Biserica si cultura in Occident, vol. 2

Table of contents :
paul2_Page_001......Page 1
paul2_Page_002......Page 2
paul2_Page_003......Page 3
paul2_Page_004......Page 4
paul2_Page_005......Page 5
paul2_Page_006......Page 6
paul2_Page_007......Page 7
paul2_Page_008......Page 8
paul2_Page_009......Page 9
paul2_Page_010......Page 10
paul2_Page_011......Page 11
paul2_Page_012......Page 12
paul2_Page_013......Page 13
paul2_Page_014......Page 14
paul2_Page_015......Page 15
paul2_Page_016......Page 16
paul2_Page_017......Page 17
paul2_Page_018......Page 18
paul2_Page_019......Page 19
paul2_Page_020......Page 20
paul2_Page_021......Page 21
paul2_Page_022......Page 22
paul2_Page_023......Page 23
paul2_Page_024......Page 24
paul2_Page_025......Page 25
paul2_Page_026......Page 26
paul2_Page_027......Page 27
paul2_Page_028......Page 28
paul2_Page_029......Page 29
paul2_Page_030......Page 30
paul2_Page_031......Page 31
paul2_Page_032......Page 32
paul2_Page_033......Page 33
paul2_Page_034......Page 34
paul2_Page_035......Page 35
paul2_Page_036......Page 36
paul2_Page_037......Page 37
paul2_Page_038......Page 38
paul2_Page_039......Page 39
paul2_Page_040......Page 40
paul2_Page_041......Page 41
paul2_Page_042......Page 42
paul2_Page_043......Page 43
paul2_Page_044_1L......Page 44
paul2_Page_044_2R......Page 45
paul2_Page_045_1L......Page 46
paul2_Page_045_2R......Page 47
paul2_Page_046......Page 48
paul2_Page_047......Page 49
paul2_Page_048......Page 50
paul2_Page_049......Page 51
paul2_Page_050......Page 52
paul2_Page_051......Page 53
paul2_Page_052......Page 54
paul2_Page_053......Page 55
paul2_Page_054......Page 56
paul2_Page_055......Page 57
paul2_Page_056......Page 58
paul2_Page_057......Page 59
paul2_Page_058......Page 60
paul2_Page_059......Page 61
paul2_Page_060......Page 62
paul2_Page_061......Page 63
paul2_Page_062......Page 64
paul2_Page_063......Page 65
paul2_Page_064......Page 66
paul2_Page_065......Page 67
paul2_Page_066......Page 68
paul2_Page_067......Page 69
paul2_Page_068......Page 70
paul2_Page_069......Page 71
paul2_Page_070......Page 72
paul2_Page_071......Page 73
paul2_Page_072......Page 74
paul2_Page_073......Page 75
paul2_Page_074......Page 76
paul2_Page_075......Page 77
paul2_Page_076......Page 78
paul2_Page_077......Page 79
paul2_Page_078......Page 80
paul2_Page_079......Page 81
paul2_Page_080......Page 82
paul2_Page_081......Page 83
paul2_Page_082......Page 84
paul2_Page_083......Page 85
paul2_Page_084......Page 86
paul2_Page_085......Page 87
paul2_Page_086......Page 88
paul2_Page_087......Page 89
paul2_Page_088......Page 90
paul2_Page_089......Page 91
paul2_Page_090......Page 92
paul2_Page_091......Page 93
paul2_Page_092......Page 94
paul2_Page_093......Page 95
paul2_Page_094......Page 96
paul2_Page_095......Page 97
paul2_Page_096......Page 98
paul2_Page_097......Page 99
paul2_Page_098......Page 100
paul2_Page_099......Page 101
paul2_Page_100......Page 102
paul2_Page_101......Page 103
paul2_Page_102......Page 104
paul2_Page_103......Page 105
paul2_Page_104......Page 106
paul2_Page_105......Page 107
paul2_Page_106......Page 108
paul2_Page_107......Page 109
paul2_Page_108......Page 110
paul2_Page_109......Page 111
paul2_Page_110......Page 112
paul2_Page_111......Page 113
paul2_Page_112......Page 114
paul2_Page_113......Page 115
paul2_Page_114......Page 116
paul2_Page_115......Page 117
paul2_Page_116......Page 118
paul2_Page_117......Page 119
paul2_Page_118......Page 120
paul2_Page_119......Page 121
paul2_Page_120......Page 122
paul2_Page_121......Page 123
paul2_Page_122......Page 124
paul2_Page_123......Page 125
paul2_Page_124......Page 126
paul2_Page_125......Page 127
paul2_Page_126......Page 128
paul2_Page_127......Page 129
paul2_Page_128......Page 130
paul2_Page_129......Page 131
paul2_Page_130......Page 132
paul2_Page_131......Page 133
paul2_Page_132......Page 134
paul2_Page_133......Page 135
paul2_Page_134......Page 136
paul2_Page_135......Page 137
paul2_Page_136......Page 138
paul2_Page_137......Page 139
paul2_Page_138......Page 140
paul2_Page_139......Page 141
paul2_Page_140......Page 142
paul2_Page_141......Page 143
paul2_Page_142......Page 144
paul2_Page_143......Page 145
paul2_Page_144......Page 146
paul2_Page_145......Page 147
paul2_Page_146......Page 148
paul2_Page_147......Page 149
paul2_Page_148......Page 150
paul2_Page_149......Page 151
paul2_Page_150......Page 152
paul2_Page_151_1L......Page 153
paul2_Page_151_2R......Page 154
paul2_Page_152......Page 155
paul2_Page_153......Page 156
paul2_Page_154......Page 157
paul2_Page_155......Page 158
paul2_Page_156......Page 159
paul2_Page_157......Page 160
paul2_Page_158......Page 161
paul2_Page_159......Page 162
paul2_Page_160......Page 163
paul2_Page_161......Page 164
paul2_Page_162......Page 165
paul2_Page_163......Page 166
paul2_Page_164......Page 167
paul2_Page_165......Page 168
paul2_Page_166......Page 169
paul2_Page_167......Page 170
paul2_Page_168......Page 171
paul2_Page_169......Page 172
paul2_Page_170......Page 173
paul2_Page_171......Page 174
paul2_Page_172......Page 175
paul2_Page_173......Page 176
paul2_Page_174......Page 177
paul2_Page_175......Page 178
paul2_Page_176......Page 179
paul2_Page_177......Page 180
paul2_Page_178......Page 181
paul2_Page_179......Page 182
paul2_Page_180......Page 183
paul2_Page_181......Page 184
paul2_Page_182......Page 185
paul2_Page_183......Page 186
paul2_Page_184......Page 187
paul2_Page_185......Page 188
paul2_Page_186......Page 189
paul2_Page_187......Page 190
paul2_Page_188......Page 191
paul2_Page_189......Page 192
paul2_Page_190......Page 193
paul2_Page_191......Page 194
paul2_Page_192......Page 195
paul2_Page_193......Page 196
paul2_Page_194......Page 197
paul2_Page_195......Page 198
paul2_Page_196......Page 199
paul2_Page_197......Page 200
paul2_Page_198......Page 201
paul2_Page_199......Page 202
paul2_Page_200......Page 203
paul2_Page_201......Page 204
paul2_Page_202......Page 205
paul2_Page_203......Page 206
paul2_Page_204......Page 207
paul2_Page_205......Page 208
paul2_Page_206......Page 209
paul2_Page_207......Page 210
paul2_Page_208......Page 211
paul2_Page_209......Page 212
paul2_Page_210......Page 213
paul2_Page_211......Page 214
paul2_Page_212......Page 215
paul2_Page_213......Page 216
paul2_Page_214......Page 217
paul2_Page_215......Page 218
paul2_Page_216......Page 219
paul2_Page_217......Page 220
paul2_Page_218......Page 221
paul2_Page_219......Page 222
paul2_Page_220......Page 223
paul2_Page_221......Page 224
paul2_Page_222......Page 225
paul2_Page_223......Page 226
paul2_Page_224......Page 227
paul2_Page_225......Page 228
paul2_Page_226......Page 229
paul2_Page_227......Page 230
paul2_Page_228......Page 231
paul2_Page_229......Page 232
paul2_Page_230......Page 233
paul2_Page_231......Page 234
paul2_Page_232......Page 235
paul2_Page_233......Page 236
paul2_Page_234......Page 237
paul2_Page_235......Page 238
paul2_Page_236......Page 239
paul2_Page_237......Page 240
paul2_Page_238......Page 241
paul2_Page_239......Page 242
paul2_Page_240......Page 243
paul2_Page_241......Page 244
paul2_Page_242......Page 245
paul2_Page_243......Page 246
paul2_Page_244......Page 247
paul2_Page_245......Page 248
paul2_Page_246......Page 249
paul2_Page_247......Page 250
paul2_Page_248......Page 251
paul2_Page_249......Page 252
paul2_Page_250......Page 253
paul2_Page_251......Page 254
paul2_Page_252......Page 255
paul2_Page_253......Page 256
paul2_Page_254......Page 257
paul2_Page_255......Page 258
paul2_Page_256......Page 259
paul2_Page_257......Page 260
paul2_Page_258......Page 261
paul2_Page_259......Page 262
paul2_Page_260......Page 263
paul2_Page_261......Page 264
paul2_Page_262......Page 265
paul2_Page_263......Page 266
paul2_Page_264......Page 267
paul2_Page_265......Page 268
paul2_Page_266......Page 269
paul2_Page_267......Page 270
paul2_Page_268......Page 271
paul2_Page_269......Page 272
paul2_Page_270......Page 273
paul2_Page_271......Page 274
paul2_Page_272......Page 275
paul2_Page_273......Page 276
paul2_Page_274......Page 277
paul2_Page_275......Page 278
paul2_Page_276......Page 279
paul2_Page_277......Page 280
paul2_Page_278......Page 281
paul2_Page_279......Page 282
paul2_Page_280......Page 283
paul2_Page_281......Page 284
paul2_Page_282......Page 285
paul2_Page_283......Page 286
paul2_Page_284......Page 287
paul2_Page_285......Page 288
paul2_Page_286......Page 289
paul2_Page_287......Page 290
paul2_Page_288......Page 291
paul2_Page_289......Page 292
paul2_Page_290......Page 293
paul2_Page_291......Page 294
paul2_Page_292......Page 295
paul2_Page_293......Page 296
paul2_Page_294......Page 297
paul2_Page_295......Page 298
paul2_Page_296......Page 299
paul2_Page_297......Page 300
paul2_Page_298......Page 301
paul2_Page_299......Page 302
paul2_Page_300......Page 303
paul2_Page_301......Page 304
paul2_Page_302......Page 305
paul2_Page_303......Page 306
paul2_Page_304......Page 307
paul2_Page_305......Page 308
paul2_Page_306......Page 309
paul2_Page_307......Page 310
paul2_Page_308......Page 311
paul2_Page_309......Page 312
paul2_Page_310......Page 313
paul2_Page_311......Page 314
paul2_Page_312......Page 315
paul2_Page_313......Page 316
paul2_Page_314......Page 317
paul2_Page_315......Page 318
paul2_Page_316......Page 319
paul2_Page_317......Page 320
paul2_Page_318......Page 321
paul2_Page_319......Page 322
paul2_Page_320......Page 323
paul2_Page_321......Page 324
paul2_Page_322......Page 325
paul2_Page_323......Page 326
paul2_Page_324......Page 327
paul2_Page_325......Page 328
paul2_Page_326......Page 329
paul2_Page_327......Page 330
paul2_Page_328......Page 331
paul2_Page_329......Page 332
paul2_Page_330......Page 333
paul2_Page_331......Page 334
paul2_Page_332......Page 335
paul2_Page_333......Page 336
paul2_Page_334......Page 337
paul2_Page_335......Page 338
paul2_Page_336......Page 339
paul2_Page_337......Page 340
paul2_Page_338......Page 341
paul2_Page_339......Page 342
paul2_Page_340......Page 343
paul2_Page_341......Page 344
paul2_Page_342......Page 345
paul2_Page_343......Page 346
paul2_Page_344......Page 347
paul2_Page_345......Page 348
paul2_Page_346......Page 349
paul2_Page_347......Page 350
paul2_Page_348......Page 351
paul2_Page_349......Page 352
paul2_Page_350......Page 353
paul2_Page_351......Page 354
paul2_Page_352......Page 355
paul2_Page_353......Page 356
paul2_Page_354......Page 357
paul2_Page_355......Page 358
paul2_Page_356......Page 359
paul2_Page_357......Page 360
paul2_Page_358......Page 361
paul2_Page_359......Page 362
paul2_Page_360......Page 363
paul2_Page_361......Page 364
paul2_Page_362......Page 365
paul2_Page_363......Page 366
paul2_Page_364......Page 367
paul2_Page_365......Page 368
paul2_Page_366......Page 369
paul2_Page_367......Page 370
paul2_Page_368......Page 371
paul2_Page_369......Page 372
paul2_Page_370......Page 373
paul2_Page_371......Page 374
paul2_Page_372......Page 375
paul2_Page_373......Page 376
paul2_Page_374......Page 377
paul2_Page_375......Page 378
paul2_Page_376......Page 379
paul2_Page_377......Page 380
paul2_Page_378......Page 381
paul2_Page_379......Page 382
paul2_Page_380......Page 383
paul2_Page_381......Page 384
paul2_Page_382......Page 385
paul2_Page_383......Page 386
paul2_Page_384......Page 387
paul2_Page_385......Page 388
paul2_Page_386......Page 389
paul2_Page_387......Page 390
paul2_Page_388......Page 391
paul2_Page_389......Page 392
paul2_Page_390......Page 393
paul2_Page_391......Page 394
paul2_Page_392......Page 395
paul2_Page_393......Page 396
paul2_Page_394......Page 397
paul2_Page_395......Page 398
paul2_Page_396......Page 399
paul2_Page_397......Page 400
paul2_Page_398......Page 401
paul2_Page_399......Page 402
paul2_Page_400......Page 403
paul2_Page_401......Page 404
paul2_Page_402......Page 405
paul2_Page_403......Page 406
paul2_Page_404......Page 407
paul2_Page_405......Page 408
paul2_Page_406......Page 409
paul2_Page_407......Page 410
paul2_Page_408......Page 411
paul2_Page_409......Page 412
paul2_Page_410......Page 413
paul2_Page_411......Page 414
paul2_Page_412......Page 415
paul2_Page_413......Page 416
paul2_Page_414......Page 417
paul2_Page_415......Page 418
paul2_Page_416......Page 419
paul2_Page_417......Page 420
paul2_Page_418......Page 421
paul2_Page_419......Page 422
paul2_Page_420......Page 423
paul2_Page_421......Page 424
paul2_Page_422......Page 425
paul2_Page_423......Page 426
paul2_Page_424......Page 427
paul2_Page_425......Page 428
paul2_Page_426......Page 429
paul2_Page_427......Page 430
paul2_Page_428......Page 431
paul2_Page_429......Page 432
paul2_Page_430......Page 433
paul2_Page_431......Page 434
paul2_Page_432......Page 435
paul2_Page_433......Page 436
paul2_Page_434......Page 437
paul2_Page_435......Page 438
paul2_Page_436......Page 439
paul2_Page_437......Page 440
paul2_Page_438......Page 441
paul2_Page_439......Page 442
paul2_Page_440......Page 443
paul2_Page_441......Page 444
paul2_Page_442......Page 445
paul2_Page_443......Page 446
paul2_Page_444......Page 447

Citation preview

Jacques Paul �ISEICA SI CULTUR IN OCCIDENT A

'

JACQUES PAUL L'Elise et la clture en Occident

n. L'eveil evngelique et les mentaites religieuses © resses Universitres de France

ISBN 2 13 039582 1

FINTATA DE GENUL RoNIEI PIN TNISTEwL CULTUII

. CrE

Toate dreple asupra prezentei editu in sint rezevate Editii Meridiane . ISBN 973-33-0321-6 ISBN 973-33-0319-4

limba romna

JACQUES PAUL

BISEICA SICULTUA IN OCCIDENT -,

secolele IX-II Vofumulll

Trezirea evanghelica �i mentlitatile religioase Traducere de

Elena-Liliana Ionescu

EDITUA MEDE 1996

Pe copea:

igel e?d dn ore ?. cee pau Vini ApcaUpsalui Beas Mijlocul sec. l X-lea New York

Coperta coleciei: FLdEA TUTUNU

Catea a para

Reiasterea din secolul ,

l II-lea

De la concordatul de la Worms pna la s[r�itl se­

collui l II-lea. viata Biseicii pare plina de contraste. ce fae generlle nesigure �i

probabl abuzive.

De-a lungl intregii peioade. autoitatea pape! asupra

episcoplor. c1eiclor �i e1uguor pare sa se intIreasca

peste inreg Oeeidentl latin. Concilile. pe cre pontiii Ie

orgzea in jul lor. lusrea aceasta recnoa�tere a

unei puteIi supeioare pll nsamblul de episeopi. Fapl implica 0 indatoire de supunere ce este aeeeptata [ra

prea mre uda. Din aceasta cauza. unitatea Biseieii se pereepe in mod obi�nuit mult mai bine. Uneoi. se eon­

stata 0 unaimitate niciodata inalnita ininte. Aeeasta

este data de eoeziunea ideologiea mai mare,. deorece

temele ec1eziologice regoiene au ie�it invingatore �i eon­

stituie acum refeinta eomuna a intregii Biseici. Cu toate

aeestea. opinia episcopatului re 0 vlore considerabla.

Consimlmntl erdinlor �i l episcoplor apre nece­

sar pentru 0 guvernre normala �i obi�nuita a Biseicii.

Este compensatia uicii Biseieii �i a centrii sle.

Pe sC, autoitatii indiseutabile a papei i se adauga apro­

brea indispensabla a ?relatilor. Autonoia proincilor

ec1eziastiee este 0 aintire. totu�i niei iata eotidiana a Biserieii niei mile evenimente nu inregistreia pur �i

simplu victoria papalitatii asupra partieularismelor.. Relitatea estemi supla. Ea este aeuta dn nunte. dn

5

relatii umane, din c olaborare, din b un avointa �i din autoritate . Situatia p ap litatii apre, in anuite cazui.

precara, deoarece eliberarea sa de sub tutela puteilor

laice poate sa ie repusa neincetat in discutie. Grn tia intregului episcopat este atunci de 0 importanta itala.

Rapotrle paplitaii cu printu �i c u regii sunt foarte

variabile . Exista ciocniri d e stul de vii �i p eioade mai calme . Furtunile sunt cel mi adesea de scurta durata. Nu se intampla la fel cu i mp ratul

Dupa concordatul de

la Woms, otr l III-lea �i Corad l III-lea, candidatii .

clericilor la regalitatea Germaniei, intretin rapotui foarte amicale eu Ro ma

Incoronarea

lui Frederic Brbarossa

presupune din nou co mpromis urile insficient elaborate �i abia invatate.

.

In

concluzie, pei oa d a scurta de pac'e,

dinre 1124 �i 1152 , poate sa ap ra numai ca 0 p rnteza

ilauntrul unei iaditii bine stabilite de confruntt io­

lente. Aceasta colaborre dintre Impeiu �i Biserica, cre contine c eva exemplar �i face sa reinvie vechile itui,

pastreza 0 fota de atracpe p rofunda Aceasta epoca pre

sa ilustreze i mp li n ir e a vechiului ideal care, in aceasta .

perioada, capata 0 credibilitate politica sigura. Eista, in curia romana, ptzani interesati sau convin�i de lina cu Imp eriul. Ace�ti c ardinali c onsti t u i e 0 p artid a ger­

mana. Dimpotriva, colictul cu Barbarossa incita Roma

sa reinnoade tradiile gregoriene �i legaturile cu iatii de zle negre. Aceste alternative confera guventi Biseicii in mod neplacut 0 tenta din ce in ce mi politica.

Aceste evenimente ocupa 0 pte a aciitaii diploma­

lice a curiei roman e , in reme ce problemele sict reli­ gioase sunt numeroase �i complexe. Aceasta imp ot molre a Ro mei in d i s p u t e l e internati o n al e nu raman e fara consecinte. Papalitatea i�i pierde progre siv creditul p e care il dob a n dis e p rin su stin e r e a activa a cel o r m a i intransigente i�ct reformatore. Cu siguranta, reforma ponticla nu este opriii. Ea se

continua, lent �i metodic, in toata cre�tinatatea. Parun­ d erea idealurilor gregoriene este, c e rt, fap tul esential.

Apaitia ordinelor religioase noi este de 0 impotanta cu totul s p e ciala. Stu dii, foarte numero a s e , au fo st con6

sacrate iecarei institutii. Or, r fi important sa c1aicm

rap oturile pe cre Ie inretin aceste i�ct cu spitul de reforma �i p incipile s le. Istoia reinnoii rei g ioase r ca�tiga astfel in claritate. Noi e igente apr pe ntre g pr­ cursul secolului l II-lea. Ele dep a�esc cu mult obiec­

tivele pe cre �i Ie xa s er a gregorienii �i imp ica prore siv in s itutiile cele mi prestigioase Mi�crea este rapida, i ar .

auto rit atil e 0 pot ur m ar i cu greu, atat episcopii cat �i papa. Dihoto ia clasica dinre ierarie �i inspraie, din­

tre stucturi �i inipativa este penu un timp vertcata. 0

it litate sidenta �i c1ocoito re nu inceteza sa creeze

apripa de noi probl eme Viata intelectuala insa?i e s te cuprinsa de un sulu pu ­ .

teic de rennoire. Se folose?te de multa reme temenul de r e n a ? t ere pentru desemlarea acestui fenomen. Se

poate accepta acest cuvnt consacrat acun pin folosre. Toate formele gndirii, le epimti ?i le viepi spitule

prim e s c un nou impuls. Legaturile a e e s tei actiitati

eu

restul istoiei, socile ?i religioa s e nu sunt totdeauna i­ ,

zibile. Sunt ehir mi putin deeM in seeolele preeedente. Eist a

.

in aeest domeniu, 0 in d ependenta a vietii spii­

tului ce este mlt m ai mult mata.

Este eert ea refoma pontifi e la a contibuit la redu­

cerea raporturilor stricte pe care spiritllul Ie avea eu tem poralu l. Biseriea

d o b and e? te din aeest r eg i m 0

auto noie mi mre. Intelectualii, cre snt eu topi cleici, e a?t iga acum posiblitatea de a-�i continua, indep e ndent, propriile lor

ee rcett . Din aeeasta caza, orizontul reli­

gios �i socil al acestor lucrt este m ai putin aprent.

Eista in opera lui Abelrd cercett tehnice care sunt

urmarea indelung re leetata a elueidarii eo n eepteo l r. Concluziile nu au in mod obligatoriu 0 semnficape reli­ sta 0 Iozoie in sensl propriu l ter­ gioasa i mediata E i

m enului

Se pot face ace lea�i remarci i n le g a tu r a eu .

.

ratatele de teologie �i eu operele spit ule Intepretrea

istoiea se e ulle sa nu ie in di screa.

.

Daca se adaug a ca, in acest secol atat de profund

patruns de reinoire

,

raditiile caroi ngiene nu sunt pier­

qute toate, din vedere, ca eisa picl is me locale �i 7

ca, la fel ca n inreaga s)cietate feudala, problemele de persoane sunt uneoi deterinnte, vom putea atunci sa ne convingem de dficultatea cre eista in a face cnos­

cum in puine cuvinte 0 relitate aat de complexa.

I Biseica inre reforma si schisma ,

Moartea lui Calixtus al II-lea nu marcheaza nici 0 l II-lea,

schimbrede oi enre Succesol sau, Honoius .

fusese asociat,· sub numele de ambeto de Ostia, la toate negocierile ce au avut ca rezultat concordatul de la Worms. Este un reformator moderat, foarte priceput sa proite dintr-o situatie noua. Inocentiu al II-lea, cre ii

succede, apre electorilor sm, apoi regilor ?i prnilor ce 1

re:unosc in ciuda schismei lui nacletus, drept cel mai apt, prin calitaiile sale religioase, sa continue reforma Biseicii, acum, cnd au fost inlaurate obstacolele politice puse in calea acestei intreprindei. Sfantul Bernrd ?i Sfantul Norbert, care au facut atata penru cauza sa, Ii aduc grantia unei sfinienii simtite deja de locuitoi, �i sprijinul ordinelor religioase; pline de dinaisml primei lor expansiui. legerea lui Eugeniu al III-lea, dupa doua scute pontificate, cofirma aceasta tendinta, din moment ce, prin el, un cistercin rca pe catera Sfntului PeU.

A. PAPAL1TATE S1 EOA EVNGHELICA ,

,

Refoma pare din aceasta caua sa reaca de la progra­ mullui Grigore al II-lea �i allui Urbn l II-lea la vederi

mi ap rop iate de concePtiile Sfantului Bernrd . Papali9

urm are ? te in mod evident mi?carea generala a re li gi o as e , nu fara diicultati. d e o ar e c e , inainte d e sf 1r?it ul acestei prime jumatati a secolu lu i . numero?i sunt ce i care. chiar �i pna la 'cel mai inlt nivel, raman legati de c ele mai tra diti o na le atitudini. Ac ea sta divizre intre vechi �i modeni pre eidenta in momentul alegerii lui Innocentiu al II-lea. ?i c o nrib ui e in mare m asu r a la schisma. Victoria partizanilor lui Inno ce niu l II-lea r ata ca paplitatea rmne le gata de spitl de refoma. Ain l N-lea. cre usese abate l congregatiei canonicilor de la Sint-Rf. apaine aceleia?i stt de spit. l e�andru l III-lea. a cui le gere este insotita d e 0 schis.a, este recu no scut imediat de cister­ ci en i . chiar in Ger man i a . un de acest gest p o ate costa scump 1. Aceas. c olab orre increiitoare inre cis ter c ieni ?i papitate coninua pana 1. sfr?itl secolului �i chir dup a aceea. Innocentiu l III-lea face apel la 'ei penu a pre dica in lbigensa, srcina penu care a b au nu pr a i prea bine pregaiti. ta t e a

se ns ib il i t atH

Pe scurt, dadi se ia in c o nsid erare istoria Biselci in se­ colul al II-lea, iluenta cister cin a este clra incepnd eu schisma lui Anacletus din 1130. ?i se adan e e?te pe prcur­ suI nregului secol. Aee;;ti clugt pr sa se b ucure de cea mi mre consideraie la sfr?itl secolului, ntr-un moment in care probl e mele cre se pun Biseici sunt evident fote dfelte, dac a r i sa lum in clcul dor devoltarea erezi­ ilor. Or, n ac easta societate a secollui l II-lea, pe cle de transformre rapi da , idell cistercin, desczator de du­ muri n jurul lor 1100-1110, este inca nou catre 1130. Ininte de ijlocul seeolului, este insa in intziere fata de sen si b litatea rel igioasa ee prevl ez a in o ra ?e . FUnd prea peneabla modellui cistercian, paplitatea pierde progresiv initiaiva �i conducerea i?cii de refona. insu�i papa nu pare refractar fata de exigentele religioase nou a p a rute . Pi'ea pe cre lexndu l III-lea 0 face unei delegai din Vau dois venita Ia Conclil de la atern o , din 1179, demon­ sreza acest lucu destl de bine . Cria romna este mi I

T. EUT�R,

pas

Zstezeser. nUG, t.

Edikt fidrich Barbarossas gegen die 84, 1976, pp. 328-336. 10

nencrezatoare �i se multume�te eu 0 rez eva p u d ena lu­ zile batjocoitore ale lui Gauier Map ne spun mlt d es p re cecitatea savantilorl. Acest consevatorism ezita din ce in ce mi puin sa re � u rga la represiune. Ponficatul lui Lucius l III-lea mrcheza 0 etapa in acest dome iu pin publicrea blei Ad Aboendm2. A�est papa, cre a fost piit n fr aia de ugaciune a cistercienilor de Sfantul Benrd i n su�i �i cre este 0 persoana de 0 mare igore religioa sa, nu ezia sa faca apel la bratul seclar penu a-i p edep si pe cei pe cre Biseica i-a judecat drept retici. Inoceniu al III le a nu re in plus deeat dibacie �i igoare, �i 0 capacitate de a t rage foloase penu b inele Biseicii din toate iiiativele, ceea ce lip sea predecesoilor lui de la sfr�itul secolului l II-lea. .

,

-

Penu a considera a�a cum se cuine secolul in devol

­

tarea sa, rebuie sa spunem ca acum se rece de la igro­

sul impuls reformator lli Urbn l II-lea,

eu eapacitale

sle creatore, la un progrm mi cistercin ca inspiraie,

cre, la randul sau, las a locul u ne i actiuni defensive.

C o n ceptia de reforma se prelunge�te, se m o d ific i �i se

impotmolelte.

.

1120-1150, reforma Biseicii ramne o_ p reocu­ pre permnenta, ra s p ndi ta pe scra lrga in ntr eag a in anii

creltinatate latina. Initiativele sosesc acum d in toate

direcile. Papliatea

rmne in

ijlocul tuturor acestor

proiecte ca autoritatea suprema Remodelrea programu .

dointelor

­

cIug u or �i le clei­ clor, aduce acum criici cu prire la cia romna �i la

lui refomator, coform

guvenrea pon iicla Ele dein mai a spre pe masura ce .

av a nsam in secol. De data acea st a nu este vorba d e 0

polemica intreinuta

de

' pri nti sau de ereici, ci de rezeve

eprimate de spite reliioase cu coningeri prof unde Ei critica complezenta papei in ceea ce Ii pivelte pe regi, .

lentorea sericilor. mora�rile cuqii ponic le. aidi­ tatea �i insolenta cuilillor. Aceste criici, ce devin din 1 J. GONNT, a gre et l'oevre de Va des ds a radi­ ton hstoque et seon es demieres recherches [849}, Vados. pp.87-109.

2 4 noiembrie 1184. 11

ce in ce m ai vehement e . in reme ce Sc aunul p on tic al este in pemnenta ocupat de p apii consacrati cu t ot ul coninuii refomei. rat. nepoirea crescanda dintre guve rn are a Bisericii li op in iil e cele mai avansate. La d re pt vorbind. f aptul in s ine con stituie parere a opusa cenr alizuii pontiic ale. im atul recunoscut Scaunului romn li i.tevenia ciei in toate problemele de ore­ cre imp otnta fac sa rzbata pna l a acest n ivel toate dec eptile . Or. eide nt. cre�ti nat atea nu este in masunl sa-i saisfaca neintriat pe cei m ai zelo�i dinre cleicii li clugii l cror idel puiic at nu tine seama de cele mi elemenre greutai. ip s a de re alis m prevlea �i. dupa e a. ine din nou caderea.

Lucrrea De consideratione ad Eugenium papam a Sfntului Benrd e ste . din acest punet de vedere. olucrre cap i t a L D -e stina t a un u i papa car e a fo s t c a l u gar la Clvax. ea in c e rca sa sta b lea sc a 0 regul a de co mpotre ?i sa-i funzeze un model. Este un tra tat destulde apropiat de mo d e1 el e scise p entu pinti. Eista deja de mai multa r e me$ o intr e aga literatura despre indatoririle c1eicilor ?i cele ale prelati l o r . Sintul Be rnard. care se in spira din a ceast a . 0 fo lo se ?te mlt mi p utin dedt Sfnta SCiptura. EI a recurs in pincipl la vngheia lu i Matei �i la a ce ea a lui loan. �i la Pi ma Epi s t ola ctre Cointei. De consideaione trateza despr e papa ;;i p ute rile sle. despre subordonaii �i a nturj ul sau �i se inch e ie pinr-o lunga paralela intre Bise ic a de pe pmnt �i c e tatea celesta. Or. in ciuda uneiformulari cel mai adesea generale �i

abstra c t e. citica este cu greu volata. Papa nu reb u i e sa caute sa-i don e pe oneni. ci sa-i slujeasca. Nu-i reine lUi rolul de a face pe impratul. A uto rita t ea sa rebu i e sa ie asemn ato re celei a Aposto llor . care nu aveau drept rme de cM un spiit ierbinte ;;i un cuvnt ilacrat. In legat u ra

cu cuia

ro m n a �i

organele guvenni apostolice. Sfntl

Benrd folose;;te inca ;;i mi puine menajamente l .

Est e 0 refere brutla la eigentele evnghelic e . Aceste 1

Lueriea De consdeaione a fost seisa dupa legerea lui l II I - lea ca papa. Cartea a II-a este inceputa in ilie 1148, C iea a III-a, dupa octombie 1151. Ctea a V-a s-a incheiatin 1152-1153. Eugeiu

12

idei sunt coforme cu inspirapa reigi oasa a acelor vremi cnd spitul de refoma se inclina spre radicalism. Efectiv, , in De cosideaone, referirle la Nol Tesment spijina un efot de restaurare a ietti Bisericii priiive. Suntem deja depte de progrm ul de eliberre a Bisericii de sub tutela laicilor. Impu l sul moralizator g re g o r i an este d e op ot riv a depalit n mre masura Or, nu es te deloc sigur ca Biseica poate i cond u s a in ac e st mod, ea neiind 0 mre mnasre. Rationmentul, d estul de teoretic l ac es tor noi reformatori, igno ra necesitale luii. Penu ei, nimei nu se po ate eli­ bera de indatoile pe care Ie impune morla, ir comple­ zent a e ste vino vata .

.

Radiclismul evanghelie, ale earui surse sunt orto­ " doxe, se devolt. pana la schisma ?i erezia prin valden?i . Este de fapt un mod de iata, ?i nu un program de guver­ nre. Diferenta este neta. Fata de asemenea exigente, eapaeitale de reforma le paplitaii sunt reduse

?i ace­

la�i lueu se intmpla eu canoanele concliilor. Se obseva

inca de atund faptl ea inspirapa religioasa �i guvenrea

Biseieii sunt doua lueui dferite. Exemplele de iata nu

in de la Roma.

De asemenea, in mediile evanghelice oamenii pot fi

des�ul de u�or convin?i de coruptia eurtii pontiic ale ,

unde totul este 0 problema de iniga ?i de bni. Numai papa este deasupra aeestor critici. Aceas. tema in cre ,

opozitia este atM de iolenta, devalozeza din punet de vedere religios ierrhia. Fote raspndita, ea este in aee­ la?i imp nereapta ?i exagerata. Sensul aproape peioraiv

pe cre l capata termenl de preiat este, din acest punct de ved ere, cat se poate de semficativ.

B.

PYEA POTIFICA Dupa fulgurantele rmaii le lui Grigore l II-lea in

legatura cu puterea pontificla, succesoii sai au intre­ pins un efort inde lu ngat pentru a o bti n e recunoa?terea, *

Se numesc asfel adepii lui iere Vldo (N.r.). 13

totala sau Paila,.,a acestor revendici de catre episcopi �i printi. Secoll l II-lea cunoa�te duuzarea idelor gre­ goriene in intreaga cre�inatate latina, chiar daca feno­ menul este duicil de urmit. In acela�i timp, reiecia s-a continuat, penru a Ie pune la punet, a Ie devolta �i a trage de aici noi concluzii. Traditionala deja, aceasta problema suscita un interes sustinut din multe motive, . amt pracice cat �i" teoretice. Inteveniile romne in problemele bisericilor locle, ce sunt din ce in ce mi numeroase, necesita jusifici. De aceea este invocata ra i ncetr e autoritatea pontifului.. eei cre a�teapta noi refome �i conteza pe autoritatea pontificala pentru a invinge rezistentele insista asupra drepturilor Scaunului apostolic. Exista in special pro­ bleme teoretice. In ceea ce prive�te acest capitol ca ?i altele, juri?tii �i teologii trebuie sa tina seama de per­ feetionarea metodelor de rationament �i sa->i adapteze demonstratiile la exigentele aeestui se e ol Or, puter e a pontfiela este ineriinata de ideologiile de stat pe cre redeseopeirea dreptului roman Ie reinie. Dupa 1150, suveranii pr mai gelo�i pe autoritatea lor, dec at predece­ sorii imediati. Faptul e s te evident in Ger m a nia �i in ngia �i se mnifesta mi rziu in Frnta. Vocabularul folosit in mod obi�nuit pentru a trata d e spre puterea pon tiicala e ste ade s e a nesigur. eel radiionl nu reiecta totdeauna ransfomnle rele, eel nou cuprinde. uneoi, idei mai vechi. Eista ziui gene­ rale �i t eoreti c e care j al o neaz a e volutia gandirii li nu inspira eu adevarat administratia romana. Eista deo­ potriva 0 practica le crei acte suc e esive nu pr totdeau­ na legate de un cop de docine. .

Sunt numero�i autorii cre folos e s c n epresia

penido potestatis 1.

secolul

l

II-lea

Formla, ce era cunoscuta in

1 Fomla, dimpotiva. se ala in opera canonica a li Yves din Chres. Plenido potesatis nu desemneaii decat puterea pon tiicala asupra Bisericii. chiar la Inocentiu al III-lea. M. MAC CARRONNE. Chiesa e Stato nella dottrina di papa Innocezio III. Roma. 1940.

14

El Mediu timp utu , se gase �te la Pseudo Isidor, in decre­ tes, ceea ce i co fera drept de cetateie. Totu�i, este igno rata de lucrrea Regsre a lui Gigore al II-lea. Dupa toate ­

probablitatHe, aceasta fimatie capata un sens mai exact la acea data, n co mparaie cu dr eptul feudl 1. 1iterea deplina apatne acelora care i�i pas�ea con diia pn ei �i nu ptn con ce s ion a r e a unei feud e . Int e l easa astfel, formula pre­ supune ca papa nu-�i datoreza puterea imnui, de cat . lui Dumnezeu insu�i. Cel care are putei de pline este suvern �i e m i t e j u d ec a ti pe care nimeni nu Ie poate reforma din moment ce nu eista nstnta de ap e l . A�a se ntmpla �i cu puterea ponicla.

In plus, niic lU ine sa iiteze puterea poniicla

asupra. tuturor bisericilor locale. Puterea sa jurisdic­ ti ona l a - cea a

obiceiului

- se e xerc it a asupra fiecreia

dintre ele, el fUnd d in ac e st pu ne t de vedere episcopul

inregi, a?a cum scie Sfntul Benard in De consi­ deaone. Mis iun ea sa ii cofera 0 slujba �i 0 uncie cre il pun in seiciul cre�inatatH. Aceasta putere uiversl a este un ica n fell sau. Papa o detine in cl it at e a sa de succesor llui Petru ca episcop l RomeL Ince p nd din epoca gregorina, teologii au obi­ ceiul sa i nsi s t e asupra rolului bisericii de la Roma ca mama a celollte biseici , deorece ea re isiunea de a Ie conirma in credinta. De aC eea conducatol sau este in mod obi�nuit nuit ical lui Petru sal chiar icaul lui Chistos2• Aceste fomu le de cncelie sunt suscepti­ ble de a prii accep?uni dfeite, mi mlt s au mai. p utin luii

exacte, dupa contet.

'

Alexnru l III-lea, Ula reme profe­ sor la �colile din Bologna, ne permite sa cu noa �tem in acela�i imp idele �i practica ce sunt· supeiore cieL Papa este intrnsigent in pii nta reptuilor Scaunului apostol ic . EI este pml in Biseica , ir p uterea sa e ste Pontficatlli

. 1 G. POT, Plena potestas and consent n medieval assem­ blees, n radito. 1943, pp. 355-408. 2 M. ACCRRONNE. a teoga del pmato omano nel se­ co.o l. in e Istizioni ecclesstche 1 437) , pp. 21-122.

15

peste tot ce a a obice iului

in plus, el este succesorul

drect, ceea ce inseamna ca ierrhiile locale nu-i pot ii­

ta exercitrea.

.

In s;;it, misiunea sa prive?te Biserica

universala. Practica relecta cu exacitate teoria. Astfel,

Ie comunica ii­ Fredeic Brbrossa ca el este singuul cre re autoritatea sa hotarasca convocarea unui concliu, cel pe cre imparatul rea sa-l reuneasca la Paia este nelegal ?i schism atic supra acestor puncte fun d a mentle, pe par­ cursul intregului pontificat nu se si mte nici 0 schimbre . lexandu al III-lea folose ? te pentu desemnarea lui titlul de "vicaul lui Peu", ceea ce impl ica 0 refere la B i se iea primiUva ;i tine seama de rolul sau p ast oral dupa legerea sa, lexanu l III-lea ?lor lui

.

.

Nu-l folose;te nieiodaa peeel de "iellui Cistos", ee

r prea mi eur:d ea 0 prelungi re a funcilor impei le ,

a?a cum au fost ele exercitate cndva de impratul bizan­

n, apoi de Crol eel Mare ?i dinastia O ttoriana Aeeasta

alegere pare le gata de un sens mai iu l evnghelismului .

?i comporta 0 mai mare prudenta in privinta a ngaja­

scut, deosebirea dintre cele doua domenii este cu mult mai bine perceputa decat in epoca lui Grigore I II-leal. Rena?terea reptlui roman conlbuie, mr-o masura impoanta, la ° deinre mi igroasa a puterii ponfic le in Biserica. El joaea in mod .evident un rol impotant in mentelor in iata lumeasca. Pe

afirmarea eirculaie

s uveranitatii

pontificale. Astfel, repunerea in

a adagilui qudqud pncpi pacuit hbet vgo­

re. ce dadea imparatului reptul de a legifera, atribuie nr-o masra mai mare papei ° putere pe care Bise i ea i o recuno?tea dej a ra ca in aeest mod sa 0 mtemeieze de drept. De acum maiDte, capacitatea sa pre fndmenla �i radicla lexanu l III-lea considera un lucru bn sa ntreasca eu autoitatea sa eanoanele Conelilui de la Tours �i pe cele ale Conciliului de la Laterano, tinute, -

,

.

1 Unii contemporani folosesc "vicaul lui Christos". Este

czul lui lON DIN SLISBURY, in PL, 199 c 217, THOAS

B EC KET, in PL, 190 c 443, C 452; GERHOH REICHERSBERG, De Invesgatione Antichist. I, 19.

16

DE

totu�i, �i unul �i eelllt, sub eondueerea sa. Pe preursul ponfieatlui sau, numeroasele sle deerele, ee rateza toate subieetele posible, arata ea el se folose�te in mod obi�nuit de citatea sa de legislator. Aceste practici sunt la originea unui nou drept in Biserica, ce -se bzea. pe puterea papei. Codul lui Iustiin recunoa�te dreptul de a face recurs la o instanta superioara. Transpus la Biserica, el j us tifiea �i dezvolta apelul la papa, binecunoscut deja. Alexandru l III-lea, cre vede in aceasta in mod indis c utabil un aribut al suveritatH ponticle, se straduie�te sa r�duca obstacolele po litic e �i re ligio a se la exercitarea reala a acestui drept Astfel, la in trev e d erea de la Avranches, unde Ii i m p une 0 peitenta lui Heic l II-lea Plantagenetl din cauza ucideii lui h o m as Becket, el prefera sa obtina acest drept de apel, care Ii mare� t e au toritatea asupra Bisericii ngliei, mai degraba decat 0 modiicre a cutumelor ce ii supun sict pe episcopi regelui Dreptul roman presupunea apartenenta la ac e ea�i CQ­ muitate umana, definita de cul tura, legi �i guvenare. Re­ na�terea sa intare�te in Biserica un sentiment echivlent celui de apartenenta la aceea�i comunitate, cre�tinatatea. Contribuie, in plus, la dezvoltarea orga n e lor guvernarii. lexndu l III-lea cofera curiei 0 orgzare pll cre ea i�i asuma adisrarea centrla a Biseici �i inde sa-�i rezeve un numr crescnd de probleme. Din acest punet de vedere, pontiicatul sau mrcheza 0 data impotanta in transfor­ mrea Scaunli apos tolic in monrhie poniela .

.

.

Autoitatea papei se exercita in mod egal asupra lumii. Toi ere�iii, ara exeePtie, i datore. aseulre, �i niic din eeea ce fae nu este indiferent penu mntrea lor. De aceea nu este ipsita de dficultate delimitarea tempqra­ lului de spiritual. In seeoll l II-lea, se fae efoturi in acest domeniu. Ca mo�teire dn epoca gregoriana, teologi emit rationamente asupra exercitarii puteii, mai mult decal asupra natii sale. Ei se ferese eel mai adesea de abordarea domeniului teoretic �i fac eforturi. sa arate numai ce reine Biserieii �i ee appne impeiului. In lipsa unor discursuri generale despre legaturile 17

Bisetcii cu societat�a ciila, rebuie sa ne

mltumim cu

analiza paiala a puteti de coercitie ?i sa ne refetm la pracica acesteia.

Teota celor doua spade nu este ipsita de vlore. Ea se bea pe

n verset dn vanheia dupa Sfltl Luca �i

lte cateva tete din Vechil prenta ca 0 poiidi erasa din

pe

?f Noul Testament �i se

Sflta Sctptral. Apos­

to.lor care Ii arata doua spade, Christos Ie raspunde: "destl". Autoii rag, n aceasta conclia ca eista doua putert, una matetala �i alta spirituala. Spada matertala rebuie sa-i pedepseasca pe cei rll �i aptine ptntului,

cre indepline�te asfel justiia lui Dunezeu. n aceasa

actiune indirecta se poate justifica folo s i r e a armelor.

Cella spada este spitula �i rene de rept Biserici. ' Ea desemnea puterea sa de cons ngere ;;i in pimu l

rand

excomicarea2•

Neintelegerile incep de la folosirea spad e i

Ptizanii conse

imparatlui nsista penu seprrea puteilor ;;i, in

t

.

­

cinta, penru indep enden a pintlor. Ptnii preotiii

apreciza ca regii rebuie sa raga spada penu slujirea

Bisetcii ?i sa ntena n favorea sa penu ca sentintele s ale sa nu ie ne soc otite3. Cle ricii pot a s tfe l s u stine

desenrea la putele cile a

celor pe

cre ei mea sa-i

combata. Sistemul cuciadei se inserea pefect in aceste docine. in plus, ele deschid calea penru 0 eindere

opraiunlor namate

a

impoiva tutror ne credin cio� ilor,

ereticilor �i du�malor

Bisericii.

Cre �tere a ereziei favori­

zea aceasa de,iere a cruciadej't. Papaliatea pune n ce

in ce mai mult pret pe colaborrea

pi ntilor in aceasta

I LUCA, II, 38. � Teoia ee10r doua spade este nteiora seeolului l lI-lea si Sfntlui Benrd, Y. CONR . Claives, in Catholcsme; H. X. RQUILLIEE, Ogine de la theoie des dex glaives, in SC,t . I, 1947, pp. 50 1-521. 3 Partizanii imparatului expun ?i ei teoia spadelor, este czullui ono DE FEISING, Chonqe, III, 10. . 4 Y. CONGR, Heny de Nrcy, bbe de Claoax.,cardinal d 'Abano et legat pontic, n Sta Aselm, t. 43, 1958, p.

71-90.

18

piinta. Innte seiciu ca pe 0

de sfr�itul secol ului

,

ea considera acest

datorie. Acolo unde spijinul unui pint

este �ovu elic Roma se areseii szernli sau. A�a a procedat Innoceniu l III le a cnd �i a pierdut toaa rabda­ r ea cu pivre la amon d l I-lea d e Toulouse. in ltima instnta. un legat poate cond uc e 0 up a . Cruciada pro­ piu-isa ua exemple. Preoimea re in mod evi dent 0 id e e s uperiora despre autoritate a sa. Desigur, a�a cum scriu unii a utori, se pasrea 0 aversiunein p iinta folosiii spade i mateile de care clericit• Biseica p oate sa 0 de ina �i sa conc eada folosirea ei. In a c est sens este c omen t at versetul din vnghelia Sfntului Matei ce poveste;te despre prin derea lui lisus. Christos Ii ordona lui Petu sa vre sp ad a in t eaL Ea nu es te folosita rept spada materila. Peu 0 r.e asupra sa �i dis pun e de ea. Biseica dispune cu plei­ tudine de cele doua spade, dr nu se poate folosi in mod drect decat de na sngra. Pe sct, comenil Scipii jusica cuc iada �i urea sa etensiva . Teoia celor doua sp ade ce se ocupa n piml nd de puterea coercitiva a pinIui �i de cea a papei, este suscep­ tibila de 0 acceptiune mai larga Spada d evi n e foarte r e pe de la autoii din secolul l II-lea, simboll t uturor puterilor, or ic are ar i natu ra lor. La Sfantul Bernard, specl e ste �i mi l rg De aceea se· poate da un s ens mai ex act �i 0 fomulre mi pu denta unnatiilor m0?te nite dn epoca gregolana n l egatra cu preeinenta pute­ lor s pirit ual e asu pr a aut olal or ciile . Pontificatl lui lexandru l III-lea ilusreza pe deplin aceasta 'situaie. Documentele ponicle nu dau ici un raspuns de ansamblu la p roblema l ega turil o r dintre Biserica �i stat, iar solu iile concrete se elaboreza dupa czi �i circumsnte. Dej a incidentul de la dieta di n Besan?on dezvaluia a mb ig ui tatil e vocabularului �i i nc ertitu di nea doctinei. ,

-

-

.

,

.

,

o

­

1 Santul Benard nu recunoa7te cleicilor dreptul de folosre a nnelor, Ep. 78.

19

Cardinalul Roland, legat l papei Ain l V-lea ?i cn­ celr l Biseicii romane, se inspirase probabl din ideile Sfantului Benrd in legatura cu cele doua spade. Lule sle de poziie proyocasera fta p i nlor Episcopii ger­ mani sunt deopoivi ostili acestei docine, chiar ?i cei care, precum rhiepiscopl de Slzb�rg, sunt favorabli, in phcipiu, ciei romne. Un asemenea pas fl s se iap­ uie?te prntr-o reagere disimulaii inr-o scisore explica­ iva. Devenit papa sub numele de Alexandru al III-lea, vechiul cncelr, care a invatat din epeienii, nu a re­ luat niciodata aceasti docina. Acioneaza tot cu pruden­ tao lexandu l III-lea il excomunica �i l suspenda pe impratul Fredeic Barbrossa, sustinatoul unui anti­ papa �i uneltitor la schisma, qr nu I-a deis iciodata. Asupra acestui punet, ac p unea sa mrcheaza ·un recul net in comparatie eu Grigore l VII-lea. Alexandru al III-lea admite deosebirea funetiilor �i autonoia pintului in ehesiule lice. EI comenteza in acest sens dietonul "Dati Ceului ce es.te l Cezlui ?i lui Dunezeu ce este llui Dunezeu". EI accepta ca un suzeran sa judece cauzele feudle chiar ?i atunei can d vasll este un cleic. Cu toate acestea, el se a�teapii ea un rege,'cu mre·consideraie fata de Biseica, a�a cum este Ludoic l VII-lea in Franta, sa intevina cu toata autoritatea sa penu ca decziile Scaunlui apostolic sa ie puse in apicre. Penru 0 asemenea sarcina, regele se poate bucura de 0 anumiii ibetate de iniiaiva. Atunei cand scopul este cel deiit de Biseica �i ntentiile suvera­ nului nu pot fi suspec�ate, lexandru l III-lea pre sa respecte cu m i puina sictete; deeat uii dnre predece­ soii sat, distinetia dinre spiritul �i temp orl Ceea ce dore�te el e ste 0 colaborare cu pintul pe cre s a poata eonta. Colaborre pe cre 0 considera �i fote utla penu cele doua puteri. Dar nu exista n i ci 0 in d o iala ea, in spatele ac estor munte complezente fata de Ludoic l VII-lea, de exemplu, el re sentimentul preeinentei pu­ teri spitule. a aceasti dati, ea este 0 docna comuna ?i este deja veche. .

.

20

Eist. iii lte curi cand rezeva suveranului p onf pre accentuat.. In 1179. el recunoalte tiiul regal pe

mi pu.n

cre fonso Heriques de Potuglia I-a Iuat inc. din 1139. Acest print a depus ml efotui pentu a obine 0 co fir­

mre cre il eliberez. deinitiv de regatul Castliei. Fap tul este implinit. iii este un dr de la Dunezeu. in tr un fell -

Papa. l cofirm. iii i atribuie demnitatea regli cu itlu ere­

ditr. Nu r i acut acest lucru da c. nu ar i considerat c. re 0 au to ritate direct. iii suveran. asupra luii. Deopoiv.. lexandu l III-lea concede Irlanda regelui Angliei. Henric al II-lea. cu conditia ca acesta s. 0 cuce­ reasc.. Cu s i g u ran t . . Jalsa donatie a l u i Constantin Ii atribuia papei Slvesu insulele din Occident. ir gestul lui lexndu l III-lea se poate prevala de acest pretet j urid ic Putem considera di aceasti justkre este prea restrns.. papa intevine, a � a d a r in treburile Iumii c a un st.pan suvern, dispunnd de regate. pe cre Ie las . spre cueeire . Preeedentele gregoiene se mpun repede m emo iei Or. a ees te fapte nu su nt inso tite de nici 0 teoie a supra dreptulor papei. Ele s un t czui particulare pline d e subi nt ele sur i . Trebie s. tragem de iei concluzia eel puu c. papa nu· eita s. dispun. de puteri ee dep.�ese fote mlt exereirea pudenii a autoiiin sl e eoidiene. .

.

.

­


i e?e c se inta mp l a �i anul u rma to r la Peigueux. Regele Angiei este de obicei mi noroc o s deoarece episco­ p atul este poplat cu pni ideli p oliici sl e Regele ngli ei nu consimtea sa renu nte la controlul sict al legeilor episcopale . Articolul 12 din Constiu.ile de la Clarendon , din inuaie 1 1 64, sta mr turie in ac e st sens . Se decide ca legerea episeopilor se va fac e la cutea regelui , cu consimtamantul sau ;;i "la sfatul pers o an el or din regat pe .cre el Ie va convoca in acest scop " . Aceste ,

.

1 0 bula a lui Ad i n l V le a promulgaa in Anglia ;i in G e rman i a interzice formal episcopatului sa p ro m o v e z e p e oricine a r i fo st desemnat de rege . JAFFE WAIENBAC H , Regst. 1 0 1 39, Benevento , 5 februarie 1 1 56 . 2 I n cateva dioc eze engleze, capilul catedrlei este p opulat de clugn ;i nu de cnonici. A�a se innpla la Cnterby. Ace�i clugn cre 1 aleg pe rhiepiscop au tendinta sa prefere un cIugr unui cleic . -

,

48

,

formwe nu aseund seehestrrea

eompleta

de

eare

rege a

proeeduri i de alegere . insemna revenirea la situatia ee

prevla in timp w

domniei lui Henric I, imediat dupa eom­

promisul negociat eu Sfantul Ans el m . in N or m andi a

reptuUe ducelui erau aeelea�i. in Acit ania, Ludovic l ,

II-lea, c re guvernase aici in n u mel e sotiei sle, aeor­

dase libertatea de legere in 1 1 37 . De aceea actiunle lui

Henic, l II -lea se izbesc de 0 re zistenta in G emni a

,

vie .

otr l III-lea nu se lasa reprezentat la

legeUe epi s cop le �i pastra c ea mai sicta reu trli t ate

in cz de dificultate .

Conrad l III-lea a pro c edat la fel . de t oate i mp une in fapt vointa sa, i ar liber­

FredeiC Barb rossa, cre i nte ntio n eza sa uzeze

prerogaivele sl e

,

i�i

tatea la legere se reduce la un simulacU.

Cazul r e gatului Frntei este interesant in m o d cu totw C apetinw cre a adis pincipiul libetatii com­ plete a alegerilor episcopal e , nu a s i s t a la acestea. Cu specil .

,

toate acestea; iniu enta

sa

este mre . Daca se face

c l cu

­

luI episcopilor legati de adinistratia s a ori ap arti n an d

fa:miliilor care ii sunt devotate , re zultat e le ne fac sa ne gndim 'ca au eistat inteventH eicace �i atat de discrete , in c at nu au lasat nici 0 uma in rhive . Le revine tot printilor sa c o n ir m e alegerea, sa pri ­ me a sc a juramntul de l a noul episcop � i sa-i in maneze reg.lia. Aceste trei acte sunt legate unele - e altel e Un epi s c op necofrmat nu -�i p oate lua in posesie scaunl . Reformatorii ce i mai intransigenti , cum a fo st S fantu l .

Benrd , �iu ace st lucu, se vita uneoi, dr in seama

de el l . H iro to ni s ir e a reli gio as a a e p isc opul u i poate avea

ac easta ordine in ceremonii m are importnta. Lud oi c l II le a nu

loc innte . in Frnta regla,

nu p re sa ib.

protesteaz. decat

0

dat .

-

,

din cauza ca hirotonisirea a

avut loc inainte de conirmare . Nu se int amp la acela�i luc.

n

Germania , unde concordatul de la Worms pre-

1 in 1 1 38 , Sfltul Benrd reuseste sa Obila nularea de ' catre papa a legeii episcopului de ngres , conimaa deja de rege . C o nirmare a no ului ale s Ii pricinuie �te n e n umarate necazi.

49

vede ca acest j unlmant sa preceada hirotonisirea, ?l II ngia, nde Costituiile de la Clrendon aintesc aceas­ ta eigena1 • N atur a j uram ntu lu i ceut din partea e p i sco p u lui e ste

fo arte d i s cu tat a

omagiului

.

Tr ad iti a

gre go ri ana

tinea la excluderea

fe u d l in beneiciul u nu i s imp lu j uramant de

fid elitate . Ace sta pre a

i

exact cazul Fran te i

.

Astfel. eu

o c zi a eofirmrii legeii lui Gauslin la Chares in

1 1 49,

Suger seie canonielor ea noul p relat trebuie sa ina la plat ut

regi et Regno idelitatem jaciat2.

Nu se intampla aeela�i

lucu in nglia un d e acele Co n s tiutii de la Clarendon re­

airma ca ep i s c o p u l trebuie sa-i aduea o mag i u devotat regelui. In Genania, concordatul de la Wons recuno�tea rege lui dreptul de a investi epi s c o pul pin s c epru inintea hrotonisii. otar l Ill le a pre sa i renuntat la acest pre­ r o ga t iv . Cu to ate a c e s t e a , e p i s c o p i i a d u c o ma g i u d i n moment ce p apa Adin l N-Iea I i repro�eza lui Fre d ei c Brbrossa ea I-a ceut ep i s c oplor itliei, in reme ce pna -

,

atun c i era

suicient 1

simplu j urmnt de fidelitate.

Pincipiul forte generl al ,alegeii episcopului de care clerici e ste suscepihil de aplict concrete fote diferite . Insu�i termenul de legere e ste in

ul Meiu ambiguu .

El desemneaza 0 procedura de legere , ra a-i fxa forma. Se cunoa�te legerea din inspratie , unde unaniitatea se

spontan as upra unui nume , alegerea pin comprois , unde electorii ii insarcineaza pe liva dintre ei sa d e s emneze un c a n d i d a t ?i alegerea prin scrutin unde , in l i p s a unui consens , 0 fractiune ie s e buitore. in caul acestui ltim mod d e legere, mjori­ tatea aritmetica nu este acceptata dintr-o data. Traditia acorda mi inti ulimul cuvnt penu sanor prs celor cre sunt reputati ca fiind c ei mi intelepi, adica c e i cre obtine de stul de

1 Ludovic al VI I - lea protesteaza eu ocazia al ege r ii de la Poiiers, n 1140. , 2 PL, 1 86 c 1 356- 1 357. J. Gaudemet vede In acest gest un jurmnt de credina, In sens nvers A. LUCIE n Hisoire des Instiutions monarchiqes de La rance sous les premiers Capeties, Pi s , 1 883.

50

o cup a unciil e cele mai inlte sau cre sunt cei mai in varsta 1 • Re gu l a maj oritatii propriu-zise se impune , iar

ponticatul lui lexnu al III-lea conibuie inr o mre -

masura la iumful sau defnitiv. Componenta c olegilui electoral nu este , ici aceasta, mai exact definita . Canonicii catedralei au , in mod ei­ dent un rol nsemnat. Cu toate acestea, celli epi�copi din p rovi nci a ec lez�as ti ca participa la colegiu c onform dreptului nic l Bi seicii Un decret de la cel de l II-lea ,

.

ConcHiu de la aterno reclma prezenta de

vi relgosi

ai diocezei sub p e d e ap s a de nulitate . Trebuie sa vedem

aici un indiciu al p rticiprii ab atilor de la mfmasirile vecine , a cror preze nta este senlata e fee lv la anumite

alegeri . Formu l a , p o ate , nu re z e rv a a c e s t rol numai c Iugnlor Ea putea sa aiba un sens mai puin resrictiv. Dispre insa la eel de al III-lea ConeHiu de l a aterno , ra a i abolita in mod epres. Practica se ixe aza pro gre s iv in t i mp ul s e c olului al XI I - l e a . I nnoc entiu al I I l e a Ii a mi n t e �t e , in 1 1 3 9 , l u i Ludoic l I I-le a ea epis copi pronciei rebuie sa ie pre­ zeni la 0 legere epis cop la iar Alexnu l III-lea comu­ iea penu cnonici din Bremen ca abaii �i cIugni n ora� �i din dioeea trebuie sa picip e la aceasta . in fapt, din ce n ce mi mlt lucrurile se inreapta ditre al egere a numi de care cnoici. A�a se innp. l a Aras, nca din 1 1 3 1 , la Pris n 1 1 42 , la Bourges in 1 1 45. Faptul e ste impliit ininte de sfr�itl secollui. Alegerea, procedura d e alegere , nu · cofera puteri reli­ gioase . Epi s c opul les nu re inca puterea de a-�i exereita funcia . Miropolitl trebuie ui intm sa vefice regulri­ tatea l egerii �i s-o eonfrme . Inteventiile p ape i n acest .

-

,

'

dom eni u raman , in secolul al II-lea, cu totul excep­ ti o nale . Du p a aceea, rhiepiscopul consaera e p i s c o p ul.

Revine iro poitlui sa reglementeze diic lale � i con­ 'i ctele create cu oczia nei legei contestate . Apelul la

1 J. GAUDET, L'eecton episcopale d'apres les cnonStes de a seconde moie du I� sece, n U Istitzoni eccesistche [437] , t. I , pp. 476-489. 51

.

n regatLl rantei in vremea lui dovic al •

ouis II et les electionS episcopales

nee)

nor ecleziasice

_ herouanne "

.. . . . . . . . :.

