. Profesorul r[mase ]nlemnit. Sfâr=ind, am urmat ]n tonul acel pedantic cu care ]mi vorbise el: — De vreme ce vezi, loghiotate, c[ am ]nv[\at a ceti f[r[ lesniciosul metod al abecedarului d-tale — care mi-ai spus c[ este temeiul limbii — nu sunt la ]ndoial[ c[ voi ]nv[\a a scrie iar[=i f[r[ ajutor d[sc[lesc. }ns[ fiindc[ cunosc =i simt cu des[vâr=ire c[ dascalul, pentru un tân[r, este aceea ce este gr[dinarul pentru un pom, v[d c[ eu am foarte multe lucruri de ]nv[\at, c[ci sunt ca un copac neroditor. Drept aceea, am f[cut aceste cinci ]ntreb[ri, pre care d-ta vei binevoi a mi le t[lm[ci. Asta va fi singura mea lec\ie. Pe toat[ ziua ]mi vei deslega câte cinci de aste nedumeriri. Spune-mi dar: 1. Pentru ce uneori vara plou[ cu broa=te, iar nu cu cristei frip\i, precum odinioar[ la judani? 2. De unde au luat Adam =i Eva ac =i a\[ de au cusut frunzele de smochin, ]n vreme ce pe atunci nu era ]nc[ nici o fabric[? 3. Cum...? — P[gân! m[ curm[ dascalul astupându-=i urechile =i s[rind de pe scaun, ca un om ce calc[ pe un =erpe; hul[ grozav[ =i pâng[rit[! Iaca frumoasele ispr[vi a ]nv[\[turii papista=ilor! Zicând aceste, ]=i lu[ =licul =i o ]mpunse de fug[ pe u=[. De atunci nu l-am mai v[zut. Astfel Petru Maior m-a ]nv[\at române=te.

Negru pe alb

15

ZOE CUPRINS

I

“Amour en latin faict amor; Or donc provient d’Amor la mort: Et paravant, soulcy qui mord, Deuil, pleurs, pièges, forfaicts, remord.” Blason de l’Amour

Aceasta au urmat la 1827. De abia ]nserase, uli\ile era ]ns[ pustii. Din când ]n când =i foarte rar se auzea pe pod duruitul unei cale=ce, ]n care era vreun boier ce se ducea la o partid[ de c[r\i, sau un fiacru ce trecea ca s[geata =i l[sa s[ se z[reasc[ ni=te bonete femeie=ti. Nici un pedestru nu era pe uli\i, afar[ de fanaragiii care striga regulat raita; pentru c[ la 1827 septemvrie, nime nu s-ar fi riscat a merge pe jos singur pe uli\i, dup[ ce ]nnopta. Pojarul de la 20 iulie pref[cuse ]n cenu=[ mai mult de jum[tate a ora=ului Ia=ii, =i fanaragiii, masalagiii, potlogarii de care gemea ora=ul, =[zând ascun=i pintre râsipuri, pândeau pe nesocotitul pedestru care z[bovise a se ]ntoarce acas[, =i adeseori, el pierdea ]mpreun[ cu punga =i via\a sau cel pu\in s[n[tatea. }n zadar ]mblau streji de arn[u\i =i de simeni; nu puteau stârpi aceste ]nr[ut[\iri, nici descoperi bandele vagabonzilor. O caleasc[ trecu ]n fuga cailor pe uli\a mare, apuc[ uli\a Sf. Ilie, =i f[când ]n stânga, lu[ la deal pe lâng[ zidul Sf. Spiridon, =i tot suindu-se p[n[-n mahalaua S[r[riei, st[tu la porti\a unei c[su\i, cu dou[ ferestre cu perdele verzi. Din tr[sur[ se cobor] un tân[r elegant cocona=, a c[rui costum era dup[ moda cur\ii. El purta un antereu de suvaia alb, era ]ncins cu un =al ro=u cu flori, din care o poal[ i se slobozea pe coapsa stâng[, iar capetile, alc[tuind un fiong dinainte, c[deau apoi peste papucii lui cei galbeni. Pe sub giubeaua de pambriu albastru, bl[nit[ cu samur, purta

16

Constantin Negruzzi

una dintr-acele scurte ca\aveici, numite fermenele, broderia c[ria, cu fir =i cu tertel, ]i acoperea tot pieptul. }n cap avea un =lic de o circoferen\[ cel pu\in de =apte palme. }ntr-un cuvânt, orice dam[ l-ar fi v[zut ]n ceasul acela nu s-ar fi putut opri de a se coti cu vecina sa =i de a zice ]n jargonul vremii de atunci: ah, psihimu, uit[-te cât e de nostim! Chipul s[u era, de nu frumos, dar pl[cut. Lafater, din cea ]nt[i vedere, l-ar fi judecat dup[ fruntea lui strâmt[, buzile groase =i sprincenile r[dicate cu dispropor\ie dasupra ochilor; dar =i nefiind cineva fizionomist putea, f[r[ a se gre=i, s[-l boteze de n[t[r[u, dup[ c[ut[tura cea speriat[ =i neclintirea figurei sale. }n camera unde intr[, pe un crevat cu perdele ponceau, =[dea o feti=oar[ rez[mat[ ]ntr-un cot pe perin[. Fusta ei de atlaz albastrudeschis, de sub care se z[rea un picioru= gras =i mic; p[rul ei castaniu ce se slobozea ]n unde de m[tase pe albii ei grumazi; pozi\ia ei cea lenoas[, ]n sfâr=it lumina murind[ a unei lampe ar fi ]nfl[c[rat pe Xenocrat, dac[ ar fi fost la Ia=i la 1827, ]n camera aceea. Z[u era frumoas[ tân[ra fat[! când ]ns[ =i-a ]ntors tânjitorii ochi c[prii, umbri\i de lungi gene =i sc[lda\i ]ntr-o rou[ de desf[tare, când s-a repezit =i a apucat ]n bra\e pe tân[rul ce intrase, trebuia s[ aib[ cineva toat[ nesim\irea lui, ca s[ nu cad[ ame\it la picioarile ei. — Ah! tu e=ti, Iancule, tu e=ti! Vezi c[ eu te a=teptam. Gândeam la tine, pentru c[ numai la tine gândesc. Pesemne tu nu =tii c[ te iubesc mai mult decât orice alt pe lumea asta =i tu iar m[ iube=ti. A=a e c[ m[ iube=ti? Nu voi s[ m[ iubeasc[ al\ii. Zic[ ce-a vrea lumea, eu te iubesc — =-apoi ce-mi pas[ de lume. Tu e=ti al meu! al meu! Te iubesc, te s[rut, sufle\elul meu! +i ginga=a copil[ ]l acoperea de s[rut[ri focoase. — Ce te-ai f[cut de o s[pt[mân[ de când nu te-am v[zut? Unde ai fost? Oh! \i-am scris =i nici n-ai vrut s[-mi r[spunzi. Când ai =ti cât am plâns! Uit[-te, ochii mei sunt ro=ii ]nc[; a=a e c[ sunt ro=ii? Spune-mi, m[ iube=ti?

Negru pe alb

17

— M[ ]ntrebi un lucru care poate \i l-am spus de o mie de ori, r[spunse cu r[ceal[ nesim\itul amorez. — Caraimane, d[-mi un ciubuc! Un arn[ut must[cios intr[ =i ]ntinse st[pânului s[u un lung ciubuc. }ntr-un minut, c[m[ru\a se umplu de un fum gros, pintre care Zoe se z[rea ca o zei\[ prin nori. Aceast[ ]ntrerumpere a unei vorbe amorezate p[trunse pe biata fat[ , care t[cu, l[sând s[ scape din sânul ei o oftare de acele ce sfâ=ie inimi. — Mi-ai scris c[ ai s[-mi spui un lucru mare. S[ vedem, ce este? spune, pentru c[ n-am când z[bovi, ad[og[ tân[rul, scuturând ciubucul. — Ah! zise Zoe, ]nturnându-=i l[crâma\ii ochi spre el, odinioar[ ]\i p[rea c[ zboar[ ceasurile ca minutile lâng[ mine; atunci m[ iubeai, acum nu m[ mai iube=ti ca atunci, m[car c[ eu tot aceea sunt =i tot aseminea te iubesc. Oh! Iancule, tu niciodat[ nu vei ajunge la acel grad a dragostei care eu ]\i p[strez! Preaiubitul meu! spune-mi, când m[ vei numi so\ia ta? Când voi putea a nu mai t[inui de lume acest amor de care inima mea este plin[? Vezi tu, acesta e singurul meu gând. +tii pozi\ia mea. +tii c[ de am gre=it, pentru tine numai am fost o slab[ fat[. Ah! când ai =ti cât sunt de fericit[! am s[-\i spui o veste care a s[ te ]mple de bucurie. Eu o s[ fiu mum[! — +i copila ]=i ascunse rumena fa\[ ]n sânul cocona=ului. }ntru auzul cuvântului acestuia, Iancu s-a posomorât, a b[gat mâna ]n buzunar, =i sco\ând ni=te metanii de coral de vro doi co\i de lungi, ]ncepu a se juca cu ele, pre]mblându-s[ ]n lung =i ]n larg prin mica c[m[ru\[. Zoe ]l privea neclintit[. — Ascult[, draga mea; cred c[ nu te ]ndoie=ti cum c[ te iubesc. Vestea ce mi-ai dat m-a ]mplut de bucurie. Dar v[d ni=te mari piedici la ]nso\irea noastr[. Unchiul meu a aflat leg[tura noastr[ =i e foarte mânios asupra mea. }mi zice c[ nu e de cinstea mea s[ iau o fat[ s[rac[, orfan[ =i câte altele. Eu ]ns[ nu zic c[ nu te voi lua, dar trebuie r[bdare. S[ vedem.

Constantin Negruzzi

18

Mi=elul! vorbile lui era loviri de cu\it pentru Zoe. Ea tremura. — Vai mie, nenorocita! iat[ la ce am ajuns! iat[ ]n ce stare mai adus! m[ despre\uie=ti dup[ ce m-ai ]n=[lat! nu \i-e mil[ de o tic[loas[ fat[, pe care ai adimenit-o cu juruin\i mincinoase. G[se=ti pretexturi ca s[ m[ p[r[se=ti =i pe mine =i pe copilul t[u. Nu te temi de p[cat! nu socote=ti c[ voi muri dac[ m-]i l[sa! oh! fie-\i mil[! fie-\i mil[! +i s[rmana se târa la picioarile lui, v[rsând =iroaie de lacrimi =i frângându-=i mâinile. — Cuget[ c[ de m[ vei p[r[si, voi muri negre=it =i vei avea a da seam[ lui Dumnezeu, pe care de atâte ori l-ai luat martur jur[mintelor tale. Suspinurile ]n[du=ir[ glasul fragedii copile, care acum ]nt[i ]ncepuse a gâci inima amorezului s[u. Sf[r[mat[ de durere, c[zu le=inat[ la picioarile lui. Iancu o râdic[ =i o puse ]n pat, dup[ aceea, chemând pe b[trâna ei slujnic[, a l[sat-o lâng[ ea. El a ie=it =i s-a suit ]n caleasc[. — La bal, la curte! a strigat arn[utul vizitiului, =i caleasca a purces ca vântul. “De=an\at[ preten\ie! zicea cocona=ul r[sucindu-=i muste\ile. Zice c[ i-am jurat s-o iau, ca când astfel de jur[minte se mai \in vreodat[“. II “Cinga il brando, ed abbia questa L‘asta in pugno, e l’elmo in testa E con Pallade in bellezza Già potrebbe contrastar.” Metastasio

Zoe era fiica unui boierina=, care prin slujbile sale se ridicase la o treapt[ cinstit[. }nc[ ]n fa=e, pierduse pe maic[-sa, iar la vrâsta de cincisprezece ani, moartea o lipsise =i de tat[l s[u. De atunci,

Negru pe alb

19

s[rmana fat[, l[sând o mo=ioar[, iubitul loc a copil[riei sale, care r[m[ses[ mo=tenire fra\ilor ei, venise la Ia=i. Curând n-a lipsit a se molipsi de aerul acestui ora=. Se v[zu ]ncungiurat[ de o droaie de curtezani, pe care ]i tr[gea deosebita ei frumuse\e. Focul june\ii =i simplitatea cre=terii sale o f[cur[ s[ plece urechea la m[gulirile desfrâna\ilor. Ea iubi, iubi, oh! cum iubi! Ne=tiind ce e amorul =i neprepuind urm[rile lui, se dete cu totul la aceast[ patim[ dulce =i amar[, pl[cut[ =i groaznic[. Se dete cu gând, cu inim[, cu suflet. Iat[ o ]ntâmplare ce va ar[ta ce fel iubea tân[ra copil[. Cel ]nt[i ce g[si loc ]n inima ei fu un ofi\er al gvardiei cur\ii; tân[r galant, cinstit =i birbant, Iliescul era cu totul contra cocona=ului, pe care l-am v[zut figurând la ]nceputul acestei foarte adev[rate istorii. Frumos =i bine f[cut, el n-a avut mult[ greutate a câ=tiga inima ei. El o iubea =i se mira c[ o iube=te ca =i ]n ziua când culesese cea ]nt[i dulce s[rutare pe buzele ei. +i de=i Zoe nu cuno=tea adimenirile cochet[riei, tot ]ns[ \inu ]n lan\ul ei pe fluturatecul tân[r o lun[ de zile! O lun[ de zile pentru Iliescul era o vecinicie. }ncepu a se s[tura de un amor f[r[ sfezi, f[r[ ]mp[c[ciuni =i f[r[ rivali. Se arunc[ iar[=i ]n vârtejul lumei. }ntr-o zi, el dormea dup[ prânz. Un arn[ut veni ]n curtea lui, merse drept la camera unde el dormea, deschise u=a, intr[ =i, sco\ând un pistol din cing[toare, ]l slobozi ]n el. Glon\ul trecu al[turea cu capul tân[rului, bortili perina pe care se r[z[ma =i se ]nfipse ]ntr-o c[r[mid[ din p[rete, a c[ria sf[r[m[turi s[ re]ntoarser[ =i c[zu pe pieptul dormitorului. Iliescul s[ri =i se r[pezi ca fulgerul la noul venit, care scosese al doilea pistol. Arma i se smânci din mân[ =i o ]mbrânc[tur[ arunc[ pe uciga= pe o canapea. Negre=it c[ ceasul mor\ii ar fi sunat pentru acel cutez[tor, dac[ ]n c[derea sa, turbanul nu i s-ar fi desf[=urat. Ni=te coame castanii undoioase se r[sfirar[ peste umerii =i pieptarul lui ]nfirat. Aceasta era Zoe. — Doamne sfinte! strig[ tân[rul cunoscându-o, tu e=ti, Zoe, cine ar fi putut crede! tu e=ti care vrei s[ m[ omori! aceasta e r[splata dragostei mele? Vrei s[ m[ omori! =i pentru ce?

20

Constantin Negruzzi

— Pentru c[ e=ti un nelegiuit, strig[ fata cu un glas precurmat de suspinuri, pentru c[ m[ vinzi, pentru c[ despre\uie=ti amorul meu =i pentru c[ ai gândit c[ vei putea, dup[ ce m-ai ]nv[\at dragostea, dup[ ce mi-ai ar[tat dulcea\a vie\ii, s[ m[ lepezi ca pe o juc[rie ce nu-\i mai place! nesocotitule! pesemne nu =tii c[ pe noi, femeile, dac[ un paing ne sparie, moartea nici cum nu ne ]ngroze=te? Iat[ dovada vânz[rii tale, =i ]i tinse un bilet scris pe o hârtie roz[. — Cete=te, tic[losule! sau mai bine las-s[ \i-l cetesc eu. Ascult[: “St[pâna mea! m[ ]nvinov[\e=ti nedrept. Cum ai putut crede c[ o proast[ feti=oar[ m[ va face s[ fiu necredincios acei ce singur[ ]mp[r[\e=te ]n inima mea? N[d[jduiesc s[-\i dovedesc ]n ast[-sear[ c[ de am =i fost poate r[t[cit, o secund[ n-am ]ncetat de a fi pentru de-a pururea, al dumitale credincios rob.” A! tic[losule! nu e slova ta? T[g[duie=ti, zi c[ n-ai scris r[va=ul acesta; o proast[ feti=oar[! oh! m[ defaim[ pentru c[-l iubesc din toat[ inima. — Acest r[va= e pentru tine, zise Iliescul ]nv[lm[=it. — Pentru mine! =i de când mi-ai schimbat numele de iubit[ pe acel de st[pân[? Când mi-ai mai zis vrodat[ dumneata? A! nu c[uta s[ m[ am[ge=ti, c[ci dac[ mâna mi-a tremurat ast[zi, s[ =tii c[ alt[ dat[ va fi mai sigur[. — Omoar[-m[ dar, adaose Iliescul cu un aer teatral, ne=tiind ce s[ mai zic[; omoar[-m[, dac[ te sup[r[ amorul meu. V[d c[ cau\i pricinuiri =i iai de dovad[ ]nsu=i ]ncredin\[rile dragostei mele. Omoar[-m[! via\a-mi e nesuferit[ f[r[ amorul t[u. Iat[ pistolul, =i ca s[ nu m[ gre=e=ti, raz[m[ \eava de inima mea, ]l \iu eu, n-ai decât s[ tragi piedica. Zicând, dezv[le=te pieptul =i se apropie de feti=oar[. El era atât de frumos, ]ntristarea r[spândit[ pe fa\a lui ar[ta atâta adev[r, ]ncât ginga=a copil[ se sim\i p[truns[ =i ]nfiorat[ de o fapt[ la care o ]mpinsese o pornire furioas[ de gelozie. — Oh! eram s[ te omor, a strigat plângând, Dumnezeul meu! cum am putut avea un a=a gând! s[ te omor pe tine, pe care te

Negru pe alb

21

iubesc cu sufletul! =i apoi ce a= fi f[cut singur[ pe lume? Vezi tu, crudule, când am slobozit pistolul ]n tine, nu =tiu ce putere str[in[ =i amarnic[ ]mi ]mpingea mâna. Socoteam c[ te-am omorât =i voiam s[ m[ omor =i pe mine. Dar tu nu e=ti r[nit? Tu m[ iube=ti, a=a e? R[va=ul a fost pentru mine! oh! zvârle pistolul acela, c[ mi-e fric[ de el. +i se arunc[ ]n bra\ele lui. Dup[ ce, peste un ceas, Zoe ie=i ]ntr-un fiacru =i se duse, Iliescul se ]mbr[c[ cu dulama lui stacojie cusut[ numai fir; se ]ncinse pe deasupra =alului cu o curea lat[, coperit[ cu \inte aurite, ]n care b[g[ dou[ pistoale suflate cu aur =i atârn[ pe coapsa stâng[ o sabie ]ncovoiat[. La scar[ ]l a=tepta un frumos arm[sar negru. Ie=ind, v[zu arn[u\ii s[i, care sta roat[ ]mpregiur. — Asculta\i, le zise; ast[zi un talhar a intrat la mine când dormeam. A slobozit un pistol asupr[-mi, dar nu m-a nimerit. Nu am putut pune mâna pe el =i a sc[pat. S[ nu mor cre=tin, ci spurcat ca voi, dac[ va mai intra cineva la mine, f[r[ s[-mi da\i mai nainte de =tire, de nu, ve\i lua fiecare câte o sut[ baltage cârjalie=ti pe talpe. +ti\i c[-mi ]mplinesc juruin\ile. Arn[u\ii strigar[: ma=alla! ]nchinându-s[ p[n[ la p[mânt. “Zoe a vrut s[ m[ omoare, zicea ]n sine tân[rul, ]nc[lecând; Domnul =tie ce-mi vor mai face celelalte trei, pe care nu le poci am[gi a=a lesne. Bl[stemata de slug[! a gre=it r[va=ile; ]n loc s[ dea pe cel verde Zoei, i-a dat pe cel roz; a=a va fi f[cut =i cu celelalte. M-am b[tut f[\i= cu Beilicciul =i cu Fedele=1 f[r[ s[ simt ce e frica, dar acum z[u! m[ tem”.

1

Vesti\i tâlhari la 1827.

Constantin Negruzzi

22

III “Oh! n’insultez jamais une femme qui tombe! Qui sait sous quel fardeau la pauvre âme succombe!” V. Hugo

Mai mult de un an acum trecuse de la ]ntâmplarea aceasta. Iliescul aflase chip a se deslega pe nesim\ite dintr-un lan\ ce nu era potrivit cu u=ur[tatea inimei sale =i Zoe ]ncepuse a cunoa=te c[ a gre=it, judecând pe oameni dup[ inima sa. Am[git[ ]n n[dejdea sa, se l[s[ la o melancolie ce o f[cu mai interesant[, dar inima ei ce se hr[nea de dragoste, nu putea via f[r[ amor. }ntre toiul ne]nsemna\ilor tineri ce o sup[rau cu curtea lor, ea deosebi pe Iancul B... }l vedea mai t[cut =i mai retirat. Sfiala lui o lu[ drept dovada statorniciei, macar c[ era semnul n[t[r[iei. Pe alt[ parte, ca s[ scape de gura lumei, acestei pricinuitoare de atâte nenorociri, =i cunoscând c[ trebuie ]n sfâr=it s[-=i ia un loc oarecare ]n so\ietate, ascult[ mincinoasele propuneri ce ]i f[cu Iancu c[ o va lua de so\ie. Dep[rt[ pe to\i ceilal\i ai s[i sl[vitori. Iubi pe Iancul; ]l iubi s[rmana fat[, cum =tia ea s[ iubeasc[ =i curând el nu mai avu nimic s[ mai doreasc[. Nu mult dup[ aceasta, sim\i urm[rile nesocotin\ei sale, =i ]ngrijindu-se, ]=i m[rturisi starea cea de critic[ amorezului s[u. Atunci Iancul lep[d[ masca, ]=i dizv[li urâtul haracter =i, pu\in[ vreme dup[ ]ntâlnirea ce am v[zut c[ a avut cu ea la ]nceputul acestii istorii, ]i scrise r[va=ul urm[tor: “Coconi\[! ]mi pare de=an\ c[ dumneata ai luat un capri\ drept amor =i ]nc[ pretinzi s[ te iau de so\ie! Las-c[ rudele mele niciodat[ nu mi-ar ierta un a=a pas, dar apoi nici inima mea nare plecare a se robi. A=adar, te rog nu te mai m[guli cu o n[dejde ce niciodat[ nu se poate ]mplini =i binevoie=te a m[ uita =i a nu-mi mai scri.”

Negru pe alb

23

Ginga=a copil[ ceti r[va=ul f[r[ s[ zic[ nimic, f[r[ s[ verse macar o lacrim[. Inima ]i era plin[ =i suspinele, gr[m[dindu-se ]n sânul ei, o ]n[du=eau. Dup[ o ]ndelungat[ =i cumplit[ t[cere, c[zu ]ngenuncheat[ dinaintea icoanei mântuitorului, zicând: “Dumnezeule, fie-\i mil[ de mine =i nu m[ aduce la desn[d[jduire!” Sanda, b[trân[ femeie care o slujea, care o hr[nise cu sânul s[u ]n pruncie =i o crescuse ]n copil[rie, stând ]ntr-o camer[ al[turat[, se apropie de o u=[ cu geamuri, prin care se vedea ]n odaia st[pâne-sei, =i ridicând perdeaua, v[zu aceast[ desn[d[jduire, aceast[ durere atât de adânc[. Ea nu ]ndr[zni s[ intre, respectând cuceria st[pâne-sei; dar neauzind nimic =i v[zându-o tot ]ngenuncheat[ cu fa\a la p[mânt, intr[ ]n odaie ca s[ o scoa\[ din ni=te cuget[ri atât de triste. }n zadar ]ns[ ]i vorbi; deci apropiindu-se o g[si rece, ]nghe\at[, o socoti moart[. Lu[ ]n bra\e pe aceast[ biat[ fat[ pe care o leg[nase =i cu care ]mp[r\ise soarta sa. O numi cu acela= nume de Zoi\[, precum odinioar[, =i o dismierd[ ca =i atunci. Silindu-se s-o de=tepte din acea dureroas[ letargie =i, ne=tiind de trebuie s[ doreasc[ a o vedea ]nviind ca s[-=i afle iar[=i durerea, sau mai bine s[ vaz[ moartea pecetluind acest secret de nenorocire, “s[rmana Zoi\[! zise, =i o lacrim[ c[zu din ochii bunei b[trâne, cât e de frumoas[! poate ar fi mult mai bine pentru dânsa s[ nu se mai trezeasc[!” Aceast[ dorin\[, de=i barbar[, se cuno=tea c[ vine dintr-o inim[ credincioas[ c[tre st[pân[-sa. O puse ]n pat =i, peste pu\in, Zoe deschise ochii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . — Du-te, mam[, acas[ la N... =i las[ r[va=ul acesta la o slug[ a lui, ca s[-l dea, când se va ]ntoarce din c[l[toria sa, sau s[-l trimi\[ cu po=ta unde s[ va fi aflând. Spune s[ nu se piard[, c[ci ]n el este o cosi\[ din p[rul meu. Astfel vorbea Zoe c[tr[ Sanda, dadaca =i singura sa prieten[, câteva zile dup[ ce priimise scrisoarea sus-]nsemnat[ =i b[trâna

24

Constantin Negruzzi

a ie=it cl[tind din cap =i zicând: “Maica Domnului s[-=i fac[ mil[ de fata mea!” }ndat[ ce s-a dep[rtat b[trâna, Zoe deschise garderobul s[u, alese o rochie de catifea neagr[, un v[l de blond[ alb =i un =al negru =i, ajutat[ de o copil[ ce avea ]n cas[, se ]mbr[c[ ]mpodobindu-se ca pentru o s[rb[toare. Dup[ ce se g[ti, se puse pe un jâl\, unde =ezu absorbit[ ]n gânduri. Uneori un tremur fioros o apuca, alteori râdica frumo=ii s[i ochi spre cer =i, suspinând, ]=i frângea mâinile cu desn[d[jduire. Un gând fioros se p[rea c[ se lupt[ ]n ea. Deodat[ apoi se scul[ =i cu o oftare: “oamenii a=a au vrut, zise; Dumnezeul lor va cere seam[. Oamenii ace=ti minciuno=i =i vicleni nu =tiu cât[ t[rie este ]n inima unei tinere fete ce s-a dat pentru toat[ via\a; afle dar acum!” Zicând aceste, a ie=it. Mergând cu un pas r[pede, curând a ajuns la porti\a unei case. B[tând, un arn[ut veni =i deschise. — Acas[ e st[pânul t[u, Caraimane? ]ntreb[ Zoe. — Ba nu, coconi\[, dar cred c[ nu va z[bovi, c[ci mâine este alai =i trebuie s[ vie ca s[ se g[teasc[. — Apoi dar ]l voi a=tepta, zise fata; =i intr[ ]n odaia tân[rului. — Eu sunt silit s[ ies, ad[og[ Caraiman, apoi dumneta singur[ s[ r[mâi? — Du-te, du-te; eu ]l voi a=tepta p[n[ ce va veni. Arn[utul se duse. Zoe se primbla palid[ =i perit[ la fa\[ prin odaia lui Iancu. “Iat[ a doua oar[, ]=i zise, ce sunt ]n camera aceasta, ]nt[i când era bolnav =i am venit de l-am v[zut; atunci am ie=it, dar acum... iat[ a=ternutul s[u; perna cusut[ de mine ]nc[ tot o are... iat[ pistoalile lui, care i le-am cerut ca din partea fr[\âne-meu, c[ci atunci ]nc[ nu-l iubeam... cu ele eram s[ omor pe Iliescul. Iliescul! ]ncai acela nu m-a am[git, eu am fost slab[!... oare-s ]nc[rcate?— +i c[ut[ pistoalele. Unul e ]nc[ plin. Unul! =i ce trebuie amândou[?... o mi=care de degit =i s-a sfâr=it! Oh! pistolul acesta!... s[-l a=tept oare s[ vie? =i pentru ce? El mi-a hot[rât soarta =i a mea =i a

Negru pe alb

25

copilului s[u!... S[rmanul prunc! ]l sim\ cl[tinându-se ]n sânul meu... s[rman[ tic[loas[ fiin\[, bl[stemat[ p[n[ a nu vedea lumina!... ah! el e ru=inea =i nenorocirea maicei sale. Mai bine s[ moar[, s[ nu cunoasc[ pe tat[-s[u, care m[ calc[ ]n picioare... Cine =tie, poate ]ntr-o zi va fi ca =i el de nelegiuit, sau ca =i maic[sa de nenorocit[!” Sufletul ei s-a l[sat la acest discuraj, care este groaznic când e cineva singur; pe urm[, nu =tiu ce ]nfrico=[toare presim\iri a unui trai viitor am[rât =i chinuit au venit =i au sfâ=iat biata sa inim[; pe urm[ o fric[ fantastic[ i-a ]nchipuit ni=te n[luciri fioroase. S[rmana fat[ sim\i sângele sleindu-se ]n vinele sale. Se duse la mas[, =i luând un condei, scrise c-o mân[ tremurând[: “Eu mor!... M[ duc s[ aflu lini=tea pe care mi-ai r[pit-o. }\i iert moartea mea, dar nu-\i voi ierta niciodat[ pe aceea a nevinovatului prunc ce port ]n sânul meu... La ziua judec[\ii, când iar ne vom ]ntâlni, el te va trage la poalile scaunului celui vecinic, ca s[ dai seam[ de dou[ mor\i.” Apoi, sim\ind o fierbin\eal[ mare, ]=i lep[d[ =alul =i v[lul, lu[ pistolul cel ]nc[rcat =i r[zim[ \eava de inima sa. O detunare r[sun[! Plumbul intrând sub \â\a stâng[, a frânt o coast[, =i petrecând inima, a ie=it prin spate. Zoe c[zu moart[. IV “Hélas! que j’en ai vu mourir de jeunes filles!” V. H u g o

}n ziua aceea era parad[ domneasc[. De diminea\[ pompierii stropiser[ podul, =i la toate r[spintinile câte un zapciu al agiei oprea carele s[ nu se vâre, p[n[ dup[ trecerea alaiului.

26

Constantin Negruzzi

Parada se ]ntindea ca un =[rpe pe =ov[ita uli\[. }nainte mergeau suitarii c[l[ri cu nalte c[ciuli flocoase, la care atârna câte o lung[ coad[ de vulpe, ]mpingând pe norodul ce se ]nghisuia. Apoi urmau pan\irii ispr[vniciei, darabanii agiei, aprozii vorniciei, simenii hatmaniei, to\i ace=tia triste r[m[=i\i a acelor viteje o=ti ce muiaser[ ambi\ia polonilor =i a ungurilor =i ]nfruntaser[ trufia semilunei. Mai ]n urm[ era arma=ul ]ncungiurat de l[utari ce juca din vioare aerul: mititico. Apoi veneau ofi\erii cur\ii... Doi tineri mergeau al[turea la pas. Unul, c[lare pe un arm[sar negru, purta un costium arn[u\esc. Broderia de aur l[sa abia s[ se vad[ catifeaua topor[=ie a hainelor sale. Fa\a lui tân[r[ =i b[rb[teasc[ ]nsufla ]ncredere, iar ochii lui alba=tri ca azurul, plini de foc, dovedeau curaj =i nefric[. Celalalt, asemene c[lare =i nu mai pu\in elegant, se deosebea prin m[rimea =licului =i largile mânici a beni=ului s[u. — }nchipuie=te-\i, Iliescule, zicea acest din urm[, asear[ când m-am dus acas[, ce s[ v[d? Odaia =i patul meu pline de sânge =i pe dânsa moart[! oh! nu-\i po\i face o idee cum m-am sp[riat! o lun[ de zile de acum nu mai dorm acas[. — S[rmana fat[, atât de tân[r[ =i de frumoas[! z[u! când s-ar putea s-o ]nvie, mi-a= da armele =i pe Haiduc, calul meu. Pre sufletul meu! s[ se fi ]ntâmplat aceasta din pricina mea, pe loc a= zice: r[mâi s[n[toas[, lume! m-a= duce ]n vreo seh[strie din Ceahl[u, ca prin post =i rug[ciuni s[ cap[t iertarea acestui p[cat de la Dumnezeu. — A=a s[ tr[iesc! zise Iancul B... râzând, a= fi vrut s[ te v[d sehastru; poate te-ai fi f[cut =i prooroc. — +i mai po\i râde! N-ai mustrare de cuget? Nu-\i pare r[u? — R[u ]mi pare cum ]\i pare =i \ie =i cum trebuie s[ le fi p[rând tuturor tinerilor ce au cunoscut-o; dar mustrare de cuget pentru ce s[ am? Dar, las[ vorba asta, spune-mi cum a r[mas cu balul de... Iliescul nu-l asculta; trecuse ]nainte =i ochii lui era plini de lacr[mi.

Negru pe alb

27

“Tic[losul, zicea el, nu pl[te=te s[ strice cineva un glon\ ]ntr]nsul. S[rmana Zoe!” Un car coperit cu o rogojin[ =i ]ntov[r[=it de doi oameni dete s[ ias[ ]n uli\a mare. Un zapciu ]l opri ]n r[spinteni. — Ce ave\i ]n car? — Un mort. — }ng[dui\i p[n[ va trece alaiul. +i mortul fu silit s[ a=tepte, p[n[ va trece de=[rt[ciunea! Dup[ ce a trecut parada, carul =i-a urmat drumul. Un tân[r ca de dou[zeci ani, cu sprincene negre, ]l urma de departe =i o ]ntristare adânc[ se vedea pe fa\a lui cea smolit[. “Ce veac! ce oameni! zicea el; pentru c[ o biat[ slab[ fiin\[ a c[zut sub sarcina tic[lo=iei vie\ii, pentru c[ n-a mai putut suferi chinurile sale, oamenii nu vor s[-i dea nici o rug[ciune, nici trei co\i de p[mânt ]n locul unde or s[ se ]ntoarc[ =i ei. Ei fac pe Dumnezeu r[u =i nemilostiv. St[pânitorul ce vars[ ]n r[zboaie pâr[ie de sânge pentru ambi\ie, ministrul ce despoaie pe v[duv[ =i pe orfan adunându-=i o pomenire de bl[stemuri, uciga=ul ce \ine drumurile merg cu parad[ de s[ pun cu obr[znicie lâng[ ]nsu=i loca=ul Dumnezeului drept[\ii =i al ]ndur[rii; =i pe biata fat[ p[mântul nu o priime=te! Iart[-le lor, Doamne! c[ nu =tiu ce fac!” Carul, ajungând pe malul Bahluiului, se opri =i cioclii, coborând pe moart[, ]ncepur[ a s[pa groapa. — Ce s-a f[cut baba cea care \ipa =i nu ne l[sa s[ lu[m trupul? — Ea nebunise; au dus-o la Golia. — Uit[-te ce frumoas[ rochie neagr[! o s[-mi fac un pieptar mie =i femeiei o ca\aveic[. — D-apoi eu? —Tu nu e=ti ]nsurat. Ia m[t[s[ria cea alb[, col\unii, colanul =i ce mai are. — S[ nu v-atinge\i de dânsa, strig[ tân[rul, care, stând p[truns de mâhniciune (pentru c[ =i el o iubise p[n-a nu se duce

28

Constantin Negruzzi

]ntr-o c[l[torie, de unde de cu sear[ sosind, priimise r[va=ul =i cosi\a de p[r ce i-o trimisese Zoe, dar nu apucase s-o afle ]n via\[), auzise numai cele de pe urm[ cuvinte a cioclului. +i le arunc[ o pung[ de bani. Pe urm[ se apropie de moart[, =i desf[=urând v[lul de blond[ ce era lâng[ ea, o coperi cu el. Cioclii au coborât secriul ]n groap[, au aruncat \[râna, =i ispr[vind, s-au dus la o crâ=m[, unde s-au pus s[ bea pre\ul hainelor mortului. Tân[rul r[mase singur lâng[ mormânt. El =[zu privind acea proasp[t[ movili\[ de p[mânt, p[n[ ce soarele ]ncepu a se cobor] spre apus. Mult[ vreme dup[ aceea, prietenii lui se mirau v[zându-l c[ era tot trist. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . +i de ce boal[ a murit Iancul B...? ]ntreba, dup[ trecere de opt luni, tân[rul cu sprincene negre pe un doctor. — De o stra=nic[ inflama\ie de crieri. Am =[zut lâng[ el p[n[ =i-a dat duhul. Ne]ncetat i se p[rea c[ aude ]mpu=c[turi =i c[ vede pe o femeie sângerat[ c[-l ]mbr[\o=eaz[. }nchipuire fantastic[! precum vezi, efect a dezorganiza\iei crierilor! Aceast[ boal[ trebuia meditat[. Am cerut s[-i fac autopsie, dar n-au vrut rudele nicidecum. A= fi putut face o frumoas[ diserta\ie asupra boalelor ce se ]ncuib[ ]n cap. 1829, apr.

Negru pe alb

29

O ALERGARE DE CAI (ÑÊÀ×ÊÀ) CUPRINS

I O ALERGARE DE CAI Tot ora=ul Chi=in[ului se adunase ca s[ priveasc[ alergarea de cai, ce se prelungise p[n-]n luna lui septemvrie cu a=teptarea d. conte Voron\ov, guvernatorul general a Nuorusiei =i a Besarabiei; dar trecerea lordului Durham, ambasadorul Marei Britanii lâng[ curtea Petersburgului, pe la Odesa, ]mpiedecându-l, alergarea r[mase a se face numai ]n fiin\a d. guvernator civil, generalul Fedorov. Locul alerg[rii este zece minute afar[ de ora=, unde este g[tit[ o galerie de scânduri ]n felul chinezesc, pentru privitorii nobili. Prostimea sau, ]n limba aristocratic[, canalia, =ede ]mpr[=tiat[ pe câmp, sau ]n=irat[ pe marginea unui odgon ]ntins ce n-o las[ s[ se gr[m[deasc[. Slab[ stavil[, dac[ n-ar fi sprij[nit[ de jandarmii poli\iei! Pia\a se ]ntinde oval[ pe un neted =es, ]ntr-o cercoferin\[ de trei verste, ]nsemnat[ cu stâlpu=ori de lemn de 3-4 stânjini departe unul de altul, iar dinainte galeriii este bariera de unde pleac[ alerg[torii, carii, ]ntr-o fug[, sunt datori a face giurul pie\ii de patru ori, adec[ o cale de dou[sprezece verste (ca jum[tate po=t[); =i doi, care ]ntrec pe ceilal\i, ajungând mai nainte \inta, priimesc, cel ]nt[i un vas de argint pre\uit 1500 ruble asigna\ii; cel al doile, 500 ruble, care bani ]i d[ vistieria ]mp[r[teasc[. Alerg[ri de cai se fac pe tot anul ]n toate guverniile Rusiei. Scopul este ca prin aceast[ ]ncurajare s[ se ]mbun[t[\easc[ soiul

30

Constantin Negruzzi

hergheliilor =i e foarte nemerit, pentru c[ acum toat[ c[l[rimea se ]ndestuleaz[ din \ar[, ]n vreme ce mai demult era nevoie a se cump[ra cai din staturile vecine. Am uitat s[ spui c[ numai armasari =i iepe sunt priimi\i s[ alerge; cai nu, =i nu de alt soi decât de loc. Fiin\a func\ionarilor civili =i militari, to\i ]mmundira\i, da acestei priveli=ti o pomp[ solenel[ ce aducea aminte de turnerile cavalerilor vrâstei de mijloc, cu aceast[ deosebire c[ aceia se luptau ca s[ capete o ochire de la dama inimei lor, =i ace=tia alearg[ ca s[ câ=tige 1500 de ruble. Galeria era ticsit[ de dame frumoase, frumu=ele =i mai sluti=oare, toate cu deosebite capele =i mode de contraband[, pentru c[ Odesa, fiind port franc, se ]ns[rcineaz[ a ]mbr[ca pe chi=ineence; =i e curios a le vedea pe toate cu toalete r[coroase =i frumoase =i stofele engleze=ti =i fran\eze cum fo=nesc trecând cu despre\ pe sub barba vami=ilor, care le privesc strâmbându-se =i strângând din umeri. Un frumos landau de Viena venea ]nh[mat de patru telegari roibi. Vezeteul, ]n vechi costium rusesc cu barba lung[, ]i mâna cu h[\uri coperite cu \inte de argint, p[zind un aer grav, vrednic de un magistrat. Un lu[tor-aminte ]ndat[ ar fi cunoscut c[ acel atelagiu, de=i rusesc, avea o form[ cu totul moldoveneasc[; adec[ era mai elegant =i covâr=ind m[surile obiceiului, c[ci caii de la roate era cel pu\in de trei stânjini dep[rta\i de nainta=ii pe care-i mâna un frumos b[iet ca de 16 ani, strigând ne]ncetat: padi! padi! cu un glas ce r[suna ca piculina ]ntre instrumentele unui orhestru. }n acel echipagiu, dinapoi era o tân[r[ dam[ blond[, a c[ria figur[ avea acea blânde\[ ce se vede ]nvecinicit[ de penelul lui Rafael =i un june brunet care, de pe barbet[ =i muste\i, se cuno=tea c[ era str[in. Dinainte era un om balan, ce putea s[ aib[ 35 ani. Chipul s[u era frumos =i interesant, dar o ]ntristare desn[dejduit[ se vedea pe fa\a sa palid[. El purta ochilari verzi =i \inea mâinile tinerei dame strânse ]ntru ale sale, cu o familiaritate neiertat[ altui decât unui barbat.

Negru pe alb

31

Cât pentru str[inul brunet, el p[rea c[ nu bag[ seam[ c[ e lâng[ o frumuse\[ =i nu se uita la scena conjugal[, care urmare a lui dovedea sau c[ acea jun[ femeie ]i era rud[, sau c[ inima lui era prins[, sau c[ era un nesim\itor; pentru c[ dama (precum am mai spus) era atât de frumoas[, ]ncât v[zându-o cineva, trebuia, dac[ nu s-ar fi ]namorat, cel pu\in s[ o priveasc[ ca pe un cap d-oper[ a naturei. Tân[rul om smolit eram eu; ceilal\i, d. Ipolit P. =i so\ia sa, d-na S., vara mea. Sosind la galerie, ne-am dat jos. Vara mea lu[ bra\ul barbatului s[u, iar eu, f[cându-mi loc pintre dame cam c[l[re=te (cavalièrement), c[lcând pe b[t[turile mo=negilor carii m[ da la to\i dracii, cotind uniforme ]n dreapta =i ]n stânga cu zicerea pardon, talisman care ]nchide gura ghionti\ilor =i c[lca\ilor, am alergat la celalalt cap[t a galeriei, unde z[risem o capel[ roz[ ]mp[n[=at[ ca o pasere de paradis. St[pâna acei capele era fanalul care m[ lumina, magnetul ce m[ tr[gea... Nu voi ]ntreprinde a descrie frumuse\ele doamnei B., pentru c[ sim\ c[ acum, dup[ trecere de cinci ani, oricât a= voi s[ fiu de nep[rtinitor, suvenirea ei ar sili imagina\ia mea s[ galopeze f[r[ voie =i a= c[lca hot[rârea ce am f[cut de a spune adev[rul ]n toat[ simplitatea sa. Nu voi vorbi deci nici de farmecul ochilor ei, nici de glasul ei ce sem[na cu suspinul amorului, nici de a ei talie ml[dioas[... Net[g[duit este c[ eu sl[vesc pe toate femeile tinere =i cinstesc pe b[trâne ]n amintirea trecutei lor frumuse\i; dar cu toat[ plec[ciunea rog pe damele care nu vor avea o talie frumoas[, s[ m[ ierte dac[ le prefer pe cele nalte =i sub\iri. Asta este o gre=al[ de care e vinovat gustul meu. Doamna B. m[ priimi cu un zâmbet ]ncânt[tor, =i v[zând negura de gelozie ce se r[spândise pe fa\a mea ]ntru viderea unui tân[r ofi\er de l[nceri ce vorbea cu dânsa: — }\i recomand pe d. Arsenie Timofeevici J., ]mi zise.

32

Constantin Negruzzi

— O! noi ne cunoa=tem, am r[spuns zâmbind cu sil[ c[tr[ rus.— Bonjur, mon cher; te =tiam la Hotin. — Ieri numai am venit, =i mâine m[ duc. — Cum! a=a digrab[ ne la=i? am adaos ]ncre\ând fruntea =i r[dicând sprincenele, ca s[-mi dau un aer mâhnit. — Slujba o cere. Slujba milit[reasc[ are mai multe nepl[ceri decât mul\[miri. — +i mai vârtos ]n vreme de r[zboi. Pururea ]n buza tunului, sili\i a bivuaca sub un cort care nu v[ poate ap[ra de nestatornicia v[zduhului, meni\i poate a muri departe de ai vo=tri, f[r[ alt[ petrecere decât ceaiul =i stosul... — A! r[zboiul e cea mai mare pl[cere a vitejilor, urm[ el cu un aer fanfaronic, dar pacea, pacea e nesuferit[. A =edea f[r[ treab[ ]ntr-o cetate, ]n tov[r[=ia unui b[trân comandant plin de reumatismuri =i de decora\ii... — V-a\i afundat ]n strategie, domnilor, zis[ doamna B., =i nu lua\i seama c[ alerg[torii au s[ plece. Ofi\erul ne l[s[. — De mult venise l[ncerul acesta? am ]ntrebat. — N-aibi nici o grij[, ]mi r[spunse doamna B., râzând; ]mi vorbea de fortifica\iile cet[\ii Hotinului. Nu =tii ]ns[ cât m-a mul\[mit ]ntâlnirea voastr[. F[ceam o compara\ie ]ntre voi când vorbea\i; tu atât de negru, el atât de alb; era un contrast de minune. — V[d c[ compara\ia nu-mi era ]n favor. — Oh! e=ti nesuferit. Taci. Iat[ domnul R., unul din judec[torii câmpului (juges de camp). Domnul R. ne spuse c[ se va da semnalul alerg[rii, ]ndat[ ce se vor cânt[ri concuren\ii. — Cum? am ]ntrebat. — To\i se cânt[resc cu acel ce se socoate a fi mai greu =i celor mai u=ori li se pune plumb pe =ea, p[n[ ce sunt to\i deopotriv[ grei.

Negru pe alb

33

— Asta e nedrept. Dac[ natura m-a f[cut u=or, pentru ce s[ m[ ]ngreuie cât un grosoman, ce trage poate opt sute de litre? — A=a e regula. — Care soco\i c[ va lua premiul? ]ntreb[ doamna B. pe judec[torul de câmp. — Precum gândesc, Meleli va câ=tiga, c[ci e bun c[l[re\. — Care e Meleli? am zis. — Acel mic, acolo, cu un strai unguresc larg, ]ncât pare c[ e de ]mprumut. — Slab[ n[dejde, am urmat, c[ci n-are nicicum aer c[l[resc. — S[-l vede\i pe cal, ve\i judeca altfel; dar aud chemândum[. M[ ierta\i, m[ rog. Judec[torul alerg[ =i, g[sind toate formalit[\ile ]mplinite, dete semnalul strigând: allez! Alerg[torii plecar[ ca s[geata. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . — M[ uit la vara d-tale, ]mi zise doamna B., =i sim\esc o nespus[ comp[timire pentru soarta ei; atât de tân[r[ =i atât de nenorocit[! Abia ]ncepuse a gusta dulce\ile unei c[s[torii potrivite, cu ]nt[iul ei barbat, colonelul D., tân[r, frumos, viteaz, =i moartea ]l secer[ sub zidurile Silistrei. Acum, acest al doile... — O! ea ]l iube=te. — Nu m[ ]ndoiesc, c[ci d. Ipolit merit[ a fi iubit, dar ce amar trebuie s[ fie ]n sufletul lui =i cât[ jale ]n inima so\iei sale, care seam[n[ Antigonei sprijinind pe Edip. — Cu deosebire c[ acel vestit rege a Tebei era b[trân =i d. Ipolit este ]nc[ ]n floarea june\ei. — Vai de el! cu atâta e mai de tânguit, pentru c[ ]n vrâsta ]nfocat[ a tinerelor sim\iri, via\a i s-a f[cut o povar[ dureroas[. — }n adev[r, am luat seama c[ nu vede bine, dar asta poate fi o boal[ trec[toare.

34

Constantin Negruzzi

— Nicidecum. E des[vâr=it orb. }n zadar s-au silit cei mai iscusi\i doctori ai Petersburgului =i ai Odesei, nu l-au putut folosi, ci mai vârtos, pe lâng[ desn[dejduirea de a se vedea vindecat, de care p[timi moralul s[u, fizicul lui suferi ]ntr-atât ]ncât pare c[ e un b[trân trecut! O, Dumnezeule! Bl[stemul Olghii se ]mplini!... Zgomotul gloatei ne curm[ vorba. Alerg[torii veneau. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Doisprezece concuren\i purceseser[ =i numai cinci se ]nturnau. Curând =i din ace=tia mai r[maser[ trei. Doi rivali era acum: un armasar negru =i o iap[ sur[. Calul era mic de trup, dar plin de foc; picioarele-i era atât de delicate, ]ncât p[reau c[ numaidecât or s[ se frâng[. Pe dânsul era Meleli. El sta ]nfipt pe =ea =i atât de neclintit, ]ncât omul =i dobitocul sem[nau un trup, un centaur. Calul era numai spum[; mu=chii i se ]ntinseser[ ca coarda unui arc =i aburi gro=i ie=eau din el. Fruntea c[l[re\ului =iroia de sudoare; el legase frâiele de oblâncul =elei =i se \inea de coama cursierului. Iapa sur[, pe care o ]nc[leca un jochei a nu =tiu c[rui domn, era mai mare decât armasarul; trupul ei lung[re\ o ar[ta c[ e fugari\[. }ntinsese capul ]nainte, urechile le l[sase pe spate, =i alergând al[turea cu dânsul, =uieratul largilor ei n[ri era ca boldul unui pinten pentru armasarul care atunci =i mai tare se r[pezea la fug[, ]ns[ ea nu-i da pasul. Amândoi era acum ca la cinci sute pa=i de \int[, când Meleli ]nfipse ambi pinteni ]n coastele armasarului. Un sânge purpuriu v[psi pielea lui lucie ca atlazul =i negru ca pana corbului. Rânchezând de durere, se r[sufl[ sfor[ind stra=nic, zburli unduioasa coam[ =i, aruncându-se ]n zece copce, ajunse \inta, nobilul dobitoc! }ndat[ ]l urm[ =i iapa. — Hura! strig[ gloata, b[tând ]n palme. Meleli priimi vasul de argint pe care era s[pate arm[turile Besarabiei.

Negru pe alb

35

Arm[turile aceste sunt: capul zimbrului moldav, \iind ]n coarnele sale pajura ]mp[r[teasc[ cu aripele ]ntinse. }ntov[r[=it de jandarmi =i de to\i privitorii, cu muzic[ ]nainte sunând mar=, Meleli intr[ ]n ora=. Ast[ intrare triumfal[ se pomene=te =i se va pomeni mult[ vreme ]n capitala Besarabiei, precum se pomeneau la Roma triumfele lui Cesar, August =.c.l. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . — Ce Olg[, doamna mea, =i ce bl[stem? am ]ntrebat. — Asta e o lung[ =i trist[ istorie, pe care ]\i voi spune-o desear[, ]mi zise doamna B., suindu-se ]n tr[sur[. R[dicând storile, ]mi zâmbi, f[cându-mi un semn de adio cu buchetul de flori ce avea ]n mân[. Ochii mei au urmat careta p[n[ ce au pierdut-o din vedere. Seara am alergat la doamna B., pe care am g[sit-o singur[, a=teptându-m[. Iat[ ce ]mi spus[: P.S. Istoria unei femei, spus[ de o femeie, are un farmec deosebit. Copiez din albumul meu chiar spunerea doamnei B., ]ncredin\at fiind c[ cetitorul ]mi va r[mânea mul\[mitor. II OLGA

“Sunt acum câ\iva ani de când tr[ia ]n ora=ul nostru o tân[r[ dam[. Nime nu o =tia de unde este =i cine este. Unii spuneau c[ e v[duva unui nobil polon ce pierise la Ostrolenko; al\ii adevereau c[ b[rbatul s[u, pe care ]ns[ nu-l cuno=teau, are pro\esuri ce ]l \in ]n Petersburg; al\ii c[ e o vântur[toare ce cutrier[ lumea pentru pl[cerile ei; ]n sfâr=it, acei mai rezonabili judecau c[ ea trebuie s[ fie vro nenorocit[ p[c[toas[, care venise s[ se sp[seasc[ ]n

Constantin Negruzzi

36

urâtul monotoniei Chi=in[ului. }n scurt, aceea ce se aflase mai sigur pentru dânsa era c[ se numea Olga =i era polonez[. Olga vie\uia foarte retirat[; rareori o putea vedea cineva la gr[dina ]mp[r[teasc[, cetind sub umbra unui tei. Mi s-a ]ntâmplat s-o v[d odat[, =i n-o poci uita nici acum. }nchipuie=te-\i una din acele femei ce slujesc de ]ndreptare naturei pentru toate slutele ce a f[cut din gre=al[1. Figur[ nobil[ =i melancolic[; ni=te sprincene pe care penelul nu le-ar fi ]ncordat cu atâta delicate\[ ]ncoronau ochii ei negri ca mura, cu c[ut[tur[ tânjitoare; albea\a fe\ei =i a grumazilor ei, pe care fluturau lungi repantiri, picioarele ei ce p[rea c[ se joac[ ]n ni=te mici pantofi; talia sa care avea acea disinvoltura cu care natura ]nzestreaz[ pe femeile de miaz[zi. }ntr-un cuvânt, oricare din aceste frumuse\i ]n parte ar fi fost de ajuns ca s[ de=tepte un simtiment de mirare sau un fior de amor. Ea s[ p[rea a nu avea mai mult de dou[zeci ani; dar câte suferiri au trebuit s[ aib[ acei fatali ani, de vreme ce =terseser[ roza de pe crin =i ]nneguraser[ o a=a ]ngereasc[ frunte! V[zându-ne mergând spre ea, trecu ]n alt[ alee =i se f[cu nev[zut[. — }n adev[r, am zis d. Ipolit care ]mi da bra\ul, dama necunoscut[ nu se pare a-\i fi compatriot[; brunet[ =i polonez[! — Pintre garofele albe, de multe ori cre=te câte una de alt color, ]mi r[spunse. — R[spunsul este poetic; dar ast[ s[rman[ garof[ se vede foarte suferind[, =i, z[u! eu de a= fi ]n locul d-tale, a= c[uta s-o mâng[i macar pentru dragostea na\iei. — D-tale ]\i e lesne a vorbi cu a=a u=or ton! D-ta n-ai iubit, nici ai s[ iube=ti vrodat[, pentru c[ te-ai deprins a socoti amorul o zabav[, nimic mai mult. Cât pentru mine, m[ cutremur la singur[ ideea de a iubi, pentru c[ cunosc urm[rile acestei grozave patimi! — Ah! m[ sparii, am strigat. +i de vreme ce este a=a, iat[ f[g[duiesc a nu iubi niciodat[.” 1

Expresie luat[ de doamna B. de la Balzac.

Negru pe alb

37

— +i ai putut lua o asemene sumea\[ hot[râre? am curmat eu. — Oh! s[ dai sam[ dac[ am c[lcat-o, r[spuns[ ea tinzându-mi mâna... Eram fericit! Dup[ pu\in, doamna B. urm[: “Ajungând ]n cap[tul aleei, ne-am pus pe o canapea de brazde. D. Ipolit g[si ni=te t[bli\i c[zute lâng[ un copac; negre=it c[ Olga le pierduse. — A! am zis, iat[ acea ce ne va l[muri asupra misterioasei dame. Lu[i t[bli\ile, le deschisei =i pintre multele versuri =i note le=e=ti =i ruse=ti, iat[ ce g[sii: “On s’égare un seul instant de la vie... aussitôt une pente inévitable nous entra]ne et nous perd; on tombe enfin dans le gouffre, et l’on se réveille épouvanté de se trouver couvert de crimes avec un coeur né pour la vetru...”

Pe alt[ fa\[: “Occhi, piangete; accompagnate il core Che di vostro fallir morte sostiene”.

Mai ]nainte: “Vergessen sie nicht, dass zwischen ihrem Brautkuss das Gespenst einer Selbstmörderin stürzen wird”.

— Rousseau, Pétrarque, Schiller, ce mozaic de poe\i! am zis. Precum v[d, doamna Olga e o poliglot[; =i nu sf[tuiesc pe cine n-a fi cetit pe ace=ti autori s[-i fac[ curte. Dac[ ast[ ginga=[ Luiz[ caut[ vrun Ferdinand, negre=it c[ nu-l va g[si ]n Chi=in[u. Ipolit nu m-asculta, dedat fiind cu totul a ceti cele scrise ]n t[bli\i. Amândoi p[zeam t[cere gândind, el la Olga, eu... la toaleta pentru balul de la club.

38

Constantin Negruzzi

— Oare va veni la bal? am ]ntrebat dup[ pu\in. — Nu =tiu. — D-ta ]ns[ vei fi. — Poate. — O! T[bli\ile aste \i-au luat min\ile. Uitasem =i Olg[ =i t[bli\i, când, dup[ vro dou[ luni, am ]ntâlnit pe Ipolit la primblare. Trebuie ]ns[ s[ =tii c[, sau ]ndemnul meu, de care m[ voi c[i toat[ via\a, sau acele fatale t[bli\i au fost n[scut un priete=ug ]ntre Olga =i Ipolit, priete=ug ce se schimbase ]n cel mai ]nfl[c[rat amor. Toat[ lumea zicea c[ el o iube=te =i c[ este hot[rât a o lua, mai ales c[ acum =i locuiau ]mpreun[; ]ns[ ea p[rea c[ ]nc[ mai mult se retr[sese din lume. — }\i cer o mie de iert[ri, ]mi zise el, apropiindu-se; este o mul\ime de vreme de când n-am venit la d-ta. Pricina... — Pricina e frumoasa polonez[, am curmat râzând, =i vreu s-o iert c[ci mi-a r[pit un prietin, de vreme ce a izbutit a domoli o inim[ s[lbatic[. — Adev[rat, ]mi r[spunse; nu t[g[duiesc c[ Olga m[ iube=te cu toat[ frenezia amorului; asemenea o iubeam =i eu la ]nceput, dar acum ]\i m[rturisesc c[ nu mai simt acel foc, acea be\ie. Amorul meu se pref[cu ]n comp[timire. Olga e minunat[, e un ]nger, dar pururea trist[, pururea plâns[, m[ teme, m[ chinuie=te, ]mi scoate sufletul cu atâta dragoste. Eu o iubesc acum mai mult de mil[... — A, e=ti o fiar[, domnule! — Tânguie=te-m[, doamna mea, =i nu m[ osândi. Simt, cunosc, v[d c[ sunt un vinovat nevrednic de iubirea ei, dar ce vrei? suferin\ile ce am tras de la sexul d-voastre mi-au stricat inima, au dep[rtat-o din cararea acea ]nflorit[ pe care o viseaz[ o inim[ de dou[zeci ani. Eu am acum treizeci =i doi ani =i am cercat prea multe chinuri. Pururea vândut de femeile care ]mi jurau un tân[r =i vecinic amor =i apoi m[ p[r[seau lep[dându-m[ ca pe o mod[ veche, f[r[ macar a cugeta c[ prin aceasta omoar[ o fiin\[ ome-

Negru pe alb

39

neasc[, am sfâr=it prin a le cunoa=te =i a le pre\ui pentru aceea ce sunt: ni=te draci frumo=i l[sa\i pentru a ne chinui. — Mul\[mesc de compliment, am zis. — Iart[-m[, doamna mea, =i ]\i rezic, j[le=te-m[ =i nu m[ osândi. — Dar dac[ ai o inim[ a=a stricat[, am adaos, dac[ nu e=ti ]n stare s-o iube=ti pre cât te iube=te, pentru ce nu te dest[inuie=ti ei? pentru ce o ]mbrânce=ti, jucându-te, ]n râpa pierirei? — Am cercat, doamna mea, dar, ce pot face, când singura idee e ]n stare s[ o omoare. Amorul ei e exaltat, nobil, plin de foc, dar nec[jicios. N[dejdea mi-e la vremea care vindec[ toate. Sfâr=ind, m[ las[ ca s[ alerge ]naintea unei tinere dame ce venea spre noi.” — Vara mea, colonela D.? am zis eu. — Ea ]ns[=i, ]mi r[spunse doamna B. Ipolit acum o iubea pe dânsa =i uitase pe Olga... Ah! oameni, oameni ]nr[ut[\i\i! Vede\i o biat[ femeie nevinovat[, tân[r[, cu inima simpl[ =i lini=tit[. O urm[ri\i, v[ \ine\i ca ni=te duhuri necurate de ea, p[n[ ce prin ademenirile voastre o face\i de-=i calc[ datoriile sale de femeie, uit[ virtutea, leap[d[ cinstea ca s[ s-arunce ]n bra\ele voastre =i apoi, spre r[splata tuturor acestor jertfe, o azvârli\i cu despre\, zicând: atâta e tot!... cruzi, nesim\itori, infami, nelegiui\i!... Toat[ aceast[ frumoas[ chiriel[ de epitete se adresa la mine. Am vrut s[ m[ ap[r. — }n adev[r, am zis râzând, cum de nu cade tr[snetul s[ ard[ pe ni=te asemenea necredincio=i? — Râzi, domnule, dar eu nu râd... Oh! ai un aer nestatornic care m[ ]ngroze=te! — Ah! am strigat, luând un aer cât am putut mai melodramatic, po\i a m[ judeca acest fel? Socote=te c[ eu n-am ]nc[ treizeci ani =i prin urmare sunt cinstit. De nu vrei s[ m[ crezi, vezi ce zice Balzac ]n Papa Gobsek...

40

Constantin Negruzzi

Balzac era autorul favorit al doamnei B. care, mul\[mindu-se de acest bun martur, ]mi zâmbi sorbind infuzia cop[celului de China din cea=ca de vermeil, =i dup[ pu\in urm[: “Ipolit iubea pe colonela D. =i uitase de Olga... Olga nu mai era acum pentru dânsul decât o sup[rare de care c[uta vrun mijloc a sc[pa! Nu doar[ c[ t[g[duiesc caracterul lui cinstit =i nobil; din ]mpotriv[, =tiind cât[ delicate\[ are ]n suflet, nu-l osândeam, ci ]l j[leam =i plângeam pe acea nenorocit[ femeie care abia o cuno=team =i care, jertf[ unei crude fatalit[\i, era silit[ a bea un nou pahar de durere! Toat[ lumea vorbea c[ Ipolit a s[ ia pe colonela D. Pe mine ]ns[ inima nu m[ l[sa a crede la atâta necredin\[. }mi p[rea grozav a-mi ]nchipui amorul atât de nedrept, ]ncât s[ voiasc[ a-=i strica el ]nsul lucr[rile lui. }ntr-o zi, aflându-m[ singur[ acas[, ]mi vestir[ pe doamna Olga. Ast[ vizit[ ]mi pricinui mirare, c[ci, precum am zis, noi abia ne cuno=team. De=i eram negata, am luat un =al =i am priimit-o. Pare c-o v[d! nu era acum Olga acea pe care cu cinci luni ]n urm[ o v[zus[m atât de frumoas[, de=i palid[, la gr[din[; fa\a ei era atât de slab[... atât de schimbat[. Peli\a ei s[m[na cu batista sub\ire, f[r[ pic de via\[; o moarte s[ vestea ]n ochii ei scânteitori. Ar fi zis cineva o statuie de marmur[, ie=it[ din mâinile lui Canova. Am alergat ]nainte-i, am luat-o de mân[ — mâna ei ardea — =i am pus-o lâng[ mine. — Ah, doamna mea! ]mi zise, =i glasul ei era ]necat de suspine, iart[ cutezarea mea; oh! sunt foarte nenorocit[! Lacrimile ]i ]mplur[ ochii. — Lini=te=te-te, doamn[, i-am r[spuns. Oh! ]n\[leg! ]n adev[r, e=ti foarte nenorocit[! — A=a e c[ se ]nsoar[? strig[ ea cu glas sp[riat, sculându-se; a=a e c[ m[ las[? O, Dumnezeul meu, ]ndur[-te! — De d.Ipolit vorbe=ti, doamn[? Zic c-a s[ se ]nsoare, dar nu cred c[ poate fi ]ntr-atâta de crud. +i ]n sfâr=it, fiind aceasta, pentru

Negru pe alb

41

ce s[ te mâhne=ti? S[ vede c[ e nevrednic de amorul d-tale. Un nestatornic se despre\uie=te =i se uit[... — S[-l uit! eu s[ uit pe Ipolit? Pesemne d-ta nu =tii, doamn[, c[ el mi-a f[g[duit un amor f[r[ sfâr=it? Pesemne d-ta n-ai iubit, doamn[? Nu =tii ce venin este acesta? Oh! te fericesc dac[ e=ti nesim\itoare! Vai mie! eu am cunoscut amorul; ]nc[ o dat[ am iubit =i acel ]nt[i amor m-a nenorocit, acesta m[ omoar[. Voi muri negre=it... El era bucuria mea, sufletul meu, =i s[ m[ lase? C[ci ]n adev[r voie=te a m[ l[sa... Oh! ]l voi omor] =i pe el =i pe so\ia lui!... }nfurierea ei m-a ]ngrozit. Era de o frumuse\[ fioroas[. Astfel trebuie s[ fi fost Didona când hot[r] a se ]ngropa subt ruinele Cartagei. M-am sculat. — Te spariu, doamna mea, ]mi zise dup[ pu\in[ t[cere, — iart[m[! Când ai =ti cât foc este ]n ast[ tic[loas[ inim[! E un vulcan pe care numai moartea ]l va stinge!... +tiu c[ d-ta ]i e=ti prieten[, pentru aceea, dup[ Dumnezeu, la d-ta mi-e n[dejdea. Ajut[-m[, doamn[! Scap[ un suflet de la osând[! Zi, f[, mijloce=te s[ nu m[ lase! — +i ce pot sfaturile mele, când lacrimile d-tale nu folosesc? am zis. — Ah! când gândesc c[ ieri, nu mai departe, lu[ crucea =i se jur[ pe s[n[tatea lui, pe via\a lui, pe ochii lui, c[ m[ iube=te =i c[ va fi al meu!... Oare Dumnezeu va suferi s[ se calce ast fel jur[mintele f[cute ]n numele s[u? Oare tr[snitele ceriului s-au stins?... Pentru c[ =i s-a jurat, doamn[, ]n mii de rânduri. Eu ]ns[ m[ temeam de amorul lui! De câte ori ]mi spunea c[ m[ iube=te, vorba asta m[ ]mplea de fiori. O presim\ire amar[ ]mi zicea c[ omul acesta, care-l vedeam jurându-se pe ochii lui dinaintea icoanei =i luând martur[ dumnezeirea cu atâta u=ur[tate, este un tr[d[tor. Lacrimile ce v[rsa la genunchii mei m[ sp[riau; inima ]mi spunea c[ sunt minciunoase. +i ]ns[, fiin\[ tic[loas[ ce sunt! adormeam pe n[dejdea f[g[duin\elor lui; visam fericirea ]n bra\ele

42

Constantin Negruzzi

ce erau s[ m[ vând[!...Ah! c[ci nu mi-a curmat moartea zilele ]n ceasurile acele! A= fi murit norocit[ =i n-a= fi silit[ acum a-l bl[stema =i a plânge! +iroaie de lacrimi curgeau din frumo=ii ei ochi. Un tân[r om, de ar fi v[zut-o atunci, negre=it c[ nu s-ar fi stânjinit cât de pu\in a ]njunghia pe nelegiuitul ce o adusese ]n starea aceasta. Cât pentru mine, ne=tiind cum s-o mâng[i, am ]nceput =i eu a plânge. Ea urm[: — Hot[râsem s[ m[ duc la rivala mea, s[-i spun nelegiuirea omului c[rui va s[-=i ]ncredin\eze soarta. Nu o cunosc, dar aud c[ e o femeie tân[r[, bun[, sim\itoare; poate c[ s-ar fi ]ndurat de nenorocirea mea. Oh! i-a= fi sp[lat picioarele cu lacrimi =i ar fi trebuit s[ calce peste trupul meu ca s[ se duc[ a se cununa cu el; dar ]n minuta când voiam a m[ duce, puterile m-au l[sat. Ne=tiind ce s[ mai fac, am hot[rât s[ viu la d-ta. +tiu c[ el te stim[, =tiu c[ \i-e prieten; d-tale \i-e mil[ de mine, d-ta e=ti bun[, plângi... Fie-\i mil[ de o nenorocit[! Scap[-m[, doamna mea, mântuie=te-m[!... +i biata femeie ]ngenunchease dinaintea mea =i ]mi s[ruta mâinile f[r[ s[ poat[ articula un singur cuvânt de greutatea suspinelor. Eu plângeam ca =i ea =i cine ne-ar fi v[zut ]n momentul acela n-ar fi putut deosebi care e mai nenorocit[, Olga sau eu. M-am pus la scriitoriul meu =i am scris lui Ipolit ca ]ndat[ s[ vie la mine. Am sunat; o slug[ intr[ cu un bilet ]n mân[. — Du acest r[va= la d.Ipolit P., i-am zis; s[-l g[se=ti numaidecât. — D. Ipolit e la doamna colonel[ D., ]mi r[spunse. O slug[ de acolo a adus acest bilet. — Ad[, am zis; dar Olga ]l luase mai ]nainte. O v[zui tremurând când cetea. Deodat[, \ipând stra=nic, sc[p[ biletul =i ie=i r[pede. }n bilet scria: “Doamna B. este rugat[ s[ binevoiasc[ a veni la 5 ceasuri disear[ la biserica catedral[ spre a asista la cununia d. Ipolit P. cu d-na colonela D.”

Negru pe alb

43

Ceasornicul ar[ta patru. Abia aveam vreme a-mi face toaleta. Toat[ nobilimea era la biseric[ când am intrat. M-am pus la un loc de unde puteam privi pe miri. G[lbineala fireasc[ a lui Ipolit se f[cuse mai grozav[ la lumina f[cliilor de cear[ =i sudoarea roura melancolica lui frunte. Se cuno=tea c[ se lupta ]n sine mustrarea cugetului =i presim\irea. Din ]mpotriv[, cât[ senine\[ pe fa\a tinerei lui so\ii, cât[ bucurie, câte n[dejdi de fericire! Ceremonia se sfâr=ise. To\i fericitau pe tinerii so\i, g[tinduse a-i ]ntov[r[=i acas[. }n momentul acela, v[zui pe poli\maistru c[ veni de afar[ cu grab[ =i vorbi cu doctorul S., care =edea lâng[ mine. — Ce este? l-am ]ntrebat. — Nimic, ]mi r[spunse cu o barbar[ flegm[, o femeie s-a otr[vit. +i ie=i ]ndat[ cu doctorul. Cuvintele lui Schiller ce le cetisem ]n t[bli\ele Olg[i ]mi venir[ ]n minte. “Nu uita\i c[ ]ntre s[rutul ]nso\irei voastre se va pune fantomul acelei ce s-a ucis din pricina voastr[.” O greutate ]mi ap[sa inima; un nor ame\itor veni =i se puse pe ochii mei. Mi se p[rea c[ biserica se ]nvârte=te cu mine =i ni=te luciri scânteioase ]mblau ]mpregiurul meu. Sim\ind picioarele-mi sl[bind, am ]nchis ochii =i m-am \inut de stran[ ca s[ nu cad. Nu =tiu cât \inu ast[ fantasmagorie, c[ci, când m-am de=teptat, eram singur[ ]n biseric[. Tremurând =i cuprins[ de spaim[, am ie=it. Sosind acas[, slugile ]mi spuser[ c[ poli\maistrul =i cu doctorul S. m[ c[utaser[ =i c[ ei veneau de la Olga pe care, când ajuns[ser[, au fost g[sit-o moart[. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Abia trecuser[ patru luni de la ]nsurarea lui Ipolit =i de la moartea Olg[i =i el se boln[vi de ochi. Curând i-au lipsit viderile =i bl[stemul Olg[i se ]mplini. Acum e de tot orb. Sim\irea nenorocirei lui, mustrarea cugetului, pomenirea p[catului s[u i-au ata-

Constantin Negruzzi

44

cat s[n[tatea =i, ]n vârsta de treizeci =i cinci ani, a=teapt[ =i dore=te moartea ca o fericire. Iat[ ispr[vile d-voastre, domnule. Ah! ferice cine nu iube=te =i nu simte!” Doamna B. oft[; eu nu mai râdeam. III TRISTE|{

Viind la birtul unde g[zduiam, am g[sit un mare pachet cu scrisori de la Ia=i. Toate ]mi vesteau câte o sup[rare. Una un pro\es, alta niscaiva ve=ti politice mâhnicioase. }n sfâr=it, una mai mic[ ]mi spunea c[ m[ a=teapt[, c[ m[ iube=te, c[ m[ dore=te. Asta era o frumoas[ fat[ care credea c-o iubesc. Nu, nu te iubesc, s[rman[ copil[! De \i-am =i spus-o, am min\it, am vrut poate s[ te ]n=[l ca un tic[los. Nu, nu sunt eu vrednic de amorul t[u! De te-a= fi iubit, n-a= =[dea ferecat ]n lan\ele doamnei B., femeia ast[ ne]n\eleas[, care-mi spune c[ m[ iube=te ca =i cum m-ar ]ntreba ce mai fac; ves[l[, zburdatec[, judecând amorul o trecere de vreme, f[g[duindu-mi o vecinic[ dragoste =i ]ntrebându-m[ când m[ ]ntorc la Ia=i. Nu; eu nu voi s[ fiu iubit astfel. Voi o femeie cu ochii plân=i, cu fa\a mâhnit[, care s[ m[ team[, s[ m[ iubeasc[ =i s[ moar[ cum a murit Olga. +i ]ns[ merit eu oare un as[menea amor, eu, care tot focul amorului tân[r, tot delirul june\ei cei mai ]nflorite le-am cheltuit ]n adimenirele unei cochete... }n adev[r, numai un amor poate avea cineva =i acela numai nu se uit[. Aceasta este o loterie a inimei. Dac[ un tân[r ]ntâlne=te o inim[ simpl[ =i nevinovat[, el este ferice; inima lui fraged[ =i curat[ ia o opinie ]ncânt[toare pentru amor; iar de se face partea unui suflet fa\arnic =i tr[d[tor, atunci pierde toat[ iluzia =i, ]n locul fericirei, cap[t[ pizm[ =i ]mpietrire.

Negru pe alb

45

Oh! când ar voi femeile s[ =tie ce ]nalt[ solie au priimit de la cer; când ar voi s[ =tie c[ sunt l[sate ca s[ ne p[zeasc[ de r[u, s[ ne ]ndure inima, s[ fac[ fericirea vie\ii noastre, f[r[-ndoial[ c[ iubirea lor n-ar \inea numai p[n[ ce se usuc[ s[rutul nostru de pe buzile lor! Eu totdauna am gândit c[ ]ngerul p[zitor pe care provedin\a l-a dat fiec[rui om nu este decât femeia c[ria el a j[rtfit amorul s[u; =i ]ns[, pentru ce las[ ele a intra ]ntr-o inim[ plin[ de iubire ]ndoiala =i ura?... O! nu sunt eu vinovat, s[rman[ copil[, dac[ nu te iubesc precum meri\i; dea seam[ grozavele fiin\i ce mi-au stricat inima... Voie=ti a fi iubit[? g[se=te vrun ]nger, precum e=ti tu! Sluga mea intr[ cu un bilet. Aceasta era o poftire la prânz pe a doua zi de la d. Ipolit. R[va=ul era scris de so\ia lui. Dedesubt scria: Vom fi numai noi. M[ invita la mas[! +i ce figur[ eram s[ fac eu privindu-i starea, dup[ cele ce-mi spusese doamna B.? S[ v[d un om lipsit de sim\ul cel mai scump; care este ]ntr-o vecinic[ noapte; pentru care soarele n-are raze, nici câmpul flori. Un om care iube=te cu tinere\[ pe ginga=a lui so\ie =i ]ns[ nu o poate vedea. +i ea, oborât[ sub ap[sarea soartei, privind pe acest b[rbat f[r[ s[ poat[ afla un cuvânt cu care s[-l poat[ mâng[ia =i gândind la cel mai ]nt[i pre care moartea i l-a luat; v[duv[ de doi barba\i (Ipolit se putea socoti ca mort) la 21 ani, ]n cea mai ]nflorit[ frumuse\[! — Am r[spuns cerându-mi iertare =i pretextând o pricin[ ]ns[mn[toare. M[ sim\eam foarte trist. Voiam s[ plâng =i nu puteam. Am deschis fereastra. Ceriul era turburat; nori gro=i se primblau ca ni=te mun\i pe el, l[sând ]n urma lor o cea\[ cenu=ie; luna se ascunsese; câteva stele pribage se iveau unde =i unde pintre nori. Vedeam ora=ul adormit desf[=urându-se sub mine ca o mare umbr[. Lini=tea domnea pretutindeni, numai inima mea era turburat[. Curând, un vis de=tept ]mi ]nf[\o=[ toate ]ntâmpl[rile vie\ii mele, de la 17 ani când am pierdut pre tat[l meu, când am r[mas singur ]n lume =i p[n[ la 28. Gândeam la maic[-mea pe care abia o cunoscusem,

46

Constantin Negruzzi

gândeam la valurile ce m[ cuprinseser[ ]n lume, gândeam la toate acele fiin\i pe care le iubisem, de la cocheta pe care o iubisem ]nt[i, p[n[ la copila care-mi scria, p[n[ la doamna B., pre care o iubeam acum. Mi se p[rea c[ le v[d pe toate trecând pe dinainte-mi, frumoase, vesele, triste, plânse, râzânde... Tunetul vuia ]n dep[rtare; cerul acum se ]nv[lea cu o hain[ posomorât[; stelele piereau pe rând. De a= fi fost poet, a= fi privit cu pl[cere aceast[ scen[ m[rea\[ a naturei, dar timperatura avu pururea o deosebit[ influen\[ asupra fizicului meu. Un soare frumos, o noapte senin[ m[ ]nvesele=te; din ]mpotriv[, o vreme urât[ m[ ]ntristeaz[; ]n adev[r, gândeam, dac[ englezii au tot asemenea vreme, au dreptate s[ se sinucid[. Ce vifor se g[te=te! Stelele str[lucesc de o mai vie lumin[! Spun c[ de câte ori moare un om, sufletul lui merge de-=i ia loc ]ntre stele; oare care va fi steaua Olg[i? poate c[ acea care e acolo ]n cap[t. M[ uitam la Ursa mic[. — Domnule, ]mi zise sluga, tr[gându-m[ de hain[, gazda ]ntreab[ de nu vrei a cina. — Nu vreu, am r[spuns. — Domnule, s[ ]nchid fereastra; vremea e turbure, curând a s[ tune. — +-apoi? — +tiu c[ d-tale nu-\i place tunetul. — A=a este, când e aproape =i când tr[sne=te; dar când vuie=te ]n dep[rtare ]mi place. — O, cum fulger[ de stra=nic, ad[og[ bl[stematul, groaznice tunete o s[ avem! trebui s[ tr[sneasc[ undeva. Acest din urm[ argument m[ f[cu s[ m[ trag de la fereastr[. }nturnându-m[, v[zui pe gazd[ cu =ervetul pe mân[. — Dac[ domnul va s[ cineze, ]mi zise el, i-am g[tit un holodnoi minunat, blinee cu icre fierte ]n unt =i... Singur numele bucatelor era de ajuns ca s[-mi taie apetitul. Gazda mea era un mo=neag ca la 65 ani, scurt =i gros. }n junia sa se vede c[ fusese balan, c[ci ochii lui avea ]nc[ o u=ure v[psea

Negru pe alb

47

de alb-albastru. Fa\a lui ro=ie ca morcovul =i fruntea f[r[ nici o zbârcitur[ ar[ta c[ pentru el via\a n-avusese zile negre. — De mult e=ti ]nsurat, mo=ule? l-am ]ntrebat. — De patruzeci de ani. — Ai copii? — Trei b[ie\i =i o fat[. — +i unde sunt? — Doi slujesc ]n oaste; cel mai mic e pisar =i fata mea tr[ie=te la Tulcin. O! Sa=a mea... — Sa=a? ce va s[ zic[ Sa=a? Ivan, sluga mea, ]mi spuse c[ e diminutivul din Alexandra. — Sa=a mea, urm[ mo=neagul, e dam[ mare; am m[ritat-o dup[ un cinovnic de la Tulcin. Barbatul s[u este guberskii-secretar. S[ o vezi, domnule, aceea e femeie; mai nalt[ cu dou[ palme decât mine. Seam[n[ bunului s[u care a fost grenadir, =i groas[ cât mine. +-apoi, frumoas[, ro=ie ca un bujor; numai când era mic[ a c[zut din scrinciob =i de atunci e cam =chioap[; v[rsatul a stricat-o pu\in =i i s-a scurs un ochi. — +i ]nv[\at[, domnule, ca un diac. Scrie, cete=te groznic. Când a fost ast[-prim[var[ la mine, mi-a l[sat ni=te c[r\i foarte frumoase; p[cat c[ nu =tiu a ceti. — Trimiti-mi-le s[ le v[d, am zis. Acesta era Florian tradus ruse=te. — Cete=te tu =i eu voi asculta, am zis lui Ivan. El ]ncepu: “Dup[ ce alerg[ de la o turm[ la alta, ca s[ se gudure la Elicio =i la Galatea, câinele ]ncepe a alerga prin m[gur[; =i se ia dup[ un ied s[lbatec. Iedul fuge =i trece lâng[ p[stori\e...” — Deschide ]n alt loc. “Estela se ro=i uitându-se la maic[-sa. Margareta ]i d[ voie s[ priimeasc[ prezentul =i p[stori\a st[ ]nc[ nehot[rât[. La urm[, c-o mân[ tremurând[, apuc[ cordela verde, care era ]n grumazii berbecului...” — E! d[-mi pace cu p[stori\ele =i cu berbecii cu cordele verzi.

