Biserica si cultura in Occident, vol. 1

Citation preview

JACQUES PAUL 'Eise et a cltre en Occident xe-ne siecles I. a sncicaion de l' orre tempoel et spiiuel © resses Universitires de nce, 1994

ISBN 2 13 046467 X ISBN 0768-2·379 CARTE FINÂNTATĂ DE GENL ROMNIEI PRIN MINISTERUL CULTURII Toate drepturil e asupra prezentei sunt rezervate Editurii Meridiane

ISBN 973-33-0320-8 ISBN 973-33-0319-4

ediţii

în limba romnă

JACQUES PAUL

BISEICA SI CULTUA IN OCCIDET �'

secolele IX-XII Volumul I

Sanctiicarea ordiii temporle şi spiritule Traducere de Elena- Liliana Ionescu

EDA EIDE 1996

Pe copertă: EvngneU. Sântului Medr din Soissons, Sfntul Luca Şcoala palatină a lui Carol cel Mare începutul secolului l X-lea Pis, Bibliotheque national Ms. lat. 8850 folio 180 verso

Coperta colecţiei:

FLOEA ŢUŢUU

Introducere

A scie, în acelaşi timp, o istoie a Biseicii şi o istorie

a cultuii din secolul l IX-lea până n secolul al II-lea este o acţiune perect justificată, din moment ce clericii sunt în această perioadă singurii sau aproape singurii ştiutoi de crte. Ei sunt oameii care triesc mai mult sau mi puţin intens atât eigenţele uneia cât Şi ale celeilalte. Desigur, eistă câteva semne de ruptură între viaţa intelectuală şi credinţă, de exemplu în �amentul condamnării lui Abelrd. Dar nu rezltă de ici nici o tl­ burare generală. După acest accident, cercetarea savantă şi aprofundarea spirituală merg din nou împreună. Cu toate acestea, nu înseamnă a eistat o perfectă potrivire între viaţa religioasă şi cultură. r însena să nu recunoaştem aptul că impulsurile smereniei şi eigenţele inteligenţei nu sunt unul şi acelaşi lucru. Întrebările şi cuiozitatea spiitului sunt mai acute decât r cere simpla perfecţiune religioasă. Un neştiutor de carte îşi caută mântuirea la fel ca oricare şi, uneori, mai bine decât un savant. Astfel, umanismul religios, bine atestat în timpul acestor secole, dă dovadă de o căutre ce trece cu mult dincolo de ceea ce reprezintă strictul necesr penu credinţa creştină. Eistă în mod indiscutabil o căutare a cunoaşterii pentru ea însăşi. Deja, pe prcursul acestor secole, se ştie penru a şti. Viaţa spiitului îşi cucereşte

5

astfel autonomia. De la restaurarea utilitară a culturii în epoca carolingiană, la eliberrea sa pin mânuirea .tutu­

ror i n s trume nt elo r puse la punct pin artele liberale, nu

e ste un răstimp prea îndelungat.

Această libertate de spirit repede recăpătată esie ce l

mai adesea- pusă în sljba vieţii religio-se propriu-zise.

Mişcările de reormă atrag în acelaşi timp spiritul citic,

fervoarea şi capacităţil e intelectuale. Ele angjează la o

aprofundare de o viaţă întreagă, cu mintea şi cu suletul.

De aceea, pe parcursul acestor secole, restaurarea vieţii rel igio as e pre a

i legată de m işcarea de idei, de apariţia

în sensibilităţi a aspiraţiilor propagate de ştiinţă şi de or­

mularea, în termeni mai mult sau mai puţin clari, a ei­

genţelor evngheli ce

.

cultuii în restaurarea religioasă carolingiană

Rolul

este oate uşor de sesizat, iind vorba despre un program de guver nre

.

Dr evaluarea rezultatelor nu este tot atât

de simplă. Renaşterea otoniană, pin cipii

,

care oloseşte aceleaşi

nu le firmă într-un mod la fel de explicit. În

momentl în care reorma religioasă se ragmentează şi devine pe pln local opera episcopilor,

a pinţilor şi a

clugăril or, rolul mişcii de idei este cel mai diicil de pus în ev idenţă. Dimpotivă, c ând este condusă de pap alitate

,

scopul generl al reorme� se exprimă pint r- un imens eot de justificare teoretică.

În stadiul actual al cunoştinţelor, aceste legături un­ damental e între dezvoltarea ieţii intelectule şi diferitele

mişcări de reormă religioasă nu sunt îndejuns puse în evidenţă. Faptul ţine de separarea disciplinelor. Istoria

ecleziastică,

spiritualitatea

şi

teologia

sunt

rezultatul

activităţii unor specialişt i cre nu practică toţi aceleaşi metode de investigare. Rreoi se întâmplă să constatăm că au ajuns la rezultate coordonate. Acesta este cazul în legătură cu Odon de Cluny, de exemplu. Este imposibil să

legăm preceptele op erelor sale teoretice, teologice şi spii­

tuale, de practica vieţii mohahale pe care o promovează la

Cluny. Dimpotivă, îţj poţi ace o idee destul de precisă

despre idealul religios pe care îl propune laicilor, graţie

6

lucrii Viaţa lui Graud dAurilac:' Acest pradox· p une în evidenţă o lacună, iind anormal ca un abate să ie mai

puin explicit în relatile despre viaţa căluglor decât în

cele · .espre viaţa unui conte! De apt, te poţi coninge

destul de uşor că lucrările undamentale au adesea lipsuri

în ceea ce priveşte explorarea legătulor care se ţes între mişcarea de idei şi viaţa religioasă. Este cât se poate de

evident că o lucrare generală ce ace bilnţul lucrăilor eistente nu poate înlocui aceste studii particulare. În plus, este bine să se ştie că tabloul prezenta t este proi­ zoiu.

Lucrarea tratează despre apte religioase şi culturale.

Ea presupune cunoscute evenimentele politice şi aptele sociale. Practic, nu este posibil să revenim asupra acestor

aspecte le istoriei în ace s tă crte. Ceea ce nu înseană

că viaţa religioasă şi intelectuală este fră legătură cu

viaţa cea mai concretă. Totul dovedeşte conrriul. Este vorba, pur şi simplu, de tratarea unui subiect speciic.

Semniicaţia aptelor spilituale şi intelectule trebuie,

desigur,

căutată în societatea contemporană.

Evoluţia

concepţiilor Bisericii, ilexiunile devoţiunii, trnsormă­ rile ideallui de sinţenie, noile eigenţe ale cunoaşterii nu au sens decât în legătură cu mişcarea generală a istoiei, care ace ca în numite momente un anume mod de iaţă

religioasă să se impună într-o manieră mai hotrâtă. Este vorba, mai întâi, de constatri. Ne apre deseori pre­

matură ideea de a trage în mod grăbit concluzii istoice generle. Biserica este un corp profesional,

vriat din

punct de vedere social, ale crui aspiraţii nu coincid cu

cele le lumii. Ceea ce îi dictează conduita este viziunea pe

care o are despre ea însăşi şi despre propriile îndat o l1i. Pe

scurt, cultura şi devoţiunea nu pot i raportate la istoria generală decât pin intermediul Biseicii.

Abrevieri

AHDLA BEC BDLG BIS! CM DA DACL DHGE DTC HJB HZ A

MGH

MGH,

Capil. MGH, Conc. MGHSS

MIOG NA PL RAC B BPH

H

HE REF RST SG ZKG

Archives d'histoire ddctinaJe et jitteraire du Moyen Age, Pais, 1926 si urm.

' Biblioheque de J'Ecole des Chartes, Parts, 1839 şi urm. Blatter i.r deutscne andesgeschichte, Wiesbaden, 1931. Boletino dell'lstiiuto stoico italiano per il Medio Evo e Archiio Muratoiano, Roma, 1886 si urm. Cahiers de ciilisation medievale, P� itiers, 1958 si urm De utsches rchiv or Erorschung des Mit t elalters, .

Mrburg-Koln, 1937-1944; 1951 şi urm.

Dictionnare d'archeologie chreienne et de liturgie, Paris.

1907-1953.

DicUonnare d'histoire et de geographie ecclesiastiques, si rm. . Dictionnaire de theologie caiholique, Pats, 1930 şi urm. . istoisches Jhrbuch, Miinster, Munchen, Frieb utg 1880 Pais, 1912

.

şi urm.

Histoisches eitschift, Minchen, 1859 si urm.

e Moyen Age. Bxelles-Pis, 1988 şi u�m.

Monumenta Germaniae Historica, Hanovra, 1826 şi urm.

MGH MGH

e ges Capitulaiia regum Frncornm, eges� Concilia, 2 vol. ,

2 vol.

MGH S criptores, 32 vol.

_Mitteilungen des Instiluts fiir ăsterreichische Geschichtsforschung, Grz lnnsbnck, 1880 şi urm. Neues Archiv, Hanovra, 1876-1935. Parologie latine, ed. J.-P. Migne, Pris, 1844 şi urm. Realleicon f.r ntike und Chistentum, S t urrt 1950 şi ,

,

urm.

Revue benedictine, Mredsous, 1884 şi urm. Reue blge de phlologie et distoire, Bxelles, 1922 şi rm. Revue histoique, Pts, 1976 şi urm. Revue d'histoire ecclesiastique, ouvin, 1900. Revue d'histoire de J'Eglise de France, Pts, 1910 şi urm. Revue des sciences p hilosophiques et theologiques, Paris. 1907.

Siudi Gregoiani, Roma, 1974 şi urm. Ze itschift f.r irchengeschichie, Goha-Stuttgart, 1876.

8

Prtea înti_

Oientre bibliogrfică

Penru o bună olosire

a

bibliogriei

O bibliogrfie completă , referitore la subiecte atât de mlt studiate, ar necesita, numai pentu ea, întregl volum şi chiar mai mult Atunci însă , r i prea puţin de olos, cu excepţia speciliştilor care nu au nevoie de aşa ceva. Este deci o alegere ce se j ustiică numai prin serviciile pe cre l� poate aduce aptl că poate i lesne cercetată. Referinţele la srsele istorice sunt date în subsolul pagiii, ir ediţiile de.tete nu suni menţionate în bibliogr.a · propriu-zisă. rticolele de reistă sau din miscelnee sunt citate în sub­ solul paginii . Bibliogrfia primei părţi nu se referă decât la 'opere complete, lucrări ale unuia sau ale mai multor autori sau încă nonime. Diferitele dicţionare consacră, aproape toate, unul sau mi multe articole persoanelor şi subiectelor abordate în această lucrare. Există adesea un mare interes de a ne refe1i la acestea, chir atunci cnd nici o notă nu ne trimite în mod expicit să o acem. Această bibliogrfie acoperă cele două volume ale lucrii. .

I

-

INSTRUMETE DE LUCRU

A) Inventaul surselor istoice fl}

CHEIER U., Repertoire des sources historiques du Moyen Age, Bio-bibliographique,- 2 vol., Pais, 1905. Reeditat (Kraus), 1969. Topo-bibliogaphique, 2 vol„ Montbeliard-Pis, 1894-1904. Reeditat (Kraus) , 1969. 11

[2]

MOLINIER A, Les sources de J'histoire de France des oigines aux guerres d 'Italie, 6 vol., Pais, 1901- 1 906.

[3]

POIHAST A., Bibliotheca hist oica medii aei, ediţia

Reeditat, New York ((ără dată).

[4] [ 5]

a doua, Berlin, 1896. Repertoium fontium histoiae medii aei, t. I, Seiies

collectionum. t. II şi urm. (repertor labetic), Roma, 1962 şi urm. WAIENBACH W., Deutschlandş Geschichtsquelen im

Mittelalter

bis

zur

Mitte

des

dreiiehn ten

Jahrhunderts, Berlin, 1858, ediţia a opta, revăzută şi îndreptată, în mai multe volume. Val. 1 , · Fasc. 1:

Die Vorzeit von den fngen bis zur Herrschft der Karolinger, Levison W. şi 6ewe H., Weimr, 1952.

Fasc. 2:

Die Karolinger vom fang des

8.

Jahrhunderts bis zum Tode Karls des Grossen, evison W. şi oewe

H., Weimar, 1953. Fasc. 3:

Die Kaoinger von Tode Karls des Grossen

Fasc. 4:

bis

zum

Vertrag

von

Vertrag

von

Verdun, oewe H., Weimr, 1 957. Die Karolinger

vom

der

aus 'dem

Verdun bis zum Herschaftsentitt Herscher

schenhause,

1 96 7 .

Loewe

sachsj­

H., Weimr,

.

Vol. 2, Die eit der Sachsen und Salier. Fasc. 1 :

Das eitalter des ottoischen Staats

(900-1 050). Hol tzmann F. J., Koln, 1967.

Sc hmle Fasc. 2:

Das eitalter des

(1050-1125),

Schmle

" B} [6]

[7]

F. J.,

R.

şi

Investiturstreits

Holtzmann

R.

şi

K6ln, 1967.

Repertoii

COIINEAU L. H., Repertoire topo-bibiioraphique des abbayes et pieures, t. I şi II, Mâcon, 1953-1939. t. Il,

Mâcon, 1970. EUBEL C. , Hiera rchia catholica medii aei, 3 vol., Munchen, 1913- 1 914. Reeditat, Padova, 1960. 12

[8]

[9)

[10]

[11]

IELER P. O., Calogus ranslaionwn et c o mmen tariorum. Medievl and Renaissance latin rans­ lations an d commentaries {annotated lists and guides), 2 vol., Washington 1960-1971. ISTELER P. O., atin manuscript Books before 1 600. A list of the printed catalogues and unpublisched inventaries of extant colledions, New York, 1965; supliment de DOGER D., Sciptoium, t. 22, 1972, pp. 84-88; de LOHR CH. H., Sciptoium, t. 26, 1972, pp. 343-348. MUNK OLSEN B., L etu de des auteurs classiques lains ax Je et e siecles, catlogue des manuscits clas siqu e s !atins copies du 1xe au Je siecle, t. I, II şi III, Pais, 1982-1985-1988. STEGMULLER F., Repertoium biblicum medii aei, 7 vol„ Madrid, 1950-1961. ­

'

C) Ghidui [12]

[13] [14]

L., Iniiaion aux et udes dhistore du Moyen ediţi e revăzută şi adăugită de Renouard Y„ Paris, 1952. PACAUT M., Gui de de J'etudint en histoire medievle, Paris, 1968. PTOW L. J„ A guide to he study of medievl histo ', Berkeley, 1917, revăzut de Boyce G. C„ New York, 1931. HLPHEN

ge,

a treia

,

-

D} Dictionre şi enciclopedi [15]

Caholicisme. ier. aujow-dhui, dnn, t.

I, Pais,1948 urm. Dict i onay of the Middle Ages, t. 'I, New York: 1982 şi urm. Dictionnaire d'archeologie ch r e tienn e et de liturgie, 15 vol., Paris, 1907-1953. DicioP..nre de roit canonique, 6 vol., Paris, 1925-1965. Dici01maire de spiitulite d'ascetique et de mys iqu e t. I, Paris, 1932 şi rm. D ic tionnaire de_ th eo logi e catlwlique, 15 t. îw25 vol., Paris, 1899-1957. Dicti onnaire dhistoire et de geographie eclesiasique, t. I, Paris, 1912 şi urm. şi

l 16] [ 171 [18] [19] [20] l21)

,

13

,

[22]

Dizionaio bi!gralco legii Itahani, t. I. Ro ma 1960 şi ,

urm.

12 vo, Roma, 1948-1954. 1 1 vol., Freiburg,

[23]

Enciclopedia cattolica,

[2 41

Lexicon Ur Theologie und i:che,

[2 5]

Lexicon des Mi ttell ters t. I, M.inchen, Ziiich, 1977

1957-1967.

,

şi urm.

[2 6]

New caholic encyclopedia, t. I, New York,

1967 şi

urm.

E) Lucrri bibliogrice Cercetiile bibliogrfice se pot ace cu ajuton1l u rtui numi- important de publicaţii oarte diverse ce nu ne ervesc toate în aceeaşi măsură. Două publicaţii cu cracter general. : în mod regul at urmrite şi aduse la zi, faciliteză reperrea rico lelor şi a lucrtlor. -

1

(2 71

(2 8]

Intenaional bibliogaphy of histoical Science-s,

Berlin, Roma,

Piis,

New York, - t. I, 1930 şi urm. (exinre începând din 1926).

International

Madrid, Londra şi medievl

Minneapolis, 1968

şi

bibliography,

urm.

600 peiodice după 1967}.

t.

I,

Leed-,

(cercetare a aproximativ

Putem adăuga ici bibliogrfiile naţionle care rareori

sunt aduse la zi .

[29]

[30]

[31] [32] ( 3 3)

CRON P., TEIN H., Reper toi re bibliograpique de I'histoire de France, 6 vol., Paris, 1923-1938; conti­ nuat de Bibliographie nnuelle de J'histoire de France du e siecle â 1939, t. I, Paris, 1956 şi urm. DAH L MANN WAIZ G . Quelenkunde der de utschen Geschichte, ediţia a ze c ea de Heimpel H. şi Geuss H., Stuttgart, 1965. GOMEZ MOLLEDA D., Bibliogria historica espnola, 1950-1954, Madid, 1955. GROSS C., GAES E. B. A bibliography of english histo' to 1485, Oford. 1975. PIRENNE H., Bibliograie de J'histoire de Belgique, Gnd, 1893, edii a a treia revăzută cu colaborarea lui Nowe şi Obreen H.,'Brxelles, 1931. .

.

.

14

Revistele

specializate

ştiinţiice

analizează

regulat

ratate Reue benedictine,

lucrile şi periodicele. Despre perioada şi subiectele în

această

Maredsous, monastică; urm .,

a

lucrare

se

pot

urmăi:

1884 şi urm., ce publică

n

buletin de istote

Reue d'istoire ecclesiastique, ouvin, 1900 şi

căror ie este internatională.

În legătură cu câteva teme speciale, lucri mai u şor de '

mnuit pot uşura srcina.

[33 bis] BD M„ Bibliogrle de 11istoire medievle en Frnce (1965-1990), Pis, 1992.

[34]

CONSTBLE G., Medieval monasicism, a select bibli­

135)

GRUND...NN H., Bibliogaphie

[36]

NEU H., Bibliographie des Templer O-dens

[37]

ography, Toronto, 1976.

des Mi t tellters

(1900-1966).

1965), Bonn, 1965. Studi Gregonni, t. VIII,

zur

Roma,

Kezergeschichte

1967.

(1927-

1970. Acest volum ele reper­

Roma,

cuprinde mai mlte indexuri. Unul dintre toriză toate lucrile

şi

toate .articolele

citate în

tomurile de la I la VII le acestei reviste. Este o bibli­ ogrfie comodă pentru Reforma

[37 bis]

gregoiană.

Repertoire intenational des medie,ristes, ediţia a

2 vol., Paris, Munchen, New York, Londra, 1987. În această lucrare. publicaţiile istoricilor li

şasea,

Mediu

în

începănd

iaţă din

la

197 4.

acestă

Este

dată un

S:nţ

repetoiate

instument

comod

pentn1 a găsi lucrările unui a utor cunoscut despre teme

apropiate sau

identice

acelora pe care

le-a

tratat în altă_ prte.

F) Tipologii ale s urse lor mediele ·[38]·

BEMOND

C.,

LE

GOFF

J.,

SCHMII

L 'exem pl um , Trnhout, 1982.

J.

C„

BISCOE fvl., JAE B., rtes pr.edicandi, rtes Turnhout, 1992. [38 tetj BROER P., „Capitula epis copoum Die bis­ cholichen Kapitulaien des 9 und 1 O. Jahrhunderts,

[38 biş]

ondi,

".

. .

Turhout, 1985.

15

(39J [40] [411 [42] [431 [44] [45] [461 [47]

CONSTBLE G., ett e rs and Letter-Collections, Turnhout, 1976. DEROLEZ A., Les c a tal og u e s de bibliotheques, Tumhout, 1979. DUBOIS J., Les m aro loges du Moyen Age la tin Turnhout, 1978. FANSEN G., Les collections cn oiques urnhout, 1973. FANSEN G., es decre tle s et Jes collections de decretles, Turnhout, 1972. GENICOT L. F., L'architecture, considerations gen erles Turnhout, 1978. EINZELMN� M., Trnslaions Beichte und ndere Quelen des Reliquien Kultes, Turhout, 1979. HYGHEBERT N es documents necrologiques Turhout, 1972. RUGER K. H., Die Universalchroniken, Turhout, ,

,

,

. .

,

1976.

[47 bis] RTIMORT A. G., Les lectures Jiturgiques et leurs Jires, Turnhout, 1992. [47 te] ARTIMQRT A. G., Les „ordines", Jes ordinaires et Jes c erem oni es Turhout, 1991 . PHILIPPRT G., es legendiers et autres manuscrits [48] hagiographiques, Turnhout, 1977. ICHD J , e� r ecits de voya ges et de peleinages, [49] Turnhout, 1981. [50] SOT M., Gesta ep i scop o rum , gesta abbatum, Turhout, 1981 . VOGEL _C., Les ibi paenitentiales , Turnhout, 1978. [51] ,

..

·

II

-

LUCI GENELE

A) Istoia geneală a Bisericii [521 [53] [541 [55]

BRACLOUGH G„ The Medieval Papacy, ondra, 1968. BENZINGER J„ Invectiva in Ramm. Romkitik im Mittellter, Lubeck, Hamburg, 1968. CHEINI J. , Histoire reli gie u se de J'Occident mediel, Pis, 1968. DEACROIX S., Histoire upiverselle des missions caholiqu�s, t. I: es missions des origines au re siecle, Paris, Monaco, 1956 16

DUMIEGE G.,

Histoire des conciles oecumeniques, t. I: Latrn I, I, II et atran N, de R. Foreville, Pis, 1965. FINK K. A., Papsttum und lrche im abendlandischen [57] Mittelalter, Munchen, 1981. FICHE A., ARTIN V., Histoire de J'Eglise, t. I: [58] L'epoque carolingienne, de ANN E., Pis, 1947; t. VII: L'Eglise au pouvoir des laics (888-1057}, de ANN E. şi" DUAS A., Pis, 1948; t. III: La reorme gregoienne et a reconquete chreienne (10571123), de FLICHE A., Paris, 1946; t. IX: Du premier concile de Latran a J'avenement d'Innocent III, de FLICHE A., FOEVILLE R., ROUSSET J., 2 vol., Pis, 1948-1953; t. XII: es institutions de la chre­ tiente medievale, de LE BAS G., 2 vol., -Pis, 19591964; t. V: e mouvement doctinal du e au e siecle, de FOEST A., VN STEENBERGHEN F., GANDILAC M. DE, Pis, 1951. HLLER J., Das Papsttum , Idee und Wirlichkeit, 5 [59] vol., Urach-Stuttgart, 1950-1953. Reeditre, Hmburg, 1965. [601 HERGEMOLLER B. U., Die Geschichte des Papsnamen, Munster, 1980. HEFE LE C. J., Histoire des conciles d'apres Ies docu­ [6l] ments oiginaux, traducere ranceză, de eclercq H., 8 t., Pis,· 1907-1938. [62] JEDIN H„ Handbuch der lrchengeschichte, Die ittelalterliche lrche, t. III, 1: Vom irchlichen 1hmittellter zur gregoianischen Reform (7001124), de KEMPF F.,· BECK H. G„ EIG A., JUNG­ NN J. A., Freiburg, Basel, Viena, 1966. MACCRRONE M., Vicaius. Chrisi. Stoia del titolo [63] papale, Roma, 1952. [63 bis] MACCRROE M., Romana Ecclesia, Cathedra Petri, 2 vol., Roma, 1991. [63 te] MAYEUR J.-M., PITRI CH. et L., VAUCHEZ A., END M., Histoire du· christianisme, t. V: Apogee de la papaute et· epansion de la chretiente (10541274), Pais, 1993. TIERNEY B., Oigins of papal Infallibiliy, Sovereiny [64] and Tadiion in he Middle Ages, eiden, 1972. ULLAN W., The Groh of Papal Govenment in the [65] iddle Ages, Londra, 1955.

'

[56]

·

17

The P apa cy and politica/ Id e as in he Middle Ages, Londra, 1976. [66 bis] ZIMMEMANN H., Das Papsttum ·im Mittelalter. Eine Papstgescl1ichte im Spiegel der His toiogaphie Stuttgrt, 1981. [66]

ULLMN W.,

,

B) Istoia.Bisericii pe ti [67]

The enlis h Church (1000-1066). A histo yofhe laterAnglo-Sxon Ch tirch„ ondra, New York ediţia a doua, 1979. BLOW F., The english Church (1066-1154). Ahisto­ y of he nglo -Norman Church, ondra, New York, 1979. BAUEEISS R„ irchengeschichte Bayerns, 2 vol., Sint-Ottilien, 1950. BIZER E., irchen geschi chte Deutschlnds, t. I, Frankt, 1970. BULEIGH J. H. S„ A Chur ch histoy 'of Scoland, Oford, 1960. CLEMOES P. ŞI C OAB nglo-Sxon England, t. I, BLOW F.,

­

·

l6BJ

[69] 170)

[71] [72]

,

.,

Cambidge, 1972 şi urm.

DEIUS W., GescJichte der irischen irche von ihren nfăngen bis zum 12. Jahrhundert, Munchen, Basel, ' 1954. FEIGE P., Dienfănge des por tugiesischen Kănigtum [74] und seines La ndes -irch e Miinster, 1978. [74 bi s] FERNNDEZ CONDE �J. (ed.). Histoia de la Iglesia en Espiia de /os siglos VII l V, Madid, 1982. [75] GARCIA VILIADA Z.. His toria Ecclesias tica de Espana, 5 vol.. Madid, 1929-1936 (se încheie în 1085). GUSTAFSON G., Svensk ilce histoia, Stockholm, [76]

[73]

,

1963.

.rchengeschichte De u ts chlan ds 6 voL, Leipzig. 1952. KENEY J. F., S o urc es ofhe early histO' of freland, [78] t. I,: Ecclesiastical Sources New York, 1929; ediţia a doua revzută de L. Bieler, New York, 1966. [78 bis] KLOCZOWSI J. ·(ed.), Histoire religieuse de la Pologne, Pris. 1987. KOCH H., KORNERUP B., Den dan ske irkes histoie, [79] t. I, Copenhaga, 1950. [77]

HAUCK

A.,

.

ediţia a şasea, Berlin,

,

18

[ 80 ]

LATEILLE A., DELRUELLE E., PLJQU. J. R., Histoire du catholicisme en Fance, t. I şi II, Pis, 1960. [81] INEAN P., The Spanish Church and Je Papacy in the thirteen th centuy, Cambridge, 1971 (uti l ă înce­ pând din 1085) . MOON J., A Histoy of the Church of Eng1and, [ 82] ondra, 1963. MOREAU E DE., Histoire de l'Eg1ise en Belgique, 5 [83] vol., ediţia a doua, Bxeles, 1949-1952. O\NDIS J., a Iglesia en a Espala isigotica y [ 84 ] medieval, Pamplona, 1976. [84 bis] ORTENBERG V., The english Church and the Continent in the tenth nd eleventh Centuries, Oford, 1992: [85] PEN CO G., Stoia della Chiesa in Italia, t. I: Daie oigini l concilia di Trento, Milano, 1977. S CHLESINGER W. , irchengeschichte Sachsens im f86l Mitt elal t er, t. I: Von den năngenkirchlicher Verkindigung bis zum Ende des Investiturstreites, t. II: Das Zeitalter der deutschen Ostsiedlung (11001300), Koln, Grz, 1962-1979. [87] SCHWEGLERTH., Geschichte der kaholischen irche in der Schweiz, Stns, 1945. TOMEK E., irchengeschichte Oesterreichs, 2 vol., [88] Innsb.ck, Viena, Munchen, 1935-1948. ·

C) is toia monastica

U., L'ordre monasique des oigines au ne

[ 89]

BERLIEE

[90]

CLEMENT

[91]

Etudes sur le monachisme en Esp.gne et au Portuga., Pris , 1966. CONSTABLE G., Monastic Tithes from her oigins îo the welfth centwy, Cambidge, 1964. COUSIN P., Precis d"histoire monasique, Pais, 1956. GAUSSIN P. R.. L'Europe des Ordres et des Congregations, des Benedictins aux Mendints Je - ._Je siecle}, Saint-Etienne, 1984. HOURLIER J., Le chapitre general jusqu'au

sîecle, ediţia a doua, Paris, 1921.

J.-M .. Lexique des anciennes regle s monastiques occilentales, 2 vol., Steenbrugge, H aga,

1 978.

[92]

i93] !94] [95]

COCHERl L M. ,

19

moment du Grand .Schisme, origine, developpement,

Pis, 1936. [96]

NOLES D.,

Chistian Monasticism, .

1969.

New York,

[97]

NOLES D., The monastic Order in England (940-

[98]

AUGHLIN T. P. MC„ e tres ancien droit monastique

1216), ediţia a doua„ Cambidge, 1949.

de l Occi dent Pis, 1935. [98 bis] ARENCE C. H., M edievl Monasticism. Forms of religious ife in western Eu rop e in the Middle Ag es, New York, 1984. [99] LE BAS G.(sub conducerea lui). es Ordres reigieux, 2 vol , Pis, �979-1980. [ 100] INAGE CONDE A., El Monacato en Espaia e Hispanomeica, Salamanca, 1977. LINAGE CONDE A., es oigines del Monacato bene­ [ 1 O I] dictino en la Peinsula iberica, 3 vol., eon, 1973. [102] MASOLIER A., Historia del monaquisme c ris tia , 3 vol., Monserrat, 1978-1981. 102 bis] MILIS L„ Angelic Monks and Earthly Men. Monasticism and its meani ng to medieval Sociey, Buy St. Edmunds, 1992. Monachesimo (i) n ell alt o Medioevo e la formazione [103] delia ciilta occidentale, settimane di studio del centra ialiano di studi sull'lto Medioevo, Spoleto, 1957. [103 bis] Naissance et onctionnement des reseaux monas­ iques et canonia x, S i nt Etienne, 1991. PENCO G„ Storia del monachesimo in Italia dlie ori­ [104] gine alia ine del Medioevo, Milano, 1983. [104 bi s ] PENCO G., M edi o Evo monastico, Roma, 1988. PEREZ DE UBEL J., os mojes espiioles en a [ 105] edad media. 2 vol„ Madid,· 1933-1934. SALMON P., L a bbe dans la tradition monastique, [ 106] Paris, 1962. SCHMITZ PH. Histoire de l'Otdre le saint Benoît, [ 107] 7 vol., Maredsous, 1942--1956. Theologîe de la vie monastique. Pais, 1961. _108] VOGUE A DE., a commtmaute et l'abbe da11s la [109] Regie de saint Benoit, Pris, 1961. [ 1 1 O] VOGUE A DE„ a Regi e de saint Benoît, t. 1I: Cominentaire doctrinl et spiitu el, Paris, 1977. '

,

.

'

-

'

.

20

DJ Drept şi instituţii' CASSO F., I gloss atori e la teoria della ediţia a treia, Milano, 1957.

[ 111 l [112)

[ 1 13] [1 14 ]

[115] [116]

·

CAASSO

F„

Milano, 1954.

M edi o Evo del Diri tto, I:

sovrmtâ, e

onti,

Etudes d'histoire dµ droit cnonique dedi ees- a Gabiel e Bras, Pis, 1965. FOURNER P., LE BRAS G.. Histoire des collecions canoniques en Occident depuis Ies Fausses decretales jusqu'au de cret de Gratien, 2 vol., Paris, 1931-1932. Reeditre, Aalen, 1972. FEINE H. E., irchliche Rechtsgeschichte, Die Katholische irche, Koln, Grz, 1972. GARCIA Y GARCIA A., Histoia del derecho canonico, t. I:

El pimer mileio, Salmanca, 1967. . GAUDEMENT J„ es sources du doit de l 'Egli se en Occident du le au lle siecle, Paris, 1985.

[1-16 bisl

GAUDEMEf J „ Droit de J'Eglise et ie sociale au Moyen Age, Londra, 1989. (Reeditare). LE BRAS G., HistOire du droit et des instituions de J 'Eglis e en Occident, t. Ii L'âge classique (11401378), sources et theoie du doit, de Le Bras G., Lefebvre Ch„ Rmbaud J„_Pais, 1965.

[ 1 16 teri

[117]

[118]

Le istituzioni eccleziastiche della Societas chistiana der secoli I-II. 2 vol., Milno, 1974.

e istituzioni ecclesiastiche d elia societas christiana dei secoli I-II; iocesi, pie\i e prrochie, ilno

1977,

[119]

[120]

[121] [122]

[ 123j

Le istituzioni monastiche e isituzioni canon.caii in Decidente (1123-1215), Milano, 1980. WT F., FAIER R.; istore des nsitr.ions ;ises au Moyen Age, t. III: Institutions eclesiastiques, de LEMAI GNIE R J.-F„ GAUDEMET J., MOLAT G„ Pa"s, 1 962. MIIEIS H., Der S ta a i des hohen Mittelalters. ediţia a

noua, Viena, Koln, 1974. PLOCHL W. M., Geschichte des irchenrechts, 5 vol., Viena, Munchen. 1953-1969. STUZ U„ Geschichte des irchlichen Beneflzial­ wesens, ediţia a doua, Aalen, 1961. ULLMANN W., aw nd Politics in he Middle Ages. n intoduction

[ 1 24]

to the Sources ofMedieval Politica! Ideas,

Cmbidge, 1973. ULLMANN W., inciples of Govemment the Middle Age. Londra. 1961. 21

nd

Politics in

[ i25)

[ 125

-

·-

ULLNN W., The 'Clrnrcl1 and the

Londra, 1975.

Middle Age, bis]

awin

the earlier

VIOTE G., icherche sulle instituzioni ecclesi­

asticl1e Evo,

dell'ltalia

nel

centro--settentrionale

Palermo, 1986.

medio

E) Istoia cultului şi a pietăjii [125 teri

BERIOU

Moyen

[126] [ 127]

J„ Pier au Ve-ve),

N., BELIOZ D., LONGEE Pa tiques

Age

et

experiences

urnhout, 1991. BELIEE U . L'ascese benedictine des oigines a in du IIe siecle, Paris, Mredsous, 1927. .

la

BRON P„ The Cult of the Saints: its ise and func­

tion in Latin Chistinity. New York. 1981. [127 bis] BRON P„ Eociey and the Holy on late ntiquity, New York, 1982, traducere franceză: a societe et le sacre dns lAntiquite t,rlive, Pais, 1985. CATANEO E., I culto cistiano in Decidente, note [ 128] storiche, Roma, 1978 [ 129) COI F. M., Devotio e vii devoU in Italia da Dioclezino ai Caolingi, Padova, 1971.

[ 130) [1311

DELEHAYE

H.,

Les

Iegendes

ediţia a patra, Bxelles, 1955. DELUMEAU J

Toulouse,

[131 bis]

..

hagiographiques, ·

istoire vecue du peuple chreien, t. I,

1979.

DUBOIS J., LEAÎTRE J.-L„ Sources et methodes de l'hagiographie medievle, Pis, 1993. [ 131 teri Fonctions (Les} des saints dans le monde occiden­ [ l 32]

tl, me-Iue, Rom a , 1991. WERL F. X., Mittelalterliche rommigkeit im

der Gebetsbuchliieat_ur Siiddeuischlands.

Spiegel Miinchen,

195 2 [132 bis] HED T., Hagiogaphy and Cult of 8ints. The Diocese of Orleans, 800- 1200, Cambridge, 1990. JUNGVNN J. A„ Missrum Sollemnia, eine geneti­ [ 133 ] sche Er:danmg der rămischen Me sse, 2 vol., ediţia a doua, Viena, 1949, traducere ranceza, 3 val„ Paris, 1956. JUNGNN J. A., The ear�y Liturgy to the Ume of [ 134] Greg1y he Great, Natre Dame (Ind.}, l959, tra­ ducere ranceză: La turgie des premiers siecles, Pais, 1962. .

.

22

J., VDENBROUCKE F„ B OUYER L., Histoire de la sphituaite chretienne, t. II: a spiitualite du M oyen Age, Pis, 1961.

[135]

LECLERC._.Q

[ 136}

MORGHEN

[ 137]

ORSELLI A. M„ L'idea e il culto del santo patrona cittadino nella letteratura latina cistina, Bologna, 1965.

R., Tradizione religiosa dell'Occidente cistiano, Roma, 1980.

[137 bis]

nella

civilia

Settimane di studio del centa italino di studi sulJ'

alto Medioevo, t. XV: Segni e iti-nella chiesa altomedievale occidentale, 2 vol., Spoleto, l 98 7; t.

[ 138] (139] [ 140] [ 141)

XI:

Santi e demoni nella 'alto Medioevo acei

dentale, Spoleto, 1989. VAUCHEZ A. a spiitualite du Moyen Age occidental, Pis, 1975.

ENT F., a spiitualite medievle� Pis, 1929. VOGEL C., lnroduction ax sources de J'histoire du culte chretien au Moyen Age, Spoleto. ILRT A., Auteurs spirituels et tete.s devots du Moyen Age latin, Pis, 1932.

F) Istoria _ultuii creştine şi a doctinelor [142]

[1431

BERGER S., a Bible rn9ise

au Moyen ge, etude sur Ies plus nciennes versions de la Biple ecite en langue d'Oi1, Pis, 1884. Reeditre, Geneva, 1967. BERGER S., istoire de la Vulgate pendant les pre­ miers siecles du Moyen Age, Pis, 1893. Reeditre,

New York, ră dată. B EZZOA R., Les oigines et la fomaion de la ittera­ ture courtoise en Occident (500-1200), 5 vol., Pis, 1944-1966. BISCHOFF B., Mittelalterliche Studien, Ausgewăhlte [ l 45] Aufsaze zu Schiftkunde und Literaturgeschichte, 2 vol., Stuttgart, 1966- 1967. [ 1 4 5 bis] BISCHOFF B., Paleogaphie de lAntiquite romaine et du Moyen Age occidental, Pis, 1985. BRUNHOELZEL F., Geschichte der lateinischen lite­ [146] ratur des ittelalters, t. I, Munchen, 1975. BRUYNE E. DE., Etudes d'esthet iqu e medievale. [147) 3 vol., Bruges, 1946. Reeditre, Geneva, 1965. [148] CURTIUS E. R., Europaische L i teratur und

[144]

·

lateiniches

Mittelalter,

ediţia

a

opta.Berna,

Munchen, 1973, traducere franceză:

23

,a litlerature ef.Je Moyen Age latin , Paris, 1956. [148 bis] DANG., Les ntelectuels chre.ens et lesjuifts au Moyen Age, Paris, 1990. DZ Y DZ M. C„ De lsidoro l siglo I. Ocho estu­ f149] dios sobre a ida iteria peninsular, Barcelona, 1976. FI SCHER B., Die Alkuin Bibel, Freiburg, 1957. [150] [ 150 bis] GANZ P., (ed.), The Role of the Book in medieval Culture, Turnhout, 1986. GHELLINCK J. DE., Litterature latine au Moyen Age, [ 151] t. I: Depuis les origines jusqu'a la in de la renai­ ssance carolingiene; t. II: De la renaissance carolin ­ gienne a sainţ Anselme, Pis, 1939. GHELLINCK J. DE., L'essor de la litteature laine au [152] e siecle, ediţia întâi, 2 vol., 1946, ediţia a doua, 1 vol., Bnges, Bxelles, Pis, 1954. Ree d itre ,

Geneva, fără dată.

·

GILSON E., . phlosophie au Moyen ge, des oi­ gines patistiques a a in du e siecle, ediţia a doua; Pis, 1947. [153 bis] GLENISSON J. , (ed.), e lire au Moyen Age, Pis, 1988. [154] ER N. R„ Medieval Libraries of Great Bitain, ondrţ, 1964. KOCH J. , Artes liberles, von der antiken Bildung zur [ 155} Wisselschaft des Mittellters, eid en , Koln, 1959. [156] ISER M„ The intellectual heitage of early Middle Age, Ithaca, 1957. NDGF A. M„ Einfiihrung in die Geschichte der [ 157] theologis;h en Literatur der Friihsch olas tik, Regensburg, 1948, traducere ranceză: Introducion a J'histoie de a litteature theologique de a scholasique naissan te, de NDRY A.-M., GEIGER L. B„ Montrel, Pris, 1973. LECLERCQ J. , L'amour des Jetres et le desir de Di eu, [ 158] Pis, 1957, ediţia a doua sub titlul: Ini tiaion aux auteurs monastiques du Moyen Age, Pi s 1963. LESNE E., Histoire de a propie te ecclesiasique en ·[ 159} France, t. N: es lires, sciptoia et bibliotheques du commencement du IIe a la in du re siecle, Lille , 1938. Reeditare, New York, 1 964 ; t. V: Les ecoles d?

[ 153]

,

[ r60]

la in du IIr siecle, Lille, 1940.

LUBAC H. DE., Copus mysticum, l'Eucharisie et lEglise au Moyen Age, e diţi a a doua, Pis, 1949.

24

LUBAC H . DE Exegese medievale, Ies quatre sens de l 'Eciture, 4 val. , Pi s, 1 9 59- 1 964. [ 1 6 1 bis] LUISELLI B., Stoia cul turale dei rapporti tra mondo omano e mondo gemanico, Roma, 1 992. NITIUS M . , Geschichte der Jateinischen iteratu r [ 1 62} des Mittellters, 3 val „ Miinchen, 1 9 1 1 - 1 93 1 . MOHRRMANN C „ Etu de sur le latin des ch reti e n s [ 1 63] 4 vol . . Roma, 1 96 1 - 1 977. [ 1 63 bis} MUNK OLSEN B . , I classici nel canone scolaştico ltomedievle, Spoleto, 1 99 1 . NOBERG D. , Manuel pratique de latin medievl, [ 1 64] , Paris, 1 968. QUENfIN H . , e s marrologes histoiques du Moyen� [ 1 65] Age, ediţia a doua, Pis, 1 908. ICHE P. , Ecoles et enseignem ent dans le haut M oyen [ 1 66] Age, Paris, 1 979 . ICHE P. , Education et culture dans ] Occident bar[ 1 67] [161]

„

,

'

[ 1 68] [ 1 69]

bare Ie - me siecles}, Pis, 1 962 . ICHE P„ Instu ction et ie religieuse dans le haut Moyen Age, Londra, 1 98 1 . ICHE P. , LOBRICHON G. , e Moyen Age et la Bible, Paris, 1 984.

[ 1 70}

Setimana di studio dl Cenra i tl in o di studi sull'al­

[ 1 7 1}

Spoleto, 1 963; t. I: Centri e ie di iradizio ne delia civilta nell 'lto medioevo, Spoleto , 1 964; t. XIX: a scuola n ell Occidente latino dell 'lto Medioev], 2 vol. , Spoleto , 1 9 72; t. II: a cultura antica nell'occi­ dente latino d al II all I secolo, 2 val. , Spoleto , 1 9 75; t. III : Sim boli e s im b ologia n ell 'alto Medi oevo , 2 vol . , Spoleto , 1 9 76. SLLEY B . , The Study of he Bible in the Middle ge, ediţia a doua, Oford, 1 9 52 . S PI CQ C „ Esquisse d une histoire de J 'exegese latine au Moyen Age, Pis, 1 944 . STEINEN W VON DEN, Menschen im Mittellter, Berna, Munchen, 1 967. VIDIER A. , L h is torioga phie a Sain t-Benoît-su r-oire et Ies miracles de saint Benoît, Pais, 1 96 5 .

to Medioevo,

t.

a Bibbia nell'alto . Medioevo,

X:

'

[ 1 72] [ 1 731 [ 1 741

'

..

[ I 7 4 bis] Vo ca qulaire du lire et de l'ecriture a u Moyen Age Turnhout, 1 989 . [ 1 7 4 teii WAGNER D. L. ( ed ) Th e seven liberal Arts in the Middle Ages, Bloo mingto n 1 986. ,

.

,

,

25

I 1 7 5]

ELTER J. TH. , L'exemplum dans la litterature religie u s e et didactique du Moyen Age, Paris, Toulouse, 1 92 7 .

G) Biseica şi societate Nu există studiu i s toi c refeitor la peioada dintre secolul al X-lea şi secolul al XI I - lea care, într-un fel s au altul, să nu pivească Bise1ica. Fie că este vorba de relatarea ev�ni­ nentelor politice sau de monogrfii regionale, întâlnim la iecare pagină cleici şi călugări. Prin urmare, există totdea­ una ceva de lat în aceste lucrăi . În plus, dezbateile pii nd societatea ne permit precizarea modului de inserare a Bisericii în sistemul feudal. Nu r eluăm aici decât elementele c el e mai semniicative le bibliografiei ce priveşte aceste probleme.

L Y D E IYS R. D'. , Els pim ers comtes catalans, Barcelona, 1 958. · PPE LT H Die Kâiseridee Fiedrich Brabarossas, [ 1 77] Vi ena, 1 96 7 . ( 1 77 bis] l�ALDI G. , e oigini dello Stato della Chiesa, Torino , 1 9 87 . BNN J Die Stadtegriindungen Heinrichs des [ 1 78} Owen.s und die Stadtverass ung des 1 2. Jahrh underts. Kăln, GrZ, 1 96 1 . BLOCH M . , a soiete feodale, 2 vol . , Paris, 1 939. [ l 79j BRUHL C. R. , FODRUM. , Gistum w1d Seitium Regis, [ 1 80] Studien zu den irtschatlichen Gun dlagen des Konigstums im Frankenreich . BONNASSIE P. , a Ca talogn e du mieu du e siecle a { 18 1 l la in du le siecle; croissance et m u ta tions d 'un e societe, Toulouse , 1 9 7 5 . BUR M . , La forria tion du comte de Chmnpagi1e (950[ 1 821 1 050), Nancy, 1 9 7 7 . CAUME M . , es 01igi11es du duche de Bo urgogne, [ 1 83] · Dij on, 1 925--1 93 1 ., [ 1 83 bis] Cisiaita la) dei secoli I e II in Occidente, cosci­ enza e sin1 Uure di una so cie a , Milano, 1 983 . DAI D P. , Etudes historiq u es sur la Galice et le ! l 84j Portugal du re a u ne siecle, Pts , 1 94. DEVILLY G . , e Bey du .e au mHe u du me siele, [ 1 8 51 [ 1 76]

..

.,

26

etule

poliii q u e , religieuse, so ciale et

economique,

Pai s , 1 9 73 .-

DH ONDT J . , Etude sur la naissance des pincipa u tes tei toiales, Gand, 1 948.

[ 1 86]

DUBY G. , e s tois ordres ou l 'imaginaire du feoda­ lisme, Paris, 1 978 .

[ 1 8 7]

La s o ci e te ax le a ux lle si e les dans la regî on macânnaise, Paris, 1 9 53 . [ 1 88 bis] Etat et Egise dans la gen ese de l'Eta t modeme, Madrid, 1 986. FIC HTENAU H. , Von der Mark zum Hezogtum, ediţia [ 1 89} a doua , Munchen, 1 965. GENE R H . , Lyon im riihittelalter: studien zur [ 1 90] Geschich te der Stadt, des Erzbistums und der Grafschaft im 9 und 1 0. Jahrhundert, Koln , 1968 . [ 1 88)

DUBY G. ,

GUILLOT O. , e com te

dAnjou et son entourage au re siecle , Pais, 1 9 72 . AEMP A. , Heerschaftsonen der Fiih sta ufer [ 1 92) in Reich sitli en , 2 vol . , Stuttgrt, 1 9 70- 1 9 7 1 . HAWITSCHA E. , Franken, Alemanen, Bayem und [ 1 93} Burgunder n Obeitalien (774-962), Freiburg, 1 960. [ 1 94] JOHRENDT J. , „Milites" u n d „Militia " im 1 1 . Jahrh undert. Untersuchungen zr f1hgeschichte des ittertums in Frankreich und Deu ts chl a n d, Nurenberg, 1 97 1 . [ 1 94 bis] LAUREN�ON- ROSZ CH . , L 'A u vergn e et ses [ 191)

marges du IIe au le siecle. a in du monde 11iq u e,

e Puy, 1 987.

LEICHT P. S., Stoia del diitto i talian o . 1 diitto publi­ co, Milano, 1 9 50. LEI GNIER J . -F., a Frn ce medievale, ins ti tu ­ tions ei s ocie te, Pis, 1 970. LEARIGNIER J. -F. , · e gou ven em en t royl ax pre­ miers temps capeiens (98 7- 1 1 08), Pais, 1 965. LOT F. , Fideles ou vassaux? Essai sur ia na t ure juiclique du lien q ui unissait Ies grands vassaux a la

[ 1 9 5} [ 1 96] [ 1 9 7}

·

[ 1 9 8)

roya u te dep uis la milie u du 1xe jusqu 'a la in du lle siecle , Paris, 1 9 04 . [ 1 9 8 bis] LOUD G. A. , Ch urch and society in the Norman !rin cipality of Cap u a, Oford, 1 9 8 5 . ·

[ 1 98 ter]

LUSSE J. , Naissance d'une cite. Laon d u e a u e siecle, Nncy, 1 99 2 . 27

[ 1 99 1

MAGNOU-NORŢJER E. , a societe lai'que e t J 'Eglise

dans la prO\ince ecclesiastiq ue de Narbonne de la in

du JJE siecle â la in du lle siecle, Toulouse, 1 97 4. MOR C. G . , L'etâ feudale, Milano„ 1 972 . [200] [200 · bis] M OSTERT M . , The political Theoloy of Abbo of Fleury. A Study of the Ideas about Sociey and aw of th e ten th Cen tuy monastic reorm Movement, Hilversum, 1 98 7 . [200 ter] PAAV1 CINI W. , ERNER K. F. , His toire comparee

de l'administation, eIe, Munchen, 1 980 . M. , Noblesse et chevaleie en orain e medievale, Nancy, 1 982 . PERRIN CH. -E. , Recherches s ur a seigneuie rurale [202] en orne d'apres Ies plus niens censiers, Paris, 1 935. PATELLE H . a justice seigneuiale de l abbaye de [203] Saint-Amand, Pari s-Louvin, 1 965. PATELLE H. , e temporel de l'abbaye de Sint­ [204) Amand des oigines â 1 344, Pais, 19 6 2 . POLY J . - P., La Provence et la societe feodale, 879[2051 1 1 66, Pai s , 1 9 76. POLY J . -P., BOURNAZEL E . , La muta tion feodale, [ 206) Pai s , 1 9 80. RICDSON H. G. , SALES G . , The govemance of [207} mediaeval England rorn the Conques t to Magna Carta, Edinburgh, 1 964. SANCHEZ ALBORNOS CL. , Origines de la naci6n [2081 espaii ola. Estudios citicos sobre el reino de Astuias, 3 vol . , Oviedo, 1 9 72- 1 975. [2091 SC HRAMM P. E., Der K6nig von Frankreich , Darmstad t, 1 960 . [209 bisl SOUTHERN R. W. , Wes tern Society an d th e Church in the Middle Ages, Harmondswoth, 1 9 7.0, traducere ranceză: L'Eg1ise et la societe dns J 'Occident medieval, Pai s, 1 98 7 . [209 ter] · TAVIANI H . , a pi ncipaute lombarde d e Sal erne , [20_1 ]

PARISSE

.

.

[2 1 O] [2 1 1 ]

(2 1 21

1xe-1 e siecle , 2 vol . , Roma, 1 99 1 . TOUBERT P. , es stuct ures du atium medieval. Pis , Roma, 1 9 73 .

V1NO GRAD OFF P. , English sociey in the eleven cen­ tuy, Oford , 1 908. V10IANTE C . , a sd'cieta mil.nese nell'eta precoriu­

nale, ediţia a doua, Bi, 1 9 7 4. 28

[2 1 2 bis] WALACE-AD RILL J. M . , Th e barbaian West, 400- 1 000, Oford 1 98 5 . ,

III - ENASTEREA RELIGIOASĂ SI CULTUĂ CAROLINGIANĂ ' A) Pu terea şi Biseica TON H. ,

Fiirstenspiegd und Herrscherethos in der arolingerzeit, Bonn, 1 968. ARQUILLI EE H. X. , L'a ugustnisme politique, essai [2 1 4} sur la orma tion des heoies poli iques au Moyen Age, ediia a doua, Pis , 1 9 56 . ·[2 1 4 bisl ASA H. , a Neustie. es pays du nord de la oire de 650 â 850, 2 vol . , Mnchen, 1 98 7 . BERGES W. , Die Fiirstenspiegel des hohen und [2 1 5] spăten Mittelalters, Leipzig, 1 938. [2 1 5 bisl CDOT F. , L'espace et le pouvoir. Etude s ur lAus trasie meroingienne, P ri s 1 987, DUC HESNE L., Les premiers temps de l'Etat pon i­ [2 1 6] cal, ediţia a treia, Pis, 1 9 1 1 . EICHNN E . , Die Kais errăn u ng im Aben dland, [2 1 7] 2 v o l , Wurzburg, 1 942. ERDViANN C., Forsch ungen zur politisChen Ideenwelt [2 18] des Flhmittelalters, B erl in , 1 9 5 1 . FIC HTENAU H . , Das karolingische Impeium, Zuich, [2 1 9] 1 949 , traducere frnceză: L'Empire caroingîen, Paris, 1 9 58 . FISCHER J., Kănigtum Adel und irch e im Kănigreich [220] Italien (774-8 75), B onn .. 1 965. FOLZ R., e co uronn ement impeial de Charlemagne, [ 22 1 I Pais, 1 964 . GNSHOF F. L. , The caroling11s and the frankish [2221 monarchy, lthaca () , 1 9 7 1 . TOROWI CZ E. H . , audes Regiae, a study in litur­ [2231 gica] a ccalam tions ·and medieval ruler worship, Berkeley, Lo s ngeles, 1 946. L DES GRO SSE , Lebens werk und Nachleben, [224] 5 vol . , Dusseldorf, 1 9 65- 1 9 68 . [224 bisl angres et ses eveq ues, JIE -Je siecles. Aux oi ­ gines d 'une seign eurie ecclesia stiq ue, Langre s , 1 9 86 . [2 1 31.

·

,

.

-

-

,

29

[225]

LEO P. DE. , Ricerchi sui falsi medioevali, I:

[226]

Calabria, 1 97 4. MOHR W. , Die karolingisch e Reichidee,

[227]

1 consti­ t u t um Consan tini compilazione agiograica del secolo n. Note e documenti per una n uova lettura, Regio di

1 962.

MCmster,

MOHR W„ Stu dien zur Chrakteistik des karolingi­ schen Kănigtums im 8. Jhrh un dert Srrelouis , ,

1 955. E1RON J„ Les idees politico-religieuses d'un eveque [228] du e siecle. Jonas d'Orleans et son „De insit u tione regia", Pris, 1 930. [228 bis] ROUC HE M. , LAquitaine des Wisigoths a L( Arabes {41 8- 781), Paris, 1 9 79. SCHMM P. E. , Herschafzeich en .d Staatssm­ (229] bolik, 3 val. , Stuttgart, 1 9 54- 1 9 56 . Settimne di studio del Centra iino i studi sull'alto [230] medioevo, t. I : Poblemi dellâ ciiltâ carolingia, Spoleto , 1 9 54; t. II: Problemi communi dell Europa post crolingia. Spo leto , 1 9 55; L II: Nascita dell 'Euopa ed Euopa carolingia. un 'equzione da ve­ iicare, Spolet o 1 98 1 . SENGEL E „ Abhndlungen und untersuchuugen zur [23 1 ] Geschichte des Kisergedkens im Mittelalters, Koln, Graz, 1 965. [23 1 bis] Studien zur bischălichen Stadth erschaft im west­ frănkisch ranzăsischen Reich im ruhen und hohen Mittelalter, Bon, 1 98 1 . ULLMNN W. , The car6lîngian Renaissance and th e [232] idea of ingship, Londra, 1 969 . WLIACE HDRILL J. M. , Early germanic ingship in [233] England and on he Continent, Oford , 1 9 7 1 . WEINICH L. , Wala, Gra, Mănch und Rebell, [ 234] Biographie ein es Ka rolingers. Lubeck, Hamburg, 1 963 . ZUMTHOR P„ Charles le Chau v·e, Pris, 1 9 57. [2351 ,

B) Reorma Biseicii [236]

BOSHOF W. , ErzbischofAgobard von Lyon, eben und Werk, Koln, Viena , 1 969 . [236 bi s] CHELINI J L a u be du Moyen Age. Naissance de la „

'

chretiente occidentle. a ie religieuse des lai'cs ns l 'Europe carolingîenne, Paris, 1 99 1 .

30

[237]

[238] [2 3 9 1 [2401 [24 1 1 [242] [2431 [244} [245} [246]

CLERCQ C. DE, a legislation religeuse ranque de Clois a Chalemagne, t. 1 : Ei udes s ur Jes actes des

conciles et Jes capitulaires, Jes status diocesains et les regles inonas iques (51 1 -8 1 4); t. II : De ouis de iex a la in du Ixe siecle, Pais, ouvain, _1 936- 1 9 58. DEISSE J . , Hincmar; arch eveque de Reims (845882}, 3 voi . , Geneva, 1 9 7 5 . ELRD G. , Master lcuin liturgist, a partner of our piey, Chicago, 1 9 56. FLECKENSTEIN J . , Die Hokapele der deutschen Konige, 2 val . , Stuttgart, 1 959- 1 966. GAUTHIER N„ L 'evangelisa ion des pays de la Moselle, Pis , 1 980. GOFFART W. , The e Mns orgeries. A chapter rom the histoy of Ch urch propery in h e inth century, Cmbidge (Nass . } , 1 966. HEITZ C . , L'architecture religieu se caroingienne, Pmis , 1 980. HEITZ C . , Recherches sur les rapports entre architec­ ture et liturgie a l 'epoque carolingienne, Pis, 1 963 . IMBRT DE \ TOUR P. , Les elections episcopales de J 'Eglise de France du e au IIe siecle, Paris, 1 89 1 . .

I MBART DE A TOUR P. , es paroisses nirales du W

[247)

au le siecle, Paris, 1 900. Reeditare , Paris; 1 9 7 9 . KITEICK R. M C „ The ranish Church and he ca­ olingian reorm (789-895}, Londra, 1 97 7 .

[248]

a

chrisianisa tion des pa_s entre oire et Rhin (W ­

IIe siecles}, Actes du Colloque de Nanten-e , -IEF, n° 168, Paris, 1 9 7 5 .

[249] [250}

POTRE A„ Etudes s u r la papa u te a u rxe siecle, 2 vo l . , Torino , 1 9 78 (reeditarea difeitelor lucrăi ale acestui autor} . LESNE E„ a hierchie episcopale, prminces, meto­

politains, prima ts en Gaule et en Germanie dep uis la reorme de sain t Boniace j uşqu 'a la moft d 'Hincmar (782-882}, Lille , 1 94 5 . LESNE E „ L'oigine des menses dans l e temporel des [25 1 ) eglises et des monasteres de France au e siecle, Lille , 1 9 1 0 . [ 25 1 bi s] ACCARRONE M . , 1 primato del vescovo di Roma nel primo millennio, Cetatea Vaticanului, 1 99 1 . MO H R W. , Franische irche und Papsttum .schen [252] karlmann und Pippin , Saarbiicken, 1 966 . '

31

[253] [254] [255}

MORDEK H . , i rch enrech t und Reform in Franken ­ reich , Be rli n , 1 9 7 5 . RICH E P. , a i e quotilienne dans l 'Empire ca ­ rolingien, Paris, 1 9 73 . Sain t Chrodegang, communicltions p re serttees au colloque tenu â Mez -â l o c casi on du xn e cente.naire '

[ 2 56] [257} [258]

[25 9}

(260J [26 1 }

de sa mot, Metz, 1 967. SANKT BONIFAC I US , Gedenkga be zum 1 200 todes tage, Flda, 1 9 54. SCHEIBELREITER G . , Der Bischofin meoingischer eit, Koln, 1 98 3 . . SCHIEFFER TH. , Winfid-Bifatius und die chisliche Gnmdlegung Europas, Freiburg-am-Brisgau, 1 954. Reeditre, Darmstadt, 1 9 7 2 . SCHIEFFER TH . , Angelsachsen und Franken. Zwei

Studien zur irchengeschich te des 8. Jahrh underts,

Mainz, 1 9 50. SCHNEIDER G . , Erzbischof Fulco von Reims (883900}, un d das Frankenreich, Munchen, 1 9 73 . SENN F. , L'i ns.tu t.on des avoueies ecclesiastiques en France, Pis, 1 903 .

[262]

[263}

[ 264]

[265]

.

Settimane di studio del Centa italiano di stu di sul'al­ to Medioevo, t. 1I: e Chiese nei regni del 'Europa occiden tale e i loro rapporti con Roma sino all'800, Spoleto , 1 960; t. V: a conversione al cis tianesi­ mo nel 'E uropa dell'alto Medioevo, Spoleto , 1 96 7 . STAC HNI K R. , Di e Bildung des Weltkleru s im Frankreich von Karl Martell bis auf Ludg den .Frommen, Paderborn, 1 926. STUTZ E. , Die Eigenirch e als Elemen t des Mittelaltelich germanischen irch enrechts, Berlin, 1 98 5 . Reeditre, Darmstadt, 1 9 55. VOGEL C „ a reorm e cultuele sous Pepin le Bret et sous Charlemagne, Grz, 1 965.

CJ Monhismul carolingian [266)

[267} [268]

Monachi peregini. Studien zur Pirmin und den monastischen Vorstellungen des fîhen Mittelalters, Minchen, i 9 72 . BOSCH J. VAN DEN, Capa, basilica, monasteium,

AUGENENDT A. ,

· Nijme gen , 1 9 59 . BORST A. , Mănchtum, Episkopat und Adel zur Gmd­ ungszei t des losters Reich ena u, Sigmaingen , 1 9 74.

32

[269] Corbi e, a b baye roya le, Lille , 1 9 6 3 . [269 bis] DIERKENS A . , Abbayes e t chapitres enre Sam bre et Meuse IIe -1xe siecles}. Muncher, 1 98 5 . FERARI G . , Early oman monasteries. Notes or the history of he monasteies and convent at Roma Tom he V houht he X centy, Cetatea Vaticanli, 1 957. [27 1 ] FELTEN J. , Âbte und Lai'enabte im Frankreich, Stuttgart, 1 980. Fitzlar im ittelalter. Festschift zur 1 250 Jahr-Feier, [272] Fritzlar, 1 9 7 4. [272 bis] HEUCLIN J. , Aux oigines monasiques de a Gaule du Nord. Ermites et redus du e au re , Lille, 1 988. NOPP F. , şi colab. , Die Reichsab tei orsch . Fest­ [273] sch rift zum Gedenken en ihre · Stiftung 764„ Drmstadt, 1 9 7 3 . KOSCHEK J . , lostereorm des Ludig des Frommen, .[ 274] Greiswald, 1 908. 1274 bis] KOIJE R. , AER H., Monasische Reormen m 9. un d 1 0. Jahrh undert, Sigmaringen, 1 989 . Melanges colombaniens, Lxeuil, Pis, 1 93 1 . [27 5] NBEAUS J . , Benedikt von ian e, Werk und ·[276] Personlichkeit, Munster, 1 930. [277] PRINZ F. , Askese und Kultur, vor- und frhbenediki­ nisches Monchtum an der Wiege Euopas, Munchen, 1 980 . [278] PRI NZ F. , Fruhes Mănch tum in Frankenreich , Munchen, Viena, 1 965 . Settimane di studio del Centra italiano di studi sull'al­ [279] to Medioevo, t. N: l monach esimo nell 'alto Medioevo e la formazione delia ciilta occiden tale, Spoleto, 1 957. [280] SPNDEL R. , Das loser St Gallen in der Verassung des karolingischen Reiches, Freiburg- am- Brisgau, 1 9 58 . [280 bis] �TOCLT A. , Autour de Fuliaud de Saint-Denis, Geneva, 1 993. VOIGT K. , Die kaolingische lostepolitik und der [28 1 ] Nidergang des westrănkischen Kăgtums. einabte und losterinhaber, Stuttgrt, 1 9 1 7 . WINANDY J., mboise Autpert, moine et theologien, [282] Paris , 1 95 3 . [2 70]

.

'

33

�

[ 283]

WISPLINGH O FF E. ,

Un ters u ch ungen

zur riihen

Geschichte der Ab tei St Maimin bei Trier von deh

năngen bis etwa 1 1 50, Miz,

[284]

1 970 . WOLLASCH J. , Mon chtum des Mittellters zischen Kirche und Welt, Miinchen, 1 9 75. D) Viaţa in telectuala

ABADAL R. D'. , La batalla del adopcianismo en la desintegraci6n de la Iglesia isigoda, Barcelona, 1 9 59. BEERLE K. , Die Kultur der Abtei Reichenau, 2 vol . , [286] Miinchen, 1 924- 1 9 2 5 . BISCHOFF B . , Die siidostdeu tschen Schreibschulen [ 287 ] und Biblioh eken in der Karo.ingerzeit, t. I: Die bayei­ sch e Diăzeser, Wiesbaden, 1 960 . BOUHOT J . -P. , Raramme de Corbie. Histoire litteraire [288] et con troverse doctrinale, Pis, 1 9 76 . CABANIS A. , Amlarius of Mez, Amsterdam, 1 9 54. [2891 CAPPUNS M. , Jean Sco t Eigene. Sa ie, son oeure, (290] sa pensee, Louvain, 1 93 3 . CONTRENI J . J „ The ca thedral School of Laon rom [29 1 ] 850-930: frs man uscip ts and Mas ters, Minchen, . 1 9 78. [29 1 bis] CONTRENI J. J. , Carolingian eaming, Masters and Man uscip ts, Londra, 1 99 2 . (Reeditare.) Convegno del Centra italiano di studi sulla spiitualita (292] (28 5]

medievale, t. VIII:

ale carolingia;

(292 bis]

Culto chistian o, politica impei­

Todi, 1 9 79 .

Ecole (L ) 'carolingienne d Auxere. De Murethach a

Remi, 830-908,

[293]

Paris, 1 99 1 . EDELSTEIN W. , Eru ditio un d Sapien tia, Weltbild und

Erziehung in der Karolinerzeit.

Alcuins Biefen,

Un tersu ch ungen zu

Freiburg-am-Brisgau, 1 965. [293 bis] ESPOSITO M . , Irish Books and Leaning in medieval Europe, Londra, 1 990 . (Reeditare. ) [ 2 9 3 tei Giovanni Scoto nel s uo tempo. L 'organizzzione del sapere in eta carolingia, Todi, 1 989 . [293 qua tei Ha u t Moyen Age, culture, education et societe. Etudes offertes a Piere Riche, Paris, 1 990. HOLTZ L. , Donat et a tadition de I 'enseignement (294] grammatical, Pais , 1 9 8 1 .

[295]

Jean Scot Eigene et J'histoire de a philosophie, Actes du Colloque de Laon, Paris, 1 9 77. JOLIT J. , Godescalc d'Orbais et la Tinite. La me­ [296] thode de la theologie â l 'epoque carolingienne, Paris, 1 9 58 . KLEINCAUSZ A., Alcuin, Paj s, 1 948 . [29 7] KLEINCLAUSZ A. , Eginhard, Pais, 1 942 . [298] KOTJE R. , ZIMEANN H. , Hrabanus Maurus, [299] ehrer, Abt und Bischol Wiesb ad e n, 1 982. LAISTNER M. L. W. , Thought and letters in Westen [300] Europe, Londra, Ithaca, 1 947. [300 bis] MC JTERI C� R. , The Carolingians and the i ­ tten word, Cambri dge, 1 989. [300 ten M C KITEICK R. , Carolingian culture: _mulaion and Innovation, Cambridge , 1 993. H L S . , Quadiga itutum. Die Kardinaltugenden in [30 1 ) der Geistesgeschichte der Karolingerzeit, Koln Viena. 1 969 . ENBON J . , From he circle oflcuin to he school [302] ofAuXere. Loic, h eoloy and philosophy in he early Middle Ages, Londra, Cmbridge, 1 98 1 . MAURER H. , şi c o lab Die Abtei Reichena u. Neue [303] Beitrage zur Geschichte und Kultur des Inselklosters, Sigmatngen, 1 9 74. Los monjes y Jos estudios, V semana de estudio s (304} monasticos, Poblet, 1 963 . PAZELT E. , Die karolinische Renaissance, Viena [305] 1 9 24. Reeditre Grz, 1 965. [305 bisl RICHE P. , Instructfon et ie religieuse dans le haut Moyen Age, Londra, 1 98 1 . (Reeditare .) VIELABER K. , Gottschlk der Sachse, Bonn, 1 9 56. [306] WLLACH L. , lcuin and Charlemagne. Studies in ca ­ [307] rolingian histoy and Litera ture, I thaca 1 9 59. WLLACH L. , Diploma tic studies in la tin and greek [308] 1 documents from the caolingian age, Ithaca, 1 97 7 . ,

. ,

,

,

,

N

-

ESTAUEA BISERICII A) Biseica şi pu teile

[308 bis] BARTH E. , Des Herzog in Lothingien im 1 O. Jahrh undert, Sigmaingen 1 990. BLOCH M . , es rois thaumaturges, ediţia a doua [309] Pais , 1 96 1 . ,

,

35

[ 3 1 01 [3 1 1]

[ 3 1 2]

[3 1 3] [3 1 4] [ 3 1 5]

BOSL K. ,

F�lform en der Gesellschahft im Mi ttelalter­ lichen Europa, Munchen, Vi e na , 1 964. BOUANN C . , Sacring nd croning. Th e develop ­ men t of the latin itual for the anoin ting of ings and he corona tion of a emperor beore eleven century,

Groningen, Dj akata, 1 9 57. DAID M., a souverainete et les limites ju1idiques du pouvoir monarchiqu e du e a u e siecle, Paris, 1 9 54. DAID M. , e serm en t du sa cre du e au e siecle, conibution a J'etude des limites juidiqu es de a sou­ verainete, Strasbourg, 1 95 1 . FASOI G . , I re d 'Italia, Florenţa, 1 949 . FOLZ R. , e souvenir et a legende de Chrlemagne dans J 'Empire germaniqu e medieval, Pis, 1 9 50 FOLZ R. , L'idee d'empire en Occident du e au e siecle, Pis, 1 9 53 . Gesellschaft und Herrschaft, Fe stgabe or K. Bosl, Minchen, 1 969. HOFFNN E. , Die h eilingen Kănige bei den .

[ 3 1 6] [ 3 1 7] [ 3 1 81

[ 3 1 9] [320] [32 1 ] [322]

[ 324] [325] [326]

ngelsachsen

und

den

Skandinaischen

Volken,

Neuminster, 1 9 75. HOLTZNN R. , Geschich te der sach sischen Kaiserzeit (900- 1 024), Munchen, 1 94 1 . TOROWICZ E. H. , The king's two bodies. A study in mediaeval poli .cal theology, Princeton, 1 9 57 . IENAST W. , Un tertan eneid un d Treuvorbehlt in England und Franreich, Weimar, 1 952 . LESUEUR F. , Thi baud le Tich eur, comte de Blois, de Tours et de Chartres, Blois, 1 963. LEWIS A. W. , Royal succesion in Cape tian France: studies on amiial order an d he state, Hcvard, 1 98 1 . EN W. M . , e domaine royal sou s Ies premiers Capetiens (98 7- 1 1 80), Paris , 1 9 37 . PINZ F. , leus und rieg im frih eren Mi ttelalter.

Untersuch ungen zur Rolle der Kirche beim Aubau der Kănigsh erscht, Stuttgrt, 1 9 7 1 . RICHAD J . , Les ducs de Bourgogne et la ona tion

du duch e du le a u e siecle, Dijon, 1 954. [326 bis] RICHE P. , Gerbert d Auilla c. le pape de l'an mille, Paris, 1 987. SASSIER Y. . Recherches sur le po uvoir comtal en [32 7 ] Axerois du e au debut du IIF siecle, Auxere, 1980.

36

ţ[327

bis] Settmane i studio del centa iino di studi sul'alto Medioevo, t. XIII : I secolo di feo, mito e realta del secolo , 2 vol. , Spoleto , 1 99 1 . . ]328] SCHNEIDMULLER B . , Kaolingische Tradition und friihes ranzosisches Konigtum, Wiesbaden, 1 9 7 9. f[329] SCHAMM P. E . , Kaiser, Rom und Renovatio, Leipzig,

Berlin, 1 929. TER BAAK M. , Kaiser Otto III, Idel und- Pris im fiihen Mittellter, msterdam, 1 928. ·' TOPFER B . , Volk udd irche zur eit der beginnenden [33 1] Gottesfiedenswegung in Franreich, Berlin, 1 9 57. WOLFAM H. , Splendor Impeii, Koln, ·Graz, 1 963 . [332] j332 bis] ZIELINSKI H. , Der Reicheepiskopat in spă tottonis­ cher und slischer Zei t, 1 002- 1 1 25, t. I, Stuttgt, 1 984. ZIMMENN H. , Otto der Grosse, Darmstadt, [333] 1 976. !:[3 30]

B)

Biseica

între temporl şi spitul

B OHMER H . , Willigis von Mainz, Leipzig, 1 89 5 . BOSH OF E. , Das Erzstift Tier un d seine Stellung zu Konigt um .und Paps tum im a u sgeh enden 1 O. Jahrh un dert, Koln, Viena, 1 9 72. CASTLD O A. , L'Eglise d Agde, E-IW siecle, Pis, [336] 1 9 70 . CAUDE D . , Geschichte des Erzbistums Magdeburg [3 37] bis in das 1 2. Jahrh undert, Koln, Viena, 1 9 7 2 . [33 7 bis] COBEf P. , e s saints ottoniens. Sain tete dnas­ [334] [335]

[338]

tique, sain tete royle et saintete feminin e a u tour de., J'an mil, Sigmingen; 1 986. DENESLY M . , Th e pre-conquest Church in England,

ondra, 1 96 1 .

DUCT E. J. , St. Dunstan of Can terb y, New York, 1 955. FONAY WEMPLE S . , Atto of Verceli, Ch w-ch, Sate nd [340] chis tian sociey in he tenth centuy Italy, Roma, 1 979 . GAUDEMT J . , a collation par l e roi d e Fran ce des {34 1 ] beneices va cants en regale des origin es a la in .du e siecle, Pis, 1 93 5 . [34 GROSSE R. , Das Bistum Utrech t und sene Bischofe ' 1 bis] im 1 O. un d friihen 1 1 . Jahrh undert, Koln, 1 9 87 . [342] HEINZELMNN M . , Bisch ofsherrschaft in Gallien , Minch en, 1 9 76. [339]

.

37

[343]

IMBART

,E

TOUR, es ele : tions episcopales dns l 'Eglise de France du e au IIe siecle, Paris, 1 89 1 . A

[343 bis] [ 344] [ 3451

Instituionen, Kultur und Gesellscht m ittelalter. Festschrift iir J. Flecken stein zu seinem 65 Geburts tag, Sigmringen, 1 984. JOHNSON E. N . , Th e secular activities of th e german episcopate (9 1 8- 1 024), Lincoln, 1 932 . KLEWITS H. W. , Konigtum, Hokapelle und Domkapitel im 1 0 rmd 1 1 . Jahrh undert, Darmstadt,

[349]

1 950. KUPPER J.-L. , iege et l 'Eglise impeile a ux Ie-J1e siecles, Pari s , 1 982 . KURH G. , Notger de Liege et la ciilisation du e si­ ecle, Paris, 1 905. LOIER FR. , Die Vi ta Brunonis " des Ruotger. Ihre

[ 3 50]

Bonn, 1 958. LO'ER FR. , Der Biei des Piesters Gerhard

[ 346] [347]

[35 1 ) [352] [353J [353

„

his toiographische und ideengeschichtliche Stellung,

n den Erzbischof Fiedrich von Mainz. Ein kanonistisches Guta ch ten aus fiih ottonischer Zeit, Sigmaringen,

1 975. MOEHS T. E. , Gregoius V (996-999}, Stuttgart, 1 972 . ULLER H. , Heibert, Kazler Ottos IIund Erzbischof von Koln, Kon , 1 9 7 7 .

Raterio de Verona, Convegno del cen tra di studi sulla spiritualita medievle, t. X, Todi, 1 9 73 . bis] Reich und irch e vor dem In vesti turstreit. Vortrăge beim_ issenschaftlichen Kolloquium aus Anlass des 80 Geburtstages von G. Tellenbach, Sigmangen,

1 98 5 . ROBINSON J. A. , Th. e tim e of saint Dun s tn , Oord, 1 93 3 . [ 3 55] STI FLLER L. , Zur Geschichte des Ottonisch : Sali schen irch ensystem s, Viena, 1 964. STRĂTER L. , ibo, Erzbischof von Mainz (1 02 1 [356] 1 03 1 ), Baden-Baden, 1 9 53. Ta usend Jahre Bistum Prag (973- 1 9 73). Beirăge zum [357] Millennium, Minchen, 1 9 74. TCHAN F. J . , Saint Benward of Hildesheim, 3 vol . , [3581 1 942- 1 9 52. [358 bis] TELLENBACH G. , Die wesliche irche vom 1 0. bis zum riihen 1 2. Jahrh un!ert, Gottingen, 1 988. [354]

38

THOMAS P. , e droi t de propiete des lai'q ues sur les eglises et le pafr9nage laque au Moyen Age, Pi s, 1 906 . UHLIRZ M. , Die ălteste ebensbeschreibung des HI [360] Adaibert, Gottingen, 1 9 57 . Vescoi e diocesi in Italia nel Medioevo (X-III}, [36 1 ] Padova, 1 964. VOGEL K. A. , Ratheius von Veona und das zehnte [362] Jahrh un dert, Jena , 1 854. Reeditare, 1 9 79 . VOIGT H. G. , Adalbert von Prag. Ein Bei trag zur [363] Geschich te der irch e und Mon ch tum im 1 0. Jhrh undert, Berlin, 1 898. VOIGT H. G. , Bnm von Q uerurt, Monch, · Eremit, [364] Erzbischof der Heiden und Mârrer, Stuttgrt, 1 907. [365] REGILLE B DE„ Hugues de Slins, archevequ e de Besan9on (1 03 1 - 1 066}, Besan0n, 1 98 1 . [365 bis] YORKE B. , (ed. ) , Bishop Aeh elwold: bis creer and inluence, Wo odbridge, 1 990 . [359]

_

CJ [366] [367]

Înn oirea mo-n as tică

A Cluny, congres scientiiq ue 1 949,

Actes du Colloque intema tionl

de

Dij on 1 9 50. 3-5 mi ,

Moissac,

1 9 63, Annales du Midi, n°-B4, 1 963. [367 bis] ARGIER P„ Un âge d'or du monachisme, Sain t­ Victor de Marseille, 990- 1 090, Marseille, 1 990. BLIGY B . , L Eg1ise et ies ordres religieux dans le [368] roya ume de Bo urgogne a- Ie et IIe siecles, Crenoble, 1 960. BACNNA„ Zur politischen Bedeu tung der luni­ [369] azensischen Bewegung, Darmstadt, 1 9 55. BUST N „ Un ters uch ungen zu den .ostereorm [3 701 Wilh elms von Dijon (962- 1 03 1), Bonn, 1 973. CHAGNY A„ Cluny et son empire, Paris, 1 9 38. [37 1 ] ' [3 7 1 bis] CONSTBLE G. , Cluniac -Studies, Londra, 1 980. (Reeditare .} COUSIN P„ Abbon de Fleuy-sur-Loire, Pris, 1 954. [ 3721 DAUPHIN H„ e bienheureux Richard a bbe de Sain t­ [373) Vanne de Verdun, · Paris, Louvain, 1 946 . EGGER P. B Geschichte der Cluiazen serloster in [3 7 4) der Westschweiz, Freiburg, 1 90 7 . EVNS J. , Monastic lile at Cluny, Oford , 1 93 1 . [375] ·

. .

39

FECHTER J\ Cluny, Adel und Volk. Sludien iiber des Verhaltnis des los ters zu den Standen (9 1 0- 1 1 56), Tubingen, 1 966. [ 377]„ FRANCKE W„ Romuald von Camadoli und seine Reonta tigkeit zur Zeit O ttos III, Berlin, 1 9 1 3. GILARD L„ DAOUST J. , a Normandie benedictine [378] au temps de Guillaume le Conqueran t, Lille, 1 967. [ 378 bis} Gouvenement (e) de Hugu es de Semur a Cl uny. Actes du colloque international, Cluny, 1 9 90. ALLINGER K. , Gorze luny. Studien zu den monas­ L? 79] {376]

tischen

Lebenormen

Hochmi ttelalter,

' [380]

.

und

Gegen satzen

2 vol. , Roma, 1 9 5 1 .

im

HOULIER J„ Sain t Odilon abbe de Cluny, Louvain, .

1 964.

[38 1 J

HUT N Cluny under sain t Hugh (1 049- 1 1 09), Londra, 1 967. [38 1 bis] IOGNA-PRAT D., gni mmaclati. Recherches sur Ies · sources hagiigraphiques relatives a saint Maieul de Cluny, 955- 994, Paris, 1 988 JOHNSON P: D „ Prayer, pa tronage and power, he [382] abbey of la Tinite de Ven dome (1 032- 1 1 8 7), New York, ondra, 1 98 1 . MA P. , Momeni di s toiograia climiacense, Roma, [383] 1 9B l . LECLERCQ ·J . , Saint Piere Damien, ermi te et homme [ 384] dEglise, Roma, 1 960. LEI GNIER J.-F. , Etudes sur Ies pnleges d'exemp­ [385] . .

tion

[386] [387] [388] [389] [390] [3,9 1 ] [392]

et

de jundiction

ecclesiastique

des

a bbayes

Paris, 1 937 . LETONELIER G. , L'abbye exemp te de Cluny et le Sain t-Siege, Paris, 1 923. ILE L. K. , Reigious Po.very and he Poit Economy in Medieval Eu:ope, Ithaca, 1 9 78. LNCH J., Simoniacal Enty intd Religious ife rom 1 000 ta - 1 260, Columbus (Ohio) , 1 9 76 . MAIOSO J. , e monachisme ibenque et Cluny, Louvain, 1 9 68 . MILLENIRE DE CLU Y, Congres d 'Histoire et drcheologie, . Mac6n, 1 9 1 O . Millenaire monastique d u Mont-Sain t-Mich el, 4 vol. , Pari s, 1 967- 1 9 7 1 . MOLINIER A, Les obituaires ;ais a u Moyen Age, Pais, 1 890. normandes,

40

MOHR W. , Studien zur los tereform des Grfen Louvaln, 1 99 2 . [392 teri MUSSI GBROD A. , ie Abtei Moissac (1 050- 1 1 50}, Mimster: 1 9 88. [ 3 9 2 quater] PACAUT M., L 'ordre d e Cluny, Paris, 1 986. PARSON D . , Tenth centwy studies: Essays in comme­ [393] [392 bis]

rn ulf I von Flandern,

moration of th e millenium of the concil of Win ches ter

nd „ Regularis Concordia ", Chichester, 1 9 75. PIGNOT J . - H . , Histoire de · J 'Ordre de Cl uny, 3 vol. , Paris, Autun, 1 868. QUIICI B. , Giovanni Guaber.o e la sua fona monas­ [395] tica, Florenţa, 1 943 . RICHTER H . , Cluny, Darmstadt, 1 9 75. [396] [ 3 9 6 bis] ROSENWEIN B. H. , To be h e Neighbor of sain t Peter. The social Meaning of Cluny's Propery, . 9091 049, Ithaca, 1 989. SACKR R. , Die Cluniacenser in ihrer irchlichen und [397]

[3941

allgemeingeschich lichen Wirksamkeit bis zur Mitte

[398]

[399]

des 1 1 . Jahrh un der.s, 2 vol . , Halle. 1 892 . Reeditare, Darmstadt, - 1 965. SCHMID K. . los ter Hirs a u und _seine Stiftr, Freiburg-am-Brisgau, 1 9 59 . SEGL P. , Konigtum und los tereorm in Spanien. Un ters uch ungen

iiber

die

Cluniacenser.os ter in

Kastilien-eon vom Beginn des 1 1 . bis zur Mitte des

[400] [40 l ]

[402]

1 2. Jahrh underts, llmiz, 1 9 74 . SEMMLER J. , Die losterefom von Siegburg. Ihre Ausbreitung und ihr Reon -pogramm im 1 1 . und 12. ' Jahrh un dert, Bonn, 1 9 59. SMIH. L . M. , The early his toy of th e monas tey of Cluny, Oord, I 920. Sous a Regle de saint Benoît, sructures monastiques et societe en Frn ce du Moyen Age a J 'epoque mo­

Paris, Geneva, 1 9 82. SPINELU G. , ROSSI G.

derne,

[402 bis]

Vallombrosa .

dell I secolo,

[403] [404]

Giovanni

(ed . ) , lle origini di

G ualberto

Milano , 1 984.

Spii tualita cluniacense. Atti de1

2°

n ella

s o cieta

congresso del

Todi, 1 960. TELLENBACH G. (sub conducerea) , Neu e Forsch unCenra

gen

di studi s ulla

iiber

Cluny

Freiburg-am-Brisgau.

41

spii tuita medievale,

und

die

Cl uniazenser,

TOMEK E„ S_tu dien zr Reorm der deu tschen lăster im 1 1 . Jahrh îmdert, Viena, 1 9 1 0. VALOUS G . DE. , e monachisme clunisien, iguge , Pai s, 1 935. WERNER E. , Die gesellsch flichen G.mdlagen der .os tereom im 1 1 . Jahrh un derts, Berlin, 1 9 53 .

[405] [406] [40 7}

___ __

D) Înnorea culturlă CK

J. M . , Th e Abbey of St Gali as a cen ter of 1 926. Die Kultur des Abtei Reich enau, 2 vol . , Munchen, [40 91 1 925. DUBOIS M. M. , Aelric sermonnaire, dpcteur et grm­ [4 1 0) maiien, Pis, 1 943 . [4 1 0 bis] FICHTENAU H . , Lebensordnungen des 1 0. Jhrh underts, Studien îber Denkart und Eistez im ein s igen KaoPgereich, Stuttgrt, 1 984. GAUCHE G. , Sch ullekture im Mittelalter. Ensteh ung [4 1 1 ] und Wn dlungen der ekturekanons bis 1 200 na ch den Quellendarges tellt, MCmchen, 1 970. [4 1 2] GRODECI L. , MUTHEICH F„ TALON J . , WORLD F. , a siecle de l'n Mil, Pai s , 1 973. [ 4 1 2 bis] IOGNA-PAT D . , PICAD J. -C. (ed.), Religion et cul­ [408]

Litera ture and t, Cmbidge,

,

ture

a u to ur

de

Loh aingie, Pais,

J 'an

nil.

1 990.

[4 1 4}

LINDGEN

[4 1 5]

MAC

[ 4 1 6]

MILLAS VLLICROSA J „

U„

Gerbert

Roya ume

von

capetien

A urillac

un d

et

des

Quadiium. Untersuch ungen ur Bildung im eiialter

Ottonen, Wiesbaden, l976. KINEY L„ Bishop Fulbert nd Educa tion School of Chartres, Notre Dame (lnd.) , 1 9 57. des

idea s

fisi q u es

i

Assaig d 'His toia

ma tematiques

a

la

at the

de las

Catalunya

Barcelona, 1 93 1 . MOSTERT M. , Th e ibray of Fleuy. A proisional List of Man uscipts, Hilversum , 1 989. [4 1 6 tei RICHE P , Educa tion et culture dans l'Occident medievl, ondra, 1 993. (Reeditre.) STAHL W. H. , Martianus Capella and h e seven libe­ [4 1 7] rl Arts, t. I: The quadiium of Martian us Capella, latin Traditions in h_ mahema tical Science, New York, 1 9 7 1 . medievl,

[4 1 6 bis}

42

bis] SUTHERLAND J . M. . Liu tprahd of Cremona, Bishop, Diplomat, Historian, Studies of the Man and his Age, Spoleto, 1 988. ZEEPF L. , Das heligen eben in zehnten Jahrh undert, Leipzig, 1 908 . V

-

EFOA GEGONĂ

A) Idele gregoi ene Oiginile şi devoltarea lor .

ARQUILLI ERE H . -X„ Saint Gregoire I, essai sr sa conception du pouvoir poniicis, 1 934. BENSON R. L. , The bishop elect, a study in medieval ecclesiasical ofice, Princeton (NJ) , 1 968 . BLUM J . O. , St Peter Dii, bis teacing an he spi­ itual Life, Washngton, 1 94 7. B OSL K. , Die Reichsministeia.tat der Salier und Staufer, Stuttgrt, 1 9 50. CAPITANI O. , Imm unita vescoii ed ecclesiologia in eta pregregoriana e gregoriana, Spoleto, 1 966. DEMPF A. , Sacrum. Imperi um, Geschich ts -und Staatphilosophie des Mittelalters und der poliischen Renaissance, Munchen, 1 929 . EICHANN E. , Weihe und ronung des Papstes im ittelalter, Mnchen, 1 95 1 . EDANN C „ Die entstehung des reuzzugsge� --dankens, Stuttgrt, 1 935. FLECKENSTEIN J. , Investiturstreit und Reichsvera­ ssung, Sigmaringen, 1 9 73. FLICHKA. , a querele des investitures, Paris, 1 946 . FLICHE A. , a refome gregoienne, 3 val. , Paris , Louvain, 1 924- 1 937. FITZ W„ Quellen zum Womser Konkordat, Berlin,

1 955.

.

FUHANN H. Einluss und Verbreitung der pseudoisidorischen Falsch ungen, 3 val. , Stuttgart, 1 972- 1 974. GAIO L. , Bonizone di Su tri e il suo „ iber ad Amicum", Roma, 1 968 . GUSSONE N . , Thron und In thronisation des Papstes, von des Anfangen bis zum 1 2. Jahrh undert, Bonn, 1 976.

43

HOESCH H:;., )ie knonischen Quellen im Werk Hum berts von Moyenmo utier. Ein Bei trag zum Geschichte der vorgregoianische Refom, KOln, Viena, 1 9 70. HOFANN K. , Der Dictatus Papae Gregors II, eine [435) rech tsgeschich tliche .Erlarung, Paderborn, 1 933. [435 bis] JKOBS H. , irchenrefom und Hochmittelalter (1 046- 1 21 5}, Munchen-Viena, 1 984. [43 5 teJ JASPER D., Das Papstwahldekret von 1 059. b er­ liefeung und textgestalt, Sigmaringen, 1 986. [436) DNER G . , Th eologie und poli tik vor dem lnvesitursreit, Brno, Leipzig, Praga, 1 936. [437) e Istituzioni ecclesiastiche delia Societas Chistiana dei Secoli I-I. Ai delia setimana intemzionale di studio, 2 val . , Milno , 1 974. EULENBERG I . , Der imat der roischen i'che im [438) Denken un d Handeln Gregors II, Gravehange, 1 965. MICCOLI G . , Chiesa gregoiana; Florenţa, 1 966. (439] MICHEL A. , Die Sentezen des Kardinals Humbert, [440) das erste Rech tsbuch der păpstlichen Reom, eipzig, 1 943 . MORGHEN R , Gregoio II, ediia a doua, Palermo, [44 1 ] 1 974 (4 1 bis] M ORRIS G . , The papal Monarchy, he west en Ch urch rom 1 0 50 to 1 2 50, Oford, 1 989 . (442] MORRISON, K. F. , Th e lnvestiture Con troversy: Issues, Ideals and Results, Lpndra, New York, 1 97 1 . [ 443] PAZZINI P. , 1 diitto srumento di ifona ecclesi­ astica in S. Pier Damiani, Roma, 1 9 56. (444] PITZ W. , Das originalregis ter Gregors II im Vatikanischen rchiv, Viena, l9 l 1 . [44bis] Riorma gregoina (a) e ]'Europa. Congresso inter­ nazionale, Saleno, 20-25 mai, 1 985, 2 vol. . Roma, 1 989 . ROBINSON, I. S. , luhoiy and Resistance in the (445] Investiture Contest, the polemical literature of the late eleven Centw, Manchester, 1 978 . ( 446] RYN J . , S, Peter Dami ani an d his canonica] sources, Toronto , 1 956 . STIFLLER L. , Quelen und Forsch ungen zum (447] · Urkunden und Kanzleiwesen Papst Gregors II, t. I, Cetatea Vaticanului, 1 9 57. [ 448] TELLENBACH G. , Libertas, .rche und Weltordnung im Zeitalter des Invesiturstreites, Stuttgart, 1 936.

[434)

·

·

44

[448 bis]TOUBERT H. , Un art diige. Reforme gregoienne et ' iconogaphie, Pis, 199 0. [449] WOLF VON GLELL V. , Die Kanonessammlung des Kardinals Deusdedit, Paderborn, 1 905 . B) Învestituile, Jiberta tea Biseicii şi teocaia BECER A. Studien zum Investiturproblem in Frreich, Papsttum, Kănigtum und Episkopat im Zeitalter der gregorianischen irchenreorm, Sarbricken, 195 5 . (450 bis] BLUMENTHAL U . R. , Der Invesitrsrei.t, Stuttgrt, 145 0]

I

1 9 82.

CNTOR N. F. , Church, ingship nd Lay lnvesiture in Engln d, Pinceton, 1958. [45 1 bis] ELZE R. , Papste, iser, Konige und die mittellter lich te Herschafts Smbolik, ondra, 1982. GOSSAN F„ Urban I and canon aw, Washington, [4521 1 96 0. YSNS R , Wzo von Luik in den ideenstijt iner [453) dagen, Nijmegen, Utrecht, 1 932. JENAL G. , Erzbischof Anna I von Koln (1 056- 1 075) [454] un d seine politisches Wirkem. Ein Beitrag zur Geschichte des Reichs und teritoil Poliik in 1 1 . Jahrhundert, 2 yol. , Stuttgrt, 1 974- 1 975 . AUSE H. G. , Das Papswhldecret von 1 059 und [455) seine Rolle im Invesitursreit, Roma, 1 960. (Studi Gregoiani , t. II) . PACAUT M . , a theocratie, l 'Eglise et le pouvoir au [456] Moyen Age, Pais, 1957. .ITCH N. , Sword n d Mitre, govemment and epis­ [45 7) copate in France and Englan d in the age · of istocacy, Haga, 1 966. SOLMI L. , Stato e Chiesa seconda gli scitti poliici da [458) Carlomagno ine al concordato di Wonns, Modena, 1901 . [459] SPANDEL R. , Ivo von Chartres und seine Stellung in der irch engeschich te, Stuttgt, 1 962. [4Ş9 bis] SZABO-BECHTEIN B„ Libetas Ecclesiae, ein Schlisselbegriff des In vestiturstreits und seine Vorgeschichte, 4. - 1 1 . Jahrhundert, Roma, 1 985. VOOSEN E„ Papaute et pouvoir ciil a l epoque de [460) [45 1 ]

45,.

Gregbire II. Contribution a J'h istoire du droit public, Gemblo x 1 9�7. ZI MMENN H . , Papsta bsetzungen des Mittel­ alters, Graz, 1 9 69. ,

[46 1 )

C) Oamenii şi mjloacele LBERIGO G. , Crinalato e collegiaita . Studi sul'eccle­ siologia ta 1 I e 1 V secolo, Florenţa, 1 969. [463) BECKER A. , Papst Urban II (1 088- 1 099), 2 val. , Stuttgart, t. I , 1 964, t. II, 1 988. [463 bis] BERSCHIN W. , Bonizon di Suti, la ita e le opere, Spoleto, 1 99 1 . [464) BLUMETL U. R. , The early concils of pope Paschal II (1 1 00- 1 1 1 0), Toronto , 1 978 . [-464 bis] BOUARD M. DE. , Gulla ume Je Conqurnt, Pris, 1 984. CNTARELA G. M . , Ecclesiologia e politica nel papa­ [ 465) ta di Pasquale I, Roma, 1 982 . [46 5 bis} CNTARELA G. M . , a constuzione della velita. Pasquale , n papa alle strette, Roma, 1 987. CHEEY - C . R. , The Study of the Medieval Papal [466) Chncezy, Glasgow, 1 966. DEREINE CH. , es chanoines reguliers au diocese de [ 467] iege avan t sain_t Norbert, Bxelle s , 1 9 5 2 . DICKINSON J. C . , Th e oigins of the Austin Canons [468) and their -in troăuction into England, Londra, 19 50. DRESSLER F. , Petus Damiani, eben und Werk, [ 469) Roma, 1 9 54. FURST C . G . , Cardinalis, Prolegomena zu einer [4701 Rech tgeschi;h te des romischen Kardinalskollegiums, Munche� 1 9 67. [ 470 bis! GHIDINI L. L. , Stoia citica di Matilde di Canossa. Problemi e mistei della piu grande donna della storia d 'Italia, Modena, 1 989. GIBSON M . , anranc o f Bec, Oford, 1 9 78 . [47 1 ) GEGOIRE R. , Buno de Segni, exege te medieval et [472 1 th eologîen monastique, Spoleto, 1 965. [472 bis] GROSSE R. (ed.) . L'Eglise de France et la papa ute [462)

·

·

.

[473]

ree siecle) HAUSMANN F. , Reichskanzl:i und Hokapelle unter Heinrich V und Konrad III, Stuttgart, 1 956. 46

HERRMANN K. J . , Das Tuskulner Papsttum (1 0 121 046}, Stuttgart , 1 973 . l monachesimo e la foma ecclesiasica (1 049- 1 1 22), [475] Ai della settimana internzionale di studio , Milno. 1 97 1 . [476) JACOBS H. , Die Hirsauer, Ihre Ausbreitung und Rechs telung im Zeitlter des Invesiturstreites, KOln 1 96 1 . LEWIZ H. W. , Reompapsttum und Krdinalkoleg, [477] Darmstadt, 1 957. LECLERCQ ,J , , Sain t Piere Dmien, emite et homme [478) d'Eglise, Roma, 1 960. [4 79] LEER F. , Kardinal Hugo Candidus, Munchen, Berlin, 1 93 1 . MICCOLI G. , Pieto Igneo. studi sull'eta gregorina, (4801 Roma, · 1 960. MOIS J . , Das Sift Rottenbuch in der irchenreorm [ 48 1 ) des I-II Jahrh underts, Munchen, Freising, 1 953 . Pier Damiano nel' X centenio dela morte, 3 val. , [482] Cesena, 1 9 72- 1 9 73. [483] SÂBEKOW G., Die păpstlichen egationem nach Spanien und Portugal bis zum Ausgang des II. Jahrh underts, Berlin, 1 93 1 . [484) SCHIEFFER TH . , Die păpstlichen Lega ten in Frankreich vom Verrage von Meersen (8 70), bis zum Schisma von 1 1 30, Berlin, 1 930. [48 5) SERVATIUS C . , Paschalis "I099- 1 1 1 8}, Stuttgrt, 1979. [486l SCHMIDT T. , Alexander I und die romische Reom gruppe seiner Zeit, Stuttgrt, 1 977. SOUTHERN R. W. , Sain t Anselm and bis Biographer, [48 7] Cambridge, 1 966. [487 bis! SOUTHERN R. W„ Sain t Anselm. A Portrai t in a andscape, Oord, 1 990. [488] - Vita commune del clero nei secoli I e II. Atti della setimana intemazionle di studio, 2 val lno, 1 962.

[474]

,

.,

D) Locui şi e tape [489] [490)

BNI G . L. , Milano nela Jotta per le investiture, Stoia di ilano, t. III , Milano, 1 9 54. BERNHEIM E. , Das Womser Konkordat und seine Vorurku.den. Untersuchungen zur deutschen Saats-

47

und Rech tsgeschichte, Breslau, 1 906 . Reeditare, alen, 1 970. B O HMER H . , irche und Staat in England un d in der [49 1 ] Nomandie im I. und I. Jahrh underts, eipzig, 1 899. BROOKE Z. N. , The english Ch urch and the Papacy [492) from the Conquest to th e Reign of John, Cambridge , 1 93 1 . CAUCHIE A. , a querelle des investitues dans Ies [ 4931 dioceses de Liege et a Cambrai, Louvain, 1 890- 1 89 1 . CHOUX J . , Recherches sur le diocese de Toul au [ 494) temps de la reorme gregoienne. L'episcopat de ibon (1 069- 1 1 0 7), Nancy, . 1 952. COWDREY H. E. J The Cluniacs nd the Gregorian [ 49 5) Refom, Oford, 1 9 70 . [495 bis] COWDREY H. E. J . , The Age of Abbot Desideius. Mon tecassino, The Papacy and the Normans in the eleven and early twelfh Centuies, Oford, 1 983. DECARREAUX J . , Normnds, papes et moines en [4961 !talie meridionale et en Sicile, Paris, 1 9 79 . „

[497)

DEFOUEAUX M. , es Fran9ais en Espagne au Je

et IIe siecles, Pari s, 1 949 . DEER J. , Das Papsttum und die siditalienischen Normannenstaa ten (1 053 - 1 2 1 2), Gottingen, 1 969 . DEER J . , Papsttum und Nomnnen. Untersuch ungen [499) zu ihnen ehnsrechtlichen und kirch enpolitischen Bezieh ungen, Viena, 1 972. DUPEEL E. , Histoire ciique de Goderoid de Barbu, [500] duc de Lothaingie et marquis de Toscane, Uccla, 1 904. [ 500 bis] EKENS F. R. , Die tierer irchenproviz im Investiturstreit, Viena, 1 9 87. FENSKE L. , Adel opposition und kirchliche [50 1 ] Refonbewegung im ăstlichen Sachsen. Ensts teh ung und Wirkung des sachsischen Widerstandes gegen das salische Kănitum wahrend des Investiturstreits, Găttingen, 1 977. GADEL N. , Die ieischen Erzbischăfe in der eit des [ 502] Investitursreits, Kaldekirchen, 1 932 . [ 503] HULS R. , bas Kardinalskollegi um in seiner Entsteh ungszeit und die. Region eneinteilung Roms, Găttingen, 1 975. MPF H. , Canossa als Wende, Drmstadt, 1 969. [ 5041 [ 498 1

-

48

[ 5051 [5061

[507]

[508] (5091

KEHR P. , Das Papsttun und die katalonisch e Prinzipat bis zur '1ereinigung mit Aragon, Berlin, 1 926 . KEHR P. , Das Papsttum und die Konigreiche Navara und Aragon bis zur Mitte des II. Jahrh underts, Berlin, 1 �28 . KOCH G. , Auf dem Wege zum Sacrum Impeium. Studien zur ideologischen Herschafts Begundung der deu tschen Zen tralgewalt im I. un d II. Jahrh underts, Viena, Koln, Graz, 1 9 72 . AGNOU E. , Inroducion de la refome gregoiene a Toulouse, Tolouse , 1 960. MONOD B . , Essai sur Ies rapports de Paschal II avec

Philippe Ier {1 099 - 1 1 08), Pis, 1 907. nds of St. Peter. Th e papal State in th e Middle Ages and the early Renissance, Berkeley, 1 9 72. [5 1 1 ] RUGGIERO B . , Principi, Nobilita e Chiesa n el Mezzogiorno longobardo. L'esempio di S. Massimo di Saleno, Neapole, 1 9 73. SEGL P„ Konigtum und lostereform in Spanien. [ 5 1 2) Un tersuch ungen iiber die Cluniacenserklăster in Kastilien-eon vom Beginn des I. bis zur Mitte des II. Jahrh underts, Kllmunz, 1 9 74. TEINBOCK W„ Erzbischof Gebbard von Slzburg [ 5 1 3) (1 060- 1 088). Ein Beitrag zur Geschich te Salzburg im Invesiturstreit, Viena, Sazbrg, 1 972 . ( 5 1 3 bis] WEINFURTER S. (ed.) , Die Salier und das Reich, 3 vol. , Sigmtngen, 1 99 1 . IONTE C „ a Pataia milanese e la iforma eccle­ [5 1 4] siastica, t. I: e premesse (1 045- 1 05 7), Roma, 1 955. WHIE ,,. T. , Latin mo.asticism · in Noman Sicily, [ 5 1 5) Cambridge (Mass.) , 1 938 .

[5 1 O]

PARTNER P. , The

1 - ENŞTEREA DIN SECOLUL L II-LEA A) Biseic. între reormă şi schisma [5 1 61 (5 1 7)

LBEIGO G. , Richerche stoiche sul cardinalato, Florenţa, 1 967. BALANI U„ Italia, Papata e Impeo n el secolo II (1 J24- l 1 67}, Messina, 1930. 49

BIIUS J. M., Die Mitgieder des -dinalskollegiums vom 1 1 30 bis -1 81 , Berlin, 1 9 1 2. DEL E N„ a curia romana, lineamenti stoico­ [ 5 1 9} giuidici, Roma, 1 9 52. DUNKEN G„ Die politische Wirksamkeit der papstli­ [ 520] chen Lega ten in der eit des Kampfes zischen aisertum und Papstum n Oeialien unter reidich I, Berlin, 1 93 1 . GNZEN K „ Die Entwicklung des auswartigen [52 1 1 Kardinalats im hohen Mittellter, ein Beitrag zur Geschichte des Kardinalskollegiums vom I. bis III. Jahrh undert, Tubingen, 1 963. GAUDEMET J . , La societe ecclesiastique dan s [ 522} J'Occident me dieval, Londra, 1 980. HUS R. , Kardinle, lens und irch en Rems, 1 049(523} 1 1 30, 1 977. JACQUEINE B . , Episcopat et papau te chez sain t [ 524) Bernard de Claiva ux, Sainte- Marguerite- d'Elle, 1 97 5 . JODAN K. , Die ent$tehung der rămischen Kuie, [ 5251 Darmstadt, 1 962 . [ 5261 KRTUSCH E . , Das Kardinls Kolegium in der Zeit von 1 1 81 - 1 22 7, Viena, 1-948. KINER S., Graian and the schools of aw; 1 1 40: [ 5271 123 1 , Londra, 1 98 3 . AUFS M„ Politik und Rech t bei Innocent II, Kăli� ! 5281 Viena, 1 98 0. [ 528 bis! LI OTA F. (ed . ) , Rolando Bandinelli, papa Alessandro II, Sje na, 1 986. MACCRRONE M„ Papata e Impeo dalia elezione di [ 529) Fredeico I lla morte di Adiano , Roma, 1 949 . MACCRRQNE M „ Studi su Innocenzo II, Padova, [ 5301 1 972. MACKIE A. , Pape Adian , Oord, 1 907. [ 53 1 ] MADERTONER W„ Die ziespltige Papstwahl des [ 532] Jahres 1 1 59, Viena, 1 978 . [ 532 bis] MLECZEK W„ Papst und Kardinalskolleg von 1 1 91 bis 1 2 1 6, Viena, 1 984. OHNSORGE W„ Die ega ten Alexanders II im ersten [ 5331 Jahrzehn t seiner Poniicats (1 1 59- 1 1 69), Berlin , 1 92 8 . PACAT M„ Alexandre III. Essi sur sa conception du [5341 pouvoir pon tiical dans se pensee et dans son oeure, Pis , 1 956. [ 5 1 8]

50

'

PALUMBO P. F„ o scisma del MCXX, i precedeni, la vicenda omana e le ipercussioni europee della lotta tra Anacleto e Innocezo I col registo degli Ai di Anacleto I, Roma, 1 942 . POOLE R. , Lecture on th e history of 'he papal [5361 chancery don to the time oflnnocent III, Cambridge , 19 15. RASSOW P. , Honor Impeii, die neue Politik Friedich [537 1 Barbarossas, 1 1 52- 1 1 59, Munchen, 1 940 . SCLE F. J . , Studien zum Schisma des Jahres [538 1 1 1 30, Koln, Graz, 1 96 1 . SCREIBER G., Kuie und loster im II Jahrh undert. [539 1 Studien zum .legierung, Vefassung und besonders zum Eigenkirch ewessen der vorranziskanischen Orden, vonellich af der Gund der Papsturkunden von Paschalis I bis Lucius II (1 099- 1 1 81}, Stuttgrt 1 9 10. SOMERILLE R. , Pape Alexander I and he concil of [5401 Tours 1 1 63. A study of ecclesiastical poliics and insi­ tutions in the twelfth century, Berkeley (Clf. } , 1 977. WOLF G. şi colab. , Fiedrich Barbarossa, Darmstadt, [54 1 1 1 975 [54 1 bis! STROLL M. , Th e jeish pope. Ideoloy and Poliics in the papal Schisme of 1 1 30, eida, 1 98 7 . [54 1 teJ STROLL M. , Sm bols as Power. Th e papacy follow­ ing the Investiture Contest, e ida, 1 99 1 . ZEBI P. , Papa to, impero e respublica c]listiana dal [5421 1 1 87 al 1 1 98, Milno, 1 9 5 5 . ZEBI P. , The Milano e Cluny, momeni di ita e cul­ [5431 tura ecclesiastica nel secolo II, Roma, 1 978. [5351

,

.

�

„

B) Instituţile şi iaţa religioasă locală ADDLESAW G. W. , Rectors, Vicars and Patrons in twelfth and early thirteenth century canon Jaw, York, 1 9 56 . [544 bis! AIL J. , Le gouven emen t des eveq ues e t la vie reigieuse dans le diocese d Angers (1 1 40- 1 240), Paris-Lille, 1 984. • BENNET A. P. , The juidiction of i e Arch bishop of [5451 Canterbury, Roma, 1 9 5 8 . [546] BIGGS A . G. , Diego Gelirez, irst archbishop of Compos tela, Washington, 1 949. [5441

·•·

51

[ 547]

BOGUMIL . , Das Bis tum Halbers tadt im 1 2. Jahrh under( Studien zur Reichs und Reformpolitik des Bisclwfs Reihard und zum Wirken der Augustine' Chorheren, Kăln, Viena, 1 972. BOUCD C. B. , Spiitualiy and adinistration. [ 548) The role of th e Bishop in th e welfth centuzy Auxere, Cambridge (Mass.), 1 979 BOUSSD J , Le gouvemement dHemi II Plantagenet, [549) Abbeville , 1 9 56. BOER R. , a vie religieuse en Islande {1 1 1 .6- 1 264), [ 550] Pais, 1 972 . BT M. , The Engish Church under Henzy I, Oford, (55 1 ) 1 97 5 . CHEEY C. R. , English Bishop 's chanceies (1 1 00[5521 1 250), Manchester, 1 9 50 . CHEEY C. R. , From Becket to angon, Manchester, [553) 1 9 56. CAUDE D„ Geschichte d_es Erzbistums Magdeburg [554) bis n das 1 2. Jahrh undert, t. I, Kăln, 1 9 72 . EDWADES K. , The English' Secular Cathedrals in the [5551 Middle Ages, ediţia a doua, Manchester, 1 967. FLECHTER R. A. , The Episcopate in the ingdom of [ 55 6) Leon in the twelh centuzy, Oord, 1 9 7 8 . FOEILLE R. , Go uvemement et ie de l 'Eglise_ au [ 5571 Moyen Age, Londra, 1 9 75. FOREILLE R. , L'Eglise et la royaute en Angletere [ 5 58) sous Henri II Plantagenet, Pais, 1 943 GOZI O V„ ANDER G. , La chiese di Roma dall I [ 559) al V secolo, Bologna, 1 963. [ 559 bis] GUYOTJEANNIN O., Episcopus et comes, afirma­ tion et declin de la seigneurie episcopale au nord du royaume de France, Geneva, 1 987. ARTID GE R. A. R. , A History of Vicarages in the [ 560] Middle Ages, C mbi dg e 1 9 30. HISCH P. , Die Bisch ăfe von Prag in der frihen [56 1 ] Sta uferzeit. Ihre Stellung zischen Reichs un d andesgewalt von Daniel I { 1 1 48- 1 1 67) bis Heiich (1 1 82- 1 1 9 7), Munchen, 1 969 [ 562] ·JODN R. , Die Stelung des deu tschen Episkopats im Kampfim die Universalmach t un ter Fiedich I bis zum rieden von Venedig, Wurzburg, 1 93 9 . KELEY ED . J. , Roger of Salisbuzy, Viceroy of [ 563) England, Berkeley, os ngeles . ondra, 1 9 72 . .

.

...

.

,

.

52

�563 bis]

[5641 [5651

[567] [568]

LOHRMANN D., Kirchengu t im nărdlichen Frnreich . Besiz, Verassung und Wirtschft im Spiegel der Paps tprivilegien des 1 1 . - 1 2. Jahrh underts, Bonn, 1 98 3 . MOORN J. H. R. , Ch urch Life in England in the thirteent1 Cen tury, Cmbidge, 1 945. MOR C . G . , SCHMIDINGER H . , I potei temporali dei vescoi n Itlia e in Gemania nel Medioevo, Ai deia settimana di studio 1 8 settembre 1 9 76, Roma, 1 979. NICHOLL D . , Th urstan, arch bishop of York (U 1 41 1 40), York, 1 964. OEHRING S . , Erzbischof Konrad I von z im Spiegel senes Urkunden und Biefe (1 1 61 - 1 1 80}, ·

Drmstadt, Mrbrg, 1 973 . PACAT M . , Louis II et ies elecions epfscopales dans le oyaume de France (1 1 3 7- 1 1 80), Pris, 1 9 57. [569 bis] PKE W. , Kzlei, apele und koigich e Kuie under Lohar III (1 1 25- 1 1 3 7), Koln-Viena, 1 985. POUZT PH. , LAnglais Jean dit Belles-Mains (1 1 22[570] [569]

1 204), eveque de Poiiers puis rcheveque de Lyon,

Lyon, 1 927. [570 bis] PYCE J .

.

e

chapire cah edral Nore-Dame de

Toni de la fn du. le â la in du Ie siecle,

Louvain, 1 986.

[57 1 ] [572] [573] [574]

EA RECIO

J . , Historia d e a Iglesia de Toledo en el siglo II. Roma, 1 966 . SALTMN A. , Th eobald. rchbishop of Canterbuy,

Londra, 1 9 56. SLLEY B. , The Becket Conlict and he Schools, Oford , ) 973 . SCHOTAG W Untersuchungen zur Geschich te des J

. .

Erzbis.tums Mainz unter den SzbischOfen nold und Christin (1 1 53-1 1 83), Darmstadt, Marburg, 1 973 .

[574 bis] [575] [576]

[577]

TOCH B. M. , Une cha.celleie episcopale au IIe

siecle. e cas d rra s, ouvain, 1 99 1 . TURK E. , Nugae ;uialium, le regne d Heni I Plantagenet et J'ehique politique, Geneva, 1 973. VIDL H. , Episcopatus et pouvoir episcopal a Bezie.rs a la veile de la coisade albigeoise (1 1 52- 1 209), Toulouse , 1 95 1 . WALTER H. , nold von Wied, Kzler Konrads II und

Erzbischof von Kăn, Koln, 1 9 73. 53

(578]

[ 579]

WEINFURTER S·:_,, Salzburger Bis tumreform und Bischofspolitik in 1 2. Jahrh undert. Der Erzbischof Konrad von Salzburg (1 1 06- 1 1 4 7), un d die Regularkanoniker, Koln, 1 975 . WEISS U. R. , Die Kon s tanzer Bischăfe in 1 2.­ Jahrh undert. Ein Beitrag zur Un tersuch ungen der reichsbischălichen Stelung im rafttefeld kaiserlichen paps tlichen und regionaldiăzenaser Politik, Sigmaringen, 1 9 75.

C) Clugi, eremiti şi clerici obişnuiţi [ 580]

Aspects de la ie conven tuelle ax Ie-IIe siecle.

du e Congres de la Soiete des Historiens medieistes de J'enseignement supeieur pubic, Lyon, 1 975. [ 580 bis] AUBERGER J. -B. , L'unanimite cistercienne primi­ tive: he au realite?, Achel, 1 986. Actes

[ 580 tei

BECQUT J„ Vie canoniale en France ax xe-Jie

siecles, Londra, 1 98 5 . (Reeditare.) [580 quater] BECQUET J. , Les chanoines reguliers au Moyen A . ge, Londra, 1 986. (Reeditare. ) Benard de Clairvaux, Pris, 1 9 53 . [ 58 1 ] [58 1 bis] Benard de Clirvaux, histoie, men talites, spiritua­ lite, Pris, 1 992. [ 58 1 tei Benardo Cistercense, Todi, 1 990. BERNRD VON CAIRVAUX. , Mănch und Mystiker, [ 582] internationaler Bernhard-kongress, Maiz, 1 9 53 , Wiesbaden, 1 9 54. BOUYER L„ a spiri tualite de Cîteaux, Pris, 1 955. [ 583] BEDERO A. H. , Etudes sur la „ Vita prima " de saint [ 584] Benard, Roma, 1 960. [ 584 bis] BRED ERO A. H„ Cluny et Citeaux au IIe siecle. m onas tique, con troverse d 'une L'his toire Amsterdam, 1 9 8 5 . [ 584 tei CÂTILLON J„ L e mouvement canonial au Moyen Age. Reform e de l 'Eglise, spiritualite et culture, Pris-Turnhout, 1 99 2 . CAFFEY C „ Th e stoy of the grea t saint Benard, [ 58 5] Dublin, 1 925. CONSTABLE G. , KRIZECK J. , Petrus Veneabilis, [ 586] studies ,nd textes commemorating the eigh t centenary of bis death, Roma, 1 956. 54

CONTABLE G. , Monks, Heits and Cu.saders in medieval Euope, Londra, 1 988. (Reeditare.) CRUZ COELHO M. H O mosterio de Aranca do secu­ lo X o seculo III, Coimbra, 1 977. DICINSON C . , Monastic life in medieval England, Londra, 1 96 1 . DIMIER A. , e monde claravallien a la mort de saint Benard, Notre-Dme de Scourmount, 1 9 52. DORMEIER H. , Montecassino und die i'en im 1 1 . und 1 2. Jahrh undert, Stutgt , 1 979.

[586 bis] ( 587 ]

. .

[588] [589) [590)

'

(590 bis]

DUBOIS J . , Histoire monastique en France au Je

siele. es institutions monastiques et leur evolu tion, Londra, 1 982 . {Reeditare.) [590 tei DUBOIS J . ; Aspects de la ie monastique en France au Moyen Age, o n dra, 1 993. (Reeditre . ) [590 quatei ELM K. , PAISSE M. , Doppelloster und andere Fomen der Smbiose mnicher und weiblicher Religiosen im Mittelalter, Berlin, 1 992. FONSECA C. D . , Medioevo canonicale, Milano, 1 970. (59 1 ] A CROIX BOTON J DE . , Histoire de l'Ordre de [592) îteaux, 2 vol . , Westmlle, 1 959..1 964. [593] LECLERCQ J . . No uvea u visage de Benard de Clairva ux, approch es psycho-his toriques, Paris,

1 976 . LECLERCQ J. , Pierre le Veneable, Paris , 1 946. LECLERCQ J . , Recueil d 'etudes sur saint Benard et ses ecits, 3 voi . , Roma, 1 962- 1 969. LECLERCQ J . , Saint Benard et l'espit cistercien, [596] Paris , 1 966 . . LEFEVRE PL F. , THOMAS A. H., Le coutumier de lab[597] baye d'iny n ourgone au e siele, ovn, 1 976. [597 bis] LEYSER H . , Hermits and the new Monasicism, Londra, 1 984. [597 tei LOCATELI R. „ Sur Je chemin de a pefecion. [ 594] [ 595]

Moines et chanoines dns le diocese de Besan9on vers 1 060- 1220, Sint-Etienne, 1 992 . . [597 quater] LONGERE J. (ed . ) . L'abbaye paisienne de Sain t-Victor au Moyen Age, Paris-urhout, 1 99 1 . LUDDY A. , ife of sint Benard, Dublin, 1 927 . [598] N J. B . , L'ordre cistercien et son gouvenemen t [599] des oigines au milieu du IIe siecle, ediţia a doua,

1600]

·

Paris, 1 95 1 .

MATHEW D. J. A. , Th e nonan monasteries and

55

their eng1ish Poşsessions, Oford, 1 962 . Melanges saint Bernard, IVe Congres de ]Association bourguignonne des Societes savantes, Dj on, 1 9 54. MILIS L. , L'ordre des chanoines reguliers drrouaise, 2 vol . , Bruges, 1 969. MOIS J. , Das Stiff Rottenbuch in der irchenreorm des I-II. Jahrh undert, Munchen, 1 953 .

[60 1 ] [.6 02] [603]

Moissac et ! 'Occident au lle siecle, Actes du Colloque international, 3-5 mai 1 9 63 , Toulouse , 1 964. [604 bis] MOULIN L. , La ie quotidienne des religieux au Moyen ge, Pais, 198 7. [604]

[604 tei Naissance (a} des chartrex, e Colloque intema­ tional d 'his toire et de spiritualite cartusienne, Grenoble, 1 986. . [604 quatej Norbert l'-on Xn ten, Berlin, 1985.

PTIT F. , a spiitualite des Premon tres a ux Ie et

[605]

I!e siecles, Paris, 1 94 7 . PTIT F. , Norbert e t !'oigine des Premonres, Pris, 1 94 7 . PIERZZI R . M. , I mondo bianco, s n Bemardo di Chiravale, Brescia, 1 944. Sint Bernard et son temps. Recueil le memoires et communications presentees au Congres de Djon en 1 92 7 , 2 vol. , Dijon, 1 9 28- 1 929. Sain t Benard h eologian, Roma, 1 9 53. San Bernardo, publicazione commemoraiva nell III centenaio della sua morte, Milano , 1 9 54.

[606] [607] [608] ['609] [6 1 0] [6 1 H [6 1 2) [6 1 3] [6 1 4] [6 1 5] [6 1 6]

·

Sain t-Thiey, tme abbaye du re au e siecle, Saint­ Thiey, 1 979 . SCHNEIDER B„ Cîteaux und die benedikinische Tadition, Roma, 1 960. THOMPSON E. M . , The. cartusian Order in England, Londra, 1 930. VACANDARD E., Vie de saipt Bernard, ediţia a patra, Pris, 1 9 20. EISSIERE M. , Une cammunaute canoniale au Moyen Age, Saint-Quiriace de Provins , 1 96 1 . I CI RE H . , L'imi ta tion des Ap âtres, moin es,

chanoines, mendiants (I=-l!Ie siecles}, Pris, 1 963 . [6 1 6 bis] Vie et legendes de sain t Benard, Cîtex: 1 993. [6 1 6 tei Zisterzienser (Die}. Ordensleben zischen Ideal und Wirklichkeit, 2 vo l . , x-la-Chapelle, 1 980- 1 982. 56

D) Renaş terea intelectuală

Abelard en son temps, Paris, · 1 98 1 . BARON R. , Etudes sur Hugues de Sain t-Victor, Paris, 1 963 . [6 1 8 bis] BENDT R. , Andre de Sain t- Victor, exegete et theologien, Paris-Turnhout, 1 99 1 . [ 6 1 7] [6 1 8]

CHENU M. D„ a heologie au IIe siecle, Paris, 1 9 57 . CASSEN P. , Gerhoh von Reichersberg, Wiesbaden, [620] 1 960. CLERVL A. , Les ecoles d e Ch.rtres au Moyen Age, [62 1 ] Paris, 1 89 5 . [622] COURCELLE P. , Connais- toi toi-meme, 3 vol. , Paris, 1 974. DECNT J. M. , Guillaume de Saint-Thiey, aux [623] sources d'une pensee, Paris, 1 978 . [624] DECANET J. M. , Guilla ume de Sain t- Thierry, J'homme et son oeuvre, Bruges, 1 942. [625] DELHAE PH. , e microcosmus de Godefroy de Saint­ Victor, 2 vol. , Gembloux, 1 95 1 . [626] DELHAE PH. , Piere ombard, sa ie, ses oeures, sa morle, Paris, Montreal, 1 96 1 . [626 bis] DRONKE P. (ed . ) , A history of twelh Century wes­ ten Philosophy, Oford, 1 98 8 . DUFOUR J . , La bibliotheque et le scriptoium de [62 7] Moissac, Geneva, Paris , 1 972. DUMONTIER P. , Saint Benard et a Bible, Bruges, [628] Paris , 1 953. ENDRES J: A. , Honorius Augustodunensis, Beitag [629] zur Geschich te des Geis tingenlebens im 1 2 . Jahrh undert, Kempten, Munchen, 1 906. [6 1 9 ]

Entreiens sur la Renaissances, du !e siecle, Pari s, Haga, 1 968. [630 bis] Euopa (L ) dei secoli I e II fa novitâ e tadizione: siluppi di una cultura, Milano , 1 98 9 . „[630 ter] FERRUOLO S . C. , The cisis of the University. Th e Schools of Paris an d their cri tics, 1 1 00- 1 2 1 5, Stanford , 1 98 5 . [63 0 quater] GAUTHIER DALCHE P. , a „ descriptio Mappe Mundi" de Hugues de Sain t- Victor. Text inedit cu introducere şi comentariu, Paris, 1 988 . GHELINK J DE . , Le mouvement theologique a u IIe [63 1 ] [630]

·

siecle, ediţia a doua, Bruges. Bruxelles, 1 948 . 57

,

[632]

GILSON E . , a 1eologie mystique de saint Benard, ..

Paris , 1 924 . GIS ON E . , L 'espit de la philosophie medievale, [633] Paris, 1 944. GILSON E. , Heloi"se et Abelard, ediţia a treia, 1 964. [634] GOSSMNN E. , Antiqui und Modeni im Mittelalter, [635] eine Geschichliche Standortsbeistimm ung, Munchen, Viena, 1 97 4. GABMNN M . , Die Geschichte der scholastischen [636] Methode, 2 voi . , Freiburg-am-Brisgau, 1 9 09- 1 9 1 0. GEGORY T. , ,Anima Mundi": a ilosiia di Guglielmo [637) di Conches e la Scuola di Chartres, Florenţa, 1 9 55 . GEGORY T. , Pla.tonismo medievale, Roma, 1 9 58 . [6381 GH L„ Joh nnes von Slisbuy, Studien zur [)39] irchen Kultur und Socialgeschichte Westeuropas im 1 2. Jh rh undţr, Saint-Ottilien, 1 9 78 . ASKINS C. H . , Studies in medieval Culture, Oord, [640] 1 929 . [64 1 ] HASINS C . H. , The Renaissnce of the welfh Cen tuy, Cambridge (Mass.}, 1 927. [642 f HILDEGARD VON BINGEN. , 1 1 79- 1 9 79, Festschift zum 800 Todestag der Heilingen, Maiz, 1 9 79 . [642 bis] HUNT R. W. , The Schools and he Cloister. Th e Life and Writings of Alexander Nequam, 1 1 57- 1 2 1 7, Oord, 1 9 84. ISAC J . , Le Peri Hermeneias en Occiden t de Boece a [643] sain t Thomas, Pris, 1 953. JOLT J . , Abelard, Paris , 1 969. [644] [645] JOLIVT J . , Arts du Jangage et theologie chez Abelard, Paris, 1 969 . KLIBANSY R. , The continuiy of he Platonic tradition [646] duing the Middle Ages, Londra, 1 950. KOCH J. , Humanismus, ystik und Kunst in der Welt [647] des Mittelalters, eyden, Koln, 1 959 . 648] NDGF A. , Dogmen Geschichte der ruhscho­ lastik, 8 vol . , Ratisbonne, 1 9 52 - 1 956. · ZINO DEL GROSSO A. M. , Societa e potere n ella Germania del XI secolo, Gerh och di Reichersberg, Florenţa, 1 97 4. [649 bis] Lectures medievales de irgle. Actes du colloque organise par J 'Ecole ;aise de Rome, Roma, 1 98 5 . LEFEVE Y . , L'Elucidarum et les Lucidaires, Paris. [650] 1 9 54. [649]

58

[6 54]

LOIIN O . , Psychologie e t morale aux,Jie et IIe sie­ cles, 6 vol. , Gembloux, 1 9 57- 1 960. LUSCOMBE D. E . , The. School of Peter Abelard, Cmbridge, 1 969 . MEUTHEN E . , irch e un d Heilgeschich te bei Gerhoh von Reichersberg, eyden, Koln, 1 9 59 . MOiTCLOS J. DE. , nc et Bernger. a contro-

[655]

verse euchris tique du le siele, Louvain, 1 97 1 . NOTHDUr K. D . , Studien zum Einluss -Senecas

[65 1 ] [652J [6 53]

[656]

[657] [658] [659]

[660] [66 1 ]

auf die Philosophi und Th eologif des zw6lften Jahrh underts, Leyden, Koln, 1 963. PARE G . , BRUNT A. , TEMBAY P„ a renaissance

du /Ie siecle, les ecoles et l'enseignement, Pari s , Ottawa, 1 9 33 . PET J . M . , La doctine de la creation dans l'ecole de Chartres, Paris, Ottawa, 1 9 38. Peter Abelard, proceedings of the international con­ ference ouvain, may 1 97 1 , ouvain, Haga, 1 97 4.

Piere Abelard, Piere le Veneable, Jes cournts philosophiques, litteraires et rtistiques en Occident . au milieu du IIe siecle, Paris, 1 975. PINBORG J . , Die Enickulng der Sprachtheoie im Mittelalter, Minster, 1 967. POUCHT R. , a „recitudo" chez sain t nselme, un ,

itineraire augusti.en de J'âme â Dieu. [66 1 bis] RIJK L. M . , a philosophie au Moyen Age, Leyden, 1 985 . [66 1 ten SI CARD P„ Hugues de Sain t-Victor et son ecole, Turnhout, 1 99 1 . SOUTHERN R. W. , Medieval Humism nd other [662] studies, Oford, 1 9 70. TELLING-MICHAUD S . , L'universite de Bologne et la [663] penetation des droits canonique et omain- en Suisse, Geneva, 1 9 55. STOCK B . , h nd Science in he twelfth centwy, a [664] study of Bernard Silves ter, tnceton, 1 972. [664 bis] TO RELL J . -P. , BO UTHI LLI ER D „ Pierre le Venerable et sa ision du monde, Louvain, 1 986. [664 ten Traduction et traducteurs au Moyen Age. Actes du colloq ue intemational du CNRS, Pari s, 1 9 89 . [664 quater] ERBEE G . , Th e Presence of Stoicism n medieval Though t, Washington, 1 983. 59

[665]

VEZIN J . , Les· · scriptoia d Angers au le siecle, Pari s ,

[666]

WETHEBEE W. , Platonism and Poey in the twelfth

[ 667]

Princeton , 1 9 72. 1L.T A. , Au teurs spiituels et textes devots du Moyen Age latin, Pari s , 1 932 .

1 974.

centwy, he litermy inluence of he School of Charres,

I I - DEZBATEI ŞI .CERCETI A} Institu iile şi ordin ul mântuiii

[668] [669]

ADDLESAW G. W. O . , The early parochial system and the Diine Oice, Londra, 1 9 57 . AUBRUN M . , L'anien diocese de Limoges des oigines

au mlieu du le siecle, Clermont- Ferrand , 1 9 8 1 . [669 bi�] AUBRUN M . , a paroisse en France des oigines a u e siecle, Paris, 1 986. BOD C. E „ Tithes and Paishes n he medieval Italy, h e historical roots of a modem poblem, Ihaca, 1 952 . CHMPEAX G . DE , STERCX S „ Introduction au [67 1 ] monde des smboles, a Pierre qui Vire, 1 962 . CHISTE Y. , Les rands portails romans, Geneva, [6721 1 96 9 . [672 bis] Crisianitâ (a) dei 5ecoli I e .I i n Decidente: coscienza e strutture di una societa, Milano , 1 983. DOBIACHE ROJDESVENSY O„ a ie paoissiale [673] en France au IIe siecle d'apres Ies a�tes episcopaux, Pri s , 1 9 1 1 . DUBY G„ Saint Benard et ! 'art cistercien, Paris, [674] 1 9 76. EWIH E . , Tier m Merowingereich, Treve s , 1 9 54. [675] FORCHIELLI G. , a pieve rurale. Richerche sulla sto­ [676] ia della constituzione delia Chiesa in Italia e partico­ Jarmen te ne! Veronese, Verona, 1 93 1 . GAUD M . , Les cl�â telains du Poitou et J'avenement [677] [670]

[678]

[679]

du reginje feodal, le- .Ie siecles, Poitiers, 1 9 64 . GRIFFE E . , Histoire religieuse de l 'ancien pays de

] Aude des oigin es chretie1mes a la in de J 'epoq ue carolingienne, Pari s , 1 933 . HERVAL R. , Oigines chretiennes: De la ne Lyonnaise

60

[682]

gallo-romaine a a Normandie ducale, e- le siecles. Rouen, Paris, 1 966. AUSS D . , Die mittelalterliche iarorganisa tion in der Ortenau, Bihl , Baden, 1 9 70. LE BAS G . , Etu des de sociologîe religieuse, 2 vol. , . Paris, 1 955. LOUIS R. , Les eglises dAuxere des origines au

[683]

MÂLE E . , a in du pagaisme en Gaule et Ies plus

[680] [68 1 ]

le siecle, Paris, 1 9 52 .

ancienn�s basiliques chretiennes, Pais, 1 9 50. Musica e arte iguaive nei secoli X-III, ati del J 3° con vegn o del cen tra di studi s ulla spiritualita medievale, Todi, 1 973. [684 bis] NELSON J. L. , Poiics and Ritual in Early Medieval Europe, ondra, 1 986. [684 tej PACAUT M. , Doctnes poliiques et sructures eccle­ siastiques dans l 'Occiden t medieval, Londra, 1 985. (Reeditare .) SALMON P. , Etudes sur Ies insignes du ponife dns le [68 51 .t. roman, Roma, 1 9 5 5 . STINI G„ I comm uni di piei nel Medioevo italiano, [686] Milano , 1 964. Setimane di studio del Centra italiano di studi sull'al­ [687] to Medioevo, t. l : a cittâ nell 'alto medioevo, Sp oleto, 1 9 59; t. lII: Cristianizzazione ed organizzazione ecclesias tica delle campagne nell'alto medioevo: espansione e resistenze, Spoleto . 1 982. [687 bis] S CHMIT J . C . , La raison des gestes dans l 'Occident medieval, Paris, 1 990. [688] THOBY P. , e cru cifix des oigînes a u concile de Trente, Nntes, 1 9 59 . VERCAUTEREN F. , Etudes sur la „ ci"vitates " de a [6891 [ 684]

'

[690]

Belgique seconde de la in du IIIe siecle a a in du lle, Paiis, 1 934. VERMEESCH A. , Essai sur Ies o.gines et la signiication de la commune dns le nord de a France (le et

Ie siecles), Hele 1 966 . ,

VISA G . , Episcopalis audien ia, Milano , 1 937. [69 1 ] [69 1 bis] WIRTH J . . L'image medievale. Naissa:ice et developpemen t le-ve). Paris, 1 989. ZEILLER J . , Pagn us, etude de terminologie his [692] to.que, Paris , 1 907.