, ,,

Aas _ ; ; "

Z: � �

..T

:

Coutances

gUier

�

S! 'Malo

A S!-Bieux

" · Q9!..

Ba eux

. . . R enne s ·. . ·•

• •••••

..

. Lisieux

'

.

Le Mans .\ .•

T 0 U R 5

\

:.

•

_

�.:::

.

)

e

..

Angoull\e ·a.

... .

� .'

,

""

'

.'.

A

"

.

. "

genei senioi b e re

. .

0

Tarbes .

. •

Hi protecia sa

ectoure

U C H

. .

+ ; Ach

CO

t : •.

; :

: . . . . . . . . . .:

.

·Chll�ns.!

'.

;��y��:'

.

f (.! /L

.

..

··

�.

.

"

"

Y O N

Men e

•

. • • • •

..

Alb,· A

.

.... . . . . , •• • • ,

S:Couserans

••. • • .

••..•.

Be 'ers

... .. . .

.

U���·o· .

Maguelonne

T

Agde 6"Narbone

,

l

EI�� .�

...:

. . . . .. .

� ... � •

. . . · ···Lodeve

carca ssonneA'

• .. :• • " • . • • • •. • • •�

,:

ARodez

..

.

•

Arhiepiscopii:

� t , i

.

. . .. I • • · ·

� /"

\.

: A

i ges

.

' .

B O U R G E S

Toulouse

•

\

'

.. . . . . N A R B O N N

_0

. ••.••

.e Clemont

Aire :.. . . . ... . :' ••••••• L

Io ron

.

i Cahors

"

·. . . . . ....

�evers :

. . . . . ..

..

.. : B a as ..

. . .. . . . . . ., . .

Meaux • • • •

.

Limoges

""

.. .

··

_ Laon

Auxerre

'

L escar A

••• • • •

. . . .. . . . .

.. . . . .

jJeans

.. . .

i

•

.' •

.

'£.

••

� Beauvais .Scissons . . . . . .: • S nlis • Reims .

. .. . . .....

',�

•••••

..

i

. . . . .�

•

.

:

Tours.. '.f" . . . . . . . .

..

:

:. •••••

!ez .

Noyon

• • • ••• •

Evreuxf

R 0 U E N

•••

��

".

R E I M S

Avranches .

mien

_

_Tournai

regle rora regele Ie acorda protectia sa depinzand de Plnagenei nedeterminate

papa se generalizeaza pentru acest gen de conlict. Prin

acest iciu : lexndru l III-lea se sraduie?te sa inda

aria de autoritate ap o s tolica in anumite regate unde suverii au creat obstacole acestei procedi. lte aspecte le alegelor de episcopi rein atenia con­

cliilor , a paplor ?i a canoni�tlor. Cel de al 28-lea canon de la cel de l II-lea Concliu de la Laterno limiteaia la trei lum perioada cat poate fi vacant un scaun. Regii , cre percep drepturile regale in timpul acestui interimat, au interesul sa faca sa treneze acest termen, prin amnrea aribuirii de

Zcentia elgendi.

Cel de l III-lea Conciliu de

la Laterano reglementeaza in mod sever conditiil e d e

acces l a episcopat. N u pot i promovaJ de.t c1eici d e 30' de i , cre au p ii t dej a ordinele sacre, nascuJ dinr- o c asato ri e le gitima ?i cre su nt recomandati pin ;;iinta �i mo rauile lor. Exc1uderea copiilor n el e gitii , oricare r fi motivatiile i nti m e , pune c a p at unui mjl o c comod de a g as i 0 situaJ e pentru iata b astarzlor regali . P ap a care ,

i�i rezeva in totalitate dreptul de dispensa, daca el con­

sidera util pentru Biserica, devine interlocutoul indis­

pensabil l printilor ?i a l r e gilor, care solicita favorud penru membii familiei lor s au pentu protejaii lor. in acest sistem de dispensa, curia romna poate exercita

0

presiune eicace asupra suveranilor. Pe scurt, legislatia

pre destul de completa penru a preveni abuzurle cele mi strigatoare . Totu?i, ramane ca sanatatea religioasa a epis copiilor sa se b azeze la urma urmelor pe alegerea

cnonicilor, electori ai episcopului . Or, accesul la preben­ dele unei catedrale nu este deinit riguro s . in s.r?it,

p ap a , care poate acorda d i n spe ns a , nu se gas e ? te tot­ deauna intr-o situatie in care sa poata refuza.

Cond�iile de eligiblitate , procedra alegerii ?i inter­ veniile din fara cofera mediuli episcopal un caracter propiu ce permite sa-l considerm ca un corp .

in

ciu da

einderii sistemului eleciv ?i a rolului cresnd

l canoniclor, originea sociala a ep i scoplor nu pre sa se

schimb e de la inceputul secolului pana la sfar?itul lui .

54

.

Printre episcopi exista numero�i fii de regi '�i de printi . Niciodata nu au existat atatia membri ai failiei regle a Frantei in episcopat. Henic . fratele lui Ludoic al VII-lea. este episcop de Beauvis in 1 1 49 . apoi rhiepiscop de Reims n 1 1 62. Verii regelui, Philippe de Dreux �i ratele sau Henric. sunt episcopi de Beauvais �i de Olens . In Burg�ndia, rei frati ai ducelui Eudes al II-lea sunt episcopi. In Anglia. fratele regelui �tefn. Henric . este episcop de Winche ster. Otto . unchiul lui Fre deric Barb aro s s a . e s te episcop d e Freising. i n Acitania � i i n Langu�doc , dominatia inaltei istocratii asu'ra episcopiilor pare , dimpotriva. in declin. llturi de famliile regale �i princiare, neamuri de mai mica importanta ajung ' sa'�i mentina iluenta asupra nuitor episcopii. Astfel. liia Uves pastreza scaunul de Chtres de la 1 1 1 6 pnl la 1 1 55. lia Eseoralle s pe eel de imoges intre 1 1 06 �i 1 1 77 . Cu toate acestea. transmiterea de la unchi la nepot pare sa i deveit dn ce in ce mi dificila, pe masura ce aynsm in secolul respectiv. In eiuda unei recrutari aistocratice cu totul evidente , eista, n pemanenta, in regatul Frantei, nurea in funtea episcopiilor de cleici din familii modeste . Faptul era repe­ rabil inc a din secoll l I-lea �i se accentueza in tmpul e elei de a doua jumatati a sec o lulu i Nenoblii reprezentau atunci aproimativ jumatate din episcopat l , Ac e s t .numar cre s c and d e oameni n o i n e c e s ita 0 ex­ plicatie . Faptul p are legat de dezvoltarea administratiei regle. Cutea da de lucru unui personl cleical d n ce n ce mai numero s , ir regele Frantei 1 remunereaza aribuindu-i acestuia prebende de canonici �i beneicii edeziastice. in aceste eondiii, instlarea unui sljitor l regelui in untea unei episcopii apre ea ineoronrea unei eiere . Nimie nu dove de�te ca fiecare legere r i fost obtnuta pin intiga sau pre s iu n i . Un canonic familiar al regelui �i instlat la cute poate i pefect les de catre eolegii sm care evlueaza el precizie ceea ce pot a�tepta de la acesta. Interesl regelui este eident. EI reeompenseza un credincios ara a da bai. Instleaza nr-o episcopie un om sigur �i fote la curent cu poitica regla. Coictl de la Bourges ia na�tete din vonta lui Ludovic l VIHea de a-I instala pe acest scaun pe cance­ lul sau Cadurc . Dr nu reu�e�te . Acest e�ec demonstrea ca libertatea Biseici nu este un cuvnt adic n regat. .

I B. GILEIN. es oges es eeqes n rce x� et ess, n e Iszoni eccessce [437] , t. I, pp. 374-02.

55

In

Geia:

situaia este oarecum feita. romovarea

cleicilor din capela regala in fruntea episcopil or este

0

tradiie ce ine de la O tto rhicancell. apoi canc ell sunt episCopi . Dac a nu sunt, d evin . Astfel Rai n ald de .

D a s s el " c ar e a c c e d e la a c e s t e fu nc t i i in 1 1 5 8 , d evine rhiepiscop d e Kaln anul urmator. Christian de Mainz ,

redutabl om de me , este arhiepiscop . Este meninut n scaunl s au dupa pacea de la Veneia, in reme ce usese .

excomunicat, ca agent zelo s l poliieii lui Barbrossa �i u n e ltitor l a s c h i s m a . In G e rmani a , la drept v o rbi n d ,

alegerea episcopilor p o triit proceduilor gregoriene s-a

facut p e 0 peri o a d a pre a

scurta d e ti mp , p e ntru a se

impune . Dese n rea de c le i ei ce proin de la cule nu

preinta

ici

0 no utate in

imp

ce

in

regatul Frntei acela?i

fapt subliiza penerrea iluentei regl e in respecrea ,

mHor d ire c tii le programuhii gregoian . Dfer e nta e ste deosebt de impon ta.

i n Angli a , l eg a t u ril e dintre curte ; i e p i s c o p at s u nt

deopolva de

eidente . Atunci cnd Heic I

ins?e�te regatul

�a

i;i Ro ger ,

B eau c l e re

m o rte a lui Wilhelm cel Ro �cat,

capelanl sau , deine rapid cncelr. in timpul a c eluia�i

n 1 1 0 1 , re ge le a acut cunoscut senioilor �i ep iscop l o r

reuniti l a cutea sa ca Roger va i promovat pe scaunul d e

la Slisbuy. Episcop desenat sau ales , a fost nevoit s a a�tepte , pentru a i c o n sacr at

,

comproisul c r e a p u s

cap a t disputei dintre monrhie �i. S a n tul Anselm . Acest cz rasun.tor nu re iic excepionl. Roger de Salisbuy

e ste totu;i un p re lat ciudat. EI guvern e za ;i se imbo­

gate�t e Este casatorit, ir c o piii sll sunt legitii . eu to ate .

acestea, i�i administr�aza epis c opi a cu

ij a p asto ral a

.

0

indiseutabila

0 asemenea e onceptie despre functie ;i un

personaj de asemenea talie ne devluie modele pregre­

goiene . Putemicele sle relaD l fac inataeabl ataia reme

cat se bucura de favorea regla.

Devoltarea adinisratiei

�i icul numr de iefui la

di sp o ziia regelui l ineita pe Henric l II-lea sa ; i raspIa­ -

teasca clericii prin b eneieii ecleziastice . Este , in fap t ,

aceea�i politica, eu excep pa faptulu i ea nuite abatei

56

de la regulil e ge nerJe le Biseicii iu mai sunt admise. devine , prin vointa re g el u i , arh i e pi s c o p de C anterbury. 0 a s em e nea promovare se bzeza pe numeroase precedente , numi ca regii au ei­ tat unirea intr-o singura mna a funciil or d e pimat �i de cancelar. Becket renunta de la s in e la fu n ctia de cancelr, Tho mas B ecket, c an ce l ar

pe

0

care

,

c o n si d era in c o mp atib il a cu aceea d e pimat. In

urma a c e stui fap t , e l devine fo arte r e p e d e s l uj it o r ul Biseicii , �i nu o mu l

re gelu i p l a s at in fruntea episcop a­

tului . Henric l II -lea s e in � ela se asupra caracterului lui

ir alegerea sa este 0 grava eroare politica. pimatului ne devIuie mplo rea c ize i .

Becket,

derea

UCi­

Povestea lui homas Becket este s e nii c ativa din mai

multe

puncte

d e vedere . Aceea�i pr o iovr e

inrepinsa de

Henric l II-lea 0 in c erc a s e Ludoic l lI -lea, cand a rut sa-1 instaleze pe Cadurc pe s c au n u 1 de Bourge s . Impulsul

fusese ace l a � i Monarhile, chir atu n c i cand adit liber­ .

in fru nte a epis­

tatea Bisericii , s e stridiiesc sa p l ase ze

copiilor persoane sigure , adi c a din cele c ar e proin di n

administrati a regal a . Regii p o t ave a d e c eptii . C e i d i n

fia Grlande

I-au ingijorat 0 reme

pe Ludoic l I-lea. p rovoa c a , uneoi, fi c a in nglia, ca �i in Franta. Un asemenea p e rs o n j considerat docil , se dovede�te neinduplecat, ir situatia apre diicl de suportat . Inseana recunoa�terea faptului c a s e p a Puterea unui e p i s c o p c anc e l r

,

­

rrea spiitulului de temporl , intreprinsa deja de mult a

reme , nu reu�ise sa fxeze iecarei puteri u n do m e ni u s p e c ifi c

.

lte p unc te de ved e re

ne retin atentia rinre oamenii la d emn itate a d e p re l at numaul s avantil o r ramane redu s , ir in secolul l I I l e a nu e ste cu mult mai mre decat n l I-lea. Functia e pi sc op l a cere mi multe clii adminisrative d ec at invatatura docinra. .

noi ridicati

,

-

Totu�i , eista cateva exemple semnificative ce fac onoare episcopatului: Gilbert de La Porree , logician p rofund �i t e olo g in dr zn et e ste episcop de Poitiers, Petrus om­ brdus , profesor ra mre oiginlitate, autol unei com­ platii te olo gic e cunoscuta sub numele de Sentences , este ,

57

ales epi scdp de Pais in 1 1 58, lon din Salisbuy, e nglez

,

devine episcop de Chtres in 1 1 76, acolo unde . predase

reme indelungaa. Caiera ecleziastidi anterioara conteza mult i n ale­ gerea unui e pi s c o p . Ea e ste luata in considerare de can o n i c ii electori, de p e r s o n l i tatile rel igio ase cele m ai iluente le regiunii �i de print. D up a cz, ace�ia sunt mai mult sau mai puin recepii la ostilitatea latenta pe c are c l e ric i i 0 au fata de dilugari lteoi, dimpotriva , sunt sensibili la spiritul de reforma �i la iversele aspecte le spiritualitatii vehiculate de noile ordine religioase. in sfr?it, in aceasta legere , disputele create d e tendinte ?i rivlitatile dinre congregatii j oaca un anumit rol. legerea d e la Langre s , din 1 1 3 8 , e ste un e x emplu excelent pentru a c e s t gen d e pr ob le ma . Ab atia d e la Claivaux este situata pe teritoriul acestei episcopii , iar Sfantu� Bernard nu putea ramane indiferent la c l itate a alesului . Canonicii au op tat pentru un cIugr clunisian. Abalele de Claivax se de zl antuie impotiva lui acuzn­ du-l de cele mai grave Vini . Acestea pr clonioase, din moment ce Petus Venerabilis nu �i-a ascuns ni cio data stima pentu acest cIugr. Cu toate acestea, Benrd a obinut de la papa nulrea acestei l egei �i in cele din urma a ranj at urcrea pe acest scaun a unui cistercim , vul sau, Godefroid de La Roche l . in acest cz nu este yorba des pre 0 a ei u ne intempesiva. Bernard e s te ob i� nuit eu asemenea fapte . Actiitatea deb ordnta de c are .da d ovad a in aceste oczii ne arata in ce masura tinea la aceesul la ep i s e o p at l diver �l or as piranti. EI a �te apta de la aceste promovi 0 aprofund are a i�eii de reforma �i devoltarea noilor orienti spituale2. ocl acut c Iu glor in episcopat este poate cel mi . sigur indiciu al evoluti ei spitule a B is e ricii in regatul .

­

1

A. DIMIER, Outrances et ouees de saint Berd, in ieTe pp . 655-667. 2 Pare sc:dlos de insficient sa sCriem ca Sfntl Benard favoia accesul cistercienilor la episcopat penu a facilita dez­ volrea abatlor din ordinl sau. Abead [659] ,

58

Frntei . Pna la mijIocul secolului al II-lea, episcopii se recuteaza la eglitate , dinre cleicii laici �i clericii regu­ li. Dupa 1 1 50 , propoia se nclina in favorea clericilor laici �i mai evident chiar in Frnta regala, decat in Sud . Inluenta monastidi este i n declin . Faptul este c on statat in proincia Romei . mi devreme . �i pre general . Eista nuante proincile . Astfel, in Spania, episcbpii reguli se men tin m ai b i n e i n Aragon �i i n C at a l o n i a d e c at in

C astil a �i in eo n .

Exista deopotriva �i 0 schimbare in recutarea epis ­

copilor reguli . Episcoplor benedictini , din abatil e fii c e -

ale Clunului, ce devin rre dupa 1 1 50 , ie succed caiva catusieni (Chartreux*) la est de hone >i , ici �i colo , cis­

tercieni . Ace�Ua sunt, totu�i, canonicii re gul i ce par cei

mai apreciati, cei de la Saint-Ru, de la Saint-Victor de la

Pis sau Premonties**. Mopentul este favorabl, eident,

clericilor laici . Roll mai curnd exclusiv al canoniclor in procedura de legere contibuie intr-o masura importanta la aceasta . C an di d at.I cel mai b i n e p l a s at e ste arhi­

diaconul . Un episcop cre ii pregate�te ciera nep o tului sau Ii atribuie acest avantaj .

_ Este dficil sa j udecam cu exactitate vlorea intelec­

tuala >i spirituala a episcopilor. Ei sunt eel mai adesea recuti prin � col i

,

im bagj ul lor de cuno�tinte pare , pe

masura ce inintam in secol, mai important. In Franta,

unde regula lib erei legeri se impune rep ede , calitatile morale sunt onorabile . Nu rebuie sa acordam prea mlta atenti e c o m p l e z e nta d o l e an t e l o r r e fo r m a t o r i l o r c a r e exagereaza multo In nglia � i i n Geman i a, unde puterea printului se face simita mai mlta reme �i mai cu pu­

tere, se mentin comportamente pregregoriene. Henric l II-lea il nume�te pe Geoffroy, bastardul sau , in fruntea

rhiepiscopiei de York. Dr alati de el eista adevrati sfinti in cadul episcopaului, precum Hugo de incoln. * Clugui dn ordinul infiintat de Sfntul Bno la Grnde­ Chreuse (N .r. ) . ** Ad epi lui ierre Vlda (N. r. ) . 59

B. CERL WCL

o

Cunoasterea clerului locl in toata diversitatea sa este . ,

inre pindere dificila �i c re nu aj unge deit ptial la

rezultate senificative , din !ipsa posiblitaii de , a i d entfi­

ca p ersoanele �i mediul lor social . Singurii c are scapa acestei ob s curitati sunt membrii inaltei aristo cratii �i

cativa o ame ni n o i cre se ei den ti za in functia lor. Con­ d iti il e j uid i c e �i economice create di fe itil o r memb ri

ai

c l e rul u i permit fundamentarea unei opinii motiv'ate in piinta lor . Capilul catedrl es te c opul e c1ezi as i c eel mi imp or­ tnt dinr-o dioceza. Contea ad e s ea mi mlt de.t epis­

copul,

pentru

ca

este

un

organ perm� ent 9i

locla pin excelenta . Ep i s c op i i inra in

posesia

institltia

scaunuli,

conduc �i disp r , c ap i tlul s e p erp etueza! I n s a r c ip at cu as igrre a celebrii slujbei �i cu asigrrea celor necesre

ieii litrgice intr- o caterala, capill a fost mtorul cre � ­

teii b ogaiil o r sle �i a etinderii

ibutlor

a

sle . Impr­

trea bunlor episcopiei in ve nit episcopl �i venit cano­

nil a sigu i slvrea veitlor c apitlului . Aceasta repai­

zre, inceputa in ca din epoea lui Ludoie eel Pios , nu s-a inch e iat in s e collll l II-lea. In ep is c op i a din Slisbuy, re loe in remea ep i s e op atlui lui Roger , enc elr l lui Heie I, intre 1 1 0 7 �i 1 1 1 6 . C an o n i ei i expl oateaza in comun p amanturi , o a m e n i �i puteri . Ei tin seniorii p e c are Ie administreza pin supe i oi �i iall rep tui feudle. Poseda d ij me , eeea e e ste inteis lieilor. In plus. au jisdictie asupra nuitor p roh ii dn di o c e za . numese penu aees­ tea sluj itoi �i pereep venitui episcople . Inrein c1adle e atedr ai e l o r . � coala. azilurile �i dau po m a n a la saraei.

Ac e s te b unuri I e as igura d e o p o triva viata material a .

Divizate n loui ndii dul e de valore variabla - preben­ dele - s unt lo c at e dfeiilor enoiei. Vin sa se adauge

ae e stor venituri difeite di s tib ui ri in natura, ofeite eu

oeazia uneia sau alteia dintre ceremonii , poivit vointei

uni do nator . Pe scut, averea unui capilu poate i con­ siderabla �i 0 prebenda este totdeauna raita. 60

Modul de desenre a c no nicl6r nu este ufon. Ei pot

i l e � i de egali lor sau numiti de episcop . Regii �i inlta

J loace d e presiune . nuite familii nobile men.tin in p ermn e nta pe unul din membrii fmliei inr-o srana de can onic C apitil apre , uneoi , ca un re zu mat in de gra de u l s oc i et ati i aristocratice locale . stfel la iege , un de su p ei oii a dic a c o n d uc ato ii c ap iiulu i se re c u te z a din famili i l e n ob il e d o ar c u p u ti n inferioare eel or le episcopilor, care s unt princire . Ceilali cnonici au o oigine iferiora, din punet de vedere socil. Autonomia principatulu i pare sa i c o ntibu it intr-o masura insemnata la m entin ere a ace stor privile ii I . La c apitlu l de l a Sfantul Paul din Lo ndra , succesiunea ereditara intr-o strana de canonic, din tata in iu ;;i de la unchi la nepot, este forte istocraie nu duc lipsa de

.

,

,

,

,

g

fre eventa in sec olul al XII -lea. Re erutarea din sanul aris­

toeratiei se prelunge�te pna in momentul cnd i nte ine 0 e e a a regelui2 . In Franta 9i in nglia, atri­ buirea de p r e b e n d e clericilor [ara stramo �i il u 9 tr i e ste ac iu ne a pintului cre intelege sa-i d o teze p e membii curtii s ale Primirea in aceste comunitati se face in mod foarte diferi t . L a Li n c ol n c ap it l u l e s te . p o p u l at cu s l uj it o r i ai regelui , in re m ea lui Henic l II-lea. a o n d ra in timpul episcopatului lui Foliot, 7 nu mi i din 28 atib ui e 0 strana unui cleic l regelui . C ap etinul s e s tradu i e 9 te sa procedeze

vo int a straina,

.

,

,

la fel la Paris , la Sens , la Beauvis �i in lte pti . Autonoia u nu i c apitlu se evalueza dupa

c ap acitate a

sa de rezi s te n ta3

CandidatH la 0 prebenda au in mod obi � nui t 25 de

Totu ;;i , d e s eori se intampla ea tineri , eu d i s p en s a

.

.

i.

un eapitlu sa primeasea

C anonieii trebuie s a fie preoti , iar,

I L, GENICOT, Haut clerge, pinces et nobles dans le diocese de Lieg e d u XI e au XVe s iecle. i n Ade l unde Kirc h e . Gerd

Tellenbach z um 65 Geb urts tag dargebracht. Friburg- Basel­

Viena . 1 968 , reluat n Etdes

nes, ouvin. 1 9 74. p. 1 40 ;;i

2

C.

BROOE,

sr

nn.

les principates otharigien­

he composition' of the chapter of St Paul l 086-

1 1 63. n Cambrige Hstorical Jona, 1 9 50, pp. 1 1 1 - 1 32.

3 Nunero ase no n o g raii a u fo st consacrate capitlurilor. Pana i n 1 9 6 2 , gasin U s t a a c e s t o r a i n G. LE BAS , Les Istitutos [ 58\ , t. II, p. 377.

61

dac a nu sunt; in momentul nuii, au obigaia de a se

hirotonisi . Unii mna ace a sta ceremonie ti mp de ani ?i

i s au nu consimt sa

0 fac a

decM foarte tziu. Conciile

locle par sa aminteasca in zadar ac e asta ob ligatie . De aceea de mlte oi se intnpla sa ntlim n c apili lici

?i mai les s impli c1eici, c re nu au priit decit tonsura

?i nu au mi multe obligatii religio a se decM licii . Abelrd ,

cnonic la Nore-Dame din Pts , ca sco l as tic nu piise ordinele sinte , nici sub d i a eon atu l , nici diaconatul , niei preotia. Nu era

tinu t in c astitate,

ir c as itoia sa cu Eloiza

nu ave a nimic i nterzi s . Nu treb uia sa

r e nu n t e nici la

functia sa �i nici la prebenda sa. Un exemplu atM de lus­

u liiteza fo rte seio s se mfi caia deczlor concilire . Canonicilor Ie e s te in p ri nc i p a l interzis sa aiba rezi­ denta, aceasta numai pentru a-�i in d epl ini funetiile litur­

gice. Acea s ta regula

nu pre

a

i iai mlt respe c tata decat

precedentele . Ei sta dispense pentu cei cre fac studii sau care i;i pledeza procesul la Roma. Nu e s te

rr ab s e n ­

teismul pr ;i simplu. Este nstituionl in momentul cnd

o persona po ate eumla mai mul te prebende in eapilui dfeite . Exemplele sunt fote

nu mero a se , pentu ca cele la aeeste avntj e .

mi ilustre persone renun t. cu greu

Faptele sunt cun o s cute , pr o b ab i l pre a cuno s cute , d e ­

loc oeupau e u adevrat aeeste abuzuri indiscutabile in iata unu i c ap i tlu . . Nu se poate generaliza p l e c and de la eazul c1ericlor re gelui . Rolul exact al unui c ap itl u p oate fi ap re ci at in viata cotidiana a unei d i o c e ze . Ne ap are atunci ca auxilitul ir e s c al e pis c o p u l u i in functia sa pastorala , adminis ­ raa ?i j u dici a . Consiliul capilului e s te necesr pen­ tru a institui sau d e sti tui ab atii , s t are te l e ;i alte p er­ o re c e este dificil sa ;tim c e

soane e cI ezia s ti c e , reami nt e?te Alexandu al III-lea. Unii c anonici au fu n c ti i mai d e i ni t e . C ancelarul conduc e notrii ?i re in gij a rhivele . D a s c lul orga niz eza cere­

moniile liturgi c e ;i s e o c u p a d e fo r m ar e a c oralelor .

Scolasticul are in s ar ci n a invatamantul . Oicialul tra ­ te za toate prob leme l e din punet de vedere l

62

dreptului

canonic l . Canonicii pr a avea multe lte obligatii. Rolul lor in co ns tuire a catedralei, in defri?.ri , in adminis ­

trarea spitalelor ? i i n p astorala este d intre c el e mai i mportan t e . C l e ri c i c ultivati canonicii sunt atenti l a evolutia mentalitatilor urb ane , sensibili la incid enta evenimentelor �i prompti in a lua parte la proiecte inspi­ .

rate de noul spirit. Exemplele sunt numeroas e . Santul Bruno este canonic �i scolastic la Reims , inainte de a se retrage in singuratate �i de a intemeia Grand e - Char­ treuse . La fel , un canonic de la To u lous e gase?te calea sinteni e i urmand exemplul lui Robert d'rbis s e12 . ntre tot canonicii, penu viata unei di oc eze eel mi impotant este rhi diaeonul din moment ce el este colabo­ ratol eel mai apropiat l episeopului. Functia este veche. In epoea e arolingini , ei erau mai muli , ieere insrcinat eu supravegh e r e a u n e i e i r e u m s er ip tii a dio e e z e i . Un ,

,

arhidiaeon m�or ramane pe langa episcop , ea ieaul sau s au reprezentantl sau. EI di spune de 0 putere egla cu a e p i s c o p u l u i Ale s lib er de episeop , el e ste i n e o rp o r at .

capitlului . Inzestrata cu 0 p reb e nd a grasa, aeeasta funetie

este foarte j induita � i , u n e ori , este atribuita clericilor

regelui. Ea pre atunei reeompensa seiciilor lor pe lnga print. In nglia, Henric I ii nume?te el insu�i ?i

ii l e ge

,

uneori , dintre tinerii b arbati cas atoriti . Institutia e ste

atunci in intregime deturnata de la scopul sau . Prohia este un loc de cult permanent ce are un cleic p ro pri u cu 0 re zi d e n ta d einitiva. P ar o h ul s au rectorul gire aza bunurile ce ap artin Bisericii , pereepe dij mele , oiciaza botezul. celebreza casatoiile �i inmormnttle3 . Prohia este 0 celula au ton o ma un de se indeplinesc toate acttule vieti cre�ine . in aceasta, ea este cat se poate ,

1 O i e i alul , judeeator ecleziastie , apare in eel de al III-lea sfet l secolului l II-lea, in Frana de Nord �i n nglia, ir in secolul l III-lea, n Genania. 2 E. DERUELLE, L'ideal de pauvrete t Touose au l€ sEe (849) , in Vados, pp . 64-8 1 . 3 Voeabll penru a desema pe eondueatol proiei este muliplu: Prcs, pens, crs, recor eccese, psor.

63

de diferi de parac1isuri sau de capele , locuri de cult ailire pentu celebrrea slujbei. rezenta ci stelnite lo r e ste

mrca c arac te ris ti d i a acestei c ir cu ms c ip tii Cre­ .

dincio�ii cre provin din acest cadru teitorial sunt inuti

sa- �i indeplineasca aici in d ato tl e religioas e . Parohul, ca

reprezentant al epi s c opu lui , re asupra lor j uisdictia reli­ gioasa �i exercita ad esea 0 putere morla importanta.

Nas cuta din obligatia imperioasa de a d e s c e ntrliza

xata pe ora� �i pe episcop , parohia e s te decat 0 circums criptie se cundra derivata din dio ceza . 0 fo te lenta pun ere de acord a condus la cea

iata cre�tina prea nu

mai mre diversitate. Parohia urala apre inca din anti- .

�i pe maril e d o menii , d ar este completa p este tot in secolul l II -leal .

chitate a crqti n a in burguri

ret e aua nu

in dioceza Strasbourg, aceasta impatire teitoriala e ste _

terminata in s e c o l u l al

I - l e a , in vreme ce in d i o c e z a

vecina - Besan � o n , e a e ste ab ia schitat a . C o ntraste d e

acest feI, intre dioceze vecin e , se intlnesc i n Germania ca �i in Spania. Aceasta .retea de parohii urle se intre�te �i se completeaza p este tot in cre�inatatea latina in tim­

pul s e c olului al I I - l ea2 . C auzele ace stei mi � c ari sunt

multiple . Pima este , in mod evi d e n t , cre $terea populatiei $i intemeierea de noi sate nascute din defri�ri . Cea de a d o ua este un sim� mai ascu pt l datoriei pastorale �i 0 tendinta generala spre in'arirea c adrului administrativ. Cel mi adesea, mile p rohii sunt dezmembrate , dupa 0 practica cunos cuta din vremea epo cii carolingiene, fapt care deterina unele dificultati mateile3 . Imprtirea terito iului urban

cetai

episcople

�i mai les pe cel l unei decM mult mai trziu .

in prohii nu apre

1 Domesday Book, eu �igurana incomplet, fae e cunoseute 1 700 de prohii in nglia. In secolul l III-lea, sunt inre 8000 si 10 000 . . 2 L. PFLEGER, Die Ents tehung nd Enw icklung der elsds­ sichen PJarrein, Srasbourg, 1 9 3 5 . 3 HINCR, D e ecclesiis e t capellis, e d . Gunlach, i n KG, X. 1 889. pp. 92- 1 45.

64

in secolul l I-lea, catedrla. unde se desa�oara ritulurle esenile, nu admite in preajma ei decat capele ra iei 0 jisdicie . Numeroasele mnasi suburbane, nu au vocaie pastorala �i nu inleplinesc rolul de parohie . Nu dispun nici de teitoiu , iei de jtsiepe asupra cre�tiilor, cu exc eppa czulor in cre se bucura de scuire p e nu bunule lor. Tote aceste loc a �ut de cult secundre rebuiau sa celeze n

favorea eatedrlei �i n phcipl

cu oezia celor mi solem­

ne ceremonii. . Pin c re �te rea popwatiei rbne �i d evoltare a burgulor, prohiile se nmultesc in ora� a S e n s n s e eolu l l I le a catedrla e s te singul loca� de clt u nde acesta se exercita pe deplin, dr in 1 220, ei sta 1 3 prohii. Kaln. care nu avea nici 0 proie in ' secolul l I-lea, are 16 m 1 1 72 . a Pts, n secolul l I le a , in lle de la C i te catedrla este inconjurata de capele �i oratorii ee primes c , la m ij l o c u l s e c olului al III-lea, un cleic pemanent. Cire I I B3 , . Mauice de Suly Ie reorgnzezi in 1 2 prohii, ra a socoti palatul �i cate drla insa�i. �i pe mlul drept �i pe cel sang, se innd pro­ hi p e vaste spati inca urle . Avntul econoic pe tmul nordic , tr ez ir e a intelectuala la sud antreneaza p ro gr e siv crearea de noi lo ca �t de clt a�a cum este Sant-Seven, cuno scut ininte de sfr�itul secolului al II-lea. .

,

-

-

.

,

­

,

Celula autonoma, p rohi a - sau eel p u tn clel ce 0 deseve�te este sup�sa episeopului. Conciliile l o cal e refma ra incetre reptle obieeilui alentate, e ste adevrat, � pennenta. Tine de episcop ?i numi d e el sa-i hrotoiseasca pe preoii din diocea sa, d e a-I co nvoca la sinodul iocen. penu a-I nsi 9i a-I intreba despre aciiale lor pa storle El rebie sa iteze n iecre an parohiile . sa se asigure de mo rl itate a clerului . sa con­ troleze a d mi ni s trar e a bunurilor 9i s ta rea cladirilor. in sfa"?it, e pisco p ul percepe taxe de la prohii , in timp ul itelor sle 9i cu oeia sinodlui iocean -

.

.

.

Numeroase parohi in deopotriva de un seior, ie e a

el acione za ea proprietar fondatbr l bunurlor pe cre a

fa st construita biseriea , ie e a i aSigura ap arar ea e a detinator l putelor publi e e ie ca -exereia aiei un sim­ ,

plu rept de patronaj . Aeeste dreptui p e iteau seio­

l�r sa ridice redevente 9i, uneoi, sa acapareze dij mele 9i 65

oblaile. in anuite ci, biserica acea patG din senio­ ie �i ei puteau sa 0 ynda dac a doreau, sa 0 dea san sa 0 impta mre mo�tenitoii lor pentu ptea din veitui cre Ie ap artine a . Reforma gre gorian a se staduise sa scoata bisetcle de sub autoitatea Iaiclor. in mo d pro­ gre siv , ciericii reformatori , prin ruga c i u n e s au prin am e ni ntre obtinusera restituirea dijmeIor, ie c a fuse­ s e ra nevoii s a Ie ras cump e re fie ca �tiusera sa-i coninga ,

,

pe laici sa Ie duiasca ep i sc o plui sau unei manastiri . Seni orii rebuie sa renunte putin cate pupn la p o s e s iu n ea bisericilor. Ei m e nti n un vag drept de patronaj , c ruia Alexndu al II I le a ii da 0 definitie forte restriciva. a sfr�itul seeolului l II-lea, nu r i aut, te orei c decat reptul de prezentre a prohului. Unii nu eita sa scoata din aceasta bni. Se p o ate aprecia, ;a teama de a ne in�eIa , ea aplierea in de tiu a acestor masui refona­ t o re a p re sup u s fo te mlt timp l Matastirile erau d e o p o tr iva p r o p r i e tare d e p ar o h i i . Unele mnasti Ie fo nda s e ra ele insele pe mo � iil e lor �i exereiau aiei dreptuil e re cno s eute l icil or Un eoi pr o­ pieii au renuntat la aceste drepti in profitul c luga­ rilor din biseicile pe care Ie p o se d au preeum �i la d ijme '

-

,

-

.

.

,

,

.

Pe scut, ab atiil e sravechi i � i vad recunoscut dreptul de a-I prezenta episcopului un candidat penru a o cup a 0 pa­ rohie. Multa vreme , clugti au acut legerea clericilor. Ap o i ei au prezentat episcopului penru hirotonisire p e unul dnre i lor � i au exe rcitat e i n�i�i funcpa proila . Aee asta racic a , n c onraicpe eu iata monasic a, pre sa nu fi d at rezultate rele. Ea este fote rau vzuta de episcopi . Este ' adevarat c a dioceza e s te r as p an dit a in e n Clave monasice , capele in te itoriul scutit . �i p arohii asupra crora c lugii exercita toate dreptul e propi­

p

etatIor. Autottatea obiceiului s e reduce I' un si mplu rept de rotonisre a preotului proh in moment ce el nu l poate deite ra proces ecleiasic Clugii, pro.

1 M. DILAY, e regie de l'gise p.vee du Ie au IIe se­ e dS l'Ayo. e Maine et a Touraine, n Reve hstoqe de Droitr..is et erger. 1925. pp . 253-294.

66

re li gfo �i sunt interlocutori mai diicili dedit seniori laici. Ei au repl de ptea lor, de reme ce de­

p ri e t a r i

,

cretele reformatore nu vea det laieii. Recunoscnd ab ailor avntaj e l e dobandite, episcoRii

s e sraduiesc sa obni ca parohiile, proprieiitHe cIuglor, sa ie deser­ ite d e un cleric lic . Spiitl de reformi monastica din se­ colul l II-lea ii juta n ac easta srcina dicilal . S up u s e txelor, uneOli victimele u zup ari i parohiile nu p o s ed a mi p uine bunui funcire ?i drepturi lucra­ tive diverse . Unele sunt s rac e , ltele snt instite . in unre, nu -i p ute m c re de i ob agi pe toti prohii , su p u �i cu totii seioilor �i ducnd 0 iata zerabli. Prohiile bune ind sa deina avnaj e j in duite . laa de ce, legi slai a concira �i p apii ,(e za cotdiile de atbuire a p rohi ­ ilor. lexandu l III le a era nemultuit de faptul ca se concedau; cu dispensa, copiilor de 10 ni , ir ara di spen sa de la eel p u in 1 4 ni. Cel de l III-lea Conciiu de la Laterano fxeza vrsta ceruta la 25 de ani , �i, in plu s , cndidatul nu avea voie sa se b u cure de 0 lta parohie . Abuzule par sa i fost fre cvente pna la sfr�itul se­ colului. Nu mero a s e prohii nu aveau re zi de nta �i foloseau icari dirora Ie dadeau p ensii, nici . Ab atiile fac la fel . lexndu l III-lea cere c a sliul vrsat sa peita vi­ cului sa traiasca decent. Cumulul de p roh ii �i de bi­ serici p arohiale e s te d eo p o t riv a fre cvent . Pa p alit a t e a adite acest lucru , din moment ce acorda dispense . Regii �i cei bogati i�i favorizeza, uneori , sluj itoii prin atri ­ ,

-

�

buirea mai multor avantaj e . Scribul B ernard , cleric al re gelu i Henric I B e aucl erc poseda 5 biserici in Conwll, ,

una in Surey, una in Hmp s re , una in No rhmpton ­ shire �i prob abl lte diteva. Un as e me nea cumul lasa sa se inrevada ca este fote renabl sa fi p roh , sa percepi venile de ici ?i sa-i asiguri slJa prin altii2 .

1 U . BELIEE , L'exercLce du milistere paroissial par les moines ds e haut Moyen Age, n B, t. 39, 1927, pp . 227-250 �i ,pp . 340-364.

2 Exemplu citat dupa M. BT, e Eglsh Chrch dr [55 1 ] , p. 2 1 6 >i um.

Hey I

67

Nu s-r plte a nna niic sau aproape nic despre moralitatea clerului p arohi l �i despre c apacitatile sle intelecule. Nu eista deet surse naraive ce perit sa se sublinieze un ez �i sa se ignore faptul comun. Istoi­

cuI j�i formeza p rere a despre preotul de prohie dupa

clericii s avanti care au ragazul de a scrie . Se pare

ca

aceasta imagine nu este omogena. Eista parohul cre c on duc e a upel e din ti mpu l vietii lui Ludovic l I-lea pin Suger pre otul bn tata de faiie numeroasa, satea­ nul conducator morl l c omu nitatii , p ers o njul din pove si fabliax) . Trebuie sa ne ferim sa optam pentru 0 ver siune mi crnd decit p enu la �i s a pasram acest ,

­

­

senficativ. Totu?i, se pre di aprofun dre a in sfintenie nu este lsatura esenila a ietH lor.

ecou divers ca

­

Din acest punet de vedere , morlzrea Bisericii umita de refoma nu pre sa fi

p auns foate mlt la sate .

III

Calug., eremii �i clerici ordonai in secolul l II-lea

Idelul religi o s , in cre;;tinatatea laina, se impine�te in raditional prin le gerea ietii regulre , adica prin ado ptarea unui compotament descris de 0 regla ;;i j a­ lonat de obligatii . Este nsmbll fomelor ieti religio a se supuse unei discipline , care este cliicata astfel, spre deos eb ire de cea a cleicilor rma�i in iat a laica. ln fara : czului ereitilor, viata regulara impu,e ascultarea de ' un superior. Inr-un mod sau ltul , ea implica ?i sracia �i castitatea. Multa reme acest idel a fast in pincipl ?i, uneoi , in mod exclu siv monastic . Nu se mi intampla asfel de la devoltrea congregatilor de clerici , ca umre a refomei : poitiicale . Viat a regulara este acum mai diversii c ata . rofesiunea unora �i a altora este foarte . deosebita daca ne g a n di m la o r i g i ne . C alugarii sunt in primul rand

: mod

·

·

·

·

·

penitenti' laici, ir cleici brbai cre au piit ordnele

Bfnie . Op oziia reala nu mai est� M de mre n cal ietii reglre . Clugarii prim esc din ce in ce mi de s � acerdotiu l , chir daca spiitulitatea lor nu este inca

impregnata . Clericii traind in c omunitate adopta c u ­ umele reltat� din regle monasice . P e scrt,

n ciuda

acestor dferente cre sunt bne cnoscute, cei cre adop­

ta iaa reglra l1srea

n sector vast l iei Biseici.

Aceste forme mliple pe cre Ie imbraca iaa reiioasa

69

regulara, eaiaeterul sau spontn ?i uneoi anrhie sunt

pun n ereatore ee anima intregul seeoL Cre ?in atatea latini a s e e olului l II-lea p o ta m re a unei institupi eraeteistiee : Citeax, a crei reu�iti este exemplari. Ep n siun e a prodigio asi a ordinului este un fenomen istoic uiitor. Ea nu se eplici decat pin fap­ tul ca asp iratiil e religio a s e cele mai inlte se recunosc c e l mi b i ne in spiritul c isterci n ?i pin fap tul ci ac e st mod . de viati ri sp u n de a celui mai risp andit ideal . Santul Benard di prin sfintenia 9i ge n iul siu 0 ro dnic i e excep­ tionli unei intuiti juste . Citeax nu e s te ; 9i nici vorbi si fie astfe l . u nic a intemel �re . lte in s ti tu ti i ilustreza aceea9i stre de sprit sub forme ,neoi difeite . Acelea9i diuti i mprim a to tu 9i marca l o r pe vechtul monahism care se reformeza mai mu lt sau mi p utin p in i n sprati a din ac el e a 9i idei . Pe s c ut in fierberea de iniiaive 9i · pro­ liferrea d e intemeiei. rebuie s i ve d e m mai intu mrea mi9 c are sp iritula de nsamblu cre rnsfo ma spiritul o amenilo r cre9inatatii in c au tre a pefectiunii . I storia intemei erii de l a Cite aux ,Presupune c ateva remrci cronologice . importante penru intelegerea i1regii mi9ci regulare din s e c o lul l II-lea. In mo mentul cand se na9te ilustra abatie , in 1 09 8 . ea fusese prec e d ati de cateva tentative ifructuoase ' de acela9i gen. Faptul nu r avea decat un interes anecdotic . daci nu 1e-r rita di radicinile s p iritu al e a l e m i 9 c ir ii merg in a d an cime in p e ri o ad a gregorini. Daca se d ore 9 te collntarea idelu­ lui intemeieii de la Citeaux cu c o n d ipl e ap i tiei sle, trebuie probabl sa lu am n c o n si derre ltima generatie a secollui l I-lea. in totlitate . In momentul in care se intemeiaza noua manistire . sp itulitatea cre 0 sustne seml unei ml italitap . Numeroasele utemeieri

deplina luna foa

,

,

deine perceptibili din pnct de vedere istoic 9i eicace

din punct de vedere socil. Or. 0 l9care de aceasta m ­ pl o re cere 0 matizre indelungati.

La fel . faza de cea mai mare expansiune este prima

j umitate a secoluli l II-lea. din impl iei Sfntlui Bernard .

I n te me ieri l e

c i s terciene urmeaza una alteia

70

nr-m itm de nejustflcat. Aceasta peioada de cre�tere

prodigioasa este umata de 0 devoltare regli pana la

sfar�itul secolului . La aceasta data, Citeax

este in c a

forma de vi ata a s c e ti c a cu c e a m ai mare influenta.

Semele tangible ale celei mai ici bunavointe din patea

populatiilor dateaza din secolul al III-lea �i mai precis in momentul c.nd ordinele cer�etoare se impun deini­

iv. Mrele succes

l ntemeierii de la Citeaux e ste , penu in stitup e destul de scut. Se poate remarca ca primele forme d e iata in stilul c e r� e to r apr catre 1 170 �i se ela­ b o re az a intr-un climat in c are au s t e r itat e a ci sterciana o

,

e ste dominanta . in s e c olul urmitor, aceasta inlu enta

este fote perceptibila, chir daca modul de iata �i nsi-

. tutile sunt difeite .

Citeax, foma bine definita a idelului monastic, se

impune 0

vreme, apoi stagn e za .

Aceasta cre�tere rapida

este corespuzitore imagini unei lui in mutatie rapid a ce ab an,oneaza repede mod ur il e de

i at a

recunoscute

nterior. Acest caracter pre c r l s u c c e slui nu poate i

lasat ra . explicatie.

A. NOUA OIETAE A MONHISMLI Priii cistercieni i � i numeau chir ei abatia lor noa

mdnistire � i nu au renu n tat la aceasta denumire decat dupa intemeierea mi mltor abatii-iice 1 . Ac eas ta denu­ mire nu avea ca scop sa sublinieze c racte u l recent l intemeieii de la Citeaux, ci sa proclme nouatea radicla , a modlui de viaa ce se ducea · ici. Inovaia a fost. dupa

. toate pobabitiue, mai bine perceplta de contemporani,

foate �ocai de unele aspecte ale noi tntemeiel, dect de istorici, mai sensibili la permanenta faptului monastic .

" Uii, precum belrd, ii rozau, sub numele de noii apos­

toi. Aceasii bataie de joc, care epica ambiiil e lor, avea 0 1 J. A. LEFEE, e uai cit pmitif des ogines de Citeac . est-il l'Exordin Pvn? n A, 1955, pp. 79- 1 20 �i pp; 329-

36 1 .

71

ma eapa ;;i spunea indeajns despre acest lucu. Noutatea ine in pncipl de apariia unui spit mo­ n as tic diferit. cre se deine;;te in mod proresiv ;;i c re inspira cautt �i tatonri. Citeaux i a i n clcul aceste imperative religioase �i pare s a se nasca din ace asta . evoluie lenta �i fundamenl a a mentlitilor reliioase. Au fost avansate cele mi diverse �licatii, iar unele. tot timpl reluate. merita un ecou citic. Istoicii au inut seama de det ad enta Clunlui sau de cza cenobitismu­ lui radiionl pentu a explica succesl intemeieii de la Citeaux . Prezentarea e ste pre a su mara �i . o arecum . deplasata. i n momentul cld se intemeia noua mla stire. Cluny se ia la apogel gloriei sle sub indelunga­ tl ab ai at l Sfltului Hugo . A spune di mana s re a era dej a distusa e ste 0 re;;. a in mo dul de epri re ! De ltfel. fotele cre dau na;;tere intemeieii de la Citeax sunt n actiune de multa reme ;;i in d e forte depte . Decadenta monhismului traditionl nu poate i luata in consJderre det cu ilu accesoiu. Aceasa opinie deriva din poleica Sfantuli Benard impoiva Clunyului. Or. aczatile pe cre Ie colpotea abatele de la Clivax nu sunt decat pacate u�ore . Ce i mp ortanta pot avea intr-un proiect de sintenie obser­ vntele in legatura ' cu li m entaia p o stul e �i ulinta. Ilustul abate nu da epli catii in acest sens �i se mul­ tume�te sa vorbeasca de rau Caci . nseamna a-ti bate j o c de lume pin prezentarea clugtlor de la Cluny crapnd de indigestie �i nemaiputand in fata meindelor. Luld in considerare totl. s-a dat prea mare importantl mui dis­ crs n care retorica cea mi �reata are un loc anume . Apooge a Guilae. care este un text semniicativ p na �i in excesele sle. nu r p utea i considerat ca 0 j usi ­ cre a n ouli monhism. Problema este ii serioasa. De alfel. cei cre n cu raditia raspund viguros pin pna lui Petus Venerabilis ?i a lui Suger. pentu a nu cita dect personalitaile cele mai impotnte. Nol monhism intelege n mod evident sa se despnda mi radi c l de lume . Aceasta .atitudine este esentila �i .

­

.

.

72

conforma cu vo c ati a ori gi n ra 1 . Refu zul apare in ac e st moment ca

0

ob l ig ati e urgenta �i se exprima p rin tr - o

tendina mafesta spre ereitism. Ac e st mod de viaa nu

impne nici un ne stec socil precis �i pemite , atat cat

este posibl, eiberrea de sub tutela puteilor temporale . Aceasa l egere pare sa implice , deopoiva, doa de a se exonera de toate obligatile ce privesc funciile ecleiasiee . Sfltul Buno n u ca�tiga Grande-Chreuse impins d e

dOrinta de a renova Biseriea, ci p e nu a obme aici fu­

m o ase rezultate de sfinte nie �i penu a gasi aici pacea spitula. I n cl sau , uga in pustiu poate la cateva

jusfict n luptele

su sinute la Reims, n impl refonnei Celli fo ndatori cnosc ?i ei 0 perioada de shas­ ie (ereitical . etapa decisiva in matuzarea proie cte lor lor. Ei nu perseverea cu toii pe acest um, ca Buno , dr intemeiele cenobitice ce deriva dn ac easa i?cre i pota cel mi ade se a mrca. Bisericii.

Czul mtemeieii de la Citeaux este cel mi lamitor.

Unele tete, dinre cele mi vechi, prezinta nou a mna­

stire ca un schit ( er mi taj )2 . Aee st lucru nu este deeM

pial ad evrat , din moment ce viata c omuna este aici 0

regula inca de la oigini . Termenul, inca de atunci , d e ­

s e m ne az a i n d ep a rtar e a de lume ?i nu viata s o l it ara . Citeax persevereaza pe a c e a s ta cle prin al ege re a d e l o c uri retrase ?i in principiu p u s tii p entru a- ?i instala inteneierile-fiice . Acolo u n d e tinutu l e ste popul at d ej a , e I ugii nu ezia sa rascump ere �n totalitate pmntile penu a i singi ,m ace ste locuri �i pe nu a fi seprati . Eremitismul nu este la sfr?itul secolului al I-lea 0 mare noutate . Era cunoscut ?i

practicat in Itlia , in nord

ea ?i in sud, inainte de anul

ie. Deci creditul de cre

0

se buera acest mod de iata c re �te coninuu pe parcr­ suI secolului al I-lea. De atunci , noile ordine apr ca 0 inlorire trzi e a te ndinte lor

ve chi d ej a �i rep erabile din

1 R. GEGOIE, Saeculi acths se facere alienn. e mepis du monde dans La litteratre monstiqe medievale. in Revue d'Ascetque et de Mysqe. t. 4 .. 1 965. pp . 25 1 -287.

2 Este czul lui Exordin pavu.

73

punct de ·vedere istoic de . mi bine de un secol . Durea acestui gen de idel rebie eplicata. Crcumstntele fae · oare mai urgenta relzrea s a? Noul monhism nu re ­ duce ore aceasti despindere de lme la n simb o l n ,

moment ce pusiul cistercielor este amenajat inuios? Viata de eremit pre mai les legata de

0

eperienl

indiidula a vieii spitule �i de n sentiment mi per­

sonal l mntii. Ereiii de la sfr?itul s ec olli l X-lea au fost aiei ?i p recrs oi in aceasti cautre', Dfuea acestui idel poate semfica perceptia mi lrg raspn ­ ta a acestei sen sibilitati Voina proprie ?i personla de a-?i ca?tiga mantuirea pe caile cele m ai sigure ?i ara .

comprois cu lumea apre n numeroase ci . Aceasta

crestere a constiintei de sine in deimentul uni s enti i mi liturgic l mntuii nu · p-e sa

�

�

me t mi c o le tiv

fie

�

­

strlla de spitul s ec o llui

l II-lea l ,

Prin Clteaux, v o c atia p entru pu stiu cap at a 0 alu r i

colectiva pe cre nu 0 avea pana atunci , iar indiidua­ lismul pare mai putin p e r cep tibil dedit in alta parte . C enobitismul riguro s al ci stercienilor limfteza se m ni ­ icatia remarclor precedente . Pe scut, este yorba despre o adaptre a idealului pustilui l a fonele de viata comu­ na. Din aceasta� caza, indepctrea de lume pre sa ie un moiv deosebit de impoant. Refuzul de a avea seniori uncire, de a

din redevente �i

de a detine

rii din cens

�i

d ij me inpune un l mod d e

instlre in lume care conrasteza c u eel l monhismului tradiionl. Noi c lu gm i�i cu liva pamntule pin vloi­ care drecta eu aj utol fraior c o nver?i ra a exercita nici o putere asupra cuiva. 0 as emene a eomportre poate avea nmeroase moive ce nu se . exclud unele pe eelellte . Fra autoit ate asupra taranior, noie manastri sunt in afara suctulor te mporle le ordii. Nici b ogate ici puteice , nici pline ge elugm , e l e nu ntra in eleulele politice le celor mi ?i nu Ie simleza eupiditatea. In mod ndirect. ele rezeza aeeasta pte a progrmului gregoian ce 0.

,

1

C. W. BUM. Dd he eth ceny discover te indivi­ Hsoy. 1 980. pp 1 - 1 7 ,

dal?, n Jwnal of eccessical

74

dea spre sustragerea biseicilor de sub autoitatea iaiclor.

Acest lucu se inaptuia cu pretul muncii manule. dadi nu l saraciei. Or, in momentul in cre Citeax emigreaza, sunt dej a elaborate intelegerile ce pun c apat disputei investi­ turlor. De aceea, adaptrea pefecta a nolor mnastii la pnciple nascute din ideologia reformei pre, daca nu ara obiect, cel puin fra consecinte . In mod obi?nuit. Citeax

re bune legtui cu pinii. din moment ee prezenta sa in lume nu lezeza nici 0 putere temporla. Ostlitatea, atunci

cnd ea apre in Germnia ll epoca lui Brbrossa, ne de . faptl ca prinre pzanu fideli i pontfului sunt cuugu.

Reuzul fata de lume poate i

nca 0 tema pur ascetica.

In maniera ereiilor, noii ealugi inteleg sa mllC eaSCa cu

mile

mi eoncreta. - abatle, gen ero s apro ­ mai ave au nevoie ca p mantul e

lor ?i sa riasca inr-o s raci e

incepnd dn epoca crolngiana, zionate eu venitui, nu

sa fie cltivate de cuugt. Contetul aistocratic nu inci­ ta la munca mnula. - Indatorile spiritule cre Ie aca­

prau timpl preau sa-i dispenseze pe cuugt

in mod

legiim de munca manula. Punerea la locul de ono re a muncH mnule rne;;te in mod indiscutabl sentimentele

nobililor ?i marcheza 0 ruptura in conceptii . Or, este

yorba aici de

0

alegere penitentila �i ascetica . Munca

mnuala nu pare sa fi avut alta senificai e , deorece relectia .asupra acestei obligaii nu merge prea depte .

De altfe!, nu toi cuugti sunt supu�i n mod egal acestef obligatii, semn le unei rezistente persistente . Pe scurt,

ascea devenea mi concreta .

. Aceea;;i tendinta se ooseva in legatra cu saracia. Cu sigurnta, prin legmnt, cIugi renuntasera la toate

posesiiie personle, iar consiturea peciului era con­

siderata .un pacat capitl. Numeroase istorii monastice 0

dovedesc. Or, modul de vial lltr-o biserica abaiala caro­

lingina sau

nr-o mnasire c1unisina nu este n sra­

cie . Este 0 viata colectiva de stul de apasatore , unde

chir austeitatea personala poate trece neobsevata. De acum inainte , sracia trebuie sa se faca simtita. Ea se

nume�te jena, incofort, foame ?i austeritate . Eista, la

75

noii cIugi, 0 dOlnta de viata aspra �i dura, 0 vointa ' clra de a indura sufe dntele ietii �i un refuz al unei asceze care nu ar i decM spirituala sau simboica. Acesta

este sensul elogiului mnasii de la Clivax de la ince­ puturile s ale , a�a cum 0 d e scrie Guillaume de Saint­

hiey. "In ace�ti i, oameni de inlta tute, ndva b ogati �i c ople�iti

de

onoruri in lume . gloriicandu- se

intru Christo s , i�i s a d e au B i s e ric a lui D umnezeu in snge, n munca �i i n incerci, in foame �i i n sete , n frig �i in despuiere . in persecutii , in oprobrii �i in multele

ngoase . " l O asemenea desciere , deformata in mo d evi­

dent de transmiterea orala �i amintiri , infumuseteza

des pre 0 vrsta d e aur. Nu este yorba d eeM de suferinte �i dureri . Exi sta . un apetit al sufe­ intelor p e cre rebuie sa l relevam ra a-I putea eplica origile �i vorbe�te

cu exacitate . a Citeax, asceza monastica este butla �i dura cu indranicie .

Munca mnula. sracia ' �i iaa dra repreznta ace­

lea�i pncipii de iata. Ele seifica, n piml rnd, un gust nou penU rel �i c oncreto a Cluny �i in monhis­ mul carolingian, nu eisa deloc senimentl ca sintenia insena 0 asceza atat de aspra �i 0 via. atat de etenu­ anta. Spiritualitatea de la Cluny acea secundara oice obsevanta2. Eista 0 vziune mi spitula despre iaa cre�tina, axata pe it,ti. Mortificarea conta mai putin

decat inItrea slelui. �i suferinta indrata mi puin decM pefectiunea isica. De Ja un monhism la ltul, eista nu 0 simpla dezbatere asupra obsevantelor, ci 0 maniera diferita de a concepe legaturile dintre spiit �i

up. dinre ui �i asceza. dinre sintenie �i peiten.. in butalitatea sa asceica. noul monhism face dovada unui simt mai acut l cracterlui pacato s al lumii �i l omului. 0 as emen ea recere de la simboic la concreto de la 1 GUILAUME DE SINT-THIERY: Sancti Bernardi vita pma, Lber 1, § 3 5., 2 R e c t i tudo autem reg ulae charitas e s t , s c ri e PETRU S VENEBIIS, in PL, 1 89 c 1 49 .

76

spritual la real este atestata fote

bne n

alte domeii.

De aceea, evoluia monismului nu ar putea surprinde. Totu�i, cronologia unei asemenea rnsformt a menta­ liiIor �i a sensibliIor nu este u�or de sugerat.

Mi�carea catre munca mnuala �i saracie poate , In plus , sa-�i atba originea n Regula Sfantului Benedict, In litera sa oriinala" Aceasti ntwnire "dintre aspiratille noi,

necunoscute vechiului monahism, �i un text nomaiv, da

i�cii 0 jusiicre complementra. De aceea, chiar In manastiri pioase �i fervehte , calugarii puteau s a aiba indoieli in legatura cu exacitatea indeplirii obligaUor.

Acesta pare a fi �i czul la Molesme . De aceea,· adesea se

intampla ca i�crea sa se epime mt bine sub fo a

unui literalism benedictin. Aceasta referre la trecut este,

in contetul sfr�itului de secol l I-lea, perfect demon­ straiva.

Spijnl

radiiei face de necombltit aspraUe

acestui sfr�it de seco!. Regua Sfntului Beneict, cre valortca aceste revenict, canalzeaza sursele reverii la cenobitism. Astfel se explica poate aceasta eyolutie constanta a nolor intemeieri, de la eremitisml oriinr pna la iata coiuna. Literlismul, care "iese in evidenti

t

n aitudinea misct­

lor religioase fata de Regula Sfan ului BenediCt,

i�

este

un fenomen zolat. Este cunoscut �i in lte domenii . Se da o atentie mai serioasa �i mai critic a tuturor textelor, incepnd cu cel al Bibliei. Mai spituale , secolde prece­ dente nu consideraserl potrivit sa scruteze asfel detalile , penru a scpate din ele concluzii normative . Exemplului oferit de raditie i se adauga poate acela l cIuglot dn Orient, cre ofera. 0 lta imagine a monahismlui . Modul lor de viata e ste cunoscut in Occident prin texte , mai degraba decat prin contactul 4rect. Toate aceste asprtii concete pun de fapt 0 problema religioasa undamentla: cea a senslui cre se da ieii monastice . Manastirea crolingiana �i, dupa e a , Cluny ' apar c a locul unde se aduna avangarda poporului lui Dunezeu in druml spre ve�icia preafeiciti. EI inca

nu este il, dar nu mat este lumea. CIugI a intrat 77

dej a prin Guvantare in iata cereasdi �i i�i face. din aceasta. inca de acum ucenicia. prin contemplaie �i prin viata mistica. Ru gaci u n e a Ie p r eam ari re . ce convine acelra cre inteleg sa duca 0 viata angeica. urebuie sa indepteze mnia lui Dumnezeu. ce r putea sa se abata asupra unui popor cre nu i�i indepline�te indatoile. Nici pacatul. nici asceza nu sunt necunoscute. dr rman secundre1 . Se intampla cu totul alfel in secoll l II-lea. Mnas­ tirea este refacerea comunitatii cre�tine primiive. cea a priilor botezati adunati in jurul apostolilor. Ca �i ei. calugarii traiesc .in fervoare . prin punerea in comun a bunuilor lor. �i in a�teptrea s;;itului IUii. Modelul este acum istoic . concreto chiar rheologic. Referea se . face la sintenia umana. ir exemplele sunt eroice. dr rupe�i. Lupta pentu pefectiunea sinteiei este cea a oamenilor supu�i tentat.U1or �i luptand aspu impotiva pacatelor lumii. Desigr. tema monhismlui-anicamera a pradisului nu este uitata dar nu se ajunge la acest stadiu deeM cu pretul unei lungi asceze. Dimpoiva. con­ ceperea mnasii ca prelunire a comunitaii apostoice. ca cella a Biseiei �i ca mrtuie pemnena a rodniciei originilor se vulgaizeaza de-a lungul intregului seco!. Tema ajunge sa faea din imitarea apostolilor regula de viata normala ?i criteriul de autenticitate religioasa. Trebuie ca evanhelismul sa fi fost fote putenic pentru a reinnoi astfel teologia vieii monastice! Se intelege mai . exact in acest contet sensul iroiei li Abelrd . . Iitrea comuitaii piiive. tema frecventa. nu con­ duce firesc la 0 iata cenobitica de tip benedictin . Ea poate i invocata la fel de judicios de gupui de clerici �i de predicatori populari ie?iti din orice lac de reculegere eremitiea. Pe SCTt, ' monhismul regenerat recupereaza cu picepre 0 parte a aeestei i?ei religioase ?i spii­ tule . el pretul unei indrzneli �i l unei schimbn a .