Constantin Negruzzi

48

V[zând c[ pastoralele d. Florian nu-mi pot ]mpr[=tia melancolia, m-am culcat, ]ns[ de abia apucasem a adormi, =i un vis fantastic veni =i-=i puse asupr[-mi negrele sale aripi. P[rea c[ m[ aflam ]ntr-un mare salon ]mbr[cat ]n doliu, unde ardeau dou[ mari policandele cu lumin[ri de cear[ galben[. Olga dormea culcat[ pe o canapea. Ipolit o privea stând la capul ei. Doamna B. se g[tea la oglind[ fredonând aria din vodevilul rusesc Kozac[ stihotvore\[. Prin salon se primblau oi cu cordele verzi la gât =i Sa=a s[rea, schiop[tând =i strâmbându-m[. Nu =tiu cât \inu acest popuri de vedenii, c[ci, când am deschis ochii, era ziua mare. IV CÂTEVA R{VA+E

Era câteva luni de când m[ ]nturnasem la Ia=i. Vârtejul so\iet[\ii, pro\esuri, intrigile politice m[ cuprinseser[ ]ntr-atât, ]ncât, neaflând minut[ de r[gaz, am fugit la \ar[: ]ns[ acolo singur[tatea, aerul curat, privirea naturei de=teptar[ ]n inima mea suvenirea doamnei B. }n zadar c[utam a sc[pa de prigonirea acestui amor atât de ]nflorit. El se \inea de mine =i m[ f[cea a cerca toate chinurile desp[r\irei. De m[ duceam la vânat, mi se p[rea c[ r[sunetul pu=cii mele trece Prutul =i merge de moare la u=a doamnei B. De voiam s[ cetesc, doi ochi frumo=i se puneau dinaintea literelor =i ]n orice fras g[seam o espresie a doamnei B. Nemaiputându-m[ lupta, am scris s[-mi vie pasportul. Am lep[dat toate roman\ele =i m-am apucat de cetit pre Tucidid =i pre Xenofon. Dumnezeu s[ m[ ierte =i pre mine =i pre ace=ti vesti\i =i limbu\i autori! Neideat ]n strategie, n-am putut pre\ui nici frumoasa retirad[ a celor zece mii, nici r[zboaiele peloponisiace. Aruncam c[r\ile =i m[ duceam de priveam Prutul cum curge =i fericeam pe cazacul cu barba lung[ de la pichetul din cea parte. }mi era drag cazacul. Au nu era =i el de

Negru pe alb

49

acolo de unde era doamna B.? Aflam mult[ poezie ]n nasul lui turtit =i ochii mici =i mult[ armonie ]n strig[tul lui monoton: kto idiot? Xenofon =i Tucidid se duseser[ pe urma lui Balzac =i a lui Walter Scott. }mi m[rginisem cetirea numai ]n amoroasele r[va=e a doamnei B. F[r[ ]ndoial[, ziceam, acesta e limbajul adev[ratului amor! Laconic =i ]nfocat. Doamna de Sévigné =i Ninon de Lenclos niciodat[ n-au putut scrie astfel. Ah, cât m-a iubit de stra=nic! +i eu care socoteam c[ e o cochet[ =i... Ivan ]mi curm[ monologul. El ]mi aducea pasportul =i dou[ scrisori cu timbrul Chi=in[ului. Cunoscui pe adresa unuia slova doamnei B. Tremur]nd de fericire, am deschis-o. Iat[ ce-mi scria: “Prietenul meu! Sunt foarte nenorocit[! Aud c[ te g[te=ti s[ vii iar[ ]n Basarabia =i nu =tii cât m-a sup[rat vestea aceasta...” }nceputul era original. “Te-ai fost dus; gândeam c[ m[ vei fi uitat. Ah! când ai =ti cât te-am iubit, dar acum nu te mai iubesc. Iart[ sinceritatea mea, dar când ai =ti cât sunt de nenorocit[! De când te-ai dus, toate nefericirile m-au ]mpresurat; am pierdut pre Bibi! }nchipuie=te\i c[ se vede c[-i das[ supa fierbinte sau cine =tie ce! Pe la miezul nop\ii aud un grozav hârcâit pe canapelu\a unde el dormea. Sar din a=ternut. Ce s[ v[d? bietul Bibi era ]n spasmele agoniei. Oh! nu-\i po\i face o idee de ce am cercat! Oh! s[-l fi v[zut cum m[ privea cu ochi l[crim[tori! Cum se vârcolea ]n bra\ele mele! Am sculat toat[ casa; am trimis dup[ doctor; dar saracul era ]n cele de pe urm[ minute. Nemai=tiind ce s[ fac, i-am turnat pe gât câteva linguri\i de ap[ de Colonia. S[rmanul! S[rmanul! trebuia s[-l vezi cum urla, cum se zbuciuma! Oh, grozave minute pe care ]n veci nu le voi uita! Când a venit doctorul, ]l g[si mort =i pre mine le=inat[... Lacrimile m[ opresc de a-\i mai scrie, dar te rog ]nc[ o dat[, de vei veni ]n Basarabia, s[ te faci c[ nici nu m[ cuno=ti. Când ai =ti cât sunt de nenorocit[! P.S. Rupe scrisoarea aceasta.”

50

Constantin Negruzzi

Am sc[pat scrisoarea din mân[ =i am deschis pre ceealalt[. “Prietenul meu! Tu m[ ]ntrebi atâte lucruri deodat[ ]ncât nu =tiu la care s[ r[spund mai ]nt[i. V[d ]ns[ c[ ]ncepi cu doamna B. =i sfâr=e=ti cu doamna B. A=adar de dânsa ]\i voi vorbi, c[ci pentru celelalte interese nu-\i prea ba\i capul =i ai dreptate, pentru c[ =tii c[ m-ai l[sat ]n locul t[u =i nu te ]ndoie=ti de sârguin\a mea, de vreme ce mul\[mirea mea o cuno=ti c[ e s[ m[ t[v[lesc prin presudstvii (tribunaluri); =i cu venirea ta (care cred c[ va fi ]n curând) te vei ]ncredin\a c[ prietenul t[u a f[cut pentru tine mai mult decât tine, pentru c[ pre dânsul amorul nu-l târâie de nas dup[ doamna B. Tu ]mi scrii s[ te ]n=tiin\ez ce face? cum sufere dep[rtarea ta =i dac[ durerea-i s-a mai alinat. S[rmane prietene! mi-e jale de tine, c[ci tu e=ti f[cut a fi cât vei tr[i ]n=elat de femei. Mâng[ie-te, sim\itoriule Verter, +arlota ta nici a murit, nici s-a ]njunghiat, nici =i-a f[cut seam[, nici s-a boln[vit (decât numai când i-a murit c[\elu=ul), ci din ]mpotriv[, a doua zi s-a aruncat ]n bra\ele unui tân[r ofi\er de l[nceri...” — Fecior! d[-mi =ipul cu o de Colon. — N-avem aici la \ar[ o de Colon. — D[-mi ceva! d[-mi un pahar de ap[ cu ghea\[... “... s-a aruncat ]n bra\ele unui tân[r ofi\er de l[nceri. Tu ]l cuno=ti; leitenantul Arsenie Timofeevici J. }\i aduci aminte cum râdeam de dânsul c[ =ede ca o fat[ mare cu ochii pleca\i, =i când vorbe=te cu femeile, tremur[. Adev[rat, nu e nici o asem[nare ]ntre voi amândoi; capul t[u e de poet =i al lui de o=tean =i el te numea ucionaia golova; tu de când e=ti nu te-ai ]ngrijit de toalet[, ]n vreme ce Arsenie Timofeevici, balan mai mult decât to\i balanii, e frumos ]n feliul lui =i e ]n stare a se boln[vi dac[ ar videa c[ un fir de p[r dintr-un favorit e mai lung decât celalalt. Aceea ]ns[ ]n care te ]ntrece, prietenul meu, =i cu care te-a g[tit, este dan\ul. }nchipuie=te-\i c[ el este cel ]nt[i mazurist din toat[ noua Rusie =i tu cuno=ti sl[biciunea doamnei B. ]ntru aceasta. Tu, s[rmane

Negru pe alb

51

filosof, nu po\i face o singur[ antre=a; stâng[cia ta e nespus[. Ascult[ dar cum s-a legat acest amor. +tii c[ ne g[team s[ d[m un bal bunului nostru guvernator. Balul a fost a doua zi dup[ purcederea ta. De=i n-am mul\[mire ]n adun[rile zgomotoase unde domne=te eticheta, aveam curiozitatea s[ v[d pre doamna B. =i s[ studiez soarta ta ]n ochii ei, pre care tu ]i asem[nai cu viorele ]nrourate =i — cu câte alte acele. Nu t[g[duiesc c[ ]n seara aceea, ea era de minune; avea un aer a=a de dulce, a=a de ]ncânt[tor, a=a non so che; un aer care zicea: iubi\i-m[, nu m[ l[sa\i s[ m[ pr[p[desc. Damele ]=i =opteau =i se ghionteau; tinerii o priveau cu amor =i ]nfocare, zicându-=i ]ntre ei: cât e de frumoas[! Se ]ncepu mazurca. Doamna B. ]ncepea cu l[ncerul. Ce s[-\i mai spun? Era ]n elementul ei =i, fiindc[ =tiu c[-\i place stilul poetic, o voi asem[na cu Atalanta alergând pe luciul valurilor. }nsul guvernatorul se scul[ de la c[r\i =i veni s-o priveasc[. Ru=ii striga: prevoshodno! Moldovenii: minunat! Pe lâng[ ea, toate celelalte femei era slute. Asta nu e pu\in când o zice o gur[ indiferent[, mai ales când — =tii — c[ la noi sunt multe frumu=ele. Toat[ seara n-a vorbit decât cu Arsenie Timofeevici, n-a v[zut decât pre Arsenie Timofeevici, n-a dan\at decât cu Arsenie Timofeevici, numai eu unul am f[cut un tur de val\ cu dânsa, eu care n-am dan\at de patru ani. }n ]nvârtirea val\ului, am pomenit numele t[u. Gâce=te ce mi-a r[spuns? “Nu-l v[d la bal. A! Uitasem c[ s-a dus!...” Cum ]\i pare, prietene, r[spunsul e de minune. }n scurt, ce s[-\i mai prelungesc? Tu e=ti uitat, uitat ca cum n-ai fi mai fost. L[ncerul =ede toat[ ziua la ea; dar b[iatul nu e a=a de prost cât seam[n[. Mi-a ar[tat ieri un r[va= de la dânsa; iat[ ce-i scria:”M[ ]nvinov[\e=ti nedrept. Nu, nu l-am iubit pre el (acel el e=ti tu), gândul meu era tot la tine de când te-am v[zut la alergarea de cai... Oh! te iubesc, du=inca! M[ jur pre ochii ace=ti care zici c[ ]\i plac”=.c.l., =.c.l” — Tic[loasa! se jura pre ochi, nu gândea la Ipolit!

52

Constantin Negruzzi

“Rusul ]ns[ n-o iube=te =i cocheta face pe nevinovata. S-o vezi cât s-a f[cut de bisericoas[; =ede toat[ ziua ]nchis[, merge numai la biseric[ =i la parad[. Adio, =.c.l.” Trebuie s[ aib[ cineva 26 ani =i s[ iubeasc[ cum iubeam eu, ca s[ simt[ aceea ce am sim\it! }n scrisoare mai era un postscriptum: “Dup[ o ]ndelungat[ suferire, ]n sfâr=it, Ipolit a murit...” Hârtia ]mi c[zu din mâini =i ochii mi se ]mplur[ de lacrimi, aducându-mi aminte de nenorocita mea rud[. Apoi, ]n ciuda =i necazul ce aveam asupra doamnei B., mi-am adus aminte c[ babele la noi gonesc pre necuratul afumând pene prin cas[. Am cerut o c[\uie =i foarfeci; am t[iat f[r[mele scrisoarea =i r[v[=elele viclenei =i le-am pus pe j[ratecul din c[\uie. Privind fumul ce se ridica =i apoi pierea cum pierise amorul ei, am zis slugii mele s[ se duc[ =i s-afume odaia cu hârtiile aceste. El m[ privea cu ochii holba\i. — Ai auzit? — Bine; apoi? — Apoi s[ zici s[-mi ]n=ale ]ndat[ calul =i s[ te g[te=ti s[ mergi cu mine. — Unde? — La c[lug[rie. Ivan se dep[rt[ cl[tinând din cap. Negre=it c[ m[ socotea nebun. A=teptând calul, m-am dus la malul Prutului. Cazacul, cunoscându-m[, m[ salut[. O! cât mi-a p[rut el de slut! Eu m-am pus pe \[rm =i sfâ=iind pasportul, aruncam buc[\elele ]n ap[, zicând: ce viclenie! s[ m[ uite pentru c[ nu mai sunt fa\[, pentru c[ nu =tiu mazurca, pentru c[ nu port epolete, pentru c[ nu-s balan. S[-mi zic[ f[r[ pic de mustrare a cugetului c[ nu m[ mai iube=te, pre mine care o iubeam ca sufletul! S[-mi spuie c[ pre Bibi nu-l va uita ]n toat[ via\a! Vas[zic[, c[ mai mult iubea pre c[\el? Bine zice prietenul meu c[ sunt oameni meni\i a fi cât vor tr[i ]n=[la\i de femei. }n vremea aceasta, calul era gata. }ndat[ purcesei ca un duh de spaim[ ]mboldit de fierbin\eala frigurilor, =i când m[ de=teptai

Negru pe alb

53

din ame\eala mea, v[zui calul numai spum[ =i coastele lui sângerate de pinteni. — Ivane, unde suntem? — Intr[m ]n Ia=i. Iat[ se ]ntorc de la Copou. Plecasem s[ m[ duc la vro seh[strie, s[ fug de lume =i m[ trezii ]n Ia=i. }nsera. Abia avui vreme a-mi schimba hainele ca s[ nu scap reprezenta\ia de la teatru. Se da: Est-ce un rêve? 1836, august

N.B. Trecuser[ 22 ani, de când nu fusesem ]n Besarabia, când ]n iarna trecut[, guvernul nostru m[ ]ns[rcin[ cu o misie la Chi=in[u. }n sfâr=it, eram s[ v[d locuri dorite, rude, prieteni ce nu-i rev[zusem de 22 ani! o via\[ de om! }n c[l[torie, toate amintirile juniei se gr[m[deau ]n ]nchipuirea mea, =i mi se p[rea s[ privesc pe Meleli calare =i pe doamna B. v[lsând cu ofi\erul de l[nceri. Era diminea\[ când am intrat ]n ora=. M-am dus la vechea mea gazd[, unde m[ a=tepta cea ]nt[i decep\ie. }n locul mo=neagului de la 1835, atât de ro= =i de vesel, m[ ]ntâmpin[ un neam\ sarb[d =i flegmatic, care cârmuia birtul. Lu[i un fiacru =i vizit[i ora=ul pre care ]l g[sii sporit ]n m[rime, de nu =i ]n frumuse\[. La urm[, m[ hot[râi s[ m[ duc la doamna B. Nu =tiu pentru ce, cum pusei acest gând, inima ]ncepu a mi se bate, =i sim\ii o nelini=te oarecare. Era aceasta oare o aducere aminte a vremii trecute? Nu cred. Se strecurase atâta timp, se petrecuser[ atâte ]ntâmpl[ri, ]ncât nu putea fi alt[ decât acea impresie a tinere\ei, care r[mâne pururea ]n sufletul omului. O slug[ m[ anun\[. Intr[i ]ndestul de uimit ]ntr-un salon unde m[ a=tepta o nou[ decep\ie. G[sii o b[bu\[ zbârcit[, ]ncungiurat[ de c[\ei =i de motani, care, dup[ ce cu polite\[ m[ invit[ lâng[

54

Constantin Negruzzi

dânsa, ]mi prezent[ o priz[ de tabac! Niciodat[ n-a= fi gâcit c[ b[trâna asta ce purta ochilari =i priza tabac era frumoasa doamna B., odinioar[ fala Chi=in[ului! — Cum, doamna mea, por\i ochilari? — Ce? ai ple=uvit? — Tragi tabac? — |i-au c[zut din\ii? =.c.l., =.c.l. Dup[ o convorbire atât de prozaic[, ]n care vreme ne uitam unul la altul, am sfâr=it prin a râde noi ]nsu=i de noi, =i a ne mâng[ia de pozna=ele ispr[vi a timpului. Am petrecut dou[ s[pt[mâni vesele ]n capitala Besarabiei, unde am g[sit cea mai bun[ priimire =i cea mai cordial[ ospe\ie. 1857, mai

Negru pe alb

55

TODERIC{

CUPRINS

“Eu nu sunt de când povestele; sunt de când se potcovea puricele cu nou[zeci = i nou[ oc[ fer la un picior = i tot ]i p[rea c[-i u=or” =.c.l. Prologul povestelor

Pe când tr[ia Statu-Palm[, Barb[-Cot =i ]n Academia din Podul Iloaei da lec\ii vesti\ii dascali Pâcal[ =i Pepele, era ]n Ia=i un tân[r boierina= cu numele Toderic[, frumos =i bun la inim[, dar desfrânat cât se poate, pentru c[-i era dragi c[r\ile, vinul =i femeile. Nu se spoveduise de când era =i se ducea la biseric[ numai ca s[ vad[ pe cele frumu=ele. Iat[ dar s-a ]ntâmplat c[ Toderic[, dup[ ce s[r[ci ]n c[r\i pe doisprezece cocona=i, carii de despera\ie se f[cur[ voinici de codru =i murir[ cu cinste ]n iarmaroc, pr[p[di =i el, cât ai bate ]n palme, tot ce câ=tigase =i mo=tenirea de la tat[-s[u pe deasupra, afar[ de o mic[ r[ze=ie ]n \inutul Her\ii, unde se duse s[-=i ascund[ p[catele =i tic[lo=ia. Trei ani erau acum de când tr[ia ]n singur[tate, ziua ]mblând la vânat =i seara jucând stos cu vatavul lui =i f[când pasians, când ]ntr-una din zile, de abia intrase acas[ cu torba plin[, c[ci avusese noroc ]n ziua aceea, iat[ c[ Domnul nostru ]mpreun[ cu sfin\ii apostoli au venit =i, b[tând la u=[, l-au ]ntrebat de-i bucuros de oaspe\i. Toderic[, care, precum am spus, era bun la inim[, se bucur[ c[-i venir[ musafiri tocmai când avea cu ce s[-i osp[teze; =i a=a ]ndat[-i pofti ]n cas[ =i porunci de mas[, rugându-se de iertare, dac[ nu-i va putea osp[ta cum se cuvine unor persoane ca dumnealor, fiindu-i f[r[ veste vizita dumilorsale. Domnul nostru, râzând de minciuna lui Toderic[:

56

Constantin Negruzzi

— Ne vom mul\[mi cu ceea ce ai, i-au zis, numai bucatele s[ fie gata mai devreme, pentru c[ dumisale ]i este a mânca, au adaos ar[tând pe Sf. Petru. Toderic[ ]ndat[ puse s[ g[teasc[ demâncatul =i, vrând s[ cinsteasc[ pre oaspe\ii s[i cu ceva mai mult decât cu vânat, v[zându-i mai vârtos c[-s cam mul\i, zise vatavului s[ taie un ied ce-i mai r[m[sese =i s[-l fac[ friptur[. G[tindu-se bucatele, compania s-au pus la mas[. Toderic[ se mâhnea c[ n-are vin mai bun ca s[ cinsteasc[ pre oaspe\ii s[i: — Domnilor, zise, ]mi pare r[u c[ nu mi-au venit ]nc[ bu\ele cu vin de la viile din jos. Domnul nostru se zâmbi pe sub muste\i de minciuna ce cârpise Toderic[ =i, gustând vinul: — Nu-mi spui c[ vrei s[ ne am[ge=ti? i-au zis, vinul dumitale este foarte bun. }ntreab[ =i pe dumnealui care cunoa=te, ad[ogi ar[tând pe Sf. Petru. Apostolul, sugând un pahar, strig[ c[ ]nc[ de la nunta din Cana nu b[use a=a vin minunat =i pofti pe gazd[ s[-l cerce. Toderic[, care toate aceste le lua de complimente, ]=i ]mplu paharul, dar r[mase cu gura c[scat[, când se ]ncredin\[ c[ cu adev[rat asemine vin nu b[use de când era. Cunoscând deci din minunea aceasta =i din vorba apostolului ]nf[\i=area mântuitorului, se scul[ ]ndat[ de la mas[ ca un nevrednic de a mânca ]n asemine companie sfânt[, dar Domnul ]i porunci s[ =ad[ la mas[ =i trebui s[ asculte. Dup[ ce au mântuit de mâncat friptura, Domnul nostru s-au dus cu apostolii ]n odaia ce li se g[tise; iar Toderic[, r[mâind singur a jucat stos dup[ obicei cu vatavul, bând ce mai r[m[sese din vinul cel blagoslovit, a f[cut pasians =i apoi s-a culcat. A doua zi, sfin\ii c[l[tori adunându-se ]n tind[ ]mpreun[ cu gazda, Domnul nostru au zis lui Toderic[: — Suntem pre-mul\[mi\i de priimirea ce ne-ai f[cut =i vrem s[-\i r[spl[tim. Drept aceea, cere-ne trei lucruri oricare vrei =i \i le vom da, c[ci toat[ puterea avem ]n cer, pe p[mânt =i ]n iad.

Negru pe alb

57

Atunci Toderic[, sco\ând din buzunar c[r\ile ce le purta totdeauna cu el: — Doamne, zise, f[ s[ câ=tig de câte ori voi juca cu c[r\ile aceste. — Bine, r[spunde mântuitorul. Sf. Petru, care era lâng[ Toderic[, i-au zis ]ncet: — Nebunit-ai, p[c[tosule? Cere via\a de veci =i iertarea f[rdelegelor tale! — Nu-mi prea bat capul de aceasta, zise Toderic[. — Mai ai ]nc[ dou[ lucruri de cerut, zise Domnul nostru. — Doamne, urm[ gazda, fiindc[ e=ti a=a de buni=or, f[, m[ rog, ca cine se va sui ]n p[rul acest care umbre=te u=a mea, s[ nu se poat[ cobor] de n-oi vrea eu. — Fie a=a! a zis Domnul. Auzindu-l sf. apostol Petru nu-l mai putu r[bda, deci ghiontindu-l cât ce putu cu cotul: — P[c[tos n[tâng =i ]nd[r[pnic, i-a zis, au nu te temi de iadul ce este g[tit pentru nelegiuirile tale? Cere, zicu-\i, la st[pânul un loc ]n sfântul s[u rai; mai ai ]nc[ un lucru... — Te poftesc, d[-mi pace =i-\i caut[ de treaba d-tale, ]i r[spunse Toderic[ fugând de lâng[ apostol; =i Domnul nostru, ]ntrebându-l care este a treia a lui cerere: — A= vrea, zise, ca cine se va pune pe sc[uie=ul ist de lâng[ gura cuptorului s[ nu se poat[ scula p[n[ n-oi vrea eu. — Amin! zise mântuitorul =i, l[sându-i ziua bun[, se duse cu apostolii. N-apucase ]nc[ bine cel de pre urm[ apostol s[ p[=easc[ pragul =i Toderic[, vrând s[ cerce puterea c[r\ilor, chem[ pre vatavul =i se puse la jucat stos. }i b[tu toate c[r\ile de-a rândul. Deci, nemair[mâindu-i ]ndoial[, se sui ]ntr-o c[ru\[ de po=t[ =i, ajungând la Ia=i, trase la cel mai bun birt, unde n[imi cele mai frumoase od[i. }ndat[ ce vestea sosirei lui s-a ]mpr[=tiat, to\i tovar[=ii birbantariilor lui au alergat s[-l vad[.

58

Constantin Negruzzi

— Gândeam c[ te-ai pr[p[dit, i-a zis Andronache Zimbolici; auzisem c[ te-ai f[cut sihastru. — A=a este, r[spunse Toderic[. — Ce dracu ai f[cut de trei ani de când nu te vezi? — Am petrecut cu postul =i cu rug[ciunea, fra\ilor! +i iat[ molitfele mele, adaose, sco\ând din buzunar c[r\ile. To\i au buhnit de râs de r[spunsul acesta =i to\i au r[mas cu ideea c[ Toderic[ =i-a ]ndreptat starea ]n \[ri str[ine, unde, cum se vede, g[sise niscaiva juc[tori mai pro=ti decât acei carii veniser[ s[-l vad[ =i carii se uscau de dor s[-l pungeasc[ ca mai nainte. Unii acum se =i a=ezau la o mas[ de joc, dar Toderic[ ]i pofti ]nt[i s[ guste ceva =i a=a trecur[ ]n sal[, unde din porunca lui se g[tise un osp[\ minunat. Masa aceasta au fost mai vesel[ decât cina apostolilor, macar c[ vin str[in avea numai Tokai =i de Rin, care se jura Regensburg pe sufletul r[posatei sale so\ii1, c[ vinea chiar din viile prin\ului Metternich, iar de loc era ni=te Odobesc vechi de zile =i ni=te Cotnar uitat de vro duzin[ de ani, ]ntr-un poloboc din pivni\[. P[n[ a nu sosi oaspe\ii s[i, Toderic[ se ]ngrijise de a mai avea un joc de c[r\i asemine cu cele blagoslovite, pentru ca s[ le poat[ lua ]n locul celorlalte când va cere trebuin\a =i, dând dou[-trei c[r\i dup[ ce va bate opt-nou[, s[ dep[rteze tot prepusul de la pontatorii s[i. Pusese unele ]n dreapta =i altele ]n stânga. Dup[ ce au mâncat to\i, s-au pus ]mpregiurul unei mese =i Toderic[ scoase ]nt[i c[r\ile cele proaste; dar, v[zând c[ hojma pierde, porunci s-aduc[ vutc[ =i, ]n vreme ce ceilal\i bea ]n s[n[tatea Elencilor =i a Catincilor, Toderic[ ascunse c[r\ile cele proaste =i puse ]n loc pre cele blagoslovite. Nemaic[utând la jocul s[u, fiind sigur c-a s[ câ=tige, ]ncepu a lua seama pontatorilor s[i =i ]i v[zu 1 Nu se va p[rea un paradox, dac[ va judeca cineva c[ Regensburg de atunci a putut fi tot acel de ast[zi dup[ vestitul sistem a metempsicozii lui Pitagor.

Negru pe alb

59

60

Constantin Negruzzi

c[ ]mblau cu furat =i cu =ulerie. Putea deci s[ le scurg[ ]n cuget curat toate paralele, pentru c[ ei ]l s[r[ciser[ pre dânsul! =i acum vedea c[ i-au fost luat banii prin ]n=[l[ciune =i tâlh[rie, iar nu doar c[ =tiau juca mai bine sau avuseser[ noroc! +tiindu-se pre sine cinstit =i fiind ]ncredin\at c[ are s[ câ=tige =i s[-=i r[zbune, sim\i nu pu\in[ bucurie; aducându-=i ]ns[ aminte de vremea trecut[ =i de cei doisprezece cocona=i pre care ]i s[r[cise =i gândind c[ poate numai aceia au jucat cinstit, s-a c[it c[ el a fost pricina pieirii lor; o cea\[ i-a acoperit razele de voie bun[ ce i se vedeau ]n fa\[ =i a oftat b[tând toate c[r\ile pontatorilor s[i. }n scurt, ]n seara dint[i, Toderic[ a potrivit s[ câ=tige numai atâta cât s[ pl[teasc[ masa =i chiria od[ilor pe o lun[. Tovar[=ii s[i, cu buzele ]mflate, au f[g[duit s[ vie a doua zi. A doua zi =i ]n zilele urm[toare, Toderic[ a câ=tigat o avere stra=nic[. }ndat[ s-a mutat de la tractir ]ntr-un palat mare, unde, din vreme ]n vreme, da baluri str[lucite. Cele mai de soi cocoane se sf[deau pentr-o singur[ ochire a lui; la mas[ avea totdeauna cele mai bune vina\e =i casa lui era capi=tea desf[t[rilor. Dup[ ce a petrecut un an de zile, jucând cu chibzuial[ =i slujindu-se când cu c[r\ile cele blagoslovite, când cu celelalte, a hot[rât s[-=i r[zbune cum se cade, pungind pre cei mai mari boieri. Pentru acest sfâr=it, pref[când ]n juvaieruri cea mai mare parte din banii s[i, i-a poftit a doua zi dup[ Sfântul Gheorghe la un bal mare, care avea s[ se sfâr=easc[ cu un banc de cele mai zarife. Acei ce n-aveau bani au luat cu dobând[ de la jidovi; ceilal\i au adus câ=tigurile mo=iilor ce le priimiser[ de cu sear[ =i tot ce mai aveau; Toderic[ i-a ras pre to\i =i peste noapte s-a f[cut nev[zut cu aurul =i cu juvaierurile. De atunci a hot[rât s[ nu joace cu c[r\ile cele blagoslovite, decât cu juc[torii carii jucau necinstit, sim\indu-se ]ndestul de tare ca s[-=i deie piept cu ceilal\i. A ]mblat prin toate ora=ele p[mântului, câ=tigând pretutindeni =i cheltuind pe orice g[sea pe placul s[u. Cu toate aceste, aducere-aminte a celor doisprezece cocona=i ]l sup[ra ne]ncetat =i ]i ]nvenina toate pl[cerile.

Negru pe alb

61

}ntr-una din zile, hot[r] ori s[-i scape din munc[, ori s[ se piard[ =i el cu ei. Puind acest gând, a purces s[ se duc[ la iad c-un toiag ]n mân[ =i c-un sac d-a spinare. Sosind la Târgul-Ocnii, s-a coborât ]ntr-o ocn[ p[r[sit[, care i-o ar[tase o bab[ vr[jitoare, =i s-a dus, s-a dus, s-a tot dus pe sub p[mânt, p[n[ a ajuns la poarta iadului. — Cine e=ti tu? ]l ]ntreb[ ]mp[ratul adâncului, dup[ ce-l aduse ]naintea lui. — Eu sunt Toderic[, juc[torul de c[r\i. — Ce dracu cau\i aice? — Cinstite Scarao\chi! zise Toderic[, de soco\i c[ este vrednic cel ]nt[i juc[tor de pe p[mânt s[ joace cu tine c[r\i, iat[ ]\i fac o propunere. S[ juc[m amândoi, =i pentru toat[ cartea ce-\i voi bate, s[ am voie a-mi alege câte un suflet din ]mp[r[\ia ta =i a-l lua cu mine. Una macar de-mi vei bate tu, s[-mi iei sufletul =i s[ fie al t[u ]n vecii vecilor. }ntru auzul cuvintelor acestora, Scarao\chi trânti un hohot de râs de se cutremurar[ p[re\ii tartarului =i se sp[riar[ to\i dracii. Apoi, ]ntorcându-se c[tr[ Toderic[: — Pesemne n-ai femeie =i copii? ]l ]ntreb[. — Pas =i bête, r[spunse Toderic[, dar las-vorba. Spune, joci ori ba? — Bucuros, zise Scarao\chi suflecându-=i mânicile, =i ceru mas[ =i c[r\i. Pe loc un dr[cu=or mititel =i frumu=el ce ]mplinea slujba de jochei (ciocoi) preg[ti toate cele trebuitoare. — Ce vrei, stos sau banc? ]ntreb[ Toderic[. — Stos, r[spunse st[pânitorul tartarului; =tiu c[ la banc se ]ncap multe =ulerii. S-au pus la joc. Toderic[, b[tând cartea dintâi, a cerut sufletul lui +tef[nic[ Gândul (unul din cei doisprezece pe care voia s[-i scape) =i priimindu-l, l-a pus ]n sac; asemine =i pe al doile =i al treile p[n[ la doisprezece, =i luând sufletele le-a pus toate ]n sac.

Constantin Negruzzi

62

— Dac[ ]ntunecata voastr[ str[lucire, a zis Toderic[, voie=te s[ mai urm[m jocul, eu sunt gata. — Prea bine, r[spunse Scarao\chi, care v[rsa sudori de necaz; dar aici este nu =tiu ce miros greu, ien s[ ie=im pu\in p[n-afar[. Asta era numai ca s[ scape de Toderic[, c[ci cum a p[=it el pragul cu sacul de-a umere, Scarao\chi a =i strigat s[ puie z[voarele =i r[tezele =i l[c[\ile. R[mâind afar[, Toderic[ b[g[ mâna ]n buzunar =i, ca un pozna= ce era, scoase un condei de cred[, care-i slujea la c[r\i =i subt inscrip\ia vestit[: “Lasciate ogni speranza voi ch’entrate” ]nsemn[ pe grozavele acele por\i de aram[, o mare cruce, a=a:

† (+ese luni de zile, p[n[ ce creda se roase de cotleala aramii, iadul r[mase ]ncuiat. Nu putu ]nghi\i nici un suflet, =i h[mesi\i de foame, dracii abia suflau. Pagub[ c[ Toderic[ n-a avut la el o dalt[ ]n loc de cred[, ca s[ poat[ s[pa mântuitorul semn!) Purcegând de la iad, Toderic[ a mers, a mers, a tot mers p[n[ a ie=it ]n lume =i a ajuns ]n patria sa, plin de bucurie c[ a venit de hac lui Scarao\chi =i a mântuit sufletele cocona=ilor ce se munceau din pricina lui. Dup[ trecerea de patruzeci ani (Toderic[ era acum de =eptezeci), Moartea a intrat la dânsul ]ntr-o zi =i l-a ]n=tiin\at c[, fiindc[ i-a sosit ceasul, dumneaei a venit s[-l ieie, =i c[ s[ se g[teasc[. — Sunt gata, a r[spuns b[trânul, dar te rog o, Moarte, f[-mi un bine p[n-a nu m[ lua; d[-mi o par[ din copacul care este la u=[, ca s[-mi r[coresc arsura gâtlejului. F[-mi aceast[ mic[ pl[cere =i voi muri mul\[mit. — Dac[-i vorba numai pentru atâta, a zis Moartea, bucuroas[. +i se sui ]n p[r ca s[ culeag[ o par[, dar când vru s[ se coboare, nu putu nicidecum, pentru c[ Toderic[ a=a voia.

Negru pe alb

63

— Ah! Toderic[, m-ai ]n=[lat! strig[. V[d c[ sunt ]n puterea ta. D[-mi drumul, =i \-oi mai da zece ani de via\[. — Zece ani! Mare treab[! zise Toderic[; de n-ai poft[ s[ putreze=ti ]n copac, dr[gu\[, trebui s[ fii mai darnic[. — |-oi da dou[zeci. — M[ iei ]n râs. — |-oi da treizeci. — }nc[ mai ai mult p[n-m-]i ajunge cu târgul. — Ce pârdalnic! Vrei s[ tr[ie=ti o sut[ de ani? — Tocmai acum ai nimerit, iubito. — Toderic[, n-ai minte. — Poate; dar mi-e drag a tr[i. — Fie o sut[ de ani, zise Moartea. }ndat[ putu s[ se coboare =i, luându-=i r[mas bun de la omul nostru, se duse cu coasa de-a umere. Cum purcese ea, Toderic[ se trezi des[vâr=it s[n[tos =i ]ncepu o nou[ via\[, având puterea june\ii =i cercarea b[trâne\ii. Tot ce am putut afla de traiul lui acesta, este c[ a urmat ca =i ]nt[i a-=i ]mplini toate poftele =i mai ales cele trupe=ti, f[când bine când g[sea prilej, dar f[r[ s[ gândeasc[ la mântuirea sufletului s[u, ca =i mai ]nainte. Sfâr=indu-se acei o sut[ ani, Moartea a venit iar[=i: — Gata e=ti? l-a ]ntrebat. — Am trimis s[-mi cheme duhovnicul, r[spunse Toderic[; pune-te pe cel sc[uie= lâng[ vatr[, p[n[ ce va veni. A=tept numai s[ m[ spovedesc =i apoi s[ intru ]n noianul veciniciei. Moartea, ca o bun[ =i ]ng[duitoare persoan[, se puse pe sc[uie= =i a=tept[ un ceas s[ vie preotul. Dar v[zând atâta z[bav[, zise gazdei: — Mo=nege, nu \-ai putut c[uta de suflet de un veac de când nu ne-am ]ntâlnit? — Z[u! n-aveam numai acea grij[, r[spunse b[trânul c-un zâmbet de luare ]n râs.

64

Constantin Negruzzi

— Dac[ \i-e vorba a=a, strig[ Moartea sup[rat[ de nelegiuirea lui, \i-oi ar[ta eu! — +uguie=ti? zise Toderic[, v[zând-o cum se silea s[ se coboare de pe vatr[; te =tiu c[ e=ti buni=oar[ =i c[-mi vei mai d[rui câ\iva ani. — Câ\iva ani, tic[losule! (=i se trudea s[ se deie jos de pe vatr[). — Negre=it; dar ast[ dat[ n-oi cere mult, c[ci m-am s[turat de b[trâne\e; m-oi mul\[mi cu patruzeci de ani. Moartea sim\i c[ o putere nev[zut[ o \inea pe sc[uie= precum odinioar[ ]n copac, dar de ciud[ =i de mânie nu voia s[ deie nimic. — +tiu un me=te=ug s[ te fac blând[, zise Toderic[; =i ]ndat[ puse pe t[ciunii ce fumegau ]n vatr[ un bra\ de vreascuri. Focul ]ndat[ s-a aprins =i a ]mplut de par[ =i de fum ]ntr-atâta cuptorul, ]ncât Mor\ii ]i venea s[-=i deie duhul. — Valeu, valeu! a strigat, sim\indu-=i b[trânele oase pr[jinduse; scap[-m[ =i f[g[duiesc s[-\i dau patruzeci ani de s[n[tate. Atunci Toderic[ i-a dat drumul =i Moartea a fugit pe jum[tate pârlit[. Sfâr=indu-se =i anii ace=tia, s-a ]nturnat s[-=i ieie omul, care o a=tepta la u=[ c-un sac de-a spinare. — Ast[ dat[ n-ai ]ncotro cotigi, ]i zise, dar ce ai ]n sacul acela? — Sufletele a doisprezece juc[tori, prieteni ai mei, pre care i-am scos din iad, sunt acum vro sut[ cincizeci de ani. — Vie dar =i ei cu tine! zise Moartea, =i apucându-l de chic[, se ]n[l\[ ]n v[zduh, zbur[ spre apus =i se vâr] ]n ocna p[r[sit[. Sosind la por\ile iadului, b[tu de trei ori. — Cine bate? au ]ntrebat din n[untru. — Toderic[ juc[torul, r[spunse Moartea. — S[ nu cumva s[ deschide\i! strig[ Scarao\chi, aducându-=i aminte de stosul ce jucase cu el; co\cariul acela-i ]n stare s[-mi pustiiasc[ ]mp[r[\ia. Scarao\chi nevrând s[ deschid[, Moartea, vrând-nevrând (c[ci dorea s[-=i r[zbune) =i cu mare p[rere de r[u, a trebuit s[ plece spre ceruri.

Negru pe alb

65

— Cine e=ti tu? ]ntreb[ sfântul Petre pe Toderic[, dup[ ce Moartea l-a pus dinaintea por\ii raiului. — Vechea voastr[ gazd[, r[spunse el, acel care odat[ v-a osp[tat cu vânatul s[u. — Cum cutezi s[ te ]nf[\o=ezi aice ]n starea ce te v[d? Nu =tii c[ ceriul este ]nchis pentru cei ca tine? Bre! bre! bre! Tu e=ti bun de talpa iadului =i ai ]nc[ obraz s[ cau\i loc ]n rai! — Sfinte Petre! zise Toderic[, mi se pare c[ eu nu te-am priimit a=a, când ai venit ]mpreun[ cu Domnul nostru de mi-a\i cerut g[zduire. — Toate aceste-s frumoase =i bune, adaose apostolul cu un glas pe care voia s[-l ar[te aspru, de=i se cuno=tea c[-i este mil[; dar eu nu voi s[-mi g[sesc beleaua dându-\i drumul ]n rai f[r[ de =tire. }ng[duie p[n[ voi spune st[pânului =i apoi vom vedea ce-om putea face. Domnul nostru, ]n=tiin\ându-se de venirea lui Toderic[, au venit la poart[, unde el sta ]ngenuncheat pe prag cu sufletele sale, având =ese ]n dreapta =i =ese ]n stânga =i milostivindu-se: — Bine, treac[ pentru tine, i-au zis; dar sufletele aceste sunt drepte a iadului, mi-e nu =tiu cum s[ le priimesc. — Doamne! zise Toderic[, când am avut cinste a te priimi ]n casa mea, erai ]ntov[r[=it de doisprezece c[l[tori =i eu v-am priimit pre to\i =i v-am osp[tat =i v-am g[zduit cum am putut mai bine. — Nu-i chip de a o scoate la cap[t cu omul acesta, zise Domnul nostru cu un zâmbet ]ndur[tor. Haide intra\i, de vreme ce a\i venit; ai noroc c[ m-ai g[sit ]n chef bun; almintrele n-a= ]ng[dui un lucru care poate da pild[ rea. N.B. Povestea asta se tip[ri ]n foaia Prop[=irea mai mult ca s[ ]mple coloanele jurnalului decât ca meritând vro ]nsemn[tate literar[. Cu toate aceste, nevinovata poveste servi de pretext Tartufilor politici ca s[ ]nchid[ jurnalul =i s[ exileze pe autor!

II FRAGMENTE ISTORICE

CUPRINS

APRODUL PURICE 1486 “Fost-au acest domn om nu mare la stat, ]ns[ ]ntreg, drept, viteaz, = i me= ter la r[zboaie... +i era mare jale =i plâns ]n norod pentru pierderea acestui domn bun.” V o r n i c u l U r e c h e , La via\a lui +tefan cel Mare

Ciocârlia cea voioas[ ]n v[zduh se leg[na +-]nturnarea prim[verii prin dulci ciripiri serba, Plugariul cu h[rnicie s-apucase de arat P[mântul ce era ]nc[ d-al s[u sânge rourat; Uitas-acum moldovanul trecutele lui nevoi, +i cu fluierul la gur[, p[storul pe lâng[ oi Cânta dragostele sale. Vai! el nu putea gâci C[ vr[jma=u-ntr-a lui \ar[ se g[te=te-a n[v[li. Generalul cel mai falnic a dârjilor ungureni, Hroiot1 ros de-nver=unarea ce avea pe moldoveni — Care-n multe sângeroase lupte i-au fost ar[tat C[ nume de viteaz mare pe nedrept =i-a câ=tigat — Luând veste cum c[ +tefan domnul lor atunci s-afla }n \inuturi dep[rtate, având cu el oastea sa, Socoti c[ favorabil prilej altul n-a g[si De moldoveni =i de +tefan deodat[ a-=i r[spl[ti, Ca s[ poat[ c-o lovire acea ru=ine sp[la, Ce române=tile arme au s[pat pe fruntea sa. A=adar adunând noaptea pre to\i ofi\erii sei, 1 Hroiot au fost unul din cei mai vesti\i capitani a o=tilor regelui unguresc Matias Corvinu. Vr[jma= ne]mp[cat moldovenilor, el purure a fost uneltitor cruntelor r[zboaie ce au nenorocit aceste \[ri vecine.)

68

Constantin Negruzzi

Le espuse-a sale planuri, =i le zise: “Fra\ii mei! +ti\i c-ace=ti români s[lbatici, vr[jma=i aprigi, ne-mp[ca\i, Au ucis mul\ime mare dintr-ai no=tri bravi solda\i, +ti\i c[ ]nseta\i de sânge ]n Ungaria au intrat, +i c[ foc =i pustiire pe-a lor urm[ au l[sat; Iar noi care b[rb[te=te n-am lipsit a ne lupta, De abia numai prin fug[ via\a ne-am putut sc[pa, +i cununile de lauri ce-n r[zboaie-am adunat Moldovanul cel obraznic ]n picioare le-au c[lcat; Oare-aceast[ ]nfruntare =i batjocor[ =i reu, N-a s[ aib[ r[spl[tire de la dreptul Dumnezeu? N-a s[ mai soseasc[ vremea s[ ne r[zbun[m =i noi, S-ar[t[m c[-n unguri curge viteaz sânge de eroi? Vremea este ]nd[mân[, prilejul favoritor, Oastea lor este departe, =i cu ea-i =i domnul lor; Merge\i dar, =i-n ast[ noapte to\i osta=ii v[ g[ti\i +i când va miji de ziu[, nesmintit c[l[ri s[ fi\i, Ca prin mar= iute =i grabnic, f[r[ veste s[-i c[lc[m, Cine sunt ungurii no=tri =i Hroiot s[ le-ar[t[m.” Se f[lea de=ertul ungur cu-acel vis am[gitor, C[ o \ar[ neap[rat[ va pustii prea u=or, +-]n a sa z[d[rnicie i se p[re c[ vedea Lacrimile cum se vars[, sângele cum =iroia! Dar dreptatea Provedin\ii n-au putut ]ng[dui Gândul s[u cel sângeratic s[ se poat[ s[vâr=i; +i Dumnezeu milostivul p-al s[u popul credincios Nu-l va l[sa ]n c[lcarea ungurului fioros. Deci sfântul duh cu-ndurare pe un român ]nsuflând, Ce de mult se afla ]nc[ pintre unguri petrecând, +i carele auzise tot planul acel cumplit, Ce asupra \[rii sale ungurii au slimuit, De=i se g[sea nemernic, pribegit din \ara sa, Patriotic[ sim\ire ]n inim[-i tot s-afla; A=adar ]n v[lm[=agul ce g[tirea prileji,

Negru pe alb

S-arunc[ p-un cal cu grab[ =i spre Moldova porni. Dup[ ce ie=i din lag[r alerg[ necontenit Toat[ noaptea, p[n-ajunse când soarele-a r[s[rit }n ora= la Roman, unde pre pârc[labul aflând, +i primejdia ce vine abia a-i spune-apucând, De osteneal[ =i de trud[ a c[zut jos le=inat, Iar calul s[u lâng[ dânsul r[suflarea =-a =i dat. De ]ndat[ pârc[labul un minut n-a z[bovit +i un curier ]n prip[ la +tefan a r[pezit; Iar satelor de pe m[rgini, porunci a se g[ti Cu s[curi, topoare, coase, cu ce vor putea g[si, Totodat[ dând de =tire =i pre la boierina=i Ca cu oamenii de oaste, cu vecinii =i slujba=i, Cu to\ii, =i mic =i mare, s[ gr[beasc[-a alerga La =esurile Moldovei unde el se va afla; Apoi strângând c[l[ra=ii =i parte din târgove\i }narma\i cu l[nci, cu s[bii, cu arce =i cu s[ne\i, Au ie=it din târg afar[ cu mica urdia sa, +i pre du=man f[r[ fric[ ca s[ vie-]l a=tepta. Precum norul de l[custe soarele ]ntunecând Vine pre sus cu iu\eal[ \arinile-amenin\ând, }ncât tremurând a=teapt[ sp[rietul muncitor Ne=tiind unde-a s[ cad[ acel nor ]ngrozitor; S-am[ge=te cu n[dejdea c[ ogoru-i va sc[pa +i-a sudorii sale roduri va putea ]nc-aduna; }ns[ d-odat[ l[custa cade toat[ pe câmpii +-]ntr-un clip ]n praf priface \arini, hoalde-ogoare, vii. Sau dup[ cum prim[vara om[tul cel adunat Pintre râpi, =i d-a lui Febus calde raze s[getat Se tope=te =i s-azvârle, =iroi iute furios, }n pâr[ul care curge pintre flori ]n vale jos, }l turbur[, ]l m[re=te, ]l ]mfl[ cu al s[u val, +i nu-l las[ p[n-nu-l face de se vars[ piste mal; Câmpiile se ]neac[, iar p[storii sp[imânta\i

69

70

Constantin Negruzzi

S-aciueaz[ cu-a lor turme ]n mun\ii ]nvecina\i; Acest fel sume\ii unguri ]n Moldova n[bu=esc. Orice-ntâmpin[ nainte robesc, taie, pârjolesc, Cu omor =i pustiire drumul lor se ]nsemna, Nainte lor merge groaza, =-]n urm[ foc fumega; Dar spre-a Romanului parte de ce se apropia Hroiot aflând pustii sate a-n\[lege nu putea, Care poate fi pricina acelui bej[n[rit, C[ci el crede c[ de dânsul nimene nici au gândit; Deci ]ndat[ porunce=te s[-i afle pre cineva Prin colibe, prin bordeie, ca s[-l poat[ ]ntreba. Iat[ c[ ]mblând haiducii piste un mo=neag au dat, Gârbovit de b[trâne\[, ]ntr-un toiag r[z[mat; A sa barb[ ca z[pada, a lui plete argintii, Fa\a lui cea cuvioas[, ochii s[i m[re\i =i vii }l aseam[n[ c[ este ]ngerul ocrotitor Al acelor pustii sate, sau duhul tânguitor. El p[n[ la Hroiot vine cu pas lin =i m[surat, F[r[ grij[, de=i este de catane-ncungiurat, +i a=teapt[ s[-l ]ntrebe. — “Unchia=ule, ien s[-mi spui De ce pricin[ p-aicea nici un locuitor nu-i?” Astfel Hroiot ]i gr[ie=te. — “Pricina ]nsu\i o vezi, (}i r[spunde-atunci b[trânul) =i ]nc[ mai cercetezi? Pricina bej[n[riei =-a jalei ob=te=ti, tu e=ti, Ho\ turbat =i f[r[ lege care pr[zi =i pustie=ti! Care vii cu cete multe de tâlhari =i pr[d[tori S-aduci jale ]n loca=ul unor pacinici muncitori! Nu purta grij[! cu dân=ii curând te vei ]ntâlni +i amar ]\i vei da seama, foarte greu te-i r[fui. Dumnezeu mult milostivul nu gândi c[ te-a l[sa S[ sfâ=ii cu-a ta turbare credincioas[ turma sa, Ce-=i va ]nturna urgia peste spurcat capul t[u, +-]l va detuna zdrobindu-l cu-nfocat tr[snitul s[u!” Zicând, face semnul crucii =i din greu a suspinat. —

Negru pe alb

Cine-n minutul acela s[-l vaz[ s-ar fi-ntâmplat L-ar fi socotit c[ este din ceriuri vrun prooroc. — “Spânzura\i-l! ]n\epa\i-l! t[ie\i-l! da\i-l ]n foc!” Strig[ haiducii, husarii =i tot trupul ost[=esc. +-acum mii de l[nci =i s[bii pe deasupr[-i se-nvârtesc. B[trânul a=teapt[ moartea f[r[ a se o\[ri, El pentru \ara lui este mul\[mit a se jertfi; Dar Hroiot strig[ s[-l las[; catanele se supun, }i fac loc, se dau ]n l[turi, mâna pre el nu mai pun. Generalul lor sim\e=te dup[ câte auzi, C[ u=oar[ biruin\a, cum gânde=te, nu-i va fi. Deci ]n cete d-o potriv[ o=tenii s[i adunând, Pre haiduci puind ]n mijloc, c[l[rimea ]n=irând, Las[ trupul cel mai mare sub ni=te vechi ofi\eri +i el c-o parte aleas[ de c[l[re\i volonteri, Purcede mai ]nainte ner[bd[tor de a =ti Dac[-n drumul s[u vro oaste de români va ]ntâlni. Dup[ ce câteva ceasuri merser[ cu un pas des V[zur-aproape de Roman, pe-ntinsul Moldovei =es, Un pu\in num[r de oameni, tot ]n cete ]mp[r\it; }ns-acea adun[tur[ era mândr[ de privit. D-o parte boierina=ii, d-a lor slugi ]ncungiura\i, C[l[ri pe arm[sari ageri =i felurit ]mbr[ca\i, Fie=tecare dintr-]n=ii câte-o dovad[ purta De la du=manul, pre care l-a fost ]nvins mâna sa. Unul c-o sabie-]ntoars[, c-un capot ro= ]nfirat +i haine ]naurite, este turce=te-mbr[cat; Altul ]ncalec[ iar[=i un cal de Don c[z[cesc, Poart[ o suli\[ lung[, =i un hanger calmucesc; }mbr[cat c-un ceapchin verde, =i bl[nit tot cu samur, Un tân[r se here\e=te p-un sirep arm[sar sur; Chingile, =eaua lui, frâul, ferecate cu argint Arat[ cum c[ luate de la vrun mare leah sânt.

71

72

Constantin Negruzzi

Pe a altuia frumoas[ ]naurit[ har=ea }ntr-un col\ se vede-un vultur ce-o cruce-n gur[ \inea, Nu r[mâne ]ndoial[ c[ acel odor bogat De la domnul Vlad sau Radul, ]n r[zboi a fost luat. Al\ii cu s[ge\i =i arce au c[ciule t[t[re=ti, }ns[ cea mai mare parte poart[ cu=me \urc[ne=ti1. De acolo nu departe \[ranii stau aduna\i, Cu securi, cu l[nci, cu coase =i topoare ]narma\i; A lor mâneci suflecate, aerul posomorât, T[cerea lor, toate-arat[ c[ spre r[zboi s-au g[tit. Pârc[labul mai nainte era cu-ai s[i c[l[re\i, Având strân=i pre lâng[ dânsul slujba=ii =i târgove\i; Deci v[zând cum c[ vr[jma=ul cât putea venea spre ei, Se ]ntoarce =i le zice: — “Iat[ du=manul, fl[c[i! N[v[li\i la el cu to\ii, voinice=te v[ lupta\i, |ara =i casele voastre ]n prad[-i s[ nu l[sa\i. Da\i de tot! s[ n-ave\i mil[ d-un vr[jma= ce ne-au pr[dat, Care cu foc =i cu sânge urma lui =-au ]nsemnat; Buciuma\i, =i Doamne-ajut[!” — Cu to\ii strig[:”Amin! Aide\i fra\i din \ara noastr[ s[ alung[m pre p[gân!”2 D-abia dobele =i surle semnul b[t[ii vestesc, 1 }n veacul XV când România se cârmuia de prin\ii s[i independen\i, la ]ntâmplare de r[zboi, to\i boierina=ii ce locuiau pe la mo=iile lor erau datori s[ se o=teasc[ ]mpotriva du=manilor; =i oricare proprietar =i boier aducea cu dânsul atâ\i oameni de arme, pe cât starea =i puterea sa ]l ierta. Aceast[ româneasc[ pospolit[ alc[tuia un corp stra=nic. 2 |[ranul român cinstit, dar supersti\ios, nu putea crede c[ ungurul care nu se \ine de tractaturi =i nu poste=te vinerea =i miercurea, nu este p[gân. Vrând s[ ar[te pe un om necinstit =i ateu, ]l numea papista=, =i aceast[ ]nver=unare asupra catolicilor le era ]nsuflat[ de misionarii ierar=iei constantinopolitane, care de la Consiliul Floren\ii, totdeauna s-au ]ngrijit s[ nu scape din mân[ aceste \[ri. Zicerea aceasta p[n[ ast[zi ]nc[ este oc[râtoare ]n gura \[ranului moldovan.

Negru pe alb

73

}ndat[ cu to\i ]n oastea ungurilor n[v[lesc Strigând:”Ucide\i! ucide\i! da\i tot de tot! nu v[-ndura\i! Pre vr[jma=ii ce ne prad[ nu milui\i! nu cru\a\i!” Cu-a lor groznic[ n[val[ cai, c[l[re\i oborând, Aduc neorânduial[ ]ntr-a du=manilor rând; }n zadar stau ungurenii =i vitije=te se bat, Românul nu-i bag[ seam[, =i \[ranul ]ncruntat Face jertf[ r[zbun[rii =i pre prins =i pre r[nit. }n zadar =i ofi\erii, =i Hroiot o=tean vestit, Ca s[-i mai ]mb[rb[teze, d-a valma pintre solda\i Se lupt[; nu v[d, n-ascult[ husarii ]nsp[imânta\i, +-amenin\ându-i din urm[ cu\itul moldovenesc, S[ plece acum de fug[ se ]ndeas[, se g[tesc. Iat[ c-atunci ceea oaste se ivea dintr-un ponor, Ungurenii prind la suflet v[zând c[ vine-ajutor, Se ]ntorc cu b[rb[\ie, se ]n=ir[ iar la loc, +i r[zboiul se-ncle=teaz[, mai uciga=, mai cu foc. Dup[ câteva minute toat[ oastea le-au sosit, Husari, haiduci =i c[tane pe români au n[p[dit; Deci ]ndat[ toat[ fa\a b[t[ii au pref[cut, C[ci m[car c[ moldovenii cump[tul nu =i-au pierdut, Dar de mult[ ungurime n[du=i\i, ]ncungiura\i, C[deau precum snopii vara, de sabie s[cera\i. Dos la dos, spate la spate, se bat desn[dejduit, Lovirile le-s grozave ]ncât nu-i de povestit; Subt a românului palo= sângele curge p[r[u P[n-când bra\u-i amor\e=te fiind r[nit foarte greu, Scap[ sabia din mân[; ]n sfâr=it =i el c[zând, R[stoarn[ ]nc[ pe-un du=man ce-l vede lâng[ el stând. Dumnezeule! la tine n[dejdea lor au r[mas, }nal\e-s[ p[n-la tronu-\i a lor trist =i jalnic glas! +i trimite-le din ceruri un ]nger ]ntr-ajutor C[ci se bat pentru scaparea =-ap[rarea \[rii lor.

74

Constantin Negruzzi

Coperi\i de rane grele, f[când semnul sfintei cruci, }=i dau duhul sub cu\itul s[lbatecilor haiduci! Pârc[labul plin de scârb[, cu câ\iva boierina=i, Mai având pe lâng[ sine vro sut[ de c[l[ra=i, N[dejde de mântuire de nic[iuri a=teptând, +i decât trai cu ru=ine moarte mai bine-alegând, Hot[r[=te s[ s-arunce ]ntre du=mani desperat, +i s[ moar[ cum se cade unui brav adev[rat. Când deci ast[ hot[râre a ]mplini se g[tea, Iat-un c[l[re\ z[re=te ce-n fug[ spre el venea, De pulbere ce r[dic[ calul s[u cel ]nspumat Nu putea ca s[-l cunoasc[, dar inima i-a s[ltat, Ea parc[-i spunea c-acela aduce vrun ajutor, Pentru bravii ce de unguri f[r[ mil[ se omor. Nu trecu mult =i atunce ochilor nu a crezut, Când pre Purice aprodul lâng[ dânsul a v[zut, Purice, care-n r[zboaie a fost pururea vestit, Român vrednic ]ntru toate, a lui +tefan favorit. —”Pârc[labe, s[n[tate! (zice), +tefan a plecat Cum lu[ ]n=tiin\area ce prin cartea ta i-ai dat; +i m-a =i pornit la tine ca s[-\i spun s[ te gr[be=ti S[ aduni oameni de oaste câ\i vei putea s[ g[se=ti, +i-naintea lui ]ndat[, cu to\ii s[ alerga\i...” — “Oamenii mei, iat[-i, frate, cu vr[jma=u-nc[iera\i! }i r[spunde pârc[labul, de trei ceasuri ne-ncetat Se lupt[ cu vitejie =i mult sânge s-a v[rsat, C[ci a du=manilor no=tri num[rul e ]nzecit, +i zece-odihni\i unguri stau p-un român ostenit!” Aprodul atunci ]i zice: ”De este a=a, apoi S[ te tragi cu cât[ oaste \i-a r[mas ]nc[ spre noi, C[ci acum la Siret, +tefan trebuie s[ fi sosit, Eu m[-ntorc, te las cu Domnul, solia mi-am ]mplinit”. Sfâr=ind, f[r[ de zabav[, s-arunc[ pe calul seu,

Negru pe alb

75

}i d[ pinteni, =i le strig[: ”R[mâne\i cu Dumnezeu!” }ndat[ =i pârc[labul semn de retirad[ dând, +i restul o=tilor sale la un loc tot adunând, }ncepur[ a se trage cu regul[ =i ]ncet, Spre oaste ce t[b[râse la +cheie lâng[ Siret. * Cum a primit curierul de pârc[labul trimes +tefan din toat-a sa oaste a treia parte-a ales, +i mergând cu un mar= grabnic toat[ noaptea p[n-]n zi, A doua zi pe amiaz[ ]n =es la Siret sosi: Acolo spre r[suflarea o=tilor a t[b[rit, +-]n trei trupuri osebite oastea sa a ]mp[r\it, Darabanii cei cu plete, to\i s[ne\e lungi purtând, Arm[=eii cei s[lbateci barbe stufoase având; Simenii cei iu\i cu arce, =i cu m[ciuci ]n f[lii, To\i ace=tia pedestri, num[r ca la =[pte mii; Era sub vornicul Boldur, o=tean vechi =i ispitit, }n r[zboaie =i ]n taberi crescut =i ]mb[trânit; Paharnicul Coste iar[=i avea pe seama lui da\i Pan\irii =i leficiii to\i cu zale ]mbr[ca\i 1 Iar copiii =i aprozii, de boierina=i feciori, Carii ost[=escul prapur a p[zi erau datori, Pre voievod totdeauna la r[zboaie str[juiau, 1 Corpul darabanilor subt comanda capitanului de darabani, corpul simenilor subt aga =i arm[=eii sub vel-arma= (]n seama c[rora era =i artileria) alc[tuia o oaste de 20 mii pedestra=i; aseminea =i c[l[rimea ce se ]mp[r\ea ]n pan\iri =i leficii cuprindea iar[=i un trup de 10 mii. Aceste era puterile moldovenilor ]n vreme de pace; iar la vreme de r[zboi i se ]ndoiau =i se ]ntreiau trupele acestea. Pârc[labul de Hotin alerga cu corpul lipcanilor, serdarul de Orhei cu regimentele l[pu=nene, to\i ispravnicii cu slujitorii lor, capitanii plaiurilor cu pl[ie=ii, =i ]n sfâr=it to\i boierina=ii cu oamenii lor de arme.

76

Constantin Negruzzi

+i haine foarte frumoase =i bogate arme-aveau1; }n mijlocul lor c[lare eroul +tefan era, +i vechiul steag a Moldovei ]nainte-i flutura. (Pe dânsul era d-o parte cap de zimbru-nf[\o=at, Iar dincolo sfântul Gheorghe c[lare =i ]narmat.) Acolo se afl[ iar[=i al o=tilor veteran, Arbur hatmanul ce-n mân[ poart-un groaznic buzdugan, Pre care ca pre o mince de copil ]l arunca, Dar azi omul cel mai tare de abia l-ar r[dica, Alt[ arm[ el nu are, nici voie=te-a mai avea, C[ci ]i place când pre du=man c-o izbire ]l turtea. Iat[ se aude zgomot, ]mpu=c[turi =i strig[ri, Chiote de biruin\[, =-a cailor rânchez[ri; Piste pu\in se z[re=te =i steagul pârc[l[besc, }ncungiurat de vitejii ce-l ap[r[ =i-l p[zesc, Pe-mpregiurul lui gr[mad[ stau ca zid ner[zb[tut, S[ puie pe dânsul mâna ungurul nici c-a putut; Plini de pulbere =i sânge, de rane acoperi\i, Ace=ti bravi se lupt[ stra=nic, c[ci sunt desn[dejdui\i. Se-nfioar[ ungureanul =i st[ trist a socoti C[ aceast[ biruin\[ mult[ oaste ]i jertfi, Dar bucuria izbânzii ]ntristarea-i ]ntrecea, C[-i aproape r[spl[tirea lui prin gând nu ]i trecea, Pentru c[-ntr-o lunc[ deas[ oastea româneasc[ sta, +i porunca s[ ]nceap[ b[t[lia a=tepta. Deci +tefan l[sând ]n urm[ o straj[ de c[l[ra=i, Orânduie=te pre Boldur cu-ai s[i harnici pedestra=i, S[ mearg[ s[ n[pusteasc[ ]n haiducii ungure=ti, Iar pan\irii s[ loveasc[ aripele du=m[ne=ti; 1 Copiii de cas[ =i aprozii alc[tuiau gvardia domneasc[. Ei erau to\i c[l[ri, purtau c[ciuli \urc[ne=ti cu pene, dul[mi de catifea cu nasturi de argint (Vorn. Ureche).

Negru pe alb

77

Dup[ aceasta s-]ntoarce =i acest fel le gr[i: “Osta=i! Voi =ti\i foarte bine c[ spre a ne birui Al\i mai ]nsemn[tori du=mani ]n zadar s-au ispitit, Ce a s[biilor noastre ei cercar[ ascu\it; Apoi suferi-vom ast[zi ca ace=ti cutez[tori, Vrednici d-a purta mai bine nume de ho\i pr[d[tori, S[ vie cu sume\ie chiar ]ntr-al nostru p[mânt S[ robeasc[ =i s[ prade? Nu; cât eu ]n via\[ sânt Nu va fi. Dumnezeu sfântul ne va ]mputernici, Sume\a lor cutezare s[ o putem pedepsi. Precum la Soci, la Soroca, la Lipni\[ v-a\i purtat, La Baia, la Cursul-Apei, =i la Râmnicu-S[rat1, Ast[zi =i cu ungurenii tot a=a s[ v[ purta\i; +i la orice ]ntâmplare totdeauna s-alerga\i, Unde-\i z[ri ast[ pan[ de la gugiumana mea Pre care pe drumul slavei pururea o ve\i vedea.”2 Zice: =i s-arunc-]n du=manii de aprozi ]ncungiurat, Vornicul Boldur atuncea =i el n[val[ a dat; Arbure viteazul hatman cu c[l[rimea cea grea, N[p[de=te-n hus[rime =i ]ncepe a t[ia; Vai =i amar de acela nenorocit ungurean, Pre care ]l ]ntâlne=te stra=nicul lui buzdugan! Precum când o stânc[ mare dintr-un munte s-a surpat Zdrobe=te, oboar[, sfarm[, orice-n drumu-i a aflat; Casele de pe costi=[, gr[dini, saduri, livezi, vii, 1 +tefan a biruit: la Baia, pe unguri, unde s-au =i r[nit regele lor Matias. La Lipni\[, pe t[tari, luând prins =i pe fiiul Mainac Han care-i comanda. La Soroca, pe le=i =i pe cazaci, hatmanii c[rora Lobod =i Nelivaiko prinzându-i iau t[iat. La Soci, Cursul Apei =i la Racova, pe turci =i pe românii din Valahia, sub comanda lui Vlad |epelu= =i Radul cel Frumos. 2 Aceste a zis Enric IV o=tilor sale. }mi va sluji de iertare c[ci le-am pus ]n gura eroului român, vitejia lui, de care a dat dovezi ]n 40 de r[zboaie ]mpotriva a du=mani groaznici, =i ]n care au fost pururea biruitor.

78

Constantin Negruzzi

Pr[vale, rostogole=te cirezi, turme, herghelii, P[n[ ce se ]ntâlne=te cu ni=te-nvechi\i stej[ri Uita\i de timp =i de veacuri pe a muntelui d[rm[ri, Uria=a stânc-atunce toat[ puterea pierzând Nu mai face stric[ciune neclintit[ r[mâind, Iar norodul de pe vale care sta ]nsp[imântat, D[ lui Dumnezeu m[rire v[zându-se c-au sc[pat. Sau dup[ cum ho\ul noaptea prin codru c[l[torind, +i la prada ce-a s[ fac[ cu mul\[mire gândind; Se bucur[ când prive=te ceriul ]nv[lit cu nor, C[ci are bun[ n[dejde c-a putea pr[da u=or, +-acum calul s[u prin pinteni ]l sile=te-a alerga. Dar fulger[ =i tr[sne=te tocmai dinaintea sa! Calul sare, sfor[ie=te, =i tâlharu-ncremenit Scap[ dârlogii din mân[ socotindu-se pierit. Astfel =i Hroiot r[mas[ când pre +tefan a v[zut, Ce din luptele trecute ]i era pre cunoscut; }ns[ trebui s[ stea fa\[, n-are-]ncotro cotigi, E pierdut =i el =i oastea dac[ nu va izbândi. A cailor rânchezare, pocnetul cel de s[ne\i Fream[tul =i =uieratul a mii de mii de s[ge\i, Z[ng[nitul cel din s[bii, pulberea ce p[n-]n nori Se ]nal\[ ]n vârteje de l-atâ\a lupt[tori, A trâmbe\elor =i surle r[sunet scâr\iitor, |ipetele, v[itarea, geam[tul celor ce mor, }ngrozesc pre c[l[torul ce-=i urmeaz[ calea sa, +i urechile-astupându-=i, se ascunde undeva. Românii cu-a lor iu\eal[ pr[v[lind r[stoarn[ tot; Ungurii s[ stea-mpotriv[ se silesc =i ei cât pot, }ns[ furia român[ sparge, sfarm[ orice greu. }n zadar =i ofi\erii se lupt[, se bat mereu, }n zadar mai fac manevre =-]n tot chipul se sucesc,

Negru pe alb

Nimic[ nu pot a face, nimic[ nu ispr[vesc. Acum to\i plecau de fug[ cu sufletul ]ngrozit, Când Hroiot cu b[rb[\ie ]nc-o dat[ i-au oprit Strigându-le: “Unde merge\i? ]ncotro vre\i s[ fugi\i? Au doar c[ sunte\i aproape de cas[ v[-nchipui\i? }ns[ p[n-la \ara noastr[, eu v[ pot ]ncredin\a, C[ nici unul din noi ast[zi nu va mai putea sc[pa. Nu-i alt mijloc de sc[pare decât to\i s[ n[v[lim }n corpul unde e +tefan =i pre el s[-l oborim, De-l vom omor] pre dânsul s[ =ti\i bine c-am sc[pat; Acolo izbi\i cu to\ii =i v[ bate\i desperat.” Deci urmând planul acesta, ei spre +tefan n[bu=esc. Copiii =i cu aprozii ce pre domnul ocolesc, Se lupt[ cu vitejie to\i pre lâng[ prin\ul lor, Sfarm[, taie =i dumic[, fac ]nfrico=at omor, Dar haiducii sunt ca zidul =i desn[d[jduit dau, Se bat bine =i husarii =i neclinti\i pe loc stau. Viteazul bra\ al lui +tefan prin vr[jma=i c[r[ri f[cea, De a sângelui v[rsare p[mântul se ]nro=ea; Când d-un plumb dintr-o s[nea\[ calul s[u r[nit fiind, Sfor[ie=te =-apoi cade ]nc[-o dat[ nechezind. Cade =i eroul +tefan, zicând: “Copii, nu v[ da\i! +i pre domnul vostru prad[ du=manilor nu l[sa\i.” Hroiot strig[ ]n glas mare: “Fra\ilor, am biruit! Fiorosul nostru du=man a c[zut =i a pierit; Pe trupul lui pune\i mâna, hran[ corbilor s[-l d[m, Ca =i ei s[ se-ndulceasc[, când =i noi ne r[zbun[m.” Sume\indu-se vr[jma=ii n[v[lesc mai furio=i; }ns[ nu pot s[ r[zbat[ pintre-aprozii credincio=i. To\i ]mpregiuru-i s-a=eaz[, se lupt[ ca ni=te lei, }n zadar ungurii ]mbl[ s[-= fac[ loc pintre ei; De sabia româneasc[ se ]njunghe, se omor, Se fac jertv[ cutez[rii =i obr[zniciei lor.

79

Constantin Negruzzi

80

}n vremea aceasta +tefan s[ se scoale izbutind +i din c[derea aceea nimic[ nep[timind, Cere alt cal; deci ]ndat[, Purice desc[lec[, +i \iind frâul =i scara la domnul s[u ]l tr[s[ Zicând: “Doamne! Iat[ calul, arat[-le mai curând C[ de tine ungureanul n-au sc[pat ]ntr-acest rând.” Dar de stat fiind mic, +tefan nu putea ]nc[leca. Purice-atunci iar ]i zice: “De voie=ti m[ria ta, Eu un mo=inoi m-oi face pe carele s[ te sui”. +-]ndat[ pe brânci se pune jos la picioarele lui. Deci cu mijlocul acesta, eroul ]nc[lecând, C[tr[ dânsul se ]ntoarce =i ]i zice-a=a zâmbind: “De va vrea Dumnezeu ast[zi s[ putem ca s[ sc[p[m, De primejdia aceasta ]ntru care ne afl[m, S[ =tii, Purice, b[iete, c[ nu-i mai fi mo=inoi, Ce, spre vrednic[ r[splat[, movil[-a te face vroi.”1 Atunce din nou ]n du=mani se arunc[ mai cumplit. Ungurul v[zându-l iar[=i r[mâne ]ncreminit, Pierde toat[ b[rb[\ia ce n[dejde-i ]nsufl[, +i ori pleac[ ca s[ fug[, sau prins de r[zboi se d[. Iat[ c-un vuiet de dobe se aude r[sunând, +i un daraban spre +tefan ]n fuga mare-alergând (Plin[ de colb =i de sânge era-mbr[c[mintea sa), De departe ]i =i strig[: “S[ tr[ie=ti, m[ria-ta! Du=manii se biruir[, =i de fug[ au plecat; Arbur hatmanul din urm[ de goan[ acum i-au luat.” C[l[rimea cea u=oar[ ce-napoi au fost r[mas Dup[ porunca ei dat[, ajungând ]ntr-acel ceas, Cu o nou[-nfuriere ]n unguri au n[v[lit; R[zboiul ce \inea ]nc[ ]ndat[ l-au hot[rit. Atuncea spaima =i groaza pre protivnici au cuprins, 1

Istoric.

Negru pe alb

Se ]mpr[=tie ca apa pe =esul acel ]ntins; }mplu dealurile, câmpii, unde pot se mistuiesc: Unii se dau prin=i la du=mani, la mila lui n[zuiesc, Al\ii iar r[mân pe drumuri c[lca\i de cai =i zdrobi\i, Cei mai mul\i cad =i-= dau duhul d-osteneal[ obosi\i. Pârc[labul plin de sânge, de moarte fiind r[nit, P[n[ la viteazul +tefan s[-l duc[ a poruncit, Lâng[ care aducându-l, el a suspinat din greu, Zicându-i: “P[rinte doamne, a sosit minutul meu! Eu ast[zi c[tr-a mea \ar[ datoria-mi ]mplinii, +i lui Dumnezeu dau slav[ c[ci te v[z p[n-nu murii. Dar o fiic[ pre-iubit[ =i so\ia mi-au r[mas F[r[ nici o mâng[iere. Eu ]n seama ta le las!... S[-\i fie mil[ de ele!” Zicând ]nal\[-un ochi slab Spre +tefan, =i ]=i d[ duhul bunul vrednic pârc[lab! Sângerând din dou[ rane, obosit =i desperat Hroiot alerga spre munte pe al s[u cal ]nspumat, Dar norocul ce-i zâmbise p[n-atunci l-a p[r[sit; Ceasul r[spl[tirii drepte, ceasul mor\ii i-a sosit! Purice care din urm[ ]l gonea ne]ncetat }l ajunge, =i ]ndat[ capul s[u i-a retezat; Apoi ]nfigând ]n lance acest sângeros trofeu, Se ]ntoarce de-l ]nchin[ lui +tefan, domnului seu. * Soarele-acum cu m[rire se pleca c[tr-asfin\it, Luminând câmpul acela de cadavre coperit; +tefan acolo cu oastea atunce desc[lecând, Boierii, el, capitanii, to\i genunchile plecând, Aduc laud[ =i slav[ cerescului ]mp[rat, Mul\[mindu-i c-umilin\[ de mil[ ce-au r[v[rsat Piste \ara ce sl[ve=te numele s[u cel m[rit,

81

82

Constantin Negruzzi

Nel[sându-o ]n prada ereticului cumplit1. S[vâr=ind aceast[ sfânt[ datorie-au poruncit Trupurile s-adune vitezilor ce-au pierit }n aceast[ b[t[lie patria lor ap[rând; Carii cu prohod de lacrimi ]ntr-un =an\ mare-ngropând, D-asupra lor o movil[ cu m[rire-au ]n[l\at, Ca s[ fie totdeauna monument nestr[mutat. A doua zi diminea\a oastea toat[ cu lin pas Sosi-n Roman, unde +tefan la biseric[ au tras; (Acolo pre-cuviosul Tarasie l-a=tepta, |iind cartea mântuirii, =i crucea ]n mâna sa); Dup[ ce dar sfânta slujb[ cu slav[ s-a s[vâr=it, +i Dumnezeu ]nduratul prin tedeum s-au m[rit, Capitanii =i osta=ii la gazde s-au a=ezat; Iar voievodul ]ndat[ au trimis de i-a chemat Pre trista pârc[l[beas[, c[ria dac[ veni, Cu o blând[ duio=ie el aceste ]i gr[i: “B[rbatul t[u, jupâneas[, luptându-se cu Hroiot A c[zut pe câmpul slavei ca un viteaz patriot; Pierderea acestui vrednic moldovan adev[rat, Crede-m[ c[ =i pre mine nu pu\in m-a ]ntristat, C[ci a= fi ales mai bine s[ pierd un ]ntreg \inut; Dar astfel l-a menit soarta =i cerul a=a a vrut. De voi d-acum ]nainte trebui eu s[ ]ngrijesc, Deci \ie din visterie pensie ]\i rânduiesc; }ns[ p[n-a nu-=i da duhul fiindc[ mi-a ar[tat C[ are =i o copil[, ]n vrâst[ de m[ritat, 1 P[n-a nu ]ncepe r[zboiul, moldovenii nu lipseau a se ruga lui Dumnezeu pentru izbânda armelor lor. Dup[ biruin\[, cea ]nt[i a lor datorie era s[ mul\[measc[ acelui care cu al s[u puternic bra\ i-au ]nt[rit =i i-au f[cut ]nving[tori. Pietatea lui +tefan IV, de drept numit cel Mare, se arat[ prin 40 de mon[stiri =i biserici ce a zidit, dup[ num[rul izbânzilor sale.

