Fizica dragostei
 9735860821

  • Commentary
  • Scanned by SDR, OCR by Epistematic
Citation preview

Colecţia Eseuri de ieri şi de azi 34

De acelaşi autor: Le Latin mystique [Latina mistică], Mercure de France, Paris, 1892 L'Esthetique de la langue franr;aise [Estetica limbii franceze], Mercure de

France, Paris, 1899 La Cu/ture des idees [Cultura ideilor], Mercure de France, Paris, 1900 Le Probleme du style [Problema stilului], Mercure de France, Paris, I 902 Le Chemin de velours [Calea de catifea], Mercure de France, Paris, I 902 La Physique de l'amour [Fizica dragostei], Mercure de France, Paris, I 903 Promenades litteraires [Excursii literare], Mercure de France, Paris, I 901- I 9 I 3 Promenades Philosophiques [Excursii filosofice], Paris Eseuri, Editura Univers, Bucureşti, 1975; traducere şi prefaţă de Alexandrn George

REMY DE GOURMONT

FIZICA DRAGOSTEI Traducere de Ani Bobocea Prefaţă de Roland Purnal

Institutul European 1997

Remy de Gourmont: Physique de l'amour. Essai sur !'instinct sexual, Mercure de France, Paris, 1903 © Institutul European laşi ISBN:973-586-082-1 PRINTED IN ROMANIA

Domnului Alexandru George, gourmontian neîntrecut de nimeni pe meleagurile noastre, lui i se dedică prezenta versiune a opului francez. Traducătoarea

VIAŢA ŞI OPERELE LUI REMY DE GOURMONT Născut la Bozoches-en-Houlme pe patru april 1858, sub domnia lui Napoleon al 111-lea, auctorul nostru se va fi stins din viaţă, în Paris, la 17 septembrie 1915. Se trăgea dintr-o familie de mici nobili şi meşteri tipografi ai veacului al şaptesprezecelea. Studiile medii şi le face la Countances, iar pe cele superioare la Caen. Din 1894 se stabileşte în capitala Hexagoneriei şi îşi găseşte deîndată slujbă la Biblioteca Naţională. E însă nevoit să o părăsească în 1891, după ce scrie un articol, considerat scandalos de mediile naţionaliste, despre «jucăreaua patriotistică», articol publicat în Mercure de France, revistă printre ai cărei fondatori se număra în 1890. La vfrsta de douăzeci şi şase de ani e atins de un lupulus facial, ce-l sileşte să-şi petreacă zilele izolat, adică la domiciliu, pînă la finea existenţei. Drept care, se înţelege, viaţa sa fi confunda­ bilă cu opera, multiplă. Om cu gust, amant al curiozităţilor, cu o puternică înclinaţie pentru erotism, Remy de Gourmont va fi fost mai întîi poet, romancier + dramaturg. Productele sale poetice cuprind tomurile Les Oraisons mauvaises (J 900), Simone_ (1901), Les Dive1tissements (1912). Dintre romane merită convocate Merlette (1886), Une nuit au Luxembourg (1906) şi Le cceur virginal. Teatrul său cuprinde nişte poeme dramatice În proză precum Lilith (1892) şi Theodat (1893). Nu trebuie uitate nici ale sale contribuţii la afirmarea simbolis­ mului, portretele, glosele şi documentele despre scriitorii miş­ cării În cestiune, adunate în volumele: Proses moroses (1894), Histoires magiques (1894), Le Pelerin du silence (1896) ori Le Livre des Masques ( 1896-1898). Dar De Gourmont rămîne înainte de toate un încîntător eseist cu: Le Latin mystique (1892), L'Esthetique de la langue frarn;;aise (1899), La Culture 7

des idees (1900), Le Probleme du style (1902), Le chemin de velours (1902), La Physique de l'amour (1903), Les Promenades Litteraires (1901-1913), Les Promenades philoso­ phiques (1911), etc. Avu şi activitate epistolară intensă. A se vedea numai cît de apetisante sînt,pentru esteţi sau erotologi, Les Lettres d'un Satyre (1913), Les lettres a Sixtine (1921) şi Les Lettres a l'Amazone. Alumn al lui Epicure, Bayle, Renan şi Nietzsche, auctorul nostru nu crede, da, decît în adevărurile parţiale. Pesimismul, ca şi gustul pentru anarhism, fi incită să atace orice idee prin latura ei cea mai singulară. Ades îşi abandonează firul principal şi, ispitit de Duduia Erudiţie, rătăceşte printre amănunte. I se datorează totuşi multe descoperiri în domeniu/-criticii literare ori în cel al esteticii. E, bunăoară, printre primii care s-au pronunţat favorabil, în Cartea măştilor, despre scriitura lautreamontiană. Întemeietor, colaborator şi regent al faimosului Mercure de France, fu poate cel mai prestigios critic al gru­ pului simbolist. La editura acelei reviste îşi va fi publicat şi majoritatea cărţilor. Exegetul său cel mai competinte în spaţiul moldovalah rămîne, pînă la noi ordine, Alexandru George, carele a transpus şi prefaţat o culegere de texte gourmontiene în 1975, la Editura Univers, în colecţia «Eseuri», sub intitu/anţa Eseuri. Roland Purnal

8

CAPITOLUL ÎNTÎI

MATERIA UNEI IDEI Psihologia generală a dragostei. - Dragostea după legile naturii. Selecţia sexuală. - Locul omului în natură. - Identitatea dintre psihologia umană şi psihologia animală. - Caracterul animal al dragostei.

Această carte, care nu e decît un eseu, pentru că ma­ teria ideii sale este imensă, reprezintă totuşi o ambiţie: am vrea să mărim psihologia generală a dragostei, să o facem să înceapă chiar cu începutul activităţii masculului şi femelei, să situăm viaţa sexuală a omului în planul unic al sexualităţii universale. Fără îndoială, unii moralişti au pretins că vorbesc despre dragoste după legile naturii. Dar ei ignorau profund chiar aceste legi. Aşa se petrec lucrurile cu o carte care, deşi atinsă de ideologie, rămîne totuşi tot ce s-a scris mai îndrăzneţ despre un subiect pe care, tocmai pentru că este esenţial, nu-l poate banaliza. Dacă Senancour ar fi fost la curent cu ştiinţa vremii sale, dacă i-ar fi citit măcar pe Reaumur şi pe Bonnet, pe Buffon şi pe Lamarck, dacă ar fi îndrăznit să integreze una în cealaltă ideea omului şi aceea a animalului, ar fi putut, fiind un spirit fără prejudecăţi ireductibile, să ordoneze o operă care s-ar citi încă. Momentul ar fi fost fericit. Începeau să fie cunoscute obiceiurile exacte ale animalelor; Bonnet stabilise apropieri îndrăzneţe între lumea animală şi lumea vegetală; esenţialul fiziologiei era găsit; ştiinţa vieţii era clară, fiind scurtă; se putea încerca o teorie a unităţii psihologice în seria animală. Pentru secolul următor, o asemenea operă ar fi evitat o mulţime de prostii. Ne-am fi obişnuit să considerăm dragostea umană doar ca una dintre formele nenumărate, şi poate nu cea 9

Remy de Gourmont mai curi oasă, pe care le îmbracă instinctul universal al repro­ duceri i , iar anomali i le ei aparente ar fi găsi t o expli caţi e nor­ mală în înseşi extravaganţele naturi i . A venit Darwin şi a i naugurat o metodă uti lă, dar vederile lui sînt prea sistemati ce, ţelul lui prea explicativ, scara lui a fii nţelor, cu omul în vîrf, ca sumă a efortului uni versal, de o simpli tate prea teologi că. Omul nu este culmea naturi i ; el este în natură, este una din uni tăţile vi eţii şi nimic mai mult. El este produsul unei evoluţi i parţiale şi nu produsul evoluţi ei totale; ramura pe care înfloreşte el pleacă, precum mi i de alte ramuri , de pe un trunchi comun. De-altfel Darwin, supus pudi bonderi ei religioase a rasei sale, a neglijat aproape în întregime faptele sexuale, i ar asta face de neînţeles teori a lui despre selecţi a sexuală ca pri ncipi u al schimbări i . Dar, chi ar de ar fi făcut mai mult caz de mecani s­ mul dragostei, concluzi i le lui , poate mai logi ce, n-ar fi fost mai puţin inexacte, căci , dacă selecţi a sexuală are un scop, el nu poate fi decît conservator. Fecundarea este o rei ntegrare într-un element unic a unor elemente di ferenţiate; este o întoarcere perpetuă la uni tate. Nu e de mare interes să considerăm actele umane drept fructe ale evoluţiei , deoarece la ramuri animale atît de clar separate, atît de îndepărtate cum sînt i nsectele şi mamiferele, găsim acte sexuale şi obiceiuri sexuale asemănătoare în mod sensi bil, dacă nu identi ce în numeroase puncte. Insecte şi mamifere, dacă au un strămoş comun, nu altul decît picătura primordială, ce multe posi bi li tăţi diferi te trebui a să conţină aceasta în contururi le ei amorfe ca să se realizeze, i ci într-o albină, colo într-o gi rafă! Evoluţi a care ajunge la rezultate atît de diferite nu mai are decît valoarea unei i dei metafizi ce; psihologi a nu va culege de-ai ci aproape ni ci un fapt valabi l. Trebui e deci lăsată deopa11e vechea scară cărei a evolu­ ţi onişti i îi urcă atît de peni bi l treptele. Să ne imagi năm, meta­ fori c, un centru al vi eţii de unde se împrăşti e multi ple vieţi di vergente, fără să ţinem cont, odată trecută prima etapă 10

FIZICA DRAGOSTEI

unicelulară, de subordonările ipotetice. Nu vrem - dimpotrivă să negăm nici evoluţia generală, nici evoluţiile pa1ticulare; dar genealogiile sînt prea nesigure şi fi rul care le leagă se rupe prea des; care este, de exemplu, originea păsărilor, aceste organisme care par în acelaşi timp în progres şi în regres faţă de mami­ fere? Pînă la urmă, vom considera diferitele mecanisme ale dra­ gostei la toate fiinţele dioice ca fiind paralele şi contemporane. Omul se va găsi deci situat în mulţime, pe locul indis­ tinct care îi aparţine, alături de maimuţe, rozătoare şi lilieci. Psihologic vorbind, va trebui comparat foa1te adesea cu insec­ tele, această altă minunată înflorire a vieţii. Ce clar e totul atunci, ce mai de lumini vin din toate părţile! Cochetăria femeii, fuga ei din faţa masculului, reîntoarcerea, jocul de da şi nu, atitudinea nesigură care i se pare atît de crudă îndrăgos­ titului nu e deci ceva specifi c femelei omului? Nicidecum. Celimene e făcută din toate speciile şi din cele mai eteroclite: e păianjen şi e cîrtiţă; e vrăbiuţă şi e cantaridă; e greiere şi e şarpe. Un celebru autor dramatic, într-o piesă intitulată, cred, Fata sălbatecă repezenta dragostea feminină ca fiind în mod natural agresivă. E o greşeală. Femela atacată de mascul se gîndeşte mereu cum să scape, ea nu atacă niciodată, cu excepţia cîtorva specii care par foa1te vechi şi care s-au perpetuat poate pînă în zilele noastre doar prin nişte miracole de echilibru. Mai mult, trebuie ţinut cont de faptul că, atunci cînd vedem femela agresivă, aceasta este a doua sau a patra fază a jocului, şi nu prima. Femela doarme pînă în momentul cînd o trezeşte mas­ culul; atunci ea cedează, se joacă sau fuge. Sfielnica fecioară în faţa bărbatului e de o pudoare tare modestă dacă o comparăm cu fuga înnebunită a tinerei cMiţe! Dar acesta nu e decît un fapt printre altele mii. Nu există nici un mod de a reacţiona instinctiv al omului care să nu se regăsească în vreo specie anitnală; şi asta e uşor de înţeles, deoarece omul este un animal, supus aceloraşi instincte esen­ ţiale care guvernează întreaga animalitate, pentru că pretu11