1 J. LECLERCQ. a ve parfaite. Pons de ve sr l'essence de l'etat relgiex, rhout-Pis, 1 948. Mi les cap . I: "a ve gelqe" .

78

aspirallor celor

mi

profunte. Reu�ita de la Citeax �i

inlta figura a lui Benrd de Clvax apr, din aceste moive. �i mi uiitore.

B.

CiEAXSI SFTL BEND ,

Citeaux este intemeiata de un grup de clugn de la

Molesme condu�i de abatele lor, Robet. Personajl este cel p u tin discutabil . Nobil din provin cia Champagne , abndoneza

n 1 07 1 uncpa de abate de la Snt-Michel

de Tonnere pentru a conduce, cu acordul papei. un gup

de ereii ce rlla in padurea de la Coln . Apoi i�i rns­ fera conunitatea in p aduile de la Molesne, unde nte­ meiza 0 mana si re in 1 075. Este 0 abatie fe venta ir

i

.

acuzatia de delasare apare ca strict po emica. inainte

chir de scindarea ce da na�tere intemeierii de la Citeax,

unii calugn doreau sa practice Regua Santului Bene­

dict inr-un mod �i mi igid. Ei fondeza 0 cela la Aulps,

pe cre abatele a transformat-o in abape la incepuul lui 1 09 7

.

..prent este aceeali dorinta cre impinge 0 pte a

..

comuniati de la Molesme

sa

praseasca mnasrea, in

ti m pul verii lui 1 09 7 , s ub conducerea abatelui Robert

insuli 1 . Aceasta scindare a provocat scndal , pentu ca

plecarea spontna s-a acut ra acordul nici unei autori­

tap superiore, nici cea a episcoplui, ici cea a legatli ponificl.

Clugti pr sa ritaceasca un imp in cautrea unei a�ezt propice.

ninte

de instalarea lor n soitudinea de

la Citeax. Inceputuile nu decurg ra mt dificultap.

Ermiaj l de la Citeax este ridicat din punet de vedere cnonic la rngl de abape la 2 1 mne 1 09 8 , dr abatele Robert. ceut de clugi de la Molesme �i, poate. deza-

e

ben des Be Robert von Mo lesme. 1 P . K. SPAHR. Das Fiburg. 1 94. Aceasa lucrare contine ediia clitidi a lucru Vita; S . LENSSEN . e jondate' de Citeax. saint Robert, in Coecanea Ordns Csterciess. t. V. 1 93 7 .

79

magit de a spime a ieii din noua mnasre, se intorce

la ab ai a sa, din ordnul le gatul ui

0 pte din clug.

procedeza la fel . Numi un ic gup, de 8 sau 9, in jul .

lui Auby, pim abate , apoi l lui Eiene Hrng, rmne idel noti intemeiei 1 .

Obiceiuile d e la Citeax se fxeza repede , inca din

epoca lui Auby. Ele i:plica 0 int)rcere literla

la Regua

Sfantli Benedict, de cre Exordim Pavm .tne in mod d e o s ebit s e ama2 , � i , mai ale s , ab an donarea amen d a �

mentelor prevzute d e C ap itu lul de l a x-Ia-Chapelle,

din 8 1 7 . A u s t e ri t at e a s e impune i n t o at e d o meniil e . Penu ve?nte , tot ceea ce

nu igure za

in mod ep lic it

in Regula Slui Benedict e ste su pimat ir in ceea ce ,

pive�te mncarea, cnea �1 grasimea sunt iuaturate din b u cit ari a monastica, ir mas a nu c ontine decM doua feluri. Li trghi a este de asemenea si mpfic ata , dupa ace­ l e a�i principi . Rugaciuile adiionle recitatle de psli n fara slp ei sunt supimate la fel ca ?i numeroase1e pro c e sini . Ac e st iterli sm perite sa se dis puna de im­ pl necesar penu munca mnuala ?i pentu rugaciunea ,

p e rs o n l a

Viata concreta imp u n e �i lte inovatii . Refuzul veni ­ .

tilor �i al dj melo r Ii obliga pe cIugi sa triasca dn

e

1 Pov stirea originilor intemeierii de la Citeax a fo st in nregime modiieai prin seoaterea in eidenta a valorii istoriee a lUi Exordium Cis tercii. Exordium Parvum. eon siderat pana atunei sursa au t e p ti e a , apare ca 0 eompilatie tarzie �i eu direetie . J . -A. LEFERE . e vai recit pmitf des oigines de Citeaux est-il l'nxo.im Pvm"? in A. 1955, pp . 79- 1 20 �i 329-36 1 ; J. -A. LEFERE. Qe savons-nous du Cteax pimitip, in E. 1 956. t. 51. pp . 5-4 1 . Aeeste luer. iloeiese poves­ Urea raditionai epus a in DOM OTHON (DUCOURNAU) , es ogines csterciennes, in Reve Mabilon. 1 932- 1 933. �cos sub forma de volum dupa aceea. Luerle lui J. -A. LEFERE au suseitat cateva punei la punct: J . INNDY. es ogies de Citeax et les ravax de J . -A. efere , in E. t. 67, 1 9 57. p . 49 �i m . Autol re rezeve asupra daii lui Exorim Csterci. supra aeestei pobleme , artieolele li J. -A. LEFEVRE, J. VN DMME . E. PASrOR �i P . R. in Anaecta Csterciensia.

-

I, 1965. 2 Capitolul V din Exordim Parv. 80

munea lor. Nu sunt insa eu toii aPi penu ae easta , li nu ii ajuti in acest seis . Insituti a con­ verllor este' d estinata sa fac a fata obligatiilor m ate rial e inevitable . Ace�i frati consiuie un gup apate . Ei dis­ pun de locui sp e cile �i nu p aund nici in col bi seicii ici in manastre. Ei nu picipa la aciitile propriu-zis monasice . Ne � iu toi de cte . ei nu recita sluj b a ci se multum esc cu c.teva rugaciuni i n limba vulgara . Ne­ Dn d Reg, n u p ic ip a l a c ap ilt �i n u l leg pe abate . Inrai i n mn�s re n devo iu ne ei depun Jura minte , printre c are �i cel de castitate , li sunt supuli abatelui. Pe sct, aceltia sunt lici, ir p urtrea brbii niei micle

,

,

­

este senul cert penru aeest lucu . Lor Ie ncumba toat e sreinile materile, muncile

la camp

tiile. Abaii Ie datoreaza inretinerea

;;i , adesea, consuc­

mate i la

;;i spiitu­

la . Insituia conve'�lor nu era necunoscuta ihinte , in

insa in­ lasa pe mana ifeiolor cea mi mare pte : i e W mateiale . Mai mult, imprtirea c e l o r ce lo c u ie se intr-o manastire in doua eategorii nu po ate sa se preti nd a a i de la Sfntl Benedict. Citeaux mi avea :!a �i defhe as ea rapotuile cu epis­ eopii �i sa se orgzeze in orn. daca suecesl venea sa-i incoroneze efortile . Asupra acestor d oua puncte Rega Sfan tul ui Benedict ofere a solutii vechi, in mo d evident prea putin adaptate la con diile de viata din mnasile din secolul . l II le a . Cu toate ace stea, c omparaiv cu Cluny, Citeaux face dovada unui ata�ament remarcabil penu ace asta raditie Inca din remea abatiatlui lui Auby, clugii d e la Noua Manastire s o li eita p ro te c ti a Sfantului Scaun . Se p are ca au vrut sa se p a z e as c a de orice te ntativa d e nexre d e care Mol e s me . 0 bii a li Pascl al II�lea, nca din 1 1 00, plaseii abatia sub proteeia apostolica. Pap a interzicea oicui sa modiee ob sevntel e legate de aceasta. Nici 0 mnastire nu p u te a sa primea s ca ra autOrre , clugt ere ve n eau de aici. Bla inte zi c e a ea man astirea sa ie tulburata sub oiee foma. Totu?i , s pe c i l

la

Hirsau ?i

la

Vllombreus e . Prezinti

e onve n i e ntu l ident de a

-

,

-

.

.

,

81

protecia apbstolica nu este absolVirea in sensul exact l temenului . Pracica rata ca cisterc1enii nu au nstalat abatii-iiee f,ra ea episcopul sa i ' luat euno �tinta de

zntele ordnlui. Mula reme . i se reeuno�tea acesuia dreptul de admonestre �i de deitere a abatlor in ca­

zle grave, ra a putea, cu toate acestea. inteveni in iata

eoidina

a abatilor. Aeeasta pima aitudine este

c alehiata dupa aceea a Sfantului Benedict. Drepturile episeoplui se restrng mut pe masura ce cistercienii Ie preeizeaza pe eele le capitilui general . Scutirea , pre dobndita atunei cnd statutele . conirmate de papa in

1 1 52. nu

mi in

seama de repule episcopUor.

Intemeierea de abaii-fice , la Fete in 1 1 1 3 , Ponigny

in 1 1 14, Clavax >i Moimond n 1 1 1 5,

p une problema

orgnzii unui ordin. Rega SfnIui Benedict nu avea

n vedere decat auto no ia pur �i simplu a iecrei mnas0 . Solutia adoptata la Citeax pare inca 0

efort penru a respecta, pe cat posibU, raditia.

data

ca un

, Abate1e Etienne Harding pune la punct, eu acordul

railor, mainte de intemei erea de la Poniny. un statut de ure mre aeeste abaii, ce pota numele de Chta de caritate . Aee s t text, precedat de

0

scurta povestire

istoiea >i urmat de capitole ce fixeaza obieeiurle , e ste

aprobat pinr-o bla a lui Cltus al II-lea, la 23 dec em ­

brie 1 1 1 9 . Charta de caritate se straduie?te sa gaseasca

n echlibru inre doua imperative aproape conradictori: autonoia iecarei mnasii �i nitatea ordnlui l . Ca iecre abatie sa i; o, conu'nitate deplina � i toti, deosebita de altele �i avud capacitatea de a lege un abate 1, Tetul primar al lucrti Carta chaitats s-a pierdut. Se

ClOSC

i mlte versiui sueeesive ale sle. eeea ee ndiea Wl �u 0 evoluie consanta. �i un rezumat ee pre a i ttl eel mi vechi. Tel p1iv lasa mai mlta iiativa abatelui de la Citeax. le col prerogaive ree rapid la eapilul ' generl. Despre oigii: G. DE AFORT. a cae de che csrci­ enn. et son evoto, n E. t. 49 . 1954. pp . 39 1 -437 �i J. -A. EFERE. a veitble Caa chattas pmitive et son evolion [1 1 1 4- 1 1 1 9). n Colcnea O. Cst. R. . t. 16 •. 1 9 54. pp. 5-29 .

tt

82

este . un principiu venit din Regula Sfantulii Benedi c t . Cistercienii a u meritul l o r i n a repune acest principiu in igore, deorece remuile incita mi degraba la regupre penru a face fata presiuilor etene. Pe scurt, literlisml j oaca aici un rol anume . in virtute a acestui pincipiu, se intelege ca abaile -mma nu i dica ici 0 txa �i nu mpun nid 0 [unctie comunitatilor-iic e. Sngura legatura este ci­ tatea. Cu toate acestea, un abate, a ci casa a mi inte­ meiat una , viziteaza noua casa 0 data pe an, ra ca prin aceasta autoritatea abatelui zitat sa ie �tirbita cu ceva. Vizitatoul are dreptl la onoruri �i la consideraie, dr nu re dreptl sa se substituie abatelui l egim Nu poate sa ia . ici 0 deczie in legatura cu bunle abatiei-flice ra acor­ dul abatelui titular. El poate indrepta, cu sfatul abatelui .

respeciv, nereglle in ascltare. Un t principiu este uitatea. Fiecre abatie uneza, literal , uzante1e de l a Citeaux, si nici 0 diferenta nu este ad mis a . In plUS, e ste interzis d� a cere privilegii contrare

statutului ordnului. Dreptul anul de ita nu re lt scop dec�K de a se asigra de acest lucru. Abaia de la ' Citeax este ea nsa�i zitata de abaii primelor sle fiice. Aceste raporturi regulate sunt completate de intlnire a nula a tuturor abalor la capilul generl ce se ne n sep­ tembie, la Citeaux. Aceasta adunre este foate veche, din moment ce este atesaa incepnd din 1 1 1 6 . Capill rebuie sa inrepte able acolo nde snt semlate, sa-i mustre pe abai �i sa Ie impuna penitente. Mi rebuie sa legifereze de comun acord. · Capitll1 generl apare c a organul unitatii orinului. Cu toate acestea, garanteza mai mult ifoi­ tatea obsevntelor, decat intemeiaza 0 guvenare unica �i cenraa. De fapt, ipsa ierrhiei n fra abalor �i neis­ tenta implor regionle las a loc preponderentei pentru autonomie . Ea e ste normala �i ara inconveniente ,' abita reme cat cistercieni se multumesc cu iata monastica ara a se mesteca prea mult in problemele Biseici �i le lii.

Personitatea eraorn ara a Sfntlui Benard face

ca problema sa apra imediat Uii contempori se ra .

zgomoto s �i nu ra reticente ca un cuugr rea astfe1 sa conduca 1umea. Efectiv, aciunea sa este 1a scara Bise­

icii . Zelul sau, cre este sigr, este ra mceare reigorat pin soiciti de la cre el nu se p o ate deroba .

83

Un ascendent spiitul ce nu se poate tagadui 0 re' putaie de taumatrg capatata fote dereme ii c o fera un credit exceptional ce se alatura omului ?i sintenid s ale rep ede recuno scute . O r . in toate actiunile sal e . Bernard nU- ?i uita calitatea d e cistercian ? i n u pie rde niciodata din vedere interesele ordinului sau . Coerenta actiunii sle tine de faptul ca reforma Bisericii . tema esenila a gn drii sle. rece prin promovrea fralo: si ?i a catova lti eclezia?i nimati de acela?i spirit, pna la fun c tile de ra sp un d ere Pentru a urmri acest scop . ales de buna-credinta. Bernard nu ezita sa inteina cnd rebuie �i cnd nu rebuie . EI se ocupa de alegele epis­ copale , de alegerea abailor ?t iluentea deczle con­ ' ciliilor �i a d un a r il o r EI nu se gande�te niciod a t a ca actiunea sa, intrepinsa pentu reforma Bisericii, negli­ jeza anu mi te proceduri canonice sau love?te anumite persone. EI · are lacrrea cuceritore ce se bazeii pe ceritudini, �i crede in reptatea sa. Vocatia unui cIugr de a reforma BiSeica e ste dis­ cutabla , oicre r i sintenia, �i mi mlt iecre acine pticulara. Benard modfica iata cistercina in sensul slujii Bisericti. Niic nu dovede�te ca ac e asta isiune va fi acut pte din vocaia oiginra a celor de la Citeax. I storia demonstreaza ca aceasta orientare se mentine dupa moartea lui B ernard, a�a cum arata rolul deter­ minant al, legalor p ontfi cli cistercieni in a doua juma­ tate a secollui al II-lea �i la inceputul celi de l III-lea. Aspiratiile religioase ale secolului par sa� �i · ga seasc a implinirea in orientarea pe cre Bernrd· 0 da ie ii cister­ ciene . eei cre , la fel ca di s e ip olii Santului Buno, se mu1tuiese eu cautrea sticta a pefeeiuiispiuale nu cunosc epansiunea eraordinra a ordinului cis tercin a fel, dintre abatiile-fiice le intemeierii de la Citeaux, Glvaux este de deprte cea mi prolica Ea dtoreza acest · lucru geiului excepionl l Sfntlui Benrd in guvenrea oamelor �i acestei oienti mi eclezile a vocaiei monastice. .

.

.

.

.

84

C. DE A EEMITISM A MONHISM Epresie a unei mi�ct generle, Citeaux este numi rerea cea i bne orgaata �i c ea mm prestigioasa. Cautrea de noi forme de pefectiune religioasa este mm lrga, mi a ;;i mai atonanta. De lfel, evenimentele ce conduc la intemeierea Noi Mlasti ilustreaza pe deplin tensiunea ;;i inceiuile unei creaii cre se cauta. Daca fen o m e nul fund amental e ste to cmai aceasta utare a unei no} sintenii, destul de impite pentu a da na;;tere unei sensibilitati religioase noi, este cat se poate d e evident ea eeea ce apare la Cite ax se epima, de asemenea, ;;i in lta pte , inr-un mod sau altul. Nu se poate coneepe di numi c ateva mnasi, intemeiate l a ' granitele dintre re giunile Champagne �i Bourgo gne, inre 1 098 �i 1 1 1 5 , epuzeza toata foa unei asemenea i;;c n. Eistenta intemeieii de la Citeax nu exclude prezenta �i in a lt e provincii de intemeieri ce raspund acelora;;i aspiratii, pe care Ie eprima, eventul, inr un mod o re cum diferit. Noua mnastire se intelege mm bine inr-un curent ce da na;;tere la mliple insituii rudite. in um!, se impune, sa studiem, sub aceea;;i lumina, pe cele cre, cu putin inainte sau pun dupa Citeax, au cu _ aceasta mnastire legaturi de rudenie indiscutabile . C o nfruntate unele cu altel e , to ate ace ste intemeieri . ereiiee sau monasice perit sa se intrevada punctl in care converg. Punerea in evidenta a acestor puncte undamentle este eu sigrnta de cel mi mare ' interes pentru explierea istoiei religioase din secolul l II-lea. ReinnOirea monastica dn secolul al II-lea se grefeza pe 0 i�cre eremitica. C eitun ea istoica a · faptulUi nu po ate i pusa la indo ila , din moment ce to? fondatori au o etapa petrecuta in pusiu, intr-un moment s au ltl l cterei lor. Or, este cat se poate de eident ca iata soli­ tra nu e ste 0 inovatie dn cea de a doua j umatate a se­ collui l I l ea Ea era pracicata ;;i nainte. Ea ajnge la acel a � i nivel c u i s toria propriu - zi s a atunci cand . da na;;tere la mtti istorice de inalta vlore, n jl anu-

,

-

.

85

lui 0 mi e . Prin forta lucrurilor c on st a tam atunci c a trad iti a eremitica e ste neinrerupta· p ana in s ec olu l al

II-lea, chiar daca nu pre nec e s r s a s tabii m fiiatii inre diferiii ereiti. C autre a ieii solitre, cu to ata spitul­

itatea pe care

0

co nine ea, nu re nici 0 aracie vreme

ndelungata , decat penu caiva oamei de elita Cll 0 sen­

siblitate d eo s eb it de ie. .poi, au J i enta sa se l arg e ;;t e , in

ac ela;;i timp cu c e a a a s pi r atiil or pe c are le satisface .

Aju ns a l a acest punct, e a e ste renovatorea monhismu­ lui ins u ;;i . Acum incepe prolficiatea sa i stot c a propiu­ zisa. Iluentele mei di onle , ;;i in .sp eci al cele din Itlia,

u n d e mi;;c area- este p re c o c e , j oaca un rol indiscutabil ,

ra ca, uneot, sa se p aate preca. Apre , in ca de atunci,

ca 0 i ? care de refana forte apropiata de tot ceea ce ine de la Rama. Inalta igura a lui Pier Damiani ilus-

reza c oningator aceasta convergenta.

. rogramul refomatarlor �i ere iti s mul exercita unul

asupra celuillt 0 atrac ti e sigura, a;;a cum bine

0

rata

ep is oadele din iata ptncipllor fondatoi. Acela;;i impuls

re liio s , auster ?i inrns ige nt , conibuie la regenerrea mbnh i smulu i . in c o nsecinta , venita din Italia, aceasta mi ;;care se d e zv o l t a ac olo u nd e reforma, du p a l u p t e apin s e , aj unge s a s e imp l nte ze . Di mp otriva , acolo nde ea se bzeza pe

0

mi;;care spitul a ins i cienta, erei­

tismul este atestat puin ;;i inoirea mon a sti c a este mi

trzie ;;i mi putin sp o ntna . ... In temeiere a de la Grnde-Chtreuse ilusreza pee ct ace ste h otarari . Bruno apare ca precursor. Nascut la e s te scolasic la Reims incepnd

Kaln , catre 1 030- 1 03 5 ,

dn 1 056- 1 057. reda in aceasa ;;co ala

imp de douzeci de i. Instalarea pe scanl de Reims a rhiepiscoplui M an as e , n 1067, este un eveiment decisiv. Du pa caiva ni de exercitare a u n ci ei , acest prelat a acut dovada celei mai ml aiditati >i s-a dedat la tot fell de spoliei, in s p e cil impoiva cIuglor. Uneori, situaia Ii n spira putina pru dent a . S - a staduit atunci sa >i-l atr aga de · partea sa pe Bruno , nuindu-l cancelar l B i s e rici i, in 1 0 7 5 , dr, apoi, i-a luat aceasta uncie. in impul ace stor 86

ani dificili , cand l�gatul , pin citri de condamnre , a

re;;it sa '! deia pe Mnase, Bruno este in ijlocul eon­ .

fruntlor pro sau contra reformei. El prase�te Reims 1 08 3 , penru a scapa de 0 legere

pe scaunul episcopl.

n

II intlnim atunei pe lnga Robet de Molesme, apoi se

rerage in schitul de la Seehe-Fontaine . in 1 084, eu 6 insotitoi . aj unge la Grenoble, unde episeopul Hugues ,

numit in untea dioeezei, a acut tot c e rebuia penu el

el sa se poata instla in solitudinea din masiul de la Chrtreuse . El a organizat ici iata gupului . Celulele ereilor erau adunate in jul uni claustu din apro­ pierea unei surse de apa. Viata comuna era redusa la inimu m

luau

in

.

Cantau Impreuna vesperele �i matutina �i

comun masa de duminica �i din �ilele de mare

s arb atoare . indatoririle n e c e s are p e nt r u subzi stenta

c omunltatii erau asigurate de fratii e o nver�i . Bruno

insu?i . la inviaia lui Urban l II-lea, unl dinre vechii sm elevi, a prasit Chreuse in 1 090, pentu a se pune

in slujba Scaunului apostolic . Nu e ste indispensabil sa gl o s am m a i i n d e l u n g a s u p r a u n e i e a r i e r e a t a t d e

eloevente . Cautrea solitudini era l a Buno 0 vocatie �i nu un refuz l luptei penu Biseica. Scisorea pe cre

i-a aresat-o lui aol Ie Verd nu lasa niei 0 indoila in aceasta privinta 1 .

Viata celor de Ia Chreuse, a�a cum este ea orgna­

ta, dupa Buno , de Guigues , l cinclea prior �i redactor

intre 1 1 2 1 �i 1 1 2 7 , nu e ste facuta " p entru multimi .

Epnsi:a ordinului este lenta, prima abaie-iica este

fondata in 1 1 1 5 , �i ramane mode sta , nu eista , c atre

1 2 00, decat 3 8 sau 3 9 de chartreu s e , eel muiP . Din

ptea eelor de h Chreuse eisa 0 nuita reicenta �i rezeva. in plU S . voeaia ereitica pastreza la Grnde­

Chartreuse un cracter exclusiv. C alugni nu ies din

p ustiul lor ?i nu se apuea sa predice . Viata e o muna 1 eres des premiers Chrex. de un chrex, t. I , Pts, 1 962. .. 2 B . BlGY, es Charrex dans La socete occdentae du I? s.ede, in Aspecs de la vie conventelle [580) , pp, 28-50.

87

ramne fote resrnsa. a fel, depnatOli de propieap libere pe care ei Ie cutiva pin [raW conver�i, ilugii de la Chrtreuse munc e s c forte p u ti n cu mainile lor ?i i gno ra obligapa de a-?i c a�iga eistenta pll mun c a . In sa;;i t, m0 ?tenitori a ceea ce exi sta discret in a s ce z a benedicina, ei nu impng austeitatea pna la iata aspra �i dura , a�a cu m este conceputa la C ite ax . Este cat se p o ate de eident ca un anuit numr de vloi e s e np le ale sensibilitatii religioas e a secolului l II -lea sunt ab sente sau aproape absente. Acest cracter fote spe­ cil protej ez a originlitatea de Ia Chreuse, cre s cap a excluzand - o p e cea intemeiata de Bruno in Cal ab ri a asilii de catre cisterciei . In sfr?it, pioii au 0 per­ sonlitate spitula atat de acuzata, incat epeiena lor este in mas ra sa Inretina fevorea unui mre orin. Vocapa pr solitra e ste mi pupn ac zata la ereipi din Vestul Frntei . Ei stau in pusiu , adica in padi, dr nu du.� aici totdeauna 0 iata zo l ata . Ei sunt rera�i ici cu discipoli , truesc Ia deptare unii de alpi �i se aduna cnd �i cand, penu a se ruga impreuna s au pentu a discuta probleme c are Ii p ive s c pe toti . In j urul unui ere it pre sigio s pot eista ici pna la 300 de persoane. mbiguitatea intre singuratatea de eremit �i viata c o ­ muna cre este cea a mnastiii este prezentata in tetele contemporane cre nu fac distinctie inre ele, in aceea?i ,

,

'

,

descendenta 1 .

Numero?i sunt ereipi cre au In s p atel e lor

0 iat a

clericala incarcata d e experiente . Acesta este exact �i

cl lUi Robet d'rbissel, c re , cu iiul de arhipre o t a fost icr epi sc op l la Re ne s ininte de a se rerage tem­ p orar in ermitaj ul La Roe , c atre 1 0 9 5 . Se p are ca de­ cePlle n fnctia sa nu sunt srone de aceasa reragere . Un ltul, ca Benrd de ron, a fugit de la mnastrea Snt-San sur Gtempe, din tema de a fi les ab ate ln ajung in pusiu a:a?i de repuaia celor care se ia ,

.

1 J. BECQUT, L'eremisme cecal et iqe ds roest de a rnce, in L'eremitsmo n Occdente, {839J , pp. 1 82-202. 88

iei deja sau , �i mi mlto penu ca au descopeit iaa solitra in luerle lui Cassin,s. in p adicl e �i p adile din Franta de Vest, ereiii s e supun in p imu l rnd muncii manule in scopl de a-�i procra tot ce Ie este ne c es r . Cractel pre c r l ae es te i ieti este aSigurat. Hagiografii r e l eva cu o r e eare eom­ plezenta to ate pivatiule erora Ii se supun eremii. Ei suporta foamea �i frigl, ca iscui normle le aeestui mod de i ata In contel spitul al acestu i timp , este mo dul lor de a due e 0 iata a spra �i dura �i ei i�i fae 0 loie din aeest lueru . in ezul lor, mune a mnula, sra­ cia �i p e niten ta nu mai sunt obsevante impuse de re­ gula, ei eo nditii concrete ue ieii . Eista n relism de 0 factra buna in tot acest comportament. Eremitismul se acomodeaza eu iata ratacitore din mo ment ee nu ei s ta ic i regula nici sup eior , iei insta­ lre fXa. Unii se d epla s e a n funcie de ne e e sitai sau dupa conveniente Un oarecre uge n apropierea veehlor c o d i s e i p oli care 11 c au ta pentru a-I alege episcop sau abate , un altul , de r anj at de izitatori , se in dep ateza ltii, expu�i v�xaiunlor cIugtlor bine nstlati, pleac a penru a merge mi depte . Ereitl poate devei pelen. iar p e ler i n ul eremit . Sunt doua variante ale aceleia�i vocau· eel mai impotnt lucu e ste ca ac e st mod de iata a fo st ale s c a ui mij l o c p r ivtlegi a t pentru a ajunge la sintenie . in plu s este eident ca mulile mpta�ese acest sentiment. Epis c opii �i cap ilul au adesea simpaie penu ei. Se intel ege ca un ereit de orecare rep utaie treb uie sa primeasca discipoli �i tr eb uie sa r a s p u n d a a �teptti iliilor c re ii cer sfati �i unare. Instuai deinitiv sau iinern!, ereiii s unt impin�i. ineitabl, sa ia euvntul �i sa pre dic e Uii obin perisiunea pen­ u acest lueru. sfel, Urbn u II-lea l-r fi inerajat pe Robet d'rbrissel n ae easta indatore. Eseoat de dis­ cipolii sai, predicnd de a lungul umuli, rind in eea mai to tl a sracie , a�a apre eremitul ie�it din recluzi­ unea sa �i prasndu-�i padule. p enu 0 i siu ne creia i s-a duit el nsu�i. .

,

.

.

,

.

-

89

Aceasta iata insiabla de predicator itinernt nu ine

decat un timp. Nici unul inre ace ?ti conducatoi spii­

tuali nu pre sa se indoiasca de- necesitatea de a-?i xa ntr-o zi discip o lii . Mi?carea ereitiea secreta ntemeierile monasice

sau cnoile noi. iecre se sraduie?te, punnd

la punct in situtu , s a- ?i pastreze cutre sau cutre a sp e ct

oiginl din viata anteioara. Eremitismul apre atunci ca

o etapa in i ata unui ntemeietor. Este e zl , e fe ctiv , l a

mu l ti dintre ei . Ori c at de i n d i scutabila e ste aceasta s c h e m a , treb u i e s a n e m a n i fe s t a m r e z e iva . Numai ere ipi d e mare reputati e au avut u n biogrf; � i ei sunt cei cre au fost constran?i de succesul aut sa-�i pre­

lu nge a sca lucrrea intr-o institutie . Personajele de mai ica anvergura rnl necunoscute . In iata fon d atoilor ,

l terme nului , nu es te eel mi adesea decat 0 etapa, cea in care se elaboreza, pin tatoni, cautrea unei viep noi . Dintre top ace?ti eremip tempori, ta�ne�te figura lui

ereitismul, in sensul exact

Robert d'rbrissel, personalitate ie�ita din comun prin p uter e a sa creatore , ca �i prin n on c o nfo rmi s mul sau .

Nascut c atre 1 047, iu ?i nepot de s luj it ori de p r oh i e ,

este cleic cu tiIu ereditr . Tineretea sa nu are niic edi ­ ficator in mod specil� In crsul unei lngi �e dei la Pis,

pentru studii, adopta prncipile refomei gregoiene �j se

c o nverte�te in sensul medieval l c uvantului. in 1 0 8 9 ,

episcopl d e Renes ii incredinteza s rcina d e a promo­

va refoma cleului in diocea sa: Se dediea acestui lucu cu atat zel imp d e pau i, inc at , la motea prelatlui, trebuie sa fuga din o ra � . E ;;e c u l e r a u mi lito r . D up a 0 �edere la ngers , s-a reras in p adre a de la Craon, pen­ u a trt ici ea �remit, in cea mi dura asceza. Viziatorii nu au intziat sa-i cera sa ramna in preaj ma lui . Acest grup de discipoli da na;;tere unei comuitai de clerici, can o ni cii in La Roe , pe care Robert a acceptat sa-i conduca. Modul lor de viata copia pe cel l Bi s ei cii primitive, ir Urban l II - le a , in trecere pi n Angers , in 1 096, le-a cofmat ei stenta �i i-a declrat condu�i de Regula Sfntului Augu s i n . Robet insu�i a piit de la 90

papa autorizarea de a predica �i �i- a re lu at predicator itineran t

.

cariera de Inc epan d din 1 09 8 . el abandonase

totl conducerea cnonicilor din a Roe .

a acea data. s e pre d i Robet nu �ia exact ce voia sa

faca . Vocatia sa de predicator popular se airma cu 0 predilectie evidenta p entru auditorii umili . Este urmat atund de 0 multime de conveii . pinre cre se pot gasi toate felurile de indiizi pna

la cei mai puin recoman­

dabili. Aceasta turma de brbati ?i femei. pintre care se intInesc escroc i ?i prostituate . ne inspira destule rezeve.

la fel ca ?i eravaganta hainelor craghioase ?i asceza lui Robert

Foarte con?tient el insu�i de necesitatea de a-i

ixa inr-un loc pe ace?ti convertiti. el a les Fonteralt unde s - a instalat intre nOiembrie 1 1 00 ?i Pa?tele din .

1 10 1 .

Robet inteniona s a-?i pasreze toi is cipoii in aceea?i .

masma pe brbai ca ?i pe femei, dar penu ac easa re­

buia sa orgzeze 0 comunitate ii. ll era a�a de

mre, ncat el rebuia sa faca fata unor nevoi matetale n

ce n ce mi mat, sa consiasca ra incere �i sa repr­

tizeze aceasta comnitate prea numeroasa in orgaisme fette unele de altele . a Fonteralt se la 0 nasre de mid, deicate contemplaiei �i inslate . separat. Cele cre se ocupau

de

bolnai ?i se disera dfettelor opere

de cttate nu aveau un loc mi puu impont. Robert, care era forte legat de ace?tia , continua sa pre dice �i dorea sa eiste cleici capabii · sa se poaa consacra acestui lucru.

in juul lui Robert. predicator ratacitor. femeile fuse­

sera, poate , cele mi numeroase . rezena lor crescuse �i mai mult ptn instalrea lor la · Fonterault, incit inte­ meiere a putea sa apra ca 0 mnasre exdusiv de femei,

'

ceea ee pre sa ere ada intua donatore . rmei pestte din perioada itineranta in sa i se lature fe me i in is­

toeratie . ca Hersende , vaduva lui Guillaume de Mont­

soreau, ?i Perolle de Cheile . Iluenta lor, sprijinita din exterior de membrii familiilor lor . fac e s a dispara excentricitatea intemeierii de la Fonterault ?i face din 91

ace asa 0 manas re fo te ipic a de contemplative. Robet d 'Arb ri s s e l , iu critic at, pentru e xtravag ante l e lUi , de , abatele Geofroi de Vendome , var l PHro llei , ?i doi c s a- ?i reia apostolal , a ab ndo nat conducerea noii inte­ meiei , in 1 1 02 sa u in 1 1 0 3 , c e d a n d u - i - o Hersend e i , pima stareta. Rob e rt , p e r sonli tat e c u totul origi n la , pare sa i admis el insu?i ace ast a evoluie confoista a int emei erii sle , din moment ce in 1 1 1 5 el scrie 0 rn­ duila insprat a de eea a Sfantului Benedict, in cre auto ­ ritate a s u p ei o ra e ste incredintata unei femei , ehir ?i atunci cnd ordin ul re 0 ramra mascuina. Fontevrault evolueza ca un ordin religio s . ro tej ata , la oigine, de piosul episcop iere l II-lea de Poiiers, noua intemeiere pim e � te 0 n Ol a bula pontiicla in 1 1 06 . in 1 1 1 3 , Pascl l II-Iea aco rda scutrea ?i, la aee asta data, exi sta 1 2 pri o r a t e . La moartea lui Robert d 'Arb ri s s el , ordinul numra 2000 membi . D e p a � e � te rapid limite1e stramte ale provinciei njou ?i le regiun ii Poitou. Un pi­ orat este intemeiat in Spnia , la Las Vegas , in 1 1 3 5 . in Anglia, primele case apar sub Henric I Be au c 1 e r e , iar Fonterault datoreaza eea mai mare expansiune a sa proteciei lui Heic l II -le a , la sar�itul doniei s le . In uiito area ciera a lui Robert d'Arbrissel, erei­ tisml este 0 simpla peioad a de reragere . in te mpera ­ mentul sau , era un pr e dic ator itinerant mul t mai mult d e dit oice lteeva, �i a re u �it sa re ac a de la 0 stare la lta fra n ici 0 diicul tat e . Trebuie sa punem a c e a s ta suplete pe seama spontaneitii neeputurlor. intemeietor

doua re p ze , el pare mult mai abl sa co nverte a s c a det sa orgnzeze . Modu1 de iaa pe cre l pro movea , nsprat n mod cu totul eident de cel l Biseicii pii­ ive, se acomodeza suceesiv . cu Rega Sfntlui Augusn �i cu cea a Sfntli Bene ict , indiciu ntere s nt penu convergena caulor. in sf-?it, Fonteralt, s cap aa in mainile u n ui inte m e i eto r mai ' mult d e c M -o rigi n al , evo­ luea spre un confoism b ehedicin . Acest inerar, cre -n fond deamage ?te , poate i comprat cu eel al lui Robert de Molesme ?i al intemeierii de la Citeaux . La prob a in

epeientei, i�crea relle .

92

Uii dntre cei care I-au recventat pe Robet d'rbrissel in difeite eoci le ieii sle sau care au stt n padurea de Ia Craon au fondat �i ei noi intemeieri religioase. Este czu l li Piere de l'Etoile cre , nsoit de caiva disCipoli, se sable�te la Fontgombault �i iinteaza aici, in 1 079 , 0 capeia ica. il chemuor l consrnge sa leaga, in apropiere, 0 alta a�ezare, unde fntea 0 manasre ve­ ritabila. Benard de Tiron, c lugr Ia Snt-Cpien de POiiers, apoi prior la Saint-Sain sur Grtempe, fuge in pustiu penu a nu-i ma abatelui sau. In 1 096, l -intim in . padrea de la Craon, pe lnga Robet d'rbissel. Abatele de la Sint-prien vine aici sH caute �i Ii urme�a n fruntea ab atiei . Dupi a ciUitorie la Roma, renunta la uncia sa �i opte azi dn nou penru shisrie. II gasm la Saigny, ap oi incerca 0 intemeiere care e�ueza din cauza cluisielor. eu ajutoul lui Rorou, conte de Perche, re� �e�te sa instleze noi clugt , la ron. Se adopta ici re­ gula ben e dicna. Acest du-te-vino de la mnastre la si­ hasrie ?i napoi rata 0 data ' n plus ca elaborrea unui nou gen de viata ine cant de aceasta dubHi tradiie . Vital de Mortain, care s-a icu t sihastu (eremit) Ia Dompierre , apine aceluia�i ' gup . El intemeiza abaia de la Saigny, nde este urmai Regua Sfantului Bene­ dict. Dupa el, ob�ceiurile devin �i mai austere, prin su cce ­ sorul sau . Se practica aici munca manuala ?i nu se poara deeat imbraeinte sraea. in 1 1 47, capitlul ge­ nerl de la Citeax integrea Savigny �i intemeierle ce depind de ea ?i confera abatelui sau ui rang de onoare imediat dupa abaii celor pau intemeieri-uce le celei de la Citeax. Savigny nu adopta tou?i toate obiceiile cis­ te ric i e n e . La acela?i capitlu generl din 1 1 47 , Citeaux integreza �i abatia Obazine, intemeiata �i aceasta de un sihastu . Mlt mai la sud, Geraud de Sales, originr din regi­ nea Bergerac, i?i incepe cariera in calitate de canonic re­ gulr. Catre 1 09 6 , el se face eremit, predica ?i deine dis­ cip ol l lui Robert d'rbrissel in ltiii i , ai vieii aces93

tuia. Intemeiaza un numr imp o tnt de schiti, supuse

.Reguli Sfntului B en edict, inteleasa in sensl cel m. li­

teal! li i adauga cutume eu deosebire austere . Iau asfel

iinta, in 1 1 1 4, Grndselve, in dioceza Toulouse, li Dlon,

n dioceza imoges ; in 1 1 1 5 , G oudo n in dioceza gen , n 1 1 1 6 Cadoin in dioceza Srlat. in 1 1 1 9 Bonnevax n io­ c eza PoWers l i . la 0 d ata n e s igur a . Chatell i er s , din apropiere de Poitiers . Chir inainte de a mu i , Geraud

filiza la Citeaux unele din intemeieile sle. Cadoin este

integrata inca din 1 1 1 9 . Grandselve , c are adopta cu ­

tumele cisterciene . se rliza acestui otdin catre 1 1 451 1 46 . Celellte intemeiei proeedeza la

fel. Saigny, Obzipe . intemeiele lui Geraud d e Sales. s e

latura progresiv la Citeax. Foria d e araeie a acestei mnasii. inre toate prestigioasa, este cu atat mai mre eu cat pre sa fi reu�it eel mi bine . A s e ata?a acestui

puteric c orp implica avntje siure penu ieile con­

gregaii cre risca sa ie n pericol dupa dispaiia pimei generii. Ceea ce e ste mi impotnt nu consta n acest lucu, ci n faptul ea o asemenea operatiune este posibla.

inseana ca modul de iata. de la 0 intemeiere la lta, nu este atit de deosebit, li rebuie sa recunoaltem ea toate

aceste intemeieri prtineau aceluiali spiit.

in

sfrlit,

trebuie sa admitem ca aspiraiile eremitice , atit de iu

exprimate, i�i gasesc pna la ma 0 implire aceeptabila

inr-un cenobiism reinnoit.

La sud de Auvergne , depte de inluenta lui Robet d'rbissel �i ' a ereilor dn p�dle vestiee, Eienne de Muret rece ?i el de la iata 'ereiica la orgzrea nei eongregatii monastice . Traseul sau e ste , sub anumite aspecte, cu totl otginl . Aeest fiu l vieonlor de ' hiers

nu este lip sit de legatui eu Roma �i Italia . A fo st, de tinar inc a , in l egatura e u Mil o n , arhiep i s c o p de Be-

. nevento , prelat ea�tigat penu reforma. A cunoscut �i ad­ rat austeitatea li sfintenia ereitlor din Calabia. A sat, penu 0

reme

la Roma n ep oca lui Gigore

l II-lea.

iale sle sunt meiionle. a intocerea n Auvergne,

94

care 1 080, s e rerage in singratate a de la Muret, dupa

toate probabilitale penru a iita ceea ce vu se n Italia de Sud.'

E ste

un ereit de sracie si . . . auster, fote atasat

nu ipsit de umor. Aluxul de di s cip oli

i1

co n s rn ge sa

organizeze 0 iati comuna cre sa se iu deas c a cu aceea a nei manastii.

a Gndmont, sunt rezate pose siunile de biseici �i

de seioii, ca n noul monism. In plus, Eiene de Muret

interic e eistenta mmlelor. El coferea acestei renun­ tri 0 mo tivati e pur s piitual a , apreciind ca valora mai mult sa indrepti spre Dumnezeu solicitudinea pe cre 0

de sa�oi in mod obi�nuit penu a adisra bunule de

atlt de generl era md mlt decit penu a-i inspra sa dea nreaga adisrare a ntemeieii de la Grndmont fralor conver>i. Ereii sau clugarii erau atleti ai austeritaH �i ai U gac iunii . ' La Gra n d m o nt se p rac ti c a psalmodierea >i viata comuna. I ncinta delimita, realmente , le g atu r a cu lumea. Nu se re nunta la re c 1ziune decit penu a adresa 0 vorba buna pe pamnt. Un moiv suicie nt

itatolor.

Docinele lui Eienne de Mre t , in folosul ere iitlor,

Grandmont au fost adunate d e Hugues de Laceta, inr-o Lber sentena. Eienne p a re sa-i cunoasca bine pe G ri g o re cel Mare , Santul Augustin �i Evngh eli a . Idelul sau religios este 0 rein­ to arcere la starea lUi Adam, cre se 'bucura de pacea >i de sau in cel al laiclor veii la

dragostea diina. Aceasta doctrina curioasa era insotita

Trebuia sa nu faci cu nici n intample tie, �i aceasa era singura regla penu a aj unge la mntuire 1 . , Grandmont a cunoscut · 0 ep nsiune capida , raie in

de n sfat den de un stoic.

chip celollti ceea ce nu vo i ai sa ti se

sp e cil luului de frai lici. Comunitatea a avut atunci 1

' J. BECgT, ene de M-et, n Dcoare de Spilalte;

J. BECgUET, a rege de Gandmont, in Blen de a Socete histoqe et cheoogqe du Lmos. t. 87, 1 9 58- 1 960, pp. 936; J. BECgUT, a premere cise d e l'ordre d e Gandmont, n bd. , pp. 283-324.

95

ficltai din cauza ivJtalor ce ii ndreptau pe cleici �i pe · conver�i uii impotiva celorlli . Cu puin innte de 1 1 8 5 , 0 liga a fratilor eonver�i i lungas e pe cleicii din o rd in �i lesese un laic ca pior. Clericii , in ceea ce Ii pivea, refuzau sa-l re cu n o a s c a ;;i ramne au idei veehilui pior. Papa a rebuit sa riita un legato A Jo st dificil de o b ti nu t impaearea. Regula� eu amenda­ mente pentru a r e du c e puterea fratlor c onve r �i , a fost aprobaa de Scaunul apostoic in 1 1 89, cre a acordat, In ace la� i timp, �i pivilegiul de scure . Cza grava cre a z d ru n cin at Gran dmont tinea de conceptiile ee c o n d u ­ sesera la orgnzrea ordnlui. r ramne sa iam daca incredintarea autoitatii si a aiisrli liclor nu era 0 pracica faliTa ereitlor calabrei. Oiginlitatea este ici moiv de e'ec . grave

.

.

.

.

�

D. EOA ECHLW MONHISM

ce

Noile eigente sp itu ale , cre actioneza n diutle da. na� te-e i'clor ereitice �i noului monhism,

ating d eopo triva �i vechile manastiri, pe masura ce se

ra spande;;te noua sensibilitate religi oasa . Cu ceitudine, vechil monhi sm nu e ste lip sit nici de justicare, nici de ratiunea de a eista, dr acestea nu sunt pe gu stl zlei. C o n e eptel e masurate �i j u dicfoase le lui Suger �i le lui . Peus Venerablis nu au efecl unei ve a li Benrd. La drep t vorbind, chir in male manastri , eista 0 se n sibilitate fata de necesitatea de a duce 0 iata mai asceica. Abelrd, c l ugr la Saint-Deis , dupa aventle pe cre Ie cunoa�tem, subliiza imediat delasrea nu­ itor cIugm. Dimpoiva, Sfntul Benrd, seoate exc1a­ mati de bucurie cnd ia ca Suger s-a hotrat, in sfr�it, sa refoneze viata la Sint-Denis . Ilusl abate a inceput cu el ins;;i , supimnd escorta �i reducandu-�i mo dl de iata la cea mai mre simplitate . De la clugm a ceut 0 viata mai conforma cu re gul a 'i mi austera.

96

a C luny , Peus Venerablis, ale s abate in

1 1 22, era

capabil sa inteleaga toate eigentele noii sensiblitati reli­ gioase �i dispus sa primeas c a la acest capitol tot ce era

compatibil cu discre!a, echitatea �i echilibul. Nimei nu a descris mai bine abuzurile , dar fara a ridica vo cea,

nimeni nu a inte les mi bine ca ilostenia trece inintea obsevantei �i inintea ascezei . Forte legat

de

spiritul de

la Cluny, ave a ca misiune sa-i apere originlitatea �i con­

ce ptul de iata ceea ce a �i acut cu eleganta �i cu pu­ ,

tere .

La drept vorbind , este diicH s a-i atribuim lui Peus .

Ve ne rab i li s intentii preci s e , din moment ce nu putem furniza c e a mai mi c a dovada in ace st sens . Corespon­ denta sa discreta ?i dfic il

de datat nu ne peite sa 8i­ n contet bine deinit, cel puin pna n 1 1 3 2 . Jnsu �i se nsul legeii sle ca ab ate indeamna la comentrii , pentru ca se ignora

tuam gndirea sa, ca ?i actiune a sa, intr

-

prea mult r.!unile czei cre zdruncina Clunul ?i cre

duce la abdic rea abatelui Pons de Melguel 1 . Daca

gure ,

r

fi

sa

lum

in considerre numi

fapte1e

forte si­

putem descrie tentativele de reforma de la Cluny in

in 1 1 3 0 , s - a tinut la Soissons 0 prima abap c1uisiei din Frana de Nord-Est. Aceasa

modul urmitor: adunre de

reuniune a provocat instituirea de sinoade abatiale sau de "capitluri provincile" ce trebuiau sa se tna in ie c are n. Daca se c ompra aceste dornte cu consiurea ordnlui de la Cluny, iitiaiva este tulburitore, ll sensul sict. racic, u n prm capilu local de acest gen e ste autorzat de papa � i d e arhiepiscopl de Reims �i se reune�te in 1 1 3 1 . Se cunoa;;te lista picipntlor, cu toii oigini din proincia eclezias­

tica Reims . Ne putem intreba a s upra motive lor ac e s te i

autorzati obinuta de l a papa. Abafi propun cateva modi­ fici in mo du l de iata l clunisieilor. I;;i arag 0 replica aspra in ptea mrelui prior de la Cluny, Mathieu d'lbano,

1 P. ZEB I , Intomo alo scisma di Pozio, bbate de CllY, in Stdi storici in onore di Ottoino Bertolini, isa, 1 972 , pp. 835-

89 1 .

97

un

colab orator apropi at l

lui

Perus Venerabilis,

ata�at

in

mod cu totl specil de adiile stravechilui monism.

In 1 1 32,

Peus Venerablis reune ?te el

general al ordinului, nstituie

eu

nsu�i un capilu n scopul de a

totul noua,

proceda la un nuit numr de indreptt le cutumei. Daca este sa-i dm crezre lui Ordeic Vitl, s-ar teica opoziie ,

abati

i

loit de

0

pu­

repro �an du i ca a ut sa rnsfome -

ordinl dpa modell Citeax l . Peus �i

-

a

reluat tentativa

in 1 1 46 �i inte1ege a ca ac este capitlui sa se tina anul. Ceea

c e , in mod efectiv , ins e mna schimb area modului d e gu ­

venre. 0 ma sra de acest fel schimba considerabil inreaga

organre

personla

ntena a ordinlui. Autoitatea abateui

dr ndeptata

,

�i exe reitldu s e in mulie -

de

Cluny,

de maiera celei a uni suveran,

nunte pin intermedil

proce­

duilor definite de rad i ii e , era sub stituita cu autorit ate a

unei aduni, unficatoare �i

eentrlzatore .

Masura

nu �

fost aeceptata de buna voie . Acest mod de guvenare nu

a

ajuns sa se imp una pe timp indelungat . Peus Venerabilis

pre , sub acest aspect, sa i

1 1 30 �i 1 1 3 1 .

urmat sfatul abatilor reuniti

la nceputul ab atiatului sau. 0 a abatelui de la Clny r dovedi ca a luat mplore nre 1 1 30 �i 1 1 562.

nca de

in

Ne putem gndi ea nu a fo st de aceasta prere

dne

se himbare de

i�carea de

atitu­ reforma

Modiicrea sistemului de guvenare era de 0 etrema

indrzneala, corectrea cutumelor punea mlt mi puine probleme, in masra in c re inspraia originara a Cluny­ ului , ce Ie

justifica,

Hisa

locul unui sprit nou , eu totul

difeit. Simpliicrea c eremoniilor, suprimarea ugaciu ­

nUor supimentre cre ingreuiau

iua, eliinarea fastu­

li inul �i impunerea unei vieti mi au stere nu dernj au 1 Cistercences aliosqe novon sectatores aemas, seie el despre Peus Venerabiis eu aeeasta oeie.

2 A. BEDERO, Pere e Veneabe: les comencements de Clny (1 1 22- 1 1 32), n Piere e Venerable, [659] ' pp . 99- 1 1 6 ; G. CONSTBLE, The monastic policy oj Peter the Venerbe, [659) , pp . 1 1 9 - 1 38; S. CEGR, Guillane de Saint­ son abbaat a

Thiery et son role directeur ax premiers chapitres des abbes benedicts (Reims, 1 1 3 1 , Soissons, 1 1 32) in Saint-Thiey [6 1 1 ] , pp . 299-3 50. Autol editeza actele eapluli de la Rems. EI propune 0 cronologie dfetta de cea a lui A. Bredero.

98

decM obi?nuintele . Eistau la c1unisiei perso.litai de prim-plan ca�tigate p entru u n ideal de austeritate cu totul cistercin. Abatele Gullaume d e Sint-hiery este in mod eident dintre aceia, el cre nu �i-a pastrat postul, la insistentele Santului Bernrd , decM penru a intro­ duce 0 no ua disciplina in abaia sa l a Cluny chiaro eis­ a indicile fevorii. Scrsoarea, pe care Perus Venerabilis i-a scis-o Heloisei cu ocazia moii li Abelard face elo­ giul ulintei lui Mitre iere ?i l simfului sau de s-a ­ cie . EI era biuitor asupra tutror. Nici compotamentul celorlli cIugri nu pare sa se preteze unei critici. Niic �i nimeni nu poate aima ca, l' Cluny, s-a c onstatat 0 decadenta a moraulor �i a p ieatii in remea lui Peus .

.

Venerablis .

Numi istoia intena a iecrei mnasi r peite sa punem in eidenti 0 reinnore generl a a fervorii , innd s e a m a de s itu atiile s p ecial e . In co ntextul general al primelor deceii le secolului l I I le a, pare diicil sa ne im agi n am contrariul . in tai l e germanice , mi�carea de reforma mon asic a a celui de al dolea up de la Gorze sau chir �i a tanarului Gorze este. ptil , contemp o­ rana. Este un indiciu sigr. in ngia, unde luenta cis­ terciana este destul de trzie, monisml tradiionl nu e ste lipsit de aracie in timpul acestei pime jumatai a secolului . in 1 1 2 1. c 1 u ni s i enii intemeiaza abatia de la Reading, prima dupa douzeci de i , cu cIugi veii de la Lewes �i chiar de la Cluny. Hei de Blois, nepotul regelui Heric I Beauclerc, a piit abaia de la Glaston: bury in 1 1 26. inainte chiar de a deveni episcop de Win­ chester. F-a sa lo c uias ca in aceasta manastire. el a acor­ dat cea mi mre atentie gesiuii sle . A �tiut s a recon­ stituie temporll. D eopotriva, a luat masri pind dis­ ciplina monastic., inspirate direct din cele impuse la Cluny . in 1 1 30 , Petr u s Venerabilis a putut aj unge in -

1 A. BREDERO , Guillane de Saint-hiey au carefor des corans monstques de son teps 16 1 1] , pp. 279-297. 99

Anglia, cu autorzaia regelui, in scopul de a zita abatile �i schiturile' ordinului clunisian . Impresia nu este , nici aici, de decaden-.

E. CLEICI EG! Intemeierea d e comunitati de clerici train d potrivit unei reguli �i reforma celor dej a existente au constituit una din marile actiuni ale gregorienilor . Acest mod de viata,

n

mod special incuraj at de Urbn l II-lea. cunoa� ­

te in secolul l II-lea un avnt cu atat mai mare , cu cat

este in ;;ul drept l spitului de refoma. El beneficiza de elanul dat ;;i raspunde unor obiective evidente in mod sp e cial Era v�rba de a moraliza, de a snctica ;;i chiar de a in s ui cleruL Un idel clericl se elaboreza u�or pe .

asemenea bze .

Mi�carea canonila dateza, in ceea ce prive�te ojgi­

nile sale imediate , din pimii ani ai secolului l XI-lea.

Istoria sa era, la scara umana, indelungata deja, iar tra­ ditiile sle venerable . Era vorba mai mult de a iita viata

comunititii cre�e , decM de a una 0 regula bine defi­ nita. Pe scurt, acest concept coninea 0 mj a de inter­

pretare �i, prin mre , 0 anuita suplete in aplicre . Or,

sensiblitatea religioasa a secolului l II-lea se consituie din practicarea literala a unei reguli �i din intirea asce­

tismului. Este cat se poate de eident ca aceste noi ei­

gente impun 0 reizuire a nuitor cutume , �i chir inte­

meierea de noi institutii, plasate imediat in noul context spiritul. De aceea dowl tendinte i�i fac loc n numeroasele orne canonice dej a existente , sau care apar in ace ste prime decenii le secolului al II-lea. Una ata�ata traditiei �i

vechlor practici: ordo antiqus, ce llta, mult mai deschisa la noile cauii, ordo novs. In primul cz, sub tenenl de

vita apostolic. clericii pracica

0 iaii comuna ce exclude

orice propietate privata . Ei se mu ltu m e s c sa respecte

1 00

Regla de la achen. dupa ce i-au modicat ispoille in legatra cu sracia. Ascea rmne temperaa. l de la Snt-Ruf este cu

sigrnta

cel mi remrcabil penru

lustrrea acestei aitudii. dn moment ce cnoicii rman

credincio�i ie tii traditionle . Abatele ietbert. cre este legiuitol congregaiei, compune Intre 1 1 00 �i 1 1 1 0 u n

Lller Ordns, cat se poate de precis, �i - l crui sens - este

z de tetele Sfntului Augusn �i de largi etrase n Sfntl Ieroim �i din Isidor n Sella ce se la dej a ll Regula de la achen. Dimpoiva. tetul cunos­ cut sub numele de Ordo ostei, c re este de 0 inspi­ raie fote ascetica, es;te mputat cu putere. Era progra­ evident. Face

ml moderato batele C1etbet 1 epune ?i l apra i opere

ca Lettre s ur la tra d it io n canoniale sau Expositio super Regulam sancti Augustinil . Saint-Ruf nu e r a lipsit d e audie nta , n mo ment c e 0 bula a l i nastasius l V-lea. din 1 1 54, re cu noa�te congregatiei 1 OS c?m�tai iate.

Ace�i cnoici, ideli faa de

ordo nqus, nu erau deloc

lipsiti de luenta asupra comuiiilor de ntemeiei relaiv recente. a Mrbach. cuuil a fost impmutat de la cole­

gila n Aignon nca de la fondrea sa de care Mnegold de aute rb ach .

in 1 09 S . Ereiti de la Chaumousey. dn apro­ piere de Snt-Die, s-au nsprat dn aceste zante, care 1 092 .

Abaia de la Snte-Croix de Cormbra, fondata n 1 1 30, este eredincioasa aceluia�i sprit. Cu toate aeestea, enoici de la

Saint-Ruf m anife stau 0 oaree are nelini;;t e . deoare c e noile

cutume exercitau 0 se ductie de netagadui t penru nuite eomunitati. Scrisoarea lui Ponce, abate de Sint-Ruf" caire enoicii de la Chaumousey, ;;i eea a lui Gauier, episcop de

Maguelone , adresata aeelora;;i , fae ap ol ogi a cutumelor sra­

Ie seiu au 0 nenaie mtisia penu nole obsevante adopate, ininte de 1 1 1 9 , la Spin­ giersbaeh. n dioeea ier, �i la remonre . nca de la inteme ­ ierea sa. Temele nu erau ad mee, penu ea eisa tena­ ive de a obne apobrea lor, la unele comuitai mi mlt

veci, deoreee eei erora

sau mi pun sraveci. ;;a se nimpla eu Roldue, neepld 1 CH . DEREINE , Saint-RuJ et ses coutnes ax Ie et l€ sees, in E, t. 59 , 1 949 . p . 1 6 1 ;i rn. 101

din 1 1 2 0 . �i. cu Reichersberg. sub inluenta superiorului

Gerhoch l a rrouise fondata in 1 090. vechle obsevante sunt modicate sub luenta execitaa de remonre . Ordo novs. dimp o iva . pota mrca conc·ep tiilor ere ­ itice . Nole intemeiei caua 10cO indeptate . solitudinile �i padurle . Peste tot; .este ntita austeriatea vieti. Absi­ ne nta este totla. Ve�intele din pza de n sunt locuite .

.

cu haine din stofe de lana gro solana. La Herivl . ca �i la Oigny. cleicii muneese e u m.inle lor. inovpe ce

nemiazita. daca nu erei. .

r

r i fo st

i eistat exemplul preotilor deveni.

Premonre este. dintre toate intemeierle e noice noi ,

cea mai p ut e rni di ?i cea rnai organizata. I n contextul spiitul l primelor decenii le seeollui 1 II-lea. oii­

le acestui orin nu

au

niic specil . Norbet de Gennep.

nascut dupa toate probabilitatile care 1 08 5 . i�i perece

tineretea la manastirea de l a Xanten . a p o i la c urtea rhiep is c opului d e Kaln �i a impratului Henric al V-lea .

E ste un

c l e ic

lic. nobil �i destinat unei cariere srlu­

cite . Penu move cu totl personle. �i innd de soata omuJui. el se converte�te cu putin inainte de 1 1 1 5 .

El

prime�te atunci ordinele sinte �i adopta progresiv un lt compotament. in care saracia �i predicarea j oaca n rol

r i conribuit bucuros la reformrea lui . Se love�te repede de cnonicii cre nu l inteleg asfel �i care l acuii ca uzur­

cre scand . Membru l capilului laic de la nten

. .

pa functiile pe cre nu Ie are . prin predicile sal e . �i de abuz. pril purea hinelor de srac, eeea ce el nu este . Aprentele �i logica sunt impoiva lui Norbet care. con­ dnat. decide sa se indepteze de iata sa nterioara. Renunta la avanaj ele ecleziastice. i�i vinde bunle pro­

pii. ir pro du sul acestei vzn l da sracilor. Ajunge la Saint-Gilles. ca pelerin. ,nde se lii in l papa Gelasius 1 P. CASSEN . Gerhoch von Reichersberg nd die Reglar­ kanonker n Bayem. d Oestereich, in a via commne (488) , pp . 304-340 .