61

B] Viaţă profană, iaţă religioasă ALPAND ERY P. ' DUPROT A. ' a chretien te et idee de croisade, 2 vol. , Pais, 1 9 54. BONNAUD-DEE R. , . L 'idee de paix a J 'epoque [694] carolingienne, Paris, 1 9 39 . [694 bis] BOUCD C. B . , Sword, Mi ter and Cloister: Nobili y and h e Church in Burgundy, 980- 1 1 98, Ithaca -Londra, 1 98 7. CARDINI G. , e crociate ta il ito e la stoia, Roma, [695] " 1 97 1 . COSTE-MESSELI EE R DE A şi colab . , Peleins et [6961 chemins de Sint-Jaques en Frn ce et en Europe du

[6931

siecle a nas jours, Pts; 1 965. CONREUR G . , es paures ont-ils des droits?, Roma, Pis, 1 96 1 . DERULLE E . , L'idee de coisade au Moyen Age, [698] Torino , 1 980. [698 bis] DEMURGER A. , Vie et mort de J 'ordre du Temple, 1 1 1 8- 1 3 1 4, Pris, 1 98 5 . DUBY G. , Hommes et structtires du Moyen Age, Haga, [699] 1 973. [699 bis] DUPRONT A. , Du sacre. Croisades et peleinage. Images et langages, Paris, 1 987. (700] EDANN C . , Die En tsteh ung des re uzzugs dankens, Stuttgart, 1 935. . [700 bis] Essays on the Peace of God. The Ch urch and the People in Elevenh Century France, Waterloo (Ontaio} , 1 987. [70 1 ] FINUCANE R . C . , Miacles nd - Pilgims, popular beliefs in medieval Englnd, Londra, Melbourne, Toronto, 1 977. [70 1 bis] FLORl J. , L 'ideologie du glaive, prehistoire de a chevaleie, Geneva, 1 983. [69 7]

e

[70 1 tei FLORl J . , L'essor de la chevaleie, le- IIe siecle, Geneva, 1 986. [ 702] GIERL I . , Ba u ernleben und Ba u ern wallahrt in Altbayen, M.nchen, 1 960. HALL D„ English medieval Pilgimages, Londra, 1 967. [703] [703 bis] , HEAD TH . , ANDES R. , Th e Peace of God: Violence nd Religion in tenth nd eleven.th Century Frm1c,e, New York, 1 992. [704] HOFFMANN H. , Gottesriede und Tre uga Dei, Stuttgat, 1 964. 62

[705] [706]

I laici nella societas chistiana dei secoli I e II, setti­ mna in ternazionle di studio, Milano , 1 968. KOTING B . , Pereginatio religiosa, Walfahrten in der Antike

und

des Pilgewesen in

der lten .rche,

Munster, 1 950. LECLERCQ J„ L'idee de roya u te du Chist au Moyen [707] Age, Pis, 1 959 . [7 07 bis] Miitia Chisti e crociata nei secoli I-iII, Milano , 1 992. MOLAT M. , Etudes s ur J'his toire de a paurete, 2 [708] vol . , Pi s, 1 974. [709] MOLAT M. , Les paures au Moyen ge, . etude sociale, Pis, 1 9 74. NOTH A. , Heiliger rieg und heiliger Kmp, Bei trage [7 1 Ol zur Geschichte der reuzziige, Bonn, 1 966. O'BIEN J . M., Fulk o f Neuily, os ngeles, 1 964. [7 1 lJ Pax la}, Recueil de la Societe Jean -Bodn, t. V, [7 1 2] Bxelles, 1 962 . Peleginagi e culto dei sani n Euopa fmo lla pima [7 1 3] crocia ta, att. del 4° con vegno del cen tra di studi sulla spii tulitâ medievle, Todi, 1 963 . Povertâ e iccheza nella spiitulita dei secoli I e II, [7 1 4] atti del 8° convegno del cen tra di studi sula spiitua ­ lita medievle, Todi, 1969 . ICARD J„ e oyaume lain de Jeuslem, Pis, [7 1 5] 1953. ICD J. , L'espit de la croisade, Pis , 1 969. [7 1 6] [7 1 6 bis] Roya u te (a} sacree dn s le monde chretien, P ai s 1 992 . SIGAL P. , Les mrch eurs de Dieu, peleinages et [7 1 7] peleins au Moyen Age, Pis, 1 974. SUMTION J. , Plgrimage en image of m e dieval reli ­ [7 1 8] gîon , ondra, 1 97 5 . VAN CAUWENBERGH E. , Les peleinages expiatoires [7 1 9 ] ,

[720] [72 1 ] [7221

et judiciares dans le droit communl de la Belgique au Moyen Age, Louvin, 1 922. VASQUEZ DE PARGA L. , ACRRA J. M. , UIA J. , es peregrinaciones a Saniago de Compos tela, 3 vol. ,

Madrid , 1 948- 1 949 . VON CAMPENAUSEN H. , Die asketische Heimat­ lo sigkeit in altkirchlichen Monch tum, . Tubingen, 1 930 . ZETINGER J„ ie Berich te iiber Rompilger a us dem Frankenreiche bis zum Jahre 800, Freiburg, 1 900. 63

C) Sin tele tain e şi li t u rghia [ 7i 3 J [ 7 2 4] [ 72 5]

ANCIAUX P. , La theologie du sacrem en t de penitence au e siecle, Louvin, 1 949 . NCAUX P. , La sacremen t de penitence, Louvain, Pris, 1 9 57. BLOME R„ a doc t in e du peche dans les ecoles theologiques de la premiere moi tie du e siecle,

Louvain, Gemblox, 1 9 58 . [ 72 5 bis] BOSWEL R. , Th e indness of Srangers: th e aban­

[ 726] [ 727]

[728]

doriment of Children in westen Europe rom late n iquiy to Renaissance, ondra, 1 988. BECNS L. . Confession et communion a u Moyen Age e t a u con cile d e Trente, Gembloux, 1 9 7 1 . BNDILEONE F. , Sagi s lla storia della cele­ brzione del marimonio in Itlia, Milano, 1 906 . BROWE P. , Die hă uige Kommunion im Mittellter,

Munster, 1 93 8 . BROWE P. , Die Verehrung der Eu;hari s tie im Mi ttelalter, Munchen, 1 933 . [72.9 bis] BRUNDAGE J. A. , aw, sex and chistian Sociey in medievl Europe, Chicago-Londra, 1 987. [ 730] CAPITANI O „ · Stu di su Berangerio di To urs, Lecce, 1 966. [ 7 3 0 bis] CASAGRMIE C. , VECCHIO S., e s peches d e la [729]

langue. Discipline et etiq ue de la prole dans la culmedievle, Pris, 1 99 1 . CHENON E . , Recherch es histoiques s ur quelq ues [73 1 ] ites nupiaux, Pris , 1 9 1 2 . [73 1 bis] Con dici6n (a} d e la m ujer en la Edad Media, ture

[ 732]

[733]

[734] [ 735] [ 736]

Madrid, 1 98 6 . DAILLIER J . , e maiage dans le doit canonique depuis le decret de Graien jusqu 'a la mort de Clement

,

Pris , 1 9 33 . DESHUSSES J „ e sacramentire gregoien, ses pin ­ cipales ormes d 'apres ies plus anciens man uscri ts, Freiburg, 1 97 1 . DIDIER .J . C . , e bapteme des enfants dans la tradi ­ tion de J'Eg1ise, Tournai, Paris, 1 9 59 . DUBY G . , e chevlier, la femme et le pre te, Pis , 1 98 1 . DUMOUTET E. , e Christ selon la chair et la ie liturgique au Moyen Age, Pris, 1 9 3 2 .

64

[73 7] [738] [739]

DUMOTET E„ e desir de voir J 'h ostie e t Ies origines de la devotion au Sain t-Sacrem ent, Paris , 1 926. ECDT W. A. , Die Kapi tuliensammlung Bischof Ghaerblds von Liittich, Gottngen, 1 9 55. ESMEIN A. , e maiage en droit cnonique, ediţia a doua, revăzută de Genestal R. şi Dauvilier J . , 2 vol. , Paris, 1 929- 1 935. Femmes, mariages, lignages, I!e-� siecle. Melanges offerts a Georges Duby, Bxelles, 1 992. GAUDEMET J . , Societes et maiage, Strasbourg,

[739 bis] [740]

1980. [740 bis] GAUDEMET J „ [74 1 ] [742]

e maiage en Occident. es moe urs et le droit, Paris, 1 98 7 . GEISELMANN J . , Die Euch aristie febre der Vorscholastik, Paderborn, 1 926. ·· GRYSON R. , es oigines du celibat ecclesiastique,

Gemblox, 1 970 . [742 bis] GY P. -M. , a iturgie dans J 'his tore, Paris, 1 990. 1 ma trimonio n ela societa alto meievale, Se ttimn e [7 43] di studi del Cen ra itliano di studi sll'lto medioevo,

t. V, 2 vol . , Spoleto , 1 97 8 . I MBERT J . , e repos dominicl dans la Jegislation [7 44] ranq ue, Namur, 1 968. JUNGMNN J . A. , Die lateinischen Busiten in ihrer [745] geschich tlichen En ticklung, Innsoruck, 1 932 . [745 bis] L'aveu: Antiquite et Moyen Age, Roma, 1 986. a femme, Recu eil de la Societe Jean-Bodin, t. II , 2 [7 46] vol . , Bxelles, 1 962 . PORTE J „ e peniten tiel de sin t Colomban, Pis, [747] 1 9 58. [749] ASZCZ R. , Organisation d e l a penitence tifee d 'apres Ies „ ordin es " des „ i bri paeniten tiales " jusq u 'au „ Corector sive Medicus" de Burchard de Worms (1 008- 1 072}, 2 vol. , Strasbourg, 1 97 1 .

[750] [75 1 ] [752] · [753] [ 754]

LECLERCQ J . , L'amour u pr Ies moines au ue sie­ cle, Paris, 1 98 3 . LECLERCQ J. , e maiage u par Ies moines, Pis, 1 983. e lien matrimonil, Colloque du Cerdic, Homes et Eglise, I, Strasbourg, 1 970. LONGEE J. , a predication medievle, Paris, 1 983 . LONGEE J . , Oeures oratoires des maîres paisien s au

e siecle, 2 vol. , Pris, 1 9 75 . 65

1 759]

Love and Marf,ge in th e twelfih cen tury, Louvain, 1 98 1 . MACDONLD A. J . , Berengar nd h e reorm of sacra ­ men tal doctine, ondra, 1 930. MAC D O NLD A. J., anranc, a stu dy of his Life, Work n d Witing, ediţia a do ua , ondra, 1 944. MZ R. , La consecration des vierges dns J 'Eglise romaine, Pis, 1 9 54. MICAUD -QUETIN P. , Sommes de cas uistique et

[ 760]

man u els de cofessions du e au e siecle, Namur, 1 96 1 . MOIN J. B . , MUTEMBE P„ e ituel du mariage en

1 7 5 5) [756] [ 757] [ 7 58]

[76 1]

1'762]

[763] [ 764] [ 765] [ 766]

ance du ie au e siecle, Pai s , 1 97 4. B . , Eucharisie in Mi ttelalter und Neuzeit, Freiburg- am-Brisgau, 1 9 63 , traducere ranceză de LIEFOOGHE A. , L'Euchaistie, t. II: Atz Moyen Age et a J 'epoque con temporaine, Pais, 1 966. NOONAN J . T. , Contraception et maiage, traducere ranceză, Pis , 1 969 . NUSSBAl b . , Der Standort des Liturgen m chis­ tichen ltar vor dem Jahre 1 OOO, 2 vol . , Bonn, 1 965. POSCHNN B. , Die abendlndische irchenbusse im friihen ittelalter, Breslau, 1 930 . POSCHNN B . , Busse und Jeze Olung, Freiburg­ am-Btsgau, 1 9 5 1 , traducere rnceză: a penitence et l 'oncion des ml.des, Paris, 1 966. JZER K. , Fomen, Riten und religioses Bauch tum der Eheschliessung in den chistlich en irchen des ersten Jahrta usends, Muns ter, 1 962; traducere ranceză: Le mariage dans J'Eglise chreienne du ier NEUNHEUSER

[ 770]

au le siecle, Pis, 1 970. ROBSON C . A„ Ma uice o[Sully and the m edieval ver­ nacular homily, Oford , 1 9 52 . SLTET L„ es reordinations, Paris, 1 907 . SCHMIZ H. J . , Die Bussbucher in die Bussdisciplin der irch e, t. I , Minz, 1 883; t. I I , Dusseldorf, 1 89 8 Reeditare, Graz, 1 9 5 8 . TE AERT A. , a confession a ux laics dans l 'Eglise

1 77 1 ]

VOGEL C „ a discipline penitentiele en Gaule des

[772]

VOGEL C „ L e pecheur e t la penitence au Moyen Age, .

[ 767) [ 768] [ 769]

.

la tin depuis le me jusqu 'au e siecle, Paris, 1 926. origînes a la in du JJE siecle, Pa1is, 1 9 52 .

Paiis, 1 969 .

66

[ 773 J

WASSERSCHLEBEN F.

W. H . ,

a ben dlăn disch en . irch e,

Grz. 1 958.

Die Bussordn ungen der

H alle ,

185 1 .

Reeditare ,

Women and Power in the Middle Ages, Atena­ Londra, 1 988 . ZINK M. , a predication en langu e romane avnt 1 300, Pri s . 1 976.

[773 bis]

[ 7 7 4]

D)

[ 7 75] [ 7 76J

[776

[777] [ 7 7 8]

Mentlit. tie religi o ase şi pioş enia

LPANDERY P. , No tes s ur le messianism e medievl latin le-J1e siecles), Paris, 1 9 1 2 . BR F. , es outes de l 'a u tre monde, Paris, 1 946 . bis] BARTLEI R. , Trial by Fire an d Wa ter: th e medieval judicial Ordel, Oford, 1 9 86. ·

BAUCH A. ,

Ein

bayeisches Mirkelb uch aus

Krolingerzeit, Regensburg, 1 979. CON N . , The Pursuit of millenium,

der

Londra, 1 957;

[78 1]

traducere rnceză: Les fan , tiques d e 1 �4pocalpse, Pais, 1 962. COHN N. , Europe 's Inner Demons. Londra, 1 9 75; tra­ ducere ranceză: Demon olâtie et sorceletie au Moyen Age, Paris , 1 982 . CUING C. J . , BAER D . , Pop ular Belief and practice, ' Cambridge, 1 972 . DIELOU J . , Les anges e t leur mission, Chevetogne,

[782]

DERULLE E . , a piete popuiaire au Moyen Age,

[779 ]

[780]

[ 783] [784] [785] [786]

1 9 53 .

Torino, 1 9 75.

DELEHYE H . , Sanctus, essai sur le culte des sain t s dns ntiq uite, BIXelles , 1 9 2 7 . DELO OZ P. , Soci ol ogie et cn on isations , Haga, 1 9 69 . DUCKET E. , Death and Life in the tenth cen ty, nn Arbor (Michig. ) , 1 9 75 . _ EANDE-BNDENBURG A. , e roi es t mort, etude

sur Ies uneriiles. Ies sepultures et Ies tombeaux des

rois de France jusqu 'a

1 9 75.

a

in du Ile siecle, Pai s ,

FO CILLON H . , L 'n mii, Pai s , 1 952. [ 7 8 7] [ 787 bis] FOLZ R. , Les saints rois du Moyen Age en Occident, [ 7 88]

le-Ine, Bxelles , 1 9 84. FO RSTER M. , Zur Geschichte des Reliquienkultus in lteng1nd, Munchen ,

1 943.

67

GAIFFIER B DE:.; Etudes criiq u es d 'hagiogaphie et d icon ologie, Bxelles, 1 967. [789 bis] GERY P. J., Furta sacra. Th efts of re/ies in cen trl Middle Ages, Princeton, 1 9 78. GRF A. , I diavolo, Milno , 1 88 9 . [ 790] GRAUS F. , Volk, Herrsch er un d Heiliger im Reich der [79 1 ] [ 789]

[79 2] [793] [79 4] [79 5] [796]

Meroinger. S t u dien zur Hagiographie der Meroingerzeit, Praga, 1 965. GRY L. , e milenaisme dans ses oigines et son developpement, Pris, 1 904. GH K. , Guibert von Nogent und die hochmittellter­ lich e iik an der Reliquienwerehrung, Ottoberen,

1 970.

GUHER H. , Psych ologie der egende, Freiburg-am­

Bisgau, 1 949 .

Hagiogaphie, cultures et societes

{e-I� siecles},

Actes du Colloque de Nntere, 1 979, Pais, 1 984. l dolore e a mort� nela spiitulita dei secoli II e III, atti del 5° convegno di s tu di s ulla spiri tualita medievle, Todi, 1 967. JOUNEL ,P. , e culte des sints Ies basiliqu es du a rn et du Va tican a u douzieme siecle, Roma, ·

[79 7]

1 977. MPERS F. , Die deu tsche Kaiseidee in Prophetie un d Sage, Minchen, 1 896. MPERS F. , Von Werdegang der abendlandischen­ [ 799] isermystik, eipzig, Berlin, 1 924. A PEE . , Recueil de la Societe Jean -Bodin, t. II , [800] Bxelles, 1 965. [800 bis] LE COUTEUX C . , Fan tâm es et revenan ts a u Moyen Age, Pris , 1 986. [80 l J LE GOFF J., La naissance du Purga toire: Pais, 1 98 1 . Î [80 1 bis] LEM TRE J . -L. (ed.) , L'Eglis e et la memoire des morts dans la France medievale, Pais, 1 986. [80 1 teri LEMAÎTE J. -L„ Momir a Saint-Mil. a comme­ [ 798].

m oration

[ 802] [803] [804]

des

morts

et

Ies

obituaires

de

Sain t-

Martial de Limoges du Ie au JI!e , Pris , 1 989. LOOMIS CH. G . , hite Magic, an introdu cion o th e Folore of Chris ian egend, Cambidge. (Mass. ) , 1 948 . NSELLI R. , a lectura supr Apocalpsim di Pietro di Giovanni Olii, icerche sul 'esca tologismo medioe­ vale, Roma, 1 9 55 . MANSELLI R. , a religion populaire au Moyen Age·,

68

probleme de methode ei d 'histoire, Monreal, Paris,

1 975. f804 bis! MESLIN M. (ed . ) , e mereileux, l imaginaire et les croyances en Occident, Paris, 1 984. MOIU H. , a manifes tation de l 'Espit selon Joachim [805] de Flore, Neuchătel, 1 9 77. NOTARP H . , Got tes urteilstudien, Munchen, 1 956. [806] TEDIKA J. , L'evocation de !'au- dela dans la piere [807] pour Ies morts, Louvain, Paris, 1 9 7 1 . TEIKA J„ L'evolu tion de la doctine du purga toire [808} chez sain t A ugustin, Paris, 1 966 . PATCH H„ The other world according to desciption s 1809] in medievl litera ture, Cmbridge , 1 9 50. PATTA F. , e ordalie, Torino, 1 898. 18 1 0] POIN C. J., L'ideal de sntete dans lAquitaine cro­ [8 1 1] lingienne, .vl, 1 9 72 . ROSCOFF G. , Ges_chichte des Teufels, eipzig, 1 869 . [8 1 2] Reeditre, Aalen, 1 967. 18 1 2 bis] RUH K. , Geschichte der aben dlndischen Mystik, t. I , Munchen, 1 990. RUSSO F Bibliograia gioachimita, Florenţa, 1 954. 18 1 3] Satan, · etudes carmelitin es, Pis, Buges, 1 948 . [8 1 4] SCMIDT K. D„ Gemanischer Glau be und Chis ten ­ [8 1 5] ,

. .

18 1 61

tum. Einzeldrstellungen aus dem Umbuch der deu tschen Friihgeschich te, Gottingen, 1 948 . SICARD D„ La liturgi e de la mort dans IEglise latine des oigines a la reorme carolingiene, Munster,

1 978 . 18 1 6 bis] SI GL P. A. , Lhomme et le miracle dns a Frnce medievle, Pi s 1 98 5 . TOND ELLI L. , I libro delle igure dell 'aba te 18 1 7] Gioacchino, Tortno , 1 953. TO PFER B„ Das Kommende Reich des iedens, zur 18 1 8] ,

En ticklung chiliastischer zu Kunftsthoffn ungen im Hochmittelalter, Berlin, 1 964. VAUCHEZ A„ a ,saintete en Occiden t a ux derniers 18 1 9] siecles du Moyen Age, Roma, 1 98 1 . 18 1 9 bis] VERBEKE W. , ERHELT D . , WELKENHUYSEN A. , Th e Use and th e Ab use of Eschatoloy in th e Middle Ages, Louvain, 1 988. WAGNER G. , Volkfromme reuzverehung im West­ 1820] falen von den Anfangen bis zum _Bruch der mittellter­ lichen Glaubenseinheit, Munster, 1 960 . 1820 bis] WD B . , Miracles an d th e medievl Min d,

Philaddphia, 1 98 7 .

69

E)

[ 82 1 ] [ 822] [823]

Sp!itualitate şi

c ultură

BE H . „ Pieres anciennes de l 'Occiden t a la Mere du Sa uveur, Paris, 1 963 . BELI ERE U. , L'ascese benedictine des oigines a la in du lle siecle, Paris, 1 92 7 . BULTT R. , a doctrine du mepis du monde. t. N: e le siecle,- 1 . Pierre Damien , 2. Je. de Fecamp,

[824]

Hermann Con tract, Roger .de Caen, Anselme de Can terbury, 2 val . , Louvain, Parts, 1 963 - 1 964. Chiesa e reorma nela spiitualita del secolo I, atti

[825]

del 7° convegno del ::entro di studi slla spirttuaHta medievale, Todi , 1 968 . COMBIEU DU GES M. D E . , L'ideal h umain et

l 'expeience morle chex Ies heros des chnsons de ges te des origin es a 1 250, 2 vol . , Parts, Aix-en­

Provence , 1 979 . DARIN F. , Th e english m edievl Reduse, ondra, 1 943 . DELHAYE PH. , e declogu e et sa place dans la [ 827] morle chretienne, Bxelles, Paris, 1 963 . [828) GIER F„ e lu1gage de llmage au Moyen Age, t. l : Signiica tion e t symboliq ue, t . I I : Grammaire des gestes , Paris, 1 9 8�- 1 989. [828 bis] GOLD P. , Th e ady an d the Vrgin. Image, Attitude and Expeience in twelfth Cen t uy France, Chicago­ Londra, 1 98 5 . GOUAUD L. , Anciennes coutumes clas trles, iguge, [829j ' 1 930. GOUGAUD L. , Devotions et pratiq ues ascetiques du ! 830] Moyen Age, Paris, 1 92 5 . GOUGAUD L. , Ermites e t reclus. Liguge, 1 92 8 . [83 1 ] [ 83 1 bis] GRACA J. , In toduction to the problem o findividu­ lism in the Middle Ages, Berlin, 1 9 86. GREVEN J . , · Die Anfangen der Beginnen, Munsier, [832] 19 12. HOULT J .. e combat des vertus' et des Vices, Ies [ 833j Psych omachies dns !'art, Pris , 1 969 . [833 bis] Image (L 1 et a production du sacre, Parts, 1 99 1 . [833 tei KNER S„ Gra tian nd h e schools oflaw, 1 1 401 234, Londra, 1 983. (Reeditare) ZI F. , i con tempus mundi nella scuola di S. [ 834] Vittore, Neapole , 1 965. · ZI F. , Monachesimo e valoi u mani tra I e I. [83 5] secolo, Neapole, 1 969 . [826]

70

[836] 1 83 71

LECLERCQ J . ,

Etude s ur le vocab ulaire monastique a u Moyen Age, Roma, 1 96 1 . LECLERC Q J . , Otia monasica, etudes s ur le vocab u ­ laire d e l a con templa tion a u Moyen Age, Roma, 1 963 .

LE CLERC Q J. , Un maître de la ie spiri tuele au le siecle, Jen de Fecamp , Paris, 1 946 . [8 3 8 bis] LE G O FF. (ed.) . L'homme medieval, Paris , 1 989 . L'ermitismo in Decidente ·nei secoli J e II, atti della [839] settimana di studio, 1 965. [840( LUNARDI G. , L 'ideale monastico .nele polemiche del secolo II sulla ita religiosa, Noei, 1 970. X M„ Incessan t Prayer in ancien t monastic litera ­ [84 1 ] ture, Roma, 1 946 . MOOS P. VO N Consola io, Studien zur mittellter­ [842] [838]

. ,

lichen Trosliteratur i.ber den Tod und zum Po blem der chislichen Tia uer, Miinchen, 1 9 7 1 . [842 bis] PISSE M. , es nomes a u Moyen ge, e uy,

1 843]

1 9 83 .

SALMON P„

L 'ofice diin au Moyen Age, his toire de la

orma tion du breiaire du Je au

1 967.

[844] [845] 1 846]

[848] [849]

[850] 1 85 1 ] [ 8 52] [852 [853]

siecle, Pris,

VANDENBROUKE F. ,

a morle monastique du le au Ie siecle, Louvain, Llle, 1 966. ILLIEN A„ His toire des commandements de l 'Eglise, Paris, 1 936. WATHEN A. G. , Silence, the meaning of silen ce in the rule of st. Benedict, Washington, 1 9 74. ·

FJ

[84 7]

e

Viata evm1gh eică

şi

erezia

BALDIN J . ,

Masters, Pices and Merchants. h e social Views of . Peter h e Chan ter and bis circle,

Princeton, 1 9 70. BORST A. , Die Ka tharer, Stuttgrt, 1 9 53 ; raducere ranceză: es Cathares, Paris, 1 9 74. Cahiers de Fanjea ux, t. 2: Va udois lngu edociens et pa ures ca h oliq ues, Tolouse, 1 967, t. 3: Cathares en angu edoc, Toulouse , 1 968 , t. 1 4: His toliographie du cathaisme, Toulouse, 1 979 .

CPITANI O „ La concezione della poverta n e{ Medioevo, Bologna, 1 974 . CPITANI O„ L'ersia medievle, Bologna, 1 9 7 1 . CPITANI O „ Medioevo ereticale, Bologna, 1 9 7 7 . bis] DARUN J „ L 'impossible sain tete, Pais, 1 985. DUPRE THESEJDER E. , Jn troduzione alle ere sie 71

'medievali, Boloiia , 1 9 5 3 . FLOOD D . , Povery in the Middle Ages, Werl , 1 9 7 5 . FRUGONI A„ maldo da Brescia nefle ronti del seco­ lo II, Roma, 1 9 54. (856] GRI FFE E„ Les deb u ts de J 'aven ture cathare en iguedoc, Pais, 1 969. [857] GRUNDMANN H., Religiise Bewegungen im Mittelalter, ediţia a doua, Drmstadt, 1 96 1 . [858] Heresies et societes dans l 'Europe prein dustielle, Pris, Haga, 1 968 . KOCH G. , Fra uenfage und Kezertum im Mittelalter, [859] Belin, 1 96 2 . AIS ONNElNE H. , Etudes sur ies oigines de linqui­ [860] sition, ediţia a do"ua, Pris, 1 960. NSELI R. , Studi sule eresie def secolo II, editia [86 1 ] · a doua, Roma, 1 9 75. (862] NTEUFFEL T. , Naissance d 'un e h eresie, Jes adeptes de · ia pauvrete volontaire au Moyen Age, Pris, Haga, 1 970. [862 bis] M O ORE R. I . , Th e ormation of a persecuting Sociey, Power and Deiance in Westen Europe, 9501250, Oford, 1 987. MORGHEN R. , Medioevo christiano, editia a trei a, [863] . Bari, 1 962 . (863 bis] Mo uvement (Le) conra tern el au Moyen Age: France, Suisse, !tlie, Roma-ausnne , 1 9 8 7 . RUSSEL J. B„ Dissent nd Reonn in the early _iddle [864] · ges, Berkeley, Los ngeles , 1 9 6 5 . [865] SAIT-PAIS D'AUSSAC F. DE„ La reconciliation des hereUques dans l 'Eglise latine, Pis , 1 943 . SELGE K. V„ Die ersten Waldenser, 2 vol. , Berlin, [866] 1 967. SODERBERG H. , La religion des cathres, Uppsala, [8 67] 1 949 . Reeditare , New York, 1 9 78 . [8 68] THOUZELLIER CH . , Ca tharisme et valdeisme en Lagu:doc, Pis , 1 966 . . [869] THOUZELLIER CH. , Heresie et h eretiq u es, Roma, 1 969 . [869 bis] VAUCHEZ A„ es lcs au Moyen Age. Pa tiques et peiences religieuses, Paris, 1 987. [870] VIOTE C „ Studi s ulla chistianitâ medioevale, Milno , 1 972. VOLPE G . , Moimenti religiosi e sette ereticali nella [87 1 ] societâ medievale itliana, Florenta, 1 92 1 . ' Wan derprediger [8 72] WALER J. VON„ Die ers ten Frankretchs, 2 voi . , Leipzig, 1 903- 1 909 . WERNER E. , Pauperes Chisti, Leipzig, 1 9 56 . [873] ZANONI L„ Gli umiliati, Milno, 1 9 1 1 . [8 74] [8 54] [855]

72

Patea

a

doua

Stadiul cunostintelor '

'

Crtea înti

Renaşt�rea religioasă şi culturlă carolingiaţă

egăturle dintre iaţa religoasă şi cultură îi apar, fără îndoială, istoriclui civilizaţiei Occidentului medievl ca o evidenţă prea amiliară pentu a merita o punere în discuţie radicală. Este, totuşi, · iluzoriu să credem că o asemenea legătură vine de la sine. Ea este mai curând rezultatul unei legeri şi chiar l unei legeri reînnoite în epoci diferite şi în condiţii puin comparabile . Oamenii Bisericii pot i ignoranţi, caz · îndejuns de recvent dacă ar i să dăm creazare plngerlor obişnuite . Numi un eort perseverent a p eris, pe parcursul între­ gului Ev Mediu, îmbunătăţirea nivelului cultral al cleu­ lui. De aceea punctele de plecre p'ar modeste. a drept vorbind, un preot de parohie nu pre să i avut nevoie în mod obişnuit de o formaţie riguroasă, sau de o cultură rfinată. Sinţenia nu este legat.ă de învăţătură, ir pietatea ca şi morala se . acomodează cu o · viaţă mai simplă. Credincioşii, încă şi mai ignoranţi decâf clericii , aşteaptă de la Biserică ceremoii frumoase, saturi prac­ tice şi eventual exemple de viaţă. Pe scurt, , cltră reli­ gioasă de ivel superior nu se impune ca o necesitate de fiecre zi în pastorala Bisericii. Reducerea numerică a mediilor �ultivate în impul Evului Mediu timpuriu ţine mai întâi de inutilitatea unei asemenea învăţături. 75

Nu aşa au stat lycrurile în antichitate . În lumea greacă, apoi în lumea latină, creştinismul dă repede naştere unei literaturi, apoi unei teologii, pentn că se impunea justii­ carea alegeii unei religii noi, venită dintr-un univers men­ tal difeit, p� lngă o elită de păgâni cultivaţi . Trebuia să ie îndeprtate obiecţiunile făcute în numele bunului gust, al retoicii, l umanismului şi al filozoiei, mai mult chir decât să ie apărate propiile convingeri. Această literatură se inserează în ţesătura culturală a antichităţii, pentru a da posibilitatea credinţei creştine să devină accesibilă unor oameni pe care îi domină În per­ manenţă idealul oratolui şi l ilozoului. Este o tenta­ tivă de anexare a culturii profane . În acest context, opţiunea pentru un creştini�m savant şi cre să re sp ecte normele retoricii este perfect jusficată. Reuşita literră şi intelectuală a lui Ieronim şi a lui Augustin este plină de sens, d evreme ce intelectulul, devenit creşin, nu a tre­ buit să renunţe la cultura sa. În epoca carolingiană, alegerea unui creştinism revigo­ rat pin cultură nu se poate justifica pin aceleaşi consi­ deraţii. Sistemul cultural al antichităţii mrise, la fel şi elitele al căror mijloc de expresie era. Modl de viaţă al unei căpetenii barbare este orte deosebit de cel al lui Cicero sau al Sântului Augustin. Măiestria învăţătuii retoice şi juidice nu mai apare ca un mijloc de a ace carieră într- o manieră pivilegiată. Ceea ce pune înrebări este prestigiul păstrat pin mo ştenirea antică, şi nu scăderea progresivă a nivelului cultural . De aceea, doinţa de a restara n acelaşi imp şi dintr-o dată viaţa religioasă şi viaţa intelectuală pre un pariu îndrăzneţ şi o atitudine care cere explicaţii . În prima jumătate a secolului al III -lea, reorma Biseicii rance se impune ca o necesitate evidentă. Luptele ce au permis ailiei Pepinilor să se înalţe până la rangul cel mai înlt au ost însoţite de secularizarea bunurilor Bisericii, de ruinrea anumitor mânăstiri, te instalarea laicilor în funtea episcopiilor şi de displriţia oicărei organizări ecleziastice regionale sau naţionale . 76

Principatul lui Carol . Martel agraveză o situaie pe cre este diicil să o evaluăm cu exactitate . Lui Carlomn şi Pepin cel Scurt, intendenţi i palatu­ lui după moartea tatălui lor, nu le lipsea o devoţiune reală şi ştiau să acă dovada generozităţii faţă de biserici. În mod specil, ei dădeau o atenie deo sebită rolului sacn­ lui în guvernarea oamenilor. Bonfaciu, a căli preocupare era de-a dreptul religioasă, a ştiut să depăşească preju­ decăţile pe cre le provocau · prinţii ranci şi să colaboreze cu ei . El i-a lămurit în legătură cu ceea ce trebuia făcut şi a organzat, sub autoritatea lor, primele . conclii din anii 742- 748 1 . a ranci , puterea prinlor de a convoca vasalii s e ală angaj ată în slujba reormei Bisericii, iar regulile cno­ nice, ca şi preceptele morlei capătă orţă de lege. Faptul în sine este de o impotnţă capitală. Or, Bofaciu era convins că administrarea sintelor taine presupunea stăprea desăvârşită a limbii latine. Trebuia să pronunţi cu exactitate cuintele sacramentle ce deschid porţile mântuiii . Morala creştină cerea cleului să ie cucernic şi un exemplu bun, ir câteva studii puteau să-l lumineze asupra îndatoriilor sale . În concluzie, religia şi litrghia cereau o anuită stăpnire a limbii latine2 . Scopul era modest, dr eortul ce rebuia depus, imens. Oricât de liitată ar părea această ambiţie, ea reprezintă deja alegerea unui creştinism cultivat. Această reormă, importantă pentru viitonl dezvol­ tărilor culturale şi religioase , primeşte din partea prinţilor şi apoi a suveranilor ranci un sprij in cre nu se dezinte . Ea datorează talentului lor politic şi orţei lor militre întinderea înr-un imperiu imens care ocupă centrul Occidentului. În afra acestor consrucţii rămân regatele creştine · din Peninsula Iberică şi cele din insulele bita­ nice , unde iniţiativele carolingiene nu r�mân fără ecou. 1 BONIFACIU, Let tre a u pape acharie, in MGH , Epist. , p . 299 , sctsoarea 50 . 2 ID , in MGH , Epist . , III. p. 336, sctsoarea 68 .

77

III,

Hotrâtă de către pinţ şi susţinută de autoritatea sa, această renaştere · ·.are ca personaj centrl conducătorul

laic, cuia. dej a de multă vreme. ·eista obiceiul de a i se

recunoaşte autoitatea asupra bisericilo_r din regatul său . Iniţiativele l u i Pepin cel S;urt şi ale lui

Cr91 cel Mre

lărgesc acest rol , până la a da înpăratuJui o adevărată uncţie i sti că. rolul

rel igios

Ei au inrodus astfel o concepţie despre

l suveranului, cre_ nu a încetat să ie reven··

dicată mai târziu .

I Puterea şi Biserica Formarea ideologiilor politico -religioase ale Occidentului

A EGELE UNS Ungerea regală a lui Pepin cel Scurt, ceremonie necunoscută pnă atunci francilor sau ltor popoare br­ bare, cu excepţia izigoţilor l , - este re u şita unui plan îndelung urmit. Paplitatea şi Sfântul Bonfaciu, care

aduc prinţului ranc un spijin interesat . c oferă eveni­ mentului cracteristici religioase specifi c e Ceremonia vlideză o p o ziţi e dej a dobândită. Pinţul ranc, care organizase şi prezidase adunăIi d e oameni ai Bi sei c ii şi de l ai ci şi cre introdusese în legislaţia rancă pimele reorme, nu mi era un pers o nj străin Bi seic ii U ngere a care îi c onferă un cracter religios conform rolu­ lui său de pro t e c to r l biseicilor, nu îi ad uc e ici o putere suplimentară. Regele merovingian prezida conciliile rega tului său şi acţiona ca un veritabil şe f l unei bi sei c i autonome . Noua demnitate a lui Pepin lasă în seama rege l u i uns şi binecuvântat de D.mnezeu , grij a de a-i numi pe epis c o p i iJu tere de care tatl său se bucurase , şi c hi ar abuzase . De apt, sinţirea căpeteniei rance era cea mai bună d ovadă a înce rc ării de reorgazre a Bi s e1icii rance . P_rinţii rnci puteau să pretindă această demitate „ invocând zelul de cre d ăduse ră dovadă în evanghelzrea .

.

,

-

,

,

l C. G. TESSIER, e bapteme de Clovis, Pais. 1 964, p. 1 39 şi

urm.

79

popoarelor păgane vecine . Pepin d'Herstl rătase clea, spijinind acţiunea lui llibrord în Frisial . Evanghelizarea era fără îndoială o îndatorire după părerea intendentului platului, din amilia căuia făceau dej a parte sinţi. Creşinarea deschidea drumul inluenţei rance şi cofer­ ea pinţului rnc o autoitate spoită. În 7 1 4, la moartea lui Pepin d'Herstal, Fisia scapă de sub autoitatea aus­ trasienilor şi evanghelizarea este pentu moment compro­ misă. Carol Martei şi Pepin cel Scurt nu îşi precupeţesc sprij inul acordat mi sionarilor. Cu to ate aceste a, creştinarea put�a să se încheie_ fără proit pentru raci, pin stabilirea unei Biseici autonome şi naţionle . Soluţia usese schiţată în Fisia şi dusă, în Bavaria, pană la împărţirea ţii în episcopii Şi organizarea unei Biseicii în jnl ducelui. Ungerea, ce făcea din regele ranc un per­ sonaj deosebit, îi acorda o uncţie religioasă rău deinită şi copleştitoare . Pnă atunci, regele rancilor usese mi înti o căpete­ ie etnică a cărei · autoitate nu uncţiona bine decât asupra poporului său . El conducea oameni, mai mult decât o ţră, de la instlrea în Glia, domina un teitoiu unde trăiau populaţii oarte diverse. Ungerea reglă îi aducea .lui Pepin, şi ap�i lui Crol cel Mare, autoitatea religioasă ce le permitea să se impună în clitate de con­ ducătoi i creştinilor, fără diferenţieri naţionale . Puteau astfel să olosească munca isionilor. Ascesiunea li Pepin la regalitate era o zupare a drepturilor deţinute ereditr de o altă amilie şi cerea o altă legitimitate decât cea a rasei şi a sngelui. Creştin convins şi chir fevent al' apostolului Petru2 , .Pepin a încercat să o descop�re alături de Biserica ce recunoştea un Dumnezeu stăpn al tuturor puterilor.

1 K. F. EER, e râle de J 'aris tocra tie dans le chistiani­ sa tion du nord-est de la Gaule, in �F. t. II , 1 975, pp. 4573 ; TH. SCHIEFFER, a Chiesa nzionale di osserza romana, J'opera di Willibrord e di Boniacio, in e Chiese [262], t . I , p. 73 şi urm. 2 Cf. E. D EARUELLE, L'eglise romaine et ses rela tions avec l'eglise ranque jusq u 'en 800, in e Chiese [262] , p p . 1 43- 1 8 4.

80

Doi eisat, apostolul Burchard şi capelanul Fulrad, au ost însărcinaţi să-i pună papei întrebarea decisivă. Era o simplă consultare, pentru că, ce vlore, lta decât morlă, putea avea, la data respectivă, răspunsul lui Zacharias . În Annles royles se ace refetre la el, sub orma unui sat însoţit de un motiv. „Era de preferat să-l numeşti rege pe cel care deţinea puterea, decât pe cel cre nu avea deloc, în aşa fel încât ordinea să nu ie tulburată" . Ordinea la cre Zachias înţelegea să contribuie nu era pacea civilă a societăţii rance, ci organizarea ierrhică a lumii 1 . În cadrul acesteia, iecare funcţie are rangul său şi de îndeplinit anumite obligaţii. Pepin, care exercita puterea reglă, metta titlul, şi recunoaşterea acestuia a contibuit la aşezrea lui pe locul ce i se cuvenea. El participa astfel la guve-narea lupii, aşa cum voia Dumnezeu. a urma urmelor, răspunsul lui Zachias era o aprobare în toată puterea cuvântului, în numele lui Dumnezeu.

Ungerea reglă evidenţia pintr-un ritul aptu" că pu­ terea

lui - Pepin

era

bi�ecuv.ântată

d�

Dumnezeu.

Ceremonia trepuia să-şi i avut importanţa ei , din .ome.t ce regele a considerat de cuviinţă să ie întreprinsă de

două ori, în 75 1 , de episcopii rnci sau de' Boniaciu, şi în

754, de papa însuşi. Ea înconjura puterea sa cu acea

aureolă de inluenţă sacră ce ace autoritatea de temut şi respectată. i iitreaga sferă a sacrului creştin şi probabil toate orţele superstiţiei religioase se alau angajate în slujba unei noi dinastii. În 754, Pepin se legase pintr -un jurământ de prieteie cu papa Ştefan l II -lea. Pontiful, care îi unsese deopotrivă pe pinţii C rol şi Carloman şi le devenise părinte spritu­ l, se ala angaj at împreună cu Pepin într- un pact de copaternitate2 . Cele două putei înţelegeau astfel să-şi conju ge eorturile în afecţiune şi respect recipro; . Paplitatea conta pe ajutorul militr l rncilor şi nu înceta cu elogiile despre meitele noii puteri . Corespon­ denţa dinre Roma şi . curtea rancă este plină de epitete 1 R. FOLZ, e couronnemen t [22 1 ] , p.40 . 2 Ibid. p . 42 .

81

re ligi oas e ce il calificau„pe rege . Pepin este „oarte c re ş ti n" , este, rând pe rnd, „ in s titui t", „păstrat" şi „ insp irat" de Dumnezeu. Regele este mântuiou] sfi nt e i Biseici. Este în mai multe rânduri comparat cu Moise şi cu David , adică legiuitoul şi regele Israelului îi sunt daţi ca modele . El devine astfel conducătorul unui nou popor ales, care re în acelaşi timp o isine mliră şi o vocaţie reliioasă 1 . Ceea ce este exce siv în acest vocabular dispare la moartea papei Paul I . . Cu toate acestea , ideea unei mi si ­ uni providenţiale tinde să se acrediteze la ranci, aşa cum o arată cel de-al doilea pro lo g la egea s li c ă , compu� la canc eli a regală către 763-764. Frnc ii îşi arogă capaci­ tatea aproape tlrească de a qeveni poporul creştin prin excelenţă. Aceasta este deopotrivă' şi semificaţia acelor La udes cântece liturgice de j ubil aţie c are combină

royales,

aclmaţiile cândva tradiţionle la Roma, pentu

a ura iaţă şi

victo ie împratului , cu litaniile sinţilor din bi s eicile insu­

lre. Această creaţie poetică originlă apre la c utea rnc ă, orte p o sibl n anii cnd Pepin a ost uns rege. audes aduc mai întâi un stigăt de triuf în onorea lui Chistos învingător, rege şi împărat, apoi o acl amaţi e a oamenilor şi a in stituţii1 o r noului sistem politic o - religi o s . Ele soli cită mijlocirea Mntuitolui, a îngei.lor şi a sfinţilor în avorea papei, a regelui, a prinţilor flm iliei domnito are . a j ud e c ăto ilor şi a rmatei ranc e . Tonul general e ste cel de ictoie şi nu cel de implorre şi de penitenţă. Triumul luj Chisto s , care este îndel ung şi cu putere celebrat pre ,garanţia armatei rnce, ale cărei succese nu mai sunt ără însemnătate religioasă. Aceasiă liturghie asociază în mod limpede orţa militră rncă_ cu mi siunea de mâ.ntufre pe care Christos a îndeplinit-o în lume pnă la tiumful său2 .

liant. între Biseica romană si curtea rancă, ce con ­ stituie aspectul concret a l a c e s te i celebrăi. apare mai putin ca o combin aţie p oliic ă , eicace , dr re.ocabilă. 1 Ibid. pp. 97- 1 00. 2 E. H. TOROWtCZ, audes

82

Regiae [2231 , p p . 56--64 .

decât ca întâlrea unui popor cu o nouă ideologie politi­ co-religioasă în stare să dea naştere unui amalgam de idei la fel de puternic precum un mit.

B. ÎMPATUL Îndatorirle regelui creştin cu pnIre la poporul său sunt de ordinul bunei guverni. El îi este mai cu seamă conducătorul istic şi în aceasta constă esenţialul . Carol cel Mare a mo ştenit vocaţia tatălui său şi a aproundat-o . aşa cum o arată o scrisore a lui Alcuin din vra anului 799 . „Fie ca graţia divină, îi scrie el regelui, să vă dea li­ bertatea de a vă îndepărta de Sxa şi de poporul său ifam pentn a guverna regatele, a ace dreptate, a restau­ ra biseicile, a îndrepta popoul , a cinsti iecare persoană şi iecre denitate, ţ-i apăra pe cei oprimaţi, a ace legile, a-i consola pe-peleini şi a arăta peste tot şi tuturor calea vieţii cere'şti ." l A guverna înseamnă, desigur, a îndeplini toate aceste îndatoi care sunt iferiore obligaţiei mi generale de a conduce poporul spre destinul său veşnic . Puterea de care dispune regele _nici mi are alt scop, �i a îndrepta popoul sau a-l face să triască potivit normelor moralei nu se poate înţelege decât în această perspectivă. Regele are o misiune religioasă de mântuire care îl ace locţiitorul lui Chisto s . Anuite îndatoriri mai deo sebite aţă de pele­ rini şi de cei năpăstuiţi au o puternică tentă· mesianică şi se ac mai mult ecoul misiunii pământeşti a lui Iisus Chris tos . Această referire constantă l a Mântuitor subliniază locul unic al lui Carol cel Mare în calitate de conducător al poporului creştin. Or, Alcuin, încă de la 798, oloseşte termenul imperiu pen:u a desemna comunitatea pe care o ormeză poporele civizate, adică, la acea dată, popoarele creştine. Este o idee morală şi relţgioasă destul .

.

1 CUIN, ettre 96, in PL, 1 00

83

c 305.

d e vagă ce este 0 vers iune creştină a universalismului cultural romani . Cuvântul şi ideea incitau la uiicrea politică începând cu unitatea rel igio asă ce er a s i ngu ra reală. Era rezultatul unui program regal de cuceire şi de evanghelizre. Co nducător şi rector l popoului creştin, Carol cel Mre era demn de Imperiu fără a avea încă itlul . Încoronrea din anul 800 reprezintă mi înti recunoaşterea unui nume , ad ică a titlului şi a demnităţii , de împărat celui pe care Dumnezeu l - a desemnat penu această un cţie2 ,

,

.

Evenimentul nu era atât d e neaşteptat pe c ât au dorit numiţi c ontem po rni să-l considere. Se pregătea, de ani îndelungaţi , pe măsură ce rel aţii le dintre Biznţ şi cutea rancă deveneau mai dificile înc epnd din 788. Regele ranc era de acum înainte un adversr, ceea ce nu înseamnă deloc că devenise un rival Noţiunea de imperiu nu putea fi limp e d e pentru rnci, pentu că limba lor maternă, un dilect ger­ manic, nu dispunea decât de unul şi acelaşi termen pentu a semnific a dominaţia unui conducător. Ei nu p uteau distinge un rege de un _împ ărat fără intevenţia unui învăţat care să le explice diferenţa, perceptibilă d o r în l atină . De aceea, Carol cel Mre putea să uzurpe ob iceiuri rezervate până atunci Basileului sau să-şi afirme p oziţia de egl fără ca totuşi să pret ind ă d emnitatea i m p eri al ă Dorinţa de a rivalza cu Bizanţul este, cu toate acestea, s!gură, aşa cum o dovedesc tot felul de gesturi semificative3. a Roma, und e sunt cunoscute uzanţele şi sensl lor, papa Leon al III -iea numără anii după domnia regelui ranc înainte chiar de nl 800 , i ar monedele poartă numele său. a c urte a rancă, cncelia a început să olosească bule de aur şi sigilii asemănătoare celor din Bznţ. , Reunirea unui con­ ciliu, la Frankfurt, în 794, . la iniţiaiva regefui şi p ub li care a hotrârilor pe numele său, îl făceau pe Carol ega l cu Basileus, cănia îi erau recunoscute aceste drepturi ires Croins, c e expun doctrina epi scopil or ranci, se prezintă ca ,

.

.

,

.

1 R. FOLZ, e co uronnemen t [22 1 1 . p .. 1 44 şi urm. 2 P.E. SCHAMM, Die An erkennung Karls des Grossen als ' Kiser. in Z, t. 1 72 . 1 95 1 , p . 488 şi urm. 3 H. FICHTENAU , 1 concetto imperiale di Carlo Magn o [230] ,

p. 2 50 şi

ur m.

84

o operă a lui Carol cel Mare însuşi. Titlul o spune în mod explicit. Regele devenea astfel aprătorul autorizat al celei mi stricte ortodoii creştine . Întemeierea unei capitale

şi

construirea

unui

palat

răspundeau mai mult dorinţei de a rivaliza cu Biznţul, decât necesităţilor propii le monarhiei rance.

Aachenul

devenea pendant-ul Bizanţului.

Faţă de Roma,

Carol cel Mare

relua legăturile cu tradiţia lui Constantin, cre constnise un oraş pentru a dota Imperiul cu o capitală. El refuză, ca şi acesta, să se instaleze în Oraş, din moment ce

pontii îşi

instalaseră aici sediul. Respecta astfel, până în spiritul ei,

falsa donaţie a lui Constantin , cre atribuia prerogativele imperiale papei Silvestru în teitorii oate vaste .

Capela platină de la Aachen este un ediiciu al cărui model este împnmutat de la San Vitale din Ravenna şi poate, în plus, de la baptisteriul din aterano . Poate că nu lip s eşte ideea de a ridica o construcţie asemănătoare părţii

celei

mi

prestigioase

din

palatul

sacru

al

Bizanţului ,

Chrisotilinos, n acelaşi timp sala tronului şi locaş de cult.

Cu toate acestea, Carol cel Mare a criticat prea mult uzanţele

cultului imperial bizantin, penn ca imitaţia să i mers prea departe în această direcţie 1 . Capela de la Aachen este un sanctuar creştin

în care suveranul deţine un loc litrgic, pe

drept cuvânt, excepţional . Pare exagerat să împingem para­

lelismul mai departe.

Se ştie că această evoluţie lentă este precipitată de eveni­

mente, în Bizanţ şi la Roma. Rezolvarea dferenduli dintre

papă şi romani presupunea puteri imperiale2• Curtea rancă, ce nu acţionează fără chibzuială, pare să i pregătit

încoronarea imperială din 25 decembrie 800, de vreme ce lcuin, rămas la Sant-Martin din Tours, nu ignoră nimic din ceea ce trebuie să se întâmple la Roma3. Cu toate acestea, se

pare că împăratul Carol cel Mare_ va i consumat ceva timp pentu a-şi fixa, lui însuşi, precum şi rancilor, sensul noii

sale demnităţi .

1 H. FICHTENAU, Byzanz und die Pfz zu Aachen, in MIOG, t. 59, 1 95 1 , p. l şi urm. 2 C. K. HELDMANN, Das Kaisertu m Karls des Grossen, Theoien und Wirklichkeit, Weimar, 1 92 8 , bibliografie abun­ dentă despre subiect , cf. R. FOLZ, e co uronnemen t (22 1 ] . 3 F. L. GNSHOF, a reision de la Bible par Alcuin, in Biblio heque d h umanisme, t. X, Geneva, 1 947, pp. 7-20.

85

Nu eistă n ici o î ndo i ală că în anii ce au urmat încoron�i. Caro' i cel Mre re senti mentul că guvernează şi acţionează ca împărat. El reformează în această perioadă legislaţiile naţionale , penu că se consideră învestit cu puterea de a o ace. Un spirit încă şi mai creştin decât în trecut transpare în toate actele adinis­ trative . Carol predică şi instnieşte, mai mult decât ordonă. Capitulrul cre însoţeşte trimiterea de Missi însărcinaţi să primească, în 802, jurământul prin care oamenii liberi îi recunosc demnitatea imperială ţine şeama de îndatoririle i mperiale Carol cel Mare se recunoaşte răspunzător pentn viaţa morlă şi religioasă a poporului său, şi ştie că trebuie să r_ă spundă pentru aceasta la Judecata de Apoi. Nu poate spera la pacea veşnică, decât dacă poponl ace dovada bunăvoinţei pen­ tu a rămâne în slj ba lui Dumnezeu. Cum împăratul nu poate veghea personal totul, el cere ca fiecare să se nga j eie pin j urământ că nu pune piedici ordinelor sle l . Eige �ţele administrrii devin astfel o expresie concretă şi colectivă a voinţei lui Dumnezeu. Era, în mod evident, o sacralizre a Imperului care, din aproape în aproape, putea atinge toate nivelurile . Faţă de imaginea Romei antice şi a Bizanţului, Imperiul ranc devenea o relitate istică şi o instituţie sacră . Imperiul era societatea politică ormată din ansamblul pop olui creştin. Or, această comunitate era în mod concret una şi unică. Sub aspectul său ciil şi ca autoritate în exterior, era Imperiul ; ca autoritate în interior şi în viaţa sa litur­ gică şi sacramentală, era Biserica. Morala era un domeniu comun. Imperiul şi Biseica sunt astfel una şi aceeaşi realitate făcută din aceiaşi oameni , considerată din d ouă puncte de vedere diferite . Pentru că Biserica este sântă, Imperiul este sacru . În această epocă, în cre noţiunea de stat îşi ace reapaiţia timidă şi in care teologia Bisericii .

,.

1

Cf. Capitulia Regn um Francorum, ed. Boretius, in MGH,

Capit. , I, pp. 9 1 -93 , în specil rt. 8 şi J 3 .

86

udimentară, singura realitate este poponl cr e ş ti n este în acelaşi timp Biserică şi Imperiu . Ele nu se pot percepe una fără alta, decât cu preţul unei abstracţiuni t . Încoronat d e Dumnezeu, împăratul este conducătol acestei ordini pământe şti . La fel cum unul singur, Dumnezeu Atotputernicl, domneşte în ceuii, se impune ca unul singur să ie conducătorul popolui său . Această simetie a celor două modalităţi este un principiu teologic şi politic esenţial. Împratul nu deţine doar puterea lui de la Dunezeu, c i este şi imaginea Sa cea mai înaltă2. este

,

care

Această reprezentare se suprapune. imaginii regelui sinţit cre. ca şi Christos. are o misiune pământească de mântuire, fră ca pentu aceasta să ie însă răsignit Semniicaiile se adaugă şi nu se exclud. Epoca crolingiană a moştenit de la ţuptele contra rianismlui şi co ntra vrintei sale contem­ porane, adopţianismul, o teologie în care identitatea între Tată şi Fiu este afirmată cu trie în Treime. Învăţaţii nu ignoră isiunea pămntească a lui Christos, dar iau în con­ siderare mai les starea sa prezentă . A înviat din morţi. a urţat la ceuri învingător şi domneşte astzi împreună cu Tatăl . Prin urmare savanţii de la curtea rancă şi-l 'ima­ ginează pe Dunezeu sub răsăturile lui Chistos glorios, şi el este modell ceresc aJ împăratului3. Gesturile şi ceremoniile confirmă această concordanţă. Crol cel Mare , c re purta in mod obişnuit costumul naţionaJ l rncilor, îmbrăca veşminte somptuoase pentru mrile sărbători şi pentn a-i primi pe ambasadori. În acele zile, el trebuia să se arate în î ntreag a strălucire a maiestăţii imperi­ le4. Ceea ce avea mi de preţ şi mi strl ucito r servea d rept podoabă put erii şi -i demonstra mreţia. Acest lx trebuia să capteze p1ivirile , să liniştească spiritele şi să înnobiiezc ima­ ginaţia: Din acest punct de vedere, probabil că ceremonia cea mi seificativă este încoronarea împăratului Ludovic. .

.

1 L. LPHEN, L'idee . d Etat sous Ies Carolingiens, in H. t. 1 939 , pp. 59-70. Reluat în A iravcrs i 'istoirc du Moxen Age, Pai s , 1 9 50. 2 H . FICHTENAU, L'Empire carolingien [2 1 9] , pp . 73-74. 3 Există în miniaturile caroli ngie ne numeroase reprezentari le lui Chistos-creatorul sau tronnd în ce u ri . 4 EGJNHD. Vita Caroli, ed . L . Hlphen, pp . 70-7 1 .

CLXV,

87

a pimul etaj l capelei palatine, în apropierea altarului Mântuitorului, Crol ·c el Mare mai mult predică decât ţine un discurs şi ordonă iului său să se încoroneze el însuşi . S-a subliniat îndelung absenţa papei, pentu că împăratul Carol cel Mare este perfect în rolul său de icar al lui Chistos glo­ rios, prezidând el însuşi la încoronarea fiului său I . · Învăţaţii carolingieni, cel mai la crent cu ideologia oi­ cială, oloseau cu hotărâre ornamentele şi auul penu a-l celebra pe regele ceilor. Ei constuiseră splendide bi seici. a Saint-iquier, exemplul cel mai celebru, ngilbert, un apropiat l lui Carol cel Mare, edificase o abaţie splendidă unde sărbătorile de Paşti se desfăşurau cu pompa unei litrghii cereşti. Ceremoiile care aveau loc în capela palatină sunt cele care exprimau cel mai bine ideologia politico-reli­ gioasă a momentului. Din tronul său, la ibună, mpăratul, înconjurat de măim i, putea să vadă altarul Mântuitorului, la ac elaşi etaj , în aţa lui, suJ cel al Fecioarei . Deasupra, în cupolă, trona un Christos aclmat de bătrânii Apocalipsei. Împăratul însuşi, salutat de cei ce îi erau credincioşi, era la etajul intermediar replica idelă a acestei adoraţii cereşti2.

În felul lor şi de o manieră simbolică, ceremoniile ne spun mai mult decât capitultile. Această concepţie despre lume , în care ordinea pământească este relectarea ordinii cereşti, se �xpimă, către 800, printr - o litrghie cu caracter triumfal , prelungire a s ensibilităţiţ creştine antice. Dr un sentiment mai acut al defectelor şi al p�catelor face să- şi pirdă acest caracter încă din anii 820-830. Rolul împăratului este să organizeze viaţa poporului creştin, pentru ca armonia să se stabilească între cer şi pământ . . Nimic nu scapă competenţei sle, dreptatea, morala şi cultul. Puterea de ban a regilor barbari nu mai este expresia exactă a autorităţii sle . Împăratul predic ă, el răspânde şte· cuvântul lui Dumnezeu. Guverneză prin cuvânt. lcuin, cre descrie cu acest vocabular puterea 1 THEGN, Vita Hludoici impera toris, in MGH pp . 59 1 - 592. . 2 C . HEITZ, Recherch es [244] . pp . 1 49- 1 57 .

88

SS , t.

I,

lui Caroi' cel Mre, recuperează toate discursurile antice

despre guvernarea prin retorică, dar de data aceasta este

vorba de un împrat c are răspunde i dealului trasat de Sfântul Augustin i .

Cu toate acestea, împratul nu era nici preot, nici o

regalitate sacerdotală cum, în mod greşit, s-a scris ade­

sea. El nu înţelege să se subsituie cleiului în îndatorirea sa pastorală. Rămâne un conducător laic. Deinător al

unei puteri date de Dumnezeu, el trebuie, în acelaşi timp ,

să conducă potrivit lui Dumnezeu şi să ie relectrea

imaginii lui Christos glorios şi triumător2.

C. G ENUL SI EPISCOPATUL '

Mortea lui Carol cel Mare nu schimbă cu_ 1-imic srân­

sa legătură dintre Biserică şi Imperiu, - care ţine , la această

dată,

de îns.şi

natura

acestor instituii.

schimbăi în deinirea rolului iecăreia.

Totuşi

apr

Sub domnia lui Carol cel Mre , preponderenţa puteii

laice nu este discutabilă şi autoritatea sa se extinde până

la ingerinţa în chestiunile ecleziastice. În plus, împăratl este vârful ierarhiei puterilor pământeşti şi, în ac�astă ca­

litate , vicaul lui Dumnezeu pe pămnt. Aceste idei , pu­

terice şi coerente, se menţin şi supravieţuiesc în mod

durabil. Apar alte convingeri, sprijinite pe alte puteri, cre modifică în mod progresiv echilibrul spritual şi politic al

Imperiului. Sub Ludovic cel Pios , oamenii Bisericii inspiră

politica şi, mai ales, o judecă. Episcopatul inteine, in

corpore , în chestiunile momentului . Nu se mai mărgineşte

la a-i cere împratului promulgrea de di spoziţii canonice'

în legătură cu bisericile sau mânăstirile , ci trasează pe

ţaţă un program de reormă a Imperiului . În 829, Sinodul de la Pris pune la punct o veritabilă hrtă a exercitării

1 L. WALACH, lcuin nd Charlemagne [307] , pp. 1 7-26. 2 H. FICHTENAU critică pe drept aceste concepţii, L'Empire carolingien .[2 1 9) . pp. 83- 84.

89

puterii. În mod şi '.ai concret, numiţi episco pi ; cum a ost

Agobard de Lyon, au devenit criticii hotărâţi ai guyernării

ş i i administraţiei . Scrisorile pe care acesta dn urmă le- a scris lui Ludovic cel Pios nu au decât aparenţa d e respect

şi sunt, în ond , de o rară duitate I . Episcopii şi abaţii se amestecă atât de mult în intrigi, încât evită cu greu com­ promisul cu o facţiune sau c u un partid . Exilarea unui personaj atât de înlt , apoi întoarcerea sa din exil spun destul despre incertitudinile vreii .

Vicisitudiile d omniei lui Ludovic cel Pios scot cu pu­ tere în evidenţă toate aspectele acestei ctze. Probabil că incidentele maschează transormile profunde ale con­

cepţiei înseşi d e putere. Cu siguranţă, incapacităţile reale

sau presupu se le lui Ludovi c cel Pios pot explica anumite

evenimente2 . Acest a sp ect nu e ste , se pare, cel mai impor­ tnt. De acum înainte clericii înţeleg în mod difeit rolul

Imperiului în mântuirea poporului creşin şi anlzeză

ltfel condiţiile vfeţii creştine în societatea rancă .

Ei

invocă exigenţe noi ce răstoarnă în mod progresiv ordinea de vlori . Urmărire a reormei Bisericii este însoţită acum de un accent nou pus pe etica creştină şi introduce o conştiinţă mai netă a păcatului şi a nedreptăţii. Acest interes, destul

de nou, pentu morlă este împărtăşit cu totul de noul

împărat. Încă de la sosirea sa la Aachen, el le lungă de

aici

pe femeile cu o conduită proastă, iar capitulrul cre

datează,

după toate probabilităţile ,

din această epocă

organizează supravegherea morală a palatului şi a împre­ jurimilor sale. Totodată împăratul îşi obligă suroile, ale c ăror

aventuri

deveniseră p:ublice ,

să

se

retragă

la

mânăstire . 1 E. BOSH OF, ErzbischofAgo bard Fon Lyon [236] . PL, 1 04: D e compara tione regiminis, c. 29 1 -29 8 , Lettres, in MGH , Epistolae Karolini A e vi, t . v. 2 Este punctul de ve dere obişnuit al istoriogrfiei şi merită a i revizuit. F. L. "SHOF; ouis the Pious reconsidered, Histoy, t. 42 . 1 9 5 7 , pp. 1 7 1 - 1 80 .

90

Acestea n- ar i ost d ecât nj şte acci dente amuzante dacă moralitatea împăratului şi a fmiliei sale nu ar i devenit în mod explicit o chestiune de stat. La Sinodul de la Pais. în 8 2 9 , episcopii, după- ce au d at de ini ţia pu te1ii aj u ng imedi ­ at la moralitatea celui care o deţine , ca şi cum nu r mai i ost al tceva maj necesar. Virtuţile d evin obligaţia primordilă a pinţului. „Cu jutol binecuvânti_i lui Christos, regele trebuie să îlăture petele produse d e acţiunile rele ale per­ soanei şi le casei sale, trebuie să acă să prospere acţiunile bune. pentu ca supuşii săi să ia de ici exemplul cel bun. " După câteva rândui, sinodul adaugă: „El trebuie să atragă atenţia prin c uvânt şi pin exemplul actelor de evlaie, de dre p t ate şi de mzericordie, ştiind că va avea de dat socotelă lui Dumnezeu" 1 . P rogramu l este destul de cl ar. - Suvernul rămne model ul credinci oşilor si nu numai datorită victoi­ ilor sJe sau a capacităţii sale de a domni, ci pentru că este imaginea prin excelenţă a comportării irtuoase. Asfel el îşi conduce popoul la mântuire. Scopul rămâne acelaşi , sc him­ brea ideologică este enormă. Nu eistă ici decât un preala­ bil fără d e cre nimic bun nu se poate ace . Episcopii , l a acelaşi sinod şi în operele lo r d is cu t ă de sp re func i il e prinţului şi ale agenţilor si în expu ne ri detliate, în care ideea d e dreptate devin e citeriul princ ip2 ,

,

.

.

Aceaştă nouă orientare a relecţiilor despre guvernare şi moralitate cere o 'oarecare analiză . Ea nu apare direct legată de eveimente. Tăgadele şi abuzurile , despre care textele vorbesc atât de recvent, nu sunt probabil deloc mai numeroase între 8 1 5 şi 830, decât in timpul domiei lu i Crol c e l Mre . Mai curând au ost mai ?uţine chiar, insă �le pr mai intolerabil e ! O constatare de acest gen înclţ_n ă să scoată în evidenţă o evoluţie a mentalităţilor. singura capabilă să explice asemenea schimbi d e atitu­ dine . În această ipoteză, acest moralism intransigent este rodul reormei Bisericii ş i l reînnoirii culturale. 1 Concile d e Paris, in MGH . C.pit ularia, t . Il . pp . 6 - 7 , şi in . MGH, Conc . , t.II , pp . 596-680. 2 J . E1RON, Les idees politiques [228] , şi E. D ERUELLE. Jonas d 'Orleans et le moralisme carolingi'n, in Bulletin de Littea ture ecclesiastique. 1 9 5 4 . pp. 1 29 - 1 43 şi 222-228 .

91

Prin acest accent nou pus pe moralitate, convertirea

moraurilor inră chiar în obiectivele puterii.

Or,

este

vorba de o idee creştină şi chir de o idee specic mona­

hală, cel puţin la acea dată. Asanarea morală a anturaju­

lui imperial este o ilustrare a acestei sti de spiit şi - ide­ alul unui palat-mânăstire se proileză în toate aceste ten­

tative . Este vorba de o reorientre plină de sens şi impor­

tanţă pentu viitor.

Remodelrea ' în acest fel a imaginii împăratului anre­ nează, în cele din urmă, o transormre asemnătoare a altor rânduieli ale societăţii carolingiene. Fiecre este pus

în aţa îndatoiilor sale morale . Este însuşi principiuf

moralismului carolingian, care este un eort serios, dr puţin_ exterior, penu o mai bună practică a ieţii creştine.

Poporul creştin, sancficat până atunci prin aptenenţa

sa la Biserică, trebuie să practice acum morala cu mi

mre preczie .

Singurele cre scapă acestui moralism suocant sunt

păcatele secret e , şi chir toate. Re stul este o chestiune de Stat, dacă se poate spune aşa, într-atât de puţin este per­

ceptibilă distincţia între viaţa particulară şi activitatea publică. Greşelile de guvernre devin greşeli morale care

pătează Impeiul, mai ales dacă ele sunt făcute de împrat şi de agenţii săi . Iar acum este fără încetare prezentă spaima că mulţimea păcatelor po ate provoca mânia lui

Dumnezeu şi pedeapsa. Catasrofele publice apar ca o consecinţă a relei vo'inţe a popoului şi a proastei sale putări. Ele necesită căutarea greşelilor şi rumoase cere­

monii de ispăşire l . De atunci, pentru n păcat cunoscut,

penitenţa este publică. De acum înainte, spovedaia obli­

gatorie, pedeapsa şi eventual iertrea apar ca vicisitudini normale ale cierei unei personalităţi sau a unui episcop2.

1 C zul cel mai remarcabil datează din timpul domniei lui otar I . Jeu ire a Bazilicii sfinţilor Petru şi Pavel, de la Roma, din 846 , este · urmată de o cercetare ·. păcatelor şi de ceremonii de · ispă.şire: MGH, Capit. , T.II , CCII I . 2 Este cazul carierei lui Theodul , a lui Wla, a lui Adalard , a arhiepiscopului Ebbon etc .

92

Penitenţa este prin urmare indispensabilă în acest con­

text

de

împărat

moralism. ca

şi

Este

pentru

o

6bligaţie deopotrivă pentn

consilierii

sai .

Convertirea

moravurilor şi idealul de dreptate nu-i lasă altă ieşire

prinţului, dacă acesta vrea să menţină binecuvântarea lui Dunezeu asupra Imperiului. În 822 , penitenţa generală

de la Attigny, dorită de Ludovic cel Pios şi aprobată de

consilierii săi, este o necesitate psihologică şi politică.

Este, în acest context nou, epilogul normal şi concluzia

morală a revoltei lui BeFnrd d'Italie. Intevenţia moralei

conducea la o ceremonie deosebit de peiculoasă pentn

putere.

Ludovic cel Pio s a o st primul cre şi-a recunoscut

greşelile aţă de Bernard, de raţii săi vitregi şi de alţi

membri i amiliei sale. După el , episcopii şi-au făcut şi ei

un exmen de conştiinţă. Şi- au recunoscut neglijenţa în

îndeplinirea uncţiei . Au dat însă _ dovadă de puţină sin­ ceritate , pentn că mturisirile lor au fost, la urma

urmelor, un act de acuzare împotriva guvernului imperial şi împotriva laicilor răspunzători

de piedicile puse în

îndeplinirea misiunii lor. Nu se ştie dacă personalităţile au făcut penitenţă. Cu toate acestea, în cazul unei şedinte speciale, abuzurile lor au o st evocate de c ătre episcopi şi

în mo d special uzurparea bunurlor Bisericii.

Episcopii îi iertau păcatele împăratului, ca oricruia

dintre creştini . Analiştii şi biogrfii lui Ludovic cel Pios

aprobă această ceremonie, semn sigur l perfectei sale

includeri în mentalitatea domniei . Cu siguranţă că nu au sesizat 'consecinţele. Această putere pastorală deschidea

calea amestecului încă şi mai intempestiv în chestiunile

Imperiului . Pocăinţa lui Ludovic cel Pios la Saint-Medard

din Soissons , mai ales dacă s - au ăcut presiuni din prtea

oamenilor Bisericii pentru a-l ace să renunţe, demon­

streză într - o măsură suficientă ţa ce excese se aj unsese

în câţiva i. Cu siguranţă, era un episod rav într -o luptă neiloasă pentn

putere.

Cu toate acestea,

acordarea

ietrii pentu împărat era plină de semniicaţii. Doctina

93

p

p apei Gelasius de s re raporturile dintre puterea spiritu··

ală şi puterea lum e a sc ă era reacţualizată. Într -o scisore

către împăratul n asta si e el ep l i c ase că lumea este c on­ dusă de două puteri: cea a împăratului şi autoritatea santă a pontilor. Preoţimea triumfă, pentru c ă înşişi regii aveau a răspu n d e în aţa lui D u nezeu Acest text celebru al lui Gelasius fusese citat de Sinodul de la Pri s , în 829 . Epi scopul de Orleans, Jonas, î l o losi se î n tratatul său 1 . Datorită acestui apt, locul împăratului în societatea creştină devenea contestat, hu de papă, în ciuda prezenţei sIe î ntr un moment decisiv, ci de episcopat, în totalitate . Jnterpreţi au to liz .ţi i Sfintei Scliptui , c liic aţi în a afirma ceea ce este coorm cu morla, susceptibili de a deschide calea reconcilierii cu B i s eic a unui p1inţ czut în păcat, episcopii d ispu n teoretic de o putere exorbitantă. Ei pot exercita o tutelă srân s ă asupra tuturor p utel or şi cu siguranţă că au o st tentaţi să o acă. Oricat de impor­ tant este rol ul lor, el nu este întotdeauna hotărâtor, pen­ tru că nu sunt uniţi decât atunci când eveimentele îi someză să ia poziţie şi să leagă o tabără. Politica diizează epi scopatul şi generează destule d eziluzii2 . ,

.

-

,

1 Scrisoarea lui Gelasius c ă tre Anastasie: Duo s un t, imper­ a tor Augu s te, quibu s principaliter m undus hic regit ur: a u c tori­ ta s sa cr. pon tiicum et regalis potes tas. in quibus tan to grav­ ius . pon dus est sacerdo t um quan to etiam pro ipsis regi bus h omin um in divino reddi turi sun t examine ra tionem, i n Pl, 56, c . 634. G . LE B AS . Un momen t decisif dans l 'his toire de l Eglise et du droit canon: la renaissance gelasienne, in Revue his­ torig ue du Droit, 1 9 30, pp . 506- 5 1 8 . 2 L. ALPHEN, „La p e n itence de Lo u i s le Pieux â S aini ­ Medard de S oisson s" , Troi siemes Melanges d 'His toire du Moyen Age pu blies s o u s la direction d A. Luchaire, Paris, 1 904. Reluat în A travers l 'his toire du Moyen Age, P ari s , 1 9 50. E. DERU­ ELLE, En relisa n t le De ins ti t u tione regia de Jonas d 'Orleans. J "en tree en scen e le J 'episcopa t carolingien, in Melanges Halphen, pp . 1 85- 1 92 .

94

PUTEILE ŞI LIBERTATEA BISERICI

D.

Luptele care îl opun pe Ludovic c el Pio s fiilor săi, apoi războiul dintre cei trei raţi nu lasă un timp prea îndelun­ gat episcopatului rolul său de mentor moral al Imperiului . Foarte repede , regulile moralei politke sunt deturnate de la adevratul lor sens, pentru a sluj i intere se partizane . Împratul Lotar înţelege cel dintâi olo sul pe care-l putea trage

de

pe

urma

autoităţii

religioase

a

episcopilor.

Capturarea lui Ludovic cel Pios era un succes. A ace dovada că el nu mai era demn să guverneze asigura legi­ timitatea

unei

puteri

noi.

mărturi s ească

crime

real e

A-l

obliga

sa�

pe

împărat

imaginare

îl

să

făc ea

răspunzător de propria decădere. Dunezeu emisese o judecată împotriva lui predndu-l lui otr. Episcopii con­ statau acest lucu şi îi deschideau, din ilă creştinească, căile

pocăinţei,

c eea

ce

crea

un

obstacol

în

plus

la

întoarcerea sa la putere . Triumful moralismului era viciat, pentru că . Lotar abuzase de acesta.

O procedură destul de asemănătore este olo sită, în

842 , de Ludovic Germaicul şi Carol cel Pleşuv împotriva

lui Lotr . . Învingătorii, instalaţi în palatul din Aachen,

adună un sinod de episcopi de partea I·, pentu a-l j ude­

ca fră bunăvoinţă pe ratele lor mai mare. Adunarea enu­ meră iolenţele pe care le-au -suferit bisericile din cauza lui, precum şi numeroasele sale sperjurui . Episcopii con­ sideră uga lui ca pe o jude;ată a lui Dumnezeu care l-a înd epărtat

„din

lup-,

apoi

din

regatul

s ău " ,

ca

o

„pedeap să pentru nelegiuirile sale", şi astfel „guvernrea Imperilui s-a cuveit ra.lor săi,

mai buni decât el" J .

Tratatul de la Verdun pune capăt acestei retoici . Şi într -un caz şi în celălalt, episcopii au luat notă de un act şi i - au dat, în plus, o sancţiune religioasă pentru a-l ace ireversibil. Puterea spiritulă e ste astfel deturnată de

la scopul său şi seveşte drept armă în lupta înverşunată 1 NITD , Histoire les ls de ouis le Pieu:, V, 1 .

95

pe cre o poartă între ei moştenitoii Impeiului. Biseica se înşală. Interesul prinţilor e ste eident şi nu m�i nece_­

sită comentarii. Probabil că ţine d e comportrea lor o anu­

mită doză de superstiţie, penu că anatemele pe care episcopii

le

aruncă asupra

adversarilor

lor

sunt

cele

menite să îmbunătăţe asc ă propria lor cauză I . Împărţirea de la Verdun şi regimul d e confrateritate

nu însănătoşesc niciodată complet situaţia. Un rege poate

ve dea în oicare membn l amiliei sale un competitor,

cnia trebuie să-i d ej oace intigile şi să-i înrădească acţiunile . Începând d e atunci, episcopii au în iecare regat sarcina permnentă de a proclama, pin prezenţa lor pe

lângă rege, legitimitatea puterii sal e . Î n_

situaţiile

diicil e ,

atitudinea

lor

p oate

deveni

hotrâtoare. Astfel , în 858-859, Ludovic Germanicul, care a

invadat, nu fără reuşită, regatul lui Crol şi a prmit omagi­ ile a numeroşi laici cu uncţii însemnate , se loveşte de refzul

de a colabora al episcopilor, cu excepţia unui singur arhiepis­ cop , cel de. Sens, trădătorul regelui său. Scrisoarea colectivă

a

celorlalţi

inspirată şi scrisă în principal de baza ideilor primite ; pretenţiile Germanicului de a se impune în locul ratelui său. Ludovic nu poate avea pretenţii la putere atâta timp cât Carol nu se retrăgea din regatul pe care îl deţinea în mod legitim prin consimţămntul poporului şi pentru că a ost uns de către episcopi. Ungerea, ale cărei vituţi nu au ost iciodată dei­ Hincmar,

episcopi,

recuză,

pe

nite cu exactitate, capătă în cazul acesta întreaga sa semnii­

caţie politică . Judecata lui Dumnezeu şi morala, care au ost

atât de mult olosite înainte, rămân elemente de reflecţie d e care episcopii trebuie să ţină seama. C u toate acestea, ca­ racterul sacru l regelui îl duce până acolo încât dovada laşităţii sala avea să fie făcută în aţa episcopilor. Crol cel

Pleşuv pare să accepte această concepţie despre putere, din

moment ce scrie, în 8 59 , că, datorită aptului că a ost uns în ormele cerute, la Sainte-Croix d'Orleans, în 848 , el nu tre-

I În timpul evenimenelor din 8 58 , Hincmar, la cererea lui Carol cel Pleşuv, trebuie să . proclame excomunicarea lui Ludovic Germanicul şi a rmatei sale de invazie, in MGH, Capit. . II, p. 452 . -„

96

buie să ie nici subminat, nici răsturnat de pe tron, fără ca, cel puţin, să i ost ascultat şi j udecat de episcopi, prin sluj­ ba cărora el a ost uns prin intermedi.ul cărora Dumnezeu îşi emite j udecăţile I . Înţeles astfel , rolul ideologic al episcopatului în legi­

timizarea puteii este complet şi cu totul difeit. El poate

judeca

potrivit

moralei,

poate

interpreta j udecata lui

Dunezeu, adică poate constata aptele şi le poate da o sancţiune religioasă, poate încă să se mulţumească cu

legitimitatea sacrului

şi,

eventual,

să închida ochii la

numeroasele abuzuri. Există în acest punct trei direcţii

diferite de relecţie, care lasă episcopilor o majă largă de

apreciere şi cre perit să se acă aţă cu supleţe c elor

. mai neprevzute eveimente. Se poate hici fră eort că,

interesul şi convingerle pot juca un anume rol în deter­

inarea atitudinii c e urmează a i luată. Este o mare di s­

tanţă între afirmaţiile teoretice ale episcopatului şi con­

plezenţa uneori exagerată a anuitor episcopi2• Angaj are a

episcopilor

în

disputel e

amiliale

caro­

lingiene , modul cum se olo sesc de mrile pincipii şi rolul de garanţie a legitiităţii pe care şi-l asumă, îi incită pe

regi la alegeri circumspecte . Ei îşi recruteză episcopii dii

nturajul cel mai aprppiat, de preferinţă din capela lor sau

din amiliile care au miile libere. Ei sunt de�tul de des împărţiţi intre îndatoririle funcţiei lor şi sluj irea regelui.

Acestea nu coincid întotdeauna una cu cealaltă.

Istori a

ne aduce la cuno ştinţă, rând pe rând , episcopi de curte şi alţii,

mai intransigenţi c are nu erau ăcuţi pentru

lucrurile lume şti .

1 MGH. Capit„ t. 11 , 45 1 , n°300, rt. 3 . Inluenţa gn d iii lui Hincmr asupra acestui text este evi dentă . Rămne de ştiut dacă îşi aduce aici o adeziune Carol cel Pleşuv, al fel decât cir­

cumstantilă.

2 To �te marile ch estiuni arată această c o mplezenţă: desparţirea de Lotar l II-iea, de exemplu, ungerea lui Carol cel Pleşuv ca rege de Lorena. Asupra tuturor acestor puncte J. DEISSE, Hin cmr [238] .

97

Încă din aceasţă epocă, raporturile dintre puterea regală şi puterea spirituală a episcopilor sunt atât de subtile, atât de variate şi atât de schimbătoare, încât nu pot i clartficate decât pintr-un eort general pentru a deini regulile unei bune guverni . Regatul · lui Carol cel Pleşuv cere mai mult decât oricare altul d efinirea c lară a drepturilor şi a . . · . . re te�ţÎÎlo r iec ăr uia. fo 843, l a Coulaines , regele se. întâlneşte cu aistocraţia lică şi ecleziastică, iar adunarea elaborează un acord care seamănă mlt cu un pact da­ mental despre natura guvernii. T.ebuie să pună capăt arbi­ tralui şi anarhiei, punându-se de acord asupra respectului legii. Regele le asigură mimilor posesia onorurilor lor. icii cu regele în runte cad de acord să-i recunoască Bisericii po­ sesia liniştită a bunuilor sale şi îi garantează integitatea. Ei admit deopotrivă ca preoţii şi slujitorii lui Dumnezeu să se bucure de pivilegii cuvenite şi de l egea ecleziastică 1• În apt, revendicările , dej a tradiţionale, ale oameilor Bisericii nu sunt acceptate decât ,sub o ormă nodină şi, vagă. Nu este vorba de restituirea bunurilor zurpate ale Bisericii, oricare r i promisiunile făcute de rege, nici chiar de libera alegere a episcopilor, aşa cum este eâ prevăzută în dreptul canonic. Cu toate acestea, autonomia Biseicii se airmă şi , în acelaşi timp, onoruile laice sunt grantate posesorilor lor. Voinţa de a limita arbitraiul regelui acţionează atât în avoarea unora cât şi a celorlalţi. Libertatea Bisericii progresează în acelaşi timp cu independenţa aristocralor. Cel puţin epi$copii, care o revendică, p ar a o c rede. Ideea este acum prezentă.

p

,

Cuvântul însuşi, după 830, a devenit recvent folosit. Este dificil să ştim ce acoperă cu exactitate : autonomia

treburilor ecleziastice , se pare , cre e ste revendi Cată fără ,

agresiitate excesivă. Episcopii, de altfel , solicită sprijinul regelui atunci când morala este batj ocorită de către o

mare personalitate, şi acceptă ca el să prezideze ajunile

lor. A cere libertatea Bisericii înseamnă în mod concret a sustrage bunurle ecleziasice dorinţei nemăsurate de pose­

siune a laicilor. Este , în mod evident, punctul de fricţiune 1 P. C..S SEN, Die Vertrăge von Verdun und von Coulaines als politisch en Grundlagen des Westranischens Reichs, in Z,

1 963 ,

pp. 1 -�5.

98

esenţial între rege şi e piscopat. Atribuirea, la iniţiativa regelui, potriyit tradiţi ei carolingiene . unui domeniu ce aparinea unei biserici, unµi luptător în război este din ce în ce mi greu acceptată. Reclamaţ.iile sunt recvente şi

zadarnice . Episcopii cre au ciit în falsele Decret.es că a deturna un bun al Biseicii de la de stinaţia sa e ste un sa­ clilegiu nu sunt departe de a considera că această aca­ parre este un păcat public c apital . Teama de pedeapsa diină se amestecă strâns cu interesele . Dimpotrivă, epis­

copii nu se derobează de la obligaţiile obişnuite. Hincmar,

;de

exemplu ,

furnizează

regelui

contingentele

militare

prevăzute şi alte servicii cuvenite. Aceste prestaţii nu pr -a

ridi c a

obiecţii .

În

sfârşit,

episcopatul

soli cită

ca

desemnrea episcoplor s ă s e acă potriit proceduilor canonice . Astfel, pentu iecre loc vacnt din proincia sa ecleziastică, Hincmar îi cere lui Carol cel Pleşuv libertatea O nominalizre de către rege nu provoacă

de alegere. reciminri .

Aspiraţia la libertate capătă un aspect concret care nu necesită multe comentarii. Este deopotvă o sre de spit. Trebuie

ţinut

Bisericii ,

în

departe viaţa

duh ovnicească.

de

tulburările

lume ască,

Ate astă

tendinţă

evoluţia morlismului carolingian.

lumii

precum are

o

domeniul

şi

în

cea

legătură

cu

Rzboaiele ratcide

între creştii, nedreptăţile de tot felul preigurează o lume dominată

de

păcat

şi

îndreptându - se

singură

spre

pierzanie . Strânsa interferare a Biseicii cu societatea, glo­ rioasă în epoca lui Carol cel Mare , nu mai apre atât de dorită.

Dezintegrrea ordinii politice carolingiene ,

care

ace ca Biseica să se lupte cu lte probleme, întrerupe această relecţie

asupra raportuilor dintre

autoitatea

civilă şi Biseică. Greutăţile remurilor se preteză mai puţin la consideraţii realiste 1 •

l

Opera

evoluţi e,

lui

Hincmr ilustrează sub toate aspectele această

J. DEISSE, Hincmr [239} .

99

II Refo r ma Bisericii

Biseica merovingiană păstrase o stIctură în principal

pastorală, o prelungire a celei din antichitatea creştină.

Episcopul, desemnat de c omunitatea creştină, era hiro­

tonisit de episcopii vecini . Î şi exercita funcţiile în bună

înţelegere cu ei şi sub autoritatea episcopului din capita­ la provinciei , care prezida sinoadele destul de recvente.

Chiar la Conciliul de la Orleans , în 5 i 9 , epi scopatul a tre­

buit să admită

că,

pe viitor,

era necesară aprobarea

regelui penru hirotonisirea unui laic . a Conciliul de la

Pais, în 6 1 4, s - a căzut de acord că era necesar un ordin

al regelui pentn a consacra un epi_scop nou ales. Aceste deormri ale disciplinei străvechi arătau că Biserica nu ­

şi putea urmări misiunea fără a trece în mo d progresiv

sub protecţia celui care asigura pacea publică. Epi scopul

nu deţine , în cazul acesta, funcţiile sal e de la rege şi nu

participă la sistemul de guvernare .

În această epocă, episcopul exercită o au toritate spiri­

tulă indiscutabilă asupra cle.lui urban şi a mânăsti­

rilor. El se buc ură de un mare prestigiu pe lângă credin­

cio şii săi , iar pe-rsonalitatea sa, cultura sa, oiginile sale

famili al e şi sinţenia sa ii pot conferi aura unui personj

fără egal . Exemplele sun t nu meroase . În sfâr şit, epis ­ copul dispune de bunurile Bisericii pentru el însuş i , pen­

tru a se îngrij i d e nevoile clerului său, pentru a co nstrui si 1 00

repara c o strucţi il e ecleziastice şi pentru a u ş ura mizeri a

ce lor nevoiaşi 1 • Această împărtire în patru părţi a veni­

tuilor ecleziastice este dej a tradiţională.

Această structură pas torl ă este ragilă. Autoritatea - epi s­ c op ulu i nu re drept sprijin decât forţa S- morală şi cea a epi sc opi lo r vecjni . Epi scopatu! esţe lipsit de mijloace de c oer­ ciie pentru. a se opune iniţiativelor predicatorilor itineranţi sau tendin ţe l o r separatiste de la sate. Este i n c apab il deopotrivă, să rezi st e unui competitor ce se instala cu oţa în uncţia e pi s c op ală pen tn a-i uzupa veniturile . Pe scrt, sl ăbiciunea episcopului şi bogăţia Biseicii cer protecţia prinţului. Ea se exercită insuficient în p eioadel e tulburi . Regele sau pe r so anele de vază pot abuza ei înşişi de biseri ci cnd remuril e o impun. Uzurparea bunurilor Bisericii şi sec ulaizarea lor pr să fi o st de s tu l d e general e în perio ad a tulbure din vremea ascen­ siunii lui Pepin d He rstal şi a instalării la p utere a lui Ca ro l Martel. În vremea acestuia din urmă, sp olierea bunurilor este în�oţită de di s tribuire a episcopiilor - şi a ab aţiil o r tovrăşilor săi de rme. ,

,

'

REFOA ORGNIĂRII ECLEZASTICE

A.

Este destul de dii c i l starea

Bi s e ri c i i

rance

n e ace o idee exactă despre

a

la

moarte a

lui

C aro l

Martel .

Izvoarele sunt rre , ir sc ri ito rii din epoca cr olingia nă

preferă să

evite

subiectul .

Dacă este

să d ăm crezare·

scrisori i pe care Boniaciu i - a sc ri s o pe această temă p apei Zach arias, situ aţia p ărea c itică2 . Nu se mai ţinu se un sino d al epi scopilor d e o ptzeci de ani , iar mjoitatea -

sc aunelo r episcopale se ala

în

mâinile

laicilor

şi ale cleri ­

i l o r fără morală, ale c ăror ordine erau de o i gi ne nesi­ gu ră. În anu mite dioceze , sediil e sunt v ac a nte o pe ri o a dă c

1

M . R O U C H E , L a ma t1iculc des pauFres. Evolution d 'une

ins U tu t ion de charite d u Bas-Empire jusq u 'a la in lu h a u t Moyen Age. i n Et udes [ 708 ] , u. pp . 8 3 - 1 1 0 .

. 2 Le ttre de BONIFAC E , in MGH, Epis t. , t. III, scisorea 50, p . 299 . 101

îndelungată: la Reinis şi la Worms p ana m 748- 749 , la Utrecht până în 764. În Neustria, episcopatele d e Lisieux,

Sees, C outances şi Rennes

nu

au titulari până la domnia

lui Ludovic cel Pios . În alte părţi, situaţia este uneori d e

neevaluat ş i tăcerea surselor, până după 8 00, creează o prere p �oastă I . În anuite cazuri , uncţiile religioase

sunt asigurate de o manieră precară sau neuniorm , de

episcopi itineranţi ce-şi primiseră ordinele î n ţăi înde­

părtate . În sfârşit, unii abaţi, hirotonisiţi episcopi., admi­

nistreză o dioceză în plus aţă de mânăstirea lor.

Programul de reorme este mai uşor de stabilit decât de

realizat. Cel al lui Boniaciu înţe le ge să restaureze prin­

cipiile şi obic eiurile canonice, conformându - se pe cât posi­

bil cutumelor Bisericii d e la Roma şi feindu-se a contraia pinţii al căror conc ur s este indispensabil. C eea ce suge­

rează prinţilor ranci nu este oarte diferit de ceea ce a

realizat în Bavaia şi în Hessa2. Au tori ta t ea episcopului trebuia re stabilită cu fermitate pe întreg teritoriul cetăţii ,

inclusiv la sate şi în mânăstiri. Fiecare dioceză trebuia să aibă m�mai un singur episcop, care dispunea în exclusivi­

tate de putei disciplinare şi de j urisdicţie. Nimeni nu tre­

buia să exercite uncţii sacre pe acest teitoiu fără girul său . În acest cadru temeinic d efinit, un sinod anual, con­

vocat în numele banului regl, trebuia să-i adune pe toţi

clericii . Cu această oczie , epi scopul putea să se asigure

de moralitatea lor, de învăţătura lor, de zelul lor pastoral

şi de precia lor n celebrr ea tinelor sinte . ln episcopat

şi activitatea sa trebuia ca reorma să j ungă până la cler.

a un nivel mai elevat, Bonifaciu r fi doit ca episcopul

din �apitala provinciei , mitropolitul, să aibă demnitatea d e

arhiepis cop cu pallium,

semnul puterilor speciale c o n ­

ferite de sc aunul apostolic pentru a exercita o autoritate reală asupra episcopilor În fi ecare an .

,

un c onciliu local

1 În provincia ecleziastică Narbonne, de exemplu . E. AG­ NOU-NORTIER, a societe Jai'q ue [ 1 99] , t. 79 şi urm. 2 TH . SCHI EFFER, La chi e sa nzionale di oss ervanza

romana. L'opera di Willibrord e di Boniacio [2621, p. 73 şi urm .

1 02

trebuia să-i adune în juii lu i pe episcopii provinciei. Pe şcurt, întreaga reormă se transmitea prin întărirea ie­ rarhiei, a crei autoritate se întin dea peste circumscripţii bine- deinite. Acest proiect dădea o iaţă nouă unei inst.­ tuţii căzute în desuetudine. Reofma permitea, de aseme­ ·nea, restituirea bunulor Bisericit--uzurte sa--detur­ nate de la destinaţia lor. Acest program se lovea de ostilitatea istocraţiei rac e prin cipal a beneiciră a seculizrii bunurilor, şi de episcopat, ieşit din aceeaşi lume şi care, în plu s ţinea la indepe n d en ţa sa. D upă conciliile din anii 743- 7 44, în care sistemul precia a permis găsirea unui compromis în legătură cu problemele puse de spolierea bisericilor, mişcrea s-a întreupt. ,

,

Situaţia a deveit mai propice după ungerea regl ă a lui

Pepin .

Programul reormator este, aşadar,

reluat.

denţă, de Chrodegang, episcop de Mez. Membu

cu pru­

l unei pu­

tern ice amilii a istocraţiei din Hesbaye, ormat de Carol

de a intra în cler, el putea mai ostilitatea istocraţiei şi rezevele

Mrtel, �eferendar înainte

bine ca oricine să îningă

episcopatului. Patizan al lianţei între rnci şi paplitate, ridicat la gradul de a rhiepiscop la moartea lui Bonfaciu, el

pu teile necesare pentru această reormă. de la Verbeie din acelaşi an, de la Compiegne, din 757, apoi de la Attigny, din

dispunea

de

Treptat, conciliile: de la Ver, din 756,

762, iau difeite măsuri

de

,

reormă. Cu toate acestea, orga­

zrea de veritabile proi nci i ecleziastice este abandonată 1. a

reuni une a de la Attigny

sunt 30 de episcopi şi I 7 abai ,

ceea ce permite să acem o ap reciere

în legătură

cu audienţa

reormei şi limitele sale. Ea nu atinge, la această. dată, toate

episcopiile din ţăile rance tradiţionale, Neustria, Austrasia, Burgundia.

Sunt absenţi episcopii de la Chatres, de la

Nevers, de la Auxerre etc. Nu vine nimeni din Acvitania, din Provenţa sau chiar din regmţa honului. Pe scurt, reorma progreseză oarte lent către sud şi sud-vest2. 1 E. EWIG, Saint Chrodegang et la reforme de l'Eglise ranque, in Saint Chrodegang [255], pp.25-53. 2 MGH, Conc., II, I, n°

13.

103

o

RTA 1. - Episcopiile şi mânăstiile reprezentate la Conciliul de a Attigny (760- 762) -

Lui Carol cel Mare îi revine sarcina de a duce mai deprte îndeplinirea reormei, mai întâi la nivelul modest al restaurrii episcopiilor. Faptele sunt puţin cunoscute.

Scrisoarea celebră a episcopului Leidrade de Lyon ne dă o

idee asupra diicultăţilor întâmpinate: clădiri ecleziastice în ruină, cler ignorant, corală sau şcoală ce trebuia înte­ meiată, 1

liturghie de restructuratl.

În alte părţi, indicii

eidadi Epistolae, Epist., 1, in PL, 99 c 871-873.

1 04

indirecte ne permit s ă credem că restaurarea se ace l a cutre sau cutare dată. Obligaţia este î n apt im ensă, iar

personalul a pt destul de rar. Nu toate r eg iun ile suferiseră . ură, iar cele din apr opierea centrelor de în aceeaşi măs autoitate le amiliei crolingiene par, cu siguranţă, să i

ost privilegiate. Lenta restaurare a epi scop ii l or, în ţra ran că şi apm m re giunil e cucerite, şi întemeierea de noi dioceze în teritoii l e de mis i une se desăvârşesc pi ntr - o reorgnizare a i er a rhi ei. în sen sul preconzat de Boniaciu. Până atunci nu eistase, în re gatul ranc, decât un singur arhiepiscop ce dispunea de putei considerabile,·· dar nu de o provincie ecl ez ia stic ă . Cu puin înainte de 782, la cererea lui Crol cel Mare, papa Adrian îi ti mi te a episcopului de Reiin s pllium-ul, se mnul unui-Fang supeior, ş.i îi reint ea drepturile ce i le conferea titlu_ de arhiepiscop. În mod progresiv, acest însemn şi această demnitate sunt acordate vechilor metropole ale proinciilor roma n e . În 811, în testamentul lui Crol cel Mare, trei cetăi nu-şi regăsiseră încă drepturile: Narbonne, Eauze şi Aachen. În 813, l ucrul se î mplinise p e n tru Nrbonne. Această organzre ecleziastică este de asemenea instalată în Germaia, unde Minz, Kăln şi Sazburg se flă în fruntea imenselor provincii ecleziastice. În sirşit, Hmburgul este idicat la ran gl de metropolă către 831-834. Înai 9te

de

sfârşitul

domniel.

lui

C a rol

cel Mare,

esenţilul acestei reor ganizări este dej a realizat. Pincipiile

pe cre se bazează pr s nătoa se şi s ol i d e . Rânduială dur a­

bilă, ea seveşte în mod constant de model p entu fiecare

extindere a creştinătăţii sau pentru reormarea unei bi seri­ ci locale cu t r adiţii anteriore diferite. Această structură, ce

se poate reclama de la tradiţia cea mai sigură, datorează puteii crolingiene noua sa tinereţe şi . extinderea sa. La

ace a stă dată câtev a impreciziu ni pers i stă , din moment ce titlul de arhiepis�op p o ate încă să ie confeit cu ti lu per­

sonal. Aşa s-a înt â mplat u Theodulf d' O rle ans şi cu

Drogon de Mez. 105

B. INSEREA BISEICI ÎN SOCIETATE Ordinea politică şi ideologică crolingiană comportă o strânsă legătură, până la detaliu, între Biserică şi socie­ tate, fie că este vorba de probleme materiale, sau de uncţii ce sunt aduse la îndeplinire de oamenii Biseicii. Biserica

rancă a

pierdut

o

parte

importantă

din

bogăţia sa funciară, pentru că sistemul precria lega­ lizează un transfer gigantic de proprietate. Seculaizile nu se opresc aici. Pepin şi Carol cel Mre nu au încetat niciodată să-i oblige pe episcopi să atribuie domeniile în precaria laicilor leşi de ei.

Carol cel Pleşuv cere,

de

asemene a , anumitor vasali ai săi să înclce�_ _ pământurile bisericilor.

Pe scurt,

instlarea obligatorie de laic� pe

bunurile ecleziastice este un apt permanent. Cu toate acestea, este posibil ca în Sud, unde. iluenţa dreptului

romn a rămas mai puternică , caracteul speciic al pati­

moniului Biseicii să i ost mai bine recunoscut. Cofuzia

între averea ecleziastică şi bunuile ia dispoziţia prinţului este mai puţin recventă aici I. Mânăstirile nu sunt mai

bine ratate, pentru că ele depind încă mult mai riguros de rege. Generozitatea prinţului putea compensa aceste împrumu­ turi o ţ ate. Cea a l ui Carol cel Mre pare, la urma urmelor, destul de iravă. Ludovic cel Pios trece drept risipitor. În apt, donaţiile vin mai ales de la persoanele de vză şi merg cel mai des către mânăstiri. numite episcopii par destul de sărace, ir biseicile de ţară şi mai sr ace. Dijma este o sursă esenţială. Ea este prescrisă de Pepin într-o circulră din 765. Dr, la drept vorbind, nu este o inovaţie. Ea a ost mai întâi o contribuţie voluntară â credincioşilor, apoi o obligaţie în vir­ tutea dreptului ecleziastic. Conciliile merovingiene nu înceteză să-l evoce, dar preoţii şi episcopii nu dispun de nici un ijloc penu a-i obliga pe recalcitranţi. De acum înainte, capitulatile o prescriu în numele bnului, iar regele nu·-şi 1 Este teza devoltată de E. AGNOU-NORTIER, a societe

que [ 199]. 1 06

scuteşte nici chiar propriile domenii i. Ea este, aşadar, per­

cepută în mod efectiv. Pentru a compensa pierderile sufeite

în timpul seculaiiză1ii bunurilor Bisericii, capitularul de la

Herstal, din

779,

impune celor ce beneiciau de sistemul pre­

cruia plata unei a doua dijme, nona2. Împărţirea dijmei între diverşi beneficiari având dreptul la ea, lasă trei sfertui din

produs bisericii săteşti. Este prevăzută destinaţia diverselor părţi. Preotul este numai într-o măsură orte modestă bene­

ficiaul. Laicii, patroni şi protectori ai biseiclor, percep din

aceasta o parte ca recompensă pentru sprijinul lor. Nu eistă abzuri decât atunci cnd cererile lor sunt disproporţionate.

Construcţiile şi patrimoniul funciar ale episcopiilor şi ale

abaţiilor

nu

erau

în

mod

obişnuit

supuse

autorităţii

funcţionaului local, contele. Ele se buclrau de privilegiul. de imunitate.

a oigine,

acesta nu era decât o scutire de

impozite legată de ' pământuri, stabilită de isc, pentru că ve­ niturile

lor

reveneau

în

întregime

statului.

Trecute,

ca

urmare a donaiilor, în domeniul episcopiilor şi al abaţiilor,

aceste pămnturi păstrează acest privilegiu ce este apoi etins şi la alte posesiui ale bisericilor. Pivilegiul iscal duce la or­

marea unei veritabile circumscripţii adinistraive. În epoca carolingiană, într-un teritor ' iu scutit de impozite, puterea de ban

a

regeli se exercită pin intermediul episcopului sau

l

abatelui. Contele nu poate pătunde aici după voia sa pentru

a-şi exercita dreptul de a ace dreptate sau ca autoritate li­

tară. Episcopul sau abatele nu îndeplinesc ei înşişi aceste uncţii, incompatibile cu calitatea lor, şi le delegă unui lic:

reprezentantul legal. Istoia acestei instituţii este dintre cele mai complexe. a origine, reprezentantul legal pare un sim­

plu apărător în justiţie. El dobândeşte, în epoca lui Carol cel

Mare, o veritabilă competenţă administrativă. Rolul său se precizează lent, nu fără a lăsa impresia unei orecare con­

fuzii. Episcopii şi abaţii, este adevărat, sunt mndri să-şi conducă ei înşişi contingentele militare la oastea regelui3. Fie

din

cucernicie,

ie

din

spirit

politic,

carolingienii

împart cu generozitate diplomele de imuitate. Este o politică

deliberată, în ţara francă, precum şi în teritoriile cucerite de ei. Episcopiile se bucură toate de imunitate şi aşa se întâm1 E ste" czul în De villis, in MGH, Capii., t. I, p.83, § 6. . 2 MGH, Capit., t. I. n° 20, p.48. 3 R. aprat, a. Avoue, § Avoueie ecclesiastiqup, in .HGE.

1 07

plă şi cu toate marile __abaţ ii. Ludovic cel Pios desăvârşeşte ceea ce t at l său întreprinsese pe scară lrgă I. Ob ligaţ ia aşa­ numiţilor Missi este adesea de a proteja bisericile şi cleul, şi în specil imunităţile. În c epnd din 803, toate biseicile care beneiciază de ele sunt protejate printr-o amendă de 30 livre, care este pe rc e pută de la cei ce le p ro voacă daune2. Aceste piilegi� şi acestă protecţie tind să acă di n teritoiile -

deinute de o11enii Bisericii, ce uneoi sunt i mense, veri­ tabile zone autono me care depind de apt direct de rege. Astfel, ierarhia re ligioasă se găseşte strâns implicată în administrarea regatul ui ,

,

,

.

Nu era unicul rol oi c i al al episcopilor şi l abaţilor, pentru că aceste personje participă direct la guvernarea Imperiului. a cel mai înalt nivel, rhicapelanul, cre este totdeau­ na un episcop sau un abate, are, în plus aţă de funcţiile sle liturgice, undamentle pentru palat, rolul de consili­ er oarte ascultat l s1veranului. Personj de primă im _ portanţă, el îşi păstrează oarte mult timp locul, cel mai adesea până la morte, pentru că schimbile de domnie nu pun c a păt uncţiei sale. În remea lui Pepin şi a lui Carol cel Mre se succed Fulrad, abate la Saint-Denis, Angilram, episcop de Metz, Hildebld, episcop de Kăln şi alţii după ei. Pentru prima oară, un om l Bisericii se găse şte în r ngu l întâi l ailil or prinţului şi al con­ siiieilor săi. Această noutate este de mare importanţă. În a dunil e generale unde împăratul ia decizii după consultrea persoanelor importante, în mod obi şnuit lături de duci, c onţi şi vasali reg ali se lă e pisco pii şi abaţii. Pe parcursul reuniunii, oamenii Bisericii se retrag deopte un timp, pentu a dezbate îm pre u nă tot ceea ce priveşte Biserica. Rezoluţiile sunt luate în timpul '

,

,

l F. L. GNSHOF, L'immunite dans la mqnarchie franque, in .es liens de vassalite et ies immunites, Rec ueil de la Societe Jean-Bodin. I, Bxelles, 1958, pp.170-216; K. FISCHER DEW, The immuniy in carolingian Tia ly, in Speculum, 1962, pp.1821 9 7. 2 Capitulare legib us addenda, in MGH, Capit„ t.I. n°39. 108

ş edi nţelor comune. Eistă un sinod autonom, urmat de o adunre mxtă. Această procedură este cunoscută din numeroase povestiri, ir actele administra tive co nsituie dov ada : În sfrşit, epi scopii sunt chemai să înde plinească uncţiile de Missi. Ace şti comisri extraordinari şi iti ne ranţi merg doi câte doi. Unul dintre ei este totdeauna un ­

om l Biseicii 1• Luate în nsambl u aceste obligaţii dein ,

d eza greab i le Episcopii se plâng că sunt luaţi în seviciul

împăratului şi nu se po t consacra îndatoriilor lor pas­ torle. Chiar dacă eistă câteva complezenţe în aceste dis­ cursui ce trădează opoziţia e piscopatulu i aţă de Ludovic cel Pios, nu se poate nega că este soli c itat ă într-o măsură oarte mare competenţa epi scop i lor chiar în chestiunile cele mi p roan e Reticenţele sunt caractetstice pentu noul spiri t ce se manifestă peste tot începnd cu 830. .

-

,

.

Aceste funcţii administrative ac din episcopi persoane de vază ale regatlui şi ale Imperiului, pe acelaşi plan cu conţii. Au chir asupra acestora avantjul profesiunii ecleziastice. Pralela dinre ei este tulburătore. Acelaşi termen de onoare · seVeşte la desem_narea uncţiei de conte şi a îndatoriii episcopale. De la domnia lui Pepin, episcopii, precum şi conţii intră în vaslitatea regelui, dacă nu au ieşit din ea. Carol cel Mare extinde această uzanţă care devine generală sub Ludoic cel Cucernic. Ca şi conţii, episcopii ac immiio manuum, şi obligaţiile pe care le contracteză sunt cele ale celorlalţi vasali: idelitate şi slujire2. a drept vorbind, este. vorba ici despre itulul vasalic, ir nu de jurământul pe care toţi omenii libei, laici sau cleici, trebuie să consimtă a-l face regelui, apoi împăratului în diverse ocazii, ca în 789, 793 şi 802·3. Pe scurt, episcopii care erau deja funcţionari, ti­ tulri i unui grad, însărcinre publică, dein vasali cre 1 F.L. GNSHOF, L'Eglise et le pouvoir royal dans la Monarchie ranque sous Pepin III et Charlemagne, in e Chiese

[262). pp.95-141. 2 F.L. GNSHOF, L'oigine des apports feodo-vassaliques, in Problemi della ciilta [230), pp.27-69. 3 F.L. GNSHOF, Charlemagn e et le serment, in MeJanges Halphen, Pais, 1951 p.259-270.

1 09

ptmesc din miile împratlui, pintr-un gest simbolic,

funcţia lor şi buŢile ce sunt legate de aceasta. Astfel, Ludovic cel Pios 1-a învestit pe episcopul de Man� cu chja1.

Consideraţi printre persoanele importante, titulai ai unui grad, credincioşi regelui, apoi împăratului, episcopii carolingieni, care domină clientele numeroase şi viate,

nu se deosebesc de lţi membi ai aristocraţiei decât prin apartenenţa lor la ordinul ecleziastic şi, oicât r duce un mod de viaţă aistocratic, numi pin funcţiile lor liturgice şi-pastorle -şi prin cultura lor. Integrarea lor în societate este perfect reuşită, poate prea reuşită, în măsura în care preocupile lumeşti pot deveni suocante. Protestul epis­ copilor în vremea domniei lui Ludovic cel Pios este semnul unei aprecieri mai exacte a ceea ce este religios aţă de ceea ce nu este în mod direct. Participrea episcoplor şi a abaţilor la dferite uncţii administrative se explică cu atât mai bine, cu cât regele şi împăratul exercită o adevrată putere religioasă. Biseica este

predată

guvernării

împratului.

Formule

oarte

explicite revin fră încetare în scrierile clericilor, în actele oficiale întocmite la cancelaie, dr şi în operele literre le episcopilor şi le clugilor. Îi revine împăratului să dirijeze şi să conducă biset,cile. De pudenţa şi de cucer­ nicia sa ţin dispoziţiile ce perit popoului a-şi îndeplini mai bine îndatoriile religioase2. De atunci, desemnarea episcopilor de către rege nu mai creeză probleme peni mult timp. Pepin, Carol cel Mre şi Ludovic cel Pios au dispus în mod liber de scaunele episcople. În câteva 1 F.L.GNSHOF, Les oines des apports feodo-vassaliques, n ibid. [230) p.62, p.110. 2 Numeroase ormule caractetstice: Nobis, quibus in h ujus

saeculi procellosis luc.tibus ad regendum commissa est, în

încheierea prefeţei la ires crolins, ed. H. Baetgen, in MGH,

Conc., II, suppl., p.2. Nos una cum idelibus nostis considera­ imus utile esse ut episcopia et monasteria nobis Chisto propi­ tio ad qubenandum commisa în Lettra a Bagul, in MGH, Capit.

I, p.79.

110

czui alegerea a ost ăcută de cler şi popor, potivit uzanţelor străvechi. Această procedură nu schimbă nimic,

de apt, pentru că im este decât o modalitate de a alege a urma urmelor, episcopul ţine sca�nul său datorită .

regelui şi voinţei sale 1.

Împratul promulgă regulile ce privesc iaţa religioasă

propriu-zisă: cucernicia, morala şi liturghia. ici începe puterea sa. De aceea, episcopii apar ca reprezentanţi ai împratului în uncţiile sale religioase, chiar dacă se con­ venise că liturghia şi sintele taine sunt problemele cleri­ cilor.

Imaginii

unei

uncţii

episcopale

orientate

în

întregime spre îndatoririle pastorale şi care îl re ca model

pe Christos păstonl-turmei sle, vine acum să i se adauge cea a unui episcop reprezentând un împrat uns şi

încoronat, el însuşi vicr pe pămntul lui Christos glorios,

înviat din moţi şi tronând în ceruri. Episcopii au de orga­ izat şi de condus cultl pe care poporul creştin rebuie să-l aducă lui Dunezeu. Este. în acelaşi timp, o obligaţie sfntă şi un eort pentu a acorda pământul modellui său

ceresc.

Fumuseţea

constucţiilor,

bogăţia

orna­

mentelor, splendoarea liturghiei apar drept consecinţa convingerilor fundamentale despre ordinea consacrată a lumii şi a societăţii.

C. EFOA MOLEI SI A III CLEICALE '

.

'

Sfntul Boniaciu nu a ignorat nici imoralitatea struc­

turală a laicilor, nici viciile clerului, nici chiar caracteul aproximativ l convingerilor religioase marcate de super-· stiţii. Scisorile sle către papa achias. sunt în mare măsură ecoul acestor chestiui. Fră să dorim a trage concluzii pr e a generale,

din

ceea ce nu este decât o

mărturie preţioasă, pare sigr că dezordinile din regatul l De ex., Collection des Formules de Saint-Gai, in MGH, Fomulae, ed. eumer, p.358. Este o concesie a lui Ludoic Germnicul,-la mijlocul secolului l IX-lea. 1 11

ran� şi evaghezare� supericilă a Germaniei au concu­ rat la aducerea clerului înr-o stare de nesiguranţă aţă de credinţă, ca ·şi aţă de moravui. Programul reormator ce leagă în mod voluntar ignoranţa de vicii are drept scop lupta concomitentă împotriva acestor slăbiciuni. Metoda rţţinută de Bonifaciu, apoi de succesorii săi şi pusă. în practică cu sprijinul pinţilor ranci nu pare a aştepta prea mult de la preoţi, din moment ce, mai ales la început, este autoitară, ierarhită şi în mod clar pedago­ gică. Măsurile reormatoare sunt promulgate pin capitu­ lii, ceea ce ace din acestea obligaţii cu vloarea de lege. Episcopii pot conta pe concursul administraţiei, dacă este nevoie. Aşa se explică aptul că primul capitulr l lui Pepin ca rege conferă contelui capacit�tea de a-i con strânge pe preoţi şi pe cleici să se supună sinodului epis­ copl. Cine neglijeză acest lucru va tl pedepsit cu o amendă de 3 livr_e, de stinată tezaurului regal, Şi degradat din slujba sa. Nu este de apt decât o măsură preliminară pentru a repune cleul sub autoitatea episcopului 1• Sinodul nul joacă rolul adunlor din societatea rancă, în care conducătoul, după consultări,-îşi impune hotrârile subordonailor săi. Exact aceasta era şi intenţia unei reorme cre să se bazeze pe episcop. El putea, în cursul unui sinod, să se asigure de precizia cleului în administrarea sfintelor taine, să-i întrebe pe preoţi despre doctină, să-i ancheteze asuRra morlităţii lor şi să veiice cărţile liturgice. El putea, de asemenea. să reunească un tibunal ecleziastic pentru a retrograda şi a destitui cleicii care înclcau normele reormei. Pe scurt, măsurile luate în capitularii nu sunt aplicate decât prin voinţa epis­ copului şi în măsura în care junge să le impună clerului său. Probabil că aici există o îndepărtare a textului de realitate. Din păcate, nu putem şti. Pimele concilii reunite de Sântul Boiaciu nu se dau înapoi de la măsui dţ o �xtremă bn1tlitate. Cleric}i ­

1

MGH,

Capit.,

t.1, n°13, p.31.

112

păcătoşi şi adulteri care au spurcat locurile sinte trebuie să ie lungaţi din uncţia lor şi constrânşi la penitenţă.

Dacă vor cădea în acela ş i păcat, trebuie .să ie pedepsiţi 1.

Nu s-r pute a spune dacă această hotrre a avut vreun efect. egislaţia lui Carol cel Mare abordeză toate aspectele ieţii cleicilor, în funcţie de împrejuri şi aprent fără un scop anume, până la concliile din

813.

Măsuile cele mai

diferite apar în capitulii, în scrisori şi în actele oiciale ale

administraţiei. Anumite texte sunt cât se poate de caracte­ ristice,

precum Admonitio generlis,

din

789.

Acest lung

capitular sub orma unui îndemn care nu prevede nici o penalitate se străd uie şte să prezinte îndatoirtle şi în special

pe cele ale preoţilor, îndemnând la a ace bine dintr-o doinţă de ordine şi morlă. Elementnl a t inge sublimul. Conform

cu canoanele conciliilor din antichitate, Admoniio interzice

preoţilor să ibă o femeie cu ei, cu excepţia mamei, surorii

sau a unei persoane ce nu poate i suspectată. Ea aminteşte că

un

preot nu p9ate celebra slujba fră a se împărtăşi, pre­

cum şi a îndeplini alte câteva obligaţii la fel de sumare.

Dimpotrivă, ultimele capitole lasă să se întrevadă un pro­

grm de ormare clericală ·şi un veritabil ideal de viaţă. Or,

această parte· a textului este originală şi exprimă, sub ormă globală şi prost redactată, un ansamblu de probleme. Pe de o parte �ste nevoie de, un cler capabil să prezideze o liturghie, să admiistreze sintele taine şi să instuiască poporul. Un asemenea program este ambiţios şi necesită întreaga vigi-

lenţă a episcopului. Este necesar, de

aseme nea ,

·

ca preotul să

fie un model de viaţă morală şi să poată predica, prin exem­ plu. Toate aceste îndatoiri sunt prezentate cu refeire la Sfânta Scriptură şi la te.tele liturgice. Această· strânsă · � întrepătundere dintre prescripţiile concrete şi principiile elev�te confe ră lucrării Admonitio generlis tonul său oarte

special2. lte texte sunt mult mai normative. De exemplu, cele din anii

803-805,

care dau lista cu c eea ce trebuie să ştie

preoţii- şi deci să înveţe pe dinaară- şi care ixează problemele

1 MGH, Capit„ t.I, n°12, pp.27-28. 2 Cf. § 70 şi următoarele di n Admoniio generlis, in MGH, Capit.. t.I. p.61 şi urm.

113

în legătură cu cre ·preoţii trebuie să treacă un examen înainte de a primi hirotonisirea sacerdotală 1. În 813, Crol cel Mare revine pentn ultima oară la

aceste' proiecte

de

reormă

a

Bisericii.

Din

ordinul

împăratului, clerul ranc ţine cinci concilii simultane: la Maiz, la Reims, la Chalon-sur Saâne, la Tours şi la rles,

pentru a prezenta un nsamblu de propuneri, din care

suveranul va putea trage, dacă le consideră bune, o serie

de decizii. a adunarea din tomna lui 813, la Aachen,

Carol cel Mare a examinat textele acestor concilii şi a pu­

blicat două capitularii,

dintre care l

doilea,

intitulat

Extraits des Canons, conţi ne a decretele ce i se preau cele

mai importante.

Se poate urmări în aceeaşi măsură eortul de reormă,

în cadrul unei dioceze sau chiar al unei provincii eclezias­

tice, graţie statutelor sinodale2. Este vorba cel mai adese a

de texte elaborate în cursul sinoadelor diocezane, cre

sunt ecoul reintrării clerului sub au toritatea episcopului.

Au ost publicate 34 de statute3. Unele sunt opera unor

episcopi eminenţi, precum Theodulf, Hicmr, Gerbald de

g

Lie e şi a arhiepiscopilor de Bourges, Raoul şi Wulade.

Aceste statute, ce dateză adesea din impul domniei lui

Ludovic cel Pios şi a celei a lui Carol' cel Pleşuv, permit

deja întrevederea efectelor unei reorme întrepinse cu

două sau trei generaţii mai înainte.

Statutele snodale ·privesc mi les diocezele cele mi

vaste, n cre biseicle săteşti sunt numeroase şi îndepărtate de cetatea episcopală. Sunt desnate acesti cler de parohii risipite la ţră, adesea supus propietalor lici şi care

trăieşte departe de conrolul episcopului. Aceste texte nu pot

1 MGH, Capit., t.I, n°116 şi 117, pp.234-235; C.-KOUAL, Les examens du clerge paroissial a J'epoque carolingienne, E t.N, 1913, p. 94 şi urm. 2 R itIT, Une admonitio.synodalis de J'epoque carolingîen­ ne, Medieval Studies, t. I, 1964. 1964, pp.12-82. 3 Listă publicată de G. DEVILLY. a pastorale en Gaule au W siecle, in HEF, t. LIX, 1973, pp.23-54.

in

114

să lase deoparte izolrea relă a acestor clerici. Nu pot pr­

icipa cu toţii la sinodl diocen, mai les dacă este nece­

sră o clătoie de una sau mi mlte zile şi episcopul nu-şi

vizitează diocea decât o dată pe n. Adunăile dn jul

decanuJui sau recerea arhidiaconului apar ca paleative. Grija expresă a acestor statute este de a avea un ele!

exemplar prin modul de ia(ă. Cnonele încearcă să ţină · preotul departe de principalele tentaţii ale lumii şi ale crnii. C� siguranţă, păcatele există. Cum ar putea'fi alt­ fel? Impresia de ansamblu este cea a unei bune ţinute, de

preferinţă generale. Nici un episcop nu încearcă dorinţa de a trata problemele puse de concubinele şi de bastarzii

preoţilor, ceea ce este un semn bun. Sunt numeroase canoanele

despre

liturghie,

despre

sanctiicarea

srbătorilor, despre admiistrarea sintelor taine, despre

viaţa duhovnicească a preoţilor şi despre ormarea cleri­ cilor.

Predicarea

deopotrivă

şi

obiectul

încadrarea unor

poponlui

recomandi

creştin

exacte.

ac

Aceste

diverse dispoziţii reglementează cultul şi viaţa cleicilor coform dreptului. numite reguli se impun. Candidaţii la

preoţie rebuie să se prezinte la episcop pentru a primi ordinele. Această obligaţie este cu atât mai importantă cu cât laicii, pro_tectorii bisericilor săteşti, au dreptul de a desemna un candidat la alegerea lor în funcţile de paroh.

Nu se accede la preoţie fră ca lungi perioade să se i scurs

t

intre ob inerea difeitelor ordine. În general, se stă cinci

ani pe post de dascl, patru ani sub-diacon şi cinci ani

diacon. Clericii îşi petrec tot acest timp alătui de un

paroh. Şcolile pe cre le ţin preoţii în iecre biserică le sunt destinate cu prioptate. Candidaţii la preoţie trebuie să înveţe aici lectura, latina, cântecul şi diverse ritualuri. Avem toate motivele să credem că este vorba mai mult de o ucenicie prin repetiţie decât o ormare în sensul şcolar al termenului. De altfel, această obligaţie nu apre „decât în câteva statute sinodale, l doilea al lui Theodulf, de exemplu. Ea este uneori restrânsă la posibilităţile pro­

hului. Ei ţin şcoală, dacă o pot ace.

Hirotonisit, instalat, preotul este considerat ca numit 1 15

sa. aşa cum scie si perseverarea în viaţa duhovnicească, iată singurel e sale obliga ţii Statutele sinod l e li a m inle s c acest lucru fără încetare şi pe

viată.

cu

El este căsălcii

Haton de B asel . Îndeplinirea

Biserica

fu ncţiil or

.

sub

orme

orte

difeite.

Parohul trebuie

să

predice

poporului creştin şi acea s t ă îndatoire antrenează după

sine altele: cea de a cunoaşte ugăciunile pe dinară, le a şti să le comenteze, cea de a avea un oiliar şi de a-l prezenta episcopului sau arhidiaconului. Episcopii se pre­ ocupă deopotrivă de viaţa spiituală

a preoţilor de ţară.

Idealul era ca ei să recite sljba, în iecare zi, precum canonicii la catedrală. Modul de viaţă propus este colectiv şi urban. El

ilustre ză mai

m ul

t concepţiile epis copului

,

decât realităţile rurale. Era

mai uş or de concepu t reorma ieţii clericale în

cet ăţi unde clerul era numeros, iar ea mai uşor de pro­

movat, pentu că autoritatea spii t uală ,

a episcopului se

exercita direct şi fără să întâlnească piedici. Nu era vorba de

a restabili

demnitatea de viaţă

,

moralitatea

şi

un

embion de învăţătură, trebuia ilustrată dorinţa de per­ fecţionre creştină. Clerul urban trebuia să poată la fel le bine ca acela din mânăstii să atragă inimile entuziaste şi supuşii de. elită. Expansiunea monahală de la sfârşitul epocii merovingiene răta ce aspiraţii însufleţeau socie­ tăţile barbare ale Europei Occidentale. Revenirea clericilor la

viaţa comună, asa cum o

cunoscuse

antichitatea

creştină, părea soluţia. Monahizarea obiceiurilor er a în spiri tul vremuilor.

Această reormă este

c

u n o sculă

prin Regula pe care epis­ cleicj şi prin acele câteva rândui pe care Paul Diaconul le consacră descrie1ii acestui mod de iată în Cesta episcoporum Metensium1• Iniţiativa nu vine doar de la episcopul de Metz, ci deopotrivă şi de la me mb ii conciliului pe care il prezidează la· Ver, :n copul C ho degang o compune pentu

1 G. HOCQUD, La Regle de saint Chrodegang, in Saint Chodegang [255], pp.55-90. Eistă două versiuni ale acestei rânduieli. un text scurt cu adăugirile lui Angilram şi un text lung mai aproape de Regula de la Aach�n.

116

iulie 755. Preambulul hotărâilor acestei reuniu ni este oarie apopi at de pima p a rte a prologului Regulii lui Choclegang. De ac eea această codificare ne apare ca aplicarea în-dioceza Metz a rezoluţiil or luate la Ver. După ce i-a a d u nat pe clerici în d au str u ca într-o mnăstire, Chroclegang, care se îng1iii se cu generozitate de în tre ţinerea lor, i-a învăţat cum trebuie să militeze în Biserică. T re buia să se îndepărteze de lucuile pi eitoare le lumii pentu a se con sacra numi sluj bei divinei. În fapi, Chrodegang, care se inspiră din Scriptură, din Sinţii Părinţi, din legisl aţia conciliară anterioră şi mi ales din Regula Sfân tul ui Benedict, propune canoni cilor un mod de viaţă ce seamănă cu cel al căl ug ilor cu deosebirea că el nu i mplică nici stricta sărăcie, nici supunerea riguroasă2. Asceza nu era primordială, deorece sarcina cnonicilor este de a celebra slujba şi de a asigura asfel o mi siu n e religioasă esenţilă. ,

·

,

,

Necesităţile cultului sunt supeioare pultor ltor conside­ rente.

Reorma lui Ch rodegang cunoaşte un succes greu de eva­ luat. Pare si gur că în momentul în care Ludovic cel Pios între­ pinde la rndul său reorma canonicilor, eistă peste toi în I mperiu ca pitluri unie cletcii duc, mai mult sau mai puţin riguros, o viaţă co m un - Totuşi nu s-r putea afirma că ei trie sc conorm cu Regula scisă de epi sc opul de Metz, pen­ tu că această legi slaţie nu pare să i avut vl oare canonică în lte dioc eze decât prin voinţa episcopilor. ,

.

,

Reorma întreprinsă la începu.ul domniei lui Ludovic cel Pios pre să i avut �n dublu scop. Desigur, trebuie să de t e r mini clerul să trăi ască în conormitate cu canoanele şi cu principiile vieţii regulre. Eigenţe noi se ac simţite din epoca lui Chrodegang. Trebuie, de asemenea, să di oţă de lege unei reguli, pentru ca disciplina impusă clet­

c i lor ce trăiesc în comunitate să ie i den tică în întreg

Impeiul. Reorma se impune în cadrul diverselor tentative de uniicare şi de uniormizare a instituţiilor Imperiului

crolingian. În august

816, Ludovic cel Pios provoacă o dezbatere în

legătură cu respectarea canoanelor şi insistă asupra nece1 Este sensl tetu lui lui PAUL DACE , in MGH SS, t.2, p.267. Regie de CHRODEGNG, in PL, 89 c 1097-1120.

2

117

sităţii

unei

vieţi

mai_ ordonate.

Amalaire,

sau

poate

Ansegise, a ost însărcinat să adune iormalii din operele Păiinţilor Bisericii,

despre principiile cre trebuie să-i

călăuzească pe cleici. Rapotoul trebuia să elaboreze un

statut care să intre în toate amănuntele unei vieţi în colec­

tivţtate. Aşa s-a născut regula numită De institutione

canonicorum, ce este promulgată în 81 71, şi cre, deşi nu

ace

nici o timitere la Chrodegang, de la opera acestuia

îşi ia cele mai semniicative trăsături. Canonicii

aproape

la

trăiesc

fel

de

în

strict

comun

şi

delimitată

reşedinţa

ca aceea

lor a

este

unei

mânăstiri. Au doritor şi refectoriu în comun. Cu toate

acestea, hrana este împrţită cu largheţe. Canonicii nu

trebuie să r e nunţ e la bunurile Jor personle şi nu sun. constrânşi la sărăcie personlă. Ei cntă slujba divină ce

este în mod sensibil aceeaşi cu cea

a

călugărilor. În acelaşi

spirit şi în acelaşi timp este elaborată o reguiă pentru olosinţa canonicelor:

De institutione sanctimonialium.

Trebuie să ţinem seama că acest text nu se referă la călugăriţe în sensul actul al termenului, deoarece ele

erau supuse regulii benedictine, ci la femei din cea mai

înaltă societate cre se retrăgeau la mânăstiri pentu a răi aici în inactivitate şi cucernicie. Rânduiala le impune

rântui de viaţă comună şi recitarea slujbei.

Regula pentru' canonici promulgată la Aachen nu

impune o vi�ţă eroică. Cum r

f�

putut Ji altfel? Este vorba

de un cadru instituţional destinat unui imens impeiu şi cre orgniza viaţa a numeroşi clerici cre nu au probabil

vocaţie excepţională. Este vorba de o cale de mijloc ce asigura demnitatea vieţii,

practicarea virtuţilor,

bunul

exemplu şi cucericia. Practica arată că anumite eigenţe

sunt prea împovrătore. Luată ca atare, Regula de la

Aachen este ,singurul text ce va i avut orţă de lege timp

oarte îndelungat.

1 MGH, Conc., Ii. 1, pp.308-421-. Tetul re trei părţi: citărt patistice, remarci generle despre viaţa clericilor, apoi Regula propriu-zisă.

118

D. EFOA LITURGICĂ Nu există nici un dubiu că celebrrea cultului creştin a

ost tulburată grav în timpul perioadei diicile ce coincide cu ascensiunea majordomilor palatului. Nu poate i igno­ rat aptul că incultura

p reoţilor

administrarea sfintelor taine, acestui. aspect

eistă

a provocat diicultăţi în

din moment

mărturia

ormală

a

ce,

asupra

scrisorilor

Sfântului Boniaciu. a drept vorbind, nu se cunoaşte

modul în care clerul ural celebra tainele. Citea din vreo

c-te, ştia pe dinară câteva ormule n felul cuvintelor magice? Nu s-ar putea spune cu precizie.

Acestor lacune fundamentale şi destul de neliniştitoare

li se adaugă câteva diicultăţi mi specifice. Nu eistă o liturghie unică pentru întreg ţinutul ranclor. Fiecre dio­

ceză poate avea particularităţile sale,

radiţile şi obi­

ceiurtle sale. Aceste dferenţe, destul de irave în Biseica galilor, s-au agravat o dată cu sosirea apostolilor irlndezi,

al căror prticulism era oarte__ aczat. Misionarii nglo­ saxoni au adus cu ei, ·în Frisia şi în Germnia, obiceiurile romane ce useseră preponderente la ei. În alte regiuni,

lucrul

se întâmpla

la

fel�

mulţumită

pelerinajelor în

Cetatea Eternă, devoţiunii speciale a unui episcop şi cir­

culaţifi crţilor liturgice venite din Italia. Pe scurt, ritu­

alurile1 romane aveau tendinţa să se ifiltreze în liturghia

tradiţională a Galiei.

Dezordinea era cu siguranţă oarte mare şi probabil

inexticabilă, pentru că era imposibilă corectarea crţilor

liturgice unele după celellte, din lipsa posibilităţii de a

�

desemna un exemplar autentic şi de a com nda exe­

cutarea copilor în număr suicient. Reorma se impune ca

o necesitate. Pepin a vrut-o, tot aşa cum a vrut-o pe cea a instituţilor ecleziastice. De altfel, un simţ aproape super­

stiţios al exactităţii cuvintelor pronunţate în timpul cere�

moniilor ăcea dezordinea liturgică mi intolerabilă chiar decât

altele.

Această

reormă

este

în

principal

o

romanizre a obiceiurilor şi a ritualuilor. Ea se inserează

într-un context politic bine cunoscut. Cu toate acestea,

119

devoţiunea ierbinte a 'lui Pepin însu şi pent. Apostolul Petn şi pentn papă explică mai bine această alegere, pre­ cum şi i.luenţa Sfântului Boniaciu, ardent propagator al ,

iluenţei romane. Dispoziţiile l uat e de Pepi1 pentru a traduce în practică voinţa sa nu sunt cunoscute din textele contemporane, ci doar prin consecinţa lor şi alzii le p e care l e întlnim în diferite act e le luf Crol cel Mare. Astfe], adoptarea cntlui rom a n este un apt bine atestat Admonitio generalis aminte şte că Pe pin a di spus înlocuirea lui cantus gallicus prin cantus romnusl. Epistola generalis (786-800) conţine aceeaşi firmaţie, ir capitularul De imaginibus· ad augă că Pepin a dispus adoptrea lui Or do psallendi roman. Pna spre 750, romanzarea cultulu1 este sporadică şi depinde de i n iţiative k individuale. Ş e d er ea papei Ştean l II-iea la curt e a rncă, între 753 şi 755, pre să fi aut un rol de cisiv deoarece capela po ntiic l ă a putut scoate în eidenţă spl endo rea litur ghi ei romane. În timpul aceloraşi ani, Chrodegang a făcut o călătorie la Roma şi a povestit canoni­ cilor de la Mez2 obi cei uri le romane pe care le-a observa t acolo. Sacramentul gelasian păstrat în manuscrisul de la Gellone a fost, d4pă toate probablităţile, complat la satu] său. La Rouen, ratele vitreg l lui Pepin, episcopul Remi, a pimit un membu de la Schoa cantonm din Roma pentru a­ i orma pe c leri c i i săi în modulaţia r o mană Coişti de la Rouen şi Metz au plec at apoi la Roma pentu a-şi perfecţiona acolo ucenicia3. Adoptarea cntus-ului roman înseamnă accept ar e a, în acelaşi timp, a textelor liturgice care îl însoţesc, deoarece cantare înseamnă atât a declama sau a recita într-o mni eră sole.ă cât şi a cnta4. Este, pin urmare, o romanizare c omplet ă a cultuiui care se întrep1inde. Ea c ere o nouă .

,

.

,

1 Admonitio Gen erlis, in MGH, Ca pit. . t. I, p.61: Epistola ibid. p.80; Capitulare de Irnagînibus. in MGH, Conc., II, suppl., p.21. 2 PAUL DL.CE, Gesta episcoporum Mettensium, in .MGH SS, t.2. p.267. 3 C. VOGEL, Saint Chrodegang et ies debuts de la romanisa­ tion du culte en pys ranc, in Saint Chrodegang (255], p.91 şi urm. 4 C. VOGEL, a reforme cultuelle s o us Pepin Ie Bref et

gene-ralis.

Charlemagne- (2651.

pp.180-181.

120

miestrie. Coralele de a Metz şi Rouen servesc drept exem­ plu şi model. Este necesar, deopotrivă, să existe noi crţi liturgi ce cu textele şi melodii le romane. Or, sacramen taul gel asian compilat la curtea rancă sub supravegherea lui Chrodegng, este o operă hibidă şi stuo asă ce l asă loc obi­ c eiuril or l ocle. De a pt .nlocuirea unui sacramentr pin ltul este o acţiune dificilă. Această reormă duce la punerea în circl aţie a unui sacramentar în plus 1 ,

.

•

Carol

cel

Mre

urmăreşte

această

reormă

şi

se

recunoaşte el însuşi drept continuator l tatălui său. Lui

îi revenea să pună în practică hotrârile a cror aplicare

nu fu sese s u ic i ent urmăită până atunci. Această operă

de

largă r esp iraţie nu se d esfă şo ră fără numeroase

apeluri la prescripţii e lemen t re

.

Ritul oicial în Biseica rancă este ritul roman, aşa

cum o d ovedesc textele oiciale . Totuşi sacramentarul

gelasin nu aj unsese să se impună şi reorma trebuia

reluată. Paul Diaconul a ost însărcinat să ceră papei

Adrian un sacramentar roman fră adăugiri. Acest papă a imis unul, către 785- 786, ce este numit Hadian um şi

care nu corespunde exact aşteptilor palatului ranc.