Remy de Gourmont tindeni este aceeaşi materie, care însufleţeşte aceeaşi dorinţă: a trăi, a perpetua viaţa. Superioritatea omului constă în diversi­ tatea imensă a aptitudinilor sale. Atunci cînd animalele sînt constrînse la o serie de gesturi mereu identice, omul îşi variază mimica la infinit; totuşi şi scopul şi rezultatul sînt aceleaşi: copulaţia, fecundarea, ouatul. Din diversitatea aptitudinilor umane, din puterea pe care o posedă omul de a ajunge printr-o mulţime de căi diferite la capătul necesar al activităţii sale sau de a eluda acest capăt şi de a sinucide specia al cărei viitor îl poa1tă în el, se naşte credinţa în libertate. E o iluzie pe care e greu să n-o ai şi o idee care trebuie îndepărtată dacă vrem să gîndim într-un mod care să nu fie cu totul nerezonabil; dar e sigur că, de fapt, multitu­ dinea activităţilor posibile echivalează aproape cu libertatea. Fără îndoială, motivul cel mai puternic triumfă; dar cel mai puternic de azi va fi cel mai slab mîine; de aici, o varietate a comportamentelor umane care simulează libertatea şi, practic, are efecte aproape identice. Liberul arbitru nu e altceva decît capacitatea de a fi determinat succesiv de un număr foarte mare de motive şi foarte diferite. Îndată ce alegerea este posibilă, există libertate, deşi actul ales e riguros determinat şi e impo­ sibil să nu fi avut deja loc. Animalele au o mai mică libertate, cu atît mai restrînsă cu cît aptitudinile lor sînt mai limitate; dar din moment ce există viaţă, există libettate. Distincţia, din acest punct de vedere, între om şi animale, e de cantitate, nu de calitate. Nu trebuie să ne lăsăm păcăliţi de distincţia scolastică între instinct şi inteligenţă: omul este la fel de mult încărcat cu instincte ca şi insecta cea mai evident instinctivă; omul li se supune prin metode mai diverse, asta-i tot. Dacă e clar că omul e un animal, apoi e la fel de clar că e un animat de o extremă complexitate. Se regăsesc în el majoritatea aptitudinilor animalelor, la stadiul de unitate. Nu există deci nici un obicei, nici o virtute, nici un viciu (pentru ca să folosim cuvinte obişnuite) care să nu fi fost deja constatate 12

FIZICA DRAGOSTEI

la vreo insectă, pasăre, sau la vreun alt mamifer: monogamia, adulterul şi consecinţa lui; poligamia, poliandria; lascivitatea, lenea, acţiunea, cruzimea, curajul, devotamentul, toate acestea le au şi animalele, dar atunci asta califică specia în ansamblul ei. La stadiul de diferenţiere la care au ajuns indivizii speciilor umane superioare şi cultivate, fiecare individ formează desigur o varietate separată, pe care o defineşte ceea ce numim cu un cuvînt abstract caracterul. Această diferenţiere individuală, foarte marcată la umanitate, este mai mică la celelalte specii animale. Observăm totuşi caractere foarte deferite la cîini, cai, şi chiar la păsări din aceeaşi rasă. E foai1e probabil că albinele nu au toate acelaşi caracter, deoarece nu toate sînt la fel de prompte, de pildă, în a se folosi de acul lor, în împrejurări asemănătoare. Aici, între om şi fraţii lui în viaţă şi în sensibi­ litate deosebirea nu e decît de scară. Solidaritatea, vană ideologie, dacă o restrîngem la spe­ ciile umane! Nu e deloc o prăpastie între om şi animal; cele două domenii sînt separate de un pîrîiaş pe care l-ar trece şi un copil. Noi sîntem animale; trăim din animale şi animalele trăiesc din noi. Sîntem parazitaţi şi sîntem paraziţi. Sîntem vînători şi prada vie a vînătorilor. Şi cînd facem dragoste e totuşi, cum zic teologii, more bestiarum. Dragostea e profund animalică; de aici frumuseţea ei.

13

CAPITOLUL AL DOILEA

SCOPUL VIEŢII Importanţa actului sexual. - Caracterul său ineluctabil. - Animale care nu trăiesc decît pentru a se reproduce. - Lupta pentru dragoste şi lupta pentru viaţă. -Femele fecundate în chiar clipa naşterii lor. Care e scopul vieţii? Menţinerea vieţii. Dar însăşi ideea scopului este o iluzie umană. Nu e nici început, nici mijloc, nici sfirşit în seria cauzelor. Ceea ce a fost are drept cauză ceea ce va fi fost deja, şi ceea ce va fi are drept cauză ceea ce este. Nu se poate concepe nici punct de repaus nici punct de început. Născută din viaţă, viaţa va da naştere mereu la viaţă. Ea trebuie şi vrea să o facă. Or, viaţa e caracte­ rizată pe pămînt prin existenţa indivizilor grupaţi pe specii, adică avînd puterea, un mascul unindu-se cu o femelă, să-şi reproducă semenul. Că e vorba de conjugarea internă a proto­ zoarelor, de fecundarea hermafrodită, de copulaţia insectelor sau a mamiferelor, actul este acelaşi: este comun la tot ce trăieşte şi nu numai la animale, ci chiar la plante şi poate chiar la mineralele limitate de o formă constantă. Între toate actele posibile, în măsura în care putem cunoaşte sau ne putem imagina, actul sexual este deci cel mai impmiant dintre toate actele. Fără el, viaţa s-ar opri: dar e absurd să-i presupui ab­ senţa, deoarece, în acest caz, gîndirea însăşi dispare. Este inutilă revolta împotriva unei necesităţi atît de evidente. Delicaţii noştri protestează degeaba: omul şi cel mai dezgustător dintre paraziţii lui sînt produşii unui mecanism sexual identic. Florile aruncate dragostei pot să o ascundă ca pe 14

FIZICA DRAGOSTEI

o cursă pentru animale: toate activităţile noastre evoluează în jurul acestei prăpăstii şi cad în ea una după alta; ţelul vieţii umane e menţinerea vieţii umane. Omul nu se sustrage decît în aparenţă acestei obligaţii a naturii. El i se sustrage ca individ şi i se supune ca specie. Abu­ zul gîndirii, prejudecăţile religioase, viciile sterilizează o parte a umanităţii, dar această rezervă e de interes pur sociologic: cast sau voluptuos, avar sau cheltuitor cu trupul său, în nici un caz omul nu e mai puţin supus tiraniei sexuale. Nu toţi oamenii se reproduc; nici toate animalele: cei slabi şi cei întîrziaţi, printre insecte, mor cu rochia lor de inocenţă, şi numeroase cuiburi populate harnic de mame curajoase sînt devastate de piraţi sau de neîndurarea cerului. Să nu vină ascetul să se laude că şi-a scăpat sîngele de forţa dorinţei: chiar impo11anţa pe care o dă victoriei sale demonstrează puterea voinţei de a trăi. O fată mă1iuriseşte naiv, înainte de orice dragoste, cînd e sănătoasă: ea vrea „să se mărite ca să aibă copii". Această formulă atît de simplă este legenda naturii. Ceea ce animalul urmăreşte nu e propria lui viaţă, ci e reproducerea. Fără îndo­ ială, numeroase animale nu par să aibă, într-o existenţă relativ lungă, decît scurte peri?ade sexuale, dar trebuie să ţinem cont de perioada gestaţiei. In principiu, singura ocupaţie a fiinţei este de a renova prin actul sexual forma cu care este înveşmîn­ tată. Pentru asta mănîncă, pentru asta construieşte. Acest act e atît de mult ţelul unic şi precis, încît el constituie întreaga viaţă a unui mare număr de animale, totuşi minunat de complexe. Masculul efemeridă se naşte seara, se acuplează; femela se ouă în timpul nopţii: amîndoi sînt morţi dimineaţa, fără ca măcar să fi văzut soarele. Aceste mici fiinţe sînt aşa de puţin destinate la altceva în afara dragostei că nici măcar nu au gură. Nu mănîncă şi nu beau. Pot fi văzute în nori zburători deasupra apei, printre trestii. Masculii, cu mult mai numeroşi decît femelele, îşi joacă din plin rolul şi cad epuizaţi. Puritatea unei asemenea vieţi e de admirat la numeroşi fluturi: cei ai viermelui de mătase, greoi şi stîngaci, bat o clipă din aripi, cînd se nasc, apoi se acuplează şi 15

Remy de Gourmont mor. Marele paon sau omida stejarului, mult mai mare, nu mănîncă mai mult: şi îl vom vedea totuşi parcurgînd multe leghe în căutarea femelei. N-are decît o trompă rudimentară şi un simulacru de aparat di gesti v. Astfel, o exi stenţă de două sau trei zile se scurge fără să fi dat naştere nici unui act egoist. Lupta pentru viaţă, faimosul princi piu, este aici lupta pentru a da viaţă, lupta pentru a muri căci , dacă pot trăi trei zile pîndind femelele, pier de îndată ce fecundarea e realizată. La toate albinele solitare, scoli i , zidăriţe, sfexe, bombixe, antofore, masculii, născuţi întîi , dau tîrcoale cuiburilor, aşteptînd naşterea femelelor. Odată apărute, ele sînt prinse şi fecundate, cunoscînd astfel, într-un acelaşi fri son, lumina şi dragostea. Femelele osmi i , alte albi ne, sînt pîndite cu înflăcărare de masculi , care le înhaţă şi le călăresc îndată ce-au ieşit din tubul natal, adică din tulpina găurită a murului; zboară cu ele în aer, unde se desăvîrşeşte nunta. Şi în timp ce masculul va rătăci cîtăva vreme înainte de a muri , îmbătat de opera sa, femela sapă cu fervoare locuinţa progeni turii sale, o comparti­ mentează, îngrămădeşte aici mierea destinată larvelor, se ouă, se roteşte o cli pă în aer şi piere. În anul următor, aceleaşi gesturi se vor vedea în jurul aceloraşi muri tăi aţi de adunători i de vreascuri şi tot aşa, fără ca i nsecta să-şi permită alt scop decît conservarea unei forme fragile, scurtă apariţie deasupra florilor. Sitari sul este o coleopteră parazi tă a cui burilor de anto­ fore. Acuplarea are loc îndată după ecloziune. Fabre a văzut o femelă încă în scutece pe care un mascul deja eliberat o acosta deja, ajutînd-o să se dezbrace, pîndi nd apari ţia extremi tăţi i abdomenului ca să se arunce de îndată asupra ei . Dragostea sitarisului durează un minut, anoti mp lung într-o vi aţă atît de scurtă; masculul tînjeşte două zi le înainte să se stingă; femela, care se ouă îndată ce a fost fecundată, moare fără să fi cunoscut nimic altceva di n vi aţă decît funcţi a maternă, în acelaşi loc cu cel al naşterii sale. 16

FIZICA DRAGOSTE I

Există o specie de flu ture, palingen ia, a căru i femelă nu a fost văzută niciodată, şi asta pentru că e fecun dată înain te de a se debarasa de corsetu l ei de n imfă; ea moare cu ochii înc ă închişi , în acelaşi tim p mam ă şi bebeluş. Moraliştii iubesc albinele, de la care iau exemple şi aforisme. Ele n e dau exemplul muncii, al ordin ii, al economiei, al prevederii, al ascu ltării şi al altor virtu ţi. Dedic aţi-vă cu curaj muncii: natu ra o vrea. Natura vrea totul. Ea este îngăduitoare cu toate activităţile şi nu refuză nici o an alogie cu vreuna din imaginările noastre. Ea doreşte con strucţia socială a albinelor: tot ea vrea viaţa numai dragoste a m arelu i paon, a osmiei şi a sitarisulu i. Ea vrea ca formele pe care le-a creat să se păstreze la nesfirşit, iar pen tru aceasta îi sînt bun e toate mijloacele. Dar, dacă ne dă exemplu l tru dn ic al albinei, nu n e ascunde nici exemplul poliandric al călu găriţei şi al iubirilor ei cru de. În voi nţa de a trăi nu există nici cea m ai mică urm ă a sărm anei noastre mici morale umane. Dacă vrem o morală unică, adică o poruncă universală, de care să ascu lte toate speciile, aşa cum, de fapt, ele o şi fac în spirit şi în literă, dacă vrem, cu alte cu­ vinte, să arătăm care este scopul vieţii şi datoria fi inţelor vii, trebuie în mod evident să găsim o formu lă care să totalizeze toate contradicţiile, să le sfărîm e şi să le transforme într-o sin­ gură afi rmaţie. Nu e decît u na şi o repetăm, fără teamă şi fără să permitem n i c i o obiecţie: scopu l vieţi i este m enţinerea vieţii.