1 02

l II-lea. ime�te de la acesta repl de a predica. Norbet deine atunci n preicator inernt, cum cunoa�te ia acest nceput de secol. I �i exercWi menirea n Franta de Nord, in Hinaut �i rdeni, n ce a mi totla sracie �i supunndu-se celei mi dre asceze . Vine ici sa-I int.neasca pe Hugues de Fosses, un capelan al episcopului de Cambrai. La Con­ cilil de la Reims . dn 1 1 1 9 , papa Cltus l II-lea i ren­ noie�te autoritatea de a predica �i 11 incredinteaza epis­ copului . de Laon. caci Norbert, oignar n K6n, nu mi re , se pre, ici 0 legatura cu rhiepiscopul de la cre a prilli t ordinele sfinte. Din acest motiv, el se la intr-o situape cnoidi reglra �i ci�tiga asfel un spijin era­ orinr de sigr. Episcopl de aon i oera citeva a� ezi retrase, propri sa-i pimeasca pe cei pe cre cuvntul sau i-a conveit la 0 iata de austeritate . Norbet intemeia ici efectiv mi multe case, dr ra sa se stabileasca n ele . Dimpoiva, la Premontre, el decide sa organizeze el nsu�i iata discipolor si, �i rmne aici pana la legerea sa ca rhiepiscop de Magdebrg, n 1 1 261 . In 1 1 2 1 , atnci cnd Norbert a acut alegerea locului numit Premontre , el avea dej a 0 epeienta foarte com­ pleta a vietii regulare . Fusese canonic intr-o colegiala · lica. A frecventat abaiile benedictine le refomei de la Siegburg. a nstalat un priorat monastic pe bunule sle personle, a cunoscut viata din colegila de la Rolduc , din Limburg, unde austeiatea era mre de la intemeiere, din 1 1 04. Dupa toate probablitai1e. c ? mniatle ascetice de acest tip Ii sevesc de model . EI adopta ntele descise in cuiegerea de texte care purta pe atunci numele de Reg ula Sfantului Augustin, �i c are e ste un lorilegiu . destul de complex. In plus, eista un Ordo monsten, 0 suita de indicatii scurte �i detaliate , atat pentru viata concreta, cat �i pentru liturghie . Inspiratia este de 0 .

1 . F. PETIT, L'ordre de remonre de sant Norbet a Asene

de Haveberg, n a vita comne [488] ,

1 03

pp. 456-479.

seveitate

extrema . Textul este vechi, ir liturghia pe cre

o recomanda acesta nu re niic in comun cu cea

cre

se

pracica in mod obi � nuit la aceasta data. Norbet adop t a

in in tre gim e aceste obsevante, atat prin aderarea la

asceza, cat �i prin respecrea literei. De aceea nu se face decat 0 singura ma sa pe zi la remonre, nu se bea in decat sambia �i duinica �i se true�te aici in tacere

coninua. Este yorba despre 0 iata canonica poivit li

Ordo novsl•

Norbet jnsu�i avea 0 vocaie de predicator �i de apos­

tol. dr

nu ranspre niic din acestea in intemeierea sa.

Viata apostolica, in sensul radiionl l tenenului, este

leasa pentru ea insa�i ca 0 ucenicie a sinteniei in sra­

cie, practicarea

austeitaii

�i sub autoitatea unei ran­

duieli. Nu este Yorba, la origi n il e intemeierii de l a Pre­

monre , de 0 s luj ba orecre prin predie re a · itinernta,

oi c hir de cra anm11din prohi. Sa aibuim aces ­

tei vointe

apostolice, in sensul modern al cuvantului,

alegerea Regulii Sfntului Augustin, cum s-a scis prea

ade s ea, este pur >i simplu 0 gr e > e a � a . Premontre se

deosebe�te de lte comunitati can oni l e prin izolare >i

austeitate, nu prinr-o sehimbre a tellui , eel puin la

inceputule ordinului2.

Norbert, devenit arhiepiscop, a continuat sa - �i con­ duea ordinul imp de dOi i .· El s-a seit de canonicii >i

discipolii sai penru a promova reforma Bisericii in dio­ ceza sa �i in provincia sa ecleiastica. El i-a introdus pe adepii orinului de Premonre in caterlele de la B rn ­ denburg, Havelberg �i Raceburg.

�i-a

folosit deopo tiva

fratii pentru predicrea la frontierele ere�tinatatH. in 1128, Hugues de Fosses Ii urmeza in fruntea abatiei­ mama >i org anizeaz a deinitiv ordinul. Premontre tr:­

verseaza atune i 0 cza data de erema austeitate �i de 1

CH. DEElE, e premer ordo de remonre, n B, t. 58,

1948, pp. 84-92 .

� CH. DEEINE, es ogines de remonre, in HE, t. 62, p. 356?i nn.

1947,

104

ezittle pe cre Ie provoaca prinre canonici diversitatea obsevntelor ?i a traditiilor despre viata cleicilor regu­ li. Din 1 1 26, papa Honoius l II-lea Ie ordonase dis­ cipolilor lui Norbert sa urmeze , pentu p salmodiere �i cantul sljbei, uzantele eelorlalte comunitati regulare. Austeitatea primitiva nu s-a putut menne. Evolutia c atre funetia pastorala s-a facut destul de lent. Cu siguranta, numero�i adepti ai ordinului de la remonre, dupa modelul lui Norbet, s-au acut predica­ toi, dr era vorba despre 0 voeaie personl a �i nu de 0 obligaie tinand de ordin. In cateva czuri exeeptionle, ei piisera putei extinse. In 1 124, penu a patieipa la lupta impotiva ereziei, e anonieii de la nvers Ie aeor­ dasera dreptul de a aselta spovednile, de a-I impta�i pe bolnavi, de a-i inmormnta pe eei moqi �i .de a botea de Pa�ti �i de Ruslii. Numai in 1 176 un abate de Ia 0 intemeiere-iica a remonre a obinut 0 prohie eu auto­ izrea de a instla iei rei c lugt dinre cre unl este rector sub autoritatea episeopului. In 1 1 88, Clement al III-lea face din acest post prohial un pivilegiu l eelor de la remonre. Aceasta modiicare tarzie a vietii canonicilor de la Premontre pune 0 grava problema cu pivire la sensul ietii apostolice in secoll l II-lea. Multa vreme , iata cleicilor regulri apre ca realizrea unei vocatii spii­ tule �i ascetice. Ei nu au lta isiune in Biserica det sa dovedeasca ca sintenia remlor dintii este mereu prezenta. Adoptarea li ordo novs, ce Ii indepteza de lume �� de viata eonerem a episcopiilor ;;i a prohiilor, face aceasta functie �i mi eidenta. Ea dubleaza mr­ turia monasica. Un idel religios iculat pe sacerdoiu pare sa se rataeeasca in aceasta cautare a singuramtii, iar reorientarea celor de la Premontre catre cura ani­ ma, conforma condiiei lor de cleic, pre 0 apron­ dre impotanta a sensli isiii Biserici. Cu acela�i concept de iata �i folosind acelea�i clegei de tete, enoicii de la Sint-Victor de la Pis capata 0 105

oientare total dfeia. Cracterul rbn al acestei comu­

nitati ?i specializarea sa in viata intelectuala cea mai avans ata ii c o n fe ra 0 izi on o mi e cu tot ul speciala. in

1 1 08. Gllaume din Champeax, profesor la ?coala cate­

drala de la

Pais, se rerage cu cativa discipoli in apro­ pierea unei ca pele consacrate Sfantului Victor. langa zi dul e Prisului, in S u dul oralului. pe pntele mntelui Sainte-Geneieve. in 1 1 13. ) chta a intemeieii este data de regele Ludovic l I -lea . ce fma ca r i doit el nsu li aceasta abaie. in.cela�i n Gullaume din· Cham­ p eaux, promovat epi s c op la Chalons-sur-Marne. este inlocuit de ab atele Glduin, care este legiuitorl �i orgi­ zatoil Ordnlui pe cre l conduce de la 1113 la 1 1 55. Lller ordins l sau adopm cutumele austere le liordo novus. i ar Saint-Victor este un loc d e asceza p e care Sfantul B en rd . ca sa nu 1 c it am decat pe e1, l aprecia .

mult.

Cnoicii par sa i avut ca vocatie refoma. pin subsi­

a capiIulor lice. in plus. ei fumi­ zea episcopi exempli �i eficace. Opera lor .incepe la Pis ?i in imp rejurii. Un cleic vi ctoin este pus n fn­ tea celebrei abatii de la Sinte-Genevieve, cre i�i da de­ misia din functiile sale o d a t a sarcina sa implinita. Episcopul de Pis se gndea la ei penu a refoma capi­ tIul Notre-Dame ?i c ol egilele din cap ila . EI voia. in mod proresiv. sa Ie rezeve srane de cnoici n ie cre dinre aceste institun. Aceasta insena aacrea unor pivilegii bine aprate �i de aceea el nu va jnge iciodaa sa-?i anga scoprile. Dimpotiva. epi sc o pl de Sees i-a inro­ dus n capiIl sau cate drl n · 1 130. �i su cc esol sau i�a meninut impotiva tuturor presinilor. Opera de reforma ntrepinsa de ei in Franta de Nord este importni. Care ijlocl secolului, sunt introdu�i n nglia . Ordinul. cre este 0 confederaie de abaii autonome . in maiera celor de la Citea x . numra pana la treizeci de case �i vreo pazeci de piorate. turea colegilelor li

106

Abapa de la Saint-Victor, intemeiata de un profesor cunoscut, strluce�te �i pin savantii sm. iml �i poate cel mai mare, Hugo, este in acela�i timp teolog, ilozof, pedagog �i istic. Vointa de a uni toate aceste discipline este caracterisica unei �coli, n care este condusa, in ace­ la�i timp, viata �i �iinta. Saint-Victor din Pis une�te fervorea �colilor monasice cu inransigenta cercetu ee prevleaza in ora�e. Reu�ita este excep!onala. In ngia, diferitele intemeieri le lui Gilbert de Sem­ pringhm au reu�it sa fomeze, de bine de rau, un orin unic, a cui compleiate este deconcetnta. Este rezul­ tatul unui efort enorm de aconclia 0 voca!e cu suctu­ ile eistente. Acest tnar nobl, cre acuse studi la Pis

�i

cre piise ordinei e sinte, s-a consacrat in pimul

rnd insuii ;;i indreptii spitule a nelor brbai

.

�i tinerelor fete de pe domeniile tatuui sau. Acest aposto­ lat a reu;;it , inainte de 1131. sa aiba ca rezultat inte­ meierea unei comunita! de mii, potivit

Regulii Sfan­

tului Benedict. Penu a-I despti mi bine de lume, la sfatuile abatelui de ielvax, un Cistercian, Glbert le-a ransformat n surori converse pe seitorele mmcutelor. Le-a adaugat ra! reni pentu a valoica pamntle cedate. Ceea ce insemna ca-;;i orgza intemeierea sa in miera celei de la Citeax. Preocupat de supravieurea acestei insltuii, Glbet dorea sa 0 incorporeze n ordinul cistercin, ce-i putea asigura asfel conducerea spitula �i morai, ca �i gestiunea materiala. Capilul generl l abalor de la Citeaux, dn 1147, a refzat aceasa lipre. Gilbert a orgazat atunci 0 comuitate de cnoici con­ dusa de

Regula �fa n t u lui Augustin � i a redactat 0

eonstitutie ce facea din toate aceste ramuri un singur ordin. Canonicii rebiau sa asire sarcina cea mi ·dit­ ela. Manasle erau lcatuite dn doua pti, ir maicle

au avut, alaturi de canonici, dreptul de a-�i spune cuvn­ tul in capilul general. Constitu!ile Ordinlui, insprate de cele de la Citeaux, au format un tot nu prea coerent. 1 07

Intre.1165 �i 1 1 67, fratii conver�i, dinre cre multi

fusesera eliberati din iobagie prin legamantul religios,

s-au revoltat �i au incercat sa preia conducerea ordinu­

lui. Restabilirea congregatiei s-a acut prin imblanzrea

igorilor disciplinei penu rati reni �i pn separrea

'mai completa a maicilor de canonici. La moartea lui

Glbet de Sempinham, in 189, ordinul numra noua

mnasi duble �i patru case de canonici.

V

Renasterea intelectuala ,

Uzanta a consacrat termenul de rena?tere penu a

defini, cu un singur cuvant, i?carea generla a· �tiintelor �i a lite ratu ii in secolul lII-lea. Aceasta formulare, veita din secolul recut avea atunci 0 senificaie pu­ ternica �i aproape po lemica Cultura s-a deinit multa ,

.

vreme prin criteii ce aceau referire la antichitatea cla­ sica. Eista rena�tere atunci cnd cunoa�terea �i iitarea

igore noua �i aveau ca rezultat judecate pn referire la aceasta ra

celor vechi capatau 0 opere ce puteau i ditie

.

­

Umanismul furniza cadrele de apreciere, talentul

de catre exe mplu dadea c at ev a c a p o d ope r e Rena�tere era cea dnre doua epoci difeite le ietii spiritului. Sensul conceptuli era clro De aceea, a vorbi despre rena?terea din secoll.. l II-lea

condus

Opozitia Ev Mediu

.

-

este un protest impotriv a acestei s cheme . Insemn a refzul ideii ca El Mediu era c omplet m afra luinlor. Astzi, aceasta veche disputa nu re nevoie sa fie reluata. Lucrari remarcabile au facut drep t at e tuturor acestor probleme a pioi. Rena?terea poate semnifica, deopotriva, in contextul secolului al X-lea de data aceasta, ca actiitatea �tiinti­ ica �i iterra a secoluli l II-lea conrastea pn abn­ denta �i prin clitatea sa in rapot cu cea a epocilor pre­

a lua act de un progreso Inseana, de asemenea, a opne timpul �col1or ?i l cateralelor Epocii

cedente. Inseamna

1 09

Fierulii, secolul al X-lea. 0 asemenea lzmne a istiei

intelectuale este astii de nesustinut. pentru ca epoca Ottonilor nu are nimic de nestimat. Prin urmare, nu

poate i yorba de a granta epresia in uz in acest sens.

Rena�terea din secolul l lI-lea este 0 formulre cre

poate, cu toate acestea, rezista. Ea subliniaza. in primul rand, multimea de initiative intelectuale. de care nu ne-am putea indoi. Ea insinueaza deopotriva ca acest secol este un timp al umanismului, ceea ce merita 0 reiectie. Efectiv, latina autolor din secoll al lI-lea este o limba adirabla, de cre ei ?tiu sa se foloseasca i7 nunat.

Gldrea se epima intr-o retorica de buna cali­

tate, Cre exclude cel mi adesea jrgonul �i vocabll tehnic. in plus. eista nItimea de vedere in preocuple acestui secol. ce nu se intereseaza decat de probleme destl de generle. Proza este adesea mai mlt literara,

decat lozoidi. ta de a ialoga re savoarea frecvenii unor buni sciitori i nichitatii.

.

Eista rena?tere. de asemenea, penru ca gija peda­ gogica este prezenta peste tot. Nu se adreseaza dor copi­

ilor din ?coli. ci tuturor ;;iutolor de cate cre au senti­ menul ca descopera 0 raditie literara ;;i intelectula ?i ca o asiileaza. Celebra formula despre piicii cocotati pe

umeli uria;;lor. pronuntata de un profesor din ;;cola de la Chres. epima clr aceasta con?tiinta1. Aceasta ati­ tudine deschisa de discipol ar jusifica ea singura concep­

tl de rena?tere.

o subtila evolutie modifica progresiv intreaga acivitate

intelecula a acesui secol. a sfr;;iul secollui l l-lea,

pe langa ;;colile rbane deja celebre, eista cele le ma­ rlor manastiri. Operele ce provin de aici nu cedeza intu

nic n ceea ce pive;;te citatea ;;i rodicia, fata de cele scrise in ora?

Admirabilele tratate ale lui Anselm de

Cnterbuy r i suficiente pentru a impra?tia indoila, 1 E. JEAUNEAU, Nani ggantin hneris insdentes. Essai d'interpretatDn de Benrd de Cres, in Vivi.. t. 5. 1967.

pp. 79-99.

110

daca ea r eista: Pum clte pum, acivitale intelectuale de pioierat devn specialitatea �collor urbane. Cu sigu. ranta, cIugu �iau sa vorbeasca �i inca �i mai bine sa scne . Benrd de Clavaux, Gllaume de Sint-hiery, Petrus Venerabiis sunt mti sCriiton, e10cventi �i adesea profuzi. Totu�i nu eista la ei 0 aproundare a metodelor �i efotl de reinnoire a tehicilor. a drept vorbind, dis­ cuile teoretice despre semnificatia cuintelor, enuntl, propoziia nu sunt de mare interes pentru eL ; ste cuiozl­ tate adnica ?i truda irosita. Ora�ul nu este un loc cu totul snatos, ir nteligenta este aici oarecum ratacita1• Or, ucenicia nolor metode se face prinr-o munca di­ cla de aprofndare a ilecicii.· Operele �colre ce rezulta de ici sunt respingatore, obscure, adesea neteinate ?i I iluenta imediata. Este czl tratatelor logice ale lui Abelard. Capacitatea lor de a reinnoi intelegerea tex­ telor sacre apre imeiat ce Maitre Pierre face el insu�i demonsraia acestui lucu. De la 0 forma a nteligentei la alta eista incomprehensiune, a�a cum. arata condam­ nme lui Abelard �i ale lui Glbert de a Poree. Conciil de la Sens, din 1 1 40, nu este decat un episod, comentat supericil, cel mai adesea. Niic nu impiedica durabil progresul dialecticii, nimic nu-i scapa investigrii sale cnice, imic nu-i limiteaza capacitatea de a se ocupa de totul. ;tiinta regina, ea impune 0 metoda. De acum inainte, trebuie sa 0 practici p e ntru a aborda marile subiecte cu mbiia de a i inteles, trebuie s-o stapne�i pentru a rezista opozantlor, trebuie s-o folose?ti imper­ turb abil p entru a exprima potrivit forme lor cerute 0 gandire indelung matizata. Aceasta rnie intelecula este urbana, ir invatatura trebuie sa se innoiasca sub biciu?ca sa. Opere1e monasice, oricare ar i e1evaia lor, sunt declasa�e tehnic. lunecrea activitaii inte1ectule ditre ?colle urbane este implinita la sfr?itul secolului, numai din cauza greutatii metodei. 1 Cf.

jurmmtelor Sfntului Benrd care �colii dn

De conversione ad clericos.

III

Pis.

Nu toate or,�ele au �coli de inlt nivel. Se poate. cu

sigur anta. sa se inceapa stu dii in burguri, ,pe langa

canonicii unei colegiale, se pot coninua in lte pi. Cu

toate acestea, este eident, citatea este priilegiul dor

al ,catova cetati. �colile de la Liege, de la Laon �i de la Reims, care erau superiore tuturor celollte din secolu­

lui al XI-lea, au un trecut p restigios �i pastreaza un

renuie sigr. Totu�i. ele se la in declin pe tot prcursul

secollui al XII-lea, pna la a-�i pierde totl rngul. Cea de la Chtres,

i ntem eiata ininte

de anul 0 mie, stra­

luce�te in mod exceptionl. in sfr�it, Parisul proreseza

deodata �i se impune definitiv inainte de sfr�itul secolu­

Slerno, apoi la Mont­ ista un inva¥imnt de drept �i de medicna cre face din aceste ora? e veitabile ?coli de profesioni�ti la scra cre�inatatii. Nu se iitampUi la fel in centrele de lui. in lte prti, l a Bologna, la

pelier

stuii din Frnta de Nord, in cre se pracica ' in special 0

formaie iterra �i Ilozoidi.

Concentrarea acestor �coli intr-o regiune ar cere 0

explicaie, care este reu de urzat. Pentu ca ulitatea sociala directa a relectiei cre este condusa in umbra

catedralelor nu este evidena. De aceea, suntem obligati sa constatam eistenta unui mediu intelectual, ata�at

cercetii in sine. Caiera lui Abelard ne permite sa ne

facem ,0 idee" despre fenomenul respectiv. Este cat se

poate de eident, concentrarea studilor de inlt nivel in

cateva ora�e �i na�terea unei lumi, chiar restranse. de

intelectuali snt doua fapte in corelaie. Vocaia clericla a acestor �coli ar incita 0 data i n plus sa ne inrebam

as,upra legaturilor dintre cultura �i reforma religioasa,

aprofundarea teoretica capatand in secolul al XII-lea 0 amploare neobi�nuita.

A. CNOAEA EWR S1DUCE . , Prelungre a efortului cultural imediat anterior. inva:

tatra

cleicla

�i monasica a secoluli al II-lea consi-

112

tuie problema unor profesion;;ti ce st ap ane au p efect

limba lain a Savanii se eprima inr-o li mba care Ie este .

proprie �i care este universala, la scara Europ ei Occi­

denle. Este insumentul de eprimre l unei elite ce

se va lrgi. Latina este invatat a in ;;coi prin asiilarea

u ne i limbi ctasice reinviate. Vocabull ;;i sintxa sunt

imprumutate de la sCriitorii laini ;;i, ca un accesOliu, din

Biblie . Este in mod eident un iiom ticial. Or, ceea ce

laina medievala avea ;;colresc ;;i de impumut se estom peza la cei mi bni autori de la sfr;;itul secollui al I-lea ;;i din secolul al II-lea. Frza se pliz a exact pe nevoile de exprimre, se aerise;;te, devine mi u;;ora ;;i, in acel a > i imp , mi exacta ;;i mi m eloioa sa. Clitatea limbii este, vreme de doua sau rei generaii de s ciitoi de 0 p efeciu ne tlburatore. C leicii ;;i clugii se pare ca au ajuns sa gan deascain la ti n e ;;t e >i sa expr ime dect, ra sa mi ie nevoie sa tradudi pinr u n dilect. Latina este un mijloc de ep rima re directa de valorea egla a ne i limbi vorbite. Aceasta practica este cea care cofera s ciitolor capacitatea de inventare ;;i de nnore. Secolul l II lea apare ca rezltatul unui proc es indelun­ gat de matuzre ;;i de asimilre a uni li mbi reinven­ tatel. ­

,

-

-

Pefeciunea stlului Sfntului Benrd necesita un ore­ cre com�niu. Abatele de la Clvax nu s-a format intr-o episcopie prestigioasa, ci la colegila de la Sint�Voles, in Chatillon. C nonicii au �tiut cu ceritudine latina� in mod admirabil! 0 asemenea constatare are pretul sau, din moment ce nimic nu ne perite sa credem ca faptul r fi fost excePionl. Bernard t citeza relaiv pupn pe auiorii profai i nichi.ii2. eu toate acestea, refeile sunt suiciente, pentru a i coi ca ii cuno;;tea ;;i ca discrepa sa tinea de profesiunea monasica. De alfel, de nde r i pns el aceas­ ta intorsatura a frazei daca nu i-r i frecventat p e mii proI 0 prezentare de ansamblu in C. MOHANN, e latin

medievaL n CCM, 1958, t. 1, pp. 265-294. 2 Repetoiu in Benard de Claivax (581), Appendice N, pp. 549-554.

113

zatori pagani s au cre�tini? Retorica se invata, mi les in Evul Mediu. Or, procedee1e stilisice ale Sfntului Benrd,

n scisoi1e �i in preicle sle, �i ca autor de ratate doc­ trinre nu scapa inventaru1ui literr l operei sale1. ta

compozitiei este fote bne stapnita, ir p oleica este sa­ vnta. Eista putine 1ucri atat de distugatore,. ca Apo­ Lge a Guilaue, in m oderaia sa plina de subintelesui din pimele pagini, ce conduc iremediabl 1a ferocel e ataci din corpul lucrrii. Omul era elocvent�i e st e un dr pe care putii I-au priit. �i nimei nu i gnora ca el a �iut sa-1 folo­ seasca adrabl.

lti scriitori pot rivaiza cu el. Dialogui1e Santului

nselm sunt compuse admrabl, pentru ca no n ? lanta

a cuvintelor cuprind 0 gndre densa. Demersul invIuitor face sa ap ara cum se cuine proiectl de ansamblu. Atata arta presup une 0 lung a meditatie asu p ra lui Cicero, le eui lectii sunt asilate pe fe c t Oiginlitat ea gandii, amp loarea subieetului fac din Cur Des homo 0 mre opera. Petrus Venerablis �tie sa ga­ aprenta suplu �i

.

seasca in scrisole sle accentele cre emoponeza. Sere­

nitatea sa �i suletul sau mar e apar la iecre pagina. Pentru c a oml sa se poata astfel manfesa in sll ;au, trebuia sa d i s p u n a de 0 a d e v ara ta maiestrie. In alte ezi, tocmi corectule pe cre Ie face un autor propt­ lor sle opere sunt cele ce ne dezvIuie atentia acordata penru iecare expr e s i e A�a se intampla eu .ettre ax jreres du Mont-Dieu a lui Guillaume de Saint-Thiey, reciita nupo s ?i eore c taa n doua rndli, care lasa sa se inrevada preocuple cele mi mrunte le.uni mre sprit2. Retort, sapu pefecp i ijloacelor lor, oameni din secoll l II-lea �iu exact unde vor sa ajunga. r i un procedeu gre� it sa-i citim ra sa Ie cunoa�tem pro­ .

ce deele

.

latui de cei mi mart, eista numero�i autot cre niesc cu c1iate �i elegan! imba lana Uii au n fmec ce obiga la simpatie, cum este Aered de ielvax, .

1 J. LECLERCQ, Receil d'eudes {595], t: III, ptea inai. 2 f. eipa acesi t eaa de J. -M. DCf, is, 1975

114

un cistercin englez, le cui iloguri sunt de 0 factura

cu totl ciceroiana lii scriu 0 proami nevoas a a�a .

,

cum este Guibert de Nogent, a cui retorica radea rec­

ven tarea autorilor mai p uti n clasici. Exista, in sfar� i t , autori care seduc op erele br'ce � i care utilizeza toate efectele penu a scie nr-un mo d strlucit. Diversitatea sisica dovede�te ca epeienta iteraturii antice este, la din secolul al XII-lea, mult mai mare

s avantii

dec M se

crede in d eob? t e . Adirati a pentu Vergiliu �i Oidiu n u

exclude nsa eclecisml. Sa �tim, cu 0 a p roxim a ti e rezonabila, ce a citi t un autor din secol ul l XII-lea necesita cercett dificile �i aprofundate. Se pot ofei doua campui de investigatie. Eista, in primul rand, bibliotecile, l cror continut se

cunoa�te pin cat loagele cre eista.Rezultatele obtinute sunt foarte importante �i au meitul

c el e i mai stricte

obiectiiiii. Aceasii munca se Iove?te de doua obstacole: lacunele sunt enorme ?i nimic nu dovede?te ca, real­

mente, un c Mu g ar va fi citit lucrile ce s e gaseau in

amaium-ul

d in abaia sa. Dupa aceea, se pot i n teroga

autoii n?i�i, acnd inventl citlor eplicite pe cre

Materill este, uneori, foate abun­ m putea afma ca aceasta meto d a ne permite

Ie conin operele lor.

dent. Nu

sa

j un gem totdeauna la reltate probante Scriitorii din II lea puteau sa i impumuat razele pe cre citeza din manulele ?colare, din lorilegi s au d n li

secolul al Ie

autoi

.

.

-

Nu este totdeauna dovedit ca-i vor i citit nterl

pe toi acei a din care au impumuat. Pr

necesre

unele

veici ?i 0 nuita pudeita.

Biblio tecile din Europa Occidentl a au pasrat un numar mnus cise le lui Vergiiu �i idiu. Es te evident ca ei sunt autori cei mi ciii �i cei mi co mentai Ovidiu chiar mai mult decat Verg ili u. Acest succes nu se .

impresionnt de

.

epica ra a pune cateva nrebi. Piea mitologica este

piita ca 0 invatatura ascunsa, pe cre 0 exegeza legoica ne permite s-o punem in evidenta. Fascinatia pe care 0

exer cim

un

Remedes de

l'mor se eplica destul de bine nr­

sec ol care dezbate

indelung 115

�i doct aceasta problema.

Oidiu nu este un

simplu model de versifica.ie, co nceptile

sale sunt tratate eu

seiozitate �i el are 0 iluenta asupra litertuii savantel. Lueniu, cre este fo te receptat ca poet �i este d eop oiva eonsiderat istorie, este mi rar prezent in biblioteei, �i aeeast a lip sa pare 0 nomie. Eloiza recita ver­ suri din Phrsla, cand inainta spre ltar pentI a primi volul de etugarita. Acest simplu fapt spune mult despre consideratia pe care 0 putea avea2 Tereniu, cre a fost fote in yoga in seeo lul l X-lea, a fost bine reprezentat in biblioteci, in G ermania ea �i in Franta. In alte pqi este mi rar. SciitOrii l e itez a inca, dar prestigiul sau e s t e in deelin. Plaut este un autor rareori prezent in biblioteei. Pnre poeii propiu-i�i, Lueretiu este aproape in totlitate neeunoscut, de reme ce nu este eitat deeat de Sigebet de Gemblox Aeel a?i lueu se intnpla eu C atulu s ibul �i Propertiu Dimpo riva eei cre ree drept morli�ti, sunt eomentati in �eoli. Este e zul lui Horaiu3 Este atM-de e u nos e ut ineM poate fi e i tat in c o nver s ati e , penu a comenta evenmentele4. Operele sle au fo st in mod fre ev en t utilizate in G e r mania , in timpul disputei investi­ turilor. Juvenal se bueura de un prestigiu aproape egal. Persiu, dimpotiva nu pre sa i fo st un -utor �eolar. nu­ ii poeti de mi mica nvergura sunt foarte apreciati. �a se intampla eu Mil, Staius, a cui luerre Ahiledo este .

,

.

,

.

,

.

,

,

comentata, �i mai ales Claudin. Bibliotecle din Franta �i

ngl ia au pastrat din a b un d enta manuserise din o perel e sle. Este eomentat de profesori5 Inluenta sa este atM de mare, ineM, la sfr�itul seeolului, lnus dn LUle considera utl sa-l res pinga n nti-Claudianus. Cat despre prozatori, opera lui Ci cero nu are dfuzarea generla la cre ne-am i a � teptat. Discurswile �i Corespon.

1 S. RE, a SJe d'Ovide das a liteatre scientifqe· du IIe et du lle siece, POitiers, 1966.

81.

2 BED, Hsoa Caamta, cap. III, ed. Moin, p.

3

M.-D. CHENU, Hoace chez les heolgies, in RST, t.24,

19 35, p. 462 ?i

un.

,

a ie?rea de la proeesul sau de la Sens, BED ii sre­ cora lui Gilbet de La Poree Nam ua res gitr paies cm poms rdet. 5 A. K. CE ?i P.-M. GILES, he comenay of Georey of Vity on C.dan De apu rosepinae. eida �i Kan, 1973. 4

116

denta i sunt in g enerl ignorate. Reputaia li se bzeza pe opere le sale morle, lozoice �i retoice. Eista ntegrl, sau aproape, la Cluny, la Bec, la Reims �i in aproape toate cetatile de pe Valea inului. scuianes sunt totu�i reco­ mndate ca 0 inroducere la Smtl Aug ustin De Amiciia este pe lar g avuta in vedere in tratatele d e s pre d ra gostea p e n tr u Dumnezeu. Unele din o p e r e le sale alimenteaza reiectia , umiznd exe mple lozoice. A�a se ntnpla cu De Republica, pe care 0 cite az a Eloiza. Tratatele sale retoice sunt lucrn de bza le invatamntuli si au 0 foarte mare iluenta. Lucrarea De ins'ti� tione oato ia a lui QUntiin, cre 'este mi pun celebu, se bucura de un creait cu totl specil la Chares, in timpul celei de a doua jumatati a se­ .

colului.

Audienta

sa este perceptibla deopotriva ?i n lte

p,il. Piscinus. gr amaicin ndispensabil, este ra nce­ tre comentat in �coli2 Autoritatea sa este in cre�tere pe parcur sul inregului seco!. Ceilali prozatori su nt mi putn raspnditi. Seneca, considerat totu�i ca un autor cre�tin, are o iluenta impotnta in domeniul moralei. Scisoile sle �i, mi rr, tratatele sle se gasesc in diverse bibioteci, in princip al din F r anta3 I s toic i i su nt c unos cu ti in mod cu .

totul sporadiC.

.

Autorii � tiintifici sau cei care, in epoca, trec dre pt �ti­

inici. au

�i

0

a udienta exagerata. Secoll l II-lea corma

ap rofundeza

0 oi entar e ce dateza de la mijl ocul se­

colului l IX-lea. Mtinus Capela rmane un autor indis­

pens abl. Mi raspndite sunt opere le lui Macrobius, Sar­ nalia �i Comentaiu a Visul lui Scipo.

Ele cuauzesc

pmele

cercett despre creaie �i despre cosmologie, in mod specil

la Chres. Reiectia devne �i mi lozoica pn utilizrea lucrarii Timeu a lui Platon, insotita de comentariul lui Chlcidius. Profesoii de la Chtres intepreteaza ac est tet cu pasiune4. Acest platOism cosmologic este convergent cu

1 A. MOLD, a dfson de l' "Istittion omtore au si€cen A, t. 44,1934, pp. 163-175; t. 45,1935, pp. 1-9.

re

2 R. W. HUNT, Studies on Priscien in the Twe fth centuy, in Medieval and Renaissance Studies, I, 1941-1943, pp. 194-231; II , 1950, pp. 1-56. 3 K. D.

NO RTHDURF, Studien z um Ei i uss Senecas

[655J. '

4T. GEGORY, Platonismo medievale [638].

1 17

cel vehic'lat

Boehius re

de Boehius in

Cosolaio phiosophiae1. Tot;;i,

un rol capital in traducerea �i interpretarea

operelor logice le lui istotel. romovarea dialecicii la rn­

gl de �tiinta re gina asigra inr-o �i ii mre masura cre­ ditul sau. Vocabulul �i me t od a in acest domeniu, n de la eL EI insp ira toate comentaiile Ja istotel cre se scriu ,

atunci. Aceasta epoca este de a

rationa

se

nvata in

a

lui C...-LJius lui.

din moment ce

ata

preajma

Prin ntermediul aces tor opere din epoca trzie, �tiinta greadi a a ntichititH patrun dea in Europa Occidentala. Interesul pe care oamenii secolului l XII-lea 11 porta acestei >tiinte prelunge�te curiozitatea crturrilor din anul 0 ie. Accasta pota d e noi c u no�ti n te da un iu impul s muncii raducatorlor. Cereile in n ptea pro­ fesor ilor d e la � c oli , cre sunt priii ce b e n ei ciza de aceste tete. DOrintele lor se intlne sc cu cele le reglor, le clericilor ;;i le cluglor La Pl emo , de la Roger al II-lea, personlul de la curte numra savanti de prim­ plan, care ocupa unctii de cancelr sau chir de irl2. Pa pii Eugeniu llII-lea ;;i lexnru l III-lea Incrajeaza deopoiva cercearea textelor, in principl a operelor teo­ logice grece�i necnoscute in Occident. Peus Venerablis, abate Ja Cluny, cere sa se faca 0 raducere a Coranlui, inre 1141 ;;i 1143, �i eplica inr-o sCrisore-prefaa cum a fost acum a cea sta mundi3. Numero;;i sunt ;;i cei cre, sub diverse ituli, pic ip a la acest efot intelectul, capitl penru imbogatirea ga n dii Activitatea traducatorilor este cea mai intensa in ora;;ele cre;;tina1atii din apropierea t rilo r musulmane sau care au rapoi connue cu reci. Eisa, n Spania, un mediu mn �i lnistic cu deosebire propice. Musul.

.

1

I.

2

M. D. CEU, . theo g e au E.

I!

sele

•

[6 1 91.

p. 1 18 �i

JMISON, Admial Egenis of Sicily, Londra-New .

York-Oford, 1975.

3 PTRUS ENEBILlS, Conra sectam et haeresm sara­ cenoum, in PL, 189 c 671 �i un.

1 18

mii ?i ereii sunt vecini aici cu cre?inii a c-or inba de cultura este araba. I ntalnim aici, deopotriva, evrei conveiti la cre?iism. Este u?or prin umre sa gasim bilinvi ?i cir sa se recuteze echipe de raductoi. In aceasta tra de contacte, trezrea intelectuala este foarte precoce. Gerbet detinea 0 parte dinnvaatura sa. Acti­ vitatea de traducere cre a inceput la Vich, la Barcelona ?i Segovia se concenreza. n secolul l II-lea, la Toledo.

Arhiepiscopul Ramond �i arhidiaconul sau Doinicus Gundisstlinus, un ev reu convertit, s-au straduit sa obina concursl evreUor �i l rablor. pentu a-i ajuta in actile lor� pe ctrii Eropei inregi vem? la Toledo. Colegil traducatorilor a cui intemeiere i se aibure

episcopului nu este, probabil, altceva. De aceea, putin cate puin, raducatoii toledani numra un apot cres­ cnd de sraini: itlieni, ca Gerardus da Cremona ales englei, ca red

n Sreshel

,

mi

sau red EnIel, �i

lH, ca Heman Dlmatl. In Italia, activitatea traducatorilor nu este at at de

!impede loclzata. Plermo este, incepnd in 1130, un centru de traduceri de texte grece�ti, apoi ara be. La Veneia, la Roma �i la isa eista llter es n specil penru lucri rece�i, sacre sau profne. Diferitele centre lucreza independent unele de altele.

Exista adesea doua versiuni ale aceleia�i lucrari, una acuta dupa un tet rab, alta dupa oiginalul grecesc. Uneoi, traducele sunt in numr �i mai mare, pentru ca, fiind acute dupa texte diferite, se completeaza �i se corecteza. Eista, pentru operele cele mai cercetate, 0 mlime de versiuni a cror cronologie este, uneoi, dficil de stabilit.

Literatii dinsecolul l II-lea se intereseza de tot.

Daca se intocme?te 0 !ism complem, pe cat este posibl, a lucruor raduse, ratatele de chiie, medicina, ime­ tica, astrologie �i lte manule ?tiintiice sunt cele mai ngmeroase. Este yorba mi les de lucri rabe. Operele de logica �i de loo�e, atM de impornte penu evoluia

gandii n Europa Occidentla, dispr in ijlocul acestei

119

aglomeri 1. Aceasta disproporie sfr� e �te ptn a pune 0

problema pur intelectula. Cum a de prins de ;;tiintele naturle,

esenpalmente log iee �i lozofice? Un nventa rsumr, xat pe

reu� it acest seeol, atat sa dea n a;;te r e la opere

eeea

ee pre

sa i

fetiI pentru relectia secolului al I I - l ea ;;i a

fost eel mi

cel ui

de al

nu este inutl. La Plermo, Hetcus istippus da, de 1160, 0 versiune latna a doua dintre dilo g le

III-lea

ininte

lui Platon, Menon �i Pedon. Acestea sunt, impreuna

cu frag­

mentul bnecunoscut din Te, singurele tete le ilozofu­ lui de care dispun latiii. Nu pr sa i protat prea mult,

penu ca rgumentele lor ajunsesera dej apll ntemedii. Acela�i raduce Mecnica lUi Heron din Sracusa, Opiea lui EUclid, Almagesta lui Claudiu tolemeu �i eea de a patra

ete

din Meteorogicele

lui

istotel. rlul Eugeniu da

versiune a pcii lui Ptolemeu2. . un gup impo tnt .

in Itia

In juullo

Centrla, Burgondius

0

r, este fote aeiv

din Pisa. juist

einent, i�i

incepe criera traducan d, catre 1140, citatele grece�ti din Dgesta. Apoi, la cererea papei Eugeiu l III - lea, se indreap­ ta spre operele Pmlor Biseici grece;;i. Lui ii datorm in

lane�te De Oihodoxafle a li lon Dmaschinl, Home liile lui lon ysostoml despre Sfntul Matei ?i Sfn tul lon, la fel

ca

si De naura Homins a lui Nemesius dn Emesa. ' De la Toledo, sosesc tradueele din opera lui istotel,

pin intermedii rabiS.

ogica,

Organo, este abordata pen­

upima da ta inre 1125 ?i 1150. Aceste noi tete in sa se a d auge celor pe care Boethius Ie dld us e candva. Sunt desemnate sub numele de o9ica nova. Difuzrea lor este ra pida. Se poate dovedi el Abelard le a eunoscut, dr nu a acut din aceasta un studiu aprofundat hiey de Chres utlzeaza lucrre a Analytiques. Otto de Freising la intor­ c erea in Ge rm a n ia in 1158 , introduce un mnuseis din l ucrarea Logica nova. Dupl 1160, apar traduceri d upa lucrle de �inte natrle le lui istotel dn raba sau -

.

,

,

,

1 Cf. tabloului schitat de L. GENICOT, in e Ie siecle 1968, 21 3-218. 2 A. LEUNE, L'Optqe de Cade toIemee ds a version lae d apres l'arahe de l'emr Egene de Sidle, ouvin, 1956.

eropeen, Pis,

pp.

'

3 A. BADAI, a rasmisson de a Phiosophe grecque au monde arabe, Pis. 1968 .

120

dn greac a . Mile opere de psihologie, de fzica, de mefica nu sunt radus e ininte de sfr�itul secolului.

Din acelea�i c erc i proin lu eril e lozolor rabi �i

In seeoll l II -lea , isicii �i teologii sunt e ei mi solieitatL Monotei�ti ca �i cre �tinii , releeii1e lor sunt sus­ erei.

c e p tib i le sa imb ogateasca cele mai elevate dezb ateri .

Traduceile sunt opera, in colaborre , a lui Dominicus Gundissanus �i a lui Ionnes din Spi a , tot n

ereu

c o nv e r tiL Ei dau 0 ve r s i u n e latina a enciclopediei lui Aie enna, nu mit a Suficentia, ap o i a comenttilor sle d es p re ristotel. Ei raduc , de o p o mva , ratatul d e meta­ fizica l lui lgzel ce pota subtilul revelato r de "Des­ tructio philosophorum" . Nu s u n t si ng uri i i n ha m ati la aceasta srcina. Pe scut, eista 0 mlime de enciclope­

dii arabe �i de comentrii d e s p re literalor de limba latina.

istotel care pvin

B. 5COLE 5I , , IVATL , Mult timp

r e p u ta t e , � colile monastice dispar . Ten­

dintele refomatore, cre au i e-� it b ito re p e s te tot in

cursl secolului l I-lea. dedica clugarul rugaciuii, �i nu invataturii . EI trebuie sa in c e te ze aceasta actiitate

mondena 1 • Se inchi d mi inti

�cole etene , acolo un d e

acestea au eistat cu adevrat. Ramane sdim fre cven ­

at de cIugii inrai pre a de ineri

n

mnasire . A�a s e

i n t imp l a Ja C l uny . Ac easta s o lu tie nu are a p r ob ar e a tuturor. a C i te ax , nu se primesc decat tineii cre �i-au

te inat studile �i nu eista �cola de iei n tel .

iata intelectula n u a ineetat i n ace ste loeui, a�a 0 demonsreza inreaga literatra ce proine de l a ab atu . C alugarii sunt el ib erati de constringerile inva­ tatu rii . Daea eista vreo �eoala, ac e as ta e ste in s en s ul "Dr

cum

1 Se citea adesea foismul Sfrrtului Ieronim: Monachs non docents sed dolentis hbet oicin. Asfel procedea ES DIN CTES. Scsorea 36, n PL, 1 62 c 48 .

12 1

metfotc . Este yorba pr �i simplu desp-e 0 coutate de gandire �i de spre un curent de schimburi intre un

savnt einent �i clugllii cre doresc sa se recunoasca drept discipolii sai . La drept vorbind , in fra educlii tinelor clugi. nu era acesa singul sens ce putea i

dat termenlui de �cola monasica? In sfr�it, trebuie sa facem 0 exceppe penru abapile

rbne sau din ap ropi e re a idulor mlor cetap �colre .

Ele se pot ame steca cu involburaile ce agita p e ri o d i c

ica lume a �collor. belard . instlat pe pntele coinei de

Ia Snte-Genevieve ,

preda in caul unei abapi ce Ii

ofera avantjul priilegiului de s c utir e

fapt. de �coli urbne �i de niic ltceva.

.

Este vorba. in

in ora�. �cola este de competenta epi sc opulu i cre i?i

deleaga puterile arhidiaconului . cancelarului s au can­

tolui. dupa caz. Ei nu predau personl. ci controleza acJiitatea lui mgster scoan oicil �i a tutror celor

care deschid �coli. Gigore l VII-lea ceuse ca "toti epis ­

copli s a dispuna ca rtele liberle s a i e pre date i n dioceza

lor" I . Ordinl categoic pre sa fi fost prea putin mat de e fe c t . a Concilil d e la aterno .

din 1 1 79 . Pntii re­

zeva un b e n e ficiu e clezi a stic . prin biserica cated-i.

pentru scolasic. Viata materila a profesouli este asi­ gurata din moment ce el d evine canonic. daca nu era deja. Se poate dedica clericilor ?i studenlor sraci2 • Acela?i decret ordona episcoplor de a nu putea refza autoizrea de a preda pentru cei cre erau capabli de acest lucu . itulii unei licena docendi puteau. cu per­

isiunea obiceiului. sa d e s chida 0 ?cola pe riscurle ?i

peicolele asumate de ei. Ei obtineau retibutia de la eleii lor. a aceasta data. aceasta dispozitie a decretului

nu

face decat sa generlizeze 0 practica cno sc u ta dej a de

mai multa vreme . La inceputul cierei sle . Abelrd a

pnut la Corbel ?i la Melun ?coli de acest fel. pe cre Ie I ut omnes epscopC tes Utterum in suis faciant. NSI , X, 50.

2 NSI . II. 227.

1 22

eccesis

docere

putll clica libere,

in lip s a unui vo c ablar mi

adecvat.

Nu s - a i n si st at prea mult asupra i mport a n tei acestui

fenomen . Avntul eraordinar l nvatamntului

din se­

colul l II lea se bzeza pe inmulrrea p rofe so rilor cre -

se instlau dup a plac l l or Ac e ste ?c oli unde se practica

tele in

tivin

.

las a disciplinele su p eio re, de exemplu

te o logi a prof e s o rului ofieial eare detine e at ed ra e ate­ rlei . Eista 0 speeializre peste tot u n d e i?crea inte­ lectuala e ste destul de igur o a s a p entu a-I elib era p e scolasicul capillui de fomati a elemenra. Aeeasta oi­ entre se pereepe la Pis . inc ep nd eu invaiimntul on­ cil l lui Abelrd in ealitate de canoic la Nore-Dame . Pe scut, eo n cenrre a celor mi presigioase centre �colre inr-o sngra regiune este deteinata de a e e asta repr­ zare a sreilor. Devoltaiea unei invaiitui mi elabo rate deriva din generlzrea invatamntului de tip primr ,

­

�i secundr.

Conditia juidica a �col l or este d estl de ambigua

.

Ei s u nt reputati clerici . �i cu a c e s t titlu supu�i epis­

copului, chir daca nu inteni one z a sa fac a 0 c iera in caul clerului. Studierea

ivin-lui

deschide accesul la

p r ofe s i uni lucrative . dup a s p e c i a liz a r e a in drep t sau

medicina. Nu se poate a�tepa de la stude ntii de acest ip sa aib a mo r avu ril e as p i r a n til or l a

pr e oti e i p ainte d e .

sfar�itul s ec o l ulu i l XII-lea. controlul acestei p o p u l atii

tinere ?i instabile pune p roble me in srmon tabil e

copii

.

Epi s

­

l ega tii burghezii ora�elor se plang de exc e sele coise de scholares. Pisul este in mai multe randui tearul unor ncieri sngeroase . .

.

in Franta d e Nord-Vest. autoitatea morala a clerului

asupra invatmntului este

generla, la toate nivelule.

Ac e asta monopore clericla pre sa-�i fi aut oiginea in c on ce piile croingiene despre cltra ?i d e sp re Bise­

ica. deoarece tradiia � colara ce decrge dn aceasta se

continua fira ' vreo inreupere grava pana in se c o lu l l

:I-Iea. Refoma religio a sa. sraduindu-se sa indep te ze

clerul de profan, ori e ntez a ac e s te studi i c are � tii nte le sacre : Devoltrea teologiei este conscinta acestui [apt. 1 23

,

Specilizrea Bologn ei in dre ptul roman este rezultatul un ei raditii cu totul diferita. Se pre ea p rae tiea notlla ee venea din ntichitate n-a fost iciodaa cu totl uitata in Italia. U ce icia acestei profesiui r putea fi la orignea unui invatmant de drept cre a fo st atestat inca di n se­ coll l I l e a in mi multe ora�e din C npia Padului. Chir la Bologna. 0 �c o al a notriala este cunoscuta in secolul l I l ea Aceasta invatatura pre sa i fost d ata in cadrul unei � c o l i de arte , pentru ca ame stecul d is ci plin elor nu este , la aceasta e poc a un fapt rr. red re a d:eptului pre sa deive de ici . in masura n cre tetul le gii nece sita u n comentariu . Cel mpj vechi pr o fe s or cunoscut e s te un nume Pepo, cieat, in 1 076, eu iIul de doctor legs. Irn eriu s care profeseza la douzeci d e i dupa el, pre veitablul cre ato r l stdin-ului. Era un l a i c c e fu s e s e profe sor de arte , c h i a r la Bo logna. inainte de a s e specializa in comentariul legilor . Acest invatimnt a capitat u n cracter oicil . dupa aprobre a lui de care imprat sau de care vicl sau , inre 1 1 1 1 �i 1 1 15 . I n c ep n d cu Ineius , dreptl deine 0 discipina autono ma , cu eracter profesionl �i desnata nei cate­ goii bine sp ecific ate de stud enti Este Yorb a �i n a e e st ez, de 0 � co l a sup eiora ce nu pime�te decat auditori forma? d ej a pentru atele iberale 1 . Nas cuta din r o e o n c e s ie imp e i la legata d e studiul dre ptu lu i roman. �coala de la B o logna s cap a total de sub autoitatea mor la a Biseicii. I nvat amntl era ici rezer­ vat unui colegiu de doe toi ce aveau pilegiul de a ac or da 0 licena docendi universl valabila. Fiecre profesor tinea 0 ;;c o la �i �un contract eu stud�ntii sm, de obicei penru un n. EI se ngaj a , c onra nei pIa?, sa Ie impu mute crti ;;i sa Ie ofere 0 invatatra. ir st ud entu de­ -

.

-

.

­

.

,

.

-

.

.

­

­

veneau discipolii

sll.

Aceasta sructura a

rmas in

inre­

gime laid., atata vr e m e cat dreptul ciil a fost singura

mateie de predat. Op era lui Grati n �i

devolrea rep-

1 Rezumat ciic l teoilor despre originea invamntlui de rept la Bologna in S. STELING-ICAUD , L'Universite de Boogne (663) .

1 24

tului canonic peit Biseici sa se insereze in acest sis­ ten �colr. roramu l �eollor p oate i

eu destla u�inta cunos­

cut, rape mnulelor ce au servit rept ba de pre d re

.

Pe dagogia este mi dicl de idenicat, penu ca povesi­

rle nu snt totdeauna desl de epicite.

la Chres lntre 1 1 4 1 �i vasta compilatie de tete , aproape to ate imprumutate din antichitate , care ilusrau cele �apte te radiponale. Comentndu-le , �colrii progresau prin contac­ tul eu cei mai bui autori. Di s cip inel e iterre. cele din rivi­ um. o cupa un loc prep onderent . Invatarea gramaticii s e Thiey. cre

1 1 5 1 , relzase

a condus �co1a de 0

bzeza pe erase abundente din Donatus � i din iscinus,

c e a a logici pe tetele lui istotel · �i le lui Boehiu s . Dim­ poiva. tele �iinice . cele in qudivi. pr s acii cate. Tetele retinute nu dau aceea�i impresie de c oerenta Luat ca atre . acest progrm se rezuma la 0 formatie umnista fnd mentla. Ea este axata pe rationment �i nu pe �tiinte. Trebuie ore sa ragem conclzia ca ' idell e ste literar, ra lte preocupt? r i foate mp udent. penru ca acest cic 1u de invatamnt nu l as a nici un loc invatatuii cre�tine . Nu .

este Yorba, pin urmare , det de 0 propedeuica 1 . Sistemul celor � apte te liberale peitea. in mod proizoiu, aeeasta vedere trunchiata a �tiintelor . Un cic1u c omplet de inva­ tmnt nu se putea multumi dor cu amt. Hugo din Saint­ Victor, care conduce scoala de la celebra abaie din Paris, numra douzeci �i una de disciplne �i Ie or anzeza p o ­ tiit unei scheme total dfeite . E l rateza medicina c a p e teologie . S e trece de la un program �colr l a un proiect de enciclopedie , cre este cu totul altceva.

g

In mo d

concreto aceasta uptura nre disciplinele lite­

rare ce s e rve s c [ormatie i u maniste de b aza �i r e s tul ?tiintei pre cat se poate de reala. Dii profesori predau

artele , fara sa i r mat · vreodata studii de teologie. Este

cul iii Abelrd, care a predat dej a vreme indelungata in 1 Repunere in discuie a punctului de vedere tradiionl n

R. GACOMO , Msters, books and libay at Charres accordng to te catulaies of Nore Dame and Saint-Pere, in Vivarim lI. . 1 9 74. pp. 30-5 1 . 125

;;coli, pna cand ajunge la Laon penu a aborda �tinta sacra. Or, p enu el nu este 0 obligatie . El dore?te pur ;;i s impl u sa- ?i lrgeasca expeienta ;;i sa-;;i schinbe sp e ­ cilitatea. Eista 0 oie ntre profna spre invatmntul iterr undamental, ceea ce pro du c e 0 orecre neli;;te spitelQr mai reigioase.

Un curs ;;c olr reconstituit dupa un manual contine ceva teoretic . loan din Slisbwy, care face 0 prezentre amanuntita a s tu d i i l or sale intr-un c ap i t o l din Meta­ log ico n , n e p e rmite sa ab ordam realitatea de fo ar.e aproap e 1 • Aj u n s la Pari s , la 1 4 a n i , c atre 1 1 3 5 , el va invata toate disciplinele imp de aproape doisprezece ani, sub conduc e re a a mai mult de zece profesoi �i sehim­ hind ora�u1 . La Pai s , el urmeza, pentru eateva luni , invatamantul l u i Abelard · d e s p r e dialeetiea �i ap r o fu n ­ deza, ap o i , aceasta disciplina, i mp de doi ani, eu lti profe s oi . La Chare s , este reme de rei ai eleul lui Guilelmus din Conches , care Ii p reda gra matic a . - i nvata dupa acee. artele din quadrivium, la Chrre s , apoi la Pis. Format asfel, el a deveit, la rn dul lu i , scolastic2 . o ase m enea epunere scoate In eidenta etraordinara libetate de care di spun e au atunci studen.i. Ei ab ordeaza mateile in o rdin e a cre Ie convine �i ra s a se lege de un p ro fe sor -sau de 0 � c o al a . Formarea lui Ab elrd ne inspra acelea�i remrci . Stu d e n.i pe cre i Inrevedem in preaj na sa par in aceea9i masura elibe rati de toate obligatiile a d i ni s rative sau e cl ezi a sti c e . 0 organiz re ' 9colra inca rudimentra peite ' aceste veni �i pleci, a c e st entziasm 9i adesea ac e a st a improza.e pe cre 0 vedem n ntraj ul lui Abelrd3 . . Ctea cu tete a li hiey de Chres 9i ciera lui loan dn Salisby nu ne lasa sa percepem d et pre darea

1 lON DIN SLISBURY, Metalgicon, eatea a II-a: cap. 1 0 , . Medieval huansm n the fe ad wit­ igs oj John oj Salsby, ondra, 1950. e sieele, in 3 PH . DELAYE , L'organisation scolaire au I rdito, t. V, 1947. ed. Webb , p p . 77-83 . 2 H. IEBESCHOZ,

1 26

telor. Aceste discipne asigua fonap a de ba, prela

­

bla penI oice oientre care rept, teologie sau mei­

cina. Niic nu dovede�te ca, penu a accede la aceste m­

vatatui sp ed ate uceicia n mateile de ba dre: ,

atat d e mlt pe c at p oveste ;;te

lon din Slisby Acesta .

din ma este , la ma urmelor un umist ' care i;;i con­ ,

inua mi mult decat oricne studle penu a avea acces la uncile de scolasic. Cei cre doresc sa obtina ec1eziastica sau sa exercite 0 pro fe s i une

nevo ie de aceasa fonatie

0 uncie j uidica nu au

.

Teolo gia, dreptl cil ;;i canonic, medieina se predau

deopoiva. Eisa ora� e mi reputate decM altele penru

ace ste discip lin e

.

Abelrd ine la Laon din c auza pre s­

igilui de cre se mi bucra aceasta �cola n pimele

decenii le s e coll ui l II-lea. a ac e asta data, teologia, saca pgina, este un simplu comentaiu biblic .

nuita

Povesirea lui Abelard, despre pataniile sale cu aceasta o c azi e , nu lasa ni c i 0 i n d o i a l a d e s pr e natura ace stui invatamnt . Nu pare sa i ei stat eea mai

ica schimbre

in t i m p u l s e colului al XII - l e a . Scriso area lui Guy de

Bzoches nu menioneza deeat cele rei sensui ale Seip­ tuii, in legtura eu predarea teologiei la Pis , la sfr;;itul 'secoluluil . Numeroasele tratate de teologie, scise' in lega­

tura eu subiecte special e , sunt o p e r e lib er e , nelegate dire ct de invatamant

.

0 compil aie preeum Sentences a

lui Petrus ombrdus nu devine 0 luc rare ;;colra ce ne­

cesita un c o mentiu in curs, decat spre 1226 . in do me­

nil dreptlui c il textl care face obiectl ne i predi este

,

Dgeste. rofe soii

de la Bologna nu sunt legiuitoi ci ,

gl os atol ce se straduie s c sa explice si sa interpreteze

reptul romn. Simplului comentiu lite rl ;;i gramaical, ei ii s ubs titui e

0 ' nla in profunzime, cre regupe za

pasjele referitoare la acelea;;i probleme . Srcina lor este ,

a;;adar, sa expl ice s ol uti il e c ontradictorii ex tras e din 1 H . DENIFLE, E. CAEIN, Calaire de l'Universie de

Ps, t.

I, Pis, 1 889,

p. 55.

127

Corps jus. Dreptul Bisericii pune 0 proble ma absolut identica. Profesoii compileza textele de la concilii , le

paplor �i le Pnntlor, ce · c onn 0 decizie de n atra ju­ rewlve, pll comeniu . divergentele ce par sa Ie opna . Concorda ds­ cordantim canonum a lui Graian ra spunde . care 1 1 40, acestei preocupi. in sfr� it . in medic ina . numeroasele tratate venite din ntichitate sunt lucrle de bza le ace stei �inte. ce se bzea �i ea pe tete piite . La toate nivelurile . predarea i n s e a mna co mentarea unui tet cre face $cola. 0 asem en e a pracca nu re nevoie de jusfici indelungate. atunci cld este yorba despre gramatica s au de spre retori c a . P e n tru a invat a limba latina. este bine sa se recventeze mle opere de od ini o a ra . Munca profesorului consta in a fac e to ate re mrcil e utle intelegeii unei forme gramaticale rre, a unui cuvnt putin folosit sau a unei metfore. Erudiia i stoi c a i�i gas e ? te ?i ea lo cul in ac e s te subiecte . ca tot ceea ce este folositor penu perceperea exacta a senslui unui text . Se i n te l e g e predilectia scolasticilor p e n tr u poeti . l cror acces este mai difieil �i care neeesita, mi mult decit proza, cele mi diverse remrei. n dile eic a , profesoii �i ?eolrii abord ea a de a rationa dupa i stotel ?i Boehius. Este Yorba. �i ici. de comenil textelor dn Organon. Eista mi mlte mr­ tii le expicailor li Abelard in legatra eu Isgge l lui Pophrius, despre Categorii �i desp re tratatl Despre ntepretare1 • Acestea snt opere �c olare , relecre a unui nvamnt ce se modifica cu i. Seeoll l II-lea aduce riica. Ii epica cup nsl �i se sraduiesc sa

1 Cunoa;terea operei logice a lUi Abelard s-a imbogait mlt in secolul l X-lea pin descoperea de mnuscise ce impica et ap e diferite a l e rel e ctiei sale a s u p ra acelora;i texte din Organon. Cf. PIERO BED ° , Scitti ilosoici. ed. M . Dal Pra . Roma-Milano , 1 954; PTER BEDS, Philosophische Schijten, ed. B. Geyer. Munster . 1 9 1 9 ; C. MINIO-PLUELLO, wefh Centy ogc, Tets an. Sdies. I Abaeladana lnedit, Roma, 1 9 58 ; PTRUS BEDUS , Dialectic, Assen, ed. L.

M. de ijk, 1 9 56.

128

pune s cimbi in acest prorm , n moment ce acelea?i tete su nt in continure eomentate in Universitatile din intreg secolul l III-lea. a ae e a s ta ora, re eurgerea la 0 opera din niehitate nl d ernj e za eu niie inteligenta. is totel 0 siml eza mi eurnd, susciand intrebi ?i cernd 0 igo re neeglaa n folo sre a cuntelor. nliele pro p ozitie i ?i praetiea demonstratiei slogistice ' fae sa se rezeze mt prore s e in raionment. , Pentu atele din qdivi, tetel e venite din niehi­ tate sunt inca baza predarii . E s t e sigur ea nivelul de euno?tnte ains d e greei nu a fost de pa?it de savanii din Evul Mediu . De aeeea leetra nolor raducei este pen-u ei ychivlentul unei des cop e rii pe c are ei nu pot sa 0 s up un a probei faptelor. Ace?ti literati nu au nici simtul epeientei, in sensul moden l termenului, nici posibii­ tatea de a 0 fac e Singura unelta eritica de care dispun, ' in fata a c e st u i lx de c u n o �ti nte noi, este dilectica. Inca de atuhci, a siml rea invatatuii rece pin comenta­ iul de text. Nepotriirea ac e ste i logici se datoreza, cu sigurnta, in mre masura stagnii ?iintelor, in ciuda a tot eeea ee invata. Tot e ome nttl de text apre a e� me to d a eea mi ro d iea penu abo r d rea m e di einii, a dreptului �i a teo l ogi ei . in domen i l diagnostielui ?i l terapeuticii, grecii ?i ara­ bii au un avan s insemnat asupra me d icilor medievali . S eri e ile lor rebui e luate in c on sid e rre cum ?i sunt de lf!, cele le lui C onstnti n fricnl, un calugr de la Monteeassino , un eontemporan. Penu ceea e e ine de d omeniul dreptului, este inutil sa insistim mi mlt asu­ pra r olulu i tetli �i as upra a tot ee d e crge in ae east a I n sfr?it, este cat se poate de eident ca Revelatia cre?­ tina este cuprinsa in Sintele Seripti . Nici un tet iu re atata autoritate . Cu 0 pu denta sporita, se cuine sa .