Negru pe alb

Vei afla =i pentru dânsa ceea ce-am hot[rât eu; Mâng[i-te, jupâneas[, mul\[mind lui Dumnezeu!” Apoi pre Purice-aprodul chemându-l ]i zise-a=a: “Purice! cunosc bravura, laud b[rb[\ia ta; Te-ai purtat cu vitejie, =i eu sunt ]ndatorat S[-mi ]mplinesc juruin\a ce la r[zboi \i-am fost dat. Deci de acum ]nainte Movil[ te vei numi, Ca numele t[u cu slav[ s[ se poat[ pomeni. Iar fiindc[ tu ieri calul mi l-ai fost dat ]mprumut, }\i dau cinci mo=ii cu sate ]n al Sorocii \inut; +i ca via\[ fericit[ s[ petreci precum doresc Cu-a pârc[labului fat[ voi s[ te c[s[toresc; Ca s[ =tii =i cât pre\ are ]n ochi-mi un bun osta=, Te ]nal\ spre r[spl[tire la rangul de vel-arma=.”1 Sfâr=ind, hatmanul ]ndat[ pre Movil[-a ]mbr[cat C-un contu= frumos de nurc[, =i +tefan ]n mâini i-a dat Buzduganul arm[=iei de argint =i poleit, +i ceremonia asta acest fel s-a s[vâr=it. A doua zi ]ngroparea pârc[labului f[când, +i pre Movil[ arma=ul cu fata lui cununând, Viteazul +tefan cel Mare cu oastea sa s-au pornit, +i la cetatea Sucevei ]n bun[ pace-au sosit. Neamul lui Movil[-arma=ul mult[ vreme-a fost vestit +i pe tronul României mul\i domni din el au st[tut, Dar din multele prefaceri ce pe \ar[ au venit, De abia acum mai este ]ntre nobili cunoscut.

1

Istoric.

83

Constantin Negruzzi

84

ALEXANRDU L{PU+NEANUL 1564 — 1569 CUPRINS

I Dac[ voi nu m[ vre\i, eu v[ vreu...

Iacov Eraclid, poreclit Despotul, pierise ucis de buzduganul lui +tefan Tom=a, care acum cârmuia \ara, dar Alexandru L[pu=neanul, dup[ ]nfrângerea sa ]n dou[ rânduri, de o=tile Despotului, fugind la Constantinopol, izbutise a lua o=ti turce=ti =i se ]nturna acum s[ izgoneasc[ pre r[pitorul Tom=a =i s[-=i ia scaunul, pre care nu l-ar fi pierdut, de n-ar fi fost vândut de boieri. Intrase ]n Moldavia, ]ntov[r[=it de =epte mii spahii =i de vro trei mii oaste de strânsur[. }ns[ pe lâng[ aceste, avea porunci ]mp[r[te=ti c[tr[ hanul tatarilor Nogai, ca s[-i deie oricât ajutor de oaste va cere. L[pu=neanul mergea al[turea cu vornicul Bogdan, amândoi c[l[ri pe arm[sari turce=ti =i ]narma\i din cap p[n[ ]n picioare. — Ce soco\i, Bogdane, zise dup[ pu\in[ t[cere, izbândi-vom oare? — S[ nu te ]ndoie=ti, m[ria-ta, r[spunse curtezanul, \ara geme subt asuprirea Tom=ei. Oastea toat[ se va supune cum i se va f[g[dui mai mare simbrie. Boierii, câ\i i-au mai l[sat vii, numai frica mor\ii ]i mai \ine, dar cum vor vedea c[ m[ria-ta vii cu putere, ]ndat[ vor alerga =i-l vor l[sa. — S[ deie Dumnezeu s[ n-aib nevoie a face ceea ce au f[cut Mircea-vod[ la munteni; dar \i-am mai spus, eu ]i cunosc pre boierii no=tri, c[ci am tr[it cu dân=ii. — Aceasta r[mâne la ]nalt[ ]n\elepciunea m[riei-tale. Vorbind a=a, au ajuns aproape de Tecuci, unde poposir[ la o dumbrav[.

Negru pe alb

85

— Doamne, zise un aprod apropiindu-se, ni=te boieri sosind acum cer voie s[ se ]nf[\i=eze la m[ria-ta. — Vie, r[spunse Alexandru. Curând intrar[ sub cortul unde el =edea ]ncungiurat de boierii =i c[pitanii s[i, patru boieri, din care doi mai b[trâni, iar doi juni. Ace=tii erau vornicul Mo\oc, postelnicul Veveri\[, spatarul Spancioc =i Stroici. Apropiindu-se de Alexandru-vod[, se ]nchinar[ p[n[ la p[mânt, f[r[ a-i s[ruta poala dup[ obicei. — Bine-a\i venit, boieri! zise acesta silindu-se a zâmbi. — S[ fii m.ta s[n[tos, r[spunser[ boierii. — Am auzit, urm[ Alexandru, de bântuirile \[rii =i am venit s-o mântui; =tiu c[ \ara m-a=teapt[ cu bucurie. — S[ nu b[nuie=ti, m[ria-ta, zise Mo\oc, \ara este lini=tit[ =i poate c[ m[ria-ta ai auzit lucrurile precum nu sunt; c[ci a=a este obiceiul norodului nostru, s[ fac[ din \ân\ar, arm[sar. Pentru aceea ob=tia ne-au trimis pre noi s[-\i spunem c[ norodul nu te vrea, nici te iube=te =i m.ta s[ te ]ntorci ]napoi ca ... — Dac[ voi nu m[ vre\i, eu v[ vreu, r[spunse L[pu=neanul, a c[ruia ochi scântier[ ca un fulger, =i dac[ voi nu m[ iubi\i, eu v[ iubesc pre voi =i voi merge ori cu voia, ori f[r[ voia voastr[. S[ m[-ntorc? Mai degrab[-=i va ]ntoarce Dun[rea cursul ]nd[r[pt. A! Nu m[ vrea \ara? Nu m[ vre\i voi, cum ]n\[leg?1 — Solului nu i se taie capul, zise Spancioc; noi suntem datori a-\i spune adev[rul. Boierii sunt hot[râ\i a pribegi la unguri, la le=i =i la munteni, pe unde au to\i rude =i prieteni. Vor veni cu o=ti streine =i vai de biata \ar[ când vom avea r[zboaie ]ntre noi =i poate =i m[riei-tale nu-i va fi bine, pentru c[ domnul +tefan Tom=a... — Tom=a! El te-au ]nv[\at a vorbi cu atâta dârzie? Nu =tiu cine m[ opre=te s[ nu-\i sf[rm m[selele din gur[ cu buzduganul acesta, zise apucând m[ciuca de arme din mâna lui Bogdan. Tic[losul acel de Tom=a v-au ]nv[\at...? 1

Miron Costin.

Constantin Negruzzi

86

— Tic[los nu poate fi acel ce s-au ]nvrednicit a se numi unsul lui Dumnezeu, zise Veveri\[. — Au doar nu sunt =i eu unsul lui Dumnezeu? au doar nu mi-a\i jurat =i mie credin\[, când eram numai stolnicul Petre? Nu m-a\i ales voi? Cum au fost obl[duirea mea? Ce sânge am v[rsat? Care s-au ]ntors de la u=a mea, f[r[ s[ câ=tige dreptate =i mângâiere? +i ]ns[, acum nu m[ vre\i, nu m[ iubi\i? Ha! ha! ha! Râdea; mu=chii i se suceau ]n râsul acesta =i ochii lui hojma clipeau. — Cu voia m[riei-tale, zise Stroici, vedem c[ mo=ia1 noastr[ a s[ cad[ de isnoav[ ]n c[lcarea p[gânilor. Când ast[ negur[ de turci va pr[da =i va pustii \ara, pe ce vei domni m[ria-ta? — +i cu ce vei s[tura l[comia acestor cete de p[gâni ce aduci cu m[ria-ta? ad[ogi Spancioc. — Cu averile voastre, nu cu banii \[ranilor pre care-i jupi\i voi. Voi mulge\i laptele \[rii, dar au venit vremea s[ v[ mulg =i eu pre voi. — Destul, boieri! ]ntoarce\i-v[ =i spune\i celui ce v-au trimis, ca s[ se fereasc[ s[ nu dau peste el, de nu vrea s[ fac din ciolanele lui surle =i din pielea lui c[ptu=eal[ dobelor mele. Boierii ie=ir[ mâhni\i; Mo\oc r[mase. — Ce-ai r[mas? ]ntreb[ L[pu=neanul. — Doamne! Doamne! zise Mo\oc, c[zând ]n genunchi, nu ne pedepsi pre noi dup[ f[r[delegile noastre! Ad[-\i aminte c[ e=ti p[mântean2, ad[-\i aminte de zisa scripturii =i iart[ gre=i\ilor t[i! Cru\[ pre biata \ar[. Doamne! sloboade o=tile aceste de p[gâni; vin[ numai cu câ\i moldoveni ai pe lâng[ m[ria-ta =i noi chize=luim c[ un fir de p[r nu se va cl[ti din capul ]n[l\imii-tale; =i de-\i vor trebui o=ti, ne vom ]narma noi cu femei =i copii, vom r[dica \ara ]n picioare, vom r[dica slugile =i vecinii no=tri. }ncrede-te ]n noi! 1 2

Patria. Patriot.

Negru pe alb

87

— S[ m[-ncred ]n voi? zise L[pu=neanul ]n\elegând planul lui. Pesemne gânde=ti c[ eu nu =tiu zic[toarea1 moldoveneasc[: “Lupul p[rul schimb[, iar n[ravul ba”? Pesemne nu v[ cunosc eu =i pre tine mai vârtos? Nu =tiu c[, fiind mai mare peste o=tile mele, cum ai v[zut c[ m-au biruit, m-ai l[sat? Veveri\[ ]mi este vechi du=man, dar ]ncai niciodat[ nu s-au ascuns; Spancioc este ]nc[ tân[r, ]n inima lui este iubire de mo=ie; ]mi place a privi sume\ia lui, pre care nu se sile=te a o t[inui. Stroici este un copil, care nu cunoa=te ]nc[ pre oameni, nu =tie ce este ]mbunarea =i minciuna; lui i se par c[ toate paserile ce zboar[ se mânânc[. Dar tu, Mo\oace? ]nvechit ]n zile rele, deprins a te ciocoi la to\i domnii, ai vândut pre Despot, m-ai vândut =i pre mine, vei vinde =i pre Tom=a; spune-mi, n-a= fi un n[t[r[u de frunte, când m-a= ]ncrede ]n tine? Eu te iert ]ns[ c-ai ]ndr[znit a crede c[ iar m[ vei putea ]n=ela, =i ]\i f[g[duiesc c[ sabia mea nu se va mânji ]n sângele t[u; te voi cru\a, c[ci ]mi e=ti trebuitor, ca s[ m[ mai u=urezi de bl[stemurile norodului. Sunt al\i trântori de care trebuie cur[\it stupul. Mo\oc ]i s[rut[ mâna, asemenea câinelui care, ]n loc s[ mu=ce, linge mâna care-l bate. El era mul\[mit de f[g[duin\a ce câ=tigase; =tia c[ Alexandru-vod[ a s[ aib[ nevoie de un intrigant precum era el. Deputa\ii erau porunci\i de Tom=a ca, neputând ]nturna pre L[pu=neanul din cale, s[-=i urmeze drumul la Constantinopol, unde, prin jalobe =i dare de bani, s[ mijloceasc[ mazilia lui. Dar v[zând c[ el venea cu ]nsu=i ]nvoirea Por\ii; pe de alta, sfiindu-se a se ]ntoarce f[r[ nici o isprav[ la Tom=a cerur[ voie s[ r[mâie a-l ]ntov[r[=i. Acesta era planul lui Mo\oc ca s[ se poat[ lipi de L[pu=neanul. Voia li se dete.

1

Proverbul.

Constantin Negruzzi

88

II Ai s[ dai sam[, doamn[!...

Tom=a, nesim\indu-se ]n stare a se ]mpotrivi, fugise ]n Valahia =i L[pu=neanul nu ]ntâlnise nici o ]mpiedicare ]n drumul s[u. Norodul pretutindene ]l ]ntâmpina cu bucurie =i n[dejde, aducându-=i aminte de ]nt[ia lui domnie, ]n care el nu avusese vreme a-=i dezv[li urâtul caracter. Boierii ]ns[ tremurau. Ei aveau dou[ mari cuvinte a fi ]ngriji\i: =tiau c[ norodul ]i ur[=te, =i pre domn c[ nu-i iube=te. }ndat[ ce sosise, L[pu=neanul porunci s[ ]mple cu lemne toate cet[\ile Moldaviei, afar[ de Hotin =i le arse, vrând s[ strice prin aceasta azilul nemul\[mi\ilor, carii de multe ori, subt ad[postul zidurilor acestora, urzeau comploturi =i a\â\au revolte. Ca s[ sece influin\a boierilor =i s[ stârpeasc[ cuiburile feudalit[\ii, ]i despoia de averi sub feluri de pretexte, lipsindu-i cu chipul acesta de singurul mijloc cu care puteau ademeni =i corumpe pre norod. Dar nesocotind de ajuns planul acesta, ]i omorea din când ]n când. La cea mai mic[ gre=al[ dreg[toreasc[, la cea mai mic[ plângere ce i s-ar[ta, capul vinovatului se spânzura ]n poarta cur\ii, cu o \idul[ vestitoare gre=alei lui, adev[rate sau pl[smuite, =i el nu apuca s[ putrezeasc[, când alt cap ]i lua locul. Nime nu ]ndr[znea a gr[i ]mpotriva lui, cu cât mai vârtos a lucra ceva. O gvardie numeroas[ de lefecii albanezi, serbi, unguri, izgoni\i pentru relele lor fapte, ]=i aflaser[ sc[pare lâng[ Alexandru, care, pl[tindu-i bine, ]i avea h[r[zi\i; iar o=tile moldovene, sub c[pitani creature a lui, le \inea pe margeni; slobozind ]ns[ pre osta=i pe la casele lor, le m[rginise ]n pu\in num[r. }ntr-o zi el se primbla singur prin sala palatului domnesc. Avusese o lung[ vorb[ cu Mo\oc, care intrase iar ]n favor =i care ie=ea, dup[ ce ]i ]nf[\o=ase planul unei nou[ contribu\ii. Se p[rea nestâmp[rat, vorbea singur =i se cuno=tea c[ mediteaz[ vreo nou[

Negru pe alb

89

moarte, vreo nou[ daun[, când o u=[ l[turalnic[ deschizându-se, l[s[ s[ intre doamna Ruxanda. La moartea p[rintelui ei, bunului Petru Rare=, care — zice hronica — cu mult[ jale =i mâhniciune a tuturor s-au ]ngropat ]n sf. monastirea Probota, zidit[ de el, Ruxanda r[m[sese ]n fraged[ vrâst[, sub tuturatul a doi fra\i mai mari, Ilia= =i +tefan. Ilia=, urmând ]n tronul p[rintelui s[u, dup[ o scurt[ =i desfrânat[ domnie, se duse la Constantinopol, unde ]mbr[\o=[ mahometismul =i ]n locul lui se sui pe tron +tefan. Acesta fu mai r[u decât fratele s[u; ]ncepu a sili pre str[ini =i pre catolici a-=i lep[da relegea, =i multe familii bogate ce se locuiser[ ]n \ar[ pribegir[ din pricina aceasta, aducând s[r[cie p[mântului =i c[dere nego\ului. Boierii care, cei mai mul\i, era ]ncuscri\i cu polonii =i cu ungurii, se sup[rar[, =i cor[spunzându-se cu boierii pribegi, hot[râr[ pieirea lui. Poate ar fi mai ]ntârziat a-=i pune ]n lucrare planul, dac[ desfrânarea lui nu l-ar fi gr[bit. “Nu h[l[duia de r[ul lui nici o jupâneas[, dac[ era frumoas[“, zice hronicarul ]n naivitatea sa. }ntr-o zi, când se afla la |u\ora, nemaia=teptând sosirea boierilor pribegi, boierii ce erau cu dânsul, ca s[ nu-l scape, au t[iat frânghiile cortului sub carele el =edea =i, dând n[val[, l-au ucis. Acum numai Ruxanda r[m[sese din familia lui Petru Rare= =i pre dânsa boierii uciga=i o hot[râser[ a fi so\ie un oarec[rui numit Jolde, pre care ei ]l aleses[r[ de domn. Dar L[pu=neanul, ales de boierii pribegi, ]ntâmpinând pre Joldea, ]l birui =i prinzându-l ]i t[ie nasul =i-l dete la c[lug[rie; =i ca s[ trag[ inimile norodului ]n care via ]nc[ pomenirea lui Rare=, se ]nsur[ =i lu[ el pre fiica lui. Astfel ginga=a Ruxanda ajunses[ a fi parte biruitorului. Când intr[ ]n sal[, ea era ]mbr[cat[ cu toat[ pompa cuvenit[ unii so\ii, fiice =i surori de domn. Peste zobonul1 de stof[ aurit[, purta un beni=el de felendre=2 albastru bl[nit cu samur, a c[ruia mânice atârnau dinapoi; era 1 2

O hain[ lung[ deschis[ dinainte. Catifea.

Constantin Negruzzi

90

]ncins[ cu un colan de aur, ce se ]nchia cu mari paftale de matostat, ]mpregiurate cu petre scumpe; iar pe grumazii ei atârna o salb[ de multe =iruri de margaritar. +licul de samur, pus cam ]ntr-o parte, era ]mpodobit cu un surguci alb =i sprijinit cu o floare mare de smaragde. P[rul ei, dup[ moda de atuncea, se ]mp[r\ea despletit pe umerii =i spatele sale. Figura ei avea acea frumuse\[, care f[cea odinioar[ vestite pre femeile României =i care se g[se=te rar acum, degenerând cu amestecul na\iilor str[ine. Ea ]ns[ era trist[ =i tânjitoare, ca floarea espus[ ar=i\ii soarelui, ce nu are nimic[ s-o umbreasc[. Ea v[zuse murind pre p[rin\ii s[i, privise pre un frate lep[dându-=i relegea =i pre celalalt ucis; =i mai ]nt[i hot[rât[ de ob=tie a fi so\ia lui Jolde (pre care nici ]l =tia), acum fusese silit[ de aceea=i ob=tie, care dispoza de inima ei f[r-a o mai ]ntreba, a da mâna lui Alexandru-vod[, pre care cinstindu-l =i supunându-i-se ca unui b[rbat, ar fi voit s[-l iubeasc[, dac[ ar fi aflat ]n el cât de pu\in[ sim\ire omeneasc[. Apropiindu-se, se plec[ =i-i s[rut[ mâna. L[pu=neanul o apuc[ de mijloc, =i r[dicându-o ca pre o pan[, o puse pre genunchii s[i. — Ce veste, frumoasa mea doamn[? zise el s[rutându-o pe frunte; ce pricin[ te face ast[zi, când nu-i s[rb[toare, a-\i l[sa fusele? Cine te-au trezit a=a de diminea\[? — Lacrimile jupâneselor v[duve care se vars[ la u=a mea =i care strig[ r[spl[tire la domnul Hristos =i la sfânta n[sc[toare, pentru sângele care ver=i. L[pu=neanul posomorându-se, desf[cu bra\ele; Ruxanda c[zu la picioarele lui. — O, bunul meu domn! viteazul meu so\! urm[ ea, destul! Ajung[ atâta sânge v[rsat, atâte v[duvii, atâ\a s[rimari1! Gânde=te c[ m[ria-ta e=ti prea-puternic =i c[ ni=te s[raci boieri nu-\i pot strica. Ce-\i lipse=te m[riei-tale? N-ai cu nime r[zboi; \ara 1

Orfani.

Negru pe alb

91

este lini=tit[ =i supus[. Eu, Dumnezeu =tie! cât te iubesc! =i copiii m[riei-tale sunt frumo=i =i tineri. Judec[ c[ dup[ via\[ este =i moarte =i c[ m[ria-ta e=ti muritor =i ai s[ dai seam[! Pentru c[, cu mon[stirile nu se r[scump[r[ sângele, ci mai ales ispite=ti =i ]nfrun\i pre Dumnezeu, socotind c[ f[când biserici ]l po\i ]mp[ca, =i... — Muiere nesocotit[! strig[ L[pu=neanul s[rind drept ]n picioare =i mâna lui, prin deprindere, se r[z[m[ pe junghiul1 din cing[toarea sa; dar ]ndat[, st[pânindu-se, se plec[ =i r[dicând pre Ruxanda de jos: — Doamna mea! ]i zise, s[ nu-\i mai scape din gur[ astfel de vorbe nebune, c[, z[u, nu =tiu ce se poate ]ntâmpla. Mul\[me=te sfântului mare mucenic Dimitrie izvorâtorul de mir, a c[rui hram se pr[znuie=te la biserica ce noi i-am f[cut la Pâng[ra\i, c[ ne-au oprit de a face un p[cat, aducându-ne aminte c[ e=ti mama copiilor no=tri. — De a= =ti c[ m[ vei omor], nu pot s[ tac. Ieri, când voiam s[ intru, o jupâneas[ cu cinci copii s-au aruncat ]naintea r[dvanului2 meu =i m-au oprit ar[tându-mi un cap \intuit ]n poarta cur\ii. “Ai s[ dai seam[, doamn[! ]mi zise, c[ la=i pre b[rbatul t[u s[ ne taie p[rin\ii, b[rba\ii =i fra\ii... Uit[-te, doamn[, acesta-i b[rbatul meu, tat[l copiilor acestora, care au r[mas s[raci! Uit[-te!” =i ]mi ar[ta capul sângeros =i capul se uita la mine grozav! Ah! St[pâne! de atunci ne]ncetat v[d capul acela =i mi-e tot fric[! Nu pot s[ m[ odihnesc! — +i ce vrei? ]ntreb[ L[pu=neanul zâmbind. — Vreu s[ nu mai ver=i sânge, s[ ]ncetezi cu omorul, s[ nu mai v[d capete t[iete, c[ sare inima din mine. — }\i f[g[duiesc c[ de poimâine nu vei mai vedea, r[spunse Alexandru-vod[; =i mâine ]\i voi da un leac de fric[. 1

Un cu\it a c[ruia mâner se ascundea ]n teac[ =i care slujea spre ]njunghierea du=manului ]nvins. }n Fran\a se numea miséricorde. 2 Un fel de caret[ a=ezat[ pe dricuri.

Constantin Negruzzi

92

— Cum? ce vrei s[ zici? — Mâine vei vedea. Acum, drag[ doamn[, du-te de-\i vezi copiii =i caut[ de cas[ cum se cuvine unei bune gospodine =i pune la cale s[ ne g[teasc[ un osp[\, c[ci mâine dau mas[ mare boierilor. Doamna Ruxanda ie=i dup[ ce iar[=i ]i s[rut[ mâna. B[rbatul s[u o petrecu p[n[ la u=[. — Ei! pus-ai toate la cale? ]ntreb[ el, viind grabnic c[tr[ arma=ul s[u, care intrase atunce. — Tot este gata. — Dar oare vor veni? — Vor veni. III Capul lui Mo\oc vrem...

De cu sear[ se f[cuse de =tire tuturor boierilor s[ se adune a doua zi, fiind s[rb[toare, la mitropolie, unde era s[ fie =i domnul, ca s[ asculte liturghia =i apoi s[ vie s[ prânzeasc[ la curte. Când sosi Alexandru-vod[, sfânta slujb[ ]ncepuse =i boierii erau to\i aduna\i. }mpotriva obiceiului s[u, L[pu=neanul, ]n ziua aceea, era ]mbr[cat cu toat[ pompa domneasc[. Purta corona Paleologilor =i peste dulama polonez[ de catifea staco=ie, avea cabani\a turceasc[. Nici o arm[ nu avea alta decât un mic junghi cu pl[selele de aur; iar pintre bumbii dul[mii se z[rea o zea de sârm[. Dup[ ce a ascultat sf. slujb[, s-a coborât din stran[, s-a ]nchinat pe la icoane =i, apropiindu-se de racla sf. Ioan cel nou, s-a plecat cu mare smerenie =i a s[rutat moa=tele sfântului. Spun c[ ]n minutul acela el era foarte galben la fa\[ =i c[ racla sfântului ar fi tres[rit. Dup[ aceasta, suindu-se iar[=i ]n stran[, se ]nturn[ c[tr[ boieri =i zise:

Negru pe alb

93

94

Constantin Negruzzi

“Boieri dumneavoastr[! De la venirea mea cu a doua domnie =i p[n[ ast[zi, am ar[tat asprime c[tre mul\i; m-am ar[tat cumplit, r[u, v[rsând sângele multora. Unul Dumnezeu =tie de nu mi-a p[rut r[u =i de nu m[ c[iesc de aceasta; dar dumneavoastr[ =ti\i c[ m-a silit numai dorin\a de a vedea contenind gâlcevirile =i vânz[rile unora =i altora, care \inteau la r[sipa \[rii =i la pieirea mea. Ast[zi sunt altfel trebile. Boierii =i-au venit ]n cuno=tin\[; au v[zut c[ turma nu poate fi f[r[ p[stor, pentru c[ zice mântuitorul: “Bate-voi p[storul, =i se vor ]mpr[=tia oile.” Boieri dumneavoastr[! S[ tr[im de acum ]n pace, iubindu-ne ca ni=te fra\i, pentru c[ aceasta este una din cele zece porunci: S[ iube=ti pre aproapele t[u ca ]nsu=i pre tine =i s[ ne iert[m unii pre al\ii, pentru c[ suntem muritori, rugându-ne Domnului nostru Iisus Hristos — ]=i f[cu cruce — s[ ne ierte nou[ gre=alele, precum iert[m =i noi gre=i\ilor no=tri.” Sfâr=ind aceast[ de=[n\at[ cuvântare, merse ]n mijlocul bis[ricii =i, dup[ ce se ]nchin[ iar[=i, se ]nturn[ spre norod ]n fa\[, ]n dreapta =i ]n stânga, zicând: — Ierta\i-m[, oameni buni =i boieri dumneavoastr[! — Dumnezeu s[ te ierte, m[ria-ta! r[spunser[ to\i, afar[ de doi juni boieri ce sta gânditori, r[z[ma\i de un mormânt lâng[ u=[, ]ns[ nime nu le-a luat seama. L[pu=neanul ie=i din biseric[, poftind pre boieri s[ vie ca s[ osp[teze ]mpreun[; =i ]nc[lecând, se ]nturn[ la palat. To\i se ]mpr[=tiar[. — Cum ]\i pare? zise unul din boierii care i-am v[zut c[ nu iertase pre Alexandru-vod[. — Te sf[tuiesc s[ nu te duci ast[zi la dânsul la mas[, r[spunse celalalt; =i se amestecar[ ]n norod. Ace=tii erau Spancioc =i Stroici. La curte se f[cuse mare g[tire pentru osp[\ul acesta. Vestea se ]mpr[=tiase c[ domnul se ]mp[case cu boierii; =i boierii se bucurau de o schimbare ce le da n[dejde c[ vor pute ocupa iar[=i posturi, ca s[ adune nou[ avu\ii din sudoarea \[ranului. Cât pen-

Negru pe alb

95

tru norod, el era indiferent; el din ]mp[carea aceasta nu a=tepta vreun bine, nici prepunea vreun r[u. Norodul se ]nvoia cu obl[duirea lui Alexandru-vod[; cârtea numai asupra ministrului s[u Mo\oc, care ]ntrebuin\a creditul ce avea la domn, spre ]mpilarea gloatei. C[ci de=i era necontenite jalobele ob=tiei pentru j[fuirile lui Mo\oc, L[pu=neanul sau nu r[spundea, sau nu le asculta. Ceasul prânzului apropiindu-se, boierii ]ncepur[ a veni c[l[ri, ]ntov[r[=i\i fie=tecare de câte dou[-trei slugi. Luau seam[ ]ns[ c[ curtea era plin[ de lefecii ]narma\i =i c[ patru tunuri sta ]ndreptate spre poart[; dar socoteau c[ sunt puse pentru a serba, dup[ obicei, ceremonia prin salve. Unii, poate c[ =i prepuneau vreo curs[, dar odat[ intrând, nu se mai putea ]nturna; c[ci por\ile erau str[juite =i p[zitorii porunci\i a nu l[sa s[ ias[ nime. Adunându-se boierii, 47 la num[r, L[pu=neanul se puse ]n capul mesei, având ]n dreapta pre logof[tul Trotu=an =i ]n stânga pre vornicul Mo\oc. }ncepur[ a zice1 din surle: =i bucatele se aduser[ pe mas[. }n Moldavia, pe vremea aceea, nu se introdusese ]nc[ moda mânc[rilor alese. Cel mai mare osp[\ se cuprindea ]n câteva feluri de bucate. Dup[ bor=ul polonez, veneau mânc[ri grece=ti fierte cu verde\uri, care pluteau ]n unt; apoi pilaful turcesc =i, ]n sfâr=it, fripturile cosmopolite. Pânza mesei =i =ervetele erau de filaliu2 \esute ]n cas[. Tipsiile pe care aduceau bucatele, talgerele =i paharele erau de argint. Pe lâng[ p[rete sta a=ezate ]n rând mai multe ulcioare pântecoase, pline de vin de Odobe=ti =i de Cotnar =i la spatele fie=tec[ruia boier dvorea câte o slug[, care dregea3. Toate aceste slugi erau ]narmate. }n curte, pe lâng[ dou[ junci =i patru berbeci frip\i, erau trei poloboace desfundate, pline de vin; slujitorii mâncau =i beau; 1

A cânta — cuvânt vechi. O \es[tur[ foarte sub\ire. 3 Turna vin — cuvânt vechi. 2

96

Constantin Negruzzi

boierii mâncau =i beau. Acum capetele ]ncepuser[ a se ]nfierbânta; vinul ]=i f[cea lucrare. Boierii ]nchinau =i urau pre domn cu vivate zgomotoase, la care r[spundeau lefeciii prin chiote =i tunurile prin bubuit. Acum era aproape a se scula de la mas[, când Veveri\[ râdic[ paharul =i ]nchinând zise: — S[ tr[ie=ti ]ntru mul\i ani, m[ria-ta! s[ st[pâne=ti \ara ]n pace =i milostivul Dumnezeu s[ te ]nt[reasc[ ]n gândul ce ai pus de a nu mai strica pre boieri =i a bântui norodul... N-apuc[ s[ sfâr=easc[, c[ci buzduganul arma=ului lovindu-l drept ]n frunte, ]l obor] la p[mânt. — A! voi oc[râ\i pre domnul vostru! strig[ acesta; la ei, fl[c[i! }n minut, to\i slujitorii de pe la spatele boierilor, sco\ând junghiurile, ]i lovir[; =i al\i osta=i, adu=i de c[pitanul de lefecii, intrar[ =i n[pustir[ cu s[biile ]n ei. Cât pentru L[pu=neanul, el luas[ pre Mo\oc de mân[ =i se tr[ses[ lâng[ o fereastr[ deschis[, de unde privea m[cel[ria ce ]ncepuse. El râdea; iar Mo\oc, silindu-se a râde ca s[ plac[ st[pânului, sim\ea p[rul zburlindu-i-se pe cap =i din\ii s[i cl[n\[ind. +i cu adev[rat era groaz[ a privi aceast[ scen[ sângeroas[.— }nchipuiasc[-=i cineva ]ntr-o sal[ de cinci stânjeni lung[ =i de patru lat[, o sut[ =i mai mul\i oameni uciga=i =i hot[râ\i spre ucidere, cal[i =i osândi\i, luptându-se unii cu furia desn[dejdei =i al\ii cu aprinderea be\iei. Boierii, neavând nici o grij[, surprin=i mi=[le=te pe din dos, f[r[ arme, c[deau f[r-a se mai ]mpotrivi. Cei mai b[trâni mureau f[cându-=i cruce; mul\i ]ns[ din cei mai juni se ap[rau cu turbare; scaunele, talgerele, tacâmurile mesei se f[ceau arme ]n mâna lor; unii, de=i r[ni\i se ]ncle=tau cu furie de gâtul uciga=ilor =i, nesocotind ranele ce priimeau, ]i strângeau p[n-]i ]n[du=eau. Dac[ vreunul apuca vreo sabie, ]=i vindea scump via\a. Mul\i lefecii pierir[, dar ]n sfâr=it nu mai r[mas[ nici un boier viu. Patruzeci =i =epte de trupuri z[ceau pe parchet! }n lupta =i trânta aceasta, masa se r[sturnase; ulcioarele se sp[rses[r[ =i vinul amestecat cu sânge f[cuse o balt[ pe lespezile salei.

Negru pe alb

97

Odat[ cu omorul de sus, ]ncepuse uciderea =i ]n curte. Slugile boierilor, v[zându-se lovite f[r[ veste de solda\i, plecar[ de fug[. Pu\ini care sc[par[ cu via\[, apucând a s[ri peste ziduri, das[ larm[ pe la casele boierilor; =i ]nvitând pre alte slugi =i oameni boiere=ti, burzuluiser[ norodul =i tot ora=ul alergase la poarta cur\ii, pre care ]ncepuse a o t[ia cu securile. Osta=ii ame\i\i de be\ie f[ceau numai o slab[ ]mpotrivire. Gloata se ]nt[rta din mult ]n mai mult. L[pu=neanul, pre care ]l ]n=tiin\ase de pornirea norodului, trimise pre arma=ul s[-i ]ntrebe ce vror =i ce cer? Arma=ul ie=i. — Ei, vornice Mo\oace, zise apoi ]nturnându-se spre acesta, spune, n-am f[cut bine c[ m-am mântuit de r[ii ace=tii =i am sc[pat \ara de o a=a râie? — M[ria-ta, ai urmat cu mare ]n\elepciune, r[spunse mâr=avul curtezan; eu de mult aveam de gând s[ sf[tuiesc pre m.ta la aceasta, dar v[d c[ ]n\elepciunea m[riei-tale au apucat mai nainte =i ai f[cut bine c[ i-ai t[iat; pentru c[... fiindc[... era s[... — V[d c[ arma=ul ]ntârzie, zise L[pu=neanul curmând pre Mo\oc, care se ]nv[lm[=ea ]n vorb[. }mi vine s[ poruncesc s[ deie cu tunurile ]n prostimea acea. Ha, cum soco\i =i dumneata? — A=a, a=a, s[-i ]mproa=te cu tunurile; nu-i vro pagub[ c-or muri câteva sute de mojici, de vreme ce au pierit atâ\a boieri. Da, s[-i omoare de istov. — M-a=teptam s-aud asemene r[spuns, zise cu o\[râre L[pu=neanul, dar s[ vedem ]nt[i ce vor. }n vremea aceasta, arma=ul se suise pe poarta cur\ii =i, f[când semn, strig[: — Oameni buni! M[ria-sa vod[ ]ntreab[ ce vre\i =i ce ceri\i? =i pentru ce a\i venit a=a cu zurba? Prostimea r[mas[ cu gura c[scat[. Ea nu se a=tepta la asemenea ]ntrebare. Venise f[r[ s[ =tie pentru ce au venit =i ce vrea. }ncepu a se strânge ]n cete, cete, =i a se ]ntreba unii pe al\ii ce s[ cear[. }n sfâr=it ]ncepur[ a striga: — S[ mic=ureze d[jdiile! — S[ nu ne zapciasc[!

98

Constantin Negruzzi

— S[ nu ne mai ]mplineasc[! — S[ nu ne mai j[fuiasc[! — Am r[mas s[raci! — N-avem bani! — Ne i-au luat to\i Mo\oc! — Mo\oc! Mo\oc! — El ne bele=te =i ne prad[! — El sf[tuie=te pre vod[! — S[ moar[! — Mo\oc s[ moar[! — Capul lui Mo\oc vrem! Acest din urm[ cuvânt g[sând un eho ]n toate inimile, fu ca o scânteie electric[. Toate glasurile se f[cur[ un glas =i acest glas striga:“Capul lui Mo\oc vrem.” — Ce cer? ]ntreb[ L[pu=neanul, v[zând pre arma=ul intrând. — Capul vornicului Mo\oc, r[spunse. — Cum? ce? strig[ acesta s[rind ca un om ce calc[ pe un =[rpe; n-ai auzit bine, fârtate! vrei s[ =uguie=ti, dar nu-i vreme de =ag[. Ce vorbe sunt aceste? Ce s[ fac[ cu capul meu? ]\i spun c[ e=ti surd; n-ai auzit bine! — Ba foarte bine, zise Alexandru-vod[, ascult[ singur. Strig[rile lor se aud de aici. }n adev[r, osta=ii nemai]mpotrivindu-se, norodul ]ncepuse a se c[\[ra pe ziduri, de unde striga ]n gura mare: “S[ ne deie pre Mo\oc! Capul lui Mo\oc vrem!” — Oh! p[c[tosul de mine! strig[ tic[losul. Maic[ precurat[ fecioar[, nu m[ l[sa s[ m[ pr[p[desc!... Dar ce le-am f[cut eu oamenilor acestora? N[sc[toare de Dumnezeu, scap[-m[ de primejdia aceasta =i m[ jur s[ fac o biseric[, s[ postesc cât voi mai ave zile, s[ ferec cu argint icoana ta cea f[c[toare de minuni de la mon[stirea Neam\ului!... Dar, milostive doamne, nu-i asculta pre ni=te pro=ti, pre ni=te mojici. Pune s[ deie cu tunurile ]ntr]n=ii... S[ moar[ to\i! Eu sunt boier mare; ei sunt ni=te pro=ti! — Pro=ti, dar mul\i, r[spunse L[pu=neanul cu sânge rece; s[ omor o mul\ime de oameni pentru un om, nu ar fi p[cat? Judec[ dumneata singur. Du-te de mori pentru binele mo=iei dumitale, cum ziceai ]nsu\i când ]mi spuneai c[ nu m[ vrea, nici m[ iube=te \ara. Sunt bucuros c[-\i r[spl[te=te norodul pentru slujba ce mi-

Negru pe alb

99

ai f[cut, vânzându-mi oastea lui Anton Sechele1 =i mai pe urm[ l[sându-m[ =i trecând ]n partea Tom=ii. — Oh! nenorocitul de mine! strig[ Mo\oc, smulgându-=i barba, c[ci de pe vorbele tiranului ]n\elegea c[ nu mai este sc[pare pentru el. }ncai l[sa\i-m[ s[ m[ duc s[-mi pun casa la cale! fie-v[ mil[ de jupâneasa =i de copila=ii mei! l[sa\i-m[ s[ m[ spoveduiesc! +i plângea, =i \ipa, =i suspina. — Destul! strig[ L[pu=neanul, nu te mai boci ca o muiere! fii român verde. Ce s[ te mai spoveduie=ti? Ce-i s[ spui duhovnicului? c[ e=ti un tâlhar =i un vânz[tor? Asta o =tie toat[ Moldova. Haide! lua\i-l de-l da\i norodului =i-i spune\i c[ acest fel pl[te=te Alexandru-vod[ celor ce prad[ \ara. }ndat[ arma=ul =i capitanul de lefecii ]ncepur[ a-l târâi. Tic[itul boier r[cnea cât putea, vrând s[ se ]mpotriveasc[; dar ce puteau b[trânele lui mâini ]mpotriva acelor patru bra\e zdravene care-l tr[geau! Vrea s[ se sprijineasc[ ]n picioare, dar se ]mpiedica de trupurile confra\ilor s[i =i luneca pe sângele ce se ]nchegase pe lespezi. }n sfâr=it puterile ]i sl[bir[, =i sateli\ii tiranului, ducându-l pe poarta cur\ii mai mult mort decât viu, ]l ]mbrâncir[ ]n mul\ime. Tic[losul boier c[zu ]n bra\ele idrei acestei cu multe capete, care ]ntru o clipal[ ]l f[cu buc[\i. — Iat[ cum pl[te=te Alexandru-vod[ la cei ce prad[ \ara! ziser[ trimi=ii tiranului. — S[ tr[iasc[ m[ria-sa vod[! r[spunse gloata. +i mul\[mindu-se de ast[ jertf[, se ]mpr[=tii. }n vreme ce nenorocitul Mo\oc pierea acest fel, L[pu=neanul porunci s[ r[dice masa =i s[ strâng[ tacâmurile; apoi pus[ s[ r[teze capetele uci=ilor =i trupurile le arunc[ pe fereastr[. Dup[ aceea, luând capetele, le a=[z[ ]n mijlocul mesei pe ]ncet =i cu rânduial[, puind pe ale celor mai mici boieri dedesubt =i pe a celor mai mari deasupra, dup[ neam =i dup[ ranguri, p[n[ ce f[cu o piramid[ de patruzeci =i =epte c[p[\ine, vârful c[ria se ]nchia prin capul 1

Vestit general ungur.

100

Constantin Negruzzi

unui logof[t mare. Apoi, sp[lându-se pe mâini, merse la o u=[ l[turalnic[, trase z[vorul =i drugul de lemn care o ]nchidea =i intr[ ]n apartamentul doamnei. De la ]nceputul tragediei acestia, doamna Ruxanda, ne=tiind nimic de cele ce se petreceau, era ]ngrijit[. Ea nu putea afla pricina zgomotului ce auzise, c[ci, dup[ obiceiul vremii de atunci, femeile nu ie=eau din apartamentul lor =i slujnicele nu puteau a se risca ]n mijlocul unei o=timi ce nu cuno=tea ce este disciplina. Una din ele, mai ]ndr[znea\[, ie=ind, auzise vorb[ c[ este zurba asupra lui vod[ =i adusese aceast[ veste st[pânei sale. Buna doamn[, temându-se de furia norodului, era sp[riat[, =i când a intrat Alexandru, a g[sit-o rugându-se dinaintea icoanei, având copiii pe lâng[ dânsa. — A! strig[ ea, slav[ Maicei Domnului c[ te v[d! Mi-au fost tare fric[. — Pentru aceea, precum \i-am f[g[duit, \i-am g[tit un leac de fric[. Vin[ cu mine, doamn[. — Dar ce \ipete, ce strig[ri se auzeau? — Nimic. Slujitorii s-au fost luat la sfad[, dar s-au lini=tit. Zicând aceste lu[ pre Ruxanda de mân[ =i o aduse ]n sal[. }ntru vederea grozavei priveli=ti, ea slobozi un \ipet stra=nic =i le=in[. — Femeia tot femeie, zise L[pu=neanul zâmbind; ]n loc s[ se bucure, ea se sparie. +i luând-o ]n bra\e, o duse ]n apartamenturile ei. Apoi ]nturnându-se iar[=i ]n sal[, g[si pre c[pitanul de lefecii =i pre arma=ul a=teptându-l. — Tu pune s[ arunce peste zid hoiturile câinilor acestora, iar titvele lor s[ le ]n=ire pe zid, zise lefeciului. Iar tu, adresându-se c[tre arma=, s[-mi pui mâna pe Spancioc =i pe Stroici. }ns[ Stroici =i Spancioc erau acum aproape de Nistru. Gona=ii ]i ajunser[ tocmai când treceau hotarul: — Spune\i celui ce v-au trimis, strig[ c[tr[ ei Spancioc, c[ ne vom vedea p[n-a nu muri!

Negru pe alb

101

IV De m[ voi scula, pre mul\i am s[ popesc =i eu...

Patru ani trecuser[ de la scena aceasta, ]n vremea c[rora Alexandru-vod[, credincios f[g[duin\ei ce dase doamnei Ruxandei, nu mai t[iese nici un boier. Dar pentru ca s[ nu uite dorul lui cel tiranic de a vedea suferiri omene=ti, n[scoci feluri de schingiuiri. Scotea ochi, t[ia mâini, ciuntea =i seca pe care avea prepus; ]ns[ prepusurile lui erau p[relnice, c[ci nime nu mai cuteza a cârti cât de pu\in. Cu toate aceste, era nelini=tit, c[ci nu putuse pune mâna pe Spancioc =i pe Stroici, care =edeau la Cameni\a, a=teptând =i pândind vreme. De=i avea doi gineri grafi cu mare influin\[ la curtea Poloniei, era ]ngrijit de ace=ti doi boieri, s[ nu invite pre poloni, care nu c[utau decât pretexte, spre a intra ]n Moldavia; dar ace=ti doi români erau prea buni patrio\i ca s[ nu judece c[ r[zboiul =i venirea o=tilor str[ine ar fi fost pieirea patriei. L[pu=neanul le scrisese ]n mai multe rânduri ca s[ vie, legându-se prin cele mai mari jur[minte c[ nu le va face nimic[, dar ei =tiau cât pre\uie=te jur[mântul lui. Ca s[-i privigheze mai de aproape, se mut[ ]n cetatea Hotinului, pe care o ]nt[ri mai cu os[bire; ]ns[ aici se boln[vi de lângoare. Boala f[cu r[pezi ]naint[ri =i ]n curând tiranul se v[zu la u=a mormântului. }n delirul frigurilor, i se p[rea c[ vede toate jertfele cruziei sale, fioroase =i amenin\[toare, ]ngrozindu-l =i chemându-l la judecata Dumnezeului drept[\ii. }n de=ert se ]nvârtea ]n patul durerii, c[ci nu putea afla ragaz. Chemând pre mitropolitul Teofan, pre episcopi =i pre boieri =i spuindu-le c[ se simte sosit la sfâr=itul vie\ii, ]=i ceru iertare de la to\i, umilindu-se; pe urm[ ]i rug[ s[ le fie mil[ de fiiul s[u Bogdan, pre care ]l las[ mo=tean scaunului =i s[-l ajute c[ci, fiind ]n fraged[ vrâst[, ]ncungiurat de puternici vr[jma=i, nu se va pute ap[ra nici

102

Constantin Negruzzi

pre sine, nici pre \ar[, de nu va fi unire ]ntre boieri =i de nu vor ave dragoste =i supunere c[tr[ domn. — Cât pentru mine, urm[ a zice, de m[ voi =i ridica din boala aceasta, sunt hot[rât a m[ duce la c[lug[rie ]n mon[stirea Slatina, unde s[ m[ sp[sesc, câte zile ]mi va mai l[sa Dumnezeu. Deci, v[ rog, p[rin\i arhierei, de m[ ve\i vedea aproape de moarte, s[ m[ tunde\i c[lug[r... Nu putu vorbi mai mult. Convulsiile ]l apucar[ =i un le=in grozav ca moartea ]i ]nghe\[ trupul, ]ncât mitropolitul =i episcopii, crezând c[ se sfâr=[=te, ]l c[lug[rir[, puindu-i nume Paisie, dupre numele Petru, ce avea p[n-a nu se face domn. Dup[ aceasta, salutând pre doamna Ruxanda de regent[ ]n vremea minorit[\ii fiiului ei, proclamar[ pre Bogdan de domn. Apoi ]ndat[ pornir[ stafete pe la boierii din \ar[ =i emigra\i =i pe la capitanii o=tilor. Abia amurgise când Stroici =i Spancioc sosir[. Desc[lecând pe la gazde, alergar[ cu prip[ la cetate. Cetatea era mut[ =i pustie ca un mormânt de urie=. Nu se auzea decât murmura valurilor Nistrului, ce izbea regulat stâncoasele ei coaste sure =i goale =i strig[tul monoton a osta=ilor de straj[, carii ]ntru lumina crepusculului se z[reau r[z[ma\i pe lungile lor lance. Suindu-se ]n palat, ]i cuprinse nu pu\in[ mirare ne]ntâlnind pre nime; ]n sfâr=it, o slug[ le ar[t[ camera bolnavului. Voind s[ intre, auzir[ un mare zgomot =i se oprir[ ca s[ asculte. L[pu=neanul se trezise din letargia sa. Deschizând ochii, v[zu doi c[lug[ri stând unul la cap =i altul la picioarele sale, neclinti\i ca dou[ statuie de bronz; se uit[ pe dânsul =i se v[zu coperit cu o ras[; pe c[p[t[iul s[u sta un potcap. Vru s[ r[dice mâna =i se ]mpiedec[ ]n ni=te metanii de lân[. I se p[ru c[ viseaz[ =i iar[=i ]nchise ochii; dar redeschizându-i peste pu\in, v[zu acelea=i lucruri, metaniile, potcapul, c[lug[rii. — Cum te mai sim\i, frate Paisie? ]l ]ntreb[ unul din monahi, v[zându-l c[ nu doarme.

Negru pe alb

103

Numele acesta ]i aduse aminte de toate cele ce se petrecuser[. Sângele ]ntr-]nsul ]ncepu a fierbe =i, sculându-se pe jum[tate: — Ce pocit[nii sunt aceste? strig[. A! voi v[ juca\i cu mine! Afar[, boaite! Ie=i\i! c[ pre to\i v[ omor! +i c[uta o arm[ pe lâng[ el, dar neg[sind decât potcapul ]l azvârli cu mânie ]n capul unui c[lug[r. }ntru auzul strig[rilor lui, doamna cu fiiul ei, mitropolitul, boierii, slugile intrar[ to\i ]n odaie. Chiar atunci cei doi boieri veniser[ =i sta ascultând la u=[. — A! voi m-a\i c[lug[rit, striga L[pu=neanul cu glas r[gu=at =i sp[rios; gândi\i c[ ve\i sc[pa de mine? Dar s[ v[ ias[ din minte! Dumnezeu sau dracul m[ va ]ns[n[to=a, =i... — Nenorocite, nu huli! ]l curm[ mitropolitul; ui\i c[ e=ti ]n ceasul mor\ii! Gânde=te, p[c[tosule, c[ e=ti monah; nu mai e=ti domn! Gânde=te c[ prin hulele =i strig[rile tale sparii pre ast[ femeie nevinovat[ =i pre acest copil ]n care razem[ n[dejdea Moldaviei... — Boait[ f[\arnic[! ad[og[ bolnavul, zbuciumându-se a se scula din pat; tac[-\i gura; c[ eu, care te-am f[cut mitropolit, eu te desmitropolesc. M-a\i popit voi, dar de m[ voi ]ndrepta, pre mul\i am s[ popesc =i eu !1 Iar pre c[\eaua asta voi s-o tai ]n patru buc[\i ]mpreun[ cu \âncul ei, ca s[ nu mai asculte sfaturile boaitelor =i a du=manilor mei... Minte acel ce zice c[ sunt c[lug[r! Eu nu sunt c[lug[r, sunt domn! Sunt Alexandru-vod[!... S[ri\i, fl[c[i! Unde-s voinicii mei?... Da\i! da\i de tot! Eu v[ poruncesc. Ucide\i-i pre to\i... Nici unul s[ nu scape... A! m[-n[du=!... Ap[! ap[! ap[! — =i c[zu r[sturnat pe spate, hârcâind de turbare =i de mânie. Doamna =i mitropolitul ie=ir[. La u=[ ]i ]ntâmpinar[ Stroici =i Spancioc. — Doamn[! zise Spancioc apucând de mân[ pe Ruxanda, omul acesta trebuie s[ moar[ numaidecât. Iat[ un praf, pune-l ]n b[utura lui... 1

Miron Costin.

Constantin Negruzzi

104

— Otrav[! srig[ ea, ]nfiorându-se. — Otrav[, urm[ Spancioc. De nu va muri ]ndat[ omul acesta, via\a m[riei-tale =i a copilului acestui este ]n primejdie. Destul a tr[it tat[l =i destule a f[cut. Moar[ tat[l ca s[ scape fiiul. O slug[ ie=i. — Ce este? ]ntreb[ doamna. — Bolnavul s-a trezit =i cere ap[ =i pre fiiul s[u. Mi-au zis s[ nu m[ duc f[r[ el. — Oh! vrea s[-l omoare, r[cni duioasa mum[, strângând cu furie copilul la sân. — Nu-i vreme de stat pe gânduri, doamn[, ad[ogi Spancioc. Ad[-\i aminte de doamna lui +tef[ni\[-vod[1 =i alege ]ntre b[rbat =i ]ntre fiiu. — Ce zici, p[rinte? zise s[rmana femeie, ]nturnându-se cu ochi l[crâm[tori spre mitropolitul. — Crud =i cumplit este omul acesta, fiica mea; Domnul Dumnezeu s[ te pov[\uiasc[. Iar eu m[ duc s[ g[tesc tot pentru purcederea noastr[ cu noul nostru domn; =i pre cel vechi, Dumnezeu s[-l ierte =i s[ te ierte =i pre tine. Zicând aceste, cuviosul Teofan se dep[rt[. Ruxanda lu[ un p[har de argint plin de ap[, pre care-l aducea sluga; =i apoi, mahinalice=te =i silit[ mai mult de boieri, l[s[ s[ cad[ otrava ]n el. Boierii o ]mpinser[ ]n camera bolnavului. — Ce face? ]ntreb[ Spancioc pre Stroici, carele cr[pase u=a =i se uita. — }ntreab[ de fiiul s[u — zice c[ vrea s[-l vad[ — cere de b[ut — doamna tremur[ — ]i d[ paharul — nu vre s[-l iaie!... Spancioc s[ri =i scoase junghiul din cing[toare. — Ba ]l ia, bea... S[-\i fie de bine, m[ria-ta! Ruxanda ie=i tremurând[ =i galb[n[ =i, r[zemându-se de p[rete: 1

Miron Costin.

Negru pe alb

105

— Voi s[ da\i seam[ ]naintea lui Dumnezeu, zise suspinând, c[ voi m-a\i f[cut s[ fac acest p[cat. Mitropolitul veni. — S[ mergem, zise doamnei. — Dar cine va c[uta de nenorocitul acesta? — Noi, r[spunser[ boierii. — Oh! p[rinte, ce m[ f[cu=i s[ fac! zise doamna c[tr[ mitropolitul =i se duse cu el plângând. Amândoi boierii intrar[ la bolnav. Otrava ]nc[ nu ]ncepuse a-=i face lucrarea. L[pu=neanul sta ]ntins cu fa\a ]n sus, lini=tit, dar foarte slab. Când intrar[ boierii, el ]i privi ]ndelung =i, necunoscându-i, ]i ]ntreb[ cine sunt =i ce voiesc? — Eu sunt Stroici, r[spunse acesta. — +i eu Spancioc, ad[ogi celalalt; =i aceea ce voim este s[ te vedem p[n-a nu muri, cum \i-am f[g[duit. — Oh! vr[jma=ii mei! suspin[ Alexandru. — Eu sunt Spancioc, urm[ acesta, Spancioc pre care ai vrut s[-l tai, când ai ucis 47 de boieri =i care a sc[pat din ghearele tale! Spancioc, a c[rui avere ai j[fuit-o, l[sându-i femeia =i copiii s[ cer=[toreasc[ pe la u=ile cre=tinilor. — Ah! ce foc simt c[ m[ arde, strig[ bolnavul, apucându-se cu mâinile de pântece. — Zi acum sloboze=te, c[ci ai s[ mori. Otrava lucreaz[. — Oh! m-a\i otr[vit, nelegiui\ilor! Doamne! fie-\i mil[ de sufletul meu! O, ce foc! Unde-i doamna? Unde-i copilul meu? — S-au dus =i te-au l[sat cu noi. — S-au dus =i m-au l[sat! m-au l[sat cu voi! Oh! omorâ\i-m[, s[ scap de durere! Oh! ]njunghe-m[ tu, tu e=ti mai tân[r, fie-\i mil[! scap[-m[ de durerile ce m[ sfâ=ie! ]njunghe-m[! zise, ]nturnându-se spre Stroici. — Nu-mi voi spurca vitejescul junghi ]n sângele cel pâng[rit al unui tiran ca tine.

106

Constantin Negruzzi

Durerile cre=teau. Otr[vitul se zbuciuma ]n convulsii. — Oh! strig[, ]mi arde sufletul! oh! da\i-mi ap[... da\i-mi ceva s[ beu! — Iat[, zise Spancioc, luând paharul de argint de pe mas[; au r[mas drojdiile otr[vii. Bea =i te r[core=te! — Ba; ba, nu, nu vreu, zise bolnavul strângând din\ii. Atunci Stroici ]l apuc[ =i-l \inu neclintit; iar Spancioc, sco\ând cu\itul din teac[, ]i descle=t[ cu vârful lui din\ii =i ]i turn[ pe gât otrava ce mai era ]n fundul paharului. L[pu=neanul, mugind ca un taur ce vede trunchiul =i securea ce a s[-l loveasc[, voi a se-nturna cu fa\a spre p[rete. — Ce, vrei s[ nu ne mai vezi? ziser[ boierii. Ba, se cade spre osânda ta s[ ne prive=ti; ]nva\[ a muri, tu care =tiai numai a omor]. +i apucându-l amândoi, ]l \ineau nemi=cat, uitându-se la el cu o bucurie infernal[ =i mustrându-l. Nenorocitul domn se zvârcolea ]n spasmele agoniei; spume f[cea la gur[; din\ii ]i scrâ=neau, =i ochii s[i sângera\i se holbaser[; o sudoare ]nghe\at[, trist[ a mor\ii prevestitoare, ie=ea ca ni=te nasturi pe obrazul lui. Dup[ un chin de jum[tate de ceas, ]n sfâr=it, ]=i dete duhul ]n mâinile c[l[ilor s[i. Acest fel fu sfâr=itul lui Alexandru L[pu=neanul, care l[s[ o pat[ de sânge ]n istoria Moldaviei. La monastirea Slatina, zidit[ de el, unde e ]ngropat, se vede =i ast[zi portretul lui =i al familiei sale.

Negru pe alb

107

SOBIESKI +I ROMÂNII 1686 CUPRINS

Pe drumul ce duce c[tr[ cetatea Neam\u, pe la sfâr=itul lui septemvrie 1686, se vedea o oaste mergând. Dup[ un trup de l[nceri ce deschidea mar=a, urmau dou[sprezece tunuri mari trase de boi, apoi o ceat[ de ofi\eri c[l[ri ]n fruntea c[rora erau trei; unul ]n floarea vrâstei, posomorât, gânditor, nec[jit, =i doi mai b[trâni. Tustrei ]n haine poloneze. }n sfâr=it venea duiumul o=tei: tr[suri, bagaje, pedestra=i, =leaht[ pospolit[, amesteca\i, ]n neregul[, cu steagurile strânse, cu capul plecat, cu armele r[sturnate, cu ]ntristarea pe fa\[ =i cu durerea ]n inim[. Nu se auzea nici surl[, nici dob[, numai tropotul cailor, =i pasul oamenilor ce abia se mi=cau, pentru c[ de zece zile caii n-au ros decât coaja copacilor, =i oamenii s-au hr[nit numai cu poame. +i ]ns[ aceast[ oaste, ]n stare a=a tic[loas[, e acea ce a ]ngiosit de atâte ori trufia semilunii, iar acei trei frunta=i ofi\eri sunt hatmanii Iablonovski =i Poto\ki, =i cel din mijlocul lor ]nsu=i Ion Sobie\ki, regele Poloniei. +i cum s[ nu fie sup[rat =i nec[jit vestitul rege? El, Sobie\ki, fala le=ilor, eroul cre=tin[t[\ii, mântuitorul Vienii, s[ fie nevoit pentru a doua oar[ a da pas turcilor, a se trage dinaintea tatarilor =i a moldovenilor, a-=i privi oastea tic[lo=it[ de lipsa merindelor, horopsit[ de du=manii carii ]l urmeaz[ mi=ele=te, f[r[ a ]ndr[zni s[-=i deie piept f[\i= cu el, =i fac prad[ tot ce cade, tot ce r[mâne pe urm[; a nu ]ntâmpina ]n drumul s[u decât o fioroas[ pustietate!

108

Constantin Negruzzi

Cum am zis, mergea ]ncet =i gânditor. Hatmanii lâng[ dânsul p[zeau t[cere, respectând sup[rarea sa de care =i ei se ]mp[rt[=eau. — Ce castel e acesta? ]ntreb[ Sobie\ki când, r[dicând capul, z[ri pe sprinceana dealului, ]n[l\ându-se trufa=[ dinaintea lui, cet[\uia Neam\u. Cu bun[ seam[ vrun cuib a talharilor acestor de moldoveni! — La vreme de r[zboi, aici domnii Moldovei obicinuiesc a-=i trimite averile lor, r[spunse Poto\ki. — A=a! S[ mergem dar s[-l lu[m. Oh! voi s[-mi r[zbun pre Cantemir care m[ ]n=[l[, =i m[ f[cu s[ pierd atâ\a viteji! — Eu a= zice s[ l[s[m cetatea aceasta, zise Iablonovski, =i s[ ne urm[m drumul ]nainte. Avem tunuri de câmp, nu de asalt. — Ba, pre numele patronului meu! nu va zice lumea c[ o cetate s-a ar[tat dinaintea lui Sobie\ki f[r[ a i se cuceri? N-avem tunuri? Vom lua-o dar cu mâinile. — Numele m.tale e destul tun, zise Poto\ki. Trufia polonului m[gulindu-se de aceast[ groas[ lingu=ire, fa\a i se ]nsenin[ la ideea unei izbânzi atât de lesnicioase =i ]ndat[ dete porunc[ s[ se ]n=ire oastea c[tr[ cetate. }n cet[\uie se afla optsprezece pl[ie=i, trimi=i de ispravnicul de Neam\ pentru str[juire, ]n lipsa garnizoanei, care era la F[lcii pe lâng[ domnul Cantemir, unde t[b[râse armia turceasc[. Cu câteva ceasuri mai nainte sosise ]nc[ un tân[r pl[ie=, a c[rui cal asudat p[=tea ]n=elat troscotul ce cre=tea pe lâng[ ziduri. — Mai bea o du=c[, b[iete, zise un b[trân de care se vedea c[ ascult[ to\i, =i ne spune ce ai mai v[zut la Ia=i? — Ce s[ v[d, tat[? Bl[st[m[\ie! Târgul ]i ]n jac. Le=ii prad[ =i dezbrac[ pe bie\ii oameni. — +-apoi zic c[-s cre=tini! — Cre=tini! au pr[dat bisericile =i mon[stirile de odoare. Nu =ti\i ]nc[? S-au dus s[ ieie pe sfânta1 de la Triisfetitele. 1 Moa=tele sf. Paraschevii de la Epivata, aduse cu cheltuiala domnului Vasile-vod[.

Negru pe alb

109

— Doamne fere=te! ziser[ pl[ie=ii f[cându-=i cruce. — A=a, urm[ tân[rul, eram acolo când au mers s[ ieie racla sfintei, dar c[lug[rul, sim\ind, au ]nchis poarta, =i n-au vrut s[ deschid[; atunce... — Pui de om, c[lug[rul! strigar[ ascult[torii. — Atunce craiul lor au poroncit s-aduc[ tunurile ca s[ sparg[ por\ile, dar mai ]nt[i au trimis r[spuns c[lug[rului, care =edea ]n clopotni\[, s[ deschid[, ori face mon[stirea praf =i pulbere. — Auzit-a\i acolo litfa cea p[gân[! +i ce au f[cut popa? — El au r[spuns c[ nu se a=tepta s-aud[ a=a vorb[ de la un ]mp[rat care se zice cre=tin, =i c[ m.s. ]i mare =i puternic, poate s[ fac[ ceea ce zice, dac[ nu se teme nici de Dumnezeu, nici de sfin\ii lui, dar el nu deschide poarta, ci s-a ]ngropa sub zidurile bisericii =i apoi lumea va judeca ]ntre dânsul, atât de slab, =i ]ntre m.s. atât de tare. Auzind aceste, leahul s-au f[cut foc de mânie =i das[ acum poronc[ s[ ]mpu=ce, când unul din hatmanii lui i-au zis nu =tiu ce. Cum ]mi spunea oamenii, i-au zis c[ nu se cade s[ fac[ a=a lucru, s[ strice casa Domnului =i altele multe. }ndestul c[ l-au ]nduplecat s[ deie pace bisericii. — +i ce fac acum le=ii la Ia=i? — Este o s[pt[mân[ de când s-au dus, dup[ ce au v[zut c[ nu mai au merinde pentru o=ti, =i au purces pe Bahlui ]n sus, gândind c-or g[si de toate; dar acolea s[ vede\i. Vod[, din lag[rul turcilor, cum au auzit de aceasta, au =i pornit dup[ dân=ii un mârzac c-o mul\ime de tatari =i vro cinci steaguri de moldoveni, iar mai ]nt[i au trimis pe loc pre capitanul Turcule\ c-o straj[ de c[l[re\i care, apuc[nd ]nainte, au scos to\i oamenii de prin sate, au dat pojar fânului =i fâna\elor, au ascuns prin gropi grâul =i orzul, =i du=manul au g[sit tot pustiu ]n drumul s[u, ]ncât, agiungând la Cotnar, nu g[sea s[ m[nânce decât poamele copacilor; ba ]nc[ au pus prin b[l\i =i ni=te ierburi veninoase de care cum bea, cr[pa; =i vai de capul lor! piereau cu sutele =i ei =i caii, iar care r[mânea pe urm[

110

Constantin Negruzzi

c[dea ]n mâinile moldovenilor, carii, f[r[ mai mult[ judecat[, ori ]l spânzura, ori ]l ]n\epa. — Osânda sfintei Paraschevii! zise b[trânul. Dar tu cum le-ai aflat aceste toate? — Eu — =ti\i c[ m-a\i trimis la Ia=i s[ v[d ce mai este. Dup[ ce s-au dus le=ii, m-am luat cât colea pe urma lor p[n[ la Cotnar, unde m-am ]ntâlnit cu capitanul Turcule\, care mi le-au spus; =-apoi, dup[ ce am v[zut c[ du=manii =i-au luat drumul spre \ara lor, am apucat de-a dreptul piste codri... Dar oare ce bucium[ str[jerul? — F[-i semn s[ se coboare de pe zid, =i s[ vie ]ncoace. Nu trecu mult =i pl[ie=ul de straj[ viind, spuse c[ o oaste mare se apropie de cetate. }ndat[ to\i alergar[ pe ziduri. — Le=ii sunt! strig[ tân[rul ce venise de curând =i pre care l-am auzit vorbind; =i-au schimbat drumul, =i vin aici... — La por\i, fl[c[i! zise b[trânul. }ncuie\i-le =i gr[m[di\i bolovanii pe ziduri. A=eza\i-v[ to\i pe la metereze. S[ nu zic[ leahul c-au intrat ]ntr-o cetate româneasc[, ca ]ntr-o \arin[ pustie. — Dar noi suntem numai nou[sprezece =i asta-i o oaste ]ntreag[, observ[ unul; cum se ... — Taci, mucosule! ]l curm[ b[trânul. Te temi c[-i pieri! Mare pagub[! un mi=el mai pu\in. Vân[torul astfel ]nfruntat se trase ru=inat =i se sui pe ziduri. }n vremea aceasta, oastea se apropiese. Regele trimise un ofi\er ca s[ vorbeasc[ cu cei din cetate. Solul veni la poart[. B[trânul ]l salut[ de pe zid. — Bine ai venit, domnule, ce pofte=ti de la noi? — M[ria-sa regele Poloniei, mare duc[ de Lituania =.c.l.(urma titlurile), v[ face cunoscut c[ s[ v[ ]nchina\i =i s[-i cuceri\i cetatea ]mpreun[ cu toate averile =i merindele; atunci garnizoana va fi slobod[ a ie=i cu arme =i bagaje, f[r[ a i se face nimic[, iar

Negru pe alb

111

cutezând a se ]mpotrivi, cetatea se va cotropi, =i garnizoana se va trece subt ascu\itul sabiei. — Du r[spuns m.sale, zise b[trânul, c[ laude =i ]ngroziri de aste am mai auzit noi, =i tot nu ne-am sp[riet. Mai bine m.s. =i-ar c[uta de drum =i ar da pace unor oameni care nu i-au f[cut nimic[. Cetatea n-avem gând s[ i-o d[m cu una, cu dou[, macar c[ nu sunt ]n ea nici averi, nici merinde. Tot ce-i putem da este plumbul din pu=ce, pre care i-l vom trimite noi de pe ziduri, f[r[ s[ se mai osteneasc[ s[ vie ]nuntru. — Pleca\i-v[, zise trimisul, =i nu v[ pune\i capul ]n primejdie. — Nu purta grij[ de capul nostru, domnule. Gândi\i mai bine la al vostru. — }nc[ o dat[ v[ ]ntreb, v[ ]nchina\i ori ba? — Ba. Parlamentarul se duse. Asaltul ]ncepu. Tunurile a=ezate pe scaune de lemn b[teau necontenit cetatea. Pl[ie=ii r[spundeau cu gloan\e care nu f[ceau gre=. Fie=tecare ]mpu=c[tur[ obora câte unul din vr[jma=i, =i mai ales din ofi\eri, asupra c[rora erau \intite flintele lor. Le=ii piereau f[r[ a face spor. }n ziua dint[i, doi vân[tori pierir[. A doua zi =i a treia zi mai c[zur[ cinci =i se r[nir[ doi. A patra zi c[zu ]mpu=cat ]nsu=i comandantul artileriei le=e=ti, dar mai pierir[ trei din moldoveni. Num[rul bravilor sc[dea pe toat[ ziua. Seara, adunându-se pe lâng[ foc, v[zur[ c[ au sfâr=it =i muni\iile =i merindele. — Ce este de f[cut, tat[? ]ntreb[ tân[rul vân[tor pe b[trânul, care, r[nit la un picior, sta ]ntins pe o lavi\[. — Câ\i au pierit d-ai no=tri? — Zece. — +i nu mai avem nici praf, nici merinde? — Nu. — Dac[-i a=a, apoi mâini diminea\[, urc[-te pe poart[ =i leag[ ]n vârful s[ne\ii un =tergar alb; spune c[ ]nchin[m cetatea, cu

112

Constantin Negruzzi

tocmal[ s[ ne les[ slobozi s[ ie=im =i s[ ne ducem unde vom voi. A=a se urm[. Le=ii primir[ toate condi\iile cerute. Oastea se ]n=ir[ ]n dou[ rânduri, l[sând prin mijlocul ei loc ca s[ treac[ garnizoana, =i poarta se deschise. Atunci, ]n loc de o straj[ numeroas[, se v[zur[ ie=ind =ese oameni, din care trei duceau pe umerele lor pe al\i trei ce erau r[ni\i. — Ce este aceasta? strig[ Sobie\ki r[pezindu-se calare ]naintea lor. Ce sunte\i voi? — Str[jerii din cetate, r[spunse b[trânul r[nit, din spatele fiiului s[u. — Cum! atâ\a sunte\i? — Zece din noi au pierit din mila m.tale. — Voi a\i cutezat a v[ ]mpotrivi mie =i a-mi omor] atâ\a viteji? zise regele. O, asta nu se va trece a=a! urm[ turbat de mânie; trebui o pild[ pentru cei asemine vou[, =i pilda va fi groaznic[ =i vrednic[ de fapt[. Nu merita\i a muri de sabie, ci de =treang. — Spânzura\i-i! Pe loc osta=ii ]ncungiurar[ pre pl[ie=i, carii, depuind jos r[ni\ii, ]=i f[cur[ semnul crucii =i, r[z[mându-se pe s[ne\e, se uitau cu nep[sare la preg[tirile ce se f[ceau pentru moartea lor. Ofi\erii priveau cu ]nduio=are aceast[ scen[. — Fie-mi iertat, sire, zise atunci Iablonovski, apropiindu-se cu respect de regele care =edea posomorât =i mânios, a ar[ta m.tale c[ ace=ti viteji n-au f[cut decât datoria lor, datorie patriotic[ =i vrednic[ de toat[ lauda, =i c[ au avut norocirea a câ=tiga f[g[duin\a marelui Sobie\ki c[ vor fi slobozi =i nesup[ra\i. — }\i mul\[mesc, vrednice al meu tovar[= de arme, zise Sobie\ki ca de=teptat din somn, ]\i mul\[mesc c[ m-ai oprit de a face o fapt[ def[imat[. Ai cuvânt; oamenii ace=tii s-au purtat viteje=te. S[ li se deie fiec[ruia câte cincizeci de zlo\i. Apoi, ]nturnându-se c[tr[ români: Voinicilor, zise, sunte\i slobozi, merge\i ]n pace =i spune\i copiilor =i fra\ilor vo=tri c[ a\i avut cinstea a v[ ]mpotrivi cinci zile regelui de Polonia.

Negru pe alb

113

}ndat[ se f[cu loc moldovenilor, carii, luându-=i r[ni\ii, se ]ndreptar[ c[tr[ mun\i, ]n vreme ce oastea se cobora ]ncet la vale; iar cetatea cu por\ile deschise, purtând pe zidurile sale urmele bombelor du=m[ne=ti, r[mase singur[ pe culmea ]nverzit[, ca un mare schelet de uria=. N.B. Fragmentul acesta a servit d. V. Alecsandri, pentru a compune o dram[ istoric[ ce fu jucat[ ]n iarna trecut[ cu un mare succes pe scena noastr[.

Constantin Negruzzi

114

REGELE POLONIEI +I DOMNUL MOLDAVIEI 1713 CUPRINS

Carol XII, regele svezilor, adusese spaim[ ]n tot nordul Europei; dar nebuneasca lui sume\ie se sf[rm[ ]n sfâr=it de statornica cump[nire a lui Petru I, ]mp[ratul Rusiei, =i acest june rege, pierzând sub Pultava rodul tuturor trecutelor sale biruin\i, abia sc[pase r[nit ]n Moldavia la Tighine (Bender). Nenorocirea lui Carol aduse ]ns[ =i c[derea regelui Stanislav, pre care el ]l suise pe tronul Poloniei, de unde coborâse pre August Electorul de Saxonia. Dar trebui s[ d[m mai ]nt[i o l[murire despre acest rege polon. Carol v[zuse pre palatinul Stanislav Le=cinski când ]i fusese trimis deputat de confedera\ia Varsaviei. Junele palatin pl[cu cuceritorului sved. El avea o fizionomie norocit[, era franc, brav, deprins cu ostenelele =i iubit de vasalii s[i. Regele svezilor cunoscându-l, zise: “Omul acesta ]mi va fi purure prieten”, =i ]n gura lui Carol aceste vorbe ]nsemnau: Omul acesta va fi rege. Curând dup[ aceasta, se porunci Adun[rii s[-l aleag[ rege. Cardinalul primat se ]mpotrivea. — Ce-i lipse=te lui Le=cinski? ]l ]ntreb[ regele sved. — Sire, e prea june... — E de vrâsta mea, ]l curm[ Carol posomorându-se; =i bietul cardinal ie=i, se duse acas[ =i, nu dup[ mult, muri de necaz =i de ru=ine c[ zisese o dobitocie.

Negru pe alb

115

La 4 octomvrie 1705, Stanislav Le=cinski =i so\ia sa Carlota Opalinska se ]ncoronar[ =i se proclamar[ rege =i regin[ Poloniei.1 Carol ]ns[ biruindu-se, c[zu puterea ce sprijinea pre Stanislav. Mai multe partide se ridicar[ =i August reintrând ]n Polonia, le=ii se unir[ cu el, iar Stanislav se trase ]n Pomerania cu o mic[ gvardie ce avea. De acolo sub numele unui francez maior ]n oastea sved[ ce-l chema Haran, ]ntov[r[=it de baronul Sparre — care a fost mai apoi ambasador ]n Englitera =i ]n Fran\a — =i de un colonel, plec[ pe ascuns ]ntr-o noapte spre a merge ca s[ se ]ntâlneasc[ cu regele sved. }ntâmpinând mai multe necaze =i primejdii ]n calea lor, ]n sfâr=it ajunser[ la hotarele Turciei, de unde baronul Sparre se ]nturn[ ]n Pomerania, iar Le=cinski intr[ ]n Moldavia, unde domnea atunce Nicolai Mavrocordat. Dup[ prebegirea domnului Dimitrie Cantemir, Moldavia r[m[sese ]ntr-o stare tulburat[. Duhurile era a\â\ate =i inimile ]ngrijite. Planul lui Cantemir, mai mult personal decât ob=tesc, izbutise numai a da prepusuri Por\ei, care ]ncepuse a privi Moldavia ca o \ar[ du=m[neasc[ =i cine =tie ce urâte urm[ri ar fi avut starea aceasta, dac[ din o norocit[ ]ntâmplare nu s-ar fi rânduit domn Nicolai Mavrocordat. Acesta era unul dintr-acei oameni rari care stau ascun=i ]n umbr[, p[n[ ce timpul =i ]ntâmpl[rile ]i scot la lumin[. El, de=i moldav de vi\[, fusese n[scut la Fanar =i crescut ]n diploma\ia acea greceasc[, din care ades izbucnea mari lucruri, mari pozne. }nzestrat =i cu duh firesc, el cuno=tea mai toate limbile Europei; era bun cârmuitor, aspru c[tr[ aristocra\i, pre care =tia a-i \inea ]n respect, =i blând c[tr[ norod. }ntr-o zi, cum =[dea singur ]n palatul domnesc, un edecliu intrând, ]i dete o scrisoare de la vornicul Manolache Roset, pre care un ]nadins o adusese ]n minuta aceea. 1

Voltaire, Histoire de Charles XII.

Constantin Negruzzi

116

Prin acea scrisoare, acest boier ]l ]n=tiin\a c[ “]ntâmplându-se la un sat de lâng[ Bac[u a fiiului s[u +tefan =i v[zând multele sup[r[ri =i bântuiri ce fac osta=ii le=i =i svezi care veniser[ la iernatic ]n Moldavia, s-au sculat cu slugile sale =i cu oameni de strânsur[ câ\i au putut g[si ]n prip[ =i lovind pre acei osta=i f[r[ veste, i-au spart, =i ]i aduce pre to\i ]n butuci cu steagurile =i ofi\erii lor”. Ad[ogea c[ “au mai nimerit acolo trei ofi\eri svezi cu patru slugi =i c[ se v[d a fi oameni de treab[, care, v[zând prinderea le=ilor, ar fi juruit mul\i galbini de aur ca macar pre dân=ii s[-i las[ a se ]ntoarce la Ardeal de unde au venit; dar c[ el le-ar fi r[spuns c[-i dator a-i aduce ]naintea domnului, c[ ei s-ar fi primit, rugându-l numai s[ nu intre ziua ]n Ia=i; =i c[ vine =i el cu dân=ii la mon[stirea Galata”1. A doua zi seara, sosi vornicul Manolache =i cu acei trei ofi\eri =i, l[sând pre doi cu fiiul s[u +tefan la monastire, veni cu cel al treile la curte. Mavrocordat ]l primi, de=i era aproape de miezul nop\ii. Vorba ]ntre ei urma latine=te. Ofi\erul se recomend[ ca un francez ]n slujba regelui de Svedia. — Dar ce rang ai? ]ntreb[ Mavrocordat. — Major sum, r[spunse acesta. — Imo maximus es, zise prin\ul zâmbind =i, sculându-se, ]l salut[ cu respect, c[ci ]l cunoscu c[ era regele Stanislav, pentru c[ a fost v[zut pe tat[l s[u Le=cinski (cu care acesta sem[na foarte) când fusese ambasador lâng[ Poarta Otoman[. }ndat[ porunci s[-i g[teasc[ gazd[ la Trisfetitele, unde rândui spre slujba sa din ]nsu=i curtenii s[i pre cuparul, camara=ul al doile, vatavul de copii =i pre caminarul Spandonie cu un capitan de osta=i. }n urm[toarea zi, ]n vreme ce regele polon mergea la biserica catolic[ ca s[ se comunice, stafetele lui Nicolai-vod[ plecau ca s[ vesteasc[ vezirului, hanului =i pa=ii de Bender venirea acestui oaspet la Ia=i. 1

Nicolae Costin, Hron.

Negru pe alb

117

A=teptând r[spuns, Mavrocordat se ]ntâlnea ades serile cu Stanislav care nu ie=ea, ascultând liturghia ]n cas[, pe care o zicea ]n toate dimine\ile un preot franciscan. R[spunsul n-a ]ntârziat. El cuprindea c[ domnul Moldaviei s[ trimi\[ ]ndat[ sub bun[ paz[ pe regele Poloniei la Tighine. Spun c[ Stanislav auzind hot[rârea aceasta, =i-a adus aminte de Fran\isc I, regele Fran\iei, care dup[ fatala b[t[lie de la Pavia, unde c[zuse prins, scria maicei sale aceste neuitate cuvinte: Tout est perdu fors l’honneur!