17

CAPITOLUL AL TREILEA

SCARA SEXELOR Reproducerea asexuată. - Formarea coloniei animale. - Limite ale reproducerii asexuate. - Conj ugarea. - Naşterea sexelor. Hermafroditism şi pat1enogeneză. - Fecundarea chimică. Universal itatea pat1enogenezei .

M odul primitiv de reproducere a l fiinţelor este repro­ ducerea asexuată, sau pe care o considerăm astfel, provizoriu, în comparaţie cu un mecanism mai complex. La primele forme vii nu există nici organe sexuale, nici elemente sexuale diferenţiate. Animalul se reproduce prin sciziparitate sau prin înmugurire. I ndividul se divide, sau mai bine zis, se dezvoltă o protuberanţă, formează o nouă fiinţă care apoi se desprinde. Sciziparitatea - destul de rău numită astfel, întrucît, diviziunea fiind transversală, paritatea celor două părţi e depai1e de a exista - se întîlneşte la protozoare şi mai departe la viermi, la stele de mare, la polipi. Înmugurirea este c omună protozoarelor, infuzoarelpr, celenteratel or, polipilor de apă dulce şi aproape tuturor vegetalelor. Primele două moduri, divizarea şi înmugur irea, servesc de asemenea la formarea coloniilor animale, cînd individul nou păstrează un punct de legătură cu individul generator. Prin noţi­ unea de c olonie pot fi explicate fiinţele complexe şi c hiar ani­ malele superioare, considerîndu-le ca reuniuni primitive de fiinţe simple care s-au diferenţiat rămînînd solidare, împăr­ ţindu-şi munca fiziologică. Coloniile de protozoare sînt formate din indivizi cu func ţii identice, trăind în perfectă egalitate, în 18

FIZICA DRA GOS TE I

ciuda ierarhiei de poziţie; coloniile de metazoare sînt compuse din membri specializaţi şi a căror separare poate fi o cauză a morţii pentru individul total. Există deci, în acest ultim caz, o fiinţă nouă, compusă din elemente distincte, dar devenite păstrînd totuşi o anumită autonomie esenţială - organele unei entităţi. Primele organisme vii se ierarhizează deci astfel: indi­ vid unicelular sau plastidă; gru p de plastide sau meride. Meri­ dele, ca ş i protozoarele, se pot reproduce pe cale asexuată, divi­ ziune, înmugurire. Ele se separă în întregime sau rămîn unite cu generatorul. Dacă rămîn unite, au urcat o treaptă şi au atins zoidul. Apoi, prin colonii de zoide, vom avea acei indivizi şi mai complecşi cărora li se dă numele de deme. Toate aceste cuvinte nu au, natural, decît o valoare mnemotehnică. Nomen­ clatura se o preşte, ca şi progresiunea, la un anumit moment, căci evoluţia are un capăt, o fi nalitate, mediul însuşi în care evoluează viaţa. S-ar spune că, izbucnite din obscurul centru vital, noile tulpini animate cresc pînă ce ajung să lovească cu capul o boltă ideală care se opune oricărei creşteri. A tun ci este moa1tea speciei, şi natura, abandonîndu-şi o pera cu dispreţ, reîncepe să modeleze lutul iniţial, ca să obţină o nouă formă. V isul unei transformări indefi nite a speciilor actuale este o pură himeră; ele vor dispărea una cîte una, în funcţie de vechimea lor şi de asemenea în funcţie de capacitatea lor de adaptare la mediul schimbător; se pot prevedea, dacă pămîntul durează, timpuri îndepă1tate cînd o faună inimaginabilă va înlocui fauna de astăzi, ş i chiar o mul. Omul este un metazoar, adică un animal cu pluricelule diferenţiate, ca buretele, ca rotiferul sau ca anelida. E l face parte din seria artizoarelor: un cap, un stom ac, un spate, sime­ trie bilaterală, din ramura vertebratelor: schelet intern, cartilagi­ nos sau osos, din clasa mamiferelor, din subclasa placentarelor, d in grupa primatelor, nu departe de chiroptere ş i de rozătoare. 19

Remy de Gour mont Din punctul de vedere al mec anismul ui de transmitere a v1eţ1 1 , animalele se împaii într-un mod puţin mai diferit. Pe de-o parte , înmugurirea şi diviziune a sau sciziparitatea se pre­ lungesc destul de mul t în seria metazo arelor, în ace l aşi timp cu reproducerea sexuată; pe de al tă pa1ie , există la protozoare fenomene de conjugare , o unire de cel ule, care seamănă cu fe­ cundarea veritabil ă, jucînd rol ul acesteia: fără regenerarea nucleară care îi este scopul şi consecinţa, segmentarea şi înmu­ gurirea n�ar putea avea loc, cel puţin nu un timp indefi nit. Pînă l a urmă, reproducerea fiinţelor este mereu sexuată: numai că ea se produce într-un caz, l a protozo are, prin eleme nte nediferenţiate, iar în al tul , l a metazo are , prin elemente diferen­ ţiate, unul masc ul şi al tul femel ă. Dac ă tăiem în buc ăţi un burete, o hidră, obţinem tot atîţia indivizi noi. Aceşti indivizi, terminîndu-şi creşterea, pot fi în continuare tăiaţi cu acel aşi succes, şi asta poate dur a mul t timp, dar nu l a infi nit. Într-un moment variabil , după un anumit număr de generaţii prin fragmentare, se produce o senescenţă, o îmbătrînire a indivi­ zilor astfel obţinuţi: tăiate, bucăţile rămîn ine1ie. Ace astă formă de partenogeneză artificial ă are o l imită ca şi partenogeneza normal ă: pentru ca indivizii să-şi regăsească forţa parteno­ genetică trebuie să l i se l ase timp să-şi regenereze cel ulele prin co njungare a care le fecundează. Orice fecundare nu e al tceva, fără îndoial ă, decît o întinerire; astfel considerată, ea este uniformă în toată seria ani­ mal ă şi chiar vegetal ă. Ar tre bui să se facă experienţe pe butaşi şi să se vadă în ce moment butaş ul despărţit de butaş începe să-şi diminueze vital itatea. Conjugare a şi fecundarea au un ace l aşi rezul tat: cel ulele A trebuie să se uneasc ă cu cel u lele B ( macro-nuc l eu şi micro-nucleu l a protozo are; ovule şi sperma­ tozoizi l a metazoare) pentru ca organismul să aibă pu terea de a exterioriza într-un mo d util o parte a substanţei sale. Cînd organismul , pre a complex, a pierdut facul tatea primitivă a seg­ mentării, ca să se reproducă el se foloseşte direct de anumite 20

FIZICA DRAGOSTEI

cel u l e diferenţiate în acest scop; acestea, puse într-un întreg, se reintegrează şi dau naştere l a un du bl u al individu lui s au al indivizilor generatori. Pe scara sexu ală, de sus pînă jos, fiinţa nouă iese în mod invariabil dintr-o du alitate. Mu ltiplicarea nu are loc decît în spaţiu . În timp, ceea ce se produce este o restrîngere: doi dau u nu l . Sciziparitatea este compatibilă şi c u existenţa sexelor separate, ca la steau a de mare. Acest animal fantastic, fără aju­ torul altui instrument decît ventuzele lui, des�hide stridii, le în­ făşoară în stomacul său pe care-l devaginează (îl vomită) şi l e devoră. Nu e mai puţin curios prin varietatea modu rilor l u i de reproducere, fie că se serveşte de aparatul sexual, fie că înmu­ gureşte, fie că se separă de unu l din braţele lu i care e materia u nei noi fiinţe. Clasificarea animal elor du pă modul lor de re­ producere ar fi foaiie dificilă: am fi încă opriţi de hermafro­ ditism. Acest mod este, fără îndoială, primitiv, deoarece tipul său este conjugarea protozoarelor; dar el se complică într-un mod deosebit cînd persistă în clipa în care, de exemplu, se desfăşoară în seria moluştelor, aceste fiinţe dintre care cîteva sînt atît de mu lt făcu te pentru dragoste. Forma ei simplă care e din cel e mai n aive, sperma · şi ou ăle fiind produse simultan în interioru l aceluiaşi individ, nu se întîlneşte decît la organisme încă inferio are. P artenogeneza normală aparţine în egală măsură anima­ lelor sumare şi animalelor complicate, rotiferelor şi albinelor. La andro pode, adică la insec te în gen eral, sexele sînt întotdea­ u na separate, cu excepţia cîtorva arahnide tardigrade; dar el e prezintă cele mai frumoase cazu ri de partenogeneză, de gene­ rare fără ajutoru l masculu lu i. Cuvîntu l nu trebuie luat a la lettre. Aşa cum nu există sciziparitate indefinită, fără conju­ gare, nu exis tă patienogeneză indefinită, fără fecundare: femel a este fecu ndată pentru mai multe generaţii care-şi transmit aceeaşi pu tere; dar vine o zi cînd din femela care n -a cunoscut masculu l s e nasc masculi şi femele. Ei se acu plează şi produc 21

Remy de Gourmont femele d otate cu capacitate pai1enogenetică. Asta a fost mult timp un mister - şi este în continuare - pentru că, alături de partenogeneza normală, există şi aceea neobişnuită, cînd, fără să ştim de ce, ouă nefecundate se compot1ă exact ca ouă fecundate. Ciclul partenogenetic al puricilor de plante este celebru; al rotiferelor nu e mai puţin curios. Masculii, mai mici, nu trăiesc decît două sau trei zile, se acuplează, mor. Femelele fecundate depun ouă din care nu se vor naşte decît femele d acă ouăle nu suportă o temperatură mai mare de optsprezece grade; dacă temperatura este mai mare, din ouă vor apărea masculi. Între perioadele de acuplare există lungi pa11enogeneze; nu se nasc decît femele producînd femele pînă cînd natura permite în sfirşit ecloziunea masculilor. Î n doi ani, puricele de plante are zece sau douăsprezece generaţii partenogenetice. În luna iulie a celui de-al doilea an apar indivizii înaripaţi; sînt tot femele, dar sînt de două ori mai mari şi depu n ouă de două mărimi; cele mai mici produc masculii (masculul este de trei sau de patru ori mai mic decît femela) iar celelalte produc femele; acuplarea are loc şi ciclul reîncepe. S-a crezut mult timp că puricii de plante erau adevăraţi androgini. Reaumur şi B onnet, văzînd reproducîndu-se purici cu totul izolaţi, erau convinşi de asta, pînă cînd u n om de geniu, Trembley, celebru de asemenea prin observaţiile lui asupra hidrei, a e mis această idee: cine ştie dacă nu cumva la purici o acuplare fecundează mai multe generaţii? El descoperise princi­ piul partenogenezei. Faptele i-au dat dreptate. B onnet a descris masculul şi femela, a văzut acuplarea lor şi a constatat chiar înflăcărarea genitală a acestui l ipicios purice al frunzelor, a acestei vaci cu lapte a furnicilor. Partenogeneza este o indicaţie. Nimic altceva nu arată mai bine impo11anţa masculului şi precizia funcţiei sale. Femela pare să fie totul; fără mascul, ea nu este nimic. Ca să meargă, mecanismul trebuie întors. Dar masculul nu este decît o cheie. 22