­

,

,

.

Ie eomentam.

Toata invatatura se dobande?te prin texte . Inca d e atunei, nu trebuie sa surprinda pr e p o n de re n ta artelor limbajului in formatia intelectula. Una ?i aceea?i metoda 129

pre apta ..sa co nduca spitul

n cautrea ;;intei. Grla­

tic a ;;i apoi dialectic a au statutul de ?tiinta-instrumentl .

Niic nu rebuie s a Ie ie susras ?i po ate eista 0 inrz­

neala in man�rarea acestor discipline citice in ctpl

te ologie i . Cturaii abordeaza cele mi deicate chestiuni

eu 0 rdore juvenila. Eista la ei ambitia de a intelege ?i de a eplica. ceea ce este multo

. Metodele de pre dre decurg direct din obligatiile co­ me n tariul u i asupra textului . Trei etap e caracterizeaza aceasta munca. deinite. iecare. printr-un termen tehnic: littera. sensus. sententia. Prim a op eratiu)e consta in fxre a literei tetului. ceea ce nu este inutl cand este vorba de 0 radiie mnuscrisa. Ea aj u nge l a 0 discutare a czlor. a impulor ?i a formei gramaticle . Cea de a do u a srcina c on st a in fixarea sensului euintelor ?i a frazei . Cele mai dive r s e exp l i c at i i po t ap are a dej a eu aceasa ocazie. Aceste remarci gramatic ale ?i leieogrfice '

se inscriu intre randurile manuscriselor ?i formeaza . o

glo sa i n t e rl i nir a . in sfar�it. profesorul discuta opinia emisa de autor in frza s au paragrf El 0 coreeteaza. .

d a c a a�a c o n s i dedi . � i i�i da pr o p ri a parere . Ac e ste

eomentii se sciu pe mrgne ?i formeza glo s a mrgi­

nala . intr - u n manu s cri s medieval . insa;;i dispunere a

aeestor adno t ari elimina orice ambiguitate . in mu ltirea adnotuor are ca reltat 0 glos a continu a .

Tetele piite de mlta vreme au fost. uneoi. obiect

. de ' c o mentarii contradictorii . Acest lucru este e s enti al

penu n pas aj biblic. ca �i p e nu 0 opiie j ui dica ro­ .

fesoul cre nu ignora sententia predece sorilor sai tre ­

buie. daca n u I e impa�e?te prerea. s a I e nzeze . sa Ie respinga �i sa Ie prop una p e le sle . Din aceasta con­

funtre se na�te intrebarea2 . Termenul desemneza 0

1 Cf. titlurile semniicative: M. D . CHENU . Grammare et theoogie. n HDA. t . X. 1 9 35- 1936. pp . 5-28 . reluat in a eoge au 1� sece [6 19] sau chir J . JOLT. Art du angge et 1eogie chez Aberd [645] . . 2 oon est d x roe et js odcoa goe esto cos, ele Glt de a Paee. ciat de G. PE. A BRr. P. EBAY. a reissce ue sce [656) . 1 30

dezbatere propiu-zisa, acceptata ca atare �i upnd, daca este nevoie, , orinea comentalului tetului. mplificarea intreb arilor poate masca textul original, c are devine numai un pretext pentru dezbatei conradictoii . Sen­ nntele lui Petus ombardus sunt 0 clegere de opinii ce au suscitat in mod sigur intrebm. ?ansa sa �colra n secolul al III-lea ine tocmai de acest rol. puin ngrat, de supot. invatamantul se organzeza in jurul unei ectio, i n acela�i timp comentaiu �i lecie . Abordrea unui text de o anumita amplore presupune schitarea unui plan, in ' scopul de a-I explne pte dupa pte. Lucrrea Diviso jusica aceasta ragmentare, care este un exerciiu inte­ lectual stupefiant. Profesorii medievli gases e 0 ordne in toate lucrrile si au pretentia ea pot intelege intenjiile autoului cu arsenlul lor logiC. Aeeasta munea, rii­ ciala indiscutabl, conduce intregl eomentlu �i este de­ cisiva penu sensl operei. Ea sciteza rasatile eele mi frapante ce s-ar pierde in masa de nott de deliu cre aglomereza un comentaiu de text.

C. ILE DEBATERI ITEEUE egatle dinre �colle �i problemele dezbatute n se­ colul l II-lea nu sunt totdeauna in mod clr stablite . Eisa 0 disproporie laranta inre 0 activitate obi�nuita, axata pe comenriul de texte, �i srllucitele traate cre j aloneza un efort intelectual , fara precedent in Eul Mediu. ?cola nu a aut rolul ce i-a fost mult imp aibuit n acest domeiu. Cea de la Chre� a fost descrisa cu prea multa dragoste ?i ivell sau a fost supraevaluatl . Inva­ tatura data in clau strul unei catedile re ca misiune undmentala sa formeze clel unei dioceze, ceea ce nu 1 Cf. el rezevele , se pare excesive , expimate d e' R. W. SOTHEN, Medieval Hmansm [662) , pp. 6 1 -8 5 . 13 1

ne ce sita c ap�c i tai excePiohle . 0 invatre exacti 'a ra­ maticH , putina logica oi 0 anumita falire cu Biblia p ot i sficiente . inca de atunci; ne putem inreba, cui Ie erau destinate operele cele mai subtile , iationamentele cele mai intortocheate , rgumenttle cel mai b i ne suc­ turate oi cercetarile cele mai abstracte. Ce cititori se apropie de Gloses sr le !e de Paton a lui Guilelmus din Conches sau de tratatele lui Gilbet de La Porree? Eista, oare, in juul unei ocoli, 0 ac tiitate intelectuala a­ nexa, de un alt nivel, rezeVata catova subieci . srIucii, . . discipoli preferai i profesorilor? invatamntul orgnzat in p re j ma unei caterale re el, ore, repte difeite, in functie de c alitatea au dito ri l or? Orgnizarea unei ocoli catedrle r i . atu nci mult mi supla decat se spune , ir libertatea de initiativa foarte mare . Nu s - r putea lega toate dezbaterile d e problemele nas­ cute din lnvatamant. roble mele abordate au un intere s mi ge ne rl 9i adesea 0 la inlue nta . Cei care iau p te la aceasta nu se recuteia numi din lumea 9colilor. Prima .. c o ntroversa d e oarecre amplo are deriva din tr a t a tu l lui Ans e l m de C anterbury, C ur Deus ho mo. Ac e a sta opera, terinata in 1 098, se o c up a de ch e stiuni fundamentle : de ce a creat Dumnezeu omul oi cre e ste rolul sau in lume? nselm, re l uan d 0 tema evocata de Grigo r e cel Mare , arata , c a d e stinul o m ului e s te sa inlocuiasca in ceuri p e ingeu deczui. Perspeciva este grndi o a s a oi exltanta. Ea are 0 savoare monastica, in masura in care destnul finl l omului poate aprea ca un cr it e iu l modelelor de urmat in viata din aceasta lu me . Tratatl Sfntli nselm are meritul de a face din aceasta tema schema ese ntil a a un e i reiectii co mpl ete despre Creati e , despre . ingeri , de spre om , despre Inu ­ p are 9i iata m o ral a . Inreaga i st o r i e a mantuirii e ste traata din acest unghi . Anselm, dilecicia. ra p ere ch e ; se sraduie9te sa d e a , prin toate aceste d o cin e , 0 justi­ cre d i n moive ne c esre . In acest domeniu , tot ce este demn d e o n o area lui Dumnezeu p are sa convina, oi aceasta coerenti inteiora, la jumatatea dumlui intre 1 32

un 'rgument metiic �i 0 consideraie esteidl, tine loc

de demonstraie . Totul este adrabil expus intr-un ia­

log acut penru a s e duce l .

a Laon, in ptmele doua decenii le secolului l II-lea,

se face refere la Cr Des homo �i s e adopta tezele lui

nselm de C anterbury. Pimul iir e se distanteza este

Rupet de Deuz, care vede un redutabl antropomofism in atribuirea lui Dumnezeu a un or planuri succesive2 .

Evoluia lui Honortus Augustodunensis este �i mi crac­

tetstica. Format in nturajul lui Anselm insu�i, el i adop­ ta, in mod iresc , tezeie . Elucidanum, scris catre 1 1 1 5 , prezinta aceste docine sub 0 foma lgzata. In lucra­ ile sle ce au nat, el i�i schimba n inregime opiile .

Mi eist. �i 0 conceptie generla despre univers cre l

conduce in legerea unei noi solutii. Creatia este 0 mo­ nie de iinte ifette, ir iecre dinre ele , pll natura sa, ramne ceea ce este . Un .om e ste n am, un Inger este un Inger . in consecinta, a da o mului vocatia de a inlo cui ngeii decup nu mi re sens . Honotus, cre cunoa?te ac east. opinie bine inrad.cinata , re grij a sa-i uineze

fundamentle3 . Dupa ' el, cauza este inteleasa. Teza nu

mai este evocat., ci poate dor ca un ecou l docnelor recute . rmonia IUii, descoperita inr-un contet de pla­

tonism cosmic, apoi propia consistenta a natuii umne ,

legata de realismul atstotelic, interziceau sa ne gndim

mi mlt la un destin asemnator penu om. C ontroversa apre la timpul sau �i este incrcata de

orientt vergente . Conceptiile lui nselm erau donate

de istota mantui, ir lumea dispre n aceasta aventura 1 Bibliogria Sfantlui nsem se jmbog.te�te fra ineetre, NSELME DE CfEBURY, Porqoi Dieu s 'est Jait omme" text lain, inroducere �i raducere, de R. Roques. Pis . 1963. 2 M . - D . CHENU. a theologie au I! sece [6 1 9] . p . 52 ;;i un . 3 D e s p r e H o n o ri u s . ,p e r s o n aj i n c a m i s t e ri o s . R . E . REYNOLD S . Further evidence Jor the irish origin oj Honoris Agstodunensis, in Vivaim, t. II. 1969 . pp . 1 - 7 . Despre lega­ tule eu Sfntul nselm, cf. R. W. SOTHERN . Saint Aselm and his Biogapher. Cmbridge. 1 966, p. 2 1 0 �i m .

1 33

ce nu avea sens dedit prin finlitatea sa. Un ive rsul nu

era decat un decor in cre o mu! rebuia sa-?i le mn­

tuirea. Asceismul putea sa-?i gase as c a id satisfact.e, pe

buna reptate . De ac um innte prevleza 0 alta ziune

a luclor , ce impune un mi mre respect penru pro­

pria soliditate a iintelo r . Relec.a asupra moniei lumii

c o nduce rap i d la punerea in evi denta a natii . Ea nu mi p o ate i ocolita �i impune 0 reevalure a tuturor atitu­ di n il o r o m en e �ti . ng el i s mu lu i ietH mo n a stic e , model c o nvenabil in s c h e m a Santului An s elm , Ii s u c c e d e .­ inevitabl, un asc ei s m mi resictiv pentu · natra �i un model de viata ,

mai c onc re t inspirat din Evanghelie . o

Dezbaterea intel ectu l a �i ev,Jluia co mp otame ntului reli­

gios sunt n rap o t de monie, ra c a sa se pota uma,

eu toate acestea, to ate legatuile c e merg de la una la eellta. Ideea de natura devine intelectualmente re s tri c tiva pana la a-�i impune citeriile spiitului, la egl it ate cu do gme1e Biserieii . Se rationa acu m ti n and u - s e cont de natura, �i aici era noutatea. redecesorii, plli �i savanti. nu ignorasera lucle �i iintele . D adusera adesea dovada de cea mi in sistenta

curioziate in priinta fenomenelor. Gustle lor �i posi­

biatle vreii nu mergeau mlt dinco lo de acest lucru .

In secolul l II-lea, e ste yorba despre eu totul ltc eva .

Savnii int�leg sa ia lumea in considerre, in inregime �i ca suctura unidi . Vocabulul radeza aceasta schim­ bare , p i n folosirea lui univers itas i n sens de univers . sfel p ro c ede za Ho noiu s Augu sto dunen sis in Lber II qesonn >i, dup a el, aproape toti autoii din s e e olul l II-leal . a re p t vorbind, u itate a universului nu fusese necunoSCUa de erturii din secolele precedente . Consi­

d e r atii l e asupra . microcosmosului li · macrocosmosului pre s upun n unie orgni s m . Era yorba totu>i de rap ortri de silitudine �i nu de caulitate . De ae e ea , in seeoll al XII-lea, problema nu es te de a 1

PL. 1 72 c 1 1 79�

1 34

a;;tene 0 data

n

plus 0 lista de concordante intre om ?i

univers , ci de a cerceta cauzele fenomenelor. Descopeirea naturii implica aceasta trecere de la 0 epicatie simbo­

lica, la 0 rgume ntatie izica. Este cat se poate de evident ca discursule nterioare nu au disprut dintr-o data,

caci sunt inca numero?i autorii n secoll al XII-lea cre

gandesc confom schemelor comparative . Totu;;i , exista,

este adevarat rr, 0 mentllt ate noua. Ea se eprima cu

igoare prin pana lui Gulelmus din Conches.

C ercetarea c auzelor se izbea - mai les acolo unde

crentele reigioase erau drect nteresate de eplical - de

atotputeicia lui Dumnezeu. Guilemus din Conches, ca

n spit fo te format, raa ca ignorrea fotelor natii

nu sluj ea slava lui Dunezeu, ;;i "ne obiga sa rmnem mr-o erena ara nteigena l Nu se ntelegea peste tot "

.

asfel. Inr-o scrisoare catre Sfnl Benrd, Gullame de

Sint-hiey i repro>a ca eplica crerea pmului om non

sed a nara, a spihs et steWs. Era ndignat ca

a Deo,

pove stea Evei, scoasa din coasta lui Adam, I-a acut sa surada, cir daea avea grania autorial dine . refera proprle nveni ?i, penu a vorbi c. n naturlist, el ino­

ra un mre ister2 . Or, aceste cunte severe veneau de la I

n sprit mare, sensibil, ca >i toi ceilli, la deseoperea

naturii.

Interesul nou pentu natura e ste 0 mi?ere amt de ge­

nerala ;;i amt de profnda, ineat niei un literat nu 0 poate

ignora �i nici un autor spiitual nu 0 poate combate in

fond.

Sfntul Benard, cand a scis un raat, De dilgen­

do Deo, incepe prin evocarea formelor celor mai naturale

;;i celor mai uile ale dragostei. Spitul secolli este de a?a maniera, inc at nu se poate ridiea la sublimul con­

templaiei ra sa i aut grija de respectarea inregii or­ dini a luclor. 0 asemenea atitudine este revelatore,

, penu ca Benard nu p > ate treee drept un naturist. EI . 1 GUILELUS DIN CNCHES, PhilosophI mund, I, 23 in 1 72 c 56. 2 GILAUE DE SIT-THIERY, De eTobs Gulelmi de ' Cochs, in PL, 1 80 c 340.

PL,

135

concede ceea ce trebuie ideilor vremii ?i nu mai multo Trebuie sa fi fost un curent putemic penu ca n isic sa considere poriit sa scie astfel .

De atun e i . mi? earea de gandire marcata de d e s c o ­

perea naturii pre c u mult mai vasta. decat se spune in mod obi?nuitl . Ea s e eprima diferit �i implica 0 ade­

varata diversitate .

Naturalismul sec olului l XII -lea e ste , ilozoic ?i nu

datoreza mre lucu eperientei. Nu se poate considera un autentic sentiment al naturii strofa de inroducere de

la numeroase cantece de curte . pentu ca aceste com­

pozitii stereotipe i�i imprumuta elementele din retoica

antic a , D aca exista natura . e a e s te livresc a . Se poate deopoiva releva. la autorii latini din secolul al II-lea.

absenta aproape completa a oicarei deserieri �i chir a oicrei refei la un peisaj concreto Faptul este tulbura­

tor. oicare r fi eplicaia pe care rem sa 0 dam . Aceasta

perceptie imediati a lumii nu este eprimata. Eperienta drecta pre sa lipseasca. ceea ce conma caracterul cul­

trl �i n special iloZQic l descoperrii natii.

In acest domeniu. raditia nu este unica. Ctile sunt

fo arte deo sebite prin originea �i co ntinutul lor. Se pot remrca lucrri de ?tiinta. in sensl tehnic l cuvantului .

Libi naturales ce vehieuleaza euno ?tinte asupra lumii

naturale . tratatele de lozofie propriu-zisa ?i operele teo­

logice . Rolul pe care l j oaca ?i unele ?i celellte este foarte difeit.

Se

dovede ?te repe d e ca numero asele tratate de

geomeie . de optica �i de mecanica, raduse din araba.

nu alimentea in prouzime relectia. mn la peferia

con�tiintei lozoice a secolului l II-Iea� Nu se intnpla

la fel. cu toate lucrile care ofera 0 descriere a multipielor aspecte ale luii ?i le fintelor vii. Asronoia, geogrfia,

istoria natrla ?i medicina sunt rand pe rnd solicitate penu a compune vaste enciclopedii ilozoice .

Imgo mndi 1

a

lui Honorius Augw;todunensis este impr-

M. D. CHENU. a leo ge au ! secle [6 1 9 ) . p. 21 �i ,

1 36

nn.

tita in trei p arti : descrierea lumii , timpul �i evenimentele isto rie i . I ntrepri n d erea se dore �te c o mpleta, exhaustiva chir, pentu ca ic nu scapa cadrelor astfel definite . Cu toate aces�ea, perspectiva de nsamblu nu e ste de mare nou­ tate , in ma sura in care ea se poate bza pe op era lui lon Scottu s C are u n e � te dej a cre rea lumi i c u evolu ti a uma­ nitatii . C lavis phys icae de a c e l a � i autor e ste 0 De natua rerm in 'cre regasim deopoiva mrc a lucrrii De divsione narael . Eista mult mi mult naturalism la Gulelmus din Conches, a cui lucrare Philosophia mundi nu face nici 0 concesie supranaturluluL Fie ca e ste yorb a de c1ima , de ploi , de v1turi , de nundatii sau de viata, de conceppe , de na�tere sau de devoltare, pentru a eplica fenomenele sunt retinute numi cauzele apropiate , concrete �i chir materi­ l e . Eista la el un pozitii sm cu totul s tu p e fiant . Putem regasi 0 ase me ne a viziune fizica a lu ii in tratate de -mi ica anvergura, precum Lber de solis afecbs, ce une�te astro n oi a cu climatologia2 • Aceste difeite lucrn iau in clcul datele vehiculate de ratate venite dn antichiate , pre­ cum Quaestiones naturaes le lui Seneca, cuno scute deja de nselm de Cnterbuy ?i difuzate in mre masura de Gulel­ mus din Conches �i de numeroasele traduceri dupa enciclo­ p e diile rab e , � c ror cantitate spore�te .

Flozofia �i teologia intra in descoperirea naturi la un

t nivel Revelatia cre;;til se de schide � in Biblie prin .

ctea Genezei , c are incepe cu p ovestirea faceii lumii .

Eista aici un tet care antrena 0 convingere absoluta ;;i care peritea, in plus, 0 relectie asupra cosmogenezei . Or, traditia Bisericii era dej a bine airmata asupra acestui

subiect, deorece comentariile Sinlor Pirinti la primul capitol din Facerea Iuii, sau Cele ;;a se zle ale creatiuni, sunt numeroas e . Cirturrii cuno;;teau bine indelungile anlize pe care Sfantul AugUstin Ie consacrase acestor versete in ultimele ci din Confessones. Mi impotnte sunt Homelies in Hexameon ale lui Ambrozie de Milno,

copia ideia a unei predici a lui Vasle din Cesareea, des1 Mula reme inedia, aceasa lucrare este acum disponi­ bla: HONORIUS AUGUSTODUNENSIS, Cavs Physcae, ed. P. Lucenill, Roma, 1 9 74. 2 PL, 1 72 c 1 0 1 ;;i urm.

1 37

pre acela$i sub1ect. Ace�te opere erau ele insele proba

unei

raditu intelectuale

in legatura tu subiectul respeciv

?i 0 p rovo e re la a 0 coninua. 0 relec11e asupra IUii. in

legatura eu doeinele facerii lumii, putea luneca inr-un

comentiu despre Geneza, relmente predat sau simpla opera teoretidi. Pove stirea bibliea este suseeptibila sa

piimeasca interpretii orecum difeite. naud · de Bon­ neval. un piieten al Sfntului Benrd . autor l unui De

operibs sex diewn.

nu

intelegea acest lueru la fel ca

Honoriu s Augu stoduncnsis sau Thiery de Chartre s l .

Inleiunle cele mi sub le le unui eomenttu fac re­

cerea de la un mediu spiiiul la ltl. Totu?i. era yorba

despre opere teo!ogice fondate pe txtl saeu.

ilozoia lUii se la pe atunei in Timeul lui Pl aton

inso11t de Coentail lui Chalcidius . Se adauga la

aces­

tea opera binecunoscuta a lUi Macrobius. i nc a de nein­

locuit la aceasa data. . Platon reprezenta adevl ie li

ilozofie despre apaii11a c o s mo sului. Savantii il puteau

acomoda cu povestirea Genezei sau pur ?i simplu sa-l

eo�enteze. Guilelmus din Conches adopta aceasta ultima solu1e in ale sale Glosae sper Platonem Intelegea asfel sa abordeze docinele radi11onle . pe cre nu Ie punea in discutie . inr-o perspectiva ilozoica . Platonismul , sub difeiitele sale fome . nu parea incompatibil cu invaiatra

Biserieii. Doeinele spirituu luii puteau piii 0 inter­

pretre satisaeatoare . excluzand oice pnteism. Expli­ ca1ile profesorului de la Chres nu au conins pe deplin ?i el nu pare sa i fost insensibl la ciiicile fomlate de

. Gullaume de Sint-hiey2.

Aceste modii cu totul difeite de abordre a luii nu

epueza senimentl natii . Toate discursutle care se

tin

p

des re drago ste puteau inra intr-un cap� tol a n ex l

I HONOIUS · este autorul unui Hexameron, in PL. 1 72 . HIERY DE CES l unui e sx dien opebs. ed. N. M. Hing, he creaon and Creator of t e word accordig to Thiery of Chartres and Clare nbalds of Arras, in AHDLMA. II . 1 955 p. 1 84 ?l. 2 T. GEGORY. Ana mundi [637) •.

1 38

�-r re ga si . cel putin ptil. aceia�i protagoi�ti . Toate aceste dezbatei snt duse prra la li ita . Nu vedem ce

s - ar mai i putut adauga la o pera lui G uil e l mu s din

C onche s . pe bza cuno�tintelor piite la ijlocul seco- llui al XII-lea. Pna la innoirea pin conibuia tetelor istotelice. invatatu ra de spre lume stagneza . S e ain ge

aici propri a limita a acestui efort intelectual. Bzat pe

tete. el nu progreseza de c at prin imbogarea bibliote­

clor �i se opre�te atunei end este obinuta asilarea. In

sar�it. aeeasta inv atatura domina rau ilozoiile d iver ­ gente �i se pierde in argumentari fra sar�it. I n cap a ­

eitatea de a -?i imagna u n conact epeimentl eu lume a

face acest entziasm penu natura pre c r . Deseoperit de

c rti , univers u l se inte gre za la urma urmelor in cate­ rle de rationmente. Aeestei ?tiinte etrase din ctt ii c ore spun de 0 metoda de nliza �i de inte1egere adaptata criticii tetelor: dilec­ i e a . Este un n sume nt a ci ilu e na se intinde pro­ gresiv asupra intreii �tiinte. din moment ce j u d e c a to ate enuntuile . Instrumentul i�i dobande �te autonomia �i

s e creta propile sle intrebi. ogica d o ina atunci d ez-

baterea � i i�i impu ne probl emaica .

.

La in e ep utul secolului al II-lea. d i al e c ti c a mai in­ sena ogica ves p e c are a cun o s cu t- o Gerbert. Abia

'c a re 1 1 40 . s unt cunoscute de savnti pttl e lipsa din Organon-ul lui i stotel . Disputa unive rsllor se devolta pe bze vechi . Este cat se poate de eident ca ea deiva dire ct din Isagoge. din Categoii �i din Pehemeneias. Oiere r i interes l pr lozoic l acestei probleme. �i

e ste mre, in piml rnd apre faptl ca invataii sint la

unis o n in fomulr e a exacta a unei probleme ?i in dez­ voltrea ei in prouime , cu, un rfin me nt in rgumen­ taie cu totul nou. C ap ac iate a de a ilozofa e ste cea cre suvine deodata. �i Abelrd 0 re din pln. Dileciea iscua de sp re vidiatea nor propoiii pre­ cum: Socrte este un om, Socrate este micin ?i S o crate

este a�eat. reicatul este aributl lUi Socrate. Conform

natii sle. el inreue cu subiectul relai dferite . sfel. 1 39

ei�alle aecidentale, a i mi e in , nu pot insitui niei 0 e uno a �te re generala. Strea, a i a�ezat sau in pieiore ,

peite fomulrea de pro p oziii cre sunt adevrate sau

false, dupaimprejri . Numi enuntl Socrate este un om

pota in sine 0 necesitate irecabila. In consecinta, se

impu ne sa rn dim predicatele dup a gradul de veiicitate

pe care ele ne peit 8a-l aingem.

Problema logiea d e eea mai m are imp o rtanta este

aribrea unui predicat uivers l ni subiect p e nu ea ,

nUiai propozitil e de acest tip ne peit sa atingem un ad evr universl �i sa intemeie m 0 �inta. Porphius se pre o cup as e in Isgoge de xrea listei eu predicab le , adica de concepte atibuible unui individ ca Socrate. El reine cinei temenl cre sunt succesii: am, niml. s ub s tntl ie, sub stan ta coporla ;;i , in sar�it. substanta. Enu­ merrea merge , din grad in grad , de la indiid pana la gen! cel mi va st �i cel mi ne detenat Pophius i�i punea dej a c ateva proble me in legatura eu natra acestor eoncepte universle . Eista ele in re itate sau numai in gndire? Daca ei s ta eu ad evrat sunt ele matei l zate sau nu, sunt ele seprate de lueruile sensible sau sun t ngaj ate n mateie? Pophrius nu a raspuns .

.

.

.

DiIecticienii din seeolul al II-lea gasese intrebarea

abi a fo r m ul a ta in t e x t e l e de b aza ale i nva t a t u ri i lor .

Disputa universaliilor deriva tocmai din ap r o fu nd ar e a

acestor seute interogatii ale lui Pophrius . Este yorba d e

fapt de a �i care este natura unor c onc e pte ca o m , niml

s au subsnta �i ee fenomene, rele sau imagin re

,

sunt

la baza acestei atribuii e o l e c tive multimilor de indivizi .

Din pr logiea, problema devene a metfzica, deoreee ea

presupnea 0 lu re de p ozitie eu privire la nara iintel or

.

Op i n i a dialeeticienilor d i n seeolul al I I -lea variaza ntre doua ereme . No i nli� ii vad in aeeste u nivers i i fumi cuint e ra re litate Reli�ii, in sehimb , ered ca ele se regasesc in lucuri. P e n tru R o s c elin , unil din p ri mii p r o fe s o r i ai l u i Abelrd , n u era decat las vocs. Rezi sta numai indiizii totl difeip .. Pentu reli�ti , universalile erau , desigur, .

1 40

concepte , dr cre dainuiau relmente in indizi. Omul este cu adevarat esenta indiidului astfel numit, cre se

distinge de ltii printr-o serie de clifii cre nu pot eista

in afara lui . Pe scurt, indizii au 0 esenta comuna �i se

dIsting pin accidente , aceasta penru a ne mentine in

iitele vocabullui sict istotelic . Aceasta r fi fost,

dupa spusele li belard, poiia li Gllaume n Cham­

peaux, scolastic la Notre-Dame din Pis .

Abelrd pre sa- �i fi lungat cu u�urinta profesorul de

.pe aceasta poziie . El a remrcat ca esenta de animal nu poate i identica la om �i la dUne , din moment ce dfe-

. renierea lor nu tine dor de accidente . insa�i e senta lor era

la �i, in consecinta, conceptul de iml desena ideitic e . Deci, acest concept nu

r e alita ti care nu erau

avea nici un corespondent concreto Gullaume dn Cham­

peaux pare sa i modificat ra pricepere teoriile sal� pen­

u a face fata citicii . .

Pozitile lui Abelard sunt mai subtil elaborate . Indiizii

se disting relmente uii de lii pentru ca snt de a�a

natura, incat iic din ce Ie aptine nu se regase�te n celllt. Lumea era inr-adevr formata dinr- o colectie de

indivzi . Conceptul universal este un termen �are le poate

i aplicat cu veidicitate . Pe plnul pur logic, Abelard se

putea multui cu atM. Tot;;i , el admite ca inse�i reai­

tatile fondeaza validitatea den ominati ei , p entru ca toti

oamenii se intalnes c in faptul ea sunt oameni . Erorea

reli�tilor este de a c onfunda denuirea de " o m" , cre nu este decat un cuvant, cu "fiinta om" , care este 0 relitate .

Abelrd nu poate explica exact cum unul il creeaza pe cellalt.

Ace asta dezbatere teoretica, subtila �i c are d eschide

porle metafizicii, ascundea folosirea cotidiana a dilec­ ticii. A aprecia enuntuile �i a Ie stabli impotnta este 0 acine redutabila. A rece de la ciica textelor asfel con­

ceputa la comentriul Sintei Scripti este 0 indrznela pe c are Abelard 0 intreprinde inca de la ? ederea sa la .on. A anlza, poiit acestor metode , coninutl cre-

. dntei sau al moralei putea tulbura nuite obi?ninte.

141

Dar nu exista, in afara unei anumite arogante , mCI 0

vonA demolatore la Abelrd. Dimpoiva, e1 cauta, poate ra ndemanare, sa nteleaga �i sa pice. Numai asfel, prinr-o . ciudala suma de neintelegei se poate explica judecata severa pe c are Guillaume de Saint-Thierry 0 emite in . legara cu mele n operele sle l . Istoiorta,

pana la 0 peIioada recenta. · nu a acut det sa araveze cazul

•

.

reZand sa citeasca din punet de vedere istoric

opera lui Mire iere. Aceasti dezbatere deschisa prin exraordipul avnt l dialeciCii face sa se merga pana la problemele unda­

menle le lozoiei. Ceea ce inse�a descoperirea unei lumi si a da cale lib era tuturor c ercetarilor abstracte . Abelrd conibuie . inr-o masura insenaa la oienrea .

,

spre lozoie �i teoloie a con�tiintei medievle . in contra­

partida. interesul ·penru ;;tiintele naturii ?i in special

penu ?iintele exacte pare sa ie in declin.

·1

Giie de Sant-hey et son n ant-ey 16 1 1 1 . pp. 395-4 1 2 .

P. ZEBI .

Abe,

dffered avc

Patea a reia

Dezbatei si cerceti ,

Istoia iei reigioase ;;i intelecule este

0

iscipna n

pna muape, mi les pentu peioada cupinsi nre se­ colI l X lea �i secoll l lI-lea. si coeista sub acest -

nic ilu ceiuni mi mIt sm mi puin igros sta­

bllte iei $i cercele cre lrgesc cmpuI de nvesigape, und noi metode �i rennond intepretle . Interrea nr-o singra sntea a tutror acestor elemente ramne inca sa ie intreprinsa ;;i niic nu dovede ;;te ca a sosit momentI penu a;;a c eva eu toate acestea, stuiile de manunt �i nole probleme impn proresiv 0 modicre a idelor pite, rmata de 0 impicre, desl de ndmen­ .

la, a calui generl ce seve;;te la elaborrea ntelecu­ la a acestei istoii. Pe sct, 0 muaie este n crs. Un ilu ca Hsore vec£ du pepe creen1 revela n smpitatea sa amploarea schimbrii . Istoria Bisericii - a ierrhiei �i a

nsiulor -, cre iei era inca domeiI pilegiat l sudi

­

lor, s-a ens la mrega mIDe nonma a popolui. 0 asemenea preocupare este penu istoic rodI interogalgr contemporane . Este cat se poate Ie evident ca e1 pune docmentelor lte mrebn ;;i se slduie;;te sa Ie smIga raspnsui la problemele elaborate mr-n c ontet cu tol difeit . Aceasta : re fe n re la trecut, rodnica p entu oic e mtelegere, nspira Iucri a caror xa de cercetare nu cores­ punde totdeauna inspiratiei vechilor documente . Exista ., 1

J . DELUMEAU, Hstore vece du pepe creien

1 44

{ 1 3 1] .

iscl, nu l eorlor, in sensul exact l termenlui , ci l nei nume supraevalui a unia sau a lia in aspec­

tele c�ei medievle, penu ca poate corespnde mi bine sensibliai de asii. �a se inmpla, de exemplu, cu

reigia populra, le cirei cele mai ule mfesii rem' ndelng istoricul, care re, mporiva, tendna de a neij a

fomele deiberate le pieal, penu c a acestea snt

pii­

legiul nui cop specic: clugii. Aceste distorsii, ce in

de faptul di �ina este n�a �i in pina mutape, vor i cu ceiudne corecate n iitor.

Reinnoire a metodelor are efe cte la fel de evidente .

Istoiei Bisericii, prelungire intr-un domeniu specfic l

politice �i evenimenple generle, i se adauga 0 dis­ ciplina ce p ri m e � t e din plin to ate suge stiil e �i to ate conribuile diverselor �inte umne. In plus fata de pro­ prle preocupi, istoricl accepa cu placere, penu a Ie istoiei

integra n cercele sle , punctul de vedere l sociologlor,

l etnologilor, �i chir l psihologiei I . Lrgirea perspec­

tivelor este aici ra limite sau aproap e . Noi domeii se

deschid penru cercetare . Trebuie uneori sa Ie rep eram

exact liitele �i, mai les , sa deinim metodele ce ne peit sa Ie abordam in mod util . Sub numele de mentlitati ,

istoicii studiaa asizi ansamblul de supozipi ce conduc

sensibilitatea , relectia �i comportamentele �i care , din

acest punct de vedere, se inscriu in iscrsi �i n acte, fie ca 'sunt obi�nuite ie ca sunt excepponle . Aceste aispoitii, aceste obi�nunte �i chir aceste elemente de cltra con­

�tienta formeaza 0 tesatura stlnsa �i durabila: foarte

pum vulnerabla la accidentele �i la schimble unei con­

j unctri. inradacinate ca prime nopuni sau ca refernte de baza, sIctule mentale nu sunt implicate dedit in l­ iml rnd �i eu pre! · nei rave crze de con�iina. Ele

evolueaza lent, modicndu-se progresiv pll recerea de la o generape la la, pana in momenl cnd pierd, uneori 1 Este remrcabl ca n etnolog ca C. ei-Srauss face amt de putin diferenta inre etnologie ?i istorie , cf. Anthropologie scrae, Paris, 1 974, cap : 1 .

1 45

brusc. oice consistenta. I storicii se sraduiesc in zilele noastre sa descie aceste fenomene �i sa puna n evidenta ceea ce au sucrl. Reu�esc, uneoi, sa Ie epice evo­ lutia. dar foarte rar i�i dau seama de na�terea sau de ispiia unei rasatui a mentalitall.

, Subliierea faptelor atat de puteic ancorate �i atat

de durabile confera istoriei 0 densitate pe cre nu 0 avea

ininte . Eplicaile ca�iga in bogaie umna. 0 coerenti noua apre in aciuni �i concepi ce deconceteaza. une­ ori. logica modema. Faptele sunt judecate pll refeire la propriile lor motivatii �i poivit normelor contempora­ nil or. Istoria mentlitatilor. care incita la situ rea pro­ blemelor pin refere �a medil lor , deterna utlzrea documentaiei

in echlibul

�i in orientrea s a . Nu e ste

yorb a de a pune textelor intreb ari

mod e rn e

p e n t ru a

lami istoricul n legatura eu ntecedentele problemelor recente, ei de a restitui in propil l or eeibru impulsu­ rle sensibliaii �i le eon�tintei . Este . inr-un feI , 0 eco­ logie istorica a spitului 1 . Istoricul ia in calcuI, in masra in cre subieetul i-a pei,te, datele cronologice . Ritmul de evolutie a dferitelor fenomene nu este idenic. ir plas­ ticitatea atitudnilor este . de fapt. fote viabla. Ne yom fei. de asemenea. sa credem ea 0 mentitate 0 exclude pefect pe alta. S-a putut demonstra ea diferitele forme de s ensib ilitate in legatura cu moartea �i de cre dinte in supravietuire se adaugau unele celorlalte , ehiar atunci e and par incompatib ile d in

p unet

de vedere teoreti c .

Istorieul s e straduie?te . deopoiva. s a lege mentalitaile de mediile soeiale. Totu?i, pentru El Mediu. distneia eea mi evidenta este cea cre despte atitudinle savan­ te de eomportamentele populare . Chiar daca cercetarea se devolta poind de la intre­ bari naseute in preoeuparile din zilele noasre sau ea progreseaza raie imbogarii ietodelor �i largii iei de prospectare. ea se bzeza penu peioada eupnsa nre

1

BATESON. Steps to an Ecogy of Md, New York. 1 9 7 2 . frn c eza Paris. 1 9 7 7. Acest vocablar este foIosit penu n studiu etnoIogic. G.

traducere

,

146

secolul l X-lea �i cel de l II-lea pe acelea�i surse .ce

pun probleme speciice. Oricre ar i genuI literr, aceste

texte sunt toate op era unor clerici, cu cateva exceptii

risime , a cror semniicaie rebuie discutal . Autoii sunt, in acela�i imp , savanti �i oameni i Biserici ce se

exprima inr-o limba invatata n �coli �i pe cre doar ei 0

pracica in mod curent. Se evalueaza foarte greu pon­

derea unei limbi reniata n mod icil, asupra expre­

siei mentlitalor. a fel, in masura in cre gestule bine

descrise suporta inte pr e ti ra echivoc , cuintele pot

ramane la suprafata lucrurilor �i nu ilustreza decat 0

exc elenta cultu ra . Vo cab ularul , bza tuturor studiilor

iguroase, nu inluentea to ate subiectele . Invatara ransfoma viunea asupra IUii, de aceea

este . cet, cleici nu vad evenimentele ca ulgul Un ase� .

menea discrs expicativ, forte savnt la rma urmelor,

poate fote bine sa nu ie decat 0 momeala. Poate sa eiste o miera demodata de a vorbi despre probleme concrete,

cum ar i c�le le puteii ce dau na�tere ni verbiaj ciu­ ,

dat, pround �i anacronic . CItura poate sa croiasca ici

radacini etnic e �i s a favorizeze aparithl unui univers

absract. Nu toi omeni Biserici sunt atat de subi �i, cel

mi adesea, picipa mi muIt sau mai pun la menli­

tatea generala. Se regase �te la ei ecoul temerilor �i al

sp erntelor laiclor, ra a se putea tou�i disceme ceea ce

adaug. ei la acestea �i ceea ce scot. Savni autenici sau

simpli contact anti ai cItii , cleicii dau , dup a caz, 0 '

relecre desl de diferita a impuIslor �i a aspilo r

popuIare . Teologii cei mai profunzi nu sunt �i cei _mai interesani pentru istoic .

Ace�ti autoi nu vehicleza dor idele ltora. Oneni

i Biseicti, derici formeza 0 casta profesionla ce are

interesele sle propii. modul sau de viaa, idealul sau �i cre mre�te , n eel mi bun cz, obiecivele defnite ' de 1 MnalI seis de Dhuoda, opera nei femei din eea mai lnalta aisto cratie carolingiana, nu poate i considerat ca 0 opera populara. 0 femeie care scie in limba latina nu apme locului comun. Cf. DHUODA, Mnel por monfs, ed . p. Riche,

Pis, 1975.

1 47

Biseriea . De aeeea, oiginile soeile nu se radue in mod automat prin diferente de compoftament. Cutare iu de om eIiberat, deveit cilugar ?i abate,_ Ii j o aca pe seniori ca nimeni altul. Cutare frate de imprat, devenit arhiepis­ cop , impinge evanghelismul pna . Ia a-I face insupotabil . Atunci cand cIericii ilustreaza punctele de vedere ale Bisericii , ei transit iformatii pretibase despre pietate , spiritul de reforma ?i cultura clericla. Atunci cand ei sunt foate aproape de lume , legati de curte sau ifeudati unei faiii, discursurile lor pot propaga mesaj e ce vin din alte medii . Pe scurt, lumea clericilor fra caracteristici

sociaIe propri nu ofera 0 ziune a luii uica.

E ste c ert , calitatea autorilor i?i pune marca asupra operelor. Or, eveimentele nu snt vazute decat prin inter­

medir, ra

un

citeiu obieciv penru a corecta iunea

transisa. Desigur, nu este yorba de a cadea nr-n rela­

tiism excesiv, ci de a subia di diversitatea situatiilor $i eraordnara valietate a opinlor, pe cre derici Ie dedara

n legatura cu aproape totul, perit conuntri fote rod­

ice. -Trebuie sa ne feim sa ne iim la 0 singra mr­

tuie, chiar daca monogria este prin fota lucrulor pima eapa a unor actiuni mai generoas e . Nu se pot rage con­ cIuzii, chiar asupra unei probleme de mentaIitate , dec at dupa ce m coruntat cele mi iverse srse .

Fie ca este yorba d e a interoga teteIe c u nrebi nas­

cute din preocupile din zlele noastre , ie ca ne straduim sa · restituim organizarea specifica a unei mentIitati, se impune sa ?tim ca la clerici eista tendinta de a trata mi inti chestiunile ce Ii privesc n mod drect. Ei par destul de frecvent indiferenti 1a viata 1aicilor, atunci cand nu

este yorba de stapnii lor, d e senioli lor sau de un mem­

bru l familiei acestora . D i n aria preoeuparilor lor s e gasesc eel m i adesea excluse mrea masa, multimea ?i

oameii nonii. Fra 0 preeauie , nu se poate aceepta

ea 0 earaeteristica a unei eon?tiinte de lic ceva ce nu este atestat deeat in cea mi inaIta alistocratie. Atunci end se intreprinde bilntul invatamintelor ce

se pot trage din dferitele surse despre iata religioasa a celor muli, trebuie sa recunoa?tem di este mediocru, ?i

cantitativ ?i caIitativ. Descrierile exacte asupra practiclor

1 48

eelor mi obi�nuite sunt rare, iata de failie reinind, se pre, prea putin atentia. Coninutul pre deopotiva slab �i , uneori , chiar degradat d e - a dreptul . Spiritualitatea este 0 problema de specili�i, a cror vocaie e ste puter� ic fimata. Orieat de inima ar fi mtuia, trebuie sa

ie retinuta, pentru ca are vloarea pe care i-a confera multimea.

Istoiel nu aj unge , eel mi adesea, dect la insitutile �i eadrele cre deterina eonditile de exereitare a ietii religioase . El cunoa�te actele conciiilor, eulegeile eno­

ice, penitenialele �i jurntele ee reaintesc obligaile

imponte . Aeeste texte nu ne peit sa eunoa�tem iaa morla a creineio�lor, deeat mr-n mod teoreic �i indi­ rect. Nimei nu poate spune daea aceste preseipii sunt mate de

efecte, numi daea poate ra proba n acest

scop. In aceste eoniii, aceste tete lasa loe nesigrantei.

Numai lipsule grave ee pivese personaj e impoante pot constitui obiect de procedura . Cateva repudiei rasuna­ tore sau fraeini dnre cele mi grave ee aduc atingere pacH sunt obiectul anchetelor, l consultlor, l seiso­ lor �i chir l .ratatelor. In ceea ce prive�te gestule mai exteriore , sugerate drect sau nu de devoiune, precum eultul pentru relieve , peleinaj ele sau cruciada, aces tea inspra in general un entuiasm real clerielor care vorbesc . despre acestea n plin. r i nedrept sa ignorm in mod

delib erat aceste forme ale s e nsibilitatii religioase , . care raspund atat de bine aspraiei anuitor generaii, care au consaerat cea mi mre pte n fotele lor acestei sensi­ bili. · Respectul penu echlibl inten l mentlitalor cere sa se aeorde acestor mnfestl impotanta pe cre ele 0 au penu oameni aeestei epoci. vlaia cuguor, a cleicilor �i a ereilor este mi putin ruimentara la 0 raciune noabla dinre ei, foate eap abili , de altfe l . de a-�i exprima in mod dire ct pre­ oeuprile . Accentele personale nu sunt necuno scute in aceasta abundenta literatura . Unii sunt forte elevai �i ereea 1

0

Este

poeie magica 1 . Cu toate aeestea, istoicl este czl

poezie.i

li

Pier Daiani. 1 49

interesat de preferinta de · mi�c.rile de ansamblu �i de evoluia generla. Exact acest aspect se impune sa ie eplo- . rat. Este lmpede ca, in epoea croniana pna n secoll l II-lea, aiunile religioase se sehimba consideabil. Dar nu isa nr.ela penu a serie despre acest lucu pe depln! Se poate aprecia imensiunea aeestei schimbt prin corea tabloli - cir succint l iilor de foa ale devopunii din ' aceste doua epoci. in zlele noasre, nu ne mai intereseaa a pune pur �i simplu in eidenta aeeste iferente, asupra crora acordl se poate rea destl de u�or. Trebuie sa dam iferitele etape, sa expicm n ce fel diverse aitudii sunt soidre unele cu ltele �i, la ma rnelor, sa rgumenm toate aceste rnsfon. ia de eplorare nu este inca pe de�a nregl prospecaa. Trebuie sa ne indreptam, in acest punet, atentia in mod cu totul special asupra oamenilor �i mediilor ce inspl Inoirea. Mi�crea ia na�tere prinre savani sau este de origine poplra1? Raspunsule nu sunt ici sim­ ple nici , poate, unice . ocl invatatrii in formrea unuia sau a altuia este evident. eu toate acestea, dupa anul 0 mie, rolul ereilor, in toate actiunile de renovare. este n cre�tere . Or, dintre toate ordinele �i toate profesiunile recunoscute in Biserica, eremitisml este forma de iata ce se poive�te cel . mai qine cu sensibilitatea populra. Se percep bine cerele grupulor putin mrcate de cl­ tra savana. In plus, se ghice�te ca exemplul lor suscita o relectie �i 0 anume aprofundare. Viata religioasa pro­ greseaza in itmul acestor descopei acute de cei simpli �i indreptate spre con�tientizarea clara, de intelectuli . Tou�i. nu este totul aiit de uform. caci savnti nu · n seama, uneoi, de proiectele evanghelice ce Ie par prea sumre sau nu se ncred. �i nu ua moiv. in propneile de natra sa dea na�tere la erori. Aiudnea lor, cre este rareori unanima. confera ace stei evolutii 0 alura con­ rasna. cre face bogatia omeneasca. rebuie sa ne ferm -

1 C. L. K.

ULE.

refom (1 075- 1 150).

Inte1ecal ranig and attitdes oward

llierre Abelard [659) . 1 50

p . 235 ;i un.

de a vedea istoia secolelor l I-lea ii al II-lea numi pin ochii reformatorilor! Se uiti, uneori, rezistentele ii, mai mlt chir, moivele meilor tradiionale. Operele n aces­ te secole, ce freamiii de poleici ii conroverse, lasi loc mi uior coictelor, det poveslor istoricilor. ' Este un domenq in cre cleici ' sunt vigileni iri si fie in aceea�i misuri ii exaci: ereziile . Ele Ie provoaci reprobarea �i, uneori, neliniitea. Indignrea deteini 0 nisprre a atacrilor, 0 exagerre a pracicilor criicabile . Imaginatia nu este totdeauna mi prejos. Autorii au mi puin grij a si descrie cu preczie doctrinele, decM si Ie ideniice eu cele ale ereticilor, dej a condanai . Inteli­ genta procedeazi aici p rin identiicarea a ceea ce e ste cunoscut deja �i bine etichetat. Este �i mi puin impor­ tnt de a intelege moivaile prounde ale acestor i�ci. Or, erezia, rupt.ri in unanimitatea spirituali �i reli­ gioasi, este pll ea insi�i senul unei grave tlbu;.i. Este un fenomen revelator �i tocmi din . acest moiv isto­ ricii s-au aplecat asupra mrtuiil or ajunse pni Ia noi, a�a liitate cum sunt. Erezia face 0 daii in plus refere Ia ntregl contet de sensibitate reigioasi cre apre ca un undal l inregii istorii. Nu se poate ntelege aceasti evolutie in nici nl . in momentele sle, daci nu se face efortul de a resiui ceea 'c e eisti din eigenta religioasi in populatie. in pisma evenimentelor registrate gratie textelor, cererile ndmenle se epimi pll emoii sau impulsi ce dau na�tere nor i�ci colecive iiponte ii puu drable. Sunt reluate acelea�i subiecte, inr-un mod mi ndiidual, dar mai putin anarhic, de persQnalititile excepionale. Cleici, cilugi, ereii, preicatoi, ereici, agitatoi poi­ ici, cu toii se straduiesc si incite aceea�i coniinii. Va i acut un mre pas n intelegerea acestei istorii, in iua n ' care s e va dispune d e 0 iziune destul de profundi a faptelor, pentru a aduna ntr-un singuT dis curs coerent mlimea episoadelor separate, despre cre au cno�tnti cerceiito. �i euil. 151

Nu s-r putea discuta toate aceste probleme , ce sunt

inca dezbatute , ra a i con;;ienti exact de timpl cre

sepra oameii de astizi de cei cre au trait cu aproape 0

ie de i innte. Nu se poate intra pe depin n univer­

sl lor. Tbtul constituie 0 problema, prra �i modl n cre

ei percep fenomenele elementre. Or, asupra unor ches­ tiuni atat d e fund amentale precum copilria, saracia,

snatatea �i bola, mortea, sfr�itul luii, ei nu au ace­ lea�i reactii ca �i contemporanii no�i . Se a�teapta rel­ tatl cerceilor intreprinse asupra acestor subiecte .

I Instituile' si ordinul mntuii ,

,

Asigurrea mntuirii credincio�ilor este, i indoila, ra-unea de a i cea mi prounda a Bisericii �i, la urma melor, unica. Dupa secole, cericii. de sus n j o sul ierr­ iei, au 0 con�tinta a acesti fapt mi mlt sau mi pum vie . Se intnpla, dupa toate probablitale, la fel :u licii, chiar daca este cat se poate de dicl sa punem in evidena aceasta . Or, discursul istoric se multumeste adesea cu ambitiile prelatilor. cu conlicte i e d � juri s dictie �i cu delasrea disciplinei. Aceste nimicuri actioneza asupra rezultatlui. Ele pot ascunde esenill. imp de generaii, mlle au a�teptat mantrea reigioasa a Bisericii �i au acceptat-o dn mle clericlor. Faptl se impune �i nu i se poate nimalza importana. Ca un fenomen aat de globl merita mima atenie din partea istoiclor nu con­ situie ici 0 indoil.. Suntem depate de a junge - la cl­ culul nl inca �i astzi. Flra sa i fost inca tratata in fond, problema a fo st abordata de mai mlt de 0 generatie, prin cercetue teo­ logice in legatura cu locul laicatului in Biserica. Este 0 problema inspirata de contextul pastorl al secolului l X-lea, cre este asfel pus a in tetele medievle . De lt­ fel, pe buna dreptate . pentru ca - Eul Mediu pare sa i aut mai putine rezeve cu piire la laici, declt epoca ' modena1 . -

1

Y. CONGR. Jaos

por 11e tEoge du leat. Pts. 1953. 1 53

Cu to ate acestea, este limpede di proble maic a poa cu icie mrca preocuplor contemp orane Este cl, in specil, al cercetlor despre catehea �i despre trans­ iterea invaatii reigioase de la 0 eliii, c1el, la popol ara educatie �i · ra cltural . Mlta reme, aceasta istoie a fo st scrisa lndu-se prea mlt n clcul opoiile facle nre autoiate �i libeate, ierrhie ?i masa, struci �i iitiaive. Penu i stoia reigioasa a uli Mediu, proba­ bil , nu ne putem a�tepta la. mare lucru , din p une rea in pracica a acestor principii. Ele presupun, mi mult decM un anticleicism latent, · 0 anropologie neistenii la acea ep oca din moment ce ea deiva nr-un niduism ce nu-�i face atnci deeM pmele apiii. eu pivire la mnre, ra a avea acelea?i raspunderi ?i nici aeelea?i ob ligatii c1eicii �i l ai eii se gasese inr-o situaie aproape idenidi. Este de datoia lor de a face ceea ce se cuvne penu a ajnge la aceasta. Eisa, binenteles, o diferenta fote apre ciahla n legatura cu mijloacele puse in pracica, iar modul de viata aduce suiciente mtrii dn acest putet de vedere. Cu to ate acestea, ramne sa .

,

,

apreeiem rolul praeleilor religioase in an samblul unui comporment umn. Ele nu sunt decl 0 pate n aces­ tea, dicl de disociat de crednte, n generl, ?i de gesle coidiene . Sacrrea IUii, care este inca generala, nu re periite sa distngem inr-un mod c1r �i evident sac. de

profan. Speciali?tli ?i cturarii �ung la acest Iucru, nu rl reutate, eu pretl ni efot de' absracre pe cre nu l susin reme ndelungati. Mrea masa, lai cii desigr ?i cleicii d eop oiva snt ferioi n mod fote sncer. Reigiosu impregnea totul, ntr-un mod ivers , dupa cai �i persoane. Niic n ce este rel nu poate i sus­ tras ilu entei sle. a ma urmelor, este mult mi u?or de a concepe p a catul , decat profanul in c r e �ti na tat e a medievla, pentu c a re?e1a se concepe u?or la fel ca ?i ,

,

1

,

Aceasta problemaica apre n opera lui E. DERELLE,

. a piete popuaire [782] . 0 regasim �i in a relgon popuare, Coloque du CNS, Pis, 1979.

1 54

penitena, n reme ce este dicil s a ne imaginam ca un

sector l aciitaii umane scapa guvenni dine �i graiei. De aceea nstituiile au, n ac ela� i imp, n aspect adinis­ rativ �i j i s dicional ce prone dinr-o istoie total pozi­ iva �i 0 sei cai e reigioasa, penru ca este yorba despre sucti s acrate , desigr, ?i, neoi, chiar de reali.i misice ?i snte . Fiecre nre aspecte poate in spra seni­ mente difeite �i trebuie sa ne · feIim sa tragem concluzii i ntr - u n mod unilateraJ . Ace a sta dualitate ap are ?i in constuctiile de cult, gramezi de pietre aranj ate poIiit nei orii aritectrle sau locri pilegiate de cult �i de blnecuvntle sale. · Biseica �i regatele s unt in acela?i ,

imp , relitati cople�itor de lice �i nsitutii invuuite de

sacru . Din aceasta c auza, nu se p o ate a�tepta d e la oamenii dn l Mediu

0

aitudne ica, invriabila sau

pr ?i simplu coerenta, n asemenea

masra aceasta duai­

ate i htuie�te n sensIi divergente. IstoIia insiui!or cre incadreza neamul cre9tin r trebui sa se i n ch e i e

printr - o interogatie asupra partii de sacru cu care Ie

nvestesc omeii.

A. CDELE ITI EL1G10ASE: EP1SCOPA 51 ' PAROHA ,

Cenul piiiv al vietii cre�tne este ora?ul unde , inca

de la origine, e p i s c op uI , conducatorul comunitaii, con­

duce liturghia. Civits ro man a deine epi s e opie , ra ca

aceasta impre sa faca obiectul celei mal miei relecW. Se i n tampl a la fel eu organizarea proincila, ce apre mi tziu dupa modelul romn. Nu eista ici 0 indoila ca e ste rezultatul unei Indelungate istorii . Ep is co pi ile sunt numeroase acolo unde oragele romane erau apropi­ ate unele de ltele . Ele sunt imense acolo unde vaste in­ ,

tindei irane separau eetaii vecine . in aeest caru me ­

iteranen Qiginr, n tinut bogat ?i poplat era divizat

in numeroase e pi sc opi .

Declinul ieii urb?e, preponderenta economiei agra1 55

re , apoi avntul demogrie

va stele episeopii er­ eumseipii predoinante, eu atat mi mult eu cat, 0 data eu convertirea gen erl a a populilo r, nu mi eista bi­ seiea eaterla ra avere funcira. Epi s e o p l mre pro­ pi etr d i spu ne in aceasta societate instabla, de autori­ tate �i de putei legate de posesiunea unor domeii vaste . In ainte ehir ca anumite funetii publiee sa Ie fie inere ­ din�ate in ora�e, sunt numero7i episeopii a crby putere 0 ec1ipseza pe eea a eontelui. ;;a se intampla la Bourge s , inca de la inceputul seeolului l X-leal . Aee st e z , mereu pus in eidenta, nu re niie uie . El sugereza 0 inter­ pretre oreeum dfeita a reformei episeopiilor, pin earo­ lingi eni

fae

din

,

,

,

.

a s;itul ,epoci meringiene , in deseompunerea

rl a

a

regatului franc , episeopii se bucura de

0

gene­

autoitate

loela atat de exeepvonala, neat ora;;l poate aprea ea pin ­

cipat episcopl . Fomla exagerea rasra, n s c op l de a

sublia te nin� . Or, refona

pe episeopi regelui,

care

c ondus a de ippii i supune

i nume;;te , ;;i itea asfel liber­

tate a lor de initiativa . C ontii , administratori mai

eieaei ,

repren. regele n oa;;e ;;i fac simi., acolo unde pot, autori ­

atea unei adiisraii. Favoule aeordate mlor abaii 7i mnasi p ivate constitie tot aatea piedici n

intemeierea de

aciiatea episcoplor. Pe scrt, episcopii, le;;i' dintre membii isto crai ei ausrasiene , p ic ipa la un si ste m de guvenre cre integreaza Bis e ica Satului2. Episcopatul nu este , n mo d cet, ra aciiate polica, n nteiol, totu;;i , l unui cadru denit de obligai vasice ;;1 de indatoi ire. Aceasta insrumentlzre a omenlor Bi s eic ii n slujba Statului sacralzat este fote inegla, dupa regini . Ea este limitata in r ega tele ;;i d u c atel e unde puterea carolingiana ramne multa reme 0 donave strama ;;i nu aj u nge sa se me du rab il In aeeste ltime ezui, elutia suctulor religioase p are sa d e rive diect dintr- o situatie srai na re­ formei crolingiene ;;i mi apropiata de orgizrea eclezias.

1 G. DEVILLY, e Bey [ 185] , p. 84. 2 F. PINZ, Der rinksche Epskopat zwschem meow ger

nd karolingezeit, in 1 33.

Nascita delL'Eropa

1 56

{230'

t. I, p p .

101-

iii a Evlui Mediu timpuiu brbar 1 . Aceasta dferenta intra ca un element de explicre n istoria reformei Bisericii . Ea nu este �i nu poate i conceputa n acela�i mod de episcopii care i�i exercita ac tivitatil e in d o u a s i s t e m e atat de diferite . Modelul

romn este in specil crolingina.

acpunea tuor pupn marc ate

de iluenta

Cadul geogrfic al episcopiilor pare stabl in mod cu totul special de-a lungul inregi perioade, in vreme ce con­ dille in care se exercita puterile episcople se rnsforma radical �i in mai multe repize . Se releva, desigr, catevi transferuri de s c aune episcopale de la 0 aglomerre in de clin la alta , cateva imprtiri de teitoii prea vaste ;;i

coli cte de juisdicpe asupra graitelor. De 0 maniera mai generla, cal geogric l episcopiei ramne sabil, ca ;;i

cum imic nu venea sa schimbe relatiile dinre episcop ;;i vecnii st

�i ca ;;i cui repazrea drepturilor asupra bi­

sericilor inre episcop, capitlu, mnasi ;;i lici Tmnea imuabla. Pe scut, tensiule ;;i repunele in discupe se mleza pe aceasta geogrie, care este cu att mai rai­ nica eu cat nu este consrangatore2 • La nivel de regiune , imppile adinistrative romane supraietiesc deopoiva in provinCia ecleiastica. Este , la o p rima ab ordare , un arh ai s m de stul de inocent, din moment ce actele conciliilor locale reinie un vocabular geograic permat in la pte . Realiatile sunt mai aspre ;;i menmerea calui proinciei este 0 a poliica imp or­ tnta. Mitropoliii exercia 0 autoritate reala asupra episA

_

co plor in subordine, pe cre i convoaca la concilii. In spe­

cial , cu ocazia legerlor episcopale , ei exercita anumite drepturi ;;i se bucura de 0 incontestabila iluenta. Or, cadul geografic l proinciei romane corespunde rareoi noilor structuri politice , incepand din nomentul in care 1 P. TOUBERT, es scwes p . 789 � i rm.

du atin edilwal [2 1 0] ,

t.