Constantin Negruzzi

118

CÂNTEC VECHI CUPRINS

Odinioar[, \inutul Hârl[ului era unul din cele mai frumoase a \[rii. Ast[zi ]ns[ =i-a pierdut p[n[ =i numele =i, ]n adev[r, e p[cat, c[ci f[r-a vorbi de podgoria Cotnarii, vestit[ prin vina\ele sale, ]n el g[se=te cineva dealul Catalinei, de care, de=i istoria nu pomene=te, tradi\ia ne spune c[ se nume=te astfel de pe numele unei prin\ese române, care sc[pase de o naval[ du=m[neasc[ ]n vârful lui, unde, f[când =an\uri =i baterii, se ap[r[ cu slugile sale; ruinele politiei Cotnarii, unde un domn1 a ]ntemeiat o universitate vestit[ pe acele vremi; dou[ biserici, una ortodox[, alta catolic[, zidit[ de doi prin\i români; beciuri gigantice, pre care, oricât s-a ]ncercat ciocanul vandalilor, tot nu le-a putut ]nc[ surpa de tot; DumbravaRo=ie, fapt[ barbar[ =i mare a unui mare domn2, care, ca s[ las[ un monument fieros a viteziei sale, ]njug[ le=ii la plug =i sem[n[ o ]ntreag[ câmpie cu ghind[. Ghinda a produs stejari uria=i =i, când vântul clatin[ frunzele lor, se aude un gem[t tânguios ca ]n p[durea Dodonii. Mai ]ncolo, vezi un istm de p[mânt, numit Podul de lut, care une=te dou[ pr[p[stii =i al[turea un izvor ce se cheam[ Fântâna cerbului. }n locul acesta a fost t[iat bravul Dragomir, care cutezase a se ]namora cu fiica lui Radu Mihne, pâng[rind cu plebea lui sângele patrician =.a., =.a. 1 2

Iacov. +tefan.

Negru pe alb

119

Toate aceste vechi r[m[=i\e a gloriei str[mo=e=ti, f[cute pe m[sura oamenilor mari =i pe care noi, mirmidoni degenera\i, nu le putem nici pre\ui, nici ]n\elege, le vizitam c[l[uzit de un b[trân mazil din Cotnari, la care tr[sesem la gazd[. — Nu =tii care e balta unde au pierit atâta c[l[rime le=easc[ ]n vremea domnului Constantin Cantemir? am ]ntrebat pre c[l[uzul meu. — N-a fost niciodat[ balt[, ci numai un loc hleios, plin de mla=tine, colo devale. — Unde mi se ]nglodaser[ ro\ile tr[surii? — A=a; =i ]nc[ acum e var[, dar toamna nu e de ]mblat =i le=ii au venit despre toamn[. }mi spunea tat[l meu c[-i spunea bunul s[u — care a fost ]n b[t[lia aceea cu c[pitanul Turcule\ — c[ mul\i le=i au pierit aice =i c[ ]mp[ratul lor de necaz mare ]=i b[tea ulanii cu sabia =i le zicea: “Nadba umirác jak psy”, adec[: “Ru=ine s[ muri\i ca câinii”. — Cantemir s-a purtat cu mare minte atunci; el era bun domn. — Bun =i nu prea. A omorât doi bunatate de boieri, pentru c[-i da pe foaie =i nu-l lasa s[-=i fac[ mendrele; dar a=a a fost de când e \ara noastr[. Dreptul ]mbl[ totdauna cu capul spart. — Poate; ]ns[ mi se pare, mo=ule, c[ nu pre ave\i dreptate a v[ plânge tot de domni =i nu =i de boierii care ]ncungiur[ pre domni. — Acei doi pre care i-a t[iat nu-l sf[tuiau de r[u. }i ziceau numai: “M[ria-ta, mai des cu paharul =i mai rar cu birul, c[ nu poate \ara”. E, cine-i asculta! — Miron logof[tul =i Velicicu hatmanul erau prieteni lui Cantemir. El nu i-ar fi omorât de nu l-ar fi ]ndemnat ministrul s[u Iordache Roset visternicul =i Cantemir a plâns mult c-a f[cut a=a p[cat. Judecând deci c[ =i domnitorii au sl[biciunile lor ca =i ceilal\i oameni, trebuie a osândi pe sfetnicul ce-l ]mpinse la asta. — Poate c[ ai cuvânt d-ta. Las-s[ se mânânce lupii ca s[ mai r[sufle oile. Când au murit boierii aceia, ie=ise =i un cântec care-l =tia tat[l meu pe de rost; ]l =i pescrisesem eu...

Constantin Negruzzi

120

— M[ rog, caut[-l =i mi-l d[, am strigat. — Ce s[ faci d-ta cu el? Cântecul acesta nu-i f[cut de boieri, nici pentru boieri. +tii d-ta c[ boier la boier nu-=i face cântec. Corb la corb nu scoate ochii. — Fie cum zici, numai d[-mi cântecul. Ajungând acas[, mazilul mult[ vreme l-a c[utat; ]n sfâr=it, ]ntrun unghi pe poli\[, g[sind un ghizdan vechi, ]l deschise =i, dintrun smoc de t[rf[loage de mo=ie (care-l s[r[ciser[ de tot cu judec[\ile), scoase o hârtie afumat[ pe care mi-a dat-o. Cetindu-o, m-am ]ncredin\at c[ oamenii de pe atunci nu scriau mai r[u decât acum. M-am pus de l-am pescris ]ntocmai dupre a mo=neagului: CÂNTEC Cantemir era un domn Altfel pre de treab[ om, Numai \ara cam pr[da. Boierii, v[zând a=a, }i zicea: “M[ria-ta! Cu paharul ]ndese=te, Dar cu birul mai r[re=te”. Domnul la mas[-i poftea +i cu cotnar ]i cinstea, P[n[ ce ]i ]mb[ta. Boierii când ]nchina }i zicea: “M[ria-ta! Cu paharul ]ndese=te, Dar cu birul mai r[re=te”. El ]ns[ nu-i auzea, Mânca, bea =i j[cuia, +i-n seam[ nu le baga.

Negru pe alb

121

Boierii se sup[ra +i-i zicea:”M[ria-ta! Cu paharul ]ndese=te, Dar cu birul mai r[re=te”. }ntr-o zi s-au adunat +-au f[cut ]ntre ei sfat, Când la divan i-a chema Pe norod a judeca, S[-i zic[: “M[ria-ta! Cu paharul ]ndese=te, Dar cu birul mai r[re=te”. Domnul dac[ au v[zut C[ de =ag[ s-au trecut, +i c[ vor a-l d[r[ma, C[ci boierii nu-nceta A-i zice: “M[ria-ta! Cu paharul ]ndese=te, Dar cu birul mai r[re=te”, Foarte mult s-au mâniat; Pre doi din ei i-au t[iat. Ca doar de ei va sc[pa, +i nu-i va mai asculta Zicându-i: “M[ria-ta! Cu paharul ]ndese=te, Dar cu birul mai r[re=te”. Ei la moarte se ducea Veseli, vorbea =i râdea, Fric[ nicicum ar[ta, +i-n gura mare striga: “Ien auzi, m[ria-ta!

Constantin Negruzzi

122

Cu paharul ]ndese=te, Dar cu birul mai r[re=te”. Spun c[ cum i-au omorât, Pe loc domnul s-au c[it, C[ci ]ndat[ ce-nopta, Amândoi i s-arata +i-i zicea: “M[ria-ta! Cu paharul ]ndese=te, Dar cu birul mai r[re=te”. Pe la schituri, seh[strii, Au dat multe liturghii, C[ doar ]i va ]mp[ca: Dar prin somn tot ]i visa Zicându-i: “M[ria-ta! Cu paharul ]ndese=te, Dar cu birul mai r[re=te”. Neavând nicicum ragaz, De ciud[ =i de necaz, Muri ]n[l\imea-sa. Norodul ]l ]ngropa Zicându-i: “M[ria-ta! Cu paharul ]ndese=te, Dar cu birul mai r[re=te”.

III POEZIE

CUPRINS

POTOPUL }n ziua aceea s-au desf[cut toate izvoarele adâncului, =i jgheaburile cerului s-au deschis. F a c e r e , cap.7

Negur-amenin\[toare orizonul ]nv[lise, Iar prin n[du=itul aer vântul ager vâjia, Dup[ nouri gro=i =i negri soarele-acum asfin\ise, +i scaldat[-n sânge luna ]n prejma lui r[s[rea. Iat[ mare ]ntuneric preste univers se las[, +i grozavul ceresc tunet ]ncepu a bubui, Tot p[mântul se cl[te=te; marea din matca sa ias[; Preste lumea vinovat[ n[v[lind a se l[\i. Bolta cerului se sparge subt a apei greutate, Ploaia se arunc[ râuri ca pe gura unui scoc, Sate, târguri =i ora=e, cet[\i, turnuri ]necate, Se v[d numai când prin nouri ]=i fac fulgerele loc. Dumnezeu apuc[-n mân[ palo=ul de r[zbunare, El e mult-]ndur[torul, dar =i drept-judec[tor, Vrea s[ pedepseasc[ lumea pentru-a sfintei legi calcare, +i sume\ul om s[ vad[ c[-i un vierme muritor! Mun\ii, m[gurile nalte sta subt ap[ ]ngropate, Undele sp[imânt[toare preste ele s-arunca;

Negru pe alb

125

Numai a unei stânci cre=tet prin talazele turbate Precum un uria= stra=nic din adâncuri s-ar[ta. V[lm[=al[ zgomotoas[ ocolea coastele sale, Pre care apele negre cu pornire le izbea; Omenirea ]mpregiuru-i scotea \ipete de jale, Nevoindu-se cu sil[ s[ se urce p[n-la ea. O, ce r[cnete grozave! ce amar[ suspinare! Dar moartea plutind pe valuri glasul lor nu asculta, Ea venea =i preste dân=ii ap[sând recile-i gheare, }n noianul pr[p[dirii f[r[ mil[-i cufunda. Acolo un crac de munte se dezghin[ cu pornire, Pr[v[lindu-se cu vuiet ]n talazul r[zvr[tit, Tic[lo=ii ce pe dânsul sta cuprin=i de ]ngrozire, Cad cu el — moartea-i a=teapt[ — undele i-au coperit! Mai ]ncoaci un =iroi iute pe un tân[r fiiu cuprinde, Când s[rmanul vrea s[ scape pe al s[u tat[ b[trân, +i s[ duc[ mai departe unde apa nu se-ntinde, Pe maic[-sa care \ine fr[\iorul lui la sân. Nu e mijloc de sc[pare de a Domnului urgie, Pretutindini este moarte, pretutindini ocean, Numai stânca uria=[ se ]nal\[ cu mândrie, Ar[tându-=i golul cre=tet preste groaznicul noian. P-acea mare ]n[l\ime singuri doi tineri sc[par[, Ginga=a fat[ Selmina =-amorezul s[u iubit, Ei v[d moartea cum spre dân=ii se apropie amar[, Mul\[mi\i c[ =i atunce soarta nu i-au desp[r\it.

126

Constantin Negruzzi

Amândoi au r[mas singuri din grozavnica pierire, Cungiura\i de negre ape, d-acel vifor furios; Ploaia preste ei se vars[ ca =iroiul ]n pornire, Clocotesc fierbând deasupra tunetele fioros. Iar prin latul ]ntuneric ce se-ntinde pe t[rie Când de când br[zduind cerul fulgerul scânteitor, Preste undele muginde le-ar[ta cu groz[vie Cum plutea ca ni=te plaghii le=ile fra\ilor lor. A Selminei line lacrimi cu ploaia amestecate Se pr[val ca dou[ râuri pe-ovilit[ fa\a sa, Inima-i din loc s[rit[ de abia ceva se bate, Ca s-arate c[ via\[ ]n ea ]nc[ mai era. Ca o floare ]ncujbat[ d-a criv[\ului suflare, Se lipe=te lâng[ pieptul pre scumpului ei Edvin, +i privindu-l mult[ vreme, cu o lung[-mbr[\o=are }n sfâr=it astfel gr[ie=te, slobozind un slab suspin: “Nu ne-a mai r[mas, Edvine, de n[dejde nici o raz[, A sosit a vie\ii noastre sfâr=itul ]ngrozitor, Prive=te cum sluta moarte c[tr[ noi ]nainteaz[! O, durere-a desp[r\irei! O, al nostru trist amor! Ah! care din aste valuri, unelte-a mor\ii cumplite, Care e acel ce soarta pentru noi l-a hot[rât? Pu\inele mele zile iat[-le de-acum sfâr=ite! Sprijine=te-m[ ]n bra\e-\i, s[ mor l-al t[u sân iubit. }n curând a s[ soseasc[ mâna mor\ii cea de ghea\[ +i de draga ta Selmin[ s[ s-ating[-nfiorat,

Negru pe alb

127

S[ m[ ia de lâng[ tine, de lâng[ scumpa mea via\[ Ca s-afunde ]n adâncuri un suflet nevinovat!...” }n fiorii sp[imânt[rii le=in[ tân[ra fat[, Undoioasele ei coame viforul le-nv[luia; Sem[na ca o ml[di\[ de-un vânt ager sf[r[mat[. +i — furtuna nu-ncetase, =i apa se tot suia! }n a sale slabe bra\e Edvin strâns la piept o \ine, C[utând s[ o ]nvie cu-al s[u rece s[rutat; Nu gânde=te la pieirea ce era pe lâng[ sine. Lumea, viforul, potopul, via\[, moarte a uitat. Nimic alt[ el nu vede decât pe-a sa mult-iubit[ +i-n vederea ast[ trist[ ]n inima lui sim\ind O durere mult mai crud[ decât moartea cea cumplit[, Fa\a ei muiat[-n lacrimi o s[rut[ suspinând, Zicând: “Draga mea Selmin[! ah! rogu-te, te treze=te, Fie-\i mil[, o pre-dulce, de-al meu plâns, de-al meu oftat, Mai deschide ochi=orii, pe iubitul t[u prive=te! Ah! al t[u sufle\el poate c[tr[ ceruri a zburat!”... De-a iubitului s[u lacrimi =i duioas[ s[rutare Se de=teapt[ biata fat[ din acel le=inat greu, +i-n[l\ând spre ceruri ochii, c-o adânc[ suspinare Zice: “Oh, cât e de mare mânia lui Dumnezeu! O, tu sfânt[, prea-]nalt[, fiin\[ misterioas[! Tu care ai locuin\[ ]n acest cer ]nfocat, Dumnezeule cumplite! de ce mâna-\i mânioas[ Preste noi nenoroci\ii cu urgie-ai ap[sat?

128

Constantin Negruzzi

Care fu a noastr[ vina, prea-puternice-mp[rate! De vrei s[ ne pierzi cu lumea care \ie a gre=it? Au doar sunt atât de grele =i mari a noastre p[cate? }ns[ noi n-am f[cut alt[ decât numai ne-am iubit. Oh! cât e=ti de stra=nic, Doamne, ]n a ta dreapt[ mânie, Cât d-amar este paharul ce-l bem ]n acest minut!... Ah! din mintea mea nu ias[ acel ceas de groz[vie Când ]n undele turbate pe-al meu tat[ am v[zut. Cum se lupta ]mpotriva ]nviforatelor ape, Nevoindu-s[ s[ poat[ p[n-la noi a se urca, +i v[zând c[ nu-i r[mâne vro n[dejde ca s[ scape }ntinses-a sale bra\e spre-a m[ binecuvânta; Când deodat[ preste dânsul c[zând valul cu pornire +i d-aceast[ de pe urm[ mâng[iere m-a lipsit; }ns[, scumpule Edvine, oricare nenorocire A= uita fiind cu tine, vie\uind cu-al meu iubit... Dar ce poate face omul ]mpotriva voiei sfinte? Cine poate ]n\elege scopul ei acel ascuns? Iart[ cârtirile noastre, Dumnezeule p[rinte! C[ci ele scap dintr-un suflet ce durerea l-a p[truns.” Edvin sprijinea ]n bra\e p-a lui scump[ amorez[ Ce de silnica suflare a furtunii s-alignea, C[uta nenorocitul ca s[ o ]mb[rb[tez[, S[-i astâmpere durerea, =i aceste ]i zicea: “Draga mea! Nici o fiin\[ pe lume nu mai tr[ie=te, Din ob=teasca pr[p[dire nici un om n-a mai r[mas,

Negru pe alb

Numai noi mai viem ]nc[, dar =i pentru noi sose=te Moartea s[ ne-mbr[\o=ez[ ]n acest amarnic ceas. Cum a rou[i pic[tur[ soarele de diminea\[ O usuc[ =i o scurge, ca =i când nu ar mai fi, Astfel, scumpa mea Selmin[, fu =i trista noastr[ via\[, Se usc[ precum =i roua, =i cât =i dânsa tr[i. Dumnezeu acest puternic, a c[rui suntem lucrare, Pedepse=te pe dreptate pe omul cel vinovat; El ne-au f[cut, el ne pierde. — S[ ne plec[m cu r[bdare, Neuitând c[ el de este drept, e =i mult-]ndurat — Ca un st[pân =i p[rinte ceart[, dar =i miluie=te, Pentru noi, a sa zidire, ]ngrijire va avea, El o vecinic[ via\[ ]n ceruri ne preg[te=te.” — +i — furtuna nu-ncetase, =i apa se tot suia!... De cuvintele acestea Selmina ]ncuragiat[, Sim\i o nou[ putere ]nc[lzind sufletul s[u, C[tr[ cer cu duio=ie ochii mai r[dic-o dat[ Zicând: “L[udat s[ fie numele lui Dumnezeu! De-acum poate sosi moartea, ea nicicum m[ ]ngroze=te, C[ci ]ncai mor mul\[mit[ lâng[ scumpul meu iubit...” Vorbind ]nc[, iat[ apa preste dân=ii n[v[le=te; Valurile-acoperindu-i ]n adânc i-au ]nghi\it. 1837, noiemv.

129

Constantin Negruzzi

130

MELANCOLIA CUPRINS

O puternic[ plecare ce nu rabd[-mpotrivire M[ ]ndeamn[ s[ cânt ast[zi acea tân[r[ sim\ire Ce-n singur[tate numai ]=i are loca=ul seu, Dar ceresc trimis ]n lume din sânul lui Dumnezeu. Fie ca aceste versuri ce curând vor fi uitate S[ aduc[ alinare vrunor inimi ]ntristate, +i resfirând pe-a lor cale ni=te nemernice flori, S[ le-mpr[=tie necazul =-ai sup[r[rilor nori; C[ci pl[cerile sunt multe care vin din bucurie, }ns[ nu pu\ine are =i dulcea melancolie; +-un om sim\itor alege, decât agere cl[tiri, Pe ale melancoliei lini=titele uimiri. }l prive=ti c[tând s[ afle ]n al artelor loca=e Nu icoane renumite, pomeniri mândre, trufa=e, Ci tabloul melanholic unde-un june-amorezat St[ j[lind pe str[ini \[rmuri de iubita-i dep[rtat; Sau un tân[r ce suspin[ ]ntru-o singur[tate, Suferind pentru-a sa \ar[, pentru drept =i libertate. Câte ori a zilei raz[ ]l g[se=te ]nc[ treaz, Adâncit ]n reverie =i cu lacrimi pe obraz! Câte ori petrece noaptea absorbit ]ntru gândirea Unui fulger de n[dejde ce-i menise fericirea, Cugetând la suvenirea unor dulci ]mbr[\o=eri, Uitând via\a =-ale lumii minciunoasele pl[ceri! Ah! Amorul e virtute pentru cine-l pre\uie=te, Pentru cel care ]l simte, =i din inim[ iube=te! Fericit cine-l cunoa=te! fericit cine-l sim\i! Iat[ lina prim[var[ ]ncepu a ne zâmbi; Mii de flori ]nsmalt[ câmpul r[v[rsând a lor miroase, Iar zefirii pintre frunze cu-a lor aripi r[coroase R[spândesc un dulce sunet pe natur[-nveselind,

Negru pe alb

131

+i la glasul lor f[ptura se resimte ]nviind. Dar decât acel lux mare a naturii ]nflorite Prefer[m mai bine umbra celor r[diuri lini=tite; Acolo ]n ]ncântare sub frunzi=ul nep[truns, Inima ]=i dezv[le=te simtimentul s[u ascuns. Când copaci plecând asupr[-\i a lor frunte despletit[ }\i ]ntov[r[=esc pa=ii pe-o carare mult iubit[; Când zefirul care-n =esuri de abia r[sufl[ lin, Pintre frunze se aude ca un gem[t de suspin; Toate chem la reverie, toate plec la ]ndurare, +i-n r[coarea acea dulce inim-afl[ stâmp[rare. C[ci condus[ de natur[ spre mai tinere gândiri, Cu pl[cere-=i aminte=te trecutele suferiri. Vezi p[râul acest trândav, sc[ldând paji=tea cea verde, Cum prin flori trufa= se primbl[, =i subt arce verzi se pierde? Valul s[u pare c[ poart[ lacrimi limpezi =i oft[ri, }ndemnând cu-a sa murmur[ la duioase cuget[ri; Lâng[ el o mândr[ salce cu lungi ramuri atârnate }=i ]mplânt-]ntr-a lui ape cosi\ele-i resfirate; Acea und[ gem[toare, acel arbure j[lind Parc[ sunt doi juni prieteni ce, al nostru chin privind, Se ]ndur l-a noastre patimi, la a noastr[ grea durere, +i ne-aduc prin a lor fream[t o pl[cut[ mâng[iere; Noi iubind comp[timirea ce ei vor a ne-ar[ta, Afl[m vie mul\[mire lâng[ dân=ii a ofta. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . S-ascult[m, ce se aude? Ce nou glas r[sun[ oare? A dumbr[vii cânt[rea\[, ginga=a privighetoare, Prin accente iscusite r[diul tot a ]ncântat; Ascultând-o simt c[-n sine-mi un nou ce s-a de=teptat. Cât iubesc s[-mi opresc pa=ii subt umbra de desf[tare

132

Constantin Negruzzi

Unde cade ]n suspine a ei jalnic[ cântare! Gânditor =i dat cu totul s-aud dulcele ei glas, Sub copaciul acest mândru ]n uimire am r[mas, Nu bag seam[ c[ deasupr[-mi vijelie se stârne=te, Sau c[ soarele apune, ori c[ tunetul vuie=te, +i c-a zilei luminare de pe cer acum s-a stâns; Simt a ei durere numai, ascult numai al ei plâns, Dar t[cu — nu mai r[sun[ tânguioasa-i melodie, Eu stau ]nc[, ascult ]nc[ cuprins de melancolie. Steaua zilei ostene=te tânjitoarele-mi vederi; Ochiul meu muiat ]n lacrimi afl[ mai multe pl[ceri Când pe nori d-azur =i aur c[utând se obose=te Lumina ce nu se vede, dar tot ]nc[ se sim\e=te: Ziua ast[ care moare, noaptea care s-a ]ntins, Umbra cea misterioas[ ce p[durile-a ]ncins, Dulcea paserei cântare ce treptat se mic=ureaz[, Trandafirul ce s-ascunde, râul care murmureaz[, +esul, câmpii ce de umbr[ peste tot s-au ]nv[lit, R[coreala ce r[vars[ un v[zduh ]mb[ls[mit, Luna gale=[ ce-ncepe s[ se nal\e cu trufie, Ar[tându-=i printre neguri a sa frunte argintie, Linul zuzet ce din ap[ se r[dic[ cu amor, A nemernicei bufni\e cântecul ]ngrozitor, Aduc mult[ alinare la a inimii durere, +i sub v[lul s[u natura are-o mai vie pl[cere. Toamna ve=ted[ =i trist[ are iar[=i frumuse\i Ca =i omul ce ajunse ale vrâstei c[runte\i. Când din v[i cu turb[ciune achilonul se r[dic[, +i când frunza-ng[lbenit[ l-ai copacilor trunchi pic[, Muritorul melancolic v[zând natura murind, La al s[u iubit prieten departe de el gândind, Afl[-o crud[ mul\[mire ]n a firei dezbracare, C[ci frumoasa prim[var[ ]nfrunta a sa-ntristare;

Negru pe alb

}ns[ toamna suferind[ potrivit[ cu-al s[u chin E un leac l-a lui durere, un p[rta= l-al s[u suspin. Acel =es, acea dumbrav[ =i colnicele cernite }l privesc, =i de-a lui jale parc[-s =i ele mâhnite. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Cât iubesc printre ruine s[ m[ primblu-adeseori, Monumente p[r[site a c[ror locuitori F[ceau lumea s[ r[sune de-a lor fapte l[udate, Trei lucruri iubind ]n via\[, onor, glorie, dreptate. Dar pierir-acum eroii, =i ai lor urma=i mi=ei, Interesul au pova\[ =i-nvr[jbirea ]ntre ei! — Nu mai sunt! — A lor cenu=[ ce-n v[zduh fu aruncat[ De fii corci =i f[r[ cuget cu dispre\ este c[lcat[! Ah! curând sosi-va vremea tic[lo=ii a sim\i }n ce râp[ egoismul are a-i pr[p[stui!... Cugetând la vechi eroii, =i privind a lor morminte De Saturn desfigurate, ]mi aduc ades aminte Cât de mari au fost odat[, câte neamuri au ]nvins, +i simt ochi-mi c[ se ]mplu de un patriotic plâns. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . V[d o veche monastire, sfânt azil de poc[in\[, Unde nevinov[\ia ]=i aleas[ locuin\[. Al aramei tristul sunet gândul meu a de=teptat, Spre loca=ul mântuirii pa=ii mei a ]ndreptat. }n aceste ziduri sfinte unde Domnul se m[re=te, P[c[tosul alinare con=tiin\ei lui g[se=te; Aici suflete viteze, p[r[sind a lumii greu, }=i petrec restul vie\ii l[udând pre Dumnezeu. Gândul lor fugind din lume este numai vecinicia, Când ]i v[d, un nou pre\ are ]n ochi-mi melancolia, Judecând c[-n lumea asta ne e dat s[ suferim...

133

Constantin Negruzzi

134

Unde sunt? Unde m[ aflu? — Lâng[-un jalnic \interim! Ce cucernic[ privire! Ce icoan-]navu\it[! Câte gânduri mâng[ioase pentr-o inim[ r[nit[! }ns-aice nu se vede nici un falnic mausoleu, Care s[ ]nveciniceasc[ pomenirea vrunui reu; Nu, nici marmur[, nici aur, nici aram[ se z[re=te, Pe-a saracilor morminte numai iarb[ verde cre=te. Te salut, loca= cucernic s[rmanului muncitor, Care-a fost toat[ via\a statului folositor! Te salut! pentru c[ traiu-i pururea ]n asuprire, De abia aice afl[ o adânc[ lini=tire; Cu respect =i duio=ie m[ ]nchin astui mormânt... Patriot a fost acesta, de folos l-al s[u p[mânt. Nu un trântor ce ]n via\[ numai r[u =tiu a face +i din a \[rii lui sânge s[ se-ngra=e-n bun[ pace. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Aurora se ive=te vestitoarea dimine\ii. Alt[ zi — Luna s-ascunde — Un nou pas pe calea vie\ii! 1838, septemv.

CUPRINS

GELOZIE +tii, drag[, pentru ce când te v[d, m[ mâhnesc? +tii pentru ce ades când mai mult te privesc, M[ vezi posomorât, =i ne-ncetat oftez, Când tu m[-mbr[\o=ezi, eu tac =i m[-ntristez? Când tu credin\[-mi juri, =i-mi dai ]ncredin\[ri De cel mai dulce-amor, r[spund prin suspin[ri?

Negru pe alb

+tii pentru ce? — Ba nu. — Ah! trebui s[ \i-o spun. Destul e de când chin ]n sufletu-mi adun! }n inim[-mi s-a-nfipt un ghimpe veninos, +i p[timesc, =i v[d, =i simt c[ sunt gelos! Când ]mi ]nchipuiesc c[ numai Dumnezeu Fu-n stare a crea un suflet ca al t[u, Când =tiu c[ n-a mai fost nici poate a mai fi Ca tine pe p[mânt s[ poat[ a iubi, M[ tem de orice om se-ntâmpl[ de-ntâlnesc S[ nu-\i zic[ cumva cuvântul: te iubesc! Cunosc c[ m[ iube=ti, o v[d ne]ncetat, Dar oare n-ai avut vrun alt amorezat? Noaptea când toate dorm, vrodat[ n-ai gândit La altul careva ce iar[=i te-a iubit? Când luna str[lucind s[lteaz[ pintre nori, +-un grier r[gu=at cânt[ ascuns prin flori, Nu-\i la=i capul ades plecat pe mâna ta, +-aminte nu-\i aduci atunci de cineva? Vrun ideal prin somn, spune-mi, nu ai visat, +i dup[ acel vis cumva n-ai suspinat? Tu-mi zici c[ m[ iube=ti c-un dulce blând surâs, Dar oare-acest cuvânt la altul nu l-ai zis? +tiu c[ nu pot tr[i f[r[ al t[u amor, Dar sunt gelos, gelos! =i simt c[ o s[ mor! 1839, mai.

135

Constantin Negruzzi

136

LA M***

CUPRINS

Cât e de crud, s[ te-afli ]ntre ai t[i str[in! E l i a d , Visul

Copil[ tineric[, frumoas[ ca pl[cerea, De ce voie=ti s[ afli cumplitul meu necaz? Ah! numai aste lacrimi ]mi pot curma durerea. Când vin ca roua dulce de-nund[-al meu obraz. }ntrebi care e chinul ce darm[-a mea junie? De ce privirea-mi trist[ se pleac[ spre p[mânt? Amara mea durere, ah! nime nu o =tie, +i nime nu va =ti-o p[n-voi intra-n mormânt. O inim[ ce simte e vrednic[ de jale, Ca floarea cea pl[pând[ ce cre=te pe-un \[rm sec, A patimilor vifor uscând frunzele sale, O las[ ve=tezit[ de-o calc[ to\i câ\i trec. Nici ura, nici amorul, nici lumea-n=el[toare Ce ne-ncetat m-adap[ cu fiere =i venin, Nu pot s[ fac[ alt[ decât s[ m[ omoare. Dar ]ns[... nu-s aceste ce-mping al meu suspin. Aceea care trista-mi via\[-noureaz[, E un secret ce zace ]n inim[-mi ascuns, Iar raza bucuriei ]n veci nu-l lumineaz[, +i dulcea mâng[iere ]n ea nu a p[truns. . . . . . . . . . . . . . . . . . De n-a= fi sim\it poate a= fi =i eu ]n lume Asemene cu al\ii ce au al ei favor,

Negru pe alb

137

Ce orbi de fumul slavei ]=i cump[r[ un nume Vânzându-=i con=tiin\a =i Dumnezeul lor. Eu nu am fost ca dân=ii, de-aceea-n suferin\[ Petrec, lipsit de toate pl[cerile lume=ti, Dar cugetul ]mi spune c[ n-oi avea c[in\[, C-am fost =i eu unealt[ la rele omene=ti. Via\a-mi negurat[ tu po\i s-o faci senin[, Copil[ tineric[, cu ]ngrijirea ta; Când v[d ochii t[i umezi, zâmbirea ta cea lin[, A= vrea — de-ar fi putin\[ — durerea-mi a uita. +i toate-mi par frumoase, s[ fiu numai cu tine, Dumbrava, râul, câmpul, azurul cel ceresc. Când seara luna iese, =i tu e=ti lâng[ mine, Mai mare fericire pe lume nu doresc. Dar — nu-ntreba pricina ce darm-a mea junie, De ce privirea-mi trist[ se pleac[ spre p[mânt; Amara mea durere, ah, nime nu o =tie, +i nime nu v-a =ti-o p[n-voi intra-n mormânt! 1839, august

CUPRINS

MAR+UL LUI DRAGO+ (Doin[) Azi este s[rb[toare! Români, s[ ne gr[bim, }n =es la vân[toare Pe Drago= s[-nso\im.

Constantin Negruzzi

138

Griji\i armele voastre, Curând s[ alerg[m, Din locurile noastre Ho\i, feare s-alung[m. Doin[! Doini\[! Zân[ pl[vi\[! Vino cu noi; Tu ne scute=te, +i ne fere=te De-orice nevoi. Optzeci de oi despoaie, +i prin frig[ri le pun; De surle, de cimpoaie P[durile r[sun. Vitezii se a=eaz[ Pe lâng-un mare foc +i Drago= osp[teaz[ Cu dân=ii la un loc. Doin[! Doini\[! Zân[ pl[vi\[! Vino cu noi; Tu ne scute=te, Tu ne fere=te De-orice nevoi. Sunt gata, stau cu to\ii S[ plece la izbânzi, Ca s[-ntireasc[ ho\ii, S[ capete dobânzi. Drago= merge nainte Pe-un cal cu ager curs,

Negru pe alb

139

El preste-mbr[c[minte Poart[-o piele de urs. Doin[! Doini\[! Zân[ pl[vi\[! Vino cu noi; Tu ne scute=te, +i ne fere=te De-orice nevoi. Veseli de sârg pornir[ Românii mult voinici, Ca lan\ul ce ]n=ir[ Pe-a plaiului potici. Nevestele cu jale Privindu-i, l[cr[mând: }i auzeau la vale Cum se cobor cântând: Doin[! Doini\[! Zân[ pl[vi\[! Vino cu noi; Tu ne scute=te, +i ne fere=te De-orice nevoi. 1848, mai CUPRINS

DOIN{ NOU{ De când eram ]nc[ mic, Doina =tiu, =i Doina zic, C[ci românul, cât tr[ie=te, Tot cu Doina se mândre=te. Eu cu Doina m[ pl[tesc

Constantin Negruzzi

140

De bir =i de boieresc; Boii mei când aud Doin[, Ar[ \elin[ =i moin[, +i ]mi sam[n cel ogor, Cântând Doinele cu dor. Iar de aud vreo feti\[ Cântând Doina-n poieni\[, Alerg fuga de-o g[sesc, +i de Doina ]i vorbesc. Ea m-ascult[ bucuroas[, C[ci ]i mândr[ =i frumoas[, +i-mi zice c[ m-a iubi, Dac[ Doina i-oi vorbi. V[ spun drept, orice mi-\i face, Doina =tiu =i Doina-mi place. CUPRINS

EU SUNT ROMÂN... (Cântec)

Fran\ez, neam\, rus, ce firea te-a f[cut, P[mântul t[u e bine-a nu uita; Oricui e drag locul ce l-a n[scut. Eu, fra\ii mei, oriunde-oi c[uta, Nu mai g[sesc ca dulcea Românie, De-o =i hulesc câ\i se hr[nesc ]n ea Corci venitici. Dar oricum va fi, fie, Eu sunt român, =i-mi place \ara mea. Laud[ mul\i pe fran\ezul voios, Pe mândrul rus, pe neam\ul regulat, La dân=ii, spun, c[-i bine =i frumos;

Negru pe alb

141

Dar, fra\ii mei, eu oricât am ]mblat Pe drumuri lungi cu =ine ferecate, Nu m[-nvoiam; =i vre\i s[ =ti\i de ce? Pentru c[-mi plac =oselele s t r i c a t e . Eu sunt român, mi-e drag[ \ara mea. Str[ine \[ri ]mi place-ades s[ v[d, Dar sunt s[tul lumea de-a colinda; }n \ara mea de-acuma voi s[ =[d; C[ci, fra\ii mei, oriunde voi ]mbla, N-o s[ g[sesc acea bun[ primire Ce m-am deprins ]n \ar[-mi a videa; +i ]n str[ini e rece g[zduire! Eu sunt român, mi-e drag[ \ara mea. Tân[r eram =i s[rutam cu-amor C[priii ochi zburdatecei Dridri. Ea m[ vându! =i eu voiam s[ mor, Când m[-ntâlni o blond[ m i l a d y. Dragostea ei sc[p[ a mele zile, Dar m[-nghe\a, =i m[-nc[lzi abia Dulcele-amor româncelor copile... Eu sunt român, ]mi place \ara mea. La mas[ beau adese vin str[in, Tocai, bordo, =ampanie iubesc, Iar mai ales prefer vinul de Rin, Dac[ nu am cotnar =i odobesc; Când ]ns[ am, de=ert pline pahare, Apoi ]ncep s[ cânt vreo m a n e a , +i sunt tot beat cât \in zilele-amare! Eu sunt român, mi-e drag[ \ara mea! 1853, august

Constantin Negruzzi

142

+ALUL NEGRU (Traduc\ie)

La =alul cel negru m[ uit ]n t[cere +i sufletu-mi rece e nemâng[iat, Pentru c[ de jale, de chin =i durere Este sf[=iat! Eu ast[zi la lume a spune voiesc, Din care pricin[ cumplit p[timesc. Când eram mai tân[r iubeam cu dulcea\[ O ginga=[ greac[ cu p[rul frumos, Cu negre sprincene, cu rum[n[ fa\[ +i trup ml[dios; C[ci atunce lesne ]n amor credeam, +i am[r[ciunea-i ]nc[ n-o =tiam. Iscusita fat[ cu a sa iubire, Cu-a ei c[t[tur[ ce ]nfl[c[ra, Singurul meu bine, =-a mea fericire Pe lume era. Dar statornicie este pe p[mânt?... Credin\a e vorb[, amorul cuvânt! }ntr-una din zile, poftisem la mas[ Câ\iva buni prieteni, cu care vorbind M[ sim\eam ferice, la greaca frumoas[ Gândul meu fiind. C[ci de zile negre grij[ nu purtam; Vro nenorocire nici macar visam. Iat-un mâr=av jidov vine =i-mi =opte=te: “Greaca ta, st[pâne, ce-atât o iube=ti,

CUPRINS

Negru pe alb

143

Constantin Negruzzi

144

Te vinde pre tine =i te viclene=te, Iar tu nici gânde=ti!” Eu ]i d[dui aur =i ]l bl[st[m[i, +i pe credinciosu-mi rob atunci chem[i. Pe calul meu ager s[rii cu gr[bire, +i l[sându-i frâul ca vântul zburam, Nu sim\eam durere, nici comp[timire, Ca piatra eram. O negur[ ochii ]mi p[injini, +i ]nghe\ul mor\ei inima-mi slei. Dar când casa grecei z[rii de departe, Sl[bi tot curajul =i puterea mea; Zbor, ajung, descalec rece ca de moarte, +i intru la ea. O, vai! o, turbare! o, chin nedescris! V[z... aievea oare sau e vrun r[u vis? V[zui f[r[delege, v[zui pâng[rire! Pe-un arman ]n bra\e \inea strâns la sân, +-a lor buzi lipite ar[tau sim\ire, Numai prin suspin. Iute ca un fulger palo=ul am scos... C-o crunt[ lovire i-am pr[v[lit jos! Apoi a lor trupuri c[lcând cu turbare, Priveam a feti\ei chipul cel pl[cut, Guri\a-i deschis[ cerea s[rutare +-]ntr-acel minut. Atunci de pe capu-i =alul am luat, +-am =ters ]n t[cere fierul sângerat.

Negru pe alb

145

Tot ]nc[ \iu minte ruga ei duioas[, +i cum din grumazu-i sânge gâlgâia... De-acum se sfâr=ir[ greaca cea frumoas[, +-amoriul cu ea! De-acum pentru mine zi senin[ nu-i! Cui s[-mi spun durerea? Amor s-ar[t cui? Robul lu[ ]mbe trupurile-n spate, +i-ndat[ ce-a nop\ei umbr[ se ivi, Merse, =i ]n apa Dun[rei spumate, El le azvârli. Ah! cu trupul grecei ]n val ]ngropat, +-a mea bucurie s-a acufundat! Nici minut, nici oar[ nu mai am de-atunce De-amor, de odihn[, ci numai de chin, Nu mai am ochi negri s[ mai s[rut dulce, Via\a mea-i suspin! La =alul cel negru ]n t[cere cat, +i tristul meu suflet e nemâng[iat! CUPRINS

PRINCESEI CATINCA CONACHI VOGORIDE 24 ianuarie 1856

Afar[ este vicol, austrul vâjâie=te +i zguduie coliba s[rmanului lipsit, El tremur[ =i geme, suspin[ =i hule=te Palatul de al[turi ce-l vede str[lucit. “Acolo — el gânde=te — bogatu-n desf[tare Petrece, d-ale lumei pl[ceri ]ncungiurat! Nu vede pre s[racul ce pâine macar n-are, El lipsei =i nevoiei de ceri e condemnat!”

146 Constantin Negruzzi

A=a nenorocitul cârtea, =i-n desperare Pleca ]n jos privirea cu jale =i cu dor, Când iat[ i s-arat[ un ]nger de-ndurare Ce vine cu gr[bire s[-i deie ajutor. O! multe ai =ters lacrimi =i mult[ mâng[iere A dat nenorocirei frumosul t[u ]ndemn! Fii vesel[, o doamn[! c[ci po\i s-alini durere, +i po\i de ]ndurare s[ dai un mare semn. Bogatul =i s[racul te binecuvânteaz[; Bogatul, c[ci ia pild[ de nobile sim\iri, S[racul, c[ci prin tine de chin se u=ureaz[, +i scap[ de a lipsei cumplite suferiri. CUPRINS

APOLOG P§n metrsn aristsn

Tot timpul care oamenii Pe lume ]l petrec, Preste roata Norocului A se sui se-ntrec; Iar când acum se bucur[ C[ s-au urcat pe ea, Gândind s[-=i fac[ mendrele Precum n[dejduia, Rotunda roat[ r[pede Pe schi\e se-nvârti, +i mândrul poticnindu-se, Cade cum nu gândi. Iar omul ce de ra\ie Se tot c[l[uzi, +i-n toat[ vremea cump[na

Negru pe alb

147

}n ori=ice p[zi, Nu-i pas[ dac[ vifore Pe lume s-au stârnit, Vârtejele-ntâmpl[rilor }l afl[ lini=tit. El =tie c[ furtunele Nu pot lung timp \inea, Curând veni-va soarele Ce le va-mpr[=tia. Cunoa=te juc[riile Vicleanului Noroc, De-a lui favoruri putrede Râzând, ]=i bate joc. Acest fel traiu-i limpede Se trece lini=tit, +i când moartea s-apropie }l afl[ preg[tit. 1857, iulie

IV TEATRU

MUZA DE LA BURDUJ{NI FARS{ }NTR-UN ACT CUPRINS

Distribu\ie Persoane

Actori

Cucoana CALIOPI BUSUIOC . . . . . . . . . . . . . d. Millo +at. TROHIN, vame= =i amorezat de c-na Caliopi . . . . . N. Teodoru DR{G{NESCU, nepotul s[u . . . . . . . . . . . . . * * * TEODORINI, actor român BARON FLAIMUC SIGNIOR TURLUPINI KIR LACHERDOPOLOS

. . . . . . . . . . . . Teodorini

ST{NIC{, b[iet de \[ran, slug[ la c-na Caliopi: . . . . . Scena se petrece la Burduj[ni, ]n casa c-nei Caliopi

P. Neculau

Constantin Negruzzi

150

SCENA 1 (Teatrul ]nf[\i=eaz[ un salon)

D R { G { N E S C U (singur). }n sfâr=it iat[ ziua cea mare... Of! =i tare-s ]ngrijit! P[n[ aici, slav[ Domnului, toate merg bine. Cucoana Caliopi a priimit tustrele r[va=ele, =i a r[mas ]ncântat[ de dânsele. A=teapt[ cu cea mai vie ner[bdare vizita pe\itorilor ei; =i ideea unor izbânde a=a de frumoase o fac rea =i amarnic[ c[tr[ mo=u-meu. Macar de l-ar face s[ se las[ de dânsa! Când se-ntâmpl[ de se leag[ Amorul de vrun b[trân, S[ m[ crezi c[ nu-i de =ag[, Leag[-l de gard =i-i d[ fân. Toat[ mintea-=i pr[p[de=te Ca =i bietul mo=ul meu; St[ricica-=i r[sipe=te (bis) +-apoi ]mbl[ teleleu.

SCENA 2 DR{G{NESCU, ST{NIC{, =-apoi TEODORINI

S T { N I C { . Cucona=ule, te-ntreab[. D R { G { N E S C U . Cine? S T { N I C { . Unu cu straie nem\e=ti, care zice c[ vine de la dta =i nu te-o g[sit. D R { G { N E S C U . Nu-l cuno=ti? S T { N I C {. Nu l-am v[zut de când sunt. D R { G { N E S C U. Zi-i s[ intre. S T { N I C { (la culise). Poftim ]nuntru, domnule. (Teodorini intr[.) D R { G { N E S C U. Ce? tu e=ti, Teodorine?(C[tr[ St[nic[.) Ce face cuconi\a?

Negru pe alb

151

S T { N I C {. S-o pus la taulet[. D R { G { N E S C U. Bine, du-te de-\i caut[ de treab[. (St[nic[ iese.) Avem vreme de vorbit. TEODORINI. Viu de la tine, mi-au spus c[ e=ti aice, =-am venit ]nadins ca s[-mi dai cele de pe urm[ =tiin\i. D R { G { N E S C U. Tronc! tocma când o s[ ne apuc[m de treab[! E=ti a=a de struluibatec, ]ncât sunt sigur c-ai uitat tot ce \-am spus. T E O D O R I N I. A=a \i se pare? Ascult[ dar s[-\i repetez lec\ia mea. Tu iube=ti pe duduca Anica, fata unui proprietar de aice; p[rin\ii \-au f[g[duit-o, dac[ mo=u-t[u s-a face danie \ie, dar mo=u-t[u nu vrea s[ se lege, p[n[ nu s-a ]ncredin\a de vrea sau ba s[ mearg[ dup[ dânsu c-na Caliopi Busuioc, care-i f[g[duie=te c[ l-a lua de zece ani acum. Deci, ca s[ dezb[r cu totul pe mo=ut[u, eu, Teodorini, actor român =i prietinul t[u, am scris trei r[va=e sus-pomenitei c-ne Busuiocese, ]n care sub trei nume deos[bite ]i cer de trei ori mâna sa, mâna aceasta ce o a=teapt[ mo=u-t[u de atâta vreme; =i n[dejduiesc c[ voi izbuti ca p[n[ ]n sear[ s[ aleag[ numita c-n[ Busuioceas[ macar pe unul din tustrele persoanele ce o s[ reprezentez, de nu pe tustrele. D R { G { N E S C U. Minunat! Ce vrei dar s[ mai =tii? T E O D O R I N I. Vreu s[ =tiu mai l[murit, acea ce tu mi-ai spus din fug[. De pild[, ce lucru-i ast[ c-n[ Caliopi Busuioc, care de atâta vreme face s[ suspine inima cea de vame= a mo=u-t[u? D R { G { N E S C U. O alc[tuire de toate ridiculele trecute, prezente =i viitoare, o fat[ b[trân[ =i nebun[ care-=i ]nchipuie=te c[ nebune=te pe to\i b[rba\ii, =i socoate c[ nu-i po\i zice bun[ diminea\[ f[r[ s[-i faci o declara\ie de amor. Când rea =i nesuferit[, când simtimental[ =i cochet[, s-aprinde =i se alint[ ca o copil[ brudnic[, =i deodat[ o vezi c[ se arunc[ ]n diserta\ii metafizice =i ]n dispute literare, de n-o mai ]n\[lege nici dracul. Toat[ dorin\a ei e s-aud[ vorbind de dânsa. }nchipuie=ti-\i c[ se socoate poet[ =i muzicant[, ]ncât bietul târgu=orul nostru geme de versurile =i

Constantin Negruzzi

152

de sonatele ei; de aceea noi to\i o numim Muza de la Burduj[ni. T E O D O R I N I. Cum dracu mo=u-t[u, un om a=a de rece =i de flegmatic, s-a ]namorat de dânsa? D R { G { N E S C U. O cunoa=te de mult. S-a deprins v[zând-o ]n toate zilele; =-apoi au fost odat[ amândoi tineri; lumea a =i vorbit multe de dân=ii pe vremea aceea. Vrea pesemne s[-=i r[scumpere p[catele tinere\ilor. T E O D O R I N I. Mai are ea niscai resturi de frumuse\[? D R { G { N E S C U. Ce are a face? O groaz[, frate! orice \-ai ]nchipui e mai pu\in decât cum e ]n fiin\[. T E O D O R I N I. M[ri, ce spui? D R { G { N E S C U. Te-i ]ncredin\a când ]i vide-o. T E O D O R I N I. Planul meu e gata. Sub numele de neam\ o s[ atac sim\itatea ei, cochet[ria sa sub acel de italian, =i s-o fac s-o apuce n[b[d[icile sub acel de grec; las-pe mine, =i haidem acas[ la tine, trebuie s[-mi fi adus costiumele; =i fiindc[ =i casa ta e chiar al[ture, n-a s[ urmeze z[bav[ ]ntre vizitele mele. D R { G { N E S C U. Toat[ n[dejdea mea-i la tine! (Iese amândoi; St[nic[ intr[.)

SCENA 3 S T { N I C { (singur). Iaca, bre! cucona=ii i=tia se duc, parc[ se tem de cuconi\[. Doamne! cât ]i de amarnic[ azi! nimic nu-i mai place. Am ]nchiet-o de trei ori =i tot s-o rupt sferile, curgea apa de pe mine; pe urm[ o trebuit s-o v[ruiesc din cap p[n[ ]n picioare, da ]ncai acu-i alb[ =i ro=[ ca o p[pu=[. Parc[-i scoas[ din cutie, Z[u a=a-i de pupuic[, }ns[ geaba! n-a s[ fie Niciodat[ frumu=ic[.

Negru pe alb

153

O feti\[ de la \ar[ N-are-atâte fesfesele, Se g[te=te la izvoar[ Cu ghioci =i viorele; Nu ca aste târgove\e Ce se dau hojma cu hum[, }ncât seam[n[-a lor fe\e Vâzdogi b[tute de brum[. Eu nu =tiu de ce nu-=i tocme=te o fat[ ]n cas[? M-o luat pe mine, pentru c[ m-o crescut =i m-o ]nv[\at carte; zice c[ fetele ]mbl[ dup[ b[ie\i, parc[ b[ie\ii nu ]mbl[ dup[ fete, h[, h[, h[! Ian s[-i g[tesc benghiurile, =i s[-i pun oglinda la soare ca s[ se vad[ ghine. Aha! o aud cântând, pesemne s-o schimbat vântul. Dinioarea era pozn[!

SCENA 4 C-na CALIOPI, ST{NIC{ C - n a C A L I O P I (cântând).

Azi cu o peti\iune M-adres[i c[tr[ Amor, +i-l rug[i cu-ncord[ciune, S[ astâmpere-al meu dor. De-a mea trist[ pus[ciune, Te ]ndur[, zeu de foc! De nu vrei protest[ciune S[ ]ntind ]n orice loc. Azi am compus versurile aceste. Cum ]\i par, St[nic[? S T { N I C {. Frumos, cuconi\[, tare frumos. Cam mult ciune =i t[ciune.

154

Constantin Negruzzi

C A L I O P I. Taci, n[t[r[ule, dac[ nu conprinzi limba cea frumoas[, =i d[-mi un scaun. (St[nic[ aduce un scaun. ) Nu aice; pune-l dinaintea oglinzii, prostule! (Se pune jos.) A=a-i c[-s bine, St[nic[? ha! cum ]\i pare! Ce zici de pana asta care am pus-o ]n vârful capului, a=a-i c[ m[ prinde minunat? S T { N I C { (]n parte). Parc[-i de cei care joac[ pe frânghie. C A L I O P I. Ce-ai zis? S T { N I C {. Zic c[ tare bine ]\i =ede. C A L I O P I. A=a-i? \ine, caut[ aici ]n ridicol =i f[-mi lectura celor trei bilete, ]n vreme ce eu ]mi voi pune benghiurile. S T { N I C { . Cuconi\[! D-apoi \i le-am mai cetit de vro trei ori. C A L I O P I. Nu face nimic; nu se satur[ cineva de ceea ce place. S T { N I C {. De la care s[-ncep? C A L I O P I. Fie ori de la care. S T { N I C {. Iaca a neam\ului.(Cete=te.) “Cuconi\[, Mul\i prietini a mele mi-au spus c[ in di gan\e Moldau nu e nimic mai curioz decât d-ta; =i fiindc[ eu vreu la mine un femee curioz, purced ast[zi de la Cernovi\ cu aine iudi=e ailvaghen ca s[ aduc ]n fuga mare inima mea la picioarele d-tale, cu care ih habe di ere...=.c.l. Baron Flaimuc” C A L I O P I. +tii c[-i curioz om, germanul acesta? treci la al italianului, stilul lui ]mi place mai mult decât a celorlal\i, se servirarisarise=te de espresiiuni mai alese. Cete=te, zicu-\i. S T { N I C { (cete=te). “Principesa mea!” C A L I O P I (curmându-l). Principesa mea! cât e de gentil, cât e de galant! s[-\i spun drept, St[nic[, inima mea simte o ne]nvingibil[ at[=[ciune pentru amantul acesta! urmeaz[... Principesa mea! S T { N I C { . Nu =tiu unde r[m[sesem. C A L I O P I. E, gogomane, la principesa mea! S T { N I C { (cete=te). “Principesa mea! De este adev[rat c[ siete corta e gros[...” C-ni\[, parc[ nu-i cinstit lucru ce spune el aice?

Negru pe alb

155

C A L I O P I. A=a se pare deodat[, dar, s[ vezi, ]nadins o zice; se cunoa=te c[-i om de gust. Zi ]nainte... S[ vezi cum ]nobileaz[ el ceea ce spune. S T { N I C { (cetind). “C[ siete corta e grosa, precum m-au asigurat mai multe persoane, m[ jur... Dac[ va fi cu volia d-tale... s[ te ieu de spoz[.” Spuz[? ce va s[ zic[ el cu spuza? C A L I O P I . Spoz[, va s[ zic[ so\ie, ne-nv[\atule! S T { N I C { (cetind). “De când am speran\[ c[ vei fi mia, nu mai tr[iesc, mor, am murit! a=a, principesa animei mele!...” C A L I O P I (curmându-l). Auzi tu? Nu-s numai principes[ simpl[, sunt principesa animei lui. Ah! m[ ]ncânt[! S T { N I C { (cetind). “A=a, principesa animei mele! m[ dau d-tale cu totul, vei fi zei\a mea...” C A L I O P I (curmându-l). Zei\a sa! ce stil! zei\a sa! un zeu m[ face p[rta=[ divinit[\ei sale! pare c[ v[z Olimpul, tot ce este sublim =i mare la poalele tronului meu... zei\a mea! ah, gust ambroziune, beu nectar! asta m[-mbat[! S T { N I C { (cetind). “Vei fi zei\a mea, =i eu ]\i voi fi sclav...” C A L I O P I (curmându-l). Eu ]i voi fi zei\[, =i el ]mi va fi sclav. Ce antitez[! o zei\[ =i ]ndat[ un sclav! O, cât de u=oare vor fi lan\urile sale! Nu te teme, ginga=e str[ine! }\i voi s[m[na via\a cu roze, toate zilele tale se vor petrece ]n lângori amoroase, =i puterea mea va fi ]ntrebuin\at[ numai ca s[ aduci gelozie la lumea ]ntreag[. Destul, St[nic[ f[tul meu, nu mai urma, c[ m[ pr[p[de=ti. — D[-mi biletele. S T { N I C {. Da s[ nu cetesc pe acel a grecului de la Gala\i? C A L I O P I. Fi! stilul s[u cade greu; persoana sa trebuie s[-\i fi dând colici. S T { N I C {. Poate, cuconi\[, mie ]ns[ ]mi pare r[va=ul lui tare cu gust; sunt multe lucruri bune de mâncat ]ntr-]nsul. C A L I O P I. Cete=te-l dar, oricum =i aceasta este o consideraciune, adus[ frumuse\ilor mele, =-apoi cum zice poetul: “Cine are gust s[-mi cread[ c[ amoriul am iubit, Nu ]n ranguri, nu ]n titluri, ce ]n omul iscusit”.

Constantin Negruzzi

156

S T { N I C { (cetind). “Chera mu! Eu sunt un boiar negu\itor, pentru c[ de=i sunto sluziaris sânto =i bacalis. Am auzito de d-ta c[ e=ti foarte mucalit[, pozna=[ =i bogat[, =i fiindc[ mie-mi plac ta cabazlichia che ta grosachia, am luat cai de posta, =i viu s[-\i spun, c[ de-i voi s[ fii femeia mea, te fur, te duc la Gala\i, =i-\i a=tern la poale toate putinele cu icre, cu masline, toate chiupurile cu marinate =i licorini, =i toate cutiile cu halva =i rahatlicumia, care sinto is to bacalico tu dulu sas. Sluzearis Lacherdopulos” C A L I O P I. Ce-i drept, e de=[n\at[ scrisoarea lui; ideea s[ m[ fure e original[. S T { N I C {. M[ mir numai de un lucru, cuconi\[! cum dracu s-o potrivit ei s[ vie tot ]ntr-o zi? C A L I O P I. Bizarerie, b[iete, a micului zeu Cupidon care vrea s[ m[ loveasc[ prin ]ntreite asalturi! (S-aude b[tând la u=[.) S T { N I C {. S-aude b[tând. C A L I O P I. Ah! atacul a s[-nceap[; vezi cine-i, St[nic[.(St[nic[ iese.) Caliopi, Caliopi, p[z[=te-te! strune=te-\i inima; =tii c[ \-au f[cut destule pozne.

SCENA 5 C-na CALIOPI, =at.TROHIN, ST{NIC{

S T { N I C {. Cuconu Trohin! CALIOPI (]n parte). Of! nesuferita gânganie! St[nic[, d[-mi degrab[ colec\iunea poeziilor mele. (St[nic[ ]i d[ caietul.) T R O H I N. Bun[ diminea\[, cuconi\[. C A L I O P I (cu glas moale). Ai gând s[ =[zi mult, arhon =atrar! am o migren[ grozav[, =-a=i vre s[ fiu singur[. T R O H I N. G[teala d-tale nu seam[n[ a bolnav[; mi se pare c[ cine nu se simte bine nu trebuie s[ se strâng[ a=a tare.

Negru pe alb

157

C A L I O P I. Cine \-a spus c[-s strâns[? T R O H I N. Se vede cale de-o po=t[. C A L I O P I. Ai vrea poate s[ ]mblu ]n habacii ca d-ta. Nu =tiu ce manie e asta s[ ]mble a=a ]ncoto=m[nat? T R O H I N. A=a m-am deprins de la p[rin\i. C A L I O P I. Când te v[d a=a, mi se zgârcesc nervile. T R O H I N. Ce pot s[-\i fac eu? C A L I O P I. Ce po\i s[ faci? Po\i s[ te ]mbraci dup[ mod[. }n locul n[dragilor acelor ro=i, s[ pui un pantalon elegant, botine de glan\, un bonjur f[cut dup[ jurnal ca toat[ lumea bine educat[, =atunci a= putea suferi viderea d-tale, dar ]n halul acesta, o ceriule! m[ sparii! T R O H I N. M[! de când te-ai f[cut a=a sp[rioas[, cucoan[! \iu minte c[, ]ntr-o vreme, nu te prea sp[riam. C A L I O P I. Ce vrei s[ zici, boierule? T R O H I N. M[ pricepi d-ta, dar vorba mult[, s[r[cie, spune-mi, c-ni\[, luatu-\-ai de seam[? O s[ sfâr=im vrodat[, ori ba? Destui-s zece ani de când m[ por\i cu vorbe. Z[u m-am s[turat; a= vrea s[ m[ v[d =i eu pus la cale. C A L I O P I . Trebuie s[ se cunoasc[ cineva, p[n[ a nu se determina a-=i lega soarta. T R O H I N. Mi se pare c[ de dou[zeci de ani am avut destul[ vreme s[ ne cunoa=tem bine. C A L I O P I (iute). Du-te afar[, St[nic[! (St[nic[ iese.) Ai ni=te vorbe incovenante, care sunt insuferibile. Ne cunoa=tem de dou[zeci de ani! aceste mai trebuia s[ le spui dinaintea b[ietului acestuia. N-ai nici o delicate\[ =i când te porne=ti la hodorogit, nu te mai poate nimic opri... dou[zeci de ani! T R O H I N. Dar, dar, dou[zeci de ani, dac[ nu mai mult. C A L I O P I. Haide, haide, zi boierule, zi ce-\i iese ]nainte. Dou[zeci de ani! — N-oi fi niciodat[ femeia unui om care m[ cunoa=te de dou[zeci de ani.

Constantin Negruzzi

158

T R O H I N. Bun! }n sfâr=it \-ai c[lcat pe inim[, mai bine a=a; ]ncai s[ se =tie; mie-mi plac lucrurile pe fa\[; =-apoi s[-\i spun una, pentru ce gânde=ti c[ vreu s[ m[-nsor cu d-ta? pentru c[ sunt singur =i vine o vrâst[ unde are cineva trebuin\[ de o tov[r[=i\[. D-ta e=ti cam vorbari\[, cam nestâmp[rat[, m-a= fi luat cu d-ta =i mi-ar fi trecut poate de urât... Dar s[ nu mai vorbim de asta. Am pus la cale s[ ]nsor pe nepotul meu, lucru care-mi pare mult mai cuminte decât s[ te ieu pe d-ta; m[ fac danie lui cu tocmal[ c-a veni cu femeia lui s[ =ad[ cu mine, =-atunci fire=te oi avea cu cine a-mi pitrece vremea, f[r[ s[ mai am b[taie de cap. C A L I O P I. Minunat! ]nz[streaz[-\i nepotul, ]nsoar[-l, f[ ce =tii cu dânsul, ce-mi pas[ mie? +tii c[ nu-l pot suferi, un impertinent care caut[ toate chipurile s[ m[ ieie ]n râs. Dar, fire=te, poftesc ]n casa mea s[ nu mai calci. Destul e de când m[ comprometezi, dep[rtând partizile ce mi se ]nf[\o=eaz[. }n adev[r, când vede cineva pe un om c[ se \ine litc[ de poalile unei biete tinere femei, cine mai are curajul s[ se prezenteze? }ntre noi, dar, s-a sfâr=it, nu mai avem nimic de-mp[r\it ]mpreun[. Vezi c[ =i eu fire=te =tiu a m[ hot[r] ca =i d-ta de lesne. Sluga, arhon =atrar. Sluga. T R O H I N. Plec[ciune, cucoan[; ne-am hot[rât fire=te a nu ne mai videa ca ni=te oameni ce se cunosc de dou[zeci de ani, dar poate, cine =tie, \i-i mai lua de seam[. (Iese, St[nic[ intr[.)

SCENA 6 C-na CALIOPI, ST{NIC{

C A L I O P I. N-am s[-mi mai ieu de seam[. (Lui St[nic[:) Ian spune-mi, b[iete, uimit[-s? S T { N I C {. Unde, cuconi\[? C A L I O P I. Fa\a nu mi-e schimbat[? Figura nu mi-e tulburat[, pref[cut[-s? S T { N I C {. Z[u, cuconi\[, ai pus atâta zugr[veal[, ]ncât nu se mai cunoa=te.

Negru pe alb

159

C A L I O P I. D[-mi s[ beu ca s[ m[ lini=tesc. (St[nic[ ]i d[ de b[ut.) Parc[ s-aude nu =tiu cine; vezi cine-i, St[nic[, ]ntreab[ numele =i anonseaz[ frumos. (St[nic[ iese.) N-oi mai auzi vorbind de vrâsta mea de-acum, slav[ Domnului! Dac[ crud timpul cu-a lui ravagiuri, Natura noastr[ o vesteze=te, Ne r[mân ]nc[ multe-avantagiuri; Inima arde =i sfârâie=te. Precum =i vinul când se-nveche=te E mai puternic, mai cu pl[cere, Astfel femeia de ce iube=te, De ce tot ]nc[ amor mai cere.

SCENA 7 Cucoana CALIOPI, baron FLAIMUC, ST{NIC{

S T { N I C { (anun\ând). Baron Flaimuc. C A L I O P I. Bonjur, domnule baron. (Sculându-s[, las[ s[ cad[ basmaua.) F L A I M U C. Untertenigster. Fon di cuconi\[ ai dat jos... (Arat[ basmaua.) C A L I O P I (luându-=i basmaua). Mersi, baron. F L A I M U C. Se pare poate curioz la cuconi\a vizita meu, dar zo precum Dioghenes grihi=er filozof c[uta un om, eu gnedige frailain, caut un baronesa pentru mine, un curioz baronesa. Caut mult un curioz baronesa, =i acum mi se pare am g[sit pe dânsul. (Ar[tând cu degitul la c-na Caliopi.) C A L I O P I (alintându-se). Diogen c[uta un om des[vâr=it. F L A I M U C. Eu am g[sit un femeie, care are tot sfâr=it. C A L I O P I. Galanteria dumitale, domnule baron, m[ ]ncânt[, de=i m[ ]ngrij[=te c[ n-oi pute ]ndestul r[spunde la opiniunea ce v[ face\i de mine.

160

Constantin Negruzzi

F L A I M U C. O, ia; la noi, cuconi\[, femeile au obicei s[ se m[rite ca s[ fac[ chinder; eu doresc un femeie care s[ fac[ la mine poezii zo vi der +iller, vi der Ghete. C A L I O P I. Ghete! +iller! ce nume ]nalte ai rostit, baron! Feblele mele talente cum vor r[spunde la a=teptarea dumitale? F L A I M U C. Sile=te =i poate. Aber nu trebui s[ gânde=ti che asta opre=te pe noi de a face chinder, und chinder und poezi. Ia, main =a\! CALIOPI. Ah! Limbagiul acesta testimoneaz[ c[ sim\ibilul amor =-au stabilit lucr[toria ]nfocatelor sale darde ]n sânul vostru. F L A I M U C. Frumos, aber fer=tee niht. — Câ\i ani ai la dumneta? C A L I O P I. Dou[zeci. F L A I M U C. Tân[r, pre tân[r... Saperment! asta sup[r mult la mine... Atâta tot? C A L I O P I. Nu =tii, baron, c[ o femeie asupra vrâstei niciodat[ nu-=i sloboade cel pe urm[ cuvânt. F L A I M U C. Sloboade, sloboade, ih bite. C A L I O P I . Trebuie dar s[ m[ m[rturisesc ca unui duhovnic; am dou[zeci =i trei. F L A I M U C. Zer venig. Nu se poate s[ faci treizeci? C A L I O P I. Doamne fere=te, baron, nu se poate. Pune dou[zeci =i cinci, =i s[ nu mai fie vorb[. F L A I M U C. Fie, finf und \van\ig... Când ]i fi baronesa mea, ]i spune mai mult la mine. C A L I O P I. Cu neputin\[. Eu sunt p[n-acuma o ieder[ fragil[, neavând stejar de care s[ m[ sprijinesc. F L A I M U C. Eu oi fi der stejar =i ne-om sprijini ale baide. Când nunta? C A L I O P I. Ah, ce grab[! D[ vreme sfielei mele s[ se gândeasc[ p[n-a nu r[spunde. F L A I M U C. A! zi zind bolnava de sfial[? O!... p[n[ mâini trece, a=[-i?

Negru pe alb

161

C A L I O P I. O! cât e=ti de grabnic. F L A I M U C. O, ia, trebuie, p[n[ mâini s[ treac[ sfiala; =-apoi du bist maine, ih bin daine, om cânta, om s[ri, om juca.— Apropo, dan\en-zi? C A L I O P I. Ceva. F L A I M U C. O, himel!(Baron Flaimuc ia pe cucoana Caliopi =i face un tur de val\. Orhestru cânt[: O du liber Augustin. Baronul = i cucoana Caliopi fac o promenad[ cu trei pa= i cu mare flegm[. Trecând pe lâng[ ramp[, c-na Caliopi strig[ la orhestru: Plus vite. Orhestra joac[ repede, baronul face un tur iute =i cu multe grimase cu c-na Caliopi, p[n[ ce ea, obosit[ cade pe un jâl\.) F L A I M U C. |um viderzeen, maine libe; dain pur tujur. CALIOPI (abia r[suflându-se). Ah! ah! Adio, barona=ul meu! (Baronul iese.) SCENA 8 C-na CALIOPI, ST{NIC{ (Cucoana Caliopi se scoal[ =i-=i face vânt cu evantaiul.)

S T { N I C {. {ra! cuconi\[! Da ce fel de ibovnic ]i aista! Nici te-o luat ]nc[ =i te-o pus la joc; =tii c[-i pozna=? Eu de-a= fi femeie, nu l-a= lua, Doamne ap[r[. C A L I O P I. N-ai luat seama, St[nic[, c[ n-au conferit nimic despre figura mea? S T { N I C {. Eu nu mai =tiu, pesemne are orbu g[inilor. Hi, hi hi! au fost degeaba toat[ boiala. Hi, hi, hi! C A L I O P I. Ah! dragul meu St[nic[! cât e de tânguibil[ o jun[ femeie, când urmeaz[ a-=i decida soarta! Dac[ =i ceilal\i doi or fi tot a=a, o s[ fiu sâlit[ s[ m[-ntorc la =atrarul, de care ]ns[ m[ cotorosisem din toat[ inima. S T { N I C {. Te-ai cotorosit de cuconu Trohin? Z[u, bine ai f[cut, cuconi\[. Dac[ este s[ am st[pân, mai bine pe cuconu baron; el mai tare-mi place.

162

Constantin Negruzzi

Negru pe alb

163

C A L I O P I. N-ai grij[, b[iete, n-a fi nici unul, nici altul. Nu; am o presim\ire =i inima-mi spune c[ scumpul meu Turlupini va lua m[rul. S T { N I C {. Eu socot, cuconi\[, c-ar fi bine dumneta s[ nu-i dai nici m[r, nici par[, p[n-nu-i videa =i pe grecul cel cu putinile =i cu chiupurile... Acela are multe lucruri bune. C A L I O P I. Nu te teme. S T { N I C {. Vezi dumneta, cuconi\[, c[ nu =tiu cum dumneta nu te prea \ii; ce nevoie era s[ joci =tair cu neam\ul, =i s[-i zici barona=ul dumitale? CALIOPI. Asta nu va s[ zic[ nimic[. Trebuia s[-i dau o idee bun[ de mine, ca s[ nu-l las s[ se r[ceasc[. Amorul glume=te, Juc[rii iube=te, Deci trebui strunit, Menajarisit. De-l slobozi pre tare, Dai de sup[rare, Deci trebui strunit, Menajarisit. De-l \ii ]n respect }i f[r-de efect, Deci trebui strunit, Menajarisit.

SCENA 9 Cei din urm[, TURLUPINI

TURLUPINI (iute). Intru f[r[ a m[ anun\a, adorabila mea, a=a de mare impacien\[ am de a-\i c[dea la picioare. (Schimbând tonul.) Ma m[ ]nselo cu bun[ seam[, madamigel[; voi nu sunte\i

164

Constantin Negruzzi

persoana che io caut; nu s[m[na\i dup[ vrâst[ s[ fi\i damigel[ de m[ritat. C A L I O P I. Ce ]n\elegi cu vrâsta, domnule? T U R L U P I N I. Este foarte giovine, foarte tener[. C A L I O P I. E! când are cineva =eptesprezece ani, nu-i a=a tân[r. (Se alint[.) T U R L U P I N I. A, minunat! sono transportato, incantato! C A L I O P I (]ncet lui St[nic[). A=a-i c-aveam dreptate, St[nic[; vezi cât e de amabil? T U R L U P I N I. Che ochi! che gura! che figura! ia s[ v[d din\ii?(Cucoana Caliopi ]=i arat[ din\ii.) O, perle di Oriento! non dubito che la siniorina salta, joaca, dan\a, canta.(Rugându-o.) O, la sua voce! C A L I O P I. Sunt cam r[gu=it[, sinior! T U R L U P I N I. Nu-i nimic[, cvalche coza, una barcarola, una arieta italiana. C A L I O P I. Trebuie s[ m[ supun. T U R L U P I N I. Faciamo una =ena dramatica e tragica. TURLUPINI Che mi servi che sei bella, Se non m’ami, o, crudella! Sveniro quel nero cor. Che tradissi il mio amor. CALIOPI Pietà, Signore, chiedo. TURLUPINI Inumana, non ti credo. CALIOPI Son un’povera donzella. TURLUPINI Ma sei cruda, infidella! CALIOPI Sventurata, a ! son io!

Negru pe alb

165

TURLUPINI Tu tradisti l’amor mio. Sveniro quel nero cor, Che tradissi il mio amor! (Aice o ucide cu ev[ntaliul ei.)

C A L I O P I . Ai nu m[... c[ m[ gâdil... T U R L U P I N I. Crudela! a= vrea s[ te pap, s[ te mânânc, s[ te ]nghit. C A L I O P I. O, sinior! tare e=ti aprins! T U R L U P I N I. Che delicioas[ petrecere o s[ avem. Te-oi adora, mi-i adora, ne-om adora, =-apoi om s[ri, om juca, om cânta... C A L I O P I (cu nevinov[\ie). Numai atâta o s[ facem, siniore? T U R L U P I N I. Aste sono numai bagatele... ]i videa, te-i mira... Ma che b[iet este acesta? \i-i ficior, \i-i frate, \i-i v[r? fie oriche, carrisima, zi-i s[ ias[ afar[; prezen\a lui m[ sup[r[. C A L I O P I (cu fric[). Ba, ba, s[ nu te duci St[nic[, s[ nu cumva s[ te duci. Dar ce vrei de la mine, siniore? m[ faci s[ tremur. O, ceriule! ce amor! T U R L U P I N I. Numai dumneta po\i inspira asemine amor; =i, zei\a mea, te ador; (Cade ]n genunchi =i se scoal[ ]ndat[) ma voi? C A L I O P I. }n adev[r nu =tiu ce s[ r[spund. T U R L U P I N I. Che? nu vrei s[ te marita con il sinior Turlupini? C A L I O P I. Nu zic asta. T U R L U P I N I. Apoi che zici, per dio! r[spunde; m[ faci s[ suf[r un milion de mor\i, nu =tii che... A! când so\ia vei fi Lui sinior Turlupini, Vom d[n\a =i vom cânta, Vom dormi =i vom mânca Parmezan cu macaroane, +i confete =i bomboane.

Constantin Negruzzi

166

A! când so\ia vei fi Lui sinior Turlupini, Ne-om duce la opera, Ne-ncetat ne-om adora, +i vom merge la primblare Câte pe-un catâr c[lare. A! când so\ia vei fi etc. C A L I O P I. +tiu, sinior, dar sunt ]ngrijit[. N-am mai v[zut om ca dumneta. T U R L U P I N I. Pricina este c[ tuti li omeni sono di ghea\a, e io sono di foco. R[spunde-mi, cara, m[ iube=ti? m’ami? C A L I O P I (c-o oftare). Poate s[ te vad[ cineva f[r[ s[ te iubeasc[, când nutre=te ]n piept un tezaur de amor? T U R L U P I N I. O, gra\ie! Mile gra\ie! S-a ridicat un mare greu de pe sufletul meu... Acum, cara mia spoz[, d[-mi o idee de inima dumitale. Sunt eu cel ]nt[i care a f[cut-o s[ palpite? C A L I O P I. Mai ai ]ndoial[? T U R L U P I N I. Ma nime altul nu te-a curtenit?... nu rispondi!(Cu furie.) Corpo din Baco, cine-i obraznicul acela? C A L I O P I. Vame=ul de aici. T U R L U P I N I. Spusu-i-ai s[ nu-ndr[zneasc[ s[ gândeasc[? C A L I O P I. Da. T U R L U P I N I. Mai spune-i o dat[; scrie-i dinaintea mea, te rog. C A L I O P I. }i de prisos, sinior, l-am ]nl[turat. T U R L U P I N I. Molto bene. M[ duc subito, s[-mi trimit caii, caleasca, oamenii... C A L I O P I. Dar mai ]ng[duie, mai avem treab[. T U R L U P I N I. Che a fost mai greu, e fato. C A L I O P I. Nu cred. T U R L U P I N I. Ha, ha, ha! Bagatele! Adio, adio! Vengo subito. (Iese.)

Negru pe alb

167

SCENA 10 Cucoana CALIOPI, ST{NIC{

S T { N I C {. A=a-i c[-i gata =-aista, cuconi\[? C A L I O P I. Nu =tiu, f[tul meu, dar gr[birea lui care-i arat[ amorul m-a subjugat... S T { N I C {. R[mâne bietul grec cu putinile! Z[u, cuconi\[, pacatu mare! Eu v[d c[ grecul aista are Lucruri pl[cute, bune bucate, Tot cam s[rate =i chip[rate, +tiu c[ stomahul mi-ar fi tot plin Dac[ bacalul mi-ar fi st[p]n. Z[u cuconi\[, ie-l, m[ ascult[, F[r-a mai face vorb[-a=a mult[, Toate sunt bune c]nd omul are }n toat[ vremea de-ajuns mâncare. +tiu c[ stomahul mi-ar fi tot plin Dac[ bacalul mi-ar fi st[pân.

(bis)

(bis)

C A L I O P I. S[ videm. }nc[ n-am luat nici o deciziune. S T { N I C{. Parc[ m-a= apuca c[ domnul Pirlipipi a s[-mi hie st[pân. C A L I O P I. Dar ia spune drept, St[nic[; ce foc; ce limbu\ie! Eram n[t[roaic[ pe lâng[ dânsul. Cum \-am p[rut ? S T { N I C {. Ca totdeauna. Da n-ai auzit, cuconi\[, c[ m[ socotea c[ \i-s ficior. C A L I O P I. S[rmanul! =tia el ce mai zice? Amorul ]i ]nvârtise capul. S T { N I C {. Pesemne =i a dumitale cap era ]nvârtit, dac[ ziceai c[ e=ti de =eptesprezece ani?

Constantin Negruzzi

168

C A L I O P I. M[ rog, de unde ai luat s[ =ezi ]n cas[ când am musafiri? Unde ai mai v[zut o slug[ s[ =ad[ ]nfipt ca un par ]n odaia st[pân[-sa, când nu-i singur[? S T { N I C {. Z[u cuconi\[, mi s[ pare c-am f[cut eu bine. De nu m[-ntâmplam ]n cas[, Domnul =tie ce p[\eai cu domnul Pirlipipi; cum ]ncepus[... z[u... C A L I O P I. Gândeai c[ m[ temeam? cât e=ti de prost! A=a au trebuit s[ m[ fac, c-a=a-i moda. S T { N I C {. S-aude nu =tiu cine... ]mi pare c[-i grecu... s[ =ad ]n odaie? C A L I O P I. Ba. S T { N I C { (iese pu\in = i apoi intr[ de anun\[). Cuconul sulgerul Lacherdopulu de la Gala\i.(Iese.)

SCENA 11 Cucoana CALIOPI, sulgerul LACHERDOPULOS

L A C H E R D O P U L O S. Calimera, che calos orisa! =tii, chera mu, c[-i departe de la noi =i p[n-la voi? de la un cap[t de \ar[ la altul. C A L I O P I. Vii de la Gala\i, domnule? L A C H E R D O P U L O S. Chiar din politia Gala\ii; da s[ vorbim de treaba noastr[. Ai primit revasul meu? Cum ti se pare? Ha, ha, ha, ai v[zut c[ eu vreu s[ m[ ]nsor c-o femeie cu duh =i cu parale, ca s-ar[t g[l[\enilor c[ =tiu alege. Am auzit-o che joci =i Chera Marghiola; me tin adian sas. (O ia la joc =i cânt[ amândoi.) L A C H E R D O P U L O S. Ah, chera Marghiola, De \e ai spart ola? C A L I O P I. Dac-am spart-o ti che ti, Chi o horos cala crati.