Această crte liturgică, ce data din timpul pontiicatelor

lui Grigore al II-iea şi Grigore al III-iea, era veche de o

j umătate de secol şi e�a depăşită de practică. Pe de altă

parte, nu conţinea decât sljbele pe cre papa le celebra în persoană la· Roma. Avea lacune şi era inutilizab_ilă ca atare. Alcuin a înzestrat-o cu o completare împumu­

tându-se copios din sacramentarul gelasian compilat la

curtea lui Pepin. �ceastă operă, destul de iravă totuşi, _ a

luat locul tuturor celorlalte sacramentare şi a devenit baza

întregii tradiţii liturgice ce a urmat2.

1 C. VOGEL, es echanges liturgiques entre ' Rome et le pays ranc jusq u 'â J'epoque de Ch arlemagne, in e Chiese [262] , . pp. 1 8 5-295.

2 C. VOGEL, Introduction a ux so urces de J'histoire du culte cJretien a u Moyen Age, in Stucli Medievali, t.3. 1 962 , pp. 1 -99,

t.4, 1 963 , pp.435-569. 121

Alte cărţi erau indispensabile cultului. Pentru a cel�bra

messa era nevoie de un Epistolar şi de un Evangheliar sau un ecţionar cre să conţină în acelaşi timp Epistolele şi

Evangheliile . Alcuin a corectat un Epistolar anterior pen­

tru a-l adapta la sacramentul care era opera lui. Încă o

dată era necesară o romre a obiceiurilor. .. vangheliarl,

dimpotrivă, textele lui erau fxate de la mijlocul secolului al III-lea şi nu cerea retuşări.

Celebrarea slujbei divine de către clerici şi călugri

reclama un antionar, o psaltire, diverse extrase din alte

crţi le Bibliei şi un omiliar, adică un ciclu complet de

omilii şi de predici pentu toate srbătorile anului . Textele în uz erau oarte defectuoase. Crol cel Mare l-a însrci­

nat pe Paul Diaconul să compileze o culegere în acest scop. Acesta din urmă a luat dfrect din operele Puinţilor

?isericii pasaj ele

ce i s-au părut cele mai potrivite, fră să

se preocupe de textele reţjnute de oiliarul în uz la Roma.

Carol cel Mare a impus aceste două volume tuturor bise­

ricilor şi tuturor mânăstiilor Imperiului . În ciuda unui pasaj explicit din' i aţa li Alcuin, nu este sigur că ,cesta

.a compus o operă analogă. Dacă a făcut-o , ea nu a aj uns

până în zilele noastre.

Aplicarea acestor decizii nu este uşor de urmit şi cere

timp . Avem toate motivele să credem că înlocuirea unei

cărţi liturgice pin alta nu se ace decât atunci când precdenta este scoasă din uz. Se cunoaşte totuşi că pro­

hii au la dispoziţia lor cărţi liturgice, deoarece capitulari­ ile şi conciliile le menţionează. Admonitio generlis reco­

mandă corectarea crţilor în uz în episcopii şi mânăstiri. Dacă este necesr să se comande copierea Evangheliilor,

Psaltirea

sau

missalele,

această

sarcina

trebuie

încredinţată unor oameni perfect maturi, capabili să- şi consacre întreaga atenţie i. Epis.:opii trebuie să se asi­

gure că sacramentrele olosite de preoţii lor sunt con­

orme ritualtrilor2.

1 Admonio generlis, in MGH, Capit. , t. I, p . 6 1 şi urm. 2 Conciliul din ispach. din 798, in MGH, Conc. , I, p . 1 9 8 .

122

Supusă relecţiei, reorma liturgică apre ca o . între7

pindere

colosală.

Uniormizarea

itualuilor

şi

roma­

nizrea cultului presupun o muncă l entă peste tot în

lumea rancă.

Substituirea unei cărţi liturgice cu alta

implică sarcina grea de a recopia o lucrare şi a realiza

numeroase copii din aceasta. Clerul trebuie totodată să ie suicient pregătU pentru a olosi cum se cuvine lucrarea.

Strădania pentu imbunătăţirea cultuii clerului trebuie

menţinută

timp

îndelungat.

Întrebrile

la

care

sunt

supuşi preoţii despre sfintele taine şi itualui nu ac impresie proastăi.

E. EPANSIUNEA CREŞTINĂ Vitalitatea Biseicii se manifestă chiar prin conv�rtirea

la creştinism a popoarelor păgâne din Europa Occidentală.

Evanghelzarea este o îndatorire pe cre creştinii nu au

ignorat-o niciodată. Cu toate acestea, ea este stimulată cu

o vigoare. reînoită, d-e la începutul secolului al III-lea,

pin nişte misionari de o calitate excepţională. Prmin,

Willibrord şi Boniaciu sunt excelenţi apostoli2. Această operă

este

continuată

pe

prcursul

întregii

perioade

ascendente a dinastiei carolingiene, penru a-şi pierde

s�lul şi apoi a se opi între 840 şi 850. În a joua j mătate ; a secolului l X-lea, Impeiul ranc este în defensivă şi

Biseica este cu el.

Evanghelizarea asociază într -o unică acţiune clugări,

· preoţi şi episcopi care predică, botează, întemeiază biseici şi mânăstii , papa care păstrează până la mijlocul secolu­

lui al VIII-lea o mare autoitate morală asupra misionailor

şi suveranul ranc ce se străduieşte să acă din evanghe­

lizre problema lui şi a cleicilor săi, 1

In terogationes examina tionis,

p.234. 2

H.

in MGH ,

pentru proitul

Capit„ t.l,

n° I I 6,

LOWE, Pirmin , Willibrord unei Bon iaci u s . Ihrc iir di e Missiongeschichte ihrer zeit, in e Chiesc

Beleu tung

[262] . pp .2 1 7-26 1 .

123

co mun al Bisei cii şi al regat ulu i . Tutela l ui Carol cel Ma re este greoaie

şi mod ii c ă în mod

Evangh elizarea

şi

maniest s p irilu l mi siunii .

devi n

cucerirea

acţiuni

conexe ,

iar

exp an siunea creştină în Europa Occid e ntală nu se mai p o ate

di s o c i a

d e s ti nu l

de

p op o rul u i

franc

şi

al

conducătmilor săi . Încă din p imii

ani ai

secol ulu i

l 1I-lea

şi mi mult după

marginil e ţărilor creştinate , apoi pătund în Germania. În pi ncip a l ei vin lin insul ele b1itanic e. Unii sunt probabil spanioli sau acvitani t. Ac eastă 720, se inst alez ă misio nari în

,

expansiune creştină este contemporană accesului maj or­ domilor p alatului la p r i mu l rang al regatului ra n c . Totuşi , nu

de o acţiune ra n c ă în s e nsul stict al cuvântului Misionrii , cu t o at e acestea, nu -i pot ignora pe stăpânii clin

e ste vorba

.

Austrasia, pentru că teritoiile lor de m i s iu ne sunt limitrofe

cu

po s esi unil e acestora. Sprijinul pe care l i - 1 pot da Pepin

d'Herstal şi

Caro l

Martel , oicât de sincer va i putut i, nu

pare eliberat de orice c o n si der ent de orţă .

Pirmin în t eme iză mânăsti1i pe Vle a inului şi

în l s acia

(Reichenau în 724, M u rb a c h în 728) , cu acordul epi scopilor

şi al . me mb il or cel ei mai înalte aistocraţii ,

care

misio n ar al lui Willibrorcl şi al

şi m i i mpor ­

sunt în

a c ela şi timp protectorii şi pr op i et ii acestora. Programul

tnt înc ă

lui Boniaciu este

m om ent ce ei împing evnghelizarea pâ nă la organi zarea unei Biserici locale în c o l aborare cu p ri n ţii Aşa se întâmplă în Fri s ia unde Wil librord ac ţ io neză în mod m ani fest de a1 o rl cu Pepin d'Herstal în paiiea de ţară cre e ste d ej a sub mlu enţă franc ă . ,

din

.

,

Op era l ui Bonifaciu e s te

ş i m a i d ec i s iv ă .

Veni t d in

sudul Angliei , el prcurge în zad ar Fri sia păgnă între 7 1 6 şi

7 18.

După o călătoie la Roma, se s t ab il e ş t e o vreme pe

lângă Willi b rord şi ab ord e ază în 72 1 câmpul pivilegiat al acţiunii

sale:

Germania2 .

În

He s s a

şi

în

Tur i ngi a

el

evanghelizează mai al e s p opul aţiile ce cu n o ş te au un sin-

1 Ar i czul lui Pirmin . 2 Bibliograie despre evanghelizarea Germani � i în R. NSELLI, a con versione dei popoli germanici al nistianesimo: la discussione storiograire, in La comrersion e [262] , pp . 1 5-42 . 1 24

ereti sm de păgânism cu creştini sm degenerat. În această

acţiune , el ptime ste sprijinul pinţil or şi apoi pe cel " al l ui

Carol Martel . Campaniil e militare ale maj ordomului pla­ tul ui în regiunile vecine consolidează poziţi i l e mi sionari­

lor. În spiritul acestor populaţii oarte apropiate de bar­

bari e , puterea rmatelor rance poate convinge în legătură cu supeimitatea Dumnezeului creştinilor. Cu toate aces­ tea, Boniacfu predică şi răspândeşte învăţătura în limba

vorbită de popor, având totuşi sub ochi un mnuscris al Sciptuii l

.

Activitatea misionară a lui Boniaciu este j lonată de

întemeierea de mnăstii (Frizlar în 72 1 , Fulda în 744,

unde îl instl ează pe discipolul său Sturm) . . Acestea sunt,

în acelaşi timp , puncte de sprijin pentu misionai , locui

de ormare p entru călugi-apostoli şi primele suctui de

biserică în regiune . . începând din 722, Boniaciu e ste hiro­

tonisit epi s cop misionr; în 732 papa Grigore l III-lea îi

coferă puteri de arhiepiscop , ceea ce îi dă p osibilitatea de

a orgniza Biseric a în Germnia şi de a împ ărţi ţra evanghelizată în dioceze . În Bavaria, el desăvârşeşte opera isionului Rţtpert, întemeind patu episcopii în 739 :

Passau , Regensburg, Freising şi Slzburg. Este o Biseică naţională' pusă

sub protecţia ducelui Odilon . nexarea

Baviiei de către Crol cel Mare, apoi idicarea Szburgului la rangul de metropolă, în 798, ac din ea o provincie

ecl eziastică a Imperiului ranc .

În

Hessa şi în Tutngia,

ţi de acum înainte sub dominaţie ranc ă , Boniaciu înte­

meiză, în 74 1 sau 742� ce�e trei epi scopii de la Buraburg,

Erurt şi Wurzburg, iar, mai la sud , pe cea de la Eichstatt .­ Aceste episcopii întreţin relaţii dintre cele mai strânse cu sediul de la Mainz. Boniaciu a devenit el însuşi episcop l acestui oraş , în 747 , apoi i-a lăsat această însărcinare dis­ cipolului său , Lui , pentu a relua îndatoirea de evanghe1 Wynifti d, care şi-a luat la Roma numele de Boniaciu, s-a născut la Credit.a n , în Devonshire, între 673 si 680. Intră la 5 ni în abaţia de la Exeter, ' apoi trece în cea de ia Nutcell . Primeşte aici o excelentă ormaţie intelectuală şi literară .

125

lizare. Oraşul Maiz, idic at la rangul de arhiepi scopie către 780- 782, se afla în ru n t ea unei imens_e proincii

ecleziastice , a cărei organizare deinitivă datează de pe

vremea domniei lui Ludovic cel Pios . În 745 , Koln devine deopotivă e pi scop !e apoi metropolă în 800. '

,

Opera m i sion ră a lui Boniaciu rămâne paciică, chir

dacă relaţiile sale cu pinţii ranci par l imitate

.

i

Evang e

­

lizarea şi instalarea puteii austrasiene par să m e rgă în

concordanţă. Creştinismul apre ca un factor esenţial de a similre între popoarel� apropiate . Din

momentu l ungerii

lui Pepin, regatul ranc devine o lume fără rontiere etnice , ote interatore şi cuceitoare dacă întlneşte rezi stenţă

.

Sxonii, care ocupau vaste teritoii la nord de Germania,

rămâneau sin guul popor păgn şi singurul care scăpa domi n aţiei france.· Evanghelizarea lor se dovedise imposi­

bilă, într-atât de ostilă se arătase pimirea făcută misiona­ ilor.

Incidentele

de la rontieră şi

expediţiile

militare

tradiţionale conduc la un război de cuceire, î nceput de Carql cel Mare în 722 şi continuat cu violenţă timp d e

treizeci de ani. În această va st ă regiune, creştinrea este

sprijinită de arme şi convertirea într-o ţră c uc eită ia un .,,

caracter orecum dferit. Crol

cel Mare a început pin ges turi capabile să-i

teroizeze pe s xoni

să-i acă să se îndoiască de zeii lor,

iar pentru a le zdrobi rezi ste n ţa di struge sanctuarul de la ,

Irminsul, în 772 . Ap lic rea îngrozitoarelor di s poz iţii ale cap itul Ulu i De partibus Saxoniae avea acelaşi scop i .

Practi cile

păgâne

erau

int e rzi se

i ar

toate

ge sturile

d u şmănoase faţă de cleicii însărcinaţi să predice cred. nţa ,

erau pedepsite cu moartea. Aceste acte de violenţă au ost

prea adesea comparate cu ev nghe lizarea paşnică făcută de

Willibrord

nunţată.

şi

de

Bonifaciu .

Re alitatea

P r otecţia pe care pinţii

�ranci

e ste

mai

au acordat-o

misionailor este legată de ameninţarea cu represlii în

caz de cimă. rmata rancă nu era departe şi era deosebit

1 MGH, Capit. , t . I , n°26, p . 68 şi urm.

1 26

de aptă pent. a răzbuna sângele vrsat. a fel , Bomaciu a răsturnat idolii , pentru a le demonstra vanitatea, gest pe

care Carol cel Mare context războinic .

nu

ace decât să-l amplifice într -un ·

În ciuda tuturo:, a avut loc o evanghelizare în sensl

propiu al termenului. Începând cu 787, sudul Saxoniei şi

vestul, Westfalia, au ost împărţite în sectoare misionare,

iar fiecare teitmiu a o st atribuit unei episcopii sau unei mai mânăstiri din Austrasia, în scopul de a organiza aici convertirea populaţiei . Mici gupui de isionari, înzes­

traţi cu manuale de catehism, au dat o instruire preala­

bilă ce nu dura decât pauzeci de zil e , şi care uneoi nu depăşea două sau trei săptămâni. a sfrşitul acestui învăţământ rapid al credinţei, procedau la botezuri , d ese­

oi colective . Evanghelizarea a ost stângace , uneoi bru­

tală, iar rezultatul° supericial. Cre ştinarea în profuzime

a veiit ma. târziu . Poemul în limba vulgară Heind, ce

transormă viaţa lu·i Chistos în epopee pentu olosinţa saxonilor, e ste o mărturie, în felul său. Păgâni smul, mult

timp

activ,

a inspirat o durabilă rezistenţă naţională.

Ace ste rebeliuni începeau pintr -o apostazie, ceea ce lasă să se înţeleagă că botezul , obligatoiu sau nu, nu fusese

pimit pentru ceea ce este în sine . Aceste revolte anule

din epoca cuceiii s - au mi rărit, pentru ca în a doua

j umătate a secolului să· devină sporadice .

Această creştinare rapidă integra în sânul popoului

creştin şi supunea puteii rance, era ceea ce conta cel

mai mult pentru Carol cel Mare, care pare să nu fi dat

dreptate rezevelor unora dintre conslieii săi . �Instalarea

ierarhiei creştine era ultima etapă a acestei acţiuni de

asimilare . Ea nu s-a făcut fră incertitudini. Willehad , care evanghelizase ţara între guile luiilor Weser şi Elba,

a devenit primul episcop de Bremen între 787 şi 789 . După mortea sa. scaunul a rămas vacant până n 804-805.

În vestul Westfaliei, Liudger, un apostol venţt din Fisia, a

întemeiat mânăstirea de la Mimigernaford . Carol cel Mare

a făcut din acest clugăr un episcop şi din abaţia sa

sediul unei episcopii , între 802 şi 804. Oraşul ce se va

127

naşte d1n această iniţiatlvă a c ă pă t at mai târziu numele de

Munster.

În sudul S:oniei , Paderborn a devenit epis­

copie , încă de la sârşitul secolului al VUI-lea. Iar bi seica

din Hambu"g datează din 804. Episcopiile din Osnabuck,

Minden, Verden, Hildesheim şi din Halberstadt au ost

idicate, prin urmre, în remea domniei lui Ludoi c cel Pio s . Aceste lungi amânăi vorbesc în acelaşi timp despre sălbăticia ţăii

şi despre

lentoarea relă a

penetraţiei

creştine . Dincolo de Saxonia, către nord, trai-u po po are germani.ce scanlinavii. Misionii carolingieni aveau legături cu intermediul Fisiei şi al c o merţul ui · său pe mare. Acesta nu era probabil mijlo cul cel mai propice pentru a evangh elza un popor de rzboinici şi de ţărani 1 a d rep t vorbind , Carol cel Mare nu se gânde a să p ro c ede ze în Scandinaia aşa cum făcuse în Saxonia. Oric e operaţiune mili ta ră era exclusâ, aşa cum arată instlarea slavi�or între ranci şi danezi . O c onvertire forţatâ şi rapidă era imposibilă. De alfel , cucerirea brulă a Saxoniei a provocat spaima popu­ laţiilor scandinave care au căutat să re spi n ă un asemenea perico l . Dnezii s-au retras la ei şi au înrep rin s riduri mi­ time împotiva frncilor, fră ca prin acestea peregrinrea misionarilor să fi fost întrenptă. Sub domnia lui Ludovic cel Pio s , o ve ri tabilă misiune oficială a o st trimisă la scandinavi, în 822-823 . Ea derivă din lianţa înc h eiată între împărat şi unul d in tre p re ten de nţii la tro nul danez, Harald. Cel mi fru­ mo s succes al său este botezarea acestui personaj , în 826, la Mainz. Acest succes diplomatic şi alte câteva de mai mică importnţă nu duc decât la instalarea precră a câtova locuri de cult. Audienţa creştinismului rămâne limitată la câteva puncte particulare, precum Birka , centru al comerţului d in Upp l and Din momen{ul în cre Imperiul este atins de ciz a politică, aceste misiuni se oilesc, în ciuda ta­ lentului şi răbdării anumitor mi si o nari aşa cum a o st Ansgar. Ca reacţie , păgânismul ia un avânt nou şi cultele l o cal e ,

păgâne, ei prtn

•

g

.

,

1 L. MUSST, a penetation chretienne dans J 'Europe du Nord et son inluence sur la civilisa tion scan dinave, La Conversione [262], pp. 2 63-325. 1 28

o arte marcate până atunci prin legarea de pmânt şi de locui, s-au uniicat într-un sincretism apt să in spi re o rezis­

tenţă naţională. eul hor� considerat cel mi impor.ant, a devenit

emblema

păgânismului

ce · se

opunea

crucii

lui

Chisto s. Eşecul misiunilor oficiale şi retragerile ce au urmat de-a lungul întregului sfrşit l s ec o lul ui l X-l ea ascund,

după

toate probabilităţile un oarte lent progres ·spre conver­

tire, adeseori inc et, desigur, a normazilor ce parcurgeau

ţara în căutare de aventuri , de j afuri şi de aşezri. Nu lipsesc mărtuiile despre această pătrundere creştină.

III Monhismul crolingian

Mo nhismul re

dej a o lungă istoie în

momentul

cnd

regii rnci supun autoităţii lor cea mi mre parte a

Europei Occidentale . De aceea iaţa monastică este , în

Imperiu, în aceeaşi măsură o moştenire a recutului şi un

fuct al renaşteii crolingiene . a

DesUnată să. avorizeze căutrea p erfecţiunii creştine şi

mântuirii,

iaţa

monastică

a

deveit

cu

timpul

şi

datoită înmulţiii clugărilor un apt de civiiizaţie . În

principal, vocaţia sa rămâne identică, oicare ar i dife­

renţele î-egistrate . De altfel, vaietatea în uzanţe este

tradiţţonlă. Viaţa monastică se realizeză sub orme cât de cât difeite , p otivit spiitului _diferiţilor întemeietori şi

poivit

eigenţelor locuilor

şi

vremurilor.

Autonomia

mânăsiilor, cre este pentru mult timp singura regulă,

menţine pticulaismul iecreia 1 • Aceste diferenţe , mi sau mici , dureză mult, deorece nu._eistă un motiv evi ­

dent pentu a încurj a uniormitatea. Ele nu se şterg decât lent, fră a dispărea vreodată. De aceea descierea

lumii monastice carolingiene este în mod necesar viată.

1 Solidaitatea între mn ăstii nu apare înainte de sos irea Sfntului Colomban pe continent, în 59 1 .

1 30

A. TIPUILE DE ATĂ MONASTICĂ '

În pincipal ,

se pot reţine trei tipuri

de mânăstiii .

Pimul este destul de apropiat de oraş . El se implantează în vecinătatea mormintelor de sinţi , acolo unde cultul martirilor i-a incitat pe creştini să construiască bzilici . Aceste grupăi monastice se nasc aproape spontan, din strângerea la un loc a ereiţilor şi a pelerinilor, devotaţi sfântului . ici iaţa pare adesea destul de conformă mode­ lului dat de Sfântul Martin. Cu toate acestea, dficultăţile vremurilor, riscurile unei vieţi monastice fră reguli scise

ac să se pi�dă entziasmul pentu aceste vechi aşezi I . a mij locul secolului al VII -iea, un eort d e reormă este

întrepins sub conducerea abaţilor din mle mnăstiri şi a episcopilor. Se aj unge aproape întotdeauna la introdu­

cerea d e obsevanţe copiate după acea Regle a Sfântului Benedict. Cu toate acestea, Regula este adoptată oarte prţial şi instalarea mânăstirilor- la mile bazilici de la peiferi e , precum Saint- Denis, Saint-Germin la Axere, Saint-Metard la Soissons, Saint-Piere-le-Vif la Sens îşi păstreză autonomia şi un simţ orte acut l prticula­ rismului lor2 . egate d e oraş, aceste mânăstiri sunt în acelaşi timp

retrase şi apropiate , pentru că suletele trebuie desprţite de lume , nu tupuil e . Înalte loci de asceză şi de spirit de renunţare, au uncţia de a ilustra cele mai înalte_ virtuţi creştine şi de a sevi drept modele. De aceea ei stenţa lor este nece sră întregii comunităţi creştine .

·

Aceste locui de retragerţ pioasă par a i mult timp în legătură strânsă cu cetăţile episcopale . D esigur, episcopii le-au aprobat întemeierea în conformitate cu dispoziţiile Conciliului din Calcedonia. Ei înşişi au o st iniţiatoii, ca 1 Despre absenţa regulii monastice în Glia, C . COURTOIS, L'evolution du monachisme en Gaule de sain t Martin â sain t Colomban, in l Monachesimo [279] , pp.47-72. 2 L. LEILIN, Etudes sur l'abbaye de Sain t-Denis â J'epoqu e meroingienne, in BEC, t.86, 1 925, pp. 49 - 5 1 , 74- 77.

13 1

buni j udecătoi

ai

nevoilor

spilituale

din

dioceza lor.

Autoitatea episcop i lui asupra acestor stabilimente este

mare� pentn că el exercită aici , în afra unei juisdicţii. spiituale incontestabile , un fel de drept de protecţie şi d e

patronaj cre este determinat d e aptul c ă ici o autoritate pământească nu -i poate limita puţerea. Se poate consi ­

dera, din ace st punct de vedere , că aceste ·mânăstiri sunt

episcopale . Unii episcopi au dat în întregime sau o prte

din pământurile şi din bunurile pe care s-au instlat călu­

găii . Ei dispun în cazul acesta de drepturi recunoscute

propietarilor şi întemeietoilor 1 • Monahi smul

inspirat

direct

din

Regula Sântului

Benedict şi din cutumele de la Montecassino este indis­

cutabl difeit. El acordă mai mare atenţie zolti, iar fuga de lume este adesea, mai ales la început, o retragere

deprte de oraş . Ruptura este , în plus, izică, penu că

portaul are îndatorirea de a limita relaţiile cu exterionl ,

iar cele cre sunt indispensabile sunt strict controlate de abate .

Aşezaţi pe pământuri agicole ai căror propietai sunt

în mod colectiv, călugării se străduiesc să nu aibă nevoie

de lţii pentu munca manulă, cre este pentru ei un

mijloc norml de .a obţine necesarul, înainte chir de a fi o asceză.

Această

autonomie

se

regăseşte

pe

plan

spiritual.

Că�grii au les o cale aspră şi directă spre mântuire,

trăind după regulile şi autoritatea unui âbate, care este în

acelaşi timp învăţător, părinte şi conducător. Îndrumător

l credinţei

şi vicar l lui

Chistos,

el

deţine printre

călugri un loc asemănător celui pe care-l dene episcopul

pintre enoiaşii săi . Legătura spirituală exclude oice altă

ierarhie . De atunci, mânăstirea se prezintă ca o ramură specială a Bisericii, cre este în mică măsură integrată în viaţa religioasă a diocezei . Acest aspect l cenobitismului beriedic6n este subliniat pin locul redus pe cre Regula îl

1 Sfântul Cezar, de exemplu, a luat bunui din patimoniul biseicii din rles pentru a dota mânăstirea de la Saint-Jean.

1 32

rezervă preoţimii şi sintelor taine. Comunitate de laici,

mânăstirea poate primi pintre membrii săi un preot ale

cni îndatorii liturgice, oi c at de utile r fi , nu-i conferă

nici _ un rapg deosebit nici un loc ieşit din comun. Preoţii

sunt raţi , ca toţi ceillţi, şi nu au dreptul de a revendica

nimic . a fel, în Regula Sântului Benedict, detaliile în

legătură cu viaţa inteioară şi cu asceza sunt mai abun­ dente decât cele legate de practica sfintelor taine .

Biseica nu inteine în viaţa unei mnăstii benedic­

tine decât atunci când este ales un nou abate. les de călugări , el e ste instalat de epi scop şi de abaţii din împre­

juimi, d acă ei il consideră apt penu această mîsiune.

Este singura dispoziţie ce pare să limiteze autonoia deplină a cenobitismului benedictin I .

Concepută într-o vreme de dezagregare econoică şi

socială, după Sântul - Benedict , mânăstirea este o celulă

de

viaţă

religioasă

de

o

soliditate

şi

de

o

coerenţă .

excepţionle . Mică şi sărmană, ea poate sida timpul şi

oamenii pentru că posedă în sine resursele materiale şi spiitule

pentru

a

supravieţui

îndelung

în

mijlocul

încercărilor. Dimporivă, imic nu poate să abiliteze ace st monahism upt de lume să devină modelul la care să se

alinieze numeroasele şi bogatele\ comunităţi religioase le

unui impeiu imens; d acă nu ar exista o profundă fevoare sustinută de o regulă. .

Istoria arată în mod corect inluenţa reciprocă

,

� intre

aceste două orme de monhism." Introducerea de cutume

benedictine în mânăstiile de la perifeii , apt bine atestat, nu semniică nicidecum că ele au devenit benedictine2 .

Regula Sfntului Benedict e ste un cadu suicient de suplu pentu a se adapta la multe orme de viaţă. În mod

invers , intro ducerea cenobiţilor benedictini în oraş, şi mai 1 Pentu o justă ap::e�iere a Rlii scisă de Sfntul Benedict, vezi A DE VOGUE, a comm un a u te [ l 09] şi a Regie de saint Benoît, t. VII [ 1 1 O] . 2 PH. SCMIZ, în clasica sa lucrre Histoire de 'ordre de saint Benoît [ 1 07] , afirmă prea apăsat cracteul benedictin l comunităţilor care adoptă câteva obiceiuri din Regie.

1 33

întâi la. Monte Celius, la Roma, apoi timiterea lor în misi­ une de către papalitate, începând cu Gigore cel Mare, m)diică în mod profund echilibul vieţii originare. Pentu a spune adevrul, în momentul în care începe epoca ca­ rolingiană, evoluţia dferitelor orme de iaţă monastică nu este încă încheiată. Or, o a treia ormă de iaţă monastică, în mod indis­ cutabil un hibrid, se dezvoltă rapid pe continent şi mi ales acolo unde celelalte orme ale ieţii monastice sunt puţin reprezentate . Acest monahism ace loc cutumelor religioase din insule, din Irlanda, mai întâi , şi din Anglia, după aceea. El pare mi ales mai bine adaptat la nole realităţi din Europa brbră, economiei sale domeniale şi societăţii sale aistocratice l . Misiunea ace pte d e acum îninte din viaţa monas­ tică. Willibrord , Boniaciu şi numeroşii lor discipoli evanghelizează prin întemeierea de mânăstiri . Ei le instalează pnă la rontierele ţilor creştine şi uneori în plină regiune misionară. Atunci acestea dein tot alâtea puncte puterice de unde pleacă călugării peregrinând pentru Christos şi predicând credinţa. Abaţiile deschid dumul biseicilor diocezne şi ele le sunt adesea pinci­ palul spnJm. La Salzburg, Freising, Regensburg (Ratisbonne) , Eichstău, Wuzburg, catedralele au ost reme îndelungată . monastice , călugii ţinând ici locul canonicilor. Au şi rămas _aşa până în mome.ntul în care iaţa clericală a putut să- şi ia avânt. Această aplecre către misiune le este recunoscută călugărilor în prima · parte a epo cii carolingiene. Acest monahism misionar marchează în plus o predis­ poziţie mi manifestă pentru viaţa intelectuală. Sub acest aspect el este moştenitoml unei tradiţii irlandeze. Totuşi, aprofundarea acestei cultui şi romanzarea sa, care se jxtap_une începând din secolul al II -lea, sunt realizarea călugărilor anglo- sxoi2 . Din această convergenţă de ·

I F. PINZ, Friih es Monch tum im Frankenreich [278) . 2 B. BI SCHOFF, I monachesimo irlandese e l continente, I Monachesimo [279], p. 1 2 1 şi rm.

1 34

diverse iluenţe , Boiaciu este cel mai bun exemplu şi , în plus, situeză ote exact punctul de ple;re l renaşteii crolingiene . De aceea, în mod ote cuios, cultura monastică pre în special vie şi strălucitore , în

.

•

:: •

A C V I TA N I A

•

:··

..... „

•• • „ . „

. •

....

.

.

„„ • ;

•'

RTA 2. În temeierile monastice din secolul l II-Jea (Hartă stabită după J. HUBERT, Snt-iquier et le monachisme en Gaule a J'epoq ue caroingienne, in J Monachesimo [2791 . pp. -

293-303)

vecinătatea ţărilor de misiune şi rămâne astel şi atunci când rontul misionr a avansat in mod considerabil. Pe scurt, hrta mânăstirilor ondate în secolul l Vii-lea, care arată o puternică concentrre pe direcţia nord-vest sud­ est, de la nord de Sena pnă în Alsacia şi Vtea inului, 1 35

coincid e, în mare-,_ cu geogrfia culturii în timpul pimelor

două generaţii ale epocii crolingiene .

Noil e abaţii se instaleză în mrginile ţilor creştinate ca nişte avanpo sturi misionre. În epoca crolingiană ele d ein tot atâtea locuri de idelitate dinastică şi de cltură. Aceste mânăstii se disting totuşi de cele dinaintea lor pin modul cum · se inserează în societate. Mai mult decât autorizarea episcopilor, ondarea lor pare să i solicitat spi­ jinul mrimilor şi aprobarea regilor. Acceptate de mrii pro­ pietri pe pământrile lor şi dotate din plin cu bunuri un­ cire, aceste mânăstii rămân strâns legate de întemeietorii lor, ca şi de amiliil e acestora. Astel, pentu a instla abaţia de la Reichenau, irmin a pimit pmântui de la o persoană de vază din regiunea · acului Konstaz şi protecţia lui Carol Mrtel . În 72 7, pentru cea de la Murbach, irin s ol ici tă sprijinul lui Ebrohrd, ratele ducelui Liutfid de Asalcia. Mânăstirea de la Lorsch a ost construită, în 764, pe bunui unciare dăruite de contele de Rheingau şi de _mama sa. Faptl este de ordin generl . ristocraţia funciară îşi mani­ festă asfel cucernicia şi fevoarea sa. Dr nu este singura cre procedeză astfel . Episcopi sau mânăstri pot, de aseme­ nea, să fondeze lte aşezări , aducând aici dotaţia oiginară. Propietaii rămân, ceea ce este destul de iresc, protec­ toii ereaţiei lor. Mai exact, se pare că bunuile concedate, chir dacă sunt rezevate pentu uzul noii comunităţi, nu sunt scoase relmente din patimoniul cruia îi aparţineau. Terenul şi abaţia care se lă pe el rămn bunui private 1 . În teorie, donatoii nu le pot da altă olosinţă, e ste cel puţin n pincipiu de drept. Practica este totuşi dfeită, cel puţin în ţra rancă propiu-zisă. Propietaii îşi păstreză dreptuile şi asupra pământurilor şi asupra oamenilor. Ei asigră secu­ itatea şi poliţia, supravegheză recoltele şi solicită plata redevenţelor. Aceste servicii dau loc la despăgubiri. Pimesc cadoui şi venitui fixe ; îşi tran smit drepturile descendenţilor

1 U. STJTZ, Eigenkirhen, Eigenlos ter, in Realency-clopadie .r pro test. Th eol. u. irche; E. LESNE, Histoire de la propiete ecclesias tiq ue en Fran ce, t . I şi II, Lille, 1 9 1 0- 1.926 . Mai recent, M. ROUCHE, La dota tion onciere de J 'ab baye de Corbie d 'apres J 'acte de on dation, in Revue du Nord, t . LV, 1 9 7 3 , p p . 2 1 9- 226.

1 36

şi le p ot

da la teţi cu titlu viager sau deinitiv. Pe scurt, ei dispun de mânăstirea pe care au ondat-o ca de un element din patrimoniul lor, fiind stabilit că s - au angaj at să facă să triască şi să prospere o fun d aţi e mo n astică . Pr o pri et ai i îl desemnează de fapt pe abate, cre este administratorul bunurilor concedate şi într -un fel intenden­

tul spiri tul al intereselor amiliei ondatore, pentu care c omu nitate a monastică trebuie să se roage în pimul rând. Conciliile recunosc aptul, iar papa Pel aghius I rec9mndă, c ătre 560, · să fie instlat c a abate acela care a ost les de

către comunitate şi propietar. Asfel , indirect, viaţa spii­

tulă şi evanghelizrea rel evă iniţiativele personelor impor­

tnte.

Această

ultimă

evanghelizarea ,

ormă

de

răspândirea

monahism

culturii

şi

ce

aso ciză

ataş-amentu l

strâns la o amilie aristocratică corespunde mai bine decât

precedentele la datele socile , religioase şi culturle le Europei ie şită din invaziile b rbre. De atunci , începând

cu secolul al II-lea, implntarea noilor mânăstiri ace să

convergă zelul religi os al isionailor cu cel al prinţilor,

totul seind scopurile lor aliale sau ambiţiile lor teri­ toriale . În I talia de Nord şi Centrală, regii Şi prinţii lom­

barzi înmulţe sc ctitoriile, dintre care cele mai importante se situeză la periferia posesiunilor lor, ca tot atâtea locuri

de idelitate dinastică şi de poziţii întrite i .

Prinţii ranci , apoi regii, d e la Carol Mrtel l a Carol cel

Mare , trag din acest sistem avntj e hotrâtoare . Erau deja, prin moştenire de ailie, c ei mai importanţi pose­ sori de mânăstiri din Austrasia. Cu înălţarea lor la regali­

tate, ei moştenesc din mânăstirile oarte numero ase. on­

date de meroingieni . Au priit în timpul perioadei tul­

buri cre însoţeşte ascensiunea lor şi acum · pimesc în

continuare, - din acelea pe c re ondatorii şi propietii nu

le pot nici păstra, nici apăra ei înşişi. A- i da unui rege o mânăsire prticulră înseamnă, începând cu epoca lui

1 i s t a mnăstirilor lombarde în PH. l'ordre de sain t Benoît [ 1 07] , t.1 , p . 57.

1 37

SCHIZ, Histoire de

Pepin, a o sustrage 'dorinţei nemăsurate de po sesiune a autorităţilor laice din vecinătate. Prinţii ranci confiscă abaţiile duşmanilor lor şi îşi însuşesc, chiar fără drept, mânăstiri episcopale . Carol cel Mare dispune de o imensă reţea de mânăstiri regale, care sunt, în acelaşi timp , instituţii private şi dinastice , şi rotiţe în angrena­ j ul statului ranc. Cofuzia între bunurile personale ale , suveranului şi cele ale statului se manife stă de aşa manieră, încât trecerea abaţiilor de la statutul de patri ­ moniu pivat la cel de bun sau de cinstire publică este imperceptibilă. În momentul învestiii lui Carol cel Mare cu uncţia de conducător l Impeiului, se pot deosebi trei tipui de mânăstii. Cele mai importante sunt cele i mperile , l căror proprietar este suveranul, care dispune de ele după bunul său plac . Îşi recompensează cu funcţii abaţiale prietenii şi · slujitoii, îşi plasează aici rudele , p oate numi în runtea lor episcopi , simpli clerici şi chiar laici . Theodulf, epi scop de Orleans, este abate la Fleury­ sur - Loire şi la alte , mari abaţii din dioceza sa. Alcuin, care nu este decât diacon şi cre nu pare să i ost · călugăr, cumulează şase uncţii de abate . Angilbert, un l aic , este numit în fruntea lui Saint-Riquier, comuitate deo sebit de importantă. Pe scurt, ac este abaţii sunt tot atâtea beneicii la dispoziţia regelui . Alte mânăstiri , mai puţin fmp ortante, aparţin marilor familii ale aristocraţiei . În sfârşit, cele c are au o st ondate de epis­ copi şi acele mânăstiri bazilicale care nu au ost uzur­ pate rămân episcopale . Nu este vorba aici decât de drep­ tui ce deivă din posesiunea bunurilor. Cu toate ac es­ tea, asupra tuturor se exercită autoritatea spirituală a episcopului, din moment c e , cu excepţia Fuldei; ce deţine un timp un regim special, nici o abaţie nu este legată de Sc aunul de la Roma. Se poate aprecia, cu toate acestea, că rolul recunoscut proprietarilor, regi sau per­ soane de vază, reduce autoritatea episcopilor, singura recunoscută de tradiţia străveche a Bi sericii , şi lasă loc unei anume autonomii, atât materială, cât şi spirituală. 1 38

B.

FUNCŢIILE ÂNĂSTIII CROLINGIENE

Studiul diverselor orme pe care le capătă monahismul în Europa Occidentală a sco s deja la ivelă câteva din uncţiile sale. Intenţia de sinţenie, ce conduce la vocaţia monastică, dă naştere la abaţii ce sunt tot atâtea centre

spiitule . Înmulţirea şi rolul lor ·în lumea rancă ac din ele, dacă se poate spune aşa, maşiniile unui stat. Mânăstiile, luate în ansamblul lor, sunt o instituţie capi­ tală a Impeiului . Nu s-ar putea înţelege viaţa monastică fără a se ţine cont de uncţiile pe cre le exercită călugării în societate şi de rolul ce le esţe atribuit în mod obişnuit. S-r ormla consideraţii greşite , totuşi , de spre men­ tlităţile epocii carolingiene, dacă am rămne la nivelul politicului sau dacă am lua în consid erre numai aspec­ tele misionare sau culturale ale ieţii monastice . Înţe­ meierea unei abaţii este un act de smereie şi protecia ce i se acordă reînnoieşte acest act fără încetare. Aceste ges­ turi nu se ac fără coningeri religioase profunde şi fără ca să se aştepte, din ptea mânăstiii , în schimb, sericii la ivelul la care le poate da, şi anume în 'planul religios. Mânăstirea este mai întâi locul de unde se în,lţă spre Dumnezeu rugăciunile pentru cei care au ondat-o şi dotat- o . Acesta este şi principalul rol al unei biseici pi­ vate . Numeroase sunt mânăstirile, începnd din epoca merovingiană , ce sevesc drept necropolă amilială . Rugăciunle c ălugărilor interin penu morţi . Ei s e roagă, deopoivă, şi p'e ntn cei ii . Pe scurt, persoanele de vază sunt destul de bogate pentu · a oferi ascendenţilor lor, ca .

şi lor înşile rugăciunile atleţilor sinţeniei care sunt călugării . Ei aşteaptă în mod indiscutabil ca acestea să ie împlinite . În acest context, rolul mailor mnăstii este eident. Ele trebuie în primul rând să se roage pentu împărat, pentru veşica lui mântuire , atât de nesigură din cauza îndatoirilor ce îi incumbă. Se roagă pentu ca guvernarea sa să ie fericită şi rodnică, penu ca el să ie ictoios la război, pentru c a să se întoarcă sănăfos şi tefăr. 1 39

Rugăciunile mânăstirilor imperiale îl soli cită pe Dumnezeu pentru întreg Impeiul. S-a solicitat reuşita rmatelor rance, apoi, pe măsură ce imperiul devenea mai puţin războinic, rugăciunea are un cracter mai p.ţin triumfal . Sentimentul defectelor şi cel al gravităţii păcatelor îndeamnă acum la · rugăciui penu a abate

mânia lui Dumnezeu. Trebuie obţinută iertarea păcatelor,

ascunse de ochii lui Dumnezeu după nori de rugăciuni şi rebuie asigurată cât de cât protecţia stăpânului ce�rilor asupra Imperiului . Idealul este, după toate probabilităţile, ruga pepetuă, aşa cum se practică ea în câteva snctu­ are precum _Corbie, Saint-iquier, Saint-Matin din Tours, und e , zi şi noapte, călugării ac cu schimbul pentu a psalmodia fră încetare pe lângă sânt. a Saint-Riquier!

în timpul procesiuilor zilice , 30 de clugăi rămân în biseică pentru ca ugăciunea să nu ie întrenptă. În societatea carolingină, religioasă până la super­ stiţia cea mai apăsătoare, călugii îşi asumă în mod real o misiune: cea de a obţine fră încetare binecuvântarea_lui Dumnezeu. Dezamăgirea ce vine după pimele succ ţse ale

normanzilor este în pimul rnd o îndoială asupra trăini­ ciei acestui pact undamental . Suplicaţia

nu

este

singura

funcţie

strict

religioasă

a

mânăstirii. Călugării, care au renunţat la i aţa lumească,

sunt pe acest pământ avangarda popouiui creştin în dumul spre mntuire . De aceea mânăstirea trebuie să fie locul unde

perfecţiune a ordinii este ca anticiparea cetăţii cereşti. Vi aţa

mon astică este semn şi simbol . Minuţioasele recomandări

din numite regulmente monastice cro lingiene nu par să i avut lte motivaţii I . Construcţiile mânăstirii Saint-Riquier şi

instituţiile

care o administrează lasă să se- întrevadă că

Angi lbert urmărea să acă din mânăstirea sa o !�etate sacră.

Dispunerea clă�irilor, litrghia complexă şi astuoasă permit să se evoce, în timpu l ceremoniilor, cele două oraşe sinte ale 1 L. .LEILIN, es statuts dAdalhard pour l 'abbaye de Corbie, in 1900, pp. 333-386: J. SEMLER, es s tatuts dAdalhrd de Corbie de J 'an 822, in 1A, t.68, 1 962,

A, t. III,

pp.2'5 1 -269.

1 40

creştinilor, Ieruslim şi Roma. Biseica abaţială dispune de o rotondă cu două etje, un vestibul şi un cor unde călugării cntă în mod obişnuit sluj ba. Sanctuarul rotund, · imitaţie a bzilicii Învieiii de la Ieuslim, şi paradisele dispuse după o ordine precfsă în vestibul, permit, în timpul celebrăii sărbătorilor de Paşti, de a urma simbolic etapele ieţii · lui Christos. Curtea pătrată, ce precedă biserica cu turnuile sle ce poartă nume de îngeri, este o evocare a Raiului. Intinerarul spre cetatea cerească este astfel reprodus şi liturghia permite înălţarea în mod simbolic până la .tainele cele mai grandioase. Organzarea burgului, cu incinta sa or­ tificată, cu cele paru porţi, cu cartierele sale speciazate, este, de asemenea, minuţioasă. Aceasta este, fră îndoială, o imagine pămnteană a ordiii lumii. Miile proc es iuni care adună toată populaţia de sărb ătoi, reproduc Hturghia staţio nl ă a Romei. aicii sunt astfel asociaţi sacralizării pământuli, pin gloiicarea puterii spritule ce guverneză lumea. Există ceva tiufl în ceremoniile de la Saint­ iquier, ir i d e ologi a ce le inspiră este întru totul coormă cu ordinea oficilă şi s tatală ce prevlează la achen, în juul împăratului l . ,

Mai întâi la acest nivel strict religio s monhisml este, în epoca carolingină, o instituţie de stat, şi anume un cop ce asigură o uncţie esenţ'i lă supravieţuirii socie­ tăţii. Inima spirituală a Imperiului, mnăstirile au ca sarcină să snctiice poporul creştin. Este o obligaţie înlăcrată ngaj ată aţă de suveran, de cei mii şi de popor. Este o datorie de stat care primează asupra tuturor celorllte preocupări. Această operă colectivă pare a birui sentimentul individual de morlitate sau dorinţa persona­ lă de a-şi asigura mântuirea. Călugării intein cu zel şi în toate zilele pentru împrat şi pentu imp � riu2. 1 .J. HUBERT, Sain t-iquier et le monachisme benedictin en Gaule â 'epoq ue carolingienne, in Ii Monachesimo (279] , p.293 şi rm. , şi C. HEZ, Recherches sur ies apports [24] . 2 Cf. de exemplu, unei scrtsort a lui Alcuin către Carol cel Mare despre clugărti de la Sint-Mrtin din To rs, in MGH,

Epis t. , t.V, 2 , n°248 . pp.40 1 -402.

14 1

De atunci, statutul de călugăr carolingian nu poate i

identic cu cel de· .eremit, de penitent sau de pelerin care , la grade difeite , se derobează de orice obligaţie socială.

Bogăţia în domenii funciare _ abaţiilor, care îi pune pe clugi la adăpost de nevoie , şi modul de viaţă senioial,

care îi scuteşte de orice activitate manuală, sunt contra­ partid a sericiului pe care

îl

asigură. Funcţiile pe care le

îndeplinesc îi obligă să- şi mo deleze conduita pe ideea că ei

se preocupă de sanctiicarea ordinii omene şti şi de iaţa în

lumea c erească. Or, o liturghie perfectă este o rugă fră

cusur şi o ordine supremă. De atunci ei nu îşi pot îndepli­

ni isiunea nici fră ast, nici fră splendoare . Se cuin� să mobilizezi tot ceea ce este mi bun şi mai fu mos, pen­

u a-L o nora pe Dumnezeu . O anuită bogăţie în decor,

obiectel_e de cult, crţile liturgice şi P?doabele nu sunt

niciodată deplasate . Pe scurt, genul de iaţă al călugilor

trebuie să corespundă întn totul uncţiilor pe care ei le au de exercitat.

a acest nivel , monahismul e ste mare, chiar dacă, fră

îndoilă, slăbiciunea o menească are deseoi avantjul . În mod concret, scndalurile eistă, abuzurile de asemenea.

Rivalităţile

violente

îi

opun

pe_ călugăi

unii

altora.

Plângeile jung la împrat. Alcuin este obligat să scrie scisoi de scuze destul de linguşitoare lui Crol cel Mare ,

pentu a încerca să-i abată mnia stârnită de călugării de

la Saint-Martin din Tours, pin vreo acţiune necugetată i .

Abaţia d e la Fulda

este

tulburată,

aşa

cum

o

rată

depoziţiile succe sive ale abaţilor. Acelaşi lucru se întâmplă şi în multe alte locuri . r i idicol să negăm asemenea

apte. Întreg monhismul carolingian se ală în acest con­

trast între o misiune de stat şi slăbiciunile omeneşti.

1

J.

CHELINI,

lcuin, Charlemagne et Sain t-Martin de Tours,

in HEF, t. LII, 1 96 1 , p. 1 9 şi urm. 1 42

C. EFOA MONASICĂ Unele apte , nu întotdeauna bine cunoscute şi orte difeite unele de altele , impun o apreciere totuşi nuanţată a stii monahismului la începutul epocii carolingiene. Fevoarea religioasă a secolului al VIl -lea a o st intensă şi

oate îndreptată spre mănăstire . Întemeieile de abaţii sunt numeroase 1n Neustia şi' în Ausrasia, în regiuile ce devin inima imperiului carolngian. Coincidenţa trebuie sublniată. Acest fenomen este capital, iind mărtuia vitalităţii c e se prelungeşte în timpl primei jumătăţi a secolului l VI II -lea. Mişcarea are o asemenea amploare încât învinge , cu certitu dine, toate devastările ' cunoscute şi necuno scute . Această sănătate fundamentală antre­ nează totul. Mizeriile sunt bine cunoscute de sursele istorice. Există di stngeri datorate războilui , în Acitaia, de exemplu, unde se succed 'invazia arabă şi campaiile lui Pepin cel Scurt. Anumite abaţii suntjeuite de bunuile lor în proitul cleicilor şi al laicilor. Procedeele sunt diverse şi numeroase. Carol Martel, învingător la Rifroi, îl lungă pe abatele de. la Mont-Blandin din Gand , care este aliatul său, şi distibuie pamânturile abaţiei ca recompensă vasalilor săi . Călugării trebuie să se împrăştie şi abaţia

dispare pentru aproximativ un se col. În alte părţi, războinicii pun stăpânire pe mnăstii episcopale. Numai în dioceza Orleans, Crol cel Mare şi succesorii lui au tre­ buit să restituie opt asemenea mnăstiri însuşite pe nedrept. În alte părţi, episcopii ce primesc ca dr regal mnăsiri delapideză bunuile după bunul lor plac . Astfel, Gauslin, episcop de Mans , la mijlocul secolului al VIII-lea, are reputaţia de a i adus la mizerie c ele 36 de abaţii din dioceza sa . Această listă s-r putea mări fără eort. Totuşi , putem remarca că proprietarul laic , protec­ toul unei abaţii, nu are nici un interes să aducă la ruină ceva ce îi aparţine . Nu se poate vorbi de un sechestu generl practicat de cei bogaţi asupra mânăstiilor, din moment ce tot ei le. sunt propri etarii . Abaţiile din 1 43

Austrasia, C. depind de p1inţi rnci, par să fi aut puţin de suferit, în mod sigur graţie acestui p_atronaj .

Restaurarea abaţiilor pare să se impună mai puţin noilor stăpâni decât reforma Bisericii seculare. Starea lor pare mai puţţn precară. Se ace, de ltfel, apel 1a călugi pe.tru a reconstitui episcopatul. Tilpin, episcop de Reims, vine de la Saint-Denis , Erembert, episcop de Worms , fusese episcop de Wissemburg. În 762 , la sinodul de la Attigny, unii abaţi prezenţi lasă impresia de administratori de dioceză în absenţa episcopului 1 . r trebui să adăugăm că re staurarea unei abaţii distruse îi rene în mod obligatoriu proprietau­ lui, tot aşa ca şi reconstituirea patrimoniului său. Este o chestiune particulră, ce nu ţine de pi nţ decât atunci când abaţia îi aparţine. Carol cel Mare nu se arată deo sebit de gene­ ros în ceea ce priveşte mnăstirile. Generozităţile consimţite la Saint-iquier sunt cu totul excepţionaie. Se pare că au ost lăsate în grij a devotamentului ristocraţiei, pe bună, dreptate, de ltfel. Carol cel Mare n-a împins niciodată respectul vieţii ordo­ nate până la a-şi interzice practici abuzive . Nu a renunţat niciodată să dăruiască mânăstiile ca un beneiciu rudelor, pietenilor şi slujitorilor săi . Ur1 acelaşi personj cumuleză funcţia abaţilă n mai multe locuri . Atribuirea unei abaţii unui laic este un apt curent. Aceste numiri nu sunt atât de neaste pe cât s-ar putea crede . Angilbert este un mare abate la Saint-Riquier. Voinţa de reormă poate, de asemenea, să acă posibilă desemnarea unui abate care nu aprţine ordinului. Astfel, Alcuin, care nu este' decât diacon, este numit în fruntea mânăstirii Saint-Martin din Tours, în ciuda vârstei sle şi a aptului că era prea puţin atras de această uncţie, pentru. a stăpni o comunitate a cărei reputaţi� nu era bună. De altfel, el nu a reuşit să-i impună o viaţă mai austeră . . ·

Reormarea monhismului însemna intro ducerea peste

tot a acelei Regle a Sfntului Benedict, cu sobrietatea sa şi renunţarea la lume . Se relevă în actele conciliilor , şi

c apitulariile din anii 724- 744 că abaţii şi călugrii au 1 MGH, Can e. , II , 1 , n° 1 3 . 1 44

acceptat regula cassiniană pentru a restabili viaţa regu­ lră 1.

În acest moment. influenta lui Boniaciu asupra

acestui punct este evidentă. Este vorba, în apt, de o decizie teoretică orte dificil, de tradus în apte . Fiecare mânăstire este autonomă şi re obiceiile ei . Un abate zelo s poate determina adoptarea de noi cutume , impor­ tant este ca el să dorească acest lu,cru . Chestiunea aceas­ ta nu pare să fi ost promovată cu prea multă energie . Mnăstiri oarte mari, precum Reicheanu, Sankt- Gllen, Lorsch şi chir Corbie nu trăiesc după normele b enedic­ tine . a Wissemburg şi la Lorsch, călugii pot dispune. de o prte din averea lor. Alte mânăstiri, dintre cele mai cele­ bre, practică rugăciunea co ntinuă, ceea ce este necunos­ cut în tradiţia benedictină. a drept vorbind , la începutul domniei lui Crol cel Mre se ace o slabă distincţie între canonici şi călugăi. Anumite mânăstiri,

adesea dintre

cele din apropierea oraşelor. preferă să adopte genul de viaţă al canonicilor, decât să se supună eigenţelor 1ieţii monastice

propriu -zise2 •

Această

abandonare

este

un

semn l unei lente repuneri în ordine în care ceea ce este pur şi simplu monastic adoptă puţin câte puţin, nu fără rezistenţă, regula Sfântului Benedict. De altfel, ea oferea un cadru destul de generos, ce permitea păstrarea obi ­ ceiurilor legitime . Predzia a devenit în mod progresiv o preocupre domi ­ nntă.

Între 778 şi 797, contele Thiery îl consultă pe

abatele heodemar în

legătură

cu

observanţele

de

la

Montecassino , în principal în legătură cu acelea ce nu fi­ gurează

în

ReguJă3.

Către

79 0,

eiscopul

Adalgius

primeşte de la Carol cel Mre misiunea de a obţine de la Montecassino

textul autentic

al

Regulii.

1 MGH, Conc. , t . I I , p . 5 - 7 . 2 J . SEMMLER, Karl der Grosse Monch tum, in Karl der Grosse [224] . t. I I , 3 Scisoarea către contele Thiey este suetudinum Monasticrum, t. I , Siegburg, pp . 1 3 1 - 1 36 .

1 45

un d

Se

consideră

des

rankische

pp . 2 5 5-289. editată în Copus con ­ ed:. K. Hallinger, 1 963,

manuscrisul piyt ca un exemplar model. A spnJini o reormă pe un text sigur venit din Itlia este o procedură ce a ost deja practicată. În 802 , acei Missi c re prcurg Impeiul au pimit instrucţiuni ce rată că regula cassini­ ană este de acum înainte norma oicilă. În octombie, acelaşi an, o dezbatere în legătură cu obsevanţele opune susţin ăto rii diverselor tradiţii reormatoilorl. În 8 1 1 , o ad unre judecătorească se întreabă asupra legiimităţii unei viei monastice bazată p e o ltă regulă decât cea a Sfântului Benedict. Întrebrea revine la ordinea zlei la difeitele conclii provincile din 8 1 3 . a Miz, se conside­ ră că Regla Sfântului Benedict este singura normă a vieţii monastic e. La Chlon, se firmă că aproape toate

mnăstiile din Burgundia trăiesc după recomandi. La şi la rles, referirile sunt mai puţin nete. Donia lui Crol cel Mare se încheia înainte ca uniormitatea să fi fost pusă în practică.

Tours

Cu doia lui Ludovic cel. Pios, reorma monastică capătă altă orientare şi provine destul de direct din experienţa lui Benedict din Aniane. Fiul contelui de Maguelone, acest aris­ tocrat vizigot, născut către 750, a fost educat la palat în vre­ mea lui Pepin cel Scurt. După ce cu greu a scăpat de la înec, în timpul campaiei din Italia, în 77 4, s-a jrat să se con­ sacre în întregime lui Dunezeu. După o eperienţă monas­ tică de câţiva ani la abaţia de la Sainte-Seine, de pe platoul angres, s-a stabilit pe proprietăţle sle, la iane, pentr. a duce o iaţă ce urma să, aibă toată stricteţea disciplinei străvechi. Se inspiră de la călugării din Egipt şi de la Părinţii din Orient şi încearqă să dea viaţă unei comunităţi în cea mi cnmtă srăcie, în cerşetorie uneori , tot timpul în austeritate. Această severitate provoacă eşecul tuturor tentativelor sale. Ia atunci o p9ziţie mai moderată, adoptând Regla Sfntului Benedict, adaptată cutumelor carolingiene. Către 7 8 7 , ridică.o nouă biserică construită cu rafinament şi admite veşminte liturgice somptuoase, ceea ce refzase o

l F. L. GANSHOF, e programme de gouvenemen t impeial de Charlemagne, in Renovatio Impeii, Atti della giornata inter­ nzionle di studio per il Millenario, Faenza, 1 963 , p. 63

1 46

şi urm.

înainte. Numeşte cntori şi lectori şi întemeiază o bibliotecă. Obsevanţele nu suferă din cauza clităţii şi a acestei conce­ sii făcute culturii. Sub această ultimă ormă, Aniane re suc­ ces rapid şi se etinde. Importante mnăstiri iau iinţă: Saint­ Savin, Ile Barbe la Lyon , Cormery în ap ropiere de Tours. Toţi călugării rămân sub jurisdicţia lui Benedict şi pot să meargă„ la dispoziţia abatelui, de la o mânăstire la alta. Era o deor­ mare a prin ci piului autonomiei abaţiilor şi prima schiţă a unei conregaţii i .

LudoVic c el Pios l-a numit mai întâi p e Benedict din nine în fruntea abaţiilor din regatul său din Acvitania. Devenit împărat, el a ondat în apropiere de Aachen mânăstirea de la Inde, pentru ca Benedict să poată să locui�scă în apropierea lui , conducând, în acelaşi imp, viaţa monastică. Prezenţa sa prea realmente indispen­ sabilă, deorece, la acest început de domnie, programul general de ·reormă a Bisericii se referea, parţil, la clugi. Era vorba de măsurt generle , cerute de suveran şi cre trebuiau să capete un loc în legislaţia rancă. Reorma monastică a ost pregăţtă de Benedict din iane2 . Sinodul ţinut la Aachen, în impul veti anului 8 1 6, a edictat 27 de capitula provzorti . S-a czut de acord că toţi călugări vor avea aceeaşi îndeletnicire şi vor respecta aceleaşi obligaţii . Adunrea a impus slujba reli­ gioasă aşa cum era prevzut � în Regula Sfântului -Benedict. În iulie 81 7, o reuniune de abaţi şi de c lugări a avut de deliberat asupra unui lung cţpitular ce era o declraţie d espre Regulă. Abaţii dţ la Montecassino, de la Fara şi de la Saint-Vincent du Vulturne , ca şi cei din Italia au rămas credincioşi obiceiurilor cassiniene. Celelalte mnăstii s-au angaj at să timită doi călugări la Inde, pentru a-i orma în spiritul noilor obsevanţe3. 1 Vi ta sc ris ă de DON imediat după moartea lui Benedict este un document preţi os , in MGH SS, t. V, 1 , pp . 1 98-220. 2 Episcopii spun Benedicti abba tis regula într-o relatare De rebus ecclesiasticis, in MGH , Capit. , p . 368 . 3 Se cunoaşte raportul scris de cei de la Reichenau, in MGH , Epist. : t . 5 , p . 305.

1 47

Anumiţi insp�ctori trebuiau să ie însărcinaţi de împărat

p

cu controlul a 1icii acestor hotărâri . Benedict din Anine a îndeplinit această îndatorire în mai multe rndui .

Capitulrul din 8 1 7 este o veitabilă regulă monastică i .

Până atun�i , puine abaţii erau cu adevărat conduse de un

text scri s . Obicefurile erau suiciente, fră să i o st nevoie

de o codificre. Capitularul monastic este din acest punct de vedere un real progres . Este un eort de punere la punct apreciabil. Cu toate acestea, Benedict din iane schimbă

viaţa monastică în direcţii ce r destul de îndepărtate de inspiraţia lui Benedict - din Nursia.

Această legislaţie prelungeşte în mod considerabil slj ­ bele

şi

rugăciunea

per s onlă

a călugilor. D e acum

înainte , slujba pentu morţi este recitată în toate zilele .

Înainte de Matutina, clugării recită cinci psalmi pentru credincioşii vii, cinci p entru c ei cre au muit, cinci pen­ . u cei deced aţi recent, adică rin_a ora tio. După slujbă, trebuie să cânte în continure psalmi. Aceste obiceiuri introduc în slujbă lectura mtirologului şi a Regulii, con­ ribuind astfel la fixarea cracterului special l primei ore canoniale (ora 6 diineaţa) . Călugii trebuie , împreună,

să treacă de trei mi pe zi pe la ltre şi să se roage în faţa

iecăruia .

Sluj b a ,

c are

era

principala

ocup aţie

a

călugărului în Regula Sfantului Benedict, devine practic o ocupaţie exclusivă2 . Rugăciunea ace să dispară aproape în totalitate munca manuală. Este, prin urmare, o altă relaţie pe cre mânăsirea o re cu lumea.

1 Eistă d ouă recezii l e acestui capitular. Un text lung de 88 de capitol e , cu interpoli, ce este editat în MGH, Capit„ t. l , p . 343 şi urm. Recenzia scurtă este cea originală. Este editată în B. ALBE RS , Con suetudines monasticae, t. III, Montecassino, 1 9 07 , pp . 1 1 5- 1 44. 2 In legătură cu Benedict din niane , PH . SCHMITZ, L'inluence de saint Benoît dAniane dans J'his toire de J'ordre de saint Benoît, in 1 Monachesmio 1 2 79 ] , p .40 1 şi urm . t. , Bnoît d Aniane, în DHGE; DOM 1NNDY, L'oeuvre monastiq ue de sain t Benoît dAniane, în Melanges Ben edictins publies a J 'occa­ sion du �Ve centenaire de s.iri t Benoît. Fontenelle , 1 947.

1 48

Legislaţia lui Benedict .din Aniane are merttul de a-l apropia pe abate de călugăii si. El nu mai trăieşte sepa­ rat, în ara mânăstirii, cu oaspeţii. Este supus aceluiaşi

regim, ca şi ceilalţi fraţi 1 • Nu mai este un senior, ci un con­ duc ător care t.ebui e să obţină consimţământul călugtlqr săi pentru deciziile sale importantez. Capitlul are în plus posibilitatea juridică de a controla modul în care prtnciplii oicianţi se achită de srcina lor. Nu avem nici o îndoilă că Benedict a dortt să obţină libera alegere a abatelui de către călugări, măsură ce se potiveşte exact cu concepţiile sle despre _ comunitate . În ciuda decla­ raţiilor de intenţie , într -un capitular din 8 1 8 -8 1 9 , acest drept rămâne un privilegiu pe care suveranl îl acordă câtova mânăst3, în celellte, numirea rămâne la dis­ poziţia sa. Chiar dacă a ost dotată cu un pivlegiu, o comunitate trebuie să solicite această libertate de alegere la decesul iecăui abate şi să aştepte decizia prinţului . Benedict

din niane

se

stră�uieşte

să restrângă

legăturile dintre mânăstire şi lume . Îndatorirea de ospita­ litate, imperativă, dar şi copleşitoare mai înainte, este acum restrânsă dor la clericii şi laicii care doresc să devnă clugri4 . Deopoivă, el de sfiinţeză şcolile din mânăsti , cu excepţia celor destinate oblaţilor, copiilor închinaţi vieţii monastice de păinţii lor5 . Prtnciplele dispoziţii ale reormei lui Benedict din Aniane trădează un proiect de ansamblu coerent. egătu­ rile între mânăstire şi lume sunt, dacă nu rupte , ceea ce este imposibil, cel puţin slăbite . Abaţiile obţin, apt cu

1 Cap . 19 şi 2 1 din Regula.

2 Jbtd„ cap. 5 1 .

3 Textele sinodului din decembrie 8 1 8 sau inuarie 8 1 9 s-au pierdut, dar h otărârile sunt cunoscute din luziile capitulrului n° 1 38 . 4 Cap 3 3 din Regula. _ 5 Ut schola in monasterio n on habea tur nisi eorum q ui oblati

sunt.

1 49

totul semniicativ, reducerea contribuţiilor lor la oastea

imperi ală I .

Călugării

trebuie

să

c aute

sinţenia

în

rugăciuni şi perfecţiune religioasă. Accentul este pus pe vocaţia lor e senţială, n deimentul funcţiilor diverse pe � care le puteau _ asigra în societatea carolingiană. Este o uptură destul de netă cu monahismul misionar, mijloc de propagare a civilizaţiei, care prevalase la marginile ţinutu­ lui ranc, de la sosirea pe continent a pelerinilor şi a apos­ tolilor irlandezi şi anglo - sxoni. Această întoarcere către

sine poartă marca Reguii

Sfăntului Benedict din Nursia şi a inluenţelor meridi­

onle . Monahismul este acum o problemă de renunţare-la

lume şi de cucern_icie, şi niic mi mult. Restul înseană

concesii . Inspiraţia cea mai fundamentală pre un impuls

ascetic, temperat de experienţă. Viaţa lui Benedict din

Aniane lasă să se înrevadă acest itinerar spiritual. Este important de relevat că, degjate de câteva excese , pre­ ocupările sale au găsit un ecou în civilizaţia carolingiană.

Dacă este să luăm literl acest program, abaţiile cele mai

ilustre, produse de dinamismul popoului franc şi ideolo­

gia poliico- religioasă a renaşterii carolingiene , ar trebui

să cedeze locul mnăstirilor retrase din lume şi neavând

ltă seiicaţie decât discreta lor prezenţă sanctificantă. Reorma

era

mult

mai

diicil

de

impus

decât

se

prevzuse . Habitudinile sunt mai puternice decât voinţa

împăratului . Anuite comunităţi, pentu a menţine genul

lor de viaţă şi liturghia lor, leg iaţa cnonilă. Astfel a

-procedat Saint- Martin din Tours,

în 8 1 8.

Moatea lui

Benedict din i ne, în 821, apoi dezordinile din Imperiul crolingian îi restrâng semniicaţia.

Cu toate acestea,

rămâne o regulă, proclamată de capitular, care este sin­

gul tet cu orţă de lege. Pe de ltă pate, ascetismul

moderat al lui Benedict din Aniane avorizează o reormă destul _ de înţeleapa pentru a reuşi. Pentru acest motiv,

mnăstle înlţate in spiritul său sunt preioase mărturii.

1 Notitia de seizio monasteiolm, in PL, 1 03 c 393-664.

1 50

IV Viata intelectuală .

Cultura antică era un sistem complet de umanism laic ce asigura, celor cre îi aproundau litera şi spiritul, carie­ ra, bogăţia, onoule şi satisacţia intelectulă. Era un

_bagaj la înălţimea . ambiţiilor şi fericirii celor mai buni

cetăţeni ai antichităţii . De aceea, atât de perfecte cât a; putut i, aceste moduri de gândire , de expresie şi de iaţă nu-şi mai găseau locul în Europa Occidentlă ieşită din

invziile barbre. Viaţa era alta.- Oricre ar i presigiul de

care se bucura încă iecare element prticular al ace'stei

învăţături, nu mi �istă ansamblul orgic ce făcuse din aceste elemente un tot coerent. Cu siguranţă câ se poate

reţine atenţia unui rege barbr cu discursuri împnmu­ tate din antichitate. Aceste rămăşiţe de cultură sunt obiecte

de

lux,

ascinante

şi

iubite uneori

cu

exces .

Flatează curiozitatea şi slj esc loria, ceea ce este sufi­ cient pentru a Ie asigura supraieţuirea. Ceea ce rmăsese viu în această cultură trecuse în sluj ­ ba Bisericii. Creştinismul cu Scripturile sle, credinţa sa şi liturghia sa nu se poate debrasa de o expresie intelec­

tuală. Prin urmare, nu se poate rămâne la ormele cele mai sumare. Or, de la antichitatea creşină, tradiţia era

întreruptă.

Biserica se

la

moştenitoarea unei religii

savante şi cultivate , elaborată laborios de Sinţii Părinţi

într-un cu totul lt context. Era suicient ca vremurile să

151

ie mai puţin tulburi, pentu ca această moştenire fabu ­

loasă să poată fi readusă, cu modestie, la cinstire. Dorinţa

oarte monastică de perfecţiune, impulsuile de fevoare sau simpla pietate a prinţilor chemau, sub orme diverse,

· această reînnoire culturală, atât de necesară vieţii spiri•

tule. Oricât de elementră,

restaurarea studiilor clericle

sau monastice le antrenează pe cele ale sclierilor latine şi

· a culturii proane, ce au sevit la elaborarea învăţătuii

creştine. Or, eistă în Biseică, printre călugri şi chiar

plintre clerici , rigorişti pe care această perspectivă nu îi . încântă. Pentru ei, trebuie să ii sânt când eşti creştin, i r nu învăţat. Ei îi recuză pe poeţii care distrează spiritul ,

stârnesc senzualitatn şi tulbură inimile. Îi resping pe ilo­

zoii păgâni . Îi resping deopottvă pe retori, l căror limbj

fumos provoacă obscuritate şi cofuzie. Or, nu mai este deloc nevoie de a recurge la autori păgni . Creştinii pot

învăţa să citească în Biblie şi-şi po t obţine mântuirea

meditând la Scripturi. Este mi mult adevr în Revelaţie decât în fabulele grecilor şi le romailor.

Un program d� educaţie creştină se poate articula pe Biblie, având putinţa de a hrăni cucernicia clericilor şi a

călugărilor. Au ei nevoie de mai. mult? Un imens. eort este depus pentru a evita ca ei să trebuiască să caute aiurea.

Autori precum Grigore cel Mre, Isidor din Sevilla şi Beda Venerabili s, citiţi timp atât de îndelungat, răspund exact acestei dorinţe: Formarea pe care o oferă ei este fră risc.

Dimpotiivă, a-i citi pe au.mii antichităţii , a-i copia, a cer ­ ceta învăţătura profană şi a te bucura în urma dezbateri ­ lor Celor Vechi cere o justiicare pe care intelectulii ca­

rolingieni pr incapabli să o furnizeze. Apetitul lor pentru cultură se îndreaptă mai întâi spre scrierile creştine, apoi

spre elemente destul de disprate ale învăţăturii profane

antice, în ine, doar în ultimul rand către autorii păgâni

înşişi .

În momentul în care Pepin cel Scurt accede la putere, culturală este deprte de a . nulă n Europa Occi dentlă . Cu toate acestea, ea este mult mai strluci-

iaţa

1 52

toare n Spania, în Itia şi în insulele britanice, decât n

Austrasia.

Peninsula Iberică, prea puţin atinsă de mrile invazii,

deţine penu multă vreme rolul de păstrător i tradiţiilor.

Creştinarea culturii anice se desăvîşeşte aici lăsând un loc importanţ cupoştinţelor concrete şi pozitive . Lucrarea lui I sidor din Sevilla, Etmologiae, vehiculează o abun­ dentă materie profană, ce-i coferă culturii creştine span­ iole caracteristicile sale proprii. După moartea lui I sidor, în 636, discipolii săi îi coninuă opera, fără amploarea sa de perspectivă. a sfârşitul secolului, ascetismul şi spirit­ ul monastic

au pătruns în întreaga reflecţie creştină.

Invazia arabă provoacă o asfxie progresivă. Cu toate aces­

tea, această tradiţie culturlă a dat Europei câteva opere

fundamenţale, de care literaţii carolingieni au ştiut să proite la rândul lor 1 .

În Itlia, Roma rămnea un centru d e cultură reli­

gioasă indiscutabilă. De la moartea lui Grigore cel Mare la

papa. Zachrias, · numeroşi

papi,

greci

sau

orientli ,

menin contactul cu lumea denică. Unii dintre ei sunt

autentici intelectuali, capabili să traducă dintr-o limbă în alta. Ei aprovizionează cu cţi pe clericii şi clugrii pe care îi trimit în misiune . Din acest punct de vedere, rolul Romei este imens . În Italia de Nord , convertirea la catoli­

cism a lombarzilor perite reconcilierea clericilor cu pu­

terea. Pavia devine o capitală. Se predă aici gramaica şi se scriu poeme de circumstanţă. Reapaiţia unei culturi de curte este un indiciu interesant de relevat. Cazul cel mai interesant este oferit de insulele brita­

nic e . Irlanda, mai întâi, care primeşte, n acelaşi timp,

romanitatea şi creştinismul şi unde se dezvoltă o cultură l J. FOTINE , Jsidore de Seille et Ia culture class,ique dans J Espagne isigothique, Paris , 19 59 . Manuscisele lui lsidor se răspândesc cu repeziciune în Europa, în specil în insulele bri­ tanice; B BISCHOFF, Scriptoria e manoscitti mediatori di ciil­ itâ dal sesto secolo alia iforma di Carlo Magno, in Centri e vie [ 1 70] , pp. 479- 504.

1 53

originală. Prin clugării lor misionari , irlndezii au 9 inlu­

enţă considerabilă asupra centrelor de cultură anglo­ sxone şi asupra numeroaselor mânăstiri pe care le-au on­ dat pe continent. Originea acestei învăţături rămâne destul de isterioasă, şi amploarea exactă a inluenţei irlandeze rămne de discutat. În Anglia propriu-zisă, cenrele de cul­ tură ale antichităţii nu au supraieţuit mlor invazii, de aceea isionaii triişi de Grigore cel Mare, apoi de succe­ sorii lui, aduc o dată cu creştiismul cunoaşterea limbii latine, a clor şi o cultură deja cleicală. Eperienţa engleză este, din toate punctele de vedere, capitală. Limba laină nu se sprijină pe nici o limbă proprie unei ţi. Ea este învăţată în şcoli şi în biblioteci penu nevoile cultului.

Este idioml unei cas te profesionle, cleul, cre este sin­

gura în măsură să acceadă la ştiinţă. · O cultură drect

creştină prosperă cu repeziciune în Anglia. Ea nu este încrcată de aintrea Imperilui roman, a astlui său, a genului său de viaţă şi a ceea ce poate supravieţui aiurea din raditiile sale. Derivând din autorii crestini ai anti­ chităţii,

�a

Ş

nu este cofuntată cu o · iinţ

ă

profană şi

păgână. Dă naştere la opere de compilaţie, reumate solide ale numeroaselor lecturi, ce _·au meritul de a i simple şi ule . Lucrile lui Beda Venetabilis, compuse potrivit aces­

tor criterii şi răspunzând nevoilor vreii, găsesc n credit durabil . În Italia, în Spania şi î'; insulele britanice, cultura se menţine sau cnoaşte o reînviere înainte de sfârşitl seco­ lului

al

VI I -lea.

La

această

dată,

nu

eistă

nimic

asemnător în Ausrasia. Tre_uie luată în considerare această diferenţă şi ea modiică în mod snş_ipil ţnter­ pretarea renaşterii carolingiene. Avântl cultrl ranc este mlt mai trziu. El utilizează oameii şi experienţele ţinu­

turilor vecine. Datorează acestor antecedente repeziciunea sa şi anuite caracteristici. Cultura anglo-saxonă pare

1 Lucrarea clasică a lui E. PATZELT, Die Karolinische Renissance [305] , insistă prea mlt pe directa continuitate între ntichitate şi epo c a lui Carol cel Mare.

1 54

modelul cel mai bine adaptat, pentru că limba matenă în Austrasia este un dialect germic , fără legătură cu latina, şi cultura nterioară este aproape în totalitate abolită 1 • Pedagogia lirescă a şcolilor monastice şi catedrale engleze permit ormarea ni cler. Ea fixeză sarcile şi dă stilul. Învăţătra venită din insule este clericală şi consideră ca un · câştig creştinrea culturii împlinite de autorii anti­ chităţii târzii sau ai Eului Mediu timpuriu. În sfârşit, modelul englez nu este exclusiv, din moment ce la curtea rancă se lă oameni şi preocupăi venite de aiurea. Înnoirea culturală în ' diverse centre europene începe încă din secolul al VII-lea. Este indiscutabil un preludiu la renaşterea crolingiană. Cu toate acestea, pare exagerat să insistăm asupra continuităţii, încât să căutăm origi­ nile atât de deprte. Oicare ar i strădaniile lui Boniaciu, activităţile intelectuale în epoca lui Pein cel Scurt rămân mediocre i . Trebuie să aşteptăm anii 780 pentru ca o mişcare coerentă să se contureze şi să se impună ca una din maile acţ�uni ale doniei .

A. O POLITICĂ CULTUĂ Pentru Sfântui Boniaciu, reorma ecleziastică trebuia să fie însoţită de restaurarea rudimentelor culturii . Predicarea credinţei cerea acest lucru şi, în aceeaşi măsură, celebrrea cultului. Un cler ignorant este incapa­ bil să cunoască legea lui Dumnezeu şi să o predea poporului. Boniaciu se temea că, în lipsa conducătorilor competenţi, creştinii nu- şi pot îndeplini exact îndatoriile lor religioase. Vedea în aceasta un scandal prevestitor de

g

1 Această 'cronolo ie �xcesivă este adoptată de P. ICHE, es oyers de culture en Gaule franq u e du e a u � siecle, in Cen ti e ie [ 1 70) , pp.297 -32 1 . Punctul său de vedere este discutat.

Pentru acest motiv, el dă multă importanţă culturii la curtea lui Pepin cel Scurt; P. ICHE, e renouveau culturel a la cour de Pepin II, in Francia, t. II . 1 974, pp:59-70. 1 55

mai catastrofe. Preocuparea sa este strict religioasă şi atitudinea sa co e re nt ă . Nimic în demersul lui Boniaciu nu merge dincolo de răs p â ndire a unei cultui creştine după modelul englez. Trebuia, pin urmare, să se în;eapă cu rudimentele, adică de la gramatica latină. Această con­ cesie făcută literaturii proane nu angaja prea mult. Politica culturlă a lui Carol ce l Mre nu pare prea difeită, iar renaşterea ntelectulă este o prte din pro­ gramul de reormă religioasă. Din acest punct de vedere, îi reine regelui să o promoveze prin capitulii. a d re pt vorbind, viaţa intelectulă pre destul de mult timp ruda sracă a ace stei reo r me Asfel l ocul cultuii într -un text atât de important ca Admonitio generlis este, la urma urmelor, destul de irav Este evident prtea cea mi difF cilă a programului reormator, din lipsă de oamei, se pare. .

,

.

Textele lui Carol cel Mre priind studiile sunt în princi­

pal Adminitio gen eralis scrisoarea De litteis colendis şi Epistola gen erali s Acest capitular oate special, care este Admonitio generalis, e st e datat oarte exact, în luna matie ,

.

789 . Scris orea De litteris colendis pre să i o st ·o circulară

de aplicare

a

textului p re c edent

.

Ea

e r a adresată tuturor

episcopilor şi tutror abaţilor, uicul exemplar păstrat este cel aj uns în posesia lui Baugulf, preot la Fulda. De atllci, impotanţa dispoziţiilor acestui tet nu s-au pierdut, mai les dacă este opera

lui l c ui n 1 .

Îndemnurile din Admonitio generalis privind viaţa intelec ­ tuală par oate modeste. Ele se pierd într-un text destul de

lung , iar intep reta re a lui comportă discuţii. Spune acest

c ap i tu l ar :

„ Să

Veriicaţi bine , notele,

exi ste

cânturile ,

Ieoarece,

şcoli

pentru

instruirea

băieţilor.

în iecare mânăstire sau episcopie , Psalmii, calculul,

cu siguranţă

,

gramatica

şi

cârţile

cato lice:

c ă atunci când ei dore s- sâ se roage

la Dumnezeu . se roagâ pro st , deoarece cţile nu sunt corec­

tate"2 C re ar ea de şcoli este o dorinţă rar urmată de efecte . _

1 F. L. GNSHOF, La re v1 s 1 0n de la Bible par Alc uin , i n Bibliotheq u e d 'Humanisme e t Renaissance. t. X , 1 94 7, p . 7-20; L. WLACH, Alcuin and Charlemagne (307] , p . 1 98 şi urm. 2 MGH, Capii. , . I , p . 5 8 şi urm .

156

Dioceza din Orleans este poate unica unde episcopul a juns să întemeieze o şcoală în parohiile săteşti . Reunirea unui gup de băieţi în j untl prohului şi l preoţilor pentru · a-i învăţa noţiunile elementare în acelaşi timp cu morala, este o îndatorire considerată grea. Această educaţie pare destinată numai să întărească gupul de cl eici care îl înconjoră pe paroh. Este oarte imprudent să vedem în acest tet scut, şi cre nu are ltă valoare decât de îndemn, actul de naştere al şcolii în sensul de astăzi. Urmrea acestui program dovedeşte cu prisosinţă că este vorba de chestiuni liturgice şi, prin urmare, de probleme mai înti religioase. Căci a te ruga bine sau prost, după crţi îndreptate sau nu, nu poate privi decât cultul în ceremoniile sale cele mai grandioase şi nu ugăciu nea individuală, cu a tât mai mult cu cât ea ţxistă într -o asemenea epocă. Gij a primordială este, pin urmare, precizia în proclamrea pu­ blică a cuvintelor sacre. Văzută sub această lumină, corec­ trea Psaltirilor, a cnturilor şi a căţilor catolice trebuie înţeleasă a cărţilor liturgice . Notele, calculul şi gramatica nu trebuie să se îndepărteze prea mult de aceste preocupări. r putea i vorba de lucrări de comput. Cât despre gramatică, este evident disciplina undamentlă penu înţelegerea tex­ telor. Scrisoarea De litteis colendis revine asupra aceloraşi teme. ,,Vă îndenăm să nu neglijaţi studiul literelor pentru a putea pătunde mi uşor şi mai exact misterele Sintelor Scriptmi" 1 • A excela în acest domeniu presupune să te opreşti un timp la gramatică şi litere. Scrisoarea cere să se de semneze „pentu această sarcină oameni cre să aibă voinţa şi capacitatea de a înv'ăţa şi care au dorinţa de a-i instrui pe lţii " . Această căutare de candidaţi la ucenicie li­ terară ş- la fw.cţiile de institutor are ceva dezolant. Epistola generlis, ce datează din nii 800-80 1 ace , o dată în plus, reenre la corectarea textelor. ,Astfel , . prin Dumnezeu, aj utortl nostru în toate lucrările, am pus să fie corectate mai înainte toate cărţile Vechiului şi Noului Testament, degradate de ignoranţa copiştilor"2 . Încă o dată, precizia tetului sacru este preocuprea de ond . Ea inspira ceva mai înainte directivele în legătură cu ucenicia într-ale 1 MGH , Capit„ t. I, p . 79 . 2 MGH, Capit. . t . I , n° 30.

1 57

literelor şi ale · gramaticii. Se observă înc ă de atunci că obiec­ tivele fxate prin circulară călugrilor şi clericilor u1i vast imperiu au rămas orte m o de ste cel puţin până în anul 800. .

Nu este vorba în nici un fel de o restructurare a culturii antice , ci pur şi simplu de a acilita accesul c lugilor şi al clericilor la Sânta Scriptură. Pe scurt, programul pare în înregime delimitat de cel care fusese elaborat în şcolile clericle şi monastice englezeşti . Experienţa lui Alcuin nu pare străină de aceste alegei. Această doctrină oicială, perfect coerentă, este orte repede depăşită de apte. Administraţia caroligiană a recurs din ce în ce mai mult la actul scris, şi această actiitate este partea ciilă şi mon­ denă a vieţii intelectuale a cleicilor. Copiştii, notrii, anchetatorii, redactorii de texte administrative, scriitorii oiciali însrcinaţi cu redactarea nalelor şi membii pala­ tului cei mai la curent cu chestiunile nu- şi limitează cercetile la înţelegerea Scripturilor. Au altă anvergură. Totuşi, se poate trece de la o şcoală monastică, cu ambiţii deinite de programul oicial, la palat, aşa cum a făcut Eginhard, crescut mai întâi la Fulda. Centrul intelectual cel mai prestigios este, în epoca lui Carol cel Mare, Palatul. În mod tradiţional, regele ranc păstra în j urul lui pe iii ristocraţiei, pentru ca ei să se ormeze la curte. Ei sunt, în acelaşi timp, înreţinuţi de prinţ şi tovarăşii de Joacă ai copiilor lui . Ei sevesc drept gj de idelitate şi, în acelaşi timp, se pregătesc pentru a. solicita cele. mai înalte funcţii . Crol cel Mre conferă acestei educaţii din j urul regelui un cracter mai puţin rudimentar, pentru că are nevoie de episcopi şi de conţi. Şcoala de la palat trebuie să ducă această completare de cultură indispensabilă penn a face crieră. Trebuie, în continuare, să înţelegem despre ce este vorba. Termenul schola este susceptibll de mai multe semniicaţii. El desemnează mai întâi o grupă sau o trupă. Este olosit în mod obişnuit pentru a vorbi despre o corală. Mai poate denumi cortegiul de discipoli cre îl înconjoară pe un pro­ fesor. . Pentru a i vorba de o şcolă în sensul propriu al termenului, ar trebui dove q it că se referă la un loc : Un 1 58

manusc1is din secolul al X-iea, ce ace descrierea unui palat, prezintă un loc unde se practică diverse arte , cre este n um it mnasei . Această mărturie, chiar unica fiind , antrenează coningerea şi ne ace să ne gândim că la palat exista ceva destul de apropi at de o şcolă. Aceasta nu înseamnă că acolo se făcea paradă de erudiţie. Un profe­ sor supraveghează şi conduce progre sele intelectuale ale discipolilor săi, care se desfăşoară în diferite arte. Descrierea pe cre o dă Notker vizitei lui Crol cel Mare la şcoli este, bineînţeles, legendară. Acest învăţământ îi este destinat mai întâi lui Carol cel Mar� , copiilor şi anturajului sau . Cu toţii aşteaptă de la diferiţi profe sori lămuriri asupra curiozităţilor luii şi asupra problemelor de teologie dezbătute de savanţi. e este necesară, de asemenea, învăţarea nidimentelor, adică latina şi gramatica. Carol cel Mare a urmărit timp îndelungat această strădanie d acă este să-i dăm crezare sub acest aspect lui Eginhard, dar în ciuda afirmaţiilor biografului, rezultatele pr nesigure. Cum să crezi că un bărbat, oricât de inteligent r i, ar putea merge oarte deprte, începând st udiul gramaticii atât de trziu Cu toate acestea, de la o generaţie la alta, aprofundarea culturlă este evidentă. Fiii lui Carol cel Mare sunt mai instuiţi decât tatl lor, iar Ludovic cel Pio s are o solidă ormaţie intelectuală. Tovarăşii lor au obţinut un bagj de cunoştinţe care le deschid cele mai fructuoase cariere. S-r putea calcula număul elevilor lui lcuin deveniţi episcopi sau abaţi. Toţi cei care au ost ormaţi la palat, şi apoi s-au răspân­ dit în imperiu, îi coferă acestuia o coeziune ideologiGă ce subzistă în poida împrţi ilor succesorle . O unitate cul­ turală prevalează în Europa carolingiană graţie palatului . Acest învăţământ este , în ciuda lacunelor, ceea ce se cunoaşte cel mai bine din această is torie intelectuală. El ,

.

1 S. RTrNET, Un palis deciit dans un man uscrit ca­ rolingien, in Memoires le la Fedeation des Societes savantes de l Aisne, t.ll, 1 966.

1 59

se bazeză pe alegerea de oameni care aduc c, ei o anu-

' mită . tradiţie culturală. Primul profesor recrutat de Carol cel Mare a ot Petrus din

Pisa, un gramatician, sosit la

curte de la 774. Se mai întlnesc, veniţi tot din Italia, lom­

brdul Paul Diaconul şi Paulinus care va deveni mi târ­

ziu espiscop de Acileia. În ciuda credit�lui lor personal ,

rolul lor nu a ost iciodată orte important. Vizigotul

Theodulf, literat de marcă, nu a ost niciodată un intim al

lui Carol cel Mare . Din Anglia şi din Irlanda au venit

Dicuil , bogatul Dungal, Clement şi mai ales Alcuin.

Din toi cei pe care Crol cel Mare i-a reţinut la crtea sa,

rlndezii şi anglo-sxoii pr cei mai apţi peniu o isiune pedagogică. Ei sunt, la drept vorbind, singuti literaţi con­ runtaţi cu problema olosii imbii lane de căre popore a cror limbă maternă nu are ici o relaţie de rudeie cu ea. În tia, dferenţierea înre laină şi limba vorbită este prost

ăcută. Se preică încă în latină, destl de simplă la drept

vorbind, în ombardia secolului l X-leal . Nu acelaşi lucu este penu ţinutwile rncilor şi mai ales în Austrasia, unde

trebuie să înveţi latina ca pe o mbă mortă. În Anglia, unde

latina era ră rădăcii şi unde nu eista ici un motiv de a adopta o ormă dialectală sau populară a unei mbi scrise,

literaţii au ăcut alegerea unei latii clasice. Acest fapt nu era lipsit de vloare, din moment ce Irlnda vecină olosea o

limbă barocă. Acest gust pentru epresia clară, corectă din punct de vedere gramaticl şi bată pe cei mai bui autori

face din această limbă readusă în actualitate un instrument

cu vocaţie universlă. Iluenţa profesorilor nglo-sxoi şi ·

în mod cu totul special cea a lui Alcuin se ac simţite pe con­

tinent prin restaurarea unei limbi pure. Tradiţiile culturii

antice se prelungiseră mai mult în Italia şi în Spnia, astfel

încât elita laică nu era fră bagj intelectul. Nu se întâmpla însă acelaşi lucru în ţările tulburate mai pround de mile

invazii. În Anglia, cultura latină impotată de misioni este

de-a dreptul clericlă şi se referă mai înti la o nvăţătră

1 Cf, V Homelies du e siele, d'un auteur inconnu de 1 1talie du Nord. Pais, ed. P. Mercier, 1 970.

1 60

creşinată. Ea vehiculeză elemente profane, cre sunt tot

atâtea materile. Cu toate acestea, limba şi învăţătra pe

care ea o eprimă sunt în mod eident legate de nevole de

cult _ şi de predicarea credinţei. Utlitatea latinei nu pre să

mearg� prea mult dincolo de aceste luci. În ţinutle rncilor, tradiţia culturlă antică s-a întrenpt înainte de

sfârşitl secolului l I-lea, acolo nemai�stând deloc o is­

tocraţie ormată pepu scrierle profne pn trnsitere ereditară. De aceea, renaşterea caroniană se ocupă de

domeil recunoasteii meritelor unei limbi

�

si

le

tez, d�cât

învăţături mi apr piate de exemplul en

unei

de pre­

lungile culturle le Iiei şi le Spaiei. Toate textele oi­

cile stau mrtie în acest sens: precizia ramaticală re ca singr scop a înţelege bine cuvntul lui Duneeu şi a-l sluji

cum se cune. Este un progrm cltural englez. În mod

ote crios, iteraii crolingiei nu ajung să formleze lte perspective, chir atnci cnd sarcina. lor depăşeşte acest

cadru clerical destul de strâmt. a ctea rncă eistă mi multă incapacitate de a înţelege cultura şi rolul ei profn,

decât de a-şi olosi aici cu voioşie orţele. Ceea ce prevleză

în

jl

lui Crol cel Mare este o cultură de curte în cre

divertismentl pinţului are preţl său. El invită să i se cânte

gloia, să i se scoată în evidenţă într -o ormă strlucită · cele mai ici gesti şi să se 'atragă asupra sa atenţia stind curiozitatea.

Compunerea

de

poezii

de

circumstnţă

şi

scrisori ceremonioase nu pare vocaţia primordială a literatu­

lui creştin. Alcuin, în ciuda aptlui că este cleric, nu se sus­

rage acestei obligaţi, nu mai mult decât cutare sau cutre cre era episcop. Ni se poate părea de mirare că işte clerici

se pot preta la aceste j ocuri, chir dacă sunt măcinaţi de

remuşci mai târziu. Pr constrânşi la işte treburi pe care

nu sunt în stare ici să le judece, ici să le înţeleagă.

Funcile lor pe lângă împrat, în afara slujii Bisericii, nu le

apr prea clar. Îşi asumă obligaile intelectullor laici care

lipsesc de multă reme. Această situaţie mbiguă îi nga­

jeză pe cleici ce triesc la curte în exercitarea unor atibuţii

mult mai profane decât doresc ei, iar laicii au ca profesori şi

ca pedagogi oamei i Bisericii dispunând de o cultură în

mod fundmental cleică.

161

Aceste incertitudini apar în mod clar în antu raj ul lui Carol cel Mare. Micul cerc de intelectuali care ormează, potrivit termenului olosit de Alcuin, „academia" palatului , c upri nde numeroşi clerici . Preocupăile intelectuale, amuzamentele verble şi conversaţiile fără şir î n legătură cu piscina* , ale acestui ic gnp de familiari i pri nţul ui nu ilustrează exact programul de cultură creştină şi cleicală venit din insule . Este mi curând o viaţă de cute, profană în mod supotabil, imitând, poate. ce se făcea până atunc i în juul regelui lom­ bard. Or, în acest mediu oate resrns, eistă o t ent ativă de restaurre a unei culturi latine spre olosul celei mi înalte aristocraţii laice. De exemplu, Angilbert şi Egiihrd nu au ost niciodată clerici; numiti în fnntea mnăstirilor, ei nu au o st decât abaţi l aici. re oc u pătl e lor intele ctul e i-ar înndi mai mult cu at sto c raţia metdională a secolul ui precedent, mânuind încă l ain a şi legaţi de slj re a pinţului, decât cu cl ericii şi călugăii ormaţi la învăţătura creştină venită din insule. Aistocraţii din această categorie, versaţi în literel e latine şi ancoraţi în secol , constituie un extraordinar exem­ plu al ac este i restaurări a cul turii, mergând dincolo de pro­ gramul nglo-saxon. Această acţiune se modifică încă din timpul doniei lui Ludovic cel Pios. Cultura latină olosită de lici se deosebeşte atât d e puţin d e cea a c l ericilo r - încât ei sfrşe� prin a lua drumul mânăstirilor. Cre ştinarea învăţătuii d obândite în Eul Mediu tim p utu î nvi nge gu stul cuţi i ,

.

,

·

.

Ludovic cel Pios, cre se mulţumeşte cu dezvoltrea li­ teratuii creştine, re în mod manifest intenţia de a creşte numul şcolilor. Or, această problemă este oarte legată de programul de reormă a Bisericii ce ocupă începutul domniei. Regula de la Aachen se preocupă de învăţătura în capitlurile ca tedral elor şi chiar de ormarea clericilo care nu sunt canoici. Dimpotivă , reorma monastică lui Benedict din Aniane se străduieşte să limiteze, accesu la şcolile monastice numai a copiilor hrăziţi să pronunţ legământul. Nu se ştie dacă aceste măsuri au dat rezul : *Mic bzin de st i nat vărsrii apelor de puiicare, dup oicierea botezului, precum şi a ltor reziduui de obiect binecuvântate, după ce au ost trnso rmate în cenuşă. (N. r. 162

tate. În 822 , la Attigny, episcopii recunosc că nu au făcut destul pentru şcoală 1 . În 829 . într -un raport triis împăratulUi , episcopii cereau crearea în imperiu a trei şcoli publice. Termenul nu are sensul propiu de astăzi, pentru că nu este vorba de şcoli deschise tuturor, şi în special laicilor. Număul mic ne ace să ne gândim că ar putea i vorba de cenre de studii difeite şi de un nivel mai înalt, fără de care nu r i avut nici o utilitate. Încă de atunci, aceste stabilimente ar i ost astfel cliicate, pen­ tu că adinistraţia imperială, cre a regăsit prţial sen­ sul statului şi al serviciului public, ar fi avut în privinţa lor obligaţii speciale. Măsura prevăzută r i mai aproape de cea luată, în 825, de . către împratu( otr, în Italia de Nord . Câteva oraşe, şi au ost desemnate 9, trebuiau să primească studenţi venind din episcopii dfeite , ceea ce ne lasă să înţelegem, şi în acest punct, că este vorba de şcoli de un nivel superior2 . Nu se ştie ce s-a întâmplat cu aceste proiecte. Ele relevă nevoi noi, semne ale unei apro­ fundări a vieţii intelectuale, pentu care, de altfel, totul stă mrturie. B.

INSTRUMENTELE

II C ULTUALE '

Nu există viaţă culturală fără restaurarea răbdătoare a instrumentelor ce o ondează şi a ijloacelor ce permit răspândirea sa. Întreţinerea activităţilor copiştilor, cerce­ tarea manuscriselor, îmbogăţirea bibliotecilor şi oferirea pentu elite de ijloace de a accede la viaţa intelectuală, toate acestea presupun un imens eort. . putea să ne dăm seama de amploarea acestuia, destul de uşor, pin câteva remarci simple . În biblioteci mai sunt încă, ţinând cont de pierderi şi de distrugeri, aproximativ 8 OOO de manuscrise din secolele al III-lea şi al X-lea. Toate tex­ tele antichităţii pe cre crolingienii le-au cunoscut şi 1 MGH, Conc. , I, p.47 1 . 2 Capitularul de a Ollona, in MGH, Capit . . r . p .

1 63

327.

copiat

au j uns până la epoca tiparului . Ceea ce nu a

juns până la ei s - a pierdut iremediabil . Rolul lor este din ,

acest punct de vedere , imens . Intelectulii carolingieni au

scris deopotrivă mult şi în domenii diverse.

Sclisul

este , în primul rând, un

instument

de cultură. În

acest domeiu, apartţia inusculei caoline, ir apoi difzrea sa reprezintă un pogres decisiv. Această reormă este rezulta­

tul unei evoluţii a scieii, în cre pot fi urmărite etapele şi expresia unei voinţe poliice c� dădea o mare consideraţie cla­

rităţii şi precziei . O inspiraţie de acelaşi fel se proilează în spatele tuturor reormelor şi ace să se întrevadă un scop politic · pround şi ic. În centrele de cultură din secolele al VU-lea şi l VUI-lea se utilizau difeite orme de sciere, deivate din modelele latine.

Aceste grfii cu caracteistici oate pronunţate permit identii­ carea unor veitabile scieri regionale. Se cunosc mai multe cligrafii inslre, scierea beneventţnă şi vizigoică. În ţinu­ turile rnce, se individualizează difeite centre şi mai multe graii înudite se succed într -un sciptoium activ. O vaietate extraordinră prevlează în Europa, pnă acolo încât s-a putut vorbi, pentu această epocă, de scie. naţionle. Astăzi ne mulţumim să le numim precaroline, şi această ormulare pare mai exactă. Ea insistă asupra continuităţii, şi, în consecinţă, asupra evoluţiei propii atei cligrafiei, ce se îndreaptă către o

sciere mi lzibilă şi mai curată. Cercetarea pare generlă şi piveşte anumite scrieri regionle , le căror caracteistici proprii s-au pepetuat pnă târziu în Evul Mediu. Savanţii paleogrfi s - au străduit să plaseze cu exactitate l o cul de origine l literei caroline minuscule. Biblia de la miens , pe care a c omandat-o Maurdramne, abate la Corbie

între · 772 · şi 780 , are toate carac terele specifice ale scrierii caroline : regularitatea ormelor, lizibilitatea şi proporţiil e. Un număr mic d e elemente se cundare

în

trasarea câtova

litere trădează, probabil , o inluenţă străină. Este prea puţin! Unii chiar au c o n siderat că Biblia de la mi ens era primul manuscris scris în minusculă carolină l . Or, au ost reertoi1 PH . AUER, a reorme crolingienne de l 'ecriture la tine et J 'ecole calligaphique de Corbie, in Memoires . presentes par divers savants a ]Acadeie des insciptions et beles-lettres, t . III , Paris, G . OOGHE, L'ecn"t ure d e Corbie,

in Corbie

1 933, pp. 4 17-440; [269] . pp. 263-28� .

1 64

ate 13 manu sci se de acest fel , iar unul dintre ele, de la sârşitul secolului al VUI -lea sau de la începutul secolul ui l IX-lea, provine de la Sankt-Emmeran. din Regensburg. Aceste apte d ovedesc importanţa acelui tip de caligrfie imediat anteior minusculei caroline propiu-zise şi rapi di­ tatea difuzării unei noi scriei . Oare trebuie s ă atibuim abaţiei de la Corbie pat ernit ate a ace stei puneri la punct , considerând că Biblia de la miens sau oice lt manuscri s cu aceeaşi s ciere ie şit din scriptorium-ul abaţiei a sevit drept model în ltă parte şi c ă ultima etapă a ost deopotivă depăşită în această abaţie? Nu putem aduce probe peremp­ toii î n acest sen s . Cu toate acestea , evolutia scrieii olo site · la Corbie pare să conducă la perfecţiunea grfică a minu s­ culei caroline şi nici un alt centu nu p are să ie mai îndreptăţit în valoiicarea ei .

Acest nou tip de sc1iere se impune rapid în executrea manusci s el o r C ărţi le li turgi c e de lx com andat e de Crol cel Mre şi pietenii săi îl utilizeză oo c u r nd Evalgheliul scis de Godesclc , între 78 1 şi 783 , are o dedicaţi e în carolină, în vreme ce textul e ste scris în uncială. Cele. d ouă biblii ale lui heodf snt scise în caro­ lină, to t aşa ca şi P s altirea scisă de Dagulf, pe care Crol c el Mre o dui e şt e papei Adin I. Diuzrea inusculei croline este rapidă. Ea se impune aproape peste tot, cu cât eva mi ci di fe r enţe regi onle . Persistă scriele vizigo­ ti c ă beneventină şi ponticlă. În remea domniei lui Ludovic cel Pios, minuscula c r olin ă este de a semenea olo sită la cancelarie, sub o ormă mi împodobită, c u codiţe prelungite , p ur tân d un d e c o r de bucle şi împ lei tui. Aceste di pl o me d est ina te a i o dovadă chiar penru inculţi, nu se puteau dispensa de o ornamentaţie capabilă să ascineze şi să impună respect . Minuscula carolină este un magniic instrument ce răspunde nevoii de precizie şi doinţei de a ave a texte îmbunătăţit e În momentul în care această Sciere intră deinitiv în z , activitatea copiştilor se dub le z ă Manu­ .

.

.

,

­

,

.

.

scrisele sunt executate în număr oarte mre încă din

u lti mele decenii le se c ol ul ui l VIII-lea şi . în p ima j umătate a c el ui de-al IX-lea. Munca înceineşte în regiule

165

expuse invaziilor, începând cu a doua jumătate a secolu ­ lui . În alte rţi, continuă şi a_tinge uneori , înainte d e sfârşitul secolului, u n grad de perfe c ţi un e rar .eglat. Manuscisele permit cunoa ştere a câtova co pi şti inde­ pendenţi sau soliti. Ei s � nt ri, cu excepţia poate doar a Itliei, unde scierea a rămas în oraşe în uzul c urent. Platul, centru intelectul de p1im ordin, are deopotivă n ateli er de c o p ia t manuscise, în epoca lui Crol cel Mare, a lui Lu d oic cel Pio s şi a lu i Lotar. La drept vorbind, caracterul itinerant al cuţii ace uneori precare aceste lucrări de lungă respiraie. Pe scurt , un sciptoium es te cel mai adesea legat de o biseică sau de o mânăsire.

p

Mrile ateliere de caligrafie pr numeroase în impeiul

relizarea cutărui sau c u tui manu scri s , ceea ce d eseoi nu se întâmplă fră dii:ultăţi. Este o muncă d e specili ş ti , l cărei rezultat este deteri�ant pentru i s to ia rtei şi pen­ ru is to i a culturii . Un sciptoium activ e ste sem nul unei vie ţi intelec tuale i nt ens e carolingian. Este important să le putem atribui

.

Episcopiile şi mănăstirile din Franţa meidională sunt de o mediocitate singulră, când nu sunt ineistente în acest

Cert este că abaţia de la rline posedă un scipto­ ium, dr niic de calitate nu pare să provină de acolo . Î n

domeni u .

Burgundia şi în Neustia se situeză cele mai meidionale ateliere, cu o mare inluenţă. Lyon pare Îă aibă o lungă tradiţie şi dispune de texte rare , a căror valoare este impor­ tntă în controverse . Diaconul Florus, d e o mare sigurnţă în

j udecată şi erudiţie, paresă i îndreptat el însuşi anumite manuscrise . De la Orlens sau de la Fleuy- sur - oire provin cele , două Biblii,

copiate la cererea episcopului Theodulf.

Tours_ estţ un c�_ţm ţgiRort_nt, ir _b aj a

.ţ

la Saint-Mrtin

nu este singura ce a întreţinut un sciptorium. Copişii sunt

în activitate cu mult înainte de numirea ca abate a lui lcuin.

Celebrul profesor, preocupat cum era de acivităle intelec ­ tuale,

contibuie la dezvoltrea sciptoium-ului.

Ateli eru l

aj unge la cea mai mre ,strălucire sub abatele Fredegi se şi succesoii lui . Se păstreză mai mult de 1 50 de manuscise­ executate la Tours, în secolul l IX-l ea. Abaţia de la Saint­ Martin se specializează în biblii, aproape

1 66

reizeci, ca

şi în

cărţi liturice şi despre viaţa sfntului ei patron. În operele de lux, şcolt d e la Tours atinge culmile rtei . Mânâstiile piziene dispun de un atelier de copiat, cel

mai adesea pentru

z

intern. Cea de la Sint-Germain-des­

Pres a insituit acel document excepţionl c are este polipticul lui Irminon şi c âteva lucrăi curente. Abaţia de la Saint­

D�nis, unde scip torium-ul este activ de mai multă vreme ,

nu d�vi ne renumit decât în remea domniei li Carol cel

Pleşuv, timp în cre atelierele relizează câteva lucrăi prns­ igioase , dintre care unele erau destinate regelui . M arel e cen­

u este mai la nord . Nu s-a insi stat sficient în legătură cu

rolul

eminent

l

abaţiei

de

la

Corbie,

unde

activitatea

copiştilor a ost_ constantă încă de la întemeiere . Bibliilor,

sacramentarelQr vin să li se adauge opere legate direct de

iaţa intelectul. a vremi( cele pe care abatele Adlhard a cent să fie copiate sau operele cl ugl o r din această comunitate, aşa cum sunt cel e ale lui Paschasius Radbertus.

Î n mod ciudat, nu se ştie ii� despre sciptori um -ul d e la Saint- Riquier, a cărei bibliotecă era totuşi oate bogată. Cele de la Saint-Vaast d'Arras, de la Saint-rmand, de la Saint­

Bertin au o activitate recunoscută şi adesea de c litate.

Mai spre răsărit, epişcopiile de Lao n . Reims, Mez , Tier şi

într -o măsură mai mică cele de la Mainz şi Koln par să i dis­

pus de un atelier legat de catedrlă, la care se adaugă cele ale mnăstiilor

Reims .

dependente

Scrip toium-ul

de

episcop . Aşa se întâmplă

catedrlei

Natre-Dame

are

la

multe

obligaţii , mai les în epoca lui Hincmar. Necesităţile p olemicii

şi aciitatea intelectulă debordantă impun nwnero ase copii

le nor lucrri specializate: comentaii biblice, tratate ale

Sinţilor Păinţi, opere juidice . Abaţia de la Saint-Remi este pusă la contibuţie,

aşa cum o dovedesc unele menţiuni

explicite de pe manuscise. Dimpotivă, la abaţia Hautviliers,

producţia de manuscise bogat decorate pare să i o st gij a

principală. a Metz, splendidele cărţi liturgice de olos local

par să

i

venit din atelierele oraşului şi le mnăstiilor din

împrej urimi.

În sfârşit, trebuie să acem o menţiune spec ilă pentru

episc o p iile noi şi mai

l�

pen. mnăstle misionre c e

sunt presărate în întreaga Germaie pnă la ronierele

creşinătăţii. Funciie lor conferă acestor centre o intelectulă

de

pimă

importanţă.

1 67

Se

întâlnesc

vo c aie oarte

devreme aţei o şcolă,

o bibliotecă

şi un sciptoium.

Profesoii , după ce au predat ici vreme îndelungată, sciu

şi

dau naştere unei lurtgi tradiţii locale. Nevoile sunt mari;

ele merg de la ctea de uz · şcolar la tratatul original . Atunci când urgenţa vocaţiei misionare se estompează şi se trezeşte simţul_ estetic , aceste mânăstii dau naştere unor opere prestigioase. Aşa s-a întâmplat la Reichenau şi

mti les la Sankt Gallen. Atelierele executaseră dej a un

numr însemnat de opere remrcabile, atunci când, după

870, înrepind realzarea de manuscrise magnfic d e co­

rate. Cu toate acestea, perioada de creaţie cea mai intensă se si u eză în pimele decenii ale secolului al X-lea. Acest tur de oizont

impune o constatre: căţile din

epoca crolingiană înseană mai înti Sfânta Sci p tură evanghelirele

şi

sacranentrele,

,

c e permit celebrarea

cultului . Toate biseicile au nevoie de aceste lucrări şi se

poate airma fără teamă că ele au ost cel mai mult copia

-

te . Or, cartea, în acest cz, nu este dor un text, ci. un vei­

tabil obiect liturgic . Figu reză cu această titulatură în

inventare, după podoabe, C.lCi şi vase sinţite . Este nece­

sr să existe o anumită calitate de materil, pe poiva

acestei olosinţe. Legăturile cărţilor, cu plăcile lor lucrate,

din argint sau fildeş, cu podoaba lor de pietre preţioase şi

perle sunt bijuterii şi sipete. Pergamentul meită şi el mai multă

c onsid eraţie,

p entru

că

p oartă

cuvântul

lui

Dumnezeu şi mărturiseşte prezenţa sa în lume. Literele de aur, metal nealterabil, pe un ond de purpră, culore imperială,

par

cu

totul

potrivite .

S c ene

pictate

ce

reprezintă misterele credinţei sau ilustrând c eremoniil e d e cult sunt, eident, bine venite. Textul însuşi trebuie s ă fie

impecabil , iar caligrafia fră repro ş . Pe scurt, pentru o

olosinţă atât de venerabilă, nimic nu este vreodată prea

fumos şi nici un mateial nu are prea multă strlucire. Manuscisele liturgice atăt d e îngij ite sunt de sinate

celor mai bogate catedrle, mailor mânăstiri şi capelei

personaj elor celor mai importante. Crtea este un obiect

de presigiu destinat celor mai astuoase ceremonii. În

mâinile regelui sau le împăratului, îi cântă şi ea magni-

1 68

ficenţa.

O

c opie preţioasă poate i oferi tă drept cadou, ea

ace obiectul unei comezi, este adusă, drept omagiu, de un abate care a b enei c iat d e generozitatea prinţului.

Cările din capela unui mare laic ac parte din comoara sa şi sunt împăţite cu gij ă după mortea sa. Î ncă din epoca carolingină, spiritele cele mai luminate aveau conştiinţa

caracterului excepţionl l anumitor manuscise. matori

eistă, ir regele este un colecţionar cu totul avizat. Cartea

liturgică este adusă asfel la nivelul obiectului de artă. Nu

răspunde, in acest caz, decât pil vocaţiei intelectuale

a cţii. În ab aţii şi în capitlri , crţil e sunt indispen sabile

aprou ndării culturii religioase. Ate liere le nu scapă din vedere nevoile locle. Ele copiză comentiile Pinţilor

Biseicii despre diferite căţi le Bibliei şi mai rar r atat el e

lor teologice propiu-zise. Controversele care c er produce­

rea de texte pres tigio a se necesită, şi din partea unora şi

din partea celorlaţi , un mre eort de cercetre ca şi de copiere. Hincmar a avnsat uneoi prea repede. cu un

dosar incomplet sau defectuos, din cază că n-a aut la

dispoziţie texte bine c u no scute în lte prţi, de exemplu la Lyon. Hţile de răspndire a cutăror sau cutror opere,

oicât r i d e _ dificil de interpretat, ac uneoi să apră

compartimentri pentru cre secolul l X-iea nu ajunge­

totdeauna l a

c apăt l

.

Ştiinţa ecleziastică se bazeză uneoi pe autori secun­

di, ·a c;or importanţă pare excesivă în comparaţie cu

operele mj ore . Audienţa lui Prosper din Acvitania este

un semn l timpuilor. De asemenea, numeroase sunt lucrrile utle şi fră mare vloare intelectulă. Este cazul

compi la ţiil or de drept ecleziastic , a cror eicacitate pare

destul de mre, ca să inspire doinţa de a adăuga flse decretle celor adevărate, în vederea p ă strrii mi bi n e a frepturilor.

Regu lil e

monastice

şi

comentarii l e

ce

le

;nsoţesc sunt documente indispensabile . Tot aşa şi vieţile 1 Cf. de exemplu, hţile stabilite de 238] , un. în ara textului .

1 69

J.

DEISSE, Hincmr

sfi nţil o r c are tr e b u i e s ă menţină fi e rbinte c r e d i nţa .

r. i trebuit să existe şi lucrări care să perită accesul

la cunoştinţe literare undamentle . Cititul se învăţa pe Psaltire,

ceea ce nu

implica vreo

dificultate

specială.

Pentru gramatică şi pentru stil, trebuia să se recurgă la

autorii latii, mai înti la Donatus şi apoi la Piscinus.

Retoica nu se învăţa decât pin recventrea sciitoilor clasici. Î n acest punct apar umaniştii renaşterii caro­

lingiene, intelectulii care , p entru plăcerea de a citi şi de a cunoaşte un anume autor, îşi procură cu mari cheltuieli

un manuscis sau pun să se copieze un text care le- a o st

împumutat. lii , care doresc să-şi deschidă spiitul către

un domeniu sau ltul

l învăţătuii ntice,

se îndreaptă

spre operele de compilaţie şi rezumatele antichităţii târzii. Îlăuntrul învăţăturii creştine care prevaleză, acest dublu demers are o prea mică j ustiicare teoretică. El ace să apară un apetit intelectul şi un entuziasm înrobitor.

Această stre de spiit este bine reprezentată, dacă este să dăm crezare numărului impresionant de texte din anichi­

tate reproduse în această epocă. Biblioilul acestor tim­

puri este Loup de Ferrieres, mereu în căutarea vreunui text

ce

i-a

scăpat

sau

solicitând

împnmutarea unei .

anume opere pe care nu şi-o poate procura altfel, penu_

a comanda copierea ei în cei mai buni termeni.

. Este oarte lesne de înţeles de ce mnăsi din Ne.ustia, _ cu cea de la Corbie �n unte, au copiat Rzboiul galic de Cezar şi întreaga sa operă. În Germania, pentru acelaşi

moiv, eistă ·mi mult ataşament pentru Tacit. Vergiliu,,

1

Oidiu şi Horaţiu sunt recopiai, la fel ca şi Cicero, Î). i

întregime. Această p asiune pentrµ operele literare estei

uneoi, părăsită în avorea curiozităii de tip ştinţific. Epoca carolingină asigră dizarea şi succesul operelo : · literare şi ilozoice din antichitatea timpurie, cre erau li; site de oice inspiraţie creştină sau pur şi simplu păgne i,

1 L heritage de la philosophie ntiqu duran t le haut Moyen Age, in a Cultua ( 1 70) , pp. 1 7-54.

ED. JEAUNEAU,

1 70

Creşterea numărului de ateliere de copiat şi multipli­

crea manusciselor dau bibliotecilor epocii c arolingiene o

bogăţie necunoscută până atunci pe continent. Este ade­

se a diicil să apreciem acest lucru, d eoarece cataloagele

sunt destul de rare şi manuscisele care au rămas, a căror oigine este incertă, nu sunt adesea decât nişte relicve ,

după pier dei sau disrugei oarte importante . Biseicile

şi mnăstiile sunt cel mai bine aproizionate , pentn că

aici, în acest mediu, nu se pot dispensa de cărţi . Cei care

disp u n de un sciptoium au , în plu s, mjloacele de a a­

bica ei înşişi mateialel �-��we al_1evpi�_dac� _:ecjii lor au amabilitatea să le împumute lucrăile pe care doresc să le c o p i eze . Czul e ste destul de recvent, iar exemplele nu lipsesc . Cultul

are

eigenţele

sle,

iar

cultura

creştină

le

ampliică . Evluarea inimului necesar este imposibilă,

chiar dacă ţinem cont de obligaţia propie iecui clugr

de a citi o crte în întregime în timpul postului , aşa cum

cere

Regula Sântului

Benedict.

Inventrul

abaţiei de la Stffelsee , ce conţine,

'pieselor

bunuilor

după e numerarea

de mobilier le biseicii, o listă de crţi, ne apre,

1ptn caracterul relativ srac, destul de seiicaiv. Eistă

'aici Biblia, în mai multe volume. Noul Testament, oarte .ve c hi ,

nu pte să reină atenţia în mod specil . Există

lecţionre , sacramentre şi antionare, precum şi difeite

sulegei de oilii . Nimic nu lipseşte penru . celebrarea

�lujbei. iteratura biblică nu este reprezentată decât pin­ fouă comentti, unul, anonim, despre Pslmi, iar ltul l

�ântului Ieronim, despre Evanghelia lui Matei. Se mai

lă aici un volum de erase de drept canoic şi Regula >ântului

�ă nu

B enedict ! .

Aceste ultime lucrări d emonstrează

este vorba doar de cărţi le unei sacisii , ci de bi­

llioteca unei mânăstiri . Ea pare mediocră pentn acea pocă. Nu cupinde autoii antichităţii, nici măcar pe cei

re sunt olosiţi în şcoli . Eistă toate motivele să credem 1 MGH, Capit„ t.

I, pp. 2 5 1 -252. ". l 7 1

b i b l io tecile

că

micilor

a b a ţii

şi

m ai

dependinţelor lor nu erau mai bogat e .

ales

cele

ale

Opus acestei situaţii, cele mai mai mânăstii au biblio­

teci remrcabile ce puteau deţine, în cursul se colului l X-iea,

m ai mult de 200 de manuscri se . Este c zul c.elei de la Saint­ iquţer, în ep o ca lui ngilbert Un inventr făcut în 83 1. repr o dus în Conica l ui Hariulf, numără cu reo 60 mai mult. Crţile sunt ;epartzate pe sectore şi pe au to ri . Vin în o rdine : o Biblie , scieile Pnilor, gramaticienii, op ere din antichitate şi c ărţi liturgice . Li teratura ecleziastică pre­ domină, ceea ce este cu totul norml. iteratura proană este cu mult mai puţi n prezentă şi, cu excepia lucrărilor gra­ maticienilor, acest ond pre nu prea coerent şi ote dis.

,

·

·

prat ! .

a anumite biblio teci

,

lătui de c ataloage le vechi vin să

se adauge manuscisele însele, peniu că s - a p ăstrat un

număr considerabil . num ite ondui nu au o st prea tulbu­ _rate de vremuri .şi au rămas pe loc, aşa cum este cel de lj S ankt Gllen. Pnă la abaţiatul lui Gozbert (8 16-836),I mânăstirea nu a di sp us de crţi, apoi, prin achiziţionare sa I p i n copiere , biblioteca s-a îmbogăţit rapid sub abaii Grim! şi Hartmut. Cel mi vechi catlog c e datează de la mijloc : secolului l I-lea re , în c o mpletre a pimei li ste adăugi ăcute de o a doua mână pe spaţiul dinre rnduri şi glos . mrginl e făcute de o a treia mnă. Aceste adăugiri sem . nale ază ci nou intrate în bib lio tec ă şi penit următ-rea isto : riei bibliotecii aproape până la sfrşitul secolului. lte liste d aceas tă epocă enumeră lucri scise în timpul abaiat� ui 1 Grimald şi, respeciv, în timpul celi l lui Htmut. Mi sun semnl ate şi lte lucrt, dintre cele pe care le aveau abaţii b ibliotec a propie şi pe cre, la moartea lor, le-au lăsat abaiei · Fondul străvechi cuprindea 1 45 de vol ume de lucrări d : doctrină, cărora l i s e pot adăuga 1 O volume de gl o se pe m gnea Sintei Scripturi. Ad ăugirle l a c atl ogul vechi ne aduc 1 . cun o ştinţă încă 46 de volume. Sub îndelungatul său abaţia de trezeci şi unu de ani, Gimld a pus să se c opi eze 45 d manuscise şi a duit 1 O ce îi aparţinuseră lui . Hartmut . pus să se execute 1 7 manusc1ise şi a lăsat tot 1 O noştenir •

,

·

·

-

Hariulf, Chronique de J 'abbaye de Saint-Riquier, Pats, F. ot, 1 894 , p.89 şi urm. 1

172

e

·

Dintre manuscisele semnlate de aceste difeite c atlo age . mi mult de jumătate, vreo 1 3 0 , rezistă. Biblioteca de la Snkt Gllen este bogată în toate domeniile. Cu toate aces­ tea, literatura religioasă predoină şi , în special, cărţi de

doctină. Catalo agele ce menţioneză numeroasele lucrări ce pivesc artele liberale ne aduc la cunoştinţă un comentiu al lui Servius despre Vergi li u sau mai semnleză un pintre

cărţile

personale

le

lui

Gimald .

Un

Vergiu

Martianus

Capella era în propietatea lui Hartmut. Aceste mărturii pre­ cise, dar limitate le interesului penu operele profane nu

trebuie să permită igno.rarea ap tului că autoii antichităţii cel mi adesea admişi în bibliotecile ecleziastice sunt cei

olosiţi la şcol i .

Atunci când nu există nici un catalog, este mai pro­

blematic

să

reconstituim

conţinutul,

chir

şi

prţial .

Atunci când manuscisele rănase sunt în număr suident şi prezenţa lor într-un loc sau altul poate fi dată ca sigură,

ele ne

p ermit

să avem mre stimă pentru cutr e sau

cutare bibliotecă. Reputaţia celor de la C orb ie, de la aon,

de la York sau de la Bobbio, ca şi a altora nu este, l_

această dată, supralicitată. Această cunoaştere , luată în

totalitate destul de supericilă, ne permite în pimul rnd să ne acem o idee despre geografia culturii în epoca cro­

lingină. Nu constituie nici o supză aptul că o bi­ bliotecă se constituie în acelaşi timp cu un scip toium,

ir

r e prtiţia

regională

această c ontra - exp ertiză

cunoscută

e ste

întărită

prin

.

Studiile particulare sunt şi mai bogate. Este important

că opera cutre sau cutare a ost cunoscută în şc oala

cutare sau în mânăstirea cutre. Se cunoaşte tot ce Ioan

Scottus Eiugena îi datoreză Iul Pseudo-Dionisie, şi, prin

urmare , mnuscriselor greceşi păstrate la Sint-Denis.

Acest exempl� excepţional nu trebuie să ne acă să uităm difuzarea operelor ilozoice

Acum

este

momentul

în

din

care

ntichitatea timpuie . Martianus

Capella ,

MatŢobius şi Boethius încep să ie olosii ca profesori

penru ormarea intele.ctuală. Pimele comentaii despre aceşi a1toi sau olosirea lor în lucrări personle sem­ nalează locuri de actiitate de pionierat. lte manuscrise,

1 73

ce adună opere diverse înţr - un singur codex, mărturisesc limpede preocupile ce le - au creat. Este c azul culegerilor de texte gramaticale c e. erau folo site în şcoli i . În sfrşit, r trebui să menţionăm tratatele Părinţilor Biericii, care sunt solicitate la iecare polemică religioasă. Acumulrea de lucri pe aceea�i temă într - o bibliotecă nu este opera hazardului . Într - o epo c ă în care ondurile de c arte se con­ stituie şi se dezvoltă, ele rel ectă preocuprile vii , mai mult decât gij a pentru pă strre . De aceea listele d e crţi devin atât de elocvente . Rrele indicaţii despre biblioteci adunate de laici au ost

analizate cu minuţiozitate. Cea a lui Carol cel Mare merită,

mai mult decât oricare alta, să ne a tragă atenţia . Se ştie de Egihrd că la palat eista un mare număr de cărţi, dar

la

b iograful nu ne spune mai mult. Inventaierea acestor bogăţii

a necesitat cele mai subtile cercetri. Prezenţa anumitor cărţi este cunoscută, aşa cum se întâmplă cu De Civita te· Dei din care împratul punea să i se citească la m asă lte lucrăi au ost tiise de papă, de abatele de la Montecas sin o sau vreun alt mre per sonaj . Anumite manuscrise cre au rezistat până astăzi par să i făcut parte din colecţia lui Carol cel Mare . Trebuie · să adăugăm pe această listă lucrăle c ontemporne dedicate împăratului, a căror p:ezenţă la plat pare sigură. Se mai ştie, în mod indirect, dintr-o scrisoare a l ui lc.in, datată 798 sau 799, că p al atul dispune a de o Istoie na tur­ lă a lui Plin iu . În plus, pare probabil ca biblioteca imperilă să fi avut în posesie lucrri p e care pi nc iplii familiai ai curţii le citează în o p erele lor. Unde în altă pte , dacă nu la palat, �gilbert, n, eidrade sau Ricbod r i putut găsi t exte rare? Or, cercurile de la curte cunosc până şi poeziile lui Tibull Un _ asemenea fapt incită la relecţie şi lasă să se înţeleagă că eista o bogăţie excepţionlă. De altfel , este imposibil să inventiezi exact. chiar dacă ţi i seama de u n ragment de catal o g ce r putea i cel al bibliotecii pl atului către 7902 . .

'

1 B . BISCHOFF, Die Biblioteh im Dienste der Schule, i n a Scuola [ 1 70] , p. 385-4 1 5. 2 B. BISCHOFF, Die Hoibibliotekn Karls des Grossen [224} ,

t.III ,

pp. 42-62 .

1 74

Dr nici persoanele de vază nu erau lipsile de crţi. Lucrarea Mn ulul lui Dhuoda ne dă mărturia unor fn ­ moase lecturi, dar este diicil să spunem dacă e ste vorba de ragmente s au de lucrăi întregi. Soţia lui Bernard cunoaşte bine Biblia, pe care o citeză de mai bine de 400 de oi, ceea ce nu poate i ca urmare a ci tărilor din auzite . Testamentele lui Ewrard , marchz de Friuli, mort în 864,

şi l lui

Eccrd ,

conte de Mâcon, mort către 876, enumeră cărţile pe care le aveau. Mrchizul de Fiuli dispunea de ansamblul textelor sacre şi în mod special de mai mulţi psalmi, dintre cre unul scris cu litere de aur. 'Mi avea şi cărţi liturgice, printre care trei missle. Biblioteca sa mai numră colecţii de predici şi de comentaii biblice. Lucrile privind viaţa spitulă şi morală p r şi mi impotnte . Î n această categorie, scierile carolingiene meită o menţiune specilă, deoarece trădează

în mod incontestbil preocupile momentului. Aşa se întâm: plă cu Liber de Virtu tibus et itfis a lui Alcuin şi o operă a lui

Smragdus, ce ar putea i Via regia. Este vorba, şi într -un cz ·şi în celălalt, de o „oglindă" . Mi există în această bibliotec ă cărţi de ist;ie, codui de drept Şi- câteva lucri profane d e utilitate practi că. Colecţia contelui de Mâcon e ste m i mo­ destă, dar aproape identică în compoziţie. Nu lipsesc decât crţile de exegeză 1 .

Aceste mărturii rre , dar exacte , despre interesul pe care cei mari îl poartă cărţilor şi vieţii spiitul e r putea i completate cu ceea ce se ştie despre activitatea intelec­ tulă a abaţilor laici precum ngilbert, Eginhard, Nithard şi lţii . Bibliotecle nu răspund doar nevoilor, de altfel evi­ dente, ale bisericilor şi le mănăstirilor. Renaşterea cul­ turală este mai c o mpletă şi există un moment în care opoziţia clasică dintre clerici şi lici pare să se estompeze aproape, ca şi cum o parte a ristocraţiei ar fi reluat legăturile cu cultura literară . Aceast a orientare nu se con­ firmă, deoarece clericzrea elitelor se impune deinitiv încă din timpul domniei lui Ludovic cel Pios. Bibliotecile şi atelierele copiştilor au rolul de a păstra textele, de a le multi pli c a exemplarele şi , astfel, de a lrgi ,

1 P. ICHE, Les bibliotheques de rois istocates ai'cs caro ­ lingîen s, in A, t.69 , 1 963, pp . 87- 1 04.

17'·

orizontul

cultural .

Restaurării

învăţăturii

creştine ,

urmărită conform expeienţei' precedente a diverselor bi­ seici naţionale, vine să i se adauge o renaştere a litera turii proane cu repunerea în drepturi a textelor din anti­ chitatea păgană. Acest umanism rămâne totuşi o preocu­

pre secundară. Se recopiază mult mai mult Pinţii

Biseicii decât Cicero.

Gramaticienii antichităţii sunt cei mai căutaţi autori. Donatus Şi Piscianus sunt prezenţi în toate bibliotecile. Opere iai rare, ca acel ea le lui Serius, Diomede sau Dositeu nu rămân necunoscute în cele mai bune bibliote­

ci, pot i întâlnite la Corbie sau la Saint-iquier. Anumite mnuscrise conţin o seri)ntreagă de texte gramaticale şi ormează un veitabil „ copus" . Mai mult de treizeci dintre

acestea au supravieţuit, de la sfârşitul secolului al III-lea

şi din pima jumătate a secolului al X-lea. Aceste colecţii

mărtuisesc în mod deschis în legătură cu preocupăile ce

le-au creat. Operele retoice ale lui Cicero sunt adesea

menţionate în cataloage . Dimpotivă, Quintilian este un autor rar, din care exi sta un exemplr la Fleuy, în secolul l X-lea. Enciclopedia lui Mart-;anus Capella pe atunci îşi începea exraordinara caieră. '

Poeţii prelungesc rolul gramaticienilor, deoarece este nece sară

cunoaşterea

legilor

prozodiei .

Vergiliu

e ste

prezent, în epoca carolingiană, în toate bibliotecile. OVidiu este cunoscut, dar nu peste tot. Horaţiu, Staţiu, Marţial se întâlnesc ici şi colo, la Corbie, la Saint-Denis şi în lte părţi . Terenţiu, care se bucură de un prestigiu excepţional, se întâlneşte aproape peste tot. Scriitorii care nu sunt în mod direct legaţi de arta vorbiii sunt mai puţin apreciaţi. Este

c a�ul

i storicilor:

Cezar,

Tit- Liviu ,

S allu stius

şi

Suetoniu. Aşa se întâmplă şi C! ilozoii. Succesul lui Macrobius e ste abia la început. Eistă în acest sens un manuscis preţios, scris la Tours şi adnotat de Loup de Feieres . ' Traducerea unei părţi

din

Timeu ăcută de

Calcidiu s, operele ilozoice ale lui Cicero , Istoria naturală

a lui Pliniu nu se bucură de · o diuzare prea mre . Sunt

deopotivă de rare lucrările de drept şi tratatele tehnice,

1 76

precum cel e ale lui Vegetiu sau Vitruviu . A�ronomia reţine mai mult atenţia şi , în special lucrarea lui Aratos Fenomene, în traducerea lui Cicero . Se mai întâlnesc cul egeri de fragmente al ese, în care textele luate de la Părinţii Bisericii sunt mai numeroase decât cele furnizate de scriitoii clasici 1 Această difuza:e, luată global, adică fără să ne oprim asupra c aracteri sticilor unui anumit manuscris sau asupra cazului unei anuUfe mânăstiri , presupune un comentariu fără suprize . Bibliotecile au păstrat mai întâi textele de cre s-au slujit profesoii pentu a-i învăţa pe elevii lor artele vorbirii. Ei ac mare caz de gramaticieni, chiar c ei mi obscui. Cicero şi Vergiliu, modele pent.i retorică şi prozodie, cofirmă această inclinaţie ,

•

.

.

Ac est rol în primul

rând pe dago gic l literatuii

ani c e

oarte departe. Cei mai bui autori ai epocii ca­ ro lingi ene sunt tocmai aceia c re ştiu să olosească resursele merge

antic ,

stilistice ale unui autor

pentru a-şi scie propiile lor

opere . Eginhard este cel mai eminent exemplu, prin plagierea lui Suetoniu şi utilizarea a numeroase expresii împrumutate de la diverşi autori pentru

a scie Vita Caro. Ace astă mar­

chetărie de citate re meritul de a i aimată. Abbon de la

Saint-Germain-des-Pres, urbis,

şi a -

construit,

Oidiu, Lucaiu

şi

în

lucrarea

d e sigur,

sa

Bela paisiacae

hexametrii

imitându-i pe Staiu, mi mult decât pe Vergiliu2 . Oare

la acest nivel, imitaţia ne dezvăluie un veritabil gust pentru literatura antică? Nu

m

putea afirma ac e st lucu fră anu­

mi te limite. r trebui să dovedim că exită un entuziasm p en­

tru textul în sine, iar nu pentru dibăcia p e care o vehiculeză. Aceste

pas iuni

de

umnişti

sunt

lagrante

la

oup

de

Ferriere s şi la câţiva alţii .

Interesul pentru ilozoia antică începe să se mani­ feste puţin înainte de sfrşitul pimei j umătăţi a secolului

'

l A ENT, a transmission des textes en France, in La Cultura [ 1 70 ] , t. l , pp . 89- 1 2 3 . 2 J . SOUBIN, Pro s o die e t metriq u e d u Bella parisiacae urbis d Abbon, in Jounal des Savants, 1 968, pp . 204-30 1 .

177

al IX- lea. Cât despre ştiinţele particulare, astronomia , medicina , ata militară, ele n u reţin atenţia decât la puţini . De aceea, aceste tratate sunt rare .

S Arhiepiscopie O Episcopie  Mânăstire 0 Palat

Acvileia %

RTA 3.

- Pinciplele centre culturle carolingiene

Difuzarea operelor profane ale antichităţii nu ne per­ mite să tragem concluzii, fără o anume nuanţare, în legătură cu o renaştere a umanismului . Gustul pentru o vorbire fumo asă şi pentru eleganţa stilistică _pr să prevaleze cu mult în comparaţie cu alte motivaţii. Nu este vorba de restituirea prospeţimii şi a ori ginalităţii acestor autori, ci de împrumutarea reţelelor lor. Acest gust pentru 178

gramatică trădează preocupări utiitare . Limitată astfel, această re staurare a literaturii proane se p o ate articula ăra dificultate pe cultura creş tină vehiculată de autorii secolelor l VI -lea şi al II-lea.

C. LITEATUA SI ATA CRESTINĂ ,

,

,

S-a scris mult în epoca carolingiaa,

şi în domenii

diverse. Aceste opere, fie ele morle, culturale sau religioase, răspund preocupărilor momentului. Această coerenţă între activitatea

intelectuală

şi

marile

orienti

în

aciunea

guvernăt.i este fenomenul maj or. Această întrepătmdere înre poiică şi cultură conferă o graitate

ozitate

indiscutabile

literaturii .