FIZICA DRAGOSTEI

S -a încercat obţinerea fecu ndării cu ajutoru l u nor chei false. Ouă de ursi n de mare, de stele de mare au fost adu se la ecl ozi­ une prin contactul cu excitante ch imice, acizi , alcalini, sare, za­ hăr, alcool, eter, c loroform, stricnină, gaz, acid carbonic. N u s-au putut aduce totuşi la vîrsta adu ltă aceste larve şti i nţifi ce şi totul ti nde să demonstreze că, dacă s-ar fi aju ns la aşa ceva, dacă aceste fi inţe mtificiale ar fi fost capabile de reproducere, asta nu s-ar fi putut întîmpla decît pentru o perioadă limitată. Această partenogeneză provocată nu e nici mai mi steri oasă nici mai puţi n misterioasă decît cealaltă. Ea este anormală, fără îndoi ală, dar partenogeneza anormală este destu l de frecventă în natură: ouă de bombix, de stele de mare, de broaşte eclo­ zează u neori fără fecu ndare şi asta foarte probabi l pentru că ele au întîlni t, întîmplător, acel excitant pe care li l-au oferi t, cu generozitate, excelenţii experimentatori. Că sperma acţi onează ca fecundant sau ca excitant, acţiunea ei nu va fi mai uşor de înţeles ni ci di ntr-u n pu nct de vedere nici din altu l. Albi na re­ gină depune ouă fecundate şi ouă nefecundate; primele dau fe­ mele, celelalte nu dau niciodată decît masculi: aici elementul mas­ cul ar fi produsul unei pmtenogeneze, în tim p ce elementul femelă ar necesi ta, fecundarea prealabi lă. La purici i de plante se în­ tîmplă contrari ul, generaţiile de femele durează aproape doi ani . Exi stă o ordine în aceste fapte, ca peste tot, dar ea nu este încă vizibilă: observăm numai că, oricît de lungă şi de vari ată ar fi perioada partenogenetică, ea este limitată de necesitatea, pentru princi piul feminin, de a se uni cu principiul masculin. Pînă la urmă, fecu ndarea eredi tară nu e mai deosebi tă decît fecu ndarea patticulară: este un mod de perpetuare a vieţii pe c are exerciţiul raţiunii trebuie să-l consi dere perfect normal. Trebuie acum, la sfirşitul acestui capitol sumar, să îndrăznim a spu ne că fecu ndarea, aşa cum este ea înţeleasă în mod vulgar, este o iluzie. Să luăm bărbatul şi femei a (sau ori care alt metazoar dioi c): bărbatul nu fecu ndează femei a; ceea ce se petrece este în acelaşi timp mai mi sterios şi mai simplu. 23

Remy de Gourmont Din m asculul A, din marele m ascul, şi din m area fem elă B se nasc fără nic i o fecundare, spontan, mici m ascu li a şi m ici fem ele b. M icii m ascu li sînt num iţi sperm atozoizi, iar m icile femele ovu le; între cele două fi inţe noi , între cei doi spori, se produ ce conjugarea fecu ndatoare. V edem atunci pe a şi b transform îndu-se într-un al treilea animal x, care, prin creştere naturală, va deveni fie A, fie B . Atunci ciclu l reîncepe. Unirea care are loc între A şi B nu e decît o pregătire; A şi B nu sînt decît canalele c are transportă a şi b, şi adesea m u lt m ai depa11e decît ei înşişi. Ca şi puricii şi viespile, m amiferele, şi în special omul, sînt su pu se generaţiei altern ate, o partenogeneză separînd m ereu conjugarea veritabilă a elementelor diferenţiate. Acuplarea nu înseam nă fecundare; ea nu -i este decît m ecanism ul, utilitatea ei este ac eea de a pu ne în relaţie dou ă produse pa11enogenetice. Ac eastă relaţie se operează în interioru l femelei, sau în afara ei ( la peşti): mediu l are o importanţă de fapt, nu de princ i piu .

24

CAPITOLUL AL PATRULEA

DIMORFISMUL SEXUAL

I. Nevertebrate. - Formarea masculului. - Primitivismul femelei. Masculi minusculi. - Regresiunea masculului în organ masculin: ciripedele. - Generalitatea dimorfismului sexual. - Superioritatea femelei la majoritatea insectelor. - Excepţii. - Dimorfismul numeric. - Femela la himenoptere. - Multitudinea activităţilor sale. - Rolul pur sexual al masculului. - Dimorfismul furnicilor, al termitelor. - Cicada şi greierii. - Păianj enii. - Coleopterele. Licuriciul. - Ciudăţenia dimorfismului la coccide. I . N eve1iebrate. Într-un moment nu tocmai precis al evoluţiei generale, organu l mascu lin se specializează în individ masculin. Simbolismu l reli gios asta ar fi trebu it să reprezinte. În luna a treia, embrionul uman are organe urogenitale extern e care seamănă clar cu organel e fem inine. Ca să aju ngă la starea femi ni nă perfectă, el e nu mai trebu i e să sufere decît o mică modificare; ca să ajungă mascu l i n e, trebu ie să su p011e o trans­ formare co nsiderabi lă şi foaiie compl exă. Organele gen itale ex­ terne ale femeii nu sînt dec i , aşa cum s-a spu s adesea, produsul unei opriri a dezvo ltări i ; dimpotrivă, organel e masculi ne su­ po11ă o dezvoltare supli mentară şi de-altfel inutilă, pentru că peni sul este u n lux şi un perico l : o pasăre care trece nu e mai puţin înclinată spre luxură. Vom găsi o dovadă generală a primiti vităţii stării feini­ nine tocmai în mic i mea externă a anum itor masculi din cate­ goria neve1iebratelor, atît de mici că nu pot fi într-adevăr co nsi25

Remy de Gourmont deraţi decît ca nişte organe masculine autonome, sau chiar ca nişte spermatozoizi. M asculul singamilor (este un parazit intern al păsărilor) este mai puţin o fi inţă ci mai degrabă un apendice; el rămîne în contact permanent cu organele femelei, prins oblic într-o parte a lor, justifi cîndu-şi astfel numele de „vierme cu două capete" care s-a dat acestei urîte gîngănii duble. B onelia femelă este un vierme marin de forma unui sac ca un corn, cu o lungime de cincisprezece centimetri; masc ulul este reprezen tat de un minuscul filament de unul sau doi milimetri, adică de aproximativ o mie de ori mai mic. Fiecare femelă hrăneşte vreo douăzeci de masculi. Aceştia trăiesc la început în esofagul ei, apoi coboară în oviduct unde fecondează ouăle. Doar funcţia lor precisă îi salvează de acuzaţia de parazitism; de fapt, au fost luaţi multă vreme drept paraziţi, în timp ce se căuta în van masculul acestei minunate bonelii. În paralel cu masculul care nu e decît un organ sexual individualizat, pot fi văzuţi masculi care şi-au pierdut aproape toate organele, cu excepţia organului masculin. An umite ciri­ pede hermafrodite (moluşte legate printr-un peduncul) s-au fi xat ca parazite pe alte ciripede: de aici, diminuarea volumului, regresiunea ovarelor, abolirea fu nc ţiilor nutritive, pedunculul prinzînd rădăcină într-un mediu viu şi hrănitor. Doar un singur organ subzistă în acestea, organul masculin, şi el ia chiar pro­ porţii enorme, absorbind animalul în întregime. E nevoie de foarte puţin pentru ca transformarea masculului în pur organ sexual să fie în întregime realizată, aşa cum se observă, de-altfel, la hidre. Redevenit pat1e integrantă a unui organism de care anterior s-a desprins ca să devină un individ, masculul nu face altceva decît să se întoarcă la originile sale şi, astfel, să le certifi ce. B on elia, care este unul din cazurile cele mai acuzate de dimorfism, este de asemenea un exemplu al acestui feminism particular întîlnit în mod n ormal în natură. 26

FIZICA DRA GOSTEI

Căci feminismul domneşte în natură, mai ales la spe­ ciile inferioare şi printre insecte. Numai în seria mamiferelor şi la anumite grupuri de păsări masculul este egal sau superior femelei. S-ar spune că, lent, el a cucerit un loc pe care natura nu i-l destina. E posibil ca, uşurat de orice grijă, odată termi­ nată fecundarea, el să fi avut, mai mult decît femela, timpul să-şi cultive forţa. E de asemenea posibil, şi mai probabil, ca aceste stări extrem de diverse de asemănare şi de diferenţiere, să fie datorate unor cauze prea numeroase şi prea variate pentru ca noi să le pute m percepe înlănţuirea logică. F aptele sînt evi­ dente: masculul şi femela diferă aproape întotdeauna şi, foarte adesea, diferă în mod profund. Ce m ulte sînt insectele c are, luate de obicei drept specii diferite, nu sînt altceva decît mas­ culi şi femele căutîndu-se pentru parada nupţială. Şi nu e ne­ voie de o anumită cunoaştere a păsărilor pentru a uni într-un cuplu aceste două mierle, din care una, masculul, e în întregime neagră, iar cealaltă, femela, are spatele bru n, gîtul cenuşiu şi pîntecele roşu? În timp ce hermafr odismul cere în mod necesar similitudinea perfectă a indivi zilor - cu excepţia cazului c înd, ca la ciripede, există un mascul parazit suplimentar - separarea sexelor antrenează în principiu dimorfi smul, rolul mascul ului, modurile sale de activitate diferind de acelea ale femelei. Urzica, cea care preferă grădinile, are ambele sexe pe aceeaşi tulpină; urzica moartă, care preferă terenurile necultivate, este dioică; frunzele şi florile tulpinei femele sînt scurte şi se înalţă aproape drept. Aici dimorfi smul nu este în favoarea femelei, ci este indiferent. La insecte, femela este aproape întotdeauna individul superior. A nimăluţul acesta minunat, rege divergent şi minuscul al naturii, nu ar constitui un spectacol pentru duvă, pentru bilarzie, a cărui femelă, lamă mediocră, trăieşte c a o sabie în teacă în pîntecul scobit al masculului. Însă viaţa aceasta laşă, iubirile acestea eterne le-ar oripila pe curaj oasele femele 27

Remy de Gou rmont scarabeu, pe îndemînaticele calicodome, pe l icorele înţel epte şi reci, pe mîndrele şi teribilele lu ptătoare, călu găriţele. Î n lumea insectei, masculul este sexul elegant şi fragil, sexul dulce şi sobru , fără altă îndeletnici re decît aceea de a plăcea şi a iu bi. Femelei îi revin muncile dure ale fintînarului şi ale zidarului, pericolele vînătoarei şi ale războiulu i. S înt şi excepţii, dar acestea pot fi întîlnite mai ales la parazi ţi, aceşti degradaţi, aşa se întîmplă cu xenosul care trăieşte, indiferent, pe viespi, pe coleoptere sau pe nevroptere. M ascu lul este prevăzut cu dou ă aripi largi; femela n-are nici aripi, nici lăbuţe, nici ochi, nici antene; este un mic vierme. După metamorfoză, mascu lu l i ese, zboară puţin, apo i revine la femela rămasă în interioru l învelişu lu i nimfal, şi o fecundează încă în scutece. Alte excepţi i, aces tea din u rmă normale, sînt furnizate de fluturi, adică de u n gen de insecte foarte placide şi care, cel puţin sub această formă, nici nu vînează, nici n-au vreo altă meserie. Este numit psyhe un foarte mic flu tu re care zboară dimineaţa destul de stîngaci: este mascu lul. Femela este u n vierme i mens, de ci ncisprezece ori mai lu ng, de zece ori mai gros. Amanţii sînt de proporţi ile unui cocoş şi ale u nei vaci; Aici, fe minis mul este derizoriu . Aceeaşi disproporţie există la bombixul muru lui, a căru i femelă, cu mu lt mai greoaie decît masculu l, nu zboară decît cu mare greu tate şi este un animal pasiv care supottă o acu plare de mai mu lte ore; la un fluture de toamnă, hematobia, al cărui mascu l are dou ă perechi de frumoase aripi pe u n corp în formă de fus şi a căru i fe melă este mare şi greoaie, cu aripi ru dimentare, incapabilă să zboare, căţărîndu -se penibil pe arborii cărora om ida sa le mănîncă mugurii; şi la un alt flu ture, cel numit, atît de absurd, orgie, al căru i mascu l are toate caracterele l epidopterei, în timp ce femela, aproape fără ari pi pe un trup u mflat şi greu , simulează aspectu l graţios al u nui monstrous gîndac; la liparisul agil şi delicat al căru i desen al aripilor am inteşte de u n zig-zag şi care 28