Negru pe alb

169

LACHERDOPULOS Ah, chera Marghiola, Scoate-m[ din bola. CALIOPI De e=ti bolnav ti che ti, Chi o horos cala crati. LACHERDOPULOS Ah, chera Marghiola. Amu nebuneala. CALIOPI De e=ti nebun ti che ti, Chi o horos cala crati. L A C H E R D O P U L O S. Paraxeno pragma! sunt lucruri care se ]n\[leg foarte lesne. Paradigmatos harin, eu a= pute gâci câte oca tragi dumneta. (Râde.) He, he, he, nici n-am trebuin\[ s[ ]ntreb de e=ti tân[r[ =i frumoas[, pentru c[ m-ar râde oamenii. (Râde.) He, he, he, dar de ai pnevma, asta n-o pot cunoa=te. C A L I O P I. Când nu-i cineva gogoman, poate lesne cunoa=te. L A C H E R D O P U L O S. Iaca ce mi am zis ego. Duduca asta se vede c[ are duh, de vreme ce i-a mers buhu de la Burduzani p[n[ la Gala\i... Zice parimia: de n-ar fi foc n-ar fi fum; dar iar bine c[ \-a r[mas macar atâta, dup[ ce le-ai prap[dit pe celelalte. Ma, ia spune-mi, m[ rog, ce te-ai ]mpopo\onat a=a? duhul ce ai ar trebui s[-\i ar[te c[ nu te prinde diolu. C A L I O P I. De unde vezi c[ m-am ]mpopo\onat? sunt de abia ]mbr[cat[, sunt ]n neglije, ]n cel mai mare neglije. L A C H E R D O P U L O S. Ma cum te ]mbraci dar când e=ti g[tit[? C A L I O P I. Ca muzele, domnule sulger, ca muzele, f[r[ =emizet[, cu bra\ele, spatele =-aista (ar[tând pieptul) goale. L A C H E R D O P U L O S. More, s[ nu faci mascaralicuri de aste când ]i fi la noi. C A L I O P I. Mascaralicuri! nu te teme c[ n-am de gând s[ fac nici de-aieste, nici de altele.

Constantin Negruzzi

170

L A C H E R D O P U L O S. Vezi c[ g[l[\enii no=tri sunt ]n stare s[ cread[ c[ e=ti nebun[. C A L I O P I. Nebun[! Auzi, nebun[! L A C H E R D O P U L O S. Contos psalmos, aleluia; eu am spus la tot Gala\ul c[ e=ti un ipochimen deosebit; te a=teapt[ dar; ]i s[ fii ca o didascalos a politiei, s[ le ar[\i ta marafetia, ta cabazlichia care =tii; s[-i ]nve\i s[ fac[ stihus, che ta lipa... che ta lipa... C A L I O P I. Le-oi ar[ta cum trebuie s[ primeasc[ ni=te obraznici ca dumneta. L A C H E R D O P U L O S . Pola cala, arat[-le tot ce vrei, numai nu le-ar[ta ce mi-ai ar[tat mie.(Arat[ pieptul.) C A L I O P I (mânioas[). M[ rog, mult ]i s[ m[ sco\i din r[bdare? L A C H E R D O P U L O S. Te gr[be=ti s[ te m[ri\i? He, he, he, agali, agali. Te-i face sulzereasa n-ai habar. (Râde.) He, he, he, cum se uit[ la mine! se cunoa=te c-odinioar[ a fost ceva. Fost-ai, leleo, când ai fost, he, he, he! C A L I O P I (furioas[). St[nic[! St[nic[! St[nic[!

SCENA 12 Cei din urm[, ST{NIC{

S T { N I C {. Ei! ce este, cuconi\[? C A L I O P I. D[-l pe dumnealui afar[. L A C H E R D O P U L O S (c[tr[ St[nic[). Nu te apropia, catergari! (C[tr[ cucoana Caliopi:) Ti ine, chera mu? ]\i vorbesc cre=tine=te =i-mi r[spunzi alantala. Bre ti musa! more a me sto calo! tetia mutra g[sesc eu =i la Gala\i. (Iese.) C A L I O P I. A! (Cade pe un scaun.) A! mor!

Negru pe alb

171

SCENA 13 Cucoana CALIOPI, ST{NIC{

S T { N I C { (]n sine). O! ce p[cat; cuconi\a n-a s[-l iee nici pe aista, =-aista tare-mi vine mie la socoteal[. Cine =tie! se vede c[ n-o =tiut cum s-o ieie, de s-o mâniet pe dânsul. Cu cuconi\a nu trebuie multe marafeturi.(Uitându-se la cucoana Caliopi care seam[n[ l[= inat[.) Cuconi\[, n-auzi, cuconi\[, cuconi\[ h[i! pesemne \-o f[cut ceva omul aista? Iaca, dac[ eram eu ]n cas[, nu-l l[sam. C A L I O P I (sculându-se iute). D[-mi un pahar de vin curat. A! ]mi vine le=in; zi s[-mi fac[ degrab[ ni=te pârjoale. S T { N I C { (se duce p[n-la culise = i strig[). Condurache! cuconi\ei nu-i e pre bine, f[ degrab[ ni=te pârjoale.(G[tind de b[ut, ]n parte:) Asta-i bun, când o v[d c[ cere vin curat =i pârjoale, =tiu c[ n-are nimic.

SCENA 14 Cei din urm[, TEODORINI

T E O D O R I N I (v[zând-o bând, cu accent nem\esc). Das ist gut, face bun di baronesa. C A L I O P I. Ce pofte=ti dumneta? T E O D O R I N I (accent italian). Per che, principesa mia, non cono=ti pe il sinior Turlupini? C A L I O P I. Dumneta? T E O D O R I N I (accent grecesc). O arhon satraris, o vamesis m-a poftit s[-\i dau r[v[selul a\esta. (}i d[ un r[va=.) C A L I O P I. St[nic[, ce ]nsemneaz[ asta? T E O D O R I N I (accent firesc). Cuconi\[, am venit s[-mi cer iert[ciune. Pentru ca s[-\i plac, a= fi dorit s[ m[ fac ]n patru, dar nu m-am putut ]mp[r\i decât ]n trei =i ]mi pare foarte r[u. Am cinste a m[ recomenda, c[ eu sunt baron Flaimuc, sinior Turlupini, =i sulgerul Lacherdopulos, totodat[ =i sluguli\a matale. (Fuge.)

Constantin Negruzzi

172

SCENA 15 C-na CALIOPI, ST{NIC{

C A L I O P I. A=a-i c[ tu n-ai fi ghâcit c[-i tot o persoan[? Eu m-am priceput ]ndat[ c[ trebuie s[ fie o glum[ a =atrarului. }ns[ s[ vedem ce-mi scrie. (Cete=te:) “Cuconi\[! A=a precum singur[ ai hot[rât, c[ ]ntre noi s-au sfâr=it, apoi am sfâr=it =i eu c[s[toria nepotului meu, c[ruia m[ =i fac danie; prin urmare aceasta fire=te m[ ]mpiedic[ de a fi ca p[n-acum, a dumitale plecat[ slug[ =.c.l.” S T { N I C {. A=a-i, cuconi\[, c[ asta n-ai ghâcit-o? +tii c[ tare seam[n[ c[-i s[ r[mâi fat[? C A L I O P I. Pu=che-\i pe limb[, prostule! D[-mi colec\iunea de poezii. S T { N I C {. Iac[t[-o. (I-o d[.) C A L I O P I (c[tr[ public). S[ v[ cetesc o elegie de-a mele? Ba mai bine s[ v[ cânt un cântic. Când o fat[ tot alege, Ea adeseori culege, }ns[, ah! ce desperare, Când =i ce culege n-are! Apolon o p[r[se=te, Dorul o ]mb[trâne=te; Din a lumii visuri goale Se de=teapt[ cu ... S T { N I C { (aducând un talger cu pârjoale). Pârjoale! C A L I O P I (mâncând). Ah! ]n ce oribil[ pus[ciune se g[se=te o jun[ femeie când trebuie s[ dispuie... de inima sa, =i se vede nevoit[ a face o transac\iune... cu sentementul onorului! (}n vreme ce ea mânânc[ = i vorbe= te, intr[ = atrarul T rohin, Dr[g[nescu cu

Negru pe alb

173

mireasa, Teodorini, tineri, dame etc. =i formeaz[ o hor[ ]mprejurul cucoanei Caliopi cântând:) S[ tr[iasc[! s[ tr[iasc[! Muza de la Burdujeni, Buhul ei s[ se vesteasc[, De la Ia=i la Boto=eni. CALIOPI (uimit[, cu talgerul de pârjoale ]n mân[). Ce va s[ zic[? Ce ghet apan? domnilor, lasa\i-m[! (Vre s[ ias[ din cercul horei, care cânt[ iar.) S[ tr[iasc[, s[ tr[iasc[ etc. (Perdeaua cade)

Not[ Noi am fost zis — nu ne mai aducem aminte unde — c[ sunt mul\i care schingiuiesc =i sfâ=ie frumoasa noastr[ limb[, =i ]n loc de creatori se fac croitori, =i croitori r[i. Asta ne-a ]ndemnat a compune aceast[ mic[ comedie, crezând c[ facem un bine ar[tând ridicolul unor asemine neologi=ti. Publicul ne-a ]n\eles, =i ne-a r[spuns prin aplaudele sale, din care ]ns[ partea cea mai mare se cuvine jocului arti=tilor no=tri. }n adev[r, d. Teodorini e atât de bufon ]n ]ntreita sa rol[, d. P. Nicolau atât de prost[l[u ]n St[nic[, ]ncât =i nevrând te fac s[ bufne=ti de râs. Cât pentru d. Millo, directorul Teatrului Na\ional, noi credeam c[ dup[ Ni=corescu, Kir Gaitanis =i Baba Hârca, nu mai are cum fi mai comic; dar neam am[git, c[ci originalitatea cu care a creat rola Muzei ne face a gândi c[ d-sa are o zân[ ves[l[ care-l ]nsufl[ de ne vr[je=te; =i c[ de la ]ndoitul s[u talent de autor =i actor, sau mai bine zicând de la iscusita sa pan[ =i minunatul s[u joc, teatrul are ]nc[ mult a a=tepta.

V NEGRU PE ALB Scrisori la un prieten

CUPRINS

SCRISOAREA I

(Primblare)

Mai 1837

Dup[ ce trece Podul Iloaei — mi=eni\[ de judani strem\o=i =i puturo=i — c[l[torul respir[ mai u=or mergând prin bogate fâna\e =i m[noase sem[n[turi, ]ntov[r[=it de melodioasa cântare a crestoasei ciocârlii =i a fricoasei prepeli\e, pre care o precurm[ din când ]n când cristeiul cu r[gu=itul glas. El s-ar lasa bucuros la o dulce reverie, dac[ pocnetele biciu=cei postilionului =i prozaicele lui r[cnete nu l-ar turbura. Dar iac[ te apropii de Târgul-Frumos! S[ nu te luneci a judeca dup[ nume =i lucrul! câte lucruri =i câ\i oameni ]=i ascund nimiccia sub pompoase numiri! Acest târg a fost odat[ rezidin\[ domneasc[; acum ]ns[ nici o urm[ de antichitate ]n el nu se mai vede, decât numai o biseric[ f[cut[ de +tefan Marele; pe urm[ ajunse a fi capitalie de \inut, iar acum nici aceea nu este. Târgul-Frumos de ce merge, se face urât. Nu departe de aici, sunt apele minerale de Strung[, de ]nsemn[tor folos la felurite boale; ele sunt ]ns[ ne]ngrijite. P[tima=ul nu numai c[ nu g[se=te ]ndemân[rile trebuitoare, dar e nevoit s[-=i fac[ =i cas[ de locuit; pentru aceasta, mul\i p[r[sesc de a-=i c[uta lecuirea ]n patria lor, =i sunt sili\i a cheltui sume ]nsemn[toare ca s[ se duc[ s[ g[seasc[ asemine ape la Mehadia sau la Baden. }n campania trecut[ mul\i din bolnavii ru=i s-au vindecat aice. Aproape de Târgul-Frumos sunt ]ncânt[toarele domene a Ruginoasei. C[l[torul primind aici ospitalitate, uit[ necazele unui sup[r[tor drum. El pare c[ se treze=te transportat ca prin un

176

Constantin Negruzzi

farmec ]n un castel descris de Walter Scott, unde g[se=te pe lâng[ m[rirea feodalit[\ii, gospod[ria Poloniei =i elegan\a Fran\ei; =i dac[ vechii no=tri boieri — sprijeni a patriei =i a tronului — ar fi avut idee de arta heraldic[, negre=it n-ar fi uitat a scrie pe scutul lor deviza vechii Engliteri Dieu et mon droit. Dar s[ ne ]ntoarcem la drumul nostru. Vezi ]ntr-acea vale frumoas[ — adev[rat peizaj a Elve\iei — acel palat gotic, ]mpregiurat de modeste case \[r[ne=ti? Acolo sunt Micl[u=enii. O cucerie sfânt[ te cuprinde privind cea bisericu\[ cungiurat[ de morminte ]mbr[cate de r[coroasa paji=te. Crucele aste de lemn umbrite de salcii pletoase vorbesc mai mult inimii decât m[re\ele mausolee de bronz =i marmor[ ce arat[ lumei de=ert[ciunea oamenilor. Toate vestesc aici lini=tea sufletului =i dulcea\a vie\ii câmpe=ti. S[ ne oprim aici ]n deal, ca s[ ne uit[m pu\in la acea frumoas[ cas[ de pe culme, ce se pare zidit[ de mâna zânelor. Acolo este +cheea. Pe =esul acesta s-au ]nfrânt ambi\ioasele planuri a ungurenitului român Matias Corvin, c[rui de i-ar fi lipsit ambi\ia, dupre talentele =i virtu\ile lui, istoria pe dreptul l-ar pune ]n rândul lui Tit, ce numea pierdut[ ziua ]n care nu i se ]nf[\o=a prilej s[ fac[ vreun bine. Nu =tiu ]ns[ de ce privirea se ostene=te a se uita mult la aceast[ prea regulat[ arhitectur[; poate pentru c[ lucr[rile nou[ n-au acel grandios ce se vede ]n toate lucrurile b[trâne. Aici pe vale curge Siretul; mai ]ncolo, pe un pestri\ prundi= se leag[n[ trândava Moldov[. }ntocma ca o cochet[, dup[ ce face multe cotituri, ]n sfâr=it lâng[ Roman, vine de sarunc[ ]n bra\ele Siretului, amorezului ei. Drumul mare este prin mijlocul a câteva sate de unguri, adu=i =i locui\i aice de domnii români ]n vremea necurmatelor b[t[lii ce aveau cu rigatul Ungariei, c[ci \ara pustiindu-se adese de n[p[dirile du=m[ne=ti, domnii o ]mpoporau cu prin=ii ce luau de la vecinii lor. Colonii de aceste sunt =i ]n Besarabia, unde multe sate sunt locuite =i p[n[ ast[zi cu ru=i (malorosiani).

Negru pe alb

177

}n vremea aceasta am ajuns la Roman, dar trebui s[ ne coborâm din tr[sur[, =i n-ar fi nici o gre=al[ dac[ am merge pe jos p[n[ la gazd[, c[ci prin bortele =oselei de pe uli\a Romanului, suntem ]n risc s[ ne pr[v[lim, =i s[ ne rupem gâtul. Politia Romanului ]ntemeiat[ de romani =i numit[ Praetoria Augusta =i mai apoi Forum Romanorum, este catedr[ episcopal[ =i capital[ de \inut. Biserica episcopiei nu se deosebe=te prin alt[ decât prin o clopotni\[ de mul\i ani ]nceput[ =i tot nesfâr=it[. Nimic mai frumos decât situa\ia acestui târg pe un vesel podi= ]mbr[\o=at de Siret =i Moldova, =i nimic mai urât =i mai trist decât casele lui. Un lan\ de dughene le lemn, mucede de vechie, cu lungi =i spânzurate stre=ine, ]n care pentru toat[ marfa un rufos judan ]ntinde traiste, frânghii =i b[uturi, alc[tuiesc una =i singura uli\[ a Romanului. Odat[ ]ns[ acest târg a fost mai locuit, cum se cunoa=te din multe case ce sunt acum pustii. Aproape de Roman, pe mo=ia Gâdin\ii, se mai v[d ]nc[ urme din risipurile cet[\ii Smeredava. Dar iac[ am venit la Moldova. Vornicul Ureche zise c[ numele \[rii vine de la ea =i de la c[pauca lui Drago=; gre=[=te ]ns[ bunul b[trân ]n ast[ ]nchipuire ce =i-a f[cut-o singur. |ara fu numit[ pentru frumuse\a ei de romani Molis Dacia sau Molis Davia, =i râul =i-a luat nume de la \ar[. Aici iar pedestri trebui s[ trecem podul, dac[ vrem s[ sc[p[m ]ntregi, c[ci podelele joac[ ca tu=ele clavirului. Negura de nepl[cere ce ]\i d[ ]n[untrul Romanului se ]mpr[=tie ]ndat[ ce ai ie=it din el. Drumul de ce merge se face mai vesel =i mai pitoresc. Culmele aste ]mbr[cate cu r[diuri umbroase, satele aste cu a=ez[rile mândre, mun\ii azurii ce se privesc ]n dep[rtare, vegeta\ia ast[ vie, toate te fac s[ ui\i urâtul târgurilor. Satul prin care trecem este Bozienii; dincolo ]n stânga sunt Bude=tii. Toate sunt frumoase ]n \inuturile Romanul =i Neam\ul ce se par o gr[din[. Natura pe toate le-a ]nzestrat deopotriv[; le deosebe=te numai gustul proprietarului.

Constantin Negruzzi

178

S[ nu trecem cu neb[gare-n seam[ pe lâng[ B[l[ne=ti. }n iazul acesta, precum odinioar[ ]n fântâna Ipocreni, ades se scald[ Muzele1. Mergând ]nainte nu te po\i opri de a privi cu r[pire ast[ ]ncânt[toare vale ce se desf[=ur[ dinainte-\i ca un covor. Vezi cel pârâu care o despic[ ]n lung =i seam[n[ de departe cu o cordea alb[? Se nume=te Crac[u. Artistul ar zugr[vi con amore acele sate vesele ]mpregiurate de gr[dini ce se prelungesc pe ambe malurile lui, =i acest ]ntreit =ir de mun\i ce se ]ntind ]n amfiteatru pe orizon, tufo=i =i cre\i ca freza unei marcheze din veacul XIV, deasupra c[rora ]n dep[rtare domne=te Pionul, sp[rgând norii cu ple=uvul s[u cre=tet. Iac[ intr[m ]ntr-o v[g[un[ ce pe ce merge se strâmteaz[. Vezi cele c[su\e gr[m[dite sub poalele stânco=ilor mun\i? Ia-\i p[l[ria =i te pleac[; acesta e târgul Petrii! Râule\ul care l-am trecut de vro trei ori, c[lcându-l ]n picioare cu dispre\, profund de o palm[ =i abia zuzuind pe prundi=, cutremur[-te, c[ci e Huejdul! Când Carpa\ii se mânie pe petreni =i le trimit nori ca s[-=i verse ploaie piste târgul lor, Huejdul acest lin =i ticnit, râule\ul acest nensemnat se ]mfl[, pr[vale orice-i ias[ nainte, =i furios sparge, trage, ]neac[ =i dup[ ce ]=i r[zbun[ de cei ce nu-l bagau ]n seam[, merge spumegând de se pierde ]n alte ape, agerul pârâu! Biserica ast[ ro=ie este iar de +tefan ]n[l\at[ ]n cinstea Merg[torului ]nainte. }ndat[ ce câ=tiga o izbând[ asupra neprietinilor, el nu lipsea a ridica =i un monument ]n care s[ se m[reasc[ Dumnezeul r[zboaielor =i a ]ndur[rilor; pentru aceasta ]n rar târg a Moldaviei nu vei g[si vreo urm[ de a lui; =i ]n vreme ce pomenirea multor urma=i ai s[i cu sunet a pierit, lucr[rile eroului român dup[ trei veacuri =i jum[tate stau ]nc[ ]ntregi ]n Moldavia ca =i numele lui ]n inimi române. Mai la vale este alt[ bisericu\[ f[cut[ de eteri=ti; singur[ urm[ ce a mai r[mas din vestita Eterie! Dup[ fuga lui Ipsilanti =i a ce1

Pe atunci locuia acolo prietinul nostru fabulist A. Donici.

Negru pe alb

179

lorlalte c[pitenii, Iordache Olimpioti intrând ]n Carpa\i veni cu pu\ini bravi la Peatr[ =i f[cu ast[ biseric[; apoi statornic ]n cugetul s[u, merse de se ]ngrop[ pentru relege =i patrie sub zidurile Secului. Pozi\ia Petrii e foarte poetic[. Ea st[ ]ntre doi ascu\i\i mun\i=ori. Cest mai nalt se nume=te Petricica, celalalt Cozla. Amândoi stau falnici =i amenin\[tori deasupra ei, sc[ldându-=i picioarele ]n apele Huejdului ce =erpuie=te ]n vale, ]n vreme ce pe malurile lui, juna român[ culege nu m[ uita ca s[ fac[ un buchet pentru amorezul ei. Muntele e lasat pentru poet, =i poetul pentru munte. Aici privind maiestatea naturii, el se inspir[ de a cânta amorul =i gloria, nu ]n zgomotul ora=elor unde câte o privighitoare pribag[, ]n alee trase cu sfoara, sloboade ni=te sonuri tânjitoare =i regulate ca muzica din califul de Bagdat. Osian cânta ]ntre z[pezile Nordului, sub un cer brumos =i posomorât. Vale e me ama. CUPRINS

SCRISOAREA II

(Re\et[)

April 1838

Una din cele mai mari sup[r[ri a traiului din provin\ie este curiozitatea care un ia=an de=teapt[, când, din nenorocire, vro nevoie ]l sile=te a ie=i ]n \inut. Abia apuc[ a se cobor] din tr[sur[, =i gloata curio=ilor ]ncungiur[ pre postilion. — Cu cine ai venit? — C-un boier. (Pentru postilion tot ce nu e \[ran este boier.) — Cum ]l cheam[? — Nu =tiu. — De unde vine? — De la posta din urm[. +i râzând c[ l-a pâcâlit, postilionul las[ pre curios s[ caute pre al\ii, ca s[-i deie mai l[murit r[spuns.

180

Constantin Negruzzi

}n vremea aceasta, locuitorul capitalei se culc[ =i doarme f[r[ s[ =tie ce revolu\ie a f[cut venirea lui. Dar târgul fierbe p[n[ seara, când to\i provin\ialii se adun[ =i se a=eaz[ la preferan\. Nu e vorb[ decât de noul venit; =o=otesc, vorbesc, n[scocesc, alc[tuiesc. — Oare ]nsurat e? — Tân[r e? — B[trân e? — Ce caut[? ce vrea? la ce a venit? — +tie fran\oze=te? — Cum ]l cheam[? — Ce familie? — A s[ =ead[ aici? — +tie contradan\ul cel nou?— =i.... =i... }i vine cuiva, auzindu-i, s[ cr[pe de necaz. M[i d[un[zi vorbeam c-un june prieten de ast[ sup[r[cioas[ boal[ de \inut, ce asupre=te pre bie\ii ia=eni. — Eu am aflat o re\et[, ]mi r[spunse, cu care am sc[pat. Am avut trebuin\[, sunt acum vro trei luni, s[ m[ duc p[n[ la târgul... Cum am ajuns, a doua zi am dat un prânz mare, la care am invitat pre to\i magna\ii târgului, mari, mijlocii =i mici; barba\i, femei, babe, fete =.a. S-au cam mirat de ast[ poft[, dar au venit cu to\ii. Am mâncat, am b[ut, =i când am v[zut c[ erau gata a se duce, i-am rugat s[ mai ]ng[duie pu\in, =i suindu-m[ ]n picioare pe un scaun, le-am f[cut acest cuvânt: “Boieri, cucoane =i cuconi\e! “Eu sunt de la Ia=i; “+ed ]n cas[ cu chirie ]n mahalaua P[curarii. “Tr[iesc din venitul unii mo=ioare ce am. “M[ numesc B.B. “Am venit aici ca s[ scap de tina =i de pulberea Ia=ilor, =i o s[ =ed vro lun[. “Sunt trei ani de când a murit tat[l meu, =i =epte de când a murit maic[-mea. “Am o sor[ m[ritat[ ]n Bucovina, care tr[ie=te foarte bine cu b[rbatu-s[u ce \ine mo=ii cu anul, =i are velni\[ cu ma=in[, =i un unchi la Bucure=ti, care =ede pe Podul Mogo=oaiei n.751. “Sunt holtei, =i n-am gând s[ m[-nsor. “Dup[ slujb[ nu ]mblu. “Nu-mi bat capul de politic[, =i n-am nici o opinie.

Negru pe alb

181

“Nu sunt nici bun, nici r[u. La biseric[ merg rar. Nici fac, nici primesc vizite. Vorbesc pu\in. Nu =tiu nici mazurc[, nici val\. Nu joc nici stos, nici vist, nici preferan\. “Obicinuiesc a m[ culca la =epte, =i a m[ scula la unsprezece ceasuri. “M[ b[rbieresc de trei ori pe s[pt[mân[. “Iarna port pieptar de flanel[ =i galo=i bl[ni\i. “Am dou[ frace, trei surtuce =i patru p[rechi pantaloni. “Boieri, cucoane =i cuconi\e! “V[ rog s[ nu b[nui\i c[ vi le spun aceste, fiind chiar ]n interesul domniilor-voastre ca s[ nu v[ mai osteni\i a le afla. — M[ ]nchin cu plec[ciune!” Ideea acestui june p[rându-mi original[ =i nimerit[, o ]mp[rt[=esc d-tale, ca una ce poate s[-\i slujeasc[ =i pe acolo. Adio! CUPRINS

SCRISOAREA III (Vandalism) Ianuarie 1838

Imperiile =i na\iile au avut m[rirea =i c[derea lor; ele ]ns[ =iau p[zit na\ionalitatea subt orice ]mpregiur[ri, c[ci de=i prefacerile ]nrâureau ]n fiin\a lor politic[ sau moral[, fiecare p[stra ]nc[ o raz[ a vechiei sale, raz[ scump[ pre care o \inea ca un paladiu spre a-i sluji de scut ap[r[tor ]mpotriva clevetitorilor originei sale. Din nenorocire ]n Dacia nu fu a=a. Dacul se pref[cu ]n roman, romanul ]n român, =i românul corcindu-se cu neamuri barbare =i str[ine de el, ajunse ]n acea demoraliza\ie =i ignoran\[ ]n care =i acum zace, =i de care va fi greu a-l cur[\i. Pre daci, na\ie scitic[ liber[ =i viteaz[, grecii ]n mândria lor ]i , ` numeau barbari, dupre proverbul lor favorit: Παζ µη` `Ελλην βαρ− βαροζ. Nu =tiu ]ns[ de se cuvine acest nume unei na\ii care, ]nvingând pre ]nving[torii lumii, avea un st[pânitor ce cerea Cesaru~

182

Constantin Negruzzi

lui Dometian s[-i trimit[ me=teri iscusi\i ]n orice m[iestrii pentru \ara lui, =i c[uta p[n-]n fundul Asiei alian\a regelui partilor, vr[jma= jurat a romanilor, precum de asta ne spune Plinie cel june. Traian cucerind Dacia o coloniz[ cu romani. Dacii se pr[p[dir[. Cei mai ]nsemna\i din ei, urmând pildei regelui lor Decebal, se uciser[ unii pre al\ii ca s[ nu slujeasc[ de triumf la cei ce le fuseser[ tributari, iar care au mai r[mas, se romanir[. Atunci Marele }mp[rat a=ezând o=ti ]n cet[\ile dace, zidi =i altele ca s[ fie de stavil[ provin\iilor nou cucerite ]n contra barbarilor. Când ]ns[ puterea colosal[ a romanilor ]ncepu a se pleca spre apus, când Roma ]ncet[ de a mai na=te Bru\i =i Catoni, nori de ghinte barbare n[p[dind asupra ei, to\i se strecurar[ prin Daco-România, aducând feluri de prefaceri triste ]n coloniile lui Traian. Ele z[cur[ deci pustiite =i nepomenite de istorici p[n[ la sfâr=itul veacului XIII, când cu ]nturnarea prin\ilor lor din Transilvania, se ]ncepu o nou[ er[ pentru români. Câte pu\in-pu\in, adunându-se pe lâng[ domnii lor, românii treptat ajunser[ sub +tefan Marele =i Mihai Viteazul a fi respecta\i de ]nvecinatele popoare; dar soarta lor fiind zavistuit[ de puterile vecine, Valahia obosit[ de atâte sângeroase b[t[lii =i necurmate zbucium[ri, se subjug[ de puterea otomanilor ce era pe atunci ]n apogeul s[u. Moldavia privea cu lacrimi soarta sorei sale, =i neputându-o ajuta, curând dup[ moartea lui +tefan, se supuse =i ea protec\iei falnicului Suleiman ce ]ngrozise cre=tin[tatea cu armele sale. Sub jugul unei na\ii ce despre\uia =tiin\ele, România — ce primise cre=tinismul ]n veacul III — c[zu subt influin\a misionarilor greci a Constantinopolii, carii folosindu-se de credulitatea domnilor dup[ vreme, introduser[ ]n Daco-România slovele slavoane =i gonir[ literele str[mo=e=ti. Aceasta fu cea ]nt[i cauz[ a ignoran\ei ]n care se v[zu România ]nf[=urat[, c[ci maimu\ind pre Dumnezeul creator care poruncise s[ se fac[ lumin[, c[lug[rii r[spândir[ ]ntunericul, strigând: Fiat nox! Pe lâng[ aceasta, ]ndarn aste nenorocite provin\ii suspinau dup[ un repaos dorit, c[ci a\â\ându-se r[zboaiele ]ntre Rusia =i Turcia

Negru pe alb

183

ele slujeau de teatru. Transilvania sc[p[ de acest r[u. Ea pare c[ se bucura de o lini=te oarecare, lini=te minciunoas[ =i amar[!... }n adev[r, sc[paser[ \[rile de tatari, pre care ]i stârpiser[ armele Rusiei, dar c[zuser[ sub osânda altor tatari mai cumpli\i, pentru c[ ace=tia nu pr[dau o lun[ sau dou[, pr[dau regulat câte =epte ani, =i apoi când se duceau, ne l[sau spre r[splata averilor ce au fost stors, ciocoismul, luxul =i corup\ia!... Cine nu i-a cunoscut? Cine cu ]nfiorare nu-=i aduce aminte de ei? Tratatul de la Adrianopoli aduse \[rilor recâ=tigarea a parte din drepturile pierdute de atâta vreme. Românul de=teptându-se din letargia sa, ]ncepu a se ]ntreba pre sine ce gânganie biped[ este el pe lume, =i ]n ce clas de animale ar putea intra? Cercetând origina =i limba lui, se v[zu c[ e roman, c[ci de=i ]i zic valah, valah va s[ zic[ italian, =i moldav sau mol-dac nu va s[ zic[ slav. Ca s[ se ]ncredin\eze ]ns[ mai bine c[ut[ o istorie a \[rii lui. Cantemir ]n hronicul s[u merge numai p[n[ la ]nturnarea domnilor din Maramur[=. Ureche, Miron =i al\i hronicari au scris mai to\i dup[ tradi\ii f[r-a ]ngriji datele. A trebuit deci s[-=i caute istoria ]n monumente =i ruine! }n Ardeal nu mai afl[ nici o urm[ str[mo=easc[. }n Valahia vizit[ Caracalul, Turnul Severin; v[zu restele podului lui Traian, c[ci valurile Dun[rei respectaser[ aceea ce oamenii n-ar fi respectat. Voi ]n sfâr=it s[ g[seasc[ =i ]n Moldova urmele str[mo=e=ti. La Roman c[ut[ s[ vad[ cetatea Smeredava (cetate dac[), dar ]i spuser[ c[ la 1755 episcopul Ioanichie o d[rmase cu porunca domnului Constantin Racovi\[, pre care ]l ]ncredin\ase c[ ]n ruinele ei sunt comori, =i cu peatra cet[\ii f[cuse zidiul episcopiei =i a Precistei! Alerg[ la Gala\i s[ vad[ cetatea Caput bovis numit[ de locuitori Ghertina. Vai! =i pre aceasta vandalismul o surpa. Ciocanele sp[rgeau catacombele romanilor =i cenu=a lor o aruncau ]n vânt; iar cu peatra ei pavelau uli\ile Gala\ilor! Bietul meu arheolog ]ncremeni la viderea unei asemene barbarii. |ipa, se ]ncle=ta de pietre; ]l socotir[ nebun =i pu\in a lipsit s[-l ]nchid[. }n sfâr=it vrând s[-l aline, ]i ar[tar[ dou[ statuiete de bronz, un

Constantin Negruzzi

184

vas cu vro trei mii monede, =i o colonet[ de porfir1. “Vandali! striga românul nostru, judecând de pe aceste, câte altele se vor fi stricat sau se vor fi luat, ce-a\i f[cut capitelele, bareliefele, lespezile cu inscrip\ii? Nu v[ teme\i c[ se vor scula romanii ce au locuit aici, =i v[ vor face praf =i pulbere?” Nime nu-l asculta; râdeau de omul acesta smintit, care credea c[ ni=te pietre pot sluji spre alt[, decât a se zidi pivni\i, case, sau a se pavela uli\e; c[ci ce le p[s[ lor c[ sunt români =i sfarm[ urme romane? Ce le p[s[? ]ntemeiau ]nc[ o a opta minune a lumii, un monstruos monument vrednic de ace=ti barbari, un târg pavelat cu anticvit[\i ]n veacul XIX! Z[u, este ru=ine =i p[cat a videa pe toat[ ziua pierzându-se câte o urm[ a Moldaviei ]mpreun[ cu peatra pe care era ]nsemnat[! Pe toat[ ziua rupem câte o foaie din frumoasa carte a vechiei; =i curând, când vom mântui ruinarea tuturor acestor sfinte ruine, nu ne va mai r[mânea decât a striga ca acel troian care cel pu\in luase cu sine pre Dumnezeii s[i: Fuit Illium!... Ce frumos ar fi — zice un literat englez2 — de a videa pre vechea Rom[ ]nviind ]n una din coloniile, ce ea ]ntemeiase ]n cap[tul imperiei sale! Dar când toate monumentele noastre vor fi numai o cenu=[, oricare str[in va avea obr[znicia a ne zice c[ am furat numele acest de român pre care ]l purt[m, =i ce-i vom r[spunde? }ntru durerea ce ne sfâ=ie la privirea d[r[p[n[rii romanit[\ii, nu putem decât a striga asupra vandalismului, =i a face o chemare la inimi nobile, =tiind c[: A tous les coeurs bien nés que la patrie est chère!3 1

Monedele acestea le-au ]mp[r\it B... S... ]ntre ei. Ce a fost mai ]nsemnat ]ntre anticvit[\ile g[site le-au luat dd. Mavros =i Ventura =i care a vrut =i a apucat. La cabinetul din Ia=i nu s-a trimis mai nimic. 2 David Urquart. 3 Autorul acestui articol ce s-a publicat ]n “Albina româneasc[“ cu ]nvoirea cenzurei, fu exilat la mo=ia sa nejudecat =i neosândit — de=i se g[sea deputat — pentru ca s[ ]nve\e a nu mai spune adev[ruri crude.

Negru pe alb

185

SCRISOAREA IV (Un poet necunoscut)

CUPRINS

Mai 1838

Natura a lasat oameni meni\i a trece necunoscu\i pe calea vie\ii. Toat[ misia le este s[ res[deasc[ câteva flori ]n drumul lor. Daniel Scavinschi era de neam român din Bucovina. R[mâind orfan ]n tân[r[ vrâst[, se duse la Liov ]n Gali\ia, la o rud[ a sa ce era spi\er, pe lâng[ care, slujind calf[, ]nv[\[ pu\in[ botanic[. Ca s[ se supuie modei polone, mai ad[ogi un schi la porecla sa, =i din Scavin se f[cu Scavinschi. }nv[\[ limba nem\easc[ =i o cuno=tea bine, dar nu iubea pre nem\i; pentru aceea, când muza român[ ]ncepu a-l supara, prefer[ a traduce din fran\ez[, de=i o =tia mai pu\in decât pe cea german[. Pe când el ]=i petrecea zilele pl[m[dind cantaride =i pisând chinchin[, la 1823, un boier moldav, ]nturnându-se de la Viena, ]l cunoscu, =i v[zând ]n el dispozi\ii poetice =i spirit de=tept, ]l ]ndemn[ s[ vie la Ia=i ca s[-=i caute norocul, povestindu-i de acest Eldorado mai tot acele minuni ce le spune Sinbad marinarul ]n cele O mie =i una de nop\i. Scavinschi p[r[si bucuros o \ar[ unde nu câ=tigase decât un schi la sfâr=itul poreclei, =i alerg[ la Ia=i, dar s[r[cia =i lipsa ]l ]ntov[r[=ir[ =i aici. Muzele sp[imântate =i Apolon cu p[rul m[ciuc[ ]n cap fugiser[ care ]ncotro de groaza ianicerilor. Nime nu mai gândea la poe\i ce =edeau ascun=i prin poie\i. (Iart[-mi acest r[u calambur.) }n darn Scavinschi scria imne asupra fericirii patriei, sonete pentru r[s[rita stea a Moldaviei, ode, epitalame ]n care to\i zeii din Olimp figurau; cu folosul lor abia departa de un palmac lipsa, ast[ nedesp[r\it[ tov[r[=i\[, care-l \inea strâns ]n ]nghe\atele ei bra\e! Hot[r] s[ vând[ participuri, dar pu\ini amatori g[si de limba nem\easc[, =i apoi pedagogismul era stahia lui. El iubea lini=tea, =i copiii ]i tocau la cap toat[ ziua; iubea muzele, =i

186

Constantin Negruzzi

copiii f[ceau juc[rei cu poeziile lui. De multe ori l-am g[sit descleind un smeu ca s[ copieze vreun vers, pre care acum un b[iet ]l f[cea s[ zboare mai presus de Parnas! Pre lâng[ aceste, el era o adev[rat[ juc[rie a naturii. De o statur[ microscopic[, precum ]nsu=i n-o ascundea, zicându-=i: ...Daniel Scavinschi cel mititel la statur[, Pre care-a pl[cut naturii a-l lucra-n miniatur[,

=i de o constitu\ie foarte delicat[, era un original de frunte. El trei lucruri iubea ]n lume cu un amor religios, cucernic, ]nfocat. Aste trei lucruri erau poezia, medicina =i — muste\ile sale. }n adev[r, natura ]l ]nzestrase cu o p[reche de muste\i resucite atât de mari, ]ncât ar fi fost de fal[ celui ]nt[i husar ungur; dar ele f[ceau un contrast foarte ciudat cu statura lui care — precum am spus — era mai mic[ decât mic[. }ns[ mania sa cea v[t[m[toare, pre care o câ=tigase de când fusese la spi\erie, era ideea ce-=i f[cuse c[, de nu va lua ]ntr-o zi medicamente, trebuie s[ moar[. }n toat[ diminea\a, dup[ ce sfâr=ea toaleta muste\ilor, bea câteva pahare de dicoct; la tot ceasul lua hapuri, =i seara pic[turi. Spi\eriile stricându-i s[n[tatea, ]nghi\eau pu\inii bani ce câ=tiga, pentru c[ de multe or] ]i lipsea pâine, iar medicamente niciodat[. }ntr-o zi, ducându-m[ s[-l v[d, l-am g[sit ]nf[=at piste tot ]ntr-un pleaster. — +tii, i-am zis, c[ ai ]ntrecut pre bolnavul lui Molière? Ce este de capul t[u? Nu vezi c[ te omori singur? Vrei s[ te faci s[n[tos =i s[ scapi de ipocondria asta? Trimite pre Esculap =i pe Ipocrat ]n pustii; vino cu mine la \ar[ =i urmeaz[ dieta care o urmez eu: Diminea\a vom mânca cotlete =i vei bea un pahar de porter ]n loc de dicoct; la prânz jambon, macaroane, alivenci, cu vin de Odobe=ti. Seara vom veni acas[ osteni\i, vom bea câte un ponci, ca s[ ne r[corim; apoi vom cina cu un ostrop[\ de iepure. Ascultându-m[, poetul se f[cuse galb[n ca ceara, =i ]ntinzând bra\ul spre mine, strig[:

Negru pe alb

187

— Ah! taci, m[ rog, contene=te! Taci, zic, dac[ cre=tin e=ti! Nu vezi c[ mai ]mi dau duhul de când de aste vorbe=ti? Jambon, alivenci, porter!!! numai auzindu-le simt ]ndoindu-se suferin\a mea! Oh, m[ tem c[ nu-mi va lucra pleasterul! — Dar ce ai? — Singur nu =tiu, dar nu m[ sim\ bine. +i s[ nu socoteasc[ cineva c[ consulta vreun doctor; ]nsu=i ]=i ]nchipuia ordonan\ele, ]=i f[cea leacurile =i se trata, de=i acum nu-i mai lucra nici o medicin[, deprins fiind cu ele. Abia de trei zile m[ ]nturnasem din Rusia, unde z[b[visem câteva luni, când am primit un rava= de la el, ]n care m[ ruga s[ m[ duc s[-l v[z ]ndat[. L-am g[sit ]n pat, =i c[utându-se ]ntr-o oglindioar[, scotea câte un fir din frumoasele lui muste\i =i le punea ]ntr-o cutiu\[ ca pre ni=te pre\uoase scule. — Ah! bine ai f[cut c-ai venit, ]mi zise, socoteam c[ voi muri f[r[ s[ te v[d. — Iar \i-a venit ipocondria? — Acum e moartea, a ei var[ primare, o cunosc bine. Asear[, v[zând c[ nu-mi lucreaz[ alte doctorii, am luat o doz[ mare de mercuriu, =i azi m[ trezesc c[-mi cad muste\ile... Nenorocitul se otr[vise! Am s[rit ca s[ trimit dup[ un doctor. M-a ]n\eles, =i ]ntinz[nd mâna sa rece =i ve=ted[, m-a apucat de bra\. — E de prisos, ]mi zise; macar de a= =ti c[ voi scapa, tot nu voi s[ mai tr[iesc. Nu voi s[ zic[ oamenii v[zându-m[: Iaca Daniel Scavinschi, cel mititel la statur[, C[rui ]i c[zu mustea\a, =i e chiar caricatur[.

|ine acest pachet, urm[; s[-l dai la adresa sa. (Pe pachet scria: Scrieri a lui D. Scavinschi, s[ se deie la d. aga A. Sturza Micl[u=eanul, ca s[ fac[ ce va voi cu ele.)

188

Constantin Negruzzi

— Sunt mult dator acestui boier, ad[og[ dup[ pu\in[ t[cere; el pururea m-a ajutat la nevoie, =i fiindc[ n-am cum ]i mul\[mi altfel, ]i las aste scrieri ca o suvenire de recuno=tin\[. Privirea acestui nenorocit a=a de lini=tit ]ntr-o stare atât de jalnic[, la vrâsta de 32 ani, m[ ]ncremenise! — Scavinschi! i-am zis, de ce atâta dezgust pentru via\[? Cine =tie poate... — Via\a mea, ]mi r[spunse curmându-m[, a fost foarte tic[loas[. Din cea mai fraged[ vrâst[ m-am ]nso\it cu lipsa, =i numai moartea m[ va desp[r\i de ea. Totdeauna am gândit c[ voi muri ca Gilbert ]ntr-un spital. — Asta e soarta poe\ilor, dar numele ]\i va r[mânea nemuritor; p[cat c[ l-ai polonizat. — De a= fi tr[it ]n Rusia mi-a= fi zis Scavinov; ]n Germania, Scavinemberg, la Paris, Scavinevil, =i la Bucure=ti, Scavinescu. }n vremea ce-mi vorbea c-un a=a aer vesel, sfâr=ise opera\ia smulgerii muste\ilor (care, roase de veninul argintului viu, ie=eau cum le atingea) =i ]nchise cutia. — Asta voi s[ m[ ]ntov[r[=easc[ ]n mormânt, zise; apoi lu[ o lingur[, o ]mplu dintr-o steclu\[ =i o ]nghi\i. }n steclu\[ era opiu. Se l[s[ pe o perin[ =i adormi zicând: “somn — lips[ — muste\i...” Doctorul (dup[ care trimisesem f[r[ =tirea lui) intr[, se apropii, ]l apuc[ de puls, dar ]ndat[ l[s[ mâna s[ cad[ ... — Nu trebuie doctor, trebuie preot. — Cum! — Mort. O sudoare rece ]mi inund[ fruntea; p[rul mi se zburli pe cap. Am ie=it tremurând =i f[când cele mai triste cuget[ri asupra acestei tic[loase fiin\e ce se nume=te om. Napoleon muri zicând: ”Fran\ie — oaste”. Scavinschi zicând: “lips[ — muste\i”. Hoffmann moare de jale c[ i-a pierit motanul. Scavinschi pentru c[ i-au c[zut muste\ile. Fire=te, judecând, deosebirea nu e atât de mare...

Negru pe alb

189

SCRISOAREA V

(Iepur[rie)

CUPRINS

Februarie 1838

— Am venit s[-\i spun, ]mi zicea d[un[zi un domn (a c[ruia nume ]l voi t[cea de respect pentru familia lui), c[ asear[ ]n bufetul teatrului, N... mi-a zis mi=el =i mi-a dat o palm[ pentru c[ spuneam c[ demoazel Désirée... — +i când v[ bate\i? — S[ ne batem! Tu quoque, Brute! D-ta, pe care te socoteam mai cu minte decât al\ii, m[ ]ndemni s[ m[ bat c-un obraznic pentru c[ mi-a zis mi=el =i mi-a dat o palm[? Dar a= dori s[ m[nve\i d-ta cum se poate feri cineva de brutalitatea unui grosoman? Eu m-am ad[pat cu sfintele precepte a lui Rousseau, =i despre\uiesc ]njurarea; apoi n-am fost destul de maltratat de limba =i de mâna cutez[torului acestuia, ca s[ m[ mai apuc acum s[ m[ espun =i \intei pistolului s[u? c[ci de=i m[ sup[r[ c[ mi-a zis mi=el, dar m-ar sup[ra mult mai r[u de mi-ar zice r[posat. Dac[ a=i fi pironit ]ntr-un secriu, de ar putea s[ se laude ]n gura mare c[ m-a trimis ad patres. Mai bine s[ fiu de fa\[ ca s[-i ar[t c[ nici vreu s[-l =tiu. S[ zicem c[ l-oi omor]. +i pentru ce s[ m[ fac uciga=, eu care nu sunt n[scut v[rs[tor de sânge? +i apoi oamenii or s[ zic[ c[ l-am gonit din lume pentru c[ m[ temeam s[ fiu cu dânsul ]n ea. Se laud[ dl c[ nu se teme de moarte. De vrea ca s[-l credem, omoar[-se singur, nime nu-l opre=te, =i ]i f[g[duiesc c[ =asezeci de ani voi ]ntreba pre to\i ]nv[\a\ii =i c[rturarii ca s[ aflu de a f[cut bine ori ba; =i de-mi vor zice c-a f[cut bine, atunci — numai atunci — m[ voi sârgui p[n[ ce d-ta nume=ti poltronerie =i pre care eu o numesc b[rb[\ie; c[ci, s-o =tii d-ta, e b[rb[\ie =i curagiu a ]nfrunta cineva valurile lumii minciunoase, =i a voi s[ tr[iasc[ cât de mult ]n ast[ vale a plângerei! Fanfaronul acesta poate =i-a urât zilele; poate nu vrea s[ mai vad[ soarele faptele lui. Fricosul!

Constantin Negruzzi

190

Eu care-mi ]nchipuiesc cât e de ]ntuneric ]n mormânt, =i care iubesc lumina, nu voi s[ m[ lipsesc de ea. Eu s[ m[ s[cer ]n floarea vrâstei, când am ]nc[ o gr[mad[ de trebi ]n via\[, pentru o tic[loas[ palm[ care puteam s[ i-o dau eu cum mi-a dat-o el? S[ nu-i treac[ prin gând! +i apoi ce mare treab[ a omor] un om? câteva gr[un\e de =oriceas[ face cât =i plumbul lui. Nu =tie n[t[r[ul c[ un purice viu face mai mult decât Napoleon mort! Ei, spune-mi acum, domnul meu, care e mai brav, canibalul acesta care vrea sânge, sau eu, omul p[cii, ce voi s[ tr[iesc ca s[-i ar[t cât ]l despre\uiesc, de vreme ce n-am gând s[ m[ bat cu el? Nu =tiu p[n[ la ce punt iepur[ria poate degrada pre un om; n-am gândit ]ns[ c[ ea poate a-l face s[ afle sofisme, ca s[ vreie a ]ncredin\a c[ face bine s[ se lase insultat =i batjocorit. +tiu c[ duelul este un prejude\ ramas din timpurile barbare. +tiu c[ e o absurditate a se bate cineva pentru ochii unei actri\e, fie verzi ori alba=tri, =i o nebunie a c[uta sfezile =i gâlcevile; sunt ]ns[ cazuri fatale când un om ce are cel mai mic simtiment de onor nu poate face altfel =i trebui s[ se fac[ uciga= sau jertf[, dac[ nu voie=te a lasa o pat[ numelui s[u, =i o ru=ine familiei sale. F[ceam aste reflexii, uitându-m[ la domnul acest care nu voia s[ se bat[, =i care a=tepta un r[spuns. Dar nepricepându-m[ ce r[spuns s[-i dau altul, l-am luat de spate =i l-am dat pe u=[ afar[. Nu =tiu de am f[cut bine. CUPRINS

SCRISOAREA VI (Catacombele M. Neam\u) August 1839

Nu departe de cet[\uia Neam\u — a c[ria ruine se mai v[d ]nc[ d[râmate de oameni =i de timp — mai ]n sus, pe o vale ce se ]ntinde verde =i r[coroas[ ]ntre dou[ =iruri de mun\i=ori umbro=i,

Negru pe alb

191

Alexandru cel Bun f[cu la 1402 o bisericu\[ de lemn ]n cinstea s. Ioan Teologul, pe lâng[ care se adunar[ câ\iva monahi; =i pentru ad[postirea lor =i a altor cre=tini ]n timpurile acelea pe când Moldavia se bântuia de r[zboaie =i de r[scoale, zidi aproape de biseric[ =i un turn de peatr[. Pe atunci ]nturnându-se de la Viena, Ioan Paleologul trecu prin Moldavia. Alexandru ]l primi cu tot onorul cuvenit mo=teanului imperiei Bizantine, ]nso\indu-l p[n[ la Gala\i. Spre r[splata ospe\iei ce primise, Ioan suindu-se pe tron ]i trimise lui purpur[ =i coron[ ]mp[r[teasc[, iar mitropolitului Iosif sacos =i mitr[; dar spre a-=i ]nvecinici pomenirea, trimise doamnei Anei, so\iei lui Alexandru, =i o icoan[ f[c[toare de minuni a Maicei Domnului. Icoana aceasta se puse ]n bisericu\a mai sus ar[tat[. Dup[ trecere mai de un veac, +tefan Marele, v[zând c[ s-a m[rit num[rul c[lug[rilor, ]ncepu a zidi la anul 1497, lâng[ bisericu\a lui Alexandru-vod[, o alt[ biseric[ mare de peatr[ cu hramul ]n[l\[rii, dar murind el la 1503, o sfâr=i fiiul s[u Bogdan, =i aduse icoana Fecioarei acea h[r[zit[ de Paleologul ]n biserica ast[ nou[, unde este =i p[n-]n ziua de ast[zi. Aceast[ icoan[ se cunoa=te c[ e f[cut[ pe când arta zugr[viei era ]n decadin\[ la greci. Desenul este grosier =i coloritul slab. Monastirea Neam\ul — ce luase ast[ numire de la pârâul ce curge aproape — lu[ o ]ntindere mare. Prin pietatea domnilor =i a boierilor c[p[t[ venituri ]nsemnate, =i ast[zi aceast[ lavr[ nutre=te la o mie cinci sute monahi, =i oricare sarac afl[ ]n toat[ vremea aici c[utare =i osp[tare. Mai multe biserici =i paraclise se zidir[ pe lâng[ aceasta, dar bisericu\a s. Ioan Cuvânt[torul de Dumnezeu, acea f[cut[ de Alexandru cel Bun, de=i ]nvechit[, sta pe lâng[ ele ca o sfânt[ relicvie doveditoare c[ ea a fost ]ncep[toare acestui loca= dumnezeiesc; ]ns[ ]nvechindu-se foarte, se f[cu ]n acela=i loc alta de peatr[, tot ]n numele s. Teolog, dar de o arhitectur[ nou[. De=i aceasta e mai frumoas[, mai gra\ioas[, e de j[lit acea veche de lemn, =i era

Constantin Negruzzi

192

de dorit ca ast[ de acum s[ se fi f[cut ]ntocmai dupre modelul bisericu\ei lui Alexandru-vod[. Din norocire tot a mai r[mas turnul de care \i-am vorbit mai sus, care st[ ]nc[ ]ntreg cuprins ]ntr-un unghi a zidului monastirii. Lâng[ biserica aceasta e mormântul monahului Chiril Carp 1, unul din ostenitorii =i fundatorii ei. Al[turea st[ mormântul monahului Platon, ucenic a cuviosului stare\ Paisie. Fra\ii ne-au spus l[udata via\[ a acestui c[lug[r, care de=i privit de toat[ ob=timea ca un cuvios, era cel mai smerit ]ntre to\i, urmând porunca evangelic[: “Cel ce vrea s[ fie mai mare ]ntre voi, s[ fie vou[ slug[.” Prev[zându-=i sfâr=itul, cucernicul Platon s-a rugat s[ nu-l ]ngroape cu parad[, ci numai un preot s[-l ]ntov[r[=easc[ la groap[ spre a-i ceti rug[ciunile mor\ilor; dar nu fu ascultat[ cererea lui. To\i slujba=ii monastirii ]mbr[ca\i ]n aurite vestmânte, cu cânt[ri, t[mâieri =i f[clii, plecar[ ca s[ ]nso\easc[ r[m[=i\ele sfântului barbat; când iac[ cerul se ]nt[rât[, vântul stânge luminele, =i ploaie v[rsându-se ]n =iroaie, sile=te pre to\i a-=i c[uta aciuare prin chilii. }ns[ ]ndat[ ce a r[mas mortul cu un singur preot, soarele sparge norii, ploaia st[ atârnat[ ]n aer f[r-a cuteza s[ caz[, =i ]nmormântarea cuviosului monah se sfâr=e=te ]n pace =i lini=te. Sub biserica ast[ nou[ sunt catacombele monastirii, ]n care se pun oasele mor\ilor c]nd le dezgroap[ din umedul lor loca=, ca s[ deie locul lor altor mor\i mai proaspe\i. Aceast[ hrub[ e boltit[; are =ese stânjini lungime, trei l[\ime =i =ese palme de n[l\ime. O singur[ ferestric[ ce sloboade o raz[ misterioas[ pe o icoan[ a Mântuitorului care st[ pe un tetrapod ]n fund, lumineaz[ acest loc funerar.Trei rânduri de poli\i zidite de-a lungul p[re\ilor, iar pe sub ele dulapuri. Ce se ]n=ir[ pe poli\i ?—Tidve de mor\i ! — Ce se pune ]n dulapuri ? — Oase de mor\i ! 1

Fiind laic, se numea Constantin Carp.

Negru pe alb

193

Când s-a deschis u=a =i m-am coborât ]n acest azil a mor\ii, un sfânt fior m-a cuprins ; =i de n-a= fi fost preg[tit pentru o asemenea priveli=te sau de eram singur, a= fi c[zut ]n genunchi, umilindu-m[ dinaintea lui Dumnezeu, ]n fa\a acestei mul\ime de mor\i. }n adev[r, omul se simte cât e de mic ]naintea marei puteri a lui Dumnezeu, ]naintea astor oase mucede ce au avut odinioar[ carne =i sânge ca noi! Dup[ aceste ]nt[i cuget[ri triste, altele mai lume=ti m-au cuprins. Aste capete a=ezate cu simetrie pe poli\i, aste oase puse cu regul[ ]n dulapuri, m-au mâhnit =i m-au sup[rat. Ce sunt ele alt[ decât noi, r[m[=i\e a celor ce au fost ca noi? +i nou[ nu ne place a videa c[ se joac[ cineva cu noi când tr[im cu atât mai vârtos dup[ ce am murit. Lini=tea mormântului e mai de preferat decât ast[ regul[, unde tidvele noastre figureaz[ ca =ipurile ]n magazinul unui spi\er. Mai bine de dou[ sute capete sunt pe aceste poli\i de peatr[; fiecare are lipit pe el câte o \idul[ pe care e ]nsemnat numele celui ce l-a purtat. Este de luat seama c[ unele din ele sunt mai pe jum[tate putrede de rugina p[mântului sau de boalele de care au p[timit ]n via\[. Un doctor Gall pip[indu-le, ne le-ar putea spune, =i poate din =tiin\a cranologiei s-ar putea afla câte virtu\i, câte virtu\i au fost ]n ele. C[utând aceste tidve, v[zui una mai mic[, mai delicat[; osul era alb =i luciu, dar nu avea nici o etichet[ lipit[ pe ea. Monahul ce-mi slujea de cicerone mi-a spus c[ era a unii fete ce-a murit acolo, dar nu =tiu s[-mi spuie mai mult. Curiozitatea mea nu se ]ndestul[ cu atâta. Am ]ntrebat, am cercetat =i am descoperit o foarte trist[ dram[, pe care ]\i voi spune-o alt[ dat[, c[ci acum m[ gr[besc a lasa pre mor\i, ca s[ m[ ]ntorc ]ntre cei vii.

Constantin Negruzzi

194

SCRISOAREA VII

(Calipso)

CUPRINS

Septembrie 1839

+tii c[ ]n anul 1821 a izbutit revolu\ia Greciei, =i c[ ea ]=i avu ]nceputul la Ia=i. Precum ]n toate revolu\iile, asemene =i ]n aceasta s-au f[cut mai multe eccesuri, c[ci totdeauna pintre patrio\i se vâr[ oameni de acei care caut[ a se folosi de orice tulburare. Dup[ stricarea eteri=tilor la Dr[g[=ani =i la Sculeni, toate c[peteniile ce erau mai de omenie fugind care ]ncotro, \[rile noastre r[maser[ ]n prada birban\ilor. Ia=ul se pustii. Or[=eanii bej[n[rir[ ]n Bucovina =i Beserabie, unde g[sir[ azil. Tat[l meu cu mine, dup[ ce am petrecut iarna ]n \inutul Hotinului, ]n vara anului 1822 ne-am dus la Chi=in[u, ca s[ ne ]ntâlnim cu rude, prieteni, cunoscu\i, refugia\i ca =i noi. Era curios a videa cineva atunci capitala Beserabiei, atât de de=eart[ =i de t[cut[, cât se f[cuse de vie =i de zgomotoas[. Plin[ de o lume de oameni care tr[iau de azi pe mâine, care nu =tiau de se vor mai ]nturna la vetrele lor, ace=ti oameni, mul\[mi\i c[ =i-au sc[pat zilele, se deprinser[ cu ideea c[ n-o s[ mai g[seasc[ ]n urm[ decât cenu=[, =i, neavând ce face alt[, hot[râr[ a amor\i suferin\a prin vesela petrecere, care cel pu\in ]i f[cea a uita nenorocirea. De aceea, nu videai alt[ decât primbl[ri, muzici, mese, intrigi amoroase. }n toat[ ]ns[ aceast[ so\ietate de emigra\i =i de localnici, dou[ persoane numai ]mi f[cur[ o ]ntip[rire ne=tears[. Aceste erau un om tân[r de o statur[ mijlocie, purtând un fes pe cap, =i o jun[ nalt[ fat[, ]nv[luit[ ]ntr-un =al negru, pre care le ]ntâlneam ]n toate zilele la gr[din[. Afl[i c[ junele cu fesul era poetul A. Pu=kin, acest Byron a Rusiei, ce avu un sfâr=it atât de tragic1, iar tân[ra 1

El fu ucis ]n duel de cumnatul s[u.

Negru pe alb

195

cu =alul pre care to\i o numeau greaca cea frumoas[, o curtizan[ emigrat[ de la Ia=i, numit[ Calipso. Calipso ]mbla tot singur[. Numai Pu=kin o ]ntov[r[=ea când o ]ntâlnea la gr[din[. Cum vorbeau ei (c[ci Calipso nu =tia decât grece=te =i române=te, limbi care Pu=kin nu le ]n\elegea), nu =tiu. Se vede c[ 22 ani a poetului =i 18 ani a curtizanei n-aveau trebuin\[ de mult ]n\eles. Pu=kin m[ iubea, =i g[sea pl[cere a-mi ]ndrepta gre=alele ce f[ceam vorbind cu el fran\oze=te. Câteodat[ =[dea =i ne asculta oare ]ntregi pre mine =i pre Calipso vorbind grece=te; apoi ]ncepea a-mi recita niscai versuri de a lui pre care mi le traducea. Dar dup[ o lun[, m-am dus din Chi=in[u, =i ]n prim[vara anului 1823 m-am ]nturnat ]n Moldavia, f[r[ s[ mai v[d pre Pu=kin, =i f[r[ s[ mai aud de greaca cea frumoas[. Câteodat[ ]ns[, când ceteam poeziile marelui poet rus, =i mai ales +alul negru, aceste versuri ce sunt un poem ]ntreg f[cute ]nadins pentru tân[ra fat[, ]mi aduceau aminte de acea femeie cu chip ]ngeresc, =i doream s[ =tiu ce se f[cuse. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . }ntr-o sear[ a lunii noiemvrie 1824 — era vicol =i ploaie — la poarta monastirei Neam\u ajunse un june om, care cerea voie s[ intre. Hainele lui erau str[b[tute de ap[, =i el sem[na obosit de osteneal[. Portarul ]l primi =i ]l g[zdui p[n[ a doua zi când, dup[ cererea sa, ]l conduse dinaintea stare\ului. El ar[t[ c[, fiind un tân[r str[in =i orfan, voie=te a se c[lug[ri. Stare\ul ]l rândui spre ascultare la un b[trân sehastru ce locuia afar[ de monastire, ]n munte, unde el petrecu trei ani ]n cea mai mare cucerie =i umilin\[. }ntr-o diminea\[, chemând sehastrul pre ucenicul din chilioara de al[turi, =i v[zând c[ nu-i r[spunde, se duse ca s[ vad[ ce face, dar ]l g[si dormind de — somnul cel vecinic. Când erau s[-l ]ngroape, se g[si pe pieptul lui o hârtie ]n care scria aceste:

Constantin Negruzzi

196

“Gre=it-am, Doamne! P[c[tuit-am, Doamne! =i nu sunt vrednic[ a m[ uita la cer; dar covâr=easc[ ]ndurarea ta mul\imea f[r[delegilor mele! Doamne! miluie=te =i iart[ pre p[c[toasa Calipso!” Tidva grecei cei frumoase am v[zut-o ]n catacombele monastirei. SCRISOAREA VIII

CUPRINS

(Pentru ce \iganii nu sunt rom`ni) Iunie 1839

Nec[jit =i obosit de lucr[rile catagrafiei, la care m[ ]ndatorea sarcina mea de deputat, venisem ca s[ mai r[suflu câteva zile la mo=ioara mea, =i s[ m[ bucur de o mâncare mai bun[, dup[ o ]mblare prin sate de cinci luni, vreme ]n care nu m[ hr[nisem decât cu bor= de pui, =i de pui cu smântân[. S[ nu soco\i ]ns[ c[ eu, patriot, despre\uiesc bucatele aste na\ionale; dimpotriv[. Dar când cineva, atât-amar de vreme, n-a mâncat decât pui, pare-mi-se c[ are dreptate a fi s[tul de ei. A=teptând macaroanele, m[ primblam ]n gr[dini\a mea care sem[na cu un covor verde cusut cu flori, =i pentru ca s[ nu-mi par[ a=teptarea prea lung[, ceteam o bro=ur[ a d. Kog[lniceanu, intitulat[ Esquisse sur l’origine et la langue des Cigains. Cetirea asta m[ aduse pe nesim\ite la idei filantropice; gândeam la sclavia atâtor mii de oameni, =i proiectam s[ vorbesc la adunare ]n favorul lor; apoi, figurându-mi disputa ce avea s[ stârneasc[ propunerea mea, gesticulam vorbind singur, f[r[ s[ bag seam[ la un bun b[trân care m[ privea cu mirare de câteva minute, =i care negre=it m[ socotea smintit. Acesta era vecinul meu Bogonos, pre care, adâncit ]n ideile mele, nu-l v[zusem intrând. Trebui s[ =tii, prietene, c[ vecinul meu Bogonos e floarea vecinilor, =i de-mi va abate vrodat[ s[-mi vând mo=ia, am gând s[

Negru pe alb

197

pun ]n publica\ie, ca =i Temistocle, c[, pre lâng[ celelalte calit[\i, ea se bucur[ =i de un bun vecin. Figureaz[-\i unul din acei vechi boieri de \ar[, moldavi primitivi, cu deprinderi patriarhale, cu haine lungi, cu fa\[ voioas[ =i p[lit[ de soare, care sunt totdeauna veseli =i mul\[mi\i când seceri=ul a fost bun, care nu-=i bat capul de politic[; ]n scurt, un om de acei carii, necunoscând patimile ora=elor =i intrigile ambi\iei, ]=i iubesc so\ia =i copiii mai mult din datorie decât din amor, =i pre care moartea ]i g[se=te la mas[. — Tot a=a e=ti, ]mi zise el smuncindu-mi cartea din mân[, tot cu cetitul =i cu scrisul! Z[u, trebui s[ fi având un demirba= (cap de fier) ca s[ bodog[ne=ti zi =i noapte povestele fran\ujilor! Uite, ]mi pari mai galben =i mai ovilit decât ast[-iarn[ când — nu =tiu pentru ce — te trimisese frumu=el aici la \ar[ unde =edeai singur ca un cuc. Geaba am r[gu=at strigându-\i c[ te omori cu astfel de trai. Iaca, la treizeci de ani n-ai nicicum sânge ]n fa\[. — S-a gr[m[dit tot la inim[, r[spunsei. — A=a, spune-mi mie vorbe de aste frumoase, când =tii c[, afar[ de psaltire =i ceaslov, eu nu =tiu decât Vie\ile sfin\ilor; ba am uitat c-am mai cetit pre Arghir =i Pustnicul, =i vezi c[, cu toate aste, ]mi merge bine. Prive=te, eu sunt rumen =i gras, iar d-ta seameni c-o gut[ie; pentru c[ nici po\i s[ fii altfel; tot cu nasul ]n c[r\i, bând numai ceai =i cafea ca bolnavii, ]n loc s[ bei pelin =i vutc[ ca cre=tinii. Poftim s[ mergi departe cu a=a deprinderi! — Te ]n=eli, drag[ vecine. V[d c[ ]nc[ nu m[ cuno=ti bine. Nu =tii c[ ]n mine sunt doi oameni deosebi\i, românul vechi =i românul nou. Ca s[ \i-o dovedesc, vreu s[ ne-ntrecem la mas[, macar s[ =tiu c[ m-oi chef[lui, cu tocmal[ c[ vei gusta porterul care mi l-a adus chiar ast[zi de la Gala\i. — Cât pentru prânz, primesc bucuros, c[ci ]ncai masa d-tale e cre=tineasc[, dar pentru porter, foarte mul\[mesc. Nu mi-am urât zilele ca s[ m[ otr[vesc. — Voia la d-ta, vecine.

198

Constantin Negruzzi

Ne-am pus la mas[. Bogonos ]nghi\ea buc[\ile ca un smeu. Ca s[ nu compromit giuruin\a f[cut[, mâncam =i eu cât =epte, sigur c-ave s[-mi fie r[u. }ncântat de apetitul meu, — Bravo! ]mi zicea la fiecare pahar; ian a=a te vreu. Iaca, ai ]nceput a te face ro=u. — Cred =i eu, c[ nu mai puteam. Dup[ prânz, ne-am dus ]n gr[din[, =i ne-am tologit sub un b[trân plop ce ne umbrea cu tufoasele lui ramuri. Daliile ]mbr[cate ]n bogatele lor rochii colorate =i ginga=ii tamarini se leg[nau la adierea vântului, ]n vreme ce garoafele, rozetele =i mic=unelele ne ]mb[ls[meau cu dulcele lor parfum. Fumând din lungi ciubuce =i sorbând delicioasa moca, eu m[ l[sasem la o lin[ reverie, recitând ]ncet ni=te stan\e d-ale lui Anacreon, când un hohot de râs a vecinului meu m[ de=tept[ din acest semisomn voluptuos. — Na-\-o bun[! strig[ el, ]n graba mea de a m[ duce la mas[, n-am luat seama c[ ]mpreun[ cu basmaua =i tabacherea, am bagat =i cartea d-tale ]n sân! — +i ce spune ]n cartea asta? ad[ogi el, deschizându-o. — Asta e o schi\[ asupra originii =i a limbii \iganilor, f[cut[ de d. Kog[lniceanu tân[rul. — Cunosc pre babaca d-sale. +i ce scrie dumnealui despre \igani? De=i nu eram dispozat a m[ face talmaci, am ]nceput a-i spune ]n scurt cuprinderea bro=urei, dar abia zisei câteva cuvinte, =i vecinul meu m[ curm[, zicându-mi c-un aer mâhnit: — Nu-\i bate joc de mine. — Cum! ce vorb[ e asta? Eu s[-mi bat joc de d-ta! de d-ta, cinstitul meu vecin, de d-ta care mi-ai dat votul la aleregea din urm[? }mi pare r[u! — De ce dar ]mi spui ni=te lucruri care nu pot s[ fie ]n cartea asta? — Ba ]\i spun ce este, pre onorul meu! — Jur[-te altfel, dac[ vrei s[ te cred, pentru c[, vezi d-ta, c[ de când a ie=it onorul, a lipsit cinstea.

Negru pe alb

199

— Pre cinstea mea! am zis, râzând de calamburul vecinului. — Apoi dar d. autor =-a b[tut joc de noi. — Cum a=a! — Eu nu-\i vorbesc pove=ti. Când ]\i spun c-am cetit istoria \iganilor, tip[rit[ ]n via\a s. Grigorie... — }n via\a s.Grigorie! M[ treci cu =aga, vecine, urm[i râzând. — A=a, boierule, a=a, ]n via\a s. Grigorie. }n zadar râde\i, d-voastr[ ace=ti carii nu =ti\i nimic, macar c[ hojma ceti\i. }n locul flec[riilor fran\uze=ti, de ai fi cetit Vie\ile sfin\ilor, nu teai uita la mine a=a holbat. Dar v[ petrece\i numai vremea a f[ta ni=te stihuri schil[voase, pre care nu le ]n\elege nime, =i care nu pl[tesc o slov[ din Arghir... A! afar[ de Aprodul Purice a d-tale, care m-a f[cut s[ râd de m[ durea inima. Barbarul! gândea c[-mi face un compliment, =i nu =tia cât m[ umilea! Auzi colo! f[cusem comic, f[r[ s[-mi treac[ prin gând. — S[ venim la istoria d-tale, nene Bogonos, zisei ca s[ curm vorba literaturii. — Bucuros, r[spunse; =i str[nutând =i tu=ind, ]ncepu: “Odinioar[ la Agrigenta, unde s.Grigorie era episcop, se afla o parte de norod smreduit[ de eresuri, =i ]nver=unat[ asupra cuviosului barbat care voia s[-i scoat[ din r[t[cire. Dar ]n zadar bunul p[stor se silea a-i ]ndrepta. Ei ]=i b[teau joc de sfaturile lui, =i de multe ori ]n biseric[ li se ]ntâmplau s[ adoarm[ =i s[ hor[iasc[ când era mai frumos. Cu toate aceste, sfântul (care nu e un sfânt de rând, precum te po\i ]ncredin\a din ceaslov) nu se da, ci hojma le spunea de focul Gheenii =i de muncile ce-i a=teapt[ pentru f[r[delegile lor. Iat[ dar c[ ]ntr-o duminic[, oile aste pierdute — precum el le numea — se pun de pând[, =i când el ie=i din biseric[, ]ncepur[ a-l ]mpro=ca cu pietre, urmându-l cu sud[lmi =i cu oc[ri p[n-acas[. Oricare altul, afar[ de s.Grigorie, i-ar fi lasat s[-=i peard[ sufletele, el ]ns[ nu ]ncet[ de a-i mustra =i de a-i ]nv[\a, p[n[ ce ]n sfâr=it mul\i dintr-]n=ii, cunoscându-=i gre=ala, s-au ]ntors la cre-

200

Constantin Negruzzi

din\[. Atunci ceilal\i s-au vorbit ]ntre dân=ii s[ deie jalob[ asupra lui cu feluri de clevetiri, pârându-l c[ ar fi un fa\arnic dat la poftele trupe=ti =.a. }n urmare, f[când o jalob[ mare, isc[lit[ de o mul\ime, o trimise la ob=teasca adunare”... — Vecine, curm[i pre povesta=, ]mi pare c[ aiurezi. De unde dracul ai g[sit ob=teasca adunare la Agrigenta? — Dac[ nu m[ vei lasa s[ spun cum mi-e spusul, tac. — Spune dar ]nainte, am zis râzând. “Dup[ ce deci au dat jaloba lor la ob=teasca ad... sau dac[ vrei la boierii veli\i a \[rii, carii nu erau mai de treab[ decât ei, Divanul...” — Dar, frate drag[, m[ treci cu deochiul cu boierii =i Divanul d-tale. Ce dracu! — Foarte bine, tac. — Ba spune, spune m[ rog, =i-\i f[g[duiesc c[ nu zic nici cârc. “Au adunat pre vl[dicii =i arhimandri\ii de pe la eparhiile =i monastirile lor, atât pre cei de loc cât =i din alte cr[ii =i ]mp[r[\ii, =i le s-au zis s[ fac[ cercetare la fa\a locului, s[ se ]ncredin\eze de toate ]mpregiur[rile acestei pricini =i s[ ]ncheie hot[râre. }n vreme de o lun[, soborul s-au adunat. Erau vl[dicii de la s. sinod din Petersburg, de la Hina =i... iar vrei s[ m[ curmi? }ntr-un cuvânt, din toate p[r\ile lumii; to\i oameni cuvio=i, foarte procopsi\i =i bogoslovi. Prezidentul lor era un mitropolit de la noi, a c[ruia nume l-am uitat. Ora=ul era plin. Nu se auzea de diminea\[ p[n-]n sear[ decât tocând =i tr[gând clopotele, =i to\i erau datori s[ slujeasc[ pe rând. Când veni rândul s[ slujeasc[ =i s.Grigorie, c[ci el ca o gazd[ r[m[sese cel din urm[, de cum miji de ziu[, norodul se gr[m[di ]n biseric[ nu atâta de evlavie, cât ca s[ vad[ cum a s-o scoat[ la cap[t bietul vl[dic[. El ]ns[ nu-=i pierdu cump[tul la un ceas a=a greu, ci ]ncepu slujba ca omul care-=i =tie treaba. }n vremea aceasta, du=manii s[i carii pândeau prilejul s[-i poat[ face r[u, folosindu-se de nefiin\a sa, au mers acas[ la el, =i acolo

Negru pe alb

201

au silit pe o tân[r[ fat[, pre care o adimeniser[ =i o aduseser[ cu dân=ii, s[ se culce ]n crevatul sfântului, puind-o la cale s[ zic[ c[-i \iitoare vl[dic[i. Era o copil[ jun[ =i frumoas[, cu ochii mari =i negri, a c[riia p[r ca matasa c[dea ]n bucle undoioase pe umerii s[i de alabastru, ginga=[ =i ml[dioas[ ca o r[chit[ tân[r[. }ntr-un cuvânt, una din acele fiin\i ]ncânt[toare care te fac s[-\i pierzi sufletul...” Râzi? — Bre, bre, bre, m[ sparii, nene Bogonos; de unde dracu ai scos frazele aste de roman\? Cred c[ nu le-ai cetit ]n via\a s.Grigorie! — Nu. Mi-au r[mas de când am cetit cartea cea frumoas[ Pustnicul. “Dar s[ venim la prochimen. }\i spuneam c[ copila era acum ]n patul sfântului, când acesta, dup[ ce detun[ pre to\i vr[jma=ii s[i ]ntr-un cuvânt potrivit cu ]mpregiur[rile, se ]nturn[ biruitor acas[, ]ntov[r[=it de to\i c[lug[rii pre care ]i poftise s[ ieie dulce\i =i cafea la dânsul. Te las s[ judeci care fu uimirea cuviosului =i a musafirilor , când v[zur[ copila ie=ind din ietac ]n capot de noapte, =i ducându-se s[ s[rute m]na prezidentului. Popii se uitau unii la al\ii ca ni=te buim[ci\i. B[trânii, p[rându-le c[ v[d chiar pe satana, ]=i f[ceau cruce boscorodind molitfe; tinerii o sorbeau cu ochii. }n ast[ ame\eal[ ob=teasc[, mitropolitul l[sase s[-i apuce mâna mahinalice=te, dar abia rumenile buzi=oare a feti\ei se atinser[ de mâna ast[ ve=ted[ =i zbârcit[, el o trase ca =i când s-ar fi atins de un fier ro=u. — Tic[loaso! strig[, ce obr[znicie e asta s[ intri aici ]n aceast[ scandaloas[ dezbracare? — Pardon, r[spunse =ireata c-un zâmbet nevinovat; nu =tiam c[ s.sa — =i ar[ta pre s.Grigorie — avea musafiri. }i aduceam metaniile care, ]n graba de a se duce la biseric[, le-a uitat ]n crevatul meu; =i apoi vream s[-l mustru pu\intel c[ m-a l[sat a=a când se umizea de ziu[, dup[ ce petrecu toat[ noaptea ]n bra\ele mele.

202

Constantin Negruzzi

S[ ias[ p[n-]n ziu[, pe r[ceal[, s[ capete vrun gutunar! S[ nu-\i p[ze=ti s[n[tatea care mi-e atât de scump[! fi! nu-i frumos, domnule, =i ca s[ te pedepsesc, n-o s[ te s[rut trei zile. Auzitu-m-ai? Zicând aceste, se uita la cuviosul episcop, ]ncre\ind din sprincenu\e =i strângând guri\a. Acum ]nchipuie=te-\i, de po\i, mina c[lug[rilor. Cât pentru s.Grigorie, oborât sub ast[ nou[ lovire, r[dica numai ochii la cer =i suspina. }n sfâr=it, dup[ o t[cere de spaim[ =i de mirare ce \inu câteva minute...” Fost-ai la Br[ila când o b[teau ru=ii? — Ba. “Precum când fitilul artilerului a dat foc minei care era s[ oboare o bucat[ din zidul cet[\ii ca s[ fac[ loc o=tilor s[ intre, =i care — ]ntre noi s[ r[mâie — nu se nimeri cum s-a=tepta, mai ]nt[i nu s-au auzi decât un =uierat surd =i prelungit, =i pe urm[ nimic[, =i pe urm[ un pocnet grozav; asemene =i soborul, dup[ ce se mai desme\i, izbucni cu str[=nicie. U! O! Pi! Bre! Ce scandal! Ce nelegiuire! Doamne Dumnezeule! Sodom[! Niniv[! Filistean! Amalecit! =.a. Era un vuiet de nu se mai auzea. Abia dup[ mult[ nevoie, prezidentul izbutind a-i face s[ tac[, se adres[ c[tr[ s. Grigorie: — Iat[ dar morala ta cea evangelic[, zise; asta \i-e evlavia cea atât de l[udat[! Vas[zic[, aste nu erau decât o masc[ scârboas[ cu care voiei s[ am[ge=ti lumea! Asta e pilda care dai oilor tale, p[storule? avea dreptate norodul s[ strige asupra ta! }n l[turi, p[c[tosule! S-ar c[dea s[ mori de ru=ine! — +i tu, fiica p[catului, tu hananeeanc[, tu Magdalin[, care ai cutezat s[ aduci p[n-aici scandalul =i ispita prin veninul dr[ce=telor tale frumuse\i, spune, poam[ a iadului! cum ai putut ]n=ela pe acest nevrednic c[lug[r? — S[ nu b[nuie=ti, pre-sfin\ite, r[spunse tic[loasa fat[ dând un hohot de râs, dar mi se pare c[ vorbe=ti cam ]n dodii f[cândumi o asemine ]ntrebare. Eu s[-l ]n=el! o copil[ de =aisprezece ani! Zi mai bine c[ dumnealui m-a ]n=elat, f[g[duindu-mi multe de toate.