2,

2 J. F. LElGNIER, Aspects politqu£s des fondations de colegiaZes dans le oy.e de rance au d s teele, In a . vita commune [488] , pp . 1 9 -40. . -

1 57

Erop a crolnina se fragmente a n regate li pncip ate teitoile. Scanl episcopl de la Reims, cre prone de la regele Frntei , re autoiate n tame Imp eilui . Aci­ tni a secunda, ce ocupa fatada alanica de la oa la Gronda, re rept c apitla Bordeax, unde l�i re re�e­ dnta un hiepi sco p . Or, ducatl Aciniei, c re aco p era cea mi mare pte din ac e s te teritoii , are drept ce ni P oiti ers , Epi s c opl de imoges , pe cre inluenta ducelui Acitiei l desprte, oarecum, de miropoil sau, arht­ e p i s c opul de Bourges , se vede c o n sran s sa pticipe la conclle proinciei sle. Reca�igarea episcoplor subordo­ nate le nei proinei ecleiasice este, uneoi, preluiul la inro,ucerea refonei p onicle . �a se nnpla cu epis­ cople de la sud de Roma n epoca li eon l

X-lea. Atunci cand e p i s e op i a �i p roi n cia ecleziastica ap ar d re pt cadre institutionle un d e se iau decizile c el e mi ge n erl e in l egatu ra eu problemele spiitu le �i p oliti c e , proia este locul de c lt obi�puit l ce1ei mi mi pi a p op latie i . eu sigurana, eenl piiiv l iei c re �ne este ora �u l , ir evngheizrea satelor este ad e s e a mult u lte i o ara . Ea se co n tin u a , de altfel. in timpul in tre gii perioade n grite1e cre�inataii, in regiunle ram as e n urm a �i in muntii r egate l or celor mai ca�tigate p entu Biserica1 • Pe scurt. e ste vorba ai ci despre eadul insti­

tu io nal elementar, a eui relzre permite ineadrrea

poporului cre?in. Este

inutl sa insism asupra rolului

capitl l p rohi e i in iata religioasa populra. Ac e asta

institutie meita obiect a

fost.

eu p i s o si nta toate cercettle

l eror

Istoia ntemeieri lor e ste laeunra2• In lip s a relalor, Ii toate iidi catil e pe care i Ie pot a feite surse. Diplomele , poipicele �i chtele, ce meni0nea biseicile �i itll lor, ne peit sa nnm ca rebie sa recurgem

1 E . .E ROY DUIE, Montailou, v ilge occitan, Pts, 1 9 75. Reiese di acest sat dn nei a fost evanghelzat, sur, destul de derete, intr-o epoci ce iu poate i precati. 2 J. GADEMT, a paosse au Moyen Age, in HEF, t. 59, 1 9 73 , nO 1 62 , p . 5 ?i nn.

1 58

nuite locuri de cult sunt

Infomaia obnua

n

nteiore unei date

sigre .

tete nu este iciodata complea,

ici yorba de a�a cev:� n urmare , sntem obigp sa uti­ lzm mr un mod citic informatiile ransmise de docu­ -

mente mi recente . legerea unui sfant paron penu 0

bi sei ca rasp unde nor motive bine deteinate, propii iecrei epoei. Este destl de u�or de stabit 0 ipologie: Mnitol, Innte Mergatol �i Apostoli, snii mi, episeopu mtemeietoi, eofesoii locli, precum ?i ereiii �i eIugu Or, eel puin m pncipiu, numele unei biseiei nu se poate schimba. In realiate, se releva cteva moi­ icri, e el mi adesea reeente �i care ne peit sa-l regasim .

pe sfntul paro n nteior. De atunci

,

se poate avansa 0

data probabla penru mtemeierea curei sau cutrei bi� serici. Comprrea speciclui difeitelor prohii peite

deopoiva concluzii utile. Teritoriile cele mi vaste sunt

cele mi veci ir nole creaii se pot semnla pin mgus­ ti mea �i forma lor ciudata. Pe scurt. cu ac este metode .

ferite �i cu coniia de a ?i s a ne iiim mbiile . este

po sibl sa stabilim 0 cronologie c ompraiva penu toate prohile unei dioceze ?i sa fixm difeitelor parohii rle ,

colul l I -lea, cu

n

epoca de mtemeiere a se­

secolll l V-lea prra in

0 aproimatie de circa 0 jumMate de

secol 1 . a scara unei ioceze nrei. rezltal uni aseme­

nea stuiu pare seicaiv.

In diocea Auxere . de exemplu, reteaua de prohii

este

fote delnata in epoc�e meroingina �i caroingina, ir

loca�ule de cult pr foate mdepate unele de ltele. e

Bey conma aceasa impresie. In diocea imoges, bur­

gutle rurale de oarecare importanta sunt singurele ce

pimesc un loca� de cult, mre secolul l V-lea �i secolul al

II-lea. Trebuie sa i fost aunci mtemeieli episcople. Dn

secoll l

II-lea pana la sfar?il celUl de l X-lea. pra­

cisle, capelele pivate �i lo c a?rile de c ult inslate pe

mle domeii rle se nmultesc . Ele dau na�tere pro1 M. AUBRUN, L'ancien diocese de Limoges [669) . Autoul

.

expune minutios metoda �i

conngitor.

0

pune in practici intr-un mod

1 59

hiilor: Aceste biseici, consruite �i dotate de propietar, sunt in mod eident private , ir sap nl exercim asupra

se fac n se­ n se c oll l II-lea. Den anci pro­

lor numeroase reptiri llimele intemeieri colul l X-lea pna hii

biserici

.

c o n s truite pe situri defensive �i c are erau

ninte capela

nui senior. Aceasa

ransfomare sancio­

neaza cre�terea populaiei �i , noua imp rTe a puterlor.

biseica ce nu era decat un piorat dependent de 0 mnastire sau de 0 colegila. Enderea vieii comne , ncep nd eu seeoll l X-lea, re ca rezultat proliferarea unor ici eomuimi de cativa c1eici sau eativa cIugm . Instlati in apro pie rea unui ca stel sau inr u n catun, ei dein rapid concurenti redutabi penu clel local . In diocea Limoges, ac e s t i relea vl l intemeielor de prohii nu face decat sa com­ pleteze 0 re te a forte densa dej a , la. s;;i tl epocii ca­ rolngiene 1 . Este, uneori, idicaa la rangl de proie 0

-

Isto pa p arohie i urle

in

Itia nu pre undamental dfe,

- ita . B u rguil e prime sc foarte devreme 0 biserica de int e ­ meiere episcopala, unde se ind e pline s c toate itualule, in specil botezl. Ace ste biserici de botez sau pieve deseVesc

un teritoriu i m p o rta n t �i 0 p o pulatie mult d i s p e r s a ta . Redismbuirea habitatlui ?i a pute il o r , ce p e ite apipa sat e l o r fo rtiic ate pe inaltim i , provoaca

0 reorganizare a condit1or d e exercitre a c ultul ui . 0 c ap e la pivata apre in

curnd , ?i , la c o nc urenta cu peve. ea se eij eza in pro hie . nte ior este in nuite czui dezmembrat, pna

Teritoil

la a face

sa dispra vechea stuctura. Uneoi, reo rgrzre a

este mi puti n einsa. Ea modeleza totu ?i geogrfia prohi­

ilor, d up a cea a habitatului ?i a p Oilor puteri2 . Aceas ta cro­ nologie ce s e p ra net doua epoci dferite p re speciica . In Gemaia,

un

s tu diu recent asupra regiu ii Olenau . 30 pe

dinre ll �i Padurea Neagra, da penu u n sector de

30 m:

- 29 de

l III-lea.

inteneiei

de

prohii din' secolul l

I-lea p na in

1 M. ABRUN, L'cen dcese de ges [669] , p. 23 1 �i m . 2 P. TOUBERT. es scres du atin medieval [2 1 0 ] ' t. 2 . . p . 8 5 5 l i rn.

1 60

- 1 9 intemeiei d e prohii din l III-lea pna

in l X-lea, in

- 33 de ntemeieri de prohii dn secoll l I - l e a pna

secolul l III-lea, - 1 3 intemeiei de prohi din secolul l V-lea pna n l . V-lea. Aceste cifre fac sa apra doua vi: unl in momentul evanghelzii , ltul in tmpul miii expansiuni d emograic e eu toate acestea, invatatura cea mai importnta dn acest decont este mentinerea mi�cti de intemeiere ·de prohii chiar in mp rej uri defavorabile 1 . .

Este necesar sa reaintim ca, inIrea unui loca? de

cult, chir permanent, nu este sinonima cu stabilirea

ac e stei circumscriptii bine definite , · c are e ste parohia

url a Un .

mre proprietr poate instla 0 capela la el,

penru folosul lui ?i al casei sle . Este biserica unul mare

domeniu, a un e i villa, penru a folosi vocabulul epocii carolingiene . Este de fapt 0 constructie pivata, ce ramne propietatea stapanului,

in ciuda atibuirii definitive de

cladii ?i de pamanturi in slujba cultului . Dimpotiva, burgurile rurale , vici, sunt loca�uri de cult p ubli c , de

e x e r c itare d e p l i n a ?i c are p rovin in m o d unic de l a episcop2 . Or, intemeierea d e parohii rle se porive�te

perfect cu aceasta diversitate , mai mult sau mai putin

r e si m t ita dupa regiuni . Ea i � i are i m p o rtanta s a , i n

masura i n care intemeiaza drepturile laicilor asupra veni�

tulor Bisericii �i asupra desemnrii preotului titlar. In orice caz, 0 parohie, oicre r i originea sa, se caractei­

zeza printr-un teitoiu defiit

�i un numr de credin­

cio?i. 1?i are energia �i litele sle . Cei care tin de ea pr­

ticipa la srbatoi religioase , pimesc aici sfintele taine ?i pltesc ici dij ma. Este interzis preotilor itli ai unei prohii sa araga la ei enoria?i de la

nl

din vecinii lor3 .

Nu se intemeiaza 0 parohie ara a-i asigura resursele

1 D. AUSS, Die Mttealterliche Pjarrorganisaon [680) . 2 J. - F . LEIGNIER, Quelques remarges sur l'organisa­ tion ecclesiasiqe de la Gaule du I! au � si£cle [262] , t. II , pp . 45 1 -583. 3 ·pmele statute iocene ale lui heodf, i n PL, 1 0 5 c 1 9 5.

161

mateile necesare . aicii vegheza la acest lucru atunci cand capelele domeniuli lor den biserici. eislaia cro­ lingiana cere atribuirea unei mnse prohului . Crerea unei noi prohii pune totdeauna probleme delicate ' penu ca, n fra cului unui pamnt cu totul nou, ea nu se relzea decM prn dea?area unei

Pi dntr-o prohie

prea mare n beneiciul unui loca? de cult, pna atnci secundr. Operaiunea se raduce pentru circumscipia­

m. pnr-o pierdere materila, n legatra cu dijmele ?i ofran dele 1 . C onciliile locle discuta, in anumite epoci ,

multe colicte nascute cu aceasta ocazie. a. drept vor­

bind, numai aspectul instituionl l aces tor intemeieri

apre n aceste iigi.

B. BISEICLE Textele crolingiene sunt foarte clare : messa ,�e Gele ­

brea in biserici, cu excluderea oricrui lt loc . U eista : excePie decat penu epedille mitare . · Cer.tinil� n aer liber sunt cel mi adesea/!ocesi , :u reli/e , ce pot

�

avea .ca rezultat aduni de _ pace sau aduni penu a asculta 0 predica. Ele ai, ' de asemenea, drept scop , in

anuite momente ale anuii, si asigure bnecuvanrea

cerlui asupra recoltelor : Pe scurt: actele cele mai sacre

?i in special celebrrea misteului euchistic au loc in

biserici , in reme ce sunt numero ase ge sturile de de­

voiune cre se prelungesc in eterior.

Carul material al acestor ceremoii este multa vreme mediocu . a inceputul epocii croingiene, bisericile sunt iei, putin numeroase ?i in stare proasta. Un efort de

consure este continuat cu putere. EI are n vedere , in

primul ran d , catedralele , marile abatii ?i bzilicile de peleinaj . Bisericle rle b eneficiza intr-o masura mi ica de generoitatea regelui ?i a celor mio Reultatul 1 M. CAUE, e mode de constiion et a delmitation des paroisses rurales ax temps merovingiens et carolingiens, in Reve MbiUon, 1 937, pp. 6 1 -73; 1 938. pp. 1 -9 .

1 62

este totusi remrcabl, deorece num. de locuri cunoscute ce poseda biserici e ste in cre �tere . Statutele dio cezne le rhiepiscopului de Bourges, aol, ne-r Hisa sa presupunem ea toate satele sunt prevzute cu 0 biseri­ ca. Se pare ca se poate ajnge la aceea�i concluzie despre dioceza din apropiere de imoges 1 • Trebuie totu�i sa ne ferim sa generlam. Nu m putea a ea sensl religios pe cre 1 eapaa o cladre ecleziastiea este exact perceput de populatie. indoiala pre jusieaa. in 817, mpral Ludoie ntei­ ee orgazarea de banchete in biseici �i transformarea aeestora in sla de reuniuni. heodlf reaminte�te acelea�i principi reolor sm2. a Borges, ariepiscopl aol, ce devolta aeelea�i rgumente in statutele sle dioeezane, proscrie aimalele n biseiei �i inteiee sa se depoiteze aici recoltele, nl ca �i ral3 . Nu rebuie sa ne rabm cu conclia despre baa aeestei folosri profane, la 0 ipsa pur �i simplu de simt reigios . Mesaj e ideniee se innesc n actele coneiliilor de pe parersul Evului Mediu , eeea ee subia orecum seicaia faptelor relevate. Nu se �ie , n plus, daca aceste biserici erau inr-adevr recventate n fara duielor �i daea se pasra aici Euchaisia de la 0 sapmana la lta. Caractel eonsaerat l eonsuciei era p o ate mai putin evident. in sens invers , se cunoa�te , datoia acelora�i statute iocezane, ea populaiei i plaeea sa-�i nhumeze m0ii chir in biseica �i ea episcopii au icltati in pastrrea aeestui priUeiu clerului . Aeeasa dorna intempesiva este un semn evident de religioiate. Dn aeeste ndiei eonraictoii, putem rage eel pun eon­ clzia ea sacrl nu este ici pereeput, iei rmt n aeela�i mod de naltl der �i de poplaie . egatr, eu locuile de mormnre tiite la eel ii mdamental reiios , eeea ee nu exclude totdeauna alte manfesi ale iei sociale, episoice �i cir zgomotoase . S-ar putea sa se ilreze .

.

.

1 G . DEVILLY, Le Berry ( 1 8 5 ) . p . 9 1 , �i M . AUBRUN , L'ancen docese d e Lioges [669) . 2 mele satute diocene le lui heodf, n PL, 1 05 c 1 9 2 . 3 Rodli capi. i n PL, 1 1 9 c 705 .

1 63.

aiei eateva eredinte magice . Invers , episcopii vorb e s c pn sudi in biblioteci, ceea ee este cu tol feit.

despre biseici e a pastoi fonai

Dar exact co neursul i nv atati l or ?i al s av anti l or a fo st solicitat p enu ridicarea eelor mi prestigioase constucti.

Ceea ce ilustreza un program ideologic chibzuit eu multa

maturitate. Este ?i cul c ap ele i palaine de la ach en . Toate

rapotule matemaice dinre diferitele dimensiuni ?i in spe­ cil mas urato l e o ctogonului centrl iit la t extul Apo ­ calip sei d e spre Ieusalimul c �re s e l . Aceasta preconceptie face din cladire relectarea exacta a cetatii gl o ri oas e pre­ coizate d e Sfntul lon ?i lasa sa se ntel eaga ca Biseica pmnteasca, fomata dn credincio �i care se aduna inr-un loca? de cult, se prelunge?te in ac e asta locunta ve?nica. De a c e e a , c ap e l a p alatina realizeaza eel mai bine in l u me a aceasta ceea ce trebui e sa ie esentilul vietH iitore . Li­ turghia este prezenta penu a lus ra aceasta proisiune a unei lui de dincolo ?i penu a amplfica lectia consuctiei. a Sint- iquier, edficiul lui Anglbet, dispunerea ltrelor, cea a relicvelor ?i aranj area chiar a abatialei tindeau sa

repro duca simbolic

sncturele de la lerusalim ?i in mod

spe cil pe cel l Inieii. Din aceasta caza liturghia messei i?i la' ici cadul conceput penu aceste i stere 2 . Seu­

icatia consuciilor epma, into c mai ca itrhia ce se ce­ lebra ici, zilele de glorie ce vor veni, la cre pot aspira cre­

dincio?i rascumprati de Cisto s . Refeirea la Ieusim se dubla printr-o serie de luzii la Roma ?i la liturghia sa con­ stnta, le c rei ili erau Feproduse ?i procesiuni itate . Mic univers copi e simbolica a ora�lu i Apo stolilor, Saint­

iquier riia in itmul imitaiei istice . Celelalte c o nsucH le abatiei , tumule , capelele inlte , aim-ul, incinta, bi­

sericle �exe inlu intr-un progrm simbolic n care luia la Treime este p re zenti ra nc etre ?i da celui mai smplu gest 0

s e fic aie

religioasa3 .

1 C . HEITZ, 'Mathematiques et architecture . Proportions, dimensions sys tematiques et sy m b o liques dans l ' architec ture relgese du haut Moyen Age, in Msica e Arte graive nei sec­ oli X-II [684) , Todi, 1 973, pp. 1 67- 1 93. 2 C . HEIZ, Recherche s r les appors enre archtectre e t Urq hie t Z'epoque caroUngienne [2441 . -J. HUBERT, J. PORCHER, W, F. VOLBACH, L 'Empre cao­ ligien, Pis , 1 968.

164

Ac el e a�i elemente arhitecturale se regases c in c o n s � ucile ce vor ..Tma. Este greu s a ne imaginm ca sunt ra se fic aie 1 Rotondele, criptele, cole o c ci dentle raspu n d unor preo c up i re igioas e care se insciu in pia­ ra. iclarea mi mltor loca�O de cult n j uul unei caterle, l re �e dintei cnoicilor �i al platlui episco­ pal define�te un ora� re igi o s care este cadul unei itr­ .

hii fote elaborate . Manastiile raspund

mai mult decat oice lta cons­

tru cti e unui imperativ simb olic . nsamblul - bi s e ri c a

,

c o nsr u c ti i �i gra di ni - este Inchis cu ziduri ca un pe­

rimetu foicat �i se accede ici pll p0i pite cu rija.

Aceste iite

despt de lme �i zoleaa

n

spaiu sncti­

cat. Cetate fortiieata a smereniei, mnasirea re zi sta in

pml rnd as Jlui demolor ce poplea vdhl, de cnd pnnl este .cundat n tenebre2• Repreenre a Ierusmlui celest ap.ta de ingeii si, nasrea pro­ tej aa pll fevoarea rugaciunilor c uuguor sm, asira n pml rnd protecia lor sm �i n mod specil n momn­ t1 morii. Pe sct, recerea spre cer este mi bne asigu­ rata aieL Con s ru c til e insele lusreaza a ce asii vocatie . Incnta, imagine a luii eu cele p au lato le sle, este ..D loc sancicat: Biseica. n forma de cuce, deseneaza d e s tu l de bine punctele icardinale � i i lu s tr e az a inca 0 reprezenre a luii. Acolo unde nava inne?te rns epil se deschide un parat cenrl catre care totl coverge . Rugaciunea cea mi oicila n mo d iresc este plasaii icl. Atnci cnd 0 c up ola este a�ezati de asupra acestei Pi a co n s tru c ti ei ea expliciteza a s fel sensul simbolic . D e ­ oarece a c e asta clota s fe ri c a . imaginea cerlui . ac i p er a lumea re du sa la forma sa cea mi e purata patratul . Pe sct, n ac este loci. ugaciunea rece .rect din lumea a e e a s t a in cealalta. iar ritualul c ar e se d e sfa � o ara pe ,

.

.

.

1

C . HEIZ. L'architectre relgese carolgienne (243) .

2 Aceasta tema e ste subiacenta in numeroase povest� i monastice . J. PAUL, e demonque et l'imginare. in De Vlta s ua d e G U I B E RT DE N O GENT. Le d iab le a u Moyen Age . Seneiance n O 6. X-en-rovence . 1 979 . p p . 372-399 .

165

•

pamant este urmat neobosit de ingerii di n eer, deoreee

eomuicrea nu este nieiodaa inreupa. Efortul de a se desprinde de pamant, program monasic prin excelenia, este lus rat prin inreaga constucie , ce . inte?te ra incetare . ac e as ta vointa de uptura, de sancficare �i de

nutre1 • Ceea ce poate epima 0 aritecra coerena prinr-un prorm expicit, n decor 0 poate spune nr-un alt mod. Artele sunt numeroase: sclptra, oferrie , p ictur a ta­ pi serie �i lasa loc la multe consecinte a numeroase efec­ te o C onceptele didactice . p ot i i lu str at e in a c est cadru aproape direct. De ace e a repertoriul temelor ratate este deosebit de mre, pna la s1area enului. Stuile de iconogrfie ne pemit sa refac e m atat an s a mblul cat �i detil acestora. a deco raiva are impota!ta pin aceea ca dezv a l ui e p r e o c u p a ri l e c o manditari l o r s ai ?i prin luena pe ' care 0 poate exercita asupra crencio;lor. in legatura cu aceste doua a s pe cte studiile actuale nu ne perit sa mergem desul de depte, ir documentarea nu ne lasa prea te sperante . Sunt rari episcopi sau abati cre ies din ano imat �i c-ora Ie putem aribui intenii sigre in materie de decor, tinand seama de ceea ce se ,

,

.

,

,

cunoa?te despre viata lor �i, eventul, despre opera scrisa pe cre au lasat- o . eel mai adesea, aceste referi indis­ p e n s ab i l e lip s e s c . e u sigurania , studiul c o mpa:at al temelor idenice n literatra spiriuIa �i n decor este sus­

cep tibl de a ne ofei reultate . Aceasta aneheta necesita multa pudenta �i nu este totde au n a demonstrativa. In mo d obi;nuit, se arata ea un text i;i gas e ;te in sp iraii a

inr o lu crr e p reee d enta sau ea -

0 op era de arta deriva

dinr-o radiie de atelier bine cunoseuta. Este mlt mi

afirmam ca aee st decor ilustreza acest text adesea proba formala ipse�­ te o Numai convergentele �i conco ite niele pot i relevate. in acest cz, la drept vorbind, destl de favorabl ancheta ne ri scant sa

inteles a�a sau lfel. eel mi

,

, 1 G. DE CMPEAX, S. ERCX, Inrodcton au monde des syboles [67 1 ] .

1 66

peite sa ajungem la acela�i meiu de savni �i de u­ rart care se ia la oiginea docine lor �i a programelor iconorflce 1 . eu toate acestea, epresia isica sugerea7.. mult mai muIt decit spun textele explicit. Exista un declj nre formele acestor doua limbaje cre a pus cite­ va probleme2. Dintr-un punct de vedere foarte general, ceea ce nece­ sita 0 relecie este insa;;i prezenta unui decor in biserici. Se insista n mod obi�nuit asupra cractelui sau didac­ tic, punct de vedere ce nu poate fi nici acceptat n totli­ tate , nici recuzat, deoarec e arta cre�tina nu se poate reduce la lusrarea adevlor dogmatice sau morle. 0 asemenea mnasire, le crei capiteli sunt · sculptate , este rezevata prin incercuire cIuglor, �i aceasta pre­ ica in piara nu este ibla pentru majoritatea crein­ cio�ilor. Asemenea fresce nu sunt n mod obi�nuit indea­ juns de Iuinate penru a i vzute . Un asemenea pro­ gram iconogrfic pare prea complex penru a fi sesizat drect. Este obig.atoiu sa Ie recunoa�tem operelor de ta o alta funcie. Decorl bisericlor, ca �i fastul iturhiei, lustrea 0 teologie. r i rau interpretat sa-l celebram pe Dunezeu prn ceremonii, ra dificuitatea de a ne sradui. Nu' r i convenabl sa nu eiste, pe c1adle ce i sunt consacrate, mrcata inr-un fel sau ltul, relectrea preamii sle . Este norml sa moblzm in cinstea sa materilele cele mai bogate �i sa-i punem la lucru pe cei mai capabili i�i. Tot ceea ce este jos �i josic este neden de a-I ' sluji a ce r i putut i folosite toate pietrele pretoase �i toate umusetle luii daca se refuza chelturea lor pen­ u Dunezeu! Suger, abatele de la Sint-Denis, �tie sa expuna perfect aceste principii �i le-a pus n aplicare in .

1

de a

H. TOUBET, cographe et spritalite, in Reve d'hst.

Spiiate, t. 50, 1 974 pp. 265-284. ,

2 D e exemplu , locul infernului in p o rtalurile sculptate

romanice nu pare idenic cu acela pe care l ocupa in spiritui­ tate, y, CHITE, es grnds potails oas [672] . 1 67

mod excePi0nll . Ei sta ici 0 inie de acine coer�nti �i o gandre profunda. Considerati in acest contet, opera de rta este ca 0 sfnta taina. Ea marcheza pin fu­ musete locule cre n sunt dedicate lui Dunnezeu �i da mtie despre prezenta sa. Ea inra n delimitrea unui spatiu sacru2. Pe scurt, discursl idactic ne apare atun­ ci ca secundar, inr-atat de drect este efectul operei de a, global � i imediat Protestele impoiva consuctiilor- prea bogate incep desul de trziu . in ceea ce n- pive�te pe reformatori, ele sunt insprate de spiitul de peitenii �i de sracie Cre se impune n mod progresv. Asceza nu se potive?te cu luxul , chiar daca este exterior, �i nu m ai are nrc i 0 ratiune de a eista. De. alfel, n decor prea sompuos ne face sa ne indoim de verticalitatea morla a ieii duse nr-n asemenea cadru. Din aceasti cauz., male abatii ag cele mi aspre citici. Un clugr care a renntat la bunu�e sle �i a crui viati este consacrati deplngeii pacatetor omeniii nu are niic in comun cu asemenea " lo cui . Numi "desraul sau slab iciunea n ncita s a rmna ·ici. Sfntul Benard scie pe aceasti tema pagini cu atat mai violente cu cat Ii zeaza pe calugni de la Cluny, rivali, l caror prestigiu este inca imens3. EI propova­ duie�te un stil s obru , lipsit in totalitate de decoratie, adica perei drepti li goi. roscie selptle �i vitrlle. E I latura anluminule ctlor. Un asemenea program e ste prelungirea esteti.ca a unui ideal marc at de post, yeghe �i abstinenta. De altfel. daca suletul nu este in masra sa-�i le bucia �i avntl sau n ugaciune li in iata inteiora, . el .nu Ie ·poate la in fara in to ate iveismentele ce i se ofera. Pe sct. manastirea cister­ cina este ilusrrea rhitecturala a unei etici de viata. .

,

1 E. PNOFSY, Archiiectw-e go thqe et pensee scolastqe. Pis , IH67 . 2 Exista 0 apropiere ce trebuie facuta inre teologia prea­ mii lUi Dunnezeu, care se devolm la Santl nselm 8i . n

�coala sa. �i enderea i?cii de consiucti. 3 Apogia d Guillelm. n PL. 1 82 c 895 �i

1 68

m.

Este 0 consucie gudita, in strusa dependenta de ide­

lule nolor apostoli 1 . Poleica ce insote�te to ate aceste

frmapi nu este scuita de excese retoice . Nu este cet ca Benard ar i ignorat in a�a masura uncile simbolice le tei sacre .

In ceea ce Ii pive�te pe ereici, critic a este mult 1i

radicala. Dunezeu, care este spirit, nu are nevoie d e

lo cuinta p e pamant, i a r o amenii n u construiesc dedit pentru folosul lor 'i nu ara abuzi. De alfel, ei se pot

uga la fel de bine inr-un staul, ca �i inr-o capela. Cere­

monile cltuli , procesiunle, tami�rea nu vlorea cat sacficiile pagne . Nimeni nu poate afirma ra tema ca

asemenea gesturi nu sunt ofense aduse lui Dumnezeu.

Ac est spirituali sm foarte rational p o ate intalni senti­

mentele cele mai nicleicale2• Din aceasta cauza, aceia�i

predicatori ataca dij mele , drepule clerului �i inclinaia ace stuia de a domina omenirea . Totul , de atunci , este

zuncinat, cleul , bisericile �i cultul. Atunci cand i�­

carea nu se trnsforma inr-o acpune politica, ea epima

un radicaism evanghelic dicl de incetatenit in Biserica . .

Afrmaple reformatolor otodoc'i �i cele le ereicilor

propiu-zi�i, in ceea ce Ie iuude�te , cu to ate gradaile �i

nuantele percepibile, radeza nole senimente cu pire la consuctii �i la decor.

Aceasta i�care de opiie se

dezvolta intr-o perimida indelungata, a�a incat, la s;;i ­

tul secollui l II-lea, nu se vad inca toate consecintele sle . Este important sa identificam mediile umne cele mi receptive. Lumea monasica, in mod eident, din mo­ ment ce profesiunea sa 0 ngaj eaza pe clea pivapunii totle , pre prima ta. In ceea ce prive�te aspectl po­

pular, ecoul pre sigur, l ra el preicle lui iere de Buis nu r i suscitat aceste respingei . In ceea ce prive�te

lumea urbna, aceasta pre puin ainsa, de reme ce ici nu se opre�te construirea catedralelor maiestuoas e . A­

vutul tei goice sefidi matorele: in

Frna

regala

1 G. DUBY, Saint Bemard [6741 . 2 PRUS EEABIIS, Contra Petrobsanos eretCos, ed. J. Fens , hout, 1 968.

1 69

�i n iltreaga Europa de Nord-Ves t, ora�ele, episcopii ?i cmonici mn, penu moment, reiceni fata de 0 ase­ ' n�ea igoare . E i nu inteleg cre�tinis �ul p recum ca­ lugii �i inca ?i mi puin ca ereitii. Din aceasta cauza, rezrea lului �i a decorlui In bi­ selci pune , la urma urmelor, probleme foarte complexe . rebie, ore , sa vedem in aceasta prelunrea uni impuls , asceic venit din Europa merldion1a, ecou estetic a1 unei purici indelung cautata �i ptial obtinuta in dome.iul moravurHor �i al relatiil o r cu autoritatile civile? Nu s-r ·. putea neglija 0 asemenea ipotezal Trebuie , ore , sa vedem n ace a s ta r e s u scitare a unui ' s i mplu arhaism? Populatiil e rale , legate prra atunei de reglle smple ale unei reigii de mntuire , nu r i reusit sa uneze leinea mi cr­ nala �i mai chistologica ' c ap atata de cre�tinism. Nu s-ar putea spune. Totu�i. se pare ea reul poate i la conluenta mai multor eurente , eeea ee spore�te confuzia. Se poate aprecia ca nu este atit de impona, a�a cm se nna in · mod obi�nuit n aceasta epoea, ptea descopeii vnghe­ liei in aeeasta noua igore �i in ae e a sta privatiune . ria g e o gr aica a refuzului , Sudul . satele , locurile monastic e solitare nu par sa coneida eu zonele de progres, de inveni umane si tehnic e . Refuzul endemic 1 Sfltului Bernrd pentu o�a�e r trebui sa ne puna n grda fata de oice lec­ tura prea tributra pionieratului in legatuta eu aventura spitula cistercina.

Clale nexe le biseicilor ?i u n ele piese de decor pot eapata 0 impona eonsiderabila penru devoiunea poplra. Este, n piml rnd, eul erucii. .Repetoiil e ne peit sa ne faeem 0 idee indeajuns de exacta despre foma sa �i sa eunoa>tem raspanrea sa n crsl secole­ lorl . eu toate aeestea, seieaia religioasa a prezentei sale este diseuaiZ. Semn de tetote, larg raspnit pe obiectele filiale ?i pe monte, ea pre sa i aut atnei 1 P. HOBY, e cx (690) . 2 E. DERUELLE, e ccx ds a pete popua-e et dS l 'rt, du Ie au le sece, in Etudes ligeiennes d 'Hs toire et d'Arceoge medeves, Axere, 1975, pp . 1 33 - 1 4 , reluat in E. DERUELLE, a piete popa-e au Moyen Age ( 782) .

1 70

un rol asemnator celui al unei amulete sau l uni porte­ bonher. ipsia de oice reprezentare a lui Ci s to s ar

.

ea

p ute a avea ca functie indeprtarea spiritelor rele �i

conjurarea soartei . De altfel . se intIne�te in acela�i timp cu s i mb ol u r i l e pagan e . intr - u n c ontext indis cutabil

cre?tin ?i savant. ea face uneori referre chi r la ictoria lui Constntin ?i e ste atunc i un aibut al impratului cre?in . Este cul n iniatura n De adbs Sancte

Cucs a li rabanus Maurus. unde este prezentata de .

.

ditre Ludoic cel Pio s . La dr e p t vorbind. ideea pre con­ ceputa de · a imita antichitai acceitueza ?i mai mult in

acest manuscris cracterul radiional l concepilor1 . in aceea?i epoca, crucxele ce apar

n c1e litrgice, sau

pe cop erta lor, marcheaza indiscutabil

0

s chimbare , a

crei ilu e nta este redusa dor la medile c ulivate

.

Numi incepand cu secoll l I le a se raspandesc pe -

scara larga cucile ce poa imane a celui cuclicat, .ie

ca este yorba despre resce . despre piese de oferme. sau chir de n asmblaj de lemn de esenta bna ce seVe?te procesiunlor �i este plasat n biseici Semnl de ictorie .

lasa loc sprtoii nde more un up. Repreenrea supiciuli dene acum percepibla celor muli. Cu cei­ tudne. dispusa convenabl in rapot cu Cristos gloios

care ronea n absida. 0 cuce j lone a e�ct uml pe

cre l prcurge n cre?tn Ea face sa ie perc eputa in mod .

relist intuparea lui Chistos ?i moartea sa. ecia este poate prea dura penru cre ncio ?i ce a?teptau nuirea prin nteVen i a atotpute ica a unui Dunezeu ceresco

Penu ei. viata pnteasca a li Cistos se conndase cu 0 seie de ni ce ilustrau aceasa capaciate de a se

face sapnul evenmente10r ?i l natii2 . De anci. aiu­

dile de osiate faa de cruce. sub feite1e sle fome. se pot eplic: pll ac easa recrgere inver�unaa la spiu-

1 Vtena. Nationalbibliohek. mss 652 , fo1. 3 V. 2 Biserica de la Obezell. n Reichenau. are un ciclu de fres­ ce in cre iaa lui Cistos se rema la nui. 1 71

l, ce est! contrisa pll aceste tlbratoare reprezenti.

Pamntescl se dezvuuia prea brutl penru ca unii sa poaa vedea in aceasta clea mnii. Inmltrea cruciixelor e ste contemporna cu dfrea

nei sensiblitai mi reiste . Incercarea �i durerea sunt etapele nonle, daca nu necesare , le vieH ni cre�tin

care i�i cauta mantuirea. Crucea, semn al clvlui, nu lasa sa ie necunoscut imic din ceea ce r putea ndura evenual un iscipol creincios pna la mote . Pelerina­ juI, in special cruciada, ilustreza intr-un mod ce nu poate fi combatut ace st program. A prii crucea re n ace st cz un sens explicit. Nu pot alerga top clerici �i toti c alugarii p e drumuri , prudenta ?i dr e p tu l canoni c se

o p u n l a a c e a s t a . E s te obligatoriu , d e atun c i , s a s e

gaseasca u n echivlent simbo ic penu cuce, penu cl­

var �i p entru m o arte . I n c ep uturil e manastirii de l a

Clairvaux sunt descise conform acestor eigente . Ca­ lugni " sadesc Biserica lui Dunezeu n rndle lor" �i

supoi "persecui, oprobii �i ngoase nenumrate" l . Nu

exista , sub p ana lui Guillaume de Saint-Thiey, vreo

simpla exagerre retorica, ci 0 conceptie leasa in mod

deliberat pentu a ransforma viata aspra a primelor Vre­

mi in calvr, durero. in prelabl,

in pacea de care se

bucura astzi mnastirea �i cre este imaginea celor.

r i important sa cercetam ce urme vor i lasat aceste

reprezentt le crucii in con�tiinta clericilor,

in

cea a

cluglor �i in cea a simplilor ciedncio�i. Suntem destl de depate de a �ti acest lucru. Cu toate acestea, se releva

o simultaneiate nre fzarea unei reprezenti simbo­

lice �i 0

mi�cre de trnsformre a sensibita!or. Inde­

ajns de ind:znet este cel c e va pretinde ca . una ntre

aceste

i�cn este

cauza alteia.

Sunt numeroase cladirile �i anexele c e contibuie la

foriarea cadrului cultului cre �tin , �i care , din acest punet de vedere, j oaca un rol n sensibitate. Este sui­

cient aiei sa menionam ciitirele �i necropolele despre 1 S. Beardi Vita pm, Lib . I, § 35 ,

1 72

care va i vorba 0 data cu motea. Ospiciile �i insti.ile

citable , oricre r i forma pe care 0 imbraca, inra in

aceast. topogrie fair., la fel ca infirmeiil e mna� stiilor . In ora�e, burguri �i sate , clopoteIe, apoi clopot�

itele din momentl cnd eisti, cap.ta 0 importanta p si� hologica �i religioasa foate mare comparaiv cu 0 simpla

functie de convocare �i de apel. Un tet din jurul anlui 840 declra ca, clopotul este deslnat "sa faca sa rasune preamirea lui Dumnezeu" l. Incepnd n aceasta epoca,

atunci cand acest instument e ste rar inca, clopotul se

ala asociat rugaeiunii c redincioiilor ii insareinat eu

trnspotarea acesteia spre cer. Cuvntarea ponficlului

romano-germic pentu bnecuvltrea clopotelor cere ca. pn clnchetul lor ele s.a preintimpine toate relele dn aceasta lume . sa asigure protee?a bunurlor �i mntrea suletului cre dincio �i1or . Aceasta rugikiune . lucrarea savnilor. da gir tu.or superstii!o r pe care 8unetul �i

impra�tierea sa Ie pot crea. Sub acoperuea unei dev0iui

perfect legiime lii gasesc obladure impulsule cele mai

traditionle in c.utarea putelor caIauzito are . Ideea pe

, care �i-o fae clericii �i poporl despre natra sunetului ar

merita sa ne retina atenia. deoarece ea spijina credntele ii Ie da 0 foate mare audienta. Trebuie sa ne rn ca eretieii au vut n snetele clopotelor vocea demonlor?2

Acest argument de polemica populara nu are rasunet.

decat daca este considerat corect. Se bnuie�te in czul

acesa un uivers mentl care nca ne scapa.

Cadrl cltlui cre�in 'mi inseamna �i luina cre

luineza ii lineaza sanctul. Faptul ea problem. re un aspect mateil �ste evident. Construci!e romanice

'

nu primesc multa luina �i unele sljbe se desa�oara noaptea. ban �i episcopii pun sa se execute e andelabre Nu ' este nedemn penu un pnt de a dui candelabre .

1 E. DERUELLE. e pobleme du cocher au haut Moyen Age et a relgion populaire, in Etdes ligeiennes d'Histoire et d'ArcMogie medevaes, Axere. 1975. pp. 125- 1 3 l . 2 PIEE DS VAX-DE-CENAY, Histora Abgesis, I , 17; trad. P. Guebin ;;i H. Misonneuve, p. 8 . 1 73

ntemeieii sle favoite. A;;a a ?i procedat ducele Tassilon penm abia de la Kremsmister. CaIugii �i c1elci snt deosebit de lacoi penm coronele de luna, aica lus­ trele monumentale . Texiele dau seama despre dmri �i nunea pe cre acestea 0 provoaca. Cel mi umos este eel oferit de Fredeic Barbrossa capelei de la achen, care adauga uneiei mateile n simboism deosebit de bogat. in sfr�it, luna eieiora poate i nvesita eu tot pres­ igil culorii pll montrea virilor. Este, desigur, 0 im­ bogare a d:coli pe cre 0 rea caIugii eei mai aus­ tei, a�a cum sunt cistercienii. Ele nseana toto data a - confei spailui saeu toniati plne de seicaie simb oica Luina este, de asemenea, 0 teologie, in ae ela ;i imp, evidenta - �i complexa. Obscuritatea re eea mi proasta reputaie. Tenebrele haoslui originr sunt brusc isipate de lucrrea pimoriala a lui Dumnezeu, crerea IUiii, n oice mod ar fi ntepretat acest Iucru 1 . Umbra cre se rasp-inde�te pe pmnt ascutde asfel mersul spitelor rele care cauta sa piarda omenrea. Noaptea este plina de angoasa, iar negrul este nefast. Prin conrast, albul �i lumina au 0 seicaie poziiva �i lasa sa se intrevada ictoria asupra pacatlw, asupra mo$ �i asupra a tot ce decurge de aieL Alba mantie de biserici care acopera pamantul dupa n leniu de la na�terea Donlui este senul rennoii bnecuvntlor. in sfr�it, luina este accesl cel mi subtl pe cre oamenii il pot ave a la Dunezeu �i este, de asemenea, Dnezeu nsu?i, aunci cnd ispr conoaile mateile. Fra a relua toate fonlele biblice,ere sugerea aseme­ nea echivalari, aj unge sa 0 retinem pe cea a Epistolei Sfntli Iacob: "Dneu este Taal Llor" sau cea in vnhelia Sfnuli lon n legatra cu Cuv1tl care este "adevraa iuina cre luinea pe toi omeii"2. -

.

1 In Principio, Interpretations des premiers versets de la Genese, Pis, 1 973.

2 lacob. I, 1 7; lon, I, 1 9 .

1 74

Citi asemnatoare pot sta la bza tuturor speclailor ideologice �i a tuturor elevatiilor spiituale . Folo sire a , totu�i, este tributra unei reiectii nascute i n Oient � i vehiclaa de lucrrea D e ceesi Herrcha a li Pseudo­ Dioisie reopagil. Comenatoii sm, lon Scotus EriU­ gena �i Hugo

n Sint-Victor, acmaizea n Occident 0

vedere ierarhica a lumii, in cre totul deriva de la un Dunezeu ie �i supraesenil. "Orice creatura ibla �i nibla, scie lon Scous, este 0 luina nreptata spre eisteni de TaW Luilor" l . Ceea ce este propiu spiitu­

lui umn e ste puterea de a se idica de la aceste

inte

materile pla la Dumnezeu, pond de la lule ete­ iore pla la luinrea spiula �i complet inteiora

Suger pre

sa i fa st

puu

.

sensibil la aceste sp eclau ,

n aspecl lor teoretic, �i erage tou�i de ici pinciple estetice cre fondea aciile sle la Snt-Deus . Echi­

vlrea dintre lna, spirit �i insu�i Dunnezeu, l incita la ransfomrea biseici n poem lunos , reiecre cat mi

puu po sibl materiala a slii lui Dunnezeu . Ii revine sletli sa-�i croiasca n um iicldu-se de la aceas­

a iUl.e la contemplaie . Acest scop iil se reea pll pi ps-ile decoraive �i rhitecrle, a cror nou­ ate a fost percepua a�a cm se cune de nsu�i Suger. Pe scurt, aceasta constructie iloitoare , ce seve �te drept

model aator c1ari n regatul Frntei �i n Europa de Nord,

lustreza de fapt pincipile estetice ce se bazeza pe 0 spituitate fote elaboraa. "

Simfonia luminilor colorate , insarcinata cu trans ­

portarea spitului p l a l a realitatiIe ascunse ale mis­ terelor, se alatura destul de bine moilor cantecului . In ace.sa ascensiune spriula, rolul ce poate reveni voci �i mZici nu este probabil mi puin impotant. Cee. ce

puteau evoca batle c1opotelor lasa sa se nrevada pu1 Tet ciat de E. PNOFSY, Archtecre gohqe et pesee p. 39. A se vedea �i: PH. EDIER, Reos sr l'eshetqe de Sger. in Meages E. R. b:de,

scostqe, Pts, 1 970,

Poiies. 1 9 74, pp. 699-709 .

175

terea Ugaciuii pslmodiate sau a un ei melodii reluate in cor. Spiritualitatea luminii, care apare ca 0 n ou tate la initiativa lui S u ge r , lasa sa s e intr eva d a ca 0 functie analoaga ii revene a inainte universulIi sonor, cu tot ce cupindea el . Muzica poate conduce spiitul in cautarea catre celest, in aceea;;i masura cu luina. Este adevrat ca sensibilitatea p o pl ra , imaginaiile ?i teorle savnte despre sunet trebuie sa fie luate in considerare, penu a ntelege modul in cre oamenii dn El Mediu combina epresia vocla cu IUgaciunea ;;i eplica ridicrea sa la cer. Penu ei, Dunezeu asculta �i El este aproape d e cei cre I se adreseza. Fiecare ?tie ca un sigat l n s at cu putere p oate avea un rol deteinant in judecata pe cre Dunezeu 0 face ra incetre in legtura cu problemele . IUii1 • a ivell cel

mi ul, aceste cunte �i ace ste nvocali nsrcinate cu provocarea nteve niei puteii li Dumnezeu par, in acela;;i timp, sumre , superstiioase intr-o mre masra ;;i puteic ncrcate de emoie . Cntecl �i Ugaciu­ nea Htrgic a , cu mi puina rgena , pr -sa iba acela?i scop. Implorle acute ra nreup ere ?i poiit reglor i�i croiesc un um pna la cer, pentu a abate mma lui Dunezeu, itat pe buna reptate de acatl cre;;lor, penru a-i aduce o mgil cuveit ?i pennl a-i arage b una­ voina �i bnecuvntle . Dac a aceasa lucrre este corect i mp lin i t a, se p ercep e 0 a nu mi t a armonie intre c e r �i pnnt. Ea ipse?te in lte ci. Biserica, loc de trecere pilegiat .al acestei proslai nteresate, este punctul unde se intnesc cel cu pamntl. �a cum 0 rada nchide reicvele snHor, biseica sluje?te drept cuie

de reonanta

penru 0 IUgaciune cre nu rebuie sa inceteze iciodaa

a i - eicace �i a obue ra ncetre binecuvntle Duneeu.

penu lui

1 J. PAUL. Miracles et mentalitt regieuse d Marseille au ebt du ·e secle, n Cahers de Fyeax. t. I: a relgion popua'e en guedoc. Toulouse. 1976. pp . 6 1 -89 . Exemplele

de la sfr?itul secolului al III-lea nu pr prea difeite de cele dn perioadele precedente. 1 76

C.

BISEICA, PEJL SI EGATELE ,

Atunci cnd cleici �i crencio�ii se ro ga cu feVore

sau n una, sunt ei n stre sa -�i dea seama exact de

propia lor s itu aie ? Sunt ei me mbi i unei Biseiei sau

creneio�i i regeli? a ei, eautrea supranarallui se nseie n eal uni regat bineeuvntat de Dunezeu �i

predat nui condueator eonsaerat, sau face abstraeie de to ate a e e st e r e fer ir i te mp ora l e p entru a se a d re s a lui Dunezeu cu singura reco ndre a omelor Biserici? Ace ste ntrebi nu pot priii un ra s pu ns clr, stabilind date , meii socile �i elrle, pronci. in mod eident,

cracteisic n aee st domeiu este vagul. eu toate acestea,

este sigur ca, penI un simplu creneios �i eir penu

cleriei

�i ' cIugt, dubla aptenen¢ la Biseica §i la un sat

e ste dicl de conceput, inr-aiit este de absraea. PenI ea 0 asemenea di stine ie sa fie pere eptibla , ar trebui ca

regatele sa ie n mod unie profne sau sa nu eiste niei

stat. iei autoiate, ici pni. Or. ic dn aeeste luci nu este a�a I mpratl �i regii pimesc ungerea �i eoroana �i sunt n ac e asa eaa, personaje saere. Comparaia eu 0 hrotonisire epi se opla , .

,

oit de sumara r t, subiniaza asemnle eteiore

poiite pentu a face impre sie asupra mlimlor. Gestle

�i ritu l uile impumutate din Biblie, foarte numeroase

ncepnd eu ungerea li Pepn, nrein n seniment iden­ ic la leici �i la savnti 1 .

Mi mult, puterea sacra a regilor

este eoai n generaie n ge.eaie pn rnsiterea,

n Frn� �i n nglia a puteii de a amadui2• eiiitatea .

reigioasa pe cre 0 cofera racoll se rasrnge asupra

relor

.

Eidentelor eteiore subiate de to ate

itrile n

sa i se adauge iscrsle raiionle, . reluate de la pr­ ica la preiea, rnsise de la un comeniu l Scipii la ll: oice putere ne de la Dunezeu3. Epicaile date I L. LPHEN . Charlemagne et ['Empre cao/Lgien. Pis . . 1 947 . p. 24 ?i m . 2 M. BLOCH. es ois thanatrges [309) . 3 Episoa care om.n, II. 1 -8.

1 77

nu ·adit nii de' Sfll Pavel nu lasa loc ici uni ecivoc, 0 putere nu e p e excepI o derogre ?i nu fac ici macr ele con­ n .i c o d �i ile ceremo persecutore . In conclzie,

eaga cre�i­ ibie iecre n fell sau la acre ire a n nr se poate de cat Este . relor l natate a earacte li saeu tele • eu tendin a conm ele u. eident ca. n ae est domei 'soeie � n puteri area praeic in mult anteriore. n as cute iile eele mi rhiee .

Un ase menea context nu d u c e nici la dubiu . nici l a denunrrea p utelor lice � i nca � i mai puo l a revola Nu : exist a un temei p e ntru · rebeliu n e a c are s e b az e aza p e eonsideraii sp ec ic rigioase. Excomicarea unui pnt nu pre siciena penu a ange re sp ectul reiio s cre n nc on ­

j oal . Ruptura legaturilor de idelitate se bzeza pe alte

re sentimente , chiar daca sunt evocate indatoile fata d e Biseica. Coictele eice, ivliale de c1n, disputele pen­

u su cc e siune eapaa dnr-o daa

0 imp ona considerabila imediat ce na din pi este n masa sa prenda di sluj e �te Biseica. Cat se poate de resc, n coictele cre opn Roma pnlor legaii se folosesc de toate ijloacele suscepibile sa deterne modiicrea vointei unei guvemi. a a me­ lor. nic nu dovede�te c a idelile regoiene au reu�it sa upa oict de puo legatle ee i une sc pe regi cu poporl Jor. .nnte de sfar;;itl seeoluli l II lea Babarossa nu este nns decat n Iia. ir puterea sa nu a fost eontestaa niei­ odaa in Gemania. in Frna, devotamentl . dinasiei faa de Roma, neepnd eu Ludoie l I-lea, ne peite sa eludm problema. Anglia este mult prea Inchisa �ata de ilueita papiaii penu ca siuaia de iei sa poaa i supusa vrenei eontesi. ,

-

.

Numi clericii si savantii sunt relmente In masura sa dea sfaturi . In l e g Atur a c ' situatia c re�tinului Intre d o u a crednte �i sa-l lmreasca n legatura cu Indatoile sle . Or, 0 relecie de acest fel, ee se ocupa de exercirea puteii , a cre ntei ;;i a Biserici nu este niciodaa snpla, ir soluile ne rezeva destule surpze . roblema se pune ll legatura eu C rol cel Mre. Aleuin da sema despre . resurrea cultuii ;;i a Biserieii sub eondueerea regelui frnc . tele liberle Ii ofera un p u n et d e p o r ni r e indise u t abil In ri go a r e a l o r tehnica. Ele fac trecerea de l a brbarie la viata civilzata. · Fndamente le retoricii , ele ndica p nc iplle u .e i guv en t

1 78

l statului pro­ dupa raiune �i lui . Pe scut, idelul ntic Mre nu se cel Crol lui ea isiun Or, . 1 e dept fn nu este este cre�­ ce deore reduce la aceast a nreprndere de ilozof, adauge se i sa e ne t de uite n. Luinii naturale . disib Vi-t� b?tez. de . �i ta credn de ta confei a atural fota suprn U1 �l pacat� e_ poivit Sfltului Spit ine sa liiteze efecte� , nnden mtrep l aceste l Cadru i. restaureaza integritatea omulu rea boteza �i or pagl a elzare evngh pin ua care se contin ul creltin2. lor, nu este nici un moment · Biseri ca, ci popor restaurat statul ce deore a, Gldirea lui lcuin e ste politic tei. : e �cut, cred�n a �i icii grama i di este la oiginea edmcl O� al pozitia cre�tinuJui e ste e,xact acee� a unU l c: se impratului, conduc ator reigios a caui srcma p\ofana a t an anhelz v e sa a indepine�te in isiune .

.

lcin abordase aceste probleme icle dnspre ate ?i pedgoie, aidi pn modatatea ndrecii cea mi favora­ bla unei vedei profne a salui. Cre?n, el nu putea in ici un cz sa se mltumeasca cu acest ivel elemenr. De aceea relecia sa nu putea depa?i cal prelabl l regatului sau al imperiului . Or, caracterul reiigios al nsituilor se accentuea cu imprai dinasiei Otoriene. Cre?nl este dn ce n ce mai mult interat unul Sfnt Imperiu ?i nu intelege cu sigrana ceea ce l deosebe?te de Biserica. Cet, impratul poate ri in pacat, toti clericii ?iu acest lucu, dar este aceasta 0 chesiune de stat? Atunci cand Grigore al VII -lea ataca chiar funda­ mentele puterii laiclor, prn gesturl ca deiterea impara­ tului Heic al V-lea sau prin docine, ca abordle sale in legatra cu violenta cre conduce la na�terea tuturor putelor, el are puine ?anse sa ie ascultat, poate doar de dU?mni suveranuli. Aceste excese, pe cre ma?ii si ?!u sa Ie evite, traduc 0 incompatiblitate fundmen­ tala a octinelor. Biserica i?i elaboreza propriile con­ cepi prin reptul cnonic . ' De 0 miera in ce tn be mi Sistematica, colecile se deschid pll capitole consacrate 1 , Cf. De arte rhetoca diagus. 2 C. LEONDI, Aco e a suola palat: le abzoni di a cla lita, n Nsca deU'Eropa [230] ' I, pp. 459-496 . 1 79

Biseicii ?i pilegilor sle . Abordarea bine organzata a mateiei face sa apra dupa cler, ediicile de cult. sfntele taine ?i morla. Cre�tinii se gasesc prin�i intr-un drept complet. acoperind toate aspectele vieii. Nu scapa aces­ tui cadru decat ispoziile specile le reptlui feudl. care se refera la pretentiile asupra iefulor �i orgazrea puteilor. Pentu rest. in legatura cu cre poate i eisa 0 judecata morala, Biserica se · impune progresiv ca singur, stapana. Mi mult decat concordatele ce pun capat dis­ putelor dintre papitate �i regi. inroducerea �i difuzrea nui drept canoic. conform conceptilor Jomane . fac din credincios un om supus cu prioritate Biserici. Nimic nu ne peite sa ctedem ca aceasta ransformare a ajuns la capat la sfar�itul secolli l II-lea.

D. OORL CN S1 EOA NOR ODlES ,

,

Biseica mi avea de deit ce avea sa cera iecrei ca­

tegoii de credincio�i, nd inteles ca mijloacele pentru a

ajunge la sintenie nu sunt absolut identice dupa persone ?i dupa functiile s ocile indeplinite . Inca de la sfr�itul nichiaii, Pmii n: neglij asera aceasa munca doci­ nara �i sunt numeroase scrierle care , intr-un fel sau in altul, se ocupa �i de obligaile unora �i le altora. a drept vorbnd, 0 reiectie de acest gep devenea 0 indatore urgen­ ta, 0 data cu urcarea la tron a carolingienilor, deoarece interferarea societaiii civile cu Biserica dadea 0 noua dimensiune problemei. In Europa ie�ita dn invzile germanice, apartenenta etnica ajungea penu idenicarea frncului, a bavarezu­ lUi , a sxonului �i a tuturor celorlalti . Personalitatea leglor, cat se poate de prezenta, snciona juridic aceasta difer!nta �i 0 inretinea. · Avea drept consecinta 0 nuita separare a poporelor �i impiedica tentative Ie de domi­ nre a unora de care celelalte . Un rege, srlln penu 0 etie , avea multe diicultai pentu a se mentine in un­ tea unui pOpOL Or, cre�tinrea face din toate aceste po 1 80

p o are 0 singura c omunitate de b otezati , c are ave au aceea�i credinta �i practicau aceea�i religie . De aceea, intelectulii folosec in legt�a cu aceasta termenul de popor cre�tin . Vocabularul e ste aici foarte important, deorece sugereaza 0 ifereniere de Biserica, punndu-i in fata pe credincio�i �i disimulnd stmcrile ierarhice ?i clerul. Acest popor cre?tin devenea succedneul unei etii in acela�i imp cu nuitol comn muliplu al tuturor natiunilor. Aceasta notiune religioasa r i putut rmne teoretica sau spiitula. Suvernii ,carolingieni ii cofera 0 seiicatie politica, din moment ce este singra capabla sa fondeze 0 putere uiversala. De atnci. n ciuda dferentelor etnice fote rele. ideo­ logia oiciala a pii considera ca nu eista decM un popor cre?in. Acesta era. in acela�i imp. societatea ca­ ronina ?i Biserica. Acm iecre rebie sa-?i defneasca propriile indatoriri n raport cu acest cau. In acela?i imp. poliic ?i religios . Se impunea defnrea functiilor diverse care raspundeau nevolor ?i care xau un rol penu fiecre categoie. Teoia nor Ordes raspnde acestei necesiai. Este 0 concePie generala a societaii. rod l unei relecii a cleiclor �i apa sa inspre 0 poiica. Ins.?i notiunea de ordo vine din lumea monastic. ?i desemneaz. 0 viat. conform. unei reguli date . A urma diversele sale prescriptii perite indeplinirea vocaiei �i aingerea unei uite rmoii intre un compotament ?i i,d ealul deinit. A rll astfel facliteaza mersul spre sin­ tenie . Notiunea poate i extins. la intreaga societate ?i ngaj eaza atunci 0 punere in ordine generl.. despre cre clericii spun cu pl.cere c. este indeplrea scoplui lui Dunezeu in lume . Teoria se elaboreaza in principal p o rni n d de la d o u . pasaje din SCriptur., cunoscute d e toti savtii inca de la i n c e p u t uril e epocH c aro l ingie n e �i citate dej a de Santul Bonifaciu. Prabola alntilor, in vanghelia lui Matei. er­ itea intel egerea diversit.ll de dri �i inegaitatea rel. a aptitudinilor ;;i a conditiilor. Compratia dintre Biseic. ;;i un cop uman , indelung devoltata de Sfltu l Pavel , per181

it!a 'sa se desemneze ieeuia 0 srcna sp e eie a 1. Com­ binaia dintre eele doua peitea eele mai nuntate vedei n l egatra eu d esinl fiecuia. Nu era diel .atnei sa eplici ?i unora ?i ltora cre Ie erau funcile li indatole . CIuguii se deoseau de toti ceillti cre?ii pril cau­ trea perfectiunii, cre ii dete inas e sa renunte la lume �i sa ruasea poiit unei reguli. Notlunea de Ordo lor Ii se potrivea eel i bine, inr atat Q: crae te ristic era modl lor de iata. ind e p tre a lor de lume . otcat de incrcata de consecinte s oeiale este , este in pimul rand inspirata de eonside'an ascetice ?i misice . Ceea ce intemeiaza deosebi­ rea este reI igi o s a fel , nu se puteau eounda clerici cu licii, deoarece rolul lor in s o cietate este dfeit. Se pre ca, in legatra cu ac e st aspect, cleici croingiei se folosesc de un p i nc ip iu enuntat candva de papa Gelasius n legatra Cl autoitatea pontIor li puterea impratului. Aceste perso­ naj e apr drept co nduc atoii li punctl de refeita al celor doua ordine ce aveau . iecre . n mod de iaa ?i indatoi. D e o s ebirea p are i n s pirata de natura p uterii pe care 0 exercim aceste doua categori dferite. in conclie n imp ce imP ire a triprtita: caIugi, cleici ?i laici pre sa se impuna cu un fel de logica interna c e d e curge din inde­ pea mi mult sau mai putin mre de reitile epocii. pllcipile ce au p e1s sa se stableasca aceasti mpre nu par idenice. Pe scurt, aceasta enumerare . ro d l unei relectn aproundate. c o mb na puncte de vedere ferite. .

-

�

.

.

Aceasta deosebre nu ne ofera decat cadrele cele mi

generale ale socieaii. Pe aceasa bm, cleiei pot a dej a pentru fiecare i. d ato iri le Le gislatia crolingiana este .

prezenta ?i ainte?te tra incetre obligat�le ce proin dintr-o stare s o ciala2 . Tr a t at e mai dezvoltate ixeaza obigaile ioa ca ?i pe le celolali . Enumerrea pre cedenta nu deine �te de c at cadul cel i general. in inteioul iecui up, autoii isng tot aate a subcategoii cate cer circumsantele �i ne ce siale subiectului . D ej a Sfantul Bonifaciu , comentand intr-o peica compaia mcum de Sfnl Pavel me Biseica ?i .

1 Ege. dupi Me, V. 14- 1 7; Epstoa cre Coen, II. 12-30. 2 ono d �es omes, n MGH. pt, t. I. pp. 323-325. 1 82

copl omenesc, recno�tea "n ordo l co nduc tolor �i' un ordo l supu �il or un ordo l bogatilor �i u n altul al saraelor, n oro l balor �i n ll l nelor, ieere ,

avndu-?i propiul mers de mat, a?a cum ieere membu

re ncia sa n rup" l . Se ntelege fote bne ea snei �i

bogi au ndatoiri ?i obigaii dferite . De aeeea iecre situaie speeila n interiol poporlui cre?in poate da na�tere la, consideru originle, insprate de ncia sau

Ioel dn

socieate �i Biseica. Un asemenea pnet de vedere poate mulipica categoile , nd inteles ii aceste citeii de

isincie p ot i de oice nara. in enumerrea preeedenii, Bofaeiu Ie uzeaii pe eele ate de putere, luehta soeila �i vrstele viei. Este cat se p o ate de eident ca nu eisii iic ehausiv n ab ord re a sa. S-r putea opne omenii casatoriti �i vaduii, b onaii �i eei care se simt

bne, peitenii �i eelli ere�i, membii comuniiitu �i sriii. Proiferrea eategoilor nu este iaa deeat pll nuitatea nuitor eonsiderau. Meiti sa rena n mod specil atenia criteile cre nsra aceste t eonseeinii, anrea socieiiu .