FIZICA DRAGOSTE I

nu şi-ar recunoaşte femela, fără puterea instinctului, în acea fi inţă albicioasă cu abdom en greoi care rum egă imobilă pe coaja copacilor. Specii asemănătoare ca bombixu l sau călugărul nu prezintă decît foa1te puţine diferenţe sexuale. După dimorfi smul de masă, dimorfismu l numeric; un fl uture din Insulele M arch ize formează o familie alcătuită astfel: un mascul şi cinci femele, toate diferite, atît de diverse că mult timp au fost considerate specii distincte. Este clar aici avantajul masculului, stăpîn al unui minunat harem . N atura, ignorînd profund ideile noastre meschine de justiţie şi egalitate, răsfaţă la infi nit anumite specii anim ale, în timp ce faţă de altele se dovedeşte dură sau indiferentă; un eori, îl privilegiază pe mascul, altădată pe femelă, în care adună şi toate forţele, dar şi toate cruzimile şi dispreţurile. H imenopterele cuprind albinele şi viespile, bondarii, scoliile, furnicile, zidăriţele, osmiile etc. A cestea sînt printre insecte ceea ce reprezintă, la mamifere, primatele ş i chiar oamenii. Dar în timp ce femeia, fără a fi animalic inferioară masculului său, rămîne în urma lui în aproape toate activităţile intelectuale, la himenoptere femela este în acelaş i timp creierul şi instrumentul, inginerul, muncitoru l, iubita, mama şi doica, cu excepţia cazului cînd, ca albina, aruncă asupra unui al treilea sex toate responsabilităţile care nu sînt exclusiv sexuale. M asculii fac dragoste. M ascu lu l tahitului, un fel de viespe asemănătoare cu sfexul, este de aproximativ opt ori mai m ic decît femela; dar este un mic amant foaite înflăcărat şi utilat de minune pentru pînda amoroasă: o diademă de culoarea lăm îiei îi sunt ochii, un brîu de ochi enormi, un far cu care explorează orizontul, gata să cadă ca o săgeată asupra femelei care rătăceşte. F ecundată, tahita îşi face u n cu ib celular, unde îngrăm ădeşte teribila călugăriţă, căreia îi este întotdeauna duşm ană victorioasă: ştiind dinainte, intuiţie de neînţeles, dacă oul pe care-l depu ne va fi mascu l sau femelă, ea măreş te sau 29

Rem y de G ourmont mi cşorează, în funcţie de sexul viitor, proviziil e cu care se va hrăni larva: minusculul mascul este servi t cu o porţie mititică. Mascul ul frelonului (varietate de viespe) este în m od remarcabil m ai m ic decît femel a; frelonul neutru e încă şi m ai mic. Lofirul pinului este negru, femela este galbenă. La cali­ codom sau la albina zidăriţă, mascul ul este roşu; femel a, cu mult m ai frumoasă, este de un negru frumos, catifelat, cu aripi violet-închis. În timp ce masculul rătăceşte şi bîzîie, femela construieşte cu artă şi răbdare cuibul acoperi t ingenios cu o cupolă unde va trăi, la stadiu larvar, progenitura sa. Această albină trăieşte în coloni i, dar în care munca este individuală, fiecare i sprăvindu-şi treburil e fără să se ocupe de vecin, decît doar ca să-l fure şi să-l frustreze de opera lui, tip de civilizaţie care nu ne este necunoscută. Fem el a zidăriţă este înarmată, fără să fi e deloc agresivă. La multe himenoptere, femela poatiă ea singură spada; aşa se întîmplă la viespea aurie, aurie pe fond albastru sau roşu, care poate să scoată din abdomenul ei un ac l ung; aşa se întîmplă cu femela fi lantă, care este carnivoră, în timp ce m asculul, dezarmat şi pueril, se hrăneşte cu polenul floril or. Fără a di spreţui acest dese11 natural, fil anta, prevăzută cu un ac puterni c, înţeapă al bina încărcată cu nectar şi-i fură prada. Mica gînganie feroce poate fi văzută frămîntînd, aproape o jumătate de oră al bina moartă, storcînd-o ca pe o l ămîie şi bînd ca -d intr-un bidonaş. Obiceiuri încîntătoare, candoare a acestor topaze înaripate care foşnesc în jurul fl orilor! Fabre a găsit o scuză acestei pofte sadice: fi l anta ucide albinel e pentru a-şi hrăni larvele, care au un aşa mare dezgust pentru miere, încît mor la contactul cu ea; iar ele se îmbată cu această otravă numai din devotament matern. Totul este posibil în natură. Dar n-ar fi absurd, ni se pare, să credem că, dacă larvel e filantei detestă mierea, asta e pentru că m ama, căreia îi place m ult, nu le-a dat niciodată ni ci m ăcar o picătură. 30

FIZICA DRA GOSTEI

Una din rarele himenoptere l a care femel a pare infe­ rioară este furnica-păianjen. M asculul este mai gros, are aripi şi trăieşte pe flori. Femela este lipsită de aripi, dar are un aparat stridulant, cu ajutorul căruia atrage masculul. M asculul unuia din cinipşii gal el or stejarului, cinipsul terminal, are trupul portocaliu, cu mari aripi diafane, iar femela, brună şi neagră, nu are aripi. Ambele sexe ale cimbexului galben diferă atît în ce priveşte forma cît şi în ce priveşte culoarea; masculul este svelt şi brun, cu o pată gal benă, iar femel a e rotunjoară, cu abdo­ menul galben şi capul negru. M ul t timp au fost considerate drept specii diferite. Furnicile, se ştie, ca toate himenopterele sociale, se împart în trei sexe: femele şi masculi, în egală măsură înaripaţi, şi neutre fără aripi. Fecundarea se face în aer; amanţii urcă, se întîlnesc, cad înlănţuiţi, nor de aur pe care-l va distruge moartea masculilor, în timp ce femelele, pierzîndu-şi aripile, se întorc la cămin ca să depună ouă. Lucrătoarele, sau neutrel e, sînt în general mai mici; asta se vede şi la furnicile roşii de l emn care-şi croiesc adăposturi în trunchiurile tăiate. Furnicil e albe sau tennitele1 prezintă un dimorfism foaite accentuat: femela, sau regina - cu un cap avînd aproximativ dimensiunea unui cap de albină obişnuită - arată un pîntec de grosimea şi l ungimea unui deget, care ajunge să fi e de cincisprezece ori mai gros decît restul trupului. Acest butoi sexual se ouă tot timpul, fără nici o oprire, cu viteza unui ou pe secundă. M asculul, şi e aici aceeaşi imagine ca uriaşa lui B audelaire, trăieşte în umbra acestei femele formidabile, munte de forţă şi l uxur ă. La termite există un al patrul ea sex şi o a patra manieră de a fi asexuat. Alături de lucrătoare sînt soldaţii; ei se deosebesc prin man­ dibul e puternice aşezate pe un cap enorm. La termite totul este

1 Sînt nevroptere sau pseudo-nevroptere; dar obiceiuri le lor le apropie categoric de himenopterele sociale.

31

Remy de Gou rmont extraordinar: cuiburile lor în formă de con ating, raportat la om şi la casele sale, o înălţime de cinci pînă la şase sute de metri. La ţînţari, la maringouins, la toate insectele din genul simuli, numai femelele înţeapă şi su g sîngele mam iferelor. La fel se întîmplă şi la taon. M asculii trăiesc pe flori, pe tru nchiurile copacilor. Pot fi văzuţi zburînd de-a lungu l aleilor sau poi eni lor, în pădure, cu o mişcare regu l ată de manej; sînt la atac şi pîndesc femelele; îndată ce mascu lu l a pu tu t să pri nd ă vreuna, o ridică, dispare cu ea în aer u nde are loc acuplarea. Nu mai mascu lu l greiere are un aparat stridulant; numai femela are u n organ auditiv: el este situ at în picio arel e anterioare. La ci cade tot mascu lul face zgomot. E o chemare de dragoste? Ci cadele, mascu li şi femele, trăiesc într-o completă prom i scu i­ tate, alini aţi pe trunchiuri le arborilor: atîta muzică este inu ti lă şi de-altfel, chiar dacă ci cada nu e surdă, ea are auzul aproape i nsensibil. Probabil e că, dacă acest cîntec al insectelor şi al păsări lor este u neori o ch emare de dragoste, cel mai adesea e u n exerciţiu fiziologic, în acelaşi timp necesar şi dezi nteresat. Fabre, care şi-a trăit întreaga viaţă printre implacabi lele zgo­ mote ale satu l ui provensal, nu vede „în vioara lăcustei, în ci mpoiul broaştei şi în cimbalele cacanu lu i decît mijloace pro prii de a-şi arăta bu cur ia de a trăi, u niversala bu curi e pe care fiecare speci e animală şi-o arată în felu l ei.» 2 Dar atunci de ce femela e mută? Să-ţi chemi patienera de dimineaţă pînă seară printr-un cîntec aproape continu u , patieneră pe care o vezi aproape de tine ocu pată să pompeze seva u nui platan este desigur absurd şi în acelaşi timp cu totu l inu ti l; dar poate că nu a fost întotdeau na aşa. Cele dou ă sexe au avu t poate cîndva obiceiuri mai puţin u niforme. Platanu l care i-a reunit în aceeaşi păşune n-a crescu t dintotdeau na în Provence. Acest cîntec neîncetat a fo st folositor într-o vreme cînd sexele trăiau separat; el a rămas matiorul vechilor obiceiuri. De-altfel, un fapt general e că acti vităţi le su pravieţu i esc perioadei lo r de utili tate. Omu l şi to ate animalele sînt pl ine de gesturi maniace a căror mişcare nu 2 Souven i rs entomologiq ues, vo lumul V, p. 265 32