Viaţa

şi un rad de seri­ intelectuală

nu

însenă, în această epocă, trnscrierea impulslor mi mult sau mai puţin individuale născute dn căutarea reli­

gioasă. Migrarea spiritelor spre locuri de retragere sau spre shăstrie nu este decât la început, ir mântuirea se obţine printr-o

luptă

diicilă în

avangarda

popotlui

creştin,

luminându-i calea. Din această cază, literatura are ca ori­ zont inp.eriul, adică un stat, chiar dacă realitatea sa este sau nu percepută exact. Obligaţia ierbinte de a conduce popotl spre destinul său celest şi de a-l orma în aceste scop, ce ncumbă împăratului, revine pial acelora cărora le revine isiunea de a-l ntera. Scrierile timpului sunt peda ­ goice, clericale şi răspund unui scop de nteres public.

Penru a da dovadă de uitate n toate domeniile, rebuie ca

rancii să înveţe laina, ceea ce nu se putea ace ă a recrge la amaic�. e mpunea urea atatelor din anticitate,

ceea ce expică prezenţa lui Donaus şi riscianus în toate bi­

biotecile,

precum şi

cea a lucrălor mai puin celebre.

receptorii ranci aveau datoria de a ace accesibile regle ra­ maicale prin învăţământ, sub orice ormă s-ar i pezentat el.

Derivă n aceasa o iteratră şcolară ce e nnoieşte de la o ge­

neraie la ala, în ncie de adapile necesare şi de posi­

bilităile locle. Lucrile pedagoilor au o răspânire geograică redusă, la fel ca şi învăţăura lor. Aşa se expică înmlirea apidă a comnilor, a ratatelor şi a operelor de toate felurile.

179

În acest domeniu, Sân tul Boniaciu d eschide calea printr-o lucrare ce utilizează mai ales cea de- a doua crte a lui D onatu s . Petus din Pisa, pimul profesor l lui Carol

cel Mare, este autorul unei g ram a ti c i ce pare mi puţin practică şi mai puţin dezvoltată, decât cea a lui Boniaciu .

Paulinus din Acvileia tratează, şi el, această disciplină. Paul Diaconul compune rs Donati, un mic manual ce expune

noţiunile

el ementare

ale

limbii

l atine .

Este

imp o sibil să şim dacă acest ratat, dedicat lui Carol cel Mare, a ost scris la curtea crolingiană sau la abaţia de la Montecassino . Paul Diaconul, nu mai puţin, îşi coninuă actiitatea de gramaician după întoarcerea sa îi această mnăsire. Diverse manuscise din regiune potă marca luenei le. Elul ău ldeic dă, şi el, o ă maiclă mi substanţială. Se poate aprecia că ei se lă la originea unei tradiţii locale, deorece gramatica lui Ilderic se referă direct

la operele antice şi ignoră lucrărle nlo-saxone 1 .

lcuin este n mod indiscutabil . cel mai capabl să facă accesibile aceste discipine rnclor. Rolul său einent în

cultră ţine de priceperea sa n domeiu. Tratatele despre otograie şi operele sale grmaticale arată toate o mre grijă pedagogică. Unele dintre aceste manuale sunt dialogate, în scopl de a reine mai bine atenţia asupra subiectelor aride2.

După l cuin, învăţarea rmaicii coninuă, se aproun­

deaă şi se răspândeşte . Clement Irlandeul cre i meaă n untea şcoli de la palat, scie o

ă ramaicală ce se

inspiră mi ales n Donaus. Cu toate acestea, grmaicienii par să-l prefere e tiscianus, a cui oeă este o vastă enci­ cloedie de ome atestate. Ei găsesc ici

n

mate1ial abundent

n care pot scoate exrae şi exemple. Aa a ăcut rabanus

Maurus.

Succesl

lui

tiscianus

merge

dincolo

de

consmmul ăcut n acest es, n moment ce căva. ce nu

îl cită decât e Donaus, se inspiră n l. Tot am1ci, a.­

a dvine o iscipnă mi proundă, o veitablă şiinţă şi nu

numi

n

corp de reţete pentru a vorbi c orect şi preci s .

1 G . CAVALLO , La transissione dei testi n elf'area beneven ­ tano-cassinese. în La Cultua [ 1 70] , t. l , pp . 3 57-4 1 4. 2 ALCUIN, Gammatica, in PL. 1 0 1 c 84� şi urm . '

180

Semnul acestei transormăi este apariţia unui cqmentariu literl şi c o mplet al operelor gramaticale ale antich ităţii . Smragdus de Saint-Mihiel a consacrat 1 5 cărţi pentru a-l comenta pe Donatus. Această lucrare, atestată în mai

mult . de 2 5 de biblioteci, a cuno scut un succes real . Sedulius Scottus a comentat fiecare ratat l lui Donatuş

şi, în plus , a dat mare importanţă gramaticii lui Euyches

şi chfr lui Priscianus. Pin . Remi d'Auxerre,· comentriul despre Donatus se integrează unui ciclu de lucrări despre artele liberale, dominat de personlitatea lui Ioan Scottus

Eriugena şi prin promovarea în priml rând a lucrărilor şcolre din opera lui M.artianus Capella l . Pe parcursl unui secol, ramatica s-a ransormat pro­

und. Dinr-un smplu manual de regi elementre de lană,

ea a deveit o iscipnă ce rela eprimrea şi gândirea.

Începnd cu Sedlius Scottus, ea vehicleă o teorie a em­

icaiei ote marcaă de ilooie. De la ijlocul secolului al

X-iea, clerici mânuiec atât de bine imba laină, ncât gra­

maica a deveit o ă n sensul medieval al termenuli şi o

nvăţără citică situată înantea oricrei irmaţi.

Restaurarea mei lainiăţi i exacte dădea epimrii

inţelesul său întreg şi toate posibiliăile sle. n aceasta se revenea la demitatea şi mpotanţa cuvântlui şi a scisuli.

În timpl noviciatlui, literaii caroliniei ntâneau srămoşi

impornţi cre avuseseră cândva timp ă se nrenă prn

conversaii, iar operele lor nu erau necunoscute. Retoica era dicinea n exerciţiu, adică o putere mracloasă de cre se

impunea să te oloseşti cum se cu.!e. Această ă se deinea

n relaie cu cetatea şi legile sale,

orizontul său era civic.

Elocvenţa rebuia să se aplice n aprarea c1uzelor drepte, în or sau la plat. Marii retoi de ltă dată

îşi dobândiseră

renunele uiversal„ Jn defi.irea ienelor ole ale ncii · lor. Dzbaterea nu i era colă, cel puin enru sctle ale

n laie. a cuvântului şi, mi mult, cea a scrisului con­

stituiau acum la ranci pivilegiul unei mici elite , aproape l

HRBNUS \URUS ,

Exc eptio

de

arte gramm a tica

Priscia ni, in PL, III c 6 1 3 ; Commentum Seduli Scati in m ajoren Don a t um grammaticum, Toronto , ed. D . Brearley, 1975.

' 181

în exclusivitate rec.tată dintre clerici şi călugări . Lor l e revenea isiun.ea oratonlui, apt de care erau conştienţi, acum când popoul ranc făcuse pasul decisiv de trecere de la barbarie la cultură şi de la idolatrie la creştinism. Aceşti intelectuli erau în căutarea deiniţiei rolului lor în noul imperiu . Nu era vorba de coniscrea autorităţii obţinute pin olosirea ideilor şi a puterii cuvântului, pen­ tru a-şi satisace ambiţiile personle, ci de a şU cre era misiunea speciică ce le revenea. Alcuin era cel mai capabil dintre toi să treacă de la conside­ despre artele liberale la discursi d espre morlă şi poliică. Chiar persona lui Carol cel Mare îi oferea ocazia n acest sens. Era destul de uşor penu el să-i aplice itul mre li brbat, aşa cum l devolă Cicero n De nven ione. imul înţelept este cel cre a ăcut oameii să treacă de la viaţa slba­ ică la ciaţie, iar rolul retouli, moşteitol său, este de a slji drept pedagog pentru ca vtuiile trebitoare să poată îlori. Dispua.o de rhetoica et tuibus a li lcin este n dilog pe aceeaşi temă înre Carol cel Mare şi majordoml pla­ tului. Desigur, înţeleptl a devenit rege, iar progrmul s-a îmbogăţit cu toată relecia creşină. Oratorul, totuşi, îşi păstreaă locl său ca pedagog şi ca profesor l vitupIor, chir dacă ele nu mai sunt n mod ic civicei. Acest dialog conibuia la pmerea n evidentă a rmui model regal, iar opera e ste mi mlt decât n tilu, o oglindă a prinţli. Oratol avea acm sarcina de a-i adresa îndemnui mpratului şi de a-1 convinge. Scrisoile lui Alcuin, ecoi exacte le acestor demersuri teore­ ice, demonstreă că el şi-a îndepinit programul propus. raţii

­

,

În nol context al imperiµui creşin, irtule şi ncţile îşi n mod special episcoplor. Renaşterea cultii antice i ajută n i­ sinea lor de mentori i regelui şi de conducătoi i popoli pe cre şi le asumă deja n calitate de conducători reliioşi. De atunci, episcopii îşi asumă roll de etori, aunci când se adreseă mauli enu a a normle comomenli rgl au enu a deni cacteristicile bunei guvei. a fl li lte deiniii. Rolul oratolui revine învăţalor şi

1

L. WLACH, lc uin an d Charlemagn e [307] .

H32

şi anci când aveă n legăă cu mersl luclor. ici,

rebie ă renem i les cractentl pubic l nteveniei lor. n momenl când denunţau asfel, cu voce re, vicile unei guveni nu ea că i acionau mi mlt a oraori decât a epicopi? Fapul că ei ciau mlt, cm au şi ăcut-o, demon­ sreă că eista o advărată repubică a spitelor cre a orl n aa cia doau ă e desăşoare dzbatera şi unde, en­ u binele au nenorcirea salui, ei doeau ă congă.

O bogată literatură ilustreză într-un mod oarte divers această lungă dezbatere asupra virtuţilor imperiului . Problemele poliice, care sunt reale ş i grave, sunt asfel tratate dintr-un punct de vedere special. Preocupile retorului, relua­ te de Alcuin, se repercuteză asfel în uncţie de eveimente şi persone. „Olle" pinilor trateză aceste pobleme pntr -o abordre morală. Astfel, Paulus din Acileia a scris Liber ehorta tionis pentru Eric, marchiz de Friuli, şi a împrumutat pentu aceasta materil de la Julien Pomere. Jonas, episcop de Olens, compune mai înti Miroir des ques, îninte de 829 , ·penti contele Matfrid;· şi Miroir des pinces, în 833 , pen­ u Pepin, fiul lui Ludoic cel Pios. Smaragdus de Saint-Mihiel îi consacră lui Carol cel Pleşuv tratatul său De Via regia. Sedlius Scottus revine asupra acestor probleme cu Liber de rectoibus chisinis l . Mnull pe cre Dhuoda l-a scris pentru fiul său ace deopotrivă parte din această literatură, în măsura în care saturile de morlă personală se amestecă per­ fect cu îndatoririle aţă de prinţ2. r trebui să adăugăm aici scrisorile de îndemnuri care ţin seama de morala publică. lte lucrări rateză aceeaşi problemă sub o ormă mi pun didactică. Este czul lucrii

Vita Croi a lui Ehard.

Poeul li a, decis u cintele e e Sueoiu le

olosie enu

i, nu este o culegere de amintiri , ci o umare,

bi orfie politi că ce re valoare de exemplu. rin

este încă un discurs retoric despre marele b ăr b at , tocmai

în momentul în c are opera sa e ste c o mpr o m i s ă . 1 P. HADOT, t .

Ftenspfegel,

in AC; L. BON,

Cum

să

The specu­

la pincipiis of he crolian Renaissnce, n BPH, 1 933, pp. 583-

6 1 2.

2 DHUODA, Man uel pour m o n ls, Pis , e d . P . iche,

1 83

1 975.

credem că o povestire este perfect inocentă într-un con­ tet aseanător, când se cunoaşte atenţia pe care in­ telectualii o dădeau tuturor subiectelor ce priveau impe­

riul. Astronomul şi Thegan, . şi unul şi altul autoii unei

lucrări despre viaţa lui Ludovic cel Pios, pun în evidenţă aceeaşi problematică, dr cu mai puină abilitate,

din

moment ce au o st acuzaţi de părtinire . Celelalte biografii

ilustrează d eopotrivă tema marelui bărbat şi a cetăţii, este

cazul celor scise de Paschasius Radbertus şi dedicate lui

Adlard şi lui Wala.

Şi

asupra acestui subiect putea pune

stăpânire polemica, aducând aici lotul său de invective, de calomnii şi luări de poziţie excesive . Un epi scop precum

Agobard nu pare să dea înapoi . în aţa celor mai dure cuvinte .

Certurle care îi df;sprt pe ranci nu reprezintă pentu

literai simple probleme lumeşti. Bineînţele s , iecre îşi asumă

riscul de a se afurisi! Mi ales că întrepătrun -

derea dittre Imperiu şi Biserică nu permite o concepţie

atât de simplistă asupra evenimentelor. În acelaşi mod, nu pot i opuse literatura proană şi literatura religioasă, deoarec e

întreaga

ştiinţiică

şi

învăţătură

creştină .

Nu

e ste ,

scap ă

în

acelaşi

acestei

timp ,

impregnări

creştine decât artele ale cror legi interne sunt autonome,

precum

gramatica,

medicina,

construcţia

şi

tehnica

asedierii oraşelor. La · celellte discipline, distincţia între profan şi sacru este prea puţin percepută . Astfel, istoia sfântă şi is toia romană se prelungesc în timp, iar teolo .

gia ocupă tot spaţiul lăsat de disciplinele puţin cunoscute din quadivium . În ceea ce piveşte morla, preceptele

creştine se împacă destul de bine cu discursurile sto ­ icilor. De apt, nu există decât o cunoaştere , şi aceasta este creştină. Artele liberale, şi în primul rând gramatic a şi retori­ ca,

sunt

aplic ate

cunoaşteri uni c e .

în

mod

Cum

firesc

elaborării

ace stei

ar pute a i aHfel? Acuzaţiile

împotriva tirani ei lui Donatu s , p: c are le întâlnim într ­

o lucrare sau în alta, nu sunt d e c ât ni şte mici peripeţii ce subliniează scrupulele învăţaţilor creştini aţă de litera 1 84

textului s acru 1. În ac e astă privi nţă ei ave au pre d e c e ­

sori iluştri în Părinţii latini ş i în scrtitorii ecleziastici din

secolele al I-lea şi al II-lea. Iau mult de la aceştia,

imitând şi scurtând operele pe care le cunoşteau . Primele

lucrărt sunt lipsite, în mod eident, de originalitate . Aşa este De Tinitate, a lui Alcuin, ce în realitate este o sumă de teologie creştină cuprinzând: Trinitatea, Creaţia, Întn­

parea şi scopuri ultime, o ţesătură de raze împnmutate

de la Sfântul Augustin. Justiicarea olosirii dialecticii şi

apelul la autoritatea lui Boethius în materie nu scutesc

această operă de cracteul său de rezumat. Oricât de

impersonal ar i, acest tratat al lui lcuin nu este mai slab la capitolul principiilor undamentale ale relecţiei teolo­ gice.

Aptţia operelor originale se lasă aşteptată. Discipolii

lui Alcuin comentează crţile Bibliei şi, în cz de contro­

verse,

utilzează scrierile Părinţilor Bisericii .

Hrabnus

Mauns se mulţumeşte cu această atitudine tradiţională ce

apare ,

la

mijlocul

secolului ,

cu

totul

inadec� ată.

Contibuţia sa la dezbaterea cu privire la predestinare, la acea dată, dezamăgeşte pe toată lumea. Espiscopii sunt

antrenaţi În tratarea problemelor pastorale şi morale sau

a trebuilor de stat şi preferă_ să se adreseze specialiştilor

în legătură cu problemele intelectuale. Aşa s-a întâmplat când Hincmar i-a ceut ajutorul lui Ioan Scottus în pro­

blema

predestinării.

În

sfrşit,

nu

este

suicient

să

avansezi idei , aşa cum ace Claudius, episcop d e Torino

pentru a realiza o · operă. Către 840,

novatoare,

se manifestă cu strluci:e câteva spirite

apte

să reia o tradiţie bine

asimilată.

a

Corbie, unde este abate, Paschasus Radbertus expune în

l Donatum non sequim ur, quia ortiorem in diinis sciptuis auctoitatem tenem us, scrie Smaragdus de Saint-Mihiel . citat de în Notes et etraits de divers man uscrits pour serir a l 'his toire des doctines gramma ticles au Moyen Age, în No tices et exraits des manuscits de la Bibliotheque imperiale, II , 2, Pari s , 1 868 , p. 526 .

Tet

CH. THUROT

1 85

lucarea·- pe copoe et angine Doi te despe sfânta nă a litrgiei, ce vor deveni, mltă vreme i -iu, teolo­

ia clasică a Occidentli. În aceeaşi mânăsire, anus

ngajeă o conroversă cu un clugr, disciol l uni profe­

sor irlndez, pe tema suletli uiverl, ă a vorbi de cea e

care o susne împova propili Său abate în legătră cu Ehisia. Godesclc d'Obais erge n vocaţia a monas­

ică slită şi n lecra li Augusn aordări noi despre pre­

desine I . Pe sct, ivell genel l dezbatelor s-a iicat n

mod considerabil şi o pleiadă de spiite de valoare este în stare ă eplice câteva moivaii_ puteice ni public de literai mai

nmeros şi i disersat acum în înreg iieil. Ioan cotus doină acest mediu de oamei de valore pinr-o cultură mai

vastă şi c a p ac i tă ţi in telectuale de o cu totul altă anver­ gură. e cunosc puine luci despe viaa

a.

Năcut n Ilnda, n

piml sfert l secollui l X-lea, vine pe coninent, după toate probabiliăle, căre 845-847. Nimic nu dovede şte că omaia in­ telectulă piă n insla nui cleic

a

natală ar

n lumea caroliniană.

daă, sicient de bine imba racă.

i ost

supeioară celei a

Nu e pare ă

i

şiut, la acea

Pen. istoic, el apare la palaul lui Carol cel Pleşuv, unde îndeplineşte unciile de profeor,şi predă artele iele. e acordă

mare peţuire, n spcial loicii. Face comenii la .nus Capella şi este piml, au unl dinre pii, care ac acest lucu i.

Taatl său despre predesinare, n 851 , nu mlţumeşte pe imei , ici pe pii lui Godeclc d'Orbis, ici pe mcar. În lucrarea De paedesnaione, Ioan Scottus recunoştea că

eelile comise n legătură cu aceasă _problemă

ţineau de

necnoaşterea artelor libeale şi eşia cunoaştee a limbii greceşti . Încă din această perioadă, pare cuceit d e eleism şi n u 1 G . ATHON, Pachase Radbert et l'evolution de J 'h umanisme carolingien. Recherches sur la signiica tion des Preaces des Jires I et II de J 'Epositio în Matthaeum, în Corbie [269 1 ; A. WILRT, L'opuscule de Ratramn e s ur la nature de J'âme, in B, t.43, 1 93 1 , pp. 207-223; PH. DELHAE, Une controverse s ur l 'âme universelle au 1e siecle, in Analecta mediaevalia Namurcensia , n° I , Namur, 1850; J . J OLIVET, Godescalc d'Orbais et la Tinite [296} .

1 86

încetează să-şi aprof1 mdeze cunoaşterea în această materie. Se ataşează în principal de scrierile Părinţilor Bisericii, în ' limba originală , şi nu cunoaşte lucrările ilozoilor decât prin câteva traducei latineşti existente. Î ntre . 860 şi 862, ace o traducere după 'opera lui Pseudo­ Dioisie, pe manuscrisul dat de basil Mihil împăratului Ludovic cel Pios şi păstrat la Saint -Denis. Î ntreprinderea �ra mai mult decât delicată şi Ion Scottus nu a încetat să îmbunătăţească traducerea sa. Îşi continuă acţiunea, dând în anii următoi o versiune latină a diverselor tratate le lui Maxim Confesorul, printre care mbigua, i a lucrii De imagin e a lui Grigore l Nyssei. La cea dată, nimei în Occident nu cunoştea ca el tradiţia Bisericii greceşti. Îşi compune marea operă personală Peiphyseon sau De diisione natuae, între 864 şi 866, inspirându-se din operele Părinţilor greci . Concepţia creştină a creaţiei şi a mântuiii este expusă cu aj utoul schemei neoplatoniciene a emnii şi a întoarcerii. Omul în care se împacă lumea spiritului cu cea a tupului se lă în centrul acestui univers. Lumea zi ­ bilă şi chiar lumea invizibilă, create în natura umană, vor i salvate în ea şi de ea. Această preocupare pentu mântuire însufleţeşte cu un puteric sulu religios toată această vastă epopee. Ioan Scottus îşi continuă opera cu explicaţii asupra tratatului Istoia cerească a lui Pseudo-Dionisie şi un comen­ tiu la Evanghelia Sfântului Ioan, îiainte de a dispărea, la fel de misterios cum venise, în anii 870. Eistă ceva deosebit în opera lui Ioan Scottus. Ea s e

naşte din convergenţa, într - o personalitate de mare nver­ gură, a unei stăpâniri excepţionale a artelor liberle cu înţelegerea

u

niversl ui mentl l Pinţilor greci . Aportul

venit din Oient este sigur şi a ost adesea pus în evidenţă .

Rolul culturii carolingiene în el aborre a ost, pe nedrept,

mai puţin subliniat. Este totuşi prima c ate dr l ă de idei

eşafodată în Occident, iar arta de a asambla vlorează tot atât cât materi alel e

.

1 J . G. PEAUX, e commen taire de Mrtin de eon sur J 'oeu­ re de Martian us Capela, în atomus, t. 1 2, 1 9 53, pp. 437-459 . 1 87

Cartea a doua

Reînnoirea Bisericii (900- 1 050)

Multă reme, secolul l X-lea nu a avut o bună repu­ taţie , cu toate acestea nu era vorba despre epoca fienlui, aşa cum s-au complăcut uii să-l descrie. Trebuie să renunţăm la această opinie prea puţin ondată şi, în plus, să ne· eliberăm de aceste j udecăţi de valoare ce au exerci ­ tat o adevărată tiranie a.supra spiritelor. Neînţelegerea provine de la compraţiile neîntemeiate . În secolul _l X-lea nu se regăseau unitatea şi aprenţa de ordine a imperiului carolingin, ir acest lucu nu putea i considerat bun .. Reorma gregoriană nu-şi îndeplinise lucrarea, ir Biserica prea dedicată lumii şi tupitu linilor ei . Secol de trziţie, era uşor să-l vezi în culori sumbre. Pe drept cuvânt, câteva · exemple bine alese puteau ţine locul demonstraţiei şi eistă câteva elocvente . După trecetea invaziilor, sistemul politic al Europei Occidentale se reconstituie. Este altul , din moment ce răspunde la nevoi noi, dar nu a renunţat, cel puţin la începuturi, la pincipiile importante ale epocii precedente . Biserica deţine locul pe care l-a avut în sistem şi înainte, dacă nu chiar mai mult. Această dublă continuitate ne obligă să considerăm intevalul ca pe o perioadă de criză şi adaptare . r i peiculos să o interpretăm altfel dcât prin comparaţie cu perioadele cre o încadrează. Or, Imperiul ottonian este un eort durabil şi coerent pentru a ace iabl n sistem de guvernare în cre Biseica� şi statul 1 89

colaborează în mod strâns pentn câştigul , deopotrivă , al uneia ca şi .- l celuilalt. Imperiul este mare şi religio s. Episcopatul germanic din epoca Ottonilor este unul dintre cele mai remarcabile pe care le-a cunoscut Evul Mediu. La pe1ife1ia imperiul ui, regatele îi urmează exemplul, mai mult sau mai puţin, ceea ce nu exclude diicultăţile sau chiar anteziile cele mai bizare. Depăşitile par mai limitate decât se spune şi nu se explică printr- o tendinţă funciră la anarhie şi nici printr-o slăbire morală. În timpul acestei perioade, cu excepţia timpului invazi­ ilor, sncturile locle ale Bisericii relizate de carolingieni pr solide . În regiunile unde puterile sunt mai puţin bine asigurate, episcopii îşi dau măsura în conciliile de pace. L a drept · vorbin d , aceste iniţiative modifică pround ordinea precedentă şi sunt semnul noilor echilibre. Dimpotrivă, în Germania, epi scopatul gupat în juul arhiepiscopilor, conducători ai provinciilor ecleziastice, j oacă rolul aşteptat al unui cler de stat, supus împăratu­ lui. Autoritatea pinţului contibuie aici la restaurarea vieţii religioase, a morlei cleicilor şi a vieţii intelectuale. Renovarea înseamnă exact această reînnoire a vieţii interne a Biseicii sub conducerea împăratului. Ungerea sa ca suveran îi coferă autoitatea religioasă necesară acestei isiuni . Renovarea Bisericii şi a· imperiului nu este un idel mediocru . El poate da naştere la devotament şi entuzi­ asm. Ceea ce este şi cazul nostu . Fertilitatea sa este strălucitoare în numeroase domenii. Programul nu poate ace abstracţie de Roma. Se iipune în cazul acesta să se instaleze pe tronul pontiicl un papă demn. Împăraţii sunt olosiţi în acest scop , în generl cu succes . Această tutelă este considerată benefică de toţi cei care se îndo­ iesc de capacitatea Scaunului apostolic de a se reorma. Creditul moral al pontifilor trebuie să ie pe potriva câm­ pului de acţiune pe cre i- l deschide politica impeială. În momentul în cre imperiul este mângiat de visul unei vocatii universle, Biseica îşi afirmă fră ocolişuri uni­ verslitatea, în cadrul - limitat. este adevărat - l Europei ..

1 90

latine . Renovrea impeială trasează dumul puterii spii­ tule . Adevrata problemă ar fi de a înţelege exact raportuile ce se leagă între un sistem politico-religios, un comporta­ ment uman, o credinţă, o cultură şi o ormă de rtă . Un studiu de acest gen este posibil în legătură cu Otto al Iii -lea, dr personjul este atât de deosebit, încât nu se pot trage concluzii în legătură cu el. Acestui sistem coerent de puteri lumeşti şi spiituale asociate vine să i se adauge o mişcare monastică. Numele de Cluny nu este suicient pentu a explica toată această istoie forotitore şi bogată în diverse inspiraţii. Reorma nu poate trece , nici drept o simplă îndreptare a abuzuilor sau un refuz al lumii. Ordinul monastic reînnoit se încadrează într -un sistem şi în acest cadu trebuie să-l înţelegem. Şi el marcheză schimbarea anumitor stucturi şi, la acest capitol, istoria sa nu se reduce la cea a credinţei. În sfrşit, secolul l X-lea .nu ar putea trece drept un secol fără cultură intelectulă'. De multă reme a ost re­ levată excepţionla figură a lui Gerbert. Elogierea a provo­ cat pe nedrept izolarea lui din context. Nu poate i uitat bbon de Fleuy. Sciitorii sunt numeroşi şi originli . Acest secol rezistă fră diicultate eompar-ţiei cu epoca crolingiană. Pre mai puţin did actic'. Beneiciză de o experienţă pe cre nu a pierdut-o Şi cre conferă o nume prouzime tuturor ormelor de viaţă a spiitului . Prima jumătate a secolului al Xi-lea prelungeşte în mod evident tendinţele precedente . Nu se poate obseva o uptură înainte de anii 1 025- 1 030. Cu toate acestea, isto­ ria iind axată pe imperiu şi pe papalitate , mijlocul seco­ lului pare să constituie adevărata punte de legătură.

I Biserica şi puterile

Renaşterea croingiană asociase în ,od srâns unei puteri militare şi judicire de origine barbară o ierarhie creştină reconstituită. Din această întlnire, avantajoasă pentru ambele prţi, s-a născut un sistem politico-religios, a cărui orgizre internă, stucturi. sociale şi ideologice urmau să rămână, pentru multă vreme, undamentul Europei Occidentale. Prezent ră încetre, trecutul cro­ lingin se manifestă la un dublu nivel: acela, orte con­ cret, al cadrelor de viaţă a căror iluenţă se prelungeşte , şi cel l modelului ideologic . Orice strădanie de punere în ordine şi de renovare se sprijină pe acest exemplu presti­ gie�, a cărui feritate este eidentă. Ideologia, �u ără câteva couzii, legase ferm realităle cele mai proane, de viaţa spiituală autentică. Credincioşii împratlui carolingian şi cei i sfintei Biserici nu erau decât una şi aceeaşi persoană şi nu ormau decât u.nul şi acelaşi popor. Aciunle militare, operaţii de jf, apoi de cucerire, născute djn imp.lsurile agresive brbre , dobndiseră pentru lumea rancă noi teritorii şi permiteau evanghelizarea de noi popore. Războiul şi extinderea Bisericii mergeau alătri. Dreptatea pe cre o ăceau regii n numele lor întemeia pacei:publică, de cre Biserica proita ca de o condiţie indispensablă misiunl sale. În plus, ea vedea n aceasta rerea ordinii lumeşi dorită de Dunezeu. Pământescul şi spituall ormau una şi aceeaşi relitate, care era totodată şi ră deosebire, şi una şi lta. 19.

a niv el ul cel mai eleva., în j urul persoanei împăr atu ­

lui se înn oda un extraordinar c o mpl ex de idei şi de senti­

mente . I magine pământească a lui Dumnezeu domnind în

ceruri , el era l o cţi"i torul său pe pământ, sau chiar unsul şi

C hri stosul său . Srcina sa era multiplă şi se ragmenta în

trebui diverse, ce erau mai mult spi 1itu ale decât lumeşti.

Ele se rezumau , poa te , într -o singură îndatorire: cea de a menţine lumea în ordinea dorită de Dumnezeu, ceea ce

implica mai întâi aprrea Bisericii şi a cl ericilor. Ep oca carolingiană lăsase , în acelaşi timp cu această i deologie, un mo d el iu în memori e , c el a lui lui Carol cel Mare , a

cărui statură, amp li ficată de a intire şi de le gendă , se impunea tuturor suverailor. Sistemul nu funcţiona decât în măsura în care ierarhia clericală şi aristocraţia colaborau la o lucrare c omună sub

autoitatea împratului. În cz de confruntare , devenea prompt di sfuncţional. Era important ca aceleaşi

a milii să

urnizeze personalul pentru guvernarea Bisericii, pentru guvernarea impe'ri ului . crolingienilor este de a

i

ca şi

C el mai mare succes al

ştiut să obţină ca un număr

însemnat de persoane de vază să se dedice vieţii religio ase şi să nutrească totuşi

p entru cultură un interes pasionat, fră ca

să ie tentaţi , să renunţe în totalitate la lume.

Miracolul reormei carolingiene este de a

i p ăstrat în

epocă sulete de elită. De acum înainte, partea acestei aristocraţii care datorează vieţii

clericale calitatea de a

vedea mai puţin îngu st problemele are drept misiune slu­

j irea Bisericii şi a .imperiului. De aceea o d efiniţie reli­ gioasă şi

chiar mistică a imperiului pare totoda.ă ir e a scă

ş i indis p ensa blă .

Continuitatea în Europa p o stcarolingi ană înseamnă impeiul ottonian: strădanii tenace pentru a menţine vec h ile structuri şi pentru aprofundarea ideologiilor. Or, în acelaşi moment, apar pincipate şi regate . C ap acitat ea lor de a mobiliza sentimentel e religi oase e s te mai mic ă, iar

misiunea lor mai puţin evidentă. Exercitarea puterii nu

po ate , cu to ate acestea, să se dispenseze de o garanţie divină. Eşti obligat să inovezi într -o 1 94

l u me în cre nu e şti

stimulat. Ini ţiativele cele mai noi vin din regiuni în c are autoritatea e ste cea mai discutată, pentu că reeririle la trecut se e stompează aici mai reped e . Într - o cre ştinătate

nu l vieţii reli­

ragmentată, unde chiar la nivel ideologic problemele se pun într - un inod id enti c , axul pincipal gioase rămâne imperi u l .

A. ESTAUAŢA Iv1PEĂ În juul lui Otto l noţiunea de impeiu creează up spaţiu lrg co ncepţiilor l aice şi militre, destul de aproape de cele ce au prevlat timp îndelungat în epoca lui Crol" cel Mare . Aceste idei sunt epuse clar in de Widuind von Covey i .

Cronica saxonilor

Vocaţia lui Otto penru imperiu este anterioară ungeii şi încoronii sale de către papă, ceea ce autorul trece în întregime sub tăcere. Ea rezultă din dominaţia pe care o exercită asupra mai mltor popo are , ceea ce Widukind epimă sciind : „nici Germania, nici Italia, nici Glia nu pot

susţine puternica sa maiestate2". Aceste regiuni erau deja cele pe care preambulul din ires crolins le citeză ca stând la

temelia puteii lui Carol c e l Mare, în epoca Conciliului de la

Frankfurt. I deea este în sine persistentă, din moment de rezi stă, chiar când concepţiile imperiului devin universaliste şi creştine. În miniatuile reprezentându-i pe împăraii Otto

al II-lea şi Otto al III-lea maiestuoşi , popoarele şi regatele apar sub trăsătuile und femei oferind un glob simbolic sau -

aducând tibuturi3.

1 Rerum ges tarum sxonicarum ibi III, ed. P. HIRSH şi H . E . LOHMNN, in MGH , SRG, !'935. Opera este desăvâşită în 967, cu excepţia ul timelor capitole ale cărţii a III-a; cf. H. BEU\N, Widuind von Corvey. Weimar, 1 950 . 2 WIDUIND , op. ;it . cartea I , 34. 3 Este cazul în miniatura aparţinând lui Maître d u Re gis tum Greg01ii, reprezentându-l pe Otto l II-lea şi c onservată la Muzeul Conde de la C h ntilly Şi în cea di n Evangiles d'Otton III, executată l a Reic henau şi c o nservată la Bayerische Staatsbibliothek de la M\inchen. .

1 9 5" -

Mai mult, potrivit lui Widukind, Otto I a ost proclamat d e sold aţii săi , „Păintele patriei ş i împărat", p e c âmpul d e bătălie de l a Lechfeld . Această aclamre pre

o

parte inte­

grantă a demnităţii sale, din moment ce, după această dată, cronicarul nu încetează de a-i da titlul imperil l . Aceste opinii eliberau imperiul de orice refeire la papli­ tate. Pentru cei ce nu voiau să ignore consacrarea romană, această ceremonie nu însemna decât recunoaşterea unei prei ce exista dej a. Nu era decât atribuirea unui nume şi a unui titlu. Dinspre partea lui Otto, el prea să

i

ost puţin

sensibil la cractel roman l imperilui, pentru a se mulţumi cu o concepţie mai carolingiană, adică, la ace a oră, germanică.

Imitarea împratului ranc pr e a singuul program al

lui Otto I, cum o arată dej a anumite d etl ii de la ungerea

sa r e gal ă în 936, la Aachen. Noul suveran, în

triul e , a ost condus de arhiepiscopi până la ,

Carol

cel Mare din c ap efa pal atină

veş minte

tronul

lui

Aş ez ân d u s e aici

mai e s tuo s , co ir ma puterile primite prin ungere . Această .

-

,

ranspunere a unui obicei germanic în ritualul c ons acrări i regle ne ace să ne gândim că, luând u-l ca mo d el pe mrele împărat, Otto îşi afirma vocaţia de a d omina Italia şi de

a purta corona imperială2. Ungerea regală era, mai

mult chir decât în epoca lui Pepin şi a lui Carol c el Mare,

un semn pr eve s tito r uş or de citi t p1in referirea la desti­ nul ilustrului său p re d e c e s o r ,

,

Chiar în concepţiile laice şi militare , imperi u l nu era _

.

lipsit de caracter religio s . Victoria de la Lechfeld era sem­

nul in d ubitabi l l alegerii sale de către Dumnezeu, iar acest triumf asupra u nguril or

atunci păgâni, făcea din

Otto ap_ărătorul neamului creştinesc şi p r ote cto rul biseri­ ,

cilor.

Ungerea în sine , la 2 februaie 962 , spunea cu sigu-

1 WIDUIND , op. cit. , trtea a III-a, 49 ; E. STENGEL, Widuind von Covey und das Kaisertum Ottos l. Grosse, î n Abhandlungen u n d Un ters u ch u ngen z u r Geschich te des Kaisergedankens, 1 96 5 , pp . 56-9 1 . · 2 P. E. SCHMM, o Sta to po st-crolingio e i s uoi simboli del potere, in Probiemi comm uni [230] , p . 1 64 şi urm.

1 96

ranţă mai mult d espre caracterul sacru l i mpei ului . itualul urmat cu această oczie nu este cunoscut cu exactitate. Eistă un Ordo roman care vine din prima prte a secolului al X-lea şi care a o st transmis d e Ponticl Romano germnique, dr nu corespunde exact cu ceea ce se ştie despre ceremoie, din moment ce prevede o ungere ăcută de episcopul de Ostia şi nu de papă i. De lfel , acest itul ne comunică mai mlt despre concepţiile curiei romane, decât despre cele de la ctea germică. Se impun e să căutăm sensul religios pe cre Otto I şi

nturjul său îl atribuiau demnităţii impeiale, în ceea ce pare , în ca d rul ceremoniei, că vine din iniţiativa lo r. Liutprando da Cremcma p ove ste ş te că Otto I s-a prezentat în aţa papei Ioan l I I -lea „cu veşminte şi însene pe cât . de

no i, pe atât de uimitore". Termeii olo siţi de cronicar pr să

ibă o vl o are tehnică şi să desemneze ţinuta de ceremonie a

·suveranului2.

C erc etări

minuţioase

asupra

co stumului ,

asupra seniicaţiei simbolice a acestor veşminte ş i a ace s ­ tor însemne lumineză sensul acestei maiestuoase prade a

puteii şi permit evlurea i nte nţi il or ei. Otto I era, după toate probabilităţile, primul suveran care a îmbrăc at, pentu consacrarea sa, o mntie acopeită de

stele, asemănătore celei a lui Henic l I i - lea, păstrată astzi

la muzeul diocezan de

la Bmberg. Această reprezentare a

întreglui glob celest nu era o revendicre directă a p utei i n ive rs a le . Împăra tul făcuse legerea acestui veşmânt pen­ tru a imita lunga robă a Mrelui Preot, aşa cum este ea

desc1isă în Vechiul Testament3. Pentru acelaşi motiv, anu­ mite piese din co stumul său de încoronre erau cusute cu

I Text editat în ELZE , Die Ordines fir die Weihe des Kaisers, und der Kaisein, Fon tes juis Germanici antiqui, IX,

R.

1 960 .

2 Mio ornatu novoque appara tu, citat de P. E . SCHAMM, Heerschaftszeich en [229] , t. l i , p . 635. 3 In veste enim podeis q uam · habeba t, totius era i orbis ter­ rarum, Livre de la Sagesse, VII I , 24. Cf. P. E . SCHAMM . Gli impera tori dela casa din Sassonia alla luce delia simbolistica. in Renovatio Impeii, Ai delia giornate internazionale di studio per · il milenaio, Faeza, 1 963, p. 1 5 şi ur m .

1 97

� l o p ate i 1 •

Po ate nu era ni ci o

no u tat e

în acest gen de cere­

monie. To t pin refeirea la mo d el ul biblic se explică forma d e o sebi tă a c o ro an ei impeile , ce nu' era decât un et ri e r s au un singur arc , mergând dinspre aţă înspre sp a te . pe dea­

supra cap ul ui. Marele Preot purta „coroana de aur deasupra

mitrei" , şi împăratul putea ace ac el aşi lucu, din moment ce

zonele de stul de mari de o parte şi de alta a arcului lăsa u un

loc pentru colţurile acestui acoperământ de cap2. Împăratul purta mitra, exact cum o purtau atunci şi epi s copii . •E ra

ţinută nouă şi uimitoare , ale cărei caracteristici diferite ,

O·

gân­

dite fără nici o îndoială, tindeau să acă din cel cre o purta

n

rege-preot. _ Coroana imperială - c onservată la Muzeul clin Viena -,

care este datată acum ca iind din timpul domniei lui Otto I , pri ntr e lte simboluri devolta o învăţătură ş i mai complexă. Era un oetogon, _ ormat din p l ă ci de aur, înlte şi j oase ,

aşezate alternant, u n ele decorate cu mai pietre preţi oase ,

celelalte cu iguri pe email. Era aşezată deasupra unei cruci rontle şi a rcului dej a menţionat. Totul era susceptibil la interpreti.

Mai -întâi pietrele preţio ase . Cele 1 2 pe care le numărăm pe placa rontală şi pe cea de la cefă evocă, prin aluzie l a cele ce se l a u pe placa pectorală a Marelui Preot, cele 1 2 tiburi din I s rael şi, prin

n al ogi e cei 1 2 ,

ap o stoli3. Plăcile

emailate îi reprezentau pe o p arte pe David şi Sol omon, pe

alta pe proetul I s aia în două etape caracteristice ale crierei

sale: când a trăit gloia lui Dumnezeu în templu şi când i - a

promi s regelui lezechia cincisprezece ani în plus de domnie4. Prezenţa regilor c elor mai prestigioşi din Vechiul Testament

vine de la sine , din moment ce ei constituie mo dele penru Otto I. David îi olosise dej a mult lui Crol cel Mare . Promi si­

unea lui I saia către Iezechia este po ate o aluzie la o mal adi e a lui Otto . Alegerea viziunii lui I saia e ste , totuşi, mai

suprizătoare. Această temă iconogrfică oarte cunos cută

este rezevată, în biserici , locurilor c elor mi sinte, ca ab si­

da, şi , în 'cărţile liturgice , ilustrează pagina cons acrată l ui

1 „şi a cusut de veşmânt, jur -împrejur, rodii şi printre ele clopoţei de aur, ca să sune cănd mergea şi să se auză" , Eclesiasticul; LV, 9. 2 Ibid. , LV, 1 2 , Corona a'urea super mitram ejus. 3 Des crierea pec toralului, Ieşirea III, 1 5-24. 4 Jsa� a. I, 1 - 3 şi Is ai a XI /I, 5 - 6 . •

,

1 98

San ctus, cânlec c are precedă imediat rugăciunea cea mai

solemnă a slj bei. Pe coroană , această temă are probabil aceeaşi uncţie şi semnalează ungere a . Tinde

să-i confere

celui c� o po artă semnul viu al prezenţei lui Dumnezeu .

Coroana implica şi J te aluzii. Octogonul se compunea din

două p ătrate suprapu se. Plăcile cele mai înalte, acop erite de

pietre preţio ase ; evocau I eu salimul ceresc, oraşul p ătrat l Apocalipslui, ale cărui metereze stau pe douăsprezece asize de pieire preţioase , purtând iecare numele unui apostol.

Prin

comparaţie,

pl ăc ile

mi

puţin

ridicate

reprezentau

imperiul, ,Roma poate, în mod sigur cetatea teresră în dru­

mul către sinţenie sub c onducerea regilor şi a profeţilor l.

Mantia şi coroana cre nu erau rodul unei munci de câte­

va zile, ci lucrătui preţioase executate cu inuţie, sunt ilus­ trrea cea mai profundă a ideii că Otto I şi anturajul său îmbrăţişaserâ misiunea impeilă. Caracterul său religios,

dobândit de multă vreme , nu lasă nici o înd oilă. Este vorba

aici de o consideraţie prea generlă. Ateastă ţinută de cere­

monie subînţelege în mo d voluntar o vocaţie cvasisacerdo­

tlă. Or. împăratul nu este direct c omprat cu un episcop sau cu un pontif roman. El e ste ,

desigur,

locţiito.d lui

Dumnezeu pe pământ, l esul său şi unsul său, aşa cum era Crol cel Mare . Cu toate acestea, imaginii lui Chistos

domnind şi stăpân l lumii, dominantă în epoc a crolingiană,

i se adaugă de această dată, într-un mod mai sensibl, cea a

lui Chistos preot. Sacerdoţiul împăratului tiite direct la

cel l lui Chisto s, fără alt intermedir. Aceasta este şi sensul

insistenţei asupra similitudinii dintre împărat şi Mrele Preot din Vechiul Testament.

Niciod ată Carol cel Mare nu olosise asemenea referinţe

şi cel mai adesea el se ţinea d ep artţ de problemele strict

ecleziastice .

Cu

Otto

I , sunt trase toate consecinţele

ungerii . Rolul cvasisacerdotl atribuit împratului poate

în mod evident să j u s tii c e orice fel de iniţiativă in d omenii

strict ecleziastice . La urma urmelor, d oar actele concrete

ale l u i Otto I permit să se vadă consecinţele pe care el

înţelegea s ă le tragă şi l i mi tel e pe care le punea în inter­ venţia sa în viaţa Bi seric ii. 1

Apocaipsul, l , 1 2 - 2 7 .

--- 1 99

Ceea ·-ce avea extraordinar misiunea imperială, la Otto I era temperat de reli sm. Popoarele şi regatele contau în mod concret mai mult decât imperiul. În plu s, ascinaţia Cetăţii Eterne avea prea puţină inluenţă asupra lui. S-a întâmplat cu totul ltfel cu Otto l Iii-lea, la care simţul acut l vocaţiei imperile era însoţit de o concepţie uni­

verslistă şi romană a lumii.

B. IMPERIUL UNERSAL Ca şi împraţii antichităţii, tânul suveran îşi conce­ pea venirea la putere ca pe o reînnoire a statului ce îşi regăsea tinereţea şi igoarea pin irtuţle noului său con­

ducător. Pentru Otto al Iii-lea, hrit cu cultură antică . şi

luinat înr - o măsură însemnată de

Gerbert,

această

Renovatio era cea a Impeiului romn, l lui August şi l Cezilor, ce usese relevat prima oară de Carol cel Mare 1 •

Nici un semn nu este mai eplicit decât bula care sigilează

diplomele imperile începând din 22 apilie 998 până la

începutul anului 100 1 . Ea portă deviza Renovatio Romani

impeii ce însoţeşte, pe avers , capul unui suveran la o

vârstă matură, cu barbă şi încoronat, care nu este altul d ec ât cel l marelui împarat ranc. Pe revers, o femeie purtând lancea şi scutul reprezintă Roma din

ntichi..

tate2 . Astfel, erau ·eprimaţe aici programul ca şi referirile. Or, la sfârşitul secolului l X-lea, Roma este creştină,

iar eortul intelectul ce permitea tocmai �onceperea unei

Renovatio interzicea desprinderea de trecut a realităţilor prezente . Se întrevedea, în acelaşi timp, splendoarea de ltădată şi iniţiativele zilei ce trebuie să o recreeze. Astfel , se găseau fără încetare legate destinul Oraşului cu c el al

1 C . ERDMANN, Das ottonisch e Reich als Imperi um roman um, in DA, t.T, 1 943. 2 Bula este reprodusă în P. E. SCHNN, Die deu �schen Kaiser und Kănige în Bildem ihrer Zeit, Leipzig, 1 92 8 , pp. 89-90, pl . 69 a. '

200

Bisericii . Imperiul se putea ala ca şi absorbit, retorica

antichizantă ascunzând destul de rău un universalism

clerical şi în mod cu totul special concepţii -pontificale .

Într - o diplomă celebră din ianurie 1 00 1 , Otto al III- lea

firma: „noi proclamăm Roma capitală a luii şi recu­

noaştem Biserica romană ca maIlă a tuturor bisericilor" I .

Această ormulă, c e leagă imperiul de Biserică prin inter­

medierea Romei, poate i glosată · în diferite sensuri, urmând ca oameii şi evenimentele să incite la a pune accentul pe unul sau pe altul dintre termeni. Contemporaii ei o percep aşa cum este, cu o prejudecată avorablă impe­

riului. Această legătr_ă se întâlneşte în poemul lui Leon di

Vercelli întru slava lui Oto al III-lea şi a lui Silvestu al II­

iea2. O regăsim încă, n a Italiei, n Gesta episcopoum cameracensium, ce asociză în mod strict restabilirea pu­

terii imperiului roman de asanarea moravurilor în cadrul

Bisericii3. De aceea programul din Renovatio se adresa în

aceeaşi măsură statului şi Bisericii, îq măsura în care pot

i deosebite. Acţiunea se bzează pe două persoane, papa şi împratul . Această dualitate nu fusese niciodată atât de

viu percepută. Niciodată succesorul lui Peu nu usese promovat într-un. asemenea rang. Programul religios al lui Crol cel Mare, sau al lui Ludoic cel Pios, iu se articula

astfel în juul po.tifului roman.

Misiunea imperială nu prea, la prima abordare, trans­ ormată în natura sa intimă. Era acum centrată pe Roma şi avea drept câmp de acţiune întreaga creştinătate, graţie autorităţii

recunoscute

prontiului .

Nu din întâmplare

Gerbert, ale s papă prin voinţa lui Otto al III-lea, a luat 1 Ramam caput m undi proitem ur, romanam ecclesiam marem omnium ecclesiarum testamur, in MGH, Diplom a ta, II, n°389, p . 8 1 9 .

2 Editat de P. E. SCHMM, Kaiser, Rom und Renovatio

[329] , t . I I , p . 64. , 3 Virtutem romani impeii ad p otentiam veteum regum

attollere conaba tur. Mores ecclesiasticos, q uas a varitia Romanorum prais commercation um u sibus iciabat ad nor­ mam pioris ratiae reformare estimabat, in MGH SS , t. II,

p.45 1 .

20 1

numele de ·Şilvestt al 11-le.. Î nţelegea să reînceapă aven­ tura imperiului creştin,

cea pe care predecesonl său

îndeprtat cu acelaşi nume o întreprinsese cu Constantin

convertit. Numele însuşi devenea simbol al lui Renovaio

într -un contet imperial.

Otto al III-iea, care se proclama împărat l romanilor,

devenea în mod obligatoriu „sclavul Apostolilor", aşa cum

a pus să se scrie în celebra bulă din ianuarie 1 00 1 , în care

refuza să ia în consid erre pseudodonaţia lui Constantin.

Cei cărora d se recunoaşte sclav nu erau alţii decât Pett şi

Pavel ,

sinţii

paroni

ai

Bisericii

romane.

a urma

urmelor, era unicul conţinuţ ideologic posibl al devoţiunii sle pentru _Roma, după abandonarea oricărui entuziasm

arheologic . Fidel Apostolilor; _împăratul d even e a instru­ mentul necesr al expansiunii creştine şi al regenerii Bisericii. Misiunea religioasă a împăratului , pround sa­

cerdotală pin imitrea celei a Apostollor, nu se oprea la graniţele

unui

stat,

chiar

dacă

era

imperiul,

şi

nu

Impeiul

era

cunoştea nici o rontieră, n măsura în cre posibiitatea

de

a

acţiona

a

suveranului

o permitea.

misionar, aşa cum fusese cândva în vremea lui Carol cel

Mare . Totuşi, această vocaie apare mai raţională şi mai

matură din punct de vedere religios. Ea se concentreză,

în sfârşit, asupra persoanei împratului, a căui igură portă marca acestui destin pământesc , în acelaşi timp

glorios, mistic şi umil. Otto

al

Iii-lea

se

proclamase-

„seitorul · lui

Iisus

Christos şi augustul împărat al romanilor potrivit voinţei lui . Dumnezeu, salvatorul şi eliberatorul nostru"1. El adop·­

ta, astfel , peitru sine condiţia de creştin, pe cea de apos­

tol, chiar, şi ăcea penitenţă. Găsise la Adalbert din Praga exemplul unei spiritualităţi ardente şi al unei dorinţe de renunţare la lume pe care doar îndatorirea episcopală şi l R. MORGHEN insistă pe bună dreptate asupra acestui pun c t , Ottone II Romanorum imperator, servus Apostolonzm, in

Pro blemi communi [ 1 70] . pp . 1 3 - 3 5 ; Chis ian o, ediţia a patra, Bari , 1 965.

202

rel uat

în

Medievo

vocaoa isionară le limitaseră. Î mpăratul îi vizitase pe unii

eremi ţi

din

Italia,

ca

Sfântul

Rolualdo.

Nil

s au

Sfântul

Inspiraţia pers�mală nu era cu siguranţă străină acestor mailife stări de cucernicie . Cu toate aces­

tea, pare mai important să legăm aces. comportament de ideologia oicială a regimului . Misiunea ce putea duce la condiţia de mrtir presupunea regenerarea omului interi­ or. Era necesară o aprofundare istică pentru a găsi o nouă bogăţie a suletului lui şi noi recolte spirituale. Acţionând ca seritor al lui Petru şi Pavel, nu-şi putea îndeplini misiunea fără o asanare a Bisericii . I dealul din Renovatio nu se putea dispensa de această prezenţă a sinţeniei .

asemenea

Niciodată măsură

Otto

l III -lea nu-şi realizează în

vocaia,

ca

în

timpul

clătoiei

la

Gniezno, până la întorcerea la Aachen. Această igură stranie

a

împăratului

isionar,

pelerin

şi

ascet,

nu

exclude consideraţile precedente despre suveranul gl:>­ ios , imaginea lui Christos înviat şi tronând în ceruri. Apoteoza lui Otto al III -iea în mandorlă, încoronat de mâna lui Dumnezeu şi înconjurat de evanghelişti , aşa

cum o reprezintă Evangheliile lui Liuth ar, executate la Reichenau, nu lasă nici o îndoială asupra acestui aspect l .

Pe scurt, ciera scurtă a lui Otto l III-lea, care perite

apaiţia în ideologia imperil a a unei teme romane, în mod

cu totul iresc pontiicală, şi o sensibilitate isionră incrnată, d ar susţinută de istici sm c onsţituie pimul semn al unei modiicări a ideologiilor politico- reigioase.

Aceast� concepţie romană şi universală avea ceva pre­

matur şi nu coincidea cu interesele germane. Persoanele de vază îi reproşau lui Otto al III -lea că a părăsit delec­ tabilis Germania2 . Î n plus, suveranul se lovea de particu­ lismul romanilor. Mortea sa pune în evidenţă un eşec.

1 Reproducerea în L. G ROD EC I , F. MUTHEICH, J . TLON, F. WOLD, e siele d e J n Mil, Paris, 1 973 , p. 1 37. 2 BRUNO DE QUERFURT, citat de R. MORGHEN, Ottone II, in Poblemi communi [ 1 70] , p . 2 3 .

2 03

Domniile următoare marcheză o întoarcere la concepţiile lui

Otto I. Deviza bulei lui Henric l II -iea este în mod expli­

cit Renova tio regni rancorum. Misiunea împăratului era

din nou cenrată asupra Germniei, dar aceasta nu însem­ na că îndatoriile sale religioase erau ic şorate . Heic

al

II-lea , care personal era oate evlavios, accentuează şi mi

mult aspectul sacerdotal

l uncţilor sale.

De acum înainte, rolul pe care tradiţia i deologică îl atribuia

regelui

Germaniei

şi

împăratului

este

fixat.

Guvernrea Bisericii nu îi este contestată, acolo unde o 1

poate exercita . Evenimentele îl constrâng să se liiteze la ; ducate şi regate în care autoritatea sa este de necontestat.

Obligaţiile sale cu pii re la Roma s unt re d use , tot aşa puterea sa asupra Oraşului . Universalismul lui Otto l .

III -lea este pe punctul de a fi abandonat, fră ca în locul

lui să apară cumva noi doctrine politico-religioase.

De

apt, există o ruptură între pretenţiile moşteite de la Otto

I şi Otto al III -iea pe de o prte, şi exercitarea episodică a responsablităţilor reale, pe de

alta. Eşecul spiritual este

Î.Că şi mai grav, atunci când Conrad al II-lea nu ezită să

vandă' episcopiile ca un prinţ oarecare, în momentul când

a ost uns. Din acest punct de vedere , eortul susţinut al

lui Heie l Iii- lea pre să i venit prea trziu şi mai mult încuraj ează decât înfrănează o mişcare reormatoare eli­

berată de orice ideologie din Renovatio imperilă.

C. PTEEA EGĂ ŞI BISERICA Nu eistă nici o îndoială în legătură cu cracterul reli­

gios al puterii regilor, cu toate acestea nu este uşor să apreciem exact toate motivele, nici să evaluăm toate con­ secinţele.

În cadrul geografic

l vechiului imperiu al lui Carol cel alii par c ap ab ili , prin sân­

MIe membrii acestei ilustre

gele lor, să primească ungerea regală mai degrabă de cât orice altceva. Genealogia j ustică ambiţiile unui Şeranger de Friuli. Acest drept p oate d e iva din ungerea reglă a lui

204

Pepin şi din promisiunile făcute atunci pentu descen­ denţii săi. Acestea justi că în mod supericial o convingere păgână de oi gine germanică, ce rezevă exercitarea pu­ terii unei linii de asc end enţă divină, unica legitimă . Creştinarea pare oarte sumară. Sentimentul legitimităţii

atât de puteric şi atât de durabil, încât în calcul această radiţie poliică şi senti­

crolingiene este

trebuie

luată

mentală esenţială în întreg Occidentul.

Legitiităţii permnente a unei ailii prticulare i se cea a puterii înseşi. Cel care o câştigă pin arme o deţine prin judecata lui Dunezeu, cel care o primeşte pin consimţămntul celor mi şi al poporului o datorea ză alegeriL Ereditate, alegere şi ictorie militară nu sunt întru nimic incompatibile. Dimpotrivă, sunt mij loace com­ plementare penn_ desemnrea celui care deţine în mod leg it im puterea 1. Heric I Păsăraul îi binise pe a dversii săi, iar o adunre îi recunoscuse titlul regal. Cu toate acestea, reuzase ungerea şi diadema pe care îşi propu­ sese să i le dea arhiepiscopul Heriger de Maiz. Or, pu­ terea sa este în acelaşi timp legit imă şi sacră, chi- fără această con s acr are de către Biseică. De apt. simpla con­ ferire a însemnelor puterii are valoarea unui r itual sacra­ mentar. Aceste obiecte, sabia şi sceptrul, sunt, în 9 1 9, atât de pround sacralizate, încât cel cre le deţine se poate dispensa de intevenţia clericilor. Nu era nici obiceiul,- nici tradiţia. Clericii se srăduiseră încă din epoca crolingiană să judece natura puterii, condiţiile de a accede la ea şi ritualurile de întronizare. Relecţia îi antrenase către concepţii teo logi ce şi aproape raţionale ale puterii, care erau oarte departe de ideile pa­ trimoniale ale tradiţiei ranc e şi încă şi mai mult de sim­ plele superstiţii. Docina p ie să se fxeze .încă din timpul domniei lui Carol cel Pleşuv. Rolul ungerii, ce conferă un cracter sânt regilor este bne p us n evidenţă de arhiepis­ cop ul Hincmr. El î i spune lui Carol cel Pleşuv n 868: adaugă

,

1

J. DHONDT, Elecion et heredite sous Ies Carolingiens et les

premiers Capetiens, in BPH, t. LIII, 1939, p.915 şi urm.

205

,,Îi datoraţi demnitatea regală ungerii şi binecuvântăii, act episcopal şi spiritual, mult mai muli decâl puterii pământeşti'--1. Chiar dacă această afirmaţie se poate prevala de cutare sau cutre peripeţie a domniei, ea implică o reducere abuzivă ce tinde să undamenteze legi­ timitatea pe ritual. O asemenea simplificare permite să confere puterii regale o versiune episcopală. În 881, la Sino­ dul de la Saint-Macre de Fismes, condus de Hincmar, episcopii declară că: „demnitatea pontifilor, şi rebuie înţeleasă aici cea a episcopilor, este superioară celei a regilor, pentru că regii sunt unşi de căre pontii, în vreme ce pontiii nu pot i hirotonisiţi de către regi"2. Oricăt de specioasă ar părea această rgumentre, re meritul de a o completa pe prima. Este uşor de recunoscut aici o doc­ trină coerentă şi interesată, ce dă episcopilor o autotiate pe care nimic precis nu o poate limita. Departe de a garanta putertle legitime, ritualurile ungeti, unite destul de des cu procedura de alegere, par într-o prtmă etapă să slujească tentativele de uzurpre. Candidaţii la onorurile supreme, care cunoşteau doc­ rinele episcopilor, nu au ezitat să deină promotorti aces­ t o r a . C i r c u m st a n ţ e l e şi în d r ăzn e a l a per m i t e a u monarhilor, după moda episcopilor, s ă îningă asupra tradiţiei sângelui. Aşa au proce_dat Boson, ales rege de un sinod de persoane de vază şi de episcopi ţinut la Mantaille, în 879, şi Rodolphe de Burgundia, proclamat rege şi încoronat la Saint-Maurtce de Valais, în ianuarte 888. După ei, succesorii lor, în mod obişnuit desemnaţi şi unşi, au exercitai. fră contestare drepturtle regale asupra Bisericilor. Regii Eudes şi Robert I se lă înr-o situaţie identică, diferenţa co'stâ�d în aptul că alegerea şi lngerea nu au şters un sentiment oate iu al legitimităţii carolingiene. Hugo Capet şi Robet cel Pios, un secol mai târziu, nu s-au eliberat încă, chiar dacă se doresc întu totul moşteni1 Quaterniones, in PL, 125 c 1040.

2 Mnsi, I, 538.

206

torii

dinastiei

precedente.

Fragilitatea

noii

dinastii

îi

i.ncită, începând cu Robert cel -Pios, să sublinieze carac­ terul sânt al regilor, pin exercitarea puteilor taumatur­ gice. Faptul rapeză cu certitudine spiitele, deopoivă cu o ordalie, dar argumentul este derizoriu. Hugo Capet, nepotul lui Otto cel Mre după mamă, este ·uns într-o mantie reprezentând totalitatea lumii, semn al puterii sacerdotle. Acest împrumut de la simbolica de stat a bunicului său demonstreză o comunitate de sensibilitate în legătură cu problemele puterii, chiar dacă este depte de a dispune de aceleaşi mijloace. Capeţienii se izbesc de propiile lor slăbiciuni, ce îi

obligă să cadă la învoială cu cei mri. Această miimă

autoritate

lumească

este

compensată

de

un

sprijin

hotărât l episcopatului. De aceea capeţianul pare un

suveran mai aproape de modelul lui Hincmr, cum nu sunt anumiţi împăraţi i dinastiei saxone. Până în momen­

tul în care nturajul regl avea să fie reînnoit, între 1 02.5

şi 1030, episcopii apar drept consilieri născuţi, înţelepţii care proclamă dreptul, cei care susţin braţul regelui înar­

mat pentru a ace să domnească ordinea. Episcopii nu se mărginesc în a-l lege pe rege în acelaşi timp cu alte per­ soane importante şi a-l unge, ei au pe lângă el o misiune permanentă, aceea de a-l lumina asupra îndatoririlor sale private, cât şi publice. Discursurile pe care trebuie să i le ţină sunt prin conţinut morlizatoare. Ei discută despre

modul în care suveranul şi supuşii săi rebuie să se con­ ormeze ordinii lumii aşa cum a vnt Dunezeu. Rolul lor este cel al retorului din antichitate, care-r chema pe fiecare să practice virtutea. Ei pot să regăsească

accen­

tele şi temele aceluia. Alcuin, care deschisese calea, are

emuli în acest domeniu. Lucrarea Poeme au roi Robert, a

lui Adalberon de Laon, rod târziu al acestui ilon de inspi­

raţie, îi pune să dialogheze încă o dată pe rege şi episcop )

DLBERON DE AON, Poeme au roi Robert, Paris, ed. C. Carozzi, 1979. Se va citi introducerea la această ediţie ce tratează întreaga problemă expusă. 1

207

despre propia lor imagine, îndatoirtle şi misiunea lorl. S-ar putea discuta despre regalitate dintr-un punct de

vedere mai juridic. Aşa procedează Abbon de Fleuy în lucrarea sa

Cnons adresată lui Hugo Capet şi lui Robert.

El aminteşte că în admţnistrarea imperiului şi pentru uti­ litatea Bisericii, Crol cel Mare şi Ludovic cel Pios at. dat dovadă de credinţă şi pudenţă. După această afirmaţie de principiu, el se limitează să citeze Yn pasj din Conciliul

de la Pis, din 829, ce ace o enumerare a obligaţiilor

morale, publice şi private, ale regelui. Pe scurt, tradiţia crolingiană este mereu în vigoare. În priinţa Bisericii propriu-zise, acest tratat nu cunoaşte decât o îndatorire generlă de aprre, ceea ce este o vedere strict cleiclă şi inte�esată. Dimpotrivă, puterea regală este ferm

apărată, în pincipiul său, de o argumentaţie religioasă din momentul în cre este vorba despre bărbaţi cre i-au jurat credinţă.

Cu toate acestea,

regele nu r putea

acţiona fără un sat I .

Această relecţie utilitară,. derivată din maile pincipii,

se potriveşte destul de uşor C'.. instituţiile prezente. Alte obiceiuri sunt poate mai puţln restrictive din punct de

vedere intelectul şi ni_ revelatoare pentn mentlităţi.

Episcopul Fulbert de la Chartres nu se temea să-i dea regelui Robert titlurile de sânt păinte şi de sinţie2.

Însemna considerrea în mod literal a vloii religioase a

ungerii regale şi înconjurarea suveranului cu un hlou de

putere sfântă destul ·de puţin definită. Aceste cuinte insolite par mai curând să prelungească în Franţa tradiţia imperilă şi să se străduiască să capteze toată strlucirea.

Situaţia capeţianului rămâne ambiguă. Uzurpator, el nu se po:te prevla de o dinastie consacrată de durată. Ales l BBON DE FLEURY, Canones, in PL, 139 c 4 77-4 78. 2 FULBERT DE CARTRES oloseşte: Sancte Pater, scrisoarea 41, sancitas presenia, scrisorea 97, sau chir Saca pentru a vorbi despre scrisorile regale, scisoarea 21, cf. F. BEHRENDS, The Jetters and poems of Fulbert of Chartres, Oord, 1976, pp.74. 176, 38.

208

al episcopilor mai mult decât l principilor, uncţia sa nu

avea nici universlitatea, nici strălucirea religioasă a celei

a împăratului. Se simte, fără eort, o strădanie pentru a

capta prestigiul şi orţa religioasă_ a unei tradiţii sau alta.

Regalitatea consacrat,ă nu se întâlneşte numai în limi­

tele vechiului imperiu carolingin. Prima ungere cunos­ cută marcase venirea la putere a lui Wamba, rege în Spania în epoca vizigotă. Invaziile arabe puseseră capăt

acestui extraordinr sistem politico-religios, înainte ca el

să-şi i dat toate roadele. Noua monarhie creştină de Ovieio reînnoadă în mod manifest această radiţie, cel

puţin începând din 886. Prestigiului pe -care monarhia îJ câştigă

dintr-o

luptă

reluată

tot

timpul

împotriva

Islamului i se adaugă acum o inluenţă mistică. Fuziunea

temporalului cu spiitulul pare aproape în totlitate rea­

lzată în construcţiile prestigioase ce transormă �apitala

în cetate sfântă.

În regatele anglo-saxone, primul prinţ cre a primit

ungerea regală este Egbert, iul regelui Ofa al Merciei,

asociat la tron din timpul vieţii tatălui său. Ceremonia a avut loc la Conciliul de la Chelsea, din 787, în prezenţa

legaţilor papei şi a unui ambasador ranc. Era vorba aici de a lua act de o transmitere a puterii, marcând pin

ungere caracterul ei de nereormat. Se impune în mod evi­

dent politica dinastică. difuzeză.

Dar

Ritualul se pepetuează şi se

nu este considerat indispensabil,

din

moment ce Edgar, regele Northumbiei şi l Merciei şi apoi

l întregii Anglii, începând din 959, nu s-a lăsat supus

acestei ceremonii decât în 973 I . '

În contrast cu regalităţile co nsac rate prin ungere, celelalte autoităţi ale prinţilor teitoiali. ale ducilor şi le conţilor par stict laice. Nu r trebui să aibă nici o putere pentru a· inter­ veni în trebuile ecleziastice. Pe drept cuvânt, reticenţele l În Itlia, numai Beranger I şi Beranger l II-lea au fost unşi şi încoronaţi, A. RONER, Whl und ronung der deutschen Kaiser und Konige in Itlien, Fiburg, 190 1 .

209

clericilor în privinţa lor par mai mari. Astfel, ostilitatea episcopilor germani nu pare să i d ezar ma t vreodată în privinţa ducilor .naţionali. În 916, la Conciliul de la Hohenltheim, sub conducerea unui legat pontiical, au asimilat neascultarea cu o crimă de lezmaiestate. Până s. i la sfârşitul secolului, în mo�entul minoratului lui Otto l III- lea, ej s a u opus, sub conducerea arhiepiscopului Wiligis, uneltirilor prinţilor. Or, pinţii teritoriali nu se pot dezinteresa de biserici, ie că evlavia îi obligă la vreo ctitorie, fie că interesele lor îi incită la vreo acţiune mult mai temporală. Aceste două motivaţii se interferează la acelaşi personaj, iar evenimentele devin din această cază de o complexitate extremă. Pentru a-şi con­ duce 'treburile ecleziastice pe placul lor, în vreme ce justi_ ficările lipsesc, prinţii se s tr ăduie sc să a si gure puterile judi­ ciare şi militare ale reprezentanţilor legali şi le apărătoilor unei biserici sau ai unei mânăstiri, să-şi însuşească drepturi ridicate asupra bunuilor funcire, ceea ce poate i orte avantajos în cazul marilor mnăstiri sau, mi mult, să-şi atribuie concedarea precariilor cre îi schimbă în vasali atot­ puternici. Confzia dintre patrimoniul episcopiilor şi al abaţiilor cu cel al ailiilor din înalta istocraţie duce la o reală solidaritate de interese, ce vine în ;voarea prinţilor şi, uneoi, în favoarea biseicilor. Acolo unde pot, persoanele de vază instaleză în fruntea episcopiilor şi a mânăstirilor oameni din propiile lor familii, ceea ce este urmarea firească a acestei confuzii dintre interese şi bunui. De aceea, politica ecleziastică a piind.lor teitoiali, care nu are justiicarea religioasă, este mai puter­ nic dominantă decât ce.a a împăratului şi a regilor. Ea pre totuşi mult mai puţin abuzivă decât s-a scis. drepturile tradiţionale fiind în mod obişnuit vărsate prinţilor, ca retri­ buire a seviciilor lor lumeşti, iar respectul lucrurilor reli­ gioase era mai general decât se spune. -

II Biserica între temporal şi spiritual

În secolul l X-lea, rolul şi locul Bisericii în dif elitele state ale Europei Occidentle derivă din repunerea în ordine carolingiană� Evoluţia, din acest punct de vedere, este mai mult sau mai puţin pronunţată după regiuni, după cum structurile puterii rămân sau nu apropiate de modelul precedent. Dimpotri{ă, ţările care nu au ost integrate imperiului carolingian păstrează regimuri speci­ fice. Bisericile obţinuseră, în decursul vremurilor, pomeni considerabile în bunuri funciare, iar mânăstirile nu u­ seseră mai puţin dotate. Suveranii carolingieni le prote­ jaseră prin diploma de imunitate care le scoteau de sub autoitatea uncţionarilor locli. În secolul l X-lea. epis­ copiile şi mânăstirile, într-o măsură mai mică, primesc drepturi publice din ce în ce mai numeroase şi din ce în ce mai importante. Episcopul, din proprietar funciar cum era, devine print teitoril. Pe scurt, puterea oamenilor

Bisericii asupra pămnturilor şi asupra persoanelor se

extinde. În aceeaşi măsură, rolul clericilor în administraţie creşte. Influenţei episcopilor, deja tradiţionlă, i se adaugă

acum cea a clericilor de la capelă unde se elaborează întreaga politică. În toate regiunile Europei Occidentle, cancelariile sunt ţinute de oamenii Biseicii. Acestor fapte instituţionale vine să li se adauge creditul călugărilor şi l 211

eremiţilor P�. lângă prinţi. Aceşti sinţi se bucură de lin

ascendent adesea decisiv în aceste timpuri, când aceste legătui de la om la om domină întreaga politică. Pe scurt,

Biserica se împlantează mai profund în lume pin croirea

de principate şi invadarea tuturor mecanismelor adminis­ trative în devenire. Această mişcre poate fi percepută ca o inserare

mai profundă a

Bisericii

în temporal,

sau

invers, . ca o sacralizre sau o clericalizare a societăţii.

Ţinând seama de cracterul religios l puterii, cea de-a

doua interpretare apre, la acestă' dată, de preferat.

Creşterea bogăţiei, a puteii şi a audienţei clericilor nu

se ace fără o contrapartidă. Prinţii pot fi tentaţi să olo­

sească

spre profitul lor aceste bunuri imense sau să

numească în fruntea circumscripţiilor ecleziastice oameni' de idelitate dovedită, indiferent de cultura sau evlaia

acestora. Sechestul laicilor asupra Bisericii apare atunci ca o contraprtidă a unei clericalizăi crescânde a socie­

tăţii. Cu toate acestea, la data respectivă sacralizarea pu·

terilor pre să limiteze invazia proanului în Biserică.

Amestecul puterilor temporle cu cele spirituale dă un sistem de Biseică de stat l cărei conducător este suve­ ranul.

Sistemul

atinge

cea

mai

mare

dezvoltare

Germania din cauza cracterului particular imperiale.

În alte părţi apre,

în

l demnităţii

într-un grad

mai

mic.

Această organizare a Bisericii, ce concordă pe deplin cu cea a statului şi fuzionează cu ea, creează o ordine sacră unde totul este, în acelaşi timp, acţiunea prinţului şi voinţa lui Dumnezeu. Decurge de aici o orientre specială

a credinţei,

ca şi a vieţii

intelectu�e.

:�aţa

creştină,

acţiune a statului şi a Biseicii, este reglementată prin

dreptul canonic care îi fixează normele şi prin liturghia care descrie desfăşurarea ceremoniilor. Arta de a constui

re drept scop delfmitarea spaţiului simbolic, locul c.ele­

brilor necesare mântuirii. Decorul trebuie să lase să se

întrevadă misterele. Ordinea este astfel instaurată peste tot prin ceremonii astuoase. Viata intelectuală se arti­

culează în acelaşi mod. Art:le ce compun tivium-ul nu

sunt decât prop ed e uti c ă

,

iar gândirea luminată prin 21 2

prac-

ticarea lor trebuie să-i slujească pe prinţi în satul lor şi să contribuie la înţelegerea credinţei. Spiritul nici nu are altă mis iune În plus, literatura morală şi hagiografică .

poate să idice sufletul pin povestirea actelor eroice de virtute. Aceste mnifestări totuşi diverse le credinţei, le vieţii intelectuale, le artei sunt expresia uneia şi aceleaişi relităi, ordinea în Imperiu şi în Biseică.

Dr nici lumea nu este statică. Puterea sa de expansi­

une se evlueză potriit dinmismului misionlor săi. Cu sigurnţă, invadatorii sunt stăpniţi cu preţul unui eot militr uriaş. Păgânii sunt convertiţi graţie actiităţii

evnghelizatorilor sprijiniţi de episcopi şi de prinţi. Rolul împăratului este în acest domeniu pimordial. Lui îi reine

sarcina să susţină ac ea stă acţiune pin înregul său pres­ tigiu religios. Actiitatea sa diplomatică menţine o între­ pindere istică ce inră în unciile sal e Sistemul este coerent. şi complet. El se loveşte însă de .

propiile lui slăbiciuni. Divizrea Ewopei Occidentle în regate rivle cre se confruntă militar, uneoi, apre ca un scndl de neînţeles. Aceste lupte strică imaginea de uni­

verslitate pe care o primise Impe1iul în momentul în care acesta întreprinsese renovrea Bisericii. Întoarcerea la o

politică naţionlă şi relistă în Germania, pin Hel c al II-iea, mrchează începutul unei orientări divergente în iaţa Impeiul u i şi în cea a Bisericii. Flimentul morl pare şi mai grav pentru sistem. Atunci când împăratul Conrad al II-iea vinde demnităţile ecleziastice ca oricre alt prinţ cre nu a ost uns, el apare ca un conducător

spiritul decăzut.

A. EPNSIUEA CESINĂ SI RECUCERIEA '

'

.

a graniţele de la nord şi de la răsărit, Germania dinas­

tiei saxone era în contact cu păgânii. Această situaţie geogrlcă crea baza de plecare pentru toate tentativele de creştinre, aşa cum fuseseră cândva inuturile rance

pentu Germania.

213

Sarcinile ce reveneau u nui pretendent la coroana impe­ ială erau: ·protejarea misionarilor, instalarea ierarhiei creştine, care nu aveau n ici un am estec în prestigiul prtnilo r franci, dar cre contrtbuiseră atât la idicarea lui Carol cel Mare până la Imperiu. Cre ş t in r e a ce se însoţea adesea de o tra nsor mare radicală a ordi ni i sociale, per­ mitea să se încheie pacea cu vecini cre îşi dădeau regi creştini. Ea peitea, de asemenea, de da ta aceasta pe un plan mai subtil, pin intermediul ierarhiei religioase să lărgească autoritatea morlă a împăratului. Interesul pol itic şi zelul misionr mergeau mână în mână, în momentul în care Otto l III-lea a instaurat o viziune mai universală a misiunii sle. La îndemnul său, popoarele nou convertite iau loc, cu drep t u 1i depline, în creştinătate. Din acel momenţ, misi un e a impert ului se încheie. ,

,

D ins p re partea Danemrcei şi a Peninsulei scandinave, acţiunile misionare carolingiene, conduse din metropola Ham b ur g încetează la moartea lui Rembert, în 888. Regiunea este multă vreme în defensivă în aţa unei reacţii păgâne. În 934, o campnie militră a lui Henic I îl obligă pe regele Danemarcei să recunoască supremaţia suveranului germnic şi să deschidă ţara misionrilor. Arhiepiscopul de Bremen-Hamburg, U.ni, prcurge ţara înainte de a mi în Suedia. În anii ce urmeză, prestigiul lui Otto I. şi orţ a sa militară îi îndeamnă pe regi să accepte influenţa germană şi creştinarea. Cele tre.i epi s copii Aarhus, Sc hlesig şi iebe au ost întemeiate în Iutlanda şi au primit după aceea acordul papei Agapetus al II-lea, în 948. Ele erau legate de metropo­ la Bremen-Hamburgl. Regele Harald Blaatand, convertit la cre ştin ism în 965, a spijinit el însuşi acţiunile misionailor în Scandinavia. Păgânismul nordic nu era ără sprijin, i ar un sincretism anticreştin modelase în mre măsură conştiinţa. Eşecul lui Otto al II-.Iea în iulie 982 a fost se mnalul unei reacţii p ăgâne ,

..

,

I În 948, Adallag, arhiepiscop de ·Bremen-Hamburg, este prezent la Sinodul de la I ngelheim cu cei trei episcopi diocezani ai D anem arce i Otto I scute ş te episcopiile d n eze de redeventele pentru bunurile pe care le posedă în marca daneză sub doi­ naţia germană şi în regatul Danemarcei însuşi. Este autoritatea lui Otto I. .

214

conduse de regele Svend. Ea nu a durat decât câţiva ani.

dificultăţi, şi tradiţiil e p o poarel or nordice I.

Evanghelzarea s-a reluat după aceea, nu fără

ţinând seama de cutumele

a est de Elba şi Saale, rontiere carolingiene, trăiau populaţii slave, venzii; ce erau legate, în acelaşi timp, de păgânism şi de independenţa lor naţională. Se

distingeau de la nord la sud: obotriţii, wilzii sau

luteţii şi sorbii care erau cei mai numeroşi. Înc , de la urcare sa pe tron, Otto I a acţionat pentru

încorporarea acestor ţinuturi Germiei. Operaţiuni li­ tare

repetate, ·începând

cu

două· marşuri

militare,·

încredinţate lui Hermann Billung şi Gero, au peris ger­ manilor să atingă Oderul, către 950. Tot suveranului

revine ini ţi a ti va evnghelizii.

Î nc e p u turil e

îi

sle nu sunt

cunoscute. Către 946, conducătorii slavi ai regiuniţ Havel se convetesc şi construiesc o biserică la Brandenburg, ce devine sedil unei episcopii încă de la 948. Cele de la Havelberg şi Oldenburg sunt întemeiate în acelaşi n. Se

pare că Otto I a ut să creeze episcopii rapid şi în număr mare din raţiuni politice şi pentru a-l imita pe Crol cel Mare2.

Or,

instlarea unei episcopii înr-un ţinut fără

oraşe, ocupat de o confederaţie de triburi, tulbură datele vieţii economice şi sociale. Embrionul cetăţii, atăt cât este de modest, introduce în acelaşi timp

un

alt habitat, o ltă

practică religioasă şi noi raporturi umane. Este o operă de colonizre în toată puterea cuvântului. Organiza-rea ecleziastică a acestor cuceiri punea o problemă:

Oldenburg

provenea

din

arhiepiscopia

de

Hamburg, iar celelalte două episcopii din itropolia de Mainz. Otto a conceput un proiect de ansamblu penti •

toate teitoiile din răsit. El întemeiase, în

937, o abaţie

în onorea Sântului Mauriciu, la Magdeburg, pe care o

tai

1 L. MUSST, a p ene on chretienne dans J'Euro�,e du Nord et son inluence sur la civilisation scandinave. in a Comrersione [262], pp. 263-325. 2 A. GES'OR, Christiana Republica et la politique oien­ tle de l'empire, in Renovatio Imp erii , Ai della giomata inter­ nzion le di studio per il milenaio, Faeza, 1963, pp. 41 - 62 .

215

copleşise :! bunui.

Oraşul. situat pe malul stâng al

Elbei, în plină ţară germanică, era cel mai aproape de

noile teritorii. În 9 5 5, Otto I, cu acordul papei gapetus,

îşi propunea să acă din acest oraş metropola ţrilor de evanghelizare,

cu episcopiile deja create drept dioceze.

Proiectul a eşuat în aţa ·ostilităţii anumitor episcopi,

pintre cre· şi itropolitul de Miz.

Această organiare a ost revzută în timpul unui con­

ciliu ţinut la Sfântul Pen din Roma, la 1 2 februrie 962,

puţi: după încoronrea imperială a lui Otto I. Magdeburg trebuia să devină o rhlepiscopie, iar împăratul primea

puterea să creeze noi episcopii acolo unde do.rea. Proiectul nu a dat rezultate decât în 967-968. a această dată,

Magdeburg, acopeit de privilegii din partea papei ca şi a

împăratului, pimeşte jurisdicţia asupra ţinuturilor ven­ zilor, efectiv cuceite de Otto I. Pimul titular, Adalbert,

mai întâi călugăr la Sfântul Maxim din Tier, usese uns

episcop penn a conduce, fără succes de ltfel, o misiune de evnghelizare în principatul iev. Instlrea sa în run­

tea unei miropolii misionare lasă să se întrevadl ce

proiecte useseră nutrite în nii precedenţi. De apt, la

această dată, ormarea creştinătăţii poloneze reducea con­ siderabil orizontl Magdeburgului.

Creştinarea ţinuturilor vezilor era, de altfel, pre;ară,

şi legată de dominaţia germană. Îfrângerea lui Otto l

II�lea, în 98 2, semn l unei slăbii a forţei germanice,

provoacă o revoltă generlă de o graitate extremă. Epis­ copul de Brandenburg este strangulat.

Hamburg este

cuceit şi ars de către un prinţ obotit rămas păgân. În

983, Havelberg şi Brandenbrg, care sunt sediile unor

episcopii, snt jeuite. Orgaizarea ecleziastică este iicită în acelaşi timp cu firava structură admiistrativă şi mili­

tară pe care se spijinea, în aceste regiuni barbre în care oraşul nu este decât un embion. Reacţia păgână şi naţio­

nală;; este

triumfătoare

până

în

990.

Prin

urmare,

creştinrea este lentă şi diicilă.. Multe amănunte ne arată că aici clericii nu sunt în siguranţă, până în 1030.

Iluenţa germanică este deopotrivă determinantă în

2 16

creştinarea principatelor slave vecine: Boemia şi Polonia. Este cu mult mai mică în Ungaria.

Boemia nu usese atinsă decât oarte supericial de

evanghelizarea lui Metodiu. Puţinul creştinism rămas era, la sfârşitul secolului al IX-lea, îndreptat spre Germanial. Apropierea

geograică

şi

lupta

împotriva

maghiarilor

apropiau prinţii şi popoarele. În 929, o campanie a lui Henric I, cre îşi impunea aici suzeranitatea, leagă, în mod

indiscutabil,

politica

progermană , şi

creştinarea.

Evanghelizrea a ost întreprinsă de clerici bavarezi, veniţi mai ales din episcopia Regensb.irg. De atunci, păgânismul se identifică cu cauza naţională, iar această prtidă îşi

lă conducătorii în amilia ducală. În 9 3 5, Boleslav pune

să ie

asasinat

ratele

său,

Wenceslav,

şi

se

revoltă

împotriva dominaţiei germane. Otto I' pierde cincisprezece ani pentru a-l supune şi a-l converti la creştinism.

De Paşti, în 973, la dieta de la Quedlinburg, la care asista ducele Boleslav al II�lea, care tocmai îi Lţrma la tron

tatălui său, s-a hotrât îiinţarea unei episcopii la Praga.

Primul titulr, desemnat de Otto al II-lea, este un călugr saxon, Thietmar, ce este prezent la sinodul din provincia

Mz n 976. Succesorul său, Adalbert, provine dintr-:la

dintre cele mai nob.ile amilii din Boemia, cea numită Slavnik,

ir

alegerea probabil că nu era fericită,

din

moment ce putea trece drept o sfidare politică. Omul, per­ sonalitate de prim plan, era oarte legat de idee2. Format la şcoala catedrală

din Magdebrg,

îşi luase

numele·

arhiepiscopului care îi dăduse cofirmarea. Învestit de împărat la Verona, în 983, şi-a început episcopatul în momentul în care moartea lui Otto al II-lea provoca peste tot reacţii antigermane şi anticreştine. În plus,

el se

1 În 895, conducătorti Boemiei in să acă act de supunere aţă de relege rnulf, la Regensburg, cf. nna.es Fuldenses, anul 8 9 5, in MGH, SS, t.I„ p.441. 2 A. GIESZTOR, Sanctus et gloiosissimus martr Christi Adalbertus: un Etat et une Eglise missionries ax alentours de l'an Mlle, in a Con versione [262], pp. 611-647.

2 17

confrunta cu brµtalitatea aristocraţiei şi

cu traditiile

păgăne-ale poporului său. Om de o mare elevaţie spiritu­ ală, nu a putut suporta un post atât de zadarnic şi a părăsit Praga pentru Roma, în scopul de a se retrage la mânăstirea

Sinţii-Bonifaciu-şi-Alexie i.

Constrâns

de

papa şi de arhiepiscopul de Mainz, a trebuit să se prezinte din nou la scaunul său episcopal. Dar nu a putut rămne prea multă

vreme aici,

deoarece ducele

Boleslav

se

opunea revenirii sale. Plecat să-i evanghelizeze pe prusaci, şi-a alat moartea, ca un martir, în 997. Corpul său a ost căutat de ducele Poloniei şi înhumat la Giezno. Asfe� un episcop ormat potrivit ordinii imperiale alesese renunţarea la lume mai degrabă decât să se obişnuiască cu oamenii vremii sle. Cea mai înaltă spiritulitate marca pentru pima oară limitele acomodii cu lumea. Este de relevat acest semn de uptură. Se cunosc puţine lucruri despre originile creştinismu­ lui în Poloia. Iluenţa germană este sigură. În 963, mr­ graful Gero i-a impus lui Mieszko suzeraitatea lui Otto I. Începând din 966, ducele, caliicat cu tilul de amicus imperator, antrenează Polonia într-o lianţă cu Impeiul.

Această politică nu primeşte nici o dezminţire până- la domnia împăratului Henric al II-lea. Ducele Mieszko se căsătorise în 965 cu o prinţesă din Boemia, cre era creştină. Le-a revenit cleicilor cehi să-l boteze pe duce, în 966. Evanghelizarea ţrii este, nu mai puţin, acţiunea misionarilor germani trimişi de Otto I. Prima episcopie este întemeiată la Poznan, în 968, iar pimul titular al acestui scaun este un cleric german venit de la Magdeburg. În Ungaria, ducele Geysa, care se căsătmise cu o 1 Dacă este să-i dăm crezare biogrfului: .Această hotărâre a fost' motivată de trei cauze: poligamia în care trăiau bărbaţii, căsătoria detestabilă a clericilor, captivitatea sclavilor creştini cumpăraţi cu banii neaşti de negustorii evrei. în număr atât de mare încât pentru episco p era impo sibil să-i răscumpere", Vita Sancti Adalberli, de CANAPAIUS, in MGH SS, t. V, p. 586.

218

prinţesă creştină, a �imis, la doi ani după urcarea sa la

tron, ambasadori la dieta de la Quedlinburg, pentu a negocia pacea cu OUo I şi a-l inorma pe acesta despre

intenţia sa de a se converti. Este botezat mult mai târziu,

în 98 5, o dată cu fiul său Vjk, care a primit numele de Ştean, în timpul unei călătorii a lui Adalbert din Praga în Ungaria. Acesta era un progre_s decisiv, într-o ţară unde

păgânismul era încă oarte puternic. Această

expansiune

a

creştinismului,

cu

succese

difeite, subliniză vitalitatea Bisericii ge�mane şi calitatea

clerului său. Prinţul are un rol determinant în aceste

acţiuni dictate de convingeile sale rejigioase, ca şi de

interesele sale politice. În plus, el re autoritatea necesară

asupra Biseicii pentru a conduce isiunea creştină pnă

la capăt, adică pnă Ja instalarea unei ierarhii. Începnd

cu domnia lui Otto I, orţa militară şi politică a Germaiei

făcea din împrat centrul unei alianţe de popore, le căror

relaţii cu imperiul nu sunt defnite totdeauna cu claritate.

Dieta de la Quedlinburg, ţinută de Paşti, în 973, -este un

semn al acestui universalism al impeiului. În jurul lui

Otto I. al mai milor vremii şi al episcopilor săi, se lau ducele Mieszko al Poloniei, Boleslav al Ii-lea l Boemiei şi

ambasadorii prinţului Ungariei. Au venit deopotrivă bul­

gai, ruşi, bizantini şi beneventini. Această dietă, ţinută cu

puţin înainte de moartea împratului, era martora apo­

teozei politicii sale. Diversitatea etnică a popoarelor era

doinată de

autoritatea

împratului,

iar creştinătatea

dădea acestei legături întreaga sa soliditate. Expansiunea

imperiului şi a creştinătăţii fusese realizată simultan.

Otto· al III-iea a înţeles că aceste popoare noi nu-şi

aveau locul toate în cadrul imperiului şi că erau Mrăine în regatul Germaniei. Ideile sale, atât cât pot fi _reconsti­ tuite,

par

dominate

de

universalismul

creştin

ce

dă

creştinătăţii mai multă importanţă decât imperiului şi de

exemplul Bizanţului, unde Basileul admitea colaborrea

regilor în guvernarea popoarelor. Politica lui Otto I îşi.

încheiase existenţa.

Ducele Boleslav punea exact problema, solicitnd dem219

nitatea regală-__şi întemeierea la Gniezno a unei rhiepis­ copii pentru a conduce destinele tinerei_ Biseici poloneze. a o întrunire, ţinută în apropiere de Roma, cu papa, în

septembrie 999, Otto al Iii-lea a ·acceptat aceste pro­ puneri, cu condiţia de a primi o parte din relicvele pri­ etenului său, Sfântul Adalbert, şi de a-l încorona el însuşi

pe rege. Prin acest gest, Polonia putea părea admisă în imperiu... Otto al III-lea a întrepins atunci călătoria la Gniezno, ca apostol, aşa cum o dovedeşte titulatura acte­ lor din această epocă, şi ca pelerin, aşa cum o arată zita

sa iiţială la mormântul Sântului Adalbert. Boleslav este pe deplin satisfăcut în materie ecleziastică. Otto al III-lea i-a pus lui Boleslav propria sa coroană şi i-a conferit titluile de „prieten şi aliat al poporului roman". În sfrşit, i-a înmânat o replică a Sintei Lance, însemn care îl aso­ cia

propagii

creştinismului inspre

răsrit.

Această

legătură spirituală ayea să se dovedească railă, incapa­ bilă, în orice caz, să împiedice dezvoltarea sentimentelor particulariste. În Ungaria, problema era mai simplă, deoarece acest popor nu fusese iciodată supus imperiului. Nimic nu se opunea organizării unei provincii ecleziastice autonome şi ridicării prinţului la deitatea de rege. Otto al III-lea a ştiut să acţioneze ca împărat, trimiţând el însuşi coroana pe care tegatul papei i-a"pus-o lui Ştean la 17 august

1 001 . Papa şi împăratul au acceptat organizarea eclezias­ tică prevăzută de rege. Procedând astfel, Otto al Iii-lea

arăta cu putere că rolul său era pe măsura creştinătăţii. Biserica mai avea de convertit popoarele păgâne insta­ late în regiui evanghelizate deja şi unde incursiunile lor ' provo2 aseră dezordini grave. S-au combinat atunci misi­ unea cu rezistenţa militară. Creştinarea este însoţită de o transormare proundă a stucturilor sociale ale socie­ tăţilor barbare. Apariţia unei puteri monarhice sau con­ centrarea autoităţii în mainile unui singur ptnţ par legate de evanghelizare şi de intrarea în cadrul creştinătăţii medievale. În Anglia, invazia vikingilor avusese ca rezultat, către 220

875, ormarea unei zone daneze unde fusese reintrodus ,păgânismul. Se întindea de la Forth, spre nord, până la Tamisa. Un regat creştin rămăsese ca aţadă pe Canalul Mânecii şi era prelungit spre nord, prin ducatul Merciei, în

bazinul Severn. Creştinătata depindea mult mai mult de rezistenţa armată a englezilor, decât de efortul de evanghelizare. Regele Alred, învingătorul regelui danez la

Estanglie Guthorm, în 878,_ _ prin impunerea păcii a obţinut creştinarea lui _şi a treizeci de căpeteii. Pacea şi convertirile rămâneau însă precare. Primele două treimi ale secolului al X-lea cunosc respin­

gerea progresivă a danezilor către nord şi către est. Recuceirea are ca rezultat, în 926, anexrea regatului danez de York, apoi re un succes gene rl ce-i perite lui Athelstan să se intituleze „rege al întregii Britanii". Progresele Bisericii sunt diicl de urmărit. Fuziunea pe care o opereză creştinismul între danezi şi englezi este dobndită la ijlocul secolului al X-lea. Avem pentru aceasta un semn îndubitabil: un danez devine arhiepiscop de Canterbuy, în 942 . Încă de atunci renaşterea reli­ gioasă este evidentă şi se sprijină pe monarhie. Ultimele acţiuni daneze asupra Angliei, începute prin raiduile din 988-991, au ca rezultat ormarea unui imperiu danezo-englez, unde păgânismul nu pleacă fră câteva acte de fanatism. Masacrul de la Aelfeh este cel mai semnificativ episod în acest sens. Fiul cuceritorului, care devine rege în 1016, \nud cel Mare, este un prinţ creştin care redă onorurile arhiepiscopului martir de Canterbuy şi regelui Sânt Edmond. Creştinarea pare dobnpită, chiar dacă particulaismul este puternic şi diicultăţile numeroase. Irlanda cunoaşte încă din primele decenii ale secolului al X-lea invaziile viinge, care au dat naştere la rei regate daneze. Invadatoii aduc cu ei cultele păgâne. Oraşul Armagh, luat în 932, şi mai mult Dublin dein cenrele acestei religii. Clerul irlandez, lovit cu duritate. de această încercare, pare prea puţin apt pentru o sarcină de evanghelizare. Creştinismul ace aici tiide tentative pin

22 1

intermedi:ţl

regatelor

daneze

din

Anglia.

Olf

Regele

Cuaran_ care i-a jutat pe danezii din Yorkshire revolt.aţi impotiiva regelui Edmond, primeşte botezul,

acceptând

pacea, în 943. Convertirea sa şi a amiliei sale o antre­ neză pe cea a unei părţi a danezilor din Irlnda. Această

convertire

pare

mai

puţin

decisivă

decât

recucerirea celtică, purtată începând din sud , încă din a doua j umătate a secolului al X-lea. Bătălia de la Clontrf, la nord de Dublin, în Vinerea Mre. din 1O14, marchează slăbirea decisivă a regatelor daneze, care sunt supuse progresiv irlandezilor. Convertirea la creştinism a normazilor se efectuează în condiţii destul de asemănătoare. După un eşec militar în aţa oraşului Chartres, Rollon a intrat în negociei cu rancii şi a ajuns la o înţelegere, în toamna lui 911. Dacă e ste

să-i

d ăm

crezare

lui

Dudon

de

Sai nt-Quentin,

cronicar, la drept vorbind oarte suspect.. înţelegerea este numi tă tratatul

de

la

Saint-Clair-sur-Epte.

Carol

cel

Simplu acorda normazilor comitatele din Sena Inferioară. Rollon îi aducea omagii şi devenea creştin I. Admitere a la botez a acestor convertiţi

punea

pro­

bleme deosebite. Unii îl pimiseră deja înainte de a se

întoarce la p ăgânism şi de a se deda la tot felul de iolenţe. Trebuia să li se impună penitenţa canonică? Consultat,

papa a răspuns cu multă circumspecţie, lăsând prudenţei arhiepiscopului de Rouen libertatea de a aduce regulilor canonice îmblâziile necesare2. Nimic nu ne permite să credem că normanzii .au devenit cu toţii creştini după această înţelegere. Cei care nu l-au urmat pe Rollon în integrarea sa în societatea rancă şi creştină s-au instalai în Normadia Infeioară. Alte gupui l DUDON DE SAIT-QUETIN, De moribus et actis pimo­ um Normanniae ducum, in PL. 141 c 647-652.

2 Heve, arhiepiscop de Reims, face să ajungă la Guy,­ arhiepiscop de Rouen, o micuţă culegere de texte patristice în legătură cu modul în care trebuie procedat cu catecumenele, FLODORD, Historia EcdEsiae Remensis. V. 14, in PL, 1 3 5 c 292.

222

de viingi, veniţi direct din Scandinavia sau respinşi din nglia, iu au încetat să se instaleze în această regiune. De aceea vestul Normandiei pare mai lent câştigat pentru creştinare. Un indiciu oarte sigur al acestei rezistenţe este furnizat de episcopia de Coutances, care nu are titu­ lar în timpul celei mai mi prţi din secolul al X-lea. După care, cinci episcopi rămân la Rouen, neavând posi­ bilitatea de a se menţine în diocezele lorl. Obiceiuile ikingilor nu s-au transormat dintr-o dată. Căsătoia după moda daneză se continuă cel puţin până la începutul secolului al XI-lea. Credinţa creştină însăşi este uneori pătată de credinţe păgâne2. Dacă este să-i dăm crezare lui Orderic Vitl, arhiepiscopul Mauger, bas­ trdul .lui ichrd l Il-lea, un tist prelat, la drept vorbind, după_ce a ost demis in 1055, ajurat pe toţii zeii.

Creştinarea se îndeplineşte lent, începând de la valea

iferioră a Senei, şi este diicil să cunoaştem mai multe detalii ale acestui proces. Ea se datorează mai mult restaurrii mânăstirilor, decât reorgnizării episcopiilor. ·Ducele Wilh�lm Sabie Lungă pune să se reconstruiască abaţia

de

la Jumieges.

ichard

I,

care

guvernează

Normadia din 942 până în 996, restaurează Fecamp, Saint-Ouen şi e Mont-Saint-Michel. Această mişcare se

prelungeşte mult în secolul al XI-lea, până la întemeierea

mânăstililor de la Caen, operă de răscumpărare impusă ducelui Wilhelm şi soţiei sale Mathilde. Reorganizarea Bisericii laice îi datorează mult deopotivă Bastardului. Spania era împărţită în trei regiuni provenind din trei dominaţii diferite: în Catalonia şi de-a lupgul Piineilor, o 1

a bătălia de la Vl des Dunes. în apropiere de Caen. în

normanzii, revoltaţi împotriva Bastardului şi veniţi clin Cotentin, luptă strigând: Thor aie. Thor aide, care este un strigăt de luptă păgân. 2 Adhemar de Chabannes povesteşte că Rollon, la moarte, a pus să fie decapitaţi, în prezenţa sa, o sută de prizonieri creştini în onoarea zeilor scandinavi. şi a distribuit o sută de livre de aur biseri-ifor creştine. Este vorba. la drept vorbind, de o adăugire care transmite o informaţie suspectă, in MGH SS, L IV, p.123. 1047,

223

' marcă franc ă,

ce,

în ciuda aptului că era excentică,

rămne multă vreme ataşată lumii carolingiene şi regilor săi, înainte de a se întoarce la Roma; un regat creştin, apoi mai multe , instalate. în munţii din nord , înainte de a cuceri câmpiile înalte; în centu şi în sud un ţinut vast, sub autoritatea C6rdobei , unde numeroşi creştini trăiesc sub o guvernre musulmană. Multă reme arabii dăduseră dovaiă de o mare tol eranţă aţă de creştini . Totuşi , această situaţie a început să se mo di­

ice o dată c u instalarea. la C 6rd o ba , în 756, a lui 'Abd-r­ Rhman I, o nd atoul eiratului din Occident. Această degradare ·a raportilor dinre creştini şi musul m ni se agraveză pin intevenţia carolingienilor la sud de Piinei şi campaniile lui fonso al Ii -lea care le conduc e în Gicia, pe Eb ru şi p ână la Lisabona, pe cre o j efui e ş te în 798. Începând cu a doua j umătate a s ec ollui l lll l e a un numr mare de spaniol i trec, de bunăvoie sau cu orţa, la islmism. Ei rămn suspecţi pentu musulmani şi dein instigatoii revo ltelor pe care emiii le repimă sângero s . Această situaţie provoacă, p e de o parte, o seculaizare a mediilor creştine atrase de strălucirea ciilizaţiei mu sulmane sau pin anumite acilităţi . Viaţa mondenă Şi avantj ele sale provo a că un anume sei ­ li sm . Eistă un curent general de sastisire a credinţei, p e cre unii se srăduiesc să o ascundă. I ncultura te olo gică şi rabizarea intelectuală agraveză ac este iscui Pe de ltă prte, există o reacţi e împotiva acestei mişcăi de ab andonre , pin căutrea unei ieţi creştine ascetice şi o atracţie reînnoită peptru viaţa monastică. Această mişcare e ste încuraj ată de creştinii di. regatele din nord, pin primi­ rea de călugăi veniţi din Oient şi pin lectura Patimilor mr­ tiilor. Această mişcare spiituală este ac tivă în mod deosebit la C 6rdoba, unde se mnifestă pin profesrea publică a credinţei, pin controverse şi prozelitism . Personaj ele cele mai remarc ab il e sunt licul .var o şi preotul Eulogiu. În juul lor, se grup eză călugri, preoţi şi lici de ambele sexe. Incă de la în ceputl mişcii , episcopatul reuit în c onciliu pin voinţa lui 'Abd-r-Rahmn al ll -lea îi dezavuează pe cre­ din ci oşi . C ondamnaţi , cincizeci dintre lo cuitoii C6rdobei sunt martiizaţi , între 85 1 şi 859, şi l timul Eulogiu, cre tocmai fus e se les rhiepiscop de Toledo. Re p re si u ne a con­ tinuă sporadic în timpul se colului l X-lea . Ec oul ac e st o r întâmp lăi este c o n sid e rab i l În 858, -

,

.

,

.

224

călugării aduc la abaţia de la Saint - Germain-de s-Pres relicvele acestor martii. Regele lonso al III-lea primeşte, în 884, la Oviedo, diverse trupuri , pintre care şi rămăşiţele pământeşti ale lui Eulogiu . Hrosvitha d escrie pasiunea unui pizonier glician Pelaghius , mrtiiz. în 925. Unii creştini leg rebeliunea, alţii exodul în pământ creştin. mai les în regatul Astuias, numit regatul eonului, după ce lonso al III -iea a mutat capitla în ace�t oraş. Această emigrare cupinde mai întâi clugării. In 904, fonoso al III-lea îi instleză pe cei 'ce sosesc de la Sfntul Cistoor de la C6rdoba în vila lui haia, pe vechiul dum romn de la Pamplona spre eon. Sunt astfel reîntemeiate, în pima jumătate a secolului l X-lea, mânăstiile de la Mzota, Petlba, Wamba şi altele . aicii repopuleză pământuile recuceite . Mozarabii toledani se instaleză în orasele otăreţe Sinancas, Torn şi anora, şi pticipă astfei la Reconquistă.

Regatele creştine din nord, cel al eonului, apoi cel l Navarei, care se constituie în juul Pamplonei în cursul se­ colului l X-lea, întreţin lupta rmată împoiva musul­ mnilor. Prestigiul religios al regatului creşte considerabil pin practicrea cultului Sântului Iacob . Către 829 , este construită o biseică de episcopul heodomir şi regele Alonso l II -lea, nu depte de Iia, în onoarea apostolului Iacob cel Mare, despre cre se credea că i s-au găsit rămăşiţele . Aceste reicve dau monarhiei o misiune şi ! istică suplimentare în lupta sa Îlpotiva musulmanilor. In 866, regele Alonso al III -lea transferă episcopia de la Iia la Sfântul-Iacob . În 899 , a ost sinţită o nouă bzilică, iar aceasta a constituit ocazia de a aduna în jurul suveranului şi al episcopului întregul episcopat spaniol. Tradiţia regatului este războiul şi , în ciuda strigătelor de iumf ale croniclor, urmeză o lungă seie de succese şi de eşecui. Situaţia pre mi curând avorabilă pentu creştini între 860 şi 940, şi permite impunerea unui fel de autonomie la Toledo sub protecţia regelui Leonului. Situaţia mozarabilor se găseşte-pin aceasta cu mult meliorată. După 940, luptele ce îi opun pe creştini îi aşază mi întîi sub · protectoratul lui 'Abd-ar -Rhmn al III-iea, apoi îi livrează impetuozităţii mili­ tare a lui l-Mansur. În 985, Barcelona este cuceită, în 996 este rândul Leonului să ie rs, iar nul următor, aceeaşi sortă este rezevată penu Santiago de Compostela. După mortea lui l-Mansur, în 1 002 , crestiniî reiau ofensiva cu ajutorul trupelor ranceze , cruciaţi avnt la lettre.

225

De la un cap�t la al.ul l Europei, creştinătatea occi­

dentală, supusă un timp incursiunilor invadatorilor, îşi

revine. Conruntarea militară este peste tot însoţită de un eort de evanghelizare . Urmează, mai mult sau mai puţin

rapid, convertiri semnjlcative, adică istoriceşte determi­ nnte , peste tot unde creştinii au de a face cu păgânii.

Confruntarea militară şi creştinarea j o acă rolul de revela­ tor şi provoacă înţelegerea necesităţii de a remodela struc­

turile sociale şi organele de guvernare după exemplul monarhiilor

creştine .

C o nvertirea

i ntegrează

aceste

popoare creştinătăţii şi .uneori chiar unui regat. De acum

înainte, ele îşi găsesc aici locul şi joacă un anume rol în acest cadru . Vocaţia universală şi asimilatorie a creştinis­

mului îşi găseşte

asfel

împlinirea.

a

drept vorbind,

prinţii sunt cei cre întreprind cel mi mare eort penu a obţine un asemenea rezultat, de care , în fapt, ei nu bene­

iciază decât parţial. Cracteul sacru al regilor justiică aceste acţiuni .

Dinspre partea musulmană, convertirile nu erau posi­

bile, iar rolul de societate avansată şi de model nu era juc at de regatele · creştine, ci de emiratul de C6rdoba. Reconquista este o acţiune complet diferită , de creştina­ rea- colonizare

a

p ăgânilor.

Persecutarea

creştinilor

mozarab i c o nfe r ă răzb o i ului o j u stifi c are r e l i g i o a s ă c e altfel î i lipsea.

La C6rdoba, ca şi în Pnsia, Biserica nmră martiri ,

ale căror nume sunt cunoscute şi

memoria venerată.

Faptele contează, iar răsunetul lor ideologic şi mai mult.

Aplecată spre isionarism , Biserica îşi are martirii săi , a căror fervoare îi mişcă pe călugări, clerici şi prinţi . Este

indiciul unei oientări spirituale noi , în care credinţa este mai încord.ată, mai personlă şi mai exigentă .

B. BISEICA ŞI SECOLUL Restaurarea autorităţii monarhice de Heric I , apoi de

Otto I , redădea colaboră1ii dintre episcopat şi monarhie o 226

alură mai carolingiană, pe care o pierdu se sub domniile

precedente . Regii îşi pot îndepl ini fără echivoc misiunea

lor de protertori ai epi scopilor, să ceară d e la ei servicii şi să-i integreze în sistemul de guvernare.

Contrar tatălui său, Otto I nu se folose şte de puterea sa · penint a se face plăcut ducilor naţionali prin nuri epi s­ copale după dorinţa lor. Interesul său propriu şi cel al monarhiei

j] incitau mai curând la o politică inversă. El

răspundea astfel dorinţelor epis copilor, care avu seseră de suferit din partea acţiunilor• ducilor naţional { În primul

rând din punct de vedere material, pentru că aceşti con­

. ducători teritoiali luaseră din bogăţiile epi scopiilor şi le abaţiil or pentru a - şi dota c re dincio ş ii .

Şi,

d e asemenea,

spiritu al , deoarece tendinţele la autonomie le ducatelor

distrugeau o Biserică ce avea nostalgia unităţii pe care o

cunoscuse în vremurile carolingiene. De ac eea.. neîncre­

derea episcopilor în pivinţa ducilor naţionali contribuia la reuşita planurilor lui Otto I .

Intere sele n u expli că totul. Aspiraţia lui Otto I este mai

inaltă.

El

intenţionează să restaureze, în aceeaşi măsură,

monarhia, c a şi Bise1ica, ir o asociere strânsă cu clenl este, în acelaşi timp , tradiţională şi necesară . De aseme­

nea, un întreg ansamblu de dispoziţii, reguli şi privilegii asigură autoritatea regelui asupra Bi sericii , rezervă epi s­ copilor un rol considerabil în guvernare şi ac să crească

puterea şi bogăţia clericilor. Fiecare dinre ace ste aspecte

ale politicii e ste legat de celălalt, iar ansamblul ormează

un veritabil sistem. Dinastia saxonă îl pune în funcţiune progre siv în Germania, fără multe diicultăţi , îl introduce

mai mult sau mai puţin feri cit în Italia 1 . În

re m ea

lui

Otto

I , desemnrea episcopilor este făcută

prin respectarea aparenţelor legalităţii cnonice. Principiul

alegerii de către cler şi de către popor rămâne în mod oficial regula. În practică se întâmplă cu totl altfel. Regel e suprave-

1 M. UHIZ, Die italienische .rch enpolitik der Ottonen, in MIOG. t. 48 , 1 934, pp . 20 1 - 32 1 .

227

ghează cu atenţie alegerile episcopale şi oloseşte tot felul de proceduri atunci " cnd n scaun e.pi scopal este vacnt, pen­ tn a ace să i se cunoască voinţa. Uneoi, el imite emisi la electori, care sunt canonici ' . clerici dintre cei mi impor­ tanţi şi lici, care', cel mai adesea, sunt vasalii Bisejcii. În alte cazi, îi convoacă la palat şi îi determină să procedeze

imediat la · legere. În sfârşit, Otto nu reuză să se deplaseze

personal pentru acest motiv. În timpul verii lui 94 1 , părăseşte Sxonia pentru a asista la alegerile episcopale de la Wirzburg şi de la Speyer. Prezenţa regelui este suicientă pentru a obţine rezultatul scontat. Totuşi, în fară de numirea lui Adalbert la Magdeburg, priml titular al acestui sediu ondat de Otto , niciodată un episcop nu a ost desem­

nat direct de rege. a drept vo rbind procedura de alegere era mai mlt o prezentre a unui candidat pe placul suvernu­ lui. Se întâmpla la fel chir pentu episcopiile care primiseră privilegiul de liberă alegere, ca Hmburg sau W.irzburg. Ultimul cuvânt era al regelui, cre putea oricând refuza un candidat care nu-i intra în voi e ,

.

Ac e ste p ro ce d e e piezişe l�să progresiv locul unor inter­

venţii mai d re cte, pe măsră ce se accentuează caracteul

religio s şi cvasisacerdotl l uncţiei imperile .

Henic

l

Ii-l ea

,

pnţ clivat

şi

cuceic,

Împratul

a a sigrat

scaunele episcople pe timpul cât acesţea erau vacante, în

to ate cazuile, cu rre excepţii. Atunci cnd colegiile elec ­

torle au procedat din proprie

iniţiativă la o legere ,

aceasta a ost considerată ca o simplă propunere, c e nu îl ngaj a pe suveran. Asfel, în 1008, la mortea arhiepis­ copului de Trier, colegiul electorl, fără să apeleze la rege, l-a desemnat pe streţul de la Sankt Paul, care era cum ­

natul lui Heic l II lea . Regele a reuzat învestitura pen­ -

u ac esta şi a procedat el nsuşi la desenarea unui

ir.

Din această cauză ceremonia decisivă este cea

prin

cre suveranul dădea episcopia noului ales, înmânâdu-i cîj a episcoplă a predecesoului . Nu se cunoaşte ce or­

mulă însoţea acest gest în epoca lui Otto I, dar eistă ·motive ote îndreptăţite să ne gândim că suvernul se olosea deja de cea cre e ste în uz în secolul l I -lea;

accipe ecclesiam.

Î n sfrşit, episcopul, la fel ca în epoca

228

carolingiană, depunea jurământul d e cre dinţă re gelui

.

Aceste gesturi şi aceste obiecte conţin semficaţii simbo­ lice.- Câja a ost înmnată mltă vreme noului episcop de către prelatul care hirotonisea l . Încă de la sfârşitul domiei lui Ludovic Germanicl, probabil, şi mai sigur căre 900, uzanţa a prevzut ca noul episcop să o primească de la rege2 . Or, această câjă este semnul puterii spiritule şi nu se poate crede că regele sau împratl o olosesc pur şi simplu pentru a înmâna bunule funciare şi divers�le drepturi cre însoţesc uncţiile episcople. O asemenea dis ncţie este dicil de· admis la această dat.ă, iar suveranul re o idee mlt prea înltă în legătură cu misiunea sa religioasă penu ca să se poată i­ a astfel semniicaţia gestului său. Formla accipe eclesiam necesită aceleaşi remrci. _Biserica nu poate însena dor temporalul unei episcopii. Însenă ansmbll, cu fncie şi bunuri, cre este înmnat pastolui. Este vorba de o conce­ siune regală sau imperilă ce se aplică ără distincţie acestui nsamblu spiritual şi temporal pe care l constituie o episcopie.

În epoca ottoiană, în Germaia, este vorba şi de înves­

ti rea cu o funcţie publică titulului său . Episcopia nu

este un fief, în sensul j uidic l termenului şi de ltfel sis­

temul de relaţii feudo-vasalice este la această dată atât de

puţin devoltat, încât nu putem 'edea aici o învestitur� feudală. Este cât se poate de evident că aceeaşi ceremoie poate' efectiv prii, prin urmare , acest sens. · Câj a epis­

copului devine atunci obiectul simbolic prin care vaslul

este pus în posesiunea iefului său . Jurământul este

interpretat atunci ca un angaj ament feudl.

Aceste gesturi traduc o dependenţă aţă de rege, în

primul rând în cadrul temporului. Patrimoiul de care dispuneau episcopiile şi abaţile regle era considerat c_a o

masă de bunuri şi de drepturi diverse, ce veneau direct de

la rege , care exercita asupra lor- un

dpminium.

În mod

concret, ac easta însemna c ă regele putea lua o parte din

1 P. SLMON, Ax oigines de la cosse des eveques, in Meanges Mgr Andrieu, Strasbourg, 1 9 5 6 , pp. 373-38 3 . 2 Folosire identică în- regatul Burgundia-Provenţa.

229

această avere pentu a o da .al.ora. Prinţii cei mai cucernici

nu au·· ezitat să procedeze astfel , în detrimen tul abaţiilor. a lu al 6 OOO de ferme rural e de la abaţia Sankt Maxim d in Tier pentru a le atibui ducelui Bavarie i , contelui palatin de Rin şi unui alt în pincipal . Astfel H eie al I I - i e a

conte. În c ontraprtidă, regele dispensa abaţia_ de 01ice_ seviciu de curte , de orice obligaţie de oaste şi de vărsă­

mântul de redevenţe.

Astfel, bunurile coqcedate bisericilor nu par să ie în

mod real scăpate din mâna regelui . Exista în acest caz un

fel de indiviziune între averea regelui şi a Bisericii , ce r merita

precizări

suplimentare.

Trebuie

să

ved em

aici

bunuri iscle , ceea ce r corespunde atât de bine carac­

teului de onore publică pe care episcopiile îl deţin încă

în Germania secolului al X-lea? Trebuie să înţelegem că

epi scopiile sunt bisericile proprii ale regelui şi că îi aprţin

ca şi abaţiile? Aceste d ouă explicaţii se pot îlocui una pe

cealaltă, pentru că rezultatul este acelaşi . Regele poate

cere de la episcopii cadouri şi seicii cre sunt, în general,

fixate şi deinite. Aceste obligaţii merg de la plata taxelor

în contrapartidă pentru ordinea şi securitatea pe care le asigură regele, până la perceperea de drepturi militre asupra bunurilor şi

oamenilor Bis.ricii i .

Începând

cu

domnia lui Otto al III-lea, suveranul începe să rezerve o

. strană de canonic în iecare episcopie, pentru olosul său.

Astfel, direct sau printr- o persoană delegată. el prticipă

la gestionarea bunurilor. Era un alt mod de a se exercita

drepturile regelui asupra temporalului . Henric al Ii-lea a

generalizat aceast� practică. El îşi exercită în mod - diferit dreptul de găzduire a regelui în constucţiile ecleziastice.

Itinerrele sale

îl

conduc mult mai des d ecât pe predece­

sorii săi în oraşele episcopale şi el îşi ţine adesea aici

curtea. Se ilă deseori la Hildesheim, la Merseburg sau la

Paderborn, puUn vizitate înainte. şi mult mai rar în vechile reşedinţe regle şi palate, ca Ingelheim. Cu Henric al Ii-lea,

1 L. AUER, per iegdienst des .eus un ter den sachsischen Kaisen , in MJOG, t . 7 9 . 1 9 7 1 , p p . 3 1 6-407.

230

se schiţează noi raportui între rege, episcopi şi oraş, ce

marchează o inserare încă şi mai putern1că a episcopilor

în sistemul qe guvernare ! .

Deoarece bunurile bisericilor,

ale episcopiilor şi ale

abaţiilor regale nu scăpau în mod real de sub controlul

regelui, suveranii puteau să le îmbogăţească, fără a pierde

ceva cu adevrat. Din această cauză,

Otto I înnoieşte

excepţionala generozitate a carolingienilor. Începând de la mij l ocul

sec olului

al

X- l e a ,

ep i s c opiile

germane

se

îmbogăţesc într-un mod considerabil . Mai mult decât atât,

ele procedează la o concentrare a domeniilor lor, prin

cumpărare sau schimb , pentru ca averea lor funciară să se prezinte compact. Interdicţia de a ace schimburi d e

bunuri funcire _ fără consimţământul suveranului, pro­

mulgată de Conrad l II-lea, pre tardivă. Regrupate , aces­

te pământuri devin bzele unui principat teritorial .

rgirea privilegiului de imunitate , ·acordat cu genero­

zitate de carolingieni, permite , încă din a doua j umătate a secolului l IX-lea, în primul rând eliminarea totlă a cal­

clului teritoriilor astfel exceptate. În epoca lui Otto I ap­

tul este

împlinit.

Reprezentanţii legali

sunt vasali

i

Bisericii ce nu- şi exercită jurisdicţia decât dacă au primit în prealabil drepturile de ban regal. În aceste condiţii,

regele avea un oarecare interes să conceadă episcopilor

pământuri şi drepturi . Era, asftel , deosebit de- generos cu bisericil e , le susrăgea autorităţii contelui sau a ducelui şi , cu toate acestea, le păstra în mâinile sale graţie epis­

copilor şi .reprezentanţilor legali .

_ Episcopii au primit mai întâi drepturi lucrative , legate

de oraşe şi de activităţile lor economic e , cum

r

i taxele

de trecere , atelierele monetre şi pieţ.le . a drept vorbţnd ,

aceasta nu era o noutate, pentru că aceste conce sii fuse­

seră numeroase încă din prima j�mătate a secolului al

IX-lea. Mai trziu încetaseră şi redevin abundente în vre­ mea lui Otto I şi a succesorilor săi .

1 Asupra acestui aspect C . R. BROHL, Fodum [ 1 80] , p. 127 şi şi Kănigspflz und Bischofsstadt in rănischer Zeit, in Jeinische Viertejahrsbjlatter, t . 2 3 , 1 958 , pp.16 1 -274.

rm. ,

231

Atribuirea de drepturi

comitale este o inovaţie mai

deosebită, deoarece însena exercitarea de către un cleic

a drep tului de bn

îi

aprţineau

sau

regl

,

nu doar asupra păm ânturilor ce_

asupra oameilor lor,

răzeşilor şi a oamenilor liberi

.

ci

şi

asupra

Or, acestea sunt puteri

comitale care trec în minile episcopilor. În secolul l X­

lea aceste concesii nu sunt decât orte rre şi nu privesc ,

decât teritorii orte limitate, cel mi adesea în ora ş

interiou l

meterezelor.

Rolul

epi scopilor

în

,

în

apărarea

zidurilor cetăţii pare a i la oiginea acestor noi aibuiri.

Aceste priilegii au ost mult etinse pin urmre . Pota pe cre au stit-o a provocat producerea de flsui, ce au ost la o igi nea erorlor de intepretare. Astfel, sunt apo­ cfe diplomele lui Ludoic Copilul şi Henic I în avoarea biseicilor din Toul

,

Verdun şi Trier. Dimporivă, Otto l

III -lea dă c omitate întregi. El atibuie în acest mod două

coitate episcopiei de Wurzb urg şi cinci episcopiei de Paderborn.

Dar nu este vorba deloc

despre dispiţia

oicărei structuri administrative în proitul Bi sericii . Este

cât se poate de bine precizat în aceste diplome că epis­

copul va numi de acum înainte titulrii comitatelor. Ceea ce însena sustragerea unei părţi a prerogaivelor ducilor.

Această politică este urmat ă de Heie l Ii -lea, menţinută de Conrad l I I-lea şi Heic l Iii-lea, semn indiscutab il

l interesului lor aţă de monarhie .

Se poate u rmăi transormarea unei episcopii în principat teritoi l a Utrecht, privilegiul de imunitate a ost acordat de Ludoic cel Pios şi conirmat de Otto I. Acesta din urmă acordă în plus drepturi asupra celor două păduri sub inter­ dicţie şi moneda oraşului. Otto al I i -lea, în 975, adaugă la acestea şi peajul . În 999, Otto l III -iea concede toate pute­ rile publice asupra bunurilor episcopiei . Între 1 002 şi 1 024, Henric l Ii -lea dă comitatul de Drenthe, şi , în 1 026 , C orad al Ii -lea pe cel de Teister. În sfârşit, Henric l III -iea este marele bineăcător al episcopiei Utrecht, din moment ce el îi concede acestei episcopii noi bunui cu abandonarea asupra lor a tuturor drepturilor comitale, la care adaugă două comi­ tate noi . .

232

Deveniţi · stăpâni ai unor teritorii importante , episcopii

sunt implicaţi în toate chestiunile laice şi temporale le

Germaniei. Ei participă la adunări , în calitate de consilieri

şi mai ales în clitate de prinţi. Averea lor, amestecată

neclar cu cea a regelui , leagă destinul lor de cel al suve­

ranului. Cu toate acestea, regii nu rag de ici decât profitui mateiale. Biserica

·

contribuie

într -o

măsură

însemnată

pin

oamenii săi la sarcina admiistrativă a monarhiei. Din

vremea lui Ludovic Germanicul, cancelaria este plasată sub auforitatea unui arhicapeln. Totuşi, incertitudiile

regalităţii de la sfrşitul secolului al IX-lea ryduc rolul

acestor clerici la curtea regelui. Capela suveranlor sxoni se constituie la sfrşitul doniei lui Heic I ; după

ost o sljbă destul de mică destul de ic

de persoane .

ce

ce

a

uncţiona cu un numr

Conducătoul

noinl l

capelei se schimbă în mai multe rândui, la iecare criză

politică şi la iecare revoltă. Începnd din 965, demni­

tatea de

arhicapelan este legată de

arhiepiscopia de

Maiz. Acest post implică un cancelar, noti şi capelani, în total 45 de persoane, aproimativ, în timpul lui Otto I .

Capela s e îmbogăţeşte în vremea succesorilor săi. E a este

populată cu cleici, iar clugrii sunt progresiv eliinaţi de aici .

Capela îl urmează pe suveran în toate deplasrile sle

din palat în palat, din oraş în oraş. Ea l însoţeşte în expe­

diiile militare . Capelnii rebuie să celebreze cultul divin

şi să asigure penru rege şi nturajul său toate ceremonle

religioase pe care le necesită o cucernicie activă. Aceşti

clerici au un rol primordil în elaborarea politicii. Ungerea

lui Otto I prin abundenţa sa de amănunte simbolice este

în mod evident opera lor. De asemenea, se recunosc încli­

naţiile lor ideologice în aproape toate aspectele domniei lui

OttO l

Iii-lea.

Această vedere universală

şi oarecum

utopică a Imperiului datorează mult cancelnlui Heibert, lui Gerbert, li Bruno de Querurt şi. lui Leon di Vercelli.

Literaţii capelei pot încă să ţină pana pentu a scrie viaţa unuia dintre ai lor sau cea a regelui; aşa cum a făcut 233

Wi p o n pentru· C o irad al II - l e a . Î n sfârşi t , no tarii ţin în ordine dipl ome l e Şi c ore spondenţa regal ă .

Clericii capelei vin din familiile aistocraţiei. Capelanii

sunt cnonici în diferite dioceze le Germaniei şi percep

veniturile· din prebendă, în vreme ce funcţiile lor îi ţin la curte . Acest cler puţin diferit naşte invidii , iar regii se străduiesc să apropie capela de restul Bisericii germane.

O

episcopie

recompensează deseori

pe aceşti

slujitori

devotaţi. De a 967 la 1 06 0 , aproape în decurs de un secol ,

capela furnizează jumătate din episcopi. Pe scurt, devota­

mentul şi fidelitatea episcopilor se bzeză deopotrivă pe

consideraţii personle şi fective . Se înţelege fără efort că

arhiepiscopul de Maiz, Willigis, c r e trecuse prin cance­ lie, a ost spijinul c el mai sigur l lui Otto l IIl-lea în remea minoratului său l . Importanţa acestor legături umane se citeşte uneori pe hărţi. Intinerarele lui Henric l II-lea l conduc de prefeinţă în episcopiile unde guver­ nează un cleric din capela sa.

Dinspre capelă spre episcopat rămne o · obligaţie: slujba regelui. Din această cauză, d e la ormarea clericilor celor

mai nobili la curte, până la promovarea lor la episcopat,

prin învestitura imperilă, cariera pare fără obstacol şi

fără eşec . D evenit episcop, vechiul amiliar l curţii se

reîntoarce aici în clitate de consili �r şi în calitate de prinţ . . Mai are diverse obligaţii aţă de suveranul său. În sfârşit ,

îff dioceza sa, conducător spiritul · şi conducător tempo ­

rl, el este cu atât mai fidel cu cât depinde în totul de

împărat.

Obligaţiil e episcopilor sunt numeroase . Ei datorează

seviciul de apel, adică de a se prezenta la palat la iecre

convocare a regelui . Ei deliberează cu persoanele de vază în legătură cu chestiunile profane şi ţin, între ei, conciliu.

Regele mai putea, în plus, să-i reţină pe unii dintre ei la 1 W. HEINEMEYER, Ersbischof Wiligis von Maiz, in BDLG. t. I 1 9 76 , pp . 4 1 - 57; R. KOHLENBERGER, Die Vorgănge des Thron streits wăhrend der Umm ii digkeit Otto II (983-985), Erlngen , 1 93 1 .

234

curte, pen tru a d i sp une de sfaturile lor în to ate o c aziil e . Era

o practică tradiţională carac teristică a guvernrii

carol ingiene . Asfel , Otto

1 este însoţit în Italia de Adalgag.

rh i episco p de Hamburg, şi de episcopii de Minden şi de

Speyer. Brunon, ratele lui Otto I, are însrcinri mai grele şi mai diverse . Trecerea sa la cancelaie marcheză o reoientare a politicii regale. Arhiepiscop de Koln , în plus el devine duce de othaingia dup ă revolta lui Conrad cel Ro şcat. El trebuie s ă aducă pacea în ţară şi să o integreze Germaniei, despinzând - o deinitiv din regatul Franţei şi de

suveranii

săi

carolingieni .

El

conduce

expediţiile

armate şi conduce o acţiune diplomatică nu anţată. Este un personj· de anvergură i . Într -un mod

m ai general , episcopiile datorează seiciul

d e oaste . Pentru episcopi este o obligaţie personală condu­

cerea contingentelor lor la armata regal ă. Pentru bunuile

Bisericii este o sarcină reală, diferită potriit episcopiilor şi

fxată de cutumă. O ridicare pa,rţilă a ostului de Otto l I I ­ lea, î n 9 8 1 ,

d ă câteva indicii asupra ceea ce trebuie s ă

furnizeze episcopiile ş i ab aţii l e2 . Astfel , mânăstirea alsaciană de la Wissemburg, la drept vorbind oarte

b ogată

,

urnzează

numai ea un contingent care este dublul celui al episcopului de la Speyer. Cele trei abaţii şvabe de la Reichenau, Snkt­

Gallen şi Kempten aliniază de trei ori mai mulţi oameni de rme decât episcopul de Konstz. rhiepiscopia de Miz trimite ·un contingent comparabil cu cel l abaţiilor de orsc h şi de Hersfeld . Pe scut, sarcinile militare le episcopiilor sunt reale.- Ele sunt mai puţin apăsătoare decât cele ce revin

abaţiilor. Regii Germaniei par să i rezevat b ogăţi ile epis­ copilo r pentru uncţiuni civle şi adiistrative. Dimp otivă , averea abaţiilor pare disponiblă pentu întreinerea c avalelor. ,,

Nu este d e irare că unii episcopi se plâng de .un sistem de guvernre care- le absorbe timpul, bogăţiile şi

l E. EWI G , Zum Lo tharingisch en D ukat der Koln e Erzbisch ofe, în Aus Geschichte und andeskund Forsch ungen un d Darsteilungen Frnz Stein bach. 1 960, pp . 2 1 0-246. 2 M GH, Constitutiones et acta publica, t . I , p. 682 .

235

clericii. Această opoziţie apare încă din vremea domniei lui Otto I, când anumiţi prelaţi, şi nu dintre cei mici , cum ar fi Friedrich, arhiepiscop de Miz, se ţin în mod sistematic deprte de chestiunile politice . egăturile dintre Biserică şi monarhie sunt prea strânse pentru ca acest protest, oricât de desus ar veni , să acă mulţi adepţi . Acest sistem politico-religios primeşte asentimentul ansamblului epis­ copatului german. . Un sistem destul de asemănător este deopotrivă în vigoare în Francia Occidentală. În legătură cu aptul că regele deţine autoritatea penu a atribui episcopiile, nu eistă nici un dubiu. Herve, un cleric de la palat cre, în 900, îi succede lui Foulques, asasinat, primeşte arhiepis­ copia de la Reims prin dr regal . icher ţine seama de consimţământul episcopilor şi de asentimentul locuito­ rilor din Reims. Dacă nu cumva este vorba de o clază de stil, trebuie să vedem aici o procedură proprie penu a da aparenţa legalităţii cnonice i . a fel, regele îi demite şi îi expulzează pe episcopii care trădează cauza sa şi asigură înlocuirea lor. Astfel, Carol cel Simplu îl îlocuieşte pe Heudoin., episcop de Liege, cu icher, abate de iim , şi a reuşit să obţină aprobarea papei penu această lovitură ţe orţă2 . a sfârşitul secolului al X-lea" în momentul "când se instalează capeţienii , drepturile regelui par apro­ ximativ aceleaşi . Hugo Capet, la urma urmelor, îl desem­ nează pe Arnoul pentru scaunul de Reims, în ciuda dis­ cursurilor pe care le ţine locuitorilor de aici în legătură cu libertatea de legere . Arnoul l-a trădat în mod indis­ cutabil, iar regele îi obţine demisia prin Conciliul de 1a Verzy în 991, dr nu-l poate impune pe succe soul său .

1 Herveus. ir spectabilis et palatin us, episcoporum consen­ su et Remensium conibentia, in pon tificatu regis donatione suc­ cedit. ICHER, Historiarum libi, III , § 19, ed. Latouche, I , p . 46. 2 Ibid. , § 25, t. I, pp.60-6 1 . Există şi alte exemple: în 93 1 , regele Raoul l alungă pe episcopul de la Châlons-sur-Marne şi îl înlocuieşte ; în 939, regele LudoVic al V-lea l alungă pe episcopul

de Laon, Raoul etc. 236

Intevenţia papei îl obligă pe noul să se întoarcă la Reims, în 997. Limitele autorităţii regale în desemnarea epi scopilor sunt cele ale propriei sale puteri. Astfel, în timpul între­ gului secol al X-lea, regii carolingieni, regii robertieni şi amilia de Vermandois îşi dispută episcopiile din provincia ecleziastică Reims. Totuşi , lista episcopiilor regale este cât se poate de bine stabilită pentu întreaga peioadă a capeţienilor l . Pentru scaunele episcopale, regele îşi impne candi­ datul ales de el . Uneori se limiteză la a ace presiuni asupra ele ctorilor. Îşi rezevă libertatea de a numi direct dacă alegerea este disputată. În orice cz, drepturile regelui par fundamentale în măsura în care, la moartea unui episcop , trebuie mai înti să i se solicite îngăduinţa pentru a proceda la o alegere . Acest rezultat obţinut, tre­ buie ca el să-l admită pe noul ales. Încă din 1 1 00 a reuzat să-i confere învestitura lui Galon, ales episcop de Beauvais , penu că el susţinuse candidatura lui Etienne de Grlande . Î n principatele teitoriale, alegerea episcopilor revine prinţului şi , uneoi, unor personj e de mai ică nver­ gură, care domină o regiune . Ducele de Normadia con­ trolează indiscutabil numirea episcopilor, la fel ca şi c9n­ tele de Flandra sau ducele de Acvitania. În alte părţi, sim­ pli viconţi pot ace să li se simtă puterea în mod durabil. Şi unii şi alţii au un titlu pe care îl ac să ie apreciat: sunt reprezentanţii puterii regale . a drept vorbind , ei ştiu deopotrivă să mnevreze procedura canonică de alegere . Aceasta prevedea prezenţa laicilor ca reprezentni i poponlui creştin, iar cei ' mn acaparează cu plăcere această uncţie . 1 Episcopiile regale sunt sub Hugo Capet, în provincia Reims: Reims, Beauvais, Senlis, Soissons, Noyon, Tourni, Laon; în provincia Sens: Sens, Chrtre s, Orlens, Meax, Pris; în provincia Tours: e Mns: în provincia Lyon: ngres; în proin­ cia Bourges: e Puy. Robert cel Pios le adaugă: Chlons, Troyes, Auxerre, Mâcon şi Bourges. Cf. W. M. NEAN, e domaine royal

[324] .

