Karl Marx, Friedrich Engels. Opere [Volumul 34]

Citation preview

MARX ENGELS .=

,

ce.

.

;

f+r),!.

g'

.

-

th

°

-af= °

-

.-

-

r

t ',met

114,lin

F

KA R L

MARX

F R IED R I C H ENGE L S

O PERE, V OLUMUL 34

Proletari din toate /ilrile, unl/l-vil I

KARL MARX FRIEDRICH ENGELS

OPERE

E D I TUR A P O L I T I CĂ 1 982

KARL MARX FRIEDRICH ENGELS

V OLUMUL 34

E D ITURA POLITICA

B

uc u r e

şti

-

1982

Prezenta traducere a fost întocmită în colecti vul de redacţie al Editurii politice după originalul apărut în editura „Dietz• , Berlin, 1966, completat cu unele note d m ediţ ia rusă apărută ln Editura pentru literatură politică, Mosc o va, 1964 Prefaţa la ediţia în limba rom ână a fost realizată de Editura politică, Bucureşti

Prefaţă Volumul pe care-l înfăţişăm cititorilor, al 34-lea din Operele lui Marx şi Engels, conţine scrisorile acestora din perioada ianuarie decembrie 1 880. Aşa cum s-a subliniat în numeroase exegeze, 1 875 corespondenţa lui Marx şi Engels impune prin legătura ei organică cu activitatea teoretfră şi practică a fondatorilor socialismului ştiin­ ţific. Relatările cu caracter personal, strict subiectiv, apar cu totul restrînse şi estompate de problemele de fond pe care Marx şi Engels le discută cu cei cu care se află în corespondenţă. Materia precum­ pă:ni toare a scrisorilor e de ordin ideatic, fie că în ele se dezba!t probleme oglindind preocupările iteoretice ale fondatorilor socialis­ mului ştiinţific, fie că ei işi expun părerile pe cele mai diverse as­ pecte ale epocii, de la marile evenimente internaţionale, ca războiul ruso-româno-turc din 1 877-1878 la evoluţia vieţii de partid din Ger­ mania, Franţa şi alte ţări, sau la profilul unor publicaţii şi la pro­ cesul de editare şi de difuzare a unor scrieri socialiste. Scrisorile lui Marx şi Engels se întrepătrund atît de puternic cu activitatea lor, cu marile lor preocupări de ordin practic şi teoretic, incit le putem socoti un moment relevant al acestor preocupări. Ele ne in­ troduc în laboratorul intim al creaţiei celor doi corifei a.i soci alis­ mului ştiinţific, ne arată momentul zămislirii unor idei, sau aruncă fascicule de lumină asupra proiectului unor scrieri ale lui Marx şi Engels, iar, uneori, explicitează şi completează tezele expuse de ei în opera propriu-zisă. -

Pe un plan mai larg, scrisorile aduc argumente de un interes ne­ tăgăduit despre aderenţa organică a lui Marx şi Engels la modali­ tatea şi spiritul creator de analiză a realităţii - fie că e vorba de lumea materială, fie de realitatea socială. Sînt şi în acest vdlwn numeroase referirile şi menţiunile care vădesc faptul că Marx şi Engels n-au atribuit 'sistemului de ide1 expus de ei c aracter de concepţie finită, de colecţie de adevăruri universal valabile, de sumum al cunoaşterii teoretico-dilozofice. :.>impotrivă, întreg spiritul

VI

K. Marx şi F. Engels

gîndirii lui Marx şi Engels repudiază ideea că am putea imagina o construcţie teo retică atotcup rinzătoare, satisfăcind nevoia de a ex­ plica fie şi p roblemele generale ale existenţei, cunoaşterii şi acţiunii; în acelaşi 1.imp ei stăruie necontenit asupra contactului pe care teoria trebuie să-l aibă cu realitatea vie, să se fundamenrteze pe şi să izvo­ rască din ea, nu să subsumeze a rbitrar şi aprioric această realitate. Marx şi Engels au făcut, se ştie, din contactul cu rea1itatea un semn al c reativi1ăţii, al viabiliităţii şi fo rţei de afirmare a teo riei. Ar fi de aceea inutil şi în dezacord cu p rincipiile înseşi ale fondatorilor teoriei revoluţionare să repertorizăm p roblemele teo retico-metodo­ logice sau cele conc ret-istorice pe care Marx şi Engels nu le-au analizat în opera sau sc risorile lor şi nu le-au rezolvat pentrul cercetarea ştiinţifică, sau pentru demersul ideologic şi filozofic. Ca o rice altă operă, şi cea a lui Marx şi Engels se ap reciază după semnificaţia contribuţiei ei la dezvoltarea cunoaşterii, nu după ceea ce mai rămine ulterior de cunoscut, căci nici deschizătorilor de d rumuri nu li se poate cere să parcurgă d rumul pină la capăt I Cu totul alta este, desigu r, situaţia unor ap recie ri conţinute în ope ra lo r care implică, la un examen a ti ent, ret�uri sau rectificări ; cu totul altceva este necesitatea de a analiza şi regîndi corpul de idei al fondatorilo r socialismului ştiinţific din perspectiva întregii evoluţii ulterioare a realităţii şi ştiinţei. Dar, desigur, sarcina cea mai însemnată şi mai vie constă în dezvolitarea teo riei materialismului dialectic şi a socialismului ştiin­ ţific, în explorarea fenomenelo r şi p roceselor lumii contempo rane, în asimilarea teo retică a acestora, în generalizarea experienţei for­ ţelor decisive ale mişcării istorice actuale. Aşa cum se ştie, Pa rtidul Comunist Român a adus şi aduce o c ontribuţie remarcabilă atit la stimularea conştiinţei viz.înd nece­ s�tatea înţelege rii şi îmbogăţirii c reatoare a marxismului, cit şi la dezvoltarea conţinutului şi principiilor sale. „Teoria noastră revo­ luţionară - subliniază tovarăşul Nicolae Ceauşescu - se dezvoltă şi se îmbogăţeşte necontenit, î. n raport cu schimbările ce se p roduc în viaţa socială, în p ractica partidelor comuniste, în cunoaşterea universală. Dealtfel, atît dialectica, cit şi mate rialismul au existat şi înaintea lui Marx ; c reatorii socialismului ştiinţific le-au dat o interp retare nouă, revoluţionară, le-au transformat într-o armă de luptă a p roletariatului, a maselor muncitoare. Ei s-au bazat pe cele mai avansate descoperiri ale ştiinţelor, generalizîn