FIZICA DRAGOS TEI

e explicabilă decît prin ipoteza u ne i fi nalităţi anterioare şt diferite. Aproape întotdeau na păian jenu l femelă este superior mascu lu lu i în mărime, în activitate, în mijloacele de apărare şi de atac. Vom vedea mai tîrziu obiceiu rile lor sexu ale; dar tre­ buie să notăm aici cazurile particu lare de dimorfism. O epeiră de Madagascar este enormă şi foa11e fru moasă, neagră, roşie, argintie şi aur ie. Ea instalează sub arbori o pînză formidabil ă în apropierea căreia se vede întotdeau na o mică reţea modestă şi puerilă: este opera u nui minuscul mascu l care pîndeşte anxios clipa c înd s ă abordeze teribila călugăriţă, cînd să îndrăznească la nunta de temut, u nde îşi pu ne viaţa în joc. La păianjenu l de apă mascu lu l se revanşează: el e mai gros, mai mare, are picioruşe mai lu ngi. Mascu lu l triumfă, şi mu lt mai frecvent, în lumea coleopterelor. Pe capu l sc arabeulu i nu mit nas cu corn, şi n-a existat niciodată u n nume mai potrivit, se ridică într-adevăr un lung c orn arcu it, iar tot toraxu l îi este solid cu irasat: femela n-are nici corn nici cuirasă. Toată lu mea cu noaşte rădaşca, această enormă coleopteră care zboară în anu mite seri de vară bîzîind ca u n prîs nel. E foatie temu tă din cauza aeru lu i rău tăcios pe care i-l dau cele dou ă mandibu le ramificate în formă de coarne de cerb şi pe care vulgul le ia drept o menghină pericu loas ă. E mas­ cul u l. Aparatu l său războinic este pu r orn ament, căci, fiinţă inofensivă, rădaşca se hrăneşte lingînd sucul arboril or. Feme­ lele, mult mai mici, sînt lipsite de orice aparat războinic; e le sînt în nu măr foatie mic şi, înfl ăcărîndu -se în cău tarea lor, mascu lu l, care are o viaţă scmiă - iar el simte asta - se răsuceşte ca un nebu n şi ni se loveşte de urec hi. Ş i aic i se poate ghici faptul că sînt fiinţe care şi-au schimbat moravurile mai repede dec ît organele. B ătrînu l pirat şi-a păstrat pumnalele şi satîrele dar dedat, ntl se ştie de ce, la regimu l vege tarian, şi-a pierdu t pînă şi forţa să se servească de ele; el nu mai e decît u n figurant. Poate că harn aşamentu l acesta impresionează femela? 33

Remy de Gourm ont Ea ced ează m at uşor acestui fanfaron care-i dă il uzia forţei , această frumuseţe a m asculi lor. L icuri ci ul e într-adevăr un vi erme; e mai degrabă o larvă decît un animal defi ni ti v. Dar m asculul acestei larve este o insectă perfectă, dotată cu ari pi de care se serveşte ca s-o caute în noapte pe aceea care străluceşte cu atît mai tare cu cît e mai vie dorinţa de a fi văzută şi urmări tă. Exi stă o varietate de licurici la care ambele sexe sînt la fel de luminoase, unul în aer, m asculul , iar femela pe pămînt, unde aşteaptă m asculul. De înd ată ce e termi nată acuplarea, se sti ng ca două lămpi . E d eci evident că această luminozi tate are un i nteres pur sexual . Cînd femela vede m ica stea zburătoare coborînd către ea, îşi adună sufletul, se pregăteşte pentru o apărare i pocrită, comună sexului său, se face frumoasă şi timi dă, exultă de fr i că ş i tremură de bucurie. L umina care se sti nge este simboli că pentru desti nul a aproape tuturor i nsectel or şi a unor numeroase alte fiinţe: odată dragostea împlinită, raţiunea l or de a fi di spare i ar viaţa se stinge. Mascul ul buburuză are corpul al ungi t, cu ari pi foatte întinse, transparente, care seam ănă de depatte cu ari pil e albi ­ nelor; are un fel de coadă formată di n doi perişori lungi . Poate fi văzut zburînd în juru l cactuşilor, aşezîndu-se apoi brusc pe femelă, care seam ănă cu un gîndac rotund ş i umflat. De două ori mai mare decît mascul ul , l i psită de ari pi , agăţate cu picio­ ruşele de o ramură unde-şi înfi ge trompa şi unde pompează în acti vi tate permanentă, are aspectul unui fruct, al unei gale cu peduncul , fapt care l-a făcut pe Reamur să-i dea numele pitoresc de gal insectă. La unele speci i de cocci de mascul ul este atît de mi c încît pare Q furn i că pl imbîndu-se pe o piersi că. Dusul şi venitul lui e i dentic cu al furn ici i care caută un punct moale ca să muşte; găsindu-l , adesea după lungi ş i anxioase explorări, îl umple cu opera-i, apoi se despri nde, cade şi moare.

34

CAPITOLUL AL CINCILEA

DIMORFISMUL SEXUAL II Vertebrate. - Insensibil la peşti, la saurieni, la reptile. - Lumea păsărilor. - Dimorfism favorabil masculilor: mierla de aur, fazanii. - Păunii şi curcanii. - Păsările paradisului. - Dimorfismul moderat al mamiferelor. - Efectul castrării asupra dimorfismului. II Vertebrate - Diferenţele sexuale sînt în general neim­ portante la peşti, reptile, saurieni. Ele se accentuează atunci cînd ajungem la ve11ebratele superioare, la păsări şi la mami­ fere, dar fără a atinge niciodată extrema deosebire ce caracte­ rizează un mare număr de artropode. La păsări, deosebirea va fi de coloraţie, volum, lungime, formă şi dispoziţia genelor; la mamifere - de talie, blană, coarne. La păsări, uneori femela este mai frumoasă sau mai puternică; mai puternică la şerpar, uliu, şoim, la vulturul cenuşiu şi la multe alte răpitoare; mai frumoasă la turnices d'Inde. U na din păsări, falaropul cenuşiu, rezolvă în favoarea femelelor visu l femeilor: îi lasă partenerei sale culorile strălucitoare, iar el se mulţumeşte cu veşmîntul cel mai şters şi, neputînd să facă ouă, îşi asumă totuşi grijile materne: el cloceşte. În general, în lumea păsărilor natura este favorabilă masculului. El este un prinţ a cărui soţie pare morganatică. Adesea mai mică, ca şi dropia cu guler alb, pitulicea de grădină este aproape întotdeauna înveşmîntată ca Cenuşăreasă. Păsările pe care femeile le masacrează cu milioanele ca să se deghizeze în papagali sau gaiţe sînt cel mai adesea masculi: surorile lor cu pene au rochii modeste, şi s-ar spune că această umilinţă, deve­ nită favorabilă speciilor, a fost voită de natură, prevăzînd parcă 35

Remy de Gourmont prostia şi răutatea umană. M ierla de aur, cu aripile ş i cu coad a negre, are drept amant un păsăroi înveşmîntat în cafeniu, verzui ş i cenuş iu . Fazanul argintiu (care este un fals fazan) arată o creastă neagră ieşită la iveală din ceafa lu i de un al b-argintiu: gîtul şi spatele îi sînt din acelaşi metal: pîntecu l întunecat are reflexe albastre; c iocul îi este albastru ; obraj ii îi sînt roşii, roş ii îi sînt şi label e. Mai mică, femela îşi îmbracă tristă pîntecul c u o c ămaşă albicioasa, i ar spatele c u o manti e roş i e. L a fazanu l ad evărat, d imorfismu l este încă şi mai acc entu at. Masculu l (este vorba de fazanul obişnuit) mare ş i mîndru, care se lasă bucuros admirat, este pe ceafă şi pe gît de un verde închis; pe spate, în lateral, pe pîntec şi pe piept este de un roşu arămiu cu reflexe violete; coada îi este roşcată cu dungi negre; un mănunchi străluci tor i se resfi ră pe cap, i ar împrejuru l och i lor este de u n roşu viu. Cu mult mai mică, u mila femelă se acoperă c u u n penaj pămîntiu, pătat cu negru . Fru mosu l fazan auriu este într-adevăr acoperit · tot cu aur, auriu pe fond verde. Coada ş i ari pile galbene, pîntecele roşu-şofran completează splendoarea acestui mascul minunat. Femela se mulţumeşte cu o mantie cafenie care-i acoperă spatele ş i-i cade peste pîntecele pictat în ocru . U n căpşor ieşind dintr-un enorm guler de pene albe zbîrlite; un corp potrivi t; dou ă labe lun gi . Este luptătorul. La c ap se adaugă un cioc ascu ţit, împo dobit la bază cu un c io r­ chine de struguri roşii. Masculul nu se ştie de ce cu loare este; e de toate culorile. Lăsîndu-1 alb, îl regăseşti roşu; era negru, iată-l violet; mai tîrziu apare pătat sau dungat cu tonuri le cele mai d iferite. Gulerul de la gît este un orn ament şi un scu t; îl pierd e, ca şi ciorch inele de struguri, od ată trecută perioada dra­ gostei şi a luptelor. Această instabilitate a penaju lu i corespund e într-un mod curios cu instabilitatea caracterului; nici o altă fiinţă nu e mai iri tabilă, mai cet1ăreaţă. Nu po t fi păstraţi în captivitate decît solitari sau în obscuritate. Fem ela, ceva mai pu ţin turbulentă, nu -şi schimbă niciodată roc hia, invariabil cenuşie, cu puţin cafeniu pe spate. La păuni şi curcani, doar masculi i îşi desfac coada în evantai, se înfoi ază; la dropie nu mai masculu l se înfoiază, nu36

FIZICA D RAGOSTEI

mai el are pene mari pe care le poate zbîrli. Femela păsării-liră îşi înalţă, precum masculul, o liră de pene; dar nu e decît o mediocră imitaţie a aceleia a stăpînului ei, care străluceşte în toate culorile, se înalţă şi se răsuceşte cu o graţi e paradoxală. La pasărea paradisu lui dimorfi smul este şi m ai c lar decît la speciile precedente. Cu ceafa galben-lămîie, cu pieptul verde, cu fruntea neagră, cu spatele cafeniu, masculul îşi împo­ dobeşte coada cu două pene lungi, i ar ari pi le cu franjuri de pene galben-po11ocalii, punctate cu roşu, pe care le desface sau le strînge după dorinţă; femela, de culoare ştearsă, e lipsită de orice ornament. Sifi letul, o pasăre învecinată cu păsările para­ disulu i, îşi pri nde între och i şi ureche dou ă pene fine, de două ori mai lungi decît tru pul său şi care, atu nci cînd merge, flutură ca două steguleţe albe cu reflexe albastre. Acestea constituie un ech ipament de amant şi, în conseci nţă, femela e lipsi tă de ele, iar masculul le pierde imediat du pă acuplare. Deosebi rile di ntre cucoş şi găină sînt destul de precise ca să dea pentru toată lumea o idee c lară în ce priveşte dimor­ fismul la păsări şi ca să arate, în paralel cu di ferenţa de formă, şi diferenţa de caracter. Şi mai puţin întîlni t ca la păsări, dimorfi smu l m ami­ ferelor este rareori favorabi l femelelor. Nu vom cita decît un exemplu, la tapi ru l american, la care masculul este întotdeauna mai mic decît femela. Altfel, aproape întotdeauna este contra­ riul. Uneori cele două sexe au înfăţişare identic ă: pisici, pan­ tere, pume, tigri de Africa. Dacă exi stă o regu lă, aceasta e difi ­ cil de formulat, pentru că, alături de feli nele fără dimorfism sexual, tigrii, i ată-i pe lei, la care sexele determ ină clar formele generale ale animalu lui. Exi stă, pri ntre mamifere, asemănări bizare şi diferenţe baroce. Cî11i ţa mascul şi cîrtiţa femelă par la prima vedere iden­ tice pînă şi în ce priveşte organele sexuale exterioare, clitorisul femelei fi ind, ca şi peni sul masculu lu i, perforat ca să lase să treacă uretra. Aici, asemănarea morfologică nu implică nici pe departe, cum vom vedea mai tîrziu, paritatea caracterelor: fe­ mela cît1iţă este femelă în exces. O diferenţă barocă este aceea 37