237

De asemenea, ei .numesc di re c t , în aara oricărei or m e întămplat în 1 02 1 , · atu nc i când Wilhelm cel Mare, ducele de Acviiania, asigură epi scopia de Li mo ge s .

l e gal e . Aşa s-a

Ţine o adunare judecătorească la Saint-Junien, unde se

întâlnesc: contele de ngo u l e m e , principlul său vasal , şi

de Limoge s. Această a du nare l - a ale s pe Jourdain, stareţ la Saint-eonard . Nu poate fi v orb a despre o adunare electorală canonică, nici chir d e spre o desemnare au toritar ă . legerea este rezultatul delibe­ răilor unei curţi feudale 1 . Ales sau nuit d i r e ct , episcopul primeşte d e la s uve ­ ran e pi s c o p i a , adică funcţia şi bunmile. Izvoarele vorbesc despre dar sau d es p re transfer, fără a sp une nimic despre procedeu . În s ec olul al I-lea învestitura e s te ac o rd ată p ri n crosă şi este precedată de un jurământ de id e litate . Aceste rituluri, care sunt puţin diferite de cele di n vicontele

Germania, nu au, poate , aceeaşi semnificaţie. Noţiunea de

fun cţie publică se pierde destul de repede , ir episcopia devine mai mult s au mai puţin un ief regal , oarecum diferit e celelalte . Jurământul ace din episcop un idel al regelui . Începnd din momenb.ll- când regii obţin confir­ mar e a diplomelor lor de perso nele importante prezente la curte , ne putem ace o id ee despre prezenţa episcopilor în antur aju l regal . Î n 9 8 8 , pe lângă Hugo Capet, care se lă la Compiegne, sunt arhiepiscopii le Reims, Sens şi Bourges şi episcopii de Soissons , Châlons, Paris, i e n s , Laon şi Beauvais. Dar ocziile care îi portă pe episcopi la curtea regelui devin din ce în ce mai r are . C ăre 1 025, rolul l or în antur j u l regal este în declin. Proiectul unei gu ve rn ări cu epi s c op i i , ca în Germania, eşuează la în c eputul secolului al I-lea. Clericii şi notarii regelui Frnţei nu j oacă niciodată rolul capelei suveranilor saxoni şLsalici. Din teritorii dispunând de imunitate, episcopiile se trns­ ormă în seniorti şi, mult mai rar, în prtncipate. Episcopii din 1 FR. DE FOTEIE, Eveques de Limoges et comtes de Poitou au le siele, in Etudes [ 1 1 3] , t . I , p. 554 şi r m .

238

Franţa· de N ord, ce nu sunt lipsiţi le resurse, instal eză pe păm ânturile Bisericii vasali pe cre îi leg ei. Îşi promovează de preferinţă fraţii şi verii. Astfel , arhiepiscopul de Reims, Heve , îi concede ratelui său, apoi nepotului său, domenii ap arţinân d Bisericii, pe care ei construiesc castelul de la Châtillon I Adalbert, episcop de Metz, care procedează la fel .

,

contibuie în mare măsură la averea amiliei sale . În alte

cazuri, ei nu pot evita ca fmili a cea mai puternică din regiune să nu-şi c oncead ă drepturi j udic iare şi militare cu titlu ereditar. Tutela este uneori prea apăsătoare. Î nc e p ând cu secolul al X-l ea, unii episcopi se remrcă pin voinţa lor de recuperare. Arthaud , ales epi scop de Reims împotriva lui Hugues de Vermandois, d e semnat la o vârstă non canonică, trebuie să în trepindă recuceirea temporalului biseicii sal e împotriva lui Herbert, cre il deinea cu titlul de reprezentant legl în c ontul ratelui lor2 . ,

Luptele c e-i opun p e episcopi protectoilor lor laici, vasalilor l o r sau reprezentaţilor l egali sunt printre episo adele c ele mai cofuze le acestei poveşti. Acolo unde o amilie ? eţine un timp îndelungat un scaun episcopl şi colonzează în acelaşi timp funcţiile laice vecine , solidri­ tatea amilială disimuleză problema. Aşa pare a i cazul în numeroase episcopii din Franţa meridionlă. Acolo u nd e un episcop numit de rege se opune unor reprezen­ tanţi legali sau vasalilor laici prea puternici, prea inde­ pendenţi sau care aparţin clanuilor ristocraţiei ivale , se angaj ează o luptă des tul d e incoerentă pentru a-i asigura episcopiei completa au tonomi e aţă de laici , alţii decât pinţul . Aceste lupte pentru deplina autonomie se încheie către anii l 030, printr-un relativ succes al Bisericii. Atribuirea de prerogative regaliene biseicilor este un ap. bine atestat în Franţa. Pim el e ac ordate sunt cele eco­ nomice. Unele diplome carolingiene acordă epis c o pi lor dreptul de a percepe impozite pe măruri- la Paris, la Mâcon, la nres. Alte episcopi dispun de aceleaşi drepturi l M. BUR, La formation 2 Ibid. p. 1 0 1 .

[ 1 82] , p . 93 . 239

fră să se cunoască ce titlu li le-au transmis, aşa cum se întâmplă la ··châlons, Noyon , Senlis, Beauvais şi miens, in Franţa regală. Concesia poate i integrală sau parţială. Atribuirea de drepturi asupra atelierelor monetare este la fel de bine· atestată. În vremea lui Pepin cel Scurt, cât şi a lui Carol cel Mare, cinci, apoi şase biserici, abaţii sau episcopii îşi înscriu numele pe bani. În apt, aceste oicine băteau monedă regală, Biserica, personal, neavând decât administrrea atelierului şi o parte din proiturile de monetie . Nu eistă, la această dată, monedă privată. Pe tot parcursul secolului al !X-lea, situaţia nu pre a se schimba sensibil. În secolul l X-lea, donarea de oicine regale şi crearea de ateliere prticulare fac moneda să treacă progresiv în mâna prinţilor, . epi�copilor, a abaţiilor şi a oraşelor. Mişcarea este diicil de perceput, pentru că poate exista o uzurpare completă a drepturilor fără ca tipul monetar să ie modiicat. Privatizrea nu lasă loc nici unei îndoieli, atinci când numele suveranului dispare de pe monede în avantaj ul vreunui alt titular al puterii. Această etapă decisivă este târzie . a Reims, ap­ tul este împlinit sub episcopatul lui Adalberon , între 969 şi 988 1 . Transmiterea unei părţi a autorităţii publice episcopa­ tului este bine atestată în regatul Franţei . Din 820, Ludoic cel Pios îi acorda episcopului de Paris drepturile judiciare asupra lui Île de la Cite şi asupra câtova străzi ce mărgineau Sena. a Noyon, o diplomă cu o dată necunoscută, conirmată de papa Ioan l V-lea, inter ­ zice contelui să acă acte de constrângere asupra hoţilor în interiorul zidurilor. Cu toate acestea, regele nu inten­ ţioneză să înstrăineze total drepturile sle , nici să se priveze în totalitate de capacitatea sa de a inteveni. De aceea, aceste donaţii rar jung la o concesionre pur şi simplu a dreptuilor comitale asupra unor teitoii impor1 Dobândirea de monedă se ace progresiv pin trecerea de la tipul regl la tipul semiregl semiepiscopl, apoi la tipul episco­ pl, între 940 şi 1 000, M. BUR [ 1 82] ,pp . 1 76- 1 77 .

240

tante sau a unor oraşe întregi .

a Narbonne , o diplomă a

lui Pepin de Acitania, conirmată de Carol cel Pleşuv, atibuie jumătate din cetate

rhi.e piscopului .

În

1 044,

contele de Provenţa îşi împte cu episcopul drepturile asupra oraşului Gap .

În

1 0 1 5,

arhiepiscopul prime şte

jumătate din drepturile respective la Sens, c e e a c e este rezolvarea unei diicile counti dintre conte şi rege . Transormarea episcopiilor în pncipate teitoile, prin atibuirea uni comitat sau mi multora episcopului, este mai rră în Franţa, decât în Germaia şi,' în plus .. pare dis­ cutabilă. Se citeză în mod obişnuit pan cazri. a Puy, regele aoul i-r i cedat episcopului tot ceea ce ar i apaţinut înainte conteli. Ludovic l V-lea r i concedat comitatul de Reims arhiepiscopului, în 940. Episcopul de angres ar i pimit aceleaşi dreptri de la regele otar, în 967 . În sfrşit, Eudes de Chmpagne i-ar i dat episcoplui de Beauvais domeniul în oraş, oburguile şi numeroase villa în 1 0 1 5 . Chestiunea a o st supusă unei noi evlui, şi cazul de la Reims pre mai complex. rhiepiscopul este în pimul rând stăpnul zidurilor oraşlui, după ce Foulques a pus să ie restaurate . El deţine ortreaţa. Aceste drepti militre nu sunt exercitate fră numeroase iscui şi câteva retragei semnificative. Atribuirea comitatului rhiepiscopului , în 940, pre o intepolre a textului lui Flodoard . Este necunoscută pentru icher, care scie în 998 , şi ace parte dintre pivilegi­ ile recunoscute Biseicii din Reims, n 1 0 59 , cu oczia ungerii lui Filip I. Dobândirea comitatului r i, în acest caz, acţiunea arhiepisco pului Ebl e s , în 1 023 1 . Se pare , deopotrivă, că trebuie să revedem şi celelalte c azuri . Diplomele ce atribuiau dreptui c omitle episcopilor de angres şi de Puy sunt fl sui. În urma acestei constati, atribuirea acestor putei biseicilor ar fi în Franţa un apt împlinit după anl o mie şi , de apt, fră mre importanţă politică. În regatul capeţian nu eistă mai pincipate eclezi­ astice. Epi scopii sunt co senioi ai cetăţilor şi nmic mai mult. Este un sistem oarte difeit de cel din Impeiu. 1 Teza obi ş nuită este expusă în J. DHONDT, Etudes s ur la naissance [ 1 86] , pp. 1 23- 1 24 . Ea este repusă în discuţie în M. BUR, a omation [ 1 82] , pp. 1 78- 1 79 .

24 1

Regii Franţei convoacă şi conduc conciliile naţionale, aşa cum ace:·- la el , şi regele Germaniei. Ludoic al IV-lea ace o adunare de episcopi, la Verdun, în 947 . Este prezent la diferite sinoade din anul 948 , în reme ce prelaţii discută despre legitimitatea competitoilor· la arhiepiscopia de Reims şi aj utorul ce trebuie adus regelui împotriva lui Hugo cel Mre . Priii capeţieni moştenesc aceleaşi prerogative şi le exercită până în jmul lui 1 028 1 . Î n 9 9 1 , Hugo Capet convoacă Consiliul de la Saint�Basle de Very, la care s-au întlnit �piscopii din regiunile unde se exercită autoritatea regală. În 993-994, Robert, rege asociat, prezidează un sinod la Chelles , la care sunt prezenţi arhiepiscopii de Reims, de Sens, de Tours şi de Bourges. Î n 1 008. din nou la Chelles, regele Robert ţine conciliu cu rhiepiscopii de Sens, de Tours şi unsprezece episcopi regali, la care le solicită ajutorul în reprimrea asasinrii lui Hugues de Beauvais, conte al platului, de contele de Anjou, Foulque Nerra. Problemele morale şi chestiunile ecleziastice nu scapă vigilenţei regelui şi con­ siliului său de episcopi. Reuniunea de la Saint-Basle este ocazia unei veitabile diatribe împotriva papalităţii, căreia episcopii îi recuză intevenţia în problemele ecleziastice locle . E ste expresia unei neîncrederi evidente . Î naltul cler laic pare , şi în Franţa, oarte legat de regalitate . Există un episcop regal cre se sprijină pe puterea regală, care îi conferă funda­ mentul ideologic. Ace st cler este vădit ostil intevenţiei papalităţii în chestiunile regatului . Teocraţie, putere regală şi putere episcopală se completează şi merg în acelaşi sens .

1 Cf. J . -F. LEIGNIER. es institutions ecclesiastiques en France, de la in du xe a u milieu du J: siecle, in F. LOT si R. . . FAWTIER [ t 1 9 ) , p . 44 şi urm .

242

C.

EPISCOPAT ŞI REÎNNOIE RELIGIOASĂ

Calitatea episcopatului este în mod evident determi­ nantă pentru iaţa spirituală a Bisericii . Or, desemnrea episcopilor e ste, într -un fel sau altul, în mâinile împra­ tului . a regilor şi a puterilor laice . Este evident că proce­ dura canonică este puţin respectată. Dar nu s--a dovedit că alegerea prinţilor se îndreaptă spre personaj e fră va­ loare morală, aşa cum proclamă polemica reormatoare. Cucernicia personală a suveranilor, care adese·a este pro­ fl�ndă, este suficientă pentru a dezminţi ceea ce aceste aluzii au exagerat şi tendenţios. Este adevrat totuşi că, ţinând seama de diferitele sarcini cre le incumbă epis­ copilor, regele trebuie să ia în considerare calităţi care nu sunt toate religioase. Nu s-r putea :ega că numite numiri au un caracter simoniac şi că altele sunt cu totul scandloase . a modul generl, episcopatul în secolul al X-lea este cu mult superior faţă de ceea ce se spune în mod opiŞnuit despre el, iar strădania sa de renovare a vieţii religioase este perseverentă. Cu oarte puţine excepţii, episcopatul se recrutează din cadul aristocraţiei . Este prelungirea unei tradiţii caro­ lngiene care nu era fără motivaţie . Totuşi, de la ln suve­ ra. la altul, pot aprea câteva nuanţe . Otto I a ales din familia sa un număr însemnat de episcopi. Fratele său Bunon a devenît rhiepiscop de Koln; Wilhelm, un fiu bastard , a ost arhiepiscop de Mainz. El aprovizionase, -�stfel, cu persoane apropiate lui, cele două scaune, cele mai importante, ale Germaniei. Aranjează nuirea ca episcop de Trier a unuia dintre verii săi, ir rude mai îndeprtate ocupă episcopile de Cambrai, Wurzburg, Verdun şi Mez. Numeşte · şi clerici din capela sa, care au avantajul aţă de lţi candidaţi că sunt cunoscuţi şi că sunt depinşi cu chestiunile. Acest spiit ailial este ca­ racteistica dinastiei saxone, din moment ce Otto l III -iea determină urcrea pe tronul pontiical a vărului său, care a luat numele de Grigore al V-lea. 2 43

Familia imperială nu este singura care a acaparat epis­

copiile. Cele mai mai amilii

din ristocraţie p roc ed eză ast­ c are să-l acă preţuit

fel, fie că au totdeauna un candidat pe de împărat. ie că

poziţie d e_ orţă,

se

găsesc pe plan local înr -o asemenea

încât această demnitate

reuzată unuia din membii

săi.

să nu poată i

Familia lui Wigeric, conte de

rdenne, din care au descins ducii de Lorena Supeio ară şi orena Infeioară, pare să

i

ştiut mi .bine decât oicare alta

să c ol oni zeze în mod durabil câteva scaune de o importanţă

specială.

Generaţia

fiilor

lui

Wigeric

Adalberon I , episcop de Mez între 929 şi

este

ilustrată

964. Pinre

de

nepoţii

lui Wigeic există Adalberon, arhiepiscop de Reims între 96 9 şi 989, şi un alt Adalberon, mi întâi episcop de Verdun, apoi

episcop de Metz înre

trei

984 şi 1 005.

Din generaţia următoare,

membri ai aceleiaşi fmilii , putând

Adalberon,

toţi

prenumele de

sunt episcopi la Laon, Ja- verdun' şi la Mezl .

Descendenţa continuă să se ilustreze în aceeaşi regiune şi la Roma , unde Friedich de orena e ste ales papă sub numele

de Ştean al IX-lea. O asemenea reuşită, la Metz, episcopie germană, presupunea bunăvoinţa şi acordul regelui Germaniei.

În prncipatele teitorile, duclor şi conlor le era şi mi

uşor să-şi mpună ratele sau nepotul. Ei îşi instleaă n aces­

te funcii cir şi basii. Exemplele snt orte neroase. Sunt seicative

n mod spe cil cle n c are membii

unia şi aceliaşi rup famlil se succed pe acelaşi scaun epi �copl. riepiscopia de Rouen este multă vreme un apnaj

penu cei din ia ichard.

a imog�s, doi ii i iconteli

oraşuli se succed ca episcopi, n 977 şi n 990. a Mrsia,

n 98

pnă n 1 073, deiatea episcopală se tnsite de

la un chi la nepot, de la Honorat la Pons I, apoi lui Pons l II­ .lea, ră a prăsi faia viconţilă2 . În Roussillon, membrii

aceloraşi upuri file locle ocupă n timp îndelngat

scanul de la Elne3. În nguedoc, situaţia este mai puţin l M. PISSE , a n oblesse loraine e-JJe), .Lille-Pi s, 1 976 t. II, pp. 844- 849. 2 J . R. PNQUE, e diocese de Marseille, Pais, 1 967, p . 42 . 3 E. AGNOU-NORTIER. a societe lafque [ 1 99) . pp. 344-348 .

244

limpede, din lipşa posibilităţii de a identiica exact per­ sonele . În peninsula itlică este o situaţie mai complexă. Acolo unde Otto I şi succesorii săi reuşesc să-şi impună voinţa, ei îi desemneză pe episcopii avorabili cauzei imperiale, leşi din aristocraţia urbană. Dimpotrivă, în oraşele unde nu reuşesc să se menţină durabil, dinastiile locle îşi impun candidaţii. Faptul este cunoscut la Roma, la Neapole şi în lte părţi. Pe scurt, de la împrat la simpli viconţi, deţinătorii puterii se străduiesc să-i instaleze pe membrii familiei lor pe scaunele episcopale, şi reuşesc. Faptul apare mai clar acolo inde puterea este modestă şi pe.rspectiva apropiată. Atunci când un singr suveran domină numeroase episcopii, apare problema legeiilocu­ lui şi a fmiliei . Rari sunt totuşi episcopii care nu provin din înalta ristocraţie . Cele câteva exemple cunoscute necesită comentii. Dintre toate aceste czuri, cel l lui Gerbert este cel mai cunoscut. Originea sa modestă este sigură, iar ascensi­ unea sa lentă, graţie clităţilor sle excepţionle , este un apt indiscutabil. Totuşi, graţie intigilor sale în avoarea pidei impeiale, la Reims . în reme ce se la pe lângă arhiepiscopul AdJberon, obţine un orecre titlu ca recunoaştere din prtea· Ottonilor. În apt, din momentul în care a primit din mâinile lui Otto l Ii-lea, în 982 sau 983, abaţia de la Bobbio, Gerbert se ţine de idelitatea promisă. Fără un spij in din ptea vreunei amilii, el apare mai mult ca oricare ltul omul unui prinţ, total devotat şi perfect legat. Viaţa arhiepiscopului Willigis necesită remarci aproape identice. Provenit dintr-o ailie saxonă din mica nobilime , sărac până la punctul de a i crezut de origine serilă, el a o st educat de Volkold, pre­ ceptorul lui Otto al Ii-lea, care a devenit episcop de Meissen, şi datorită acestui patronaj intră în capela regală. S-a distins aici, din moment ce numele său apre în documente, în clitate de cancelar, încă din 97 1 . În 975, el devine arhiepiscop de Mainz şi, în această clitate, este arhicapelan şi conducător l celei mai importante provincii ecleziastice din Germania. Dă măsura calităţilor

245

sale de om de stat şi a

fidelilăţii sale ată de dinastia

saxonă in timpul minoratului lui Otto al III - i e a , când este

cel mai bun meterez al legitinitătii . Altii au cuno scu t remarcabile ascensiuni graţie marilor abaţii

unde au d at

d ovada ştiinţei sau a sfinţeniei lor. /

Oicât de constrângătoare pr, criteri ile sociale lasă încă posibilitatea unei alegei . Motivaţii le exacte ale unui prinţ pot i oarte diverse. Numirile făcute de cucernicul împărat Henric al II -lea sunt cel mai bine cunoscute . Ele sunt de bună calitate, i ar câteva au o st excelente. Episc opii aleŞi de el sunt oameni cultivaţi şi administratori abili. Prin urmare, trebuie căutate acelea ce nu corespund ace stor citerii şi care au o st inspirate de motive temporale. Heie al Ii-lea a plătit, pri n conce sio narea unei episcopii unui cadet, devota: m e ntul a n u m i t o r fa milii al e a r i s t o c r aţi ei în t i m pul a s c e n s iu n i i sale la tron. Uneoi , suveranul a ţout cont de averea personală a candidatului . Astfel , când episcopia de

Merseb-g a rămas vacantă, i-a cerut lui Thietmar, p e care inte nţiona să-l promoveze , dacă era de acord , să s e olosească de bogăţiile propii în avoarea episc opatului său . În 1 02 5 , calităţile militare strălucite de care a dat dovadă

Bruno d'Eguisheim în c-sul unei expediţii în Italia pr a fi

ost motiul desemnăii sale ca episcop de Toul. a drept vorbind , oraşul este 'excentric şi diicil de apărat. Se ştie că a

deveit pap ă , după aceea, . sub numele de eon l IX-lea şi că a o st n actor eicace l reormei religioase. O asemenea varietate de motivaţii în alegerea unui împărat considerat printre sinţi nu este srpătore. Ea este conformă cu natu­ ra relaţiilor înre persoane şi filii, cre domnă înregl mers · l guvenării din secolul l X-lea şi de la începutul secolului al I-lea.

Acolo unde credinţa este mai puţin activă, tentaiile

apr rep e q e

.

Conrad al II-le a a tras adesea un proit din

ace ste desemnări şi, în plu s , pare d estul de indiferent la

cl it ă ţil e spiitule şi morale ale titularilor. În regatul Fra nţei ca şi în lte părţi, valoarea episcopatului ţine d e ,

rigoarea morală a prinţului .

O apreciere de an s a mb lu este diicil de stabilit, pentru

că situaţia se schimbă de la o re giu n e la lta, de la un rege

246

la succesorul său, de la o numire episcopală la cea cre îi urmează.

Orice

generalizare

implică

o

doză

de

erori.

Totuşi, istoriografia a o st de obicei atât de severă cu

privire la clerul din secolul al X-lea, încât se impune să relevăm tetele şi faptele cre permit

ttbloul .

să reechilibrăm

Episcopii nuiţi de împraţii saxoni sunt î n ansamblu

personaje destul de remrcable. Sigebert de Gemblox,

cronicr din secolul al I - lea, deosebit de bine informat în

legătură cu regiunea lorenă, scrie în lucrrea sa Vie de

hiey, episcop de Metz, de la 965 la 984: „S-r putea spune, pe drept cuvânt, că fericită a ost epoca lui Otto .

Iluşti prelaţi şi oamei de înaltă înţelepciune au restau­

rat Statul, au adus pacea biseicilor şi au restituit religiei

onestitatea sa. _ Se putea vedea şi constata în apte

adevrul acestui dicton al ilozoilor: fericit st atul în care regii

sunt înţelepţi

şi

înţelepţii

sunt regi .

Conduceau

atunci" destinele poporului regatului nu merceni , ci pas­ tori iluştri" l . q vedere atât de idilică necesită câteva corec­

tive . Se srecoră ici puţină nostalgie pentru remuile de

demult şi un viu ataşament aţă de Biserica imperială. Cu toate acestea, nu se poate recuza în întregime această

mrturie globală pe cre multe tete şi apte vin să o con­

irme în detaliu. Ajunge să parcurgem vieţle sfinţilor epis­ copi, şi ele sunt numeroase, şi pe cele ale prelaţlor iluşti,

pentru a putea evalua măsura unui eort de renovre de o amplore excepţională.

Srcina episcopilor este muliplă. Oraşele au suferit

invzii, nesiguranţă şi lupte între acţiuni. Trebuie, tot­ odată, să reconstuiască, să apere , să educe, să restau­

reze viaţa monastică, să. reormeze viaţa clericilor şi pe cea l Jure felicia dxeim Ottonis tempoa. cum clais prae­ sulibus et sapien tibus iis resp ubiica sit reormata, pa: eccle­ sirum reformata honestas religionis redin tega ta. Erat idere et reipsa probare, verum esse ill ud philosophi: ortuna tam esse respu biicam, si vei reges saperent vei regnarent sapien tes. raee.ant enim popula regni non mercennaii sed pastores claissimi, SI GEBERT D E G EM B L O UX, Vi ta Deo derici Mettensis, in MGH SS, L V, p . 467 .

247

a laicilor. Ntqneroşi sunt prelaţii care nu par inferiori

pentru aceste ·obligaţii. Deorece Utrechtul a ost cucerit

în mai multe repize de normanzi, episcopul Baldeich,

încă de la sfrşitul domniei lui Henric Păsărarul, între­

prinde re staurarea oraşului. El constuieşte zidurile de

apărare şi restabileşte viaţa religioasă. Viaţa sfântului episcop Udlrich de Augsburg, contemporan cu Otto I .

cântă irtuţile unui pastor simplu, pios şi apropiat de eno­

riaşii săi. El îşi zita dioceza într-un car tras de boi, în compania unui singur cleric , cu cre cânta p slii oarte

zgomotos. Îl esc otau câţiva· vasli ai bisericii. În sate el

celebra messa, apoi se inorma de la enoriaşi despre ceea

ce merita îndreptat. Cerea inormaţii despre modul în cre

se î nd epl ine a zilnic cultul şi îi interoga pe preoţi despre

administratea botezului la copii, despre izitarea şi maslul

pentru bolnavi , despre celebrrea unerliilor. El proceda deoporivă la anchete sinodale în legătură cu principalele

păcate publice comise împotiva legii creştine, aşa cum cerea atunci dreptul canonic . Gerhrd, biograful,

con­

sacră un capitol întreg descierii modului în c �e oicia el ' în timpul postului dinainte de Paşti şi în săptămâna

Mre . Unui episcop atât de cuceric nu-i lipsea ila aţă de săraci şi orani, cărora le dădea pomană cu generozi­

tate l .

Detaliile concrete

strâns ;

oricare

r

i

şi poretul idel se îlănţuie

contribuţia

retoricii

în

această

desciere , e ste cât se poate de eident că spiritul merge de

la model la realitate, fără a părăsi vreodată domeniul per­

fecţiunii. Episco pul Udalrich răspunde unor exigenţe care

nu sunt mediocre , ir episcopatul se cuvenea să ie la

înălţimea ·spirituală şi morală a uncţiilor sale. Or, nu este

vorba despre un caz izolat de sfnt anacronic sau deplasat.

Numeroasele vieţi de episcopi din epoca saxonă aduc ace1 GED, Vita Udlnci, in MGH SS, .t. V, pp. 3 7 7-428, în sp ecial: in solia cpen ti superposito sedebat, psalmos solito modo decantaba t. . . , p 39 4 . El se informeză cum cottidianum Dei sevitium impleretur , p . 395. El anchetează asupra ceea ce este comis con tra jura chisianitais perpetra ta peccata . . , p. 394 . .

. . .

.

248

leaşi mrturii. Wolfgang, episcop de Regensburg, este un sfânt savant cre şi - a ăcut studiile la Reichenau şi care a predat, înainte de a deveni clugăr, la Einseideln . A plecat

în misiune în Ungaria înainte de a fi ridicat la gradul de

episcop , funcţie în cre va strluci prin ştiinţă, cucenicie şi bunătate 1

•

Brunon, ratele lui Otto I , rhicapelen, rhiepiscop de

Koln şi duce de Lorena, este o uimitore igură le prinţ, de prelat, de om de stat şi de savant. D acă eistă o se­ cul.zare a Bisericii din cauza sarcinilor temporale pe care sistemul le impune episcopilor, el ar rebui să ie cea mai remrcabilă ilusrre pentu aceasta2.

Se şie că

Bnmon conduce expediţii ilitre şi îndeplineşte isiuni diplomaice . Dr este un pastor! Crescut şi educat încă din tinereţe de Baldeich, episcopul de Utrecht , a învăţat

cu acesta gramaica şi tele liberle . To t Blderich îl

ormează pentru funcţia de episcop , care cere multă pi­

cepere . Î şi de săvrşeşte ormaţia la capelă, unde iluenţa sa, în clitate de cncelr, este percepibilă în actele diplo­ matice . În dioceza sa, îşi manifestă întregul zel pentu „a fei

Biseica

de

temporal

şi

a o

împodobi

spitul" .

Binon susţine constuirea de biserici şi restaurrea celor

dej a eistente. e dotează cu relicve. Este mai ales pre­

ocupat de regularitatea cltului şi uniormitatea vieţii reli­ ioase . El aduce la o viaţă mi conormă cu canoanele toate comunităţle de clerici din dioceza sa. Întemeierea mânăstirii

Sn

Pantleone

introduce

în

plus

spiritul

reormei monastice . Bunon însuşi este un om cultivat, cucernic şi omenos. Biogrful notează simplitatea veşmin­

telor sle , fabilitatea sa aţă de oricine, eglitatea sa n comportament şi bunăvoinţa aţă de săraci. Pe scurt, un

pastor echilibrat şi virtuos . În ducatul de Lorena, pe care îl guvernează, el se străduieşte c� la scaunele episcopale 1 OTHLON DE SINT -EMMEAN, Vita sancti Ratisponensis, in MGH SS, t. N, pp. 52 1 -542. 2 E . _N. JOHNSON, Th e secular actiities (344}.

249

Wolgangi

să aj ungă ·Clerici ormaţi la şcoli bune, aşa .cum

Thiery

de

Metz

sau Wicfrid

de Verdun ,

c are

sunt

au

o st

educati la Koln şi care primesc testamentul său 1 .

Pentru generaţia următoare, arhiepiscopul de Maiz,

Willigis , e ste o altă mare igură a episcopatului . El sluj e şte în acelaşi timp Biserica şi regatul Germaniei . Este şi el

constructor de edifi cii publice şi de biseri;i . Con struieşte o nouă catedrală, care însă arde, în 1 009, chiar în ziua inaugurării . Înainte de a muri, în 1 O 1 1 , a mai avut timpul să redeschidă şantie.I. Willigis pre eigent mai ales în legătură cu _iaţa liturgică şi credinţa. În cele câteva pagini

în care discipolul său, ichard , abate d e Ful d a , îi schiţeză portretul , el apare ca un om al ngăciunii şi al meditaţiei2 . Biograful său îi mai cunoaşte multe alte virtuţi. Face dreptate cu adevărat şi e ste j udicios în sa­

turile

sale .

Întreţine

treizeci

de

săr,aci

în

fiecre

zi.

Arhiepi scopul predisă şi ştie să se adapteze capacităţilor

auditoiului său . Este în termeni buni cu călugăii, ie �ă

abaţiile

sunt

reormate

sau

ilu .

Conducător

al

unei

provincii ecleziastice , el reuneşte în mod regulat sinoadele provinciale şi îi hirotoniseşte el însuşi pe episcopii dio­ cezai„ Pe scurt, acest episcopat de 36 de i pre fructuos pentru Biserica din Mainz3.

lti epi scopi ar merita mai mult decât o simplă

menţionare . Acţiunea lui Bernward , _la Hildesheim, este marcată de înfiinţrea de mânăstii pentru. brbaţi şi

femei . Operele de rtă executate în jurul anului · o mie pledează pentn.1 calitatea gustului , cultura şi învăţătura episcopului . Porţile catedralei Sankt Michiel , candelabrele şi

manu scrisele

dau

episcopatul ui

l ui

B ernward

o

strălucire artistică pe care este nece sar să o subliniem, 1 RUOTGER, Vita Brunonis, in MGH SS , t. V, p p . 252-275. Cf. F. LOTER, Die Vita Bnm onis des Ruotger [349] . 2 Libellus de Willigisi consuetudinibus, in MGH SS, t. V, 2,

p p . 743 - 745.

3 Willigis und sein Dom ; Festschift zur Jahrta usenfeier des Meinzer Domes [975- 1 975] . Mainz. 1 975 .

2 50

pentu

a înţelege aşa cum se cuvine o mare. tlgură de ep is­

cop, din epoca ottoniană 1 • La Liege , episco pul Notger tre­

buie să elibereze orasul de sub tutela senioilor laici . El

construieşte un zid gro s şi aşază ca tedrala în situl său

pimar. Întemeiază trei colegiale ce se adaugă celor fon­

dale de predecesorul său, episcopul .racle. Aceste comu­

ni tăţi de cl erici sunl semnul

evident al unui eort de

rigoare a vieţii. În sârşit, el dă un impuls şcolilor înte­

meiate sub episcopatul predecesorului său2.

Pe scurt, si stemul de Bi serică d e imperiu nu reuşeşte o

secularizre a activităţii episcopilor. Cucernicia e ste auten- ­

tică, iar voinţa reormatoare permanent.. Nu s-r putea

atribui toate aceste rezultate numai guvernării Ottonilor.

De aceea apreciere a mai exactă a meritelor epi scopatu ­

lui Germaniei · ne invită la revizuirea opinj.iJ or c omune de spre Bisericile din alte regate .

·

Arhiepiscopul de Reims , Ada.lberon, atât de puternic

compromis în intigile politice în urma cărora urcă la ron Hugo Capet, nu pare a i lipsit de cultură şi nici de pietate . Proveit

din

capitlul

de la Mez şi ormat în spiritul

Biseicii de impeiu , el este preocupat, la începutul epis­

copatului său , de restaurarea Bi seicii sale . Întreprinde lucrări la catedrala sa şi contribuie la înfumuseţrea ei.

Ordonă c anonicilor c are locuiau :n case particulare să

locuiască în comunitate şi construieşte. pentru a-i

pii,

o mânăstire cu dormitor şi refectoriu. e impune tăcerea

şi recluziunea. intenţioneză, de asemenea. să reormeze

ordinul

mo nastic

prin

asanarea

moravurilor

şi

prin

desp ărţirea lui de lume . La sinodul ce se ţine în 972 , el se plânge de neîmplinirea operei sale . În sfârşit , în domeniul

învăţământului , strălucirea şcolii de la Reims în epoca lui

Gerbert nu poate scăpa nimănui . Pe scurt, arhiepiscopia

de Reims, din vremea lui Adalberon. nu pare a i prea

diferită de diocezele din Germania. La drept vorb ind , iflu-

1 THNGR, Vita Bernwardi, in MGH SS. t. V, pp. 758 - 766 . 2 H .J . WELLMER. L 'eveq ue Eracle et la fondation de Sain t­ Laurent de Liege. in Sain t-. uren t de Liege, 1 96 8 , p . 4 1 şi urm .

25 1

enţa lui Bnm; de Koln se î.tinde asupra întregii regiui,

din moment ce dej a în 962, candidatul său , un cleic venit

din capitlul de la Metz, obţinuse demnitatea de rhiepis­ cop. În diocezele din împr�j uimi , spiitul pare a i acelaşi.

În j unl suveranului ,. episcopii regali realizeză, la o scră mai ică, un sistem de biserică de stat şi dezvoltă în dio ­

ceza lor o activitate orte asemănătoare celei din epis­

copiile germane . După 1 03 0 , legăturile se destind şi se

dezvoltă

simoia.

atunci abandonat.

Eortul permanent de

reormă pre

În diferitele principate teritoriale şi în Itlia, este mai

diicil de făcut evlurea aptelor. Episcopatul este adesea

împărţit

de

ivlităţile

p rinci re

şi

rareoi

ace

corp

comun. În plus, este conuntat cu slăbiciunea puterii şi

cu anarhia. Unii nu abuzează de situaţie . Atton di Vercelli

pune dr în evidenţă viciile siste_mului de guvernre, în

Poipicum l . Acest episcop refuză în aceeaşi măsură tira­ nia,

ca şi revolta.

Câmpul de aplicare a teoiilor este

restrâns. Necesitatea impeioasă de a menţine concordia

între creştini sugerează episcopatului multiple ntevenţii,

ale căror „işcări de pace" nu sunt decât rezultatul cel

mai oiginl şi cel mai ragil.

Mărtuiile despre activitatea pastorală şi reormatore a episcopilor în Acvitania, în sudul Franţei şi în Italia, sunt dis­ persate , disc ontinui şi, la urma urmelor, orte puţin numeroase. Nu se poate schiţa un tablou pe de-a întregul coerent al a ce st ui eort. În centrul Franţei, conciliile de la Bourges şi de la ,imoges, din 1 03 1 , nu oferă o imagine oarte avorabilă a cleului, le cărui deicienţe pr grave. Aceste adunări sunt tardive, şi de pe urma lor nu se pot trage con­ cluzii sigure despre iaţa rel igio as ă a se col ului l X le a ştiind mai ales că arhiepiscopii ele Bourges, la sârşitul e pocii cro­ lingiene, au ost pastoi remarcabili. Sensul evoluţiei nu. este sigur. Dimpotrivă, · această regiune pare pământul ales l reormei mon.stice clunisiene , ceea ce produce un contrast interesant cu, mediocitatea clerului2 . -

1 PL, 1 34 c 8 59-900. DEVILLY, Le Beny

2 G.

[ 1 85) , p. 1 48 şi 252

urm .

,

În Languedoc,

sinoadele

episcopale nu

sunt ote

numeroase în secolul l X-lea. Aceste reuniuni se pre­

ocupă, în piml rând , de reglementarea conlictelor legate

de juisdicii cre pun la cuţite diocezele şi parohiile în

legătură cu drepturile şi limitele lor. a sfârşitul secolului

l X-lea, problema esenţilă este pacea. egislaţia conci­

liră ce impune regulile în acest domeiu se continuă mult în secolul al I-iea. Dimpotrivă, reorma disciplinară a cleului nu rece pe primul plan decât la mijlocul se­

colului al I -iea, adică la o dată ote- târzie � . Î n Provenţa,

incursiuile sraziilor şi crza de autoitate au provocat

numeroase pagube în întreaga regiune, ir temporlul

anuitor episcopii e ste complet uinat.

Biserica nu-şi

reace orţele şi bunurile decât la mijlocl secolului l X-lea.

Mişcrea de restaurare se accelereZă începnd din 975,

fiind mrcată pin întemeierea de capilui în oraşele din

inteior. Eectivele pentu acest scop sunt modeste,

16

canoici la Carpentras, 1 2 l a Apt. Comunităţile d e clerici

care s - au menţinut la Arles, la Avignon, la Aachen în seco­

lul l X-lea, nu par oarte fevente . Mişcărtle de reormă apr în secolul al i-lea în acele oraşe unde reconstituirea

Bisericii a progresat puţin. Abaţiile se întemeiază din nou.

Aşa s-a întâmplat la Saint-Victor din Mrsilia, prin voinţa episcopului oraşului, cre este ratele vicontelui. Începu­

tuile sunt dintre cele mai modeste , cu numai câţiva călugări .

Restaurarea

nu

e ste

completă

de cât

prin

legerea primului abate titular, în 1 0052 . Această recon­ strucţie

tardivă este

conirmată

în

întreaga

regiune .

Abaţia de l a Psalmodi a c e eorturi îndelungate pentu a se

reorganiza şi nu reuşe şte decât la sfârşitul secolului al

X- lea. Papa dă ilustra mânăstire erins, Clunyului, în 978, şi viaţa monastică este semnlată la Saint-Pons-de­

Nice înainte de 999 . Alte întemeiei , mai puţin importante ,

. consolidează

mişcarea

după

anul

1 00 0 .

Pe

scurt ,

reînoirea Biseicii în Provenţa se _ bazează pe introdu1 E . AGNOU NORTIER, a societe lque [ 1 99] , pp . 368-373.

2 P. RGIER, es elections abbatiales a l 'âge d 'or de Sin t­

Victor de Marseille, in B, t. XII , 1 977, pp . 3 7 5-382.

253

cerea

unei

ieţi

comunitare ,

fie · c ă

este

clericală

monastică. E'p iscopii care ii înţeieg bine interesul

rj eză

şi

câteodala

sunt

chir

cei

care

o

o

sau

incu­

provo acă.

Această mişcare nu priveşte decât un număr mic de per­

soane şi , la această data, nu poate sprj ini un eot gene ­

rl de reormă l . În

regatul

Italiei ,

problemele

sunt

foarte

d i feri te

.

EpiscopiHe sunt numeroase, iar diocezele sunt circum­

scripţii redu se din punct de vedere geografic, dominate d e

oraş . Dej a î n timpul secolului a l X- lea, episcopul ş i cetatea

merg

împreună,

i ar

put�rea

împinsă către regiunea de

conţilor

şes2 .

e ste

progresiv

Italia cunoaşte două

peio ade oarte diferite. În timpul primei, anarhia domină cu o aspră competiţ1 e pentru putere . În cea de a doua,

autoritatea regelui Germaniei se impune , nu fără greutăţi ,

şi- contibuie la o revenire la ordine ce rămăne precară.

Episcopii- sunt cofuntai în ·primul rând cu dezordi-ea,

cu spolierea şi cu revoltele . Un suveran aşa cum este Beranger al II-lea le este o stil.

După 962 ,

ei

apar ca

reprezentanţii împratului în oraş , penru că au primit

bine noua putere. Poziţia lor este · delicată , deoarece poli­

tica germană în peninsulă este oarte luctuantă. Un pas­

tor numit d e un suveran străin nu e ste totdeauna bine

pri mit .

Cleul

şi

poporul

remarcă

rapid

promovările

nepotrivite , cazurile de simonie şi nepotismul. - La drept

vorbind , în Italia nu episcopul este cel care promovează reorma unei Biserici e imperiu, şi care astfel dobândeşte

recuno ştinţa suveranului şi a idelilo ; să.i, ci un prelat cre nu se simte biie între putere, clerul şi vasalii săi şi

popoul creştin3.

Atton di Vercelli, al crui episcopat se în c h ei e în momep­ tul intevenţiei decisive a lui Otto I în I tal ia este un obseva­ t o r lucid al deicienţelor morale şi religioase ale cleului. ,

1 J - P. POLY, La Prov>nce [205] , p . 56 şi urm . 2 E. DUPRE-THESEIDER. Vescoi e cittâ nell 'Italia precomu­

nale [36 1 ] , pp . 65- 1 09. 3 C . IONTE, a societâ [2 1 2] , p. 1 78 şi 2 54

urm .

Scisoile ca şi capitularul său aduc în acest domeniu o mărturie elocventă, poate puţin pesimistă, ca întreaga lite­ ratură reormistă. Atton constată că anumiţi cleici se îmbogăţesc din exercitarea uncţiilor lor. Intraţi oarte săraci în Biserică, atunci au promis castitatea fără resticţii , deveniţi mi comozi se căsătoresc . Dispun de resursele bise­ ricii în avoarea lor şi iau parte, pentu soţia şi bastarzii lor, la toate ceturile de vecinătate. Prinţii se obişnLiiesc cu această situaţie şi acceptă destul de uşor să -i protej eze de sancţiunile episcopilor. Preoţii nu au ormaţie intelectulă. Atton le recomandă să înveţe Crezul pe de rost şi îi roagă să se amiliarizeze cu Sfânta Sciptură. Propiile sale comentarii la Epistolele Sfântlui Pavel nu au lt scop. Atton reamin­ teşte regulile pentru celebrarea slujbei şi administrarea sin­ telor taine. Preoţii trebuie să celebreze funeraiile gratuit, să nu ia pate la nici o traz acţie comercială şi să nu practice împrumutul din interes. Pentru Atton, episcopului îi revine obligaţia să. aducă remedii acestor slăbiciuni. El trebuie să insuiască, să constrângă şi să sncţioneze. Srcina nu i se pare insurmontabilă. De ac e e a nodul reormei i se pare desemnarea de prelaţi capabili şi ataşaţi împlinirii cu sinţenie a slujbei lor. Atton constată că legeile făcute de pinţi sunt rareon' satisăcătoare şi preconizează revenirea la alegerea canonică. Pentru el , problema este alegerea candi­ datului potrivit şi nu confirmarea sa de autoitatea civilă sau învestitura sa. Pe scurt, dreptele aspiraţii spre reormă ale lui Atton nu erau incompatibile cu sistemul ecleziastic al împăraţilor saxoni. ,

Or, politica ecleziastică a împăralor nu este n Itia ceea ce este n Germaia. Din motive poliice eidente, ei se străduiesc să pavină la scaunele episcopale candidai sigui. Aceste legeri şi aceşti oameni sunt discutaţi. Asfel. la lno, este czul cu episcopii ndolfo şi Arnoo. Contestaţi de cler, ei se bazează pe· . famlia lor şi pe vasii laici ai Bisericii ambroiene, cărora urma să l e cedeze bogăii, , pre­ rogative şi' divese repti . Rezltatul pre ără mre pr oit religios, iar succesorul, ibert, trebuie să reco nstituie pai­ moiul şi să re stablească autoritatea episcopului. Acest sis­ tem nu pre să permită o reor mă morlă a clenlui 1 •

l bid.

255

D.

ÎMPATUL SI PAPLITATEA ,

Dinastia crolingiană şi-a fondat acţiunile politice pe o alianţă cu papalitatea şi a deschis larg Biserica rancă spre ifluenţa romană în toate domeniile. Papalitatea a beneficiat copios de pe urma acestui fapt. Unei lumi guvernate d e împărat îi corespundea o Biserică ce nu avea decât un singur conducător. Nu este vorba aici de o pro­ blemă teologică, ci de un apt practic şi de o percepţie imaginativă ce contrabalansau tradiţia particulrismului diferitelor Biserici naţionale . Nimeni nu contestă primatul de onore al Biseicii romane şi al conducătoului ei, şi toată lumea este de acord să recunoască aptul că tradiţiile sale sunt exce­ lente, iar cutumele sale sinte. Rolul papalităţi, în perioa­ da carolingiană, nu se opreşte aici. Trimiterea pllium­ ului itropoliţlor, ceea ce. le concede drepturile şi titlul de arhiepiscop , marcheză o ordine ierarhică. În plus, Roma este jurisdicţia de apel în procesele ecleziastice care îi privesc pe clerici şi pe laici. Încă din perioada carolin­ giană, papalitatea apare drept ,eheia de boltă a unui sis­ tem. Cu toate acestea, capacitatea sa de intevenţie în diferitele probleme rămne interitentă. Este mare atunci cnd scaunul de la Roma este ocupat de persoane precum Nicolae I sau Adrian al Ii-lea, este mai slabă atunci când situaţia este mai nesigură. Intervenţia laicilor n avoarea Bisericii nu era exclusă, cu toate acestea, nimeni nu se gândea atunci că acest aj u­ tor şi această protecţie pot lipsi. Era, în acelaşi timp, o practică concretă dej a tradiţională şi o anumită concepţie despre rolul puterilor în lume. De altfel , guvernarea bise­ ricilor locale prin prinţi şi regi nu pare să ridice din partea episcopilor multe proteste. De aceea, la nivelul excepţionl la cre se situeză scaunul roman, unicul personaj com­ p etent pentu a-l apăra este împăratul . a drept vorbind , această tradiţie s-a născut cu Imperiul creştin, s- a con­ inuat în Bizanţ şi apoi s-a reînnoit cu Imperiul carolingian. 256

În secolul aJ X-lea, alternativa nu mai este de ltfel

între tutela împăratului şi ceea c� re ormato ri i vor numi

mai târziu libertate a Bisericii, ci intre autoritatea unei

puteri consacrate vocaţiei universal e , Imperiul, şi o tiranie loclă . Pe întreg parcursul secolului _ l X-lea, scaunul

roman îşi march ează prefeinţa pentru pacea şi dreptatea

garantate

de

autoritatea legitimă

a

împăratului

şi

a

regilor. Legaţii pontificali care prticip ă la diferite concilii locale, în Germania în �remea lui Conrad I şi în Franţa în cea a lui Ludovic al IV-lea, se străduiesc să consoli � eze

p uterile

regulare şi

consacrate de Biserică.

De aceea,

peripeţiile accesului lui Otto I la Imperiu şi reticenţele c e

s e pot manifesta au , aşad!, mai puţină importnţă decât aracţia reciprocă pe care cele două puteri o exercită una " asupra celeilalte . Intrrea lui Otto în Roma şi ungerea

imperială reprezintă o restaurre şi o repunere în ordine.

Nu trebuie să ne înşelăm asupra secolului . Din moment ce autoitatea regelui a eliberat Biserica germană de tira­

ia

ducilor,

prezenţa

împăratului

papalitatea de autoităţile nelegi time .

la

Roma

elibereză

Iniţiativele lui Otto I trebuie interpretate comparativ cu

tradiţia carolingiană. La urcarea lor pe tron, împăraţii

aveau obiceiul de a confirma promisiunile făcute cândva de Pepin şi Carol cel Mare, fundamente le statului pon­

tifical .

Cu

această

ocazie,

ei

aduceau

deopotrivă

la

cunoştinţă orientarea pe care înţelegeau să o d ea rapor­

turilor dintre cele două puteri. Aceste texte , numite pacte

pent.i

că rezultă

prezintă

sub

dintr-un

orma

unui

acord între două părţi ,

privilegiu

acordat

se

Bisericii

romne . Cele mai cunoscute şi cele mai importante sunt

cel dat de Ludovic cd Pios n 8 I 7 şi Constitu tio omna,

promulgată de Lotr, î� 824 I .

I,

De

cu

ac e e a , privil egiul ac ordat Bisericii romane de Otto

oc azia ungeri i , e s t e tradiţional . E ste în pri ncipal o

l MGH, Capit . . U, n° 1 72 , pp . 3 52-355, şi n° 1 6 1 , pp. 323-324.

2 57

conirmare

a

-c_oncesiilor precedente . · Prima parte , cea mai

lungă, priveşte. caracterul te nporal al papalităţi i . Reproduce

în întregime primele clauze al e privilegiului lui Ludovic cel

Pios. Otto îi recunoaşte papei posesiunile pe care el -l e deţine

în

mod real în 962 , îi conirmă concesiile acordate , dr tot­

deauna amânate sau pierdute de

atunci,

şi adaugă la ac es­

tea unele teitorii din Itlia de Sud , asupra cărora papalitatea avea pretenţii . Pe scurt, Sfântul Scaun a obţinut mximum

din ceea ce putea p retind� 1 .

Î n a doua sa prte, priilegiul trateză despre alegerea

po ntifului şi d e sp re administrarea statelor sale. Reia dis­

poziţiile din Constitutio

omana. Î nint e

de hirotonisirea sa,

papa trebuia să depună-j urământ public în aţa împăratului

sau a trimisul ui său . În sfârşit, împăratul se ,ve dea acordând control asupra administraţiei po ntiicl e . Missi trimişi d e el puteau să ancheteze şi eventul să intevină d i"e ct la ordinul împ ăratlui . un drept d e ,

Ace ste d i s p ozi ţii ce restaurau ordinea carolingiană nu

implicau nici o aserire suplimentară a papalităţii. Ioan l

Xii l e a care nu era lipsit de ambiţie lumească, ca demn -

,

urmaş l p int�l ui său , senatonl lberic, a urzit rapid intii împotiva împăratului şi s-a unit cu duşmaii săi.

a întoarcerea sa la Roma, în noiembrie 963 , Otto I a obţinut demiterea sa printr -un sinod. De alf e l , nimeni nu a vut

să

ia

apărrea

ace stui

personaj

cu

moravuri

descompuse . Era, totuşi, o noutate nemaiauzită. Un sinod

nu se erj ase niciodată în j udecător al scaunului roman.

niciodată intevenţia unui laic în chestiunile Bisericii nu

fusese împinsă atât de departe2 . Comparativ, Crol cel

Mre părea rezervat în mod cu totul singular.

I W. ULLN, The origins of the Otto�iamrn, in Cambridge Hist. Jouna.. LXI_, 1 953 : şi TH. SICEL, Das Pilegîum Ottos I fir die romische Kirche irom Jalu-e 962. Innsbuck, 1 88 3 .

2 Recenzie detaliată a sino dului în ITPND DE CE­ MONA, Historia Ottonis, în MGH SS, t. III, pp . 3 42 -343 . Sinodul este con d us de împărat, exista episcopi şi baroni veniţi din

Germania şi din Itlia de Nord . Maj oitatea este formată de epis­ copii ,in împrej urimile_ Romei . preo U i cardinali din Oraşul Sânt şi funcţionaii curiei . lnvinuiile reţinute împotiva lui I on al II-iea sunt mo rl e .

258

i

În

momenlul

în

în 963, el ar a ngaj a să nu mai papă în fara con­

cre Otto inlrase în Roma,

ceru t roma n.lor un jurământ care îi

fie ales sau hirotonisH un simtămât ului sau ale ge rii împăratului

l a se să Fa p tu l

nu

e ste

iutp rn do , ş1

mentele

nu

ar

cuno scut

decât

a fiului lui .

p ove stire a

lui

putea trece d rep t îndoielnic d ac ă eveni­

arătau prin urma re

în mod real ace st

s au

prin

că împăratul a e xer_cit at drept i . Acest j ur ământ nu are , la drept ,

,

vorbind, nimic anormal . La această dată

,

alegerea ponti­

ului se ace prin consimţământul cleruiui şi l poporului

mai înalt reprezentant al laice şj ungerea sa ace din el un roman şi un elec­

roman . Or, împăratu l este cel o rdinii

tor pentru papă. . Nimeni nu se îndoieşte că

opinia

sa ar

prevla, dacă, întâmplător, s-r ala l a Roma în timpul

alege rii unui pontif. Jurământul cerut nu are ca s c op decât a-i rezeva dreptuile în cz de .bsenţă. De la j urământ la de semnarea pur şi simplu a p ap ei nu există decât un pas, trecut cu uşuinţă, de oarece succe­ sorii lui Otto I nu au în legătură cu acest punct aceeaşi discreţie. Otto l III-lea îl numeşte pe Gerbert şi o

şi scrie,

cee a ce pare semnul unei acceptt generale a noi i ordini2 .

Alegerile

împraţilor

sunt

mai

curând

satisăcătoare .

Candid aţii lor sunt oameni denmi şi uneoi chiar p ontifi curj oşi care iau

m ăsu ri reormatur e puţin urmate d e ,

efecte , l a drept vorbind . Împăraţii cedează une ori tentaţiei de a ins tala pe tronul pontiical un episcop german sau pe

p ro piul lor c apelan

.

După toate consideraţiile , mai ·

absenţele împăratului cele care lasă Ro.a

dezordinii .

sau

ales

sl ăbiciunile puterii sale sunt

în se a ma intrigilor şi une ori chiar a -

I LIUTPFND , Historia Ottonis. in MGH SS, t. III , p . 34 2 . Jurantes n umquam se papam electuros aut ordinaturos praeter consensum el electionem domini imperatois Ottoni Caesais Au-usti, filiiq u e ipsius regis Ottonis. � Pro amare sancti Peti. domn um Silvestrum, magistrum n os um. Paparn eligim us et. Deo valen te, ipsum serenissim um ordinaim u s te rreavimus, in MGH , Diploma ta, t . 11 , p . 8 1 8 , dip1 om . Otton III, n°. 389 .

259

III Reînnoirea monastică

Mânăstirea c arolingiană este o in stitu ţie prea legată de

structurile înseşi ale guvernii

şi ale societăţii ra nce -

penru a nu sufei, şi în multe feluri, de p e urma crizei de

aut ori t ate

Ea este bogată în bunui unciare ce nu sunt faţa de suveran, de seniorii laici sau de episcopi . Dreptuile care apa să asupra acestei .

eliberate de 01ice obligaţie

averi sunt real e: sunt transmisibile şi alienabil e . Ele pot fi

extinse pin abuz şi uzupre . Mnăstirile sunt şi l ocuri

d e exercitre a pu terii locale , de vreme ce, în general, au

primit priilegiul de i m u ni t at e

.

Deţinerea lor directă sau

indirectă permite airmarea puterii . De aceea, ele intră ca tot atâtea elemente esenţiaie în sistemul principatelor teri­ torile . C onstituie atunci obiectul unor vii dispute, de pe

urma cărora au adesea de sufeit. În sfârşit, ac ol o unde

evol uţi a ormelor de guvernare duce la orm2rea de se nio ri i independe nte , mânăsthile se află în miezul unei

probleme de redistribuire a puterilor. Este indubitabil că această inserare a a baţi il or într -un context politic instabil _a avut

c on s e cinţe asupra vieţii

monastice. Reranjrea p ut e il or provoacă tulburări ce nu

avo ize ază liniştea mânăstiilor.

Nu am pu.ea,

totu şi ,

sub s crie la p un c tul de ve d ere J contemporailor care,

p ercepând greşit schimbile politice. pun toa.e ace ste nenorocii pe _ seama lăcomiei sau a impietăţii ce] or mri .

Or, a c el ea şi personj e sati descendentii l o r re stau re z ă

2 60

abaţiil e , la una sau d ouă generaţii după aceasta. Nu se

poate im agina corespunzător o asemenea schimbare de

mentalitate religioasă în.r -un atât de scurt int eval de

li� .

'

Chir în lomentul în care semnele cele_ mai indis-

cutabile de decadenţă a vieţii monastice se arată cu pu­

tere, anumite abaţii. rămân fevente şi regul r e . Ele sunt probabil mult mai numeroase decât ne lasă să credem

sursele istorice,

ce

înclină aproape totd e au na pentn

reormă. Ele sunt cele cre ur nize ază personalul pentn

renaşterea monastică a secolului al X-lea.

A

DECADENTA MONASTICĂ '

Senele dereglăti vi�ţii monastice se amplifică în vre­

mea doniei lui Ludoic cel Pios. Faptele sunt aproape

totdeauna identice: instalrea unui abate laic prea puţin preocupat de viaţa regulară înseamnă ruinarea ab ai ei şi declinul zelului .

Această suită de evenimente subliiză ceea ce reorma

lui Benedict din Aniane avea incomplet asupra unui punct capital : numirea abaţilor. În toate abaţiile regale, ea era de

competenţa suveranului , ceea ce nu excludea ins t al area

unui laic în această fun cţ ie Această practică recventă în .

remea lui C rol cel Mre nu usese desfiinţată de Ludovic

cel Pio s. Ea nu dăduse numai rezultate proaste , deoarece

Angilbert. Eginhrd şi mulţi .alţii au o st abaţi remarcabili.

Cu toate acestea . după împărţirea de la

Ver d u n , regii par

mai puţin bogaţi şi mai gijulii în satisacerea dorinţel or celor mi de a-şi

mli. clientela.

Oferirea unei

abaţii .

dei ne un mijloc normal pentru a re comp en s a un slj itor,

pentu a avantaj a un prieten şi pentru a do ta fetele. Aşa se întâmp l ă în orena . În vremea lui otr

I , c o ntele

Adlard po seda patr_ mari abaţi i , cele de la Echte rnach

,

de la Sankt Mimin din Trier, d e la Stayelot şi de la

Saint-Vaast din rras . otr al II-lea dă abaţia Gorze con-­

teiui Bivin,

ratele

reginei

Theutberge .

26 1

Ferneile

însele

posedă mănăsli . As tfel. Saint- Gl o ssinde d e la Metz , o

comunitate de călugă1iţe , aprţine reginei . Faptul es.e

atât d e clar ac c e p t a t , încâ. papa Adrin al II-lea . în timpul

peripeţiilor d ivo r. ul u i lui Lot- l

II l e a , -

îl roagă pe rege să

o prtmea·scă pe Theutberge ca soţia sa , si să-i î napoi e z e

abaţiile

ce i - au os. promise i . Epis copii

dea abaţiile ce depind d.e ei l aicilo r

nu

ez i t ă

,

nic.

ei , să

.

Aprea n ec e s - să se ocrotească, de ac apararea d e un

abate laic, bunurile trebuitor-e întreţinerii comunitătii

mo nast ice . Din această cauză, patrimoniul este împ,ţit

în două pţi, dintre care una este atribuită clugrilor, în

reme ce cealltă rămâne la dispoziţia abatelui. În provin­ c i a eclezi astică Trier, ac eastă despărţire este c u no s cută ,

încă de la î nc ep utul secolului al IX-Iea, la abaţia de la

Moyenmoutier.

Ea.

reprezintă ,

la

mijl ocul

secol ul ui ,

regimul comun. În plu s unele bunuri sunt afectate pen­ tru însărcinări speciale, cum r fi infirmeria şi acordrea de pomeni . Aşa se întâmplă la abaţia S ankt Mihiel, din ,

epoca lui Crol cel Mare2 .

· Aceste dispoziţii nu-ţ împ i e di că pe abaţii l ai ci să acţio

neze după bunul lor plac . călugăi cu canonici,

Uneori ,

­

ei îi îlocuiesc pe

deoarece atrib uire a de preben d e

indiidule costă puţin şi permite însuşirea tuturor celor­

lalte bunui monastice. Din acest motiv, contele Adlard

trn sormă Echternach în comu nitate canoială. Abaţia de l a Saint-rnoult c unoaşte aceeaşi soartă. la mijlocul

secolului

al

X- lea,

Moyenmoutier

şi

Saint-Vanne

la

sfârşit.l secolului, iar multe alte abaţii la date necunos­

cute. Viaţa monastică dispare,_ iar iaţa re gul a ră pare c ât se poate de nesigură.

Evenimentele d ete r mină ca a ce st e numiri să ie şi mi

dezastwase, atunci cnd mi siu ne a abatelui laic constă

exact în mobilizar_ea resurselor necesre pentru război . 1

J. CHOX, Decadence et reforme monastique dans la

proince de Treves, in B, t. 70, 1 960, pp . 2 04- 223 . 2 E. LESNE, L'qigîne de s menses [25 1 ] .

262

Regii sărăciţi îşi păstrează pentru ei aceste fun cţii de

şi l e conc e d , deopotrivă, celor mai buni dintre

ab aţi 1

oamenii lor de rme . Carol cel Pleşuv îi atribuie lui Robert

cel Puternic abaţiile de la Saint-Matin din Tours, de la

Mrm outi e r şi de la Saint-Aubin din nger s , care .se lă sub comanda sa militară .

Abaţiile secularizate nu găsesc de multă vreme un preot regulr. După moartea lui Robert cel Puternic, matle abaţii din Neustria trec în mâinile abatelui Hugues . În 886 , l a mortea s a , ele revin fiilor lui Robert cel Puternic , Eudes şi Robert. les rege , Eudes îi concede rate�i său mânăstirea Saint-Martin din Tours, ce rămâne în patrimonil familiei . Alte mânăstiri sunt date vasalilor: Thibaud cel Vârstnic, conte de Tours şi de Bloi s, prim e şte Marmoutier, ir Geofroi Gisegonelle, c onte de Anjou, Saint-Aubin. Pe scurt, istoria acestor abaţii seculrizate este identică celei a onortlor publice propiate de centrele vitale ale principatelor teritoriale, ele j oacă un rol undamental în constituirea lor. Dimpotrivă, o cu totul altă abaţie este situată într -o zonă intermediră, unde se cofuntă diverse ambiţii. Este cazul ilustrei abaţii de la Corbie care, la marginile regiunii Vermandois, este vic­ tima agresiunilor armate2 . Cuprinsă după aceea între coi­ tatul Flandrei şi domeniul regal , cunoaşte diferite vicisitudini , potrivit politicii puternicilor si vecini. .

I s to ri a

abaţii lo r din Franţa este exempl ră şi nu se

poate minim.iza degradrea ieţii monastice pr ovoc ată de ace ste

a c a p a r ă ri

şi

revendicări ·

armate.

Germania

cunoaşte acel eaş i pr obl e me în epoca lui Lu dovi c C o pilul şi

a l ui Conrad I. D uc ii se străduiesc să în corp o reze bogăţi ile

abaţiilor în patrimoniul lor, şi în parte , reu şesc . Peioada sl ăb iii auto i tăţii este cu toate acestea mai scurtă, dec ât

în Franţa.

1 Carol c el Pleşuv păstreză pentru el funcţia de abate la Saint- Denis . 2 Corbie este incendiată în 9 1 3 şi 920 de Herb�rt de Vermandois . În 946 seniorii care se pretind conţi - de Corbie uzurpă bunurtle. În sârşit, reprezentanţii legali creează difi­ cultaţi în timpul primei jumătăţi a secolului l I -lea.

263

Invaziile scndinave, ungare şi srazine îşi au şi ele un

rol în rui;ea mânăstirilor şi dezorganizrea vieţii lor reli­

gioase. Aşezle monastice sunt afectate în diverse

mo­

duri. În primul rând în bunurile lor, atunci cnd trebuie să

plătească răscumpăr. iar unele erau enorme. Opera­

ţiuile armate antrenează un

jf generalzat şi o uină difi­

cile de depăşit. Uneoi, abaţiile sunt pur şi simplu distuse.

Spaima ace restl şi se cunoaşte povestirea îndelungatei fugi a călugIlor de la Noirmoutier în etape succesive, între

836 şi 875 de pe ţărmule Ocenlui pnă la Saint­

Phiibert. Cea a călugrilor de la Fontenelle este aproape la

fel de celebră l . Se obsevă conturarea regiunilor de reugiu:

Auvergne , unde rmn o reme clugii de la Noirmouier şi unde găsesc reugiu c ei de la Sint- Mxent şi de la

Charox. Burgundia este o provincie protejată.

Şi Flandra

este, după ii 900-9 1 O. În alte pţi, disngele par pline

de consecinţe. ii 880 sunt cu precădere dficli. Saint­

Jquier este luat şi distus în 88 1 . În acelaşi n, Corbie este

jeuită timp de şapte zile. În 882, abaţia de la Prim este pusiită, iar normzii ocupă şi incendiză Trieul şi împre­

jurile lui. În 889 , ei pustiesc regiunea Verdun şi Toul.

Avnsarea sarazinilor capătă aspectl unei catastrofe).n

Itia de Sud. Cele mai mi abaţii sunt distruse. Sint­

Vincerit de Vulturne este luat în 88 1 , ir clugii sunt stranglaţi. Sitl este abandonat vreme de treizeci de i.

Montecassino este atacat n două rândi, la intevl de câteva săptămâi, n 88 3 , Călugării fug, ir cei cre scapă

cu

viaţa se refugiază la Teano ,

lângă Capua.

Muntele

Sfntlui Benedict nu a ost reocupat înainte de 943. Fara este,

de asemenea, vizitată. Pe coasta provensală viaţa

monastică. dispare pentru mltă vreme la erins şi la Saint­

Victor din Marsilia.

1 R. POPDIN, Mon uments de l histo1ie des a b bayes de Sint-Philibert, Pis, 1 905; F. LOT, Etudes citiq ues sur J 'ab­ baye de Sin t - Wandrille, Paris , 1 9 1 3 şi DOM J. APORTE, Histoire des reliques des sain ts Wandilie et A usbert en Flndres au : siecle, in Abb.ye Sain t-Wandille, Saint-Wndrille, 1 960.

264

. Atacile l1gare sunt mi zi. Mrele rid n 899-900

provoacă numeroase _uine în ombrdia. Bavapa· este în

sp ec il vizitată n timp ul primilor zece ani ai secolului al

X-lea . Abaţia de la Tegernsee este jeuită n 9 1 7. În 9 1 1 . se semnaleză o trecere a ungurilor prin Bu rgun dia iar n 9 1 7

prin Lorena,

,

unde jefuiesc

Aceste ridui,

Saint-Die

rapide, inspirate de

provoacă rareori distrugeri complete .

şi

Moyenmoutier.

dorinţa de a prăda,

Este dificl de stabilit blanţl . a drept vorbind, această

sumă de nenorociri trebie repzată p e o jumătate de

secol şi pe un teritoiu imens . Este delicată aprecierea ilu­

enţei lor asupra vieţii religioase propriu-zise. De altfel, r i mi ul să cunoaştem bine regiule de reuiu şi abaile unde persistă c re dinţa

.

Este sigr că mânăstile din Gemnia, unde structule

crolingiene rămn mi · solide şi unde restaurrea puteii este rapidă, sunt puţin anse de întrecerea dintre prini.

Eigenţe le regelui n mateie de seicii nu depăşesc posi­ biităţile recunoscute, chir dacă

suverii sxoi

iau de la

abaţii importante contingente itare. Numi Bavta a ost epusă cu

adevrat

ngre. Lorena

,

disugelor provocate

de

invzile

Valea nlui şi lpii sunt inutui protejate .

Este cât s e poate d e evident c ă unele abaii vechi răspn­ desc o măreţie incontestablă. Aşa este St Gllen, n remea abatelui Slomon, între 890 şi 920. Şcola este la apogel rep­ utaiei ei , iar abaia este n măsră să fzeze profeso " O impresie mi puin ragmentră poate i ofeită de studil câtor­ va mi abaţii din proinda Trier. Goze este sub conducerea unui abate regular de la 863 la 922 . Ea trece apo i pentu zece i, în mile unui laic. În 933 eistă la Gorze călugi vechi destul de fevenţi p�ntn a accepta obsevantele austere ntro­ duse de abatele Einold. De aceea, lucrrea Viaa lui _Jean de Goze, ce preinde că abaţia este pusie şi iaţa respingătore, exagerează în mod ei dent la fel ca şi harta epi scopu ui Adalberon I de Metz, ce declară mânăstrea ipsită de orice iaţă reliioas ă l . iim e ste condusă în mi multe rnduri, în .

,

,

l

„

1

A.

D'HEBOMEZ, Cartulre de J 'abbaye de Gorze, Pais,

1 898- 1 90 1 ' p . 92 .

265

această peri o a d ă , d� preoţi regul ari c a re. l a să o amintire exc e­ lentă. Abaţia d e l a Snkt Mihiel c uno a şte în tot ace s t ti mp o suc cesiune n eî nt re u ptă de abaţi luaţi dintre călugări . S aint­ El l i e · din Toul este o mânăstire episcopal ă o arte recventată, und e viaţa religi oasă se menţine . lte abaţi i , Sankt-Mximin din Trier,

de exemplu, su.t conduse de l aici. Tabloul de

ansamblu e s te nuanţat şi nu s - r putea airma că înreaga

viaţă monasti c ă a di sp ărut 1 .

Fevorea religioasă nu se liitează la aceste câteva exemple localzate într-o regiune protejată în mod special . Ceea ce flăm în legătură cu mânăstirea aceea sau

cealltă, prin intermediul ieţii · câtova sfinte personj e , confirmă · această impresie . Astfel, mânăstirea de l a illac , întemeiată către 8 9 0 de contele Geraud, Odon de Cluny i-a scris viaţa, nu era un loc de spirit lumesc, nu mai mult decât comunităţile unde Bernon şi- a făcut ucenicia pentru viaţa monastică. Saint-Denis, cre a făcut o . impresie atât de puternică asupra lui Gerard de Brogne , nu putea fi lipsită de întreaga cucernicie! Înnoirea monastică şi reorma se sprijină în mod evi­ dent pe mânăstirile care au rămas entuziaste . Nimic mai normal . a drept vorbind, srcina pre complexă, şi tre­ buie să distingem trei aspecte p1incipale . Exista, în primul rând , . reconstucţia abaţiilor di struse sau abandonate . Acţiunea materială este însoţită de reinstalarea unei comunităţi ce adoptă adesea o viaţă monastică strictă . Mişcarea de reorm2l propriu -zisă se manife stă plin înte­ meierea de noi mânăstiri , cum . este cea de la Cluny, sau ' prin restaurarea spirituală a vechilor abaţii , în care iaţa rel igfoasă cunoscuse o d elăsare. Mişcă1ile de reormă sunt

cu�a

nume ro ase , ele au adesea ca punct d e plecare o mânăstire , şi se extind după aceea la multe altele . În plus ată de voinţa pen.ru o viaţă regulară, ele au drept carac­ teristică să dea naştere uniunilor d e mânăstiri şi . în 1 Reormatorii se plâng că în întreaga Fr a n ţă nu a existat o singură mânăstire regulară, în care să poată intra un clugăr serios, ita Odonis, in PL, 1 3 3 c 53 .

266

czu ile c e l e m ai elabo rate , u nui ordi n . În sfârşit, mona­ hi smul gă se�le noi surse el e i n sp i r a ţi e p1in d evol tarea vi e ţi i eremiU c e şi organ1 zarea sa. Ace ste trei aspecte ale renaşterii ieţii mon astice se combină mai mul l sau mai puţin . Un ca

reormator,

ichard

eremit, o asemenea ordin,

de

aşa

de

asemenea abate

Sain l-Vanne ,

este

o

reme

abaie reconsuită devine c o ndu c ătoare

cum

se

întâmplă

cu

Saint-Victor

din

Marsilia, i ar Cluny, mânăstire nouă, j unge pe pima

reaptă . Se impune totu ş i , pe ntru mai mu ltă clritate, s ă

d i st i ngem tendinţele ş i oie : tăril e .

B. CLUY Doi bărbaţi eminenţi sunt la oiginea mânăstiii d e la

Cl uny, du c e l e d e Acvitani a , Guillaume c el Pio s , şi abatele Bernon. G ui l l au me d,o r ea să întemeieze o mnăsire spre mân­

tuirea sufl etului său şi I - a . ales pe Bernon ca abate . p eu .că ştia d e la c ei care îi erau apropiaţi, d espre comuităţile pe ,

cre le conducea c ă tri au în râvnă. Ac e st gest d e indis­ cutabilă credinţă e ste 'însoţit de tonarea do m e niului (ila) Cluny, l a 1 1 sep t emb i e 909 , în c ondiţii cu totul liberale l . D uc ele ap oi ne potu l şi succesoul său, Guillaume cel Tânăr, acţi on e ază în anii u rm ă t o ri ca pro tec tori -născuţi ai Clunului . semnând ei înşişi t o ate chartele importante şi atrăgân d bunăvoinţa cr e d inc io şi lo r, ca şi a vasalilor lor2 . Bernon, un burgund de amilie nobil ă , întemeiase p e ,

pământuile sale abaţia d e la Gigny. E l a devenit călugăr la

S aint - M art in din Autun

ce fu se s e reo rmată , către 870, de

c ălugăi veniţi de la Saint-Savin, o iică a întem e i eri i de la

Anine . Se trăia atunci potiivit cutumelor impuse de cel ebrl abate, într o -

iaţă regulară ote stictă.

În această disciplină,

l Data de 9 09 şi nu 91 O a ost stabi lită de G. de Vlous în rticolul „ Cluny" din DHGE. 2 M. C-AUME. En marge de l'histoire de Cluny, in Reue Mabllon , t. IX, 1 93 9 , p . 4 1 şi urm.

267

vre m ui carol i ngiene , s - a ormat Be r n o n El a cellei de fa Baume-les-Messie urs , pe care a o st în săr c inat să o reormeze , şi la Gigny, p ă s trând aceste d ouă comunităţi sub autoitatea sa. Ştiuse să-i trezească regelui

venită d j n

.

im pu s - o

Burgund iei, Rudolf I , i n tere sul ată de Baume sj să obţină

astfe l bunui unciare. Pentru Gigny, mânăstirea sa perso ­

nală, el a· obţi nut de la papa Formo sa, în

ce i

garan ta

lin Aniane .

libertatea

de

În sârşit,

lui

alegere

894,

un privilegiu

abaţilă. \ceste apte d ove des c în ce măsură era credincios spiitului lui Benedict -

Bernon trebuie

să-i

atribuim

alegerea poziţiei de la Cluny, probabil pe ntru c ă nu era fără

legătură cu amiliile artstocratiei ve cine.

Chrta întemeieii m â năs ti ii de la Cluny c o nţi n ea dis­ poziţii c e urmau să se dezvăluie cu timpul fund amentl e. Guillaune c e l Pi o s d uia vlla d e la Cl uny sfinţilor ap os­ .toli Petu şi Pavel, adic ă Biseicii r oman e şi c o nd u c ă to u­ lui său . Era un tr an sfe r al propietăţii excepţionale, d eorece călugă.ii ce locuiau la Cluny p o s ed au deţineau şi guvernau , pentru vecie , bunuile c o n c e d ate Noua ,

.

mân.stire şi bunurile sale deveneau , cel puţin teoretic . o prte

din patimoniul unciar al Scaunului apostoli c .

Pentu a re c un o a ş te aptul ac esta , c i u gii trebui a u s ă

o dală la cinci ani un c e n s de 10 s ous pentru luinatul apos tolilor. G ui l l au n e c el Pios rţnunţa as tfel la d re p t u il e pe care le putea exercita propietaul asupra plătească

unei mânăstii constr u i t e pe

pământurile sale .

Chrta adăuga: Am binevoit astfel să inserăm în acest act că, î nc e p an d din zi ua ace.s.a , călugării nu mai sunt supuşi jugului nici unei putei p ământe şti". Ac e a st ă di s­ poziţie era l ămuită pin e numerarea ac.iunilor i nterzise . .•

Dona tta interzicea invadarea

trage rea

bun uilor de

la Cluny, sus­

lor parţială sau o fe ri re a lor ca beneficiu c ătre oicine. Ac e s t ordin cat.egori' se refere. Ia l)1) pi nţii lairi . J a conţi , la e p is c o p i şi c hiar la papă. Nu era vorba dedtl d e temporal. Era, într -un fel, o clauză de imunitate întă i tă. Luat literJ , Cluny n u era supus nici capacita.ea

u ne i

pu te1i ce avea

de coerciţie asupra pământului 268

său .

şi

S'

găsea a stfe l su stras oi c ăr e i au t 0 1it ă ţi

p ământe ş ti 1 .

Este

adevărat, la această d ată, nu s e pa re că întemeietoul

va

i în i e l es să atri b ui e o aut o no mi e at.ât le mare întemeie1ii de la Cluny, - cleoarec e . fară să intevină în vi aţa ] nternă a mânăstiri i , îi asigura prote c ţia. În ac e s t sens limitat, char­

ta de

d o na t i e a ClunyuJuj e st e ,

obic e i uril e carolingien e ,

d e cât

se pare, mai apr o ap e de

de

abaţia a ştiut să le tragă cu timpul.

consecinţele

pe

cre

,

De fapt, do n a re a unei mânăstri Apostolului Petu, mai curând decât regelui , iu e ra , în 909, o ac ţiune necuno scută. Eistaseră exemple în Itali a înc ă d1n s ec o lul al VIII-lea. Ele devin mai numeroase în s e c olul l IX-lea, p e măsură ce pro­ tecţia reglă devine mai nesigură. Astfel, Girard, conte de Vienne ,

şi soţi a

sa

Bcrthe,

ondatoii mânăstiilor de

la

şi de la Pothieres, pe care le subordo neză Romei şi pontifului. Ei p l ă t e sc un cens B i se ri c ii romane. Nicolae I, cre a primit a c e astă cerere , s-a mu lţumit să ac o rd e în 863 , un privilegiu potrivit 'ă ruia regi , episco pi sau deniti. de oice fel n u au p utut să ri di c e să su stragă sau să folosească în profitul propiu sau l ltuia bunuile concedate. Fo rmulre a reţine atenţia p entru că nu pare î ndep rtată de cea a c hrtei de înte me i er e de la Cluny . To tuşi, ne putem între b a asupra sensului exact al ac tul ui din 863, penu că acest tr an sfer de proplietate , l a acea d ată, nu anuleză dreplu1ile regelui. Dimpotrivă, în 909 , d o n at o rul d i spunea de pu teri piinciare şi semnificaţia ac tul ui se m o dific ă din ac est motiv. Într - un vo c ab ul ar apropiat şi în l e gătură cu un scop identic se per­ ce pe o schimbare c e ţine de evol uţia puteii l o r într o j u mătate Vezel ay

,

.

de

-

secol 1 .

De l a o i munitate carolingiană abia modiicată. În care papa ii înlocuia pe rege . la un p1incipat e cle zi a s ti c re­ cc1·ea este impercep ti bilă şi poâte că a scăpat re gil o r şi prinţilor. n 868, C aro l c el Pl eşuv, car e face pace cu .

l Ne fiis Ubus regiae magnitulinis s u bjiciatur, n ec cujuslibet te1Tarn.1c po testalis jugo subjidan i ur. A. B..UEL. Recuel des Chc1rtcs de I abbaye le Clun, P2i s , t 876- 1 90:3. t . I . D o 1 1 2 , . p . 1 24 . 2 Li sta mânăstirilor date Scaunu1ui · aoostolic in E. A.NN si · A. D U-1AS , L 'Eg1is' au po u voir ele laî"q ues [58] . p . 3 46 .

269

Girrd , conte de

:ienne ,

confirmă p1ivilegiile pe "are le re

Vezelay, fără să- ş i p ăs trez e autoitatea. În . 9 3 9 , Ludovic

l

IV-lea Ouremer, care eliberează o diplomă întemeieii d e

la Cluny, acordă următoarele : „acest loc va i precum a

stabili t contele Guillaume, scutit de oice d ominaţie laică·' 1 .

Oamenii Bisericii. care, după toate probabilităţile. per­

cepeau sensul aces tor ormule mult mai bine , destul de repede co nsecinţe] e

au tras

din acest apt . · Odon d e

Cluny a obţinut î n 9 3 1 d e la papa I o an al XI -lea o bulă c e confirma statutul mânăstiii. E a conceda o imunitate c e excludea orice autoitate asupra bunurilor prezente şi

dependenţelor iitore le ab aţiei Ea proclama facultatea .

cl�gilor de a alege liber abatele pe cre îl d o reau şi de

a subscie l a auto·nomi a acordată de prinţ.

Generozitatea lui Gullaume cel Pios po ate fi parţil

explicată, fră să doim a o minimaliza. Întemeierea de la Cluny are loc într-un moment c ând pincipatele teritorile

au ajuns să- şi d efinească teritoriile şi când autoritatea ducelui este stabilită. Ralierea la Roma rămânea fără reale consecinţe ,

din

moment

ce

întemei e torul

asigura

în

acelaşi timp pacea şi protecţia , şi fără utilitate pre cisă, d e

vreme ce autoritatea Scaunului apostolic n u era oarte mre. Exista în acest punct o precauţie, pe care prece­ dentele o explică.

Or, privilegiul d obândit j o acă un rol

determinant, atunci când domeniile feudle se substituie principatelor

teritorial e,

ca

garant

al

păcii

public e .

Bunurile de l a Cluny suferă atunci vexaţiuni, d e cre vinovaţi sunt sirii de Brancion , de Berze, de Beauj eu câţiva.

În

1 0 16,

călugării

aduc

la

şi li

cunoştinţa regelui

Franţei şi a papei certurile lor." Robert cel Pios eliberează

două diplome, în 1 0 1 7 şi 1 023. în cre cofirmă posesiu­

nile

abaţiei

numai

în

Maconnais .

Intervenţia

regelui

Franţei nu trece dincolo de acest ge st de bunăvoinţă. Dimporivă , papa Benedict al III -lea, în septembie

1 0 16,

ordonă tuturor episcopilor d i n Burgundia, Acvitania şi l

Historiens

de Fance, t. IX, p. 59 0 .

270

·

Provenţa să-i apere pe călugri de toate relele de care sueră. El aminteşte că Chmyul aparţine Romei şi că această - raliere este valabilă şi pentru d ependenţe. În plus, ordonă episcopilor să-i excomunice pe cei cre i-au mole­ stat pe clunisieni . Neputinţa regelui, care nu mai inteine în avoarea Clunyului până în secolul al II-lea, şi hotrârea papei reuşesc să acă din Cluny un bun al Scaunului apostolic şi o seiorie a Bisericii seprate, ce primeşte în mod hotărât un sprijin de la Biseica romană. a această d ată, principiile stabilite de Bernon îşi găsesc împlinirea, ir mânăstirea de la Cluny constituia, cre i se atribuie de obicei încă de la oigine l . Eliberrea Clunlui s e etinde deoporivă în domeniul spiritual . În dreptul Bisericii străvechi , comunităţile monastice depindeau de episcop, cre avea asupra lor autoritatea disciplinră şi puterea sacramentlă de a con­ feri ordinele . Excepţiile de la această dependenţă, în pro­ fitul unei legri directe de Roma, rămn o raritate în epoca crolingiană. Abaţia de la Fulda, care se bucură, în vir­ tutea unei bule din 75 1 , de acest privilegiu de scutire, este, fră a fi unica, cel mai cunoscut cz. Problema scutirii nu se pune decât la sfârşitul secolu­ lui al X-lea . La a ceastă dată, reorma monastică a atins dej a un numr important de abaţii , în vreme ce episco­ patul , mai ales în regatul Franţei , unde este prins în dis­ pu tele dintre carofingieni şi robertieni, pare mai compro­ is decât micând cu viaţa laică. Călugrii se bucură de un prestigiu religios neegalat, iar sentimentul că modul lor de viaţă îi aşză deoparte se găseşte , datorită acestui apt, înviora.. Din e p o c a crolingiană. _ tutela regelui sau .utoritatea prop1ietaului avuseseră ca efect co ntrabalansrea drep­ turilor spirituale ale episcopului care nu era singurul ce urma să inteină in viaţa unei mânăstiri. De la chrta ·

i ,J . -F. LEiARIQ\JER, Structures monastiques et structures politiques dans la France de la in du e et des debuts du Xle siecle, in 1 Monachesimo [279] , p . 357 şi

r·m .

27 1

Clunyului, sunt numeroase abaţiile care au obţinut pro ­

gresiv eliberarea tem p o ral ă . De ac e e a , autoitatea epis­

copilor şi pretenţi il e lor d e toate fel uil e c e n u se lovesc de

nici o putere laică apar d rep t abuzuri . Era p e rc ep ti bil ă în în abaţiile l căror temp oral aparţinea roman, de oarece ai ci, mai puţin decât în alte părţi, se înţelegea că o mânăstire supusă Ro mei , în pri ­

mod

special

Scaunului

vinţa bunurilor sale poate să d ep ind ă de o altă j misdicţie spi ri tuală.

·

Scutirea a d evenit subit o che stiune u rgentă şi gravă cu

prin demiterea arhiepiscopului de Reims, Arnoul. La Conciliul de la Saint-Basle de VerJ, în 99 1 , Abbon d e Fl euy s u sţine Că într -o cauză de acest fel apelul la papă este indispensabil. Epi s c o pu l de Orleans, r noul , care c onduce aczarea, este o stil cu violenţă acestei chestiuni , · ia fel ca şi oiicărei intervenţii a S c au nului apos­ toic î n prob lemele rel i gi o a se ale re gatul ui Franţe i . E pi s c o pul de Orleans este diocezanul abaţiei de la Fleuy. Raportuile sale cu abatele se înăcresc oarte repede şi r n oul merge p ână la a ·atenta la iaţa lui Abb o n . În aceste condiţii Ab b o n d e Fl e uy s e str ăd u ieşt e să o b ţin l scutrea penbu abaţia sa. Î şi sprijină c ere re a pin dou ă luGări fote bine argum entate : Collection de Canons şi Lettre OV, în cre ad un ă texte vechi avorabile l ibe rtă ţi i monastice. Î n 997, e l a obţinui de la Giigo re al V-1 ea, nu fără t.dă, esenţialul din ce soli c i ta s e . şi anum e de a se su s trage pu teii coercitive a episcopului . De acum înaint e , ni ci un episcop nu poate pătnmde' în abaţie fără consimţământul abatelui, care, în cazul în c are greşeşte , treb ui e să fie j ud e c at de un c on c iliu sau de Roma, dac ă o cere . Rămânea să se el ib e re az e · de pu tere a de ordin 1 • ocazia co nli ctului născut

Călugii d e la Cl uny au ş tiut să obţină pentru ei

atribuirea ac eluiaşi privil egiu în 998 şi. în plu s , dreptul de _ a se adresa episcopului la alegerea lor pentru h iro t o ni si ­ rile sacerdotale şi binecuvântarea abatelui. Guillaume de

Volpian o a obţinut acelaşi privil egi u pentu Fruttuaia, in

1 J . -F. LEARIGNIER, L'exemption monastiq.1 e e t Ies oigines de la reorm : gregorienne, in A Cluny [ 366] , p p . 288-340 .

2 72

1 006, apoi pentru Fecamp şi p entru Saint- Benigne din Dij on , în 1 0 1 2 . Până Ia această dată, scutirea nu este atibuită d ecât câtorva mânăstiii . La drept vorbi_nd , epis­ copii sunt ostili în unanimitate. În 1 008, cu ocazia unui nou conflict între Fleuy şi epi scopul de Orleans, Fulberl de Chartres , bun canonist şi spiit mare, ia· poziţie

împotiva pivilegiului din 997, deoar e ce el nu găseşte nici textul canoic nici raţiunea penru a justifica o asemenea pretenţi e 1 • Pul\erea la punct d eiitivă a scutirii cJunisiene este

mi trzi e În 1 024, Ioan l X-lea reînoieşte pivilegiul .

lui Gigore al V-lea. Cu această oc zi e el extinde, pentu toţi călugăii de la C lu ny oiunde s-ar ala, clauza cre îi pune la adăpost de orice coerciţie episcoplă. De ac u m înainte, toţi cei cre au făcut profesiune de credinţă pin -mâi rjle abatelui de Cluny, şi este cazul clugrilor de la ,

abaţiile-iice şi de la piorate , sunt scutiţi de autoritatea episcopilor. Papa consideră necuiincios ca „fiii Sca­ unului apostolic" să poată fi anatemizaţi de oricine fră ca j u s tiţia sa să i ost sesi zată despre acest lucn. Aceste

prilegii

sunt confirmate cu o ultimă energie, la conciliul roman din 1 02 7 , de către acelaşi Ioan al X l e a a această dată, Cluny aparţine Scaunului roman, atâ t ca temporal , căt şi ca spiritual . Cucerirea scutiii este etapa decisivă în constituirea ordinuluj clunisian. adică în organizrea sub autoritatea -

.

abatelui de la Cluny a unei imense reţele de abltii-fii ce, de m2.năstiri supuse ş i de priorate. Drep tul monastic străvechi int erzice c umulul de funcţii ab aţi al e dispoziţie ce se ac or d ă per fe ct cu autonomia mânăstirilor şi cu puterea di sciplinară şi sacramentală a epi scopului d io c ezan Benedict din Aiane inovase. păstrând autoiitatea abaţi al ă asupra abaţiilor ce d escind d i n proplia întemeiere . Ac e as tă practică deVine repede cutumiră la reormatori, din raţiuni ev1dente. Ea nu atrage după sine, .

.

1 FULBERT, ep. 1 6 , in PL, 1 4 1

273

c

208 .

lo.uşi ,

orma'ea-- µ nui

ord in rel igio s , pentru că această unire

ţi ne de perso ana· abate l ui ş] nu este durabilă . . Aşa se întâm­ plă cu Bernon şi Odon. Pimul abate de la Cluny, care c o n ­

ducea spre destinele avute Baume şi Gigriy, c are a prim]t

după ac eea de la GuiJ laume cel Tânăr, Massay

şi

de la Ebbon

d e Deols, Bo urg Dieu şi Ethic e , şi - a repartizat abaţiile prin

testament între nepotul său „ Unirea

nu

ţinea

decât

de

deopotrivă funcţia abaţială

în

Guy ,

şi di scipolul său� Odo n.

persoana

sa.

Odon

.numeroase mânăstri,

a

în

p1imit

sc o pl

de a le re orma. Legătmile de amilie şi pietenia explic ă,

aproape în toate cazuile, această numire fără să ie necesar să s e acă apel la spiritul de cucerire de la Cluiy l . Or, misi­

unea lui Odon este

un eo i mitată în ti mp . Ea este cel mai

adesea personală şi nu leagă abaţia de mânăstirea burgundă . Astfel Fleur - sur-oire, unde Odon rein trodu c e Regua bene ­ dictină, îşi regăs e şte ind ep e ndenţa şi propriul d e stin, fără să

ibă legături organice cu Clunyul Eistă şi alte czui. În 929, ducesa Adelai da . a duit Romainmoutier, precizând că această mnăstire va avea de .

acum înainte acelaşi abate precum Cluny şi c ălugăii din cele

două lăcaşuri vor orma una şi ac eeaşi comunitate. Acelaşi

lucru se întâmplă cu mânăstirea de Ia Charlieu. Este vorba aici

de

legătui

permanente între instituţii.

Călugăii

au

aceeaşi viaţă şi acelaşi abate, ef"trăie sc numai î n două locui

diferite. Cu toate acestea , nu este un ordin în sensul exact l termenului ,

cu definirea

p re c i s ă a

raportuilor de

donare între priorate, abaţiile supu se

subor­

şi mână stirea pinci­

pal ă . Abatele de Cluny reormează în continuare . cu titlu per­ sonal , câteva mai abaţii în vremea Sfântului Maieul . To tuşi .

eistă te ndinţa de a dobândi pentru Cluny a b ba tia , ad i că dreptul de a-l desemna pe abate .

Ordinul de l a Cluny se elaborează l ent şi instituţile lrziu2 . A nii decisivi par c e i î n care I oan al IX-lea exti nd e pivilegiul l u i G1igore a l V- lea la to ţi călugă1ii ac o l o unde ei rezidă . şi îi supune pe toţi cluni s] enii j ui.sdicţiei p ontifi c ale. Î nc epând de la ace st act sale se s tab ilesc , uneoi,

1 M. C...UME, En n�argc de J'his toire de Cluny. in f(evue Mabllon . t. XX, 1 940 , p . 33 şi urm. 2 J . HOURIER Cluny et la no tion d 'ontre religieLY. in A Cluny l366] . p . 2 1 9 şi urm .

274

clin

l 024.

conirmat

ele conci liul ro man

d in

l 027 , e pi s ­

c o pii nu mai au nici o p utere de core cţie asupra mână sti­

l egate d e Cluny . c e ţin ele ac um î nainte d e papă. exercită pin cea a ab ate lu i de Cluny. Există, a ş ad a r un ordin în s ensul popiu l ter­

ilor

Aut01i ta t e a pontifu J uj se .

menul ui.

Această in stitutie se bazează pe c tteva pri ncipii simple. Toţi novicii ac p r o fe s i une d e cre l inţ.ă prin mâin�le abatelui de Cluny. oicare ar i prioratul unde au o st form aţi . Abatele are ac eeaşi p u t e re dire ctă asupra călugilor şi toate casele supt ca o extindere· a abaţiei­ mamă. Până în secolul l XIII -lea, nu eistă nici provincii, nici caplu gen e rl Abatele de Cluny viziţează toate · abaţile şi d i sp une d e puterea de corecţie ca un singur şi unic abate . Aceste particularităţi de guvernre d eivă, în mod evident, din p1ivilegiul de scutire şi impun conducăto­ rului ordinului o viaţă rătăcitore , cu siguranţă epuzantă. Nu toate abaţiil e au aceleaşi relaţii cu Clunul . Casele s u pus e ime diat abatelui de Cluny po artă -numel e de pio ­ rate . Toţi priorii sunt numiţi de abatele de Cluny şi unii au, e i înşi şi , d e p e nd e nţi . Cinci mi mânăstii se bucură de un rang aprte, Lewes, a Ch i te - s ur o ire , Saint­ Martin- des„ Champs, Souvigny şi Sauxillanges . Cei care le guvernau purtau titlul de mari priori şi ocupau primul loc după abaţi . Autoritatea Clunyului se extinde deopotrivă la vechile abaţii care poartă acest nume, chir şi atunci când abatele nu mai e ste decât priorul caselor preced ente . În sfrşit, există abaţii supuse , as upra crora drepturile abatelui de Cluny sunt variabile. Uneori el numeşte ab atele, lteori cofirmă pur şi simplu alegerea sa. Cu acestea din urmă, uneori, are diicultăţi Clunyu l , deoarece aceste abaţii sunt muncite de tentaţia independenţei . Regula Sântului Benedict, care conduce viaţa clu­ nisi ană , era însoţită de uzaiţe ce fixau numero ase aspecte concrete lăsate în umbră. Prin Bernon, Cluny a adoptat cutumele lui Benedict din Aniane şi se alătură asfel mi şcării d e unificare monastică şi d e reformă a .

-

275

epocii

carolingien e .

cutumele

de la

De aceea,

prin ac e st ond

mişcri de reormă. Pe de altă

p·te ,

d isciplina c luni siană

este diuzată într - o n1are măsură în ara

priu-zis, p ri n

personal, de

intermediul reormelor abaţii de la Cluny.

Aceste c utume au

Primul

text

comun,

Cluny sunt apro pi at e de cele le ltor

e ste

ost trecute

cunosc ut

pro ­

scris

orte devreme .

p ă s tr at

într - o

d ub l ă

urca până la abaţi.tul Sântului M ai e ul , ir c e a de a d o ua până. la c ea a lui Odilon. O a tre i a redactre , c u no s cu l ă sub numele d e Cou tumes de Fr., d ate ză din anii l 042- 1 043 .. Către 1 08 1 , Ulic de Cluny a consemnat din nou ace ste uzanţe

redactare,

din

cre

în

şi

o rd inu l ui

înreprinse , cu titlu

prima

r

în sc1is, cu mai multă me todă. a o dată nesigură, între 1063 şi 1 08 7 ,

clugărul Bernard a

aceleaşi cutu m e i. .

făcut şi el o ediţie din

l Filiaţia şi înudirea diferitelor cutumiare monastice din se­ colele l X- le a şi l I�lea se stabilesc după cum urmează, d upă

G. DE VLOUS. e

monachisme cluisien (4061 .

t . I , pp

20-2 1 .

Cutumele lui Benedict din Aniane

I

Cutumele de la Cluny în epoca l ui Maieul, către 954

.��--i

Cutumele de la

Saint-Benigne din Dij o n (începu.ul secolului l I - lea) (Guillaume de Volpi n o este n discjpol l lufMaieuJ}

- '-- -

Fecamp

l

F.ttua.a

I

Cutumele de la Fara ( 1 0-2- 1 043)

1·

C1.„tumcle lµi Berua rd I

l

Cutumele lui Ulic

!

Cu.tu.mele mnasthilor g�rmne

Ii r�au

Fleury

I

�1 Brogne

I

Bec

i

l Cut uniele sr Du11sm

j

R>gufari;

concorlia

j

Cl 1g1eză

Siegburg

SankL Pntaleon cl in Ko1 n

C u iumde monastice sunt editate î n D OM BRUNO ALBSRS, Consuetu . -Jincs Afonasx.icae. 5 voL (t. L Stutţgari. �i. \ena. t 3JO; 276

Uzanţele de la Cluny dau

Regulii Sântului Benedict o las. o

versiune plin. de blândeţe , atunci când aceasta

mj ă de interpretre . Astfel munca manulă este redusă la puţine lucruri . Ascetismul nantă,

nu

e ste o preoc upare domi­

chiar d acă aici se practică posturile şi veghe a.

Călugării trăiesc în linişte, care apare ca o ob sevanţă un­ damentală . Întregul eort al clunisianului constă în con­ centrarea permanentă a voinţei sale

pentu viaţa în claus­

trare , care se dezvoltă într - o liturghie aproape neîncetată.

Sljba divină cu prelungirile sale ocupă maj oritatea tim­ pului. Înainte de mârea messă din cor, clugrii rămân

îndelung în rugăciune ,

rigându-se

şi meditând .

cu sine. Iarna , după aici pană în z ori , aşezaţi,

fiecare

rugăciunile nocturne, rămân

Lectura se ac e în linişte în

după pimă, nonă şi setă, iarna. Pe scurt, întrea­ ga iaţă a clunisianului e ste ocupată, ir sinţenia este

incintă,

capătul acestei îndelungi matuizi în ugăciune . Cluny este o mânăstire pioasă şi religioasă.

al doilea abate, a dat ace stei vieţi regulare o c are modelează spiritu l de la Cluny . Comunitatea monastică şi liturghia s e ală î n cenul unei relecţii grand ioase , care se o cupă ele întregul ordin celest Odon,

interpretar e

şi unde converg toate etapele mâ�tuii.

pimitivă de la relizeză_ idealul prin viaţa comună sub condu cerea abatelui . Călugărul este astfel martor al Bisericii locuite de Sfântul Spirit, ceea ce e xc l u d e orice me schinărie . O.on d e scrie o arte minuţj o s această trecere de la realităţile părnanteşi1 J a sphituali.ate . Renunţarea l a lume ş i asceza şt erg p ă.ca tul oigtnr şi restituie strea primitiva. Astfel inc e p e o Monahismul are drept model Biserica

Ieruslim ad u nată de Sfântul Spiit şi

IL III , V, V, Monte Cassino, 1 905- 1 9 1 2) . Pimele redaclarl ale culume. de la Cluny, B . .ALBERS , t. II . pp . l - 30 ;;i 3 1 -G l . Co u i umes ele q sunt cunoscute in două r-dac tări , in PL, · i 50 c 1 1 93 si uri . . si LBERS , t. L Cele de la Fruttua1iL ALBEES, t. V, p p .- i - 1 9 1 , cele ale lui 1.Jhic h . in 'L, 1 49 c 63 5. Statutul de la nrnc . rez ultat l Rcgtzlnis concordia engleză este editat de D. lJES. .c rn1wstic constitu tions of Lnc, Londra, 1 95 1 .

277

reîntoarcere

p ara d i s

c.ătre

Necontra c tâ nd · c ă s ăto r ia

.

,

legătură ce nu - Şi lă locul în viaţa viitoare. călugărul per­

fec t po ate i asimilat cu îngerii . El trăieşte cu anticipaţie în sarbătorea eternă 1

•

Relecţia lui Odon asupra li turghiei se d esăşoară pe

acest

fond

celest.

I d e alul

e ste

rugăciunea

c ontinu ă .

voioasă ş i entuziastă c r e junge până l a nivelul cetelor îngereşti .

Liturghia

monastică

particip ă

la

ace astă

rugăciune eternă pe care îngerii o ac neîncetat în aţa lui

Dumnezeu .

Citându-l pe Vergiliu,

Odon spune despre

pslmodiere că „nu eistă nimic muritor care sună în ea" ,

ce e � ce se p o ate înţelege în mai multe fel uri . Cu toate

acestea, la sărbătorile obligatonu grandioa.se, pe ntn că

trebuie

să

se men ţină la

ugăciu nea personală. A,c easta Ea

ne

fac e

să

p ătrund em

î n ge ri l o r, preferă tă la ce nivel o si tu e ză:

nivelul ra

în

liniştea

eternă

a

lui

Dumnezeu , adică în isten1l său , ir călugărul este atun­

ci un mistic. Exact pin această încununare oarte per­ sonlă de vederi şi de teme tradiţionale e ste originl Odon

.

O asemene a amplore de vederi necesită câteva comen­

trii,

în primul rând

despre

Odon.

Canonic la Saint­

Martin din Tours, a recventat şcolile şi a primit o ormaţie excelentă. A predat. Îi datorează mult lui Grigore cel Mare ,

ace st

model

de

gândire

al

întregului

monahism,

şi

oloseşte multe din operele sle . O viziune celestă atât de

c o erentă r incita mai les · la alarea modului în care

inluenţa lui I o an Scottus Eriugena a aj uns până la el . În

plus, există în gândirea sa accente noi, cu totul necunos­

cute pentru timpul său, ·1n legătură cu Christos sau cu

viaţa interioră. Omul re ceva excepţional şi nu putem fi siguri că Cl unyul i - a păstrat integral mo ştenire a .

Pietatea ace d i n mânăstire o şcolă de sinţenie , ceea

ce înseamnă exact vocaţia sa orginară . În ciuda locului

1 K. LINGER. e clima t spiituel des premiers temps de Cluny. in Revue Ma billon, t. LI , 1 9 5 6 , p . 1 1 7 şi urm. Autorul citează Monachi pefecti b ea tis angelis assimilan tur. Vita Gera/di, II, 8 şi Nl mortle sonan s, în legătură cu pslmodierea.

27 8

comunităţii în gân dire a lui O don, căutarea individuală a mântuiii pare să capete mai multă importanţă decât în epoca carolingiană, deoarece viziunea cele stă e s te dublată la el de o abordare p e r s on l ă a spiritualităţii. a Cluny, cuttura este · în l e gătur ă directă cu cultul şi viaţa s pi ritu al ă deoarece ea re în primul rnd drept scop ,

să avoizeze 1nlorirea misticismului, care e ste i n er �nt oricărei vocaţii monastice . · Ea este subordonată vieţii reli­

gi oa se . Este de mirare că o ati tu d ine atât d e normlă a provocat acuzaţii a c e rb e şi exagerate I . a Cluny sunt cultivate cu prioritate rtele c e conduc în

cea mai mare măsură spre iaţa spiituală: mzica, ritec­ tura, precum şi p ictu ra şi sculptu ra Remarca lui Odon .

despre psalmodiere , citată anteior, indică în măsură sui­

cientă că rfinamentul, în acest c az, nu este senzul, ci divin.

Slujba trebuie să co ndu c ă suletul. În plus, muzica este arta cel mai direct acces ib i lă pentru călugării veniţi din mediile ari sto c rati c e Ea este la Cluny un obiectiv urmrit cu multă .

atenţie . Se atribuie lui Odon , probabil greşit, un opuscul despre modul de

a

o practic a2 Nu din intnplare c apiteluile .

bisericii · abaţiale Sfntul Hugues reprezintă to nuril e . Este

încununare a unei mai râvne . rhitectura are o funcţie şi mi complexă. Intenţiile simboJice ţâşnesc de peste tot. Nava,

scldată de l um i nă dispunea de o capacitate de evocre aproape fără limită. Călugărul G auz on care a făcut pla­ nurile , cuno ştea la fel de bine legile proporţiei, ca şi pe cel_e ale armoniei, încât să ştie să itm eze constucţiile cu ,

.

Cluny este acuza. de ritulism, de spiritualism exces1v, K. în art. „Cluny" din Enciclopedia itlina. şi de osti­ lit.ate aţă de cultută, S. HILPISCH, Das Benediktinisch -monas­ 1

HALLINGER,

tische Ideal in Wandel dcr Zeiter. în Studien

:.md itt.

zur

Gcsch . des Benediktincr Ordens, t. VI II . 1 9 5 7 , pp. 78-79 . Cele

două reproşuri surit legate; J . LE C LERC Q respinge aceste aserţiuni . Cluny fu t-iî enncmi de la culture?, in Revue Ma billon, t. LII , 1 9 5 7 , p. 1 72 şi urm. care es te o notă ci ică, şi mai poz­ itiv în Spiitualite et culture â Cluny, in Spiritualitâ Cluniacense 1403] , p. 1 0 1 . Dorind să dovedească că eistă cultură la C.uny, ceea ce este indiscutabil, J. Leclercq nu subliniază îndeajuns dependenţa ei aţă de spiritualitate. Cluny este în primul rând o mnăstire . 2 PL, 1 33 c 7 58-8 1 4 . 279

cântarea în monodie . 1 sfârşii, decorul dezvolta un progrm iconogrfi c edificat or şi nu o imagerie gro te s c ă Ac este arte tindeau să a c ă perceptibilă p reze nţa lui Dumnezeu în lum e ' şi au vo c aţia de sene , d ac ă nu cte sfinte taine. Asfel , tim ­ pnul de la Moissac , un locaş clunisian. ilus tre ză admirabil viziunea drectă a lui Dumnezeu, d_e cre ·se bu c ură îngerii .

încântaţi d e iubire . Or,

d e sti nul

creşti nilor în l umea de din ­

colo este exact aşa, întrea ga te ol ogie a s e c o lul ui al I l e a ne învaţă. Călugrii , prin p rofe siune a şi misticismul l or trebuie încă de aici , de pe p ământ, să întrevadă aceste bucurii celeste . Imagi nând încântarea divină, acest potl explică prin ce se constituia atunc i mândria şi măreţia vieţii mona s -

,

­

tice în tradiţia lui Odon 1 .

•

Artele l i te rre sunt deopob.ivă c u nos c ut e şi

cultivate

la

Cluny. Ab aţii din secolele l X-lea ş i l YJ-lea su nt o te

fini literaţi . Odon e st e deas upra multor contemporani prin

Bibl io t e c a de la Cluny e ste cele mai bogate le creştinătăţii , iar clugării îns r c i naţi cu scriptoium-ul sunt înconjuraţi de diverse atenţii. EXistă şi copii la Cluny , şi oameni oarte tineri care pime sc într - o şcolă internă ormaţia u manis t ă nece sară cântii liturghiei şi c itirii Sfintei Sciptrni . Bib lio te c a dis­ tribuie fiecărui clugăr, la începutul po stului o cte ce trebuie citită in întregime , aşa cum prevede Regula Sfântului Benedi ct2 . Nu-i lipseşte nimi c_ culturii de la Cluny, nu m ai că marile opere , ecunde . şi oiginale , apar rr. O asemenea lacună nu se poate explica pin tr - o o sti­ ·litate aţă de cultură pe care totul o dezminte Dimpotrivă , profuzimea v ed e ril or sale. una dintre

,

.

vocaţia intel ectu ală a mânăstirii pare subordonată oi­ entărilor sale spiri tu l e şi mi s tice . Ediicare a pare a i to c ­

mai esenţil u l

.

Este discutat sensul acţiunii clunisiene . Rolul său şi

semni icaţia sa în Biserică şi in 5ocietate, în secolele al X-lea şi al I - l e a ,

nu pot ace obi e ct ul u n or epl i c aţii

I J. HOURIER, La spiiticli t: ' . Moissac d 'apres la sculp ­ ture, in Annales du Midi, 1 963, P . 39 5- 404. 2 A. IRT, e couvent e(Ja bibliotheq11e de Cluny vers Ie milieu du Ie siecle. in Revue Mabilon, LXI 1 92 1 , p . 99 şi urm.

280

pripite . Cele care, -s1perficiale la drept vorbind , r găsi un

sprijin în 01igipalitatea presupusă a Clunyului în materie

de cutume monastice şi de liturghie s - au dovedit ără fun­

dament I .

Legăturile Clunyului cu nobilimea au o sţ, pe bună

dreptate, pdmele cercetate . Două puncte de vedere , destul de diferite , au ost ·dezvoltate în acelaşi timp . Abaţi� de la

Cluny, prin centralismul său , s - ar opune particulatsmu­

lui medieva1 şi ragmentii puterilor. Ordinul, const.cţie ierarhzată sprij inită pe legătui de dependenţă, este mo,

delul statului feudal 2 . Aceasta e ste o versiune monarhică a rolului abaţiei burgunde . Invers, Cluny le apare unora ca

avorizând

soli d eză

puterea

aristocraţi e i .

M � năstire a

con­

societatea prin intervenţiile sale în avorea

păcii şi luptă în mo d eicace împotiva gr.purilor eretice.

prin c alitatea vieţii sale religio ase şi liturgice . Bogăţia sa îi permite să acorde asistenţă săracilor, ceea ce liiteză

luptele sociale. Chmy cofirmă ordinea social ă .

Ac�ste vederi nu r putea fi adoptate fără o anal1ză.

Cluny pre

să se

acomodeze uşor cu particlismul

medieval şi se adaptează la toate situaţile specile . Abaţii întreţin bune relaţii cu împăratul cre, totuşi, nu mai per­

mite instalarea clunisienilo ; în statele sal e . Aaţia se

înţelege mai bine cu prinţii şi cu seniorii . D e la aceştia primeşte ea isiunea de a reorma mânăstirle prticu­

lre . Aut01itatea senioială asupra comunităţii mo nastice este cea cre avorzeză expansiunea c] unisiană. De lfe l , Cluny nu c aută să preia de l a seniorii laici bisericile pr­

ticulare pe care le posedă. Lista do naţiilor arată că marea

mânăstire burgundă este mi puţin îndreptată,

decât

1 Expli c aţiil e lui E. WENER Die Gesellschaftlich cn Grundlagen der losterreform im 1 1 Jh . [407] , au ost făcute fărme de K. LLJ NGER Progressi e problemi della ricerca sulla iforma pregregoriana, in 1 Monachesimo [279 1 , p . 2 5 7 şi

urm. 2 J . -F. LERI GNI ER, Structures monastiques et stTuctures politiques dn s la nce ele la in du e et des debuts du � siecle, in I Monachesimo 1279] , p. 357 şi urm .

28 1

altele , spre revendicarea posesiunilorl . Opera sa este în primul

lai cil or,

rând mai

religi oasă· şi

se

articulează pe

mult decât pe cele

ale

drepturil e

episcopilor.

Cluny

răspunde c um se cuvine probl emei puse de decadenţa

vieţii religioase din cauza amestecului laicilor în �aţa mânăstirilor, propunându-şi să realizeze au ton omia sau

. independenţa lor cu acordul aristo craţiei . ibertatea pe

care o obţine Cluny pentru ab aţiile-fiice .şi pentru piorate

este compensaţia inserii profunde în societatea feudlă .

Nu ar trebui, cu toate acestea, să cre dem Clunyul o stil episcopilor şi că prelaţii ţin mânăstirea în suspiciune ,

penru că a obţinut un pivilegiu extins de exempţiune . În mod obişnuit, clunisienii întreţin relaţii amicle cu epi s­

copii . Diicultăţile sporadic e sunt aplanate destul de uşor.

C. CELELTE MIŞCI DE„EFOĂ Reorma monastică este un program care se i mpune

într- o măsură destul de mare în Europa Occi dentlă. Dr

Cluny nu _deţine monopolul în acest sens . Mişcarea este amplă şi complexă. Nu po ate i vorba astăzi de a anexa la

Cluny toate abaţiile care i-au ad optat uzanţe l e , fără a ace prte din ordinul propiu -zi s . Există, pe d e ltă parte,

reorme monastice a căror in spiraţie e ste o arecum dife­ rită. Este bine să sublini em originalitatea iecărei acţiuni , dar nu trebuie să exagerăm.

Mişcarea de reormă creează prin ea insăşi legături

între mânăstiri,

pentru

că abaţii

şi micile grupuri

de

călugări merg de l a una la al ta pentru a intro duce acolo

cu exactitate reorma. Ei pot rămâne 01iginali şi să se

relaxeze după plecarea unui abate venit din alte părţi .

Poate rămne din aceasta o îudire spiritulă şi relaii d estul l J. WOLASCH, KONIGTUM , Adel und los ter in Bey wahrend des I O. Jahrh un dert. in Ne ue Forsch ungen [ 404] . p p . 1 7 . 2 6 5 ; H . E . MAGER. Stu dien iiber das Verhaltnis des Cluni.cenzer zum Eigenkirch enwesen [404] . pp . 1 6 7 - 2 1 7 .

282

de

su ple ,

d.-

poate i marcată ligi. un i u n i şi confederaţii

c-a�Jile .

I nfl u enţa

uzanţe si c utum e . Apar

Ordinul c lu n is ia n

mânăstiri .

cea ma i

el abor ată o rgani zre

în

de

apare în acest context drepi .

Fleury- sur - Loire este reo rm ată în 93 1 , de o ar e c e con­ Lisiard , pe care îl nemµlţumeşte delăsarea vieţii mo na st ic e a obţinu t de la re gele Raoul cedarea dreptului său de numire a ab ate l u i El a făc u t atunci ap el la Odon , care însă nu a o s t a cceptat uşor de comunitate_. Abatele de la C l u ny a intr o du s aici o viaţă mai aus teră şi a i mpu s ab andonarea p eculiu l ui per s o n al pr ac tic ă ce mina spiri­ tul de purificare şi spărgea uni t ate a necesară unei comu­ nităţi mo n a sti c e După moartea lui Odon, căluguii d e la Fleury leg ca abate tot un clunisian. Dup ă 948 , ei îl iau tele

,

.

,

.

dintre ei . Fleury nu a fo st niciodată integrat -în O rdinul

Cluny, de altfel , statutul său e ste potrivnic acestui lucn.L Libertatea de alegere a abatelui, privil egiu confirmat de papă,

nu

î mp i e d ic a mânăstirea

auto riza int ervenţiil e regelui

să ie regală

,

ceea

în che stiunile t e mp o ral e

ce şi

chiar în cleseu-ir ea abateluL Sprjinul acordat de Hugo C ape t unui abai.e intru s , în

987,

arată în mod suficien t

acest lucru . Statutul interzicea orice afiliere la Cluny , iar

reorma nu l mo diică.

Devenită mânăstire regulara, Fleur; participă l a re stau ­

rarea a numeroase abaţii . iar aj uto rul său este cu atât ma] solicitat cu c at

proprietarii nu

pot fi b ănuitori

în

legătură cu

inte venţia călugărilor. atât ele respectuoşi cu· drepturile lor.

Asifel reormeză Saint-Remi de la Reims, unde unul dinre ei , Hincmar, e s te abate din

abatelui Wulfade , între 948 şi

945 962,

până în

96 7 . În remea inten­

această acţiune se

sifică. La ceYerea con tel ui Thibaud, un grup de c lugări restabileşte viaţa regulară la Saint-Florent din Saumur. Saint-Pere lin Ch artres , care devenise colegiaJ ă, revine

viaţa monastică cu epi scopul ui .

La

aj utorul mânăstirii

c ererea

e p i s c o pului

Fleury şi

de

La oh,

la

acordul

Fleury

furnizează abaţiei Saint-Vinc ent din ac e st oraş 1 2 clugăi pentru a aj uta un abate reormator venit de la Gorze . La Fleuy sosesc , - deopotrivă, clugăi p en tu a se forma

înainte de a se întoarce la mânăstirea l or de origine ,

283

un d e vor

restabili

vi aţa regulară .

Aşa

s-a întâmplat

cu i rl n d ezul

Cadroe, în 945. Rechemat la capătul a doi ani, e1 a devenit

pri or, apoi abate la Waul s ort, pe Ieuse, apoi la Saint­ Cl em>nt din Metz . Acest mod de a c tiu ne este în sp e c i l fuc­

tuo s în Anglia. Osgern, format de Fleuy, î ntre 950 şi 963, devine abate de Abbington . Oswald care , după o ş e d ere la Fleuy, devine succesiv episcop de Worcester, apoi arhiepis­

cop

de

York,

sprij ină

î nn o i re a

mo nasti c ă .

Fond ează

mânăstirea d e la Westbuy- on-Tym, i c ărei c ălugări .înlocu­

iesc canonicii la catedrla din Worcester, şi participă la înte­ meierea mrii mânăstii d e la Ramsey, între 969 şi 972.

Iluenţa clunisiană e ste d e opotivă d e puternică la

S aint-B e nigne din Dijon, mânăstie ce aparţine episcopu­

lui de Langr e s , care îi este şi diocezan, deoarece nu eistă epis c o p la Dij o n . Buno, do r ni c să o reormeze , a făcut

apel la

Ma!eul,

care a trimi s

1 2 clugări c o! d u şi de

Guillaume de Volpiano . Devenit abate în 990, el a i ntro d u s

la Saint-Benigne c utum ele de J a Cluny, pentru liturghie şi

ş c oli . Cu t o a t e ace stea , avea o î ncl i naţi e pentru severitate

şi a sp"orit asceza clunisla.1 ă măsurând hrana şi neacţ ­

iţând pentru c lugi decât veşminte grosiere . Ace ;t

regim excesiv a provocat câteva ple cări.

Gu lla ume d e Volpi an o a acţionat ca reormator de pro­ fesie al mânăstirilor, ie că a avut funcţi a . de abate cu titlu

personal , ie că mnăstirile devin proprietatea lui Saint­ El a obţinut prii legi ul de exempţiune pentu

Benigne.

unele d intre aceste ab a ţi i . a moartea sa, în 1 03 1 . el con­ duce ap ro ap e 40 de mânăstiri . Inluenţa

sa e s te

p repo nd ere nt ă în No r ma di a , unde

re st aure ază abaţia de la Fecamp, Sai n t- Ou en din Rouen, şi Jumiege s. În plu s , a întemeiat Bernay. Origi nar

ombardia,

din

Gui ll au m e de Volpiano se buc ură de o largă

audienţă în m ân ăstiri le din I tJ i a de Nord. El c o nd u c e

Fruttuaria, San mb ro s i o din Milano, Sant'Apollinare di.n

Ravenna. Este activ d e opotivă în Lorena, unde epi s c o p ul de

To ul

îi

încredin ţe ază

S a i n t- Evr e .

iar

epi scopul

Adalberon l II -lea, Sain t-Arnoul din Metz. Reo rmează şi Saint- Germain-des -Pres la Pan s şi Mol e sm e s în Burgundia. 284

Activîtatea e ste intensă şi puţin disparată, p entru · că nu

o unire între toate aceste mânăstili . Marca pers o ­

e.istă

nală a l u i Guillaume rămâne însă puternică.

Condiţiile u nei reorme mona stice sunt întunite în

Flandra şi mai les în Lorena, încă de la sfrşitul c e lui

al X-lea .

al doilea d eceniu a l secolul ui

de

Mânăstirile d e aici

suferis eră în specil din caza guvernării abaţilor laici .

vieţii monastice regulare nu fusese generJ ă, ir unele mânăstiri îşi regăsiseră de stul de repede abaţi, luaţi dintre clugi , conorm Reguii Sântului Benedkt. Întreruperea

În aceste regiuni, mişcarea de reormă monastică e ste o strădanie pent. restaurrea

ieţii

practicilor ascetice . Nu eistă,

mi c ă încă

regulare,

a

evlaviei şi

a

sau există într -o oarte

măsura, prelungi li instituţionle, deoare c e , fiind

o arte

m ânăstiri

apropiate

de

tradiţia

carolingiană,

ace ste

că

această

nu caută să obţină eliberarea d e sub tutela lai c ă legitimă, nici exempţiunea de sub autoritatea episcoplă . De aceea, pinţii, episc opii şi istocraţia aduc un sprijin eicace unei acţiuni care nu reprezintă nici un peicol p en­ tru ei . N� r trebui s3_ tragem de ai ci c oncluzia

reormă este mai puţin împlinită sau mai puţin perfectă decât c ea de la Cluny. O asemenea airmaţie este

o eroare

de apreciere istorică. Reînnoirea monastică se realizează,

în Flandra şi în Lorena, într - un co ntext instituţional în c are

exige nţe l e

cluni siene

par

Reorma este stict adaptată gioasă.

la

cu

totul

inop ortune. .

situaţia politică ş i rel i ­

Opera lui Gerard d e Brogne e ste cu atât mai intere­ santă, cu cât ea reuşeşte , în c el mai stric t conformisn,_ în timp ce punctele de pl e c are put�au să pr o i t ă cu- totul ltceva . Fond atorul aparţine unei am i l i i nobile care nu

deţine nici un patrimoniu imens , nici putere însemnată.

El se îndreaptă cu prudenţă şi

trziu către viaţa monas­

ti că. Transormă un loc de cult dj stns , situat într - o pro­ prietate

amilială, în

9 1 3-9 1 4.

act ,

c a re

abaţie . Acţiunea p are s ă i început în Ea e ste cunoscută printr - o chartă din 9 1 9 . Ac est este o donaţie, asigură călugărilor pro prietatea

· asupra l o c u rilor şi prote cţia c o ntel ui

285

de N amur şi a epis-

copului ele Uege . Falia apobă donaţia ăcută de Gerard, care nu se �ălugăreşie d ecâ t n acest momen l. Vine la Sint­ Denis pentru a se forma aici penu iata monastică. Este într -o situaOe care ne-o aminteşte pe cea a lui Be r non : este stăpnl unei bi se1 i ci ptklre şi abatele ei , de la nte­ meiere . din'923, se pare, . pe cnd nu era decât iacon i . Ac est -umul de Est e

c h ema t

Hinau l ,

mai

ve che

funcţii î n tâi

abaţie

diferite atrage

să

re st aureze

di strusă

a te n ţ

i a asupra lui .

Saint-Ghi slain

invazii , din

de

rămăsese, l a începutul sec olului al X - l ea , decât

care o

din nu

bi se1ică

des evită de un preot din împ rej ui m i . Călre 930, ducele Gislebet de Lorena ş1 ep] scopul de Cambra] au instalai. aici puţi n după

o comuni tate c anon i l ă şi , probabili tăţile în

93 1 . îl

aceea,

după

toate

însărcineză pe Ger-lrd de Brogne să

restabilea scă aici viaţa monastică. Duc e l e , care era abate laic

la Stavel ot , la Sankt-Mximin din Tier, la Echternach şj la Chevremont ,

pare să

fi

ezitat indelung în aţa

reormei.

Restaurarea lui Saint- Ghislain e s te , p oate . leg ată de as c u n se

gânduri pol iti ce2 .

Acţiunea lui Gerard de Brogne se în d reap tă către Flandra,

unde · c ontele rnoul ii încredinţeză

mânăstirile

misiunea de

a reorma

unde este abate laic: Sntul Petn din Gand ,

Saint-Bavon , Sint-Bertin Şi Saint-manl. Reo rmr ea

în a-l n umi p e Ge rard el e Brogne în

ru nte a

unei

abaţii ,

să

sau

reconstituie

temporalul ,

înl ocuias c ă p e canonici cu călugări . dacă e s te l o c , moveze

o

viaţă

mai

as c etică

şi

rnnst8.

pe unul din di s cipol ii săi

m ai

regulară .

Şi

să-i

să pro­ Statutul

mânăstilii nu se modifică. Astel, după reforma de la Saint­ · Beti n , în 945, rn ni e l e rămâne abate l aic l a fel ca înainte. Unemi aparentele n e p o t ace să cre

d em

că au l oc c âteva

modiicări . La Sai nt-Amanci , după 9 5 2 , există un a b ate regu­

lar. dar d om i naţ ia

printului asupra temp oralului este totlă, iar sarci nile im p use rămân oarte grel e . De fapt, ·contele

obţine avan�aj e suplime ntare din reorma spiituală ce a permis

1 J. W OLLAS C H , Gerard von Brogn e u n d sein > los tergriinclung. in B, t . 70, 1 960, pp . 6 2 -8 2 , şi ID „ Gard von Brogn e i m Reormmăn ch tum seiner Z-it. in ibid„ p . 229 şi u rm . . L A. D'AENENS, Geard de Brogne a ' J 'abbaye le Sain t­ Ghislain. in RB. t. 70, 1 960. pp. 1 0 1 - 1 1 5 .

286

reconsti tuirea averii mânăsti1ii p1in

do naţii

propiile dreptui să se fi micşorat cu cev a 1 Prelungită

de

discipoli

.precum

pioase.

.

Mainard ,

fără

reforma

Gerard de Brogne a aj uns în Normandia . Ducele

ca lui

ichard l - a

însărcinat, în 9 6 6 , s ă restabilească ob senranţa într -un anu­

mit număr de mânăstii, in special Ia Mont - S aint-Michel . El

a făc ut din această abaţie un aşezământ d e înaltă valoare, care,

o vreme ,

a constituit

regiune . Reorma lui Gerard

un

de

exemplu

pentn

întreaga

Brogne se stinge destul

de

repede, c a şi cum i - ar fi lip sit oamenii şi urmaşii . Este cel mai

adesea precară , şi misiunea -este reîncepută câteva decenii

mi târzi u

fiecare

.

:a

din exteior,

era, deopotivă, ameninţată-

d ată când

de

un pinţ revenea la practicile de guvernare

ce provocaseră nina abaţiilor. Aşa s-a întmplat cu Saint­

Amand , de la guvernarea lui Baudouin al IV-lea.

În orena Supeioară, trei centre d e reormă monastică

apar aproape simultan. Ele sunt rez.lta tul unei intense mişcâri spilituale, care animă micile grupun de clerici de la To ul , Mez şi de la Verdun. a Toul , în j urul epi scopului Gauzlin, se distinge pen­

u cuc erni c ia sa, ca şi p entru învăţătura sa, m ar el e senior al capitlului, Einhold sau genold . rhidia conii

împărtăşesc aceeaşi ardoare . La Verdun, canonicii, un

pustnic , Humbert, irlandezi refugiaţi , şi Odilon, împ re ună

-cu marele senior al capitlului ormează un cerc de pietate

foarte acvă. Mai · ales la Metz , c anonicul Rolanl , con­ ducăto rul

War.mbert,

catedral ef, clericul

arhidiaconul

Salecho ,

Blid ulf,

diaconul

pre otul

Bernacer

sunt

animaţi de un spirit identic . J ean de Va ndie re s fiul unei ,

familii de aristocraţi, născut în s atul cu acelaşi nu me , ace

legătu ra între a ceste grupuri diferite . D evenj t pr e o t rămâne câtăva vreme la Toul , apoi revine la Mez. Atras d e ,

viaţa monastică, ar fi cău tat în zadr î n Italia o ab aţie

unde să po ată tr ăi p o rivi t Reguii.

Episcopul Adalberon i - a o fe r it abaţia· din Go rze pe c are ,

l H. PATELLE, L'oe u re de sain t Gerard de mand. in ibid. , pp . 1 2 7- 1 4 1 .

287

Bgne

a Sain t­

său, Wige1ic , i - o dăru i s e în 922. unui laic, il aj utase în timpul lup tel o r ce agj­ taseră pe atunci Lorena . C o ntel e nu a făcu t n.ici un fel de g-eutăţi pe ntu a o restitui . ir călugii bătri rămaşi aici au acc eptat cutumele mai austere impuse de noii sosiţi I .

pred ece sorul

,

contele de Mţtz, c are

Jean d e Vand ieres şi pioasele personaj e din diocezele

vecine s-au ad unat

la Gorze, au pimit de la Ad alb e ron

rasa monastică şi l - au desemnat pe Eihol d ca abate . O

1 6 decembrie 933 , le d ă devenit un înalt loc de

c h tă a e pi s copului de Mez, din abaţia şi bunurile ei.

Gor.e a

a sceism Eihold , apoi Jean de Vandieres cre o cond uc, .

mresc numărul zilelo r

de post

şi de veghe

şi acordă

liturghiei cât mai mult timp po sibil . O mânăstir e atât de

fără încetare noi recuţi şi devine r api d un model pen y întreaga Lore n ă

austeră şi atât de ferv�ntă atrage

.

Gauzlln, epi scop de Toul , cre veni se la Fleuy- sur ­ oire pentru a apreci a re spectrea normelor religioase la , a adus cu el un cutumiar şi pe clugărul ,

întoarcere

din cre a făcut, în 934, ab ate la Saint-Evre, Penu a o po pula episcopul a făcut apel la călugii veniţi de la G o rze în

Archamb aud ,

cu s c opul de a reorma mânăstrea.

,

,

specil la vechii canonici de la Verdun. Lui Archambaud îi

urmează bătrânul pust11ic

Humbert,

un prieten l lui

Einhol d şi al lui Jean de andieres. De aceea mediul spi­

ritual de la Saint- Evre este mai apr opiat d e Gorz e de cât d e Tot în 934, ducele Gislebert, abate laic la Sankt Maimin din Trier, câştigat pentru cau z a reormei de Gerard de Brogne, acceptă introd ucerea ei, făcând din sup e i o ru l Ogon ab a te regular. Doi c ăl ugări de la Gorze, din tre care unul era Blidul( c ontibuie la restabilirea u nei Fleuy

.

vieţi m ai ascetice .

Einh old ş i J e a n d e Va nd iere s

nu

visa seră l a o reor mă

generală a m ânăstililor şi, de altfel, nici nu aveau p uterea

să

o întreprindă, de o r e c e , în o rena, ea era de compe-

1 J . LECLERC Q, Jean de Gorze et la ie le [ 2 5 51 . pp . 1 34- 1 62 .

288

religieuse

du

:: sie­

tenţa e pi s c o p il or şi a prinţilor. Erau mulţumiţi că au idi­ cat o mână stire în cre viaţa era au st er ă şi pură. Apelul l a clugării de la Gorze pentru a reorma cutare s au cutare abaţie nu intr o d u ce nici o legătură i n s tituţi o nală a Saint-Evre , care este o mânăstire e pi s c o pală ep i s c o pul .

,

. Gazlin îşi r ezev ă dreptul de a inteveni în alegeile

abaiale, de a izita mânăstirea şi de a-şi exercita aici

dreptul de co r e c ţi e Călugii pot ace apel la itro p olit şi .

_.

la re ge 1 . Pe scurt, Gorze nu interine în niic , c el puţin cu titlu oficial. Nu e s te mi puţin adevărat aptul că trimiterea· de călugăi_ sau a u nui ab ate cr ee ză legături spiri­

tuale şi o fi liaţi e Uneori, ea e ste bine cunoscută, pentru că o viaţă de sfnt sau o croică o citeză. Cel mai ad esea, această iluenţă religioasă este dicil de pus în evidenţă Se întâmp lă totuşi ca un călugăr cre p răs e şte o abaţie pentu a reo r ma o alta, să igureze, d up ă moartea sa, în necro lo gul mânăsthii sale d e origine, cu menţi onrea locurilor în care şi-a exercitat activitatea. Ace ste menţiui sunt i ndi c ii indubitabile de filiaţie, şi semne ale propagăii reormei 2 .

.

.

şi Sankt­ Mimin din Trier apar: drept_ centre ale un e i reînnoiri a ieţii monastice ce se dezvoltă trept at pe măsura legătu ­ În

primul

rând,

Gorze,

apoi

S ai nt Ere -

,

ilor p ers o nal e Mânăstirile reormate furnizează la rândul .

lor abaţi şi c ălugi pentru · alte întemeieri . Mişcarea se multiplică şi se ramiic ă în to ate dire c ţiile şi se c ontinu ă până la începutul sec ol ului al II-lea. Î ncepând cu Gorze, se pot identific a zece grupmi de mânăstit. Reorma este

intro du să de mitropoliţi cei de la Maiz, de la K6ln, şi de la Sazburg, urmaţi de un mare număr dintre dio c ezanii lor. Ea e ste deopotrivă încuraj ată de suveranL Otto I şi Otto l II -lea o int ro d uc în abaţiile regale şi o încuraj eză , .

,

1 Charte de Ga uzlin, ' MaJillon, in nnles OSB, t.V, Pais, 1 707, pp. 705-706. 2 Punerea la punct a acestei metode şi folosirea ei pe scară cât mai largă este bza marii lucrăt a lui K. fW.LINGER, Gorze­ luny {379 ] .

289

concedând

a ab at e lui

diplome de i mu nit ate ce permit li bera alegere Reorma se extinde în între aga Germanie şi

.

Tareori În aara ei I .

Saint-Evre din To ul , de exemplu , a reintro dus viaţa

regulară la c e r er e a e pi s c o pului Gauzlin îp stăreţia Saint­

Mansuy , . c ătre 9 3 5 .

În acelaşi

an,

abaţia reormeaz�

Mo n.i er en D er trimiţându - i aici pe ab atele lberic şi p e -

-

,

sc olasticul Adson, care a devenit abate după e l . În 9 5 1 ,

episcopul d e Verdun, întreprinde înlocuirea c anonicilor

de la Saint-Vanne c u călugri şi l aduce de la Toul pe

abatele Humbert,

cre era un b ătrân

canoni c

de

la

Verdun . În 9 5 7 , epi scopul Gauzliii d ă mânăstirii Saint­ Evre prioratul de la Bainville.

Călugti de la Gorze .sunt solicitaţi şi mai des . Mai

întâi la Metz, la cererea e pi sc o pului Adalberon, care îi lungă, către 940, pe canonicii de la Saint-rnoul, pentu

a introduce aici călugt devant-Metz

este

.

a aceeaşi dată, Saint-Martin­

reformată .

Tot

la

Metz,

e p i scopul

Thiey. cre întemeiză abaţia de la Saint-Vincent, lasă organizare a în seama călugărilor de la Gorze . Către 935-

940, abaţia din Senone s , care apine în ceea ce priveşte temporalul de episcopia de Metz, primeşte un abate venit de la Gorze.

Înainte de 942 , icher, epi scop de Lie ge

,

reformează Saint-Hubert pin Fredeic , un supeior de la Gorze. Prinţii continuă i şcarea. Ducele Gi slebert îi încre­

dinţează în 938 , abaţia de la St ave l o t lui Odil on, ostul

mre s enior l capitlului de la Verdun şi clugăr la Gorze. Ducele Frederic înlocuieşte canonicii de la Moyenmoutier,

consideraţi nedemni

,

pin călugi şi îl aduce pe abatelţ

de la Gorze . Abaţiile de la Saint-Avold, de la Marmoutier şi de la Neuwiller primesc , în cursul celei de a d oua j umătăţi l Este numărul reţinut le K. Hall inger. Totuşi , se pare că tre­ buie să distingem ceea ce p roine ele la Saint-Evre din Toul . Dimp otiivă se poate aprecia că reorma lui Richard de Saint­ Vanne este mai autonomă decât o firmă au to .I Ea este, de alt­ fel, întoarsă către Flandra şi Picardia. Câteva mânăstii non ger­ manice primesc abaţi, e s te czul la Montecassino şi la Sn Pao l o Fuori le Mura de la Roma . ,

.

290

a

secolului al X- lea, câte un abate

v enit dintr - o mânăstire

din Metz .