Negru pe alb

203

Zicând aceste, salut[ cu gra\ie adunarea =i ie=i cântând ]ncetinel: Dulce odor ]mi lumineaz[...

— O, culmea hulii =i a batjocurii, strig[ prezidentul soborului, f[cându-=i cruce! Doamne! fie-\i mil[ de noi! Apoi adresându-se c[tr[ ceilal\i vl[dici: Fra\ilor, ]ntreb[, ce socoti\i? Ce pedeaps[ vrednice=te omul acesta? — Moarte! r[spunse ]ntr-un glas adunarea. — Moarte! strig[ s.Grigorie, pre care aceast[ zicere ]l trezise din buim[ceala ]n care-l adâncise scena ce urmase, moarte! A, domni=orilor! Vre\i s[ m[ osândi\i la moarte? Se vede c[ a\i uitat cuvintele mântuitorului? E, bine! cel ce nu se =tie gre=it iaie pietre =i m[ ucid[. Auzindu-v[, cineva ar gândi c[ sunte\i ni=te sfin\i=ori abia ie=i\i din rai. Dar pu\in[ r[bdare, =i v[ voi ar[ta c[ toat[ comedia asta e o neru=inat[ napaste a clevetitorilor mei. S[ se deschid[ u=ile! S[ intre toat[ lumea! Drept este Domnul! El nu-mi va t[g[dui agiutorul s[u ca s[ pot obor] pre du=manii mei. }ndat[ s-au deschis u=ile, =i gloata, care a=tepta afar[ rezultatul delibera\iei soborului, n[bu=i ]nuntru ca un =iroi, aducând =i pre juna fat[ (care ]ntre aceste ]=i f[cuse toaleta) ca o martur[ vie. — Domnilor! zise atunci episcopul, sfântul sobor, am[git de intrigile =i pârele voastre, m[ ]nvinov[\e=te cu un p[cat de moarte; dar fiindc[ mi-e mil[ de sufletele p[c[to=ilor, =i nu doresc s[-i v[d osândi\i pentru vecinicie din pricina mea, ce a\i zice dac[ v-a= ar[ta c[ nimic nu-i adev[rat din toate prih[nirile ce a\i pus duhovnicescului vostru p[stor? — Am zice c[ vrei s[ ne spui minciuni gogonate =i gugo=i cornorate, =i nu te-am crede, c[ci avem dovezi; =i iac[t-o dovada, adaoser[ tic[lo=ii ]mpingând pe fat[ ]nainte. — Apropii-te, fiic[, zise sfântul, =i m[rturise=te adev[rul, ]n cuget curat =i cu mâna pe inim[, pentru c[ de la asta atârn[ soarta ta de fa\[ =i viitoare.

204

Constantin Negruzzi

Biata copil[ tremura ca frunza auzind aceste cuvinte. — Nu te teme, relu[ s.Grigorie. M[rturise=te adev[rul, =i vei dobândi iertare. — E, bine! zise juna fat[, m[rturisesc c[ s.s. nici m[ cunoa=te, =i c[ toate cele ce-am zis mi-au fost suflate de d-lor, care m-au ]nduplecat s[ m[ culc ]n a=ternutul s.sale când era la biseric[, f[g[duindu-mi c[ m[ vor m[rita dup[ un tân[r pre care ]l iubesc =i care m[ iube=te, dar care fiind sarac ca mine... — N-aibi grij[, o curm[ pre-cuviosul episcop, eu v[ voi ]nzestra =i voi binecuvânta ]nso\irea voastr[. Dumnezeu s[ te ierte, s[rman[ mielu=[ r[t[cit[, precum te iert =i eu de tot r[ul ce frumuse\a ta mi-a f[cut ]n ochii lumii. Copila c[zu plângând la picioarele sfântului. — }ncredin\atu-v-a\i, pre-sfin\ilor? urm[ episcopul. Mai vre\i =i alt[ dovad[ ca s[ v[ convinge\i c[ nu =tiu ce este p[catul curviei? Sta\i =i v[ uita\i, =i aceste zicând, dete ]n l[turi poalele antireului. Adunarea r[mase ]ncremenit[, c[ci cuviosul era...” Bogonos t[cu. — Ce era? ]ntreb[i. — Era... Era... Nu ]n\[legi? — Era ca Abeilard de erotic[ pomenire? — Nu =tiu cine =i cum era Abeilard a dumitale, dar =tiu c[ sfântul era... — O, s[rmanul sfânt! “Te las s[-\i ]nchipuie=ti mirarea ce a c[=unat viderea astei nou[ dovezi. Gloata ru=inat[ au ie=it ca lupul fabulei: C-urechile pleo=tite =i coada ]ntre vine.”

— Bravo! Nene Bogonos, nu te =tiam a=a c[rturar. Ai cetit pre Lafonten? — Câteva fabule traduse.

Negru pe alb

205

“— E, acum ce zice\i, domnilor, d-voastr[ care voia\i s[ m[ osândi\i la moarte? ]ntreb[ s.Grigorie, vrând s[-i cam nec[jeasc[. — Zicem c[ e=ti un mare sfânt, r[spunser[ to\i uimi\i, ]nchinându-i-se p[n[ la p[mânt. Tot ora=ul era adunat ]n ograda episcopiei, a=teptând cu ]ngrijire sfâr=itul; când iat[, se deschiser[ u=ile balconului, =i sfântul se ar[t[ ]n vestminte arhiere=ti, \inut de subsuori de doi b[trâni vl[dici. Mitropolitul ie=i ]nainte, urmat de tot clerul, =i f[când semn c[ are s[ vorbeasc[, se f[cu adânc[ t[cere. — Cet[\eni a Agrigentei, zise, s-au aflat pintre voi oameni tic[lo=i =i vicleni, care au cutezat a cleveti purtarea cuviosului vostru p[stor. Acei ]nr[ut[\i\i au iscodit deosebite pâri minciunoase, =i au mrejit feluri de intrigi asupra lui. Dumnezeu n-au p[r[sit ]n aceast[ grea ]mpregiurare pre credincioasa sa slug[, ci prin dovezi neprih[nite au luminat duhul sfântului sobor ca s[ cunoasc[ toat[ de=ert[ciunea =i mâr=[via acestor urâte clevetiri. Deci, dup[ canoanele sfintei noastre biserici pravoslavnice, tic[lo=ii ace=tia merit[ a fi ar=i de vii, ca s[-=i cur[\e p[catul =i s[ se l[mureasc[ prin foc de f[r[delegea lor; dar fiindc[ mântuitorul au zis: “Ierta\i gre=i\ilor vo=tri”, sunte\i scuti\i de moarte; ]ns[ fiindc[ trebuie o pild[ pentru viitorime, dup[ ]ndurata mijlocire a cuviosului episcop, soborul ]n unire hot[r[=te: 1. To\i acei ce au luat parte la ast[ hul[ s[ fie afurisi\i. 2. Averile lor mi=c[toare =i nemi=c[toare s[ se iaie ]n folosul bisericii spre plata rug[ciunilor ce se vor face pentru mântuirea sufletelor lor. 3. Drept-credincio=ii vor fi datori a da sarindare pentru ca s[ se cur[\e de amestecul ce au avut cu ei. Auzind aceste, ]ndat[ to\i drept-credincio=ii s-au tras la o parte. Atunci mitropolitul, r[dicând glasul =i mâna dreapt[, tot clerul au urmat pildei sale, ]ncepu a zice cu un glas s[rb[toresc =i mormântal: — Fi\i bl[stema\i, oameni r[i =i vicleni, care a\i clevetit pre omul lui Dumnezeu! De trei ori bl[stema\i! Amin.

206

Constantin Negruzzi

— Amin! repet[ tot clerul. — Fa\a voastr[ s[ se negreasc[ ca c[rbunele, limba voastr[ s[ fie ne]n\[leas[ pentru tot cre=tinul! Amin. Traiul vostru s[ fie mâr=av =i nemernic. S[ nu ave\i nici loc, nici foc, =i s[ tr[i\i din furti=aguri. Amin. Via\a voastr[ s[ se petreac[ ]ntr-o vecinic[ robie din tat[ ]n fiu. Ori a cui ve\i fi, s[ aib[ dreptul a v[ vinde ca pre dobitoace. S[ v[ numeasc[ \igani, adec[ tâlhari. Tot românul s[ v[ poat[ bate =i porecli cioare =i stance, f[r[ s[ ave\i voie a-i r[spunde. Fi\i bl[stema\i, oameni r[i =i vicleni, care a\i clevetit pre omul lui Dumnezeu! De trei ori bl[stema\i! Amin. — Amin! repet[ iar[=i clerul. Mitropolitul vorbea ]nc[, când orizonul ]ncepu a se ]ntuneca, =i un nor negru-galben se deslipi de pe cer, =i coborându-se cu iu\eala unui fulger preste oamenii bl[stema\i, ]i cuprinse =i ]i ridic[ la o stra=nic[ ]n[l\ime. Pe unde trecu norul acesta, arse =i \arine =i fâna\e. Agrigentinii se uitau ]nm[rmuri\i la aceast[ minune dumnezeiasc[, când deodat[ norul cr[pând, to\i nenoroci\ii aceia c[zur[ jos ca ciocârliile. O minune! fa\a lor se ]nnegrise ca c[rbunele, =i vorbeau ]ntre ei o limb[ ne]n\[leas[. }ndat[ românii n[v[lind, ]i legar[ =i ]i luar[ robi. De atunci ei =i copiii lor au r[mas robi, =i robi vor r[mânea p[n[ la sfâr=itul lumii, pentru c[ au fost afurisi\i, precum am avut cinste a-\i spune.” — }\i mul\[mesc, vecine, am zis lui Bogonos, v[zând c[ sfâr=ise, dar feti\a ce se f[cu? — Când a v[zut norul coborându-se, se ascunse iute dinapoia s.Grigorie, care se f[cu c[ nu o vede, dar, ca toate fetele Evei, curioas[ de a videa sfâr=itul, se ivi pu\in, =i un col\u=or de nor ajungându-o sub frunte, ]i r[mase un benghi negru ]ntre sprincene. — Adec[, câ=tig[ o nou[ gra\ie. — Cât pentru s.Grigorie, vei =ti... — Nu voi s[ mai =tiu nimic, r[spunsei, c[ci pre pu\in m[ intereseaz[.

Negru pe alb

207

— Atâta pagub[, zise Bogonos cu ciud[. Apoi, luând o mare priz[ de tabac, =i privindu-m[ c-un aer ]ngânfat: Iat[, urm[, de unde se trag \iganii, iar nu cum ne-o spune domni=orul acela ]n cartea lui. E, ce gânde=ti? — Gândesc, fârtate, c[ toate câte-mi ]n=iri acum de dou[ ceasuri sunt numai o frumoas[ poveste, bun[ de adormit copiii de \â\[; =i c-ar trebui s[ fie cineva tare prost ca s[ cread[ asemene gogom[nii. — S-au sfâr=it! strig[ vecinul meu cu o oftare ce ar fi putut ]nvârti aripile unei mori de vânt, nu mai este n[dejde! Se duce vechea noastr[ Moldov[, =i ]n curând n-o s[ mai r[mâie ]n ea decât ni=te struluiba\i cu mintea stricat[ — n-o zic asta pentru d-ta — carii, prin scrierile lor, se silesc a sterpi s[mân\a credin\ii ce a mai r[mas! Oameni de ieri! despre\ui\i relegea, nu p[zi\i posturile, nu face\i ca p[rin\ii vo=tri, v[ desp[r\i\i de so\ii, v[ place mai mult teatrul decât biserica, =i dac[ ]ntâlni\i ]n drum un preot, arunca\i cu ce v[ iese nainte dup[ el, ca s[ nu vi se ]ntâmple ceva r[u, ca când slujitorul Domnului este dracul ]mpeli\at. N-a s[ treac[ mult, =i v[ ve\i lep[da =i de Hristos, c[ci sunte\i ]n stare a face orice! — +i când vorbea aceste, Bogonos era sublim =i mare. — Las[ proorociile, cinstite Bogonoase, r[spunsei. E=ti b[trân =i ]\i par toate celea negri, ]n vreme ce noi videm tot frumos. Nu facem ce f[ceau p[rin\ii no=tri? Nu, pentru c[ suntem fii a unui alt veac, =i trebui s[ mergem cu veacul; c[ci dac[ duhul ominesc ar r[mânea tot pe loc, \i s-ar crede ]nc[ povestele, =i ar fi to\i ignoran\i ca mul\i carii cunosc. N-o zic asta pentru d-ta. Dar, las[ gluma, =i-mi spune, crezi ]n adev[r fabula ast[ cornorat[ despre \igani? — De o cred? Negre=it c[ o cred. A fost scris[ de ... — De ni=te ipocri\i =i fanatici, care vrând s[ \ie lumea sub tutela lor, iscodeau feluri de basne ca s[ o sparie. Cum poate cineva crede, dac[ are cel mai mic bun sim\, toate aste ciudate minuni? B[t[liile acele ]ntre sfin\i =i diavoli; dracii ace=ti cornura\i =i cu coad[ lung[, carii n-aveau alt[ treab[ decât s[ supere singur[tatea

Constantin Negruzzi

208

unor mizantropi? cât pentru mine, Dumnezeu m[ ierte, ]\i spun curat c[ nu cred ]n al\i draci, decât ]ntr-acei draci de omenie, care sunt tineri =i bine f[cu\i, =i niciodat[ nu-=i arat[ coada =i coarnele. +i ian spune-mi, dumneata vecine, dumneata care sameni cu unul din cre=tinii catacombelor, v[zut-ai pe dracul? Z[u, eu a= vrea s[-l cunosc de curiozitate, ca s[ =tiu dac[-i a=a negru cum... — Taci, strig[ cu glas n[du=it =i tremurând vecinul meu. Nu vorbi de aste când ]nsereaz[! Nu =tii ]n ce primejdie te pui! Acum e ceasul când duhurile ]mbl[! }n adev[r, soarele apusese dup[ un lung =ir de nori fantastici, pre care ]i poleia c-o bordur[ de purpur. Frunzele gemeau la suflul melancolic a vântului. Noaptea ]=i ]ntindea pe ]ncetul tristul s[u hobot; =i florile ascunse ]n umbr[ se vesteau numai prin parfumul lor. Nu se z[rea ]n acest chiaroscur, decât arburii negri, ]ntinzându-=i crengile ca bra\ele unor uria=i. Aceste toate erau atât de frumoase, atât de m[re\e, ]ncât abia lu[i seama ]n contempla\ia mea c[ vecinul meu se duce. A=adar, invitându-l pe a doua zi la prânz, am intrat ]n camera mea, unde m-am apucat s[-\i scriu via\a s.Grigorie, precum mi-a povestit-o Bogonos, silindu-m[ a p[zi cât s-a putut chiar =i espresiile sale. S[n[tate! CUPRINS

SCRISOAREA IX (Fiziologia provin\ialului) Martie 1840

Nu =tiu dac[ cineva a cercat p[n-acum a descrie figura ast[ curioas[, original[ =i crohmolit[ a boierului \inuta=. Voi ]ntreprinde eu a face acest tablou, pentru c[ ar fi p[cat a r[mânea nezugr[vit un portret atât de caracteristic, cerându-\i ]ns[ iertare dac[ nu voi putea a \i-l ar[ta chiar ]ntocmai cum ]l vedem

Negru pe alb

209

când ni-l aduce posta sau harabagiul judan de-l trânte=te liop! pe paveaua Ia=ilor; =i mai vârtos c[ el are deosebit tip dup[ \inutul din care vine, dup[ târgul din care ias[, dup[ vrâsta lui =i trebuin\a ce are ]n capitalie, =i e o lighioaie atât de variat[, ]ncât ar fi o nespus[ greutate a ]nchide ]ntr-un singur cadru toate fe\ele =i coloarele lui. Provin\ialul ]mbl[ ]ncoto=m[nat ]ntr-o grozav[ =ub[ de urs; poart[ arn[ut ]n coada dro=cii ]narmat cu un ciubuc ]nc[l[fat =i lulea ferecat[ cu argint; =uba de urs, arn[utul =i ciubucul sunt cele trei neap[rate elemente a boierului \inuta=; f[r[ ele nu se vede nic[iuri. Figura lui e lesne de cunoscut; cele mai adese este gros =i gras, are fa\[ ]nflorit[, favori\i stufo=i =i muste\i r[sucite, dar pre lâng[ aceste fire=ti podoabe natura, ca o miloas[ mum[, a r[spândit asupr[-i =i un nu =tiu ce care vorbe=te mai tare ochilor ispiti\i decât orice alt[; un nu =tiu ce care face a fi destul s[-l vezi ca s[-l cuno=ti, =i s[ gâce=ti din ce \inut sose=te, sau din ce bort[ iese; un nu =tiu ce, ]n sfâr=it, care te face s[ râzi cum ]l z[re=ti. Cum a sosit ]n capitalie, ]nt[ia lui treab[ este s[ se duc[ la Miculi, ca s[-=i cumpere ochilari sau lornet[ cu care se uit[ seara obr[znice=te prin toate lojele teatrului. De-l vei ]ntreba a doua zi ce s-a reprezentat, a s[-\i spuie c[ s-a jucat comedia lui Vodevil care e foarte ghizdav[ =i nostim[, pre care ]ndat[ ]ncepe a o =i critica. Ca s[ scapi de ideile lui literare, intr[ pu\in ]n magazia ast[ din unghiul uli\ii, unde domne=te M. Ortgies,vestit prin fasonul jiletcilor =i nasul s[u. Vezi pe acest fl[c[u tomnatic ]mbr[cat cu un frac f[r[ mânice, abia ]nseilat, pre care ]l scrie calfa pe la toate ]ncheiturile cu cred[? A venit la Ia=i ca s[ se-nsoare, sau s[ intre ]n slujb[. Fracul ]l strânge de-i plesnesc ochii, dar croitorul ]ncredin\eaz[ c[ parc[ e leit pe trupul s[u, ba ]nc[ ceva mai larg decât dupre jurnalul de pre urm[, c[ci ]n capitalie e de bon ton s[ fie toate cele strimtorite. Cine e acesta ce a s[ deie piste noi cu dro=ca? S[ ne ferim de ]ntâlnirea lui, dac[ nu vrem s[ ne asurzeasc[. A s[ ne spuie ]n

210

Constantin Negruzzi

gergul provin\ial, care zic c[ e fran\oze=te, c[ vine de la mo=ul logof[tul A., unde a g[sit pre mo=ul logof[tul B., cu care a s[ prânzeasc[ la mo=ul logof[tul C., =i nu =tie ce s[ mai fac[, c[ci e poftit =i de ceilal\i ai s[i mo=i logofe\i =i vornici ca s[ le fac[ cinste a petrece cu dân=ii, =i nu-l mai ]ncape vremea, =i... =i... o mul\ime de asemene flec[rii; pentru c[ am uitat s[-\i spun c[ provin\ialul e fudul din n[scare =i evghenis din cap p[n-]n c[lc[ie. El e nepot tuturor boierilor mari =i v[r cu toat[ lumea. }ns[ de=i ne spune c[ se sf[desc de la dânsul care s[-l aib[ =i s[-l primeasc[, bunul om muceze=te ]n hanul lui Coroi sau a lui Petre Bacalul! — O, lume! De ai norocire a fi =i d-ta evghenis din protipendas, vlastare de vi\[ aleas[, \andur[ de os sfânt, =i ai trebuin\[ a merge ]n provin\ie, fii sigur c[ ai s[ fii bine primit, g[zduit, c[utat =i osp[tat, pentru c[ e=ti a=teptat c-o nespus[ ner[bdare ca s[ cununi pre toate fetele ce se m[rit[, =i s[ botezi pre to\i copiii nuoi n[scu\i, adec[ s[ te faci cuscru =i cum[tru cu un târg ]ntreg, c[ci provin\ialul s-ar \inea necununat =i nebotezat, dac[ n-ar fi cununat =i botezat de un boier mare. Pe urm[ ]ncep mesele =i cum[triile; o s[ te sileasc[ s[ mânânci p[n[ nu vei mai putea, pentru c[, de vei refuza vrun fel de bucate, gazda a s[ ]nceap[ a se j[lui c[ nu-\i plac bucatele =i a oc[r] pre bietul \igan buc[tar. Pe urm[ ai s[ bei vutc[; ai s[ ]nchini s[n[t[\ile tuturor verelor, tuturor m[tu=elor, tuturor nepoatelor =i a tot neamul. Pe urm[ ai s[ mergi la soirée (pentru c[ ]n provin\ie e ]nc[ moda de soarele), unde o s[ te aleag[ la toate figurile de mazurc[, unde o s[ fii ca o gânganie str[in[ la care o s[ \inteasc[ to\i ochii. }ntr-un cuvânt, te po\i numi norocit de vei scapa din \inut cu capul teaf[r, =i cu stomahul s[n[tos. Dar s[ ne ]ntoarcem la boierul \inuta=. Dup[ ce a sfâr=it banii de cheltuial[, vine acas[. Nevasta ]i iese ]nainte. Ea ]l a=teapt[ s[ vie ispr[vnicit sau preziden\it; el vine cu plete lungi =i cu lornet[. Ce scene atunce, vrednice de penelul lui Hogart! Ca s-o lini=teasc[, barbatul s[u ]i aduce vrun turban vechi ]ndrugat de Dominica,

Negru pe alb

211

sau vro ciudat[ capel[, capri\ioas[ cl[d[rie de pene, flori =i cordele, care adun[ de doi ani tot colbul din magazia Ninei. Seara, to\i provin\ialii de ambe sexe n[v[lesc la dânsul. Dup[ cerimonia dulce\ilor =i a cafelei, cucoana ]ncepe a-=i ar[ta turbanul, =i boierul a spune novitale. Spune cum a petrecut; cum s-a eglindisit la bal la curte; ce mai confete =i ghe\ate a mâncat; cum ]l invitau toate damele la dan\; cum era balul de frumos; sala era pardosit[ cu oglinzi, p[re\ii de por\elan, u=ile de cristal =i mobilile de chihlimbar, =i alte multe minun[\ii =i mândre\e care fac pre prietenii s[i s[ casce gurile ascultându-l; =i iaca materie de vorb[ cel pu\in pentru dou[ luni. M[ gr[besc ]ns[ a sfâr=i acest tablou, de fric[ ca nu vrun provin\ial om de duh (pentru c[ nu sunt to\i ca originalul ce \i lam ar[tat) s[ se apuce a ne zugr[vi =i pre noi locuitorii din capitalie cu toate metehnele =i tic[lo=iile noastre. Errwso! CUPRINS

SCRISOAREA X (Despre Mitropolia Moldaviei) Octombrie 1841

România era cre=tin[ ]nc[ din veacul III. Desele n[v[liri a barbarilor nu putur[ stârpi s[mân\a credin\ei, care de la Drago= luase o ]ntindere mai mare. Alexandru cel Bun urzi episcopiile de Roman =i de R[d[u\i, =i mitropolia Moldaviei, care p[n[ atunci era ]nchinat[ la Ohrida, fu prochiamat[ liber[ =i neatârnat[ prin un act a ]mp[ratului Bizan\iei, Ioan Paleologul. De atunci Biserica Moldaviei s-a p[storit de c[tr[ mitropoli\i ale=i de ]naltul cler =i de nobilime dintre arhiereii cei mai ]nsemna\i. Dup[ emigra\ia lui Cantemir, c[zând \ara ]n ghearele fanario\ilor, mitropoli\ii, la ]nsc[unarea lor, luase drept obicei a cere =i

212

Constantin Negruzzi

]ncuviin\area patriarhului de Constantinopoli, care totdeauna li se da. Pe atunce, mitropolitul Antonie ]ntâmplându-se a pribegi ]n Rusia, patriarhia, f[r-a mai a=tepta alegerea, numi de-a dreptul la scaun pre arhiereul grec Nechifor, b[trân cucernic ce se afla de mult[ vreme locuind ]n Moldavia. Faptele bune =i cuvio=ia acestui barbat potolir[ cârtirile poporului asupra acestei urm[ri arbitrare; ]ns[ abuzul sporind din zi ]n zi, mitropolitul Iacov Putneanul adun[ un sobor de arhierei, arhimandri\i =i egumeni, =i la 1 ianuarie 7260 (1752) slobozi o sinodiceasc[ carte isc[lit[ de tot soborul, prin care ar[tând drepturile mitropoliei Moldaviei, sfin\ite de ]mp[ratul Paleologul =i ]nt[rite de un consiliu compus de preferici\i patriarhi =i arhiepiscopi, drept sfânt =i firesc a popoarelor de care se bucura Moldavia de a avea p[stori spirituali numai din p[mânteni; ]n sfâr=it suprema\ia ce-=i luase patriarhia Constantinopolii =i ]nsu=irea abuziv[ de a nu se rândui mitropolit f[r[ =tirea =i ]ncuviin\area ei, restatornice=te vechea legiuire a \[rii, blastem[ =i afurise=te ]n viitor pre c[lc[torii acestui a=ez[mânt, =i legiuie=te ca ]n veci s[ nu mai str[mute ast[ pravel[, =i s[ nu se mai ]ncredin\eze cârma arhip[storeasc[ la str[ini ierarhi. R[m[sese ]ns[ deprinderea ca fiecare mitropolit, dup[ ce se alegea, s[ ]n=tiin\eze pre patriarhie =i s[-=i capete ]ncuviin\area. Pu\in câte pu\in deprinderea se socoti datorie =i murind mitropolitul Gavriil Calimah, domnul st[pânitor, cu unirea a tot clerul =i a nobilimei, chem[ la scaun pre Leon, episcopul de Roman, =i pentru polite\[ ]n=tiin\[ =i scaunul ecumenic. Patriarhia v[zând c[ a s[ scape ]nrâurirea ce avea, se plânse Por\ei de aceasta, ar[tând c[ ar fi o jignire a dogmelor biserice=ti; dup[ care Devletul porunci s[ se strice acea alegere, iar patriarhul sume\indu-se ]n acea porunc[, argosi pre mitropolitul Leon. Din toate privilegile Moldaviei, ale relegei r[m[seser[ ]nc[ neatinse =i intriga voia a lovi =i ]n aceste! ]ns[ duhurile se revoltar[; domnul, ]n unire cu toat[ ob=tia, nu voir[ a se supune, ci se j[luir[ Por\ii de ast[ calcare a dreptului na\iilor, f[când o pome-

Negru pe alb

213

nire a vechilor tractate cu care \ara se supusese protec\iei turce=ti. A=adar, sultanul, prin un firman adresat domnului Alexandru Mavrocordat din anul Egirei 1200 (1785) pe la sfâr=itul lunii gemaziel ahir (iulie), arat[ c[ ]ncredin\ându-se din caidurile (arhivele) ]mp[r[\iei de acest drept legiuit a Moldaviei, ]l ]nt[re=te =i porunce=te a fi pururea nestr[mutat. Ce-au folosit ]ns[ =i sinodiceasca carte a lui Iacov Putneanul =i firmanul sultanului? Atâta c[ grecii s-au ]nl[turat de la scaunul mitropoliei; dar ]nrâurirea lor secret[ tot r[mase, c[ci dac[ mitropolitul nu-\i d[ voie s[ te despar\i de so\ie, dac[ nu-\i ]nvoie=te m[riti=ul cu o rudenie =.c.l., e=ti sigur c[, mijlocind la patriarhie, ai s[ le cape\i. +i ce urmeaz[ din aceasta? Puterea relegii se calc[, mini=trii ei se despre\uiesc, pentru c[ ]n sl[biciunea lor tac, =i nu cuteaz[ a protesta asupra unui abuz ce le sap[ independin\a, ce nu poate s[ le-o contesteze nime. Vale! CUPRINS

SCRISOAREA XI

(Amintire funebr[) Decembrie 1842

Este un sunet c[rui altul nu se poate asem[na, sunet grav, jalnic =i fioros ce afl[ totdeauna un r[sunet ]n inimile cele mai tari. Când bataia clopotului te face a tres[ri, când ]\i ]nchipuie=ti c[ ea ]\i veste=te moartea unei rude, a unui prieten, a unui cunoscut a c[ruia via\[ s-a stins cum se stinge ]n aer r[sunetul aramei sacre, sim\i atunce triste\a ]nsinuându-se ]n pieptu-\i ca un junghi de ghea\[, =i dac[ cre=tinismul nu ar veni s[-\i ]mpr[=tie marasmul cu dulcea sa filosofie, ai suferi acele chinuri morale ce nu se pot descrie, =i pre care le vindec[ numai moartea. Moartea! Numele ei ]nfioreaz[ pre cel bogat, pre cel mare, pre cel care lumea nu-l ]nc[pea, =i care ]n ]mp[r\eala mormântului

214

Constantin Negruzzi

nu va avea mai mult loc decât saracul; c[ci amar[ trebuie s[ fie ea pentru omul cu cugetul patat; pentru acel ce tr[ind numai pentru el, a fost de pagub[ compatrio\ilor s[i; pentru acel ce strânge averi, =i nu =tie cui le adun[ pre ele! Saracul ]ns[, privindu-o ca o odihn[ dup[ o zi de munc[, adoarme ]n lini=te, =tiind c[ atunci când se va scula ca s[ deie seam[ de cele ce a f[cut, va fi r[spl[tit de ostenelile sale, =i locul ]i va fi ]nsemnat ]n dreapta. Maiorul Ioan Bran muri ]n zilele aceste. Acest b[rbat ]n scurta lui via\[ câ=tigase numele de cinstit =i drept ]ntr-atâta ]ncât era de ajuns a-l pomeni, pentru a ar[ta probitatea personificat[; =i dac[ soartea l-ar fi pus ]ntr-o treapt[ mai nalt[ unde s[ fie arbitru soartei oamenilor, sau s[ \ie cump[na Temidei, asupri\ii =i ]mpila\ii — atât de mul\i la num[r — ar fi pierdut, pierzându-l, un mare sprijin =i ap[r[tor, pentru c[ el era atât de neab[tut din drumul cel drept ]n care ]l c[l[uzea o neprih[nit[ con=tiin\[, ]ncât nici putea ]n\elege acele machiavelice r[st[lm[ciri n[scocite de iscusi\ii lumii carii fac albul, negru =i ziua, noapte. L-ar fi j[lit publicul cum ]l j[lesc cei ce l-au cunoscut =i carii ar fi dorit s[ mai tr[iasc[, pentru c[ oameni ca dânsul sunt atât de rari ]n societ[\ile noastre corupte, ]ncât e de mirare cum de se mai g[sesc ]nc[. Zic c[ moartea e crud[; eu socot c[ este numai nedreapt[. Nedreapt[, pentru c[ ]n loc s[ cur[\e r[ii ce ]n[du=[ societatea, ea secer[ ce este bun =i trebuitor; =i de am fi putut r[scump[ra pierderea lui I.Bran cu jertfa a zeci al\i, nicicum nu ne-am fi stânjenit a face acest schimb, ]n care am fi fost ]ndoit câ=tiga\i.

Negru pe alb

215

SCRISOAREA XII (P`cal[ =i T`ndal[)

CUPRINS

Februarie 1842

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . — Dar d-ta, mo=ule, n-o s[ ne spui ceva? am zis c[tr[ b[trânul p[durar ce ne primise ]n gazd[. — Ce vre\i s[ v[ spun, fe\ii mei? r[spunse el. Ce s[ v[ spun vou[, oameni de ieri, eu omul veacului care port dou[ sute de ierne ]n spate? Voi v[ zice\i români, =-apoi vorbi\i o limb[ pre care eu n-o ]n\eleg. Purta\i ni=te haine sucite pe ni=te trupuri stricate ]n care m[ ]ndoiesc c[ este inim[. Sunte\i a=a de \ig[ri\i =i ginga=i ]ncât de v-ar videa str[bunii vo=tri, ar plânge de jale. — Toate sunt a=a, zise unul din noi râzând, dar ]nc[ tot nu suntem lipsi\i de sim\ul auzului, =i prin urmare ne place a asculta pove=ti frumoase din vremile trecute =i a= pune r[m[=ag c[ istoria vie\ii d-tale a s[ ne fac[ s[ adormim. Ia deci ]n bra\e cea plosc[ burduhoas[ =i-\i r[core=te gâtlejul. Propunerea aceasta zâmbi b[trânului, care urmând sfatului dat, de=ert[ plosca, ]=i drese glasul, =i ]ncepu: “Trebui s[ =ti\i, fe\ii mei, c[ eu sunt fecior vestitului Strâmb[Lemne, care lua stejarul cât de gros, ]l ]ndoia cu mâinile =i-l f[cea obad[ de roat[. El era un om foarte ]nv[\at =i cunoscut pe vremea lui. Copil[rise cu Ciub[r-vod[, cu care ]nv[\ase carte la dascalul Pascal din Podul-Iloaei, ce =tia toat[ Alexandria pe de rost, f[cut[ de numitul dascal Pascal, de unde nu =tiu cum a c[zut ]n mâinile d. Barac de a tip[rit-o. Petrecuse toat[ june\a sa la curtea lui L[cust[, a lui Papur[ =i a lui Pârle-vod[. Ce mai vremi acele! Când vinea prim[vara =i ie=eau oamenii la arat, dac[ nu le ajungeau boi la plug, se duceau la unguri sau la le=i, =i luând de acolo oameni, fie neme=i sau pro=ti, =leahtici ori mojici — nu mai alegeau — ]i ]njugau =i arau lanuri cât vezi cu ochii, unde sem[nau ghind[

216

Constantin Negruzzi

de cre=teau dumbr[vi pentru ca s[ aib[ str[nepo\ii lemne de ars. De aceea, luat-a\i seama când e ger iarna =i vântul vâjâie, c[ dac[ v[ pune\i la vatr[ dinaintea focului, auzi\i unele lemne \ipând, =i vide\i strecurându-se din ele o ap[ fierbinte? Acele, fe\ii mei, sunt sufletele le=ilor care \ip[, =i lacrimile ungurilor care picur[, c[ci sufletele lor — pentru p[cate pesemne — le-a osândit Domnul Dumnezeu s[ intre ]n copacii p[durilor, pre care le-au arat cu sudoarea lor. Ce s[ mai zic de oamenii vremilor acelora? Ei erau nal\i ca brazii =i voinici ca smeii. Tat[l meu era nepot viteazului Sfarm[-Peatr[, care avea obicei când se punea la mas[ s[ ]nghit[ mai ]nt[i =epte-opt bolovani, ca s[-i fac[ poft[ de mâncare. La vrâsta de dou[ sute optzeci ani, tat[l meu, v[zându-se fl[c[u tomnatic, se ]nsur[ cu jupâneasa M[rica, minunat[ femeie, groas[ =i frumoas[, dar cam prostan[, zicând adese ni=te vorbe chisnovate, la care tat[-meu r[spundea: “Tronc, M[rico!” La patru luni dup[ ce se m[rit[ n[scu o fat[. Ast[ n[scare f[r[ vreme cam sup[r[ pre tata, dar popa ]l lini=ti, spunându-i c[ asta se-ntâmpl[ uneori, ]ns[ numai la facerea dint[i. Sor[-mea n-a tr[it, precum nici al\i dou[ sute de fra\i =i surori ce am avut. }n sfâr=it m-a n[scut pre mine =i v[zându-m[ a=a mic =i ovilit, mi-au pus numele Tândal[. Na=terea mea cost[ via\a mamei, iar tat[l meu, sim\induse c-a ]mb[trânit, chem[ pre na=u-meu Pâcal[, m[ ]ncredin\[ lui, =i apoi muri dup[ ce mânc[ trei oi fripte =i b[u o balerc[ de pelin, zicând c[ nu trebui s[ se duc[ pe ceea lume fl[mând =i ]nsetat. El era atunci de patru sute optzeci =i trei de ani. Na=u-meu Pâcal[ era un om foarte de duh; avea r[spuns la orice vorb[. El m[ puse ]nt[i la buchi, dar v[zând c[ ]ntr-o zi era s[ m[-n[du= c-un Tverdu ce mi se prinsese ]n gât, hot[r] a-mi spune singur tabla pre care trebuia s[ o deprind pe dinafar[. Asta mi-a fost ]nv[\[tura. Iaca ce-mi zicea el: “Fine! De vrei s[ tr[ie=ti bine =i s[ aibi ticn[, s[ te sile=ti a fi totdauna la mijloc de mas[ =i la col\ de \ar[, pentru c[ e mai bine

Negru pe alb

217

s[ fii fruntea cozii decât coada frun\ii. +ezi strâmb =i gr[ie=te drept. Nu baga mâna unde nu-\i fierbe oala, nici c[uta cai mor\i s[ le iei potcoavele, c[ci pentru behehe vei pr[p[di =i pre mihoho. Bate fierul p[n-e cald, =i f[ tot lucrul la vremea lui. Nu fii bun de gur[, gura bate c... Vorba mult[-i s[r[cie omului =i toat[ paserea pe limba ei piere. Nu fii zgârcit, c[ci banii strâng[torului intr[ ]n m`na cheltuitorului, =i scumpul mai mult p[gube=te, lene=ul mai mult alearg[; dar nici scump la t[râ\e =i ieftin la f[in[. Nu te apuca de multe trebi odat[. Cine gone=te doi iepuri nu prinde nici unul. Nu te ]ntov[r[=i cu omul becisnic. Mai bine este s[ fii c-un om vrednic la pagub[ decât c-un mi=el la dobând[. Nu te vâr] ]n judec[\i. }n \ara orbilor, cel c-un ochi e ]mp[rat. Cel mai tare e =i mai mare, =i dreptul ]mbl[ totdauna cu capul spart. La judec[tori, ce intr[ pe o ureche iase pe alta, c[ci s[tulul nu crede celui fl[mând, =i mai bun[ e o ]nvoial[ strâmb[ decât o judecat[ dreapt[. S[ n-ai a face cu cei mari. Corb la corb nu scoate ochii. Ce iase din mâ\[, =oareci prinde, =i lupul p[rul schimb[, iar naravul ba. Nu te-ncrede ]n ciocoi. Ciocoiul e ca r[chita; de ce-l tai, de ce r[sare, =i din coad[ de câine, sit[ de matas[ nu s[ mai face. Nu fii du=m[nos, c[ci cine face, face-i-se, =i nu e nici o fapt[ f[r[ plat[. Fere=te-te de pro=ti =i de nebuni. Nebunul n-asud[ nici la deal, nici la vale, =i prostului nici s[-i faci, nici s[-\i fac[. El ]nva\[ b[rbieria la capul t[u. +ede pe magar, =i caut[ magarul. Nu-l primesc ]n sat, =i el ]ntreab[ casa vornicului. Prostia din nascare leac nu mai are. Cine se amestec[ ]n t[râ\e, ]l mânânc[ porcii; =-apoi spune-mi cu cine te aduni, s[-\i spun ce fel de om e=ti. Nu te hr[ni cu n[dejdea =i cu f[g[duin\ele. }n\eleptul f[g[duie=te, nebunul trage n[dejde. S[ tr[ie=ti, murgule, s[ pa=ti iarb[ verde. Ce-i ]n mân[ nu-i minciun[, =i e mai bine acum un ou decât la anul un bou. Chelbosului tichie de margaritar nu-i trebuie, pentru aceea nu te apuca de lucruri mari, c[ci e lesne a zice pl[cinte, dar cu b...

218

Constantin Negruzzi

de fat[ mare nu se fac ou[le ro=ii. Dobânda mare rupe ciochinile, =i p[n-a nu g[si mantaua, nu erai dator. Cu rudele bea =i benchetuie=te, dar negu\itorii nu face, c[ci de=i sângele ap[ nu se face =i c[me=a e mai aproape decât anteriul, dar nepotul e salba dracului. Frate, frate, brânza e cu bani. Nu fii r[pitor. Mai bine nici oaia cu doi miei, nici lupul fl[mând. S[ nu vie vremea s[ dai cinstea pe ru=ine, =i s[-\i zic[: c..., lupe, ce ai mâncat. Las[ pre oameni ]n ideile lor. Vântul bate; câinii latr[. Altui ]i e drag popa, =i altuia preuteasa. Tot \iganul ]=i laud[ ciocanul. Zic zece, tu taie una. Vrabia malai viseaz[, =i calicul comândare. Nu da ]mprumut ca s[ nu-\i faci du=mani. D[-\i, popo, pintenii, =i bate iapa cu c[lc[iele; =-apoi, prinde orbul, scoate-i ochii. Nu te bucura la câ=tiguri mici, pentru c[ c-un rac tot sarac, c-un pitic, tot calic; dar când ]mbli cu miere, linge-\i degitele. Prime=te orice-\i vor da. Calul de dar nu se caut[-n gur[; =i cine n-are ochi negri, s[rut[ =i alba=tri. Când vei voi s[ te apuci de ceva, prinde iepurele cu carul. Mâ\a cu clopot nu prinde =oareci. Nu te-ngriji cum o s-o sco\i ]n cap[t. Nevoia ]nva\[ pre c[r[u=, =i cine are barb[ are =i pieptene. Nu te amesteca ]n intrigi. Nici pre dracul s[ vezi, nici cruce s[\i faci. Nici lupul pre balaia, nici balaia pre lup. Ia-\i catrafusele, =i fugi ca dracul de t[mâie. Nu te-ncrede ]n caracterul omului ]n slujb[. El este o brânz[ bun[ ]n burduh de câine. F[g[duie=te multe, dar s[ deie Dumnezeu, mam[, s[ fiu eu fat[! Nu gândi c-o s[ scapi de dânsul. Banul r[u nu se pierde, =i are ac pentru cojocul t[u, nici socoti c[ s-a ]ndrepta; calul b[trân nu mai ]nva\[ a juca. Când nu-i ]n slujb[, e omul cel mai de treab[, dar poste=te robul lui Dumnezeu, c[ nare ce mânca; =i câte spune sunt o frumoas[ poveste, dar mare minciun[, c[ci minciuna boiereasc[ trece ]n |ara Ungureasc[. Caut[ s[-\i fie supu=ii vrednici, ca s[ nu zic[ lumea c[ cum e turcul, e =i pistolul. D[-le pild[ bun[, pentru c[ pe=tele de la cap se-mpute. Nu fii falnic, nici face din \ân\ar armasar. }n urma r[zboiului,

Negru pe alb

219

mul\i voinici s-arat[. Vulpea dac[ n-ajunge, zice c[ pute. S[ nu fii din cei carii zic: las[-m[ s[ te las, =i ia-l de pe mine c[-l omor. Nu te certa cu cei ce =tiu mai multe decât tine. Haide, tat[, s[-\i ar[t pre mama. Nu ]mbla cu c... ]n dou[ luntri, nici te mândri, c[ci mândrului ]i st[ Dumnezeu ]mpotriv[. Nu te n[c[ji pre soart[. Norocul cine-l =tie? F[-m[ prooroc, s[ te fac bogat. Be\ivului =i dracul ]i iese cu oca nainte; ]ns[ vremea le ]ndreapt[ toate. Vremea vinde lemnele, =i nevoia le cump[r[. Tu fierbe mazirea =i taci. Joac[ ursul la cum[trul, poate a juca =i la tine. Nu te mânia pre lume. Se mânie vacarul pre sat; satul nu =tie nimic. Umile=te-te. Capul plecat nu-l taie sabia. Cine se ]nal\[ se smere=te; =i dac[ ajunge cu\itul la os, =i petreci ca câinele-n car, tr[ie=te ca viermele ]n r[d[cina hreanului, p[n[ va veni vremea ca cui pre cui s[ scoat[. Nu fii obraznic... Vor crede c-ai p... tot butuci, =i-i da piste un omu=or care \-a face coastele pântece. De te vor pofti la mas[, tu nu te trage sub mas[; dar nu fii sup[r[tor, c-or zice c[: mart din post nu mai lipse=te. De vei p[gubi ]n vreo negu\itorie, s[-\i fie de ]nv[\[tur[, ca alt[ dat[ s[ nu te mai apuci de ea. O dat[ vede na=ul p... finului; iar de vei câ=tiga, nu te mai apuca =i de altele, c[ci cine sare garduri multe, ]i d[ câte un par ]n c... =i ulciorul nu merge de multe ori la ap[. Când \i s-or aprinde c[lc[iele, ]nsoar[-te p[n-a nu ]mb[trâni, c[ci ]nsuratul de tân[r =i mâncarea de diminea\[ n-au gre=; =i b[trânul amorezat e ca chiro=ca cu pasat. F[ cuno=tin\[ cu fata; n-o lua numai pe auzite, pentru c[ nu se mânânc[ tot ce zboar[, =i sentâmpl[ de departe trandafir, =i de aproape bor= cu =tir. Vezi cum a fost maic[-sa, c[ci pe unde a s[rit capra, mai presus a s[ sar[ iada. De-i videa-o c[ nu vra s[ pl[m[deasc[ =i toat[ ziua cerne, cerceteaz[-\i casa, pentru c[ bataia e din rai. Fii român verde =i rupe mâ\a ]n dou[. Bate =eaua, s[-n\eleag[ iapa, c[ci femeia-i dracul; =ede ]n deal =i pr[vale carul ]n vale; dar nu ]ntinde a\a s[ se rup[. Gospod[ria s[-\i fie m[surat[, c[ci la gospodina bun[, mul\i voinici s-adun[; =i de-i =i p[\i ceva, numai tu s[ =tii unde te

Constantin Negruzzi

220

strânge ciubota. Nu te apuca s-o p[ze=ti; mai lesne po\i p[zi un cârd de iepuri; =i macar c[ g[ina b[trân[ face zeam[ bun[, fere=tete de babe. Baba b[trân[ nu se teme de vorba groas[. Lumea piere, baba se peapt[n[. }n sfâr=it, mâng[ie-te la necazuri, gândind c[ sacul =i-a g[sit petecul, =i roag[-te zi =i noapte s[-\i deie Dumnezeu mintea moldovanului — cea de pe urm[.” Avea ]nc[ multe de spus mo= Tândal[, când a luat seama c[ nu-l asculta nime, c[ci noi cu to\ii adormisem =i hor[iam. A=adar f[cu =i el ca noi. CUPRINS

SCRISOAREA XIII

(Lum`n[ric[)

Martie 1843

V[ aduce\i aminte de un sarac pre care ]l ]ntâlnea\i, sunt acum doi ani, pe uli\i, prin pie\e, pre la biserici, cer=itorind mila cre=tinilor =i ]mp[r\ind bogdaprostele ]n dreapta =i ]n stânga? Lumân[ric[ nu mai este! — Dar cine era el, =i care fu solia lui aice jos? singur nu o =tia. De ]l ]ntrebai de unde este? “Nu =tiu, r[spundea; =tiu numai c[ mama când m-a l[ut mi-a zis: Ni\[, dragul meu! s[ cumperi lumân[rele =i s[ le ]mpar\i pe la bisericele. Atâta =tiu, atâta fac.” Descul\, cu capul gol, ]ncins cu o funie =i cu traista ]n =old, Lumân[ric[ p[n-]n ziu[ colinda toate bisericile, ]mp[r\ind lumân[ri =i cer=itorind, nu pentru dânsul — lui nu-i trebuia nimic[ — ci pentru al\ii. La un schit sarac lipse=te clopotul; ]ndat[ Lumân[ric[ ]l ia din târg, se pune cu dânsul ]n mijlocul unei pie\e, ]l trage, =i clopotul nu tace p[n[ ce nu-=i câ=tig[ plata. Curând arama sfânt[ va r[suna ]n aer chemând pre credincio=i la rug[ciune, =i va spune ]n graiul s[u cel misterios l[udata fapt[ a s[racului cer=itor.

Negru pe alb

221

O biseric[ n-are vestminte; Lumân[ric[ ]i aduce stofe bogate, el care n-are decât o hain[ strem\oas[ ce abia ]i copere goliciunea trupului; c[ci ]n zadar voie=ti s[-l ]mbraci. D[-i o hain[, o c[me=[; piste un ceas nu o mai are; a dat-o altuia, pre care ]l socoate mai nevoie= decât dânsul. Vide\i aceast[ v[duv[ cu lipsa ]n fa\[ =i cu desn[dejdea ]n inim[. }ncungiurat[ de =epte copii ce plâng de foame, ]mbrâncit[ de la u=a bogatului, unde nu i se dete voie a ]mp[r\i nici f[rm[turile cu câinii lui, tic[lo=ia o apas[ sub greul ei genunchi. Lumân[ric[ o vede, o mâng[ie, =i a doua zi ]i aduce o vac[, care s[turând cu laptele ei pre fl[mânzii copii, introduce iar[=i bucuria ]n bietul bordei. Dar unde suntem noi ]n stare a ]n=ira toate bunele fapte a acestui sfânt om! Ajunge a =ti c[ s[racul acesta cer=itor, ]ndemnat de plecarea sa =i de o st[ruin\[ puternic[, a zidit p[n[ =i biserici. S[ judec[m din aceasta, oare câ\i s[raci am putea face ferici\i cu abonamentul unei loje la teatru, unde ]nv[\[m a fi demoraliza\i, cu cheltuiala unui osp[\ ce ne ]mbuib[ pântecele =i ne stric[ s[n[tatea, cu o g[teal[ de bal ce roade câte un col\ din mo=tenirea copiilor no=tri? Dac[ Lumân[ric[ ar fi strâns to\i banii câ\i a ]mp[r\it mile =i a cheltuit cump[rând lumân[ri, clopote, vaci, vestminte =.a. negre=it ar fi fost bogat dup[ starea sa; dar tr[ind s[rac, el a murit s[rac. }ntru o zi, trecând pe lâng[ o biseric[ am v[zut norod strâns, =i am auzit cântând rug[ciunile mor\ilor. }n mijlocul bisericei sta un mort ]nv[lit cu giulgiu. Biserica era iluminat[ =i ]mpodobit[ ca pentru un mort bogat, =i un arhiereu ]ncungiurat de un numeros cler slujea prohodul. Nu se vedea nici o rud[, nici un prieten v[rsând lacrimi minciunoase; numai o v[duv[ ]n haine negre sta la picioarele secriului; iar pe fa\a tuturor s[racilor ce alc[tuiau cortegiul repausatului, se videa ]ntip[rit[ o ]ntristare mut[, o jale dureroas[. }n momentul acesta, arhiereul apropiindu-se dezv[li pre mort, =i ]nsemnând pe fa\a lui semnul crucei, zise cuvintele aceste:

Constantin Negruzzi

222

“Doamne! odihne=te sufletul robului t[u Ioan ]n loc de pace, ]n loc cu verdea\[, unde nu este ]ntristare, nici suspin, ci via\[ f[r[ de sfâr=it”. P[trun=i de mare puternicia mor\ii, am plecat capul, =i privind icoana Mântuitorului, ce sta pe pieptul mortului, am zis: “Doamne! Doamne! Odihne=te dup[ moarte =i sufletul nostru ]n locul unde ai odihnit sufletul lui Lumân[ric[.” Poate voi\i a =ti cine f[cuse o a=a pompoas[ ]nmormântare cer=itorului? }ntr-o diminea\[, o dam[ v[duv[ — a c[riia nume ]l vom t[cea, respectând frumoasa ei fapt[, — g[si la poarta casei sale trupul lui Lumân[ric[, =i V[duva ]ngrop[ pre s[rac! CUPRINS

SCRISOAREA XIV

(Critic[)

Ianuarie 1844

}n trecutele zile un june, c[ruia nicicum geniu nu-i lipse=te, plin de idei nou[, mai mult bune decât gre=ite, ]mi ceti o compunere a sa, care n-ar fi rea, dac[ autorului nu i-ar fi fost drag a se face cunoscut prin originalitate mai mult decât prin simplitate, ]ntrebuin\ând ziceri culese din vechii scriitori, pre care voie=te cu de-a sila a le re-nvia, dând unora ]n\elesul ce poate au avut ]nt[i; ]n sfâr=it, fabricând de la sine ziceri, =i vrute =i nevrute. Am voit a-i ar[ta de=an\ata lui ]ntreprindere, spuindu-i c[ nu e dat tuturor a crea ziceri =i a baga scalpelul ]n biata limb[, pentru a o struji cum li se pare; c[ nu sunt to\i creatori, ci croitori =i croitori r[i; c[ sunt multe piedice, fanatismul b[trânilor, deprinderea, pedantismul, c[r\ile biserice=ti =.c.l. M[ asculta cu o ner[bdare ce se videa ]n neastâmp[rul s[u, p[n[ ce s[rind de pe scaun:

Negru pe alb

223

Constantin Negruzzi

224

— Iart[-m[, domnul meu, strig[: iart[-m[ c[ nu mai am rabdare! Ce-mi vorbe=ti de fanatism =i de deprindere? De ne-am fi potrivit acestei vechi rugine, am purta ]nc[ barbe =i papuci galbeni. Cât pentru pedantism, e o emblem[ a dobitociei. C[r\ile biserice=ti? Dar ia, m[ rog, pe-acele tip[rite mai nainte =i ]n vremea mitropolitului Dositeu =i vei g[si zicerile: provedin\[, cre= tin1, ]nger2, comentarie, =erb3 =.c.l. pre care acei nuoi — socotind c[ fac mai bine — le-au pref[cut ]n pronie, hristian, anghel, t[lm[cire, rob... ]n loc de =erbul lui Dumnezeu, robul lui Dumnezeu; pare c[ Dumnezeu creator =i p[rinte are trebuin\[ de robi, nu de supu=i =erbi sau slugi, carii s[ ]mble ]n c[ile lui. Grecul nu zice: SklboV, ci DoÐloV toÐ qeoÐ=i asemene zic =i toate celelalte popoare cre=tine. Ia seama, domnul meu, c[ ei nic[iri n-au voit a ]ntrebuin\a timpul s[vâr=it a verbului, ci tot cel nehot[rât; niciodat[: avui, f[cui, fui, totdeauna: am avut, am fost, am f[cut , f[r[ s[-=i deie cuvânt pentru ast[ arbitrar[ palm[ preste ochii gramaticii. Ei — tot ace=ti noi — ]ntrebuin\eaz[ zicerile: ]nv[lire, mirare =.a., dar n-ar zice, Doamne fere=te: miracul =i v[l care sunt tot una =i pe care le g[seau ]n c[r\ile vechi. Prin un capri\ ne]n\eles, luau verbul =i lasau substantivul! Nu-\i place c[ zic: inim[, tinere\[, spirit, relege, virtute? Ai voi s[ zic: suflet, dragoste, duh, lege, fapt[ bun[ ; pentru c[ la d-ta inima, acest dar dumnezeiesc, ]nseamn[ acea bucat[ de carne macr[ prin care circuleaz[ sângele; tinere\a, junie, spiritul, o esen\[ ]mb[t[toare; relegea, lege sau pravil[; virtutea, puterea animal[ a trupului. De pild[, acest fras: L’âme qui aime avec tendresse est inspirée par l’esprit de la religion et de la vertu, eu l-a= Cre=tin, chrétien, cristiano. }nger, Angeru, Angelo. }n limba român[ l se schimb[ ]n r, d.p. gelo, geru; sale; sare; popolo, poporu etc. 3 +erb, servo. La români v se schimb[ ]n b; d.p. selvatico, s[lbatic; cervo, cerb; voce, boce; polvere, pulbere etc. 1 2

Negru pe alb

225

traduce a=a: “Inima ce iube=te cu tinere\[ e insuflat[ de spiritul relegei =i a virtu\ii”. D-ta negre=it c[ astfel: “Sufletul ce iube=te cu dragoste, e insuflat de duhul legii =i a faptei bune”. Acum un oarecine care ar pricepe zicerile, f[r-a =ti =i ]n\elesul ce le-a\i dat dv., vrând a retraduce din cuvânt ]n cuvânt traduc\ia d-tale ]n fran\ez[, ar trebui s[ zic[:”Le souffle qui aime avec amour est inspiré par l’odeur de la loi et de la bonne action =i ar râde, mirându-se ce ai voit s[ zici d-ta prin acest fras smintit. Zicerile ab[tut (abattu), umilit (humilié) =i alte câteva care numi vin ]n minte, le-a\i botezat s[racele, cum v-au plesnit ]n cap. Prin ab[tut, ]n\elege\i aceea ce fran\ezul zice prin écarté, prin umilit, plecat (humble). Apoi dac[ se g[se=te un om ce vine de pune tot cuvântul la locul lui, dându-i ]n\elesul cel primitiv, striga\i c[ e cu neputin\[ a strica obiceiul, vorb[ proast[ a oamenilor mi=ei, pentru care nu e nimic cu putin\[! }mi zici s[ creez ziceri? Ce o s[ fac când ]mi lipsesc cuvinte ca s[-mi ar[t ideile? }ns[ de vei c[uta bine, vei videa c[ =i acele ziceri sunt sau române=ti uitate, sau ]mprumutate de la limbile surori. +i apoi, ]ntru aceasta am urmat pildei altora, carii =tiu ce va s[ zic[ o limb[... Adio, domnul meu, urm[ luându-=i capela, e=ti ]ntro zi de spleen, nu vrei s[ m[ ]n\elegi. Sunt =erbul d-tale! — Dar, poet al dracului! |i-am spus c[ sunt mai mul\i croitori decât creatori, =i... Poetul era acum ]n uli\[. Iaca cum judec[ acest june nevindecat ]n p[rerile lui. Mie mi-e prieten =i a= dori s[-l pot ]ndrepta, dar — ]mi m[rturisesc p[catul — m[ cam ]nvoiesc cu ideile lui. }n adev[r, folosul ce a izvorât din c[r\ile biserice=ti ]ntru aceea ce prive=te relegea =i morala e net[g[duit, dar gramatica mult p[timi. Dac[ limba ar fi ramas precum se vede ]n c[r\ile vechi =i se aude ]n gura poporului, =i vrun om ]nzestrat c-o =tiin\[ sistematic[ a limbelor rude s-ar fi apucat a o aduna =i a o a=eza, precum cer tipul =i origina ei, negre=it c[ am fi scapat de toate aceste

Constantin Negruzzi

226

pleonasme, fiorituri =i cacofonii. Scriitorii nuoi biserice=ti =i profani au introdus shimatismul limbei grece=ti ]mpreun[ c-o mul\ime de ziceri, lep[dând pre cele române=ti. Când ar zice cineva ast[zi ghint[, cor, columb, dard[, custodie, templu, generos, peregrin, ]nvestat =.a. — pre care le-au lep[dat — pu\ini l-ar ]n\elege; =i ]ns[ astfel se vorbea, se scria =i se tip[rea cu vro sut[ =i câ\iva ani ]n urm[. Multe parascovenii — de mi-e iertat a ]mprumuta ast[ zicere poporan[ — are limba noastr[, mai ales ]n zicerile luate din slavona. Nu-mi vin ]n minte toate =i nici voi a te sup[ra cu un glosariu ce nu-=i are locul s[u ]ntr-o scrisoare, dar voi ]nsemna pentru curiozitate una-dou[. Substantivul slug[, a slugii, pref[cându-se ]n verb, face slujire sau a sluji, când ar trebui s[ fac[ slugire, sluga, slugii, slugire. La ast[ zicere slavon[, am pastrat verbul cu declina\ia lui =i am gre=it. Altele tot slavoane le-am schimbat =i iar am gre=it, pentru c[ nu =tiu de ce nu mai nimerim; d.p. viteaz, treaz, dârz, obraz =.a. la plural slavone=te nu schimb[ pe z ]n j, precum noi care zicem viteji, obraji =.c.l. ]n loc de vitezi, trezi, obrazi, dârzi =.a., o anomalie nesuferit[ ]ntr-o gramatic[ regulat[. Cu alt[ scrisoare, ]\i voi spune ceva =i de scriitorii vechi. Ca¶re! CUPRINS

SCRISOAREA XV

(Critic[)

April 1844

}\i f[g[duisem s[-\i spun ceva de scriitorii vechi, dar poetul de care \-am vorbit mi-a dat ocazie a-\i spune acum deodat[ alt[ ceva, p[strându-mi f[g[duin\a pentru alt prilej. Iaca ce-mi zise poetul meu, c[rui ]i ar[tam o critic[ ce nu =tiu cine f[cuse asupra lui.

Negru pe alb

227

— Nu-mi pas[ de critica domnului acelui. — +i pentru ce nu-\i pas[? — Pentru c[ n-are sim\ul comun; pentru c[ vorbe=te de pe ceea lume, ]n sfâr=it, pentru c[ ]n isc[litura acestui critic g[sesc un q, doi w =i trei h Zicând aceste, ne-am uitat unul la altul =i am pufnit amândoi de râs. A= fi voit s[-l sup[r, dar ce s[-i zic? Cu argumentul din urm[ m[ f[cuse mar\i. Pas de cuteaz[ s[ iei partida unui om care are ]n isc[litura sa un q, doi w =i trei h! Eu m[rturisesc c[ de a= avea nenorocirea s[ aib ]n numele =i porecla mea atâtea farafasticuri, nu mi-a= mai scoate obrazul pintre oameni. A= prefera s[ m[ cheme Mitrofan, Ciupercovici, Bost[nescu sau oricum, =i nu mia= ierta na=ul dac[ mi-ar fi dat un nume ]n care s[ fiu silit a vâr] un q, doi w =i trei h. Sunt oarecare nume care poart[ ridicolul ]n sine. Napoleon ar fi fost aceea ce a fost, de l-ar fi chemat Martin sau Hubert? — Numele ]nrâureaz[ mult asupra soartei omului. Cunosc o fat[ care nu se putu m[rita, pentru c[ o chema Gaftona, =i un june foarte de isprav[ care se ]nsur[ macar c[ se numea Cornescu, =i apoi p[\i — aceea ce =tii. Eu (Doamne fere=te!) de-a= avea oi, nu mi-a= n[mi un p[stor cu numele Lupu. — Dar s[ venim la treaba noastr[. Voiam s[-\i spun c[ nu de mult am cetit o carte ruseasc[ ce mi-a trimis-o autorul, tip[rit[ ]n St. Petersburg =i intitulat[: Nacertanie pravil valaho-moldavskoi grammatiki, adic[ Prescrierea regulilor gramaticii române= ti . Autorul ei este d. Hâncu, român, care — nu ]n\eleg pentru ce — adaose un of la porecla sa, =i din Hâncu ]=i zice Hinculof. Per gusto non disputare. Ast[ c[rticic[ ce se alc[tuie=te din dou[ volume 8, mare cât de 500 pagine, spune multe de toate pre care eu n-am vreme, nici curagiu s[ \i le spun. Ajung[-\i atâta, c[ d. Hâncu sau Hinculof cu patriotic[ generozitate ne ]nzestreaz[ limba cu 47 slove, adic[ cu 20 mai multe decât avem.

Constantin Negruzzi

228

Patruzeci =i =epte! Z[u nu ne mai trebuie mult ca s[ ajungem pre chinezi! }ntre aceste, sunt unele gâtlane, buzane, =i nu =tiu cum le mai boteaz[ d.S...; prea destule ca s[ ame\easc[ capul unui biet =colar. Una din cele multe care ]nvecinicesc numele lui Eliad ]n literatura românilor, este c[ ne-a scapat de atâte litere prisoselnice, ce ]ncetul cu ]ncetul ]ncepuser[ a se ]mp[mânteni ]n limba noastr[, =i dac[ le-ar fi lasat, cine =tie aceste câte altele ar fi f[tat? Este ]ns[ o slov[ care a r[mas, slov[ venetic[ =i hâd[! dinainte c[riia p[n[ =i curagiul lui Eliad — =i asta nu e pu\in — s-a umilit. Aceast[ slov[ iat-o, ]ntortocheat[ =i cârligat[ ]ntocmai precum se scrie: Ú }n zadar d. Seulescu voi s[ introduc[ un culbec (q) ]n locul ei, =i d. Gianili un par (I). Nerodnic[ osteneal[! De=eart[ trud[! Nime n-a voit s[-i asculte, ca =i când n-ar fi zis d.d. nimic!1 Ast[ slov[ din alfabetul cirilian, v[zând c[ ]n dialectele ce deriv[ din slavona figureaz[ numai de form[ (pentru c[ n-are glas), se vâr] vicleana ]n limba noastr[, unde nicicum nu-=i avea loc, =i cu o machiavelic[ n[tângie izbuti a prinde locul tuturor vocalelor române=ti, d]ndu-ne acea pronun\ie gutural[ =i groas[ de care nu ne putem dezb[ra. S[ nu-\i par[ un paradox. Iaca cum uzurp[ ea dreptul vocalelor noastre; d.p.: a. Cúntare, múnú ]n loc de cantare, mana (cantare, mano) etc. e. Vúnd, núnt, vúrs — de vend, vent, vers (vendo, vento, verso) etc. i. Rúspuns, rúde — de respuns, ride (risposo, ride) etc. o. Lúcuitor, múnústire, rútund, ]n loc de locuitor, monastire, rotund etc. u. Sânt — de s nt (sunt) etc. 1

Vezi scrierile acestor domni.

Negru pe alb

229

Vide\i din esemplul acesta cum se bag[ ]n totul, ]ncât e rar[ zicerea ]n care ú s[ nu fie. Iaca ce rezultat aduce nebagarea de seam[ la invazia str[in[! O slov[ — ce treab[ mare e o slov[? — o slov[ nu o putem scoate, c[ci a prins r[d[cin[; cum vom putea dar scapa de prejude\e =i de lucruri str[ine, care pe toat[ ziua se ]n\elenesc ]ntre noi! V[d c[ m[ dep[rtez de \elul meu. Prefer dar a sfâr=i scrisoarea asta, a c[riia scop este de a chema ajutorul litera\ilor români spre izgonirea slovei parazite, de=i sunt desn[d[jduit, de vreme ce — precum am spus mai sus — p[n[ =i capete academice nu i-au putut face nimic.— Vale! CUPRINS

SCRISOAREA XVI

(Critic[)

Octombrie 1844

Un proverb al nostru zice: bate herul pân-e herbinte... E! ce gerg e asta? a s[ strige d. Eliad. De unde ai luat tu, moldoveane, pe cr[c[natul H ca s[-l substitui astfel de obr[znice=te ]n locul lui F? Nu e de ajuns c[ vorbi\i a=a, ave\i ]nc[ cutezare a-l scrie =i a-l tip[ri! Aveam de gând s[-\i spun nu =tiu ce, =i pentru ca s[ dau oarecare autoritate ziselor mele, ]ncepusem cu un dicton cunoscut, dar iat[ c[ Eliad nu m[ las[ ]n pace; m[ sile=te a-mi da cuvântul pentru ce zic her herbinte, ]n loc de fier fierbinte. S-ar cuveni s[ m[rturisesc ]n toat[ naivitatea c[ m-a luat gura pe dinainte, ]ns[ fiindc[ ]n natura omului e ]n\elenit[ n[tângia a=i ap[ra gre=alele, voi s[ ar[t c[ a ]ntrebuin\a pre h ]n loc de f nu e un provin\ialism moldav — precum ni se ]mput[ de al\i români — ci o deprindere ]mprumutat[ nu de la muma latin[, nici de la mai marea sor[ italiana, dar o suvenire mâng[ioas[, dulce =i

Constantin Negruzzi

230

scump[ de la o sorioar[ dep[rtat[, ginga=[ =i molatec[, crescut[ sub umbra naranzilor (naranjas) =i boltele moresci a Alhambrei. Din toate calit[\ile, ale inimei sunt acele mai pl[cute =i mai pre\uoase; =i de n-a= fi român, ]nc[ a= iubi limba român[ pentru dragostea fr[\easc[ ce o caracterizeaz[. }n v[lm[=agul r[zboaielor, ]n picioarele barbarilor, aruncat[ prin pozi\ia geografic[ ]ntre na\ii str[ine ]nceputului =i firei ei, româna nu-=i uit[ muma =i sororile; se \inu lipit[ de latina prin gramatic[, de italiana =i spaniola prin ziceri, de portugheza prin pronun\ie. Portughezul scrie o =i s, =i pronun\[ u =i = ca românul. Aceste sunt a=a; eu ]ns[ nu zic c[ trebui s[ zicem ca spaniolul hiiu (hijo), her (hierro), herbinte (hirviente) =.c.l., ci fiiu, fier, fierbinte, c[ci astfel o cere gramatica; voi numai s[ ar[t: 1) c[ acesta nu e un provin\ialism, =i 2) c[ am descoperit — eu cel ]nt[i — c[ supa cu fidea (fideos) =i pepinii (pepinos) sunt de origin[ spaniol[. Adios! CUPRINS

SCRISOAREA XVII

(Critic[)

Decembrie 1844

“Dintr-o palm[ a s. sale este la sfânta episcopie la Roman o buc[\ea, =i la Buciule=ti un deget adus din |arigrad de Dumitra=cu logof[tul, precum mi-au spus Iordache spatarul la masa Dabijeivod[ — Dumnezeu s[-i pomeneasc[! +i eram eu un smerit Dosiftei, episcop la acel sfânt scaun la Roman =.c.l.” A=a scria pe la 1570, ]n via\a cuvioasei Parascheva, mitropolitul Dosiftei, unul din b[rba\ii ]nv[\a\i, cu care se f[le=te pe drept Moldavia. El a fost nu numai un bun p[stor duhovnicesc turmei ]ncredin\ate lui, dar =i unul din scriitorii cei mai ale=i a timpului aceluia.

Negru pe alb

231

Iat[ o rug[ciune c[tr[ sfânta fecioar[ a lui Ioan Damaschin, tradus[ de Dosiftei, pe care o g[sesc ]n via\a acestui st. filosof, c[rui saracinul Hisiam, califul Damascului, porunci s[-i taie mâna dreapt[, dup[ clevetitoarele ]ndemn[ri a iconoclastului ]mp[rat Leon Isaurul: Domnitoare preacurat[ ce-ai n[scut f[r[ prihan[ Pre Dumnezeu cumsecade =i cu fecioria-ntreag[, Pentru sfintele icoane mi s-au t[iatu-mi direapta! S-ta =tii =i pizma pentru care-mi face Leon; Sirguie=te de-mi agiut[, =i-mi is\ele=te direapta A celui de sus direapt[ ce-i dintru tine-ntrupat[ Multe minuni =tie face; deci pentru a ta rug[ciune +i direapta mea aceasta roag[-l s[ o is\eleasc[; S[-\i fac cânt[ri cumsecade, =i-ntrupatului din tine Cu-nchieturi socotite, s[ le scriu precum se cade, De sprijineal[ s[ fie cre=tin[t[\ii direpte; C[ toate-\i sunt cu putin\[, lui Dumnezeu fiind maic[.

Maica Domnului se ]ndur[ de lacrimile sfântului poet =i ]i lipi mâna la loc. Dar aice nu voiesc a spune minuni, ci a vorbi de poezia noastr[ din veacul al XVI-le. Poate gre=esc, domnule, eu ]ns[ o prefer celei de ast[zi, oricât se pare ea de simpl[. }mi place pentru c[ e naiv[ =i f[r[ preten\ie, pentru c[ e moale =i neted[, nu aspr[ =i ciotoroas[ ca urm[toarea elegie a unui mare poet din timpul nostru: LA MOARTEA ELISEI Osana! slav[! sfânt e=ti! sfânt! sfânt! Ce vrei se face-n cer, pre p[mânt. Glasul Elisei! — }l auzi\i?... Seraf azi cânt[! — N-o mai j[li\i, Auzi pe ]ngeri se ]ntrebând: Sfânta iubire ce are de gând? =.c.l.

Constantin Negruzzi

232

Mai vrei ]nc[? Jalea cuprinde orice sim\ire, De dorul pierderii piste fire =.c.l.

Poate tot nu \i-e destul? dar De m-ai pune pe-un c[rbune, Mai departe nu \i-oi spune.

Apostroful ce taie semistihul, seraful ce cânt[, ]ngerii se ]ntrebând ce are de gând s-ta iubire, dorul pierderii piste fire etc., toate aceste formeaz[ o poezie hodorogit[, ]ncât ]n adev[r jalea cuprinde orice sim\ire, când vede cineva frumoasa noastr[ limb[ c[znit[ =i schingiuit[ astfel! Spune-mi, nu-\i place mai bine traduc\ia lui Dosiftei cu-nchieturi socotite, care nu te ostene=te când o cete=ti, nici are frase mari ]ntortocheate =i scâlciate? CUPRINS

SCRISOAREA XVIII

(Slavonisme)

Iulie 1844

Mul\i litera\i români au f[cut feluri de diserta\ii asupra ]nceputului =i a construc\iei limbei noastre; laud[ numelui lor =i pace \[rânei celor ce nu mai sunt! Lor le era u=or, nu aveau trebuin\[ a iscodi sofisme ca s[ detune pre n[p[stuitorii românilor, ar[tând lumei c[ ziua este lumin[ =i noaptea ]ntuneric. Adev[rul era v[zut =i pip[it, =i ]mpotrivitorii ]nvin=i =i ru=ina\i, ]nv[lindu-se cu t[cerea, se ascundeau ca paserile cobitoare ce nu pot suferi str[lucirea soarelui; ]ns[ asemene =erpelui care, murind strivit sub c[lc[iul

Negru pe alb

233

viteazului, se ]ntoarce =i mu=c[ pre puternicul s[u vr[jma=, slobozea din bortele lor un strig[t blestemat, pism[tare\, r[gu=eat, dar din nenorocire foarte adev[rat: — “Limba voastr[ e \esut[ cu ziceri slavoane!” Oh! p[catul este net[g[duit =i rana nevindecabil[! C]nd neamurile barbare au inundat România ca un r[pide =iroi, g[sind pânza limbei urzit[, luau suveica =i, prin dreptul celui mai tare, aruncau unde =i unde câte un fir de b[t[tur[ de a lor, groas[ =i nodoroas[. Astfel se \esu limba noastr[. Pentru a scoate acum acele l[tunoioase fire, trebui a destrama toat[ pânza, =i prin urmare a crea o limb[ mai frumoas[, poate, mai nobil[ =i mai ]nv[\at[, c[reia nimic nu i-ar lipsi alta decât de a fi — româneasc[. Aici ]ncep necurmatele dispute ]ntre ]nv[\a\ii pandemoniului nostru literar carii se silesc: Spirar nobil’ sensi a’ rozzi petti,

=i pre care noi ]i ]mp[r\im ]n trei clase. Liberalii zic (dupre Iorgovici =i dupre Maiori) c[ trebui a goni toate zicerile slavoane =i ungroturco-grece — de=i aceste din urm[ sunt foarte pu\ine =i nou[, primite numai de ni=te capete bolnave =i stricate. — Modera\ii c[ trebui a le sub\ia, a le ]nnobila =i a le români, =i eu m[rturisesc c[ m-a= ]nvoi cu p[perea dr. sale. Vin ]n sfâr=it conservatorii, ast[ veche rugin[, care strig[ cu glas de stentor c[ se stric[ limba, plângându-o =i bocindu-o ]n gura mare. Dup[ p[rerea mea, a ]nvoi toate aceste capete ]nv[\ate e mai greu decât a g[si mi=carea perpetual[. E de j[lit ]ns[, c[ to\i ace=tii tr[gând fiecare la sine, sfâ=ie haina bietei limbi. Fie-mi iertat a adunce un esemplu. Zavistia = i clevetirea — ziceri slavoane — care s-au ]ncuibat ]ntre români, le poate scoate cineva? De obid[ =i de sil[ ne poate mântui? Aici ]mi vine ]n gând acel vestit dicton scris pe poarta iadului a lui Dante:

Constantin Negruzzi

234

Lasciate ogni speranza!