Remy de Gourmont care deosebeşte cele două sexe ale foci i cu cască, locuitoare a Groenlandei. Masculu l are capacitatea de a-şi umfla pielea capului pînă-şi face din ea o enormă cască. În ce scop? Poate ca să înspăimînte duşmani nai vi. Credincioasă rolu lu i ei de prote­ jată, femela nu cunoaşte această simulare, specifi că de aseme­ nea, cu alte mi jloace, pentru lu ptători i chi nezi, pentru u nele insecte, ca mantis religiosa sau pentru unii şerpi, cum e cobra. Femela ursulu i brun şi a cangurului sînt mai mici decît masculul. În întreaga serie a cerbulu i, cu excepţia renulu i, nu­ mai masculii au coarne; aici se şi află originea, deloc absurdă, a unei foarte vechi glume, căpri oarele fi ind de-altfel lascive şi primind bucuroase mai mu lţi masculi. La taur şi la vacă, dife­ renţele sexu ale sînt încă destu l de accentu ate; ele diminuează la armăsar şi la iapă, seA micşorează şi mai mu lt la cîine şi căţea şi devin nule la pisică. In toate cazurile în care di morfismul, puţin accentu at, este consecinţa directă a posedării unor organe spe­ ciale, castrarea condu ce mascu lul către tipu l femelă3 • Se obser­ vă asta la boi, ca şi la eunu ci sau la cai i ungureşti . Se poate ve­ dea în acest fapt o nouă dovadă a primitivităţii stării feminine, pentru că este sufi cientă ablaţia testiculelor pentru a-i da mas­ cu lului moliciunea de formă şi de caracter specifi că femelelor. Masculinitatea este o mărire, o agravare a tipului normal repre­ zentat de feminitate; este un progres, în sensu l că este o dezvol­ tare. Dar acest raţionament, valabil pentru mamifere, ar fi de­ testabil pentru insecte, la care accentu area tipu lu i este aproape întotdeauna furnizată de femelă. Nu există legi general e în na­ tură; există doar acelea care guvern ează întreaga materie. Odată cu naşterea vieţii, tendinţa unică se despatie îndată în linii mul­ tiple. Poate că ar trebui să plasăm mai depaiie punctul de des­ părţire, căci un metal cu m e radiu mul pare să difere la fel de mult de celelalte metale ca şi o himenopteră de un gasteropod.

3 E adevărat că şi castrarea femelelor pare. cel puţin la speciile umane, să l e îndrepte către tip ul mascu l . Efectele castrării variază în funcţie de vîrsta subiectului.

38

CAPITOLUL AL ŞASELEA

DIMORFISMUL SEXUAL III Vertebrate (urmare). - Bărbatul şi femeia. - Trăsături şi limite ale dimorfismului uman. - Efecte ale civilizaţiei. - Dimorfismul psihologic. - Lumea insectelor şi lumea umană. - Dimorfismul moderat, fundament al cuplului. - Solidaritatea cuplului uman. Dimorfismul şi poligam ia. - Cuplul favorizează femela. - Estetica sexuală. - Cauze ale superiorităţii frumuseţii femin ine.

III . V e,tebrate (urmare) - B ărbatu l şi femeia. La primate, dimorfi smu l sexual nu este prea accentuat, mai al es cînd masculul şi femela trăiesc aceeaşi viaţă în aer liber şi cînd îşi împait acel eaşi mu nci. Gorila masc u l , mai pu ternică şi mai încăpăţînată, nu fuge de nici un duşman; femela, dimpotrivă, este aproape temătoare: su rprinsă cu mascu l u l , ea strigă, dă alarma şi dispare. Totuşi, dacă e atacată cînd e singură cu puiu l, face faţă. S e deosebeşte uşor urangutanu l mascul de femel ă: masculul este mai mare, are păr mai l u ng şi mai des, nu mai el are în juru l feţei u n fel de barbă; femel el e au părţile lipsite de păr ale pielii cu mult mai pu ţin tăbăcite. Dar, ceea ce dife­ renţiază clar cele dou ă sexe la u rangu tan şi goril ă, este prezenţa la mascul i a doi enormi saci vocal i care l e coboară pe piept, ajungînd pînă la subsoară. Graţie acestor rezervoare de aer, ca nişte cimpoaie, umflate du pă pl ac , masculu l este capabil să urle foa,te mult timp şi cu o extremă violenţă; la femel ă, aceşti saci rămîn foa,te mici. Şi a l te maimu ţe, şi anume maimu ţel e u rl ătoare, sînt p re­ văzu te cu aceste magazii de aer; la fel se întîmpl ă şi cu alte 39

Remy de Gourmont mamifere, bine cunoscute pentru extravaganţa strigătelo r lor: dihori, porci. Păsări şi batracieni au organe asemănătoare. De la bărbat la femeie, dimorfi smul variază în fu nc ţie de rasă, sau mai degrabă în funcţie de specii. Fomie slab la ma­ j oritatea varietăţilor negre sau roşii, el se accentuează la semiţi, la arieni, la fi nlandezi. Dar trebuie deosebit şi la om, ca la toate animalele cu sexe separate, dimorfi smul primar, necesar, c erut de specializarea organelor sexuale -şi a anexelor lor, de dimor­ fismul secundar a cărui relaţie cu sexul este mai puţin evidentă sau cu totul nesigură. Limitat la ce m1 e sexual, dimorfi smul uman este din cele mai slabe. Aproape nul în prima copilărie, el se accentuează la apropierea pube11ăţii, se menţine în timpul perioadei genitale şi se atenuează pînă aproape de dispariţie, uneori, la bătrînţe. El variază în funcţie de individ - chiar în anii celei mai intense activităţi reproductive - la fiinţe sau slab sexu­ ate, dacă e vorba de masculi, sau putern ic sexuate, dacă e vorba de femele; adică, există bărbaţi şi fem ei al căror tip se apropie mult de acel tip uman ideal pe care l-ar forma prin fuziune c ele două sexe; de-altfel, nici unii nici alţii nu scapă dimorfi smului radical impus de diferenţierea organelor genitale. Lăsînd la o pa11e excepţiile, se constată ş i la bărbat ş i la femei un dimorfism mediu şi constant, care se exprimă astfel, masculul fi ind luat drept tip: femela este de talie mai mică şi de forţă musculară mai mică; ea are păru l mai lung ş i, dimpotrivă, sistemul pilos fomie puţin dezvo ltat pe restul corpului, excep­ tînd subsuorile şi segiunea pubisului, fără a mai vorbi de mame­ le, de pîntece şi de şo lduri, a căror formă este sexuată, ea este în mod normal mai grasă decît masculul şi, în consecinţă, are pielea mai fi nă; capacitatea craniană îi este inferioară c u aproximativ 1 5% (bărbatul = I 0 0 ; femeia = 8 5 ) şi inteligenţa ei, mai puţin spontană, o îndreaptă în general către activităţi exclu­ siv practice. La speciile umane inferioare, se deosebeşte greu craniul c elor două sexe; la rasele civilizate se întîmplă invers. Civilizaţia a accentuat cu siguranţă dimorfismul iniţial al bărba40

FIZICA DRA G OS TE I

tut ui şi al femeii - dacă nu cumva chiar una din condiţiil e civi­ lizaţiei este tocmai diferenţa notabilă, morfol ogică şi psiho­ logică, între cele două sexe. În acest caz, civilizaţia n-a făcut decît să accentueze un dimorfi sm originar. Asta e mai degrabă, căci al tfel nu vedem cu m civil izaţia l-ar fi creat, dacă el n-ar fi existat deja, măcar la stadiul de tendinţă foaiie pu ternică. Munci identice, o aceeaşi u tilizare a activităţilor instinctive au putut reduce mu l t dimorfi smul formelor la cîine, de exemplu, sau l a cal ; asta n-a avut nici o influ enţă asupra dimorfismul ui psihologic. Cul tura instinctului n-a pu tu t niciodată să şteargă la rasele de cîini cele mai special izate acea culoare particulară pe care instinctul o primeşte de la sex. Este puţin probabil că o cultură intelectuală să poată forma femei lipsite de acea cul oare caracteristică pe care sexul o dă inteligenţei lor. Ne servim de cu vintele „instinct" şi „intel igenţă" pentru a fl ata prejudecăţile. I nstinctul nu e decît un mod de inteligenţă. Dimorfi smul este u n fapt constant în seria animală. Fie că e favorabil masculu lu i, fie că e favorabil femel ei, el are întotdeauna drept punct de plecare necesitatea sexu ală. Există o necesitate care trebuie satisfăcută: natura o împaiie în mod egal sau nu între mascul şi femel ă. Ea ignoră dreptatea şi egalitatea, îi supune pe u nii l a cel e mai dificile munci, chiar l a mutil are, l a moarte timpurie, dă al tora libe11ate, plăceri, ore l ungi de viaţă dulce. Trebuie ca u n cuplu să reprodu că u n anu mit număr de fiinţe identice u nităţilor din care este el însuşi format: orice mijloc care atinge acest rezu ltat e bu n, şi mai ales cel care-l atinge mai repede şi mai sigur. Natura, neiertătoare, e şi grăbită. Imaginaţia ei, mereu activă, inventează neîncetat forme noi pe care l e aruncă în viaţă, pe măsură ce primel e născute şi-au încheiat ciclu l. La mamiferele su perioare şi în special la spe­ ciile umane, mijlocul folosit de natură ca să asigure perpetui­ tatea tipurilor este diviziunea mu ncii. F emela insectei - l ăsînd provizoriu deopa11e himenopterele social e - e înzestrată în 41

Remy de Gourmont acelaşi timp cu organe ale sexului său, cu instrumente ale mese­ riei sale, cu arme protectoare pentru rasa ei; femela omului a cedat masculului instrumentele şi armele, reunite aici într-un instrument unic, muşchiul. Sau mai degrabă, păstrîndu-şi pro­ prietatea instrumentului, i-a abandonat lui utilizarea acestuia. Ea nu e nici luptătoare, nici vînătoare, nic i zidăriţă, nici tăie­ toare de lemne: ea este femelă iar bărbatu l e restul. Diviziunea muncii presupune continuitate. Pentru ca femela să-i poată ceda masculului grija subzistenţei şi a apărării, trebu ie c a perechea să fie stabilă şi permanentă. M asculul osmiei (un fel de albină solitară) se trezeşte la viaţă înaintea femelei; ar putea să pregă­ tească c uibul, sau măcar să-i caute locul, să conducă femela la el, să muncească sau să vegh eze; dar el aparţine unei serii animale în care mascu lii m1 sînt dec ît organe masculine ş i tot rolul lor stă doar în gesturile acuplării. Cuplu l nu este format. Cînd se formează, ca la alte insecte, scarabei, copris, sfayphes, geotrupe, munc a se împaite în mod egal între ambele sexe. Paralelismul se opreşte aici, căc i evolu ţia socială a insectei o conduce pe aceasta la diferenţieri funcţionale extrem de c om­ plicate ş i, dacă nu necunoscute, cel puţin anormale în umani­ tate. Societatea albinelor are la bază femela; societatea umană are la bază cuplul. Sînt organisme atît de diferite că între ele o comparaţie nu poate fi nici posibilă şi nici utilă. Albinele nu pot fi invidiate decît dacă nu sînt cunoscu te; o c omunitate din care relaţiile sexuale sînt absente, categoric nu atrage vreun membru al comunităţii umane. Roiu l nu este o societate, ci o creşă. Cuplul nu e posibil decît cu un dimorfi sm real, dar moderat. Trebuie să fie o diferenţă, mai ales de forţă, ca să existe o uniune adevărată, adică subordonată. U n cuplu cu ele­ mente egale ar fi, ca şi o societate cu elemente egale, în perma­ nentă stare de anarhie: pentru anarh ie sînt suficiente două fi­ inţe, ca ş i pentru război. Un cuplu cu elemente prea diferite s-ar găsi, prin strivirea celu i mai slab, redus la unitate tiranică. B ărbatul şi femeia reprezintă deci destul de bine - la fel se 42