?i,

n

In eaul aeestei reieetii, regii,- pni" �i eei mi au un

rament de favore, n mo ment ee omeii BiseieD se sa­ duiese sa sele spre folosl lor oi, adiea aate de morla,

xate pe funetile lor. Pao inu s din Aevileia desehide seria aresndu-i lui Eic, cz de Fli, ons. lem l deie a li

0

Guy, conte de

luere

er wta­ de

Breia, 0 r

Vbs et vis ee se oeupa i les de viata p ersonla, i mlt deeM de poiiea. Care 929 , Jonas, epi seop de Oleans, eompune e soe rega penu egele Pepin, ' �i e su­ oe aci penu eontele Marid. Sgdus, abate de int­ ihiel, seie 0 Via reg, de stinata lui Crol eel Ple;;uv . in sfr�it. e regs persoa et e rgs steo a lui nemr rene nca 0 dal asupa aeelora�i probleme. Dintre to ate aceste lucrri , eel mi emotionant este

Ml scis de Dhuda, soia li enrd de Sepie, 1

BOlFACIU. redca X, in PL, 1 83

82 c 860-86 1 .

spre fold�ul ilui sau 1 . Este n nsamblu de recon di

religioase �i

profane. unde se amesteca ndatole faa de

Dnezeu cu obigaile faa de mprat. El trebuie. · ll ace­

la�i imp, sa reu�easca n viaa �i sa ajnga la mnre.

Acela�i vocabular, putin stangaci , d e scrie idelitate a datorata pntului �i lui Dunezeu. · Ceea ce relecta re aproimaiv �i nesigur este gajl auteniciaii. Acest tet este, intr-adevar, 0 ritate, n moment ce este opea nei

femei �i a unei laice. Este ecol a ceea ce se credea despre

propiil e indatoriri in meile ristocratice, iar derici nu au seVit drept intemedir peni a redaca.

In

iprtita crolingiana, viata sociaIa nu ocupa un

loc important. deoarece distincttile religioase sunt cele

cre prevaleaza . 0 asemenea impartire nu intemeiaza

rationamentul �i eventul 0 poiica, numai daca ordinl monasic �i derl i�i asuma nctii deosebite dar �i, in

aceea� masra, licii rmn un corp destul de coerent.

De altfel, niic nu dovede?te ca realitatea sociala a lus­

trat cu adevarat, chiar �i un singur moment, 0 asemenea schema ce poata mrca dericilor, la cre logica intelectu­

ala prevaleza asupra expelientei. Evenimentele accentu­

eaza decal j ul dintre ideologie �i oameni . C alugrii �i delicii pr sa exercite aceea�i functe de rugaciune �i nu doar sa se distinga reImente incepnd dn momentul in cre scuirea monastica trnsforma geografia edeziasica.

Orgisme cre exercitau functi difelite asupra acelui ,l si

telitoriu i�i impart acum tara �i constituie tot ata t e a

entitati j uxtapus e . L a fel . evolutia istolica accentueza

ferenterea cre , printre laici, permite sa se separe cei care lupta �i cei cre muncesc cu propriile lor maini . Dupa incertitudini �i tatoni, 0 noua schema tripartita

se elaboreaa. foate dfelita de precedenta2 .

Aceasta imprtire e ste pe deplin pusa in evidenta in

1 DUODA, Mqnuel por mon ils. ed. P. iche. Pis, 1975. 2 J. ATY. Abbon de 1ey et es .theories des sctres sociales vers l 'A n mil. in E t udes ligeriennes d 'Histo ire et d'Arceoogie medevae. Axere. 1975. pp. 9- 1 8 . 1 84

celebrul Poe me au oi Robert al lUi Adalberon de Laon , opera scrisa intre 1 02T �i 1 03 1 . Subiecte identice sunt aibuite �i contempornului sau , episcoplui Gerrd de

Cambrai, pll Gesta epscopon cameacesium. Cateva tete nteiore: Les mracles de Saint-Bein, Liber apoo­

g e ticus ale lui Abb o n d e Fle u ry d ove d e s c deopotriva aceasta noua ripiie . Gasim ma acestei dovezi �i la Rahier din Yerona, in tradueerea lucruii Consolaon de

la philosophie a lui Boethius, datorata regelui fred, �i in doua prediei, una a abatelui Aerie �i lta , a rhiepi,seo­

pului Wlstan 1 .

Impiirea s ocietatii intre eei cre se roaga, cei cre

lupta �i eei cre lucreaza-, evo c a tripartitia indo-euro­

pena cu cele trei funcpi de suveraitate, de foria �i de

productivitate . Asemanarea pre atat de eidenta, incat este in zadr, se pre , sa 0 recn sub pretetul ca ru­

mulle care conduc la aceasta resrgenta nu sunt jlona­ te pll nici 0 mrtuie . 0 tacere de , aeest fel nu re nevoie

de nici un eomentiu special . a drept vorbind, problema

nu e ste sa �tim pin ce intermediar savantii din pima

j umatate a secolului al I -lea �i c ativa altii au p utut cunoa�te aceasa schema, ci sa intelegem de ce au adop­ tat-o �i ee reiatie poate sa intretina el realitatea, n tim­

,pul acelor ni. In es miracles de Saint-Bertin, triprtitia apare c u oczia unei povestiri d e lupta impotriva scandinailor. Contetul e ste pur miitar, ca de altfel tot ceea ce l in,c on­

j ora pe regele fred. Dimporiva, Adalberon de aon ?i Gerard de C ambrai se .intreab a in legatura cu p a c e a publica ce c�mstituie caracteristica proprie unei societai' ordonate . Abordue lor inteleg sa rezerve aceasta unctie reglor ?i cavleilor. CIugu nu au de ce sa se amestece in aceste chestiuni. Pe scut, apariia upului Belatores este evident legata de un contet razboinic ?i de roluI nou

pe cre l j oaca istocraia in lupte . r i gre�it, pe ba 1

Ac e ste texte sunt studiate in DALBERON DE AON , a u oi Robet, e d , C . Crozzi, Pris, 1 979.

Poeme

185

acestor m:rii, sa apreciem ca aceasta imptire ipr­ tita nu ia n calcl de dit problema pacU ?i a rzboaielor

private l . Este' puterea nea?teptat, a oamenlor de me , i n interiorul categoriei licilor, evident impita in doua;

cre imp u n e revizuirea impirilor precedente . Aceasta

transfomare

a

fost de nenumarate ori descisa, in mo­

ment ce reu?e?te sa di s tinga net n popor dezrmat de , speci i ?ii in lupta. Ia sfr?it efeciv, n tete �i in menta

­

litati. ictiunea j ridica intretinuta inca de capitulriile carolingiene, ce aceau din oice brbat liber u n razboinic .

Sfar?itul rel l uiaii funcionle a intregU populau

laiee date za

,

oare , din momentul in care s avantii dez­

volta pentu prima ora noua clasfiere soei? utem avea

dubii

in legatri

eu

aeest

lucu, pe drept

Apaiia unei mase dezarmate, dedicati muncii ?i

cuvnt.

cre n

mod inevitabl se idenici eu trnii, re , inca in ac eas a epoca, 0 istorie indelun g at a2 . Faptul ca rolul preponde­ rent al armel or provo a c a , la s fa r ? it

,

0 reamenaj are a

c o n c e p tiilor s o c i al e , s p u n e mult de spre importanta istorica a fenomenului . intelegerea faptului de catre sa­ vni pare, la ma urmelor, destul de rdiva3 . Aceasta ipartitie ineredinteza unei categou specifice apararea poporului i mp otriva p aganilor ?i mentinerea

pa cii . Oridirei fu nct ii i i c o r e s p u n d e 0 eti c a , a c ar e i ,

cre?tinare e ste indi s p e n s abil a . Sfi n t e n i a in folo sirea

armelor e ste 0 tema liicil de devoltat, p entru ea s e izbe?te de traditia straveche a Bisericii ?i de 0 rep uls i e eea penu snge , la clerici ?i la cIugi. Atunci cnd legitiitatea aciita!or rzboilice a inrat in obiceiui, pro teste zolate se inalnesc tot tinpl in medile eclezias­

tic e . Nu eista niciodata unaniitate printre clerici , in

l egatu ra cu armele ?i fol o s irea lor . Din ac est punet de 1 G. DBY, es rois ordres [ 187) . 2 O. ICCOI, I scoi i gei i ondn. Soa di n'm­ ge ea se, Tono, 1 979. 3 C. CROZZl, es fodements de a ipartiton sociae chez Adeon e o, n nes , C, jllet-aout 1 978. pp. 683-702.

186

vedere , rebuie luata deopotriva in considerare araGia, uneori singulara, pe care mnastrea 0 exercita asupra cavalerilor. Autoii dezvolta cel mai adesea 0 tema mult mai ambigua. In lucrarea a vie de Geraud d 'Auillac, adon de Clny arata ca' eroul sau , inrmat �i cu casca,

avea 0 inima de clugr. Dor obligatule Ii retineau , ' in ciuda sa, in lume, iar actiunea sa in favoarea sracilor j ustiica aceasta intirziere spre convertirea monastidi. Aceasta disc ordanta intre functi a exercitata �i se nti ­ mentele interiore este un loc comun, la cre autorii de vieti ale sfinlor fac ade sea ape!, pentru a explica com­ potrea membrilor ristocraiei ininte de inrrea lor in

manastire . Chiar �i c e e a ce poate ave a retoric arata aceasta incapacitate a abordrii sinteniei in folosirea rmelor. Trebuie sa subliniem c a acest dezacord dintre iima �i brate poate fonda 0 morala a interioritatii sau 0 spitulitate �i poate deschide asfel trecerea la ,concepii care nu se mi ariculeaza pe funcie . Apaiia grupii razboinicilor nu regleaza deloc pro ­ blemele subsidiare: cele cre se ocupa de relaia regelui

eu

cavleii sii. In aceasta schema noua, suvernul pre re­ mediabl lnclinat sa se laure oamenlor de nne , sa de­ vina pimul ntre ei �i modell lor. De la regele episcopi­ lor la regele cavaler, evoiia este clara �i comporii 0 nu­

ia desacrre a regalitau, oicre ar i legatrile sale

cu clerJ l . utele religioase le regelui

i�i

pierd deopori­

va jusicrea, iar disputa invesi10r subiza' aceasa evoluie . Cat despre pace, oricre r i lucrarea regelui sau

ncheierea unui jurmnt ce Ii leaga pe rzboici inre ei, ea nu este feia in subsmta ei . In sfr�it. clel nu se poate dezinteresa de mantrea poporului cre nu poa rme . Abordrea unciei celor

1

C. Crozi , D'Adabeon

de aon a Hbet de Moy €mmoutier:

a descalisaton de a oyate, in a Clstanita dei secoli I e II n Occdente cosceza e sitre di a societa, Miscelnea del cenro di Studi Medioevli; t. X, ilno 1 983, pp. 67-84. ,

1 87.

in . categorta sci sau in categorta des nu ne nspra

relecii prounde. Srcina "lor pare amt de rea, . mcat

nii c1etci apreciza ea sudoarea lor Ie deschide poarta

Padisli1 . a ma melor, sub 0 fo.a pun spn­ tore, nu este yorba decat de 0 tei uncionala�

1

Hooius Auusodnensis, de xenplu. dvolii aceasa idee.

II

Viat. profana, iat. religioasa

Distinctia dntre tutror

profn ?i religios , atat

de

failira

spitelor mo dene nu se impune cu atata cli­ tate omelor din Evul Mediu. In epoca carolingina, ea nu a crculat ?i nu apre decat ptil prin rmre, cu oczia unor dureroase colicte . Aceasta prima constatre r meita 0 veficre d etl iata numai penu a cuioa�te exact domeniUe in c re licizarea este mi precoce �i dis­ ciplnele intelectuale ce po!a aceasta rejustre. Roll diferitelor medii socile �i profesionale in aceasta evolutie nu este, nici eI. un camp de studiu ' de neglijatI . Este cat se poate de evident ca fziunea durabla a profanului cu sacl nu trebuie pusa pe seama reunei cecitai sau a unei mai mici capacitati de discernamant, c i este con­ secinta logica a unei perceptii loble �i uitre a lumii. Este distincla cre cere efort �i cercetre . Istoricul este mi puin legat asti de ' epicrea unui fenomen de viune a lUii, prea raditional �i prea dura­ bit penu a i in inregime de comp etenta sa, decat sa aprecieze consecntele acestei atitudini fundmentle in legatura cu compotarea oamenlor in ul Mediu. In se­ colele n cre se face rau distinctia dinre sacu �i profn ,

,

.

1 A se vedea, cu ilu de exemplu, penu lte seole, G. DE au declin du Moyen

LEGRDE , a naissance de l'espit laige Age, 5 vol . , Pis , ouvin, 1 9 56- 1 964.

1 89

acpunIe umne, situapile �i rapotule socile pot avea 0 implicre religioasa, pierduta dupa aeeea �i de fapt 1egli­ j ata de un obsevator format in anzrea ltor contexte . De aceea, pare impo sibil sa discuam despre evlaia aees­ tor impuri ra sa im sigui de insenatatea exaeta a ieui gest �i a iecarei aitudini, susceptibla sa iba, la o a doua lectra un sens religios. in conc1ie, se impune sa e val uam parte a de s acru ce poate i vehiculata de acpuile ce ap pn viei prof.. ,e . A eonstata pr �i sim­ plu ab senta devotiunilor �i a atitudinilor religioase , devenite de-a lungul seeolelor faliare, nu este sieient pentru a dovedi ca n u exista l: l a i ei i din cutare sau cutare epoca ici evlaie, ici spitulitate 1 • oel teligio­ s ului este la ei pt �i simplu dueit, ir echibl generl l eprimni sentimentelo r se resimte din ae e asta eaua. Trebuie d eoporiva s a evitam s a j u d e c am iata reli­ gioasa luld drept citeiu normele ere �tinismulli mo­ den �i contempotn. Eista iscul de a formla eigente neseszate ,i d e a respinge eonduite obi,nuite . Gestle �i atitudile iecaui s ee ol se apreeia n comparape Cl modelele primite �i acceptate. Fara acest efot, nu se pot intelege motivatiile reiioase le cuci allor de exemplu. A s e n�ela in acest domeiu nca 0 luina flsa asupra tutror perspecivelor. In relitate , distincpa dnre profan �i sacru nu pare niei sa ghideze perceppa u iverslui nici compotamentl uman . impprea pe c are . 0 propune in doua domenii difeite este prea abrupa penru a i exacta. Lumea este condusa de Dumnezeu cre a creat-o ,i cre a rascumparat-o , nimeni nu re iei 0 indoila in legatura eu aeeasa. rezenta sa este ime iata �i iic nu scapa ateniei sle ilente . Asupra acestui punct, tetele evanghelice eele mai familiare conirma senimentul ge­ neral. De EI depnd plole bneacatoare cre fac sa incol,

,

1

Fote interesana penru acest subiect este conribupa li

E. DERUELLE. a pieta popore nel secoo l. n Rezoni del X Congresso intemzonae di Sceze sto che. Flo ren- 1 955. t. III . pp . 309-332. Reluat in a pe popare

1 90

[7821 .

.

p. 3 -2 7 .

teasdi recoltele, inmlirea turmelor, iata �i reu �ita. EI. i�i protej eaza credncio�ii, pe cei care i1 ro aga �i cre se las a pe mule sle. Mania sa poate i in ro zito re . iar lumea se resimte imeiat. din moment ceo dereglata, s e in dr e ap ta catre. hao s . Atunci , clerului Ii reine sa con­ voace inreg popoul la ceremoniile de isp a�re , necesare restabiliri moiei dinre cer �i pamant. Aceasta teologie simplista lasa putin loc fap tulu i natural , c e se explica prin el insu�i. De atunc i . nimic nu este profn in se nsul propiu l cuvntUlui. Recolta este senul binecuvntii lui Dumnezeu, ntempeile , rodul mniei sle . Totul este mai mult sau mai putin sacru. Sunt percepible grade �i el e condue p aua la s n e tur ?i la morintele sin til o r . Loeurle saere s e orgze za dup a 0 veiabla top o grfie itica, a crei tipologie merita sa ne retina atenia. in centrul si s temu lu i se desfa�ora fevorea sau se d ez­ lntuie blasfeia, la pefeie poate do ni 0 nepa sre re­ melnica. i nt r- u n asemenea eadru, toate actiunile sunt rave. ir euintele nu sunt , iei ele . mi puin grave . Profanl nu mi este delo c 0 categorie a compotamen­ tli un. Toi credincio�i �iu ea desnl lor rebie sa se i mpl i n e asc a p e lumea c e al l t a , dupa ce vor fi dat so cote la despre aciuile lor �i despre cele mi munte gndri. De aceea . tot ceea ce pot face ei, �i chir concep e . prone n aciunea bna sau n p acat . Niic nu scapa acestei clasicui morale sumre. accesibila cu u�na ?i eic ac e . n mod incontestabil. Or, aceasta impre nu 0 acop era deloe pe cea c re r peite zolrea unui domeiu profan , in care actiunile nu ar avea niei 0 se mnii c atie moral a directa �i in c ar e r e gu li l e r i di fe ri te de cele impuse n la pate. Viaa mndna nu este inferena, ea este dawta p ac ali . Este. c u si;rna. inre sec­ torele de activitate unde a spune ee este drept nu ne de Biseica, n mateie de, transitere a nui ief, de exe mplu. ir acest lucu nu-i scute�te pe pini sa acioneze n ac est domeniu in confoitate cu justitia. Lip sa ei e ste tot 0 gre�ela sau un pacat. Imperaivele reigio ase se pot face simite aici ca �i n lta pte . 191

Pe scut, sensiblitatea medieval a lasa atM de pupn loc i�cat a ctiunil e iepi ciile , de la cele mi simp le la cele mi c omp lexe , pot rezulta dinr-o apreciere religioasa. Aceasta d i me n s i u ne este , in cat eva czri bine cnoscute, eidenta in mod cu totl specil.

profanului p ro p i u zis -

,

A. PACEA Radac ini le i de o l o gie i de pace merg foarte d e p rte

in

trecutul p o p o r el or brbre instlat e in Eropa Occiden­

tla. AtM de d ep ate pe cat perit te.tele sa paund e m in analiza puteii asupra vas llor �i a justiiei, acolo, n­ tr- un pl an secund , se proileaza 0 conceptie a ordinii socile care intemeiza c a 0 co n se cinta orgrea pacio Ducii �i regii au ca misiune sa aSigure o amenil o r cre foqneza p op orul lor pacea, adica 0 stare de concordie cre sa gara nte ze aparrea persoanelor �i a b u n u rilo r mezile de compromis, care pedepsesc infractiule, dau d e o p otriva satisfactie p artii lezate �i re stabilesc astfel pacea, punand capat inlantuiii de rzbunn re cip ro ce . i ntreaga o rga izare judiciara re drept scop sa imp u n a aceste ranzactii care pun cap at rzboaielor private . De aceea, a face dreptate insena a c on strange oameii sa triia sca in p ace Aceste principii dau na�tere nopunii de p a ce p ub li c a cuvnt de ordine l limbajului p o liti c c a roli ngi an Regele �i funcponarii sai au ca s arcina e s e n ti ala mentinerea sa pe ste tot , ' i n principal in favo re a celor c are s unt in c ap abli sa��i revendice reptule . ,

.

.

,

­

.

­

Cleicii c arolingieni tind sa-�i faca din aceasta ade­ ziun e la pacea p u b l i c a 0 in d ato ri r e moral a . La drept

vorbind, nu este d e c at un capitol sp e cil l unei trnsfor­ mn generle a obligaplor civle n i mperaive reliioase . in acest caz, raiuni p u tei c e litau in favoarea ac estei aSimilari . Era de neconc eput faptul c a dinre ei , unii cre�tii, sunt dizati p na la ceturi �i sange . Pacea pu­ blica merge a cu mult inintea c e l or mai eidente cerei ,

192

ale cre�ini s mlui . Nmeni nu se indoie�te ca ea poate i prelabilul constituirii unei comunitai rate�ti. Sub acest as p e ct , pacea publica p u t e a trece in mod l egitim dr ep t . ordinea dorita de Dunezeu pentru societatea i1�a�i. Printii �i Biserica se straduiesc sa mentina aceasta stare de concordie, folosind ijloacele din co mp ete nta lor. o paciic are generala e ste p entru c le ri c i semnu� unei citai raspndite in i nreg neml cre >in . Or, 0 co mu ­ nitate de b o te z ati . p u rt an d dej a , gratie acestei sinte taine , semnul mantuii, renuntand la ceturi �i agresi - · uni, traind poivit l egilor >i respect.nd pacea, este pin mare chir un p opo r de sfinti. De la pace la stare a d e indulgenta, Uml este sct �i pasul este repede facut. Inca de atunci, pacea e ste in acela�i timp l egea cila �i ordinea m.ntuiii . Regele �i clericii conduc popoul cre�­ tin catre sota sa, iata ve � ii d i , facandu-l sa raiasca pin c onsrnge re sau pll coninge re , cofom cu le gle cre guverneza pacea publica . · Ei stablesc astfel o rdi n e a dorita de Dumnezeu , gratie creia mantuirea ajunge la popor. Snciicarea este n p riml rand 0 acine a ieii publice ce culineza inr-o uniitate morla �i spi­ tula. Acest optiism, puin sumar, este in mod p rogre siv temp erat de descoperirea pacatului, a nereptatilor >i a opresiuilor. Legi s lati ei crolingiene ii revenea sa' transfome aceasta

inla teologie n reguli concrete , su s ceptibile sa ie aplicate de u nc ion i . Nici un tet nu este la acest capitol mi ex­ plicit decat C apitulrul general l Mssi

Dominici din 802 1 ,

Aceasta tiitere generla d e anchetatoi �i de reformatori

rebuie sa puna c ap at abuzuilor evidente. care up pacea

inre cre �ni . Unli fac sa prevaleze propia lor jusiie asup ra

bisericilor lui Dumnezeu , asupra sracilor, asupra vadu­ sct, ei uzupa dreptle n d eimentul ltora. ceea ce este foate exact genul de delict pe cre l repima proclmatia re gla .

velor, asupra mnolor �i asupra altar cre�i . Pe

1 Capitlare MssO1lgeneae. in MGH. Capit. . t.I, nO 33, p . 9 1 ? i i n mod specil § 1 .

193

Carol cel Mre i?i insrcineaza e pi s c opii . ab atii ?i laicii de

vza sa re stab il e asc a

dreptu' in cadrul unei misiui gene­ principi sunt expuse pe largo e reine acelor Missi s a prescrie fiecuia sa riia sca potrivit regulilor din ordo de cre apine �i de a i asfel cre dincio s p ro misiuii s le sau profe siuii sle. Datoriii acestui fapt. i ec re se .­ pute a bucura ecitabl de dreptl sau . Concluia se mpun e de la sin e , ca ?i c o nse c nta acestei reordonm: 'Toti s a ra­ iasca in bunatate �i pace perfecii" . Acest pasj din regla iecrei ordo, cre intemeiza rep tut ie cuia la p ac e a care este echivlentl c itatii meita sa ie subliat. inr-att mrcheza de bi ne etapele ideolo­ iei c rolngie ne Este ad evrat ca ab le eista. Victimele pri nciple le ace stora sunt bisericile , s rac ii , vaduvele ;;i minorii, adi ca aceia cre nu au nne penu a se apra ei in�i?i. Datori a regelui este de a veghea la protectia lor. acesta fiind singul ij Io c de a a;;eza pe iecre in drep tul sau. Este 0 obligai e sp e cil a care Ie incumba Mssi-lor. Aceasta atetie j ustiicaii pe care rege le ;;i uncionii sm 0 au pen­ tru biseici, sraci, vaduve ;;i i noi inroduce, pintre cre;;­ ii, 0 di s tinctie prin desenarea no nl a a celor care me­ rita ui sprijin sp eci l Ei s ii de sigur un o re c re risc in a vedea dreptul ;;i morJa de 0 p rte ;;i agresivit a te a ;;i in ­ j u stitia de alta . Ace ste temrci , oicat de fo ndate sunt i n fap t inro du c 0 �i sinc ie a crei fota morla se face smtiii rle . le c re i

­

,

.

·

.

.

.

,

apoi.

Mentinerea pacii publice rezuma obl i gatiile unui gu­ ven. Exercirea jusitiei nu re alt scop , folosirea rme­ lor �i represiunea nu au lte jusiici.

in traditia carolin­

giana, aceasta- datorie reine regl or Se adauga la aceasa .

o isiune speeiala de protecie fata de cei cre pot fi vic­ timele abuzurilor. Sistemul e ste coerent �i poate func­ tiona ca atare , atata vreme cat regii au sicienta putere penru a 0 face. Slbrea

autoitaii regle

nu aduce modi­

icrea sensibila a acestei ideologii politice . Misiunea lor este asiguraii de prinii teritoriali, cre exercita in locul lor puteile de comnda. Ei nu snt lipsiti de ijloace, cu to ate acestea nu snt un�i precum regi, iar actiunle lor 1 94

nu reu ? e s c sa s e i n s crie in c adrul unui plan divi n o Inteventiile lor par mai puin legitime ;;i i n consecinta criticabile. Atunci cnd puterea se bzeza pe senioriile castelane , c o nj ugarea exercitarii j Ustitie i cu folo sirea fo rte i ma£e dovede?te ca este vorba, inca 0 data, de 0

organzare destinata sa menlla pacea, l a scara unui ic di strict. C ontinuitate a ideologica e ste evidenta, chiar atunci cand nu mai e ste yorb a de a c e e a?i structura poiti ca. Permanenta aceluia;;i proiect in situatii atat de dfeite dezvluie profunzimea scopului. EI i?i pasreza

inreaga sa vloare , oicare ar i iolentele reale cre i subliaza necesitatea in acela;;i timp cu prec itate a 1 .

Organizarea p acii de catre l ai ci nehirotonisiti na?tea

critici , mai les acolo un d e incapacitatea puteii regale prca

iremediabila. Ideea

ca episcopii li abatii puteau sa

s e amestece nu avea niic ;;o cant. A;;ezai ponre mi­ le regatlui nca dn epoca carolingiana, ei aveau obi­

ceiul de a p articipa la adunarile ce se tine au in j urul

reglor ;;i l printlor ?i nu ignorau niic in problemele

cele mai pamante?ti. Unii dinre ei, titli i drepturlor

comitle , exercitau de fapt unctii cre ii aceau principlii raspunzatoi in mentinerea p acii . Conducatori ai u:ei

Biseici, ei erau mai interesati decat oricine in protejarea c1ericilor ?i a bunurlor Bisericii , imporiva o rie Mei vio­ lente ;;i a o ic Mei uzurpi . in fine, faptl ca episcopii au luat iitiaiva de pace in Auvergne ?i in Acvinia nu este . de mrre .

inca de la inceputurile ace stei mi ;;i , episcopii se straduiesc sa obtina concursul istocratiei in aceasta lupta impotriva brigandaj ului2 . egaturile de failie ?i apartenenta la a c e l a ? i mediu s o c i al faciliteaza aceste convergente . in 9 7 5 , la Concilil tinut la uy, epi s copl iu l contelui de Anj ou . poate conta pe ajutol contelui de Gevaudan, cumnatul sau, ca ?i pe acela l pintlor .

'

.

.

.

1 G. DUBY, a societe ae d et l€ seces [ 188J. 2 H . HOFFNN, Gottestiede nd rega Dei [704) . 195

episcoplui de Clermont, cre asista la aceasta adunare .

a Nrbonne , in 990, arhiepiscopul Ermengaud este in ­ conjurat de episcopii din provincia sa �i de pinii cei mai puteici i regiunii. a feritele concilii de pace tinute la POitiers , in primii treizeci de ani ai secolului l I le a , -

ducele de Acitania e ste totdeauna prezent . Pe s curt, episcopii c re iau initiativa ace stor adunari inteleg s a obtina, d e l a cei cre dispun i n mod rel d e putere, nga­ j amentele necesare pentru restabilirea pacii . In acest scop, ii solicita in primul rand pe printii teritoriali �i cea mi inalta tstocr.tie. C avalerii �i popol sunt convocai penu a-�i aiuce concrsl, penru a paicipa la jra­ minte �i la ceremonii . Chestiunea nu se rezolv. prin ei decal in lipsa celor mentionai ininte , ceea ce se intm­ pIa rr. Povestiile lui .Adhemr din Chabannes �i ale lui Ra­ dulus Glaber, ce cofrma aciunile diferitelor concilii, ne permit sa urmnm modul in cre se extinde p acea lui

Dumnezeu n Acitania, in nguedoc, in Burgundia �i in intreaga Frnta. Cronicl brgund prezinta, de stul de exact, cronologia, precum �i geografia acestor initiative , p ana la granitele regatului �i ale Imp eriului l . Efectiv, dupa aceasta prima adunare , din 9 7 5 , tinuta in j urul episcoplui de Puy. i�crea pre sa-�i

i aut punctul de

plecare n conciliile tinute in 989 �i 990, la Ch roux �i la Narb onne . Cuno a?te prime1e progrese in Acitania, in j uul anului 0 ie . Episcopii se reintInesc la imoges in 9 9 4 , in 1 000 �i 1 0 1 4 la Poitiers . In ace asta provinci e , eista 0 recrudescenta a actiitatii i n juul anului 1 03 0 ,

pll conciliile ce se tin la Bourges i n 1 03 1 , l a imoges in 1 028 �i 1 03 1 , la Poitiers in 1 036 . Prin Sudul Frantei ?i Valea Rhonului. unde apare inintea anului 0 ie, a?a cum 0 dovede?te conciliul inut la Anse , in 994, i?carea

1 G. DUBY, es ics et a paix de De, n I aid nea "soci­ etas cristiana" (705) . pp. 448-46 1 , reluat in G. DUBY, Hommes et s tcres du Moyen Age (699) , pp . 227-240. 196

abordeaza Burgundia, nde se devolti incepnd cu anii 1 020. Cucere�te , imediat, Frnta.

Pana spre mij locul secolului, concliile de pace se tin

aproape peste tot in regatul Frantei cu 0 predominre , totu�i , in Sud (sudul Frntei) . Dincolo de acest ijloc de secol , restabilirea pacii, care rm n e 0 preocupare con­ s�nta a episcopilor, las a locul , in mod progresiv, nolor griji. Treptat, reforma Bisericii dene problema eseniala. De atunci , institutiile de pace pierd din putere , tinnd seama de noul contet, mi putin favorabil nei colaborM sranse inre arlstocratie �i Biserica.

.

Conciliile de pace sunt adunM ale celor ml, laici �i ecleziastici, unde se delibereza in legatura cu masurile ee rebuie luate ?i eu regulile ee trebuie ediicate . Ele sunt

�i ceremonii, in care , in mij locul unei ml multimi, se arata relievele sintilor �i se fac j uraminte . C ele doua aspecte nu se pot disocia. I ntalnirt le la c are se inghe suie multimile au loc pe campiile din imediata apropiere a ora�elor, din ratiuni

materiale forte eidente . l;;a se . intampla la imoges, in

994. Adhemar din Chabnnes , prin care sunt cunoscute �faptele , critica din plin aceasta gloata de o ameni "in Monte

. . .

Gadii oco", din cre face un Montj oie , chir daca

este yorba de Montj ois 1 . \ceasta paricipre a populaiei este provocati de 0 epideie a nlului celor iiacrati. Un asemenea lagel este , desigur, rodul pacatelor popoului din Acvitia. Episcopii prescriu posturi �i ugaciui, pun sa ie purtati pana la Montj ovis racIa Sfntului Mil �i cer sa fie aduse, n acela�i loc , relicve de toate felrile .

Episcopii vad i n iolenta, rzboie , uzurpM � i tagada

justiiei cauza tuturor acestor nenorocii. De aceea Ii se pre necesar sa tina cu mMile laicilor 0 adunare de pace , penru ca popol sa nu pira in inregime. Reuii in concliu, rhiepiscopi de Bourges �i de Bordeaux, epis­ copii de Saintes, Clermont, e uy, Periguex, ngouleme

�i

1 Cf. M. un.

AUBRUN, L'ancien diocese de Limges [669] , 197

p. 202·

�i Limoges , ducele de Acvitnia �i seniorii cad de acord asupr- unui pact de pace �i de reptate. Specili�tii in drept vor pune capat certurilor care ii opun pe o ameni uii contra altora �i, de acum ininte, pacea �i pietenia ,vor rebui sa se ntinda asupra intregii Acitani . D aca se intampla ca cineva sa se fac a vinovat de 0 infractiune

dupa aceasta ordne regasita, el era exclus de la sfintele

taine ale Bisericii �i exclus din comunitatea de credin­ cio?i , pna ce va i dat deplina satisfactie episcopilor l . C e e a c e Adhe mar rap orteaza in legatura c u eveni­ mentele din 994 ranspare, mi mlt sau mi putin, dupa valorea proprie a iecrei surse, in alte oczii . Conclile de p ac e sunt aproape totde auna marcate de aratarea relicvelo r sfintilor. Unii urne, apar

in

dinre

ei, care nu au Hisat lte

povesrile hagiografice. Aceasta prezenta a

copilor p oate i un ape! la inteventia paronilor cele�i

pentru a obtine 0 inune . Acesta pre a i sensul acu­

mulii de reieve n 994. Poporul cere in bloc �i tuturor

ceea ce re obiceil de a cere sfintlor, recnd de la un

sanctuar la altul. C eremonia ne face deopotriva sa ne gndim la ordlii �i la presttle de juramant deasupra rac l e l o r . De atunci , aceasta mob ilizare a rama�ite l o r pamnte�ti ale sinIor r e rept scop a lua act d e proi­ siule acute �i de a Ie pecelui sub pedeapsa spejuului acuta in fata ceulut A upe pacea inseana a provoca represaliile sintilor care au prezidat Ia depunerea j ura­ intelor.

>

Nimeni nu ignora, in 994, ca relele de care sunt chinuii cre�tiii in de la pacatele lor. De aceea, ceremoniile intrepnse au un caracter penitenil foate eident. Pos­ turle prescrise de episcopi r ajunge pentru a' dovedi acest

lucu. Ei trebuie , prin rugaciuni, sa domoleasca mania cereasca �i sa obtina ca poporul sa ie eliberat de relele cre i provoaca spaima.

In asemenea imprejurt, morlismul crolingian pare,

1 L. DELISLE , No tices et extraits des manuscrits de la Biblotheqe nationae, t. 35, Pis , 1 896, pp. 24 1 -358.

198

mentl, fote apropiat, din moment ce episcopi, la fel ca ltidata, considenl cu cea mai m� �atene_�tot ce este de ordin public. Pacatele cele mai grave sunt c ele care au fost comise impotriva pacti, prin iolenta, rapre �i r­ pare l . A face penitenta nu inseamna pur �i simplu a implora cerul , mai inseamna �i a pune c ap at acestei

inlntui de nedreptii �i delicte. Fra resaurrea sii de concordie intre oameni, nu eista reconcliere cu Dum­ nezeu �i nici revenire la - ordinea normala a lumiL A se p u n e de a c o r d a s u p r a p r i n c i p i i l o r c a r e tie b u i e s a guvemeze pacea �i a promlga canoanele cre 0 organi­

zeza sunt, penu episcopi �i pentru printii, obligall ce decurg din peitenta generla.

Toi cei cre frecventea

0

adunre de pace t-ebuie sa-�i ierte reciproc ofensele �i sa se angaj eze ca respecta inviolabil principile cre orga­ nzea respectrea bunurlor �i a persoanelor. Un conci­ liu de pace este 0 ceremonie penitenila cre restabile�te ordinea publica prin consimtamant reciproc , in scopl de a -obtine reinnoirea binecuvntiilor diine intrerupte 0

ipa.

in

contetl foarte specil l nului 0 ie sau al anu­

lui 1 03 3 , acea#a intorcere la concordia publica �i la 0 lii�te aicla este relzrea, ca �i in epoca crolingina,

a unei stn de citate cre lasa sa se intrevada reliiil e cere?ti2 . De aceea, conciliile de pace c ap ata ade sea 0

saVOre puternic escatologica. A�a Ie percepe Radufus

Glaber, penu care, de altfel, ltemrea relelor cu eibe­ rrea este dej a imaginea insa�i a treceii din aceasta lume in cellti;

Slujbe solemne, predici, procesii, epunei de reieve, j uraminte publice snt tot atatea elemente emotionale care transforma aceste adunn in ceremonii in cre se 1 Este important sa subiem menionrea �i a ltor pacate in actele conclilor, povesi �i preici. 2 Px et amica q uies in reg no aquitanico den iceps per­ maneret . . . . seie DHER DE CBNNES . Sermon por a deeme tranlation de saint Marta. n PL. 1 4 1 c 1 1 7.

1 99

exprima 0 c o n ;;tiinta c o l e ctiva , prin g e s turi ;;i p r i n

·strigate . Forta inerenta oricarei adunari numero a s e , entuziasmul care se degaj a de

ici ;;i

ceritudinea de 'drep­

tate p o t inspira initiative dintre cele mai indraznete .

Astfe l , arhiepiscopul Aimon de Bourge s tran sforma in

trupe de pace ansamblul acelora care au acut juramant sa respecte p ace a. Cu ei angaj eaza operatiuni militre

impotriva recalcirantilor pana la dezastrul inal 1 . Re s ­

tcile pe cre Ie provo ac a 0 atitudine atat de intempes­ tiva se mai pot inspira totu;;i din vechea teorie a ordines.

Cu siguranta ca nu este convenabil ca episcopii , clugti

�i lgul sa se amestece n aciule de razboi. Lumea r fi intoarsa de-a-ndoaselea2 . Canoanele c onciliilor �i institutii le create cu aceasta o c zie se sraduiesc sa orgnizeze pacea, cel putn cu titlu prtil. inca de la Conciliul de la Chrrox, mle prin­ -cipii le aciunii sunt oprite. Episcopii inteleg sa-i eschi­ veze pe c1erici �i sa susraga bunule Biseicii de la orice actiune agresiva3 Ei ii ameninta cu natema pe cei cre .

fura obiecte de cult �i love s c preotii ;;i diaconii ce nu pota me . Aceste dispozitii deriva din legislatia crolin­

gi na �i sunt 0 versiune clericla a protectiei pe care 0 a c o rd a regele clericilor �i bisericilor. Taranii ;;i ceillti

s araci b e neiciaza d e o p o triva de aceasta ap arare din

moment ce conciliul se sraduie�te sa descraj eze urtul de vite .

�i

in acest domeniu episcopii nu fac deeM sa-l

urmeze p e regele c aroli ngi an

,

protectorul in special al

1 G. DEVAILLY, e Bery [ 1 85] , p . 1 42 �i n. 2 DLB ERON DE AON face descrierea parodica a unei

bai. conra sarzilor, angajata de Odillon �i lugii de la Cluny, Poeme au roi Robert, ed. C. Carozzi , Paris, 1 9 79 , p . XX si m. 3 in l egatura

cu instituile de pace n diferite regiuni, a se vedea icolele lui R. BONNAUD-DEE, es institutions de pax en Aquiaine au € siece, n a Pax [ 7 1 2) , p. 4 1 5 �i m. ; a pax d'Amiens et de Corbe au € sieee, n Revue du Nord, 1 956, p. 1 67 �i un. ; a pax en Flandre pendant la pre­ miere c ro isade, in R e v ue d u No rd , 1 9 5 7 , p . 1 4 7 _ �i urm . ; Fondement des institutons de pax au € seele, in Melages Halphen, Paris, 1 950, p. 19 �i un. 200

vaduvelor, orfnilor �i l oricrei persoane care nu este in stare sa se apere singura. Totu�i, este deosebit de remr­ cabl faptul ca, la Conciliul de la Chrroux au fo st asi­ milati in intregime s aracii �i taranii . Cei c are candva aveau nevoie de ajutorul regelui, pentru a-�i face respec­ tate dreptuile , formau 0 categorie destul de vaga, ra contur social specific , deorece saracii �i ofanii apreau ca abandonati �i nimic mai mult. Ei sunt inlocuiti eu tranii in momentul in care , in schemele de orgnizre socila, ace�tia din

ma

formeaza un ordin apte , dis­

tinct de clerici �i de specili�ii in lupte . a Chrrox, nu mi este vorba de grantarea pozitiei personelor Iovite de

nenorocire , ci de protectia celor doua ordine , c are nu

poata rme, impoiva ac-ulor acelora care dispun de

puterea militara . Reorganizarea societatii da 0 s emni­

i c atie c u totul diferita unei dispozitii i n s p irate de 0 legislaie veche .

Snctiunle cre trebuie luate impotriva conravenien­ tilor sunt spirituale. Episcopii lanseza anatema impo­ iva acelora cre lezeza pacea. Sco�i din Biserica, sunt sortiti uriseniei . De atunci, populatia pre scindata in doua gupui: de 0 prte cei pa�nici, care pin 'jramnt sau prin situatia sociala respecta pactul de p ace, �i de cellta pte , fortele turblente . Unii i�i pot obne mn­ turea, ceillti sunt exclu�i de la aceasta. a "Conciil de la imoges , din 1 03 1 , episcopul Jordn tragea conclzi­ le, spunand in numele episcopilor:

Ii

excomunicm din

dioceza de Limoges pe cavalerii cre nu vor sau cre nu au vut sa jre

pace

�i dreptate episcoplui lor, a�a cum

le-a cerut acesta. Blestemai fie ei �i cei care i ajuta in

rau ; blestemati sa Ie ie caii �i armele lor . . . " l Pe scurt ,

ruperea pacii este totdeauna pacatl capitl, ir destinul \

religios al iecuia pre legat acum de locl pe cre il ocupa in societate . Sracii, adica tranii �i toti .ceia cre nu poarta arme , se gasesc fara obstacole in fata man­ tuirii. Cavlerii nu trebuie sa uzeze de rmele lor, decat Ia 1

NSI , Cocilia, X, 530.

20 1

�o matia unui suveran legitim . in alte cazuri . ei sunt atatatoiJa tulburi. Pentru mi multa sigurnta. epis­ copii Ie cer jrainte cre Ie restrang folosirea rnelor. frisenia este la capatul vitejiei. ObIigatiilor de pace Yin sa i se adauge cele ale ris i­ tiuluf lUi Dumneze u . Este 0 suspendare temporara a oicrei aciviii rzboiice. un fel de absnenta impusa cavalerlor pentru cre acinle de rzboi sunt 0 placere ce da na?tere pacatlui. ristitiul lui Dunnezeu nu este o altenativa la pace, ci complementra ei. iind scopul ei. . Este un mod inca ?i 11i radical de a sugruma impuI­ sule agresive. inca din anii 1 02 3 - 1 02 5 . j uramintele de pace bur­ gunde etind beneficiul aprti dobandite prin consim­ timant mutual la cavleii cre r re nu nta voluntar Ia rne n ipul peloadei de post. Nimei nu ar treb ui si�i atace din moment ce ei cilaresc fr: mijloace de a se apra. in Catloia, aPre penu pima ora tenenl de ristitiu. in actele unui conciliu tinut la Toulouges n 1 0 2 7 , ?i cunoscut printr.o notiti a cartularului de la Eine . Toate aetivitatile razboinice trebuiau si inceteze duinica. �i in acest cz, ' iegislaia carolngiana nu este prea depte. Sn�ficrea zilei de duinica era 0 datoie. iar muncile sele erau interise in acea i. Rzboiul pi­ vat antrena 0 reprobre identiea. Idele care conduc la aceasi pima interdicie sunt redactate la Concliul de la rIes din 1 037- 1 04 1 . Se intelege ca de miercuri seara pana luni dimineata pacea trebuie sa donne asca intre cre?tini . prieteni sau dU?mani . vecini sau straini . in memoia clvarului. a moii ?i a reinvierii lui Cistos . , Aceste interdictii sunt aproundate de la un conciliu la ltl. a Narbonne. in 1 0 54, episcopii proclna "ca nici un cre?il nu omora un lt cre?in. penru ea cine omoa­ ra un cre?tin r insena sa impra?tie. ra indoiall. sn­ gele li Cistos" 1 . De la epoca croingiana la cea a conciilor cre preced 1 H. HOFFNN.

qtesiiede nd regu Dei [704) , 202

p. 95.

indeaproape reforma Bisericii . me ditatia asupra pacii . continuata de cleici. limiteaza folosirea melor numi la czurile legiime �i absolut necesare. Este yorba, eel puin

in , acest stadiu al reiectiei, de elaborarea unei etici de lupta. mai cunind decat 0 culpabilizare a actM.tatilor

aresive in beneiciul Bisericii �i al tranilor. A trD ca un cavaler nu inseamna a se dedica unei aciitii profne �i aproape sportive , a�a cum s - a s cris ade s e a . ci e ste , ,

tinnd seama de ordinele concUiilor, de excomnicn �i de dispozitile cre apar in cile peniteniale, a se con­ iunta din ce in ce mai mult cu interdictiile religioase cre au trnsfo at progresiv acl de bo i n cma impoi­

va ii ·cistos

insu�i. Nu scapa acestei

suspiciui luptele

'duse ca mre a ac iunii unui suveran legiim. Cine a ucis un cre�in. cu aceasta ocazie', rebuie sa ie supus

unei penitente 1 • Este cat se poate de eident ca agresii­ tatea a cautat orice alt canal, binecuvnt,t. pe cat posibil,

de Dunezeu.

B.

PEEINL SI . CRUCDA Practica religioasa foarte raspandita �i depa�ind cu

mlt granitele cre�tinismului. peIerinajul era cunoscut �i

practicat in antichitatea p agana �i la evrei2 • in acest domeniu , O ccid entul medieval e ste un mo �tenitor . nu ara a aduce . unei institutii amt de traditionle. cateva tu�e de originalitate . Vocabull lain clasic cuno�tea cuvntul pergns

�i Ii dadea doua sensuri. Este Yorba, in primul rand, de

un perein, adica un strm sau un elat, care trDe�te departe de ai SD pentru indiferent ce motive �i cauia 1 Cf. de exemplu BNUS AURUS. Ep. ad Heribadn Atissdore, in PL, 1 1 0 c 47 1 -472 in legatra eu eei cre au ueis pe eampl de lupa de la Fontenoy. in impul rzboi,ui ee10r trei frai. 2 C . SPICg ; Ve creenne et pereginaon seon e NOaU Testent. Pis. 1 972 .

i

(

203

Iegea Ii d a un statuto Este apoi n pelein in sensul actul ll termenuIui, adica un cuator ce se duce Ia un snctuar din devo tiun e Cre �tinismul accepta termenul , cu c ele doua fone ale ratacii pe cre Ie desenea. A i in aceaste lume un strlin este 0 tema spitula cre poata sa se revendice de Ia exempil lui Avram �i de la 0 inraga traditie cre i�i gase�te inspratia in Vechiul �i Noul Testament. Abandonarea bunulor � i a famil�ei inseana renuntrea la Iume, in plus, prasirea pariei penu a ri in el este fona cea mi completa a pri­ vatfunii. Un asemenea proiect de viata re, in mod ei­ dent, ceva monastic . Se deosebe�te de acesta prin dis­ paritia oridirei obligatii de a i sedentar �i a oricarei referii la autoitatea unui abate. Un ere it ere ?i�r sta­ bli un doieiu preer, depte d e i li , se deosebe�te greu de n elt penu Dumnezeu. Deradacinrea rece drept 0 foma a ascezei I . Sfntul leronim, la lerusalim, lustreza in mod convingator aceasta atitudine. Ea este destul de frecventa in Biseica sraveche. Clugni pleaca in· peleinaj , se duc �i n, . se elea 0 vreme. Deapro­ bnd contnuu able, literatura monasica insista mi pun asupra prezentei pemnente in locl unde se face profe siune de eredinta, deeM 0 face Regula Sfantului Benedict, mi ziu2 . De aceea, opera misionra a cuugnlor rlndezi pe c ontinent, in timpul Evului Mediu timpuriu, pare , in luna acestor ntecedente. ca un eil penru Dunezeu �i ca legerea unei noi paiL Intemeierea nolor c�ne de iata monasica te mi putin scopl evanghelii, decat crerea, in lte ptt, a nui cau de iaa cofor­ na cu profesiunea. Intenia isionra este, dimpotriva, .

1 A. GUILAMOT, e depaysement come fone d'scese das e monchsme ncien, Ecole pratique des Hautes Etudes, e secion Sciences reigieuses, in Annare 1 968- 1 969, p. 3 1 ?i m.

2 H. [72 1 1 .

VON CPENAUSEN ,

De

204

skeische Heatosgkeit

cu totl eidenti la Willibrord �i mai ales la Bonfaciu 1 . Acest exemplu este urmat de caIugarii carolingieni , in ciuda adoptarii generle a Regua Santului Benedict . Asfel, Sfntul Anskr era cuugar la Corbie , inainte de a pleca sa evanghelzeze Scandinavia, unde a �i murit in

865 , ir biogrl sau considera necesr sa justice aceas­ ta detumre de la pincipiul stabilitatii. Aceasta asceza

pin dezradacinare este bine atestaii, din secolul l X-lea pna in secoll al II-lea, de numeroase ieti de sfni. Cu cre�terea evanghelismli, aceasta raiicre se transfoma in tumee de predicre n miera apostolilor. ·

Pelenjul nedeit, ca el sau ca pros ci ere re, deo­ ,

poiva, un cracter de ispa?ire . Aceasti practica ap re 0 data cu sistemul de peitenta ifata, nascut in cre�ti­ natale insulre . Ea este cunoscuii in ptea de Occident parcursa de misio narii irland ezi ?i a n g l o s x on i Un -

.

pelerinaj ra desinaie precisa este impus celor cre au cois nelegiuii deosebit de rave, a�a cum este un omor.

Ace asta pedeap s a e ste aplic ata in special clericilor �i calugarilor c arora , p otrivit traditiei B lseri c ii

,

nu Ii se

impune peitenta publica. Acest peleinaj peitenial este

cel l ciinil or cre cuatoresc pe j umatate gOi ?i n­

crcai de iare ?i care pota cu ei 0 scisore a auto­

ritatilor religi oase prin c are Ii se aslgura gzdu ir e a ?i

rana acolo unde se la. Un cnon l peniteni'llui lui

Pseudo-Egbet, din crsul pimei j umaiii a s ecollui l

IX- l e a , m e n ti o n e az a p e ntru p r i m a d a t a R o m a c a

destinate a acestor cotegii. Pin descoperea a nume­

roase relicve , pe intreg parcrsul s ecolului l I-lea, se precizeza iinerrele . iar p el ei naj ul ispa?itor frecven­ tea acelea?i sncture ca pelenaj ele de devotune2.

tcii pot debporiva sa se supuna aceleia�i ispa?i. daca sunt inovat de crime fote grave . Se cunosc mai 1 G. CONTBE, Mose et ege u Moyn Age, n H, 1977, p. 3 �i nn. ; J. ECERCQ, Mocse et nn du e u ! sce, n Sa Mos, 1 96 1 , III, p. 33 �i m. 2 C. VGEL, e ege enet n Peggg ieoi si [7 13] , pp. 39-92.

205

ale s c azurile exemplare ale p ersonaj elor din cea mai inalta ristocratie, penru care pelerinajul este 0 opera de rasGumparre . In prima jumatate a secolului l I -lea, ducele de Normandia, Robert Magniicul, pleaca la Ieru­ slim, ca penitenta pentru otrarea rateli sau, ichard l III-lea. Folque Nerra,' conte de Anjou, care, poate, pen­ tru 0 vreme, a fost tovra?ul sau in ' aceasta cuatoie, a ajuns ici de dowl oi, daca nu de rei, penu a se craia de nelegiuile coise 1 • Multi alii, de rhg mi pu,n ilus­ tru, rebuie sa faca la feI. a acest nivel de putere sociala este posibila o alta forma de penitenta? Putem, eident, avea dubii in legatra cu acest lucu, penru ca nu vedem cum r putea Biseica sa constrrrga personaj e de aceasta imporna sa fac, gesturi care le-r repugna fote mult. in afara czurilor in care regii r accepta sa ajunga la aceste acte extreme. o ispa?ire de acest fel arunca pe rumui 0 mul,me de oameni nu pre a stimaii, clerici sau laici . Cainta crimi­ nlilor poate ft iluzorie sau treditore, ir pericolele la care i expun pe ceilali pelerini sunt sigre. Conciliile se' preocupa foarte devreme de, limitarea acestor plecri ?i se straduiesc sa Ie interzica. Admonio genealis sugereza ca mi buna peitenta se face acasa, decit pe drumui2• Aceste interdicii, reinnoite prra dupa n l 0 ie , nu au nici un rezultat, inr-atit -este de cofoma inspira,a cu mentita!e epo ci e ixea deile , ir ista pelena­ jelor penitenile este bne cnoscua n secoll l III-lea. Aceasta clientela dubio as a nu este din fericire singura care ajunge la maiIe sncture. A ajunge, din devot,une , la locurile acute celebre de iata lui Christos ?i a sintilor sau , ?i mai bine , acolo unde ace?tia au murit ?i au fost ingropati , inseamna a pleca in peleinaj in' sensul cel mai exact. Cuatoria in conditii materiale precare , riscurile drumului, efortul facut �i p ericolele intalnite permit pelerinului sa acu.

1 Cronqes des comtes d'Ayou et des segners d'Aboise, e d . L. Hlphen �i R. Pouprdin. Pts. 1 9 1 3 , pp. 50-54. 2 Admonitio genealis. in MGH. Capit. , t. I, p. 60 c 79 .

\

206

muleze tot atata meit, cat ?i prin cea m,i stica ascea. roresul moral ?i ferorea reliioasa cre rezulta de ici pot i d.?tigul e sential al acestei actiuni. Este cert ca acest caracter diicH ?i penibil al acestor actiuni � on­ ribuie la prestigiul lor1 • Nu oice cuatoie care un sanctuar este n pelerinaj , c i dor cea care este acuta din devotiune . 0 asemenea stare de · spit presupune 0 valorizar� a locilor de zi­ tat, care presupune, indiscutabl, mi mult deit curiozi­ tatea sau interesl ?tinfic . Peleii din devo.une nU-?i parasesc casa ?i famia lor penru a cuatorl sau penu a aprounda 0 asceza, pe care le-ar pute� cauta altfel. Du­ ml lor re un scop , ?i ei ?iu ceea ce cauta, chiar daca formularea sperantelor inretinute se schiteza ra pri­ cepere in texte . Ei nu a?teapta acelea?i favoruri de la toate sancturele2. a Ierusalim, la Roma, la Santiago de Compostela ?i in lte pii, nu eista imic ce un cre?tin nu ar 'putea sa gaseasca in biserica din prohia sa. Sflta Scriptura este aceea?i peste tot, oricare r i com�ntarile pe care Ie fae preotii la ea, ir sintele tine sunt uiversale. Nu eisa Uci diferenta cre da fota de arac.e a acestor ora?e, ea rebuie cautata neaprat n alta pte, in relitate sau in . itologie. care creea geograia sacra. La Ierusalim, pelerinii iziteaza gradina de maslini, Santul Mormlt, Bazilica Reinieii ?i multe lte loci care intesc de viaa , pamlteasca a lui Christos . Inte­ resul istoic este cet, dar este insicient penu a .pomi la dum ii de pelerini. A-I urm.ri pas cu pas pe Donl pe pamantul pe care picioarele sale. I-au calcat e ste 0 moivatie profunda care aduna laolalta, intr-un singur 1 E. -R NDE, Eements d'1e enqete sr es conditions de depacement du peein ax e et � seces, in Pel1egggi. [7 1 31 . pp . 97- 11 1 . 2 E. -R BNDE,

'

Ad lmna, e pe1en medeval au tee de sa dearche, de Meges R. Croze, Poiiers, 1966 , pp. 28329 1 ; reipit in E . -R. BNDE, Spitualite et vie liteaire de . l'Occident .e -e s. onra, 1974.

207

s cop , p elei nj l �i iitrea lui C hi s to s . Nu se p o ate fr­

na

di a c e a st a tema este prepo nderent a ,

inr-at saracul

�i p e l e inul snt, pin ei in � i �i �i ra refeire la Pamntl

' S fnt , re pre zeniri ale lui Christo s . De lfel. evanghelis­

mul , ca un c o mp o ame nt spritul, nu se impune deit

lent �i eista, probabil , un nacronism ce rebuie obser­

vat in pelerinaj ele facute pna in se c olu l

l

II-lea,

Ora� sfnt, Ierusiml apre ca un l o c de binecuvn­

ti, unde gratia lui Dumnezeu se manfesta mai din plin. Se poate ajunge ici pentu a se bucura de aceasta buna­ vointa s pec i ala . C olina smta, pamantul e st e aici mai apro ap e de cer. Sunt populate d ej a aici p i e te l e di n fata Ierusalimului cere s c , tocmai in a�teptarea sf�r�itului

lu mi i . Foarte de timpuriu . speculatiile in l e g a tu ra cu

revenrea lui Chistos �i sfr�itul luii se icleii in

j urul o ra � ul u i s �ant .

Rolul s au in cartea

Ap o c alip se i i1

deseneaii pentru aceasta isiune, de intermedir �i de

loc de re c ere , Se �tie. desigur. ca -reinjerea din mop va

inc ep e in Vlea lui Iosfat. unde Christos i �i va tine tri­

b unalul sau . Pe scurt, cei care in sa se roage la I e ru ­ sali m pro i t a de a c e a s t a apropiere a cerului . cei care

raman 0 vreme pot a�tepta aici sfr�itul lumii . intr-un

cau sp e cil sancticnt, iar cei care i�i gasesc aici mor­ mantul vor fi pri mii treziti de trompetele ing e ru luL Pe scurt, pelerinajul la Ierusim, mai ales atunci cnd eisa

vo inta de a rmane ici, este 0 c aure a mntuirii pe cile

cele mi repte . Ptea cuveita imagnulu i , in aceasta

v lo rizar� r e l i gio asa a o r a�u lu i siint , este i m e n s a . Ne

putem p u n e i trebri in l e g tu r a cu p e r s i st en t a unor a se m e ne a sentimente, imediat ce m o rli s mu l �i spitul

mi poziiv incep sa prevleze . a Roma, pelerinii

ziteii, in fara de alte locri �i

mo nume nte , morintele ap o stolil or Peu �i PaveL Pin ac es t ge s t , ei i � i re firma ata � am e n tul fata de Biserica.

D evotiun e a de c r e fac dovada in l e gatu ra cu Pe t ru 0

ma�ul sau: 'p ap a . Se �tie ca fevoarea p ele ­ a c onibuit intr-un mod ins e n:t la audienta p ap alitaii n Gennia, in epoca evngheliiii .

transfera la

rinlor nglo-sxoi

208

"

Incidenta unbr asemenea sentimente . in timpul intregii perioade cre trie�te lentl progres o apoi itmrea pi­ matului ponical. nu sunt negijabile . Scaunl apostoic capata. ca umare. un prestigiu indiscutabil. Ajungand la Roma. peleriii pot deopoiva sa faca 0 vizita succesou­ lui lui Peu sau canceliei sale . Nimei nu ignora ca el a priit puterea de a lega �i a dezlega. De aceea. czurile cele mai grave pot gasi aici 0 solutie . Peleinaj eclezial. Roma este toto d ata un pelerinaj penitential . unde se poate gasi iertarea cea mi profunda . . a Santiago de Comp?stela �i in to ate sancturele ce se revendica de la patronjul unui sfnt. peleiii ajung cel mai adesea la un mormant l • i n aceste c �uri . id el e adise n mod obi�uit despre cbrpule sinte sunt cele care fondeza supraevlurea locrilor. 0 foqa sacra se. ata� eaza de iana�itele personaj elor intrate in gloria celesta �i se mfesta acolo unde se ia corpile lor. m speCial prin iracole. Pelerini ajung in aceste sanctuare pentru a obtine. spre binele lor. 0 aprindere a puterii cere�ti ascunsa in aceste oseinte . a capatul unei cIa­ tori. ei se straduiesc sa atinga relicvele. sa stea pe mor­ mant sau chiar sa se lungeasca �i sa doarma in apro ­ pierea lui. lii. cre I-au invocat pe sfnt n ugacinle lor �i care au fost ascultati. ajung la sncur pentru a face un jramnt �i penu a aduce 0 ofrnda simbolica. Peleriii Ie cer in principl sinlor iracole . Puterea lor taumaturgica este cea care Ie c�eeaza reputaia. in acest domeniu. indecatbrii i�i iau partea cea mai buna. Pro­ tej area recoltelor. pericolul marti . obiectele pierdute �i

. 1 A. DUPRONT. Pelerinage et liex sacres. in Melages F. Bade. t. II . Pis . Tolouse . 1 973. pp. 1 89-206. Peleinajele la sanctuarele consacrate ingelor scot in eidenti alte probleme. cea de la Monte Grgano. ca ?1 cea de la Monte San-ichele; A. PETRUCCI . Aspetti del culto e del pellegringw di S. Michele Arcagelo sul monte Gargano. in PeUegrinaggi [ 7 1 3 ) , pp. 1 451 80. '?i E. -R. DE. es peleinges au Mont-Saint-Mchel pendant e Moyen Age. n Milenaire monas qe [39 1 ) . t. III. pp. 237-250; reiptt in E. -R. BNDE. SpUalie et ve litteaire de l'Occident. e - e siece. Londra. 1 9 74. 209

cteva subiecte mai recato� inspra deoporiva cerertle .?i mltule. AIi pelertni I-au invocat pe sfnt de departe, numai prtn cuvnt, nu indzim sa spunem ca pin ugaciune . Au obtinut de la acesta binefacele a?teptate ?i ajung la momant a 0 indeplire a unw legamnt . acut cu acea ocazie . Atitudinea lor pare mai eliberata de conceptii1e elementare le sacrlui, din moment ce puterea celesta se manife sta ara sa fie necesar s a ii prezent izic langa rama?itele unui sfant. ocule �i-au pierdut in impor­ tanta �i din aceasta supraevaluare ce justiica dumul. Conceptiile sunt mai putin matert:e . Cu toate acestea, invocrea sfantului contine legmantul de a face pelerina­ jul, ir racolul apre ca 0 simpla anticipare a ceea ce obin credineiolii la mormant. Cuvntul loeuielte gestul sau popasul in snctuar. Penu a i in mod rel 0 spiri­ tualre, r trebui ea acea chemre n jutor a sfantlui sa fie 0 rugaciune li nu un sigat disperat, precum ges­ tule acute deasupra unui )ormnt, penu a decln�a prin fota ntevenia celesta. Este cat se poate de evident ca n acest domeniu se intInesc toate atitudil�, de la folcIoul eel mai elementar pana la ugaciunea cea mai sincera. Clegele de racole. in ceea ce au repeitiv. ne dau numeroase mosre de smerenie a pelerinilor. Aceasta literatura adesea nu este emfatica. ?i se refera la medile umane cele mai lrgi li. in aeeasta cauza, vehiculeaza multe iformatii despre toate aspectele concrete le pele­ rnjelor �i ale cultului sintilorl . A face un pelerinaj inseana. bineinteles. a pleca in clatoie. ie ca scopul este deiit. ie ca nu. ie ca el con­ duce spre 0 tara indepartata. fie in apropiere . Es te 0 actiune elementara. asemanitoare. din punct de vedere

1 Cf. , de e x . , R. FOREVI LLE , Les miracula S. Thomae Cntiess, . in Actes du XCI� Cogres natonal des Socetes s avantes , Nantes , 1 9 7 2 . Section de philologie et d'Histoire j us q u ' e n 1 6 1 0 , Pari s , 1 9 7 9 , p p . 443 - 4 6 8 . Reluat in R . FOREILLE , Thomas Becket dans la traditio n his torique e t ggaphqe, . ondra. 1 98 1 . 210

material, celei a negutatorlor. De ltfel, nu fac ei adesea cuatoria impreuna? Nu eista pelerinj , in sensul exact al termenuIui, decM daca acel credincios i�i manifesta intenia de a cuatori din eviaie �i daca indepline�te n anuit numar de ritului. Pelerinul prime�te de Ia preo­ tul din prohia sa, dupa binecuvantare, toiagl ?i raista. Aceasta inmanare a insemnelor distinctive se face in cur­ suI unei ceremonii in care pelerinii s-au spovedit, au priit 0 penitent� ?i au ascultat 0 slujba rosita pentu ei . Este prev.zut pentru aceste imprejurl 0 veritabila liturghie, cu intonarea de psalmi, cuvantl. �i diverse invocatii . .. ualul de�cri� .lu ap�e ininte de mijIocul secolului l I-lea. eu toate acestea, este atat de coer�nt �i atat de omogen, mcat eista puteruce motive pentu a-I considera nascut dintr-o traditie dej a bine fixata �i care ar putea sa rce pna in epoca crolingiana1. Graie acestei consacrri pe cre le-o confereau bine­ cuvantrile prevute de ritul, pelerinii consituie, inca din epoca crolingiana, un ordo specific, recunoscut de canoanele concililor �i de capitlaii. TOiagul �i tra!sta, cre sunt insemnele sle , sunt suiciene penru a dovedi clitatea acelora care Ie poata. re sunt czurle in care pare necesara 0 scrisoare testimoniala a episcopului sau a preotului. Pelerinl este recunoscut dupa hinele sale, iar imaginea sa e ste familiara in intreaga Europa. 0 asemenea actiune nu se poate sa nu cunoasca �i cateva abuzuri. Este destul de u�or pentru cuatoi, negutatori sau, chiar �i mai rau, hot sa se deghizeze in peleini �i sa profite , astfel , de proteetile care sunt doqndite pentu cei cre se a�tern la drum spre sanctuare . Inca . din epoca carolingiana, 0 legislatie aSigura pro­ tectia pelerinului lat pe um �i aprarea easei sale, pe timpul absentei aeestuia. TextJe jidice, din cre se pot 1 F. GRIS SON, A propos des pelerins et de leur condi­ tio n juridique, in Etudes d ' histJ ire du droit canonique [ 1 1 3\ . p p . 1 1 6 5- 1 1 8 9 .

face ample culegert, fae cunoscute dispozile normative. racica de zi

cu i a fost eu ceitudine sensibil dfetti,

daei este si dam crezre povestmlor �i chir Iuerti e

gude du peerin de Saint-Jacquesl.