Ab aţiil e reormate ele Gorze furnizează, la rândul lor,

abaţi şi călugări , şi participă la eti nderea mi şcării . Snkt

Mi.în

din Trier,

Nie de raltai ch ,

Saint-Emmeran

Lors c h ,

Fu l d a ,

din

abaţiile

Regensburg, din

M ainz ,

Einsiedeln, Saint-Vanne din Verdun constituie tot atâtea gtpui de abaţii unde se prelungeşte reorma. Mişcarţa este reluată la mijlocul secolului l XI-lea de abaţiile de la Schwarzach - am- Main şi Ilsenburg, care constituie ceea ce s-a numit „ noua Gorze" . Vechiul monhism găseşte din nou orţă, în vreme ce noile tendinţe ies la lumină. o

mi ş c are de reormă atât de larg răspândită şi reluată

atât de perseverent pe tot parcursul secolelor l X-lea şi al XI -lea necesită remarc i .

Gorze restaurează oria vieţii

monastice , străduindu- se să promoveze regulaiitatea şi

ascetismul. Programul este fundamental şi puţn sistema­

ic. Este în stare să urmărească şi să repună fră încetare

reorma la luc. . Se percep ilexiuni şi ranj amente, de

la iniţiativele îndrăzneţe de la începutul secol ulu i l X-·lea, la eortul permanent pentl menţinerea nivelului vieţii monastice.

. Lucrarea pare toi timpul precară şi mereu

reluată, în uncţie de schimbările de domnii , de succe­ siunea episcopilor şi de mo te a abaţilor. Î ndelungata pre­

a mişcii de d u -te-vino a clugărilor de l a o

lungire

mânăstire la alta l asă să se înţeleagă că evlavia cere eor­

mereu reînnoite. Cu timpul , amilia monastică pare mai unită, mai unio � mă în practicile ei şi mai puţin c apa­

turi

bilă de inovaţii . Î n nglia, viaţa

monastică a o st aproap e în întregime

distrusă de invaziile scandinave. Cţle câteva .abaţii care rezi stă sunt proprietate a seniorilor şi sunt. ocupate de co munităţi de clerici,

bun ui

în

cel mai adesea căsătoriţi,

avnd

pose siune şi duc.ând , la urma urmel or, o viaţă

destul de d emnă , ţinând seama de abandonarea aproape

a celibatului eclezias tic Se pare că nu au fo st decât la Sântul Augusti n din C anterbuy şi la Glastonb ury care c onsti tuie un lo c de pel e ri naj oate

totală

.

călugri

29 1

recventat din cauza- p1ormintelor

Sântului

Patri ck şi

l

Sfinte i Bigita. I niţiativa reînnoirii monastice tine de u n număr oarte mic d e pers oane.

Dunsian, născut _în 909 şi înn1dit c u amilia reglă din Wessex, este imis la Glastonbuy pentru a- şi ace acolo studiile. În 923 , e ste p reze nt at regelui Athelstan de unchiul său, arhi ep isco p ul d e Canterbmy Ahelm. După o gravă mala­ die , renunţă la iaţa lumească şi se călugăreşte . În 940, regele E d mo nd îl in stl e ză ca abate la Glastonbury, iar Dunstan reconstruieşte abaţia şi pimeşte primii discipoli printre care pe Ethelwold , cuia re g_,Ed re d îi va da mai ' târziu m�năstirea de la Abindgon . Dunstan

se

străduieşte

să restaureze

iaţa monastică

pe continent. Aduce călugăi de la C o rbi e , ir călugăul Osgar se du�e la Fleuy pentru a se orma acolo potrivit cutumelor acelei mnăstiri. Dunstan, exilat în timpul domniei regelui Edy, vieţuieşte la Sfântul Petu de la Mont-Blandin din Gand , care toc mai u sese reor­ mată d e Gerard de Brogne . În 957 , cu urcarea la tro n a lui Edgr, se deschide o perioadă de restaurre a Bi s e 1i cii . Regele îl che am ă pe Dllstan din eil şi l numeşte -episcop de Worc e ster şi de ondra, înainte d e a - l a c e rhiepiscop de Canterbury. În 96 1 , . el determină al e ge re a ca episcop de Vorcester a lui Oswald, c are a ost clugăr la Fl e uy, i ar în 963 , a lui Ethelwol d , . c a episcop de Winchester. Aceşti rei clugi d eve rjţi episcopi şi puternici pin aj utoul regelui. întrepin d o reormă monastică. Ei procedeză la dizolvarea c o munit ăţl or de cl e ­ rici şi le înlocuiesc prin c ălugări care sunt plasaţi sub tutela spijinindu-se pe modelele de

şi protecţia regelui l .

Ethelwol d restaurează abaţia· d ţ la Peterborough, apoi pe ce a de la Ely, în 970, unde c ălugării · iau l o c ul canonicilor. Di rect sau indirect, el re stabiieşte viaţa monastică la Chertsey, la Croyland şi poate şi· la Saint-Albans . Oswald, la rndul său, înlocuieşte canonicii cu călugăi la catedrala din Worcester, apoi întemeiază mânăstirea de la Westbury- on­ Tym şi , în sfârşit, abaţia de la Ram s ey , · în 969 . D u n stn instalează o co munitate mon a s ic ă ia We stin ste r şi re sta u rează abaţiile de la Malmesbuy, Muchelney, Athelney şi .

56.

1 f. D. NOLS ,

he

monasic order n

292

England [97],

­

pp.3 1 -

.Milton. În 970.

un sinod se ţine la Winchester pentru

a

ela­

; bora un cutumiar uiorm pntu toate mânăstiile. Regele .Edgar sprij ină iniţiativa printr -o sci soare citită la sino d . Această adunre

elaborează Regularis

concordia anglicae

în care se mestecă diferite cutumire venite de pe continent. Se \ remarcă ai c i iluenţa iui Gerard de Brogne pin Sint-Pierre : de la Mont-Blandin, cea de la Cluny, p1in Fleuy, şi , 'deopoivă, cea de la Gorze .

' nationis

;_D.

m on a chorum

MONHISMUL

san ctimonialiumq u e

DE EÎNNOIE

În vreme ce restaurarea feventă a ieţii cenobitice

atinge apogeul, apr pimele indicii sigu re şi fecunde din

punct de vedere isto1ic ale unei atracţii excepţionale pen­

:u viaţa eremitică.

Mişcrea îşi re originile în epoca carolingiană. Studiul

'vie ţilor de sinţi scise în Acvitaia între 750 şi 9 50 arată

că un model de sinţenie este· deasupra tuturor celorlalte, ' cel l călugărului sau l abatelui care a stat o vreme în

·

pustiu . Aceasta expimă o nouă sensibilitate, _ pentru că,

până atunci. episcopul era modelul de sinţenie

cel

mai

�recunoscut. Ideea că sinţenia vine din ereitism este o

convingere interesantă şi neliniştitore în acelaşi timp. Se

poate

aprecia

că reforma

carolingiană,

care

tnde

să

.mestece strâns Biseica şi societatea, a reuşţt din plin, far cele m ai înalte a.spiraţii nu se regăsesc în a c e st

Mânăstirea

cadru.

nu mai este un loc îndepărat de lume, şi nu

mai este nici destul de austeră. Erit.jul o înlocuieşte, cu

toată vocaţi a ei spirituaJ ă firmată.

Nu se poate număra iecre ereit, deoarece , d acă este

perfect, rămâne necunoscut . Numai cei care au reuşit

oarte bine şi care au. atras mulţimile şi discipolii apr în

sursele istmice. Cunoştinţele asupra acestui subiect sunt

şi mai ragm entare decât asupra oicuia altul i .

1 J . LECLERC Q . L'eremitisme en Occident jusqu 'a J 'an Ml, in L'Eremitisme [839] , p.27-44.

293

Ereili smul apar.e ca o acţiune meridio nlă

specil italiană.

Fr'

ş1 m mod

a losa cu prea �ultâ îndrăzneală

co nstata că influenţa bizan­

asupra acestui subiect, putem

tină a fost c.ireciă, ir ·modelul oarle aprop iat

.

I storia ne

rată trecerea Italiei gr ece şti în Itlia latină în mod constant

în acest domeiu. Pe de altă prte, se pre că impulsuile religioase de lip

a scetic ,

din secolele al X-lea şi al X-lea.

in

dll ţi cu fimtăţi meridionale, ordinea crolingină punnd mi les accentul pe iturghie, viaţă morlă şi regularitate.

În Italia, n epoca dominaiei bzantine, vocaţia eremitică nu are nimic xcepionl, penim c ă ea se acord ă cu tradi.iile

Biseici receşi. Se admit ici rei tipi de viaţă. monasică: ereitisml propriu zis , n locui cât mai greu accesibile, -

mnăstirea, care face cel mai adesea mici locunţe separate

unele de altele în apropierea bisetcii, şi călugii dispersai,

care au pit autozarea să ria sc ă izolai pentu un timp ·

mi mult sau mai puin îndelungat. Sub autoritatea unui egu­

men, un călugr grec poate duce allernaiv, o iaţă cenobiică ,

s au o iaţă eremitică. Nu eistă opoziie între aceste două

ome de viaţ ă De aceea o m. stire conroleză şi protej eză .

un anuit nnr de mnăsi ort odoxe şi de ermitj e.

În aces t cadn , viaţa Sfntul.ui Nil nu re nimic eraordi­

nar, numi că reputaţia sa de sfinţeie i-a atra s mulţi dis.­

cipoli

,

pe care i-a primit în mai multe mânăstii. Ceea ce

consituie o noutate este instalr ea sa în ţara latină, din

El întemeiză aici, succesiv,

cauza meninţării sarazinilor. mai

multe

mânăstiri:

San- Michele

apropiere de Montecassino, Seperi în

della

Val1 eluce

din

ap1� opiere de Gaeta

,

apoi pe c ea de la Sfnta gata, din apropiere de Tusculum. Aceste comunităţi , modele de

iaţă laborioasă şi de au steri­

tate , unde cul.ura religio a să şi aristică nu era .eglj ată., au făcut o mare impresie asupra ereştiilor de it latin. De alt­

fel, _Nl era n

strânse· relaii

cu

prinţii .

Î mpratul OUo

al III -lea i-a ăcut o vizită celebră, semn neîndoieic al as i­

milărti sale în cre ş ti năt atea occidentală. I luenţa sa asupra celorlalţi promotoi i vieţi i eremiice nu este sigură 1 .

1 A. GUILLOU, I monachesimo gre co in Italia meidionale e in Sicilia nel medioevo, in L'Eremitismo [839] ,p. 355 şi ur m .

294

Un alt grup de eremiţi este cunoscut în regiunea mărcilor şi în cea a exrhatului de Ravena, gratie notorietăţii

excepţionale a Sfântului Romual do.

Ravenna, vocaia sa se ailrmă după tatăl

său în

prezenţa

lui.

Fiul

n

unui

duce din

asasinat cois de

Prea puin edficai

de viaţa

clugărilor de la Sant-Apolinare in Classe, el şi-a ales drept

profesor pe eremitl Min, cre răia înr-o insulă ·din Pela

Padului. Puţinul cre se cunoaşte despre acesta din urmă

este că nu fusese ormat de nimei, el însuşi elaborându-şi

modul de viaţă i . Această ică remrcă ne ace să ne gidim

'că 'radiiile de viaţă eremitică în această regiune nu erau

ote vechi, către 980. De aceea, iaţa lui Romualdo apare,

în pimul rnd , ca o lungă căutare a unui mod de iaţă care se deineşte progresiv. a San Michele de Cxa, unde a trăit o reme ca eremit, în apropierea abaţiei, a citit iaţa Pinţlor, dn cre se inspră. Întorcndu- se în nutuile

avennei , trăieşte în eritj e, pe contraortuile Apeil'r şi mai ales în laşinile şi insulele de pe marginile Adiaicii .

Coningeile lui Romualdo se pot reclama din tradiţia creştină

anică

şi

�

din Regula . Sfntului

Benedict.

Viaţa

ereitică este încoronarea vieţii cenobitice. De aceea erita­

jl

nu se înţelege fără o abaie a ·cărei prelungre este.

Călugl trebuie să poală găsi într-o celulă de anhoret

mpli�ea vocaţiei sale, cu perisiunea abatelui. Acest gen de iaţă pare să fi ost pracicat la Pomposa, l crei abate

conducea şi ici gupui de eremiţi. Romualdo a cunoscut probabil această epeienţă. În insla Pereo , unde Romualdo a trăit retras, împăratul Otto al HI -lea a consuit la cererea sa o mânăsire în onoarea mrtirului Adalberl. Aba.ele este

cooptai pin discipoli. Romualdo păstrează direcia spiitu lă

a acestui gup, cre are o mnăstre şi schitli. El

i prescrie

abatelui să trăiască înr-o cela n timpul săptămâii şi să

nu-i vziteze pe cenobiţi decât duiica. Întemeieile pe _ care Romualdo le răspndeşte p1in toate locuile pe unde se duce, 1 W. FNE, Romuald von Camaldoli [377] , se străduieşte să demonstreze inluenţa S fntului Nl asupra lui Romualdo , fără a învinge convingerea, deoarece în Via ţa lui - Pier Damini nu se ace nici o referire la lumea gre ac ă .

29 5

din Italia în Ungaia, se inspiră din ace st model . Către

sfârşi tul vieţii, el întemeiază

Camaldoli i . O asceză extraordinară este conţinutul cel mai evident al vieţ ii eremitice a lui Romualdo. Ea contribuie la inluenţa sa, care este mre şi îi atrage numeroşi discipoli , dinre care unii in din cea mai înaltă istocraţie. Acest mod de iaţă corespunde evoluţiei menţionate dej a a idealului de , sinţenie . Ceea ce ţine aici de paroxism este pur şi siiplu

revelator pentu un fenomen mi larg şi mai împrăştiat.

Otto al III -lea, cre îi ace o vzită, pare ascinat de perso-

nlitatea sa. În anturajul împăratului acest ideal de asceză

şi de iaţă eremitică deine un element al ideologiei oiciale a domniei. Bruno de Querfrt, un orte bun cunoscut l

.

împăratul ui cre a ost discipolul lui Romuldo la Pereo„ imaginează vocaţia rel igio asă în succesiunea următoare: , iată cenobitică, iaţă erei ti c ă viaţă isionr.ă încoro­ na tă de mtiriu . Uii di sc ipol i ai lui-Romuald o, începând chiar cu Bruno însuşi, adoptă acest punct de vedere care l t en t eză deopotrivă, şi pe Romualdo . Viaţa de asceză pre atunci ca o etapă preH-minară pentru convertirea po p orelor înreprtnsă la mrginile creştinătăţii2 . a modul' mai general, stima cu care Otto l III-lea ii . în c onj ră pe eremiţi pare să pună în circulaţie o temă durabilă a i d e o lo giei medievale. Acest mod de viaţă este perceput ca sinţenia cea mi înaltă. Renunţrea la lume prinr -o asceză severă face ca eremiţii , chiar orgaizaţi, să, nu ie în competiţie cu deţinătorii puterti şi ai b o găţi l or. Ei apar înc ă de atunci ca oamenii cei mai c apabili să reormeze Biserica sau să-i dea o nouă tinereţe , în ' întregim e spirituală. Garanţia acestor oameni veniţi din solitudine pre indispensabilă pentru a da mrtuie despre , sinţenia unei cauze. Romualdo , de la cre nu a rmas nimic scris si care nu . este cunoscut decât prin biograful său , Pie� D miani, şl, ,

,

,

,

�

1 G. TABACCO, Romualdo di Ravenna e gli inizi dell'eremi· tismo camaldese, in LEremitismo [839] , pp. 78- 1 1 9. 2 J . LECLERCQ, Sain t Romuald et le monach.isme missio· nire, in B, t. 7 2 , 1 962 , pp . 307-323.

296

pin

povestirea lui Bruno de Querfurt, rămâne un perso ­

nj de stul de misterio s . Eremitismul a primit de la el un

impţils viu,

imposibil de evluat cu exactitate , deoarece

;prea multe întemeieri se reclamă în mod abuziv de la el. . fel, Constituţiile de la .Camaldoli, redactate târziu,

1 080- 1 085, nu pot aduce o mărturie sigură i .

-

către

Pietro Dmiani şi cu el oamenii şi lo curile pe care i-a

cunoscut ies din anonimatul care înconjură cel m�i adesea

activitatea eremiţilor. Forma. la şcoia din Faeza, apoi la cea de la Parma, el părăseşte lumea pentru Fonte_ Avellano,

la graniţa înre regiunea mărcilor şi Umbria,

în

1 035.

Devne prior aici la sfârşitul lui 1 043 ş i rmâne a ş a pană l a idicrea s a la funcţia de episcop, î n 1 0 572 .

. Fonte Avellano inspiraţia este romul d i an ă .

Cu toate cu cetitudine viaţa anteioară epocii lui Damini. Opusculul V, De ordine erem.tim et iacultatibus erei Fontis Avelis, de stinat viitoilor pi o ri a ost scris în anii 1 045- 1 050. lte opere, aşa cum este opu sGului V, ac o largă prezentare a idelului eremitic. Ermitaj ul re o biserică, în apropierea creia răiesc c ei cre exercită diferite oicii. Eistă o incintă pen­ tu procesiui şi ceremonii . �1ici celule sunt dispersate acestea, i se poate d e s cri e

,

mprej ur, iar ereiţii trăiesc singuri în ele sau, uneori, cu un novice . Există la Fonte Avellno aproximativ dou ăzeci de călugări şi cincisprezece raţi laici.

Qupă 1 049 , Pier Damiani întemeiază ermitaj e şi diferite

mânăstiri romualdiene îi recunosc o numită autoritate. Un fel de congregaţie se conturează în jurul piorului de la

Fonte Avellano , de stul de lej eră totuşi3. Arti culaţia mânăs­

tire-eritj primeşte o soluţie chiar din scierile lui Pier Damiani, cre fxează raporturile dintre ermitaj ul de la l PETRl DAMIN! , Vita Rom ua.di, Roma, ed. Giovanni Tabacco . 1 9 57: BRUNO de QJEFURT, Vita quinque ratrum,

ed. R. ade, in MGH SS t. V, pp . 7 1 6-73 8 . 2 Pentu cronologia lui Pier Damiani: G . LUCCHESI , Per una vita di Sn Pier Damiani, componenti cronologi e topografiche 482 , t. I, p. 1 3 şi urm . 3 Lista mânăstirilor asociate, G. LUCCHESI [482] t. I , p . 3 7 .

297

C amugna ,şi mânăstirea de la Acera.a. Ermitajul este liber de orice jurisdicţie a ··abatelui; el trebuie să verse o pensie

mânăsti1ii ; când eremitii sunt bolnavi, ei pot ,merge , cu

asentimentul priorului lor, la mânăstire pentru a i îngrijiţi

acolo până la indecare; calugării de la Acera.a lrebuie să

fie admişi în ermitaj , dacă in aici cu consimţământul

abatelui : ici unul dintre aceste două aş ezăminte nu este supus celulalt. oricare ar i legătuile dintre ele, şi există o

diferenţă între această organizare şi cea a lui Romuldo I ,

La Fonte Avellano, viaţa ereitică pare marcată de o

conştiinţă mi vie a păcatului. Prin ormula monach us pec­

ca tor, Pier Damini se desemnează el însuşi în scrtsorile

sle. Acest sentiment ace din ermitaj un loc de penitenţă,

unde austeritatea trebuie să ie extremă . Postul, tăcerea şi

mortiicările sunt cuvintele de ordine pentru aceasta. Este o şcolă de mântuire , unde drama omului păcătos este per­ cepută într - o

manieră

aproape

individulistă.

Suntem

departe de mânăstirt , chiar fţ_rvente, a căror activitate este îndreptată în prtmul rând înu preaslăirea lui Dumnezeu.

Avântul ereitismului este un indiciu net l unei trans­

ormăi prounde a menţ alităţilor religioase. Penit�nţa şi

mântuirea individulă marchează o conştinţă nouă. Din această cauză, reînoirea cea mai radicală a vieţii religioase şi cea mai promi ţătoare penu viitor trece prin ermitaj .

Este important s ă subliniem că acest fenomen, până atunci

mascat, apare la lumină puţin înainte de anul 1 OOO şi că îi

druieşte împăratului OUo al III-lea o notorietate pe care

nu o avusese vreodată şi un fel de recunoaştere, ca una dintre orţele religioase ale Europei Occidentale - .

1 PL, 1 44

c

50b ş i

urm.

298

V Reînnoirea culturlă

Pe nedrept, aptul este sigur astăzi, secolul l X-lea a,

ost discreditat până şi în- cultura sa. Ceea ce nu putea fi

trecut sub tăcere era tratat rbirar şi fără preocuprea de a stabili legăturile indispensabile cu viaţa intelectulă a întregului secol. Era cazul operei lui Gerbert, prea mult

luată în di scuţie pentru a i recută cu vederea şi prea repede categorisită printre fenomenele excepţional e . Or,

ea nu deţine monopolul pentu toate titlurile de glorie le secolului l X-lea. Abbon de Fleuy este un literat şi un sayant considerabil . Şcola de la Sankt Gllen dă cele mai frumoase roade le sle în timpul acestui secol şi într-un mod neîntreupt. În

plus , există mulţi lţi autori demni de

tot respectul. Chir şi numai aceste fapte impun o reeva­ luare a bilanţului.

Viaţa culturlă crolingiană este în culmea devoltării sale att.nci când descompunerea politică şi invaziile vin

să-i perturbe cursul. Se cunosc mânăsti devastate, biblio­

teci rse şi şcoli cre sunt închise. Nu am putea contesta

apte bine stab lite. Totuşi, aceste tulburări nu ating toate

regiunile în acelaşi timp şi nici la fel . Nu este o catastrofă peste tot şi anumite regiuni sunt protej ate. Rre sunt oraşele surprinse de hordele brbare şi ele cons tituie cel

mi adesea adăposturi cât se poate de sigure. Uneoi, în miezul unor împrejurărt tragice, viaţa culturlă continuă. Astfel, în 883, clugării de la Montecassno sunt constrnşi

299

Sciptoium-l din

să. se retragă la Teno , apoi la Capua.

abaţie s-a refugiat în ora ş cu ei, iar aciitate? sa continuă. ,

Se atibuie acestei peioade diverse manuscrise. aşa cum sunt un comentariu l lui Paul Diaconul la

Regla Sân­

tului Benedict şi un Martianus Capella i . În lte păi , viaţa

şcolară se reia după o între1pere de scrtă durată. Este

cazul la Reims şi n dfeite locui din Lorena. Pe scurt, o

d ată trecute episoadele războinice cele mi violente, viaţa

culturlă îşi reia dreptrile . Este adevărat că, in contetul

p oliti c l sec olului l X-lea, trebuie ca ea să apară ca o nece­

sitate imperioasă. Este în mod evident o aspiraie născută dn înnoirea religioasă.

abaţiilor

şi

srcile

numero ase regiuni, nnoire culturlă.

aceea,

De

seculare

tutela licilor asupra

ale

episcopilor

apar,

în

drept ob stacoll pinc ip l pentru o ·

Din lectw-a vieilor de snţi episcopi, apare eident . că aceia care caută un scolastic sfrşesc

pin a-l găsi. Abaiile

îi pot ra. Episcopii ieşiţi din mânăstiri ac să vină pe lângă ei vechii lor codiscipoli. Înrenperea nu a ost atât de completă

şi atât de îndelungată încât să nu se găsească '

ijloacele penbu insure . Se pot găsi profesori încă din

le secoluli l X-lea. Tinereţea lui Bnmo de Kon la ·Utrecht, pe lângă episcopul Bldertch, o dovedeşte sicient. Scolasicii S1t imişi depte. Asfel, Abbon de

pimele decenii

Fleuy rămâne mi mli i în nglia penu a pred a

De asemenea, di stugerle nu au l ost imposibil să se. găsească mnuscrisele indi spens abl e În gene rl , cultura

clugărilor de la Ramsey.

ost de o gravitate atât de mre ncât să

.

îşi recapătă avntul începând cu mnăstle, unde şcolile au

continuat

să ncţioneze, şi cu episcopiile protejate.

Ea

ace recucerirea Europei mi rapid decât se spune . O epis­

vecinătatea ri de misiune, pos e dă îninte de sfârşitu] secollui, una dintre cele mi remarcable şcoli din Germia . copie ca Magdeburg, de recentă întemeiere �i în

unei

,

1 Cod . Cas . 1 7 5 şi cod. Cas. 332 . Faptul este citat de H. BLOCH, Monte Cassino's Teachers and Libry· in rhe High Middle Ages, in a Scuola [ 1 70) , pp. 563-605 .

300

Oricare

ar

i nevolle în oameni şi cărţi ale şc�lilor

restarate sau le episc opiilor nou întemeiate în ţinutul

barbar, Europa nu apare atât de fund amental lipsită ca la înc epu tul

r enaşterii

carolingi ene .

cunosc_ute �i bazele eistă.

Ru dimentele

sunt

iteraţii capabili să predea

sunt încă numeroşi . În sfrşi t , rămâne câştigul crolin­

gian în materie de scriere, de biblioteci şi d e· tehnici de predare . Cultura nu trebuie să reacă drumul pe cre l - a parcurs din epoca lui Alcuin la c e a a lui Hincmar ş i a lui

Ioan

Scottus

Eriugena.

Avaturile

politice

şi

eveni­

mentele mjJitre nu mo d i c ă sensibil evoluţia ştiinţei,

care , fundamentl clericlă, se sprijină pe p1incipii care

ţn de alte citeii decât cele lumeşti. De fapt, relecţia seco­ lului

l

X-lea prelungeşte

orte

exact

ştiin ţa _ de

la

sfrşitul epocii carolingiene. Lucrile care conduc gândi­

rea sunt maj mult ca n i ci o d ată cele scrise de literaţii şi

l o z ofii de la sfârşitul antichi tăţii păgâne: Macrobius, Marinus · Capella şi Boethiu s. Aceste refeiri arată că munca remrcabilă de aproundre făcută asupra umani­

tăţii în cea de a doua jumătate a secolului al IX-lea şi în specil în j uul lui Ioan Scottus nu a ost zadrnică .

. Studiile câştigă în rigoare în toate domeniile. Reiese totuşi că literaţii din secolul al X-l ea menţin un mre interes

penru ştiinţele prone. Nimeni nu ignoră lucrle lui Gerber. de spre matematici şi astronomie . Prefe1inţele sal e

sunt împărtăşite de contemporanii săi. Opera lui Abb0n de Fleuy este abundentă în aceste discipline, ceea ce este un s e.. ! . Celelalte arte d in quadiium sunt practicate deopotrivă, cu un entuziasm extraordinar i . Pe scurt, şiinţa teologică, ce nu este încă stăpână pe metodele sale ,

nu domin8_ viaţa intelectuală aşa cum o va ace începând de la sfărşitul secolului al X-lea . Cultura secolului l X-lea.

pin deschiderea sa c ătre artele proane , cele din 'triium şi c ele din q uadium. pare umaistă. Este deosebit de su-gestiv de a aprop.a această caracteristică d e renovarea

1 G. BEAUJOUN. L'enseignement du quadi{Tium, Scuola [ 1 70] . pp. 639-667.

30 1

in

.

le referin te l e sal e rom ane . Cu toate legătu ră de ia direct între aceste d ouă fenome n e . Probabil,

impe1iul u i şi mai al es

acestea, nu

se

poate pune în evi dentă o

cauză la efect şi celăl lt

ş i u nul

a u exprimat a�eeaşi evoluţie a i d eilor şi

a sentimentelor.

A. INSTR UMENTELE CULTII În mod evident, crţile sunt instrumentul p1imordial . Pentru bibliotecile constituite deja în epoca carolingiană, ceea ce contează este îmbogăţirea lor în secolul l X-lea şi. în

consecinţă,

activitatea

scrip torium-ului

vecin.

Dimpotrivă, în noile episcopii şi în abaţii l e recent înte­

meiate problema este, în pimul rând , de a - şi procura cărţile indispensabile şi de a constitui ondul primar -l unei biblioteci . Unele ateiere de copiere, celebre în epoca caroingiană, par n declin, ltele sunt închise penu 1 imp mi mlt sau mi puţin îndelmgat. Astfel este Corbie, jefuită n hi multe rân­ dui, nu mi este prea activă; la fel ca şi clugii de la Snt­ iqier, _ care s-au reugiat la Sens către

880 Şi nu se mi

întorc la mânăstrea lor nnte de jumătatea secoluli l x� lea. a Snt-Mn n Torrs, manuscisele cu luinri,

a cror producţie este reluată n cea de a doua j �mătate a se­ collui l X-lea, nu mai au citatea ncomprablă a celor de la mijlocl secollui l IX-iea. Iluenţa sciptoium-lui este acum loclă. Aciviăile scriblor sunt şi ele în_ reres în numeroase episcopii care se izbesc de tot felul de dificltăţi. Acestor semne de d eclin incontestabil le putem opune indicii mai încur

j atore.

Existenţa a - numero ase ateliere

este atestată de manuscrisele cre rezistă până astăzi şi

care nu sunt decât o prte din ceea ce a o st pro dus în timpul

secolului

locurilor de

l X-lea.

Extraordinara

dispersare

a

origine dă impresia unei vieţi intelectuale

locale , cu un orizont de stul de îngust. Faptul în sine nu este fără interes . Efortul ultimei generaţii de literaţi cro­ lingieni pe nt. a înrădăcina cultura în l ocuri destul de

302

îndepărta te de centrele de putere nu a o st z ad ar n ic Aceste cărţi , ad e se a pentu uzul 1iturgic , d ovedesc că activitatea ele caligraie nu s-a oprit şi că tradiţia carolin­ .

giană nu s - a întrerupt.

Trebuie apreciat eortul copiştilor, adică să cuno aştem,

în m ă s u r a în care se poate ace acest lucru , cronologia producţiei lor şi miginea sa geogrflcă. În sfrşit, calitatea

lucrilor re şi ea i�portanţa sa. Se obsevă orte uşor că Germania,

unde autoritatea este rapid restabilită şi

regele lispune de un prestigiu neegalat, este ţara unde

continuitatea este cea mai evidentă . . Renaşterea impertlă

este însoţită de o mişcare atistică ce dă naştere unor

manuscrise care se ală printre cele mai frumoase din

întreg Evul Mediu . Nu există atelier la curte . Cu toate

acestea, împăratul se adreseză marilor mânăstii care

execută pentu el opere de mare lux. La fel procedează şi

cele mai mari personaj e . Înnoirea artistică, - prtn aceste

opere de prestigiu, magniic ornamentate , e ste ·punctul

culminant al activităţii _ unui sciptoium

ce excelează în

arta caligrafiei . Abaţia de la Reichenau, ce produce atâtea

manuscrtse superb d ecorate, copiază deopotrivă şi tete sacre şi profane . În c e a de a doua jumătate a sec olului

al X- lea, atelierele und e se execută opere preţioase sunt oarte numeroase în Germaia. Cu titluri diverse merită să ne reţină atenţia: Covey, Fulda, Koln, Echternach ,

Maiz, Trter, Regensburg şi mai ales Reichenau 1 .

Trebuie d eopo trivă s ă apreciem munca la nivelul mai

moest al op erel o r s cri s e pe nru olo sinţa c om ună . De exem­

din secolul al IX-lea Tot trezeci de

plu, la Koln , există trezeci de manuscise

dintr - o

po d u cţi e l ocal ă evluată l a o s ută .

luc rări s c ri se în se colul l X-l e a

au rezistat. Ar

să gl o s ăm rtificil asupra acestor cire .

gândul l L.

că produ ctia GRO D ECKI ,

F.

MUTHERI C H ,

WOLD . Le Siecle de n Mil, Pari s .

este

consacrată

mare parte.

fi impiudent

C om p ara ţi a incită d iverse l o r ateliere nu a ost nedemnă de

pictutii,

J.

TARALO N ,

1 9 73 . Partea

a

F.

doua

iar anluminura deţine aici . cea mai

303

cea a s ecol ulu i

precedent.

Dar nu putem spune imic mai

mult de spre acest lucru. Ne mirăm numai că ici un manu­

scris din cele cre au supraieţuit nu poate fi atribuit unei

comenzi a rhiepiscopului Bruno n, despre care se cunoaşte că avea şi cultura şi mij lo acele. a fel de dificil este

rolul mânăshii de l a Sint-Pantaleon,

rhiepiscop. În

întem eiată

să

ştim

de acelaşi

sfrşit , realizarea de manuscrise de artă nu începe d e cât la sfârşitul secolului. Prima comandă în ace s t

domeniu este făcută de arhi episcopul Everger

(984 -999) .

Bibliotecile dn regiunea Trier ne perit aceeaşi· constatre.

l secolului l I lea

a Sakt Mim, mnu s crise e ce au supravieţit , c o funtate cu un catlog de la sfrşitul

a 7 lucrăi în secolele l VUI- lea şi

X-lea şi a 8 în cel din secolul

l

de-l I-lea.

l

perit situarea

30 în secoll _l deop otivă manuscrise -

,

IX-lea, a

Eistă

X-lea pro duse la Echternach. Rouhwic , abate

la Mettlach , reconsituie bibliq teca şi dispune câiora cărţi şi copierea altora. Arta de a scrie cărţile şi de a le decora se idică la cel mai înalt ivel la sârşitul secolului al X-lea, . la i mpu l s ul rhiepiscopului Egbert. Acest p er onaj puternic, ce a trăit la cute, a dispus ve nirea in oraş ul a unui pictor cuno scu t sub numele de reormator

cum părarea

s său

Maestul lui Registrum Gregaii.

El a condu s la Tier un ate­

lier impotnt din moment ce s� poate remrca participare a dfeiţHor scibi şi pictoi la diverse opere . De lfel se pare că s-a deplasat recvent, după toate probabilităţile , în sita lui Egbet. Sp e c ili st în restaurarea manuscriselor mi vechi , el adaugă diferite miniatui la mai multe evangheliare. Primele sle opere dateză di n anii 980 şi nu se cnoaşt� dacă atelie1 său a supraieţit li Egbert, în 993. .

,

Marile abaţii ?e deosebesc de celellte centre p1intr - o

actiitate su si nută d a c ă n u pe rm a nent ă Este czul celei ,

.

de la Snkt G ll e n . Mi mult de 1 00 de manuscise a ti buite secolului l X- lea rezi stă şi această ,

­

cifră nu poate

să ţină cont de lucrările d i sp rute Catloagele din se colul .

l X-lea ne permit să dăm o intepre tre a ac e s t e i activi­

tăţi

creatore.

În

timpul

ab aţi atu lui

lui

Gi nl d ,

ce

durează treizeci şi unu de ni, de la 8 4 1 la 8 7 2 , tmu t

,

care conduce scip torium-ul, livTe ză 70 de vol ume . Când este ab ate ,

acelaşi

la rândul său, Hrtmut,

între 872 şi 883 ,

atelier produce 4 7 de volume. Aceste c i cunoscute

304

ptn li stele întocite în epocă nu au ajuns toate până la

noi. În aceste c o n diţii, pr oducţia scrip t oium-ului de la

Sankt Gllen pare în secolul J X-le a denă de o mare ra diţi e a drep t vorbind, istoria abaţiei furnizează pre­ cizări utile. Ea e ste în culmea dezvoltăii sle, ca prospe,

,

.

1itate materială,

şi de strlucire intelectuală, în vr emea

a�aţiatului lui Hrtmut şi în cel al lui Solomon l III-iea,

între 890 şi 920. În i care urmează, ea este atacată de

ungmi, apoi distrusă de un incendiu, în 93 7. De aceea,

acivitatea atelierului de copi a t pare mai mică până spre

970. Totuşi, nu este nulă în timpul acestei jumătăţi de

secol. Abaţia cunoaşte o înviorare la sfrşitl secolului. Cu toate acestea, Sankt Gllen nu -şi mai regăseşte rangu l pe

care îl avea pentru realizarea manuscriselor de lux. Abaţia de la Reichenau dă şi ea dovadă de continuitate.- Rezistă 27 de manuscrise de la sfrşitul secolului l ;-lea sau de la începutul celui de l X-lea, 37 di n secoJul al X-lea şi 1 1 de la sfrşitul acestui secol sau de la începutul următou

­

lui-. Compraţia este latantă pentru secolul l X-lea şi activitatţa pre remrcabilă. Or, începând cu mţjlocul seco-

1 ului, atelierul mânăstirii produce în mare număr mnu­ scrise bogat ornate, le cror iniţile de aur şi de rgint se detaşeză pe fonduri de culoare şi le căror iniaturi sunt

printre cele mai rafinate şi mi preţio ase din această epocă. Şcola de la Reichenau se impune. rapid, iar comen­

zile cele mi măgulitoare jung la mânăstire. Sciptoium­

l lucreză pentnl Gero, arhiepiscop de Ko., pentru

Egbert, pentru papa Grigore l V-lea, care îşi comandă, în

998, un Sacamen tar, un Evanghelir şi un Epistolariu, ca şi pentru împăraţii Otto l III-l- şi Heie l Ii lea Scribii şi pictorii abaţiei su nt cunoscuţi, deoarece ei işi sene ază operele aşa cum au făcut Kerald şi Heribert, -

.

autorii lui Codex Egbe.i. Şcola atinge punctul său cul­

minant prin compoziţiile lui Liutharl.

l

Aceşti doi clugi apar mici, la picioarele lui Egbert, în

miniatura-dedicaţie din Codex Egberti. e 120 (reproducerea acestei picturi).

305

siele de An Ml, p.

Sankt Galleh şi Reichenau dau, împreună, o imagine

complementară şi cu totul remarcabilă a ceea ce a fost munca în scriptoium-ul unei mari mânăstiri, protejată, atât cât a fost posibil,

de dezordini şi de incursiuni

armate. Activitatea se menţine pe întreg parcursul secolu­

lui al X-lea la un nivel oarte onorabil, în ciuda vicisitu'­

dinilor. Cea de a d�ua jumătate a secolului şi în special

ultimele decenii sunt marcate de o renaştere excepţională. Copierea din plin a manusctselor este, în primul rănd,

-semnul unei vieţi intelectuale intense. Croicile şi vieţile de sfinţi confirmă ceea ce bibliotecile îrtvaţă. Sankt Gallen,

unde se succed profesori de valoare, asigură o ormaţie de

clitat e.

Abaţia urnizeză scolastici p enu un număr

impo r t ant

de

mânăstiri

episcopii.

şi

Specializarea

mânăstirii Reichenau în opera de artă este punctul culmi­

nant l unei tradiţii în caligrafie. Apropierea celor două

abaţii, specializarea lor diferită dau o idee destul de com­ . pletă despre nevoile acestor vremuri. Puţine centre pot rivaliza cu aceste două ilustre abaţii.

M ătuiil e , mi mult ragmentare, pe care le putem culege despre numeroase alte ateliere pot i claiicate pin mai multe

comparaţii.

La

Metz

şi

în

mânăstirile

vecine,

confecţionarea de manuscrise este a tes tată. a G orz e , un comentariu

al

lui

Origene

la

Ieremia

şi la Jamentatio po ată călugării operelor Prinţilor greci. La mânăstirea de la Lobbes, un catalog din a doua j um ăt a te a secolului l X-lea ne permite să cunoaşt em componenţa bibliotecii: existau 2 Biblii 1 O cărţi liturgice şi 52 de alte manuscise. Activitatea atelierelor din Franţa de Nord de la Saint-Amand, de la Saint-Vaast şi d e la Saint­ Bertin este atestată, în pincipal în timpul celei de· a doua jum ătăţi a secolului al X-lea. Mai la sud, manuscrisele dovedeş te

interesul

pe

care

îl

,

,

rămase arată că se copiau lucrări în Bretania, în valea oarei

şi încă şi mai la sud.

Limoges,

fondat

Sciptorium-ul

probabîl

încă din

le la Saint-Martiai' din secolul

l

IX-lea,

îşi

măreşte producţia în secoll al X-lea şi atinge apogeul la începutul secolului al I-lea.

În secol ul l X-lea,

la

lbi,

cărţile liturgice pentu olosinţa catedralei au ost executate

chiar acolo, probă evidentă

a importanţei 306

unui atelier loc l .

Modul în care episcopiile, mai mult sau mai putin

recente, noile abatii. precum şi cele reormate îşi procurau

cărţi meită o atenţie cu totul specială. Instalarea unui

scaun episcopal la Hildesheim dateză de la domnia lui Ludovic cel Pios. Cu toate acestea, oraşul nu capătă con­

tur decât pin cel

de

J patrulea episcop tried, la

mijlocul secolului al X-lea. Este un călugăr de la Fulda

care i-a ost elev lui Hrabanus Maurus. El a construit o

catedrală, organizează capitlul şi întemeiază mânăstii.

Este posibil ca o şcoală şi un scriptoium să fi ost fondate

în această epocă. La drept vorbind, este destul de târziu într-un oraş expus incursiunilor barbare. Vocaţia intelec­

tuală la Hildesheim se firmă în secolul al X-lea. Episcopii

sunt cel mai adesea clugri veniţi de la Covey, de la Fulda, de la Hirsau şi de la Reichenau. Ei nu apaţin cle­

rului local şi sosesc cu un bun bagaj intelectual. Wigbert.

cel de l şaselea episcop, de la cumpăna secolelo . r l IX-lea cu al X-lea, cunoaşte medicina şi pune ·să se copieze un

Tacit şi un Suetoniu. Cel de al zecelea episcop, OthWin,

care a ost abate la Sflltul Mauriciu de la Magdeburg, a

adus cărţi în epi scopia sa. Aici funcţioneză o şcoală,

după toate probabilităţile încă de la mjlocul secolului al

X-lea. Thangmar, care predă aici, îl primeşte pe tân.l

Bernward, către

975. Există o mulţime de elevi pe

cre el

îi iniţiază în artele liberale. Are o grijă cu totul specială

pentru viitoul său episcop_. a sfârşitul vieţii, Thangnar

ace cadou din cărţile sale abaţiei Sankt Michel de la

Hildesheim. Lasă acolo 55 de volume, ceea ce constituie o considerabilă bibliotecă pentu un scolastic canonic.

Tânăr, Bernward, la spusele lui Thangmar, copia şi iş1 ilustra si ngur manuscrisele sale. Faptul este indiscutabil, din moment ce un manuscis stă mărturie acestei tr u de 1• Devenit episcop Bernward com andă pentu catedrala sa şi pentru abaţia de la Sankt Mi;hel cărţile necesare. Ci nci ,

1 THNGMI. cap. I, p. 758.

Vita Sancti Benwardi, in MGH SS,

307

v.

manuscrise dintre cel'e cre au rezist a t până astăzi pot i atribuit e cu certitudine sciptonum-lui de la Hildeshe i m: o Biblie, o carte de rugăciuni şi trei evnghelii. Aeeste lucrări sunt oarte îngrtj it e , iar patn.1 sunt împodobite cu miniaturi. Crţile acestea conti buie la înfrumuseţarea catedralei, pre­ cum candelabrele, reliefuile, crucile şi relicvariile. Toate comenzile vin dintr-o uni c ă inspiraţie: a-j ad uce lui Dumnezeu un cult gloi o s 'i demn de miestatea sa. Noul decor l biseicii se potiveşte numi cu somptuoase crţi l it urgic e. Istoia Hildesheimului,

a e p i s c o p il or săi, a şcol ii şi

a

bibliotecii sale, . care, p oa te , nu este singulră, inspi ră diverse remrci. Cultura în aceste e p isco pii germane, de întemeiere relativ recentă, este cel mai adesea adusă de clugii veniţi

din

mri l e apaţii,

unde au ost

bi ne

ormaţi. Ei nu au provenit din clerul local. Strădaniile lor au ca re�ultat întemeierea unei şcoli e pisco p l e , care se

bucu ră destl de repede de un mre renume , ca ac eea de la Magdeburg. Din această cauză se p o at e estima că, încă

d e la mijlocul s eco lului l X-lea, ea dispunea de lucr ări le necesre pentru predrea artelor liberle şi pentru iaţa religioasă. Comanda de cări liturgice som p tu oa s e penu celebrarea cultului ine mi târziu, în c adnl unui pro­ gram uimit-r de constJucţie şi de înfrumuseţare. naliza ăcută la Hi1desheim ar putea i făcută la tel la Bamberg, unde H-ic iJ lI-lea, ondatoul episcoviei. ia in srcina -, ::sa construcţia şi dotarea catedralei cu cărţi şi ornamente liturgice. În lte părţi, nirea de epis c opi veniţi din cea mai în.altă nobilime a voiz ea z ă mecenatul. În mânăstiile reormate sau nou· 1nteneiate, originea cţilor necesare studiului şi vieţii spiituale meită să ne reţină atenţia. a Cluny, ondul p1imar pire a i ost con-· stituit de cărţile p e care le adusese Odon cu el, atunci când a hotărât să devină clugăr. Canonic la Saint-Martin din Tours şi scolastic, strânsese cam o sută de luc·ări. Dintre acestea, nu putem idenU.ica decât un foarte mi. numr, şi trebuie să ne resemnăm cu ignorarea compo­ nenţei acestei bihlioteri. Ea nu incetează_ s. se �

308

_imbogăţească

pe

întreg

parcursul

secolului

al

X-lea,

mărtuie pentu aceasta sunt manuscrisele rămase ce proin de la Cluny 1. Se cunoaşte,- de asemenea, că abaţii \fai'eul şi Odilon aduceau cu ei c�ţi, în clătoriile lor.

Această practică, atât prin durata deplasărilor, cât şi pin

nevoile ugăc imii şi ale ieţii spirituale, ace din cte un

obiect obişnuit, ce poate înunta peipeţiile dumlui şi pericolul cu întâlnile nedoite.

În 966, ducele de Normadia, Richard I, instala la Mont­

Saint-Michel un gup de 11 călugi, sub autoritatea abatelui

Minrd � . Această restaurare, săvrşită în spiitul reormei monastice, este urmată de un remarcabil avânt spiritual şi

cultural. Sciptoium-ul a dat dovadă, aproape imediat, de o activitate laboioasă, despre cre stau mtuie manuscrise­ le din secolul al X-lea oiginre de Ja Mont-Saint-Michel.

Dintre cele mai vechi, se remarca

Job

exemplar din Moralia in

un

care, în cel al doilea tom, poartă o listă cu numeie

copiştilor. Îi regăsim într-o listă de nume de

clugi

ce au

trăit la Mont-Saint-Mic hel şi cre a ost întocmită în ,epoca abatelui Mainard al II--lea

(991-1009).

Prin compraţie, se pot

identfica manuscrise scise de aceeaşi

apropiată. Datează din secolul a_I X-lea

mnă sau orte

un

Grigore din Tours,

un manuscis cu scrieile lui Boethius, ratatele lui A1cuin despre Treime şi despre Cantrea Cântăilor inserate într-un

volum

al căui nsamblu datează din secolul al II-lea3. La Saint-Benigne din Dijon, normizii au ars biblioteca, iar începuturile reconstituilii sale dateză. din -vremea abatelui.

reormator Guillaume de Volpiano.

anluminori de cărţi.

Succesorul

acest ond. iar Jrenton scrise în nglia.

În alte părţi, ritmul şi

ar

El

său.

ar i ormat copi'·ti şi Halinrd,

i achiziţionat

spiritul

po'

fi

a

crescut

numeroase manu­

diferite. Călugării

cre

se reîntorc la Montecassino, sub conducerea abatelui ligern

l Vita Odonis, in PL, l 33

c

14, Sumptis

min ib.s liboum.

secum

centum \'alu­

2 LT. PORTE, ks oigines du monachisme dans . pro..rince de Roucn, in Revue Mabj]Jon, t31. 1941, p.51 şi urm. 3 M. BOURGEOIS-LECRTIER A la rerherhe du Sciptoium de l'abbaye du Mont-Saint-MicheJ. in Millenafre mc1wstiqve {391], t. II , pp.171-202.

309

la provocarea lui Odon-'de Cluny, nu înc etas e ră niciodată cărţi. Totuşi, nu se rem arcă o renaştere a ac ti ităţii scii t o ilo r decât după anuJ o mie, atunci când abatele Theobald, care se ing1ijise deja de nevoile bibliotecii de la San Liberatore din Abruzzi a devenit abate. E1 a d i sp u s copierea lucrărilor a numeroşi autori, creştini şi păgâni. ocul pe care şi

să copieze

­

îl acordă poeţilor antichităţii

este excepţional.

S-a putut

demonstra cu jutoul unei cărţi de extrase realizate de Lorezo din mali, clugăr înainte de a d eve ni episcop în

p

1030, că lo ile giu l e cre îl compusese pe n tu a slji la predrea gramaticii fusese compilat din texte oi gin ale şi nu

dintr-o antol ogie preeistentă. Totuşi, pin abaţ iatu l lui ichter de Niederaltaich şi cel al lui Did i er sciptorium-uI de la M on t ecassino atinge cea mai mare strlucire 1. ,

La urma urmelor, mărturiile despre cărţile şi bibliote­ cile din secoll al X-lea sunt destul de numeroase. Crtea nu este un lucru rr sau imposibil de procurat. Scolasticii acumulează destule crţi penu a dota mânăstirile, şi bibliotecile personale din secolele următoare nu sunt mai bogate. Episcopii şi abaţii le poartă cu ei în călătorii. Cele mai preţioase sunt executate la comandă in ateliere de marcă. Toate aceste manuscrise vin să se adauge moştenirii. crolingiene şi totul ne ace să ne gândim ia o mai mre difuzre a mijloacelor de cultură. Geogrfia şi cronologia ne permit să apreciem mai bine ansamblul mişcrii. Acolo unde activităţile inteleotuale nu mai sunt brutl întrerupte de eveimente, munca în ate­ liere se continuă, cu o modificare. Renaşterea este evi­ dentă incă de la mijlocul secolului al X-lea şi se accentueză către sfârşitul secolului. Apare mai ales legată de reorma monastică şi de exigenţele sale de iaţă spirituală. Interesul pentru umanismul antic nu este evi­ dent decât legat de un anume loc şi de un anume moment. C re dinţa este biruitore, fără contestre. La nivelul cel mai

elevat,

Biblia este cartea care,

l H. BLOCH, Monte Cassino's Teachers and ibray, in a Scuoa 170], pp.563-605.

3 10

deorece poartă revelaţia, reprezintă o relectre a divfnu­ lui. De aceea manuscrisele trebuie să monopolizeze toate

splendoile. Cărţile liturgice nu cer, la acest ·capitol, nici ele mai puţin. În acest context, lucrările de doctină sau de morlă nu sunt proane pur şi simplu. Ele poată şi o amprentă a sacului. Cu toate acestea, nu putem ace această afirmaţie despre toate manuscrisele ce răspândesc

învăţătura. Totuşi, relectare a mii căţi a natuii, ştiinţa nu poate fi exclusă din câmpul divin. În concluzie, o aure­

olă de sacralitate înconjură manuscrisul. Cărţile de gra­

matică şi lucrile de retoică, ce se ală în programa şco­

lilor, sunt încă înconjurate de respectul datorat cuvntu­

lui şi aţă de tot ce poate vehicula acesta.

B. ŞCOLILE Carolingienii au făcut din şcoală piesa de rezistenţă a

politicii lor de reormă religioasă şi de reconstucţie a administraţiei. Peste tot unde puterea lor era destul de

mre, ei au facilitat înlorirea ace stora în episcopii, pre­ cum şi în mânăstii. Rezultatul era oate inegal. Nu este mai puţin adevărat că un număr suicient de clerici şi de călugi învăţase să citească şi să practice limba latină. ,

Punerea în funcţiune a şcolilor în epoca carolingiană este un proces de durată şi mai laboios, decât se spune în

mod obişnuit. Lipseau deopotrivă personlul şi crţile.

Mateile de predare şi pedagogia se stabilesc progresiv, pe măsră ce proesoii îşi aprofundează cunoştinţele în ştiinţele umaniste. a mijlocul secolului al X-lea, rezul­ tatele sunt indiscutabile, înr-un moment când eveni­ mentele le ac precare.

Este cert că nu se poate ignora rolul tulburăilor

politice şi al invaziilor în perturbarea ormii şcolre.

Elanul creator din vremurile carolingiene se rânge îninte de sfrşitul secolului şi lasă locul unei anumite atonii,

care nu este totuşi lipsită de orice activitate. Întreupe:ea

nu este generală şi este de scurtă durată. Câştigul pare să

31 1

prelungească.

se

către

960 şi

Dimpotrivă,

se prei ungeş te

îi

reînnoirea

este

evidentă

secolul l I-lea. Această

nouă vitalitate este marcată de spi ri t u l de inovaţie şi de

originalitate.

Operele

ieşite

din

înv ă ţă m â ntul

de

la

sfrşitul secolului l X-lea au consistenţa şi motivaţia lor,

şi nu ar putea rece drept rezumate sau compilaţli. Pr elungi rea activităţilor şcolare în e pi scopii şi în mânăstili nu este totdeauna perceptibilă cu uşuinţă. Cu toate acestea, nu putem avea îndoieli în această privinţă pentu· că sunt prea numeroase personaj el e pe care cronic.rii şi biogrfii îi caracterizeză drept învăţa ţi . S-a menţinut un anume învăţământ. Astfel. la Metz, Toul şi Verdun, mediile în care se r ecutează pimii călugări de la Gorze, nu sunt ără cultură. Se ştie că 1 elev al lui Rei d'Auxerre a predat la Metz, dar· şcoala nu a ost oarte renumită. Apropierea de Reims poate oferi o expli caţi e Activitatea şcolară este importantă aici pană la sfrşitul epi scopatului lui Hincmar, apoi se estom­ pează pentru o scurtă perioadă. Arhiepiscop�! Foulques creează, înnte de în ceputul secolului al X l ea, două centre de studii nl pentru c..onici, altul p e n tu cleicii rrali. Se predă aici pe par cursul înrecului secol l X-lea. Elevii in de deprte precum Abbon de Fleuy, decepţionat de un anume Gerran, bun logician, dar mediocru matematician. Iormaţiile de care dispunem despre Reims sunt unice în Franţa. Aceasta nu î nseamnă că nu ar l existat şi alte şcoli urbane. Abbon a studiat la Pis. Cu multă vreme înaintea -lui, Odon de Cluny a ost p r ec ntor şi scola stic al catedralei din Tours. Continuitatea este reală în şc o lil e monastice şi niciunde mai eidentă decât la Sankt Galle n. a începutl secoluli al X-lea dispar tr e i mi p ro fesmi : Ratpert, Tuotilo şi Notker Blbitul. e urmeză Waing şi Hartmann. Devenit abate în 921 acesta din rmă continuă să predea şi îi ormează pe Ekkehard I, No tker Fizicianul şi Burchard. Acestei generaţii îi urmeză cea a lui Eke hard al II-iea, care conduce şcoala internă şi şcoala externă a mânăstirii. Această linie strălucită de profesori se continuă cu Ekkerhard al III-lea, Burchard, care este abate între 1003 şi 1022, şi mai le·s Notker abeo. În 1022, când el moare, împreună cu alţi trei profesori Ruodpel, Annon şi Erin:ipert, îi urmează Ekkehard al N-lea, ,

.

-

,

,

,

3 12

care a scris, în onorea tuturor acestor profesoi, Casus sncti Gli ce dă seama despre to ate aceste apte 1. Acestei moşteniri crolingiene i se adaugă şcolile nou

întemeiate

sau,

uneori,

numai

restaurate,

dar

care

răspânde5c deodată o lumină nouă. În regatul Germaniei, această renovre a şcolilor urbane nu este întrepinsă înainte de mijlocul secolului al X-lea. Penu perioada precedentă, reiese adesea aptul că învăţătura şi înţelep­ ciunea se dobândesc pe lângă un profesor paricular, un episcop, canonic sau un-al".ll cre nu este un scolastic, în sensul propiu al cuvântului. Trecerea de la acest sistem de studiu la şcola propriu-zisă nu este totdeauna uşor de

dece lat

.

a Koln, Bmo n, deveit rh iepi sco p

în 953, se

preocupă de formarea de discipoli care devin după aceea

episcopi. Biograful său, care subliniază cultura sa şi cre

noteazâ strădaniile sale pentu a crea un învăţământ, nu ace aluzie decât la exemplu şi la predică. Pin urmre, nu putem avea siguranţa că a eistat o şcoală, aşa cum va fi

mai târziu2• a Trier, Wolfgang, cre se ormase la Sankt

Gallen şi apoi la Augsburg şi care îşi desăvârşeşte cariera ca episcop la Regensburg, predă o vreme. a Wurzburg,

Steano di Novra coqduce o şcoală timp de douzeci de ani înainte de a se întoarce în Italia, în 985. Şcoala atinge

apogeul către aul o mie. Şcoala de la Magdeburg, înte­

meiată in aceeaşi epocă, devine celebră sub conducerea lui Otric, către 980. Mărtuiile asupra existenţei şcolilor­ catedrale devin mai numeroase la sfâr'şitul secolului. Există şcoli la Worns, la Speyer, la Mainz, la Paderbon, la Eichstatt, la Passau, la Regensburg, fără a mai vorbi le

cea de la Hildesheim, al cărei caz a ost îndelung analzat.

Ultima şcoală care a ost întemeiată a fost cea de la

Bamberg.

Dintre toate aceste şcoli urbane, cea mai. remarcabilă este cea de la iege. Învăţămntul pre să i început aici 1 Casus sancti Galli este editat în MGH SS, t. II, p.61 şi urm. 2 RUOTGER, Via Brunonis rchiepiscopi, in MGH SS, t.V, &

2 1, pp.262-263.

313

pintr-o şcoală de muzica, în vremea episcopatului lui Etienne, între 901 şi 920. Fondarea unui centru de studii este mai trzie şi datează din vremea lui Heracle, episcop începând din 9591•

Pe scurt,

iniţiativele culturale ale

Liegeului sunt contemporane cu cele

! e altor episcopii mi remarcabil,

germane. Avântul acestora nu pare decât

deoarece renumele acestor şcoli este imens începand cu episcopatul lui Noger şi· se continuă în secolul l i-lea. Semn indiscutabil l creditului de care se bucură studiile, Wason, care este scolastic începând din 1007, deine epis­ cop al oraşului în 1041. Elevii de la Liege colonizează sedi­

ile

episcople.

Vin aici

Gautier,

episcop

de

Salzburg,

Rothrd şi Erluin, episcopi de Cambrai, Hamon. episcop de Verdun, Hezelon, episcop de To ul

.

În regatul Frnţei, numai şcoala de la Reims poate să acă aţă vreunei comparaţii. a drept vorbind, ea junge

în culmea de'oltăti cu învăţămntul lui Gerbert, între

972 şi 982 . Aceste date se compară cu cele ce se reţin· pen­ de la Liege.

u apogeul şcolilor de la Magdeburg sau

Reimsul, cre este orte aproape de Lorena, şi care este guvenat de prelaţi originai din această provincie, pare să se integreze în aceeaşi işcare în avorea studiilor. În alte părţi, renaşterea este mai târzie. a Ch res

,

şcoala nu

învăţământul

elev

iese din obscuritate decât puţin înaintea anului 1 OOO, cu lui

Fulbert.

La

Poitiers,

un

al

lui

Fulbert, Hildegaire, este ce] cre dă o orecre. strălucire şcolii. Se regăsesc discipoli ai aceluiaşi Fulbert la Angers, la Tours, la Orleans şi I� Paris. Şcolile urbane apar în oraşele episcople din Franţa de Nord, între 1035 şi 10602. În regatul Italiei,

mărtu1iile despre şcolile catedrale

sunt rare în secolul al X-lea şi episcopii nu par să dea mare atenţie acestui apt. Or, nivelul culturl pare mai iidica. decât în alte părţi. În documentele diocezei Novara,

1 Se vorbeşte de Heracle, în Vita Balderiri, qui pimus in hac urbe studium et religion em initiatit, in MGH SS, t.IV, c 18. 2 F. BEHRENDS, The Jetters ancl poems of Fulbet of Chartres, Oford, 1 976.

314

de la 829 la 1 OOO, to ţi cleicii, subd1aconi sau mai înal ţi în

g ra d

,

ştiu să-�i sciie numele şi

nu sunt analabeţi.

Faptul este adevărat în l egăt ură cu clericii din oraş ca şi cu preoţii din parohiile rurale. O ana liz ă identică, făcută

pe chartele diocezei Parma din secolul al X-lea, cofirmă

c. toţi cleicii ştiu să scrie. Acelaşi lucru dovedeşte că şi

numeroşi laici ştiu. Aceste piese de arhive conirmă afir­

maţia lui Wipon care scie că nobilii it alieni ii trimiteau la

şcoli chir şi pe aceia dintre fiii lor pe cre îi destinau vieţii laice. Nu se poate concepe o asemenea permanenţă

a cultuii, chiar dacă nivelul său rămâne elementr, ără învăţămân t şi ără şcoli. Eistenţa acelor gammatici sau a magîstri grammati­ cae artis nu este dovedită prin chate decât începând cu anul 930. Pimul este un oarecre S ap iens canonic le· la ,

Arezzo. Se cunoaşte un gramatic cu numele DowJnic la Novara între 941

şi 958. La Bergamo episco pul ridică

bunui din bogăţiile catedralei pentu întreţinerea profe­ sorilor de gramatică şi de cânt. Aceste indicii sunt sui­

ciente şi, în plus dovedesc că. este vorba cu adevărat despre şcoli clericale recventate în aceeaşi măsră de ,

tined clerici ca şi de l aic i În ultimii ctni ai secolului şi la .

începutul secoului al I-lea, laicii aveau şi ei şcoli. Astfel a p u tu t Pier Damiani să predea rtele în mai multe oraşe din Italia. lţi profesori laici sunt cunoscuţi din docu­ mente, în număr mic, este adevăratl . Această situaţ1e destul de specială a Italiei ne permite

să acem două remarci. Capitularul de la Olana, destinat

să avorizeze dezvoltarea câtova centre.de studii cu ca­

racter superior pentu uzul clericilor, nu a au t prea mult efect, pentu că nu există urme ale activităţii lor în secolul al X-lea. Pe de altă parte, şcolile a căror eistentă este dovedită asigură un învăţămnt remarcabil al artelor ele­ mentare, dar nu-i prea ormează pentn1 cultura, savantă. I D. A BULLOUGH. e scuo1e cattedrali e la cultura dell'Italia settentrionle prima dei Communi. in Vescovi e Diocesi [361], pp.111-143.

315

În m o d efecliv, _iteraţii italieni de oarecare anvergură sunt rai,

Cullura

decenii ane

lui

Pier

Daniani,

dobândită

primele

în

le secolul ui l I-lea în şcolile unde artele pro­

şi dreptl deţineau deja un loc importan t

,

ţinând

seama de prezenţa laicilor, ar meri ta o naliză apr ofund a tă

În mână stii şcoală

spre

.

.

există în mod traditionl loc pentru o

uzul

sau

oblaţilo-

al

tinerilor

călugări.

Reforma unei abaţii este însoţită de înfiinţarea unei şcoli, acolo unde dispăruse,. sau de reorma ei. Pe lângă anumite mnăstiri eistă deopotrivă o şcoală externă destinată

Clericil or sau tineilor laici. Exemplul renaşterii stuilor a mij locul secolului, Abbon, care are înre 7 şi 10 ani. este p iit la şcoala externă. este dat de Fleuy-sur-oire.

Apoi, el urmează învăţămntul spre .uzul călugărilor şi,

imediat ce şi-a terminat stu diile, este însărcinat să predea la rândul său. Atunci ajunge la Pis, apoi la Reims. a înt o rcere

,

abatele Richard îi încredinţează conducerea

şcolii şi el predă aici până la alegerea sa ca ab ate în 988, ,

cu excepţia an il or 985-987 pe care îi petrece la abaţia de

la Ramsey, în Anlia, .pent.1.1 a contribui la devoltrea inte­

lectulă a acestei mânăstiri, recent restaurată. Pe scurt, ansamblul operei sale,

gramaticale,

logice şi ştii nţifi ce

s-a născut din învăţământul său şi dă o părere impor­ tantă despre ceea ce poate i cultura monastică în j uru l

anului 1000. Ab bo n la drept vorbind, este unul dintre mari sp ir ite ale acestui secol. Este, o are, necesară o cultură atât de vastă pent. ,

cele mai

călugri, mai les când ea se ocupă în cea mai mare parte . de ştiinţele proa ne? Ceea ce este specif ic u nui c l ugr este să se roage, nu să predea Se poate în funcţie de cum· .

este pus accentul, pe o funcţie sau pe

,

U ta,

să se opună un

monhism de cultură unui monhism de cult!. În fer­

sa j uvenilă, monhismul cr olingian adoptase pro­ , gresiv toată ştiinţa, fie că era cuno a şter e a divinului, ie

voarea

relectarea lumH naturale sau umane. Aceasta din urmă 1

Germnii spun Kultmonchtum şi Kulturmănchtum.

316

nu era ea-oare condusă de Dumnezeu şi de împărat şi în. plus sa1vaiă? În imperiu, tendinţa era spre acceptarea în cea mai mare măsură a întregii culturi. Evlavia p.ltea să aibă. de ·suferit din această c auză, dacă clugării manifes­

tau prea multă curiozitate lumească. Or, reorma monas­ tică este un efort perseverent penru r� stabilirea disci­

plinei, a austerităţii şi a vieţii religioase propriu-zise. Cultura intră în acest program, in măsura in care avorizează devoţiunea şi moravurile. Un clugr mai bine ormat şi mai luinat cedează mai puţin tentaţiei, cel puţin aşa se crede cu perseverenţă. Pe scurt, fără a i necesar să se insiste prea mult, se pot pune în evidenţă două vriante ale vieţii monastice, după locul lăsat cultu­ lui şi, respectiv, culturii. Această distincţie care

poate i

fer tilă subliniaza nuanţe, din cre trebuie să ne ferim să acem opoziţii 1 Reorma lorenă, care se înd e p lin e ş te în cadrele politice şi religioase radiţionle, este o restaurare a vieţii reli­ gioase care modific a puţin echilibn1l vieţii spirituale şi l •

vieţii intelectuale. Restabilirea imperiului redă mânăstiri-­ lor acest rol de instituţie de stai, pentru evlavia şi pentru I

;ultura pe care le aveau în epoca carolingiană2._ Or, este cât se poate de evident că orizontul intelectul s-a lărgit considerabil de la primele tatonăi ale renaşterii caro­ lingiene. Aprofundarea, de la mijlocul secolului al IX-lea, a studiului autorilor din antichitate s-a deschis larg către un umanism literar ·şi ştiinţific. Referinţele romane le imperiului permit să se asimileze mai usor întreaga moştenire păgână. Pe scut, nu eistă decât o cultură imperială şi r�ligioasă, creia călugării care pot trebuie să-i

consacre întregul lor spirit. ibellus de rationali et de ratione u i, pe care Gerbert l scie pentnt Otto_ l III-lea in I Există, bineînţeles, o polemică pe aceast temă. Ea a ieşit din op era lui K. LINGER, Cf. de asemenea şi S. HILPISCH, Gunher und das M6nchtum seiner Zeit. 1 OOO Jahre St Ginher. Festschrift zum Jahre 1955, Koln, 1955, pp. 57-61. 2 Istoicii germani folosesc termenul: Reichmănchtum.

317

timpul călăt1:jei sale în Italia. este cea mai clară ilustrare a acesei integrări a proanului în sacu. Maile mânăst .d din Germania, cum sunl Fulda, Coveiy, Heiche na u şi S ank t Gallen, provin, mai mult sau mai putin, lin acest spii t .

Este

oare suficient pentru a c ons i d era reforma dunisiană

ca exp re si e a monahi.smului de cult? Cl uny , întemeieile-iice

şi mânăstirile care adoptă cutumele clunisiene sunt oare d u şman ii culturii 1? S ub orma sa cea mai categorică, răs p un sul nu se poate susţine. Există la Cluny o bibliotecă f..oasă şi_ o şcoală int'rnă pentnl olosi nţa călugărilor. Abaţii de la Cmy sunt literaţi, iar .mii dintre ei, cum este Odon, sunt de o p r o fun dă oiginalitate din pu n ct de ve d ere al cultuii. Introducerea reormei la provocarea Clunyului, ·hu împiedică luc.lile spiritului. Operele lui Abbon de Fleuy sunt suficiente pe n tnt a dovedi acest lucn. Ad op tarea

cutumelor de la Cluny la Hirsau nu-l împiedică pe călugăul Dialogus super auctores. Se poate chia r con­ sidera că ex i s tă o manieră clunisină de a scie istoia chiar dacă ea este ilustrată de un călugăr anglo-normand2. Pe scurt, nu trebuie să căutăm la Cluny o dispută meschină. Trebuie totuşi să mărtuisim că inluenţa. intelectuală a Cl u ny ul ui nu este la înălţimea creditului său spiitual şi că op ere le scrise de abaţii săi s unt de inspiraţie monasti c ă şi lasă prea p u ţi n loc literatuii. profane . Acest fapt recunoscut nu ţine de o c apa ci tate mi mi că sau de o ost ilita te aţă de cultură, ci de inserre dieită în societate. Cluny este o mânăstire a Biseici i supusă dire c t suveranului pontif şi fără dependentă j uridi c ă aţă de prinţi. Nu este dep en den tă de sta t şi nici obli ga ţie de slji re Cluny nu este centrul spiritu­ J al unui regat sau al unui ptinc1pat. malgamul dintre cul­ tura profană şi sacru nu poate i preocuparea sa de căpete­ nie. La Cluny, călugării seamănă şi c uleg fumoase recolte de sfin t e ni e . Acest sp irtt incită la o ap rofund are a cucerniciei Conra d să scrie

,

,

.

l În legătură cu aceste polemici vezi răspunsurile lui J. LECLERQ, Cluny fut-il cnnemi de IA culture?. in Revue Mabillon. t. LVII, 1957, p.172 şi u-.m. şi Spiritualite et cu/ture â Cluny, in Spiritualitâ Cluniacense [403], p. l O 1 şi urm. 2 H. WLTER Ordericus itlis. Ein Beitrag zur luniazensi­ schen Geschichtsschreibung, Wiesbaden, 1955.

318

personale, oarte evidentă la Odon şi lasă pre ocupările de li­ leraţi pe planul l doilea. a drept vorbind, însuşi spiritul reormei religioase conduce la o distincţie mai netă între spi­ itual şi temporal, între sacu şi proan. Opera de reformă a

Bisedcii urmeză această căutare care este în p r imul rând

monastică. De aceea. acest nou sentiment religios de despărţire mai stictă de lume conduce la dislocarea clturii monastice şi imperiale ce ace gloria abaţiilor din Germania. Faptul este atât de evident, încât şcola de la Sankt Gallen este pusă în primejdie imediat după 1 060, exact pentru aceste motiv e ·

.

Î nvăţământ ul făcut în şcoli este destul de bine cunos­ cut, graţie celor ce ne sunt rel atate desp re acest subiect în texte narative ca lucrarea Casus Sancti Gli, sc ri so area lui Notker Bâlbâitul către elevul său Solomon sau capi­ tolul pe care Richer i-l consacră lui Gerbert. Acest or izvoare explorate de multa vreme trebuie· să le adăugăm operele profesorilor. care adesea sunt ie şite dintr-o activi­ tate şcolră şi mai les manulele, compiJ·aţiile ş i cărţile de extrase care au slujit învăţământului. Identificarea locului lor de origine permite să se facă mi p r ogre se în cun o aşt erea ş co lilor .

C. RTELE LIBEALE Miezul acestui sistem şcolr este studiul c e l or şapte rte liber ale care nu portă în că numele de Trivium şi de Quadrivium. De aceea ghidul esenţial este lucrarea ,lui Martianus Capella d es pre Noces de Mercure et de Philologîe, p e n tu că el prezintă ansamblul acestor discf­ pline sub orma unui ciclu compl et Celelalte opere ale antichităţii, utilizate într-o oarte mare măsură, se pliază acestui cadru generl. Sunt solici taţi în mo d special gra­ maticienii, Ci c e ro şi Boethius. Acest ciclu de învăţământ l asă deoparte ucenicia t e hni cil o r elementare, care se ace totuşi la şcoală, precum şi d ezbatei le la ordinea zilei, despre care şi unii şi cei lalţi pot scrie, fie că sunt p rofesori, ,

.

319

călugăf.sau episcopi . Pe scurt, în şc oli este vorba despre învăţământ l ştiinţelor umaniste , de tip secundar„ precedat de o ormaţie de bază p1imară. Este posibil ca profesoii c ei mai mari, precum Gerbert sau Fulbert de Chartres să i impul sionat mult învăţământul , din moment ce elevii lor devin, la rândul lor, profesori . un

Scisorile pe care le schimbă ne ac să cunoaştem bine legătuile c re îi unesc şi nimic mai mult Ucenicia noţiunilor elementre necesită un timp con­ siderabil, cel puţin trei ani , dacă este s ă dăm crezare sci soii lui Notker. Elevii încep cu labetul . Ei dispun de .

mici tăbliţe sau de mid bucăţi de pe rgament pe care sunt trasate ljterele . Ei învaţă să le recunoască şi să compună slabe . Pima crte de citire este, ca şi îna i nte Psaltirea. În acelaşi timp, ei fac exerciţii de scriere cu un stilus pe tăbliţe de ceară. Nu sunt autorizaţi să olosească cerneala şi pergamentul decât mult mai târziu. a Sankt Gallen, elevii sunt puşi să copieze de oarte multe oi versul Adneiqu e gobum zephyriqu e kanna secaban t, care conţine toate literele cu excepţia lui f. Pentru a acoperi această lacună, se adaugă uneoi raeta după zep-ique. A şti să scrii şi să. citeşti se complică pin stăpâirea limbii l ati ne . La S ankt Gallen , în epoca lui Ekkeh:l l II -lea, elevii învăţau liste de cuvinte şi erau obligaţi să vorbească între ei latineşte. Această instrucţie elementră mai conţinea calculul şi muzica . Trebuia să se înveţe pe dinafară melodii, precum şi sistemul de notre. În 'sfrşii, elevii nu trebuiau să- şi neglij eze îndatoile religioase şi ştiau Tatăl No stru, Crez� ! şi Psltirea. Acest program ele­ mentar solicită mult memoia. Cu toate . aces tea eortul pedagogic este oarte evident. Profesorii elaborează ici ,

dialogmi, cre permit practicarea limbii latine, şi ilus­ trează regulile elementre le gramaticii cu mici p o ezii compuse de ei olosind totod ată şi compuneri pedagogice preluate de la anichitate. Învăţământul elementar influenţează imperceptibil pe cel l artelor liberle , deoarece nimeni nu se po�te dis­ pensa de re gu li le de grmatică în momentul în care ,

320

întreprinde studiul limbii latine . Ars m_inor a lui Donatus este primul manual în care găsim distincţia dintre sub­ stantiv, adj ectiv şi verb, precum şi modelele de declnare şi de conj ugare . -s Mjor, de acelaşi autor, este un studiu aproundat şi, în consecinţă, mai dificil . Profesoii reco­ mandă uneoi . gramatica dilogată a lui Alcuin, care preia materialul de la Donatiis şi îl expune într -un mod mult mai pedagogic . Aşa procedează Notker Bâlbâitul la Snkt Gllen, precum şi succesorii lui. Ceilli gramaticieni sunt bine cunoscuţi , dr iai puţin solicitaţi, cu excepţia lui riscianus. Lucrrea sa lnstitu tiones este o clegere gign­ tică de o ;me gramaticle, poeti c e şi retoice utilzate de autorii antichităţii . a această enciclopedie de olos nu acced decât eleii · avansaţi deja. Acest seniment despre numeroasele dificultăţi este exprimat de biograul lui -O don de Cluny, când spune că acesta din urmă când avea 19 i „a traversat înot mrea imensă a lui Priscinus" l . Lucrările teoreice constituie un aspect l problemei, învăţământul lt aspect. Gramatica se învaţă în mo d con­ cret citindu-i pe autori şi comentându-i sub conducerea unui profesor. Exerciţţul presup u ne o explicare a cuvin­ telor, a ormei· lor gramaticle şi a semniicaţiei lor. Acest comentriu de text oarte atent la prticulrităţile voca­ bulailui aj ută la înţelegerea sensului şi a intenţiilor autoului . Profesorii cre nu intenionează să piardă rodul trudei lor trec, pe marginea manuscriselor pe cre le posedă, remarcile pe care au obiceiul să. le facă la crs . Aceste manuscise glosate sunt oarte numeroase şi nu există scriitor clasic cre să nu i suportat această muncă. Studiul aproundat l ace stor mărturii plpitante despre activitatea şcolară ne j ută s.ă acem mari progreşe în isto­ ria învăţămntului acestor discipline literare . Remrcile marginale ale celor mai celebri profes01i sau cele care se referă la cei mai explicitaţi autori SL�nt rerupate în ordine l Vita Odonis, in PL, 1 33 , I, 1 2 c 49 , Immens um Prisciani tansit transna tando pelagu s.

32 1 '

labe c ă şi ormează veritabile glosare . Interesul arătat acestor compilaţii este enorm i . Scolasticii îi c omentează în pincipl pe autorii clasici ai antichităţii: Cicero , Sallustiu, Horaţiu· şi mai ales V�rgiliu . , În secolul al X-lea, ei le ad augă frecvent pe Terenţiu şi Ovidiu, l căror succes nu este decât la început . Ei studiază de asemenea diverşi alţi prozatori şi poeţi . Gerbert îi comţnteză pe Staţiu, Iuvenl , Persiu şi Lucniu2. În lte prţi, se practică aceleaşi texte . a Snkt Gllen, profesorii au cea mi mare veneraţie pentu Vergiliu şi pun să se copieze comentariul pe care i 1-a făcut Seius, la. sfârşitul antichităţii . Dimpoivă, Horaţiu este suspectat de imorlitate . Unii îi comentează şi pe poeţii creştini , Juvencus , Sed ulius, Ambrozie şi mai ales Prudenţiu . Alţii vor s ă le facă un loc egal cu p ăgânii. Cu toate acestea, admiraţia deosebită pur literară este prea puternică în avoarea marilor autori păgâni . a drept vorbind , comentariul alegoic elimină ceea ce r putea fi prea îndrăzneţ în aceste studii . O graniţă abia se sizabilă desparte gramati c a de retoică, comentariul de text lunecnd de la o disciplină la lta printr-o simplă trecere treptată. Pin studiul · retoricii, eleul învaţă legile discursului, arta de a com­ pune un text în proză şi pe aceea de a scanda versurile , până l a a fi î n stare s ă scrie o imitaţie după poeţii din anti­ chitate . a drept vorbind, trebuie, în primul rnd , să ştii să strângi rgumentele pentru un subiect, fără a uita vre­ unul , să le pui în ordine şi să le dezvoli în mo dul cel mai eficace. Elocinţa antică furniza din plin tratatele teoretice . şi exemplele practice necesare. Lucrările de retorică folosite în şcoli sunt luate din antichitate . Profesorii îl ştiu pe Quintilian. Ei se olosesc . mult mai recvent de Mius Victorinus şi în specil de . 1 N. D' OLWER, Les Glossaires de ipoll, în Archium Latinitatis Medii Aei, 1 928. pp . 1 37- 1 52 : A. FBEA GAU, Glossaire de S. Pedro de Cardena, in ibid, 1 9 5 1 - 1 9 52, pp . 2 1 5 23 1 . 2 I CHER, Histoire de France,_

322

ed . atouche, t . II ,

p. 57.

e este amiliară în mod special lucrrea De Inven ione. Ei i au din antichitate teoriile despre părţile

Cicero.

discursului,

despre stil,

despre igurile de

retorică

şi

despre locurile comune. Nu le scapă nici una dintre sub­ tilităţile acestei ştiinţe. a şcolă, practica este şi m ai profitabilă decât teoria. Elevii citesc şi comentează textele,

se exerseză în

mici

compuneri

pe

teme

d ate

şi

se

lanseză, eventual, în întreceri oratorice. Gerbert , cre

înţelegea să desăvârşească

ormaţia

d is c ip oli lor si, i - a

încredinţat pentu această ucenicie unui soist i .

Ne putem întreba, pe bună dreptate, în legătură cu utili­ tatea acestei di s cipli ne Nu mai este vremea discursuilor de la tribunele din ora�ul etern, iar elocvenţa judiciară nu îşi mai re ro stul . La ce bun ace a stă formatie exac tă si dis ti nsă de care dau dova d ă atâţia scriitori? Reto ric a poate avea un rol în Biserică, pentru că prin cuvânt sau pin scris, e piscop ii şi abaţii po t aminti , la momentul potiit şi la momentul nepotivit , îndatorrile pe care le impun morala şi milostenia. Doctrina şi controvers ele cărora le poate da naştere cer deopotrivă o practică fără cusur a rgumentaţiei . Re torica se înalţă aici la nivelul artei de a-i conduce pe o ameni prin cuvânt şi prin raţiune. De aceea această disciplină determi­ na o relecţie asupra, moralei, ieţii în so cie tate şi exercitrii puterii într-o lume civilzată. . Problema nu-i scăpase lui Ci cero . Marius Victorinu s , care tratase pe larg acest subiect, a lăsat moştenire Evului Mediu o sumă de remarci pe care lcuin le- a reluat. Retori ca s-a trnsormat în tratat despre morlitate a p ub li c ă s pre o losu l prin ţului De aceea episcopii, consilieri prin funcţie i împăralor şi i regilor, trebuiau să cunoască exact toate isterele acestei dis­ cipline, care era la urma urmelor cea care le peritea să-şi îndeplinească îndatoririle. Episcopul este profesor şi retor. Chiar sub aces tţ trăsături apare arhiepiscopl de Reims, Adalberon, n discursul pe care l ţine n aţa personalităţlor la adunarea de la Sţnlis, în 9872. Cel· mai remarcabil exemplu de utilzre a b�turor resurselor retoicii penru a _ vorbi despre guvernarea oamenilor şi conduita reglor este urzat de .

.

1

Ibid.

2 Ibid. , t.II , p. 1 59 .

323

.Poeme a u roi Robert l lui Adalberon din aon l . Aceste

cazuri au meritul de a fi evidente. Criza regatului Franţei explică

intervenţ iil e atât de

zgo m o toase

.

Discursurile pe care epi s ­

copii le ţin la curtea regel ui sw1t de obicei mi discrete. Retorica are, cu toate ac estea, o mare arie de acţiune .

Gerbet · îşi încheia pr e d area di sc ipli nelor literare prin care. n ac e st mod , îl · pl asa de a supra logicii. Această p artic ul aritate interesantă în sine, capătă un cu totul alt c o ntur, dacă se ţine cont de cartera elevilor săi. Doi sprezece dintre ei devin ep i sc opi iar alţii scolastici. Exac t pentru aceste uncţii în care arta or ato ri că îşi are l ocul îi pregăte a p ro fe s oru l . Este cât se poate de evident, de aseme­ nea , că ap r o fu n dare a retoricii, bogată prin tradiţia sa îndelungată de rel ecţi e morlă şi p o li tic ă îl ab il it a să devină studiul retoricii pe

,

,

,

pedagogul şi c o n silienl lui Otto al III -lea . Pin Gerbet, ide­ al ul anic al oratolui, creştinat cu răbdare

şi ad aptat cu

hotrâre la condiţiile de exercitare a puteii în soc ie tăţi l e ari s­

tocratice, îlorea din nou

şi culmina cu in stala rea sa la pon­

tificatul suprem.

Profesorii mai predau dilectica, adică logica. a drept vorbind , această ştiinţ ă se baza în întregime pe Organon­ ul lui Aristotel , cunoscut dor în parte şi dup ă textele care îl înso-ţ eau sau cre îi acop ere au lacunele. Ei cunoşteau, î n traducere a lui Boethius, Categoiile, tratatul Despre in­ terpre tare, p r e c u m şi I ntro d u c er e a (Eis agoge) lui Porphyrios, care le însoţe a . Acestor lucrt li se adăugau Topicele lui Cicero . Ansamblul o rma ceea ce se numeşte Logica vetus. A c e a s ta nu cuprind ea o parte a l u crăilor din Organ on, în special pe c ele care ratează desp re teo­ ria demonstraţiei şi despre silogism . Acest aspect al

l ogic ii cel mai importan t din punct de vedere ilozoic , nu ,

pare să i reţinui atenţia profesoilor din se c o l ul l X-lea, cre par să nu i olosit tratatele pe care Boethiu s , imitându-l p e Ari stotel, l e dedicase silogismului. Logîca vetus expunea în principal modul cum .oate 1 ADALBERON DIN AON , Poeme au oi Robert, Pais, ed. G. Carozzi, 1 9 79 . Introducerea explică acest destin al retoricii , de la lcuin pană în secolul al I-lea.

324

l�crurile eistente puteau i împrţite în diverse genuri cracteristice pent. anumite aspecte ormle cum ar i: substanţa, clitatea, cantitatea, relaţia şi diversele acci­ dente . Ea explica apoi, modul în care razele şi propoziţiile rebuiau modelate după această împărţire, pent. a se conforma structurii lucrurilor existente. Aceasta era con­ ibuţia esenţilă a tratatului Despre intepretare. Acest eort intelectul nu era gratuit. El permitea să se ajungă la o enunţare corectă a clităţilor unui subiect. Era o chesiune de logică, ce aduna la un loc preocuple gra­ maicianului şi pe cele le retoului, deoarece era vorba totdeauna de precizia cuvântului. Această convergenţă era cu atât mai evidentă cu cât primele două tratate din Orgn on discutau, în principl, despre concepte, adică despre cuinte, ir gramaticieii, încă din epoca crolin­ giană, olo sisră împţirile lui ristotel pentu a vorbi despre verb , substantiv şi predicat. Suctura gramaticlă şi stuctura logică erau într -o oarecre măsură simetrice. De aceea, dilectica lucrării Logica vetus apre mi puţin ca o logică în sensul de astăzi l cuvântului, cât ca o gra­ matică ilozbică . Pe scut, studil tratatelor lui Aristotel, şi l operelor lui Boethius şi le lui Cicero , cre le com­ pletează, prelungeşte exact programul de studiu l artelor literre . Învăţarea dialecticii primise un viu impuls graţie lui Ioan Scottus Eriugena. D upă el, Hetc , Reii d'Auxerre şi Hucbld de Saint-mand comenteză aceleaşi lucrări . În secolul l X-lea, aceste studii continuă chir dacă ele nu dau naştere unor opere atât de importante . În Sxonia, dilectica este cunoscută până şi în mână.stirea de la Gandersheim, unde maica Hrosvitha se oloseşte de pro­ priul vocabular în actele sle . La Snkt Gallen, Notker Labeo trajuce Categoiile în germană. a Reims , scolas­ ticul Geran trece drept profesor în această disciplină, ir reputaţia sa îl atrage pe Gerbert. Acesta din urmă predă la rândul lui această materie şi ormează numeroşi elevi . Manuscrisele care. rezistă de atunci arată că în aceeaşi epocă exista la Fleuy-sur-oire o cunoaştere oarte 325

completă a lucrărilor de logică. Dispuneau aici, în special,

de operele lui Boethius despre Silogismele categorice şi Silogismele ipo tetice care erau atunci puţin cunoscute i .

La Chartres , predarea dilecticii nu era neglij ată în epoca lui Fulbert. Vechii săi elei strălucesc pin capacitatea lor de logicieni care este ca o mrcă a acestei şcoli. Dacă în sfârşit, trebuie să considerăm manuscrisul 1 00 din bib­

lioteca municiplă din Chartres,

astzi dispărut,

ca o

lucrare compusă de însuşi Fulbert, am i atunci sigui că

ormaţia această

căpătată

disciplină.

la

Chartres

Această

era orte ·completă în

clegere

aduna

Eisagoge,

Ca tegoiile lui istotel şi cele le Sântului Augustin,

ratatul D�spre intepretare al lui istoţel şi pe cel al lui Pseudo -Apuleu, precum şi Topicele lui Cicero .

Şcoala antică nu ignora disciplinele ştiinţiice, eistau traducei latine le lucrlor greceşti şi numeroase ma­ nuale . Această literatură dispre cu sfârşitul învăţămân­ tulbi şi nu este cunoscută în timpul Evului Mediu tim­ puriu . Redescoperirea operelor lui Boethius, Macrobiu şi Mrtianus Capella, în cea de a doua jumătate a secolului l IX-lea, redau reputaţia acestor ştiinţe , care nu erau până atunci practicate decât prin intermediul adaptato­ rilor creştini, precum Sântul Augustin, lsidor din Seilla şi Beda şi pentru rezolvrea unor probleme concrete de

clendar şi de construcţie . Eista curiozitatea, exista şi superstiţia ·-chiar. Ele inspirau cele câteva tratate despre astronomie sau despre particularităţile- naturii. Repunerea în circulaţie a operelor savanţilor din antichitatea târzie deschide literailor oizonturi ce depăşesc nevoile lor prac­

tice şi preocupările lor obişnuite. Ştiinţa teoretică vehicu­ lată de disciplinele din quadiium nu era de uz_ eident. Eistă la savanţii din secolul al X-lea un gust sigur pen­ tru o cunoaştere dezinteresată. El nu exclude , cu toate acestea, preocupăile religioase sau consideraţiile morle . 1 Abbon d e Fleuy cunoaşte aceste tratate şi le foloseşte în două opere logice ce poartă acelaşi titlu.

326

Unul dintre indiciile acestei treziri a unei conştiinţe ştiinţiice propriu-zise este dezbaterea despre clasiicarea ştiinţelor, care îi opune pe Gerbert şi Otic, în 98 1 , în prezenţa lui Otto al II-lea l . Întocmirea unei ierarhii a dis­ ciplinelor intelectuale, pin aşezarea în vârful ei a celei mi speculative , implică o alegere decisivă în legătură cu natura ştiinţelor. În plus, spiritul omenesc este invitat să caute ştiinţa cea mi sublimă. Această reorientare este cu atât mai acceptabilă cu cât lasă prioritatea celei ce se va numi mai târziu teologie, pentru că este ştiinţa divinului. Geometria este dintre toate disciplinele din quadiium cea cre reţine cel mai puţin atenţia. Autorii cunosc cartea a V-a din Noces de Mercre et de Philologie şi deopotivă tratatul lui Boethius despre acelaşi subiect. Numi în cea de a doua jumătate a secolului l X-lea se trezeşte . un int"es indiscutabil pentu această şinţă Gerbet, care descoperise la Bobbio tratate de pentaj , oloseşte din acestea igurile geomerice . Înr-o scrisoare către Adalbold - de Lobbes, el eplică cum clculează suprfaţa unui riunghi . Preocupările lui Gerbert sunt împărtăşite de dis­ cipolii săi . Geometria deţine, de atunci, un loc în invăţământ, aşa cum arată cel al lui Fulbert de Chartres. itmetica trezea mai mult intere s. Ştiinţă a numerelor, ea lăsa să se înrevadă ifinitul şi peritea, prin rapor­ turile sle, să se scruteze în chiar structura lucrurilor. Nimeni nu se îndoia că numărul este la rădăcina tuturor lucurilor, iar Scriptura putea ă convingă despre aceasta2. Ceea ce ştiau ei despre astronomie şi de spre muzică arăta suficient interes pentu ştiinţa numerelor. La drept vorbind , nu eistau în acest cz decât preocupările radiţionale. A trece de la speculaţii cosmice sau · mistice la ritmetica propriu-zisă necesita un simţ ştiinţiic pe care îl întlnim la Gerbert. El utilizeză şi citează îndelung ratatul lui Boethius despre aritmetică şi chiar de la aces.

1 ICHER, His toires, ed. .touche, pp. 73-75. 2 Cartea nţelepciunii, I , 2 1 : Omnia in mensra et n umeo

et pondere disposuisi.

327

ta clin urmă împrumută descrierea abacului. Se ocupă deopotivă şi de înmulţirea - şi de împrţirea numerel o, ceea ce nu este simplu cu cirele romane şi in absenţa lui zero . Discipolii lµi Gerbert îi continuă opera. Comentariile desp�e abac ale lui Heiger de obbes sau ale lui Abbon de Fleury subliniză interesul ce este purtat aritmeticii . Asronomia era o ştiinţă mai puţin abstractă , de cre, şi mai puţin, se puteau dispensa. Solicitată cu comple­ zenţă, ea permitea stabilirea unui horoscop sau să liniş­ tească temeri superstiţioase . Asociată calculului, ea pă naştere tratatelor de comput 1 , indispensabile celebrrii creştin_, pentru că sărbătorea Paştilor este mobilă. Tratatul lui Bada, tradiţionl în toată Europa crolin­ giană, este reluat de Abb o n de Fleury, cre îl corectează şi îl îmbogăţeşt@ cu noi table pascle , de Heriger de obbes şi de călugărul de la Ramsey, Byrtferth, un disci ol l lui Abbon. Nu era decât punere: la punct a unei ştiinţe prac­ tice de către savanţi care ştiau oarte multe lte lucruri în acest domeniu . Atenţia acordată asrelor era susţinută de studiul lucrărilor astronoice ale antichităţii . Se cunoş­ teau Fen omenele lui Aratos, Astronomicele lui Hygin, rata-tele lui Varro , precum şi ceea ce scri sese despre acest subiect Isidor din Sevilla în lucrarea sa De natura Rerum . Textele din antichitate, însoţite de ilustraţii admirabile recvent imitate, dau numeie tradiţionl al con­ stelaţiilor, igurile care le reprezintă şi legendele cre le însoţesc . Pe scurt, descrierea cerului vine în întregime din ştiinţa antică. Comentariu la vis ul lui Scipio al lui Macrobius adaugă acestei ştiinţe semi -poetice , semi-astro­ nomice elemente de relecţie pur ştiinţiică de o soliditate incontestabilă. Toată această documentaţie, cât şi cea transisă de lucrrile arabe cunoscute în raducere , suscită un nou interes pentru astronomie , în cea de a doua jumătate a

p

1 Clcul al timpului pentru a fixa data Paştilor şi pentru socoti calendrul bisericesc (n. r.}.

328

a

secolului al X- lea. Abbon de Fleuy întocmeşte un catalog

l stelelor şi consacră două mici tratate soarelui , lunii şi stelelor I .

Gerbert datorează o parte din prestigiul său

predării astronomiei . a drept vorbind, este o concluzie pipită, stablită după câteva scisori şi din ultimele două capitole ale geometriei sale . El îşi seduce contemporanii pin construirea celor două sfere care pot i puse în işcare în jur.I liniei polilor. Aceasta ar constitui, pin ·urmare , imaginarea pământului , a bolţii cereşti şi a mi­ lor axe cosmice . Iluenţa operei lui Macrobius · asupra acestei realizări este cu siguranţă oarte importantă. În ·

plus, Gerbert relizase un tub optic penu oJsevarea astrelor şi explica eleilor săi mersul stelelor. Pe scurt, la această mateie, el se distingea de lţi savanţi pintr -o mai

mre igoare a spiritului şi printr -un simţ pedagogic

excepţional.Studiul

quadiium-ului se desăvrşea pin cel al

·muzicii, cea mai sublimă dintre aceste arte şi încoronarea tutror. Trebuie să înţelegem pin aceasta teoia armoniei ,

deoarece din antichitate această ştiinţă este distinctă de

practicarea cântului2 . Muzica se învăţa din cărţi, în pin­

cipal din Martianus Capella şi din tratatele De Musica, fie că erau opera Sfântului Augustin,

ie a lui Boetbius .

Acesta din urmă d ă întreaga s a orţă ilozoică unei ştiinţe care trebuie să acă să concorde c-monia cosmică a sfere­ lor cele_ste cu muzica instumentală şi voclă. Renaşterea studiilor muzicale ţine de redescopeirea acestor lucrări încă de la mijlocul secolului al lX-_lea. Armonia se studia cu aj utoul unei corzi întinse sau monocorde , ceea ce per­ ·itea să se fxeze pauzele şi să se calculeze proporţiile .

De la sfrşitul secolului al IX-lea, opera lui Hucbald de

Saint-mand marcheză o pimă etapă. Lucrrea cea mi 1 A. VN DE ER„ Les oeures inedites d Abbon de Fleuy, in B, t. 47, 1 935, pp . 1 25- 1 69 . 2 S.- COBIN, Musica speculative e t can tus pratique: l e râle de saint Augustin dans la transmision des sciences musicles, in CCM, t. V, 1 962 , pp . 1 - 2.

329

cunoscută este Musica Enchiiadis scrisă într-un mediu

apropiat şcolilor de la Laon. Eistă o predare a muzicii în

toate şcolile din secolul l X-lea şi începe peste tot cu monocordul. Aşa apare în tratatele puse în mod fls pe

numele lui Odon de Cluny. Gerbert îl olosea şi el, şi cita

abundent din Boethius. El este , proba>il , autorul unei lucri d espre măsura tubuilor de orgă, ce era pnă atun­

_ci aibuită discipolului său , Bernelin. a �ankt Gallen, la Reichenau, la Chartres , în jurul lui Fulb�rt, eistă o mre

preocupare pe_ntu armonie. To ate aceste căuti sunt

reluate, către 1 030, de Guido din Arezzo,

a

cni. lucrare

De disciplina atis Musicae sau icologus seveşte drept lucrre de bază pentu toate studiile muzicle . În ara geo meti e i evident neglij ată şi fără mare ,

interes pentru o amenii secolului l X- lea, celelalte disci­

pline din quadiium au între ele cele mai strânse rapor­ turi . Nu s-r putea studia una fră cealaltă şi, împreună,

ele ormeză un bagaj clturl coerent,

dacă nu unic.

Numerele, co smosul şi mzica sunt _unul şi acelaşi lucru, deoarece

proporţiile

numerice

care

explică

mişcarea

astrelor se regăsesc în intevalele muzicii. O . aceeaşi pe­

dagogie permite învărea acestor disciplne şi se bzeă pe rimetică 1 .

u

rmne să apreciem cu exactitate ormaţia

intelectulă astfel dobndită. a drept vorbind, această

evalure este dificilă. Se întrevede o cultură în care con­

verg o istică religioasă ce se expimă prin cntul corl,

un sistem despre lume şi o uimitoare pricepere în olosirea

numerelor. Se înţelege uşor iluenţa pe cre aceste spe­ culaţii o poate . avea în construcţii , sculptură şi decor. Un neoplatonism creştin,

moştenitor al lui Ioan Scottus şi

hrănit din opera lui Boethius, ormeză linia de inter­

sectre principlă penti acestea. Ifluenţa acestui sistem

de gndire este perceptiblă pnă n pin secol al II-lea ..

1 G. BEAUJOUAN, L 'enseignement du „ q uadiium ", in La Scuola ( 1 70] , pp. 639-667.

330

D.

ACTIITATEA ITELECTUAĂ Donate de marle spiite şi practicate cu miestrie, dis­

ciplinele şcolre dau naştere · unor opere ce depăşesc medi­

le destul de restrânse le şcolilor şi se adreseză unui pu­ blic mai larg. r trebui ore să subliniem, ca un semn l acestui interes, că discuţia dintre Otric şi Gerbert a ost condusă de împrat şi că, n consecinţă, asista la ea întrea­

ga curte, de altfel nu ără plictiselă, la capătul a câtova

ore? În mod obişnuit, publicl este mi restrâns şi mai spe­

ciic. Căutarea destinatarlor unei opere şi a mediilor cărora

ea se adresează şi, prin urmre, a obiectivelor rmite de

autor poate ace să se împlinească mi prorese penu

istoria iterară. :istă puţine sau aproape deloc lucri

neîntemeiate sau strict personale. De ltlel, ele nu ar i ost

copiate şi nu r i rămas pentru posteritate. Operele literre

din secoll al X-lea şi de la începutl secolului l I-lea

răspund câtova preocupi generle , cre se iculează pe

male probleme le conduceri oamenilor şi ale reormei

Bisericii.

În contextl reînnoii ottoniene, restaurarea Bisericii era

asigurată prin nulirea unui personl competent şi evlaios şi prin exacta aplicare a canoanelor Bisericii. Această regle­ mentre, în secoll l X-lea, nu este la începuti. Toate

regatele Europei Occidentle, erau mo ştenitorele impeilui carolingian, Culegerile

ir legislaţia sa este totdeauna

în vigoare.

canonice . în circlaţie, decretele conciliilor, statutele diocezane şi capitularele. regelui ranc ormau o

masă de texte dficil de pus de acord. Un rezumat simplu şi clar putea i de oarecare uilitate . A pune în ordine toate

aceste texte într-o compilaţie de mare mplore · necesita o

ştiinţă enciclopedică şi cea mai pernentă judecată.

ibri de sinodlibus ca usis a lui Reginon din iim

rezltă din practicile administraţiei carolingiene. Episcopii

instituiseră, în dferitele loclităi ale diocezei lor, mtori sinodali, clerici şi chir mireni de bune m>ravuri, care

erau însărcinaţi cu denunţarea crimelor, a scandlurilor şi i dezordinilor, în iecare n, atund când episcopl sau

33 1

rhidiaconul ţineau o adunare judiciră. Acest mnul, cre re drept scop călăzrea mtoilor şi a ad1ărilor, a ost scris în · 906, la cererea rhiepiscopului de Trier, Rathbod . El este împţit n două, o pte consacrată cleri­ cilor,

cealaltă mrenilor.

Fiecare dinre ele

se deschide

printr-n model de întrebări, ce"" este rmat fe un mare numr de mici capitole de spre tot ceea ce se poate imagina. Această operă, cre ia mlt din capitlarele

şi �n

conciliile

din secolul al X-lea, este dominată de ideall crolingin .

În Decretul lui Burchard din Worms apr concepţii

ote dferite despre Biseică. Or, în acest cz rebuie să lum în c lc u l mplorea operei şi impqrtanţa autoului

cre este un personaj de pim rng. Născut înr - o fmlie n oblă ce exercita o uncţie coitlă în Hessa, a ost or­ mat în mi multe şcoli şi în special în mânăstirea de la obbes. În regăsim în �traj ul rhiepiscopului Wlligis, al cui cmraş era. În 1 000 , Otto al III -iea îl ace episcop de ,

Worms. Acţiunile sale răspund întu totul la ceea ce se putea aştepta de la un prelat ottonii. Din l 008 la 1 O 1 2,

el conduce o acţiune enormă de compilaţie şi de clasre a

reo 1 800 . de texte care inră î n Decret. Este jutat n

srcina sa de Gautier, episcop de Speyer, şi mai ales de un călugr de la pbbe·s, Olbert.

D:cretl se preină ca o operă sistemaică, n cre iecre subiect este ote bine d elimiat de celelalte şi se află tratat se­

prat. tml capitol se ocupă de Sfntl Scan, de paiari, de ep iscopi şi de concilii, al doilea de preoi, de d iacoi şi de ordnele

inferiore. Urmează apoi bunrile Bisericii, sintele tine, morala, păcatele Împratul şi pnii apar la c apitoll 1 5, cu tot ceea ce îi priveşte pe lici. Acest pln este în sine mi clr d ecât n dis­ crs lung. El pune n eidenţă papalit atea şi episcopatul , a cror misine es te primordială Dimpoivă, pnii snt des acraai şi Brchard ignoră orice drept de intevenie a împratuli n numi rile episcople şi n problemele ecleziasice, în generl. Înregl Decret este cenrat pe episcopi şi le consolideă pute­ rile . In caz de dificultăi şi de liigii, ei rebuie să fie j ud ecai de mitropolit asistat de dioceii săi. Totuşi, caa rebuia supusă suveranuli pontf. Acest episcopalism este coirmat de o osti­ litate ăişă în ptvinţa .ălugălor, crora le refuză privlegil de .

.

332

scutire , precum şi oice funcţie. Dimporivă, Decrel lasă un loc important pre o cuplor p astoral e şi dovede şte solicitudinea episcopului cu piire la preoţii dispersaţi la ate. În sfrşit, opera nu omite să trateze des pre difeitele abuzi şi se străduieşte să

furnizeze mijloacele juridice de a Je combate.

Această relecţie despre Biserică pin intermediul unui ratat de drept canonic este plină _de interes." Punctul de plecare

este

evident carolingian:

episcopia şi proincia

ecleziastică cu itropolitul sunt eşalonul local şi regionl

l vieţii Bisericii, unde se iau deciziile obişnuite . ltădată, regele prezida aceste adunări . Excluderea sa mrchează sfrşitul Biseicilor naţionale grupate n jul prinţului. Episcopatul revendică autonomia Bisericii, fră a renunţa câtuşi de puţin la această organizare provincilă. Apell la suveranul ponif nu este decât n recurs în cz de difi­ cultăţi

insurmontabile

sau

pentru

chestiuni grave .

Pe

scurt, teoriile lui Burchard semănau practicii canonice a

vreii lui Hincmr după eliinarea prinţlui din angre­ najl vieţii Biseicii. Poate că eista vreo vanitate în a con­

sidera iabil un asemenea sistem. El pare .i eşit, în orice

cz, dintr-un simţ mai ascuţit l distincţiei dintre sacru şi profan. a episcopul de Worms, toate aceste concepţii erau însoţite

de

o

preocupre

constantă

pentru

curăţarea

Bisericii de principlele abuzui pin aplicarea strictă a obligaţiilor de drept şi a regulilor canonice . Burchrd construise o teoie episcopliană a �Biseicii. El îi neglij a pe călugării crora nu le recunoştea decât un statut arhic . Or, la această dată, tocmai se dobndise pincipiul exempţiunii monastice . În regatul Franţei, la Cluny şi la Fleury-sur -oire , .textele erau ce-rcetate pentu a găsi ceea ce ele pute au conţine favorabil monahismului _ şi independenţei sle aţă de episcopi . Colecţia canoică, compilată de Abbon de Fleuy, răspunde exact acestui obiectiv. Scrisă către 996 şi adresată regilor Hug� Capet şi Robert cel Pios , sub pretextul de a le expune dreptuile şi îndatoirile lor, ea le solicită bunăvoinţa în disputa cre îl

opune pe Fleury episcopului de Orlens . Făcnd acest

333

'lucru, Abbon respingea mult mai puţin decât Burchard autoitatea regilor în Biseică. El este în acelaşi timp un

prtizan convins al puterii pontificle şi frmă acest lucu cu putere. lianţa dintre monahism, regalitate şi curia romană este tot ceea ce se doreşte în ab�ţii. Este în mod eident o oientare diferită a guvernăii Bisericii, cre se acordă cu dezorganizarea provinciei ecleziastice , sfâşiată între puteri politice diferite. Operele cnonice îmbracă, uneori, o altă ormă: cea a

scrisorilor. Este czul Scrisorii 1 O a lui Abbon de Fleuy

despre jurământ sau cazul celei adresate mânăstirii Saint­

Martin din_ Tors pe tema unui conlict cu arhiepiscopul

acestui oraş. Deopotrivă, pentn interesul ei juridic a o st păstrată corespondenţa lui Fulberl de Chrtres. Se p uteau găsi expuse ici clar principiile care perit să se abordeze chestiunile priind alegerile abaţile contestate şi uzur­

parea sediilor episcopale. Fulbert era la fel de eigent în legătură cu calitatea candidaţilor. El înţelegea, de aseme­ nea, să-şi îndeplinească cu precizie îndatoririle de vasal, să rămână idel regelui Franţei şi să avorizeze în totl pacea. Scrisorile sale, model de aplicre a dreptului, slu­ j eau astfel drept referinţă. Compilaţile de texte canonice amestecă voinţa reor­ matore cu reflecţia despre tradiţia Bisericii. Aşezate · n contextul

lor,

ele . ne

oferă inormaţii

capitale,

piind

legături dinre viaţă şi teorie . Lipsesc totuşi de aici elanul interior, 1nspiraţiile şi chir violenţa critică. Exprimarea

acestor pasiuni şi acestor entuziasme trebuie căutată în

altă prte. Nu se poate imagina că mişcarea de restaurare monastică, apoi înnoirea Biseicii, constatate în secolul al X-lea, s-r i putut îndeplini fră fevoare şi fără dinism spiitual . Citită n acest spirit, o bună prte a literaturi latine din secolul al X-lea apre ca epresia, sub orme dferite , a voinţei de reormre a Biseicii. Este czl celor câteva lucrări didactice din acest secol. Astfel

Comentiul Epistolelor Sfântului Pavel scris de

Atton, episcop de Vercelli, care prea destinat ormării doc­

trinare a cl etlui. Opera nu este personală şi nu este

334

desăvârşită decât pentru primele scrisoi . Restul este mai ales o p rafrază a lui

Claudiu din Totno .

În ceea_ ce

piveşte partea monastică, operele de ediicare sunt mi puţin rare. Odon de Cluny dă un rezumat din Moralia in

Job a lui Gigore cel Mre,

n

co me ntiu biblic în trei

c�i, Colla tion.es şi, în sfârşit, Occupaiones în şapte cărţi .

Cu toate că au stilul destul de tern, aceste opere expimă exact noua sensibilitate monastică şi dau o prire lumi­ noasă despre transormarea cultului . Lucrile de edificare caracteristice pentni acest secol sunt

vieile sfinţilor. Ele ac elogiul virtuţilor, al ştiinţei şi al sinţeniei

a numeroase personj e şi impun imitrea lor. Această lite­ ratră este convenţionlă când e ste vorba de spre sfinţi cre au

trit cu mlă vreme înainte . Cu c etitudine numite teme pot i · pu se pe sema modei zilei, dar aceasta nu compen seză impresia de „deja u" . Cele mai interesnte sunt cele care -par ,

legate de un sanctuar sau de o mânăstire şi sunt rescise în co ntexul unei reînnoii a cultului . De aceea, reorma abaţiei de

la Saint-Ghislain, înfăptuită de Gerard de Brogne, este însoită de o actiitate literră ce drează până spre nl o ie .

Inventio sancti Gisleni este un document scris de un călugăr

martor al incendiului din 936. Miracula sunt alcătuite în sec­

olul al I-lea, în .ouă rândri. În sfârşit, eistă trei versiuni

ale lucrării Vita Gislenil . a Fleuy-sur-Loire, c ălugtl Thiery rescrie, puţin după anul o mie, Vita Martini papae, Viaţa lui T1phon şi cea a lui Respicius şi, în sfrşi t Vita Finni. Episcopiile nu se lasă mai prej o s , mai ales cnd succesive

,

doresc să revendice anteioitatea sc aunului sau să etaleze

einentele irtuţi ale unui întemeietor. Viaţa epi s copil or şi a călugilor c.ontemp orni prezintă un cu totul alt interes istoic şi religios . In Germaia, ieţile epis­ copilor par c r a cteisi c e pentru această literatură de edificare. Numeroşi sunt prel aţii devotaţi şi precişi în funcţiile lor, pre­ cum Wolfgang din Regensburg şi Udic din Augsbrg. Aceste vieţi sunt elocvente pentru climatul spiptual al episcopatlui din Germnia, ce pare în epoca ottoiană de o rră calitate. Episcopii care au făcut caieră la capel a imperi ală şi care au jucat un rol p oi ti c reţin încă şi mai mult atenţia. Aşa se întm1 A. D'AENENS, Gerard de Brogne a abbaye de Saint­ Ghislain, in E. t 70 , 1 960, pp . 1 0 1 - 1 1 8 .

335

plă cu Bernward

din Hildesheim şi cu Meinwerk din Paderborn, la care se apreciză echilibtl subtil între cucernicie şi uncţii. Lucrrea cea mai realizată este viaţa lui Brunon din Koln scrisă de Ruotger. Admiraţia coeistă cu istoria într -o operă care este mai mult o biografie , decât viaţa unui sfânt, din moment ce orice este supranatural este exclus din lucrare. Ţâşneşte igu­ ra înaltă a unui episcop cu moravuri simple şi literat, ale cărui preocupări temporale nu alterează nici bunătatea nici sereni­ tatea. Apologia nu lipseşte din această sublimare. Tetele care ating

cel

mai

profund

sensibilitatea

sunt vieţile

Sfântului

Adalbert din Praga, op erele lui Jean Canaparius şi Bruno de Querfurt. Episcopl este ici, în acelaşi timp, călugăr, misio ­ martir şi apre ca sinteza tuturor ormelor de ideal .

nr şi

În regatul Franţei, ieţile de c ălugi binie, ceea ce cum se cuvine unei opinii religioase mai evolu­ , ate şi care dă naşte re unei puternice mişcări de renaştere monastică. Idell religios şi literatura au aici acelaşi rol. Vieţile abaţilor de la Cluny, cea a lui Odon scrisă de corespunde

călugăul Jen, cea a lui Ma1eul scrisă de căhigul Su s , c e a a lui Odilon -scrisă de J otsald, prezintă spre veneraţia unei

mulţimi

c onducătorului

de

c ăl ugări

portretul

lor.

I nluenţa

e ste

p ărintelui

mare ,

chiar

şi

dac ă,

calităţile literare sunt minime . Viaţa lui Abbo n de Fl e ury

,

asasinat în La Reole, este scrisă câţiva ani mai trziu, de călugul imoin, care a asistat la acesţ sfârşit tragic . O treime din povestire este consacrată acestui eveniment. Radulfus Glaber scrie viaţa lui- Guillaume d e Volpiano, la puţin timp după moartea acestui abate ilustu. Această

literatură

de

ediicare

se

.

prelungeşte

prin

culegeri de minuni, de pove stii despre translaţia trupu­ rilor sfinte , de pasiuni şi de legende la care se poate potoli o mare sete de miraculos. Fenomenul este atât de c omun şi atât de obi şnuit, încât nici măcar nu mi e ste nevoie să insistăm. Dimpotivă,

s-ar putea sublinia că vieţile de

epis copi şi de călugări se caracterizează prin seriozitatea lor istorică chiar dacă intenţia nu este scutită de apologie. Ace st contrast permite să se distingă un domeniu literr aproape imaginr, unde spitl se po ae mişca în voie îi..r -o

tematică pe care niic nu o contrzice . Oricât de inte resant r

apărea, acest câmp este ăcut din concepte stereoipe muli

mi puţin bogate decât se crede . Tradiţia literr ă poate avea

336

a_i c i mai mul i l o c d e c â l expri mare a s e nsibili lăW vremi i .

Operele polemice abordează reorma Biseicii, din c u totul

lt punci de vedere. Cele mai exacerbate abuzut provo acă,

sporadic , este adevrat, reacţii orte ii. Faptele sunt recvent puse

în

eidentă înr-un

mod

srălucii,

dr

înţelegerea

fenomenului rămne cel mai adesea superficilă. Ation, epis­

cop de Vercelli înre 924 ?i 96 1 , repro�eză cleiclor că ei con­

sideră beneficiile ecleziastice drept mijloace de îmbogăre .

Anumiţi preoţi, priii sraci în Biseică, au prois la începui absinenţa, dr s-au căsătorii mediat ce s-au îmbogăii. El şie

că acel cler, prea amestecat cu lumea, ia parte la c etil e n

care sunt implicate concubinele şi bastarzii. De alfel, această

progeitură incomodă este supusă jisdicţiei autorităţilor

lice, ir Biserica pierde astfel o prte din libertatea sa. Re gii şi prinţii se acomodează perfect la această situaţie şi îi prote­

jează pe preoii căsătmiţi care suni mli mi îngăditoi n pivinţa lor. demmţă

În lucrarea

practicile

' De ressis eclesiasicis, Atton

destul

de

crente peste

tot

unde

se

instleză anrhia, şi n mod specil în Itlia. Regii îi alrmgă pe episcopi din scaunul lor, numesc copii, ac din bastrâi lor

arhidiaconi şi episcopi,

co1scă bunurile Biserici şi lasă

curţile lice să-i judece pe cleici. În Polipticum, Aton ace o

descriere completă a raniei reglor şi a insubordonii celor

mi, cu veva unui satiric. N-ai putea pune la îndoilă aces­

te descriei. Luciditatea episcopului dn Verceli este sporită pinr- o ecleziologie orte marcată de alsele

Decret.es şi tex­

tele canonice care apră libertatea Biseicii. Cu toate acestea,

poleica. nu se răsfnge decât în legătură cu un apel la reor­

ma morlă,

deoarece orice

revoltă este imposibilă. Nici o

soluţie nu se înrereşte cu adevrat, iar autorul nu ignoră

acest lucru. Concluzia este de apt ragică.

Vi aţa şi s c ri eril e lui Rathier din Ve rona sunt o ilu s ­ trare impre sionantă a acestei i mpo sibili tăţi . Născ ut l a Li ege şi for mat în mânăstirea de l a Lobb e s , e l î l în s o ţe şte , în 9 2 6 , în Italia pe e p i s c o p u l de Li ege , deposedat d e scaunul s ă u . Rath ier devine atunci titu larul e p i s c o p i ei din Vero n a . Alungat , c onte s tat , înch i s , a p o i repus îr uncti e , Rathi e r îsi sfârs e ste vi ata în Lorena , foarte vârst­ ni c i confruntat · mere i � u o s tilitate� p e c are o suscită intran si genţ.p. s a . Scrierile s ale , cu un ton vehement şi excesiv, îi provoacă nec azuri . Atacă în ele cl erul , c ăruia îi

Ş

337

denunţă lipsa de demrutate, pe cei mi , a cror lăcoie uineză Biseica, ju decătoii săi, ale cror decizii slllt nedrepte. Titluile diverselo r lucri spun sfic ient despre preocupile sale: De nuptu ilicito, De cleicis sibi rebeibus. Discordia, Semo po­ lus. Aceste invective sunt echilibrate printr -o întoarcere către sine în Dialogus Confessionum s au în Conictus duorum. Diicultăţilor Ulei reorme puse în eidenă li se adaugă pesiis­ mul unui luptător mult prea bruat de iaă.

Reormarea

Bisericii

însemna

re o r mre a

societăţii ,

deorece literaţii nu o deosebeau pe una d e cealltă, decât cu preţul unei abstractizări . Cu toate acestea, implicaţiile p o litic e le progrmului reormator al unui AUon din Vercelli

sau l unui Rahier dii Verona ne lipse sc. D ezbaterea se desăşoară rreoi la acest nivel. a drept vorbind, ideile nu par încă suicient de bine deinite p e n tru ca toaie

ras e

consecinţele să p o ată i

de aici.

Reorma Biserici nu deterină o relecie asupa orga­ ii societăii , decât penu că epnsilmea monastică modiică rapoturile tradiţionle dintre regi · şi episcopi.

Prestiiul de cre se bucră abaii cei mi, bunele rel aii pe

care le întrein ei cu pinţi, roll pe cre l joac ă pe lângă laici şi impulsuile pe cre le

dau ici şi c olo „iiişcii de

pace " ac

din ei reduabili concreni i episcopilor în fevoarea regilor şi

a p opulaţiilor.

Acest

credit

provoacă nemulţuirea

lui

Adlberon de aon, cre l ia în derâdere pe regele Odilon,

curtea sa şi rmatele acestuia. Subiectl lucrării Poem regeli Roberl est� exact această schimbare a ormei de guvernre pe

care epis co pul de aon o obsevă în Franţa. Demitatea regal ă. îi apare ameinţată de această adap tre şi, cu ea, ordinea

dorită de Dunezeu; Regele, cofnmtai cu noua ordine feu­ dlă,

nu· mai guveneă ca altădată şi esie în peicol.

Călugii p rezenţi peste tot şi ro gani sunt exact semnul aces-

tei dezordini .

În Germia, lumea nu era văzută la fel ; ici ordinea imi­

iaiă. d up ă c ea n ep o c a crolngiană prevla, ir împratul

asigura, în ,acelaşi imp , epns pea creştină şi reorma·

Biseicii. Formele vechi de guvenare se menţin, ir ideologia

era legată totdeauna de rege şi ·de unciile sl e. În acest con­

te.. ., scrierea istoriei sale nu însemnă do r a ace o operă mem orialistic ă . a Widuind de Covey, ataşamentul aă de

popor şi de dinasia saxonă este precum ecol mitologiei care

338

_

îi încojura pe ranci în epoca lui Pepin şi a lui Carol cel Mare. Lucrile sale Res gestae saxonicae sunt istoia întemeierii unui impeiu a ci misiune nu poate

i ignorată. Veşmântul

roman dai acestei cronici nu i coferă universalisml necesar.

Se întâmplă cu tbtul alfel cu Liutprando da Cremona. Fiind în serviciul regelui Italiei, Beranger, Liutprando este trimis la Constantinopol . Certndu-se cu acesta, intră în serviciul lui Otto I, care îl trimite , l a rndul lui, ca amba­ sador pe lângă Basil eus . Episcop în 96 1 , pare să se com­ placă în aciiviiătile politico- religioase . Antapodosis, lucrare pe cre a început-o la Franfurt, în 958, este o povestire de rzbunare împoiva· lui Beranger, cel puţin începnd cu cartea a

III -lea.

Autorul îşi

începe

povestea în

888

şi

rateză în principl despre Itlia şi Germani a . Începând cu cartea a IV-a, îşi olo seşte din ce în ce mi frecvent propriile miniri . Fră să ie o istorie cu caracter universal în sensul propriu l termenlui, povestirea sa este d estul de generală, speciică evocării destinului unui impeiu. Lucrrea sa Liber de rebus ges tis Ot tonis expune ceea ce s-a întâmplat la

Roma şi în Italia, înre 960 şi 964. Ridicarea pe tronul impertului a foi Otto I este aptul principl al acestei lucrări . De aceea prezentarea, oicât ar i de obiectivă, e ste , prin orţa lucrurtlor, o apologie a împăratului .

a acest nivel supeior, istoria înseamnă ideologie. Ea este de asemenea pretenţie şi argument atunci când este vorba despre povestiri locale. Nu putem ignora Res gestae veite din numeroase episcopii din Eropa Occidentală. Iormaţiile pe care le aduc sunt de valoare orte inegală. Î n anumite czuri, ele suni de un interes excepţional. Aşa s e întâmplă cu Cesta episcoporum camerarensium. Problema nu este totuşi de a ace decontul elementelor istorice ce pot

i etrase de aici, ci de a înţelege crei necesităţi ideologice îi răspund aceste opere . Cu siguranţă , ragmentarea orizontu­ lui politic şi social aduc preocuprle la un nivel regional. De aceea, cracterul exemplr al aptelor şi al o amenilor se apre_ciză pe acest pln.

Sinţii şi ceilalţi se confruntă într -o

luptă al crei sens istoria se străduieşte să-l explice.

339

Crtea a treia

Refor ma _gregoriană ( 1 050- 1 1 25)

Sub acest titlu, istoricii au obiceiul să prezinte reorma Bisericii

săvrşită

sub

conducerea

pontifilor

romani .

Grigore al Il-lea, care a ost un fevent propagator al ei, îi dă numele său şi se găseşte astfel învestit cu o respon­ sabilitate . a drept vorbind , această caracterizre pare prea limi­

tată. Mi exact, ar i să vorbim despre reorma pontiicală, subliniind

astfel continuitatea eortului

şi

diversitatea

acţiunilor conduse de papii succesii. Denumirea tradi­ ţională este menţinută pentru că este consacrată prin olosţre şi pentn că pare inoportun să o modificăm într-o lucrare , ce are ca scop a ace bilanţul lucrărilor anterioare. Menţinerea acestui tiltu acceptat nu înţelege să prejudi­ cieze rolul lui Gigore l. II-lea n toată această acţiune. Este sigur că întreaga istorie a reormei gregoriene tre­ buie să ie reexaminată şi, în principl, în Franţa. A. Fliche expunea cândva aptul că necesităţile reormei

morle

a clerului determinaseră papalitatea să- şi cuce­

rească libertatea, pentru ca apoi să elibereze întreaga Biserică

de

sub

tutela

puterilor

temp orale .

Această

schemă clră, coerentă, capabilă să susţină o operă de lungă respiraţie pare cel puţin insuicientă şi chiar falsă, dintr -un anuit punct de vedere . Dacă se ia în conside­ rare sţarea Europei Occidentle îninte şi după disputa învestiturilor, ne apare clar că transormările sunt mai 34 1

>rounde şi mai radicale decâ. lasă să se vad ă ac este ve­ deri axate pe morală. Este ordinea lumii care s-a schim­ bat,

şi,

o dată cu ea, cucernicia şi sensibilitatea creştină.

Este o altă eră a istOriei creştinismului medievl care se deschide, laboios, într - o lungă criză. De aceea opera lui A. Fliche , exemplară din mai multe puncte de vedere, nu mai răspunde concepţiilor din zilele noastre. Numeroase lucrăi, în pincipal, germane şi ita­ liene, au venit să corecteze unele orientăi prea teoretice . Aceste opere, de anvergură redusă, dispersate · ş i c r e nu acoperă întreaga perioadă, nu au îllocuit-o , mai les pen­

ru cititoii rnc ezi . Din cauza aceasta istoiografia pre în acelaşi tiip învechită, orte lacunră, dar, în câteva puncte, strlucită şi în mod specil cu cracter de pio ­ nierat. Această ineglitate în strea actulă a lucriil or

ace ca oice tentativă de punere la punct să i e hzrdată şi precră. A reorma nu este, în a doua j umătate a secolului al I-iea, o idee nouă, pentru că acţiuni inspirate de această stre de spiit s-au succedat din epoca carolingiană până în secoll al X-lea şi până la d oni= împratului Heic

l Iii-lea, cu şanse diverse . a cei mai buni clerici şi la mulţi dintre c lugăi eistă o voinţă de reormă la fel de tenace şi la fel de permartentă ca şi dezordiile pe cre vor să le îlăture . Împrejurrile şi oamenii ac ca işcrea să ie mai mlt sau mai puţin vigroasă, să apră într -o regiune mai dereme decât în alta şi să se manifeste sub orma unei reînoii monastice sa. a unei reorme episco­ pale sau pincire a vieţii cleicilor. · Deci, nu se poate prezenta reorma gregoriană ca o întreprindere cu toţul inedită, născută din exce_sul răuui

ce ar i provocat, la urma urmelor, o tresiire salutră şi

deiitivă. Papalitatea r i juns, cu preţul unei lupte

îndelungate,

să impună puterilor temporle libertatea

Bisericii . După care, reorma nu mai este decât o ches­ tiune de zel

şi

de aplicre exactă a regulilor impuse de

Roma. Acest punct d e vedere este mult prea îngust. Face prea frumoasă conibuţia scriitorilor reormatori , precum

342

şi a polemiştilor pe tena disputei învestituilor care au, indiscutabil, tendinţa de a înnegri tabloul . Atunci când Pier Daiani ace , în iber Gomorhin us, o extraordinară etalare a iciilor clerului, trebuie , pe de o parte , să ţinem seama de retorică, iar pe de alta, să repunem aptele în contextul lor pentru a Je evlua, pe cât posibil, impor­ tanţal . Atunci când ambert de Hersfeld scrie, în legătură cu anul 1 07 1 , că episcopii sunt vând.uţi la mezat în Germania, ar trebui să veiicăm din lte surse cracterul generl l aptului . Este important să curioaşten dacă sinonia şi icolaismul se răspândesc după 1 025- 1 030 până la punctul de a deveni plăgi le Bisericii sau dacă unele conştiinţe mai exigente tolerează mai puţin abuzuile, · de multă vreme înrădăcinate în Biseică. Gravitatea morlă a aptelor evocate de poleişti nece­ sită judecăţi nuanţate. Există o diferenţă între un cadou făcut regelui cu ocazia unei promovări episcople şi vân­ zrea unei episcopii celui cre oferă cel mai mult. Trebuie, de asemenea, să acem o distincţie între clerul căsătoit, dar demn, şi orgiile propriu-zise . Cu siguranţă, com­ portrea cleicilor poate i judecată în legătură cu canoa­ nele vechi le Bisericii şi po.ate ace obiectul unor remrci severe. Se poate, de asemenea, să o confnntăm cu o tradiţie mai apropiată, cea din epoca crolingiană sau cea din vremea Ottonilor. Opnia va fi atunci mai nuanţată, ir ... aprecierea operei gregoriene este modificată . Reorma, care este o acţiune pontiiclă, apre în vreme ce ici şi colo s-au devoltat işcări identice sub condu­ cerea prinţilor, a episcopilor sau a clugilor. Desigur, gregorienii datoreză puţin, ir uneoi aproape niic tuturor acestor iniţiative , cel puţin din punct de vedere l principiilor. Ei beneficiau totuşi de un curent de idei, de simpatii , de exigenţe şi d e religiozitatea ce mergea în acelaşi sens . S-a rătat, pe bună dreptate, că Clunul, xat în înregime pe mântuirea pin asceza monastică şi 1 iber Gomorhian us este dedicată lui eon datează din a doua jumătate a lui 1 049 .

343

l IX-lea şi

colaborând destul de uşor cu prinţii, era prea puţin pre­ octÎpat de problemele născute din viaţa Biseicii în lume şi contibuise· în ică măsură la ormarea ideilor gre­ goriene. Această demonstraţie e ste fără cusur. Dr nu e ste mai puţin adevărat că influenţa Clunyului merge în sen­ sul reormei pentru că mânăstirea era în mod specil legată de Sântul Scaun şi era dej a scoasă de sub domi­ naţia unui prinţ temporl . Aspiraţia către reorma religioasă este o mişcare pro­ undă şi plină, ce atinge medii oarte diverse . Se pot iden­ tiica grupui şi curente: Pataia milneză, cu tendinţele sle către revoluţie, difeiţii clugări după cum sunt sau nu concilianţi cu �egii şi prinţii , reormatorii intransigenţi şi spiitele nuanţate . Or, gândirea pontificlă conferă mişcarea acestui întreg ansamblu . Cea a lui Grigore l VII�lea se elaborează ca un edificiu teoretic, dr şi sub impeiul necesităţilor acţiunii. Retragerile Şi concesiile papei. sunt uneoi surprizătoare . Coerenţa scopului de ansamblu a ost subliniată prea apăsat şi nu s-a ţinut suficient cont de . tat9nări, de proclamaţiile doctrinare a căror executre nu era urmărită, de atenuarea scopurilor în timpul fazelor de negociere şi de căutrea activă de autorităţi care să j u stiice întreprinderile pontiicle. Această interferenţă dintre acţiune şi teorie poate uneori crea îndoieli în legătură cu interpretrea exactă a unui anumit aspect l reormei. A reduce programul pontiicl l.a ceea ce a o st relizat poate i încă sursă de ' erori de interpretare . Ca orice mi şcare istorică de oarecare amploare , reor­ ma gregoiană e ste un fenomen complex, în care ideologi­ ile, oamenii, instituJiile , geografia cu particulismele sle şi evenimentele cu ceea ce au ele neprevăzut au j ucat un rol, uneori, diicil de precizat.

344

I

Ideile gregoriene, originile şi devoltrea lor

Contribuţia ideologiei la reorma gregoriană este imensă, probabil determinantă pentru că numai convin­ geri atât d e fundamentl ancorate, precum credinţa creştină, pot explica urmărirea îndelungată a unui singur scop, fără ca slăbiciunea omenească să aibă consecinţe prea mri. Relismul r i luat în clcul eşecurile şi deziluziile şi r i condus la aranj amente sau compro­ misuri în cea mai bună desfăşrare . Concepţiile gregoriene au făcut obiectul a numeroase cercetări, pentru a Ie' determina cu exacitate sensul şi a le clriica influenţa. Aceste lucrări privesc în principl expimarea oicilă şi savantă a acestor doctrine de papii succesivi sau de reormatorii cei mai marcanţi . Studiul ideologic este mai puţin sigur atunci când , la un ivel mai umil, ·aceste doctrine se unesc cu o sensibilitate religioasă mai populară, se împacă cu lte revendicări şi , uneori, sunt însoţite de gestui violente .

A. CONCETILE MOLE '

Domeniul în care ideile gregoriene par mai aproape de tradiţia reormistă anterioară este cel al moralei. Două pro­ bleme sunt cele care îi preocupă în primul rând pe reor­ matori: puficarea moravurilor cleului preoţii căsătoriţi sunt aczaţi de căderea în �colaism; cumprarea şi vân-

· · 345

zrea de funcţii ecleziastice şi de sinte taine - ceea ce

înseamnă simonie.

Repri marea proastei purtări a clericilor ar putea să se

facă în unaimitate, cu excepţia celor interesaţi, pentru

că apelul l a sensul - moral cel mai elementar e ste suicient

pentru a-i umili

pe

clericii ce se d e d au la tupitudini . · Ei

nu pot i apraţi şi cazul lor nu ar meita să ne reţină atenţia, dacă etalarea viciilor cât se poate de adevărate

nu r slji, printr -un procedeu de asimilare foarte sim­

plu . la discreditarea preoţilor căsătoriţi.

În mod efectiv pot fi întâlniţi preoţi ce trăiesc în con ­

cubinaj s au care sunt c ăsătoriţi. a acea dată, căsătoria

pe cre ei 6 contractau nu era nevalabilă, ci pur şi sim­ plu ilicită. clericilor

egislaţia canonică,

căsătoiţi

ce prevedea deiterea

din po stul lor,

era

aplicată

de

o

manieră laxă şi căzuse chir în desuetud ine . Un aseme­

nea preot căsătorit, bun

soţ

cat totdeauna defavorabil 1 .

şi bun printe , nu este jude ­

Dimpottvă,

pentru reorma­

tori , această legătură este nelegitimă, contrară dreptului .

Din această cauză, soţia preotului este considerată tot­

deauna concubină, ir

copiii

săi bastarzi2 .

lainte de mjlocul secolului al I -lea nu eistă dez­

batere importantă în D ecretele

papei

aterano din

legătură

Nicolae

1 059,

l

cu

II-lea,

căsătoia

la

preoţilor.

Conciliul

de

la

ce însoţeau cu sancţiuni grave inter­

dicţia de a- ţi lua nevastă, sunt primele semne ale unui

eort perseverent de reormă3 . egislaţia lui Grigore l VII-

l Conform descrierii clerului din Milano „bogat în doctrină şi în ii", de ANDOLF SENIOR, Historia Mediolanensis, 1 , II , ca. 35, in MGH SS t. VIII, p . 70 şi urm. Preotul căsătorit poate i deopotrivă dispreţuit de credincioşi. Decretul lui BURCHARD DE WORMS prevede o penitenţă pentru cei care refză să asiste la sljba unui preot căsătorit. Decretul, III , 75 şi 207 . 2 Conciliile de la Bourges şi de la i moge s din 1 03 1 . declară iii reoţilor bastarzi , iar cel de la Paris, din 1 022, iobagi . Decretul lui Nicolae II , HEFELE-LECLERCQ , Histoire des con cles, t.IV, II, p. 1 203. Papa Leon l X-lea s-a ocupat orte puţin de problemă. Iniţiativele li Benedict l III-lea împotva clericilor căsătoriţi, la Concilil de la Paia, din august l 022, pr inspirate de consideraţii materile referitoare la bunule Bisericii.

�

,

­

346

lea reia aceleaşi disp o ziţii chiar de la conciliul roman din

matie 1 07 41 . În legătură cu castitatea preoţilor, obligaţiile impuse de reormatori, oricât de lăudabile r părea, nu se pot realiza fără diicultăţi. Noul Testament nu conţine nici un precept de acest fel, ir un pasaj din Sfântul Pavel pre mi curând avorabil căsătoriei preoţilor. „Din cauza relaţiilor sexuale, iecre să aibă soţia lui"2. Pier Damiani aprecia că acest text nu se aplică decât laicilor, iar gregorienii i - au urmat părerea3 . a fel , în legătură cu intervenţia lui 'Pfnutie, Conciliul de la Niceea mi legiferase castitatea şi celibatul . Faptul era cunoscut în Biserica latină din El Mediu graţie lucrii Historia tipartita a lui Casiodor4. Dimpotrivă, gre­ gorienii găseau .cele mai bune argumente la Prinţii B i s eici. cei mai cunoscuţi în Occident, de9rece Ieronim şi Augustin înclină amândoi pentru celibatul ecleziastic5.

legerea castităţii în viaţa clericală se airmă în Occident înainte de sfârşitul antichităţii creştine. Este vorba în acest cz de o căutare a sfinţeniei, ir nu de o dis­ poziţie proprie acilitrii uncţiei sacerdotle . Perfeciunea sporeşte pe măsură ce omul se îndepărtează de lume, iar legătura carnlă pare dinre toate legătile p ământeşti cea mai impură şi cea mai îrobitoare. Grade de merit apar prinre creştini, după cum ei au rămas virgini , prac­ tică castitatea sau răiesc în legături de căsătorie. Faptul că ie rarh ia fu ncţi o nlă a sluj b elo r se conformează scrii virtuţilor este o dorinţă ce se înţelege fără eort, în m ăs ura în cre c l eul are datoria de a da exemplu şi rebuie să 1 Decretele conciliului roman din l 074 sunt c u no s cu te din scrisorile pe care G ri go re l II-lea le-a adresat episcopilor. 2 Prima Epistolă către corinteni (I Cor. II , 2) . 3 PIER DAMI , De celibatu sacerdotum, op . VII , I, 4, in PL, c 39 2-393. Aceste pasaj e sunt citate în s crierl e lui Ulric din Imola scrise după 1 059 şi editate în MGH, Libel. de ite, t. I , pp. 2 54- 260. 4 Historia tripartita, II , 14. 5 SFÂNTUL I-E R O N I M , A dvers u s Jovinian u m, i n PL. 2 3 . 2 1 3 -2 1 4 . Aceea şi teză este devoltată d e Sfntul ' Augustin, le Grigore cel Mre etc.