Dar v[d c[ m-am dep[rtat de scopul ce mi-am propus, care este a-\i ar[ta o descoperire ce am f[cut ]ntr-un str[vechi manuscris, ]n care am cetit urm[toarele: “N[v[lind noroadele str[ine, au n[p[dit ca l[custele piste români. Au sem[nat prin clevetiri zavistia pintre ei. Gre=alele românilor i-au sl[bit. Atunci vr[jma=ii, r[pindu-le prin sil[ drepturile, le iscodeau vinov[\ii =i ]i munceau cu feluri de cazne. Aceste obide au adus robia =.c.l., =.c.l.”. Iat[ ]n câteva rânduri mul\ime de ziceri slavoane! Eu din aceasta am ]n\[les — pentru care cred c[-mi vor fi ]ndatori\i acei ce se vor ocupa vrodinioar[ cu scrierea unei istorii a arheologiei românilor — c[ românii adu=i de Traian, p[n[ a nu veni barbarii preste ei, 1) nu =tiau vinov[\ia; 2) nu erau silnici, 3) nu sufereau obidele =i 4) nu cuno=teau robia =.c.l. Pe urm[ au venit toate de s-au amestecat pintre noi. Cum s[ le lep[d[m acum? +i de am =i voi, oare pute-vom? Vale! CUPRINS

SCRISOAREA XIX (Ochire retrospectiv[) Iunie 1845

Dac[ te-ai ]ntâmplat a fi vreodat[ la apusul soarelui pe dealul Cet[\uii, ]ntr-o sear[ a lunii lui iunie, dup[ ce ai privit steaua zilei coborându-se dup[ muntele Pionul, =i dup[ ce treptat razele lui ]ncep a se stinge ]n umbrele nop\ii; ]n acel chiar-oscur priincios ochiului, spune-mi, ]nturnatu-\-ai viderea de pe culmile ]nvecinate pline de verdea\[ =i de bucurie asupra ora=ului ce zace la picioarele tale, beat de vuiet, culcat pe costi=a lui ca s[-=i odihneasc[

Negru pe alb

235

m[dul[rile cele de granit? Luat-ai seama atunci la o cea\[ ce vine =i se ]ntinde ca un giulgiu mortuar piste vârful turnurilor =i a clopotni\ilor, cea\[ grea ca somnul tr[d[torului =i rece ca mâna soartei; care uneori ca un smeu se ]ncol[t[ce=te ]mpregiurul ora=ului, sau ca un Briareu ]=i ]ntinde bra\ele ]n toate p[r\ile, ]nsemnând feluri de figuri fantastice, precum un mare caleidoscop? Nu \i-ai ]nchipuit oare atunci c[ acest nor gros este un menitor prevestitor soartei ora=ului =i a \[rii, =i p[truns de ideea aceasta, n-ai fi dorit s[ vezi pre Asmodeu, dracul =chiop, =i de se poate, s[-l ]ntov[r[=e=ti de la palatul bogatului ce se vârcole=te ]n patul s[u, p[n[ la coliba s[racului ce doarme pe a=ternutul s[u de paie? O! negre=it, ai fi descoperit multe crime, multe f[r[delegi, =i poate ca =i Iona \-ai fi sfâ=iat haina, strigând vai! Pe urm[ ai fi alergat s[ te ascunzi ]n vreun unghi, unde s[ nu te ajung[ intriga =i calomnia, =i ai fi plâns precum un filosof pe ruinele Palmirei, gândind la trecuta m[rire a str[mo=ilor, la ale lor fapte mari de care nu suntem vrednici, noi, pigmei degenera\i, ce n-am fost crea\i dup[ m[sura lor!... D[-mi voie, prietene, a-mi dezv[li ideea, sau mai bine zicând, a spune aceea ce cugetam ]ntr-o sear[, când m[ aflam la apusul soarelui pe dealul Cet[\uii; =i dac[ dup[ trecut putem judeca viitorul, s[ ne ]ntoarcem cu câteva veacuri ]n urm[ ca s[ arunc[m o privire asupra st[rii noastre, m[rginindu-ne ]ns[ numai ]ntr-un mic cerc. Drago=, fiiul lui Bogdan, prin\ român, vine la 1352 =i ]ntemeiaz[ statul Moldaviei, stat de oameni agricoli, care ]=i petrec via\a cu agricultura =i p[storia. Pre dânsul ]l urmeaz[ mai mul\i domni buni, c[ci inima poporului ce ocârmuiau era bun[, nefiind ]nc[ stricat[ de vi\iuri. Românii sub urma=ii lui Drago= petrec o via\[ primitiv[, =i traiul lor ticnit, patriarcal =i virtuos adun[ lâng[ ei pre pribegii lor fra\i. Colonia se m[re=te. R[pidea ei sporire a\â\[ invidia vecinilor lor; ei ]ns[ ]=i p[streaz[ na\ionalitatea. Fierul plugului se preface ]n lance, =i resping puterea cu putere. Atunci colonia se face stat, =i ]nc[ nu se ]mplinise jum[tate de

236

Constantin Negruzzi

veac de la desc[lecarea lui Drago=, când Alexandru I d[ legi poporului s[u, ]nfiin\eaz[ o ierarhie bisericeasc[ =i politic[, zide=te monastiri =i cet[\i, leag[ alian\[ cu Iaghelon, regele Poloniei; Moldavia se face cunoscut[, =i ]mp[ratul Bizan\iei trimite domnitorului ei hlamid[ =i coroan[ ca unui autocrator. }nc[ o jum[tate de veac, =i Moldavia va fi mare =i puternic[. +tefan zdrobe=te pre Cazimir polonul, pre Matia= ungurul, pre Mainac tatarul, pre Lobod =i Nelivaicu cazacii, =i râvnind a uni sub un singur sceptru provin\iile române, n[v[le=te asupra românilor valahi, bate pre Vlad, sfarm[ pre Radul, care cheam[ ]n ajutorul s[u pre turci. Acesta fu ]nceputul necurmatelor r[zboaie =i a tic[lo=iei ]mbelor prin\ipate, stârnite din ambi\ia lui +tefan =i mi=elia lui Radu. Dar, precum dup[ un veac trecut Mihai, nici +tefan nu-=i poate ]mplini frumosul plan; trage numai toate oardele turce=ti asupra sa, comandate de falnicul cuceritor a Constantinopolii. Viteazul se biruie=te, dar eroul nu-=i pierde cump[tul, =i b[rb[\ia sa scap[ patria de pieire. }ns[ puterile fizice nu r[spund marelui s[u suflet. Via\a lui n-a fost decât un lung r[zboi, o necurmat[ lupt[. Patruzeci =i =epte ani domne=te =i cincizeci de r[zboaie are. Eroul a ]mb[trânit, c[runte\ile i-au r[cit sângele, cercarea i-a potolit iu\eala, nenorocirea de la Valea-Alb[ i-a stins ambi\ia. }=i ]ntoarce privirea trist[ asupra patriei sale =i suspin[. Se uit[ la boierii pre carii el i-a ]n[l\at =i i-a ]mbog[\it; prevede vrajba, neunirea, nesa\iul =i tr[darea z[mislind ]n inimile lor =i ne]ncrezându-se ]n mo=tenitorul s[u, hot[r[=te a da patriei sale o protec\ie sub umbrirea c[ria s[ vieze, p[n[ ce cerul va dispoza cum se va ]ndura de ea. Alege imperia Turciei, n[st[vit poate de duhul ocrotitor a fiin\ei popoarelor, pentru ca s[ nu se sting[ cu totul numele de român. S[ ne oprim aice, =i s[ ne ]nturn[m privirea ]napoi, pentru ca s[ videm ce s-a petrecut ]ntr-un veac =i jum[tate, adic[ de la venirea lui Drago=, =i p[n[ la moartea lui +tefan. Domnii — precum am zis— erau buni, =i poporul era fericit. }nc[ aristocra\ia nu se ]naripase, =i capetele acestei idre stând ]ntre

Negru pe alb

237

popor =i ocârmuitor nu ]ncepuser[ a mu=ca când pre unul când pre altul. N[ravurile erau simple, c[ci domnii erau simpli; ei erau pontifeci, legiuitori =i p[rin\i supu=ilor; pentru aceea, ]n curs de o sut[ cincizeci ani, slobozia lui Drago= (cum am mai spus) spore=te de ]nminuneaz[ pre istoric, se face stat, ]=i ap[r[ glorios na\ionalitatea ]n contra vecinilor puternici, =i c[l[uzi\i numai de dreptul firesc pre care l-au ]nv[\at de la natur[ =i de la cugetul lor, st[pânitorul ]=i iube=te poporul, =i \[ranul, privind ]n domn pre c[petenia sa, ]l abordeaz[ cu piept deschis zicându-i: tu doamne! precum zice Dumnezeu, c[ci vede ]n el pre unsul s[u. }l nume=te m[ria-ta! pentru c[ domnii erau ]n adev[r mari, =i lingu=irea nu-i deprinsese a pretinde =i alte titule. Veacul =i ]mpregiur[rile au silit pre +tefan s[ r[dice aristocra\ia. O=tirile erau compuse pe atunci din oameni ale=i, pre carii românii ]i numeau boieri, ce alergau la lupte, unii pentru glorie, al\ii pentru patrie, cei mai mul\i pentru dobânzi =i pr[zi. M[re\ul +tefan ]i d[ruia cu sate =i cu mo=ii, =i darurile lui erau mari ca =i el; c[ci punea hotar p[mântului d[ruit culmile dealurilor, matcele apelor, adâncul v[ilor, =i uneori orizonul! Pentru ca s[ locuiasc[ p[mântul d[ruit, ]l ]mpoporau cu prizonieri de la vecini — de unde, aveau =i numele acesta. — Ace=tia, ca ni=te vasali =i servi, urmau pre st[pânii lor la r[zboi. Pe ]ncetul, aste feude se ]nmul\ir[. Boierii, pre carii bog[\ia ]i sume\ise, ]ncepur[ a ambi\iona domnia; =i ]nc[ +tefan Marele nu putrezise bine ]n mormântul din monastirea Putna, când nepotul s[u +tefan V e silit s[ omoare câ\iva boieri, ca s[ sting[ ]n sângele lor complotul ce sta gata a s-aprinde. Sângele acesta strope=te mai multe inimi ]n care odr[sle=te duhul vrajbei =i a r[zvr[tirii. Idra nu piere; ura =i du=m[nia se ]n\elenesc mai vârtos. Prilejul nu lipse=te. Ragialii iubesc banii; ajutorul =i favorul lor, domnii ]l cump[r[ cu bani, boierii dau bani, ca s[ oboare pre domni; =i de unde stoarce ast n[mol de aur? Din sudoarea poporului ce geme sub ]mpilarea despotismului =i a aristocra\iei!

238

Constantin Negruzzi

De aice ]ncepe un =ir de domni r[i, pentru c[ boierii sunt r[i, c[rora, pentru ca s[ le plece cerbicea =i s[ le smereasc[ trufia, le trimitea cerul ocârmuitori, oameni de acei ]nsemna\i cu pecetea p[catului pentru a fi cal[ii popoarelor, =i carii dup[ ce-=i plinesc urâta solie, pier, l[sând o pomenire de bl[stemuri. |aranul se t[v[le=te ]n lips[ =i ]n tic[lo=ie, p[r[se=te plugul, c[ci munca =i sudoarea lui abia ]i dau cu ce s[ pl[teasc[ contribu\iile, c[rora ne=tiind ce nume s[ le deie, le nume=te n[p[sti; iar vi\iurile — dupre pilda celor mari — se ]nr[d[cineaz[ ]n sufletul s[u. Starea politic[ era poate =i mai rea decât cea moral[; vr[jbile =i prigonirile ]ntre boieri =i domni deter[ prilej turcilor a se amesteca ]n trebile \[rii, a-=i lua dreptul de st[pâni, c[lcând condi\iile tratatului de protec\ie ce ]nchiese cu Moldavia, =i a surpa câte unul toate vechile privilegii, ]ncât ]=i ]nsu=ir[ dreptul a numi =i pre domni, c[ci prin aceasta deschideau drum ambi\iei aristocratice ca s[ alerge s[ cumpere domnia cu bani, pre care apoi ]i scoate de la popor. Un veac era de când aristocra\ia domnea =i poporul gemea ]n tic[lo=ie =i asuprire! Atunci provedin\a, v[zându-o b[trân[ =i slu\it[ de nelegiuiri, tinde mâna =i alege dintre ea pre un ne]nsemnat boier, pre un oarecare Petre Stolnicul, om prost =i necunoscut. }l suie pe tron =i ]i d[ sabia r[zbun[rii ]n mân[. Acesta, sub numele de Alexandru L[pu=neanul, va sparge cuibul =i va strivi acest furnicar de intrigan\i ce f[cea =i desf[cea domni. Dar oare fapta lui fost-a de folos poporului? Ba, c[ci ranele lui erau atât de adânci, ap[sarea despotic[ ]l ovilise ]ntr-atâta, ]ncât p[storii lui Drago= =i osta=ii lui +tefan nu erau acum decât ni=te sclavi ]ngiosi\i a unei boierimi desfrânate, care ]i trata =i ]i vindea ca pre vite. }n adev[r, L[pu=neanul retezase trunchiul, dar odraslele cre=teau, =i nu era el omul care s[ =tie a le seca puindule stavil[ pre ]nsu=i poporul; pentru aceasta, fapta lui fu judecat[ de crud[, =i el de tiran. Am spus c[ intrigile boierilor izbutiser[ a da turcilor dreptul a numi de la sine domni pre cine voiau; a=adar trista Moldavie se

Negru pe alb

239

v[zu ocârmuit[ când de un serb, când de un arman, când de un saxon, carii se ]ntreceau ]n nelegiuiri!... Dar s[ ne ]nturn[m privirea de la aceast[ amar[ epoh[, =i p[=ind cu pa=i gigantici anii ace=ti negri, s[ trecem un veac =i jum[tate ca s[ ajungem la un domn, care — de=i str[in — va fi totdeauna scump românilor. Limba na\ional[, de=i se p[strase ]nc[ ]n gura poporului, dar necurmatele r[zboaie =i desele prefaceri nu l[saser[ a se cultiva. Literatura se m[rginea numai ]ntre cler, =i limba slavon[ se f[cuse limba cur\ii =i a bisericii, ]ns[ =i pre aceasta numai partea duhovniceasc[ =i pu\ini din boierina=i — ce nu aveau alt[ n[dejde de cât ]n pana lor — o ]n\elegeau. Un boier mare avea de ru=ine a =ti mai mult decât a se isc[li. Un Iacov Despotul (str[in) se ]ncerc[ a ]ntemeia o universitate la Cotnar, dar scurta lui domnie nu-l iert[ a-=i ]mplini l[udatul scop. Vasile-vod[ vine, =i ]nt[ia lui fapt[ este a ]nfiin\a o tipografie, ]n care tip[re=te c[r\ile biserice=ti ]n limba român[. Atunci poporul ]ncepe a asculta cuvintele relegii ]n limba sa, lucru de care alte na\ii civilizate erau =i sunt ]nc[ lipsite; =i morala evangelic[ ]ncepe a izgoni vi\iurile pre care o ignoran\[ barbar[ le lasase a se ]ncuiba ]n inima românilor. }ntemeiaz[ =coale na\ionale pre care le ]nzestreaz[ cu mo=ii. Adun[ pravelile lui Alexandru I, ce au fost r[mas uitate =i p[r[site când domnea numai dreptul celui mai tare, adaoge sau scade din ele, =i alc[tuie=te un cod de legi, care pentru ca s[ fie respectat, este aspru. Soarta =i-a ar[tat toate capri\iile sale cu acest domn. Dup[ ce l-a suit pe un frumos tron, când acum se mândrise de bog[\iile sale, de numeroasa lui familie, ]l ]nvr[jbe=te cu domnul Valahiei. Se ]ncurc[ ]n r[zboaie, ]n care e ]nvins. Vândut de ministrul s[u, p[r[sit de boieri, ]=i vede ginerele ucis, familia prizonier[; =i pentru c[ nenorocitul e totdeauna =i vinovat, cade sub urgia turcilor, carii, dup[ ce ]l \in ]nchis =i ]n fiare cât[va vreme, ]l slobod apoi ca s[ moar[ ]n cea mai mare s[r[cie. Nenorocitele r[zboaie a lui Vasile-vod[ sl[biser[ \ara =i demoralizaser[ o=tile, care acum nu mai ]mpuneau turcilor. Asuprirea

240

Constantin Negruzzi

crescu, =i \ara pierdu dreptul d-a mai avea domni p[mânteni. Moldavia se f[cu o arend[ ce se vindea celui ce da mai mult, =i la care se ]ntreceau grecii ]ncuiba\i ]n foburgul Fanar din Constantinopoli. Foarte rar =i din când ]n când se mai numea câte un domn p[mântean, dar =i ace=tia, nestatornici ]n domniile lor, ca s[ ]nl[ture intrigile =i s[-=i fac[ favorabili pre mini=trii Por\ii, imitau politica grecilor, care consista a da bani ca s[ izbuteasc[ ]n scopul lor. Unul din ace=tia fu =i Dimitrie Cantemir. Mai mult om literat decât politic, el se ali[ cu Petru a Rusiei, dar nenorocita campanie de la Prut z[d[rnici planurile sale. Silit a pribegi, ]=i l[s[ \ara sub prepusul tr[d[rii, =i Moldavia se hot[r] de apanagiu fanario\ilor. Un veac se mulse \ara de ace=ti arenda=i! Cu un veac se ]napoi ]n toate! }n locul o=tenilor români, se aduser[ albanezi nemernici. }n locul =coalelor lui Vasile, se ]nfiin\[ =coala greceasc[. P[mântenii erau prigoni\i =i grecii ]n favor. Jude\ele se ocârmuiau de caiccii =i seizi. Moldavia se f[cu p[mântul f[g[duin\ei pentru acest neam, ce aducea cu sine corup\ia =i desfrânarea!... E net[g[duit ]ns[ c[ unii dintr-ace=tia au f[cut =i bine. Constantin Mavrocordat desrobe=te vecinii. Grigore Ghica protesteaz[, neputând face alt[, la orice nou[ asuprire. Alexandru Muruz ]nzestreaz[ ora=ul cu ape, ]l ]nfrumuse\eaz[ cu mândre ziduri =.c.l., dar ce puteau ei face ]n scurta lor domnie de trei ani, la sfâr=itul c[reia aveau ]n videre =treangul? Acum desn[dejdea ]ncepuse a se vâr] ]n inima românilor. Obiceile str[mo=e=ti =i tradi\iile na\ionale se pierdur[. Limba necultivat[ =i despre\uit[ r[mase numai ]n gura poporului; nobilimea ]nv[\a grece=te, limbagiul cur\ii. Boierul ]=i uit[ dignitatea sa; se f[cu unealta str[inilor cu care se ]ncuscrea =i pre care ]i t[mâia ca s[ le intre ]n favor. Fecioar[ p[n-atunci, limba patriei se ]mpestri\[ formând un gerg ce se ]ntinse ca o pecingene; c[ci p[n[ =i la bisericile de ]nt[iul rang slujba se f[cea grece=te, iar la celelalte se mai l[s[ strana a doua pentru limba na\ional[. O asemenea stare a lucrurilor nu putea s[ mai \ie. Era o monstruozitate a videa o na\ie ]ntreag[ ]n cump[n[ a-=i pierde

Negru pe alb

241

fiin\a. Dumnezeu se ]ndur[ =i ]=i r[dic[ urgia de asupra poporului s[u. Anul 1821, d[r[mând edificiul efemer lucrat de fanario\i, re]nturn[ Moldaviei drepturile =i privilegile vechi. Poarta luminat[ asupra intereselor sale ]i h[r[zi apoi, ]n ]n\elegere cu Rusia, o constitu\ie care — de=i nedes[vâr=it[ — ]ncepu a preg[ti civiliza\ia, a de=tepta na\ionalitatea =i a vindeca durerile trecute. Nu ne vom cerca a ar[ta starea de ast[zi, =i dac[ urm[rile au r[spuns scopului; dac[ generalul Kiselev (omul acest scump ]n suvenirea românilor) fu ajutat =i urmat precum s-ar fi cuvenit ]n frumoasa lui solie. Asta e treaba istoriei. Voim numai s[ ar[t[m c[ moldavul — asemene p[tima=ului ce nu crede când se vede ]ns[n[to=at — ]nc[ tot nu e sigur de viitorul s[u, pentru c[ de la ai s[i nu a=teapt[ vreun bine, pentru c[ ai s[i totdeauna l-au ]mpilat! +i ]n adev[r, e curios a observa c[ oricând s-a f[cut vreun bine ]n \ar[, s-a f[cut numai prin str[ini; Un albanez p[streaz[ na\ionalitatea. Un grec desrobe=te \ara. Un rus preg[te=te civiliza\ia. Românul (nu =tim pentru ce) n-are ]ncredere ]n sine. La orice primejdie strig[: Doamne! Doamne! când n-ar trebui s[ uite proverbul ,,SÍn ’Aqhn§ ka° ceµra knei “. CUPRINS

SCRISOAREA XX (Statistica lupilor) Februarie 1846

Viu de la vân[toare, prietene, unde am ]mpu=cat un lup. D[mi voie deci s[-\i vorbesc despre el. Toat[ lumea cunoa=te lupul, fiar[ ast[ carnivor[ =i nes[\ioas[, du=manul p[storilor =i groaza oilor. Din vremea regelui Edgar la anul 966, lupii n-au mai v[zut p[mântul Engliterii; =i când ]n toate

Constantin Negruzzi

242

staturile Europei erau proscri=i, numai ]n Moldavia — sunt acum cinci ani — vie\uiau ca ]n sânul unei republice, ]ncât era blagoslovenie cum lupii =i judanii cre=teau =i se ]nmul\eau. }ns[ la 1841, ministerul trebilor din n[untru f[cu o legiuire prin care se puse pre\ capului de lup. |[ranii ]ncepur[ a-i ucide, p[storii a fi mai lini=ti\i, =i oile a dormi mai f[r[ grij[. Spun — nu =tiu de e a=a — c[ lupii, v[zând osânda ce li se preg[te=te, au ales o deputa\ie dintre ei, care viind ]n capitalie, =i-au tocmit un vechil ca s[ le apere dreptul ce-=i ]nchipuiau c[ au. Acesta le-a f[cut o jalb[ lung[ =i lat[, ]n care dovedea tetragonice=te c[, de la desc[lecarea lui Drago=, lupii au tr[it ]n bun[ pace ]n \ar[, c[ n-au mai f[cut nime sprafc[ ca s[ vad[ câte oi s-au mâncat; c[ de vreme ce lupii sunt lasa\i ca s[ mânânce oi, =i oile ca s[ fie mâncate de lupi, apoi dup[ toate formele, legile =i obiceiul p[mântului, lupii se cuvine a fi volnici s[ mânânce oi =.c.l.,=.c.l. Ministrul Lupu Bal= le ]ntoarse jalba cu nadpis zicând c[ obiceiul p[mântului poate sluji de lege, când nu este v[t[m[tor legii, =i numai atunci li se va lua ]n bagare de seam[ reclama\ia, când vor da ]n scris =i chize=ie, c[ nu vor mai mânca carne, ci vor pa=te troscot ca ni=te dobitoace ce sunt. Deputa\ii ie=ir[ cu coada ]ntre vine, gândind la nedrept[\ile oamenilor. Viind la gazd[ =i sim\ind apetit, se puser[ la mas[. Osp[tarul le dete bor= cu miel, cotlete de miel =i friptur[ de miel. — E bine! strig[ unul din ei, mai zi-mi c[ este dreptate ]n lumea asta. Oamenii mânânc[ oi, =i noi s[ nu mânc[m! — Ba s[ mânca\i, domnii mei, le zise un june supleant de profesor; omul =i lupul sunt lasa\i ca s[ mânânce carne; din\ii lor cei câine=ti o dovedesc. Eu când nu mânânc carne, nu pot pronun\a nici cel ]nt[i vers din Eneida: Arma virumque cano etc.

Din vorb[ ]n vorb[, lupii spuser[ viitorului filosof scopul soliei lor, =i neisprava cu care au ie=it de la ministru.

Negru pe alb

243

— Avocatul ce l-a\i avut era un ignorant, le zise acesta. Sunt sigur c[ nici rudimentele limbei latine, a limbii mume, nu le cuno=tea. Sunt sigur c[ peti\ia ce v-a f[cut era plin[ de barbarisme =i de solecisme, =i scris[ cu slove ciriliane. S[ v[ fac eu o suplic[ cu litere latine =i ve\i vedea cum voi face capot pre ministrul cu tot departamentul s[u. }ndat[ le scrise o jalb[ cu litere latine, care se mântuia prin acest calambur: Lup te cheam[ =i lup e=ti, Lupii dar ce prigone=ti?

Omonimul lor ministru le rupse jalba, zicând c[ nu-i plac poe\ii, =i c[ cu toat[ cuscrenie ce ei arat[ c[ ar avea cu dânsul, nu poate calca datoria postului s[u; prin urmare porunci unui comisar de poli\ie s[-i ]ntireasc[ din ora=. Ajungând la barier[, nenorocitele fiare ]=i scuturar[ praful de pe copite, =i l[cr[mând, tinser[ labele spre cer, cuvântând acest bl[stem: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . De la 26 ianuarie 1841 p[n[ la sfâr=itul lui dechemvrie 1845, s-au ucis — dup[ cataloagele Visteriei — ace=ti lupi! }n anul 1841. 113 lupi mari. — 1842. 198 idem — 1843. 318 . . . . . 59 pui — 1844. 340 . . . . . 111— — 1845. 261 . . . . . 101— __________________ ________________ 1.230 mari

271 pui. Total 1.501

=i s-a pl[tit din Visterie 18.450 lei pentru 1.230 lupi mari, =i 2.032 1/2 lei pentru 271 pui. }n totul 20.482 1/2 lei.

Constantin Negruzzi

244

S[ vedem acum folosul acestei legiuiri. S[ ]nchipuim c[ fiecare lup era s[ mânânce pe an câte 12 oi — Pare-mi-se c[ sunt destul de moderat. Care e lupul ce s-ar mul\[mi c-o oaie pe lun[? — }n cinci ani vine de lup câte 60 oi, care pentru 1.501 lupi face 90.060 oi. Socotind acum oaia câte 20 lei, face 1.801.200 lei, din care sc[zând 20.482 1/2 lei pre\ul capetelor a 1.501 lupi, r[mâne folos 1.780.717 1/2 lei. CUPRINS

SCRISOAREA XXI

(Trisfetitele)

Noiembrie 1846

Când un istoric — ce ne lipse=te — s-ar ocupa a scrie istoria României, nu ar putea g[si urmele caracterului na\ional decât ]n timpul domnirii prin\ilor români, adic[ de la venirea lui Drago= =i p[n[ la emigra\ia lui Cantemir. }n aceast[ epoh[, mai bine de trei veacuri =i jum[tate g[se=te cineva ni=te fapte eroice, m[re\e =i crude care aduc groaz[ =i mirare. Mai mul\i domni buni s-au deosebit prin patriotismul =i mai vârtos prin pietatea lor. Ast[zi ]nc[, culmile sunt ]ncununate =i ora=ele sem[nate de bisericile ce ei au ridicat ]ntru m[rirea atotputernicului; =i fiecare din zidirile aceste erau monumentul vreunei izbânde asupra du=manilor puternici de care România era ]ncungiurat[. Unul din domnii scumpi ]n pomenirea viitorimii a fost =i Vasilie Lupu. El ]nt[i ]ntemei =coale, el puse s[ se traduc[ =i s[ se tip[reasc[ c[r\ile ]n limba patriei, el ]n sfâr=it aduse moa=tele sfintei Parascheva de la Epivata, pentru care dete trei sute pungi de bani, =i le a=ez[ ]n biserica zidit[ de dânsul ]n Ia=i. Aceast[ cuvioas[ patroan[ a ora=ului niciodat[ =i dup[ orice ]mpregiur[ri nu-=i p[r[si loca=ul, ci totdeauna scutitoarea politiei =i \[rii, e comoara cea mai pre\uoas[ ce are Moldavia.

Negru pe alb

245

Istoria prin\ului Vasilie ]nf[\o=eaz[ ni=te episoade atât de tragice, ni=te jocuri a norocului atât de de=an\ate, ]ncât ]mi pare r[u c[ nu m[ iart[ cuprinsul acestei scrisori de a le descrie. Hronicarii români, istoriografii poloni =i unguri, diaconul arab Pavel au scris mult pentru el. P[n[ când poate ]ntr-o zi voi avea prilej a \i-o ar[ta pre larg, voi s[-\i dau o mic[ idee de biserica S.S. Trei-Ierarhi. Biserica aceasta de stil mestecat gotic =i bizantin e pe dinuntru zugr[vit[ in fresco. }n dreapta st[ racla sfintei, ]n[l\at[ pe câteva trepte. Aici pe p[rete e zugr[vit[ solenitatea aducerii moa=telor cu pompa ce a urmat. Turcul capugiba= calare ]nainte, arhiereii purtând racla, domnul, boierii =i poporul ]n urm[. Pe alt p[rete stau atârnate portretele lui Vasilie =i a familiei lui cusute ]n aur =i matas[. Aceea ]ns[ care d[ o figur[ original[ astei zidiri e c[ pe dinafar[ este toat[ ]mbr[cat[ cu bareliefe, ]nchipuind deosebite arabesce, gra\ioase =i elegante. Turnul clopotni\ei deasupra por\ii =i de un stil modern, e cel mai nalt a capitaliei. P[n[ nu de mult slujea pentru privighere de foc, =i clopotul cel mare niciodat[ n-a sunat ]ntr-o usn[ f[r[ s[ puie tot ora=ul ]n mi=care. Uneori când poporul se sim\ea asuprit =i jignit ]n drepturile sale, se auzea sunetul clopotului de dandana. Atunci mahalalele ]=i v[rsa gloata piste ora=, =i norodul nu se lini=tea, nici clopotul nu t[cea, p[n[ nu se videa scapat de ang[rii =i u=urat de ]mpil[ri. Ast[zi ]ns[ oamenii s-au pref[cut, n[ravurile s-au ]mblânzit, =i nu se mai aude clopotul de dandana. Sunetul lui cheam[ numai pre credincio=i la rug[ciune.

Constantin Negruzzi

246

SCRISOAREA XXII (Istoria unei pl[cinte)

CUPRINS

Decembrie 1847

}\i aduci aminte de copil[ria noastr[ — care s-a dus ca s[ nu se mai ]ntoarc[! — ce pl[cut[ impresie ne f[cea strigarea: coooovrigi! gugo=eeeele! Cum alergam to\i, copii =i b[trâni, =i cei mai mari =i cei mai mici; cu ce ner[bdare a=teptam s[-=i puie pl[cintarul jos tablaua din cap, =i cât de iute i-o de=ertam! Ast[zi pl[cintele au pierdut valora lor =i pl[cintarul poezia lui; civiliza\ia l-a omorât. To\i l-au p[r[sit, =i surâsul se vede pe buzele lui numai când e cungiurat de b[ie\i =i de copii, singurii ce i-au mai r[mas credincio=i. Ace=tia uneori ]i mai de=eart[ tablaua, iar cele mai adese se ]ntoarce seara acas[ cu dânsa plin[. Atâta numai c[ marfa lui e marf[ ce nu aduce pagub[; ce nu se vinde se mânânc[. La 1821, dup[ spargerea eteri=tilor, pa=a din Ia=i, v[zând c[ nu poate scoate pre ianiceri din \ar[ ceru ajutor. I se trimiser[ deci spre acest sfâr=it câteva mii de tulimeani (mili\ie). }n toate zilele urma colizii ]ntre ei, =i ele se sfâr=eau totdeauna prin moartea a câ\iva. }ntr-una din zile — era iarmaroc pe =esul Frumoasei — un pl[cintar s-a dus cu o pohace s-o vând[; un tuliman o târguia, când un ianicer vine =i vrea s-o ieie. Tulimanul ]ns[ nu o d[. Iataganele iese din teac[. Tulimeni =i ianiceri se amestec[ la sfada pl[cintei, =i comedia se mântuie cu uciderea a vro treizeci de in=i din ambe p[r\ile; iar pl[cinta, trista cauz[ a acestei dispute, =i autorul ei au r[mas turti\i =i h[cui\i ]ntr-o balt[ de sânge. }n vremea domnilor fanario\i, pl[cintele =i gugoa=ele erau mult mai c[utate. Un domn grec — a c[rui nume ingrata istorie a uitat a ne-l p[stra — era un mare mânc[u de pl[cinte. Caimac, gugoa=e,

Negru pe alb

247

alivenci, iaurt, seralii, baclavale, pl[cinte, ]nvârtite =.c.l. se ]ngropau ]n stomahul lui ca ]ntr-un abis f[r[ fund. }n toat[ diminea\a — p[n-a nu face divan — trata cu becerii s[i despre felul pl[cintelor ce trebuia s[ aib[ la mas[. Un curtezan — unde nu-=i vâr[ ei coada! — care ]mbla de mult s[ se fac[ vornic, nu =tia ce mijloc s[ mai ]ntrebuin\eze, =i =edea trist odat[ cu so\ia sa la mas[. Iehnelele =i cataifurile treceau pe dinaintea lui f[r[ macar s[ le ating[, când iaca se ]nf[\o=eaz[ o pl[cint[ pântecoas[ cu o ghirland[ de gugo=ele, ]mp[r[teasa pl[cintelor, cap d-oper[ ]n gastronomie. — Nevast[, strig[ boierul meu s[rind de la mas[, m-am f[cut vornic. — Când? — Acum. — Cum? — Vezi pl[cinta asta? Din pântecele ei a s[ iase vornicia mea. }ndat[ pl[cinta s-a trimis la curte. }n[l\imea-sa se pusese la mas[, dar fa\a-i era posomorât[. Edicliii =i iciolanii stau ]nm[rmuri\i dinaintea lui, cu mâinile la piept. Curtea toat[ tremura; c[ci nu era vorb[ de nimic alt[, decât de a trimite la Ocn[ pe =ese beceri, a pune la falang[ pre stolnicii cur\ii, =i a bate cu urechea ]n stâlp pre credincerul cel mare. Pentru ce ast[ urgie? — Pentru c[ tic[lo=ii au uitat s[ fac[ pl[cinte la masa m[riei-sale. Uitare vinovat[ =i neiertabil[! Când acum era s[ se puie ]n lucrare ]nalta hot[râre, iaca norocita pl[cint[, de care am vorbit, ]nc[ adus[ pe o tipsie de argint. De a= fi fost fa\[, a= putea s[-\i descriu ]ncântarea ce a c[=unat sosirea astei ancore mântuitoare, dar eu ]nc[ nu eram pe lume; precât ]ns[ am auzit din b[trâni, bucuria a fost mare, =i credincerul, stolnicii =i becerii au scapat de pedeapsa meritat[. Trimisul s-a ]ntors bogat r[spl[tit, aducând =i pentru curtizanul nostru urm[torul bilet din partea marelui postelnic:

Constantin Negruzzi

248

“Arhon... }n[l\imea-sa mi-a poruncit s[-\i fac cunoscut c[ mâine diminea\[ s[ te ]nf[\o=ezi la curte, ]n sp[t[rie, spre a ]mbr[ca caftan de vornic mare. P.S. Nu uita s[ trimi\i mâine, pentru masa m[riei-sale, o pl[cint[ ca cea de ast[zi.” A doua zi, mehterhaneaua juca ]n ograda boierului cu pl[cinta, care =[zând ]n balcon, ]=i netezea barba cu mul\[mire; iar când ]nceta câte pu\in scâr\iitorul \ipet a surlei lui mehterba=a, s-auzea ]ntre norodul gr[m[dit la poart[ cântând: Cu iaurt, cu gugo=ele, Te f[cu=i vornic, mi=ele! CUPRINS

SCRISOAREA XXIII (HtnÕp° tn) Iunie 1848

Nu =tiu pentru ce, domnul meu, eu stim pre femei mai mult decât pre barba\i. Dup[ a mea idee, de=i suntem partea tare a neamului omenesc, nu suntem ]ns[ =i cea bun[; c[ci e net[g[duit c[ de la ]nceputul lumii =i p[n[ ]n ziua de ast[zi, femeile ne-au ]ntrecut nu numai ]n iubire, ce =i ]n patriotism. L[sând la o parte Corneliile, Lucre\iile =i toate femeile istorice grece, romane =i de alte na\ii, ]\i voi vorbi numai de femeia român[, acest tip de amor =i de virtute. Câte vi\iuri s-au strecurat ]n frumoasa noastr[ \ar[ sub ocrotirea unui guvern prieten a ]ntunericului, care favoriza patimile ca s[-l demoralizeze =i s[-l \ie ]n slug[rie! câte rele au spurcat inima bietului român! }ns[ nici una din ele n-a putut pata haina cea alb[ a femeii românce, ci ea r[mase tot curat[ =i neprih[nit[. +i

Negru pe alb

249

de unde vine aceasta? De la educa\ie? Nicidecum. Educa\ia femeilor la noi e atât de ne]ngrijit[, ]ncât nici trebui a mai pomeni de ea. Vine de la natur[, aceast[ ]nv[\[toare a lumii toate; de la natur[, care a s[dit ]n inima femeii acea dragoste de familie, acea abnega\ie de sine, pentru a se consacra so\ului, p[rin\ilor, copiilor ei. S[ o privim ]n toat[ vrâsta. Vezi-o fecioar[, f[r[ prihan[, tân[r[ =i frumoas[. }n ochii ei str[luce=te dulcea\a, =i ]n inima sa amorul. Iat-o acum so\ie, mum[ de familie, cungiurat[ de copiii s[i, ]ngrijind de casa sa, =i sârguindu-se a ]mpr[=tia cu senine\a =i blânda ei mâng[iere negurile sup[r[rilor de pe fruntea so\ului s[u. }n sfâr=it matroan[ respectabil[, pov[\uind c[tr[ cele bune pre fiii =i fiele sale, uitându-se cu mul\[mire la trecuta ei via\[, ]n care nu are a-=i b[nui nici de o gre=al[; =i a=teptând sfâr=itul ca un somn dup[ o ostenitoare c[l[torie. Ea =tie c[ Dumnezeu a creat-o nu pentru dânsa, ci pentru familia ei, de aceea egoismul nu afl[ loc ]n sufletul s[u, =i misia ]i e ]mplinit[, dac[ ]n calea vie\ii sale a putut =terge câteva lacrimi, sem[na câteva flori, =i l[sa o suvenire duioas[ ]n inimile scumpe! De=i se pare u=oar[ solia ei, iaca ce zice filosoful Genevii: ”Omul, f[când bine, nu atârn[ decât de sine, =i poate brava judecata public[; dar femeia, f[când bine, n-a f[cut decât jum[tate din ]ns[rcinarea sa, =i trebui s[-i pese de ceea ce gândesc de dânsa nu mai pu\in decât de ceea ce este ]n fiin\[... Opinia este mormântul virtu\ii pintre b[rba\i, =i tronul s[u pintre femei.” Greu e a putea ]nl[tura cineva calomniile =i invidia lumii, femeia ]ns[ =tie c[ nu ajunge a fi virtuoas[, trebui s[ nu fie nici prepus[. Cât pentru mine, domnul meu, mi-ar pl[cea s[ tr[iesc ]ntr-o republic[ de femei, unde ele s[ porunceasc[ =i noi s[ ascult[m. Crede-m[ c[ n-ar merge trebile mai r[u. Dar v[d c[ m-am dep[rtat de \elul meu, =i vorbesc de moral[ =i de politic[, când voiam s[-\i vorbesc , , ` tn, zicea acea numai de patriotismul femeilor.` Htnhp° vestit[ spartiat[, dând scutul fiiului s[u — ]ns[ am uitat c[ am promis a nu vorbi de femeile Romei =i a Greciei.

Constantin Negruzzi

250

Trei veacuri =i jum[tate au trecut de la muma lui +tefan, care ]ncuie por\ile cet[\ii fiiului s[u =i ]l trimite la biruin\[, =i p[n[ la doamna I..., care cu arma ]n mân[ ]mb[rb[teaz[ norodul, se pune ]n fruntea lui, =i scap[ pre ale=ii poporului de complotul unor tic[lo=i parveni\i, ce voiau s[ stâng[ ]n noaptea despotismului steaua României abia r[s[rind[. Câte =i câte tr[suri eroice se vor fi petrecut ]n vremea aceasta, care ]ns[ s-au trecut cu viderea, =i s-au uitat! Un popor deprins ]n slug[rie, care miserrimam servitutem pacem appellant, nu e vrednic nici s[ le vad[, nici s[ le pre\uiasc[. CUPRINS

SCRISOAREA XXIV

(Un vis)

Iulie 1848

Luna lui iunie se ar[tase cu fioroase prevestiri. Holera ]ncepuse a s[cera mai ]nt[i slab, apoi mai tare, pe urm[ cu o iu\eal[ grozav[. To\i acei ce aveau unde =i cu ce fugi, p[r[siser[ Ia=ii; numai s[r[cimea =i acei pu\ini ]mpiega\i ce nu se ]ndurau a se deslipi de can\eleria lor — de fric[ c[-=i vor g[si locul ocupat de al\ii — mai r[m[seser[. Locuitorii satelor, sp[ria\i de boal[, ]ncetar[ de a mai aduce merinde ]n ora=; =i acum pre lâng[ mortalitate, se ad[ogi =i lipsa hranii. Toate cur\ile se pustiir[, toate magazinele se ]nchiser[, toate por\ele se ]ncuiar[. Diminea\a te de=teptai ]ntro atmosfer[ groas[ =i grea pre care cu anevoie o r[suflai. Piste zi, o c[ldur[ n[du=itoare f[r[ aer, f[r[ vânt. Seara, dac[ aveai curagiu s[ ie=i din camar[-\i =i s[ pleci pe uli\[, nu videai decât bolnavi =i murinzi pe prispele caselor, pe pietrele trotuarilor, pe paveaua uli\ilor; nu ]ntâlneai decât care cu mor\i, pre carii ]i duceau ca s[-i arunce pe malul unui =an\, unde a=teptau zile ]ntregi p[n[ le venea rândul s[-i ]ngroape pu\inii ciocli ce n-apucaser[ ]nc[ a muri. Putoarea le=urilor putrezinde te ame\ea. }ntr-un cuvânt,

Negru pe alb

251

ora=ul tot era numai un mare mormânt. Te gr[beai a te ]ntoarce curând acas[, cuprins de spaim[, tremurând de groaz[, galben =i =tergându-\i fruntea =iroind[ de sudori reci; num[rându-\i via\a nu pe luni sau pe zile, ci pe oare =i minute. Apoi dac[ te culcai recom[ndându-\i sufletul lui Dumnezeu, =i voiai s[ dormi (f[r[ s[ =tii de te vei mai de=tepta), era piste putin\[, c[ci urletul câinilor =i cântul cucovaielor te \ineau treaz =i ]n fiori nesfâr=i\i. }n vremea aceasta izbucni revolu\ia românilor, =i armia ruseasc[ trecu Prutul pe la Leova =i Sculeni. Opt tunuri, câteva sute de cazaci =i un regiment de pedestrime t[b[râr[ pe câmpul Copoului ]n dreptul lag[rului mili\iei noastre, din care murise a treia parte. }n toate serile, dou[ muzice — ruseasc[ =i româneasc[ — jucau feluri de arii, pre care nu le asculta mai nime. Cât pentru mine, m[ o\eream auzind cântece dinaintea osândei patriei, =i-mi p[rea c[ asta nu e alt[ decât o hul[, un desfid c[tr[ provedin\a care ne pedepsea cu atâta urgie, c[ci ]n loc s[ punem sacul de cenu=[ pe cap, =i s[ ne ad[p[m cu lacrimi, ]n loc s[ ne rug[m ca s[ treac[ de la noi mânia cerului, noi ascultam muzice =i cânt[ri! =i nu =tiu, era se vede un joc a imagina\iei mele, de mi se p[rea chiar sunetul instrumentelor jalnic =i trist. Cea mai alegr[ arie sem[na a prohod. Luna fatal[ se apropia de sfâr=it. Acum epidemia ]ncepuse a sc[dea ]n capitalie =i a se ]ntinde ca o pecingene pe celelalte ora=e =i sate. }n fa\a unei nou[ nenorociri ce amenin\a cotropirea \[rii =i tot viitorul ei, oamenii uitaser[ boala, =i se ]ntrebau cu ]ngrijire ce caut[ ace=ti str[ini ]n \ara noastr[, =i cu ce o s[-i hr[nim când seceta =i l[custele potopiser[ toate sem[n[turile? =i apoi ]=i r[spundeau suspinând c[ osânda asta e mai mare decât a holerii, c[ Dumnezeu =i-a ]nturnat fa\a de asupra noastr[, c[ foametea st[ pe pragul u=ii noastre, =i ceasul pieirei a b[tut...! }ntr-o zi, ne=tiind ce s[ fac ca s[ ]mpr[=tii triste\a de care eram cuprins, m-am dus s[ v[d pre doctorul P..., fran\ez care e la noi de cincizeci ani, om pre atâta de bun cât =i de ]nv[\at, prietenul tuturor acelor ce-l cunosc.

252

Constantin Negruzzi

Bunul b[trân, slab =i abia ridicat de pe cumplita boal[ care nu-l cru\ase, =idea pe un jil\ ]n balcon, ]nc[lzindu-=i sl[bitele m[dul[ri la razele soarelui. Se bucur[ mult când m[ v[zu, =i dup[ cele obicinuite ]ntreb[ri =i r[spunsuri, conversa\ia c[zu fire=te asupra ]ntâmpl[rilor zilei. — Vezi, ]mi zise doctorul, privirea nenorocirilor astei frumoase \[ri, pre care o privesc ca o a doua patrie, nu las[ s[ m[-ns[n[to=ez. — Dup[ furtun[ vine =i vremea bun[, r[spunsei ]ntrebuin\ând un proverb a la Sancho Pança, =i voind prin asta a opri \ipetul sângerândei mele inimi; uite, boala ]nceteaz[, patimile se tâmpesc =i lini=tea se restatornice=te... — Sub baionetele str[ine! Eu sunt b[trân; nu voi ajunge s[ v[d aceea ce nu doresc; dar d-ta o vei videa, =i-\i vei aduce aminte de vorbele mele. Gânde=ti oare c[ se vor mai ]nturna anii ace=ti trecu\i de pace =i de lini=te? — +i pentru ce nu? Ocupa\ia va ]nceta, ]ndat[ ce... — Ascult[, m[ curm[ doctorul. Ieri dup[ ce am privit din balcon soarele apuind, seara fiind rece, m-am sculat din jil\ul meu =i am intrat ]n odaie, unde aprinzând lampa, m-am culcat. Dup[ ce am cetit un capitul din istoria lui Napoleon, a acestui uria= ce a r[sturnat fa\a lumii, =i pre care l-am urmat ]n arini=urile Egiptului =i ]n troienele z[pezilor Rusiei, am l[sat cartea =i am ]nchis ochii, dar feluri de gânduri m-au ]ntov[r[=it pe c[p[t[iul meu. Gândeam la Fran\a, pre care n-am rev[zut-o de jum[tate de veac, gândeam la Moldavia ]n care ]mi petrecusem ]n lini=te partea cea mai mare din via\[; gândeam la zguduirea ce se f[cu ]n Europa. Socoteam c[ vremea emancipa\iei popoarelor =i a na\iilor a sosit; =i apoi urm[rind mahina\iile politicii, videam cu ]ngrijire c[ absolutismul ]ncepe iar a-=i ridica capul, de vreme ce dreptul celui mai tare tot ]nc[ esist[. Pe nesim\ite m[ cuprinsese somnul, când un vis fantastic mi se ar[t[. Mi se p[ru c[ un glas str[in ]mi striga: Scoal[-te! Apoi m[ f[cui ]n tr[sura mea care mergea atât de r[pide, ]ncât roatele

Negru pe alb

253

sfârâiau, iar caii spumegau de sudoare. }n fuga ast[ silnic[ am trecut prin mai multe uli\i, unde n-am ]ntâlnit nici o suflare, de=i era ziua mare, când deodat[ caii s-au oprit de mul\imea oamenilor ce ]mpluse curtea unei case mari. M[ trezii atunci ]ntr-o sal[ unde erau numai boieri cu decora\ii =i ofi\eri cu spalete. }n mijloc v[zui o femeie nalt[ =i frumoas[ cu ochi =i sprincene negre, cu p[rul despletit pe spate, goal[ p[n[ la cing[toare, ]ngenuncheat[ =i cu mâinile legate dinapoi. Lâng[ ea sta un om cu masc[. El \inea un palo= lat cu care lovea cre=tetul acei nenorocite fiin\i. Privitorii se uitau la acest martir f[r-a clipi din ochi, f[r-a zice ceva, f[r-a face vreo mi=care, ]ncât sem[nau a ni=te statuie de cear[. T[cerea era adânc[. Nu se auzeau decât lovirile de palo= a omului mascat =i suflarea de agonie ce ie=ea din pieptul frumoasei osândite! La fiecare lovire un p[râu de sânge purpuriu se rev[rsa pe umerii =i sânul ei, p[n[ ce ]n sfâr=it ucisa c[zu cu fa\a ]n jos, scaldat[ ]n sângele s[u. E bine! ]n cruntele r[zboaie a lui Napoleon, mi s-a ]ntâmplat s[ v[d feluri de groz[vii; ]n profesia mea de hirurg, am f[cut =i am v[zut grele =i dureroase opera\ii, niciodat[ ]ns[ nu m-am sim\it atât de ]nfiorat ca la priveli=tea ce mi s-ar[ta ]n vis. M[ sim\eam murind, =i nu =tiu cât s-ar fi prelungit co=marul acesta, dac[ o agita\ie nervoas[ nu m[ de=tepta. Lampa mea se stinsese, =i din\ii ]mi cl[n\[neau ]n gur[ de frig. Abia am putut tinde mâna ca s[ sun. O slug[ veni, aprinse iar[=i lampa =i ie=i; eu ]ns[ nu mai putui adormi, grozava videnie ]mi sta dinaintea ochilor. — Ce zici de visul meu? m[ ]ntreb[ doctorul sfâr=ind. Nu este el oare o profe\ie? — Nu =tiu ce este, i-am r[spuns; =tiu atâta c[ ies de la d-ta mai trist decât cum am intrat. Viind acas[, m-am apucat s[-\i scriu visul doctorului P... pre care te rog s[ mi-l t[lm[ce=ti, sau mai bine nu-mi zice nimic , c[ci m[ tem s-aud t[lm[cirea lui!

Constantin Negruzzi

254

SCRISOAREA XXV

(Omul de \ar[)

CUPRINS

Octombrie 1849

Am petrecut mult[ vreme la \ar[, am tr[it =i mai mult ]n mijlocul ora=elor. Aici precum =i acolo, am v[zut de aproape oamenii =i lucrurile. Cu cât ]ns[ ]naintez ]n vrâst[, cu atâta m[ p[trund de ]ncredin\area c[ via\a omului de \ar[ este cea mai fericit[ =i mai binecuvântat[ de Dumnezeu; cu toate aceste mul\i se leap[d[ de ea, ca cum ar fi bl[st[mat[. D[un[zi trecând prin satul N., poposii la casa unui r[ze=, b[trân ce avea ]nc[ vro câ\iva stânj[ni de mo=ie. Românul m[ primi cu bucurie, iar femeia lui mai ad[ogi un pui cu smântân[ la bucatele obicinuite. Ne-am pus la mas[. — V[d c[ petreci bine, mo=ule, am zis gazdei. — Bine =i nu prea, ]mi r[spunse; via\a noastr[, a oamenilor de la \ar[ este foarte grea. De aceea am socotit pre b[ie\ii mei s[ nu-i mai las la \ar[. Am trei b[ie\i, =i am strâns =i câteva p[r[lu\e. Pre unul am s[-l dau ]n =coal[ la Ia=i ca s[ ]nve\e nem\e=te, fran\uze=te =i latine=te. — Dar române=te nu? — Ba =i române=te; dar, vezi d-ta c[ dac[ n-a ]nv[\a fran\uze=te =i latine=te, nu ]n\[lege româneasca de ast[zi. Acum trebui s[ =tim multe limbi ca s[ ]n\[legem pre a noastr[. Apoi dup[ ce-a sfâr=i cartea, s-a face un logof[t =-a câ=tiga =i el boierie, ori s-a tocmi vechil la niscai r[z[=i =i s-a zice advocat cum ]i al nostru, care se judec[ de dou[zeci de ani s[ ne scoat[ mo=ia, =i de când se tot judec[ ne-au mâncat-o pe gium[tate. Pre cel al doile am s[-l dau calf[ la vrun lipscan sau la vrun bacal s[-nve\e negu\itoria, =i s[ aib[ =i el dughean[ când a fi mare. Cât pentru cel mai mic, l-oi da pre lâng[ vrun boier s[ slujeasc[, s[ se fac[ om, s[-l scoat[ cirac.

Negru pe alb

255

}ncai =tiu c-or petrece o via\[ mai bun[; n-or asuda ca tat[l lor s[-=i scoat[ pâinea din p[mânt. }n Ia=i, oamenii nu se scoal[ ]nainte de r[s[ritul soarelui, ba ]nc[ dorm p[n[ la prânzi=or. Soarele nu-i pârle=te, =i ploaia n-o doresc de alt[ decât s[ le stâmpere colbul de pe uli\e. — +i pe Ani\a — ad[ogi b[trâna — vrând Dumnezeu, om dao ]ntr-un pansion s[-nve\e a juca =i a cânta ]n ghitar[; =i unde s-a face o duduc[ cu capel[ =i cu rochii mândre, =-a lua un cucona= care i-a vorbi tot fran\uze=te! — A=a-i c[ bine am pus la cale? Ce soco\i =i d-ta? m[ ]ntreb[ r[ze=ul. — Eu socot, mo=ule, c[ foarte r[u a\i pus la cale, =i s[-\i dau cuvântul. Zici c[ vrei pre feciorul cel mai mare s[-l ]nve\i mai multe limbi =i s[-l faci logof[t sau advocat. +tii ce-a s[ ias[ dintrasta? Ai s[-\i osânde=ti copilul la o vecinic[ atârnare; s[ =ad[ ]ntro odaie cu pana ]n mân[, unde a s[ tânjeasc[ ca o floare scoas[ din locul ce-i pria, =i de unde, dup[ ce-=i va petrece cea mai mare parte a vie\ii, nefiind niciodat[ a lui, ce tot a altora, a s[ ias[ trecut =i ve=ted, =i mai sarac decât cum intrase. S[-l faci advocat? Meseria asta cere un talent =i o vrednicie deosebit[; de unde =tii c[ copilul d-tale le va avea? Advocat r[u s-a putea face, =i dac[ va mai câ=tiga =i rele deprinderi va veni ]n rele fapte; se va face un ]n=[l[tor, un necinstit, un plastograf =i ... va fi ru=inea p[rin\ilor! Pre cel al doile zici c[ vrei s[-l dai calf[ la vrun negu\itor, adic[ vrei s[-l ]nve\i de copil a se jura strâmb, =i a nu m[sura drept. }n sfâr=it pre cel al treilea, ai de gând s[-l dai ]n casa vrunui boier ca s[-l scoat[ cirac. Bun cuvânt! Atâta numai c[ acum boierii nu mai scot cireci; ]ns[ findc[ b[ietul este cur[\[l, a s[-l ]mbrace c-o livrea frumoas[, c-o jiletc[ ro=ie cu =ireturi de fir, cu ni=te pantaloni galbeni =i c-un frac nu =tiu mai cum, pe bumbii c[ruia a s[ fie marca st[pânului, ca s[ se cunoasc[ c[-i a lui, cum se cunosc boii din ciread[ =i caii din herghelie de pre bourul lor. }ntrun cuvânt, a s[ fie jochei.

256

Constantin Negruzzi

— Ciocoi! — Jochei am zis, care-i o zicere englezeasc[ ce ]nsemneaz[ mai tot aceea. — Mai bine la plug decât ]n coad[. — S[ venim acum la copila d-tale, m[tu=[, pre care vrei s-o dai la pansion. }ndat[ ce va intra acolo, n-o s[-i mai zic[ Ani\a, ce madmoazel Anet (Anette). A s[-nve\e a juca polca =i a s[ uite hora. A s[-nve\e a cânta ]n ghitar[ =i n-a s[ =tie a nevedi pânza. Iar cucona=ul care-i s[-l iai ginere — =i care a s[ se ru=ineze s[ se r[spund[ cu socrii lui — cea ]nt[i treab[ ce a s[ fac[, a s[ fie s[-i vând[ stânj[nii de mo=ie care-i vei da zestre, =i dup[ ce-i va bate la talpe, are s[-\i lepede fata, pre care-i s-o prime=ti ]n cas[ plângând, =i n-a s[-\i fie de nici un ajutor, c[ci a s[ =tie fran\uze=te, iar nu gospod[ria. — Ce spui, domnule, strigar[ b[trânii, vas[zic[ foarte r[u pusesem ]n gând? Dar apoi ce ne sf[tuie=ti d-ta s[ facem cu copiii no=tri? — Iat[ ce. S[-i da\i la dascalul din sat s[-i ]nve\e limba lor ca s[ poat[ ceti c[r\ile cele bune care-i ]nva\[ cum s[ cinsteasc[ pre Dumnezeu, pre p[rin\i =i pre mai marii lor, cum s[-=i ]mplineasc[ datoriile c[tr[ cârmuirea care se ]ngrije=te pentru binele lor, cum s[ se fereasc[ de lene =i de be\ie; =i prin urmare cum s[ se fac[ buni gospodari. Atunci vor =ti c[ pe ogor cu plugul sub mân[ =i cu inima la lucru, sunt siguri ast[zi pentru pâinea de mâine, fiindc[ ea va atârna numai de la munca lor! Se vor bucura de un aer curat, =i vor avea grâne, poame, l[pturi =i alte bog[\ii ce le d[ bunul Dumnezeu. Or[=eanul tr[ie=te de azi pe mâine. Zdruncinatu-s-a ceva nego\ul? s[ teme c[ nu va avea pâine pe a doua zi, ]n vreme ce \[ranul este sigur c-a s[ secere la iulie. }n ora=e, traiul atârn[ de la cinci sau =ase lei ce poate c[p[ta un muncitor pe ziua de munc[, iar de se-ntâmpl[ s[ nu g[seasc[ ]ntr-o zi de lucru, lipsa =i foametea i se ]nf[\o=eaz[ ]ndat[; la \ar[ ]ns[, de n-ar fi nici o

Negru pe alb

257

para, tot nu se teme cineva c[ nu va g[si ce mânca. }ndat[ ce omul =i-a ]mplinit datoriile câmpului, doarme lini=tit, =i se scoal[ voios, pentru c[ nimic[ nu-l umile=te ]ntr-un loc, unde to\i vorbesc o limb[ =i se ]mbrac[ deopotriv[. Ani\a d-tale, m[tu=[, ]n loc de fran\uze=te va ]nv[\a gospod[ria de la maic[-sa. }n loc de rochii cu falbalale, va avea un pe=timan curat =i o c[me=[ de burangic cu alti\e cusute de dânsa. Nu va purta capele, ci flori de câmp. Va ajuta b[rbatu-s[u la munc[; ]=i va cre=te copiii, =i va fi mam[ bun[, so\ie bun[ =i fiic[ bun[. Iat[ ce se vor face copiii dv. dac[ v[ ve\i ]ngriji de dân=ii. — }\i mul\[mim, domnule, c[ ne-ai deschis ochii, ]mi ziser[ b[trânii. Dumnezeu te-a adus ca s[ ne scapi de gogom[nia ce era s[ facem. Videm acum c[ bine tr[im noi la \ar[; de ar tr[i =i copiii no=tri cum am tr[it noi! Vom face cum ne-ai sf[tuit d-ta; le vom insufla frica lui Dumnezeu =i dragostea muncii. }n vremea aceasta, tr[sura fiindu-mi gata, mi-am luat r[mas bun de la b[trânii \[rani, care m[ ]ntov[r[=ir[ de binecuvânt[ri p[n[ ce m[ pierdur[ din ochi. Bucurie! CUPRINS

SCRISOAREA XXVI (Proprietate p[gubitoare) Martie 1850

Sunt unii b[trâni carii \i se fac neap[ra\i, a c[rora fa\[ dore=ti s-o vezi din când ]n când, carii ]\i vorbesc o limb[ veche, ]\i aduc aminte de o vreme trecut[, =i sunt — pot zice — ca o hronic[ vie. Un proverb zice: “De n-ai b[trân, trebui s[-\i cumperi”. Eu, prietene, am norocirea a-mi avea b[trânul meu, pre care nici lam cump[rat, nici l-am strâns de undeva, ce l-am g[sit de la p[rin\i ]mpreun[ cu ghigilicul tatei =i beni=elul mamei, relicvie pre\uoas[

258

Constantin Negruzzi

pre care n-a= schimba-o pe cea mai scump[ antichitate din muzeile Italiei, pentru c[ jicnicerul Simeon Durac e un b[trân pre atât de vesel cât =i nesup[r[cios; un fel de Ni=corescu en bien petrecându=i zilele, câte i-au mai r[mas s[ tr[iasc[ pe lumea asta, f[r-a se ]ngriji cât de pu\in de ea, f[r[ a se amesteca ]n intrigi, f[r[ a avea curiozitate. Se mul\[me=te cu pozi\ia lui =i, ca un adev[rat filosof, nu dore=te s[ aib[ mai mult decât are, adic[ o r[z[=ie ]n \inutul Cârlig[turii =i o cas[ ]n uli\a B[ib[c[riei, pre care le are date cu anul, r[z[=ia unui vecin, =i casa unui arhivar de la nu =tiu care Divan. Cu cât ]ns[ se-nvoie=te cu posesorul, cu atâta e nemul\[mit de chirigiu; c[ci acest ]mpiegat public ]i pl[te=te foarte r[u chiria, sau mai bine zicând, nu i-o pl[te=te nicicum. Bietul meu b[trân ]l viziteaz[ regulat de dou[ ori pe zi, cerându-=i dreptul; ]n zadar ]ns[. Arhivarul râde =i nu pl[te=te. — +tii ce, domnule Scripicescu? ]i zise el mai d[un[zi, am venit... — S[-mi cei chiria? Tot aceea =i iar aceea. Doina =tie, doina cânt[. — Ba nu; am venit s[ te rog de un lucru. — A! ]ndat[ ce nu e vorba de bani, sunt gata s[ te-ascult. — Vezi dumneata, domnule Scripicescu, c[su\a mea-i buni=oar[. Patru od[i\e, ograd[ bun[ cu gard, chiar la uli\[... — He! a=a =-a=a. Nu e tocmai comod[. Ferestrele mici, coperemântul vechi... — Eu tot sunt un b[trân singur c-un picior ]n groap[, lemn uscat bun de ars; mi-am luat de seam[ s[ \i-o dau dumitale, c[ z[u m-am s[turat de a tot alerga dup[ plata chiriei. }ncai n-oi mai avea sup[rare =i b[taie de cap, =-apoi dumneata mi-i pomeni poate câteodat[. — Mi-o dai mie casa dumitale? — Dar, =i dac[ vrei, f[ hârtia de d[nuire s-o isc[lesc, =i s[ mergem s-o ]nt[rim la judec[torie.

Negru pe alb

259

— Foarte mul\[mesc, zise Scripicescu; nu primesc. — Nu prime=ti? — Dar ce m[ soco\i pre mine, arhon jicnicer? Gânde=ti c[-s a=a de prost s[ fac o asemene negu\itorie p[gubitoare? +tii c[ bine ]mbli s[ m[ pui la mân[? — Cum a=a? ]ntreb[ jicnicerul, care nu-n\elegea. — Iaca cum, r[spunse Scripicescu. Eu acum \in o cas[, a c[ria chirie... — N-o pl[te=ti, o =tiu tare bine. — +i n-am alt[ grij[. Dar când a= fi eu proprietarul, ar trebui s[ pl[tesc pavele, s[ pl[tesc cur[\it de uli\[, s[ pl[tesc... s[ pl[tesc... mai =tiu eu ce? S[ stric gardul, s[ fac parmaclâcuri. S[ prefac ferestrele dup[ plan, s-o acop[r cu tinichea sau cu oale =.c.l., =.c.l... Unde m-ar sui ast[ istorie? S[ =ed tot cu mâna ]n pung[, a=a-i? — |ine-\i casa, fr[\ioare; nu \-ai g[sit omul. Nu-mi trebui mie belea. Mai bine \i-oi pl[ti chiria. — Apoi asta cer =i eu; dar când? — Când? când? — +tii c[ e=ti curios? Zicând aceste, Scripicescu ]=i lu[ p[l[ria =i se duse la can\elerie, iar jicnicerul Simeon ie=i dup[ dânsul, desn[dejduit c[ nu se poate cotorosi de proprietatea lui. S[n[tate! CUPRINS

SCRISOAREA XXVII (Un pro\es de la 1826) Martie 1851

}n ziua de ast[zi, când pro\esele au ajuns a fi atât de multe =i atât de lungi, când mai nu vei g[si om care s[ nu aib[ pro\esul s[u, socotim c[ n-ar fi o gre=al[ de s-ar institua o r[spl[tire na\ional[ pentru to\i acei ce n-au pro\ese, fie aceasta o medalie, fie o men\ie onorabil[ din partea cârmuirei.

260

Constantin Negruzzi

Poate c[ boldul egoismului ne ]ndeamn[ a da acest proiect, c[ci noi suntem acei ce n-am avut — slav[ Domnului! — p[nacum nici un pro\es, =i prin urmare, noi am fi cel ]nt[i care neam folosi de acest drept. }n adev[r, l[sând gluma la o parte, se mir[ cineva când vede uricele =i ispisoacele vechi, care ]n pu\ine rânduri cuprindeau atât de mult, =i anaforalele =i hot[rârile de acum, care ]n multe rânduri cuprind atât de pu\in. Ne s-au prilejit a vedea o anafor[ scris[ pe dou[zeci coale hârtie! adic[ de trei ori cât ]ntreg cap. VIII a Regulamentului, =i de dou[ ori cât toat[ partea I a codului civil. Judece cineva acum ce cumplit[ tortur[ este pentru =eful statului s[ fie silit a asculta o dat[ sau de dou[ ori pe s[pt[mân[ asemene pocitanii, precum: referat din motivul actei, protest ]ntors cu nadpis, replic[ cu rezolu\ie, jurnal ]n nefiin\[, trata\ie ]n complect, osebit[ socotin\[ dup[ hodul delei =.c.l., =.c.l. Fraze barbare care-\i mânânc[ vremea =i ]\i irit[ nervele! Când eram la Bucure=ti, un om de duh ]mi spunea o anecdot[ de la 1826 a domnului Grigore Ghica. }ntr-o zi, pintre alte hârtii, logof[tul al doile ]i ]nf[\i=[ o anafora a Divanului pe vro trei-patru coale hârtie. Dup[ ce ]i ceti vro dou[ p[r\i din ea: — Ce-i aceea? ]ntreb[ vod[. — O anafora a Divanului ]n pricina unor bani ce pretinde Stoica de la Mihali. — Cine-s aceia? — Doi negu\itori de aice din ora=. — +i ce zice Divanul? — Zice c[ de=i Stoica are dovad[ c[ are s[ iaie o sum[ de bani de la Mihali, dar Mihali ]ntâmpin[ c[ acei bani erau ... fiindc[... pentru c[... S[ v[d ce zice. — Cete=te dint[i, zise Ghica. Logof[tul al doile ]ncepu a ceti anaforaua. Domnul asculta. Acum era pe la a =asa fa\[.

Negru pe alb

261

— Am uitat câte ai spus p[n-aice, logofete, zise vod[. }ncepe dint[i. Bietul func\ionar, v[rsând sudori, re]ncepu cetirea, care acum merse p[n[ la ]nchierea ce se sfâr=ea cu obicinuita formul[: “Iar des[vâr=ita hot[râre r[mâne la ]n\elepciunea m.tale”. — +i ce hot[râre s[ deie ]n\elepciunea-mea, zise Ghica, când toate zisele =i deszisele lor, n-am ]n\eles nimic? La ]nceput are dreptate Stoica, la mijloc Mihali, =i la coad[ =i Stoica =i Mihali. Aferim! buni judec[tori am! — +i de cât[ vreme se l[n\uie=te pricina asta? — De patru ani. — Patru ani! +i pentru ce n-a trimis-o ]n cercetarea starostilor de isnafuri, dupre cum e obiceiul ]ntre bresla=i? — Nu =tiu. — Buiurdise=te-o c[tr[ starostii breslelor ca s-o cercetez[, s-o puie la cale, =i s[-mi fac[ de-a dreptul mie anafora. Func\ionarul f[cu ce i se porunci. Piste dou[ zile, logof[tul al doile ]nmân[ o anafora pe jum[tate coal[ hârtie, ]n care erau urm[toarele: “M[ria-ta! Am cercetat =i am hot[rât: Stoica s[ pl[teasc[ cinci sute lei lui Mihali; pentru care am =i b[ut adalma= la cârciuma lui Badaca1. Plecate slugile m.tale.” (Urmau isc[liturile.) — Ma=alla! strig[ Ghica-vod[, smuncind hârtia din mâna logof[tului, =i s[rutând-o. O! de s-ar sfâr=i a=a toate judec[\ile din domnia mea! Ascult[, logofete! Scrie ]ndat[ aice pe hârtia asta c[ ]nt[rim aceast[ hot[râre, =i poruncim s[ nu se str[mute ]n veci. Dup[ ce-a scris logof[tul, domnul isc[li, =i muhurdarul puse pecetea. Actul acesta se p[streaz[ =i ast[zi ]n arhivele |[rii Române=ti. 1

Badaca avea pe atunce cea mai vestit[ cârcium[ ]n Bucure=ti.

Constantin Negruzzi

262

SCRISOAREA XXVIII

(Pelerinagiu)

CUPRINS

Octombrie 1852

— Haide, b[ie\i! ]nc[leca\i =i lua\i seama la hopuri. — Unde mergem? — La Ocn[. Surugiii s-au uitat lung la mine. S[rmanul! — vor fi zis ]n gândul lor — oare ce-a f[cut de-l trimit la Ocn[? Apoi au ]nc[lecat =i chiuind =i plesnind, am purces ]ntr-un galop furios care a \inut tocmai — dou[ minute! Pe urm[, cu toate opintirile, bicele, strig[tele, am ]nceput a merge, zicând ca cucoana Ghiri\a: Of! m[ri frate, De ai p[cate Cu cai de po=t[ s[ te porne=ti, De mult[ trud[, De mult[ ciud[, Te vezi cu po=ta c[-mb[trâne=ti. C[ci dac[ pleac[, Colbul te-neac[, Glodu-\i lipe=te benghiuri pe nas, Biciul pocne=te De te-asurze=te +i caii po=tii alerg la... pas.

Cahin, caha am trecut prin Roman, am g[sit Bac[ul, =i am ]naintat spre Târgul-Ocnei. Cum am agiuns ]n valea C[lug[rei, caii s-au oprit de la sine. Am ]ntrebat pre surugii care e pricina? Ei ]mi r[spunser[ c[ de mult caii de po=t[ nu merg decât desh[ma\i p[n-]n valea Petricic[i, =i c[ trebui s[ pun boi la tr[sur[. Fiind dar c[ obiceiul p[mântului ajunge prin ]ntrebuin\are a se face lege, ca unul ce sunt supus legilor, am tocmit boi cu care m-am suit =i m-am coborât ]n vro =as[ ceasuri p[n[ ]n valea Or[=ei, ]ntov[r[=it

Negru pe alb

263

de surugii, care duceau caii (ce erau acum numai un obiect de lux) ]n pohod. De la C[lug[ra, r[coreala atmosferei, s[nine\a orizonului, vio=ia verde\ei ]mi ar[t[ c[ intru ]n regiunea mun\ilor. Cu cât de ostenicios este drumul, cu atâta e =i pitoresc. Mun\ii vine\i ce se v[d ]n dep[rtare, coastele dealurilor coperite cu buchete de fagi, arini =i brazi; Tazl[ul ce =erpuie=te pe vale ]nf[\i=eaz[ un peisaj romantic. }naintând, am ]nceput a videa =i s[tenii ]n costumul muntean. Femeile ]=i ]nf[=ur[ capul cu un =tergar, a c[ruia capete atârn[ dinapoi. G[teala aceasta seam[n[ mult cu a c[lug[ri\elor dominicane. Am b[gat de seam[ ]ns[ c[ sângele la munte p[streaz[ ]nc[ tipul cel frumos str[mo=esc, =i na degenerat ca la câmp. Când f[ceam observa\iile aceste fiziologice, ]naintam ]ncet-]ncet spre \elul c[l[toriei mele. Dup[ ce deci, ca din poveste, am mai trecut un deal, o vale =-o limb[ de p[dure, am z[rit ]n dep[rtare Târgul-Ocnei, ]nchis ]ntre mun\i, a=a fel ]ncât se pare c[ ]n v[g[una aceea se sfâr=e=te lumea. Ajungând ]n sfâr=it, am tras la Camar[. — +tii ce este Camara? }n adev[ratul ]n\eles, Camara este cantora s[r[riilor, dar ]n fiin\[ ea este curtea Târgului-Ocnei. Aice se concentreaz[ toate interesele, nu numai a rufeta=ilor, ci =i a or[=eanilor. De la Camar[ se ]mpr[=tie favorul =i dezgra\ia , dragostea =i urgia, binele =i r[ul. }ntr-un cuvânt, ea este o autoritate mai mult sau mai pu\in ]nsemnat[, dup[ gravitatea camara=ului. Aice am g[sit pre vornicul A. Vilara, pre care ]l cuno=team ]nc[ de la 1828. El m[ primi cu acea aleas[ polite\[ ce caracterizeaz[ pre adev[ratul aristocrat. Seara ne-am primblat ]mpreun[, am vizitat o punte pe Trotu=, f[cut[ de el, care este primblare public[; apoi dup[ câteva robere de vist, m-am culcat =i am dormit cum nu dormisem de când purcesesem de la Ia=i. A doua zi am petrecut-o mai toat[ conversând cu Vilara. Ascultam cu mirare

264

Constantin Negruzzi

pre omul acesta, ce a jucat o rol[ ]nsemnat[ ]n patria sa, cu ce dezgust =i c[in\[ vorbea de politic[, el care mai toat[ via\a =-o petrecuse ]n intrigile diploma\iei =i ]n zbucium[rile politicei. — Nu voi s[ v[d jurnale — ]mi zicea el — nu voi s-aud de gazete, m[ mul\[mesc a fi vesel =i lini=tit. Dup[ ce m[ voi ]nturna de la b[i (era gata s[ se duc[ la Fran\insbad), o s[ fac din or[=elul acesta un ermitagiu de odihn[ =i de pl[cere. Acum haidem s[ ne primbl[m, ad[ogi zâmbind, s[ ]mpr[=tiem seriosul convorbirei prin viderea frumuse\elor Ocnei. Era aproape de miezul nop\ii, când dup[ primblare am mântuit vistul, iar când b[tur[ 12 oare, Vilara nu mai era! O apoplexie tr[snitoare curmase firul zilelor sale. Dup[ patru luni trecute, ]nc[ cu groaz[ ]mi aduc aminte de acest moment! }n adev[r, poate fi ceva mai fioros decât a petrece cu un om ]n toat[ puterea vie\ii, =i ]n spa\iul de câteva minute a-l videa mort? Sic transit gloria mundi! Cea ]nt[i datorie a fost s[ vizitez pre boierii moldo-români din care se compune so\ietatea, =i am avut prilej a cunoa=te c[ fuzia ]ntre munteni =i moldoveni face mari progrese aice, c[ci de=i ]ntrun col\ de \ar[, ]n T. Ocnei tot se p[streaz[ vechea ospitalitate român[, ce era odinioar[ proverbial[. Tot ce se mai poate ad[ogi este c[ b[rba\ii sunt foarte buni, =i femeile foarte amabile. Apoi, pesemne aerul, sarea, Trotu=ul =.c.l. contribuie a face ca damele ocneane s[ aib[ cei mai limpezi =i mai uciga=i ochi din toat[ \ara. Un tân[r vesel =i de duh, rud[ =i prieten al meu, ]mi spunea c[ el ]=i ]nchipuia ]n naivitatea sa de provin\ial, c[ ]mpoporarea Târgul-Ocnei se alc[tuia din acei ierta\i de la munci, pre care guvernul, ]n p[rinteasca sa ]ngrijire, ]i coloniza acolo, pentru ca având ei totdeauna ]n privire gropile osândei, s[ se poc[iasc[ =i s[ se fac[ din r[i, buni. Curiozitatea, ori mai bine zicând p[catul sau norocul lui cel bun ]l ]ndemn[ s[ vie la Ocn[; dar aici se ]ncurc[ a=a de bine, ]ncât se trezi ]nsurat cu

Negru pe alb

265

o iertat[ (cum o nume=te el) dam[, pre atât de pl[cut[ cât =i bun[ so\ie1. Trei lucruri sunt de v[zut =i de studiat aice: turnul precistei, ocnele =i — p[rintele egumenul. Turnul e o zidire foarte curioaz[. El este patrat, de o circonferin\[ de 12 stânjeni, =i de o n[l\ime de 5—6. Se cunoa=te c[ a fost zidit cu mult mai nainte de monastire (care =i ea dat[ de vro dou[ sute =i mai bine ani), =i c[ menirea lui n-a fost de a servi de clopotni\[. Gios are o ]nc[pere mare, care a fost, cum se vede, magazie sau ]nchisoare. Despre nord, te sui pe o sc[ri\[ la o n[l\ime de 15 palme, =i intri ]ntr-o s[li\[ ]ngust[, unde cel ]nt[i lucru ce \i se ]nf[\i=eaz[ este — spânzur[toarea! Un grindei de stejar st[ prins ]n zid de amândou[ laturile, iar ]n mijloc este o verig[ ruginit[ de care se anin[ =treangul. Cal[ul n-avea decât s[ ]nvârteasc[ grindeiul ca s[ sugrume pre pa\ient! }n dreapta acestui coridor este o u=uli\[ pre care te cobori pe o sc[ri\[ dreapt[ =i ]ngust[ — putred[ acum de vechime — ]ntr-o ]nchisoare subp[mântean[, f[r[ lumin[, f[r[ aer, =i de o adâncime grozav[. Acolo cine =tie câte jertfe au fost! Câte suspine au ]n[du=it groasele ziduri a turnului! câte bl[steme v[rsau asupra tiranului rafinat ce l-a zidit acele buze ce vineau de amu\eau ]nvine\ite sub spânzur[toarea ce st[ dinaintea u=ii! }n dreapta coridorului este o sc[ri\[ pe care suindu-te, intri ]ntr-o camar[ boltit[ cu ferestre strâmte, care servea spre schingiuirea prizonierilor, precum se cunoa=te de pre gura unui cuptiora= ce se vede la intrarea acestei ]nchisori, ]n care negre=it se ]nfierbântau uneltele schingiuirilor. Mai suindu-te, g[se=ti ]nc[ o alt[ camar[ boltit[, =i mai sus stau aninate clopotele monastirei. Un clopot mare, vechi =i spart, cu glasul s[u cel dogit, veste=te ocnenilor când este s[rb[toare. 1 Tân[rul acesta (Pascal Vidra=c) nu mai este! Cruda mor\ii coas[ ]l s[cer[ ]nainte de vreme.

266

Constantin Negruzzi

Oare cine a fost Tiberul ce a f[cut turnul acesta, care ne aminte=te de ni=te timpuri de barbarie, ce din norocire s-au cufundat pentru totdeauna ]n noianul vremii? Oricât am c[utat, nici o inscrip\ie, nici o dat[ nu am aflat; chiar ]n cronicele noastre =i ]n tradi\iile poporului nu g[sim nimic[. De la osânda veche, m-am dus la osânda nou[, la gropile de sare. Nu m[ voi ]ntinde a descrie modul lucr[rii minelor =i starea arestan\ilor. Aceste vor fi obiectul unei scrieri mai serioase, pre care ]mi propun a o face, c[ci impresia ce mi-au l[sat e mâhnicioas[. }n risc de a fi num[rat ]ntre ruginele litera\ilor, nu m[ pot opri de a face o compara\ie mitologic[. Oare V[lcica nu seam[n[ ea cu Aheronul, =i gurile ocnelor cu intr[rile imperiului lui Pluton? Ascultând vuietul ce se f[cea ]n fundul gropilor, mi se p[rea c[ aud Ciclopii f[urind fulgerele lui Joe. S[ venim acum la a treia curiozitate, adic[ la p[rintele egumenul, de la care v[d acum c[ trebuia s[ ]ncep, dup[ proverbul: in Jovem principio. Preacuviosul arhimandrit Paisie Ocneanul, egumenul sfintelor monastiri Precesta =i Raducanu, e ]n adev[r o curiozitate. S[ nu se par[ un paradox aceast[ zicere. Cum s[ nu se socoat[ curiozitate p[rintele Paisie, care, de=i grec, nu seam[n[ nicicum cu grecii? Noi avem dreptul a-l reclama de patriot al nostru, c[ci de treizeci ani trecu\i de când este cu noi, prin fapt[ =i prin grai, acest b[rbat s-a g[sit totdeauna ]n frunte, când a fost vorba de vro ]mbun[t[\ire ob=teasc[, de vro binefacere particular[. Chiar ast[zi, ocuparea sa este de a vizita =coala public[ =i spitalul (care este unul din cele mai bine \inute din toat[ \ara) a c[rora este inspector acum de dou[zeci ani. Cum s[ nu se socoat[ curiozitate un c[lug[r care nu-i ipocrit? Cum s[ nu fie raritate un c[lug[r care n-are nici caret[, nici armasari, nici... tabieturi? Lumea ]ns[ vorbe=te c[ are bani. }ntrebându-l dac[ e adev[rat,

Negru pe alb

267

]mi r[spunse c[ din ]mpotriv[, el urmeaz[ porunca apostolic[: MÓ ktÒsesqe crus©n, mhd rguron mhd calk©n eiV tV zÄnaV Îmwn. P[rintele Paisie are o mic[ chilie ]n monastirea Raducanu, unde =[de singuratic =i lini=tit cu fratele s[u, protosinghelul Neofit, cu care nicicum nu seam[n[, c[ci cu cât egumenul este econom, cu atâta frate-s[u e risipitor. Orice câ=tig[ cu epitrahilul ]mp[r\e=te la s[raci; =i ]n vreme ce egumenul se ocup[ de lucruri ce le socotea serioase, p[rintele Neofit plânta o vi\[ de vie la fereastra chilioarei sale. Via a crescut, a coperit chilia, =i s-a ]ntins piste zidul monastirei. Cine =tie dac[, când lucrurile p[rintelui Paisie, ce se par acum temelnice, nu vor mai fi, via monahului Neofit nu va produce ]nc[ rod =i umbr[! Am zis c[ ace=ti doi cuvio=i locuiesc ]n m. Raducanul, f[r[ s[ vorbesc ]nc[ de ea; scapare pre care m[ gr[besc a o ]ndrepta. Monastirea Raducanul e situat[ ]n cea mai frumoas[ pozi\ie, pe o stânc[ din malul Trotu=ului (la care am a m[ ]nturna cu pl[cere). Zidirea n-are nimic de ]nsemnat; ea seam[n[ cu toate bisericile f[cute pe atunce. Deasupra u=ei se cetesc aceste versuri: “VELEAT AYSB Mult pre-dulcelui Hristos Robul s[u cel credincios, L[ca=ul t[u au zidit, Foarte l-au ]mpodobit Lumina dar acea cereasc[ Prin ruga ta s[ mo=teneasc[ Radu Racovi\[ vel logof[t, Cu a lui so\ie Maria, ctitori Sunt cu fiica lor Ilinca, La aceast[ biseric[ pre-sfânt[.

P.V. mai 20

268

Constantin Negruzzi

Après avoir réglé les fortunes publiques, J’ai donné des leçons aux plus grands politiques.”