Tou �i este destul de

diieil si avansam 0 opinie solid f ondat i, din cauza

neputintei de a face e e l mai mic d econt. Pelerinii se deplaseii cel mi adesea in guput, insoii de neguti­ tot �i de onei inmai. Pe nuite ronsoane ale unui iine- , eista in mod eident precauii speciale. iscutle

pe Care Ie lasi si se inrevadi aceste dispoziii nu i-au

d e s cu r aj at p e cilitorH care se indreapti in n u m ir erescand eatre difeltele sanctuare. Atunci cand docu­ mentele ne perit si sesiim iaa concreta, 0 anuita orgnzre este in mod eident in fun eine . Eista iine­ rare bine st abilite �i jalonate. ora�e etape, locuri de

refugiu. aziluri in care poti gisi gzduir e ? i in grij ir e2.

Aventura este circumscisi. De lfel. clatoile insele nu

compotau ele rele petcole? C api t ula r iile c a r ol i ngiene a c or di p ro t e c tia r egal i peleri nilo r. in acela�i timp ?i cuitorllor, �i striinilor3. Conciliile locale i ndeani pe cre�i si-i ptmeasci Ia ei4. Ace as ta stare de s pit se regise�te in Iegishiia de pace a epoci cre mezi, apoi in opera e anoni?1or . Papii �i regi Ie iau aparrea. atunci cnd se face si mtita

nevoia.

Aeeasta proteeie se mafestl pn dispoziii cat se poate

de severe. Violentele, ale cror vieme pot i peleinii, sunt

1 J. IELLD, e-guide du pelen de Saint-Jacques-de­ Compostele, Macon, 1969. 2 F. RISSON, es hOtes et l'hebergement des eragers al Moyen Age, queques soions de droit· copare. in Etudes d'histoire de drot prlve ofertesa P. Petot. Pts. 1959, pp. 199-

222.

3 De exemplu capitulaul general al Missi-lor din 802, in MGH. Capi. t. I. p. 94. 4 De exemplu conclil bavrz din 740-750. n MGH, concH. aei rol., t. I. p. 53. 212

repimate cu 0 aspime cres cuta. Un c apitlr llui Pepin de Itia pedepse�te uciderea unui pelein adaugnd l a acza­ tia de omucidere 0 men d a de 60 sous In p r oitul reg elu i egea bavarezilor ridica la dublul txei obi�nuite reparatia datorata unui c ltor atacat 1. Ac easta agravare a pedepselor pentru cine fura, ataca, sau ucide n pelerin se regase�te In numeroase surse ?i, in specil, in dreptul sp nio l din se­ colele lI-lea ?i al II-lea. Cele mi inlte autoitai cile ?i religioase se straduiesc, de asemenea, sa protejeze peleii de resti abuive ?i de cofiscri arbirare. Pedep sel or pre­ vzute de legi in sa Ii se ad auge ncepnd dn s�colul al I­ lea, snciuni ecleziasice. Grigore l II-lea love?te cu exco­ muni c a r e a pe cei care Indr a z n e s c sa' ar e s te z e s a u sa sechestreze un pelerin sau un cleric. Pimul ConcHiu de la aterno , din 1123, rennoie � te aceste dispoziu2. In sfr?it. ,

.

,

'

pelenii, se bucura de ici

avanaje,

a�a cum sunt scutrea

de impozite �i de taxe de trecere. Statute Ie locale com­

pleteaza ac este reguli generle, prin fxrea cO.ditiilor de gazd uire a strai ni lor �i peler i n i lor pentru a-I pr o teja de pretule abuive, de soicile noportune, de in?elaciuni in legatura cu schimbul sau cu masle ?ireutaile. In absenta pelerinului, se impunea sa ie protejate bunu­ rile sle de lacomia pe cre 0 puteau si. Cei cre lasa in uma ilterese considerabile pot cere ca patimoiul lor sa treaca sub aprrea apo stolica pinr-'o bula specila. Chir ra aceasa fomitate. in nuite czuri. aceasa protecie pare asiguraa. a rndul sau. dreptul cutumir prevede 0 suspendre a aciulor de jusiie ?i 0 p relungire a teme­ nelot, atat timp cat cel interesat este in pelernaj. Acest ragz aSigura celui absent mentinerea statu quo-ului. Unele cutume. ca aceea din Nomndia. considera ul de a idica incapacitatea juri di c a a femeii casatorite, atata timp cat sotul sau este n fra pronciei. din ratiui de pieate sau cir penu interese. De atunci, aprrea bunilor poate i asiguraa in jusiie de soia peleinlui nsambll acestor precauu juridice, cele le cn'nelor. le legi i ?i ale dreptu­ lui cutuiar, favozea n mod eident plecrea la un snc­ tur indeptat a credincio?lor ce au n aceasa lume casa failie ?i bunui. Este marturia cea mai de netagaduit in legatura cu populitatea acestei devotiuni la lici. bsenta ,

,

.

,

1 ex Baiuvao, V, 31, De peregns traseltbs v. 2 NSI, X, pp. 483-484.

213

imp de mi mlte luni sau un n ;;i mai muJt nu este eu sigurnta un lucu de nimic. Pn dispozitiile sle, dreptul rataca faptu l este obi;;nuit. . Plecarea in peleinaj inseamna adoptarea unei stri bine definite, in care penitenta �i sracia participa cu totul, inr-atat este de evident ca· mersil inspre locule sinte nu. poate sa se faca ra 0 convere prelabila la eigentele cre�tine cele mi eidente. De altfel, n Bise­ ica, statutul sracilor, l penitentilor ;;i l pelerinilor este foate asemnator, pentru ca aceste sti de viata au inre el e 0 iu dre speci. Aceasta apropiere lasasa se com­ pre pelernaj l cu mersluni popor dezmat, nrep­ tndu-se spre depi, p enu a indeplni un sco? reli­ gios. Comparaia cu cucian. c re poararme de cre se slujesc, cere cateva eplicaii. a drept vorbind, la contemporani nu eisa vocablarul speciic penu a-I desemna pe cuciai, ca �i cum specfici­ tatea lor nu era evidena. Compraiv cu peleii, ei au, ei in�i�i, con�tiinta apropierii, ca �i a dferentierii de ei. in lucrarea istore anonye de la premere coisade. nu se mtne�te decat 0 singura daa epresia Csi ms ere­ grini. Cel mai adesea cele doua grupuri sunt separate . Eisa cavaleii, Milites Csi ;;i pelerinii. Ei merg impre­ una catre acela�i scop: Ieuslim, totu�i in mod diferit. Oamenii cu rme au datoria sa deschida drumul catre ,

cetatea sfana �i sa protejeze mlimea demaa pe pr­ cursul drUmului sau. Srcina este - grea, este eident. Cu to ate aces tea, prezenta pelerinilor este unica justificare spiritula a aventii cuciatului. Fra acest popor n mar�, epediia mita nu r avea ici raiune nici sletl. De aceea, pelerinajul �i cruciada sunt, in acela�i timp, dis­ ncte �i se counda. ia Cruciada este ocazia ac�stei convergente, indelung preprata, mre vocan disincte, pe cre n acela�i scop Ie une�te. 1 A. DUPRONT, a spiritualite des croises et des pelerins d'pres es sorces de a premiere cosade. in Pe1egrggi [71 3).

214

Folo sirea armelor impotriva paganilor sau impotriva

necredncio�ilor iu ridica multe obieci. Ele aSigura celor

care au murit luptand, deoarece �i-au varsat sangele pen­ ru 0 cauza sfnta, 0 mntuire meritata �i indiscutabila.

incepand din 848, papa eon al N-Iea, care Ii ehema pe

franci in ajutorul Romei amenintate de sarzini , promi­ sese un premin

coeleste celor care �i-r fi gasit motea

in apararea cre�tnilor. loan l III-lea reinnoie�te aeeasa promisiune. Alexandru l IHea declara ca cei cre ajung

in Spania, pentru eliberarea de sub jugul Islamului, au

dreptul la ietarea pacatelor. Este un prilegiu de rzboi

P

sfnt, cre se poate dobndi pe orieare cam . de batie.

a acest stadiu de elaborre nu se pune inca problema

sanctului sau a pe1einajuli1• Paplitatea nu este lip ­

sita de preocupari pamante�ti, iar cavalerii fae adesea

dovada unei indiscutabile iolente pentru a ca�tiga. In

contextul hispanic, privilegiul spiritual acordat de papi poate trece drept 0 tema de literatura monasiea �i in mod

sp ecial c1unisiana , din moment ce ilustra ab atie bur­

gunda unare�te cu atentie desa�rrea acestor actiuni

militre. Aceasta ar putea i �i un fel de pima. spiritula

penu rolare, la cre efectele religio-se r i, pshologie ,

putin durabile.

Atunei cand Grigore l II-lea are de gnd sa coiduca

o epeditie militra pen� a-I ajuta pe bzantiisa faca fata ameninti selgiuide , el' prelnge�te actiunle preee­

dente , fara sa Ie modifice radical echilibrul �i s emni­

icatia. EI rebuie, n pincipl, sa dea ajutor cre�tilor �i sa-i apere impotriva paganilor. Chemarea la lupta este

insotita de promisiunea, traditionala la acea daa, a unei rasplate ve�niee. Ierusalimul �i monantul lui Christos

nu sunt evocate decat ca

n

scop anexa a cuatoiei, ea �i

cum 0 asemenea prelungire ar perite' adaugrea unui

pelerinj proramlui iitial. Noutatea este in alta pte.

Papa avea de gud sa ia conducerea aeestei mate, ir

---

.

1 P. LPANDERY, A. DUPRONT, a chretiene et ['idee de . cosade [693), p. 16.

215

operapunea devenea, din aceasta caza, pontificla �i nu numai princiara sau cavalereasca. in acest stadiu, rz­

boiul sfan t nu a intalnit mca pelerinajul. Numai pin con­

centrarea efortului militar asupra Ieruslimului �i apa­

ritia temei eliberii monantului lui Chistos, cuciada apre in sensul propiu l tenenluil. Predica lui Urban

l II-lea, la Clenont, care nu es te

cnoscuta

decat indi­

reet, deterina pasul decisiv; Scopul iniil al rzboiului

sant se gase�te astfel fundamen tl modiicat. Ideea de

cruciada se dezvolta de atunei inr-un mod originl, cu­ pinznd intreaga spritualitate legata de I euslim

.

Nascut. din intlnirea conceptiilor, deja traditionle,

despre rzboiul sant cu intreaga devotiune religioasa

specifica pelerinajului la Ierusalim, ideea de cruciada

mpumuta ?i din pimul ?i dn cel de l dolea regisu,

ra

a reu?i imediat sa faca

0 fziune compkta �i coerenta

a dfeitelor elemente. Rezulii de ic i 0 devoltare intele�­

ula �i 0 efevescenta spiituala, in care este, uneoi, .­ cil de precizat toate pozitiile �i de inteles toate modi­ icle. Este ct se poate de evident ca, inr-un asemenea context, istoricul are datoria sa scoata la iveala dife­

rentele, mutapile ?i contrastele. Este impont

?i sa inte­

legem ca 0 tema care provoaca 0 atat de vie comope popu­ lara poate provoca atitudini, actiuni �i p lec i

,

a cror

semnicape, reala 0 depa�e�te, eu mlt, pe cea descisa de clerici. Eista 0 mentalitate poplara a cuciadei, ana­

lizata rema rcabil, la urma urmelor2. Pe scurt, ecoul

predicii lUi Urbn al II -lea este multiplu, din moment ce

iecare cronicar da despre acest fapt 0 versiune cu 0

tonalitate particular�. Bogatia acestei noi tematici se

masoara, pe buna reptate, dupa amploarea viaiuilor 1 E. DELRUELLE. Ess ai sur la formation de ['idee de coisade in Bll. de Litt, ecd., 1941, pp. 24-25, 86-103; 1944, pp. lr46, 73-90; 19 53, pp. 226-239; 1954, pp. 50-63. Reluat in E. DERUELLE, L'ideee de coisde (698) 2 P. PNDERY, A. DUPROT, a chretiente et l'idee de coisade [693). p. 43 �i un.

216

pe care Ie adite in jrul acelora�i idei. In sfar�it, rebuie sa relevam ca apelul este pimit intr-un mod forte diferit, dupa medile umne. Dupa modell lui Petru Ereitul, l lui Gautier Fra de Avere �i l ltor cativa, ace �ti a SU,t oameni saraci, in majoritate tarani, cre s-au a�tenlut la dum, cu femei �i copii. Pentru ei, nu poate fi vdrba de lupta in sensul exact l termenului, pentu c. ei nu au nici echipament, nici nrenament. Pot ei ore macar sa aiba vreo idee despre aceasta? A�adr, ar i ei ore simpi peleini? in anuite cauri, incontestabl. Totu�i, muli pr sa-�i i abandonat casele �i bunile ra gud de intorcere. ln mi ales par imati de 0 agresiiate cre este depte de spiitl de penitena l peleinjelor. Merg ei spre. Orient ca spre un pamut l agaduintei lasat penu cucerre �i penu colonizre? a urma urmelor, este �i epoca deplasnlor lungi pentru a gasi spre iisit noi pamutl! Ajung ei la Ieruslim penru a gasi ici acest liman de' pace cre ' of era 0 trecere mi sigra. inspre cealalta lume? In acest cz, speranta care i-a a�tenut la dum r i pur �i simplu escatologica. Aceste tupe populre au fost recrutate de predicatori, care Ie lasa sperna eliberii de to�te relele �i pificii generle a luii. Asemenea sentimente se combina destl de u�or cu impulsuri agresive. Eliberarea mormantului lui Christos, chiar �i penu omeni cre nu po ata me, este 0 epeitie violenta care trebuie sa-i eliine pe du�­ manU lui Dumnezeu. Masacrarea prealabila a evreilor raspunde, incontestabil, unei nuite logici. Spiritului de parasire a bunurilor �i de plecarea ara intoarcere i se adauga convingerea ca folosirea fotei este indispensabila realizarii scopului lui Dumnezeu. La urma urmelor, cruciatii se considera a i un nou popor ales, pe cre Dumnezeu 1 cheama la Ieusalim pentru a realiza v.ointa sa suverna prin intermendiul lui. Devotamentul eel mi inlt, inspirat de spiritul isic, poate atunci sa coeiste cu bnoarea, din moment ce rebuie sa se faca loc celor care au misiunea sfnta de a implini voina lui Dumne217

zeu. Niic nu opre�te 0 mulime pusa in i�care dnr-o asemenea c onvingere. Ea are totdeauna dr e ptate, este mai presus de pacat �i de scandal. Neguvernabila, ea urmeaza la i n t amplar e e ve ni me n te 1 e , d u p a pro pria-i inspiratie. Nu se izbe�te decat de propriul e�ec. Atrage asupra ei m asacrul �i sufera as tfel martiriul. in mo­ mente1e ctice, de exemplu lalltiochia, este, in acela�i timp, . inspirata �i fragla. Fuga lui 'etu Ereitul spune destul despre tensiunea de nesupotat a un ei asemenea aventt. n c o nras t , cruciada barolor e ste cea a omenlor penu care mnuirea melor este meseta. Ei au veit penu a lupta, penru a elibera mormntul lui Chtstos �i penu a pr o teja peleiii . Este istota eroilor d espre care po ve stesc diver?ii autoi. Ei �tiu sa deoseb easca pinre cuciai capetenii le cele mai eine nte �i sa povesteasca ceea ce poate co nibui la slava lor. Totu?i. ar i gre �it sa credem ca aceasta lume de cavalei ramane sruna de mentalitate a p o p ul ara . Ea particfpa eu siguranta la aeeasa, adaugnd mrca sa picul ra, eea a soldalor.

Autorul lucrarii 1nstoire Anonyme de la premiere ' cosade, un lic, citea, inca de la primele randuri le

povestirii s ale, aeest pasj caractetstic din Evanghelii: "Daca vrea eineva sa ie dupa me, sa se lepede de sine, sa - � i ia crucea ?i sa-mi urmeze mie"l. Aceasta procla­ matie inscripti onara a?aza expeditia sub lamura lui Christos. Este mai putin 0 campanie militara, cat un drum l crucii. Inseamna, intr-un mod sau altul, a se rndui prinre apostoli sau discipoli. Celalti autori sunt intru totul de ae e e a?i p ar er e . Ei eiteaza pasaj ele din Sciptura cre devolta acelea�i ten e. A pleca la Ieusim inseamna a suferi pentU Chistos, inseana a-ti pune iata in pericol, inseana a te infrunta cu persecutia, nseamna a-i vrsa sngele �i aintIni miul. Dll lt

1 Histoire Anonyme de a premiere cosde, ed. L. Brehier, Pts, 1924, p. 3, PETRUS TUDEBODUS cite za acela�i text inca de la pri m ele rand uri ale IU'erarii sale Histo r i a d e Hierosoymtano Itnere, ed. J . H. Hll � i L . L. Hll, Pis, 1977. 218

punct de vedere, a pticipa Ia expeditie inseamna a te pIasa in rndule popoului pe cre Dunezeu I-a les �i inseamna a face pte din mo�tenirea sa. Pe scut, clato= ria

re.

in mod

evident. ceva asceic, pe

cre contextul de

la Ieu sl im l ransforma in aventura chistologica. Acest sentiment in mod deschis evanhelic da 0 tonlitate mai putin austera �i mai putin arhaica, mai ales, acestei

aptenente la popoul les de Dumnezeu, care este ra

incetare proclamata. Prin reiectia asupra ei inse�i �i asupra SCriptii, cruciada devine un ijloc de mnture evnghelica 1. Ceea

ce poate avea sngeros i

da demnitate

�i depa�e�te, prn toate aceste luzi la mtiriu, simpll

pelerinj. Semnul crucii, pe cre il recunoa�tem pe pielea

celor cre i�i gasesc moartea, conirma aceasta legere �i

aceasta refeire la Christos. Aceasta marca, relevata cu

compleienta, rata ca specficl cistologic l cuciadei nu este

rioare.

p ur

�i simplu rezultatul unei intepreti ulte­

Abnegatia, slujirea, renuntarea la sne �i la bunurile sle pot in mod eident sa intemeieze 0 viata cre?ina ei­

gena, Nu se cere niic n plus in viata monastica. Cei

cre, in contextul cruciadei. iau initiativa de a intemeia

ordine

itre supota consecinta lima a acestei orien­ i. Era suicient ca oroarea sangelui sa se atenueze la

oamenii Biseicii. FaptuL ca Sfintul Bernard a ezitat in fata unui asemenea proiect este detul de senificaiv.

Faptul ca exista 0 ambiguitate in aceasta institutie

srnie pe cre 0 constituie clugii soldati este 0 ei­

denta, Chiar atunci cnd ei se mpun ca 0 incununare a

spiritlui de. cuciada, Benrd ?i oameii Bisericii pr sa

nu iba incredere in modul lor de iaa. Ei insista asupra as6ezei ?i asupra obligatii�or religi oase Ia care sunt supu?i. Cu s.iguranta, ace?ti autori evoca slujirea lui Christos. dar intr-o maniera destqI de vaga, Referirea

este, cu sigrana, la acel

seoitin

feud l Ceea ce pre.

1 E. DERUELLE, L'dee de crosade cez sant Beard, in Melanges Saint Bernard (6 0 1), pp. 53-67, reluat in E. DERUELLE. L'idee de crosade (693). 219

supune di indatole mlitare sunt limitate �i se sprijina pe 0 totlitate destul de generala. Clericlor se pare ca Ie

era sla sa admita ca i�te clugi pot sa-�i capete mn­

p

tUirea in lupta. Ceea ce este acce tat pentru laici pare

prea insolit pentru clugi. Pe scrt, sanctiicarea tine mai mult de practicile religioase �i de viata potrivit

RegIii, det de sacrficiul pe un camp' de batalie, cre

este totu�i in succesiunea dreapta a euciadei. Niic nu

ne permite sa im siguri ea eei interesati �i-au inteles

viata exact in acest mod. Decalajul care apare intre

functia il�tra �i practicile de sintenie poate i pus pe

seama ororii traditionale a Bisericii pentru sange �i pe

conceptiile inse�i ale vietH monastic e care, ca refuz al lUii, exchid folosrea melor. juns la acest punet, ca� racterul religios al actului profan chiar se pierde, iar semnficaia cre�tinaeste adaugaa din exteior pin prac­

tici laudabile de ascea li devotiune. Perceptia unitra a

ietH se estompeaza. Eisa, seprat, actiunea li spitua­ litatea. Profesiunea monastica, care i�i are propile ei­

gente, nu reu�e�te sa dea pentru miliia justiicrea in­ tema pe care 0 cauta.

C. SACI Capitulariile carolingiene acordau sracilor, in acela�i timp �ivaduvelor, ofanlor li peleriilor 0 protectie spe­

ciala. Trebuia ca suveranul sa evite negrea justitiei �i

abuzurile, pentru care aceste categorii de persoane puteau fi ictime. 0 apreciere justa a relitailor nu ne

permite sa Ie facem 0 nedreptate. Incapabili sa-�i faca

recunoscute drepturile, ei trebuiau sa se lase in seama

regelui sau a impratlui, pentru a obttne dreptatea. Pe sct, erau necesare masuri porivite pentu a conraba­ lansa 0 iferioritate sociala chiar temporara.

Se �ie ca aceasta aciune este prelungita de conciile

de pace, care aduc sracilor 0 protecte bata pe snc­

tiuni religioase. Obiectivul este acela�i, autoritatea �i 220

mijloacele sunt insa diferite. Este desigur posibil sa criti­

m aceasta alunecare de la 0 legislatie la lta. in cadul generl l evoluiei putelo r n secolele al X-lea �i l X-lea. Ace ste e on si deratii cat se poate de obi�nuite �i expuse inr-un lt contet nu rebuie sa mascheze suprapunerea religiosului cu profanul pe care 0 presupune aceasa ai­

-tudine fata de sraci.

Sracia fote rela a epoci carolingiene este ratata in

mod dferit de episcop �i de re ge Sracul nu este nici un .

zerabl. nici un cer�etor. nici un sc1av. ci un om liber.

bine cunoscut. lovit deodata de clmitati sau nenorocire

�i incapabH, cel mai ade s e a temporar, de a fac e f ata

nevoilor1: E5te 0 situatie concreta cu cracteristicile sale

matelle �i socile. Episcopul �i parohl, prin regisul sraclor, ii aquc in cal prohiei un ajutor mateial2. Rolul regelui este diferit. Srac! este un om slab, la ila celor p u t e rn ici care dispun de m ijlo a c e �i inluenta. Regele are datori a pin recomandue �i ordinele sale sa aSigure 0 protectie juridica celui slab, in scopul de a restabili dreptatea ·�i echitatea' amenintate ra incetare.

Intr-o societate atat de abrupt aristocratica, este un

corectiv adus in desfa�urrea< conlictelor omene�ti, in

folosl celor cre nu pot conta.1ici pe pnntii lor, nid pe bogatia lor3.


i catii, amt de ndepai tou�i de cre�ism, adit Nol Tesment �i unele ta, ?i

cii n eel ii �i li,

Veehi, rept Sfnta Sciptura. Ei accep­ sa polemizeze pe aceasta tema �i .sa-�i

apere opile n rapot cu aeest tet de refeinta. Eista iei, penru toi disidentii, 0 ineereare teala, deoareee a­ iesia Bibiei nu se improzeaza. Cleici �i cIugi au in spatele lor 0 tradiie ce Ie asigura un avntaj iniseutabl. in plus, eretici , prin fota luculor �i innd seama de cautle lor, se ata�eza de preferinta de cateva pasaj e nume din Scripturi � i neglijeza resul. N u este greu sa-i eombai, cu atat mi mult eu cat respeca rreoi regile hermeneuticii . rgumentatia bibliea a tratatului catar vehieulat de

Liber contra Manicheos

al lui Durand de

Huesca eiteaza texte trunehiate, exrase fra precautie din contextl lor . Sensul normal nu e ste eel pe cre i-I aibuie redactoullucri1 . EI rage in mod arbitrr con­ cluzii prestabite , neinretinnd cu pasajl uilat decat

1 C.HOUZELIER Un nite catare medt du debut du II€ secle d'apres e Lber contra Manices de Drand de Hesc, Louvin, 1961. Citatele bibice dn capitolele I ;;i II, de exem­ pIu, sunt toal neadecvate. 433

raporti destl de vagi. uneori su peic ile ?i re d u cldu ­

se la un simplu joc de cuinte sau la 0 c oincid e nta de vocabulr. Polei?tii catolici resping in mod con?tient �i adesea laborios toate aceste afruatii. Smma d�ide ca­ holica. a luilnu& dn Llle lusreaza deja pefect acea­ sta actiune, cre inca nu atinsese, la sfr�itl sec oluli l Xp Iea in treaga sa devolre1• -

.

In acest duel, in cre rma aleasa de adversari este

Sflta SCiptura. lupa este ra ie?re. penu ca ?i uni ?i lii nu

fac z

in

nu eista iic

aceea?i miera de tet. Penu catolici. de Reve a l tie ?ieste suicient sa te

dncolo

consacri Bibiei, luata ca un intreg. pentru a apra ?i lus­ tra ceea ce profesea Biserica. Teologia und nca in pin­

Sacra Pgne ei comenteaza SCriptra �i el ab oreza doctnele dintr-un unic efot. Ereicii. in pncipal dua­ li�tii. au opiii proprii pe cre cauta sa Ie apere luld din Biblie 0 rgum ent aie de crc um s tanta, ara legatra cu cipl

restul tetului. Discutia este fra incetre in ?ela tore

,

penu ca respingerea unuia sau a m i mltor rgumente din Sciptura

este

ra importanta, in moment ce con­

ingeile -ereticilor �unt

aceea cei

bzate pe lte fundamente. De cre susin mereu conroversele au ra incet r e

impresia ca au de�a face cu interlocutoi cre se dero­ beza �i care refuza

sa se linieze opiniei lor. chiar �i ie�it bitori in dezbatere. In lupta im poiva i si denlor de orice fel, controver­

atuncicld au

si�tii catolici nu evalueaza greutatea traditiei. Ei

reu�esc sa -?i imagineze. deeM

0

rg um en tatie

nu

decisiva.

chiar daca este neputincioasa in fata unei iradac inri

un de ata?amentele

sentimentale i�i au locul lor. Odata de la a doua g eneraie este mlt mi greu sa faci sa reina la catolicism persoane a cror adeziune la 0 sec ta sau l a 0 biseica este deja n fapt de falie. indata ce grupurile ereice devin destul de nuerezia implantaa, inca

,

1 Lucrarile despre argumentatia biblidi a er etici lo r �i a

oponentlor lor sunt foarte nsiciente.

434

local,

meroase

pentru a forma 0 soeietate, problemele

devin dfeite. Biseiea Ii funta la slitl secolluil II-lea, in regiunile atinse

d e cata r ism. Conve rtir ea nu problema personla. Eista un intreg contet geogric, social �i poiic. Devolre a cu­ ciadei l b igense este dovada ca acest ultim aspect al mai este atunci dor 0

ereziei nu scapa cardinlilor �i Iegatilor care urmaresc chestiunea pentu Scaunul apostolic. In Itia, ei se stra­ duiesc sa obtina ca ora�ele sa Ii lunge pe eretici �i sa adopte statute

impoiva lor.

Din remrcle acute pana in prezent se pot rage cate­

va c oncluzii ce eplica incertltudinle episcopilor �i le cl e iclo r, ezitnd inre predicare �i folosirea fortei Inca din epoea carolngina, regele i�i ngajeaza autoritatea n apr r ea Biseieii. EI r epma aciule religioase pagne, .

ca pe tot atatea abatei de la lege. Capiltile nu lasa

niei

un

dubiu

in le gaura

cu hotrrea lui

Crol cel Mare

in acest domeniu. Erezia este rra, de fapt constituita

dinr-un sngur punct. Dr nu estemai bine tratata. II

pe r e ge cre ia pte la dezbateri. stfel Felix p r ofe seza adopinismul, este confruntat cu lcuin, in cele dn ma, in fata unui eoneliu tinut la x-Ia-Chapele. Convns sau nu, e l este eonstrns sa pro­ feseze pin jurmnt cre inta Biseicii. Este apoi elat la Lyon �i ram ne a i d n detenie. Falde un episcop, efo r­ inter esea

d'Urgel, cre

tutle de convingere pr sa fi fost conduse eu dibaeie.

Masura inala este in aeela�i timp 0 penit enta �i 0

pe ­ l e cn i tez e despre predes inre sunt condanate, nu este ratat mi bne �i nu-�i

deapsa. Godesclc d'Orbis,

­

reca�iga liberatea. Ereticul nu este un pagan, ci un spejur care, daca revine

la

adevr,

n u lmne pin aceasta mi puin paca­

tos. Din aceasta cauza, 0 reconciliere conne 0 penitelta. Ea trebuie sa

dupa

rene ga re

i e pe masra actului de erei e cre est e eel mai adesea public. Nu se face ra o o�recare consrngere exterioara, ca in cule de pele­ naj. Ereicl cre nu-�irecunoa�te re�ela este suspect de rea-credinta. Cl eri c i i au atunci tentatia de a-I con,

435

sa

depuna juramant. Ei consi­ dera norml ca prinl a-I pedep seasca Proscrierea cre ii interzice oice prozeliism este snciunea prevzuta pn jramntul pe cre l pronunta regele Frantei in momen­ tl ungeii sle. Ajuns la acest punct, este cat se poate de ' evident ,ea s olutiile adoptate eontrasteza cu ac elea e e prevlau in veehea Biserica. Faptul eel mi su rp rizator nu se aia in proeedurle legl e , ie ca sunt civil e fie ca s unt ecleziastice . I nto­ lernta mliii pre sa reteze orice rgutie. a Olens, cnonicii conn?i de erezie sunt molestai de eredincio ?i innte de a i trimi>i pe ug . - a lno , e avleii i pn pe ereiei de la M onteforte n sit uaia de a lege inre Cruce ?i fo e. La Go slar , la Craciunul din 1 05 1 er eti c ii sunt sprai. in 1 1 43, la Kaln , ereicii mi snt mcati pe ug. Nu este evident daca, n to ate aceste czri, o sen­ nta regulrra a fost pronunaa de rege sau de 0 autoriate din jusitie. Faptul pre chir improbabl, din moment ce legislaia nteriora secolului al III-lea nu prevede pe­ deapsa eu motea penru actul de ereie ?i inca ;;i mai pun foeull . Daca nu eista eon dmrea n sensul exact l te me nului ordinea de drept e ste cu mult depa;;ita, deoreee m ul ime a i�i fa � e dreptate singura, fra sa se imp ie d i e e de procedura. Intoleranta populara in fa t a srnge, nu ra a-I fota,

.

,

,

ereziei nu lasa ici un dubiu. Scrisoarea Sfntului Ber­

legatra cu ugul de la KOln e ste, sub acest as­ pect, fote clra2 • Violenta este in priml rnd n fapt constatat >i ex­ plicatiile ce se pot da des pre acest aspect nu sunt decat glo s e ce se straduiesc sa lumineze un comportament. intr-o problema de erezie, inr-un rastimp destl de sct,

nard n

.

multimea pare supusa unei emoii intense, cu sigrnta de nej usicat. Fapte rmase ascunse snt deodaa reve­ late, ceea ce aduce prej udicii creditl u i nora . La OleI Aceasii legislaie datea, se cunoa�te, de la Inoceniu l III-lea si de la FrederiC l II-lea. 2 R' NSEL!, Aspeti e sgnicato deU'i ntoeaza popoare . nei secoli I-II, in Sdi (86 1 ) , pp. 1 9-38.

436

ans , cnonicii sunt compromi�i! Exista 0 c o n s ecint a a s c andalului Este destramat un voal de ipocrizie . Pare normal sa urmeze un efect de �oc. eu acea s ta oczie , mwtimea face evluarea raului ce macina Biserica din interior, intr-o maniera subterana ?i ic1 ena EiSta 0 nladie, un c nc er 0 c iu na ce putea ifecta tot corpl. .

.

,

, Se impune sa ie s co as a oia rio as a sa se cauterizeze plaga. Este mlt ni bne sa se ie nenbul couptl . Un inpls pifieator eupude inregul popor, iar foeul este ,

insunentul acestuia. De alfel. un eretic era 0 ofens a adusa �ui Dunezeu ?i ramasa multa vreme secreta �i ne�tiuii. Nimeni nu �ie de cate binecuvnti �i-a privat vecinii . utea la fel de bi ne sa �i atraga mnia eeului . Nu este cu sigurnta diieil sa identiiei faptele rele de care se face vinovat . F ap tu l ea toata ace asta violenta debordeii' deodaii nu srprinde. Este sigur nsa ca ea po ate i rau in sprata. Gigore l VII-lea proteste za igu­ ro s impotriva supliciului aplic at la Cambri de garzile episcopului , unui reformator considerat prea in graba ereic2 . in acest contet de iolenta poplara, la ee mai pot sluji sinoadele �i concilile reunite penru a rata despre .

-

problemele de erezie? Mu lti mea a�teapta ie�irea de la �edinta pentu a trece la cateva a e te de r zb u n are . A­ ceasii intolernta face sa plneze un

dubiu

asupra proce­

d urii ecleziastice �i r atiunil o r sale . Inca de la primele ereii n s e e olul l I-lea, aeeste adunri solene ne fac sa ne gnim la ml litrghii ale cuvntlui, unde epis­

copul proclama din nou adevle cre dintei . Aeest apel valoreza cat 0 invatatura �i provoaca o resi-e . Ral

este ideicat. Oaca disidentul are bunul simt s a s e su ­ puna eista 0 fevore ?i 0 niitate regasite . in czl conrlu, pficarea se impune ra iniirziere . in totli,

1 R. I. MOOE, Heresy s disese, -n e concept of heresy in the Midde Agee, ouvfi-Haga, 1976, pp. I - I I . 2

GIGOE L II-LEA, Rgsm, ed . E . Caspr, n MGH, II, fase . I, p. 328.

Epst. selectae, t.

437

tate este 0 celebrare a credntei . Pot i, ore , luate n con­ siderre cele doua etape, separat? A trata asfel procedu­ ra ecleiastica, ara a se preocupa de urmm, oricre r i natura acestora, nu inseana a intretine 0 iluzie? Vio­ lenta, legla sau nu, urmeza discurslui.

De alfel , p entru multa weme , mo dul de a proceda pre sumr. - Episcopul, doctor l credntei in dioceza sa, re sarcina de a 0 invata �i de a-i readuce la adevar pe cei cre se ndeptasera de la el. Este in pincip al 0 opera pastorala �i peniteniala. EI rebuie sa-i convoace pe ereti­

ci �i sa-i convinga. Traditia Bisericii anice nu cere .i mult, �i nici dreptul canonic . Pe scrt, . lupta impotriva . ereziei pre fote crcumscrisa �i dficil de condus. Ea depinde de un denunt. Se bzeza, prll mre . pe coezi­ nea upli �i pe autocera pe cre 0 exerciii asupra tuturor membrilor. Cei cre se isting prea

mit pll n­

razneala - conceptiei lor sau pin atitule lor ecivoce pot intllni c ateva diicultati . Se intelege mai bine ca ereticii sunt adesea straini , mai u�or de suspectat �i denuntati ra reicente . D aca se ia n considerre supra­ veierea strnsa pe cre iecre 0 exercita asupra vecinu­

lui sau n sate �i n brguri, sistemul pre mi puin dei­ ciar. Poate i suficient in situati normale . Eicacitatea sa slabe�te sau dene nla, atunci cnd tra este agitata de colicte sau ereicii formeza un nucleu dispumlnd de sprijin seios �i capabil sa exercite represalii. Rena�terea ereziei , dupa

1 1 40, pune n evidenta la­

cunele sistemului. Eretici nu snt nelini�tii acolo unde nimei nu-i denunta. Discreia poate ajunge sa Ie asigure activitatea pana in ziua

ii care, deja numero�i, intreaga

procedura impoiva lor se love�te de dicultai psholo­ gice �i in aceea�i masura practice. Acolo unde se bucra de favoile

ei

un

Pi

a p o p l aiei �i de protectia auto­

ritatilor, ei Ii pot desfide pe preoti ?i pe episcopi. z­ boaiele locale , c6nlictul dintre papa �i imp arat , nesi­ guranta n ttle traversate de cetele de soldai pradtoi, diicltaue �i tulbrue provoaca

0

slabire a igilentei,

chir daca aciunea omenilor Biseicii mpoiva ereziei _

438

nu inceteaza. Crentul e ste de a�a nniera inct nici . o iiiaiva ndiidula n u este i n stre s a l distruga 1 . i n ceea c e ii prive?te p e episcopi � i p apalitatea , in ace�ti i mrcai de cre�terea peicolelor, eisii tendinta de a se ntoarce re pini �i regi. rogramul este destul de smplu. Sa obtina de la ei sa faca pace �i sa dea pro­ inciilor acea stabilitate ce ,utorizeaza 0 actiune religi­ oasa inchegata. Ea peite, de asemenea, sa-i alunge pe striini, sa-i pedepseasca pe cei rll �i pe rauacatori . Pin­ l vor putea astfel sa- �i moblizeze fotele imporiva erei­ cilor. Pacea trebie sa pemiii sa se consacre problemelor credintei2 . Lupta impotriva ereziei capata n a doua jumatate a se­ colului 1 II-lea un aspect ni deschis represiv, pn pro- '

nulgarea de statute care, daca erau exact apicate , Ie-r i acut iata imposibla �i i-r i c o nsn s sa pIece in el.

Este corect ceea ce sugereaa toate aceste ispozitii cre i exclud pe ereici n conuitatea publica, interzicndu-Ie accesl la uncii pubice, ocuprea nuitor postri

�i

acnd nle n numr inpont n aciuile lor. Aceasta legislaie ce este proiectata �i devoltata nu pre originala, cel putin n ceea ce prive�te principle. Ea aplica ereticlor masurile pe cre Biserica dore�te sa Ie ia fata de cei pe cre i exclude

n

sanuI ei ca nateme . Ea � ratea ca

pacato�i publici in qomenii grave . Din punct de vedere jridic, inseama asilrea clor noi celor veci, per­ fecionand pr �i simplu dispozitile . Penru Biserica, ere­ 'tic! este un pacatos vinovat de 0 crima, a�a cum erau ininte cei cre inclcau jramintele de pace sau aceau sa sfere violente ce aduceau motea unor oameni hra­ ziti lui Dunezeu. Delictul este in acela�i timp pacat �i reciproc , atunci cand faptele sunt suficieit de grave �i eidente. Aceasta asilre a ereticului cu pacatosl public �i cu 1 H. ISOEE , Edes (860) .

2

Pax de Deu et ;'erre sainte en agedoc, in Chers de Fayeax, t. 4, Toulouse, 1 9 69 .

439

natema necesiii cateva remrci. Biserica Ie refza disi­ denlor statuul pe cre ea l recunoa�te credincio�lor de lte religii. Erel este adis pentru ceea ce este . Ereicul este un apostat asupra eruia Biseica i�i exereita con­ strngerle la care ii supune pe pacato�i. Eista 0 anu­ ita logica de a aeiona a�a. Punerea la stIpl ifaiei societii cre�ine ce decurge de iei se epica ara efort. Dr nu este la aceasta data niei 0 inovatie �i iei macar 0 pedeapsa extraordinra. Peleinj ul penitenil, atat de bine atestat in legatura cu ereticii, inainte a fost mult folosit pentru ispa�irea crimelor grave . In spiritul ,sau, aceasta legislape ce se pefecponeazi in secolul l II-lea iite la epoca in cre sancpule cile au fost prevzute de legea penu delictele religioase . E ste un rod indeptat 1 angajiii suverlor n favo re a norlei ?i a ieii rei­ gioase .

Eretieii snt proc1amap nateme de care episcopi sau concliile locle . Nici ici nu se pre sa i eistat cea mi

ica noutate . Tezele ideologice eronate au fost totdeauna condanate asfel, inca de la conciliile ecumenice le n­ tichitatii . Cenzurarea persoanelor ce profeseza aceste doctine rmeza de indata. Inr-o societate deveit cre�­ tina, excluderea presupune intrerlperea tuturor legatu­ lor umane �i a oricrei legatui socile . Eilul este in logica sistemului incepnd din momentul in care puterea regelui este in slujba Biseicii. In ltimele deceii ale secolului l XII-lea, problema devine mi presnta prin inmulprea ereticilor. Inca de atunci , . aplicarea masurilor eistente este urmrita cu mi multa fota, a�a cm arata isiunea iisa Ia Tou­ louse de Hei de Mrcy, abate de Clvaux1 • in i ce urmea, papitatea aduna in tete coerente dispoiile pe cre intelege sa Ie adopte pin puterile seculre . Lucius l III-lea, n decrela Ad Abolendam din noiembie 1 1 84, 1 Y . M. CONR, Hei de Marcy, abbe d e Cavax, crdi­ nal-eveqe d 'Albano et legat pontfCa� n Sda Aseman, nO

43 , Roma, 1 9 5 8 , pp . 1 -9 0 .

40

'declara ca ereticii sunt anatezati �i ca trebuie sa ie pedep siti in consecinta. In bula Vergentis in· senium, Innoceniu l III-lea enuna toate incapacitale cile de care sunt loiti. �i unul ?i celIalt ii indena pe prnti ?i toate autoitaue sa continue exact aplicrea aces tor ma­ suri1 . Papalitatea dore?te sa obtna · ca regii sa acioneze ca aparatori ai Bisericii, adica ei sa contnue eu tenacitate aplicarea masurilor fxate . Papii se adreseza puterilor locale ?i regionle care dispun de 0 lrga aitonoie, con­ teli de Toulouse sau ora�elor lombarde . Daca hourea autoritatilor pre insuicienta, ei ?tiu sa-�i due a recla­ maule pna la ivell eel mi elevat. a Verona, Lucius l III-lea s-a sradut sa contereseze pe Fredeic Brbrossa n lupta impotriva ereiclor. a aceasa data, autoitatea sa este prea mica in Itlia, penru ca el sa poata impune n satut ce r i 0 ingerinta in chesiunle cealor. Inno­ ceniu l III-lea solicita intevenia lui Phlippe Auguste n problemele din Languedoc, din moment ce proncia se ta n regatl sau. Biseica trebuie sa-i conVinga de necesitatea luptei im­ poiva ereziei pe toti cei cre, dintr-un motiv sau altul, participa la administrarea justitiei. In acest domeniu , pnii au concedat mult din reptuile lor. Conslatele �i senioriile urbane nu par binevoitoare .proclamii statu. telor ce r consacra ingerinta Bisericii in problemele civile ?i r ameninta 0 autonomie scump dobldita . Inainte chiar de a-i ainge pe eretici, masurile epuse in decreta­ Iele lui Lucius l III-lea ?i ale lui Innocentiu l III-lea se lovesc de rezistenta tuturor corplor ntemeire. Inin­ tea inchiiei, nu este u�or sa se obina colaborarea baro­ nlor, a rectorlor �i a consullor. In momentul n care Biserica cere mi mla hotrare din ptea puterlor seculre, ea i?i modica la rndul ei condiiile de cautre a ereticilor. Decretla Ad bolendam 1 W. ULLAN N , The sign icance of Innocent III decretal Vergentis, in Edes 1 1 3 , I, pp . 728- 74 1 .

441

cere ca 0 dl sau de doua ori pe n "episcopul, rhidia­ conul sau oricre aWi persoana pe depn onesta, sa faca tul parohiilor un de se cunoa�te din vonul public ca locuiesc ereticii. Ei vor trebui sa-�i asigre colaborrea a doi sau rei mtori buni sau sa obpna pin j uramnt ca locuitorii denunta conciliabulele . secrete sau comporta­ mentele neobi�nuite ale unor credincio�i , p entru viata sau pentru moravurile lor" l . De acum minte , episcopii trebuie sa inreprinda in permnenta 0 ancheta despre erezie . Decretala ngje za la prcurgerea

tn,

la aduna­

rea de marturii, la exercitarea unei supravegheri con­ stnte,

in

scopul de a demasca ereticii imediat ce este

po sibl. Trebuia apoi sa ii convoace

in

fata episcopului,

sa-i faca sa comp ara, sa Ie obtina renegarea s au sa-i pedepseasca. Nu mai este yorba de a a�tepta denuntule, ci de a Ie provoca �i de a cauta ereicii acivo Inovaia este impor­ tanta, chir daca decretla pre sa i recurs, ptil, la procedee arhaice �i czute in desuetudine. Aceste per­ soane insarcinate cu raportrea faptelor

�i

a gesturilor

suspecuor ntesc mtoii sinodli n secolele l X-lea �i al X-lea, ce trebuiau , cu oczia zitelor pastorle, sa senaleze cele mai grave pacate pubice, comise in pro­ hie. Nu e ste sigur ca recurgerea la aceasta veche insti­ tuie a fost de mre utiitate. Dimpotriva, jurmantul ge­ nerl sau individul pare mijlocul cel mi comod pentru a face presine asupra morlor sau penru a obpne mar­ trisiri. Biseica pre aici ca nne ii modelul proceduri­ lor judiciare in vigore . Alegerea acestui ijloc, tinand seama de convingerle ereticlor, permite, in plus, demas­ crea lor pe loc. I n plus, era necesr ca Biserica sa poata preciza ce intelegea prin ereie . eu certitudine ca eistau exemple in Biserica veche �i era comod sa se asimileze devierle con­ temporane Cl doctrinele eronate ale antichitatii . Prin aceasta modlitate catismul este desenat ca 0 ereie 1

Decretala Ab Abo endam: NSI , ConciL II, 476.

442

tana 1. Aproimarea penite uneori amalgamul ?i sen­

intele expeditive . Este un procedeu , nu 0 linie de con­ duita durabla. Ideea insa�i de erezie cerea relectif, pre. cizie ?i nuante . E ste cat se poate de eident, de fapt, ci dezvoltarea mi�c arilor eretice se ac celereazi in momentul in c are nsi�i Biserica incheie 0 perioadi indelungata de refone �i de mutii. Ele se mi contnui, n dioceze �i in prohi.

Aceasti reajustre intreprinsa sub autoritatea pontflor a moicat profund

�tuctule

�i mentalitille . In efeves­

centa ce-i nneaza acestei perioade, niic nu garnteza ca se poate distinge cu siguranta ceea ce este eretic de Ceea ce nu este . Nu au eistat ore diteva eroi in acest domeniu ;i pna la sr;itl secolului l II-lea? nuite cerinte nu au fost e1e , ore , uneoi , prea sumr condam­

nate? Nu e ste u;or de preczat ideea de erezie . In acest sens, dovada se poate gasi chir in sciele lui Gigore l

II-lea. Acest papa nu pre capabl sa istinga exact intre op ozitia p oliti c a , pacatul P Jbli c , opinia divergenta �i erezie . Intr-un contet de lupte, to! cei cre nu sunt in comuniune cu p ontiful roman sunt in afara Bisericii .

Ace?tia sunt schismatici ;i in consecinii ereici, din mo­ ment ce nu se supun eVidentei. aionmentl este sim­

plist

�i elr. a rept vorbind, ramn numeroase inrebm

in acest domeniu. Un exemplu ilu streza cu u�urinti ambiguititle de cre se lovesc contemporanii . Simonia, adici eumpirrea unei functii eeleziasice , este ea, ore , u n picat sau 0 erezie? I n pimul c z , poate fi suicienta 0 peitenti. In eel de l doilea, este · nonl sa ie rosita 0 anatemi. Ezitarea in legitra eu subieete de 0 asemenea importanti e ste ibli. Un pn al refonei cum este

Gerhoch de Reichersberg poate avea concepti nesigure ce

i pot aduce diicultati2 • 0 elicre se impune, �i ea vine

1

Y. M. CONGR, Amana haeres is comme deSignation du au I! s £c e in Revue des Scieces phio. et

neomanicheisme

teo. , 1 59 , pp . 449-46 1 . .

,

2

P. CASSEN, Der Hresie-Begif bei Gerch von Reicersbeg in seinem Um'eis, i n · he concept of heresy in the Middle Ag es, ouva n-Ha ga , 1 9 76. pp. 27-41 .

und

443

de la i?ti. Ei cleg numeroasele sensi pe care Ie poate imbnlca termenl de eretic in traditie ?i aj ung sa deter­ ne accepia comuna. Este in erezie cel care crede altfel decat Biserica romana l . 0 asemenea definitie acopera toate definiiile dogmei ?i pinciplele dispoziii ale isci­ pli;i ecleziasice . Este un fapt nteleetual, aetele ?i ges­ tle sunt semnele credntelor eronate ?i intereseaa dn acest punet de vedere sau chir ca pacate . Necesarele distinci nu merg mult mai deprte . Lasa ?i ele ambiguitati . Lupta mporiva ereziei re ca scop conver­ irea ?i obnerea unei renegi. Penitenta ncheie un pro­ ces de reconciliere, orict de grea r i ea. Pedeapsa sanc­ tioneaza 0 crima. Este dicil sa spunem daca trebuie sa ie pedepsit faptul de a profesa erOli cu obstinatie sau

gestuile . In priml cz, simpla adeziune la crednte r trebui sa araga dupa sine 0 slciune mereu idenica, in celllt Ii revne judecatorului sa moduleze dupa impor­ tnta faptelor retinute . Este cio s sa deim erezia ca 0 deiere intelectuala ?i de a-i pedepsi mfestle ntr-un

mod radat, ca ?i cum r i yorba despre simple deicte , mi muIt sau mai putin grave . Credinta sau actiunile , Biserica nu ?tie exact ce pedep se?te!

Lupta impotriva ereziei nu e ste doar 0 chestiune de procedura ?i de persecutie . Biserica face apel la clericii ?i la clugii cei mai einenti pentru a ncerca sa recu­ cereasca spiritele ?i iniile pin cuvant, de exemplu, ?i pn evidenta sinteniei. Reiese forte rapid ca, dnre nu­ mero?ii predicatori care se straduiesc sa- ?i indeplineasca cinstit isiunea, se deta?eaza doar cei mai mi . Este , oare, aceasta actiunea nei hagiogrii ce pune prea mult in eidentl Sfntul? Este, oare , consacrarea charismelor excepionale? Este greu penu istoric sa se pronunte . Cu toate acestea, este sigur ca repuaia de sfinteie se leaga forte de timpuiu de cateva personaj e ie?ite din comn, cum sunt Sfntul Norbert, Sfantul Benard sau Sfantul

1

O. AGENEDER, Der Haresiebegif bei den Jsten des

1 2. i 1 3 . Jahrhnderls in he concept oj heresy in the Middle Ages,

ouvain-Haga, 1976, pp. 42- 1 03 .

444

Francisc . Conteaza puin daca acest creit tine de ra­ cole sau de genul de viata. Se poate crede ca trecerea printr-o regiune a unor personaj e de asemenea anvergura nu las a mulimile indiferente . De alfel. se cunoa�te sufi­ cient despre acest luce pentru a ne mai indoi de succe­ sul ce insotea tuneele de predicare le lui Bernard . Se costata fapte , este cat se poate de indraznet aceia care pretinde sa Ie eplice exact. Se �tie , ore , ce spunea Bernard multimilor �i ce intelegeau ele? Avea cuvantul sau mi mlta impotanta decat simpla sa prezenta? Nu am putea spune . S-ar putea pune aceea�i intrebare in legatra cu Norbert, Francisc sau Dominique . Nimic nu dovede�te ca raspunsul r i de iecare data identic . Ceea ce aduce Sfltl este , dupa toate aprentele, 0 tulburre , oicare ar i oiginea ac e steia . Un gest rasunator p o ate reine atenia. A�a a fo st preicarea in slcie a episcopu­ lui Diego �i a insotitorilor sm, n 1 206 1 • Discuia euita putea atunci sa aiba orecare �ansa de a duce la ceva. in jul Sfltului Francisc , conceptiile �i gestle pr sa i aut mai putina importanta, decat persoana in sine . In toate aceste cazuri, nelini�tea religioasa vibrea la ritml acestor sfinti . Ceea ce au perceput ei din aceasta �i ce au rut este transis ordinelor religioase pe care Ie-au inte­ meiat �i , dincolo de chisma personala, este n mod de iata sau un discurs ce ating multile . Prelungirea ac­ iunii acestor mri preicatoi � i a aces tor mi sfnti prin dis cipolii lor confera exigentelor religioase ale credin­ cio?lor ceva obieciv �i socil bine undmentat. Nu an­ goasele unora gasesc 0 deri;atie , ci mi�carea religioasa de fond era cea cre se exprima deopoiva prin erezie . Nu­ mi 0 intelegere in · prounzime �i 0 adapre bine gldita Ie restituie nelii�tilor religioase dreapta lor judecata ?i echilibrul lor. Numi geniul sinlor este cap abil sa depa­ �easca tentaia eretica

1 C. THOUZELLIER, a pauvrete ane conre l'abgesme, en 1 206, n Reve de l'Hstore des Relgions, 1957 , pp. 79-92; relu­ at n C. HOUZELIER, Heresie [8691 . pp. 189-203.

445

CUPINS

P..RTEA A DOUA unare) (

Cte a

a patra

Ren?terea din s eco lu l al II-lea

CPITOLUL 1. - Biseica nre refoii $i schism. . . . . . . . . . . . .

A. Papalitate �i refona evnhelidi. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

B. C. D. E.

.

.

.

.

9 9

Puterea ponticla. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

13

Guvenrea Biserici . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

22

Schi smele din secoll l II-lea. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Conciile �i refona Bisericii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . � . . . . . . . . . . . .

30 40

CPITOLUL II . - Viara relgosa lcai . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . A. Episcopatul. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . B . Clel local. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

45 45 60

.

CPTOLL II.

.

.

.

- Cruga, ri $i cem odo+i n seol

al II-lea. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

A. Noua oientre a monahismului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . :. . . .

B. Cte ax

�i Sintul Benrd. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

69

71

79

C. De la ereitism la monhism . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ; . . . . . . . .

85

D . Reforma vechiului monahism. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

96

.

.

.

E. Cleici reguli. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . CPITOLL V.

- Ren?terea

intelecual. . . . . . . . . . . . .

.

. .

. ... .

.

1 00

. . . . 1 09

A. Cunoa�terea tete1or ;;i traducerle . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 1 2 B . $ colile �i invatamntl . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . C . MtIe dezbaei inteledule . . . . . .. . .... .. . . .

.

.

.

446

.

. . . .

. . .

. .

. .

.

.

.

.

.

.

.

. .

. . .

121 131

PRTEA A TEA

�I CERCETI

DEZBATEI

CPITOLUL 1 . Istitu(iile iii ordinul minuirii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . A. Cadrele vieti religioase: episcopia �i prohia. . . . . . . . . . B. Bisericile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . , . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . C. Biserica, inperiul �i regatele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . D . Poporl cre�tin �i teOlia unor Ordmes . . . . . . . . . .

1 53 1 55 1 62 1 77 1 80

CAPITOLUL II . Viata pojana, uiata relgiosa. . . . . . . . . . . . A. Pacea. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . B. Pelenajul �i cruciada . . . .... .. ..... .............. .... C. Sracii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

1 89 192 203 220

CAPITOLUL III . Sintele tame $i liturghia. . . . . . . . . . . . . . . . . A. Botez �i cofrnare . . . . . . . . . . . .... ..... .. .... ... . ...... B. Messa dunicla �i Euhistia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .... C. Penitenta . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . D . Viata seuala �i casatoria . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

225 228 232 254 264

-

.

.

.

.

.

.

.

.

.

. .

.

.

.

-

. . .

.

.

.

.

. .

.

.

.

. .

.

.

. .

. . .

.

.

.

.

.

. .

.

.

.

.

.

.

.

. .

.

. .

-

.

.

.

.

.

.

. . .

.

. .

A. B. C. D. E. F. G.

.

.

.

.

. . .

.

. . . . .

.

-

PqLL :

.

. .

.

.

.

.

.

.

.

Mete regse $i peea. . . . . . . . . . . . . . . . 283

Sacrl �i atotputenicia lui Dunnezeu . . . . . . . . . . . . . . . . . Judecata lui Dunne zeu . . . . . . . . . . . . . : . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Revelrea suprnaturaluii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Cultul sinlor . . . . . . . . . . . . . . . ; . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Durerea �i noatea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Lunea de dncolo . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . , . . . . . . . . . . ; . Sir�itul luii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

286 293 297 304 315 325 333

CPITOLUL V. Spiritualitate $i culra . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . A. Eista 0 spritualitate? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . B. Dispretul fata de lune . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ............. ..... C . De la asceza la iata spituala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . D . Rugaciunea �i descoperirea isica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . E . Cultura �i rolul sau . . . . . ................ ..... ............ ...

347 350 359 368 380 39 1

CPITOLU L I. Viata euaghelica $i er..zi. . . . . . . . . . . . . . . . A. legerea evanghelica. . . . . . . . . . . . . . . . ...... . ... ... . ....... B . Iitarea lui Christos . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . C. Erezile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ....... ...................... ......... D . Lupta npotriva ereziei. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

395 398 406 415 43 1

. .

.

.

.

.

.

. .

. .

. .

.

.

.

.

.

. .

.

.

. .

.

-

.

. .

. .

.

.

.

.

.

.

. .

.

.

.

.

.

.

.

.

. . .

.

.

.

.

.

. . .

.

.

.

. .

-

.

.

.

.

.

.

.

. .

.

. . .

.

. . .

.

.

.

.

. . .

. .

.

.

. .

.

.

.

.

.

.

.

.

.

RTA �I ELI

A scrie , in acela�i timp , 0 istorie a Bisericii �i o istorie a culturii din secolul 1 X-lea pna in secolul al XII - lea e ste 0 actiune perfect justiicata , din moment ce c1ericii sunt in aceasta perioada singurii sau aproape singurii �tiutori de carte . Ei sunt oamenii cre traiesc mai mult sau mi putin intens , atat eigentele une i , cat �i ale celeilalte . Umanismll religios , bine ate stat in timpul acestor secole , da dovada de 0 cau tare ce trece cu mult dincolo de ceea c e reprezinta strictul necesar pentru credinta cre�tin a . Eista I n m o d indiscutabil 0 cautare a cunoa�terii pentru ea lnsa�i . Dej a . pe prcursul acestor secole . se �tie pentru a �ti .

JACQUES PAUL

EDITA EDE