347

practice rtuţile pe care le p ro povă d ui eşte . Totuşi, este

vo rb a de d o uă probl eme diferite: funcţia şi s i nţeni a nu

sunt unul şi acelaşi lucU. D e atu nc i , deciziile ce impu n castitatea preoţilor, ie că vin de l a conciliile locale sau de l a papi , tind să realizeze o coincide nţă între ierarhia funcţiilor şi gradele de perfecţiune . Scopul este in mod evident religios l . Această întreprindere comportă :iscul de a tre c e dincolo. de dis­ tincţile binecunoscute . Întreaga tradiţie a Bisericii ne învaţă despre validitatea actelor sacramentare săvrşite de preoţii ned e mni . Această doctrină este în general primi­ tă în secolele l X-lea şi l Xi-lea şi o găsim, de exemplu, in scrieile lui Odon de Cluny. În mediile reor mato re , ea este fi rm ată în mod viguro s de Pier Damiani în legătură cu hirotonisirile simoniace. Ea pre implicit negată de teoriile crdinalului Humbert. Este neîndoielnic că va i existat o tendinţă către confuzia între uncţia ecleziastică a cleului şi perfecţiunea sa morlă. Este dificil să apreciem semniicaţia sa exactă. Într-unul din Dictatus papae, Grigore l II - lea firmă „că pontiul roman, dacă este hirotonisit cnonic, devine neîndoielnic sfânt pin meritele Sântului. Pet." . Este vorba pur şi simplu de sinţenia pontifului în virtutea funcţiei sale de reprezentnt l Sfântului Petu2 . r fi ore vorba de sinţenia sa personală ca rezultat al calităţilor pimite cu ocazia idicii sale la titlul de suveran pontif ? În această ultimă ipoteză, ar exista, l a nivelul cel mai elevat a l Bisei,cii . coincidenţa între sinţenie şi funcţi e . Biseica romnă şi Sântul Petru, chintesenţă a sfinţeiei întregii Biserici, nu pot i reprezentaţi decât p1inr -un personaj sfânt sau sanctificat. Această schiţă de doctrină conferă o lumină suprinzătoare eortului perseverent le impunere a moralei la c lerici. C eea ce este dobândit la cel mai

1 Pier Damiani spune oate b ine : „Trebuie să înlţm sule­ tul clericilor pnă la niv el u l demnităţii ecleziastice" , ci tat de J .

LECLERC Q , Sain t Pierre Damien [478] , p . 472. 2 E ste tez--lui W . ULLNN, Roman us pontifex indubitan ter elcitur snctus, Dicta tus pape 23 in retrospect an d prospect, in SG, t. I, 1 9 59- 1 9 6 1 , pp . 2 29 - 264 .

348

în alt niv el ·i mpu ne realizarea adaptării, p1;n convingere sau

constrângere, a difeitelor m1cţii la pimele obligaţii necesare în urmărirea sinţeniei. Un pontif sfânt trebuie sâ urmă­ rească prin to ate mijl o a ce l e s anc tifi c area c l eulu i s ău . Pro gramul moralizator al gre go rienil o r apre atunci de o stictă c o ere nţă ide olo gic ă şi practică.

Or, sancţiunea luată împotriva preoţilor căsătoriţi sau c ere trăiesc îri concubinj , chiar de la Conciliul de la Laterano din 1 0 59 , este tocmai de natură să sporească conuzia înre uncţie şi demnitatea morlă. Nicolae l II -lea, urmat sub acest asp ect de Grigore l I I - i e a , interzice tuturor laicilor să asculte sljba preoţilor ce trăiesc în concubinj . Nu poate i vorba de o decizie c e pune în discuţie validitatea celebrăii, pentu că atun�i s-r lua o iniţiativă conrară radiţiei Bisericii. Nu poate i decât o măsură disciplinră şi cu caracter provizoriu . Este procla­ marea aptului că preoţii căsătoriţi slnt rupţi de obligaţiile lor şi ei se lă deja fără putere religioasă, chir dacă demiterea lor, conormă cu dreptul canonic, nu este încă pronunţată. Teologia sacramentală a reormatorilor pare să d e a o mre imporţanţă comuniunii cu Roma, de apt, su puneri i aţă de suveranul pontif. Efectul concret l acestei dispoziţii e ste de a a c e ca slujba să ie a u di at ă în unc ţie de moralitatea celui care o celebreză. Oric are r i justiicrile teoretice ce s-ar putea da, se vede rapid peri_c olul pe care îl conţin asemenea încurajări. Nimic nu ne poate asigura că acei credincioşi care sunt câştigaţi de principiile gregoriene a u făcut distincţiile necesare i . Pare oarte probabil c a gregorienii, nu papa şi re fo rma ­ toii c e i mai mrcanţi , ci masa partizanilor lor, să fi o st ciiicaţi asupra ac e st ui aspect. Sigebert de Gembloux, c r e se indignează cu p u te re în legătură cu interdicţia de a asista la slujbele celebrate de preoţii căsătoriţi, atribuie 1 La Milano, credincioşii se leagă de preoţii căsătoriţi, ir con­ runtările sunt sângero ase .

349

papei -î.suşi această op1me. eronată 1 • Era un aspect cu . totul d elicat şi susceptibil să dea naştere la false inter­ pretări. De el, se pare că antipapa Clement l III-lea r i vrut să proite într-un concil,iu ţinut la Roma în 1 089, el a impus castitatea cleicilor şi i-a excomunicat pe toţi laicii ce refuzau să asiste la slujbele preoţilor căsătoriţi, înainte ca ei să fie loviţi de sancţiuni canoice. a drept vorbind, această împrţire mai· strictă între morală şi dogmă pare mai coformă cu tradiţia. Nu s-r putea aprecia, din punct de vedere istoric, sen­ sul reormei morale dorite de regorieni, dacă nu se con­ tinuă studiul asanii moravurilor clerului cu cel al tenta­ tivelor de a impune mi multă igore morlă l i c ilo r De la conciliile ţi nut e în 1 049 la Roma, ca şi la Reims, papa eon al X-lea promulgă decrete contra laiclor care nu respectă 'legţa divină. Canoanele interzic căsătoria inces­ tuoasă, ir gradul de rudenie interzisă este de aşa manieră, încât multe unit princiare pot cădea sub inci­ denţa sancţiunilor canonice. eon l X- lea interzicea, deopotrivă, abandonrea unei soţii legitime pentu a lua alta. lte decrete condamnă violenţa împotriva clericilor şi a săracilor. .

Ace ste c n oane reiau di spoziţiil e deja cunoscute şi parţial ap lic ate Aceasta din c auzâ că alte divorţui au provo c at vi­ guroase intevenţii po nt iicl e . Se pare, totuşi, că reorma­ to ii se străduiesc să re spe c te căt se p oate de iguros, prin­ cipiile. Du c el e Guillaume de Normandia şi so ţia sa, ducesa Mathilde, ru d e d e gr a dul cinci, ca d e sc e nde nţi din Rollon, cre, la sfârşitul anului 1 050, nu ţin seama de interdicţia .

,

1 SIGEBERT DE GEMBWX, Apologia conra eos qui calum­

niatur missas conjuga torum sacerdo tum, in MGH, ibel. de Lite,

pp. 3 36-448 . Incoerenţa ideilor reformatoare este uneori evi­ dentă. Bernard profesorul lui Bernold de Konstz, afirma că ,

acel a ce se împărtăşea d.n mâinile unui nicolit sau ale unui simoniac nu îl primea cu adevărat pe Christos. D acă totuşi nu cunoştea păcatul preotului, credinţa avea efect. Bernold de Konstanz reacţionează împotriva acestei teoii, în MGH, Libel. de Lite, t . 11 , pp . 2 8 - 56.

350

amintită cu un an înainte de eon l IX- i ea, au fost excomu­ nicaţi în 1 0 5 3 . Ducele, a cărui rigoare morală este cuno s­ cută, a aşteptat timp de mai mulţi ni absolvirea pedep sei , însoţită de penitenţe aspre. În I 069 , o tentativă de divorţ, urzită de · regele Germaniei în înţelegere cu episcopatul, provoacă o legaţie a lui Pier Damiani , ale că.i ameninţi abia voalate sunt suiciente p entru a face ca proiectul să fie părăsit. Philippe I şi Bertrade de Monfort nu aşteaptă decât dificultăţile papalităţii şi dorinţa acesteia de linişte , de a avea răgazul necesar pent. a aduce amendamente. Toate aceste acţiuni

decurg dintr-un acelaşi principiu.

Impulsul moralizator, chir pitan, care e ste unul din

fun d amente le

p a sionl e le reormei, a întâlnit teoria tradiţionlă a refuzului aţă d e lume . Reformatorii, care cunosc perfect schema perfecţiunii venită de la Sântul l eronim, înţeleg să impună fi e c ruia pra cti c re a virtuţlor

c o resp unzăto are

statutului

său . Viziunea este mo rlă

,

chiar ascetică. Totuşi, r e lităţile spiri tul e şi inte i o are se

impun ca obligaţii publice şi izible , crora rebuie să te

sup ui sub

pedeapsa de sncţiuni. .

Ordinea divină se relectă pe pământ, nu numi într -o

celebrare liturgică sau înr-o ordi n e sacră, ci în îndepli­

nirea eigenţelor mor al e le modului de viaţă. a cap ăt u l

acestei orientăi, ierarhia în unc ţi e de perfecţiune şi de sinţeni e r treb ui să devină vizibilă în această lume .

Acc entul a o st pus mai întâi pe asanrea moravurilor

clenlui. De aceea, ordinea dorită de Dumn e ze u r reb ui să apră în lume

ca relectând cu

pioritate i erarhi a

sfi nţe niei Preoţimea, mai mult decât rolul său tra di ţio n al .

de cadru l p oporu lui creştin în dnmul spre mântuire

prin cuvânt şi prin sintele taine, are de acum înainte datoria de a i exemplră. Tot ce

este sânt, di sp er s at în

lume şi în pe rs o nj e l e care o guvernează, tinde să con­

veargă spre s ac e rd o ţiu În numele unei s in ţenii .

pe cre se

străd uie s c să o promoveze , cleicii revendică un loc le s în

ierarhiile lumii şi, pentn primul şi cel mai sfânt dintre ei, rolul de vicar l lui Dumnezeu p e pământ. Lupta

împotriva

simoiei

351

mobilizează

şi

mai

mult

energiile reorm�torilor. La origine , termenul semnifică

vânzarea hirotonisiii s acerdotale de către episcop . Ace sta este sensul termenului în o p era lui Grigore cel Mare p entru

că e ste dej a vorba de o erezie t . Mai târziu se n sul cuvân­

tului se etinde şi desemnează orice trfic cu lucuile sinte . Abbon de Fleuy, în s e c o lu l l X- le a

,

enumeră

diferitele orme pe care le poate lua simonia. S u nt anali­ zate ordinele maj ore şi minore, uncţiile precum cele de decan sau de stareţ şi sfintele taine. „Di� c;ea ce pare să

aparţină

Bi sericii,

scie

el,

şi c r e este doar l lui

Dumnezeu, aproape că. nu eistă nimic să nu ie v ân d u t

pe b ai"2. a drept vorbind, forma cea mai recventă şi mai evidentă

a

s imo niei este vâzarea episcopiilor şi a abaţiilor

de rege s au pinţ. Un prelat care şi-a cumpărat funcţia

este în pl u s tentat să vândă el însuşi sintele taine sau să d elapideze bu nuril e Bi seicii pentru a-şi reace ondurile . U n dar î n bani p o ate i î n sfârşit înlocuit p ri n câteva ser­ vicii mai importante pentru prinţ, decât o simplă drnicie .

În sfârşit, simonia p o ate cobori până la nivelul cel mai umil. aicul, pro pri etau l unei biserici urale , poate să

ceară o sumă de bani de la d esevant ca recompensă a drep tulu i s ău de a se prezenta la episcop .

Cumpărarea d e funcţii ecleziastice nu era lipsită de argu­ mente . Episcopiei îi sunt ataşate bunui unciare şi diverse venituri care ac din titular un om bine situat şi demn de toată stima. Un epi s c op are mijloace să idice o armată, s ă întreţină vasali, să- şi doteze amilia şi să-l jute p e rege î n ' acţiunil e sale . Acea stă avere neaşteptată depinde de bunăvoinţa pinţului , c are îi alege şi îi numeşte pe episcopi . Se înţelege că unii ar fi nt să- şi arate recunoştinţa, iar regii să aibă anumite foloc_se din libertatea lor de alegere . Reiese că, de asemenea, nu au o st totdeauna oarte atenţi la calităţile candidatului la uncţia episcopală. În sfârşit, episl J. LECLERQ , Simoniaca heresis, in SG. t. I, pp. 523-530. 2 Nihil enim pene ad ecclesiam, quae est solius Dei, pertinere

videtur quod ad preti um non largitur, ABBON DE FLEURY, Liber Apologeticus, in PL, 1 39 c 465.

3 52

copii dispun destul_ de des de autorttatea publică în oraşe şi cîteodată în perifeiile din imediata vecinătate. Ei acţionează atunci c a repre zent nţi i regelui şi exercită pentn el drep­ ti ce sunt adesea lucrative. Concesionarea de drepturi pu­ blice episcopului este însoţită de obligaţii de care nu se po ate elibera decât cu preţul unei răsturnri a sistemului de guvernare. R�gele veghează să aibă servitori zeloşi în uncţii a:ât de decisive. Concesionrea unei episcopii contra unui seiciu aşteptat este deopotrivă considerată de reormatori drept simonie. Simoniacii airmă că ei nu cumpără binecuvntile care conferă Sântul · Spirit 1 . Ei plătesc pentru stăpânirea bunilor Bisericii şi a posesiunilor nei epi sco p ii Această atitudine este oarte importantă. Simoniacii recunosc că pu­ teile religioase nu pot ace obiectul nici uni trfic şi snt, sub acest aspect, de aceeaşi părere cu reormatorii. Aceţstă convingere comună se bazează pe un verset din Actele Apostolilor, l căni sens este de constrângere2 . De aceea simoniacii se străduiesc să acă distincţia între puterile reli­ gioase şi resursele materiale ale bisetcilor. Ei dau bani regelui care i învesteşte cu episcopia, dar nu dau niciodată mitropolitului cre îi hirotoniseşte . .

Reormatorii nu vorbesc despre traficul luculor spi­ tuale decât pe ton de invectivă. Ei arag atenţia că nu eistă transiterea Sfntului Spiit în czul cumpărării .

Argumentaţia lor se referă în întregime la legătura dintre .uncţia spittulă şi bunurile unei episcopii, ceea ce re drept

scop

respingerea

p

rgumentelor

siioniaclor.

Au

recurs la comparaţii a roape totdeauna identice . Abbon

de Fleuy scia, încă din secolul l X-lea, că nu pute a să.

eiste oc fră ceea ce trebuia pentru a-l alimenta şi mei iere fără dulceaţă. Metafore asemnătore se găsesc în scrierile lui Pier Damiani şi în tratatul Adverş us simonia -

1 Abbon de Fley e ace ecol acestei opinii,_ Et h ujusmodi negocia tores s u bdola responsione solent astuere non se emere benedictionem quae percipitur ga tia Spiitus Sancti, sed res Ecclesirum vei possessiones episcopi. . . , iber Apologeicus, in PL, 1 39 c 465 . 2 Actes des ap6tres, III , 20.

3 53

cos l crdinalului Humbertl. Pier Damiani obsevă că

episcopii primesc de la rege toiagul pastoral

Şi

inelul,

semne ale misiunii lor religioase , şi nu pot pretinde că nu

deţin de la el decât temporalul2.

Reormatoti se simt mult mai în lrgl lor în discursul moral, într-atât de adevrat este că dezordinile introduse de

practicile

simonia;e par numeroase.

Pier Damiani

apreciază că simonia este cauza adevrată a lipsei de cumpătare a cleicilor. Cei cre cumpră uncţiile eclezi­ astice sunt împinşi de ambiţie sau cupiditate, ir cumpă­ trea nu este o virtute pentru ei. rgumentul ,re semnii­ caţia sa. Istoria urnizează cu uşuinţă dovada exceslui de toate felurle. Regii nu ezită să impună prin

r me

cn­

didatul care a ofeit mai mulţi bani, împotiva v oinţei clerului şi a popoului3. Rolul polemicii morale este diicil de apreciat. Nu ne

putem îndoi că o dreaptă indignre se eprimă pin aceas­ ta! Eident, este argumentaţia cel mi uşor de dezvoltat. Este piesa orte a dosrului! Totuşi, trecerea de la refuzl traficării lucruilor sinte la indignarea morală ' nu ţine cont de multiplele probleme puse de bunurle Bisericii. Reormatoti apreciză că bogăţia episcopiilor îi aprţine lui Dumnezeu şi sinţilor săi şi ea nu poate fi deturnată de la olosinţele prevăzute. Pomeni, bunuile Bisetcii apr în ochii lor ca deinitiv susrase de obligaţiile ce apasă asupra patimoniului laic : Prelungire a . imunităţii cro­ lingiene şi a situaţiei excepţionale dobndite de abaţia de la Cluny, această revendicre interzice orice posibilitate de a înţelege argumentele prinţilor. Metaforele, a cror valoa­ re demonstrativă este în aprenţă atât de slabă, capătă pin acest apt o mre importanţă. Dacă nu eistă episl ABBON DE FLEURY, Liber Apologeicus, in ibid. ; Pier Dmîni se idică împoriva acestei distincii în op . 3 1 , Stercus avaiiae, ce datează din 1 063 . Trateză acest subiect în op. 22 si . în numeroase scrisoi. 2 PIER DMNI , Epist. , I, 1 3 , in PL, 1 44 c 220. 3 Este czul, de exemplu, în 1 032 penru scaunul d e Sens . --

3 54

copie făr, bunuri , cu atât mai puţin iere fră dulceaţă,

înseană că bogăţiile , bunurt ale lui Christo s

şi ale

săracilor, consacrate îndatoririlor spirituale , n-ar putea să

scape de această destinaţie I. Trebuie să ne imaginăm că

această comparaţie deterină convingerea unui gregorian!

Acesta este statutl bunurilor Biserici în raport cu isi­ unea sa care este nodul neînţelegeii. Eist� o veitabilă

absorbire a temporlului Biseicii de căre spiitul. Acest discurs apare ·fa un aspect suplimentar l proiectului de snctificare a luii .

Îndepărtarea bogăţiei

Bisericii de

orice olosinţă proană pare un reuz l teresului compa­

rabil cu cel cre se exprimă în obligaţia de castitate pen­

u clerici. Este acelaşi scop d� snctificre. Forte repede ,

consecinţele simoniei au ·mai multă

importanţă în dezbatere decât aptul în sine . . În Adversu s simoniacos crdinlul Humbet considera că o hroto­

nisre

episcoplă pngăită de

simonie nu

transmite

Sfăntul Spiit, din moment ce el nu poate.fi nici cumprat,

nici vând1t2. De atnci, toate hrotonisrile sacerdotle

conferite de un simoniac erau 'nle , la fel şi toate tainele

administrate niciodată

de

aceşti

hirotonisiţi.

pseudopreoţi

Cardinalul

care

nu fuseseră

Humbet

nu

dădea

înapoi în aţa consecinţelor teoriilor sle şi sfătuia să fie

demişi toţi preoţii care primiseră hirotoisirea de la un

simoniac urmând a-şi reînnoi tainele .

Eistă, l a cardinalul Humbert, o teologie rigroasă a credinţei. Negarea, chir print -u n gest, a unei învăţăti a Bisericii, implic ă negrea credinţei înseşi şi, prin rmre, -

1 Crdinll Hmbet oloseşte încă o metoră: Comparat quis equum, quid in eo compra t nisi licen tiam habendi, equi­ tndi et aciendi inde quicquid vult?, Adv. Simoniacos, III c 3, n MGH, ibel. de ite, I, p. 1 99. Îşi rezumă gândirea prin ormula Continet autem episcop.is dignitas res Deo sacratas, citat de G. DNER, Theologie und Politik vor dem Inves.turs treit, Baden

bei Wien, 1936, p. 57. 2 Tratatul Adversus simoniacos l crdinlului Humbert dateză de la sfârşitul lui 1 057 sau de la începutul lui 1 058, in MGH, ibelli de ite, I , pp.95-253.

3 55

erezia. Această poziţie extremă, ce nu a întrunit unanimi­ tatea, chiar şi la reormatori , nu este lipsită de o anume logică. Dacă, aşa cum vrea tradiţia de la Grigore cel Mre , simonia este o erezie, adică o eroare de doctrină şi nu doar o detur-nare de onduri, simoniacul nu este un .păcătos, ci un eretic. Este deci în ra Bisericii, iar actele religioase pe care le-a celebrat sunt fără valoare. Prin urmre, se impune să administrăm din nou botezul, confirmarea şi hirotoisirile . Consecinţele concrete sunt înspimântătoare i. Pier Damiani j udecă în mod cu totul difeit. În vreme ce discursul cardinalului Humbert viza credinţâ şi Biserica, cel al eremitului de la Fonte Avellno vorbeşte despre Christos şi Sfintele Tine. În toate acţiunile religioase, unicl cre poate hrotonisi cu ad evărat este însuşi Christos şi este imposibil să fxăm o liită umană a acţiuii graţiei sale. Numai negarea expresă a d ogmei ·Treimii, în numele căreia sunt administrate Sfintele Tine, ne poate deterina să ne îndoim de validitatea ei. a urma urmelor, clerul nu re decât o uncţie intermediră şi de slujire. Cu sigurnţă că simoniacul este vinovat şi trebuie deis. Totuşi, c�i cre au ost hiro­ tonisiţi gratuit de către un simoniac trebuie să fie pur şi sim­ plu supuşi unei penitenţe şi nu hirotonisiţi din nou2. Pe scurt, două atitudini doctrinale oarte opuse, pintre cre, în primul rând, Biserica şi papa, trebuie să hotărască ..

a Sinodul din 1 047, papa Clement l Ii-lea impusese clericilor hirotonisiţi de un sim oniac patruzeci de zile de penitenţă, iar împratul Henric l III ie a care prezida adunarea, făcuse din aceasta o· regulă pentu _impeiu. eon l .X- lea, care ausese intenţia să distrugă toate -

,

1 Ei stă o tradiţie a grego ri enilor intrnsigenţi cre apara c ons tnt această poziţie. Călugării de la Vallombreuse susţin

invaliditatea tuturor tainelor sinte administrate de p reoţi , nedemni, Vita Johannis Gualberti, in MGH SS, t. XX, 2, p . 1 1 07. Cardinalul DEUSD EDIT, în iber con tra invasores et simoniacos scrisă înainte d e 1 08 5 , su sti ne tezele cardi nalull1i · Humbert. Î, se colul al II -lea Gerhoch de Rei c her sbe rg apără acelaşi punct de vedere: P.CASSEN, Der Hăresie Begif bei Gerh och von Reichersberg un d seinem U'eiss, in Th e concept of Heresy in the Middle ges, ouvain-Haga, 1 9 76, pp. 27- 4 1 . 2 PIER DAM! , op. 3 0 , De sacramen tis per improbos admi­ nistra tis, is in PL, 1 45 c 523.

3 56

hirotonisirile simoni�ce , urmase îndeaproape această hotărre . a Conciliul din 1 0 59 , Nicolae l Ii-lea se lii­ tase la interzicerea tuturor acestor practici . La Siiodul din 1 060, el a admis vliditatea hirotonisirilor făcute gratuiţ de simoniaci, mai mlt din milă decât din spirit de drep­ tate. Ele erau interzise totuşi pentru viitor, sub pedeapsa de nulitaţe. Poziţia lui Nicolae l Ii-lea, mai puţin coerentă în principii, nu avea decât o valoare disciplinră. Aceeaşi problemă, ridicată mereu, găseşte o ltă soluie în remea pontiicatului lui Grigore al VU-lea. Teologia sacrmentră ace loc unei relecţii ecleziologice. Unul dintre Dictatus Papae declră că „cel cre nu este cu Biserica .. rom�nă nu este considerat catolic" . De acum înainte, sunt lipsite de valore toate actele religioase săvârşite de episcopii aflaţi în dezacord cu Roma. Nu mi este vorba doar de hirotonisirile făcute de simoiaci, ci şi de cele conferite de excomunicai sau de episcopi neregle­ mentar �eşi, cre sunt puse din nou în discuţie 1 . Întorcerea la comuniunea cu ona îl poate îndemna pe suveranul pontif la iertare şi îl poate determina să recunoască vliditatea sacramentlui după o simplă cere­ monie de reconciliere. De ltfel, el poate prescrie rehiro ­ toni.sirea pur şi simp �u, aşa cum a procedat legatul &nat d'Oleron, la Conciliul de la Gerona, în 1 07 8 . Doctrinele ecl�ziologice, mult mai sigure . şi ote operaţionale, permiteau amânrea unei dezbatei mai ·puţin convingătoare · despre Sintele Taine în sine. Pin acest ocol, severitatea sau moderaţia puteau să învingă pe rând . În 1 08 5 , la Sinodul de la Quedlimburg, Eudes d'Ostia, legatul papei, declara nevalabile hirotonisirle făcute de simoniaci şi excomunicai. Devenit papă sub numele de Urban l Ii-lea, el recunoştea, la Condlil de la Piacenza, în 1 09 5 , valabilitatea unei hirotoisiri primite de la un simoniac, dacă cel cre o primise putea să-şi 1 G. MICCOLI , e ordinzioni simoiache nel pensiero di :Gregoio II , un capitolo delia dottina del pimato, in Studi :edievali, III , 1 963 , pp. 1 04- 1 35, reluat în Chiesa gregoina

.1439 ] .

3 57

dovedească ignoranţa în legătură cu lipsa de demitate a celui care · îl hirotonisese . Această decizie se aplică deopotrivă schismaticilor şi excomunicaţilor. Poziţiile teoretice ale diverşilor reormatoi, oricât de diferite _ ar prea, oscilează între blândeţea lui Pier Daiani şi extremele avute în vedere de cardinalul Humbert. Tendinţa este totuşi de spoire a severităţii: Consideraţiile despre comuniunea cu Roma perit aho{ darea problemei într-un mod practic şi adaptarea soluţiilor penu cazurile speciale.

B.

PIAUL RON

Reorma gregoiană este însoţită de o afirmare vigu; roasă a primatului romn cre este, în acelaşi timp, coningere undamentală şi pincipiul unei veitabile reor­ gazi a Bisericii. De-a lungul întregului secol l X-lea şi în timpul pime jumătăţi a celui de-_al I-lea, cadrele instituţional moşteite de la impeiul crolingian pr încă uncţionl, chiar dacă eicacitatea lor este diinuată cu timpul Restaurrea Biseicii rance începuse pin consolidare autoităţii religioase a episcopului asupra diocezei l căre cadru teritoril deveise fx. Pin urmare, atribuirea ti1 lui şi puterilor de arhiepiscopi mitropoliţilor deterinas reapariţia provinciilor ecleziastice. Conciliile local · reuite în acest cadn, dispuneau de puteri considerabil , Arhiepiscopul Hincmar, atât de versat în dreptul cnoi , şi atât de conştient de prerogativele sle, este un· excele , practicant al acestei guvernri locale a bisericilor. Pimatul roman nu este nici necunoscut nici recuza , El se exercită potrivit normelor fxate de drept şi cutum Problemele ecleziastice trebuie să-şi găsească în mod no mal o soluţie la acest nivel. Poniul suprem este instanţă de apel în caz de colict. În plus, lui îi s . ; supuse problemele grave ce· nu pot i rezolvate la un niv · iferior. Totuşi, Roma nu intervine direct în viaţa un

·

358

episcopii şi nu re rol administrativ. Pe scurt, oţând ter­ menii pentru ca aptele să reiasă mai bine, creştinătatea sec �lulu i l X-l e a apre ca o federaţie de provincii eclezi­

.astice,

avnd aceeaşi credinţă şi aceeaşi disciplină şi

recuno scându-i papei o întâi etate de onoare şi puterea de

�� rezolva ca. un or suprem. · Această structură perfect coerentă se descompune sub efectul a numero şi actori, în principal în· ptea occiden­ tlă a ve c h iului imperiu crolingin. Divizările politice, apoi frâmiţarea în princ ip ate teritoriale lasă rareori o provincie ecleziastică în totalitate sub autoritatea unui ·singur rege, în afară de Germania. Puterile mitropolitului �e exercită mai greu şi devin adesea un mijloc de inter­ -

yenţie pe teritoriul altuia prin intermediul unui episcop .

:,:p iscopii sunt mai legaţi de regele cre îi numeşte, decât

ae rhiepiscopul care îÎ unge i.

Influenţa crescândă a Bisericii romane merge în acelaşi sens. Este vorba, în pimui rând, de un devotament aţă de \postolul Petru şi mormântul său. El este atestat începând secolul l II lea în nglia, apoi în Germaia. Fidelitatea 1Sântului Boiaciu aţă de papă şi respectul religio s l lui Pepin cel Scurt pentru Roma sunt mnifestile lui edatante. ptemeierea Clunului sub protecţia Sfântului Petu stă turie pentu aceeaşi stare de spirit lte apte , minore, �văluie creşterea ace stui devotament şi difzarea sa până !�. nivelul cel mai elementar. Aceasta este semniicaia pelei­ �ăjlui la Roma, la mormântul apostolilor şi a închinii bi­ � icilor, orăşeneşti şi săteşti, de pe cei doi versnţi ai lpilor, ântului Petru. Acest ataşament pre decisiv la un moment �ău ltul din istoria reormei Iluenţa directă a paplităţii este crescândă începând cu părţirea imperiului crolingian. Nicolae I intervine în pro­ p_iemele ecleziastice locle cu energie. şi autoritate. Chiar în c o lul l X-lea, papllitatea dă dovadă de. voinţă. Astfel papa

'u

-

w �

.

� �f

.

/iT h ��

1 Episcopul de Cambrai este desemnat de regele Germniei şi

ihe de

mitropoitul de Reims. Episcopul de Limoges depinde de }purges·, dar se ală- adesea în raport de dependenţă aţă de ducii le· Acvitania.

359

şi legaţii săi succesivi depun O perseverenţă uimitoare pentu a se iorma în legătură cu împrej urri l e demiteii rhiep i s - · c op ului rnoul de Reims şi alegeii lui Gerbert. Chiar înainte de peioada gregmină, cap ac itate a pontiflor de a inteveni în p robl e mele locale, ie prin procedura de apel , fie sesizân­ du-se ca auto ritate pentu chestiunile importante este l ' apt câştigat şi recunoscut ! . Papalităţii îi este suicient să· acă aceste intevenţii obişnuite p enn ca echilibul anteior · ·

autorităţii romane. Monahisml reînnoit, şi în special Clunul, e ste un ele�, ment important l stabiii autoităţii romane şi al de cl inului puterilor religioase locale. Privilegil de scutire de care sţ: bucură Cluny, Fl euy- sur - oire apoi şi lte mri abaţii sus/ rage abaţiile, filialele lor, prioratele şi posesiunile lor de sub autoritate a episcopului, p enu a l e lega direct de Roma. O' epi scop ie unde se găs e sc mnăstii de acest fel este o cir": cumscripţie dezmembrată. Dimpotivă, p1imatul -pontficl este pentu călugii scutii o eliberare, iar libertatea romana pentu care ei se felicită nu este n cuvnt . n deşert. Pe scurt, chiar dacă, în disputa învestiturilor; clugii nu au , o aitudine co piată după cea a Romei, ei sunt, în fond, martoi ai puteii imediate a Sântului Scaun până în i ntimitate a c�� mi profupdă a unei di o c eze . să se stice în proitl

·

În reme ce puterile religioase propriu-zise le ierarhilO! locale se izbesc de obstacol� din ce în ce mai numeroase, ' autoritatea pontificală este în creştere. Fenomenul est . mascat de peripeţiile Scaunului roman în secolul al X-le şi de declaraţii răsunătoare, ca acelea ale Conciliului de ' Saint-Basle de care, se pre, s-a făcut mult caz. Episcop : de Orleans, Arnoul, recuza exercitarea autorităţii roman'. din cauză că papalitatea aprea moralmente depravată , mediocră dn punct de vedere cultural. Această rgume taţie, care nu are nici o bază juridică, este de o remrc bilă slăbiciune, din moment ce o schimbare durabilă calitatea personelor o ace în întregime caducă. Chir în împrejurrile cele mi penibile, curia rm�an · .

1 H . M . LI GEBERG , Der Romische Primat im 1 Jhrh undert, in Zeitschift Saigny Stifung fr Rech tgeschicht Kn Abt, 4 1 , 1955, pp. 1 -57.

360

·

păstrătorea tradiţiilor, nu uitase niciodată prerogativele Scaunului pontiicl . Evenimentele au provocat o refir� mare viguro asă a principiilor. Căre 1 050, interese politice convergente în Italia de Sud l-au incitat pe Henric al III­ lea şi pe Basileu la o alianţă urmată de o apropiere a Bise­ .icilor. Această reluare a legăturilor între greci şi -latini nu

-se făcea fără neîncredere. Scrisoarea lui eon de Ohrida către episcopul de Trani devine mesjul patiarhului către . papă prin interpuşi, ăcând etalarea nemulţumilor pe : care Biserica Răsăritului le nutrea u. privire la cea din 1 Roma1 . Răspunsul, pregătit de ctdinlul Humbert şi .aiculat în jl unei d�monstraţii a autorităţi ponifilor .;romi, a preeinenţei lor precum şi a failibilităţii lor 1 d9rinre, nu lasă multe . posibilităţi pentru o apropiere ;2de bizntini, n mateie de iturghie şi de disciplină. a ( �drept vorbi�d , doCtrinele _dezvoltate, Ge întruniseră : sfragiile mediilor reormatoare , nu se refereau iumi la :;porturile papei cu patiarhul. Erau susceptibile de o �plicre la Biserica latină. Aceste negocieri delicate cu zanţul constituie . findalul teologic penru Dictatus papae. Este vorba de concepţile de nsamblu , privind se străduiesc să � pusl şi Răsitul, pe care reormatorii . pună_ n circulaţie2 . Decaljul dintre ideile episcopatului şi cele ale Romei ;�pre cu clitate n schimbul de scrisori dintre arhiepis­ ttopul Siefrid de Miz şi Grigore al VU-1ea. După ce l-a � ţlicitat pe papă pentru alegerea sa, prelatul ace o plân­ igere, din cauză că diferendul ce l opunea pe episcopul de )lmutz celui de Praga usese rezolvat direct de papă şţ �ucele de Boemia, f�ă· a ine seama de instanţele locale . Poivit hotărâilor dn canoane, problema r fi trebuit întâi să ne ie deferită nouă, ir episcopul, convocat la un conciliu , trebuia să ie ascultat în provincia sa- şi de are raţii si." rhiepiscopl şi episcopii nu aveau dreptul

B

� �1k �i: � f

f

� ni ;

'.:, �

�:·

1 PG, 120 c 836 şi urm. ',. 2 eonis Epist„ in PL, 1 43

c 744-769.

36 1

> '

0

oge J c. I i H

RTA 4-Biserica în Evul Mediu şi pov inciile eclez·iasi ice

· · · · ······ ··

·····

Graniţa provinciil or ecleziastice

Ro_Je D 1152

să se adreseze S-c aunului apostolic, decât dacă problema

prea atât de ravă, încât nu şi-r i găsit soluţia la acest nivel.

rhiepiscopul de

Mz îşi încheiea isiva sciind că „numele şi uncţia episcopului, snţite în aţa lui Dumezeu şi a oame­

nilor, sfereau prin aceasta un oprobriu intolerabil" l .

Nu trebuie să vedem n acest protest nici o contestare a pri­

iatului roman, pentu că dreptl de a judeca la un ulim nivel

este cât se poate de evident recunoscut papei. Este de apt o

simplă punere pe tapet a practicilor canonice n epoca otto- ', nină, cre la momentl acela nu mi sunt pe gustul ciei romane . ăspnsul nu nesocoteşte valorea rgumentaiei, 1 n moment ce

Gigore l VII-lea citeă un apel la Roma l

epi cop_ui de Onuz, ceea ce sustrage che_iunea de sub

jisdicia loclă. Urmeă o declraţie de pncipiu

şi un aver­

isment. „Să ştiţi că nici. dneavoasră, ici lt patarh sau pimat,

nu aveţi permisiunea de a reorma o judecată

a

Scaunlui apostoic. Feriţi-vă să vă atribuiţi vreunUl din drep­

tule sfmtei Bisencii romane au să complotaţi orice împoi­ va ei, deoarece, ră ita sa clemenţă, i putei nici �ăcr,

Şi şii bine acesUucn, să rmâneţi e scaunul pe cre staf'2. ct, l această scriore se trece de la dreptl de a jude­

Pe

ca, e deplin suveran şi de necontestat, la o subordonre a

episcopilor

aă

de Roma, de aşa manieră încât exerciarea

puteilor reiioase - nu pare leiimă decât în măsura în care ,

. papa o doreşte . Este, în apt, o altă concepie despre Biserică.

a acea dată, o asemenea rmare a primatli roman nu

1 Debuit namque jta decreta canonum ad nas prim um causa deferi et ille, ad concilium vocatus, inra proinciam in te fratres suos audiri. Ego vero et frares mei deberem us ad apos· tolicam sedem velut ad caput nosrum referre, si tanta res esse ut per nas nec posset nec deberet termini . . . Episcopale nome et oicium, q uod apud Deum et homineş snctum est, intolera .

bile pa ti tr o bpobium, PH. JAFFE, Biblio theca reru Gemanicaum, · t.V, Monumenta Bambergensia, Berlin, 1 869, pp . 8 5-86, citat de G. MICCOLI , Chiesa gregoina [439}, pp . 1 8 1 1 82 , C. G. B. BOJNO, e Jettere di Gregoio II e di Sigfido d Magoza ch e si scam biarono ino al pincipia del 1 0 75, in SG,

I,

fp.265-275.

GIGOE L II-LEA, Registum, I , 60, ed. E . CASP

pp . 82-83 .

364

pute a să se îndeplinească ră d icultăţi rave , penu că re­

buia să se desprtă de practicle cnoice dobândite, car·e se

bau pe colecţii canonice pimite de multă vreme. În ceea ce

o pivea, Roma revendica această autoritate în numele drep­

şi ăcea apel ără încetare la snctorum Pa rum decreta şi la lte rnduiei, statute şi constituţii. Or, ici o · colecie cnonică, în a celor compuse ote recent

tului srăvechi

n medile reormatoilor itieni, nu putea susne pnă la

capăt o asemenea pretenie .. Din această caă, un imens eort de căutare de tete este înreprins pentru a

a o

arglentaţie potvită şi penn a redacta seria de apte ce dovedesc dreptl legitim -l Scanului apostoicl . Atitudinea rezevată a episcopilor," penru a nu spune drecta lor osilitate aţă de ceea ce ei percep ca noutăţi, rezis­

tenţa ca ·şi reaua lor voinţă n aa ordinelor ponicle

rovoacă o poiţie dublă: irmaii ferme şi ranşnte, o

srădie de epicare neîncetat reluată pentru a jusica dreptrile Biseicii romane şi epunerea principiilor puteii

Apostolului Petru. Grigore l II-iea dezvoltă aceste rgu­

menţe în numeroase tete, în specil, în cele două scrisori adresate episcopului Hermnn de Metz. Totuşi, documentul cnoscut sub nlele de

Di ca tus papae este, în acelaşi timp,

cel mai cţlebru şi cel mai epicit.

Dictatus papae sunt o seie de douzeci şi şapte scurte popoziii . Ele au ost rnscise în regis.11 oiginal l lui Grigore l Il-lea nre scrisole dinre 3 şi 4 mie 1 075. Pap a care veghea personal la redactrea misivelor sale, a dorit nse­ rarea acestor icole în clegerea ce connea actele ponicat­ lui său. De aceea ·nu eistă ii n dub iu cu prire la auten. ticitatea lor. Este cât se poate de evident că papa .le acorda cea mi mre impotanţă2 . ,

1 P.FO UNIER, G. LE BAS, Histoire des colections cno­ niques [ l 1 4],_ t. II , p . 5 şi urm. 2 Aţribuirea lucrălor Dicta tus papa e lui GRIGORE L II­ LEA se ace fră nici un d ubi u , din moment ce Peiz a demon­ strat că regisrul ce conţine ac tel e lui Gigore 1 VII-lea este o rig­ n. Compararea Dictatus papae cu sursele lor canonice este cea mi fructuoasă întreprindere. Se poate vedea pentru acest punct K. HOFNN, Der dictatus papae Gregors II [=35] .

365

Ac e ste articole ho tărâtoare puteau constitui cuprin sul uiei c u lege1i de texte canonice, pe care pontiul avea intenţia să le comp ileze sau un s impl u rezumat l u n or teze c u no sc u te Forma textul ui şi motivele re d ac t ă1ii lui conteză mi puţin decât ondul . Car acterul excepţional l Scaunului apo stol i c este proc l am at dintr -o dată, încă de . la p1ima p rop o ziţie şi într -o manieră c re taie mice dispoziţie spre contrazicere. „Bi serica romană a ost ond ată de Dumnezeu singur. " Această ormulă, care ar păre a destul de norpi.ală p e nt ru a vorbi de spre Biserica universală, semnifică, restrânsă astfel, că dreptu1ile , puteile şi privilegiile pe care Chistos le-a co ferit Biseicii se gă se s c cu prioitate , dacă nu în exclusi'itate, concentrate asupra unicului Scaun apostolic . Este vorba, de si gur de puterea de a le ga şi a dezleg a adică de c ap acitatea de a j udeca în m atei e de cre dinţă şi de disciplină într-un mod suveran şi ca ultim judec ător Formula sugerează, de asemenea, c ă Biseica de la Roma are un p riilegiu de întemeiere care o deo seb eşte de alte biserici. Prin referire a la textul evahghel i c „pe această pi atră voi idica Biserica mea" 1 , pe c are Gri gore l II -iea îl citează în scri s ori le sale , se proilează ideea că Roma este întemeietoarea tuturor Bisericilor, pentru că Petru este con­ ducătorul apostolilor şi, pin dreptul ereditar, puteile sale au trecut Sc au nului roman ._

,

.

,

,

.

.

Convingerea fundamentală e ste aceea că Roma con stituie

prin

ea

însăşi

universalitatea

Bisericii,

iar

Dictatus papae proclamă acest lucn în diverse moduri .

„Numai pontiful roman merită să· fie numit universal" , ceea ce este eplicit, chiar dacă propoziţia re o rezo ­

nanţă antibizantină . „Nici un sinod nu poate i numit general fără ord inul s ău " , adică o adunare de episcopi nu re semnificaţie eclezială, oricre ar i calitatea şi decât datorită papei. Î ntr - un

nµmărul participanţilor,

mod mai general , „cine nu e ste cu Biserica catolică nu e ste consider-t drept catolic" , ceea ce face din comu niunea

cu

Roma

regula

absolută

Biserică.

1 Ma tei, I , 1 9 . 366

a

apartenenţei

­

la

Dicta tus papae trage consecinţele teoretice şi practice din această concentrre a universalităţii Bisericii asupra Scaunului roman. „Biserica de la Roma nu s-a rătăcit niciodată şi , aşa cum o atestă Scriptura, nu se va putea rătăci vreodată." Infailibilitatea recunoscută global şi colectiv Bisericii universale , doctrină" perfect admisă, este în primul rând cea a Sântului Petru, conducătorul apostolilor, ap oi cea a Romei. Aceasta operează în mateie de do crină şi de credinţă transferul asupra papei dej a subliniat în legătură cu puterile de j urisdicţie . Toate · privilegiile acordate Bisericii de Christos sunt atribuite cu pioritate lui Petru şi, în consecinţă , succe­ sorului său . Este o teologie riguro asă a primatului lui Petru şi a Scaunului roman . De atunci, p apa este sursă de drept ecleziastic şi nici un text canonic nu re autoitate decât prin el . Papa nu poate i judecat de nimeni şi nici una dintre sentinţele Scaunului apostolic· nu poate i reormată . Mai concret, puteile papei se exercită fără drept de apel asupra epis­ copilor, pe care ii po ate demit_e, chiar în ab senţa lor şi în aara oricui sino d . Poate, de asemenea. să-i transfere de la un sc.aun la ltul şi poate schimba, după cum îi e voia, circumscripţiile ecleziastice. Consecinţele cele mai remarcabile ale acestei afirm-i a primatului în Biserică ac ca autoritatea pap ei să se poată face simţită până în intimitatea unei dioceze . „El poate, acolo unde doreşte, să hirotonisească un cleic l oicărei biserici . " Ceea ce însemnă că papa îi poate înlocui pe episcopi în diocezele lor. Nici o jurisdicţie , nici o. circumscriere nu opre sc puterea pontiicală, care este deopotrivă 1-niversală în acest sens . Scaunul apostolic nu mi este în fruntea . unei confederaţii de provincii eclezi­ aştice , el conduce 6 imensă şi unică dioceză care este însăşi Bisţrica, unde el poate exercita, dacă doreşte , toate puterile obişnuite . Aşa este de acum înainte autori­ tatea lui Petu. Dicta tus papae sunt dificil de comentat cu măsură · şi exactitate . În compraţie cu concepţiile anteio are despre Bise1ică sau cu cele care prevlează la greci, ace ste pre367

tepţii par exorbitante .

Se ştie că ele . devin regulă în

Biseri ca latină şt, din acest punct de vedere , toate aces­

te propuneri au o s t îndelung analizate şi j ustiicate.

Prin urmare , li se po ate face o apologie rezonabilă şi fundamentată. Aceasta nu este deloc problema unui istoric care nu are - nici de apro bat, nici de c ombatut propunerile teologilor. Aprecierea istorică a Dicta tus papae este cu totul

alta . Începe printr - o co nstatare : -pentru diversele pro ­ puneri , canoniştii sunt în măsură să furnizeze texte j us­

ti(ic ative anteio are , dintre care unele se bucură de cea mai mare autoritate . Ele s e pot prevla, prin urmre, de tradiţie . Aceasta nu înseamnă că toa.te textele cano nice pimite şi to ate autorităţile erau în c onsens . Dicta tus

papae, care afirmă autoritatea Scaunului apo stolic şi nimic altceva, ac o alegere . Cu to ate acestea, regulile tradiţionale anterioare nu sunt abolite în consecinţă.

Ele se sprj ină acum pe ceea ce ace orţa şi vigoarea Biseicii, S caunul rmpan, sursă a credinţei, a dreptului şi

a puterilor disciplinare . Autoritatea ordinară este

acum o ndată pe p apalitate . Grigore al II-lea înţelegea acest lucu cu sigur�nţă în acest mod, el c are a airmat tot timpul reşpectul pentru tradiţie . Această ultimă airmaţie se analizează cu circum­ specţie .

Nu

este nici

o

îndoială

că

Dicta tus papae

relectă chiar gândirea lui Grigore al VII - le a în persoană şi sunt rodul relecţiilor s ale de spre diicultăţile con­ duc erii unei reorme . Cu to ate ace stea, nici o deiniţie atât de simplă şi atât de completă a autorităţii romane nu usese d ată până atunci. Suntem departe de consi­ deraţiile cardinalului Humbert în polemica s a cu grecii şi propunerile i mperative şi c oordonate ale lui Gigor. al VI I- lea. firm area teoretică p uţine

proteste

în

a p rimatului roman provo acă Bi seri c a

latină,

în

vreme

ce

exercitarea concretă a aceloraşi puteri, prin intermediul legaţilor, ridică o o stilitate ără limite . Acest _contrast

ţine de aptul că doctina pontiic ală nu este cunoscută

368

decât din ragmente, prin intermediul scrisorilor pe care papa le adresează episcopilor. Dictatus papae par un document de uz intern a cărui inluenţă nu apare decât în culegerile canoni ce ulterioare . În plus , intervenţia pontiicală, în iec are caz concret, se putea j u stifica prin consideraţii tradiţionale ce nu . cereau un recurs ţxpli­ cit la acest corp .de doctrine 1 .

1

Ediţia din Dictatus papae în

Grigore l II -lea.

E. CASPR cu

Lettres

ale lui

II

Învestiturile, libertatea Bisericii şi teocraţia

Învestitura, adică legerea titulului unei funcţii ecleziastice, şi instalrea sa devin rapid problema maj oră a reormei. Chestiunea are un aspect teoretic ce este ridi­ cat, în primul rând, de reormatorii loreni. Aceste convin­ geri antrenează câteva fricţiuni sporadice cu puterile laice, fără gravitate specilă. Dimporţvă, interzicerea iyestitu.ilor laice de către papalitate şi punerea perseverentă in aplicre a qcestei reorme provoacă un com1ict de violenţă extremă cu împăratul şi destule dificultăţi în alte pi. Problemele teoretice se amestecă cu problemele c on­ crete şi este dificil să cunoaştem importaµţa pe care o capătă aceste două aspecte le problemei. Distingerea motivaţiilor este probabil artiicială, şi totuşi necesră. Eşecul tentativelor reînnoite de reormă a clenlui lasă să se întrevadă că alegerea episcopului este determinntă. Învestitura de către un laic pare în aceJ moment respon­ sabilă de moliciunea episcopilor în lupta împotiva viciilor clerului. În acest caz, . acţiunea reormatoare este subor­ donată redresării morale a creştinătăţii, far interzicerea oicărei învestitui laice nu este decât un ijloc asupra căruia p aplitatea se poate învoi. Derogările j u�tificate probează atunci bunăvoinţa sa cu privire la prinţi. Poate i vorba, de asemenea, de o . chestiune de principiu . Bise1ica este îndreptăţită să nu recunoască licilor, oricât ar i de 370

eminenţi, dreptul de a inteveni în desemnarea şi instalarea

u nui

prelat.

În

aceste

cazuri ,

Roma

cheamă,

prin

legământul său, la o transormrre completă a raporturilor sale cu prinţii. Este o seprare a temporalului de spiritu­

l,

pe

care

înţelege

să

o împlinească şi d o r ocazia

schimbă hotrrea papilor de a grăbi în diferite locuri apli­

crea decretelor reormatoare . În acest ultim caz, este

vorba despre o răsturnre a concepţilor tradiţionale în legătură cu organizrea lumJi .

Eistă două maniere de a naliza reorma. Or, nu este

p o sibil să optăm pentru una sau lta dintre explicaţii , pur şi simplu. Cu siguranţă, programul reormator depăşeşte

cu mult problema morală. Totuşi, este mai mult sau mi

puţi- abrupt, după oameni şi împrej urări. De la mbiţiile

mime ce ţin de ideologie la aranj amentele concrete cre

sunt politice eistă un asemenea declaj , Încât o pte a

programului teoretic pre să i eşuat. Eistă şi surpza evenimentelor, negocieile delicate, poleicile , cizele şi eşecurile cre modiică pe rând o acţiune ce rămâne com­

plexă. Nu este uşor de ştiut ce implicaţii poate avea cutre

sau cutre iniţiativă, nici cum se situeză într -o luptă

îndelungată şi. cu aspecte multiple

A.

.

ÎESTITUILE Faptul că prinţul desemn�ază episcopul şi îi acordă

învestitura e ste, la începutul secolului al I-lea, o practică obişnuită, fxată de tradiţie . Alegerea de către clerici, abaţi

şi câţiva laici luaţi dintre cei mari este cunoscută ca

modul de desemnre cel mai conform cu dreptul canonic .

Ea este practicată atunci când regele dă libertate în acest

sens . Este fră urmăi, deorece ·el îşi .rezevă aprobarea deinitivă şi îi remite celui ales · însemnele

uncţiei .şi

bunlile episcopiei sale .

Pinţul, a cărui intevenţie este cunoscută încă din

epoca merovingiană, j oacă ·în czul acesta rolul

cuvenit

poporului credincios n legerile episcopale le antichităţii

37 1

ereştine. Episcopul este conducătonl comunităţii creştine

cre este compusă numai din clerici . · aicii fac prte din

Biserică şi nu o ignoră. De aceea un rege uns

pre

mâi

indicat decât oricare ltul pentn a inteveni. în această

alegere în lbcul credincioşilor.

Repunerea în discuţie a învestiturii laice presupune o

modiicare proundă a j ude.c ăţii despre pµtere şi despre

lume . Elementele acestei relecţii vin din epoca crolin­

giană şi se maturizeză lent în orena. Două teme pr determinante . După 840, regii carolingieni recunosc pen­

tru iecare tip de onoruri drepturi speciale. Un conte nu

poate i privat de func ţia sa fără mo tiv Se întâmplă acelaşi .

cu bisericile, pentu care regele rebuie să gr�teze protecţia bunuilor, a persoanelor şi a tradiiilor. Tendinţa este spre un fel de autonoie ca. într-1 fief, deoarece

lucu

episcopii merită chir şi mi mult respect decât conţii. A

doua linie de relecţie este mi speciic intelectuală. Toţi învăţaţii afirmă: suletul este superior tupului şi , în con­ secinţă, .într- o societate spiitualul nu poate să ie supus

temporalului. De altfel, nu se pot confunda cele două domenii. Chestiunile specfic religioase ce ţin de domeniul

spiitual scapă temporalului.. unde se exercită puterea

regelui. Deo sebiiile devin din ce în ce mai clre.

Cuvintele adresate de Wason, episcop de iege, lui Heic III iea se înscriu exact în această linie. În 1 04, împratl l-a învestit ca rhiepiscop de .Ravenna pe Wi dger pe cre îl chemă n aţa j udec ăii unui sinod de ep i sc opi doi u mai ârziu, penru a ră spun d e diverselor aczaţii. Din com­ plezenţă penu rege, prelaţii erau de acord să-l demiă. Wason ar i d ec larat în ceea ce il pive a : ..Îi datorăm pontiu­ lui as c ultar e ir vouă, o, rege credinţă. Dăm seama în aţa voasră de a dini strarea noasră laică, ir lui d e tot ceea ce piveşte sljba divină. De aceea, în nţel egerea mea, şi am aceasta cu tie, toate greşeile de ordin ecleiasic pe cre le-a cois ţn nllli de suvernul pontf. Dacă, dimpoivă, în ceea ce pliveşte trebule lice, a dat dovadă de n eglij enţă sau ne cre ­ dinţă, ţine de voi ără nici o Indoilă, să i cerei socoteală" i .

l

-

.

,

,

,

,

,

,

1 Tt cial de A FUCE, a refone gregoiene, [428], t. I , p. 1 1 4.

372

·

a fel . în timpul crizei din 1046, Wason afirmă că Henric l III -lea nu re nici o calitate pentu a-l demite pe papă, deoarece nimeni nu a avut vreodată acest drept. În plus, acuzaţia unui iferior împotriva unei persoane cu un statut superior nu se poate accepta. Pe scurt, un principiu de drept canonic şi o regulă de procedură veită din . antichitate sevesc drept argument pentu a susţine independenţa şi supeioitatea spiitulului l .

Şi într-unul şi în cellalt cz, Wason deosebeşte tem­ porlul de spiitual şi nu acceptă autoritatea regelui decât

pentru gestionrea bunurlor unei episcopii. Autonomia domeniului religios se sprijină pe paplitate , în măsura n

cre ea însăşi este liberă. E ste cu certitudine un lt sistem

ce se proleză prin ace s te abordi. Totuşi,

Wason nu-i contestă regelui . dreptul

de a-i

învesti pe episcopi sau de a-l desena pe papă. Refuză, şi

într-un cz şi în ltul o demitere , adică aptul ca un titu:

Ir să ie privat de slujba sa, şi aceasta printr- o decizie

rbitr�ă, deoarece regele nu re calitatea să se pronunţe asupra spirituatlui. Wason trăgea concluziile .din prin­

cipiile de guvernare carolingiană, unde nimeni nu putea i

privat de onorule sle, decât în cazul cnd r i o st găsit

vinovat de lucruri grave. În plus , se olosea de o operă nonimă compusă după toate probabiităţile la Liege şi

intitlată De ordinando ponice. Autorul, care cunoaşte

deo sebirea dintre spiritul şi temporl, nu-i recunoaşte

ici unui laic dreptul de a promova la demnităţile eclezi­

astice. De aceea, pentu a asigura independenţa şi supe­

rioritatea

spiritualului,

el

preconizează

revenirea

legerea episcopului de către cler şi popo�.

la

a�esta din

urmă neintervenind decât după clerici. Tezele din De ordi­

nando poniice trag concluziile logice din propunerile ăcute în secolul precedent, de către Rathier din Verona,

în lucrarea sa raeloquia2 .

1 Scisorea lui Wson către Heie l III-lea este rapmtat.ă de Gesa episcoporum eodiensium, 65, in MGH SS, t.II, pp.228-229. 2 De ordinando pon t.ce, in MGH, Libel. .• de Lite, t.I, pp. 8- 1 4.

373

Ac.ţ ste opere , care j lonează o tradiţie intelectuală şi

inspira câteva acţiuni concrete , ne lasă să ghicim că aces­

te idei sunt împărtăşite , în grade _ diferite, de episcopatu]

din vechiul regat al Lorenei care, afirmându- şi loialitatea

te.porală faţă de împărat, nu-i aprobă în aceeaşi măsură

imixtiunea în chestiunile ecleziastice şi mai ales iiţia­ tivele sale din 1 046 . Wason, care admite învestitura laică, este o dovadă moderată a acestei mişci. În Itlia,

îndrăzneli .

primii reformatori nu aveau

Pier

Damiani

aşteaptă

de

chiar aceste la

împ ărat

desemnarea de episcopi bui, deorece datoia prinţului

era de a pune în slujba regenerii Bisericii toate puterile

laice . Acest ficitatea

punct de vedere, tot tradiţional, ignora speci­

proanului

şi

distincţiile juridice

ce

puteau

decurge de aici . Lumea şi guvernarea sa se aflau subor­

donate nevoilor spirituale ale Bisericii. Această vedere

mistică, în aparenţă întârziată, putea, după împrej urăi, să devină deo sebit de eigentă.

Reorma pontificală împnmută câte ceva de la aceste

două scheme şi ace din ele, mai mult sau mai puţin bine,

o sinteză. Mistica întăreşte juidicul şi îi coferă progresiv

o intransigenţă necunoscută până atunci . Problema este adoptarea ideilor lorene la Roma şi modul în care sunt ele

folosite. eon al IX-lea, episcop de Toul îninte de a se ridica la gradul

de suveran pontif,

nu ar i acceptat

nuirea sa de la Heric al III -lea, decât dacă era explicit

raticată de clerul şi poporul Romei . Această afirmaţie a biogrfului rămâne, la drept vorbind, îndoienică, într -atât

poate tre_ce drept o adaptare a unui episod din viaţa _papei

la condiţii care nu au prevalat decât după aceea. Dacă

aptul era adevărat, el r fi dovedit c ă papa recunoştea

validitatea vechilor proceduri de alegere a �piscopilor şi li se supunea de bunăvoie . Pre sigur că Leon l IX-lea

inteniona să se revină la această veche rânduială. a Conciliul de la Reims, din octombrie 1 049 , el a aintit că

nimei nu putea obţine o demnitate ecleziastică dacă nu era ales

de

cler şi de popor. Dacă nu ne înşelăm în

legătură cu acest aspect, dispoziţia respectivă nu interzicea

374

intervenţia pinţului . Ea îl obliga să obţină ratificrea

alegeii , ceea ce putea pune capăt abuzuilor strigătoare la cer. Nu mai era legitim să se impună un prelat pin arme .

Leon l IX-iea a şiuţ să acţi oneze în consecinţă. În 1 053,

el a reuşit să-l impună pe alesul clenlui şi al poporului, în dioceza Puy, împotriva candidatului regelui Franţei.

Alegerea lui Friedich de Lorena de clerl şi poponl

Romei, în 1 057, ilustrează această stre de spirit. Nu este

sigur că reormatorii au ut, pin această alegere, făcută

fră consultrea curţii Germaniei, să se elibereze în mod

voluntr şi deplin de autoritatea impeială. Pre mi pro­

babil că ei au dorit să repună în dreptui o practică cunos­

cută şi acceptată. a această dată şi în anii următori, ei pe ambiţiile nobilimii lo c al e deoarece aceasta ţste râna cea mi evidentă în intro ducerea reormei l . În această luptă, ei pot cu greu să se lipsească de spijinul curţii germane. Nici măcr nu se gândesc la acest lucru , cu siguranţă, aşa cum rată numeroasele ambasade care trec dincolo de munţi. Deciziile pur novatoare sunt opera lui Nicolae al II lea auncă ina

,

-

şi a Conciliului de la aterano , din 1 059. Decretul

penn

legerea

pontiului

roman

rezevă

dreptul de opţiune cardinalilor, al cror rol este nunţat

potrivit ordinului călia îi aparţin. După cre, clerul îşi dă

asentimentul , iar poponl aplaudă, „iind slvate onoarea şi respectul datorate iului nostn foarte iubit Heric" .

Aceasta însemna a ace vag aluzie l a dreptuile împratu-

1 Alegerea antipapei Benedic. l X-lea de către nobilimea romnă este o întâmplare caracteristi că. Această alegere este considerată drept conformă cu obiceiurile romne anteiore lui 1 046, de G. RAUSE, Das Papswahldecret von 1 059 und seine Rolle im In vestitursreit, in SG, t. II , 1961 , p . 8 1 . Această alegere este consider.ată anticnonică de D . ĂGENN, Un ter- suchungen zum Papswahldecret von 1 059, in eitsc.ft der Sa vigny-Stifung fiir Rechtsgeschichte, Kn . Aht. , 56, 1 970, p. l 71 şi r m . Punctul de vedere al acestui autor este oarte strict juridic . Nu pare să i ost 1Teo opoziţie aţă de Benedict al X-lea la 'Roma. Inteventia lui Goderoi le Brbu, marchiz de Toscana, permite instalrea lui Nicolae al II-lea în Cetatea eternă.

·- 375

lui ,

fră

a-i permite mult- în relitat e . Scaunul roman se

eliberase în teoie de învestitura laică 1 • Cel de al şaselea canon al aceluiaşi conciliu cerea „ca

ici un cleri c sau preot să nu primească de nici o manieră o biserică din mâinile unui laic , ie gratuit, ie pentru bani" 2 . Acest decret, care trebuie apropiat de un pasaj din Adv�rs us simoniacos, in cre crdinalul Humbert, contes­

ta laicilor dreptul de a distribui funcţiile ecleziastice , de a dispune de graţia pontiicală şi pastorală, dovedeşte ilu­ enţa ideilor lorene la Roma. El conţine câteva ambiguităţi. Este vorba aici despre clerici şi despre preoţi, iar nu despre

episcopi.

De

aceea,

decretl

r

putea

să

nu

privească decât biseicile paticulare, apaţinând, penţu

a spune lucurilor pe nume, unor laici, care desemnau ei

înşişi prohul, fără să ţină seama de dreptuile spirituale� le episcopului. În plus, interdicţia de a obţi.e o biserică rămâne neprecizată, deoarece ea nu împiedică practici mai puţin evidente . Pe scurt, acest text, cre lasă loc la b anumita interpretre, n: este , la acest moment,. decisiv. Est� totuşi la oiginea deciziei lui Gigore

�

ll-lea,

luată în legătură cu acelaşi subiect, la concliul roman din

1 075. Se pre că papa s-a mrginit la reînofrea inter­ . dicţiei lui Nicolae al II-lea şi la etinderea aplica_ţiei aces­

teia. la episcopii şi abaţii3 . Decretele din 1 078 şi 1 080 l reproduc pe cel din 1 07 5 . Ele interzic pr şi simplu prii­ rea unei episcopii sau a unei abaţii de la un laic, ră a ace cea mai mică distincţie între uncţia spirituală şi bunurile ataşate ei.

Ţinând seama de tradiţia constantă

încă din secolul al X-lea, la reormatori, de a considera aceste bogăţii ca pe un j utor în îndepl.inirea isiuii, 1 Eisă două versiuni ale acesi te� . A FICE-. a refome re­ goienne [429] , t. I, pp. 3 1 3-334 şi . ER, Der Koigsparaph m Papswldecret von 1 059, n S� X, 1 972, pp.37-52. 2 Ut per Jicos n ullo modo quilibet clericus aut pesbyter obineat aecclesiam nec grais nec preio, n MGH, Consituiones et Acta, I, „ p . 547 . .. 3 Decretul din 1 075 s-a pierdut, la fel şi actele acelui conciliu.

376

există aici destule motive să. credem că exad aşa gândea Grigore al II-lea l . Prin urmare , este o măsră radicală cea cre tranşează cu moderaţia lui Grigore l VII-le a de până atunci . În primul rând , este o decizie de p � ncipiu cre dă Scaunuluf roman un sp1ijin canonic suplimentar. Grigore l VII-lea, ie din pmdenţă, fie din spirit politic , îl lasă să înţeleagă pe Heliic l IV-lea, printr - o scrisoare, că este gata, la acest 'capitol , la un compromis . Că aşa era nu eistă nici un dubiu, din moment ce acest decret nu a o st niciod ată publicat în nglia, unde Wilhelm Cuceritorul numeşte

episcopi în ra . oricărei bănuieli, şi nu este apicat ime­ diat în Frpţa. Luat literal şi sub orma sa de interdicţie generală, decre­ tul asupra învestiturii laice poate avea consecinţe incalcula­ bile . Epi scopiile şi abaţiile dispun de bunuri unci�e, de oameni, de seniorii şi de pr�rogative regale . Sârşitul învesti­ turii laice face din acest ansamblu de bogăţii şi de uteri , până atunci alate în mâinile unui om al regelui, un fel de ief, în care sericiul datorat depinde, de acum înajnte, de bunăvoinţa titlarului. Refuzl jurământului de fidelitate poate să acă din acesta un veritabil principat, supus doar în teorie. Implicaţiile materiale şi politice erau grave. Eliberarea spirituală a episcopului nu punea mai puţine probleme. Sistemul de guvernare provenind de .la sfârşitl epocii cro­ lingiene asociză regele cu cei mi , printre care episcopii deţin un loc eminent. Ei prticipă la consilii, unde trebuie să spună ceea ce este conform cu dreptul. or le reine datoria să-l lămurească pe prinţ în legătură cu îndatoile sale şi să-i arate calea pentu a-şi · conduce poporul potrivit scopurilor lui Dumnezeu. Cltura şi autoritatea care se leagă de funcţia lor sacră le conferă un ascendent excepţional. În plus, unele scaune epi scopal� conferă prin adiţie titularului lor 1 I nterdi c ţia învestiturii laice antreneză după sine nulitatea învestiturii primite şi este însoţită de i nterdicţi a de a pătrunde în biseica astfel dobndită, dacă este să dăm crezare textului lui HUGUES DE FAVI GY, Chronicon I, n MGH SS, t. VIII, p . 4 1 2 . Textul citat este cuvânt cu cuvnt cel din decretl din 7 septembie 1 080, cf. Regist.im, VII, 1 4 a, ed. CASPR, p. 480.

377

uncţiile de arhica1.celar sau · de cancelar. Ac eşti episcopi conduc politica şi îi ormează pe clericii capelei , cre sunt personalul cultivat din slujba regelui . Şi , în acest domeniu, decretul pivind învestitura laică răstoarnă obiceiuile şi pune în di scuţie structuile statului , în principal în Germania, unde ele au rămas mai aproape de modelul ca­ rolingian.

Nu putem fi siguri că Grigore al II -lea şi consilierii săi au evaluat toate consecinţele promulgării decretului. Moştenitori i relecţiilor de generaţii de reormatori, ei ignoră prea mult evenimentele acestei lumi._ Vederile mis­ tice apar aici, in această necunoaştere a lucrurilor. Pentru Grigore l II-lea, destinul omului este în lumea de dinco­ lo, iar puterile laice nu au lte misiuni decât să îi conducă acolo. Într-o schemă de relecţie ca aceasta, problemele evocate îşi pierd oice consistenţă. Papa îi reproşează lui Heic l IV-lea că s-a înconjurat de excomuicaţi, ale _ cror saturi nu ac decât să-l deruteze, în timp ce eistă prelaţi buni şi pioşi. Bunuile Bisericii - aprţin sinţilor prin voinţa donatorilor şi ele nu pot fi deturnate de la această aibuire fră ut. Logica reormatorilor este fără cusur. Numai spiritul politic şi o anumită moderaţie faţă de păcatul lumii îi temperează în aplicarea ideilor lor. Urban l II-lea , în ciuda atitudinii concilinte din re ­ mea priilor ani ai pontificatului său, reînnoieşte decre ­ tul în legătură cu învestitura laică, fră modificări, la Conciliul de la Melfi , din 1 089 , apoi la cel de la Clermont, din 1 09 5 . a Conciliul de la Bari, din 1 09 8 , el pronunţă, în plus, excomuicarea acelora care dau sau primesc această învestitură, ir la Conciliul de la Roma, din anul următor, pronunţă excomunicrea şi a acelor episcopi care i-ar sfinţi pe clericii învestiţi de laici. Această agravare notabilă a legislaţiei gregoriene ce pronunţa doar nulitatea învestiturii laice este şi mi mr­ cată prin interdicţia făcută preoţilor şi epi scopilor de a aduce omagiu regilor. Această decizie a Conciliului de la Clermont este reluată, începând din 1 09 6 , într -un conci ­ liu local, ţinut la Rouen, unde se interzice unui cleric să 378

devină vaslul unui laic, cu excepţia cazului în care deţine

de la el un ief care nu aprţine Biseicii . Asfel, indirect,

oice autoritate a laicilor asupra bunurilor Bisericii pare

recuzată. În sfârşit, în 1 09 9 , un C o ncliu ţinut la Roma

aruncă

anatema

asupra tuturor clericilor

care

oamenii laicilor pţntu a obţine uncţii ecleziastice . �

devin

Oice amestec l _clerului în societatea feudala prin

legături de la om la om devenea teoretic imposibil. Clericii erau astfel liberi şi eliberaţi. În aceleaşi concilii, Urban al Ii -lea se străduise depotrivă să sustragă de sub autori­

tatea laicilor dogmele , redevenţele şi bunurile Bisericii in general, prin rostirea de pedepse din c:e în ce mai mi . Privilegiile împrţite în timpul c ălătoriei sle în Franţa,

intevenţile sale pe lângă prinţi rată o rte bine că el nu

înţelegea să se mulţumească doar cu planul de principiu .

Niciodată un asemenea eort nu fusese continu�t cu o asemenea orţă.

Pământurile şi

oamenii Bi sericii snt

scoşi din ordinea firească a soci etăţii şi a lumii.

Pascal al Il -lea împrtăşeşte aceeaşi intransigenţă. a

concliul roman din 1 1 02 , se pre că s-au reînnoit măsu­ rile luate împotriva învestiturii lice exact în termenii con­

ciliului romn din 1 094, ţinut sub conducerea lui Urban

al II-lea. În plus, Pascl al II-lea .îi aduce la cunoştinţă

regelui ngliei că decretele reormatore trebuiau să se

aplice deopotrivă şi statelor sle . Împinsă la un asemenea

proism şi fră o sistematizre negociată, interdicţia

învestiturii laice provoacă ostilitatea regilor. a Châlons,

în timpul întreve derii dintre Pascal al Ii-lea şi Henric al V-lea, incompatiblitatea punctelor de vedere este totală.

Atituqinea înverşunată a lui Urban al II-lea începând din I 095 şi intransigenţa succesorilor săi sunt inspirate în mre măsură de lucrile de poleică radical gre­

goriene, precum iber de ita chisiana a lui Bonizo de

Sutri . Inluenţa lucrii ibelus con ra invasores et simo­ niacos

a

cardinlului

Deusdedit este

şi

mai

directă.

Această lucrre cuprinde textele Sfintei Scripturi , ale legii

.ciile şi ale dreptului canonic , cre interzic regilor- dreptul

de a învesti episcopi şi de a inroduce clericii pe bunurile 379

Bisericii şi , eventual, de �--i lunga t . rgumentaţia crdi­

nalului, care vizează pe r s o ane le apoi bunuile , e ste intransigentă la modul p er fect Totuşi , se rem�că acţastă î mpărţire a problemei, ceea ce produce o de spţire de or­ .

mulle globle ce prevalau la reormatoi .

Această deo sebire , cunoscută d e multă vreme ş i sub diferite orme, devenise suspectă prin maniera în care se olo­ siseră de ea simoniacii şi partizanii împăratului . Yves din Chrtres , ce o reia în cadrul unui raţionament juridic mult mai complex, nu poate i bnuit de aceleaşi intenii. egat de regenerarea morlă a Bisericii , el a dezaprobat, nu fără curj , adulterl lui Filip I şi cel l lui Bertrade . Este neiertător aţă de simoiaci şi nicoliţi, din moment ce In opera sa citează toate tetele care îi co ndamnă firmă superioritatea puteii spirituale asupra autorităţilor temporale. În sârşit, în Biserică, el este un parizan c o nn s al primatului roman şi l supremaţiei pontficale . Or, Yves din Chartres nu citeză, nici în Decretum, nici în Pnormia, cre este prescurtarea primului , decretele pentru învestitura laică le lui Grigore al VII-lea, chiar dacă el nu le putea inora. Este suicient să spunem că relecţia 'sa personală l determina la cea mai mare rezevă aţă de aceste decizii. Faptul că alegerea episcopului revine clerului şi poporului este pentru Yves din Chartres o veche cutumă ecleziâstică conformă cu tradiţia. Regele nu trebuie să se opună unui cle1ic cu o bună reputaţie, les în mod legitim. Episcopul deţine puterile sale religioase printr -o hirotonisire conferită de un arhiepiscop. De aceea învestitura regală, care nu poate avea vloarea unei sinte taine, nu adaugă nimic ceremoniei. Ea este fără importanţă pentru credinţă, din momentul în care s-a înţeles cum se cuiµe că prin acest gest regele nu concede imic din spiritual. Yves din Chrtres intepreta în acest sens câteva gesturi concil iante ale lui Urbn 1 11 -lea, precum şi îndelungata tradiţie de a�entiment regal la orice legere episcopală2 . Aceste idei sunt dezvoltate , în diverse moduri, în mai multe scrisori ale aceluiaşi personaj . Ele sunt redactate în lucrarea De regia potestate a lui Hugues de .

1 MGH Libeli de Lite, Ul , pp. 292-365. 2 H . HOFFMNN, Ivo von Chartres u n d die Osung des Investiturproblems, in DA. 1 5, 1 959, pp .393-440. 380

Fleury. Ecoul l or este limitat, deorece Urban al II-lea · le dez­

aproba, ir Pascl l II -lea nu p re dispus la modiicarea

po liticii pontificle în acest sens .

Situaţiile concrete şi negocieile cu regii au obligat papalitatea la mi puţină intransigenţă. Deja, la începutul pontiicatului său , Urbn l Ii-lea acceptase ca un cleric les după canon să poată primi o învestitură reglă. ·Aşa se întâmplase cu Yves din Chartres şi Anselm de Milno . Acest gest �e condescendenţă, clar oportunist, crea o dis­ tincţie între legere , procedura de alegere şi învestitură, concesionarea puterilor şi uncţii . Înverşunarea p9litică a lui Urbn l II-iea, după 1 09Ş, şi intransigenţa lui Pascal l II -lea nu au permis să se meargă mai : departe în căutarea unui comprois, până când o stilitatea declrată a regelui Franţei şi a regelui Angliei faţă de abrupta întărire a legislaţiei gregoiene, în momentul când Heie l V-lea se arăta ameinţător în mod cu totul special , nu a orţat papalitatea la negocieri . Inspirat de· ideile lui Yves din Chartre s , înţel egerea realizată de nselm de Canterbury şi Heie I Beauclerc este acceptată de Pascl l II-lea, la începutul lui 1 1 06 . Aceasta prevedea că epis­ copii nu vor putea primi investitura cu câjă şi inel ici de la rege , nici de la vreun laic şi că sinţirea episcopală nu va putea avea l o c înainte ca alesul să fi adus omagiu regelui pentru iefurile sale. Diferentul născut în Franţa în urma decretelor lui Urban l II-lea îşi lă soluţia, proba­ bil identică, în 1 1 0 7 . Negocieile cu Henric al V-lea �e l ovesc de numeroase diicultăţi. -Întrevederea de la 1 âlons , din 1 1 07 , nu aj unge decât la refirmarea tezelor obişnuite . Concordatul de la Sutri, d i n 1 1 1 1 , este, dimpotrivă, un episod curios şi revelator pentru evoluţia ideilor, atât la uii, cât şi la ceilalţi. Negociatoii lui Heic al V-lea au reuşit să susţină aptul că împratul Carol cel Mre şi succesorii si îi dotaseră pe episcopi cu atâtea domenii, încât regele putea pretinde să controleze alegerea lor. Reprezentanţii papei Pascal al II-lea au făcut cunoscut aptul că Biserica e ste 38 1

gata să renunţe la toate aceste bunuri şi l a toate drep­ turile regle , dacă Henrtc l V-lea abandona învestiturile. Clericii puteau trăi din dijmele pe care prinţii li le puneau la dispoziţie . Acest compromis inaplicabil admi tea ceea ce toţi reormatorii refuzaseră până atunci: separrea funcţiei spirituale de mij loacele materile ce permiteau exercitarea acesteia. Papa accepta srăcia pentru Biserică, indiciJ oarte remrcabil al unei schimbări de mentlitate 1 . a drept vorbind, această retragere a Biseicii este rezultatul pradoxal al decretelor din ultimele concilii le lui Urban l Ii-lea. În locul doinţei de sustragere a cleri­ cilor şi a bunuilor Bisericii din ordim obi şnui tă a socie­ tăţi , se preferă libertatea Bi seri cii prin oice compromis. Abandonrea bunurilor apre ca răscumpărrea pentu­ slăbirea legăturilor dintre Biserică şi lume . Concordatul de la Suri nu putea decât să provoace � opoziţia episcopatului german. După acest .eşec şi după ce remea concesiilor smulse cu oţa a trecut, nu mai eis­ tau alte căi decât cele deinite de Yve s din Chrtres . Papalitatea ş i regele Germaniei au juns l a acestea lent şi nu fără reticenţe, la concordatul de la Worms din 1 1 23 2 . ,

B.

EOCAŢA

Eortul de renovare a Bisericii întreprins de reormatori pune rapid în eidenţă caracterul cucil al legăturilor cu puterile laice. Tradiţia trimitea la o colaborare între cele două puteri. Acest model trece multă vreme drept cea mai bună soluţie şi rezistă cu trăinicie diverselor eşecuri. Pier Damiani nu- şi imagina ltfel reorma Bisericii şi s-a străduit totdeauna să menţină relaţii de încredere cu .

l P. ZEBI , Pasquale I e "ideale della povertâ della chiesa,

in

nn uaio dell 'Universita cattolica del Sacro Cuore, 1 964- 1 965, pp. 207-229. 2 P. CASSEN, Das Wormser Konkordat in der deutschen Verassungsgeschichte, in Investiturstreit und reichverassung, ed. J. FLECENSTEIN [427) , pp . 4 1 1 -460.

382

curtea imperilă1 • O stare de spirit ce avea drept garanţie instituţii atât de durabile şi atât de vaste ca imperiul nu di s pare în câiva ani . Reapre într-un loc sau altul şi hrăneşte îndelung nostalgiile . Reformatorii se angj eză pe alte c ăi, construiesc un lt sistem de raporturi cu puterile temporale şi orga­ nizeză altfel lumea şi guvernarea ei . Este un alt echilibu l puterilor la cre ei aj ung, fie că şi l-au imaginat cu limpezime , ie că nu. Pentru ceea ce ţine de acţiunil e temporale ale paplităţii, falsa donaţie a lui Constantin deschide cu uşurinţă clea. Mrele împărat, convertit, se presupune a fi r e cu n o scut papei puterea şi onorea datorate împăra­ ilor, precum şi olo sirea diademei. Atunci când câştigă Orientul peni a-şi stabili ici noua sa capitlă, lasă în tutela p apei şi reite puterii sale: Roma, Italia şi regiuile occidentale . Este evident că suvernitatea papei asupra statelor ici îşi lă originea. Alte pretenţii pot chir să decurgă de ici . De atun�i , Scaunul roman rămâne cu pretenţii temporale2. O relecţie mi întemeiată din punct de vedere spiritul despre raportuile dintre împraţi şi papi se poate reclama din scrisorea lui Gelasius I către împratul nastasie. uterea prinţului este circumscrisă domeiului civil, unde clerul se cuvine să respecte legile şi c onstituţiile3 . Sacerdoţiul , cre deţine ijloacele de mntuire, se bucură de autoitate. El trebuie să dea seama despre regii înşişi la judecata cea de pe urmă. De aceea, pentru ce ţine de chestiunile diine, împăratul este supus papei ca orice alt ·

1 ier Damiani scrie în Disceptatio snodlis: Sublimes istae duae personae tanta sibimet inicem unaiitate jungatur, ut quodam m u tucie citatis glu tino et rex in romno pont.ce et roman.s Pontfx invenia tur de rege, n MGH, Libel. de .te, t.I, p.93. 2 N. HYGHEBERT, I donation de Constan in ramenee â ses veri tables proportions, â popos de deux pu blications recen tes, in HE, t. XI, 1 9 7 6 , pp . 45-69 . Acest bletin critic dă seama despre această problemă la acea dată. 3 Pinţul dispune de po testas, sacerdotul de a uctoitas.

383

creştin . La acest stadiu, cele două puteri rămn indepen­ dente , sacerdoţiul având totuşi preeinenţa. De la această revendicare limitată la inspiraţia reli­ gioasă şi morală a pinţului, sacerd oţiul trece la controlul morl al acţiunilor private ca şi l guvernăii . Papa deţine autoritatea pentru a spune ceea ce este drept şi conform cu ordinea doită de Dumnez�u. El poate să le reamin­ tească regilor obligaţiile lor l . Pentu acest singur apt el este judecător şi poate condamna un prinţ pentru păcatele sal e . Această doctnă aintită constant. permite destule intevenii. firmrea din ce în ce mi insistentă, la cele mai bune spirite le secolului al X-lea, a pimatu ­ lui spiritulului întreşte şi mi mult această autoritate2. Raporturile spiritualullli cu temporalul sunt comprate cu cele dintre sulet şi tup , ceea ce conţine tentaţia de a domina indirect lumeas. În plus, autoritatea papei era recunoscută în legătură cu spritulul, prtea cea mai nobilă,.· de ce r i exclusă din tempor al, care îi este inferi­ or şi subordonat? De apt, ideile teocratice se dezvoltă de la sine şi nu cunosc ici o liită. a drept vorbind , însăşi eXistenţa puterilor lice nu mi este dt c01weput, dacă ele au drept unică utilitate să con­ ducă poporul creştin spre mntuire , olosindu-se dor de mijloacele lumeşti. Ele se întemeiză în planul ge·nerl de răscumpărre şi îşi pierd orice consistenţă prin ele însele. Teocraţia este construită pe incapacitatea de a recunoaşte puteilor laice un scop distinct de cel al Bisericii. Regii care nu sluj esc Biserica îşi exercită în vn puterea4. Mntuirea se capătă prin Biserică, de aceea judecata

1 Tradiţia anterioră lui Gtgore l II-lea este dej a oarte bogată sub acest aspect. 2 RATHIER DIN ERONA, Praeloquia, I I I , 2, in PL, 1 36 c 225. 3 Această comparaţie clasică se întlneşte la cardinalul Humbert: Est laicalis potestas tamquam pectus et brachia ad obediendu1 et defendendum ecclesiam valida, in Advers us

simoniacos, III , 29. 4 Jladium sine causa portan t. scrie cardinalul HUMBERT în Adverszis simoniacos, III, 5 .

384

asupra puterilor temporale depind e adesea de aprecierea

a cilit ăţi l o r de care se bucură ea. De la regele evlavios şi

credincio s , a cărui colaborare se străduieşte să o obţină,

la rege l e pers ecuto r c ăruia îi contracreză acţiunile,

Roma se amestecă fră încetare în d om �ni u l politic . La · drept vorbind , conştiinţa autorităţii morale şi religioase cu toate prelungirile sale şi ponderea drepturilor te mp o rale dobândite sau revendicate ormează una şi aceeaşi men­ talitate, asigurată de dr ep t.t ea sa şi agresivă în mod suportabil aţă de puterile temporale. Aceste acţiuni încep cu nefericita expediţie militră a lui eon al IX-lea împotriva normazilor din Itlia de Sud. Ea p ute a să se reclame din cele precedente , din moment ce papii conduseseră dej a personl trupele în lupta împotiva srazinilor. Leon l IX-lea pare să i ut să pună capăt tlhăriei, creia îi erau vicime bi sericile. O acţiune se putea j ustifica, dar nimic nu dovedea că îi reve­ nea papei să o c onducă. Acest apt a ăcut o proastă impresie asupra contemporanilor, de exemplu a�upra lui Pier Damiani. Începând cu pontificatul lui Nicolae al II-lea, prevalează acţiuni temporale mai subtile . De la 1059 , pacea cu nor­ mazii este însoţită de recunoaşterea szeranităţii apostolice . asupra Italiei de Sud , iar noii vasali promit paplităţr ju­ torul militar. Începând cu această dată, suveranl pontif îndreaptă agresivitatea normanzilor împotriva Siciliei, ocu­ pate de arabi. Alexandru l Ii-lea, după o perioadă de ezitare, continuă ac eeaşi politică. În 1 063 , acceptă o parte din tro­ feele victoriei şi dă iertarea luptătorilor, cărora le înmânează flamura Sfântului Petru. Puţin după aceea, săvârşeşte ace­ leaşi gesturi în favoarea cavalerilor care particip ă la recucerirea Spaiei . Emite atunci pretenţii identice cu cele avansate în Sicilia. Pământurile cucerite vor aparţine papei . Spania a apartinut dintotdeauna Scaunului apostolic, firmă Alexandru al Ii -lea care trebui e că se referea la donaţia lui Constantin. Grigore l II -lea, după el, re aceleaşi pretenţii. În 1 066 , Alexandru al II-lea recunoaşte chiar legitiitatea pretenţiilor lui Wilhem Bastardul, asupra Angliei şi trimite lamura Sântului Petru armatei invadatoare. Acest gest nu

385

implica szeranitatea papei , desp re

în viitorul imediat.

care

nu

eistă reo urmă

Repetrea aceloraşi apte nu ne poate induce în eroare. Papalitatea

contribuie

la

ridic area

armelor,

acordând ·

iertrea păcatelor. Ideea de cruciadă este deja constituită,. încă din această epoc ă . Papa îşi recunoaştea dreptul de a legitima acţiunea unui prinţ creştin împotriva altuia, într-o chestiune îndoielnică d e j urământ şi de suc c esiune . Ore

expediţia se schimba în rzboi sânt din cauză că părea legitimă pentru papa, sau pentru că Roma, care nu reu Şea să-şi impună vederile reormatoare unui cler simoiac ,

găsea asfel un profit? Nu am putea să o spunem, cu pre­

cizie . Conjugrea intereselor în cauză naşte confuzie .

În mod evident, cnciada şi suzeranitatea pontiiclă merg alaturi . Totuşi, nu putem firma că drepturile tem­ porale decurg din cnciadă. Ele pr mai curnd legate de exploatarea acelei ausse donation a lui Constantin. Încă de

la

pontificatul

lui Alexandru

al

Ii -lea,

pretenţiile

romane sunt clr fişate . Grigore al VII-iea, cre prob abil nu este srăin de aceste iniţiative , menţine experienţa în acest domeniu . Într -o scrisore din 1 077, adre sată ·regilor, conţilor şi prinţilor spanioli, el precizează c ă , în virtutea cutumelor antice, regatul Spaniei a ost predat preferici­ tului Petru in jus et propietatem. Ocuparea de către sarzini a întreupt slujba divină, iar papa aşteaptă de la prinţii

creştii

să-i

jute Sfântului Petru

s,ă recapete

„dreptatea şi onorea" 1 . Sântul Scaun emite deopotivă pretenţii în legătură cu Ungria, din cauza suzeranităţii pe care regele Ştefan I r fi recuno scut- o papei Silvestru al II­ lea. Această vagă devoţiune nu elimină, de apt, ascul­ trea pe care c eilalţi regi o datorează puterii spirituale a papei . Angaj rea vasalică a ducelui Croaţiei sau a rega­ tului Kievului ţine de voinţa suveraiilor cre găsesc în aceasta avantj e politice .

� De l a această practică dej a pu�ă la punct c u maturil

Registlm, V, 28 ,

ed . CASPR,

386

pp . 345-346 .

tate , l a afirmaţiile teoretice există o distanţă

.

Dicta tus

papae par în mod curios în retragere,

pentru că nu tratează despre r aportuil e cu puteile s p iritu al e decât dintr -un punct de vedere spiitul. Gigore al II -lea îşi aibuie câteva semne onorfice . Papa „este singuu l c re se poate olosi de însemnele impeile" şi „ el e ste si nguul Ol căruia toţi prinţii îi srută picioarele" . Aceste ici pre ­

tenţii se pot prevala de a u sse dona tion

a lui Constantin

sau chiar de practici crolingiene . Aceste apte au impor-

tanţa semnel or

·

.

Papa „este singurul l cărui nume este ro stit în toate bisei cil e

" .

Această ormulă,

anodină

în

-parenţă,

se

referă la practi c a bine cunoscută de a cita numele epis­

co pului messei.

,

al p ap ei şi Rezevând

l

suveranului în curs ul celebrii

acest

privilegiu

pontifului

roman

înseană că împăratul este exclus din această citre . Înseamnă ruperea cu o radiţie liturgică ce îi considera egli pe papă şi pe împărat. Î nsemna că s e pune capăt unirii indisolubile dintre c ele două puteri şi că împăratul

este auncat în d o m eiul proan.

Gigore al II-lea atribuie papei put er ea de „ a-şi dezle­

ga supuşii de jurământul de idelitate făcut celor nec u­ _

pin urmare privarea unui rege ce nu respeda morla p ub lică de oice auto ttate asupra o amenilor. Îi este permis deopotrivă „ să îl demită pe împrat" , adică de

veniţi

",

a i pronunţa în mod vlabil destituirea , după ce l - a privat -

de puterea sa. Aceste dreptui decurg direct din j udecata morlă pe care papa o poate exercita , în virtutea uncţiilor sle spritule, asupra tuturor p inţilor creştini . Este con­ secinţa clară a p im atu lui spiritul şi a deşertăciunii pu ­ terii neexercitate după voinţa lui Dunezeu. i carea lui

Heric

l N-lea,

apoi

Canossa,

Excomu­ arată

că

Grigore al 1I-lea ştia să nu se mulţumească doar cu discursui . Chir sub ac ea st ă ormă limitată , doctrina gregoriană se loveşte de obiecţii. Împăratul deţine puterea sa de la Dumnezeu , nimeni nu-l poate priva de acest drept şi nu l

387

poate excomunica. Prima scrisoare către Hermann de Mez.

scrisă în timpul verii lui 1076, după pima exc omunicare a lui Heie al IV- lea, constituie o veritabilă justificre teore­ tică a pro p u nerilor lapidare din Dicta tus papae. Grigore al II-lea invocă prec edente istorice, la drept vorbind puţin probante. Argumentaţia sa este mai puternică în legătură cu

p utere a de a lega şi de a dezlega, în cer şi pe pmânt dată de Christos Sfântului Petru, fără să se acă reo excepţie pentru nime ni . Papa aminteşte întâietatea s ac e r d o ţiului şi se întreabă de c e Sfântul Scaun, care poate Cţioaşte chestiuni spirituale, nu le-ar cunoaşte, în aceeaşi măsură, şi pe cel e l e epocii l . Cea de a doua scrisoare către Hermann de Metz, scrisă în mri e 1 08 1 , într-un moment dificil pentu paplitate, expune din nou aceleaşi principii, cu şi mi multa vigoare. Grigore l ll l e a face un argument, încă o dată, din carac­ teul nelimitat l p ut erii de a lega şi a dezlega dată Sfântului Petru. Biserica română, tată şi mamă a tutror celorlalte, are ,

-

puterea de a j udeca în legătură cu toate chestiunile impor­

tnte , iar decziile sale sunt fără apel. De atunci, superiori­

tatea autorităţii sacerdotale asupra puterii regle, principiu

recunoscut de multă reme , îl piveşte în priml rând pe papă.

Pe

scurt,

primatul papei în Biserică concentrează

asupra Scaunului roman toate drep turile şi p uteril e recunos­

cute Bisericii univer sale. Teocraţia nu este decât o variantă a tezelor expuse d e nenup1ărate · ori2. . Justiicăii teoretice îi corespunde o practică ce este o

adevărată guvernare sacerdotlă a creştinătăţii, prin intervenţia repetată a p apei pe l ângă suverani. Corespodenţa lui Grigore l JI-lea ne permite să ştim

exact ce aşteaptă el de la regi şi cre sunt motivaţiile sle . Ajung câteva exemple . El scie regilor şi pinţilor din Peninsula Ibeică pentru a-i îndemna să se comporte drept creştini şi , mai concret, pentru ca ei să avoizeze

introducerea liturghiei romane în statele lor. i se mai

l Pima scrisoare către Hermno de Mez, Registrum, V, 2 . e d . CASPAR. pp.293-297. 2 Cea de a doua scrisore către Hermann de Mez. Registrum, VIII, 2 1 , e d . CASPAR. pp . 54 5-563.

388

adresează p entru ca ei să aducă tot aj utorul cuvenit car­ dinlilor -legaţi cre _ se străduiesc să intro ducă reorma. Alte misive amintesc ptncipiile canonice în legătură cu chestiunile prticulare. Scisorile lui Grigore l JI-lea către regii Danemarcei, Norvegiei şi Poloniei sunt o dovadă pentn gij a de a orgaiza Biseicile în acord cu ei . În plus. el îi îndeamnă pe suverani să acţioneze pentru convertire a păgânilor. Această corespondenţă nu se amestecă în che stiunile pur politice, d ecât atunci când p acea dintre ptnţi şi regate pre meninţată. Aceste intevenţii constante pentru a oienta acţiune a

regilor ş i p entru a le reminti îndatotle sunt c o mp ensaţi a unei apreciei oarte negative a puterilor laice în istoia lumii. Încă din prima scisoare c ătre Hermann de Mez, Grigore l II -l e a scria, comparând puterea sacerdotlă cu puterea regală: „una a' ost inventată de orgoliul omenesc , celltă de pietatea divină; aceea tinde fră încetare către gloria zadar­ ic ă , în vreme ce aceasta aspiră la viaţa cerească" . Din afir­ maţii cu caracter atât de peremptoiu, trebuie să- tragem con­ cluzia că oiginea puteilor pământeşti este , pentru Grigore al VII-lea, p ur omenească. Reprezintă respingerea adagiului bine cunoscut: oice putere vine de la Dumnezeu. Cu sigu­ ranţă, Grigore l II -iea r i putut ace distincţia între puter ­ ile legitime , cele ce se exercită conform morlei potivit direc­ tivelor clericilor, pe de o pate , şi c elelalte , ce ţin de omeni şi chi ar de Satana, pe de alta. Aceste dispute teologice au mi puţin interes decât punerea în evidenţă a acestui caracter proan , laic şi păcătos l puterii. Este o transormare com­ pletă a mentalităţilor. Cea de a doua scisoare către Hermann de Metz întăreşte şi mai mult ac e st lucru. „Cine nu ştie, scrie Grigore l II -lea, că regii şi conduc ătorii pământeşti au avut ca strfunoşi oameni care, necunoscându-1 pe Dumnezeu, s-au străduit cu o pasiune oarbă şi o intolerabilă tuie să- şi domine eglii , adică omeni, prin orgol iu j af, peridie, într -un cuvânt, printr - o ifinitate de mijloac e ciminale , oate pro ­ babil să-l provoace pe prinţul acestei lumi, demonul . " .

,

O asemenea sarcină este neobişnuită, şi despre excesul ei spune d estul exasperarea luptei . Această referire la oiginea statelor în cimă şi opre siune, dinaintea creşti,: ismului , d atorează mult lucrii De Ciitate Dei. Dr

389

acest discurs nu înseamnă că se întâmplă totdeuna ast­ fel . Convertiţi , regii sunt supuşi legii lui Chisto s şi devotaţi Bis ericii sal e . Ei îndeplinesc luc rarea lui Dumnezeu , în unire cu pap a . Nu intră, în acest caz, în c ategoriile denunţate . Dimpotrivă, cei - care persecută

Bisericile sunt ca părinţii lor. Le-au uzurpat puteile şi -U au nici un drept pentru a-i conduce pe creştini . Nu eistă

legitimitate a puteilor temporle , decât în măsura în care se conormează puteilor spiritule . Regatele nu au, la

ur?-a urmelor, ltă bază decât virtutea şi evlavia prinţilor. Timpul dispare în îndeplinirea obligaţiilor religioase .

Urban l II-lea apare ca· un moştenitor şi un succesor. În ceea ce piveşte dominaţia temporlă a Scaunului . roman, el reafirmă dreptuile dobandite. Cu toate acestea, exinde suzeranitatea Bisericii, afirmând , în 1 09 1 , într- o bulă pentru Sântul Bartolomeu din Lipai că toate insulele din Occident, prin privilegiul împ ăratului Constantin, au fost date în propietate Sfântului Petru. a

puţină vreme după aceasta , o ltă bulă aminteşte că insu ­ la Corsica a ost dată Biseicii roman�. El pimeşte ca

donaţie comitatul Maguelone , care devine un ief pontii­ cal . În sfârşit, cruciada, în gândirea lui Urban l Ii -lea, tre­ buia să aibă în Oient ac ele aşi efecte ca în Occid ent şi , se pare, că el a considerat că Pământul sfânt poate deveni un regat vasl. În ceea ce piveşte puterea 'spiritulă, Urban l Ii-lea se referă în mo d expres la tradiţie şi , încă d e l â urcarea sa în

Scaunul pontificl, la 1 5 octombie 1 088, îi scie regelui Castiliei , Alonso l J-lea, o scrisoare ce reprezintă o replică exactă a celei a - lui Gelasius către împăratul Anastasie.

Intervenţiile paplităţii în chestiunile temporal e , .prin intermediul j u decării pinţului , ratione pecca ti, a exco­

municării şi a dizolvării legăturii feudle, se j ustifica prin această putere de a lega şi . a dezlega la c are Grigore al V11 -1ea face apel atât de de s . Chiar dacă este aplicată în

câmpul nesigur şi mişcător l chestiunilor acestui veac , l ogica aceasta este în mod evident , în pimul rând morlă

390

şi religioas ă . Ideea de cruciadă, suzeranitatea asupra unor teritorii d e termi nate , revendicarea voalată a unei autoităţi asupra temporalului nu decurg instantaneu din aceleaşi principii. Primatul spiitulului explică parţial această presiune constantă exercitată asupra pinţilor.

Suzeranitatea pontificală asupra regilor şi pinţilor pare să deive din oportunităţi politice şi din consideraţii mi ­

litre . Înainte de a i un sistem, este un expedient . În sfârşit, desenarea geografică a regiunilor revendicate ca ţinând de Sântul Scaun se inspiră din [a.sa donaţie a lui Constantin. Rolul acestui text este în creştere prin pontif­

icatul lui Urbn al Ii-lea. Motivaţiile cele mai prounde ale papei şi în pincipal cele ale lui Grigore al II-lea au reţinut îndelung atenţia analiştilor. Trecerea de la intenţiile religioase la conse­ cinţele concrete nu încetează să creeze probleme . Cum să se explice aptul că Grigore al II-iea, atât ,de fundamen­ tal religios, nu a ezitat niciodată să provoace războiul?

Cum se ace că, apărător al libertăţii Biseicii , el uzează de toate mijloacele , inclusiv de constrângere, pentu a orţa opoziţia episcopilor şi a preoţilor? Pentru a deini echilibrul lor general, concepţiile lui Gigore al JI,lea trebuie să ie analizate în structuile lor

de ansamblu. Gândirea sa pare dominată de raportuile dintre · Dumnezeu , lume şi puterile infernale . Dihotomia dintre bine şi rău este aici undamentală. Este ceea ce ţine de Sfântul Şpirit şi ceea ce e ste exclus din acesta, şi care

se flă în stăpânirea demonului. Ca succesor .1 lui Petru, papa este interpretul autorizat l lucrii lui Dunezeu în

lume . Cine vrea să trăiască potivit Sfântului Spiit tre­

buie să se conormeze eigenţelor sale. Eistă ceva sim­

plist în raţionamentele lui Gigore al 11' lea. El nu ia în considerre nici dreptul, nici jurisprudenţa, nici guver ­

nrea oamenilor, nici activităţile qmeneşti. E ste omul proiectului lui Dumnezeu. Universul său , ir corespon·­ denţa sa arată cât se poate de bine acest lucru, este cel al preoţilor, al clugilor şi l regilor. Restul este ignorat, deorece el este pizonierul unui sistem de relecţie ce

39 1

neglij ează toţi _ intermediii, toate s tu c tu rile şi toate relităţile. Este mai mult o vedere mistică despre lume, decât o gândre teologicăl . De ltfel, Grigore al II -lea era,

fa urma urmelor, mai mult un om de acţiune decât

ui

teolog, iar gândirea sa conţine multe incertitudini, când

nu mai este vorba despre convingerile sle fundamentcile . Misiunea papei

este

în

întregime

îndreptată către

relizrea proiectului lui Dumnezeu . Ea ignoră eşecurile şi nu prea se pretează la conciliere. Consecinţele acţiunii

sle pot uneori să apră disproporţionate în raport cu iza. Reorma pre , la urma urmelor, un eort decisiv pentu

a-i antrena pe creştini în aproundrea vocaţiei lor şi, în apt, pentu a-i deprinde cu respectul valorilor morle fundamentale. Este o acţiune de sanctiicre a luii sau cel puţin de puriicre şi de asanare . Acest program re

orţa şi violenţa unei mişcăi escatologice . Ace ste işcăi

sunt asemănătore în măsura în cre este vorba despre

relizrea proiectului" lu i Dumnezeu . Bisericii îi revine să

îl conducă.

Soţie a lui Christo s, mamă şi suverană, Biserica este

sântă. Aceste idei apr constant în scrisorile lui Grigore

al VII-lea, ir vocabulaul său poartă mrca acestui apt2 .

Ordinea ierarhică este aici bine respectată, deorece aces­

te consideraţii îl privesc în primul rând pe papă, apoi pe episcopi şi clerici, şi , în sfrşit, pe credincioşi. Preoţii au

asupra poporului creştin, cre trăieşte în lumea proană,

o autoritate întrită. Rolul clenlui ca judecător l mora­

vuilor şi al credinţei este crescut. Libertatea Bisericii este, în concepţiile lui Grigore l JI-lea, un fapt evident,

care nu se discută. Nu vedem cine r i îndreptăţit . să o

contracreze şi în numele cui. a urma urmelor, puterile l A. NITSCHE, . Die Wirksamkeit Gottes in der Welt Gregors II. Eine Un tersuchung iber die reigiosen Aeusseungen und politischen Handlungen des Papstes, in SG, t. V, 1 9 56 , pp. 1 1 5-

219.

2 J . VN AHO:N, Chistianitas e t reforme gregoienne, in' SG, t. I, 1 959- 1 96 1 , pp . 1 -98.

392

laice sunt legitime în măsura în cre Biseric a le consideră astfel .

Repusă în acest context de idei , disputa înve stituii

laice apre ca o chestiune spinoasă şi un episod dureros ,

dar nu c a tema fundamentală a reormei, c e l puţin din

partea Bisericii . La drept vorbind , ceea ce creeză pro ­

bleme este mult mai puţin procedura de alegere a unui

episcop , la urma urmelor, decât transiterea putelor

religioase . C eea ce îi contr�ază cel mi mult pe reorma­

tori este aptul că regele, care este un laic , învesteşte în sensul exact al termenului . Punctul crucil. este aca­

parrea aparentă a putelor religioase, ir nu desenrea poivit cutui s au cutărui model .

Ceea

ce sesizeză

reormatorii e ste impo sibilitatea pentru un prelat de a

pimi ceva de la rege care să poată să corespundă unei ·

misiuni religio ase .

Puteile terestre sunt proane, parţial desacrlizat e .

Noua ordine a lumii l e pivează de orizontul sacru cre l e sporea splendorea. Legitimitatea lor se poate discuta.

Cunoscnd numai un singur destin pentu creştini, viaţa eternă neadmiţând specificitatea şi încă şi mai puţin

autonoiia

che stiunilor lumeşti,

papa nu

recunoaşte

decât o ordine, cea a lui Dumnezeu . În rest totul e"ste to­

leranţă,

compromis,

conciliere

sau

păcat.

Teocraţia

dizolvă toţi intermediii şi aduce la condiţia de precari­

tate toate ierrhiile.

Succesoii lui Gigore al VU-lea, Urban l II -lea şi dau dovadă de mai . multă energie şi

Pascal al II -lea,

intransigenţă, de ltfel zadrnic , deoarece ei nu pot să-i desidă pe toţi suveranii creştinătăţii în acelaşi timp . Compromisuile laboios elaborate rezolvă punctele de

ficţiune concrete , dr· nu reglementeză dezbatele ideo­

logice . Creştinătatea tr�ieşte potrivit diferitelor ideologii , după cum este · apropiată de Roma şi de teocraţia pontii­

cală, ·sau după cum, la umbra puteii sacre a regilor, ea se adaptează cu o vedere mai tradiţională a lucnrilor, admi­

ţând că oic e putere vine de la Dumnezeu. _ 393�

III

Oamenii şi mijloacele

Reorma Bi seicii este c ontinuată cu rre momente de slăbiciune timp de aproape trei sfertui de secol. O işcare care schimbă până în temelii societatea creştină pune în acţiune energia şi coningerea unui mare număr de persoane . În primul rând, . papii , care trebuie să-şi deinească programul şi să-l pună în aplicare. Crdinlii _ au un rol excepţional în timpul întregii peioade, în cali­ tate de consilieri şi colaboratoi ai ;uveranului ponif. Acţiunea pimeşte adeziunea unui numr crescân," de episcopi şi a unei părţi a cleului inferior. Călugăii sunt, în general, de stul de avorabili reormei, chiar dacă ei nu iau totdeauna prte la luptele decisive, din c auza renun­ ţăii la lume . În sfrşit, unii pinţi sunt avorabili ini­ ţiativelor pontificale, iar oamenii de rând văd în aceasta relizarea doinţelor lor. Pe scurt, personalul care duce şi su sţine reorma este ,variat, dificil de definit şi, bine­ înţel es, putin cunoscut. Metodele pentru introducerea reormei sunt destul de rapid puse la punct şi se schimbă puţin . Noile reguli canonice sunt definite de paplitatea care le pro clamă în

conciliu . Un eort intelectul important este realizat pen­ ru a le dovţ di temeiul. Se naşte deopoivă o poleică oarte ascuţită destinată susţin_eii acţiunii papalităţii şi uinării inluenţei adversarilor. Difuzarea reormei în regate şi provincii le revine legaţilor po ntificli care traversează 394

ţc-a în lung ş1 m lat, ţin concilii, îi demit pe episcopii nedemni şi numesc în locul lor prelaţi devotaţi curiei

romane . Această lucrare este reluată fără încetare, într -o manieră neprecizată, după bunul plac l tribulaţiilor reormei, în itmul noilor obligaţii şi potivit eigenţelo_r diverşilor pontifi .

A. EFOATOII Cleicii reormatoi, cre oientează acţiunea Scaunului

apostolic de la sosirea lui Leon al IX-lea la Roma până la

pontiicatul lui lexndru al II-lea, ormeză un grup divers , dr sficient de caracteistic. În timpul acestei peioade, când reorma ezită încă între programul loren şi

cel al italienilor, ace st cerc se stabileşte cu răiicie în Roma. Este constituit din clerici loreni veniţi cu episcopul

de Toul şi din itlienii cre li s-au alăturat. Încă de la sino­

dul din 1 049 , papa numeşte dintre aceştia epi scopi- sub*

urbicri , cardinali-preoţi şi diaconil . Ei devin astfel colab-

oratorii direcţi ai papei, în primul rând în funcţile sle

liturgice şi pastorale . Ei sunt mai ales principalii rtiza.i ai politicii sle de reormă a Bisericii2 .

g

Friedrich de orena era arhidiacon n dioceza de Lie e

înainte de a veni la Roma. Pin urmare, Leon al IX-lea i-a

încredinţat misiuni importante . În 1 054, ratele său, ducele Goderoy le Brbu , prin căsătoia cu Beaiice,

văduva .mrchizului Bonifaciu de To scana, era în măsură să joace un rol determinant în Italia Centrală. În luptă cu *

Suburbicri: care ţin de cele şapte dioceze ce înconjură Roma (N. r.) 1 Episcopiile s u b urb ic ar e sunt: Ostia, Porto, lbano, Tusculum, Silva Candida, Palestrina si Sabina cre o înlocuieste pe Velleti în 1 063 . 2 H. W. LEIZ, Die En tsteh ung des Krdinalkolegi um, in ·

·

·

Zeitschrift der Saigny Stifung fr Rech tsgeschichte. Kan Abt„ 2 5 , 1 9 3 6 , p . 1 1 5 şi ur m . , reluat în H. W. KLEWITZ, Reformpapsttum und Kardinalkolleg [477] .

39 5

Henric l I I I - le a , el .U se împacă cu curtea ge r manic ă înainte de 1 056 . Dup ă această dată, el nu pr e a este avo ­ rabil po liticii german e, fără a i, pin aceasta, un prtizan l p ap li t ăţii i . Fiedich de Lorena, c r d inl şi consilier l lui Leon l !X-l e a , e,ste su spect împ ratului p entru motive

poli ti c e· precum şi religi o ase . După moartea lui eo n al . X-lea, el este nevoit să p ărăse as că Roma, cuno a şt e eilul

în

in sulele

Tremiti,

înainte

de

a

i

ales

abate

la

Montecassino . Este papă, p e ntu puţin timp , sub numele de Şten l IX-lea.

Crdinlul Humbert re o iluenţă mi pr ou n d ă . şi

durabilă. Intrat de tânăr la mână stire a de la Moyenmoutier din dioceza Toul, primeşte aici o solidă ormaţie intelectulă şi, apt rar pentru epoca sa, învaţă limba greacă. A venit l a Roma la solicitrea lui eon al X-lea, care îl cun o scu s e pe când era episc op de Toul2. . Cardinl, epis cop de Silva Candida din 1 050, j o a c ă încă de atunc i un rol de pim pln în raportuile cu Bisei c a greac ă . Iflue nţa sa este mre la Roma, atunci când , prin mai

pu blic re a lucrii Adversus simoiacos, sub po ntifk atu l

lui Şt efn l X-lea, devine pin cip lul teoretician l reor- .

mei . Colaborator l lui Ni c o l ae al Ii-lea, senătura sa apare o dată cu cea a papei, pe toate actele oficiale . Mo ar e , după toate probabilităţile, în acelaşi n cu ac e sta . Dn orena, eon l X-lea a adus şi lţi cleic i pe care îi regăsim la Roma cu titlul de cardinal - pre ot . Este cazul lui

Hugues Cndide şi l c rd inlului Benon . Alţii sunt promo­ vaţi epis co pi n provincia ecleziastică a Rom ei . stfel sunt Ogier din Perugi a , Hermann din Citta di Castelo şi Mainard din Urbino . Pe scurt, mediul reormator loren, cre se pune n acţiune la Roma, îşi are prelungiile în Italia C entrl ă.

1 . H. GESENER, Un mriage fertile en consequences, Godefroy le Barbu et Beatrice de Toscane, in HE, t . 42, 1 947, pp . 379-4 1 6; ID . , Les demeles de Godefroy le Barbu avec Henri III et l 'eveque Wason, in HE, t. 40, 1 9 44, pp . 1 4 1 - 1 70. 2 HUBERT este autorul lucrării Vita Leonis zisă a lui Wibet. in PL, 1 43. Cf. H. TITZ, Die hagiographiscben Quellen zur Geschich te Papst Leos I, in SG, V, 1 9 5 2 , pp . 1 9 1 -364.

396

Reormatorilor itlieni le revin funcţii şi mai impor-·

tante, căci dintre ei, cu excepţia crdinalului Humbet, şi-au les eon l !X- lea şi succesorii săi cardinlii titulari ai

sediilor suburbicare . Dej a în octombrie

1 057, Boniaciu

. din lbno , pare să i jucat un rol important în alegerea lui Ştean l IX-lea, apoi cu Pier Damiani, el dă un sprijin constant lui Nicolae al II -lea în timpul alegeii sle şi pe întreg parcursul pontificatlui său l . Crdinlii-episcopi _îl însoţesc pe Nicolae al Ii -lea la sinoadele pe care le ţine în afara Romei şi semnează diplomele şi celellte acte din

cancelaria

po ntificală.

Începând cu această dată, ei or­

mează un grup reormator a căui importanţă este deter­

inantă . Or, to cmai lor le remite Nicolae al II-iea, prin decretul · din

1 059 d espre alegerea pontilor,

legerea

papei. Este cât se p o ate de eident că, în p l u s aţă de

aspectul juridic al chestiunii, această decizie semniică continuarea reormei întrepinse faţă de tot şi împotriva

tuturor.

Pier Damiani este mai bine cunoscut graţie operelor sale. Născut la 1007 la Revena, după studii la Faeza şi Prma, se face eremit la Fonte Avellano , către 1035, devenind aici prior în 1043 . Începnd din această perioadă, el este con­ ducătorul spiritual al celor cre se străduiesc să promoveze reorma Bisericii în regiunea mărcilor. Îi denunţă pe episcopii nedemi şi intevine prin pana sa pentru a obţine numiri j udicioase . Este vorba despre un concurs de opinii2 . Personalitate cu o situaţie importantă şi respectată, împăratul Henric al III-le_a îi ordonă să-l aj ute cu saturile sale pe papa Clement al II-lea. Începând cu această dată, are acces în cer­ curile conducătoare din Roma. Numit episcop de Ostia şi car­ dinl de papa Ştefn al X-lea, în 1 057, el rămâne în aceste uncţii, în ciuda aptlui că ele îi repugnau , · cât şi a numeroaselor lui demisii, din moment ce nu i se cunoaşte

1

D.

ÂGENN ,

Nicola us I, in

Zur

Vorgeschich te

des

Pon tifica ts

ZKG, t. 8 1 1 9 70, pp . 352-36 1 . .

2 P. PAZZIJ , San Pier Damiano al cen tra della riona

della chiesa marchigiana nel secolo I, in San Pier Damiio

[482] , U l , pp. 1 6 1 -232.

397

succes orul în aintea morţii . Prezent la toate sino adel e , recvent în anturjul p apilor Nicolae al I I - lea ş i Alexandru al U-lea e ste , în plus , însărcinat cu numeroase misiuni delicate . În tipul iernii 1 0 59- 1 060 sau 1 060- 1 06 1 , se află la Milano , cu Anselmo da Bagio, pentru a găsi o cale rezonabilă între simonie şi Patria. După alegerea lui Anselmo ca papă, sub numele de Alexandru al Ii -lea, j o acă un rol important în apărrea celui ale s , contra antipapei Cadalus. Lucrarea sa

Dis cepta tio sn od.is j ustiică, în aţa unui sinod de epi scopi

şi a curţii germani ce, alegerea noului papă. Ultima sa misi­ une în Germaia, din 1 069, avea ca s·cop să-l împiedice pe Heric al IV-lea să-şi repudieze soţia l . Operele sle nu sunt mai puţin importante. Unele, scisoi

sau opuscule, se ocupă de evenimente. ltele se situează- la distanţă aţă de actulitate şi sunt adevrate tratate teore­ tic e . Eremit şi ascet , Pier Damiani îndeamnă la sfinţenie într- un mod sever. Operele sale spiritule au ceva excesiv. Stăpn perfect pe retorica sa, este un redutabil polemist care-şi ridiclizează necmţător adversaii. Sunt numeroşi cei care au susţinut această vervă, şi în special Cadalus. În mod oarte curio s , în chestiunile legate de viaţa laică şi de Biserică, judecata sa este echilibrată, iar soluţiile sle prac­ tice . Atitudinea sa în ata hirotonisiilor făcute de simoniaci

este caracteristică. El . ref�ă igoile pe care crdinalul Humbert le proiecta fără înconj ur. Aceasta mo deraţie sur­ prizătoare , cre contrasteză cu brutalitatea discursuilor, lasă să planeze un mister asupra personjului .

Pontiicatul lui Alexandru al II-lea este suicient de îndelungat ( 1 06 1 - 1 073) , pentn ca reorma ecleziastică să apră, în acest context, ca rezultatul unei politici îndelung

purtate . Din a c e st punct de vedere , este �xemplr, chir dacă nu va fi lip sit de paradoxuri . Anselmo d a Bagio ,

provenit din cea mai bună nobilime din Milano şi cl eric în acest oraş înainte d e a d eveni epis�op de Lucea, nu este în episcopia sa un reformator dintre cei mai d ecişi.

Activitatea sa e ste şi mai domolă decât l a Milano , unde er a unul dintre c o n d u c ăt o ii Pataiiei. Sub pontificatul lui

1 G. LUCCHESI, Per una ita di Sn Pier Damiano, in Pier Damiano [482], t. I , pp. 1 3 - 1 79, şi t. I I , pp. 1 3 - 1 60.

398

Sn

Nicolae l II -lea. el j oacă un rol diplomatic deloc de neglij at , ca legat în G ermani a , în a c e l a ş i timp cu Hildebrand , in 1 057, apoi la Milano cu Pier D ami ani . La m o rt e a lui NicoJ ae al Ii-lea, c ardinalii- episcopi sunt

cu toţii partizanii reform ei , de aceea, al e ge re a lui Anselmo ,

c are se ace p otrivi t proc e d u ri lo r prevăzute de d e c re tul din

1 059 , nu p o ate fi rodul unui c o mpro mi s . lexandu l II -lea

este lesul reormatorilor co n duşi poate de Hildebrand .

Obstacolele se ală în altă parte , din prtea n o bi li mii c are

cre , din sp iri t particulist şi re ferire a la tradiţia re centă, doreşte s ă smul gă ac es­

d eţi n.e o parte din Roma şi

prin

tui grup reormator d e s e mre a p ap e i . Nobilimea romană

solicită inte v e nţia curţii Germaniei şi se raliază l ege rii

de Parma, Cadlus, c a Situ aţi a lui lexandu l II-lea nu e s te oarte convenabilă. El _ are simp ati a lui Goderoy , mrchiz de To scana, şi a pinţilor normanzi. La sal e.

D e s e m nar e a episcopului

antip a pă , s e a c e î n ac e st e

condiţii.

Ro m a , crtierul Trastevere este p e ntu el . Restul Cetăţii

eterne şi satele din jur sunt avorab il e adversarului său.

Ungerea sa se ace în c o ndiţii tulburi cu s p rij in ul orţelor militare n o rmnd e .

Recuno aşterea sa o ici l ă de către

curtea Germaniei ace o bi e ctu l unor înd elungate an c he te

şi al u n o r târguieli d e li c ate i . Cu toate aceste a , el a sfrşit p ri n a se imp u ne , prin negociere , şi cu timpul , ceea c e co ns ti tui a u n semn rău p e ntru vii to rul re o rm ei . La mo art e a sa, in

1 073, o primă

ge n er a ţi e de reorma­

to i d isp n1 s e d ej a . Alţi crdinali înlo cui e s c iguril e c un o s ­

c u te . S up ra vietui e sc doar P ier· Damiani , o ar te bătrân, şi

Hild ebrand . Personalul ec leziastic câ ş tiga t pentru reormă

s - a înno i. şi d ev eni s e atât de numero s , încât nu se mai

p o ate vorbi d e spre un grup . Se poate evalua iluenţa noil or idei prin identificarea ep i sc op il o r c are îl însoţeau pe Al exandr u l II-lea în diversele sale d e pl a s i . Originea cardinalilor şi a e pi s co p i l or care formau anturaj ul pap ei 1 F. HEBERTHOLD. Die Angrife des Ca dalus von Parma Honorius ) a uf Rom in den Jhr:n 1 062 - 1 063. in SG, II , 1 94Î . pp . 47 7 - 503 .

(Gegenpapst

399

este la fel de revelatoar_e . Alexndru al II-lea a ăcut orte puţin apel la cleicii veiţi de la Milano sau din Lucea. Dimpotrtvă, mai mulţi clugări de la lontecassino sunt pro� movaţi cardinali, la insigrea lui Hildebrand , �e pare, iar ali

câţiva devin episcopi. Eistă printre legaţii lui Alexandu l II-lea un anumit număr de străini,

ceea ce mrchează

lărgirea audienţei reormei. Cu toate acestea, mediul cel mai fundamentl câştigat pentru acţiunile pontificale este cel l prelailor in provincia ecleziastică a Romei. Alegerea

lui

Hildebrand

ca

papă,

s�b

numele

de

Grigore al II -lea, pare un indiciu de continuitate . Rolul său sub precedentul pontificat părea să excludă sur­ pizele. Însemna să nu se ină s e ama de personalitatea lui

Gigore al II-iea, cre e ste , în mod clr, mult mai afir­ mată decât cea a predecesorului său .

Omul n-a lăsat

indiferenţi. El a o st fuibund atacat de polemiştii din pr­ tida impeială, în cei mai violenţi termeni şi fără a scuti inj uriile

şi

gro solăni a .

De

asemenea,

are

partizani

hotărâţi, care nu �u ezitat să sufere din plin pentru el şi penau- c auza pe care o reprezenta. Patima care se degj ă din toată această literatură de luptă surprinde şi cititorul.

Chir dacă se ia în considerare retoica, pe care toţi ace şti scriitoi o cunosc o arte bine , rămâne nivelul p atimilor, de o rară violenţă. Este dificil să ne acem, din aceste surse, o viziune corectă despre această poveste . Uneoi , i-au o st atribuite prea multe lui Hildebrand . El nu re , la Roma, o poziţie dominantă începând cu pontifi­ catul lui eon l IX-lea, ci numai la sfârşitul pontificatu­

lui lui Nicolae al II-lea şi sub Alexandru l II-lea l . Cei mai in vrstă decât el deţin multă vreme rolurile principle . De

asemenea, ideile lui Hildebrand se făuresc lent, în grupul

· reformator roman. Italian, el nu adoptă decât trziu ved e­

rile radicale venite din orena sub impulsul evenimentelor şi într -un contet de lupte decisive. El datorează ormaţiei sle

1

un

punct

de

ved ere

mistic

asupra

lumii,

cre

A. MI CHEL, Humbert und Hildebrand bei Nikola us I (1 059-

1 061),

in HJB,

72, 1 952 , ·

pp .

133- 1 6 � . 400

agravează şi mai mult hotrârile juidice. Temperamentul şi fervorea transormă regulile canonice şi proceduile tradiţionale în mă sui de orţă . Originile , precum ş i legătu rile sale de familie nu sunt atât de bine cunoscute, cât ar trebui pen tru a-i scrie exact istmia. Polemica a runcat multă vreme lumini neclare, pentru că adversarii săi s-au complăcut în a-l declara de oigine ob scură şi de condiţie infeioară, chiar abjectă. Aceste afir­ maţii tindeau la desconsiderarea sa în ochii unei societăţi aristocratice . Născut la Soano, în Toscana, între 1 0 1 5 şi 1 020, a venit oarte tânăr la Roma. A o st educat la mânăstrea Santa Mia Aventina, unde unul din unchii săi era abate şi, p�ob abil a recventat şcoala de la Laterano 1 . Are o poziţie piilegi ată pe lângă papa Gigore l I-lea, pe care îl urmez ă în exil, în Germania, după demiterea sa în 1 046 . Este, pin testament, moşteitorul său, ceea ce ne lasă să pre supunem legătui de rudenie. Este pimul indiciu seios l inserrii lui Hildebrand în mediile nobile le Romei. Sub pontiicatul lui eon l IX-lea, el deine administrator la San Paolo Fuo i le Mura. e gat l papei în mai mult� rânduri, arhidiacon al Biseicii romane începând din 1 0 59, el ocupă ace astă poziţie-cheie până la idicrea sa la radl de suvern pontif. re. spij in în Roma, în anumite crti ere şi în unele grupui filile care sunt numi vag cunoscute. Este mi les cleric l Biseicii din Roma, şi a ceas tă înrădăcinre nu este fără importanţă2 . ,

Formaţia intelectulă a lui Hildebrand pre solidă, dar puţin avansată. Scriso.le sle rată că el cunoaşte destul

de bine Biblia, dr prea puţin pe Sinţii Păinţi ai Biseicii şi tradiţia. Conştient de limitele cunoştinţelor sale, îi soli­ cită .pe cei pe cre îi consideră mai savanţi decât el. Îi angaj ează în cercetare şi se străduieşte să obţină de la ei lucrri susceptibile să-i fxeze doctina. Pune să se exe­ cute · compilaţii 1

de texte p entru a dovedi legitimitatea

W. HOLZNN,

Hildebran ds, in SG, I ,

La uren tius

von

mali.

1 947 , pp. 267-236 . 2 G. RCHEII - LONGHL Ricerch e Gregorio II, in S G, t. II , 1 947, pp.287-333 . 40 1

s ulla

Ein

Lehrer

amiglia

di

decretelor ad o p tate în concilii. În acest domeniu pur inte­ lectual , Grigore al II-lea nu este feit de dispreţ. Lu ări l e sale de p oziţi e : în iegătură cu unele chestiuni delicate , sunt · un e o i ormulate în te rme ni greu conciliabili. Câteo ­ dată, este tentat să regl emente z e problemele prin hotărâri cu cracter practic sau disciplinr, fără să trateze subiec­ tul în ond . Se întâmplă chiar să se mulţumească cu prerea ltora în aceste probleme i . Cucernicia şi simţul creştin ale lui Gigore al ll-lea au ost puse la îndoilă de adversaii săi, cre nu erau la prima acuzaţie, şi mai serio s de istorici, oarte surprinşi de maniera sa de a interveni în �hestiunile l.ice. În timp ce nu înceta să proclame sinţenia şi spiritulitatea Bisericii , el se amesteca în probleme temporale aşa cum nici u nul dintre predecesorii săi n-o făcuse. Ptzn l libertăţii alegerilor episcopale, desemnează el însuşi numeroşi candidaţi. Chiar dacă plasează clerul mai pre­ su s de orice demnitate umană, el nu ezită să-i incite pe laici să se ridice împotriva clericilor pe care îi consideră ne demni Eistă la Grigore l II-iea o voinţă de dominre şi, uneori, un spirit belicos cre surprind . De aceea este necesar să scoatem în evidenţă clităţile spiritule şi reli­ gioase ale papei . Nu este deplasat să subliniem ceea ce el poate avea ragil şi vulnerabil . Unele scrisoi către prie­ tenii săi , Hugues de Cluny sau contesa Mathilde, dau seamă de durerea sa s au îi d evlui e isteţea. Această mărturie de omenie la un om strivit de încercăi dă un anumit pre ţ vieţii sle . Poate că a existat un mister la Grigore l II -lea, deorece această înaltă spiritulitate îi elib e re ză de această rătăcire în che stiunile laice . Urban l I I l e a ştie mai bine să împletească supleţea cu fe rmi tate a, pentru că re o c ap aci tate stupeiantă de a .

-

1 Este conclzia pe care o putem trage din nliza penetrntă a lui G. MICCOI , e ordinazioni simoniache nel pensieo di

Gregorio II. Un capiiolo della dot trina del pimato. in Studi medievali. 1 963 , pp. 1 04- 1 3 5 . Reluat în G. MICCOLI , Chiesa Gregoriana (439], pp. 1 69-203 .

402

trage oloase din evenimente şi de a se folosi de oameni . Născut către

1 040, la Châtillon- sur -Marne , dintr -o ascen­

denţă aristocratică, işi dobândeşte ormaţia la şcoala cate ­ drală din Reims, ceea ce ace din el un cleic eminent pen­ tru religie şi ştiinţă. rhidiacon al ac.e stei metropole, după o · călătorie în Itlia şi o şedere la abaţia Cava, se ace călugr la Cluny, între

1 0 73 şi 1 07 7 . Este dintre cei pe 1 078, la

cre îi trimite abatele Hugue s de Semur, în

Grigore l VU -lea, pentiu a sluji Biseica romană. Episcop de Ostia, legat pontiicl în Germania, în

1 084- 1 085, el

ace dovada unei mi dibăcii. Îl sluj eşte pe Victor l III-iea,

pe cre gregoienii cei mai intransigenţi îl d.ezaprobă, şţ îi urmeză în 1 088. Încă de la legerea sa, într -o scrisoare către episcopatul german, el se recunoaşte drept continu­

a toul

lui Gigore l VII-lea. Cu toate -cestea, de la tem­

poizrea nece sră, creată de situaţia respectivă, până la afirmarea unor principii, distanţa pare mare, iar abilitatea nu explică totul . Trebuie să recunoaştem locul deţinut de evoluţia ideilor, deoarece Urban l Ii-lea, ca moştenitor, pre nu mai puţin capabil de a modifica guvernarea, ca şi doctrina sa. Acest amestec de supleţe şi de orţă este probabil să-i i lipsit lui Pascal l Ii -lea, care pare, în acelaşi timp intran­ sigent, aşa cum o arată pimele concilii le p ontificatului său, şi incapabil să dej oace capcanele, să negocieze cu proit şi să evite un e şec , cum o arată ciza din

1 1 1 0- 1 1 1 1 .

Haosul guvernării pontiicale dezvluie slăbiciunea relă a omului şi incertitudinile sle . a această d ată, reorma

este atât de avansată, încât episcopii , în mre parte, nu suportă această lovitură de orţă împoiva papei . Aplicrea programului reormator îi pune progresiv pe epi scopi , clerici şi clugăi în aţa obligaţiei d e a se plia exigenţelor precise şi uneoi noi le paplităţii sau de a se revolta.

Atitudinea

iecăruia

corespunde

unui

anume

interes , iar istoria loclă este de cea mai mare diversitate , pentru aceste remui. O înţelegere generlă a aptelor

legate de reormă este dintre cele mai complexe .

De apt, e s te vorba de măsuri destul de diferite cre nu

403

provoacă, toate, aceleaşi reacţii. Eistă, se ştie, o reormă morlă, întreprinsă de mai multă vreme cu un succes atenuat. Episcopatul nu e ste în unanimitate pentru a acţiona iguros

împotiva

preoţilor

căsătoriţi.

Este

o

chestiune de convingei sau, uneori , de oportunitate . Unii

miropoliţi din Germania reuză pur şi simplu acest pro­

gram. Apărarea simoniacilor e ste mi dificilă şi puţini sunt aceia care se aventureză într -o asemenea acţiune .

În sfrşit, există lupta pentru libertatea Biseicii cu inter­

zicerea învestiturilor laice , care nu capătă un caracter cucil decât în impeiu. Aceste măsuri ating în mod dife­

it cleul . Nimic nu d ov e d e ş t� că un e pi sc o p partizan al reormei morle este, în acelaşi timp, ostil învestituii laice. Thiey, episcop de Verdun, a secundat energic

acţiunea reormatore a lui eon al IX-lea. El nu poate admite desacerea legătuilor tradiţionale dintre imperiu şi

Biserică. Atitudinea sa în coflictul dinre papă şi împărat

rămne nesigură. Însă, nu rămâne un episcop mai puţin bun ca urmare a acestui aptl . Invers, nu se poate dovedi că personalul gregoian a ost totdeauna, prin cultură şi

c�c e rnic ie ,

sup erior

cl eri cilor

numiţi

Simplificăile poleicii alterează faptele.

de

împ ărat.

Compotarea episcopilor nu este totdeauna constantă.

Uui schimbă tabăra, lţii trădează. Episcopii- din Germaia sunt înr - o situaţie oate penibilă. Unii preferă să fugă de la curte noaptea, mai curând decât să declare nulă exco­

municarea rostită de Gigore al II-lea împotriva lui

Henic al IV-lea. Alţii preferă să lipsească şi pleacă de la

adunări . Cei care păstrează relaţii bune şi cu papa şi cu

împăratul sunt în măsură să sevească drept intermedi­

i. În regatu] Franţei, episcopii avorabili reormei sunt

şocaţi de duritatea legatului Hugues de Die . Ei se plâng de

l N. HYGHEBAERT. Sint eon X et la lutte con re la simonie dans le diocese de Verdun , in ·sG, I, 1 947, pp.41 7-432. Este şi czul li Wezilon, arhiepisco p de Maienza. Cf. H. BNER. Das Ezs. Mainz und die aosterefonn im 1 1 . Jarhundert, in rchiv fiir Mittelrheinis ch ! rchengeschichte, t.I, 1 949, p p . 30 - 64.

404

acuzaţii de simonie aruncate cu mare uşurinţă, de pro­

cese prea repede făcute, de sentinţe excesive .

Într -un mod mai generl, episcopii şi clericii aderă la

partida unui a

sau

altuia

dintre

protagonişti,

după

legăturile pe care le întreţin cu puterea sau cu gnpul

dominnt. Episcopii toscni ai contesei Mathilde nu au prea mi merite în a i gregorieni. Numai excepţiile sunt semniicative, într-o tabră ca şi în celaltă. Episcopatul ,

care este de apt în centnl acestei fierberi, este , în ans_am­

blu, destul de puţin cunoscut . Impresia dominanta este cea impusă de scrierile poleice le reormatorilqr şi ele

nu sunt prea liniştite. Acuzaţiile aduse rebuie nuanţate, deosebind practicile scandloase d e gesturile radiţionle. Contribuţia clugărilor la mişcrea de reormă este, în

acelaşi timp, profundă şi reţinută în detliu . Faptul că ei

sunt cuceriţi de programul de regenerare morlă a Bisericii

este o cetitudine . Papalitatea primeşte ca moştenire şi

ace să rodească impulsurile morlzatoare care, în secoll precedent, au dat naştere la işcarea de restaurare mo­

nastică. Asupra acestui proiect există o convergenţă evi­ dentă, iar continuitatea spiritulă -pare puţin îndoielnică.

Nu s-ar putea afirma că aspraţiile monastice de reormă merg mult mai deprte . Problema învestiturilor

laice, a libertăţii Bisericii şi a ordnii puteilor în lume nu

se referă în mod direct la ele , atât din cauza situaţiei

materiale, cât şi din cauza profesiunii lor monastice .