Cum ]\i pare inscrip\ia aceast[ preten\ioas[? Ce zici de fran\uzeasca din ea? Ce ]n\elege prin régler les fortunes publiques ? Eu prepun c[ d. logof[tul Racovi\[ — a c[ruia \[rân[ fie u=oar[! — numea regularea averilor ob= te= ti hot[rârile drepte sau strâmbe care da prin c[r\ile de judecat[ ce slobozea de la logofe\ie. Donner des leçons aux plus grands politiques nu-\i pare a sem[na cu o epigram[ ]ndestul de bufoan[? Dovad[ c[ de m[gulirile lingu=iei dreptul sim\ se ]ntunec[, =i de=ert[ciunea face pre oameni s[-=i sape nerozia ]n peatr[. Dar s[ l[s[m vanit[\ile oamenilor, =i s[ venim la frumuse\ile ce natura le r[spânde=te aice cu atâta ]mbel=ugare. Toate dealurile ce ]mpregiur[ or[=elul sunt ]ncununate de gr[dini =i de vii care produc ]n singur[ podgoria Ocnei aproape la 150 mii vedre de un vin foarte bun, =i ]ns[ vin vechi nu se g[se=te! }ntrebând pre un localnic de ce nu au vin vechi el ]mi r[spunse c[: ei n-au obicei s[-l las[ s[ se ]nvecheasc[. R[spunsul este nu numai caracteristic, dar =i potrivit; c[ci ]n adev[r, s[rb[toarea =i duminica vezi toate crâ=m[resele g[tite, ademenind cu ochii lor cei negri pre trec[tori. Curteni, =avg[i, târgove\i, rufeta=i, ]n crâ=m[ sunt to\i egali dinaintea lui Bacus. Pretutindene auzi câte o scripc[, câte o cobz[; =i apoi când aburii vinului =i ochii crâ=m[resei au produs efectul lor, ]ncep horele, râsurile, tropotele =.c.l.., =i când, ]ndesear[, se ]ntorc pe acas[ =ov[ind =i cântând, cei de piste vale, vrând s[ treac[ puntea ]ngust[ de pe Trotu=, adese cad ]n el: dar fiindc[ au =i be\ivii un Dumnezeu , =i fiindc[ Trotu=ul e vechiul lor prieten, el ]i prime=te ]n r[coroasele sale ape f[r[ primejdie, ]i ]mbr[\o=eaz[, =i-i trimite pe acas[ sc[lda\i =i desme\i\i. Nimic mai limpede, mai frumos, mai vesel decât acest nobil râu, care dup[ ce iese din mun\ii Transilvaniei, =i dup[ ce ]=i face

Negru pe alb

269

loc pintre stânci =i scald[ T.Ocnei, primind ]n sânul s[u Sl[nicul, Ca=inul, Oituzul, Tazl[ul =i alte mai mici p[râie, merge de se arunc[ lâng[ Agiud ]n Siret. +tii ]ns[ c[ =i Trotu=ul — ca tot ce este mare =i frumos — are =i el zavistnicii s[i? =i =tii care sunt ace=tia? Sl[nicul =i V[lcica. Câteodat[, când ploile se vars[ ]n mun\i, Sl[nicul ]mflat de =iroaiele ce curg ]n el, socotindu-se c[ ar fi el ceva, ]ngâmfat =i turbat, se arunc[ rostogolind pietre =i bolovani, =i despicând cu furie apele Trotu=ului, merge p[n[ ce se pierde ]n el. Alteori, dac[ plou[ spre nord-vest, V[lcica, capri\ioasa V[lcic[, acest p[râia= ne]nsemnat, pre care un copil ]l poate p[=i, se face atât de mare ]ncât adese pr[vale carele ]nc[rcate. Ea se repede ca s[ ]mbr[\o=eze pre mândrul râu — pre care ]l curtene=te de atâ\ia ani f[r[ vreo isprav[ — ]ns[ el, despre\uindu-i cochet[riile, nu sufere ca cristalinele lui unde s[ se-amestece cu apele s[rate =i noroioase a acestei b[trâne desfrânate, ]ncât e o de=an\at[ privire a videa cum apa tulbure a V[lcic[i curge prin Trotu= f[r-a se amesteca cu el. Trotu=ul e odorul cel mai pre\uos =i mai iubit a ocnenilor. El este mâng[ierea lor, panaceea lor universal[, idolul lor; când se scald[ ]n valurile lui, ei cred s[ ]=i spal[ =i p[catele. Trecând podul, g[se=ti Gr[dina lui Nastasache , la poalele muntelui M[gura. Aice este un izvor de ap[ mineral[. Iat[ ce zice de el doct. F[tul ]n descrierea sa despre apele simple =i minerale: “Apa acestui izvor este limpede, ]ns[ brânzoas[, ca una ce are ni=te flocu=ori ]ntr-]nsa, care se a=eaz[ pe fundul vasului ]ndat[ ce s-au turnat apa ]n pahar. }n privirea acestor flocu=ori, socotin\ile sunt deosebite; unii zic c[ aceste n-ar fi alt[ decât carbonat de magnezie, al\ii zic c[ ar fi hidrat de pucioas[ =.c.l.” Adic[ cu alte cuvinte va s[ zic[ c[ apa nu e analizat[, =i c[ nu =tie nime din ce atomuri se alc[tuie=te. Cu toate aceste, vara n[v[lesc mul\ime de bolnavi la cur[. Aice sunt od[i prea bune, =i o ]ngrijire foarte de l[udat din partea proprietarului. Gr[dina aceasta e =i primblarea favorit[ a or[=enilor, carii p[zesc cu religiozitate preceptul lui Martin Luther:

Constantin Negruzzi

270

Wer nicht liebt Wein, Weiber und Gesang Der bleibt ein Narr sein Lebenlang.

}n zile de s[rb[toare, negu\itori\ele, g[tite =i ferchezuite, vin de se r[t[cesc prin aleele livezii; =i apoi când r[t[cirile sunt mai serioase, se suie suspinând =i b[tându-=i piepturile ]n deal la schitul din M[gur[, de unde ca ni=te alte Magdaline se ]ntorc poc[ite; atâta numai c[ poc[in\a \ine numai p[n[ ce se coboar[ ]n vale. Voind a vizita M[gura, m-am dus cu tr[sura p[n[ la Troi\[. De aici a trebuit s[ ne suim — eram mai mul\i — pe gios pe o c[rare strâmt[ =i stâncoas[. Câte pu\in-pu\in, drumul f[cându-se mai greu, am ]nceput a sim\i obosirea, =i când dup[ cinci patrare de oar[ am agiuns la seh[strie, eram ]ndestul de osteni\i. }ns[ când, dup[ atâte stânci pe care ne urcaser[m, am g[sit verdea\[, pomet =i ap[; când am v[zut ]ncânt[toarea priveal[ ce se ]ntinde de pe vârful muntecelului acestui, am uitat toat[ osteneala suitului. Câ\iva pustnici uita\i de lume vie\uiesc aice singuratici, ]n des[vâr=it[ lips[ =i nevoie. }mi propuneam a m[ duce =i la b[ile de la Sl[nic, dac[ doctorul +aro= nu m[ ]nturna din hot[rârea aceasta. Nu m-am c[it nicidecum, când m-am ]ncredin\at de starea ]n care fu Sl[nicul ]n vara aceasta. Sunt 20 ani trecu\i de când d.+aro=, unul din cei mai buni doctori ce am cunoscut, locuie=te ]n T.Ocnei. El e singurul localnic care n-a c[p[tat friguri, când au intrat Bem cu honvezii lui aice. Ocnenii sunt foarte noroci\i; ei au doi doctori, pe d. +aro= =i Trotu=ul; de aceea, nici se sparie ei când se boln[vesc; unul sau altul trebui s[-i vindece. Ploile ce nu ]ncetau f[ceau monoton[ vie\uirea la T. Ocnelor. Urâtul ]ncepuse, =i spleenul nu era departe, când deodat[ se f[cu un mare zgomot pintre c[lug[ri. Ce era? — Ministrul cultului sosise.

Negru pe alb

271

Asta fu o mare norocire pentru mine, c[ci nu putem decât s[ câ=tig moralice=te ]n adunarea d. G. Cuza, pre care, oricât de mult ]l stim, nu pot ]n capitalie a-l sup[ra, precât doresc, cu vizitele mele. L-am ]ntov[r[=it la m. Bogdana, unde p[rintele egumenul Antonie Dumbrav[ ne g[zdui =i ne osp[t[ patriotice=te. Aceast[ monastire zidit[ =i ]nzestrat[ de r[pausatul logof[t Solomon Bârl[deanul =i jupâneasa sa — a c[rora morminte se v[d ]n[untru bisericii — este foarte bine \inut[. Fostului egumen, r[pausatului arhimandrit Teofilact, ea este datoare cu cele mai multe ]mbun[t[\iri; pagub[ numai c[ e situat[ ]n a=a s[lbatic loc, favorit ad[post a ur=ilor. P[rin\ii ne spuneau c[, adeseori, ur=ii care sunt mai devo\i ]i viziteaz[. Socotir[m deci de cuviin\[ s[ le facem =i noi o contravizit[. Planul se f[cu, se adopt[, =i se =i puse ]n lucrare. }n vreme ce ne preg[team pentru aceast[ espedi\ie, unii din amatorii ce erau s[ ne ]ntov[r[=easc[ ]ncepur[ a ne spune feluri de anecdote. Unul, cum un urs a ]mbr[\o=at pre un vân[tor, care de atunce nu mai ]mbr[\o=eaz[ pre nime; altul, cum un alt urs a smuncit sinea\a din mâna vân[torului, =i i-a sf[rmat-o de cap. Altul iar, cum un al treile urs a luat pre un vân[tor subsuoar[, =i l-a dus ]n bârlogul s[u, unde l-a f[cut beefsteak pentru puii s[i; altul cum... =.c.l. Toate aceste povestiri mai mult sau mai pu\in istorice m[ f[cur[ a gândi c[ eu — vân[tor de iepuri =i de prepeli\e — o s[ fac o trist[ figur[, când m[ voi ]ntâlni c-o dihanie care f[r[ multe complimente te ia ]n bra\e; =i cam cu ru=ine m[rturisesc c[ ]ncepui a pierde ceva din gustul vân[toarei. Nu =tiu, ideea aceasta, sau ]mbuib[toarea cin[ a p[rintelui egumen f[cu c[ a doua zi cu adev[rat eram bolnav, ]ncât d. Cuza fu nevoit a m[ l[sa s[ beau ceai ]n chilia arhimandritului, iar d-lui cu ceilal\i se sui ]n munte. Din norocire, ur=ii, ca ni=te ur=i cu judecat[, sim\ind c[ au a face cu un vechi vân[tor, nu cutezar[ a da ochi cu acest boier. P[n-a nu pleca din T.Ocnei, m-am dus la One=ti ca s[ vizitez pre proprietarul, c[tr[ care m[ leag[ o veche prietenie. — Pe

Constantin Negruzzi

272

]nfloritele =esuri a acestor frumoase domene, unde Ca=inul =i Oituzul se vars[ ]n Trotu=, se primbl[ cocostârcii, co\ofenele =i turturelele, care de aice nu se duc mai departe. De=i dorin\a mea se ]nvoia cu a d. Aslan de a r[mânea mai mult la One=ti, gr[bindum[ a m[ preg[ti ca s[ m[ ]ntorc la Ia=i, n-am putut z[bovi decât o zi, o zi de acele pre care românii le ]nsemnau cu o peatr[ alb[. }n sfâr=it, am p[r[sit acest târgu=or, unde, departe de intrigi =i de sup[r[ri, petrecusem dou[ luni de odihn[ =i de negrij[. I-am l[sat r[mas bun, f[g[duindu-i a-l revedea cât mai curând. La Roman am g[sit colb, am ]ntâlnit judani tren\o=i; aceste ]mi prevesteau apropierea capitaliei. Când am z[rit cele patru turnuri a mitropoliei, ce stau ca o mas[ r[sturnat[ cu picioarele ]n sus, soarele sc[ldat ]ntr-un nour pulberos se ascundea dup[ muntele Pionul. Caµre! CUPRINS

SCRISOAREA XXIX

(Judanii =i florile)

Decembrie 1854

Câte odat[ când sunt f[r[ treab[ ]mi place a l[inici pe uli\e, sau — cum se zice — a num[ra1 pavelele. Ast[ primblare, repetat[ de multe ori, ]mi insufl[ feluri de idei mai mult sau mai pu\in filozofice, idei nevinovate ce m[ fac a uita pentru câtva timp c[ via\a e atât de scurt[ =i zilele atât de lungi! Ele ]n ochii mei ]mbrac[ o form[ care, din multul analiz ce-i fac, sfâr=e=te prin a face o2 realitate. Astfel am observat c[ nimic nu caracterizeaz[ pe locuitorii unui ora= ca chiar ora=ul ]n care ei se nasc, tr[iesc =i mor. 1

2

A m[sura. A se preface ]ntr-o.

Negru pe alb

273

Un ora= tras cu sfoara, regulat, curat, unde zidirile sunt spoite =i ferchezuite, dovede=te c[ locuitorii lui sunt oameni regula\i =i lini=ti\i; ]ns[ inima lor trebuie s[ fie rece ca =i linia geometric[ pe care o ]ntâlne=ti la tot pasul. Din ]mpotriv[, [acele]1 unde a desc[lecat =i s-a a=ezat fiecare dup[ plac =i voie, au un nu =tiu ce, care place ochiului2. Dac[ Bucure=tii n-ar avea noroi =i greci3, dac[ Ia=ii n-ar avea tin[ =i judani, negre=it c[ ar fi din cele mai pl[cute posi\ii. Din nenorocire, au =i ele — precum am zis — lepra lor! +i ]ns[, dac[ ]n capitala României g[se=ti gr[dinile Ci=megiu, Chiselef =.a.; dac[ prin mahalale g[se=ti livezi =i primbl[ri; (=i) dac[ la Ia=i nu afli decât o nec[utat[ gr[din[ public[, vina =ti\i a cui este? — a judanilor carii au cotropit \ara =i au ]n[du=it pe or[=eni, pentru c[ judanul, din natur[, este du=man florilor! =i pentru dovad[ vom ]ntreba: Unde-s gr[dinile noastre ce ajunseser[ a se face istorice? Unde-i gr[dina de la cerdacul lui Feren\, de la Movil[, de la Stejar, Spr[vale-bab[? — Vai! judanul le-a omorât! Afar[ e soare =i frumos; vântul prim[verii a uscat glodul; c[ldura nu e ]nc[ atât de mare ca s[-l prefac[ ]n pulbere. Dac[ nu ai b[t[turi, =i ai vreme4, vin[ s[ ne primbl[m pu\in pe uli\ile capitalei noastre, c[ci vreau s[ te ]ncredin\ez5 c[ ]n adev[r judanul ce ne-a adus mâr=[via, ne-a gonit florile. S[ l[s[m Uli\a-mare, c[ci ea s-a f[cut un cafarnaum din care mai to\i cre=tinii sunt exila\i; s[ lu[m alta ori-care6 ad libitum, =i m-apuc r[m[=ag c[ nu-mi vei ar[ta o cas[ locuit[ de un judan ]n care s[ se g[seasc[ o floare. A! iat[, la o fereastr[ o geran[, câteva rozete, o mic=unea galben[: aicea =ade un b[rbier. V[d un =tergar 1

Ora=ele. Place poetului. 3 Tin[ =i bulgaro-sârbo-greci. 4 Nu ave\i b[t[turi =i pute\i dispoza de vreme... 5 C[ci \inem de a v[ convinge. 6 Oare-care. 2

Constantin Negruzzi

274

]ntins pe o pr[jin[; b[rbieri\a trebui s[ fie tân[r[. B[rbierul e mare amator1 de flori =i de pas[ri. Are colivii cu sticle\i, cu merle, =i cu privighitori. El cultiv[ mai cu seam[ merlele. D[un[zi un b[rbier, care are mai multe sbur[toare de acestea, v[zând pe d. Delmary2, ce se ]ntâmpla s[ treac[ pe dinaintea dughenii lui =i se oprise ascultând cu o sfânt[ o\erire concertul acestor pas[ri =uer[toare, ]i zise cu mult[ bunomie: Domnule, nu cumperi dou[ merle pentru treatrul d-tale? |i le-oi da eftin. D. Delmary ]i arunc[ o c[ut[tur[ fulger[toare =i ]i ]ntoarse spatele. — Dar s[ ne urm[m drumul. Vezi cu ce iscusin\[ stau ]mpleticite ipomeile (rochi\a rândunelei) pe zebrelele acestei ferestre3? Oalele4 astea cu jale (stachys) =i scabioase (fleur des veuves) ne spun c[ aice locuie=te o v[duvi\[; ]ns[ scabioasele =i ipomeile tânjesc! Mai nainte, potirele lor ro=ii =i albastre se desv[leau gra\ios sub lacrimile v[duvei, dar de când un cinovnic pletos =i b[rbos de la un nu =tiu care Departament s-a pus s[ o mâng[ie, florile ]ncepur[ a fi uitate!... A! Iac[ dup[ perdelele acestea albe dedi\ei, viorele =i l[cr[mioare. Cum se ]mbin[ ele de bine cu r[coroasa fa\[ a feti\ei ce ridic[ un col\ de perdea =i se uit[ cu naivitate la noi! Copila aceasta e orfan[. O m[tu=[ a ei, cotoroan\[ bun[ de sugrumat, o preg[te=te pentru un b[trân bogat c[ruia voie=te s[ o vând[. S[rmana floare, menit[ a se vestezi sub puturoasa suflare a desfrân[rii! Odinioar[ ungurii obicinuiau la vreme de secet[, de l[custe, sau alt[ calamitate public[, de ]ngropau câte o bab[ de vie5. Astfel conjurau r[ul =i sc[pau \ara. Oare n-ar fi bine s[ se exile — dac[ nu s[ se ]ngroape — =i la noi b[trâna aceea care, ]n loc s[ pov[\uiasc[ tinere\ea c[tre bine, o ]mpinge la vi\iuri, =i p[teaz[ haina cea curat[ a nevinov[\iei? 1

Foarte amator... Directorul operei italiene. (Nota lui C.N.). 3 Ferestrei acestei? 4 Vasele. 5 }ngropau de vie câte o bab[. 2

Negru pe alb

275

S[ ne dep[rt[m de aici cu toat[ pl[cerea ce ne face vederea feti\ei =i a florilor; s[ mergem mai departe. — Iat[ un balcon ]mpodobit cu flori aristocrate: camelii, fuc\ii, volgamerii =i felurite roze. Aici =ede o curtezan[ care ziua petrece ]n baie =i la oglind[, =i noaptea ]n bra\ele... lumei... Dac[ ast[ femeie, pe buzele c[reia st[ tip[rit surâsul1, =i a c[reia ]ndeletnicire e numai s[ plac[, ar voi s[ ne spuie cât e de amar[ via\a ei, ce se pare atât de pl[cut[; cu câte lacr[mi — pe care e silit[ s[ le =tearg[2 f[r[ s[ vreie — scald[ elegantul s[u a=ternut; câte umiliri rabd[, câte def[im[ri sufer[, ne-am ]ntrista cu bun[ seam[ gândind la viitorul ce o a=teapt[ ]n vreun spital! Chiar de nu \i-a= 3 spune, singur ai g[ci c[ ]n c[su\a ast[ cur[\ic[, la ferestrele c[reia se vede oale cu magioran, mint[, calap[r =i busuioc =ede un preot. Cucoana preoteasa iube=te florile mirositoare pentru c[ =i p[rintelui ]i place mirosul de t[mâie. Dr[g[la=[ so\ie! ea la toat[ zi ]nt[i a lunii, d[ cuviosului sfe=toc de busuioc proasp[t, legat cu o cochet[ tasma neagr[. Iat[ c[ cutrierar[m câteva uli\e, =i n-am v[zut ]nc[ o floare la un judan. — Vrei s[-\i desleg problema aceasta? — Judanul e din fire speculant. Tot ce nu aduce bani ]n cas[, tot ce nu se vinde =i nu se precupe\e=te, pentru el e un lucru de prisos. Florile nu-i fac nici o pl[cere. Aceste scule a naturii sunt date pentru oamenii ce au o inim[ tân[r[, =i judanul =tii c[ n-are inim[ — precum dovede=te cam[ta ce ne ia, — sau dac[ are, ea este ferecat[ cu argint, ]ncât printr-]nsa nu mai str[bate nici o impresie, nici un fel de sim\ire. Ce s[ facem dar? S[ gonim judanii ca s[ avem flori, sau s[ gonim florile ca s[ avem judani?

1

Surâsul. A =terge. 3 V-a= spune. 2

Constantin Negruzzi

276

SCRISOAREA XXX

(B[ile de la Ems)

CUPRINS

August 1855

Facultatea din Berlin ne trimisese la Ems. Vrând-nevrând, deci a trebuit s[ o ascult[m: ne-am suit ]n vagon =i: mân[ b[iete! Mân[ b[iete, adic[, =uier[ ma=in[! Dup[ ce ne-am oprit o zi ca s[ vizit[m Hanovru, ne-am urmat c[l[toria p[n[ la Colonia, unde trebuia s[ l[s[m fiara de uscat ca s[ lu[m pre cea de ap[. Cel ]nt[i lucru a unui c[l[tor, dup[ ce ajunge ]n Colonia Agripina, este s[ vizite domul (aceast[ biseric[ m[rea\[, cea mai mare zidire de stilul gotic din lume, care, ]nceput[ la 1248, nu e ]nc[ gata, =i nici va fi ]n timpurile noastre), =i apoi fabrica lui Jean Marie Farina, care are privilegiul a parfuma cu apa lui ambele emisfere, ]ns[ informându-ne de locuin\a acestui vestit distilator, ni se r[spunse c[ ]n Colonia sunt 23 de Jean Marie Farina, =i to\i se zic cei adev[ra\i. }n câteva oare, vaporul te duce la Coblen\a, sta\ie a c[l[torilor pe Rin, unde vapoarele se urmeaz[ regulat ca omnibusurile. Eram acum aproape de sfâr=itul drumului nostru. Am luat o tr[sur[ care ]ntr-o oar[ f[g[dui s[ ne transpoarte la Ems. Chirigiul nostru trecând pe sub tunurile cet[\ii Ehrenbreitstein, zidit[ pe coasta unui deal ]n dreptul Coblen\ei, ne spuse c[ artileri=tii prusiani zic c[ cetatea aceasta nu se poate lua nici cu un chip. Nefiind competen\i ]n asemene materie, l-am crezut u=or. Curând intrar[m ]n ducatul de Nassau, care num[r[ 38 mile patrate, adic[ ceva mai pu\in decât un \inut al nostru. Nimic[ mai frumos =i mai pitoresc decât drumul acesta pe o =osea minunat[, care dup[ ce atinge \[rmurile Rinului, unde se vede de ceea parte frumosul palat de Stotzenfels, apoi cotige=te =i apuc[ malurule Lanului. O cavalcad[ de engleze c[l[ri pe

Negru pe alb

277

magari ne anun\[ c[ intr[m ]n ora=. Ora=! Vorb[ mare! Mai nimerit am zice sat, dar sat alc[tuit de vro =[ptezeci de frumoase oteluri ce se ]ntind pe o vale ]ngust[ pintre care curge Lanul. Aice toate casele sunt f[cute nu pentru proprietarii lor, ci pentru str[inii ce vin; de aceea, de la octomvrie =i p[n[ la mai, Emsul este pustiu, ]ns[ cum se arat[ prim[vara, el ]ncepe a se g[ti ca s[ priimeasc[ mul\imea c[l[torilor, pre care ]i aduc la izvorul t[m[duirii, din tuspatru punturile cardinale, regulat de dou[ ori pe zi, tr[surile de la Coblen\a. Atunci ]ncepe a se desmor\i Emsul, ]ncepe a tr[i din mila fântânii Keselbriunen care dac[ s-ar ]ntâmpla s[ sece, z[u nu =tim ce ar face locuitorii lui. Pozi\ia acestui or[=el e atât de romantic[, ]ngrijirea atât de mare, ]ncât nu te po\i opri de a nu te pl[cea ]n paradisul acest ]ncânt[tor, de=i =ederea ]n el te \ine cam scump. Dup[ ce ne-am a=ezat la otelul des Quatre Saisons unde fusesem recomanda\i, ne-am gr[bit a ne duce s[ vizit[m locul unde negu\itorii ]\i vând feluri de scumpe nimicuri. Ne-am primblat prin gr[dina =i frumoasa alee ce se ]ntinde de la izvor p[n[ la casa cu patru turnuri. La urm[, am intrat ]n salonul de conversa\ie. Aice era ]ntins[ o mas[ lung[ ]mbr[cat[ cu postav verde, ]n mijlocul c[reia sta o rulet[, co\c[ privilegiat[ care scurge pungile str[inilor, c[ci alte\a sa duca de Nassau nu ]nvoie=te supu=ilor s[i s[ joace jocuri de hazard. Am g[sit acolo mai mul\i moldoveni cunoscu\i. Moldovenii au ajuns acum, de unde nu-i sameni, acolo r[sar. B[ile de Ems sunt frecventate de o so\ietate aleas[. Pe la ]nceputul timpului curei vin nem\ii, ru=ii, le=ii; iar ]n iulie n[v[lesc fran\ezii =i englezii; atunci nem\oaicele se eclipseaz[ de crinolina =i volanele parizienelor; ]ns[ de=i eticheta face petrecerea ]ndestul de monoton[, cel pu\in ai mâng[ierea c[ te g[se=ti ]ntr-o adunare cumsecade. De la 7 =i p[n[ la 9 oare, vezi trecând pe promenad[ feluri de figuri care de care mai \an\o=e.

278

Constantin Negruzzi

Vezi acest ofi\er ce se primbl[ la bra\ cu un june elegant ]n civil? Unul e duca de Meiningen =i celalalt prin\ul Gheorghe de Prusia. Iat[ contele de Morny. V[zându-l cineva f[r[ nici o decora\ie, vorbind oper[ =i Bois de Boulogne cu contesa d’Imécourt, ar zice c[ e un fa=ionablu de la jockey-club, iar nicidecum prezidentul corpului legislativ, =i intimul lui Napoleon III. Dar figura ast[ pozna=[ ce face s[ râd[ pe duca de Richelieu? Acesta-i Levassor, comicul de la Palais-Royal, care a venit aici ca s[ ne fac[ s[ petrecem câteva seri vesele. Iat[ doamna Calerghi, fiica lui Neselrode, prin\esa Rezinska, contesa Poto\ca =.a. Dama ast[ tomnatic[, dar pl[cut[ ]nc[, ]ntov[r[=it[ de dou[ fete atât de elegante una altia, ]ncât nu lear putea cineva deosebi dac[, prin un joc a naturii, n-ar fi una brun[ =i alta blond[, dama asta e o american[ bogat[ ce nu-i nici prin\es[, nici marchiz[; republicanii ace=ti de piste ocean sunt mai presus de asemene de=ert[ciuni. Ea e doamna Hutton, nimic mai mult; dar, z[u! dac[ lumea nou[ produce asemene frumuse\i, nu =tiu de ce mai =ede cineva ]n cea veche? O, ce toalet[ eccentric[ la dama ast[ mic[ ce d[ bra\ul marchizului de Chabannes, dar cât o prinde de bine, =i cât e de gentil[ miss Sheppart! — Miss Sheppart? Ce-i aceea? — E o ml[di\[ a Albionului r[s[dit[ ]n macadamul Parisului. Mai mult nu =tiu, =i nici vreau s[ v[ spun. Nu v[ mira\i de elegan\a toaletei astei dame nalte =i palide. Dumneaei e madama Gerson. Toate aceste bogate atururi iese din magazinul b[rbatu-s[u, cel ]nt[i (magazinul vreau s[ zic) din Berlin. Pe bancul acela, lâng[ câ\iva lorzi englezi, =[de generalul rus Enghelhard, ce vorbe=te c-un june ofi\er din marina francez[, care-=i pierdu un picior la Crâm. Ei fum[ =i converseaz[ cu atâta familiaritate, ]ncât n-ai gândi s[ sunt du=mani.

Negru pe alb

279

Precum vide\i, nu se poate nime j[lui c[ nu e ]n bun[ companie, dar — o rezic — petrecerea e sarbed[, =i via\a ]ndestul de monoton[. La 5 oare diminea\a alergi la izvor, =i p[n[ la 9 ]nghi\i la ap[ cald[ primblându-te — dac[ nu plou[ — prin gr[din[, =i ascultând orhestru. Aice ]ntâlne=ti tot aceea=i so\ietate, ]ns[ ]n haine de baie. Dac[ vremea e ]nchis[, vezi englezii ]nv[li\i ]n mari =aluri de lân[, care le d[ o ]nf[\i=are foarte pozna=[; iar ]n boneta =i capotul acesta, n-ai gâci pre dama cea elegant[ ce-ai ]ntâlnit-o asear[ la promenad[. La 9 oare nu mai vezi pre nime la izvor. Toat[ lumea s-au tras pe-acas[ ca s[ dejune, =i s[-=i fac[ toaleta, ]ncât dou[ oare promenada =i salonul sunt de=erte. La 11 ]ncep a ie=i. Ia seama bine s[ nu te ademeneasc[ magararii care te-a=teapt[ cu dobitoacele lor la scar[. Mossie! Mossie! Vollen Sie reiten? ]\i strig[ cu to\ii. De cumva din ochi-\i prepun c[ poate mai te-ai ]ndupleca a face o curs[, te-ai pr[p[dit! Te vezi ]ncungiurat, ]nh[\at ]n bra\e =i pus pe un magar care pleac[ fuga, duduit cu b[\ul dinapoi de cornacul s[u, ]ncât când te treze=ti, e=ti acum pe potica muntelui. Dac[ ai scapat de cursa asta, n-ai decât a te duce ]n salon, unde juc[torii s-au adunat, sau la cabinetul de cetire, unde curiozii r[scolesc jurnalele, ori la colonad[, unde l[l[ii casc[ gura pe la m[rfurile expuse prin magazine. Dar a trecut o s[pt[mân[. Ai c[l[rit pe mai mul\i magari, ai vizitat Nassau, Sto\enfels, Kemenau =.c.l.., to\i mun\ii =i colnicele. Cuno=ti toate obrazele cu care te ]ntâlne=ti mai de multe ori pe zi; ai ]nv[\at de rost toate polcele ce le executeaz[ orhestrul, ai f[cut inventariul tuturor bagatelelor din colonad[, \i-ai cercat norocul la rulet[, \i s-a lâncezit sufletul de ap[ cald[, ]n sfâr=it poate ai avut noroc ca noi, s[ râzi de cântecele lui Levassor, s[ ascul\i ]ncânt[toarea vioar[ a lui Vieuxtemps, =i fermec[torul glas a privighitoarei nordului Jenny Lind, ce s[ mai faci? monotonia te-a s[turat, =i urâtul ]ncepe a se ivi. Atunci contele Bismark, comisarul duc[i, iscode=te vro nou[ petrecere. Vezi anun\at odat[ c[ mâine fiind ziua aniversar[ a a.s.

280

Constantin Negruzzi

duc[i, va fi ilumina\ie str[lucit[, serenad[ cu muzic[ =i armonie la redut[. Po\i vedea toate aceste pentru un florin? Alt[ dat[, c[ la promenad[ va juca muzica militar[. Nu te-am[gi ]ns[; ai s-auzi tot acele arii, tot de acei muzican\i, dar ]n haine milit[re=ti. Uneori e un steeple chase de nou soi. }ntr-o diminea\[ am v[zut c[ se strânsese to\i magararii din Ems =i ]mpregiurimi, cu urechia\ii lor cursieri. }ntrebând ce va s[ zic[ asta, un pozna= ne r[spunse c[ se preg[tise cavaleria duc[i de Nassau ca s[ mearg[ s[ iaie Sevastopolul; era o alergare de magari, unde biruitorul se poart[ pe una =i singura strad[ a Emsului, ca un triumf[tor roman. Ne se mai spusese c[ codrii ducatului sunt plini de vânat, =i c[ po\i c[p[ta u=or =i ieftin voia de a vâna, ]ntov[r[=it de un p[durar; ]ncât dac[ te vei scula ]naintea soarelui, =i te vei ]nturna dup[ apusul lui, negre=it po\i ]ntâlni dou[, trei c[prioare: dar \i se d[ de =tire c[ nu po\i trage ]n dobitoc, decât dac[ are mai bine de un an, sau mai pu\in de zece. Atunci cercetezi... — Metrica c[prioarei? — Ba nu; dar când trece dobitocul, te ]ntorci c[tr[ p[durar =i-l ]ntrebi: — Ce vrâst[ soco\i c[ poate s[ aib[ c[priorul acesta? P[durarul se uit[ cu o c[ut[tur[ ispitit[, =i-\i r[spunde: “unsprezece luni!” sau “doi ani =i jum[tate, po\i s[-l ]mpu=ci”. Mai de multe ori vânatul se folose=te de conversa\ia asta, =i se face nev[zut; se ]ntâmpl[ ]ns[ uneori, de ai vreme s[ tragi =i s[ cad[. Atunci p[durarul ia dobitocul, care e destinat pentru masa duc[i, =i ]\i las[ mul\[mirea s[ te crezi bun vân[tor. Frunzele ]ns[ ]ncep a ]ng[lbeni, avgust e c[tr[ sfâr=it, =i nop\ile s-au m[rit. Nu-\i r[mâne atunci alt[ de f[cut, dac[ nu vrei s[ pierzi toat[ iluzia Emsului, decât s[ alergi iute la Coblen\a, s[ te sui ]n cel ]nt[i tren, f[r[ s[ mai ]ntrebi unde merge, =i s[ te duci — unde te trage inima sau interesul.

Negru pe alb

281

SCRISOAREA XXXI (Alexandru Donici)

CUPRINS

Când la 1812 Turcia ]n urma rezbelului ce avusese cu Rusia viola toate tractatele =i capitula\iunile noastre, cedând puterii ]nving[toare jum[tate din teritoriul Moldovei, =i când magna\ii na\iunii române strivite =i umilite, ]n loc de a protesta, precum f[cuse Ghica b[trânul când se luase Bucovina, nu g[sise nimic mai nimerit, decât s[ se adreseze la Poart[, cerând ]n locul p[mântului cedat s[ se dea Moldovei câteva jude\e din Muntenia1, multe familii r[maser[ ]n Basarabia. }ntre aceste era =i familia Donici, de origine veche =i nenorocit[. Pe atunci Alexandru Donici era copil. P[rin\ii s[i neputându-l ]nv[\a limba sa (pentru c[ =coalele române erau condamnate, Basarabia trebuind neap[rat s[ se ruseasc[), l-au trimis la Petersburg, unde alte ]nv[\[turi afar[ de cele militare neesistând, a trebuit vrând nevrând s[-l fac[ o=tean. Au plâns mult bie\ii p[rin\i când au luat ast[ hot[râre; a plâns mult =i el, dep[rtându-se de casa p[rinteasc[; dar ce era de f[cut alta decât s[ se supuie soartei sale? S-a dus la Petersburg =i a intrat ]n corpul de cade\i. }ns[ avea el oare voca\iune pentru arta militar[? Vom r[spunde copiind un fragment din scrisoarea ce am primit de la dânsul, când dup[ câ\iva ani a c[p[tat rangul de ofi\er. — “...Când de pe malurile verzi =i ]nflorite a Bâcului =i a R[utului, unde m[ sc[ldam vara sub caldele adieri a zefirilor, m-am v[zut deodat[ pe \[rmurile neguroase ale Nevei, unde se vede atât de rar soarele, unde ]n locul dulcii limbi cu care m[ leg[nase mama, nu auzeam decât o limb[ aspr[ ca =i climatul; când m[ v[zui p[r[sit ]ntre str[ini ce nu m[ ]n\elegeau, silit de diminea\[ Vezi Revista Carpa\ilor de G. Sion, Nota lui C.N. E vorba — probabil— de articolul: Tr[darea Basarabiei, semnat Iassiorum Municipium.(Rev. Carpa\ilor, 1861, I. p. 577,641). 1

Constantin Negruzzi

282

p[n[ ]n sar[ a face mar=uri cu mai multe oca de fier pe um[r =i a ]nv[\a manevrarea pu=tei ]n dou[sprezece timpuri, desperarea m[ cuprindea =i zeu! nu =tiu dac[ arma pe care o purtam toat[ ziua, n-a= fi ]ntors-o ca s[ o slobod ]n pieptul meu, dac[ ar fi fost ]nc[rcat[. Viind la cazarm[ m[ aruncam pe tristul meu pat; camarazii mei râdeau, cântau =i se jucau, iar eu plângeam, gândind la \ara mea, \ar[ unde era F[t-Frumos =i Ileana Cosânzana...” Astfel se petrecur[ zilele sale, dup[ ce, dup[ mul\i ani de suferin\[, fu numit praporscinicu (sub-locoteninte) =i trimis la polcul N. de infanterie. Din norocire regimentul acela era t[b[rât aproape de Basarabia. Donici abia se prezent[ comandantului =i, cerându-=i concediu, alerg[ s[-=i vaz[ p[rin\ii, ]ns[ nu g[si decât mormântul lor! Pierzând singura mâng[iere ce-i mai r[m[sese, se l[s[ de oaste, =i peste pu\in trecu ]n Moldova. Nu ne aducem aminte dac[ mai tr[ia ]nc[ unchiul s[u Logof[tul Andronachi Donici, care singur cu b[trânul Flechtenmacher1 =tia pe atunci Pandectele, ]ncât umbla asupra-i =i-o epigram[ care zicea: Dac[ ai vro judecat[, Mergi la Donici de-o arat[; C[ el p[n[ =i-n pilaf Va g[si vrun paragraf... etc.

Nu =tim unde g[sea el paragrafurile, =tim numai c[ era un om versat ]n jurispruden\[, =i c[ o prescurtare de legi ce el a publicat, este =i ast[zi c[utat[ ]n tribunalele Basarabiei. Aici Alexandru Donici g[si rude =i amici, dar g[si mai ales limba sa. Voind s[-=i fac[ o pozi\iune social[, intr[ ]n serviciul ramului decanic, =i dup[ ce ]=i pierdu so\ia ce o luase, se ]nsur[ de al doilea. Acum greut[\ile casei ]ncepur[: copiii se n[=teau pe tot anul, =i el nu era avut. Cu toate aceste cu mica leaf[ ce avea, cu venitul unei 1

Tat[l cunoscutului nostru artist. Nota autorului.

Negru pe alb

283

mo=ioare, =i mai ales cu o mare cump[neal[ =i economie ]=i \inea casa; iar virtuoasa lui so\ie se trase la \ar[, consacrându-se numai la cre=terea copiilor s[i. Singura lui recrea\iune era poezia. Debutând prin C[ru\a po=tei , cântecel care curând se f[cu popular, traduse apoi |iganii de Pu=kin, poem atât de frumos =i de natural, dar toate aceste erau mai mult pip[iri, p[n[ ce ]ncercându-se cu apologul, se desveli adev[ratul poet. Pe atunci, mai mul\i juni români ce-=i terminase studiile ]n str[in[tate, ]nturnându-se ]n \ar[ ]=i propuser[ a da un impuls literaturii lâncezânde. Kog[lniceanu ]ncepu a preda un curs de istorie ]n colegiu; publica Dacia literar[ =i Arhiva român[, cola\iona =i da la lumin[ cronicele noastre uitate de atâta timp. Alecsandri stigmatiza ignoran\a prin Iorgu de la Sadagura, cea ]nt[i verig[ a acestei pre\ioase salbe de buc[\i teatrale cu care el ]mpodobi scena noastr[. Donici biciuia viciurile prin fabulele sale =.a. Peste Milcov, Eliad, demn urm[tor a lui Laz[r, corecta limba. Boliac, Alexandrescu, Rosetti =. a., urmând Cârlovilor =i V[c[re=tilor ne ar[tau ]n scrierile lor neimitabila frumuse\[ a limbii. }n Transilvania =i Banat, Bari\iu, Mur[=anu =.a. sub\ineau na\ionalitatea. Numai ]n Basarabia, abia b[trânul Stamati mai da semn de românism; Hâncu =i Hâjd[u amu\ise. Se ]ntreprinse publicarea unei foi literare, la care conlucram noi to\i care scriam. Ea fu primit[ cu ]ncântare de public, dar vântul pe atunci nu sufla la liberalism; ideile noastre nu erau gustate de un guvern care nu putea uita nici Satirele lui A. Cantimir1, nici scenele din via\a lui L[pu=neanu =i a lui Ghica Cog[lniceanul2 =i luând drept pretecst o nevinovat[ poveste3, sub cuvânt c[ atac[m religiunea suprim[ foaia; aceste ]ns[ r[mân a se descrie de acel ce va ]ntreprinde de a publica istoria literaturii române, oper[ de care suntem lipsi\i p[n[ acum. Traducere din slavon[ de A. Donici =i C. Negruzzi. Nota autorului. Vezi foaia Prop[=irea. 3 Vezi Toderic[. 1 2

Constantin Negruzzi

284

Anul 1848, atât de priincios libert[\ii popoarelor, a fost funest pentru litere. Toat[ lumea se arunc[ ]n arena politic[. Lira lui Lamartine se discord[, =i telescopul Arago prinse cea\[. Prea pu\ini din români r[maser[ credincio=i cultului muzelor, =i ]ntre ace=ti pu\ini nu trebuie a uita pe Donici. El f[cea din când ]n când câte o fabul[, =i dup[ ce o cetea amicilor s[i, o ascundea degrab[ ]n portofoliu; =i astfel a urmat, p[n[ ce oara mor\ii a sunat! Nu ne-am ]ncercat a scrie biografia lui Donici; asta o vor faceo al\ii mai competen\i decât noi. Nu vom termina ]ns[ aceast[ schi\[ ce e numai o trist[ amintire, f[r[ a reproduce cele ce am scris la moartea lui ]n ziarul Trompeta Carpa\ilor: “Alecu Donici nu mai este! Plânge\i, dobitoacelor! Voi, c[rora el =tia a v[ da atât spirit! Istoricul vostru a murit. “+tim c[ ne va spune c[ avem mul\i poe\i, infinitus est numerus, atât de mul\i, ]ncât nu mai putem alege pe cei buni din cei r[i. +tiu c[ sunt =i destui prozatori, ]ns[ operele lor sunt atât de grele de mistuit, ]ncât preferim a ceti Alecsandria, decât multe alte scrieri preten\ioase. Este aceasta un viciu al gustului nostru? Se poate. Dar[ ne vine s[ zicem =i noi cu poetul: Si Peau d’âne m’était conté, J’en aurais un plaisir extrême.

“Tot a=a e =i cu fabulele lui Donici. Cine nu-=i aduce aminte de Gâ=tele, de Pufu= or pe boti= or , de Judecata momi\ei, de Carul cu oale, de M[garii din Parnas, de Lupul nazir, =.c.l., =.c.l., ar trebui s[ le ]n=ir[m pe toate. De la Esop, pe care-l silabisim pe b[ncile =coalei, p[n[ la Lafontaine, Krâloff, Donici, apologul ca =i proverbul a fost totdeauna ]n\elepciunea na\iunilor. }n fabul[ vezi pe judec[torul prevaricator, pe dreg[torul nedrept; =i acei pe cari nimene n-ar cuteza a-i numi pe nume, apologul ]i arat[, ca ]ntr-o oglind[, sub masca unui lup, a unei momi\e, =i toat[ lumea ]i cunoa=te. +i s[ nu creaz[ cineva c[ e lesne a face o fabul[. Francia avu mul\i fabuli=ti: nici

Negru pe alb

285

unul ]ns[ nu ajunse pe Lafontaine, =i s[ v[ spun pentru ce? Pentru c[ fabula nu sufere sec[tura =i umplutura: ea cere pe lâng[ talent o bunomie, un stil simplu; ea e datoare s[ spun[ numai ce trebuie, nici o silab[ mai mult. +i cine avea mai mult[ bunomie decât Donici! }n bordei ca =i ]n palat, fabulele lui sunt cetite =i ]n\elese. “Când dup[ un fatal duel, A.Pu=kin, poetul rus a murit, guvernul a ordinat s[ se imprime operele lui cu cheltuiala statului =i s[ se vând[ ]n profitul urma=ilor s[i. Aceasta scuti pe familia ilustrului poet de a cer=[tori ca s[ capete pâinea de toate zilele. Oare acea ce f[cu pentru Pu=kin sub |arul Muscalilor, s[ nu se fac[ pentru Donici sub Principele Românilor?” CUPRINS

SCRISOAREA XXXII (Despre limba rom`neasc[)

Dac[ ne ]ncerc[m a face oarecare observ[ri asupra limbii noastre, facem cunoscut mai-nainte ca s[ fie tuturor =tiut, c[ n-avem nicidecum preten\ia a fi privi\i ca ni=te legiuitori sau cel pu\in ca ni=te pov[\uitori, voim numai s[ emitem =i opinia noastr[ al[turea cu a altor filologi, ce au lucrat =i lucreaz[ pentru limb[. Ne aducem aminte de decadin\a ]n care c[zuser[m ]n privin\a limbii sub domniile str[ine. }n conrup\ia general[, se corupsese =i ea! Nu mai era acum limba lui Dositeu =i a lui Cantemir, nici a c[r\ilor biserice=ti; era un gerg hibrid, amestecat cu ziceri turcogrece etc. Atunci era de bun ton a vorbi numai grece=te sau o româneasc[ pestri\at[. Damele noastre ]ncepur[ a nu putea pronun\a pe =, pe c, pe g. Ele ziceau: mozicule, nu stii c[ nu se sede zos dinaintea dudu\elor? A=adar, limba mo=tenit[ de la str[buni, se c[pia cu feluri de petic[rii eterogene =i eram ]n risc a pierde cea ce aveam mai scump: limba! }n timpul acesta, vro câ\iva litera\i transilvani =i b[n[\eni, v[zând cu groaz[ c[ fra\ii lor — noi din principate — ne ducem

Constantin Negruzzi

286

de râp[, ]ncepur[ a scrie mai multe dizerta\ii prin care ne ar[tau originea noastr[ (ce ]ncepuser[m a o uita); dar cu toat[ bunavoin\[ ce aveau de a ne ]ndrepta, scrierile lor aveau =i ele defecte, c[ci =i la ei se introdusese iarba rea (de=i ]n mai mic[ câtime decât la noi): =i ei aveau cârpele de ziceri germane =i maghiare =i termina\ii ungare, cari sunau r[u la urechile noastre. Pe lâng[ aceste, noi nu eram deprin=i cu scrieri serioase, noi care ]n ignoran\a =i superficialitatea noastr[, ne socoteam foarte elegan\i =i erudi\i, când f[ceam versuri precum cele urm[toare, model de pedantism =i de r[u gust: ~

,

,

`Agalma tÓn AjrodthV emjucon

ai zwntann Cum c[ e=ti ]n vremea noastr[, personne ne peut dire non. , `Osoi jqan®un n s blpoun. s gnwrxoun gi qen Ce arzi inimile toate, comme un puissant volcan. , `A ouson t n deomnwn, t desm touV in’poll Nu ne las[ s[ ne pierdem, en criant toujours hélas! etc.

A=adar, treaba ajunsese de a fi de tot comic[, ]ncât numai ridicolul ne putea mântui, aplicându-ne vorba poetului: Castigat ridendo. Din norocire, un om veni; un om care-=i =tia ]n perfec\ie limba sa; un om ce era totodat[ poet, jurnalist, literator. El se numea Eliad. Acesta se apuc[ s[ desbrace pe fata lui Chiriac , cum o cheam[ el, de toate \or\oanile str[ine ce o desfigurau, =i ar[tândune-o ]nt[i goal[, ca pe Venera de Medicis, pentru ca s[ putem apre\ui formele ei cele frumoase, se apuc[ s[ o ]nvestimente cu hainele cu care era deprins[ =i care o prindeau. Dar v[zu c[ nu era destul a ne ar[ta gra\iile fecioarei: trebuia s[ ne dreag[ =i gustul stricat, pricepu cu fireasca lui sagacitate c[ a brusca lecuirea, era a nu ne mai vindeca, =i a=a ]ncepu mai ]nt[i a alunga o gr[mad[ de slove ce nu ne trebuiau, lep[d[ pe q, pe h, pe w, f, x, etc. etc., cu toat[ ]mpotrivirea =i strig[tele noastre, care ]ns[ se potolir[ ]ndat[ ce ne ]ncredin\ar[m c[ puteam tr[i f[r[ dânsele,

Negru pe alb

287

=i c[ e mai românesc a scrie Teodor, sau Toader, decât Qeodwr... etc. Apoi puse a ne ar[ta ml[dierea limbii prin traduceri din Lamartine =i Byron. Ca prin farmec, ]ndat[ mai mul\i juni plini de inim[ se grupar[ ]n giuru-i. Ei se puser[ la lucru cu o activitate febril[. Alexandrescu, Boliac, C.A. Rosetti desf[=urar[ toat[ ]ncântarea poeziei. Aristia ne f[cu s[ facem cuno=tin\[ cu Omer =i cu Alfieri. B[lcescu — pre care l-am pierdut — ne vorbi de Istorie, Cog[lniceanu adun[ pre\ioase documente ]n Arhiva român[; edit[ =i colabor[ la Dacia literar[; ]n sfâr=it, el dezgrop[ =i dete la lumin[ Cronicele noastre, oper[ colosal[. El =i cu al\i juni studio=i fond[ ziarul literar Prop[=irea, ]n care Alecsandri public[ primele sale poezii ce avur[ atâta r[sunet =i care ]l ridicar[ ]ndat[ la titlul necontestat de ]nt[iul poet na\ional al României, etc. etc. Când gânde=te cineva c[ toate aceste se f[cur[ ]n vreo doi, trei ani, se mir[ de ceea ce poate românul, când voie=te. }ntâmpl[rile anului 1848 au fost fatale literaturii române. Politica predominând, literatura amu\i. Ei bine! Ce s-a f[cut pentru ea ]n curs de patrusprezece ani? Perfec\ionatu-s-a limba? Statornicitu-s-au regulile ei? Nicidecum! Atâta numai c[ am gonit slovele =i am luat literele, f[r[ a pune =i bazele, dup[ cari s[ le ]ntrebuin\[m ]n limba noastr[. Atunci am v[zut scriind fiecare cum ]i plesnea ]n cap; fiecare ]=i ]nchipuise o ortografie. +i apoi deodat[ ne pomenir[m inunda\i de o mul\ime de scrieri; =i ce scrieri? Traduceri de roman\uri rele, ]n care traduc[torii c[deau dintr-un exces ]n altul; c[ci ]n adev[r lipsir[ zicerile turco-greco-slave, dar se introduser[ cele latine-franco-italiane. Ne trezir[m cu poezii de felul acesta: Charmat[ damicel[ Cu ochi ca de gazel[, Te am, o columbel[, Divin[ =i mult bel[... etc.

288

Constantin Negruzzi

Nu sam[n[ oare aceste cu Agalma tÓV AjrodthV pe care am citat mai sus? Precum vede\i, eram departe de C[me=a fericitului, de Legenda lui Manoli, de Anul 1840. }n darn Bolintineanu, Cre\ianu, D[sc[lescu se ]ncercar[ a netezi poesia asta tras[ de p[r. Frumoasele lor scrieri erau ]n[bu=ite sub n[molul versificatorilor r[i; ]ncât când voia cineva a-=i odihni spiritul de atâta sbuciumare, era nevoit a se ]nturna la Curierul de ambe secse , la Prop[=ire, la Magazinul istoric, la România literar[; pentru c[ ce interes aveau pentru noi Muschetarii lui A. Dumas, Lelia D-nei G. Sand, Misterele Parisului a lui E. Sue, traduse ]ntr-o limb[ ce, cu toat[ bun[voin\a, nu se poate numi româneasc[? Z[u! stând a judeca cât[ osteneal[ =i-au dat traduc[torii atâtor roman\uri, =i cât timp au pierdut ]nde=ert, timp =i osteneal[ ce ar fi putut fi ]ntrebuin\ate spre a ne face cunoscute niscai opere bune, nu poate cineva decât a regreta activitatea ]n darn cheltuit[ atâtor oameni laborio=i! S[ venim acum la teatrul român, care avu o mare ]nrâurire asupra literaturii, =i dup[ ce vom ispr[vi =i cu el, vom ar[ta care ortografie ni se pare mai conform[ cu limba noastr[ =i publicul literat va decide ]n omneputin\a sa. La 1833, fra\ii Foureaux f[cur[ ]ntr-o cas[ veche o sal[ de Teatru (de care Ia=ii era lipsit), ca s[ joace pantomima =i dan\ul pe frânghie. Noutatea lucrului f[cu s[ prospereze ]ntreprinderea acestor industria=i, ]ncât se ]ncercar[ a da =i mici vodevile ce ocupar[ teatrul mai mul\i ani. Atunci ]ncepur[ a se gândi =i la un teatru român. G. Asachi cu asisten\a a câ\iva amatori =i a câ\i-va =colari ne dete mai multe buc[\i traduse, care cu toat[ sl[biciunea actorilor de strânsur[ =i mijloacele de care dispunea, ne dovedir[ c[ lucrul nu e a=a de cu neputin\[ precum se credea, =i c[ limba român[ r[sun[ tot a=a de bine la ureche ca =i sora sa italian[. }ns[, nem[rginindu-se ]n reprezenta\ii de puterea actorilor s[i, vroi s[ ne arate drama =i opera. V[zur[m pe Petru Rare= =i pe Norma. Dar aice, cu toat[ indulgen\a auditoriului, trupa de

Negru pe alb

289

amatori f[cu un mare fiasco, =i publicul f[r[ a-=i r[ci dorin\a de a avea un teatru na\ional, sim\i stâmp[rându-i-se entusiasmul. Guvernul se asoci[ cu dorin\a public[. El numi un comitet teatral1, care s[ se ocupe cu alegerea pieselor, cu ]nfiin\area personalului etc. }ndat[ ]ns[ ce junii membri ai comitetului primir[ cu pl[cere ast[ onorific[ ]ns[rcinare, tot el, guvernul, pref[cu comitetul ]n ]ntrepriz[ =i pe membrii lui ]n directori f[r[ voie. Gluma era cam groas[, c[ci acum nu era vorba a cheltui numai timpul, era a deslega =i punga. Cu toate aceste, iluziile june\ei — erau juni atunce— care abord[ cu curagiu orice ]ntreprindere, când ea are de scop un bine public, f[cu pre improviza\ii impresari a se apuca cu tot dinadinsul de lucru, mai ales când era ]n joc =i amorul lor propriu. Ei erau ]ndatori\i a \ine dou[ trupe, una francez[ =i alta român[, =i pentru asta li se da o subven\ie de patru ori mai mic[ decât este ast[zi. Aduser[ o trup[ francez[, care juca vodevilul, drama =i opera comic[; =i publicul ]=i poate aduce aminte, c[ de atunci n-a avut mai buni actori. }ns[ nu era acesta greul! Gerul era teatrul român pentru care trebuia creat tot: decoruri, piese, personal etc. Ce era de f[cut? Nu se mai putea lua b[ie\ii de pe b[ncile =coalei ca s[ se urce pe scen[; ei aveau de ]nv[\at lec\iile lor, iar nu piese de teatru. Impresarii no=tri se gândir[ mult; =i dup[ mai multe idei, care de care mai ciudate, c[ci unul propunea s[ tocmeasc[ oameni pre care ]mbr[cându-i ]n hainele respective s[ ias[ pe scen[ pentru form[, =i rolul lor s[ se citeasc[ de un lector ad-hoc ]ntre culise, altul zicea ca s[ se tip[reasc[ piesa =i s[ se ]mpart[ la privitori care s[ o citeasc[ ]n sunetul orchestrei etc. etc. }n sfâr=it, primejdia fiind mare se decidar[, ca generalii când au a face vreo ]ntreprindere riscat[, s[ fac[ apel la junii de bonne volonté. Apelul lor fu auzit. }n curând mai mul\i tineri se ]nf[\o=ar[ =i o trup[ ca prin minune se g[si ]nfiin\at[. 1

M. Kog[lniceanu.—V.Alecsandri.—C.Negruzzi.(Nota autorului).

290

Constantin Negruzzi

Dar cu toat[ buna lor voin\[, ace=ti enfants perdus nu cuno=teau nici rudimentele artei dramatice. }n lipsa altora, impresarii no=tri se f[cur[ profesori de declama\ie =i de mimic[: s-apucar[ a ]nv[\a pre actori aceea ce =i ei =tiau, sau mai bine zicând nu =tiau. Ce e dreptul, la ]nceput actorul uita c[ nu trebuie s[ stea decât cu fa\a spre public; actori\a, ]n loc s[ ias[ pe u=[, ie=ea prin p[rete, dar publicul era indulgent; el râdea =i aplauda. Acum trupa cam schioap[, cam nemernic[, era plin[ de dorin\a a se produce =i plin[ de speran\[ ]n viitorul ei. Decorurile se barbuilase, se cârpise, nu mai lipsea decât Materia... piesele! La toate se gândise, afar[ de repertoriu. Adunându-se toate traducerile ce se g[sir[ pe la libr[rii =i aice =i peste Milcov, se v[zu c[ nu se putea da nici Orest, nici Mahomed, nici Alzira. Chiar cele mai u=oare din piesele lui Molière erau grele pentru nouii actori. Nu r[mase alta decât tot impresarii s[ se fac[ =i autori =i traduc[tori. Se puser[ tustrei pe lucru; aleser[ din repertoriul francez =i german acele ce le p[rur[ mai lesnicioase, mai potrivite cu puterea nouilor actori, =i traducând, prelucrând, uneori localizând, reprezenta\iile ]ncepur[; publicul se mul\umi, actorii se ]ncuragiar[ =i treaba mergea strun[. Dou[zeci =i mai bine de ani au trecut de atunci. }n timpul acesta, ace=ti oameni au avut mult mai serioase ocupa\ii ]n \ara lor. Sunt sigur ]ns[ c[ tot nu uit[ timpul acel ferice, a c[ruia suvenire singur[ mai poate aduce un zâmbet pe vestejitele lor buze, mai poate s[ le descre\easc[ fruntea ple=uvit[! S[ ni se ierte ast[ digresie. Pu\in câte pu\in, trupa se ]mbun[t[\i. Dintre actori se desvelir[ adev[rate talente. Poni, Teodorini, Lukian, Sterianca, Gabriela etc. puteau aborda acum orice rol fie el cât de greu. Repertoriul se ]mbog[\ea, =i Alecsandri ]ncepu a ne ar[ta frumoasele lui opuri. Iorgu de la Sadagura fu ]ntâia sa pies[ original[. Ea avu un mare succes, c[ci autorul, biciuind xenomania, ridiculiza defectul ce aveau =i au ]nc[ junii educa\i ]n str[in[tate de a g[si toate cele rele ]n \ara lor.

Negru pe alb

291

Aceste toate avur[ o influen\[ mare asupra limbii. Dac[ unele piese aveau oarecare expresii familiare, ele erau la locul lor =i ]ndat[ venea dialogul elegant, f[r[ preten\ie =i natural. Comedia nu ajunsese a fi burleasc[, =i drama era tragic[, f[r[ a fi sbuciumat[ =i hidoas[. Publicul ]=i aduce aminte de Poni, mort ]n floarea vie\ii ]n Angelo, Lazar p[storiul etc. de Teodorini, ]n Juc[torul, Saul etc., când la teatru petreceam =i noi câteva ore pl[cute din cele mai multe nepl[cute a vie\ii. Acum impresarii no=tri mul\[mi\i c[ au pus temelia teatrului na\ional, se retraser[. Alte direc\ii ]i urmar[, care nu avur[ a se lupta cu greut[\ile ce ]ntâmpinaser[ ei. O nou[ sal[ de teatru se cl[di =i M. Millo lu[ direc\ia. Negre=it c[ ea nu putea c[dea ]n mai bune mâini. M. Millo, autor =i actor, era singur ]n stare a consolida edificiul, ridicat cu atâte ostenele. El ne arat[ pe scen[ mai multe piese precum Piatra din cas[, Samson, Chiri\a, Ni=corescu etc., avur[ succese fabuloase. Concursul lui Alecsandri, l’enfant gâté a nostru, f[cea c[ era destul s[ se arate numele lui pe afi= pentru ca s[ se umple sala, unde r[suna =i ]ncânt[toarea vioar[ a lui Flechtenmacher. }ntr-un cuvânt, teatrul românesc era ]n floarea lui. Dac[ ]ns[ un curios ar fi observat cu sânge rece mersul s[u, ar fi v[zut cu ]ntristare c[ nu are baze solide. }n adev[r aveam o trup[ recrutat[ dintre tineri ]namora\i de arta dramatic[, aveam o sal[ spa\ioas[, dar trupa actorilor nu avea decât aplaudele publicului, =i când se ]nchideau por\ile teatrului, oamenii ace=tia r[mâneau pe pavea, f[r[ s[ se mai gândeasc[ nimeni la dân=ii. Sala cl[dit[ ]ntr-un cap[t departe de centrul ora=ului avea pe lâng[ aceasta =i alte defecte. L[sând c[ era lipsit[ de acustic[, dar era umed[ =i rece; actorii c[p[tau junghiuri, junghiurile aduceau oftic[, =i ]n curând Poni, P. Neculau, Marghioala, Sterianca, N. Teodor etc. se f[cur[ tristele ei victime! Cu cine se ]nlocuia de=ertul ce se f[cea ]n rangurile acestor lupt[tori? Cu al\i devota\i tineri, cari aveau aceea=i perspectiv[: lipsa =i oftica?

Constantin Negruzzi

292

Unii dezertar[; Millo =i Teodorini se duser[ departe s[ caute un mai bun noroc. Al\ii, inturnându-=i ochii l[cr[ma\i de la scena ingrat[ ce fusese primul =i singurul lor amor, fugeau cu o impreca\ie, vade retro! =i c[utau a g[si vreo alt[ carier[ care le promitea cel pu\in un ad[post =i o bucat[ de pâine la b[trâne\e. A=adar, teatrul român ]ncepu a dec[dea, c[ci el nici avea chip a se sub\inea, f[r[ un conservatoriu, f[r[ o =coal[ cari s[ formeze actori pentru a ]nlocui pre cei ce desertau, pe cei ce mureau! =i dac[ din când ]n când se mai da reprezenta\ii române, ele erau numai o ]ntreprindere hazardoas[ a unor oameni curagio=i, pe care curând o f[cea s[ cad[ indiferen\a Philaminfelor amoroase de scena str[in[, ce g[seau c[ a merge la teatrul na\ional nu era de bon ton. C’est une chose, ma chère, horrible, une abomination! Pesemne n-ai b[gat de seam[ c[ lui Jean ]i zic Ion?1 +tim c[ un project ce se f[cuse pentru teatru, zace ]ngropat ]n arhivele Ministerului de externe ca =i dorin\a exprimat[ de Camer[ de a se cl[di o nou[ sal[ pe locul teatrului vechi. S[ sper[m c[ le va veni =i lor rândul de a ie=i din mormântul lor. P[n[ atunci, s[ vorbim de limb[ =i de ortografia ei. Nu ne-om ]ncerca a dovedi origina limbii noastre; filologi studio=i =i oameni mai competen\i decât noi au f[cut-o aceasta. Vroim s[ vorbim numai de oarecare anomalii ce exist[ ]n literatura limbilor nu mai pu\in curioase decât acele ce uneori ]ntâlnim ]n natur[. A=a d.e. vedem limba polon[ scris[ cu litere =i limba român[ cu slove, când ar fi trebuit s[ fie tocmai din contra. Care s[ fi fost cauza acestei monstruozit[\i =i cui suntem datori cu acest nou p[cat? Tot acelor c[rora le suntem datori multe de toate: clerului bigot =i ignorant. Papi=tii nu l[sar[ pe poloni s[ scrie cu slovele lor, temându-se de slavii ortodoc=i de cari ei erau ]ncungiura\i. Grecii asemenea ]ndemnar[ pe români ca s[ se 1

Gr. Alexandrescu. Nota lui C.N.

Negru pe alb

293

serveasc[ cu slovele cirilice, ca nu cumva s[ se strecoare printre ei odat[ cu literele =i ritul apusean. Astfel, slavul adoptând alfabetul latin, fu silit a-l ]mpestri\a cu felurite semne pentru ca s[ poat[ r[spunde la pronuncia lui groas[ =i gutural[, iar românul se v[zu ]nc[rcat cu o mul\ime de vocale urâte cari nu erau ale lui1 ]ncât acum când am reluat literele str[bune, ne g[sim ]ntr-o mare v[lm[=eal[ =i suntem nevoi\i a ]ntrebuin\a =i noi tot soiul de accente, când deasupra, când dedesubtul literelor, pentru ca s[ putem ar[ta tonurile acele groase ce au prins r[d[cin[ ]n limba noastr[. Ast[ prozodie de porunceal[ se f[cu cu atât mai grea, cu cât fiecare inventa o etimologie =i o tecnologie proprie a sa. Ne aducem aminte c[ — sunt acum mai 20 de ani — noi am fost chemat luarea aminte a litera\ilor no=tri asupra unei slove bl[stemate2 care a substituat mai la toate vocalele noastre =i care singur[ ne sile=te a orna aceste nenorocite vocale, qui n’en peuvent mais! cu feliurite c[ciuli, care de care mai cornorate sau mai ascu\ite. N-avem nevoie s-o mai numim; lectorii no=tri o vor cunoa=te. P[n[ când deci va veni timpul s-o alung[m ca s[ sc[p[m de dânsa, s-avem r[bdare =i s[ ne servim pe vrute pe nevrute cu accenturi, ferindu-ne ]ns[ de a abuza prea mult de ele. Ar fi foarte de dorit ca din toate provinciile României alegându-se câte un filolog, s[ se alc[tuiasc[ un comitet care s[ stabileze odat[ ortografia =i prozodia noastr[; =i dac[ s-ar face aceasta =i acei b[rba\i ]nv[\a\i ne-ar face onoare a ne ]ntreba care e ideea noastr[ ]n acest obiect, ne-am m[rturisi simbolul credin\ei noastre literare cam ]n felul urm[tor: Credem ]n origina limbii române =i m[rturisim literele str[bune, dar nu ne plac inova\iile nepotrivite cu natura limbii, =i anume: 1 Urmeaz[: = i fire= te c[ limba lui cea pur[ se ]ngro= i = i se abastardi ]ncât... 2 Vezi scrisoarea XV (Critic[).

,

294

Constantin Negruzzi

1. Nu ne place ]ntrebuin\area consoanelor duple, ce sunt numai o ]nv[lm[=eal[ =i o greutate la ]nv[\area gramaticii. Numai la foarte pu\ine =i rare ziceri str[ine le-am primi ca o escep\ie. 2. Suntem contra lui é pe care ]l socotim numai o ]mplutur[ de prisos, =i nu l-am ]ntrebuin\a decât ca s[ deosebim pluralul din singular, d.e.: eram eé, u eram noi etc. 3. Nu ne putem ]nvoi cu ciune =i cu iune; pentru c[ dac[ avem câteva ziceri cu ast[ termina\ie, ni se pare c[ n-ar fi un cuvânt ca s[ ne lungim toate substantivele cu un cot mai mult când mai ales ea nicicum nu le-ar face mai frumoase =i când ]n latin[ asemenea termina\ii nu esist[. 4. Asemenea chiar sub amenin\are de a fi num[ra\i ]ntre ignoran\i =i rugini\i, nu vom zice: apt, aptiv, respept, carapter, etc. ]n loc de act, activ, respect, caracter, c[ci dac[ am zice aceasta am fi sili\i s[ zicem poate =i n[ciune ]n loc de na\ie, =i cine mai =tie câte altele. 5. Mai credem c[ dac[ d se pronun\[ ca z ]n cuvintele ce deriv[ din latin[, n-ar trebui a se scrie v[zând ]n loc de v[dând etc., pentru c[ de nu era a se p[zi etimologia, era de prisos a relua literele =i a lep[da slovele. Asemenea ni se pare c[ nu e generos a abuza de bietul d. S[ nu facem pre Zoi\a =i pre Zamfira Doi\a =i Damfira, precum nu s-ar cuveni s[ scriem dabala, dimbet, didanie ]n loc de zabal[, zimbet, zizanie etc. Dac[ suntem sili\i ca s[ zicem zeam[ de vard[ ]n loc de curechi murat, cel pu\in s[ nu scriem deam[ de varz[...” Punem cap[t pentru ast[ dat[ acestei observa\ii f[r[ a avea preten\ie de a impune cuiva ideile noastre bune sau rele.

CUPRINS

APRECIERI Pe când palatul domnesc era considerat ca un soi de templu, iar[ domnul ca un soi de Buda nefailibil, C. Negruzzi avea curajul a scoate la lumin[ imagina crunt[ a lui Alexandru L[pu=neanul =i a spune boierilor un mare adev[r:“Poporul e mai puternic decât boierimea!” “Pro=ti, dar mul\i!” r[spunde L[pu=neanu vornicului Mo\oc, ]n scena m[celului din palat, atunci când poporul adunat la poarta cur\ii striga: “Capul lui Mo\oc vrem!” Acel r[spuns al domnului: “Pro=ti, dar mul\i!” cuprindea ]n trei cuvinte o adev[rat[ revolu\ie social[. Prin urmare, nuvela istoric[ fu r[u v[zut[ la palat, r[u primit[ de boieri; ]ns[ ea ]=i dobândi pe loc rangul cel mai ]nalt ]n literatura român[, =i va r[mânea totdeauna un model perfect de stil, de limb[ frumoas[, de crea\ie dramatic[ =i de o necontestat[ originalitate. VASILE ALECSANDRI, Constantin Negruzzi. Introducere la scrierile lui, ]n: Vasile Alecsandri, Opere, vol. IV, Chi=in[u, Editura Hyperion, 1992, p.372. Pline de o muzicalitate des[vâr=it[, pe care numai arti=tii o nimeresc, din instinct, frazele lui Negruzzi dau impresia, rar[ ]n literatura noastr[, a unui lucru care nu poate fi altfel. +i iar[=i ca un adev[rat artist fin =i inteligent, el =i-a g[sit stilul de la ]nceput =i nu l-a schimbat niciodat[. Vremi nou[ au g[sit cu cale s[ creeze o limb[-n loc s[ ]n\eleag[ pe aceea care era gata f[cut[ de cugetarea =i sim\irea secular[ a poporului... Negruzzi n-a fost ispitit, nici cât Alecsandri, de dânsele. Ajutat oarecum =i de faptul c[, ]n veacul nostru, ]n Moldova s-a scris totdeauna mai române=te, el a urmat s[-=i coboare pe hârtie frumoasa sa fraz[ popular[, ml[dioas[ =i solid[.

296

Constantin Negruzzi

Ca ]nsu=iri de fond, Constantin Negruzzi nu e cunosc[tor de suflete. Nuvelele lui de ]nchipuire sunt cu des[vâr=ire banale; lipsindu-i la nevoie materialul de observa\ie, el e silit s[ ]ntrebuin\eze amintirile ce-i r[m[sese din critica sentimentalelor romane ale epocii. Ce p[pu=i f[r[ via\[ sunt Zoe =i poloneza din O alergare, cât de pu\in te mi=c[ nenorocitele eshibene pe care le zugr[ve=te autorul ]n aceast[ din urm[ nuvel[! Dac[ sunt sentimente bine zugr[vite de dânsul, sunt numai acele pe care le las[ a fi z[rite u=uratica vorb[ de saloane. Ce descriitor splendid! }n mijlocul nuvelelor slabe, buc[\ile care zugr[vesc ceva ies ]ntr-un relief palanic totdeauna. Din toate aceste descrieri ]ns[ cele mai frumoase sunt acele cuprinse ]n Fragmente istorice sau ]n scrisorile care ating via\a noastr[ din trecut. Ca pu\ini oameni, Negruzzi a avut sim\ul, foarte rar, al acestui trecut: l-a v[zut. Inima-i a b[tut de b[t[ile puternice ale timpurilor eroice; ]n el a ]nviat cruzimea epic[ a L[pu=neanului, vitejia simpl[ a pl[ie=ilor, toat[ acea sim\ire mai puternic[ decât a noastr[. Vr[jitorul te str[mut[, prin puterea de convingere artistic[ cu care scrie, ]n alte vremuri, ]n vremurile pe care, prin ]n\elegere larg[ =i adânc[, le-a f[cut ale sale.” NICOLAE IORGA, Pagini de tinere\e, vol. I, Editura pentru literatur[ Bucure=ti, 1968, p. 57—58. Muza de la Burduj[ni con\ine nu numai ridiculizarea maniei lingvistice, ci =i satirizarea ridicolului izvorât din amestecul fanariotismului p[mântean cu civiliza\ia apusean[ neasimilat[. Caliopi Busuioc, ca =i cucoana Chiri\a ori Gahi\a Rozmarinovici ale lui Alecsandri, sunt “Zi\ele” epocii de la 1848. Atunci civiliza\ia apusean[ srt[b[tuse numai ]n clasele de sus =i acolo, neasimilat[ nici ]n form[, d[dea na=tere la ridicol, =i acest ridicol, Negruzzi =i Alecsandri, Caragiale ai vremii lor, l-au observat =i l-au redat ]n opere dramatice. L-au redat f[r[ art[, pentru c[ ei nu aveau talent deosebit =i pentru c[ ei erau des\elin[torii ogorului literar =i aveau de luptat cu toate greut[\ile, neavând nimica mo=tenit. Cu vremea, civiliza\ia s-a prins bine, cel pu\in din punctul de vedere al formei, ]n clasele superioare, =i ridicolul superficial a disp[rut: azi ]n clasele de sus nu mai poate fi o cucoan[ Chiri\a. Dar civiliza\ia a p[truns cu ]ncetul, ca apa ]n p[turile p[mântului, tot mai jos, pân[ ce a ajuns ]n mahala, =i azi, mai ales pe vremea când a fost scris[ O noapte furtunoas[, combina\ia ridicol[ de orientalism =i civiliza\ie european[ e ]n mahala.

Negru pe alb

297

Acest ridicol nou =i-a g[sit zugravul ]ntr-un om de un talent extraordinar, Caragiale, care pentru mahala =i “Zi\a” e ceea ce a fost Alecsandri pentru Gahi\a Rosmarinovici =i C. Negruzzi pentru Caliopi Busuioc. GARABET IBR{ILEANU, Spiritul critic ]n cultura româneasc[, ]n Opere, I, Editura Minerva, Bucure=ti, 1974, p. 74—75. Numele lui Negruzzi este legat de obicei de nuvela istoric[ Alexandru L[pu=neanul, care ar fi devenit o scriere celebr[ ca =i Hamlet, dac[ literatura român[ ar fi avut ]n ajutor prestigiul unei limbi universale. Nu se poate ]nchipui o mai perfect[ sintez[ de gesturi patetice adânci, de cuvinte memorabile, de observa\ie psihologic[ =i sociologic[ acut[, de atitudini romantice =i intui\ie realist[. Abstr[gând de la sensul literar, figura eroului e romantic[, L[pu=neanu e genialoid, plin de contradic\ii, un monstru moral, aci supersti\ios, aci impiu, odat[ delicat, alt[ dat[ crud, practic ca unul care ar fi studiat pe Machiavel =i totdeodat[ fricos de dominare. }ntr-un cuvânt, indiferent de arta descrip\iei, Negruzzi a vrut s[ zugr[veasc[ un erou impenetrabil, concurând cu romanticii, care fugeau deliberat de motivare. L[pu=neanu e =i el un om sucit, ne]n\eles sie ]nsu=i. Scriitorul nu face mult[ arheologie. Evenimentul principal se petrece “]ntr-o sal[ de cinci stângeni lung[ =i de patru lat[“, cu lespezi pe jos, s-ar zice ca la Suceava, unde era Sfântul Ioan cel Nou, cu toate c[ scriitorul crede c[ ]nc[ de pe vremea lui +tefan cel Mare scaunul fusese mutat la Ia=i(...). Negruzzi a ]n\eles spiritul cronicii române =i a pus bazele unui romantism pozitiv, scutit de naive idealit[\i. }n cronic[ domnii taie pe boieri =i boierii pe domni =i toat[ durata unei domnii este o ]ncordare de suspiciuni, de uneltiri, de tr[d[ri =i crime. Nuvela ar intra ]n rândul nara\iunilor de asasinate italiene, de nu s-ar fi dat eroului principal o semnifica\ie superioar[. L[pu=neanu e, desigur, un dominat, osândit de Providen\[ s[ verse sânge =i s[ n[zuie dup[ mântuire. El sufer[ de o melancolie sangvinar[, colorat[ cu mizantropie. Echilibrul ]ntre conven\ia romantic[ =i realitatea individului, aceasta e minunea crea\iei lui Negruzzi. GEORGE C{LINESCU, Istoria literaturii române..., Edi\ia a II-a, rev[zut[ =i ad[ugit[, Ed. Minerva, Bucure=ti, 1986, p. 216-217.

298

Constantin Negruzzi

Alexandru L[pu=neanul ... este propriu-zis o dram[ ]n mai multe acte, ]n care un conflict primitiv se rezolv[ printr-o catastrof[. Povestitorul nu apare, ]n desf[=urarea ac\iunii, men\inut[ tot timpul sub ochii no=tri, decât cu rolul =i aproape cu dimensiunile pe care le au ]ntr-o compozi\ie dramatic[. De aceea, atunci când revenim de la nara\iunile scriitorului la scenele dialogate avem impresia de a trece de la auxiliar la esen\ial, de la articula\iile cu valoare artistic[ redus[ pe planul viu al crea\iei. Sunt ]n nuvelele lui Negruzzi =i câteva tablouri, câteva descrieri, cum ar fi aceea a m[cel[ririi boierilor. Dar nici aici scriitorul nu intervine pentru a “spune”, ci pentru a ne “ar[ta”, nu pentru a fi “ascultat”, ci pentru a ne face s[ “vedem”... F[când apel la puterea noastr[ de a imagina (“}nchipuiasc[-=i cineva...”) autorul nu las[ nici o ]ndoial[ asupra inten\iei sale de a prezenta =i nu de a povesti. +i pentru a-=i sus\ine aceast[ inten\ie, ]ntregul pasaj este men\inut la imperfectul indicativului, un timp a c[rui facultate de a evoca mi=carea a fost adeseori pus[ ]n lumin[. Gra\ie acestui timp totul pare a se desf[=ura ]naintea ochilor no=tri... Pân[ =i moartea, care survine totu=i ca o ]ntâmplare instantanee, e ]nf[\i=at[ ca o ac\iune derivat[: “Cei mai b[trâni mureau f[cându-=i cruce”. Prezentând totul ]n mi=care, totul este v[zut. Tablourile nu ]ntrerup deci ceea ce doresc s[ ob\in[ scenele dramatice. Se poate ]n adev[r spune c[ ]n primul plan al nuvelei lui Negruzzi nu se impune nici povestitorul faptelor =i nici povestirea lui, ci numai faptele povestirii. TUDOR VIANU, Arta prozatorilor români, Editura Hyperion, Chi=in[u, 1991, p. 52, 53. Capodopera memorialistic[ a lui Negruzzi este f[r[ doar =i poate Cum am ]nv[\at române=te (1836) cu stilul ei dulce =i proasp[t ca mierea de p[dure, cu humorul ei b[trânesc =i viu, care o situeaz[ ]ntre permanen\ele prozei noastre, dincolo de orice considerent istoric. Nu mai prejos ca semnifica\ie artistic[ se ofer[ =i anecdota paremiologic[ P`cal[ =i Tândal[ (1842), unde paremiologia, aici simpl[ aglomerare, se substituie cu uimitor me=te=ug posibilei trame epice: R[sturnând realitatea cronologic[, ea pretinde a fi istoric plasat[, pentru ca tradi\ia s[ triumfe, ]ntre Creang[ =i Urmuz. I. NEGOI|ESCU, Istoria literaturii române , Editura Minerva, Bucure=ti, 1991, p. 31.

Negru pe alb

299

Negru pe alb sunt scrisori numai cu numele, ]n realitate fiind texte publicistice, cum vor fi peste cincizeci de ani =i multe ale lui Caragiale. Recunoa=terea faptului =i a meritului a ]ntârziat, ]n cazul ambilor scriitori, din pricina prejudec[\ii clasice a genurilor «majore», care a relegat la periferia literaturii, când nu le-a ignorat cu totul, aceste «articole», «]nsemn[ri, noti\e», «]ncerc[ri» sau, cum le-a botezat expresiv Caragiale, «mofturi». Ele au continuat s[ treac[ drept literatur[ de bas-étage chiar =i dup[ ce tabletele lui Arghezi ieri, ori ale Anei Blandiana azi, le-au conferit depline titluri de stil =i de art[.” NICOLAE MANOLESCU, Istoria critic[ a literaturii române, vol. 1, Editura Minerva, Bucure=ti, 1990, p. 202.