În Germania, maile abaţii" sunt impeiale , iar celelalte episcopale . Regele le deţine pin intermediul credincioşilor si. Independente unele de celellte, ele nu ormeză, în afara excepţiilor remarcabile, un ordin şi nu pot acţiona împreună într -un mod coerent. De fapt, abaţiile conteză mai puţin decât episcopiile . Acolo unde sunt avorabile paplităţii, aceasta se datoreză aptului că, prin particularismul regio­ nl, ele sunt ostile regelui. În lte părţi, ele se bucură de mai multe libertăţi, mi ales atunci când sunt total eliberate de orice tutelă laică, aşa cum este Cluny. Cu toate acestea, nu eistă în ilustra abaţie din Burgundia un refuz de pincipiu aţă de Biserica privată. Se ştie că reorma clunisiană constă

405

adesea în câştigarea pen tu regenerarea ieţii monhale a proprietarului lic, cre îşi abandonează drepturile sale con­ ducătorului de ordin. Pe scurt, baza juridică a ordinului de la Cluny este sistemul Bi sericii private . Libertatea Bisericii', cea a episcopilor aţă de rege· nu îi piveşt e şi nu au mare lucru de · câştigat, din aceasta. Singura c are conteză este papli­ tatea, dar nimic nu dovedeşte că ar fi existat la Cluny senti­ mentul că ea trebuia să se elibereze de puterea imperială. S-r i a co m odat ote bine cu tradiţia anterioară. Nici un clunisian nu a participat la polemicile despre înves titui . Profesiunea monastică acuză şi mai mult această lipsă

de angjre . Monhismul este o şcolă de sfinţenie prin

rugăciune şi viaţă ascetică. Biserica seculară, diizat ă în

dioceze , este o ie r rhie de episcopi şi de preoţi, însărcinată să predea credinţa şi să adminisreze sfintele taine popo ­

ului creştin. Aceste două stucturi sunt orte diferite. Autonomia

şi

libertatea

mânăstirilor,

care

sunt prin

vocaţie în afara lumii, se concep orte bine la Cluny, nu cele ale cleului, care trieşte în lume şi sub autoitatea regilor! .

De

aceea abaţia de la Cluny aduce reormei

morle a Bisericii şi programului său, un sprijin fră re

­

zevă ca cel conceput în epoca lui lexandru l II-lea. În

timpul dispu tei învestiturlor, ilustra mânăstire are o ati­

tudine conciliantă, rezevată şi aproape neură.

Hugues de Semur întreţinea cele mai bune relaţii cu diferiţi p api El e s te în mai multe rânduri, legat pontificl şi conduce concilii reormatoare unde aplică cu discernământ instrucţiunile pontificle Acţiunea sa în Franţa, sub pontii­ catul lui Alexandru l II-lea, nu ace să apară reo dificultate specilă·. Foarte legat de Grigore al II-lea, îi trimite c lugări, printre care Eudes de Châtillon, penu a întări personlul curiei romane. La- începutul pontiicatului lui Urban l II-lea, el furnizează mij l o ac e financiare p e ntru paplitate, a cărei situaţie este lrmantă. Un clugăr de la Cluny ocupă sub pontificatul lui Urban al II -lea şi l lui Pascl al II -lea funcţia .

,

.

1 Tţ. SCHIEFFER, Cluny et la q uerelles des investit ures, in H, t. 225, 1 96 1 , pp. 47-72.

406

de „c ămăraş" , adică de trezorier l Sântului Scaun 1 . Hugues de Semur re relaţii bu.e şi cu împăratul Henric l IV-lea,

care îi

este

in.

Moderat,

se

străduieşte

să-l împace

cu

Grigore l I I -iea. a C ano ssa, unde el a intevenit atât de mult în avorea iertIii, nu sesizează, după to ate proba­ bilităţile , problemele de principiu. Abatele de la C luny nu este totuşi niciodată complezent aţă de suveran. Atunci când acesta- este din nou excomuicat, · înceteză oric e legătură cu el , potrivit normelor de drept canonic . Cnd Henric al V-lea îl

capturează

înceteză

pe Eu des de Châtillon, emisar papal, nu să inteină până c e acesta nu e ste eliberat.

Această atitudine conciliantă se întâlneşte în monahismul străvechi . Aşa se întâmplă şi la Montecassino , unde abatele

Didier, crdinl l Bis eric ii romane , are o atitudine luctu ­ ntă, mai puţin clară decât cea a lui Hugues . les papă sub numele de Victor l III -lea, acest moderat

nu

cedeză nimic

importnt în timpul scurtului său pontificat2.

Atitudnea abailo r conducătoare de ordin nu anreneză în mod obligatoiu pe cea a tuturor ilelor. Inroducerea de prieorate cluisiene în coitatul Champagne, aciune con­ tempornă cu pontific atul lui Grigore al VII-lea, este mar­ cată de ' o înclinaie mi acc entuată pentru reormă3. Alte mânăstri se declară mult mi deschis de prtea papaităii şi a reormei. Este czul celei de la Vllombreuse, i ·crei clugri sunt adversii cei mai hotrâi şi mi eicaci i lui ier Mezabrba, episcop al Florenţei. CălugIii care srăbat oraşul înreţin agitaţia populră împoiva lui, prn predicle lor. Unul dinre ei, ier, care se supune voluntr încercrii ocului pentru a dovedi că episcopl este smoniac, iese nedemn dn ordalia lui Settimo. Dumnezeu şi -a dat sentinţa. O i nsrecţie l obigă pe episcop să fugă. Este demis, de apt, ră a i se nsrumenta czul şi ră judecată canonică sau azul superiorlui ierarhic. 1 D.B. ZEA. Economic reorganisation of he roman see, în SG, I, 1 947 , pp. 1 37- 1 68 . . 2 R. GEGOIE, e Mont-Cassin dns a reforme de l 'eglise de 1 049 a 1 1 22, in 1 Monachesimo (475] , pp.2 1 - 44. 3 M. BUR, a formation [ 1 82] , p . 224 şi urm.

407

În Germania, congregaţia de la Hirsau sluj eşte drept punct de sprijin pentu reormă. Această mânăstire din dioceza Speyer era co ndusă , - din

1 069 , de un gregorian

fevent, abatele Wilhelm. A� este locuri îl pimesc, după dieta de la Forcheheim,

pe legatul Bernrd de Saint­

Victor, cre rămâne aici aproape un an. Antiregele Rudolf de Suabia c elebrează aici Rusaliile din 1 07 7 . Asupra aces­

tei mânăstiri se exercitau drepturile tradiţionale pe cre le deţin

de

obicei

familiil e

lai c e .

Leon

al

X-lea

recunoscuse, iar Grigore al II-le� le confirmase în

le

1 075.

Or, î n anii ce urmeză, situaţia juridică a abaţiei se trans­ ormă considerabil. La instigrea legatului, Hrsau adoptă

cutumele de la Cluny. Într -o mânăstire di n Germania,

acest apt indică o evoluţie către autonomia monastică.

Abatele

Wilhelm,

cre

este

nevoit

să

se

refugieze

la

mânăstirea d e la Toussnt, din Schfhausen, primeşte, în

� 080,

un prilegiu ce acordă mânăstirii libertatea

romnă. Călugării de aici primesc dreptul de a- şi lege abatele fră intervenţii din ară, decanul îl instlează, ir episcopul _diocezei are posibilitatea

să-l

consinţească.

Toate drepturile dobândite de laici în cursul vremulor sunt abolite , şi în special cel

l învestirii abatelui. Hrsau,

care se bucură acum de un statut asemănător celui de la Cluny, devine o mânăstire legată drect de Sântul Scaun şi în dezacord cu statutul j uridic

l restului ţrii. Fililele

sunt în aceeaşi situaţie . Clugrii de la Hirsau cre par­ curg ţara cheamă la revoltă împotriva împratului . Se întâmplă la el cu convertiţii şi penitenţii, crora Grigore

l II-lea le-a recunoscut dreptul de a predica 1 .

Din Provenţa în C atalonia, Grigore al VII-lea dispunea, prin Saint-Victor din Marsilia, de un alt impeiu monastic. Bernrd , abate şi legat, provenit din amilia conţilor de Rodez, primise ca misiune să extindă inluenţa mnăstirii din Mrsilia dincolo de Pirinei , pentru ca ace asta să slu­ j ească drept legătură acţiuilor Romei . Misiunle legaţiale 1 A. BAC ANN, Gregor II und die irliche Reformbewegung in Deu tschland, in SG, t. II , 1 947, pp. 7-30.

408

ale abaţil or de _la Saint-Victor îi conduc cel mai ade sea în

aceste ţinuturi .

În ceea ce îi priveşte pe laici, reorma este pimită

orte divers: Programul moralizator pare să răspundă

unei aşteptri, cel puţin în anumite stratui ale societăţii .

Libertatea Bisericii idică obiecţii din partea pinţilor şi nu răspunde decât dorinţei unei părţi a cleului. Poziţiile vi­

ază la mireni după mediile social e . Cu toate - acestea, nu­

mite motivaţii individuale sau politice dictează alegei sur­

pinzătore . a drept vorbind , înr - o lume în cre ordinea socială este făcută din legătui de la om la om, este une­

ori diicil să se înţeleagă exact raţiunile ei. Reorma gregoiană

fectează drepturile pe cre laicii

le exercitaseră până atunci asupra Bisericii, ie că erau

legitime sau nu. De atunci, ostilitatea deschisă, ignoranţa fectată sau indiferenţa par comportamente orte expli­

cabile. Nici Filip I, nici Herie al IV-lea nu pr să i dispus

de o �ensiblitate rfinată capabilă să înţeleagă impera­

tivele reormei. Ei percep destul de exact ceea ce pot pierde prin aceasta. Împăratul se străduieşte cu înver­

şunre să- şi apere interesele . Trebuie să ne feim să luăm în considerare această atitudine în mod izolat . Împratul

şi regii au duşmani, rivali al cror interes este de a se

plasa în câmpul pontifical . Zelul pentru reormă poate fi

încoj urat d e ură,

regionalism

şi

osilitate

personală.

Sxonii sunt duşmanii împăraţilor salieni. Normanzii din

Italia de Sud au un interes evident pentru atenurea oen­ sivei

germanilor

asupra

Romei.

şi

asupra "papalităţii .

Această manieră de a acţiona se regăseşte, la un nivel mai

moderat în regatul Franţei, unde nu eistă ici problema dinastică , nici o ravă ciză politică. hibaud I , conte de

Champagne ,

spijină

reorma

încă

de

la

legerea lui

Grigore l ii-lea, ir colaborarea sa cu legaţii întreşte

poziţia pe care. o re aţă de regele Franţei.

Pinţii nu au decât preocupi politic_e . Actiitatea lor

poate să a�bă şi motive religioase . Ele erau sesizable la Thib.aud I de Champagne. Fidelitatea contesei Mathlde de

Toscana aţă de Grigore al II-lea şi aţă d e Scaunul

409

apo stolic are ceva emoţionant 1

atitudinea printilor sp anio l i

.

•

La fel de religioasă e ste şi

a nivelul inferior al aris­

tocraţiei , rezistenţa l a ordinele categorice pontiicale nu este posibilă d ec ât în umbra unui rege . D e ac eea şu nt dii­

cil de cunoscut motivaţiile exacte . În plus , l egăturile din­

tre nobilime şi episcopatul simoniac incită la prudenţă în

acest domeniu . Cazul reprezentat de Milano este cel mai

cunoscut şi este, probabil, exc epţionl . Reorma religioasă

polzează sentimentele populare prin ceea ce au ele vehement şi chiar violent . Ceea ce într -un tratat de drept

canonic este o dezbatere de idei asupra legitimităţii unei

radiţii se transormă în oraşe în cofruntare . În starea d e · surescitare a .mulţimilor predicarea reormei înseamnă a

le chema la r evol tă Se ştie că transormrea ideilor în pro­ .

gram de acţiune implică abandonarea nuanţelor şi uneori chiar a oricărei reţineri . Amestecul reormei cu impul­

surile religioase populre este cu siguranţă enomenul c�l

mai

ascinant

al

întregii

perioad e .

Această

ierbere

provoacă netezirea sentimentelor şi a convingerilor le căror cracteristici lităţi .

marcheză

durabil

istoria

spiritu­

Din pu nct de vedere l evoluiei mentlităţilor

eistă o orientre nouă, penru care aceste evenimente . sunt prima mifestare concretă şi colectivă.

a Milano, voinţa de reormă dă naştere unei işcri

populre , numite Patri a . Ea începe cu predi c a diaconu­

lui ildo , orignar din Varese, iul unui proprietar fun­ ciar. I se lătură Landolfo Cotta, notr l bisericii din Milano, născut dintr - o ailie de căpitani, adică făcnd parte din cea mai înaltă nobilime a oraşului2 . În prima sa predică, Aialdo atacă violent cleul a cărui viaţă nu ·ilus­

trează învăţătura

şi

care

l asă

poporul

în

întu neric .

Clericii, ocupaţi tot timpul cu interesele lor, nu triesc după Evanghelie, din care Ail d o citează câteva versete caracteistice . Pe scurt, nu poate i considerat multă 1 L. · SIMEONI . 1 contibuto della con tessa Ma tilda l papato nella lotta per le investiture, in SG, t.I , 1 947 , pp.353-372. 2 C . IOTE, I laici nel moimento pataino, in I laici [7051 .

410

vreme clerul ca intermedir l cuvântului lui Dumnezeu 1 •

,Este vorba despre un protest moral împotriva coupţiei clerului . Es.e o temă orte accesibilă tuturor şi concretă . Confuntarea situaţiei Bisericii de la Milano cu i.ealul evanghelic este o dialectică deosebit de eficac e . Ea are, la

această dată, ceva nou. Presupune difuzrea la auditori a modelelor religioase prin cre practicarea

Evangheliei

deschide calea mântuirii. Faptul că o asemenea sensibli­

tate este în aşa măsură o componentă a mentalităţii popu­

lre este un apt cre trebuie îregistrat, fră a se putea,

în lipsa termeilor de comparaţie, să se tragă de aici toate lecţiile . Anti cleicalismul evident cre decurge din aceaste luări de poziţie şi din atitudinea poponlui este un ferment periculos pentru Biseic ă . Manifestrea sa c olectivă din acest moment capătă o semniicaţie istorită c onsiderablă.

Pimele violenţe, de la 10 mai 1 057, urmează la puţină vreme după începutul acestei predicări . Arialdo , urmat de mulţime, pătrunde în catedrala unde se celebrează trans­ fenl relicvelor Sântului Nazie, îi alungă prin orţă pe

preoţii consideraţi nedemni în momentul cnd aceştia

ţineau slujba în cor şi constrânge clerµl din toate ordinele să subscrie unui e dict despre castitatea clericilor.

Această faptă îndrăzneaţă nu rămâne fără urmări . Alialdo aj u nge la Roma, apoi Anselmo de Lu cea şi Hildebrand vin în legaţie la Milano . Puţin după aceasta, Pataria atac ă simonia . Această reorientare a luptei se d atorează,

după

toate

pr obabilităţile,

intervenţi ei

romane . Ace astă nouă fază implică o acţiune şi mai ra­ dicală împotriva clerului. Arialdo şi Pataria îi co nsideră pe simoniaci eretici , aşa cum se afirmă la Roma . De atunci , orice legătură

cu ei este interzisă. Credincio şii

nu pot nici să asi ste la slujbele lor, pe care le consi deră lipsite de validitate , nici să se r o age în aceeaşi biserică, nici să primească sintele tine de la ei . Urmează tot felul d e l G . MI CCOLI , Per l a stia della Pataria Milanese, in BIS!, t. 70, 1 9 58, pp . 43- 1 23 .

41 1

inci dente . în aprilie

I 068, patatnii vin la Vllombreuse

pentru a obţine trimiterea d e preoţi apţi s ă administreze sintele taine unor credincioşi care nu le primiseră de multă vreme . Ceea ce este excesiv n evenimente uncă o lumină vie

asupra unui rău care este mai împrăştiat şi mai general în oraşele din regatul Italiei. Prima efervescenţă eşte legată de o

aspiraţie spre reorm: morală. Or, ici chir Milano nu a

cuno scut în acest domeniu curăţarea şi regenerarea aduse

de întemeierile monastice din secolele l X-lea şi l

I -lea.

Nici iluenţa lui Romualdo nici cea a lui Jean Gualbert nu se fac simţite în această direcţie,

ir cea mai apropiată

implntare clunisiană se lă la Paia 1 • Milano este eident în

întrziere atunci când suntem în drept să presupunem că

sensibilitatea religioasă de aici este identică cu cea a tuturor oraşelor vecine. Această steiitate ţine, paţial , de autoritatea

episcopului asupra mânăstirilor. Ariberto, episcop până în

1045, nu a întreprins aproape nimic penn a reorma

Biseica, n ară de pimul impuls la mişcrea canonică. El

� tolerat simonia şi căsătoia preoţilor.

Impulsul purificator şi moralizator este în mod obişnuit de

inspiraţie

monastică.

a Milano,

în

afra legăturilor

cu

Vallombreuse care rămân în vigoare, această inluenţă nu

este sesizabi lă. Este aici o problemă susceptibilă să schimbe

j udecata pe care o putem ace despre mişcrea populară.

Cronicaul milanez Landolo Senior, care nu re nici o sim­

patie pentu Pataria, sugereză legături cu ereticii. Această airmaţie,

după

toate

probabilităţile

tendenţio asă,

ace

cunoscută această bizarerie şi asociază, pentru prima oră,

mişcarea religioasă populră cu erezia2.

1 P. ZEBI , Monastei e foma a Milano (Dia ine del secolo X agli izi del II}, in Aeum, , 1 9 50, pp.4-53; C. IOTE, L'arcivescovo Aiberto I ( 1 O 1 8- 1 045) e l monastero di s. Ambrogio

di Milano, in Contribuiti dell'Isti tu to di Storia Medioevale dell'Universitâ cattolica del S. Cuore, Mlno, 1 972, pp.608-623. 2 R. MORQHEN, Moim eni religiosi popolai nel pe.odo deia fona della Chiesa, in Moimenti religiosi popoli ed eresie del Medioevo, xe Congres internationl des Sciences histoiques, Roma, 1 9 55, t.III , p . 357 şi urm . .

412

Lupta pentru reormă se înscrie într -un context social orte special .

Ierarhia religioasă este la Milano copia

structurii sociale . Familiile nobile furnizeză, în acelaşi timp, căpitanii, clerul c atedral şi arhiepiscopul. Cei care nu deţin puterea în oraş o deţin, cu atât mai puţin, în Biserică . Protestul împoiva corupţiei ace , în apt, aris­ tocraţia responsabilă de imoralitate. De aceea, apriţia unei opiii comune ce subliiză legăturile dintre soci­ etate şi Biserică conţine ameninţarea unei c onuzii între tulburile sociale şi reorma religioasă. ngaj area patariilor contra simoniacilor este însoţită de o relecţie mai aprofundată despre locul laicilor în Biserică. ialdo le atribuie un rol de $Uplinire penu predică, ceea ce poate părea o justificare a acţiuii lor. Cât despre

clericii

câştigaţi

penru

Patata,

ei

trăiesc

în

comun, în sărăcie, în apropierea Bisericii Santa Maria Canoica. Adoptă, astfel, un mod de viaţă special care este peste tot legat de reormă. În diverse oraşe ale Italiei se întâlnesc mişci apropi­ ate sau identice, violente împotriva clericilor căsătoriţi şi refuzând orice legătura cu simoniacii , ale căror - sinte tine sunt considerate ră valoare: la Florenţa, unde predicarea călugilor de la Vallombreuse e ste determi­ nantă, la Piacenza, la Cremona, la Brescia, la Asi şi la Pavia. În afra Italiei, refuzul de a prmi sintele taine de la un simoniac se regăseşte la Cambrai, de exemplu, între

1 076 şi 1 07 7 . Mişcarea religioasă populară care idică Milno şi celelalte oraşe

din

I t alia

de

Nord

nu

e st e

fără

legătură,

prin

conducătorii ei, cu Scaunul apostoli c . egaţii vin şi se du c . Pentru

Pataria,

paplitatea

reormată

este

indisc utabil

norma vieţii creştine. Această c onvergenţă între aspiraţiile populare şi ierarhia de vârf trebuie subliniată. Cu toate ace s­ tea, la Roma violenţa exercitată împotriva clericilor, chir

nedemni, nu este li psită de o oarecare nelinişte. Nu există

unaimitate asupra acestui punct ntre cardinalii şi con­ silierii papei, în vremea lui Alexandru l II- lea. Sprijinul dat de Hildebrand , pe care consrngerea exercitată pentu

413

Dumnezeu nu îl înspăimânta, biuie asupra tergiversăilor. Pin urmare, Gigore al II-iea, care apreciază la justa sa va- · lo are orţa şi convingerile unei a�emenea mişcări , se străduieşte să o provoace în alte părţi, confeind el însuşi sarcina de a predica călugărilor şi chiar laicilor.

B. MIJLOACELE ŞI METODELE r i inexactă evaluarea mijloacelor puse în acţiune pentru reformă, dacă nu s-ar, ţine seama de obstac olele ridicate în aţa papilor. Nicolae l Ii-lea şi lexandru al Ii-lea nu sunt romani şi nu se pot prevala de o susţinere sigură în Oraşul Etern. Totul ne arată că au ost instalaţi cu orţa de reormatoi, împoiva antipapilor care nu e�au lipsiţi de ·o anumită audienţă la nobili şi în rândul populaţiei. Marchzul de Toscana este cel cre · deschide dnmul Romei pentu Nicolae al II-lea. O tupă de cavalei , furnizată de prinţii normanzi din Italia de Sud, îi permite lui Hildebrand să obţină hirotonisirea lui Alexandru al Ii -lea, într-o biserică din Roma unde reormatorii sunt la adăpost de surprize . Grigore al II -lea, cleric al Bisetcii romane ş i care nu este lipsit de rude şi aliaţi în Oraşul Etern, este el însuşi victi­ ma unei tentaive de răpire în noaptea de Crăciun a anu­ lui 1 07 5 . Unii dintre prtizanii săi sunt asasinaţi . Pe scurt, situaţia nu este sigură nici chiar la Roma. Papii reormatori nu pot conta prea mult pe regi şi pe pinţi. Acţiunile lor sunt pro st primite la curtea germanică încă din timpul pontiicatului lui Nicolae l II -lea şi mi mult sub cel al lui Grigore al VU-lea. În alte prţi, ostili­ tatea este mai mult sau mai puţin fi şată, după cum papalitatea îşi continuă aciv sau nu proramul reormator. Episcopatul, la modul general, este destul de puţin avorabil reormei, deoarece asanarea moraurilor cleului i se pre o acţiune disperată şi neoportună. Este adesea ostil pe aţă pimatului roman. Ataşaţi autonomiei dio ­ cezelor şi a provinciilor ecleziastice, episcopii se revoltă în aţa, ntevenilor repetate ale papităţii în toate chestiile 414

de oarecare importanţă. Rezerva lor se întâlneşte cu cea a pinţilor c are i-au numit. Împreună, ei apără o altă con­ cepţie a Bisericii şi a raportuilor sale cu puteile temporale. Tradiţia c anonică nu este, nici ea, avorabilă reorma­ torilor. aşa cum se crede în mod obişnui.. Practica în vigoare · la începutul reormei vine din vremuile caro­ lingiene şi ottoniene . În ciud a diversităţii preluilor şi a tradiţiilor, ea este mai curând avorabilă episcopalismului, decât centralizrii pontiicale. Pe scurt, nici popo.ll romn prin căpeteniile sale, cel puţin, ici regii şi prinii, nici episcopii, nici tradiţia

jidică imediat anterioară nu conferă Bisericii romane, într -o maieră evidentă, mij loacele pentn a înreprinde o Teormă continuă şi cre_ cere �n eot prelungit. Dimpo­ trivă, partizanii reormei deţin Scaunul apostolic şi, începâ,d cu pontiicatul lui Nicolae l II -lea, episcopiile suburbicre ce controleză alegerea pontiicală în ter­ menii decretului din 1 05 9 . Această situaţie, oricât d e sumr ar i descrisă, explică prin ea însăşi aptul că întreaga reormă se rticulează pe Scaunul · apostolic, pe drepturile şi privilegiile liseicii romane şi pe autoritatea Sântului Petru. Or, nu este vorba ici decât despre consideraţii teoretice care r putea alimenta discuii fră sfârşit. Grigore al ll-lea, pin ormaia sa romană, prin înd elunga recventre a curiei, prin inteligenţa sa pracică, prin ataşamentul pasionat aţă de Biserica romană şi prin obstinaţia sa era cel mai apt dintre toţi reformatorii să tragă un olo s din aceste principii. El conferă autorităţii Sfântului Petu un carac ­ ter unic şi universal, iar primatul roman devine o regµlă generală de guvernare şi de argumentre . Este contribuţia esenţială a lui Grigore al ll -lea la reormă. Problema pon­ tiicatului său este creşterea capacităţii concrete de reormă graţie firmăii clar deinite a primatului şi a con­ secinţelor sle, ca şi a ostilităţii aţă de reformă din cauza tuturor intereselor pe cre le lezeză şi a tuturor principi­ ilor pe care le răstornă. Reorma se oloseşte, l acelaşi imp . de îndemn şi de

415

constrângere . Eicacitatea unuia, ca şi a celeilalte, nu este p erceptibilă în aceeaşi măsură. Acţiunile de autoritate pentru a-i închina pe clerici precum şi pe laici scopurilor Scaunului apostolic sunt bine cunos cute. Dimpotrivă, evoluţia lentă a opiniei este mult mai puţin aparentă, toc­ mai când e a devine esenţială. Biseica nu ar i depăşit criza din 1 1 1 0- 1 1 1 1 dacă ideile gregoriene nu şi-r i croit drum. Lucrările de polemică nu ne oferă decât o imagine foarte paţilă a acestei schimbăi profund e . Acţiune de restaurre a vieţii creştine , reorma î ş i or­ muleză exigenţele în termeni de obligaţie , şi din acest motiv se sprij ină pe o codiic are . Aceasta este cu atât mai necesară, cu cât rezistenţa este mai vie şi cu cât îlseşi principiile disciplinii ecleziastice sunt mai discutate. Afirmarea regulilor nu este suicientă, ele trebuie să ie şi apicate . De aceea dreptul canoîc trebuie, în plus, să înte­ meieze şi să justifice intevenţiile coercitive ale Scaunului apo stolic în viaţa tuturor episc opiilor. Legătura dintre dreptul c anonic şi reformă este se sizată limpede l- Roma încă de la pontificatul lui Leon l X-lea. Papa îi demite pe episcopii simoiaci . Reorma

apare atunci ca o restaurare a vechilor norme le vieţii creştine. Acest aspect radiţionl nu este iciodată uitat, ir Gigore al VII-lea nu încetează să acă referiri la decretele Sinţilor Păinţi şi la vechile statu te pentru a indrepta practicile acceptate până atunci . Viaţa morală d ă loc , cu siguranţă, la discuţii, totuşi mai puţin, în această conj unctură, decât autoritatea uni­ versală a papilor şi primatul roman, ch eia întregii reorme începând cu Grigore al VII-lea. În legătură cu aceste ultime puncte, tradiţia este mai puţin sigură. Anumite colecţii canonice recunoscute sunt net tibutre concep­ ţiilor episcopaliene ale Biseri cii . Convins de privilegiile Scaunului roman, Grigore al VII-lea incită la cercetre, în sc opul de a - şi dovedi temeiul spu s elor, prin texte. Cunoaşterea dreptului străvechi al Bisericii pimeşte, ast­ fel, un impuls viu. Acest demers nu este în contradicţie cu d eclraţia din

416

Dictatus papae ce nu recunoaşte autolitate decât textelor canonice pimite de papalitate . Scaunul apostoli c , cre

are autoritate deplină pentru a lega şi dezlega, e ste sursa de drept . În

1 07 5 , este vorba în p1imul rând de îndepăr ­

tare·a textelor îndoielnice şi a alsurilor ce s-au strecurat în număr mare în colecţiile canonice . Referirea la autoritatea romană este criteriul de validitate recuno scut . Această opinie poartă în mod evident mrca lui Grigore al VII -lea. În plus, aceasta înseamnă că textele cele mai venerabile nu au valore în sihe , dr o deţin în numele autorităţii cre le-a promulgat. Ceea ce a ost cândva afirmat de Sfântul Petru e ste şi astzi de c ătre succe sorii săi, care au mo ş te nit de fa aceasta competenţa să spună ce e drept. Astfel , referirea constantă la tradiţie, atât de prezentă în scrisorile lui Gig or e l II -iea, este însoţită în mo d obli­ gatoriu de ace astă recunoaştere a autorităţii depline a Scaunului apostolic asupra dreptului canoni c . radiţie şi deplină autoritate romană merg împreună i . Primele cercetări încep aproape în acelaşi imp cu reor­ ma. Hildebrand i ce re li Pier Dii să reunească într-un mic

volum

textele

referitoare

la

Scaunul

apostolic .

Opusculul nu răspunde exact aşteptăilor sale2. Elaborrea unui drept mai conorm cu vederile reormatorlor şi bzân­ du-se pe tradiţie cerea lucrări mult mai însemnate. Au ost făcute cercetări în rive şi în biblioteci, în primul rând la Roma. Ele aduc la lumină un mre număr de texte necunos­ cute până atunci, de culegeri de drept canoic. Apr erase din conciliille răsăritene 'din Evul Mediu, un florilegiu de texte ale Sfântului Augustin despre papalitate şi o culegere de povestiri luate din cările de istorie şi în special din iber pon iicalis. Se ace apel la Novelele lui Iustinin pentru tot ceea ce priveşte privilegiile Bisericilor. l Grigore d�semnează dreptul străvechi prin cuintele următoare: sanctorum Patrum Decreta, . s tatuta, regula, doctri­ na, dicta, auctoritas, constitutione, sanctiones . . . , P. FOUNIER, G. LE BAS, Histoire des collections canoniques [ 1 1 4] , t. II, p p . 2-4. 2 Op . V, De piilegia Romanae Ecclesiae ad Hildebrandum, in PL, 1 45, c 89 şi urm.

417

Aceste c ercetări încep printr - o muncă de c ompilaţie

care duce la ormarea de culegeri, pierdute astăzi, şi care au

sevit drept intermediari

colecţiile

c anonice

între tertele originale şi

pro priu-zi s e .

Rolul

lor

este

să

reunească tetele ce vor i uate pe scară largă mi tziu.

Pima operă originală, Culegerea de 74 titlui mult timp

atribuită unui autor anonim, a ost restituită ca pateritate

cardinalului Humbert. Această operă este larg răspndită în

O versiune a sa se întâlneşte în specil în de Sud. O alta, italiană prin caracteristicile sal e,

întreaga Eropă . Germania

es te răspndită deopotrivă în Franţa, în Anglia şi în Spaia. titlri sunt tot atâtea ubrici ce indică obi ectul fiecrui capitol sau l iecrui tilu. Primele d o uă tratează despre pi matul apostolic, ceea ce este cracteistic penru un reormator roman Autoul olo se şte în pl us, pe lrg, l ucrare a Decret a lui Burchrd din Worms 1 . Cel e 74 de

.

Colecţia lui nselmo de Lucea este o operă mai împlinită.

Compusă între 1 08 1 şi 1 086 de un nepot l papei Alexandru

l II-lea, este d e mai multe ori remaniată în cei patruzeci de

ani ce urmează moţii li Grigo re l II - le a . Este semnul unei

olosiri neîntrerupte şi, prin urmre, al unui mare succes.

Această colecţie este pima di ntr - o sere c e nu ia sfrşit decât cu Decretul

lui Gratian şi reînoirea metodelor de drept

cnoic . Opera lui nselmo de Lucea se recomndă prin grij a sa

pentru autenticitatea textelor şi idelitatea în transcriere.

Autorul ace dovada cel ei mi mat rezeve cu privire l a tex­

tele canonice, la d e cziile conciliare şi la principiile veite din

Insulele britanice, din Franţa sau din Germaia. În cartea a

XI -a, care este un penitenţial , el nu le utilzexă pe cele care in din ţil e celtice . Nu ia din capitulrele rnce decât trei

texte. Nu-l mai citează pe Burchard din Worms . Dimpoivă,

reproduce canoanele co nciliilor gre_eşti şi africane din anti­

chitate, vehiculate de culegerile romne sau colecţiile spani­

ole. Prtizan al lui Grigore al VII - lea, din cre citează

decizi­

il e luate în cadrul co ncliului, el firmă p ri matul roman cu privire la episcopi , chir atnci când sunt adunaţi

in

copore,

1 A. MICHEL, Die Sen tenzen des Krdinals Humbert [440] ; J . GILCHIST, Th e collection in seveny-our titles: A canon law ma-nual of he gregoin Reform, Toro nto . 1 980.

418

adică în conciliu. Priilegiile Bisericii romane sunt expuse la începutul operei, în pima şi a doua cte. Foarte completă, colecţia lui nselmo de Lucea trateză despre toate aspectele • vieţii creştine care cer o decizie juidică sau care necesită pur şi simplu o practică fră greşeală. Ea indică normele pentru ·bunurile ecleziastice, pentru dijme, ca şi pentru căsătorii şi veiicările ecleziastice. Colecţia cardinalului Deusdedit, care urmează la oarte puţin timp după cea de mai sus , se bucură de un interes mult mai restrâns, din moment ce nu înţelege să expună decât priilegiile Bisericii romne. În mo d prea exclusiv pon­ tificală, această operă re o' difuzre orte limitată. Aceste colecţii, prea axate pe pimatul pontiical, nu dădeau satisacţie tuturor spiritelor, chir sincer ataşate de reormă şi de papalitate. numite dispoziii ale dreptului nteior, mi bine adaptate situ aţiei biseicilor pticulre , în mod concret oate legate de suverai , par susceptibile de intepretări în acord cu reorma. Această nevoie de relecţie, de rmonizre Şi de continuitate este manifestă acolo unde iniţiativele lui Grigore al VII-lea nu au provocat confruntări. Opera canonică a lui Yves din Chtres răspunde acestei situaţii şi abordează problemele cu orecare întrziere. Valorea sa ine de înţelepcinea soluţiilor întemeiate pe o bună cunoaştere a tetelor, citate cel mai adesea cu o mre precizie. Yves din Chtres a compus trei culegei: Tiparita, Decret şi Panoimia, ce decurg unele din ltele. Panonia,

cea mai răspândită şi cu iluenţa cea mai mre, este o pres­ curtare a Decretului. Rezumatul a o st făcut în acelaşi timp cu opera însăşi . Autorul s-a olosit mult de opera lui Burchrd din Worms, cre îi transmite radiia crolingiană. Yves din Chartres ia o mre parte din tetele sle, iar plnul său seamănă şi el cu cel al lui Brchrd din Worm s. -Toate aspectele vieţii creştine suit luate în discuţie, rând pe rând, din punct de vedere al dreptului: alegerea episcopilor, pute­ rea lor asupra clericilor, bunurile Bisericii şi admiµistrrea lor, sintele taine etc . Yves din Chartres este convins de superioritatea spiitu­ alului asupra temporalului, cu toate acestea el consideră c ă cel mai bun lucru este o bună înţelegere între Biserică şi, puterile laice, cre trebuie să asigure libertatea Bisericii, adică independenţa sa în domeniile care o pivesc exclusiv. Există alte domenii unde interesele statelor sunt în j o c . Este

419

cazul învestiturilor. Dacă··ar pute a fi suprimate fără a p rovo ca o schismă ar fi un lucru bun . Cu t oate acestea , dreptul de a învesti nu este nelegiiim, d.că un laic se l i miteză la a încredinţa unui ep i s c o p les în mod canonic , bunuile tem porle ce sunt legate de scaun ul său . Să ie bine înţeles, şi de prinţi în primul rân d„ că un laic. oic ât de emi ne nt ar i, nu are puteri re l igioase şi nu le poate transmite . Înves titura ast­ fel conferită nu are lt sens decât lemporl. O soluţie de com­ promi s, c are s ă r e s p e c te caracterul ireductibil al spiritualu­ lui fără a nega drepturile regelu i poate fi avută în vedere. Yves din C hartre s nu vedea nici un inconvenient în aptul că episcopii d epun jurămnt în aţa pi nţi lo r, din moment c e ei deţineau de la ei bunuri şi uncţii temporale . ­

,

­

,

Aceste deosebi de natură să distugă o parte di n pre­ tenţiile reormatotlor su nt rău privite la Roma şi în mod

sp e ci al de papa Urban al I I l e a I se reproşa lui Yve s din -

.

Chrtres că ţine prea mult partea regil or şi c ă reine

a su pra unor deo sebiri ce se credeau de multă reme îndepărtate. M eritul l ucrării e ste că distinge bine înve sti ­ tura, adică transmite rea p uteril o r spirit ule şi chiar con­ cedarea de bunut temporale , d e pr o c ed ura d e alegere a u nu i episcop; car e poate i o opţiune sau o numire. Om de

rigore morală, Yves din Chrtres este intran sige nt în

l egătură cu cond iţi il e canonice. în care

se. efectuează desemnrea unui candidat. Dimpotrivă, el este binevoitor în fe gătur ă c u j u răm ânt u l şi cu învestitura pentru bunurile te mp o ral e . Asupra ac e stui punct tranşează c u

gregori enii

,

mul t

contraiati mai

de

însu şi

p ri ncipiu l

învestiturii, d ecât de ormele d iferit e pe care le poate lu a

desemnarea unui titu lr

.

Yves din Chartres d epăşe ş te

r e ac ţi a id e ologi că şi pasio nală

.

De a c e ea acest eort de

relecţie. s e rve ş te drept b az ă , la începutul secolului al

XI I-lea , pentru elaborarea compromisului între Biserică şi p u teri l e te mp or l e .

La drept vorbind, opera lui Yves din Chartres nu are nici u n cracter oicial. Lucrare scrisă de un canonic d eve nit e pi s c o p Decretul n u şi datorează pre stigi ul decât calităţilor s ale . Este răspândit în Franţa , în Anglia şi în ,

-

420

Ge rmania şi

mu l t

mai puţin în Italia. Este colecţia cano ­

nică dominantă până la opera . lui Gratian.

Legislaţia canonică sub ormă de complaţie sistematică

nu este decât o prezentare de decizii j uridfce anterioare. Nu are autoritate decât în măsu ra în cre au textele citate şi dacă papalitatea îi recunoaşte ac est caracter. De fapt,

nu există cod de drept cnonic oficial . Eistă multiple c o lecţi i şi texte ce pot i invocate în caz de litigiu, autoi­

tatea competentă urmând sâ se pronunţe despre valoarea argumentaţiei ormal e . egislaţia în vigoare este cea pe

care reormatoii o elaboreză şi se străduiesc, nu fră

eort, să o impună. La această dată, orţa constrângătore

a .nei bule pontificale nu este totdeauna recunoscută.

Astfel, în lucrarea sa Decret, Yves din Chrtre s nu citeză nici un ţext din Gigore al VII-iea, ca şi cum dec�iile sale

ar i fră nici o valoare. La un autor de această calitate , .o

asemenea tăcere spune mult. ·Nu numi că dezaprobă

deciziile de spre învestitură luate la sinoad ele romane

începând din 1 07 5 , ci le contestă chiar valoarea. Nu le

consideră ca rânduilă a Bis eic ii universale . Reormat ori i

rebuiau negreşit să-i determine pe episcopi să adopte

măsurile care doreau să ie răsp ândit e . Nu era· un l u cru

lipsit de importanţă. . De aceea conciliile locale şi .sinoadele par instrum entele de reormă prin excelenţă. O adunare permite obţinerea consimţământului

episcopilor pentu noi dispoziţii de drept. Reorma asfel acceptată se extinde la ansamblul

unei provincii . Un conciliu trnşează li tigile şi judecă per­

soanele, dacă e ste necesr. Poate p ronu nţa o excomuni­

care şi . demite

l

episcop pin consimţământul egalilor

săi . Un simoniac , redus la tăcere de acuzatorii săi , este

consrns să-şi dea demisia. Cel a cărui alegere nu s-a făcu t

d u pă regulă găseşte un ival pentru a- şi expune dre pturi le

în aţa adunti. În plus, permite demascrea episcopilor indiferenţi s au ostili reormei care îşi cer scuze . C ei cre sunt vinovaţi remură dinainte în l egătură cu ceea ce poate i spus şi decis aici. Dacă p_1ivim cu atenţie, concliul

42 1

local înseamnă utilizarea în proitul reormei a stucturilor ecleziastice ale epocii crolingiene. a drept vorbind, nici nu eistă altele la această dată, ir autolitatea pontficală se exercită normal în acest cadu şi plin acest ij loc indrect. De. îndată ce Sfântul Scaun este ocupaţ de reormatoli, convocarea de sil)Oade devine o practică obişnuită. Sub pontiicatul lui Alexandu al Ii -lea, au loc, în iecare an, primăvara. Cele în timpul crora Grigore al VII-lea ia măsuri atât de iguroase se înscriu în această tradiţie deja stabilită. Aceste concilii, inute cel mai adesea la Roma, sunt recventate de episcopii din această provincie eclezi­ astică. în ciuda prezenţei papei ş1 a autorităţilor sale, este vorba despre adunări locale ale căror hotări nu pivesc decât Italia Centrlă . Papa trebuie să obţină, la acest început de reormă, prin coningere sau plin constrân­ gere, acordl rhiepi_scopilor pentru introducerea acelo­ raşi măsuri în proinciile lor. Această obligaţie explică de ce Grigore al II -iea a făcut cunoscute plin scrisoi, cutrui sau cutrui rhiepi scop,_ deciziile luate în timpul unui conciiu roma,. Papa, al cărui primat în Biserică nu este realmente contestat, putea în plus să prezideze concilii peste tot în Occident, după placul deplasărilor sale. Asfel, Leon al IX-iea ţinuse conciliu, în 1 049 , cu arhiepiscopii din Trier, Lyon, Besan�on şi Reims, în acest ultim oraş. a Maiz, el adunase pe lângă arhiepiscopul acestui oraş , pe cei din Koln , Salzburg, Magdeburg şi Bremen. Nicolae al II-lea ţine conciliu la Amali în 1 059 . Pe scurt, concilii sunt ast­ fel inute, în prezenţa papei, în dferitele regiuni ale creştinătăţii occidentale . C ălătoria îndelungată a lui Urbn al Ii-lea în Italia, apoi în Franţa, este jlonată de o întreagă serie de adunri de episcopi . Co.ciliul de la ' Clermont este pur şi simplu cel mai celebru din cau_za predicrii cuciadei. Această tradiţie este continuată de Pascl l Ii-lea, Gelasius l Ii-lea şi Calist al 11- lea. Aceste aduni în jurul papei, pe care le recventează episcopii în numr crescnd, dau acestor concilii un ca­ racter din ce în ce mi universal . Nu s- a făcut distincţia 422

între un conciliu ecumenic şi un conciliu local l cni ori­ r e c e cu indi­ ferenţă de la unul la ltul. a drept vorbind, lista concili­ ilor ge nerle din Evul Mediu a ost stabilită ulterior de teologi şi de istorici.

zont nu depăşeşte proi ncia eleziastică. Se

a conciliul ţinut la Reims, între 20 şi 30 octombrie 1 1 1 9 , în j l li Calist l II-lea, î n anl alegeii sle, au paricipat aproape 200 de episcopi veniţi din Italia, din Franţa, din Anglia şi din Germania, dintre care 1 5 mitropoliţi . Programul celor 6 sesiuni era dintre cele mai vaste. Păinţii rebuiau să pună deinitiv capăt simoniei, să găsească o ieşire penu di s­ puta învestiturilor şi să restabilească pacea între mi multe regate ale creştinătăţii . Mi trebuiau să ia măsuri în legătură cu căsătoria , să delibereze despre priilegiile de scutire şi să îndrepte difeitele abuzui. a mi puţin de patu ani după aceasta, papa Calist al II-iea reneşte n conciliu, la .terno, în matie 1 1 23, cre este recunoscut ca ecumenic. Adunarea este încă şi mai numeroasă din moment ce mai mult de 300 de episcopi şi abaţi veiseră aici. Părinii ascltă aici citirea concordatului de la Worms şi îl acceptă. Pun capăt luptei papei cu împratl. Programul conţine în plus discutarea diverselor probleme de jisdicie, în special scutirea monas­ tică. Părinţii se ocupă şi de pace, de armistiţiul lui Dnezeu, de peleinajl la Pământul sfnt, de doinţa de cruciadă, şi de morlă, Pe scurt, prin programul său Conciliul de la .terno este pun deosebit de cel de la Reims.

nalznd astfel adunările de episcopi, reiese că ele îşi schimbă cracterul după cum papa acţionează ca mitro­

polit al Romei sati în calitate de conducător al creştinătăţii. C ele mi solene ad uni se ţin dep arte de Roma cu rhiepiscopii din mai multe proincii mri eclezi­ astice. Este vorba aici tot numai de concilii regionle, dar restabilirea c onciliului ecumenic este n curs. Faptul este împlinit încă d e la adunarea ţinută la Roma, n 1 1 1 9 . Reorma, care insistă atât de mult p e pimatul ro man, are ca rezultat adunarea episcopilor în junl papei. Aceste aduni -le creştinătăţii snt caracteristice pentru noua eră a Bisericii. Organizii în provincie îi succede o unitate ferm adunată în j ul papei. 423

Co nciliile loc ale sau regionale ţinute în prezenţa papei nu pot avea

o

recvenţă mulţumitoare . Trebuie un eort

mai susţinut. Voinţa reormatore a Romei se ace simţită prin

înmulţirea

legaţiilor.

In stituţia

e ste

vech e ,

din

moment ce în antichitatea creştină papa a o st reprezen­ tat la concilii prin legaţii săi . Ea dobândeşte progresiv ca­ racteristicile ce

i se cuno sc în cursul secolului al XI -lea.

egatul acţionează atunci ca reprezentnt al papei şi în virtutea puterilor

sale.

Un rticol · din

D:tatus papae

prevede că autoritatea sa e ste superi oră c elei a tuturor celorlalţi episcopi, oricine r fi ei, pentru că este reprezen­ tantul suveranului ponti1 . De atunci papa po ate inter­

în toate regiunile, în Legaţii organizeză c o ncil iil e locale şi le con­ impun măsurile reormatore şi , dup ă j ud e cată ,

vei , printr -o persoană interpusă, acelaşi timp .

duc . Ei

p ot să-i demită pe simoniaci. Grigore l VII- lea conferă anumitor legaţii un caracter permanent . Această inovaţie . tulbură organizarea ecleziastică tradiţională, pentru că distruge autoritatea arhipiscopilor peste provincia eclezi­ astică . egatul permanent este un fel de vicr al papei dis­ punând de toate puterle . Aceste dispoziţii provoacă o vie rezistenţă,

iar

papalitatea

este

constrânsă

să-i

aducă

unele atenuări . În nglia, rhiepiscopul de Canterbury este legat permanent, ceea ce ace să coincidă autoritatea mitropolitului cu cea a reprezentantului papei. În Franţa, un spirit atât de ponderat ca Yves din Chrtres învinuieşte vio lent

ceea

ce

consideră

un

abuz .

Ca

să

spunem

adevul, butalitatea lui Hugues de Die agravează şi mai mult ostilitatea generală. Urban al II-lea, la începutul pon­ tific atului său, renunţă din spirit d e conciliere la legaţiile

p ermanente .

Instituţia reapare mai trziu,

curăţată de

caracterul d espotic pe care îl avusese înainte . Pro mulgarea de măsu;i reormatore în cursul concili­

lor ţinute de legaţi este obişnuită începând cu pontiicatul

1 Dic ta tus papae, art. 4: ,,Într -un conciliu legatul său comandă tuturor episcopilor, chiar dacă el este de rang inferior şi numai el poate pronunţa o sentinţă de demitere" .

424

lui Nicolae al I I - lea şi se continuă sub cel al lui lexandru al II- lea. Atunci trebuia să se pro scie simonia şi să se demită cei c are se ăc e au vinovaţi de ea. Ac este adunări interzic deopotrivă şi clericilor mai mai, c ăsătoiţi sau care trăiau în conc ubinaj , exercitarea uncţiilor lor.

a

acestea se puteau adăuga în diferite lo curi şi alte probleme . În mpul acestor pimi ani de reormă ecleziasică, unele legaţii marcheză o dată importantă. În Frnţa, crdnalul Eiene a inut mai multe ·concilii, mai întâi în 1 060, apoi n

1 072. În Sud, abatele de Cluny, Hugues de Semur, ine mai multe conciii, iar crdinalul Hugues Candide îşi exercită acolo funcile de - legat în 1 063 , în 1 068 şi în 1 07 1 . Relurea . relaţlor dintre papalitate şi regatele spaiole este urmată de trei legaţii lungi le crinlli Hugues Candide. Mi întâi, el rmne multă reme n Arago n, 1de a nut un conciliu n 1 6 5 -şi n ltul în 1 067. După o călătoie la Roma, el conduce, la sfârşitul lui noiembie 1 068 , n sinod la Gerona, unde în compia rhiepiscopilor de Nrbone şi de Auch, intro­ duce leislaia reomatoare. Se ntoarce în Spania în 1 07 1 , pen­

u a înlocj în ragon lituria romnă cu ituria moarabă.

În ngia, isinea legailor era pe remea aceea şi mai mpor­

nă. După ce l-au ncoronat pe Wilhelm de Normadia ca rege , ei n conciliu la Winchester, apoi la Windsor, în 1070 1 .

rocedeă l a o epre veritabilă a înaltului cler enlez, prin demiterea rhiepis-copului. Signd şi a tuturor" episcopilor pe cre acesta îi hrotonisise. Wilhelm numeşte n locul lor cleici normanzi şi ace din abatele de la Bec, rncus, rhiepiscop

de Cnterby. În Germania, dimporivă, acele de smonie şi de numiri episcopale îndoielnice sunt evocate la Roma. Conciliul cre se ine la Miz, în I 07 1 , este reunit sub autoitatea hie­ piscopului acestui oraş, iar legaia lui Pier Dii, in 169, nu privea decât proiectele de divorţ ale li Heric al V-lea. Gigore l II-lea oloseşte la modul generlzat legaile cărora le controlează cu preciie executrea. Foloseşte penu aceste

isiuni

cardinali

ai

Biseicii

romane,

precum·

Geraud apoi Eudes , episcopi de Ostia, Hubert de Palestrina 1 Este vorba de o a doua î nc o ro nr e În 1 066, Wilhelm Bastrdul a ost încoronat de arhiep iscopul de York. .

425

Pi etro d'Albano , Hugues Candide , călugări precum Hugues de la Cluny, Bernard şi Richard , abaţi de la Saint­ Victor din Marsilia şi, deopotrivă, simpli clerici. Încă de la începutul pontificatului, anumite legaţii d evin permanente . Papa a ale s atunci un episcop care este reprezentantul său rezident în regiune . În 1 07 5 , a c e d i n Hugues, episcop de Die, legatul său î n Galia şi îi adaugă, în 1 07 7 , pe mat de Oleron penn regiunile Narbonne , Gascogne şi Spania. În 1 080, Altmann de Passau primeŞte aceleaşi însărcinări în Germania. ichrd d e la Saint-yktor este legat cu titlu permanent în Castilia, dar nu este episcop aici, ceea ce reprezintă o excepţi e . Toţi ace şti legaţi de sfăşoară o ac tivitate enormă. Cea a lui Hgues, episcop de Die , apoi arhiepis­ cop de Lyon, gregorian intransigent, e ste bine cunos­ cută. Încă de ia numirea sa, el ţine un conciliu la Anse, în 1 07 5 . În 1 076, el a Teunit episcopii la Dijon şi la Clermont-Ferrand . În anul următor, el proclamă la con­ ciliul de la Autun decretul asupra învestiturii laice. În cur�ul acestei adunări, el îl c onstrânge la demisie pe episcopul de Noyon şi îl demite pe noul ale s de la Chartres . Roger, episcop de Châlons, e ste suspendat Şi excomunicat. Titularii scaunelor de la Selis şi de la Auxerre , a căror legere avea unele nereguli, constituie obiectul unor sancţiuni. Mitropoliţii de la S ens , de la Bourges , de la Bordeax şi fără îndoilă de la Besan;on, care nu s -au prezentat la convocarea legatului, sunt sus­ pendaţi . Arhiepiscopul de Reims, Manasses , este demis şi excomunicat. În 1 07 8 , Hugues îi reuneşte pe episcopi la Poitiers , pentru a-l judeca pe arhiepiscopul de Tours şi pe câţiva prelaţi din domeniul regal , simoiaci cu toţii . Anul următor este mai linişUt. Hugues aj unge în sud­ vestul Franţei pentru a-l aj uta pe Amat d e Oleron şi ţine cu acesta un conciliu la Toulouse. În 1 080, el reuneşte un c onciliu la Avignon, �l demite pe rhiepiscopul de Aachen şi îl excomunică pe c el de Narbonne . În 1 08 1 , el merge la Roma penru sinodul de post şi ţine apoi un 426

conciliu la P0itiers . Ales arhiepiscop de Lyon, în 1 08 2 , el îşi consacră de acum îninte timpul diocezei sale . Se înţelege fră diicultate că atâta rigore a semănat panică şi a provocat reacţii . Ele sunt atât de vii , încât Grigore al VII-lea trebuie să caseze unele dintre aceste sentinţe şi să tempereze ardorea legatului său. În plus, această legaţie permanentă îi conferea lui Hugues, în reme ce nu era decât episcop de Die, o autoritate dis­ creţionară asupra mai multor provincii ecleziastice. Exista aici ceva anormal. Un episcop rezident era, în acelaşi timp ,

şi

reprezentantul

p apei

cu

titlu

permanent.

Ridicarea legaţilor pe scaunele mitropolitane, Hugues la Lyon, mat d e

Oleron

la Bordeax,

clafica

situaia,

dndu-le o autoritate canonică , regulară şi tradiţională asupra întregii provincii ecleziasice. Legaţiile

p ermanente

nu excludeau isiunile tempo­

rre la obiective mai limitate. Grigore al VII-lea asodase deja aceste două orme de intevenţie. Asfel , legaţia lui Eu des de Ostia, în Germania, în 1 085- 1 086, se adaugă celei a lui Altman de Passau, care era permanentă. Sub pontiicatul lui Urban al Ii-lea se precizeză aceasă ti­ culre.

Papa,

care

desemnează un

Germania în persoana lui

nou

legat

pentru

Gebhrd de Konstanz, pre­

cizeză că un trimis în această misiune temporală ar dis­ pune de o putere superioră. Însena diminurea rolului legaţilor permanenţi şi să se dea dreptate criicilor ormu­ late împotriva acestui sistem. Urban al II-lea a recurs la seiciile legaţilor tempori. Cel mi cunoscut este crdinalul Ranieri de la Saint-Cle­ ment, ales mai târziu papă, sub numele de Pascal al Ii-lea. El

revine ,

totuşi,

la

legaţiile

permanente

în anii

ce

urmează. Sub ponificatele următore, Roma a reclls la unul sau la altul dintre sisteme, după regiuni, situaţie şi oportunitate . Apare chiar o legaţie mixtă, temporară, dar , de lungă duiată. Nu este suficient să se ţină conciliu , să se demită epis­ copii şi să se promulge noi canoane pentru reormrea Bisericii. Trebuie, n plus, ca o viaţă de renunţare la lume

427

şi de căutare a sfinţeni�i să fie adoptată de numeroşi cle ­ ici . Regenerarea morală a Biseicii trece pin cea a cleru­ lui . Nici un reormator nu se îndoieşte de caracterul indis­ pensabil al acestei sarcini. Afirmarea pimatului roman asupra epi scopilor şi superioritatea spiitualului asupra temporalului

mobilizează orţel e

cele

mai

vizibile

şi

maschează ad esea o acţiune p'erseverentă. Reorma nu este cu adevărat întreprinsă într - o dioceză decât atunci' când idealul asceic şi priicator devine o regulă de viaţă pentu o prte a clerului . Din acest punct de vedere , reor­ ma este un eort de oarte lungă respiraţie care, la ivel locl, se judecă pe mai multe generaţii .

Reormatorii ştiu c ă devoltarea vieţii comune l a cleici este

capabilă să contribuie la reormă.

Ea împiedică

căsătoria şi acilitează castitatea lor. Practicată cu fer­

voare şi în sărăcie, ea elibereaz� d e ambiţiile lumeşti şi retează tendinţele de simonie. Pe de altă parte, această iaţă de grup sub autoritatea unui superior, în sărăcie şi egalitate , apare ca o imitare a primei comunităţi creştine de la Ierusalim. Credincioşii nu aveau atunci decât o inimă şi un sulet. Reînierea acestui mo d el înseamnă realizarea ieţii apo stolice , în sensul exact al acestui ter­ men, în secolul al I-lea l . Încă de la primele remătări ale reormei, eortul pentru întemeiere a

de

noi

comunităţi

de

clerici

şi

pentru

îmbunătăţirea acelora cre eistă deja şi care s- au întors la viaţa

seculară

este

oarte

sesizabil.

Pier

Daiani

povesteşte că Romualdo încurj a aceste acţiuni . Ereitj de la Fonte Avellano însuşi se ace, apostolul lor, pin numeroase scrisoi adresate p apei lexandu al II -lea, crdinalilor şi episcopilor. El solicită, de asemenea, spi­ jinul ierarhiei pentru aceste comunităţi şi expune modul lor de viaţă, cre o iita pe cea a apo stolilor şi cre se integrează perfect concepţiilor sale despre Biserică2 . 1 Actes des Apâtres, V, 32 . 2 G. MICCOLI. Pier Damii e la ita commune del Clero, in a ita commune [488] , pp. 1 86- 2 1 1 , reluat în Chiesa gregoiana [439] .

428

I s to r i a

c o m unităţi lor

c apitlurile Origi n e a

c atedral e ,

aces tei

de

nu

cleri c i ,

este

instituţii

în

dintre

merge

c o l e gii

c ele

până

mai

în

s au

în

simp l e .

antichitate a

cre ştină. Ep oca carolingiană trăi e ş te dezvoltarea ei . În vre-­ mea aceea era un mod de viaţă obi şnuit, supus unei Reguli, proclamată în întreg imperiul prin d ecizia lui Ludovic cel Pio s . Aceste c omunităţi suferă tulburări de la sfârşitul epo c ii carolingi ene . Unele disp ar. În alte părţi, clericii renunţă la viaţă comună şi la sărăci e , împart bunuri l e în tot atâtea prebende şi trăi esc individual în jurul unei mânăstiri. Prea ocupaţi cu che stiunile lumii , ei duc o viaţă seculară, chiar d acă ace asta nu re nimic scandal o s sau vrednic de criti că. Laicii,

patronii mânăstirilor,

îi înlocui esc pe

călugi cu

clerici, a căror întreţinere este mai puţin costisitre . Acest procedeu permitea să se conişte averea funciară a abaţiilor. Această secularzare a bunurilor monastice este bine cunos­ cută , în Lorena de exemplu. Toate aceste indi cii nu sunt suiciente pentru a obţine recunoaşterea aptului că .viaţa co mună

a

cleri c i lor

este

p e ste

tot

în

decadenţă

în

creştinătatea occidentală.

De apt, începând din secolul al X le a , putem nota o -

mişcare de restaurare a colegialelor şi a capitluilor în cadrul

ren ovarn

ottoniene.

În

anumite

epi s c opii ,

renaşterea religioasă din acest secol este axată -pe înte­ meierea de comuităţi clei c al e

,

m ai degrab ă decât pe

reorma mânăstirilor. Faptul este evident la Liege, este recvent în orena şi se întâlneşte în Franţa de Nord . Preoţii, trăind în comunităţi, nu puteau i sustraşi de sub

j uisdicţia episcopului . Chiar înainte de difuzarea pivi­

l e giul u i de scutire monastică, ei sunt mai supuşi aţă de autoritatea ordinal ă . De aceea episcopii pot avea unele motive să prefere a c e st mod de viaţă c o mu nitară celui al cenobiţilor. Regii pot deopotrivă avea avantje de aici, pentru că un loc d e vie fervoare , c o ntrolat d e un epis­ c op les de ei, e ste un punct de sprijin oarte sigur. Este, în plu s , căt se po ate de evident că o micuţă comunitate de clerici este mi puţin atrasă de mrile ambiţii şi de j ocul politic, decât o mânăstire mare, a cărei inluenţă e ste 429

internaţionlă I . Aceste consideraţii explică implementrea

tardivă a schiturilor clunisiene în domeniile capeţiene.

Mi scarea de întemeieri este apreciabilă în secolul al ' X-lea şi la începufi1 secolului al Xi -lea. Este vorba de •

colegiale seculre ce adună clerici cu prebende şi care

practică o viaţă comună destul de lej eră . Acestea iind date,

ei nu ac decât să se conormeze cutumelor în

vigoare în toate capitlurile catedrle unde Regula de la

Aachen este aplicată nuanţat şi cu moderaţie .

În al doilea deceniu al secolului l Xi-lea, apar grupuri

de deliei care practică o sărăcie stictă şi care trăiesc în mod real n comun. În dioceza Lucea, care este una dintre

pri mele atinse de mişcare, nu eista nici o comunitate clericlă înainte de secolul

f i-le a în afara capitlului ,

catedralei. Încă de la sfârşitul primlui sfert l secolului,

apar unele întemeieri, încuraj ate de episcopul Ioan al II­

l ea ( 1 023- 1 056) . Anselmo , care îi urmeă, contibuie la implntarea lor în sate2. a Roma chiar, comunităţile de canonici eistă înainte de sfârşitul primei jumătăţi a se­

colului al i-lea. Se întâmplă la fel şi în celellte oraşe ale Itiei, chir dacă, uneori, este dificil să distingi o comu­

nitate regulară de o alta a cărei viaţă este mai relaxată. În F�nţa,

primele întemeieri regulare

sunt Sint­

Barthelemy la Beauvais, în 1 03 7, Sint-Martin la Laon,

înainte de 1 079, şi Saint-Martin des Champ s, la Paris, în 1 059- 1 060.

Regele supraveghează îndeaproape această

ltimă instituţie . Prinii procedează la fel. De exemplu conţii din Champagne, cre contribuie la crearea de cole­

gile la Provins şi la Epernay, exact în acelaşi imp3 . În Franţa� meridională, işrre a pare stict contemporană.

Patru canonici de la Catedrala din Aignon se instalează,

1 J. -F. LERIGNIER, spects poliiques des fondations de collegiales dans le royaume de France au F siecle, n a ita commune [488] , pp. 1 9-4 1 . 2 M. GIUSI, Notzie sule canoniche lucchesi (88] . pp.433-44. 3 M. VEISSIEE, a collegiale Saint-Quiace de roins sous Jes comtes de Champagne de la maison de Blais (1 019- 1 1 81}, n a ita commune [488] , p. 47 şi rm.

430

cu acordul episcopului, în apropiere de Biserica Saint-Ruf,

în ruină atunci . Chrta ce le este acordată, la 1 ia- nuarie 1 039, le aprobă acţiunea şi pune la dispoziţia lor, pentru

iaţa comună, o serie de bunuri funciare . Această plecre

nu ridică nici o ostilitate printre membrii capitlului cate­

dralei, chir dimpotrivă. Unul dintre fondatorii de la Sint­

Ruf guvernează reme de i îndelungaţi cele două comu­

nităţi . Între 1 080 şi 1 090. capitlul catedralei sfârşeşte prin adoptrea cutumelor de la Saint-Ruf! . a Aix- en-Provence,

evoluţia pre identică2. S-r putea urmări mişcrea de

întemeiere, dioceză cu dioceză, provincie ecleziastică după

provincie ecleziastică, regat după regat. Dezvoltarea vieii

reglre priveşte nglia, Spania, Italia şi Ungaria, precum şi teritoiile Imperiului şi Frnţa.

Nu se cunoaşte cu exacitate ce rânduilă şi ce cutume

puteau

urma

toate

aceste

comunităţi

de

clerici.

Pier

Damiani imaginează viaţa lor făcând referire la Părinţi, la

Biseica primitivă,

ceea ce pare să indice o stre de

căutre mai mult decât norme precise . a acea dată, sin­

gura Regulă ce putea · să sevească drept mo del era aceea promulgată la Aachen, în 8 1 6. Or, toate capitlurile se

reclamă din acest document , chiar dacă au adoptat sistemul prebendei cu posesiune privată.

La c o nciliul roman din 1 0 59 , Hildebrand c ere s ă

s e cite a s c ă î n faţa pre oţi l or Regula d e l a Aachen şi cea p e c are o ur mează comunităţile d e c l erici refor­

mate de la Rom a , în s c o pul ca p ap a s ă le p o ată apr o ­ b a pe ace ste a din ur mă s au · să l e îndrepte d acă e r a nevo ie . Iniţiativa lui Hild ebrand tind e s ă pună în evi ­ denţă i n s u i c i.enţele

Regulii d e la Aachen şi, p ri n

aceast a , e l subliniază evo luţi a spre r eormă . Preoţii dezaprobă o arte viguro s c apitolul

1 1 5,

ce îi autor­

ize ază p e c anonici s ă p o s e d e c u titlu p er s onal ,

şi

1 CH. DEEINE, Sain t-Ruf et ses coutumes a ux d et I� siecles, in B, t. 49 , 1 9 49 , pp . 1 6 1 - 1 8 2 . 2 M . H. IAURENT, Chanoines e t reones a x-en -Provence au le siecle, in SG, t. V, pp. 1 7 1 - 1 90.

43 1

capitolul

1 22, ce reglementează hrana şi băutura. De atun­

ci , problema e ste să ştii ce reguli trebuie să urmeze cl eicii care trăi esc într - o comunitate . Co ncili ul din 1 0 59 decide să

se

elaboreze una nouă plecând de la cea a lui Chrodeglg şi de la cea de la Aach en. Un text de acest gen

Regula de la Aachen este , une ori, pur şi simplu corectată. Î nsuşi Grigore al II-lea stabileşte un regula­

eistă.

ment pentru uzul c anonicilor regulri , care în s ă nu a avut niciodată o răspândire prea mare t . În aceşti ani apar menţiunile despre comunităţile care trăiesc secundum regulam sancti A ugustini. De exemplu, este cazul celei de la Saint-Denis din Reims, întemeiată în 1 067 de arhiepi scopul Gervais. Această ormulă semiică mai les doinţa clericilor de a urma exemplul de iaţă cleri­ cală

perfectă

ilu strat

de

episcopul

de

Hippona .

Ea

nu

dovedeşte absolut deloc că textul numit impropriu „Rânduila

Sfântului Augustin" este în vigoare, el iind puţin cunoscut

chiar şi în ultimele decenii ale secolului l I - lea Formula desemneză un mo d de viaţă destinat clericilor. Exact aşa înţelege ace st lucru Urban al II-lea care , în anumite bule de .

confirmre

a colegialelor,

dă ci tate

din Regula Sfntului

Augu stin, în altele din Vi ta apos tolica sanctorum

sau chiar lin Vita

Pa tum2 Noutatea cea mai importantă este să se .

recunoască, aşa cum ace Urban l 11- lea, că acest gen de iaţă permite să se acceadă la o p erfecţiune ce nu este ife­

rioară celei a călugărilor.

Î ntemeierea de noi comunităţi de clerici, reforma acelo­ ra ce existau dej a şi introducerea unei vieţi regulare, adică potrivit rînduielii, în capitlurile catedrlelor sunt divers ele etape ce marchează progresul idealului reormator. Nu eistă integrre în mişcarea generală a reormei gregoriene

1 G . MOIN, Regl emen t inedit du pape Gregoire II po u r les chnoines reguliers, in RB . 1 90 1 , pp . 1 77 - 1 8 1 ; G. BDY Sain t­ Gregoire II et a reom e caponiale du le siecle, in SG, t . I , 1 947, pp .47-64.

2 M. MACCRRO E, I papi del'secolo II e la ita commune e regalare del clero, in a ita commune [488] , t. I . pp . 349-398 .

432

decât atunci când aceste iniţiative sunt acţiunea cleicilor

şi nu a laicilor. Un capitlu era în vremea aceea un loc

d urabil

de

influentă

romană.

Înţele asă

astfel ,

viaţa

comună a clericilor aprte ca un imens câmp de luptă,

unde se confruntă convingei religioase, de o prte, şi

interese politice, de alta. Reorma se impune lent şi se continuă în cea mai mare parte a secolului _ al XI I - lea.

Este cât se poate de evident că rămâne prţială. Sunt numeroase capitlurile catedrale, cre refuză acest lucru.

Se pare că, la urma urmelor, colegialele regulare suit mai

putin numeroase decât cele cre vieţuiesc după normele

sricte ale sărăciei şi ale vieţii comune. În provincia eclezi­

astică Sens, unde se numără mai mult de o sută c olegiale,

mici sau mai , nu eistă - dinre acestea - mai mult de

cincisprezece care adoptă viaţa regulră. Uneoi, o prte a capitlului acceptă reorma, în timp ce cealaltă o reuză. Se

întâmplă astfel la Maguelone, şi Urbn l II -lea trebuie să scrie c�onicilor reormaţi să aibă răbdare şi să nu uzeze

de consrângei. a mortea iecui laic', strana sa va i

atribuită unui cleric ce se angajeză să triască în mod

regular.

Marile întemeieri canonice cunosc un succes" . ce nu se

dezminte . Acest gen de iaţă câştigă în prestigiu . În vreme ce, în secolul al X-lea, vocaţia de austeitate şi de fervoare duce în mod obişnuit spre o mânăstire, aceleaşi impulsuri

religioase „ în secolul al Xi -lea, determină din ce în ce mai des alegerea comunităţilor clericle . Eistă, cu certitu­

dine . o criză a cenobitismului, asupra căruia s - a insistat, · pro b abil, prea mult. Trebuie, mai curând, să recunoaştem

că se impune un nou idel şi că acesta este în linia dreaptă a iniţiativelor reformatore. Nu se poate căuta asanrea Bisericii prin moralizrea cleului, fră a promo­

va o viaţă 'cleicală cre să răspundă 'acestor obiective .

Marile colegiale au un rol la scara creştinătăţii occi ­

dentle, ca şi mile mânăstiri. Cele care reu şesc cel mai

bine se răspândesc şi devin conducătoare de ordin în se­

col ul

al

Xii -lea.

Cadrul

diocezei

este

dep ăşit

rapi d .

Rânduielile şi cutumele sunt aprobate d e papi, care nu au

433

încetat să intevină în avorea lor.

C onregaţiile

sunt

numeroase. Cele mai importante se grupeză în j urul celor mai vechi ctitorii: Saint-Ruf d'Avignon , Sn Frediano din Lucea, Santa Maia in Porto din Ravenna, Rottenbuch, Sant-Nicolas d'rrouaise etc . Supleţea acestui gen de viaţă ace ca rodnicia sa să se prelungească pe întreg par­ cursul secolului al XII-lea. De aici derivă marile ordine

clericale de la sfrşitul secolului l XII-lea şi începutul

celui de l III-lea l .

1 C H . DEEINE, rt. Chnones in DHGE.

V

ocui şi etape

Reorma Bisericii işcă până la temelii creştinătatea,

din moment ce îi implică pe împrat, papa, regele şi epis­ copii . Ea poate

i resimţită până la nivell locl în dioceze

şi prohii. Aici, credincioşii sunt cei cre refuză sintele

taine de la preoţii căsătoriţi , în lte părţi preoţii căsătoriţi sunt cei ce recurg la acte de violenţă împotriva episcopilor lor, cre încercă să le impună castitatea. Excomuicăle, demiterile , libelurile poleice, luptele provo acă, desigur, tulburarea în spirite . Cum, oare, o confuntare de o ase­ menea amplore nu r provoca crize de conştiinţă? Cum să slj eşti sub autoritatea unui episcop simoniac notoriu? Reorma cunoaşte succese diferite după regiuni. Ea este mai mult sau mai puţin ap1icată. Extirpă mai mult sau mai puţin abuzurile şi pune în loc un cler mai mult sau mai puţin reînnoit. asă, de asemenea, în derivă pro­ bleme nerezolvate . Istoria reormei gregoiene în detaliu, despre oamenii săi şi în prticulrităţile sale regionale nu este încheiată, lipseşte mult până să se ajungă la acest lucu. Situaţiile concrete

pun

cercetările

pot

în j oc

atâtea

elemente

diferite ,

încât

i şi astăzi reluate de stul de uşor.

Diversitatea triumă până la punctul în care

se pun

întrebi în legătură cu eistenţa cu adevrat a disputei învestitulor în Frnţa şi în Anglia.

435

·

A. GENA Reormatorii romani se love sc cel mai vi olent de ostili­

tatea regilor Germaniei, de aşa manieră încât acţiunea lor

se lă în mai multe rânduri serios compromi să. r i

impudent să explicăm această connmtare discutând

despre cracterul lui Henric l IV-lea şi o stilitatea sa aţă

de Grigore al VII-lea. Motivaţia generală ţine de aptul că

tradiţiile

imperiale

sunt incompatibile

reormei. Restul sunt întâmplri .

cu

orientarea

Regele Germaniei, candidat la Imperiu, are dreptui-. şi

îndatoirf aţă de

Biseică

şi

în mod

speci l aţă de

Scaunul apostolic . Ele nu sunt ici atât de vechi, din

moment ce au o st reafirmate la Conciliul de la Suri, în 1 046, în cursul cnlia Heie al III -lea a demi s doi papi şi

a făcut alegerea celui de l treilea. Or, intevenţia sa a o st

acceptată

de

întreaga

Bi seri c ă .

Se

şterge

cu

greu

amintirea evenimentelor care, în momentul cel mai d eci ­ siv al reormei , nu au nici un sfert de secol .

În Germania, episcopii sunt obişnuiţi cu intevenţiile

regelui în viaţa religioasă. Henric l Ii-lea şi Heric l Iii-lea au înmulţit gestuile cre mrcau cracteul lor sacu , şi

prerogativele pe care le- au exercitat nu au ridicat decât

foarte slabe proteste. Episcopii sunt avorabili Bisericii

imperiului, de la care ei iau un beneiciu considerabil .

Epi scopatul germn nu se îndoieşte, cu toate acestea, de

pimatul pontifical , el doreşte doar ca el să se exercite în

respectarea instanţelor locale. Această poziţie nunţată este greu de susţinut în peioada conlictelor acute . a fel,

nu toţi episcopii sunt ostili reormei , în toate aspectele i .

În sfrşit, e i n u sunt c u toţii devotaţi regelui, încât să

treacă dincolo de obligaţiile lor aţă de papă. Astfel se explică tergiversăile lor, eschivile şi scuzele lor. a drept

vorbind , poziţia nora dintre ei este prea puţin de invidiat.

Regatul Germaniei nu este unanim . El este constituit

din ducate ce corespund etniilor. Regele nu este deopotrivă

acceptat

d e toate

poporele.

Or,

cracteul

electiv al

monarhiei nu este decât o simplă amintire . Adunrile 436

celor mai preiau de aici o autoitate pe care ele nu o au

în altă prte. De aceea, în Germania, confruntarea dintre

Henic al N-lea şi Gigore al II-lea se complică cu o gravă problemă poliică. Un rege excomunicat îşi vede puterea

ameninţată, din cauză că un ival îşi poate ace apariţia cu această ocazie. Nu eistă aşa ceva în Franţa, unde aceeaşi

sancţiune nu provoacă nţciodată o criză politică.

Henric al N-lea a primit notificrea demiterii sale de

către papă, la Utrecht, în ultimele zile din mrtie 1 076.

Necazurile au început numaidecăt. Adunarea de episcopi

pe care a convocat-o la Worms, în ziua de Rusalii, din acelaşi an, este un eşec, la fel şi cea de la Maiz, de la

sfârşitul lui iunie. Germania se îndreaptă spre legerea

unui nou rege . Devine un apt -împlinit, la 1 3 mrtie 1 077,

la dieta de la Forchheim, în prezenţa legatului pontiicl. Între

timp,

Heic

l

IV-iea

obinuse

iertarea

sa

la

Canossa, la 28 ianune 1 077. De aceea, valorea juidică

a legerii lui Rudolf de Suabia este nesigură şi ungerea sa

la Mainz nu schimbă cu mult situaia. Însuşi papa este ezitant şi reuză să îl considere pe prinţ, les de prtizanii

săi în Germania, ca adevăratul rege . Rudof de Suabia nu este

lipsit

nici

de

orţă

milit-ă

nici

de

capacitate .

Războiul, cre l opune lui Henric al V-lea, cunoaşte o

alternare între succes şi eşec , care îl pune pe slian în

dificultate. Mortea lui Rudolf, în toamna lui 1 080, dezor­

ganizează opoziţia. Sxonii, adversrii cei mai hotăîţi ai

lui Henric l IV-lea, ac.eptă un ristiţi: ce permite

regelui să întreprindă o operaţiune militră de anvergură în Italia. Anii 1 084- 1 085 sunt orte diicili pentru aliaii

papei. Heie al N-lea repurtează câteva succese, ce îi

permit să-i demită pe episcopii ideli Romei . Războiul civil se reia fără încetre, ir regele nu reuşeşte să înlăture

centrele · de opoziţie.

Atitudinea lui Heie l IV-lea aţă de Grigore al II -iea

nu este o simplă ostilitate fră isuri . Regele Germaniei ar

i ost latat să obţină prin negociere şi presiune mlitră realizrea ambiţiilor sle . r fi ost mai bine să primească

coroana imperilă de la un papă legiim. Regele rebuie să 437

se împace cu Grigore al _Vll-lea sau să-l demită. Qricât de

pătruns este de înd�toririle sale, Henric al IV-lea ştie că

această ultimă cale nu este dintre cele mai uşoare . Sunt

numeroşi prinţii şi episcopii ,

chir în Germania,

care

exprimându-şi rezerve aţă de Grigore al VII.-lea, îi recu­

no sc totuşi caracterul de suveran pontif legiim·. Alegerea

ntipapei Clement l III -lea, la Bixen, .nu este un succes.

Episcopii se es-chivează când regele îi convoacă la adunri

care trebuie să-l recunoască şi nici un rege din Europa

Occidentală nu-l urmează pe Henric l V-lea în schismă.

Suveranul nu pare , de altfel, să acă mare caz de protej a­

tul său şi nu încetează să negocieze cu Grigore al VII -iea.

a conuntăile cele mi grele, imişii nu înceteză să meargă de la un protagonist la altul. Nici d espre patea Romei unanimitatea nu e_ste asigu­

rată. Unii clinali dezaprobă metodele de guvernare ale

lui Grigore al Vll-lea, tendinţa sa de a se amesteca în chestiu:iile

politice ,

în

sârşit,

intransigenţa

sa

care

ameninţă ca totul să eşueze. Cardinalul Hugues Cndide ,

legat în mai multe rânduri, este primul care îl prăseşte.

Este -prezent la Brixen, în adunrea cre

Clement l III -lea.

â

începutul lui 1 084,

l-a ales pe

În

momentul

când Henric al N-lea se pregăteşte să ia cu asalt Roma,

1 3 cardinali lipsesc . Papa nu este urmat în eil decât de o

inoritate de reormatori ideli .

Aceste evenimente, atât în Germia cât şi în Italia, com­

plică disputele şi nmlţesc dezbateile anexe. roblemele

eseniale ale reormei ponicale dispar sub o mulime de

chesiuni poliice .urgente . Are,

oare,

papa

dreptl

să-l

demită pe rege, ir alegerea unui nrege este ea înte­

meiată? Este, oare, îndreptăită revolta saxonilor şi a altor supuşi? Schisma este acum desăvrşită, ir reducerea sa

este prealabilul penru oice revere la iaţa normală. a

ma

melor,

ce puteri reliioase sunt legiime? Împot­

molirea este cât se poate de eidentă de o pte şi de alta.

Conlictul dintre regele Germaniei şi papă nu dă câştig

mei unuia dintre adversi. Regele u a putut triufa,

pentru

că

Heie

l V-lea nu a putut să -şi impună 438

„antipapa în aţa Bisericii, iar mai târziu Heie al V-lea nu

a putut trage vreun profit durabil dintr -un concordat extorcat cu orţa. a urma urmelor, conştiinţa Bisericii îl

dezavuează pe regele Germaniei.

Papa, în ceea ce îl priveşte , nu a reuşit să-i vină· de hac

regelui nici prn excomunicre, nici prin demitere, nici

prin rlele aliaţilor săi . Episcopii germani nu găsesc în

tradiţie j ustiicrea serioasă pentn aciunea lui.. Grigore al

ll-lea împotriva regelui lor. Nidodată un papă nu a demis un împărat. Nu este acceptat un act nemaiîntlnit.

Prin orţa lucrurilor apre n'e cesitatea unui acord, a

cărui

elaborare

este

complicată

de

toate . problemele

născute din luptele îndelungate pe teren. Heie l V-lea,

a căui ifrângere nu a ost dobândită, este reintegrat în

Biserică fără să ie consrâns la penitenţă şi fără să-i ie

dată vreo iertare .

Pnă la concordatul de la Worms,

nimeni nu-i contestă regelui dreptul de a-i desemna pe

episcopi . Cu toate acestea, unii dintre ei, pe cre i-a les chiar el, ca rhiepiscopul de Minz, Adlbert, sunt, în tim­

pul ultimilor ni de luptă, cei mai viguroşi prtizani i Romei.

Pacea negociată şi evoluia episcopatului german

dispensează Sântul Scaun de orice epurre.

Reorma

începe în Germania, cu prescrierile şi conciliile sale locale,

o dată luptele sfrşite . Rămâne, totuşi, un contencios

greoi , cu probleme de persoane, de bunuri cofiscate, fără să mi vorbim despre neclrităţile concordatului.

B. EGATUL

FŢEI .

În . regatul Frantei , Capeţianul dispune de un nuit

număr de episcopii . Chir atunci când reşedinţa este situ­

ată într -un principat vasal, are de aici ·destule 'avantaj e ,

materiale, politice şi militare. Henric I ş i Filip I îşi vând

episcopiile şi cracteul simoniac l numeroaselor numiri

episcopale nu poate i negat. Capeţianul e ste puternic

ataşat de drept�l său de desemnre, pentru că. este unul

din. rrele ij loace de cre dispune pentru a intervei în 439

regiuni unde puterea s� efectivă e ste slabă. Dreptuile sale asupra arhiepiscopiei de Reims, de Sens, de Tours şi de Bourges îi permit să acţioneze printr - o persoană inter­ mediară asupra episc opilor din ace ste p atu proincii ecleziastice. Abaţiile regale sunt la fel de numeroase . în mod obişnuit şazeci, deoarece cira acestora e ste viabilă pe măsura donaţiilor. Aceste mânăsti1i apr ca prel ungili ale domeniului regal . Legăturile dintre monarhie şi unele mari întemeieri sunt evidente în mod special în capitală. Capeţianul nu prea e ste accesibil idealului de _reormă religioasă, el- nu are nici simţul moral, nici spiitualitatea atât de elevate pentru a-i înţelege scopul . Este puin avo­ rabil pentru o reormă cre transormă structurle Biseicii şi l ace să piardă drepturi preţioase . În aceste condiţii, cel mai curios este că reorma s-a putut înfăptui în Franţa fără ca acesta şi papalitatea să :ungă din această cauză la .un război deschi s . Î n cee. ce o priveşte , Roma ace dovada unei prudenţe aproape lumeşti. Grigore al VII-lea nu permite promulgarea decretului de�pre înve stituri decât cu doi ani întrziere , la Conciliul de la Autun, în 1 077. Este acţiunea legatului Hugues de Die. Însuşi papa se fereşte să-i urmeze apli­ carea şi acceptă numirile episcopale făcute de rege , atunci când nu sunt pătate de simonie. De aceea relaţiile, fără a i cordiale, nu sunt rele . Cu toate acestea, îndemnuile papei rămân fără efect asupra regelui. Urban al II- lea este şi mai cooperant. El acceptă expli­ caţiile episcopilor ce se ală în situaţii inovate. În 1 092 , divorţul lui Filip I şi recăsătorirea sa cu Bertrade de Montfort, pe care i-a luat-o contelui de Anjou, infracţiune gravă după normele morlei pe care gregorienii se strădu­ iesc să o imptmă societăţii laiCe , obligă papalitatea la intervenţii de care ea s-r, i dispensat cu plăcere. Roma îi lasă regelui timpul să se 'lndrepte, şi ace aceasta cu lar ­ gheţe . Filip I este excomunicat în 1 094, de legatul Hugues de Die, la doi ani după greşeala sa, într-1ln moment când Urban al Ii-lea a tiuat asupra lui Henic l IV-lea în 440

Italia şi a revenit victorios la Roma. Consideraţiile politice par să fi temperat z�lul pentru morlă. Exigenţele paplităţii asupra capitolului învestiturilor nu sunt ormulate într -un mod explicit decât în 1 1 00, prin alegerea controversată de la Beauvais şi într -un moment când papa este intransigentul Pascl al II -iea. Acest conlict, ce se adaugă acel uia provocat ' de recăsă­ toirea şi excomunicrea lui Filip I, ace ca aceşti primi ani ai secolului al XII-iea să ie cei mai dificili. · Disputa învesti­ turilor nu reprezintă mre lucru în Franţa, din moment ce începe târziu , într -un moment când compromisurile pot fi luate în considerre l . Simpla reormă morlă a Bisericii usese primită fără bucurie de Cape.an, care îşi arătase reaua-voinţă încă de la începuturi. Regele Franţei le interzice episcopilor săi să paicipe la . conciliul ţinut la Reims de Leon al X-lea, în 1 049 . Este singura măsură pe care o poate lua şi care nu re prea mare eicacitate. Autoritatea Romei asupra epis­ copilor este mai uşor recunoscută în Franţa, decât în Germania, deoarece structurile vechi le Bisericii sunt mai dezagregate aici, ir episcopatul este mai puin gnpat în jurul mitropoliţilor. Regele nu mai are capacitatea să intervină la curia pontificlă pentru a limita iniţiativele. Nu mai poate nici măcar să-i împiedice pe legaţi să- şi exercite activităţile pe teritoriul regatului, deoarece el nu este în măsură să interzică vaslilor săi să-i primească pe timişii papei. N1 are superioritate , relmente, decât asupra episcopilor c re se pot teme de mânia sa mi mult decât de cea · a legatului. Pe scurt, obstrucţia pe cre Capeţianul ar ace-o reormei este dificil de organizat, cu atât mai mult cu cât temele propuse de gregorieni nu rămân fără ecou în Franţa. Până în 1 1 00, nu este vorba decât de morală şi de simonie şi în aprenţă drepturile regelui nu sunt în cauză. De apt, indirect, autoritatea romană nu î,cetează să crească. 1 A FLICHE, Y a - t-il eu une qu erelle des investitures en Fance et en Ang1e terrc?, in B, t.46 , 1 934, pp. 283-295.

44 1

Numeroşi epis copi erau în măsură de a se putea apăra.

Ei aveau pe loc acuzatori, simpli clerici, canoni ci , clu gi,

care nu ezitau să compară în faţa unui copciliu sau în aţa

legatului . Fiecare adunre este o încercare dură. Se cere

de la ei un j urământ, se cer explicaţii şi justificări. Cutare

episcop fuge înainte de a se discuta cazul lui , un ltul ,

stupeiat, nu reuşeşte să ro stească un cuvnt în aprarea

lui . Reorma în amănunt este o serie de apte prticulare de

acest fel.

Manas ses,

Rezistenţa îndelungată a rhiepiscopului

care reuşeşte

să se e schiveze de loviturile

aduse de legatul Hugues de Die, este cu siguranţă episo­

dul cel mai celebu şi cel mai caracteristi c .

În

ceea ce

pliveşte reorma morală, din cauza ipului de sancţiuni, mrea perioadă este cea a conciliilor dintre 1 077 şi

1 08 1 .

rea severe, deciziile luate la aceste diverse întlnii nu pot i meninute în totalitate . Grigore l II -lea însuşi re­

buie să îndulcească poziţiile legatului său şi câteva dintre sentinţele sale. ·

să

caseze

Călătoria lui Urban al Ii-lea în Franţa este deopotrivă

unul dintre marile momente ale acestui eort de reormă. Pregătită

efectuează

de

în

ani

de

politică

concilintă,

călătoria

se

condiţii excelente, deorece papalitatea a

ieşit biuitoare în Itlia asupra împăratului şi propune

prin cuciadă o acţiune militră şi religioasă, ce provoacă entuziasmul

mulţimilor l .

Această

propunere

coneră

reormei mrele proiect care îi lipsea până atunci. Ea

mobilizeză sub autoritatea papei orţele creştine . Din acest punct de vedere, şi oricre ar i colaborarea dintre

prini, ea ilustrează prevalenţa papei şi capacitatea sa de

a inteveni direct până la nivelul cel mai uml. Chemarea

la cruciadă arată că papa este conducătorul creştinătăţii.

Acţiunea poniicală nu întâlneşte aceleaşi obstacole în

Franţa meridională. Autoritatea asupra bisericilor este

dispersată aici în numeroase mâini, şi uneori, împărţită

între

mai

mulţi

îndreptăţii .

Puterea

acelora

care

o

l R. CROZT, e voyage d 'Urban I et ses negociations avec le clerge de Fance, in H, t. 1 79 , 1 937, pp. 2 7 1 -3 1 0 .

442

exercită nu depăşeşte cadrul local . În sfârşit, nici unul dintre aceşti prinţi nu se poate prevala de o ungere . Unii,

dintre cei mai importanţi,

par orte devotaţi aţa de

Scaunul apostolic. Este cazul lui Ramond al IV-lea de

S aint- Gilles,

conte de Toulouse, al lui Pierre de Melgueil,

al lui Bertrand l Ii-lea, conte de Provenţa şi chiar l lui

nedee l Ii-lea, conte de Savoia. Grigore al VII- iea îi con­ sideră pe unii dintre ei drept credincioşi Bisericii romane.

Mai mult, tradiţia carolingiană era mai ragilă în Sud .

Coeziunea copului episcopal este mai slabă şi autoitatea mitropoliţilor este relativă. Abµndenţa episcopiilor de mici

dimensiuni şi destul de sărace ace ţra mi docilă aţă de iluenţa romană.

Unele abuzuri sunt manifeste ici, iar simonia era aici

un apt curent. Cu toate acestea, se impune să nu con­

undăm vânzrea unei episcopii sau a unei prohii cu

redevenţele cutumiare pe care un stăpân laic este în drept să le ia, ca o contraptidă a proteciei pe care o acordă.

Aceste drepturi, care nu sunt exorbitante ,

sunt

plăite

fără împoivire . Cracterul lor de redevenţă publică le scapă gregorienilor care nu par să i înţeles cum se cuvine condiţia j uridică a Bisericii în ţările meridionale.

Sub pontiicatul lui lexandru l II-lea, Franţa meri­

dională

este

traversată

în

două

rânduri

de

Hugues

Candide , cre ţine un conciliu important la Avignon, în 1 063, şi alte două la Auch şi, respectiv, Toulouse, în 1 068.

Intevenţile lui Grigore al II -lea, prin ceea ce ele au

intempestiv,

arată că papa nu consideră util să dea

dovadă de prudenţă sau de diplomaţie în această regiune.

_În 1 079, el ordonă clericilor de la Arles să aleagă un nou arhiepiscop , în vreme ce predecesorul său nu este încă

demis în mod regular de căre un conciliu,

ir el le

şopteşte numele unui candidat. a Nrbone , el proită de

ivlitatea pentru scaunul episcopl pentru a-şi impune

alegerea. În acelaşi an, el uneşte mnăstirea Saint-Victor

din Marsilia cu San Paolo Fuori le Mura de la Roma şi o

leagă direct de Roma, aibuindu-i aceleaşi privilegii ca şi Clunului . Ţinând seama de importanţa dependenţelor şi 443

a posesiunilor abaţiei din Marsilia în toată regiunea, inlu­ enţa pontiicală progreseză dintr -o dată. El numeşte în fnmtea ace stei abaţii pe călugrul Richard , ratele prece­ dentului abate Bernard, şi face din el crdinal preot al Bisericii romane şi legat. Situaţia abatelui de la Sint-Vic­ tor este asemănătoare cu aceea a abatelui de la Mon­ tecassino , iar această distincţie de cardinl, oarte rară, spune destul despre spijinul pe care papa îl scontează din prtea c ongregaţiei din Marsilia. Pătrunderea influenţei romane în Franţa meridÎonlă este uşoară . Misiunile legailor nu întâlnesc mare opoziţie, To tu şi , considerată în amănunt, reorma intră lent în cursul aptelor. Adoptarea vieţii regulare de capitlurile catedrale este prţială, iar mişcrea se prelungeşte oarte mult în secolul l XII -iea. Restituirea biseicilor şi a dij melor ţinute de laici nu se ace fră rezistenţă. Poate că în Franţa merid�nlă lipseşte un mediu reormator, culti­ vat şi religios, capabil . să prelungească iniţiativele venite de la Roma I .

C. PENINS UA IBEICĂ În peninsula hispanică, eforturile p ap ali tăţii se îndreaptă cu totul spre altceva. Cert, există problemele d e morlă cunoscute î n întreaga Europă. Î n Catlonia, î n regatul ragonului şi în c e l l Castiliei, căsătoria preoţilor pare mai puţin răspândită decât în alte părţi. Autorităţile locale veghează la acest lucru şi acordă sprijinl lor diverşilor legaţi pentru ca ace ştia să- şi îndeplinească i­ siunea. Nici simonia nu este necunoscută. Conciliul de la Gerona, din 1 07 8 , apoi cel de la Burgo s, din 1 080, o interzic în mod expres. Cu toate acestea, Roma nu consideră necesară aplicrea decretului ce interzice investiturile laice. Nici interdicţia l L. DE AGGER, Aper9 u de la reforme gregoienne dans lAlbigeois, in SG, t.II, 1 94 7, pp. 2 1 1 - 234.

444

conciliului roman din 1 0 75, nici reînnoirea sa, din 1 080 ,

nu sunt proclamate în Spania. Este eschivată di sputa

înve stituril or propriu-zise . Acest lucru este cu atât mi uşor cu cât ameninţrea permanentă a I slamului întă­

reşte sentimentul de identitate creştină. Operaţiunile mili­

tre ale reconq uis tei se lă la originea spiritului de cru­

ciadă , iar această mentalitate este oarte mult prezentă în aceste regate . o papalitate reormată, gata să binecuvân­

teze rmatele şi capabilă să exercite o autoritate univer­ sală apre ca un auxilir preţios. De aceea, revendicările

Romei asupra teritoriilor reluate de la musulmani nu sunt

respinse. Iluenţa romană este mre n Catalonia, şi regele

ragonului se vrea credincios papei, cuia îi recunoaşte dreptui temporale excepţionale. Se întâmplă 'oarecum alt­

fel în Castilia, unde particularismul este mai mre şi unde regele lonso l I-lea dă dovadă de mai multă indepen­ denţă. Introducerea suzeranităţii pontiicale este concomi­

tentă cu legrea Biseicii locle de Roma şi de reorma sa.

În Spania, Roma este preocupată în primul rând de

supravieţuirea vechilor radiţii ale Bisericii spaniole, prac­

tici ecleziastice şi litrgice moştenite din epoca regatului

vizigot.

Papalitatea

suspecteză

aceste

rituri

ca

fiind

vehicle de erezie i . Insinuarea este discutabilă. De apt,

aceste radiţii par o rână pentru inluenţa romană şi nu

corespund voinţei uniicatoare care prevalează cutiei. Î ncă de la pontiicatul lui lexandru al Ii-lea, legaţii prime·sc

drept misiune să introducă în Spania liturghia romană în

locul liturghiei mozarabe . Au în curând satisfacţie în

Aragon, unde acest proiect are sprijinul regelui . Astel, la 22 mrtie 1 07 1 , la mânăstirea San Juan de a Pna, epis­

copii de Jaca şi de Roda, în prezenţa crdinalului legat

Hugues Candide şi a regelui, celebrează pima şi terţa după ritul mozarab şi sexta după ritul roman, singuul utilizat după aceea.

l Roma oloseşte termenii Toletanae illusionis superstitio în legătură cu acest rit, citat de G. TELLENBACH, Die Bedeu tung des Reonpapsttums fr die Einigung des Abendlandes, in SG, t.II , 1 947 , p. 1 2 5 şi urm.

445

Schimbarea · este mai diicHă în Castilia. Grigore al II-lea o cere regelui şi episcopilor, printr-o scrisore, în ·

1 074. Începe atunci o perioadă de tranziţie în cre coeistă

cele două rituri. egaţia cardinalului Richrd , din l 078,

are o inluenţă decisivă. Cu toate acestea, el se loveşte de

opoziţia abatelui Robert de Shagun, un clunisian cre

re încrederea deplină a lui Hugues de la Cluny. Chesti­

unea rmâne obscură, ir opoziţia surdă aţă de creşterea inluenţei pontiicale în Castilia degradează înncăva

raportrile

dintre

Castlia

şi

ilusra abaţie burgunda.

Voinţa romană triufă, cu ajutorul lui lonso l I-lea,

cre îl înlocuieşte pe abatele Robert cu Bernard, din care

ace , ceva mai trziu şi cu de la sine putere, arhiepiscop de Toledo 1 .

D . STATELE ANGLO-NONDE În Normandia, reorma poate conta pe sprijinul ducelui

Wilhelm, l crui simţ de bună administrre se lătură preocupilor morale şi religioase le Romei . Începând cu

maturitatea sa, prinţul îşi exercită dreptuile tradiionale le puterilor temporale asupra bisericilor şi mânăstiilor.

El numeşte, fră simonie, episcopii, ir alegerile sale sunt

judicioase . Protej e ază mnăstiile , întemeiază altele noi şi dă dovadă de severitate aţă de clericii căsătoriţi şi cre

răiesc în c oncubinaj .

D e aceea, încă d e la începuturile reormei, paplitatea

întreţine cele mai bune raporturi cu ducel e . Grigore al

ll-lea , care îi este recunoscător „pentru că nu a vndut

bisericile, i-a constrâns pe clerici la castitate , a ăcut să donească pacea şi dreptatea printre supuşii săi şi nu a cedat duşmanilor lui Christos", exprimă cu exacitate sen­

timentele curiei romane2 . Voinţa ducelui şi încrederea 1 L. DE A CALDA, a proyeccion del pensamiento de Gregorio II en los reyn os de Cas tilla y Leon, in SG, t. III , 1 948, pp. 1 - 8 7 . 2 Registum,. X, 5.

446

papalităţii nu suprimă totuşi câteva tare şi vicii venite de

la domniile precedente . Cert, în Normandia eistă un grup

important de cleici şi călugri care se disting, în primul

rând , prin bunele lor morauri , învăţătura şi evlavia lor.

Este rezultatul unei restaurri monastice întreprinse încă

din ultimele deceii ale secolului al X-lea, a cărei fervoare

şi rodnicie nu se dezmint. Eistă, de asemenea, un cler cu

calităţi ,mi puţine care este, probabil, cel mi numeros.

Trăieşte

după

criteriile

lumii

şi

este

d estul

de

des

căsătorit. a Co nciliul de la Rouen , din 1 074, preoţii care

nu doresc să- şi alunge soţia încercă să-l lapideze pe rhiepiscopul Jen. Sinodul de la Lillebone, din 1 080,

revine asupra aceluiaşi subiect, ceea ce este un indiciu ote

sigur al caracterului p erm nen t al p roble mei

.

Asemenea apte, ce perit să se aprecieze rezistenţa pro.:

fundă la reormă, în vreme ce prinţul şi episcopatul sunt dej a cuceriţi,

lasă se întrevadă că este vorba cu tărie

despre o acţiune de lungă respraie, ce ţine de trnsfor­

mrea progresivă a moravurilor. Colaborrea ducelui , apt

destul de rar, nu este capabilă să aducă o soluţie rapidă

la deficienţe oarte ancorate în obişnuinţe.

Cucerirea ngliei, în 1 066, cu acordul papei lasă să se

intrevadă

sfârşitul

dezordinilor

ce

durează

din

1 05 1 .

Aristocraţia anglo- sxonă, ce l domină pe regele Eduard Confesorul ,

şi-a instalat propiii candidaţi în scaunele

episcopale, alungându-i pe titulari. rhiepiscopul Stigand

care, în termenii dreptului canonic este un intrus, este în

plus ostil papalităii reformate, până la a adera la antipapa

Benedict al X-lea. În 1 070, la Copciliul de la Winchester,

apoi la cel de la Windsor, legaţii îi deit pe toţi episcopii

hirotonisiţi de Stigand . Clericii normazi sunt însărcinaţi să-i îlocuiască. Lanfranco, abate la Bec , devine arhiepis­

cop de Canterbuy şi conducător al Bisericii Angliei , con­

ciliul tranşând pentru prima oră diferendul ce opunea

acest scaun celui de York.

Această bună înţelegere dintre regele Wilhelm şi papa -

litate nu dădea nici o urgenţă publicăii decretelor despre

învestitura lică . Regele, oarte· gelos pentru autoritatea

447

sa, nu ar fi tolerat aceasta, ir papalitatea avea alte grij i .

Câteva

i nc i d ente

fără

c o n s e c inţă

d e m o nstre ază

că

Wilhelm s e consideră drept conducătorul Bisericii locale.

În

1 079 ,

îi

interzice

lui

Lanfranco

să

întreprindă

o

călătoie la Roma pentru a i lângă papă, şi- şi menţine

refuzul în ciuda protestelor lui Grigore .l 1I -lea. a fel,

legaţii nu pot notiica direct d eciziile apostolice episcopi ­

lor. Reorma, în Anglia, e ste chestiunea regelui şi rhiepis­

copului Lanfranco . Acesta din urmă se oloseşte de acest

lucru şi ţine în mod regulat sinoade, la Wincheste:, în

1 0 7 2 , la ondra,

în

1 07 5 ,

la Winchester, în

1 076, la

Westinster, în 1 07 7 , l a Gloucester, în 1 080 şi 1 08 5 . Poziia Bisericii din Anglia e ste de aşa natură încât ea tre­ buie să acă compromisuri. Sinodul din 1 076 acceptă ca preoţii cre locuiesc în brguri şi castele

să-şi poată

păstra soţiile . Cu toate acestea, nici o nouă căsătorie nu este tolerată. Niic nu dovedeşte că episcopii au avut

mij loacele d e a impune această decizie clerului lor. Mortea Cuceritoului, în

1 08 7 , pune capăt acestei

colaborări. Wilhelm cel Roşcat, regele Angliei , se dedă la

tot felul de mlversaţiuni împotriva Bisericilor şi reuză, în

plu s , să ia parte la lupta ce îl opune pe Urban al II -iea lui

Clement l III-lea. Mortea lui Lanfranco, în 1 089 , îi lasă

câmp liber d e acţiune şi Urban l II-iea a considerat mai

olositor să aibă răbdare . D upă o lungă vacanţă, nuirea lui

Anselm

ca

arhiepiscop

provoace izbucnirea crizei.

de

Canterbuy

urma

să

Anselm l recunoştea pe Urban l II-lea şi hotărârea sa

l-a constrâns p e Wilhelm cel Roşcat să proced eze la el.

Regele s-a opus u nei călătorii a arhiepiscopului la Roma,

deoarece nu înţ,elegea să renunţe la drepturile pe cre le

exercitase tatăl său . Deosebit de abil , pre să i putut

obţine mandatul de a nui legaţii pontificali în Anglia,

astfel încât autoritatea apostolică nu se putea exercita aici fără controlul său. Pus în imposibilitatea să ţină concilii şi

să continue lucrarea reformatoare , Anselm, care era în

permanent conlict cu regele, a les eilul .

Anselm nu s - a întors în Anglia decât după moartea lui

448

Wilhelm cel Ro şcat , sub domnia lui H c ni c I Beaucle rc în ,

1 1 00. Opera de reor mă trebuia reluată. La Conciliul de la

Londra, din 1 1 02 , se aduce din nou vorba de nicolaism şi

În acest moment izhucne şte disp uta înves_ti­ turilor, cu adevărat. Henic I , în ciuda marii sale valori simonie .

morale şi a respectului său pentn Biserică, nu înţelegea

să renunţe la puterile exercitate până atunci de rege . Or,

se întâmpl ă următorul apt: conciliul ţinut de Pascal al

II-iea la Laterno, în primăvara lui 1 1 02 , reînnoie şte toate decretel e despre interzicerea învestiturii laice .

Papa le

semnalează arhiepiscopului şi regelui că trebuie să fie apli­

cate în nglia. Era, de fapt, o situaţie nouă. I ntrnsigenţa regelui şi cea a papei interzic oice comproi s

.

nselm

reia atunci .alea eilului . Ideile lui Yve s din Chartres s-au impus progresiv şi furnizează principiile u nei reglementi

a acestui co lict ! . a întrevederea de fa igle din 1 1 0 5 , ,

după lungi demersuri de apropiere,

Sfântul nselm şi

Heic I pun bazele unui acord . În 1 1 06, o scriso are a lui

Pascl al I i lea îl autorza pe nselm să- i ungă pe epi s­ -

cJpii, aleşi c um se cuvine, care r i jurat credinţă regelui.

Această soluţie a ost de i niiv acceptaţă, în 1 1 07, de o adunare ţinută în Londra.

Introducerea reormei în Irlanda trece drept o problemă

a rhiepiscopilor de Canterbuy, din moment ce ei reven­

dică primatul asupra insulelor britanice . anranco , în

1 07 4, la moartea primului episcop de Dublin, îl h iro­

tonis.şte pe succesol lui . El reîn noie ş te acest ge st , în

1 084, ceea ce dovedeşte că deţine j uri sdicţia asupra ace s.'

tui scaun episcopl, c el puţin.

Aceste apte cunoscute nu exclud, c-u toate acestea,

raporturile directe dintre Biserica din Irlnda si paplitate. 1 Drumul către această soluţie este jalonat de câteva opere .

De consecra tione pon t'cum et regum a nonimului din York este , în 1 1 02, avorabilă tezei regale. De regia po tes ta t e et sac­ erdo tali dignitate a lui HUGUES DE FLEURY, discipolul lui Yves din Chartres, este dedicată lui Henric I. Această lucrare este compusă în 1 1 03- 1 1 04.

449

În secol u] al ·XI -l e a . ea îşi p ăstrează vech e a organizare

orte deo sebită. Epi scopi i , care toţi . sa u aproape toţi .

locuiesc î n marile cen.re monastice , îşi exercită funcţiile

li t.rgice sub autoita tea abatelui , cel mai ad esea . Ei nu d eţin putere de j urisdicţie asupra unei dioceze determi ­

nate . Autoritatea lor spirituală ţine de prestigiul lor, d e

inluenţa lor sau · d e puterea regelui de care sunt legaţi .

Este cât se poate de evident că papalitatea doreşte. intro­

ducere- unei structuri geografice şi jurisdicţionale asemă­

nătoare cu cea de _pe continent. Un sinod ţinut l a Cashel ,

în 1 1 0 1 , îi reuneşte pe cei mi, regii şi prelaţii , sub auto­

ritatea episcopului Maol muire , al cui prestigiu personal e ste mare şi care a primit, în plu s , delegaţia autorităţii apostolice . În 1 1 1 1 , episcopul de Limeick, Gilbert, con­

duce ca legat pontifical pimul conciliu al înregii Biserici

din Irlanda şi introduce organizarea continentală 1 .

E.

ITLA În Itlia, situaia este foarte diferită, după cum este vorba

de nord , de centru sau sud. În nord, se face simţită autori­

tatea regelui Germaniei, n mod regulat, pin intermedil

conţlor şi al episcopilor. Un cancelar, luat din cadrul epis­

copatului local, conduce admiistraia. Regele i numeşte pe

episcopi, ale căror puteri civile devin orte importante încă de la sfârşitul µltimilor i i secollui al X-lea. Episcopatul

oferă câteva mi figui de prelai, mari seniori, ce apără

:9teresele oraşului lor; fii poliiciei, admiisratoi zeloşi i

unei dioceze , dr fără profuzime spirituală. Simonia ace

ravagii din moment ce este suficientă avoarea unui prinţ pentru a obţine aceste funcii atât de apreciate. Printre epis­

copii din această regiune îşi găseşte curtea Germiei pi­

ii cei mi afişaţi:

Cadalus era episcop de Parma, ir

Clement l III -iea, rhiepiscop de Ravenna.

1 A. GNN, Gregoy II an d the lish Church, in SG, t. III , 1 948, pp. 1 05- 1 2 8 .

450

Acest epi sc opat lin Italia de N o r d este unul dintre cele

mai refractare la reormă. Pare să l o s. prea putin sensi ­

_bil la aspiraţiile religioase care apăreau în mişcările mo­

nastice şi eremitice de la sfârşitul secolului a l X-lea şi

începutul celui de al Xl-lea . Criticile pe care i le adreseză Pier Damiani cu vehemenţă şi în ·cele mai diverse opere ale sale se rezumă, toate, la această lipsă de spiit religios.

Eremitul de la Fonte Avellano nu pare să aştepte mare

lucru din partea clerului. Impresia este un fel de incapa­ citate de a se reorma fără intevenţia exterioară. Pe scurt,

reforma „episcopală, atât de importantă în Germania şi

chir în Franţa, pare să lipsească ît totalitat e .

Osilitatea episcopatului ată de reformă este agravată d e

consideraţii omeneşti . a Milano, Biserica locală reflectă

destul de bine repartizarea orţelor sociale. Reorma pune

în cauză această ierarhie . Este o mişcare religioasă popu­

lară, Pataria , aceea care constituie vrful de l ance pentu reormă. Se întâmplă la fel şi în celelalte oraşe. Episcopii,

susţinătoii împratului, văd în poporul ridicat împotriva

clericilor nedemni nişte revoltaţi ce au tulburat ordinea

publică la instigarea agenţilor curiei rom:n e. Regăsim fără a fi surprinşi - un mare număr dintre aceşti episcopi la adunrea de la Brxen. Ei sunt, mai mult decât episcopii

germani, aţâţători la alegerea antipapei Clement

l III-iea.

În Italia Centrală, se întâmpla cu totul altfel, deoarece

marchizatul de Toscana scăpase de mai multă reme de sub

autoritatea

regelui

Germaniei .

În

plus ,

înreaga

regiune ţine de provincia ecleziastică a Romei , a cărei

inluenţă se ace simţită fără intermedir şi încă de la

începuturile reformei . Aici a întrepins papalitatea cel mai

devreme un mare efort de reormă . Toate sinoadele din post, în vremea pontiicatului lui Alexandru al II -lea , se

referă la aceste episcopii.

Conciliile locale, sporadice în

·alte părţi , sunt aici anuale. Strâns a sociaţi papalităţii,

aceşti. epi scopi se găseau în jurul lui Grigore al II-iea la

conciliul roman din 1 075, în timpul deciziilor capitale

pentru istoria creştinătăţii .

În Italia de Sud, Biserica mai avea î nc ă nevoie să ie

45 1

rec o n s truită nord a

,

mai muli decât sâ fie reormată. Partea de a o s. străbătută de sarazi ni , care au

tinutului

j efuit mănăstiile. În sud ei s - au instalat mai temeinic . iar în momentul când începe reforma Bisericii . ei ocupă în

întregime Sicil ia. În această insulă, dominaţia lor a ăcut

să dispară aproape in to tlit ate ierarhia creştină, iar viaţa monastică se stinge. Însăşi p o p ul a ţia este în parte cu ce-

Belluno o •

Acvile ia

•

RTA 5.

-

o •

Episcopii avorabile lui Heic al IV-lea în Italia

Episcopii al căror titular este la Brxen penru legerea antipapei Clement l IIl-lea. lte episcopii

rită la I sl am Bizaninii au întrepi ns un mare eort militar .

împoriva

musulmanilor

to tali tate

elenizate,

şi

s - au

reinstalat în orţă în

Puglja şi Clabia. Ace ste regiui , parţial sau aproape în Constantinopolului .

s - au

legat

de

patriarhul

grec

al

Roma c onsi d eră că aceste teitoii

452

trebuie să-i dea ascultre . Are, prin urmare, tendinţa să sustină acţiunile

nilor.

În

militare indrep.ate împotriva bizanti­

p rincip atele

lombard e ,

so sirea

normanzilor

provoacă grave tul burri . Aceşti oameni de arme j efuiesc

fără ruşine biseri cile şi molestează persoanele . Ei sunt în

acel moment pe punctul de a ·deveni stăpâni pe situaţie .

Politica. pontiicală în Italia de Sud este rezultatul unui

eşec ilitar şi l unui succes diplomatic. Voinţa de a

împi edica prin orţă instinctele agresive ale normazilor

junge la un eşec c omplet. eon l X-lea, intrând în luptă

în mo d imprudent, e ste învins >i făcut prizonier. Eliberat,

el trebuie să se înţeleagă cu vecinii săi . Normanzii, care

înţeleg d estul de repede interesul unei lianţe cu papali­

tatea, dau asigurăi de bunele lor intenţii şi fac oferte de

seicii. Nicolae l Ii-lea, cre este les recându-se dincolo de drepturile regelui Germaniei şi împotriva istocraiei

romane , este dispus în totalitate la o înţelegere . Este încheiată o alianţă, la Meli, în 1 0 59 . Ea este meninută de

Alexandru al II-lea şi de Grigore l II-lea , în ciuda rapor­

turilor destul de acre cu Robert Guiscard . Mai târziu, ea devine una din datele tradiţionale ale politicii pontificle,

luată în discuţie în czuri excepţionale .

a Meli,

în

1 0 59, Robert Guiscrd şi Richrdo de

Capua s-au declarat fideli papei şi primesc confirmarea

cuceririlor lor şi a celor pe care le vor întrepinde. Ei se

angjează pin j urământ să supună papei toate bisericile

şi tot ceea ce ţine de ele . Însemna pro,isiunea de a ace să reintre sub ascultrea romană clerul Italiei de Sud şi de

a-i latiniza. Pe scurt, cele două puteri îşi recunosc una alteia domeniile şi îşi conced avantj ele reciproce în detri­

mentul tuturor celorlalte.

Recucerirea Bizanţului şi a I slamului se opereză lent.

Dacă Reggio cade în 1 0 59 şi Brindisi în 1 062, recâştigarea Siciliei nu e ste împlinită decât în. 1 09 1 . Prinţii normanzi

îşi ţin proisiunile, episcopii care depindeau de Bizanţ trec sub autoritatea Romei. Papa cofirmă puterile pe cre

episcopii latini de Siponte, Trani şi Taranto le pimiseră de

la patriarh .

Episcopii greci recunoşteau, de asemenea,

453

jurisdicţia

ponlificalâ.

cu

excepţia

arhie p i scopu l ui

de

Otranto, cre rămâne legat de Constantinopol. În Calabria ,

întoarcerea la ascultarea romană este mi trzie .

·

Latinizarea episcopatului este continuată cu tenaci­

tate. La mortea unui episcop grec , în mod obi şnuit, prinţii normanzi îl înl ocuiesc printr -un latin. cu câteva excepţii ,

totuşi . La Reggi o , oraş grece s c , ei stă, începând din 1 082,

o ierarhie dubl ă greacă ş i latină. În

1 086, oraşul este

lainizat. Cu toate acestea, clerul rămâne rec , ir popoul

îşi păstrează iturile şi cutumele .

În această acţiune , stăpânii sunt prinţii normanzi . Ei

numesc episcopii şi fuzionează episcople greceşti pentru

a ace u n a singură l atină Punerea în aplicare a orgaizării .

ecleziastice, d elimitrea episcopiilor şi restabilrea ierar ­

hiei catolice în Sicilia sunt opera lor. Asemenea puteri în mâinile laicilor însena încălcarea literei şi a spilitului

reormei! De aceea raporturile dintre papalitate şi nor­

manzi sunt diicile uneori . Nu există - ru ptură, deoarece cele două părţi sunt ob�igatmiu aliate. ·

Urban al II-iea, în 1 09 8 , sfârşeşte - prin a recunoaşte si tuaţia cu totul specială a regatului. Îi încredi n ţează con­

telui de Sicilia, cu titlu ereditar, legaţia prefericitului Petu pentru întreaga Sicilie . Ceea ce însemna că Roger I

şi urmaşii si îndeplineau funcţia de legaţi pontiicali fră

a purta şi titlu. Ei sunt conducătorii Bis�ricii siciliene pe

care o ţin cu mână fermă . Legăturile dintre Roma şi epis­ copi se fac prin intermediul lor.

Epi scopii nu pot avea

acces la papa fără autorizarea ehpresă a suveranului 1 . D i n -Sicilia în Irland a , din Germani a în Spania ,

acţiunea de reormă condusă de papalitate e ste atât de

diversă, ca şi împrej urile loc ale . mploarea câmpului d e

acţiune trebuie relevată, la fel precum c apacitatea curiei

romane de a face aţă în acelaşi timp unor probleme atât de diverse . Un proiect de ansamblu este cât se poate de

l E. J ODN, _ politique ecclesiastiqu e de Roger 1er e t Ies origines de a Jega lon sicilienne, in A. t. 33 et 34, 1 92 1 . pp .

237-273, 1 922, pp. 32-65.

454

vizibil , chiar d upă un tur de mizont geografic ce face să reiasă d iversitAli l e .

În

d omeniul

p roblemelor

ecl eziastice

propri u - zi s e ,

preocuparea dominantă este unior mita tea. Este urmărită cu

îndâj ire pentn1 liturgh ie, di s'iplina şi organizarea teri­

torială a Bisericii. Este evident aptul că această grij ă este

preponderentă fată de cea pentu morală . Curia vede în

tot ce nu este conorm cu modelul roman o ameninţare de schismă şi de erezi e . Aceste alarme îi apr istoricului

oarte exagerate. El e ţin 9e neîncrederea ce prevlează faţă de Bizanţ de la schismă şi de concepţiile foarte rigide despre

unitatea

Bi sericii .

Din

acest

punct

de vedere ,

acţiunea perseverentă împotriva particulari smelor rebuie apropiată de exaltarea permanentă a Biseri cii romane , de credinţa şi tradiţiile sale. linierea tuturor Bisericilor la

cutumele romane este pentn1 curie un motiv de satis­

acţie, pentru că aceste măsuri par .j udicioase, conform

rolului eminent l lui Petru şi de natură să înlo cuiască

practicile locale printr - o tradiÎ e mi bine fondată, inata­

cabilă şi liberatoare. Romanitatea are ceva cotropitor până

la detaJ i u . firmaţiile teoretice peremptorii conţinute în

Dicta tus papae despre autoritatea Scaunului lui Petru în toate domeniile găsesc ici aplicaii concrete .

Voinţa moralizatoare a papalităţii a ost viguros sub­

liniată, poate prea mult, în măsura în care această moti­

vaţie a mascat altele la fel de importante. mbiţiile iniţile

la acest capitol sunt la scra creştinătăţii . Papalitatea

înţelege să adu c ă un remediu abuzurilor şi vic iilor întregii societăţi creştine. Castitatea clericilor şi simonia nu sunt

decât

sr�ipi

prioritare pe car� trebuie să le urmăre ască

în mod indispensabil din moment ce e ste vorba despre oamenii Bisericii. Papalitatea înţelege astfel să moralizeze

căsătoria prin interzicerea legăturilor incestuoase , prin

interzi cerea divorţului şi prin amintirea pentt iecare a regulilor moralei . Ea înţelege, - de asemenea, să promoveze

pacea, adică să-i oblige pe cavaleri Şi pe prinţi să respecte oamenii şi bunurile într -un

Renunţarea

la

operaţiunile

anumit număr de cazuri .

militare

455

nu

era

decât

un

aspect particular l unei îndatoiri mai generale de con -

cordi e şi ·-de dreptate . Î nsemna să li se aducă aminte regilor

de

obligaţiile

modalităţilor.

lor

fundamentale

prin

precizarea

Această acţiune multiformă în avoarea mo ralităţii nu

este susţinută cu aceeaşi vigoare peste tot. Loc uril e şi cir­

cumstanţele se pretează mai mult sau mai puţin la aceas­

ta. Ea este continuată cu orţă acolo unde papalitatea are

mâinile libere şi unde legaţii si acţionează după bunul lor plac , în Italia şi în Franţa meridională. În lte părţi , ea depinde de bunăvoinţa regilor şi de convingerile lor. Ei nu

nutresc în

mod

durabil

voinţa

de

a epura societatea

cre ştină. Asemenea bulversi de morauri nu se rea­

lizează într- o generaţie s au două. Fecunditatea oientrii

date de papalitate nu se poate j udeca decât pe o peioada

forte îndelungată.

Papalitatea înţelegea d eopo tivă să-şi afirme primatul

asupra

tuturo r

B i s ericilor

din

Euro p a

O c c i d ental ă .

Aceasta însemna în m o d limpede că autonomiei provinci­

ilor ecleziastice de sub conducerea unui arhiepiscop, ea

î nţelegea să-i subtituie intervenţia directă a Romei în toate

chestiunile ecleziastice de oarecare importanţă . Peste tot

unde

structurile

administrative

carolingiene

sunt încă

solide , aversiunea episcopatului este mre . E ste alimen­

tată de regi care se cons�derau conducătorii şi protectorii

ace stor Bisericii locale ce le fu seseră încredinţate de către Dumnezeu însuşi . a capătul disputei învestiturilor, vic ­

toria papalităţii, fără a i completă, e ste clară . Autoritatea romană este recunoscută, oricare ar fi limitele pe care le

impun regii ici şi colo .

Locul şi rolul învestiturilor în toată această perioadă

merită o relecţie . Ancheta geografică şi cronologică ar inci ­

ta la minimalizarea importanţei lor. Luată în general în

fra conlictului cu împăratul, această chestiune se regle­

menteză prin compromisuri, ce prevalează fără prea mre dificultate ţinnd seama de importanţa mizei . De apt,

însea_mnă să gre şim. Înve stitura nu este decât o piedică de care se lovesc două tradiţii juridice şi instituţionale dife1ite .

456

Clericii

reformaţi

refuză

în

mo d

fundamental

orice

supunere a spiritualului aţă de temporal. Ei au asupra acestui punct convingeri ab solute care le impun acţiuni mai mult s au mai puţin rad ical e , în funcţie de op ortuni­ tatea lor. Ceea ce le provoacă indignarea este gestul chiar al învestiturii p entru că este semnul transmiterii unei pu­ teri . Or, regii nu dispun de aceste a şi Ru pot conferi nimic din spiitul . O dată deinită clar importanţa acestui gest făcut de rege şi a j urământului făcut de episc o p , obiecţiile lor se împrăştie . Deoarec� , în tot cee : ce ţine de modul de desemnare a episcopilor, în sensul concret al termenului, po ate exista înţelegere sau târguială. Este pincipiul pre­ eminenţei s piritualului care contează� Bilanţul disputei nu se apreciză în funcţie de termenii câtorva

concordate,

defectuoase

şi

rău

aplicate,

ci în

funcţie de un rezultat global . Preeminenţa spiritualului şi mai concret autoritatea papei care are srcina în legătură cu aceasta sunt oare mai bine asigurate la cap ătul unui imens eort de reormă a Bi sericii? Reiese în mod evident că distincţia dintre spiritual - şi temporal este mai netă . Regii chiar unşi sunt laici şi nu di spun

de

puteri

religio ase .

Vi carul

lui

Christo s

pe

pământ nu e ste împăratul , ci p ap a . Din acest motiv, el are putere asupra tuturor cre ştinilor,

oricine ar fi ace ştia.

Ordinea lumii se ală schimbată, Biserica este realmente stăpână, din moment ce ea deţine autoritatea pentru a defini normele vieţii morale . Toate puterile laice trebuie să se înţei eagă în privinţa acestei preeminenţe. Î n mo d con­ cret, regii sunt constrânşi să cadă l a învoială cu p ontiful. Nimic nu marchează mai bine situaţia eminentă a p ap a­ lităţii decât pred icarea cruciad ei . Î n absenţa împ ăratului şi a regelui Franţei, p ap a se adresţază tuturor credin­ cio şilor Bisericii - dându -le drept misiune să meargă la Pământul sfânt în pelerinaj şi ca soldaţi pentru a - şi căpăta aici mântuirea şi a elibera mormântul lui Christo s. Faptul că o asemenea iniţiativă este pontiicală şi că nu se împiedică d e obiec ţiile regilor spune mult de spre autori­ tatea papei în întreaga cre ştinătate.

457

Luate

în

ansamblul

lor

roma n în cadul Bise ri c ii

,

reforma

moral ă ,

con stituie d e c ât unul şi a cel.şi program . Este totalitate

ele

p i matul

preeminenţa spi ri.u·alului nu

,

r e gă sire a ordinii

în

l u me

şi

în

v orb a î n Bi serică .

clericii o c o n si ­ fi conformă cu scopurile lui D u mn e ze u Exi stă u n

Trebuie să se jungă la situaţia pe c are d er ă �

.

proiect de sanctificare generlă a l umii care veifi c ă lot atât de bin e reorma morlă, precum bulversarea pute­ rilor. Această repunere în or din e a lu mi i nu · p oate ace ab s tracţi e

de

orice referire la sârşitul

lumi i .

Această

s ă i pregătească pe creşti ni pen­ tru marea s ca d enţă şi, în ace la şi timp , să-i grăbeasc ă venirea. Prima cru ci adă cu tensiunea sa escatologică atât acţiune măreaţă trebuie

-

,

de

sfâ şietoare ,

e ste

enorm de restaurare

cu

siguranţă c ulmea acestui

şi de reorm..

eort

CPINS

INTROD U C EE

..

.. . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . .

.........

„ . . . . . . . . . • . • • . . . • • • • •• . • . . • . . . . • • • . . • . • . • • • • • . • . • . . • • • • • • . . . • . • •

Abrei ei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . „ .

.

.....„

„

...

„ „ „ . .. . . . „ . .

5 8

PA ÎfI

ORI ETARE BIBLIOGRFICĂ

PA A DOUA

STADIUL CUNOŞTlNŢELOR

Cta ni

Renaş terea religîoasă şi cul turală carolingiană

CAPIDLL I.

-

utera şi Bieica. Fom1aiea ideoloilor o-

liico-religioase le Ociden tului..

A. Regele u r1s .

B . Împăratul

. ..

. . .. ..

. . . . . . .. . . . . . . .

...

„„ . . .

.

...

. . „....

..

.. ..

..

..

.

. . . ..

..

......

....

..

„

. . .... .. . . „ . . .

„ . . „ . .. . „ . . . . . . .. .. . . . „ . . . .. . . . . . . . . „ .. . „ . .. . . „ .. . . „ „ .

„ . . . . . . „ „ . . . . . „ . „ . „ . . . . „ . . . . „ . „ . . . „ . . . „ „ „·. . „ . . . . „.„ . . . „ „ „ . „ .. „ „ . . .

C . Guvernul şi episcopatul . . . . . „. . „ „ . . „ . . . „ .. . D . Puterile şi libertatea Biseicii . . . „ . „ . . . . „ . . „ . . . . . . . . . „ „ „ „ . „ ..„ „ „

..

.

.

.

CAPITOLUL II . - Reforma Bisericii... . . „ . „ „ . . „ . „ . . A. Reorma organizării ecl eziastic e. . . :„ . . . . .

..

.

...

..

.

..

.

. . .. . . .

E. Expan siunea creştină

CPITOLUL III .

-

.

„....„...

.

„ „ „ „ . „ „ . ..

..

. „ „. .. .

. „„ ... „„„ . . . . „

„ „ „ „ „

D . Reo nn a liturgică „„

. .

„ . . . . . . . . . „ . . . . . „„ . . „ . .

B . Inserarea Bi sericii în so cietate „ . . . „ . . . . „ „ . . C. Reorma moralei şi a vieţii clericale . . .

„„.„„....„....

.

....

..

. „ „ . „ ... „.„ . . . „ „

„ . . . „ .. „ . „ „ . „ „ . . . . . . . . „ . „ . . „ . „ „ „ „ . . . . . . . . . . . . . . „ . .

...

„ . . . „„ . . „ . „ . . . . . . . „ . . . . . . . . . „ . . . . „ . „ . „ . . . . . „ . . . „ . . . .

Monah ismul carolingîai.i . . .„.„ . . . .

459

„.„„.„

..

79 79

83

89

95

1 00 1O1 1 06 1 11 I19

1 23

„ . „ „ . 1 30

„

A. Tipu1il e d e viaţă monas li că . . „ . . . . . . . . . . . „ . „ . . . . . . . . . „ . „ . . . . . . . . . . . . . . . . B. Funcţij l e mânăstirii carolingiene

131 1 39 C . Reforma monasti că „ „ „ . „ „ „ „ „ . „ „ „ „ „ . „ . „ „ „ . „ „ „ „ . „ . „ „ „ . „ . „ „ „ „ . 1 43

CPITOLUL IV. - Viaţa intelectu.fă„ . . . „ „ „ . . . „ .. „ .. „ . „ „ . „ „ „ „ „ . „ „ „ . 1 5 1 A. O politi că culturală . „ „ „ „ „ „ . „ „ „ „ „ „ . „ „ „ .„„ „ „ . . „ „ „ „ . . „„ . . . . „„„.„ 1 5 5 B . I nstrum entele vieţii culturale „ „ „ „ . „ . „ . „ „ „„„„ „ . „ „ „ „ „ „ . . . „ .

1 63

C . Literatura şi viaţa creştină . . . „ . „ „ „ ... „ „ .„ . „ „ . „ .. „ .. „ „ „ „ .... „ .. „ . I 79

Ctea a doua (900- 1 050)

Reinnoirea Bisericii

CAPITOLUL I . - Biserica şi p u teile. „ . „-„ „ „ . „ „ „ „ . „ „ „ „ . „ „ „. „ „ .... „

A. Restau raţia imperială „ . „ . „ „ „ . „„„ .. „ „ „ . „ „ „ „ „ „ „ . „ „ „ . „ . „ ... „„„„

1 93 1 95

B . Impeiul universal . . „„ . . „ „ . . „ . „ „ . „ . . „ . „ „ . . „ „ „ . „ . . „ . . „„ . . . . „ . „ . . „ „ . . . . 200 C. Puterea regală şi Biseica „ „ „ „ . „ . „ „ „ . „ . „ „ . „ . „ „ .. „ . „ .... „ . „ „ „ „ . 20 4

CAPITOLUL I I . - Biseica în tre temporal şi spi1it ual....„ .. „

21 1 213 B . Bi serica şi secolul .. ... „„ .... „„ ..... „.„„ . . „ . . „„.„.„.„„ .... „ ..... „„ .. „„.„ 226 C . Episc opa. şi reînnoire religi oasă .„ ... „ .. „.„.„.„ .... „.„„ . . „ . . 243 D . Împăratul şi pap alfratea „ .. „ „ . „ . „ .. „ .. „ „ . „ . „ . „ „ .. „„ . . .. „„„ ... „ . „ 256

A. Expan siunea creştină şi recuc eirea . „ „ „ . „ „ „ „ .„.„„„„„.. .

CAPITOLUL III. - Reînnoirea monastică „ „ „ „ . „ „„ . „ . „ . „ „ „ . „ . „ .. „

260 26 1 B . Cluny . . „ „ :. . „.„ . . . . . „ . „ .. „ .. „ . „ . „ .... „ .. „ „ . „ „„.„ „ „ „ „ . . . :. „ . „ .... „ . . . „ . . „„ „ „„ 267 C . Celelalte mişcări de reormă „ . . . „ „ „ . „ „ . „ „ „ „ „ „ „ „ „ . „ „ „ .. „„ .. 2 82 D . Monhismul de reînnoire „ . „ „ . „ . „ „ . „ „ „ „ . „ „ „ „ „ . „„ . . . : . „ „ . „ . „ .. 293

A. Decadenţa monastică .. „ „ „ „ . „ „ „ „ . „ . „ . . „ „ . „ „ .„ „ . „ . „ „ . „ „ „ „ . „ . „ ..

CAPITOLUL V. - Reînnoire cull uală . „ . „ ... „ .. . .... „ . „ . „ „ . „ .. „.„ . .. „

299

A. I n strumentele cultuii „ . „ . „ . „ „ „ . „ „ „ „ ... „ „ „ „ . „ . „ „ „ . „ . „ . „ . „ . „ . „ „ 3 0 2 B . Sc olil e . . „ . „ „ „ „ „ . „ . „ .. „ . „ „ „ . „ . „ . „ „ „ „ „ „ . „ „ „ „ „ „ „ „ . „ . „ . „ „ „ „ „ „ „ „ . . „ . „ „ .

31 1 319 D . Activi tatea intelectual ă . „ .„ „ . „ „ . „ . „ . „ „ „ „ . „ „ „ „ „ . „ . „ „ . „ „ . „ . „ „ . „ 33 1 C.

rtele

liberale „ „ „ „ „ „ . „ ... „ . : „ „ „ .. „ .. „„ . . „„.„„ ... „„.„.„ ... „ „ „ ...... „ „ . „

Catea a reia ( 1 050- 1 1 25)

Reorma gregoriană

CAPITOLUL I. - Idele gregoiene, oigle şi devoltarea

Ja.. 345

A. Concepţiile moral e „ „ „ „ „ . . . „ „ „ . . „ „ . „ „ „ „ „ „ . . . . . „ „ „ „„ „ . . „ „ . „ „ „ . „„

B. Primatul roman ... „ . . „.„ . . . . . . . „ .. „.„ ........... „ .. „ „ „ „ „ . „ . „ .... „ „ „ .. „ „ „ „ .

460

345 358

CPIDLUL II . - lesitlc, iberlatea Biseicii şi A. Înve stilL1rile

teocraia „

. . . . .

. . . „ „ „ „ „ . „ . . „ . . . „ „ „ „ . „ „ „ . „ . „ „ „ „ . . „ . „ „.. „ „ „ . „ „ „ ... „ „ „ „ „ .

B . Te o cratia

„ . . . „ . „ „ . „ „ „ . „ „ „ . „ . „ . . „. . . „ „ . „ . .„ . . „ „ „ . „ „ „ „ . „ „ „ . „ . „ „ „ . „ „ . . .„

CAPITOLUL I I I . - Oamenii şi mjloacele A . Refo rm a t oii B. Mijl oacele Şi m et o d e le

„ „ „ „„ „ „ .„„ . .. „.„„„.„„„.

. „ „ „ . „ . „ . „ . . „ „ . „ „ „ „ . „ . „ „ „ „ „ „ „ . „ . „ „ . . . „.„ ... „„„ .. „ . . . .

„..

„ „ „ „ „ .. „ . „ „ „ . „ . . . . . . . . . „ „ . „ „ „ .. „ . „ „ „ „ . „ „ . „

CPITOLUL IV. - ocuri şi etape A. Germania .

„„„.„„„„.„.„„.„„ „„.„„.„„„„„.„.„

„ „ „ „ . „„„ . „ „ . „ .„„„„„„.„

B. Regatul Franţei .. „„„

.

. .

„ . . „ „ „ . „ . „ „ . „ . „ „ . „ „ . . . . . . „ „. „ „ . . . „

. . „ „ „ „ „ . „ „ . „ . „ „ ... „ „ „ . „ . „ . . „ . . . . . . „ „ . „ „ „ . . . „ „ . . .

C . Peninsula ibeică „ . „ „ . D. Statele anglo norm nde E . Italia . . . .. . . . . . ... „„ .. „ . .. . „ . „ . .

.„.„.„„.„„ „ . „ „ . „ „ „ „„.„„„ .. „„.„„.„„ .„„„„„

-

.

.

..

.

.

„ .

..

„ „ . „ „ „ „ . „ „ .. „ „ „ „ „ . „ „ . „ „ „ „ „ . „ . „ . „ „

„

.

.

. .. .

„ . . . . . . . . „ . „ . . . „ . . . . „ . . „„.„ . . „ „ . „ . . „ . . . ... . „.

370 37 1 382

394

39 5

414

43 5 436 43 9 444 446 4 50

colectia '

RTĂ SI ELIGE '

Pe parcursul acestor secole iaţa spirţtului îsi cucereste autonomia. De la res taurarea utilitar,ă a culturii în epoca lui Carol cel Mare , la eliberarea sa prin mântuirea tu tur or instrumentelor puse la punct prin artele liberale , nu este un răstimp prea îndelungat. Această libertate de spirit e ste cel mai adesea pusă în slujba vieţii religioase propriu - zise . Mişcările de reormă atrag, în acelaşi' timp , spiritul critic , fervoarea şi capacităţile intelectuale . Ele angaj ează la o aprofundare de o viaţă întreagă , cu mintea şi cu suletul . De aceea, pe parcursul ace stor secole , restaurarea vieţii, religio ase pare a i legată de mişcarea de idei, de apariţia în sensibilităţi a aspiraţiilor propagate de ştiinţă si de ormularea, în termeni mai mult sau mi puţin clri , a eigenţelor evanghelice . JACQUES PAUL

EDITUA EIDNE ISBN 973-33 -0320-8 ISBN 973-33-03 1 9 -4

Vol . I şi I I lei 8000