FIZICA DRAGOSTEI

întîmpl ă l a al te primate şi l a carn ivore, căci majoritatea ierbi­ vorelor sînt poligam e - cele dou ă sexe destinate să trăiască unite şi să participe împreună la îngrijirea progeniturii. Starea de c uplu , care cere u n anume dimorfism, îi asigură c hiar prin asta perpetuitatea. Cînd cupl u l se dizol vă, fi e în pol igamie, fi e în promiscu itate, cum s-a întîmplat l a musu lm ani şi l a creştini (o religie puternică mu lt timp ţine loc de rasă şi de mediu) dimorfismul se accentuează, fiecare din elemente scăpînd, într-o anumită măsură, de su b influ enţa prea pu ternic ă a cel u i­ lalt sex. La fel se întîmplă şi dacă dimorfismul psihologic, ca urmare a identităţii de educaţie, se atenuează, c hiar dacă uşor el nu se atenuează niciodată decît lejer - sau dacă jocurile fizice reduc puţin diferenţele fizice aparente; cuplu l se formează mai puţin uşor şi devine mai pu ţin stabil: de aici adul teru l, divorţu l , excesu l prostituţiei. Prostituţia este o consecinţă strictă a în­ tregii societăţi monogame; ea se diminu ează mai mult sau m ai puţin în societăţile poligame, în care femeia liberă e rar întîl­ nită; în sfirşit, ea nu ar dispărea decît în promiscuitate, adică în prostituţia u niversală. Poligamia, în afara influ enţei ei indirecte, are şi o influ ­ enţă directă asupra dimorfi smulu i, prin clau strarea femeilor. Lipsită de viaţă activă, de lumea exterioară, de aer şi chiar de lumină, femela mascu lu lu i uman poligam devine mai albă, oricare ar fi fost culoarea ei iniţială, mai grasă, mai greoaie şi de asemenea mai proastă şi mai înclinată spre toate varietăţile 'de onanism. La musu lmanii din I ndia, bărbatul şi fem eia par să aparţină u nor specii diferite, atît de bronzat este bărbatu l şi de decolorată femeia. Prostituatele închise din Occident se decolo­ rează şi ele, şi-ar fi greu de recunoscut dou ă surori în fata moale şi albicioasă alături de păstoriţa aspră şi roşie în obraj i. Libertatea femeii accentuează în egal ă măsură dimorfi smul acesteia, dar printr-un alt procedeu . Su pusă cu totu l nevoii, necesităţii de a plăcea, femeia ieşită din cu plu îşi exagerează feminismul , redevine femelă în exces, deoarece fi ind cel mat 43

Remy de Gourmont mult femelă dobîndeşte cele mai multe şanse să seducă mas­ culul insen sibil la orice alt merit. Şi invers, o femeie cu o edu­ caţie masculină, deşi cu o frumuseţe egală, e mai puţin sedu­ cătoare decît oricare alta. Deci, în timp ce dezagregarea cuplului accentuează dimorfismul feminin, diminuarea dimorfi smului normal face mai dificilă sau mai precară transformarea cuplului. Cuplul uman este o armonie greu de realizat, foaiie uşor de distrus, dar, pe măsură ce este distrus, se eliberează elementele care îl vor reforma neapărat. (Vom reveni mai tîrziu asupra poligamiei umane ş i animale; dar trebuiau examinate raporturile ei cu dimorfismul). Toate problemele tratate în această carte sînt de-altfel atît de încîlcite că ar fi dificil să împiedici apariţia uneia sau alteia vorbind despre oricare dintre ele. Dacă metoda este mai neclară, ea pare însă măcar loială. Depa1ie de a dori să punem logică umană în natură, ne străduim să introdt\ cem în vech ea logică clasică puţină logică naturală. S ingurul scop al cuplului este să scape femela de orice altă grij ă care n u e pur sexuală, să-i permită o îndeplinire mai apropiată de desăvîrşire a funcţiei ei celei mai imp01iante. Cu­ plul favorizează deci femela, dar favorizează şi rasa. E cate­ goric bin efăcător faptul că femela a cucerit dreptul la lenea maternă. Există ş i un alt motiv să credem în legitimitatea unei asemenea repartiţii a muncii utile între cei doi membri ai cuplului: mun cile masculin e diminuează feminitatea, în timp ce muncile feminin e feminizează masculii. P en tru ca dimorfi smul mediu ş i necesar să persiste, ar trebui ca, dacă femeia practică exerciţiile bărbăteşti, bărbatul să-şi asume toate muncile acce­ sorii maternităţii. Asta nu ar fi contrar suplei logici naturale: există astfel de exemple la batracieni şi la păsări. Dar nu vedem nici utilitatea, nici posibilitatea unei astfel de inversări a rolu­ rilor în specia umană. Datoria unei fi inţe este de a persevera în fiinţa ei ş i chiar de a-şi accentua trăsăturile specifi ce. Datoria 44

FIZICA DRA G OSTEI

femeii este de a păstra şi de a-ş i mări dimorfismul estetic ş 1 dimorfi smul psihologic. Punctul d e ved ere estetic ne obligă să punem, pentru a nu ştiu cîta oară - dar nu s-o şi rezo lvăm, din fericire - acea agreabilă chestiune a frumuseţii femeii. Putem judeca atunci cînd e vorba de talie, de energie musculară, de amploare respi­ ratorie: asta se măsoară şi se scrie în cifre. C înd e vorba d e fr u­ museţe, e vorba însă d e sentiment, adică de ceea ce e în acelaşi timp mai profund şi mai personal în fi ecare d intre noi, mai variabil de la un bărbat la altul. Şi totuşi, elementul sexual fiind însăşi răd ăcina ideii d e frumuseţe - opinia oamenilor e cvasi­ unani mă în ce priveşte cuplul uman - femeia reprezintă frumu­ seţea. Orice opinie d iferită va fi întotdeauna luată drept un pa­ radox sau d rept prod usul uneia din cele mai supărătoare aberaţii sexuale. Un sentiment nu-şi afi rmă raţiunile; el nu are raţiuni. Trebuie ca acestea să-i fie împrumutate. Superioritatea frumu­ seţii feminine este reală; ea are o singură cauză unică: unitatea liniei . C eea ce face femeia mai frumoasă este tocmai invizi bili­ tatea organelor ei genitale. Sexul, care este uneori un profi t, este întotd eauna o povară şi o tară; el este făcut pentru ras� , nu pentru individ . La masculul uman, toc mai d in cauza poziţiJi lui drepte, sexul este prin excelenţă un loc sensibil şi vizibil, punct de atac în luptele corp la corp, ţintă pentru lance, obstacol pentru ochi, fi e ca rugozitate pe o suprafaţă, fi e ca tăietură pe mijlocul unei linii. Armonia corpului femini n este deci di n punct d e ved ere geometric mai mult d ecît perfectă, mai ales dacă masculul şi femela sînt privi ţi chiar la ora d orinţei, în momentul cînd reprezintă cea mai intensă şi mai naturală ex­ presie a vieţii. Atunci toate mişcările fi indu-i interioare, sau vi­ zibile numai prin ondularea liniilor ei curbe, femeia îşi păs­ trează întreaga valoare estetică, în timp ce bărbatul, părînd să regreseze brusc către stările primitive ale animali tăţii, lipsi t de orice frumuseţe, apare red us la starea simplă şi goală de organ 45

Remy de Gourmont genital. Ce e drept, bărbatul îşi ia revanşa estetică în timpul gravidităţii şi, în consecinţă, în perioada deformării femeii. Trebuie spus de asemenea că trupul uman are grave defecte de proporţii, iar ele sînt mai accentuate la femelă decît la mascul. În general trupul e prea lung, iar picioarele, în consecinţă, prea scmte. Se spune că există la rasele ariene două tipuri estetice: unul cu membre lungi, al tul cu membre scmte. A ceste două tipuri sînt într-adevăr destul de uşor de deosebit, dar ele se prezintă rar cu trăsături foarte clare, iar primul, de-altfel este destul de rar: este acela pe care statuarul l-a vul­ garizat ameliorîridu-1. E suficient să compari o serie de foto­ grafii de aită cu o serie de imagini ca să te convingi că frumu­ seţea trupului uman este o creaţie ideologică. Înlăturînd senti­ mentul egoist al speciei şi delirul sexual, omul apare inferior în plenitudine armonică faţă de majoritatea mamiferelor: maimuţa, fratele lui, e categoric inestetică.

46

CAPITOLUL AL ŞAPTELEA

DIMORFISMUL SEXUAL ŞI FEMINISMUL Inferioritatea sau superioritatea femelei în funcţie de speciile animale. - Influenţa alimentaţiei asupra producerii sexelor. Femela ar fi fost suficientă. - Feminism absolut şi feminism moderat. - Himere: eliminarea masculului şi partenogeneza umană.

Numai după studierea aprofundată a dimorfismului sexual în seriile animale ne putem h azarda în cîteva reflecţii asupra feminismului. Am văzut, la unele specii, că femela este mai frumoasă, mai puternică, mai activă, mai inteligentă; am văzut contrariul la altele. Am văzut masculul mai mare sau mai mic; l-am văzut, şi-o să-l mai vedem, ca parazit, servitor, stăpîn permanent al cuplului sau al turmei, amant trecător, sclav fr icos pe care femela îl sacrifică, îndată ce şi-a înch eiat plăcerea. Toate aptitudinile, aceleaşi, sînt atribuite de natură celor două sexe; nu există, odată îndepă1iate funcţiile specifice, un rol masculin şi un rol feminin: unul sau altul, în funcţie de porun­ cile speciei lor, îmbracă acelaşi veşmînt, îşi pun aceeaşi mască, mînuiesc aceeaşi lance, instrument sau sabie, fără ca să putem şti, doar dacă nu ne întoarc em la origini şi dacă nu scotocim în arhivele vieţii, care joacă în travesti şi c are joacă natural. B elşugul de hrană, şi mai ales azotată, ar produce un mai mare număr de femele. La anumite animale cu transfor­ mare, se poate ac ţiona direct asupra indivizilor: mormoloci hrăniţi cu alimente mixte, vegetale, larve şi carne tocată, au dat un exces de femele apropiindu -se de totalitate (95 ± %). Pe de 47

Remy de Gourmont altă pai1e, supraalimentaţia tinde să elimine staminele la plante, care se transformă în petale, petalele în frunze şi bobocii în muguri. Bogăţia vitală, belşugu l, nu triţia intensivă su primă sexul; dar ultimu l afectat este sexul feminin şi el, pînă la u rm ă, va persevera obscur în planta asexu ată, revenită la mijloacele primitive ale reproduceri i, la bu tăşire. Dacă alimentaţia exce­ sivă tinde să suprime mascu lul, asta se întîmplă deci pentru că separarea în cele două sexe nu e decît un mi jloc de diminu are a obligaţiilor fi inţei totale. Tipu l monoic este o etapă către această simplificare a mu ncii; femela, la u n moment dat, îşi elimină organul mascu lin, refuză să-l h rănească, se eliberează de o greutate a cărei u tili tate nu e decît momentană. Ş i prin urmare, înzestrată chiar ea cu prisosinţă, cu tot ceea ce întreţine viaţa, se lipseşte ea însăşi de aparatu l sexual specializat, devine asexuată adică - iar aici este evidentă identitatea contrariilor sexuată în toate componentele sale: totafemina sexus. Mascu lul este un accident; femela ar fi fost sufi cientă. Oricît de strălucitor ar fi , la anumi te specii animale, destinul masculu lui, femela este primordială. În umanitatea civilizată, ea se naşte într-un număr cu atît mai mare cu cît civilizaţia atinge o mai mare plenitu dine; iar această plenitu dine diminuează în mod egal fecu nditatea generală; că e vorba de om sau de pom, el ementul mascu lin creşte sau descreşte în fu ncţie de lipsa sau de abundenţa h ranei. Dar specia umană nu mai este atît de plastică pentru ca variaţiile de naşteri să fi e întotdeau na foarte mari între cele două sexe; şi nici un alt animal cu sînge cald nu este atît de plastic pentru ca această cauză, atît de activă la vegetale, să fi e suficient de pu tern ică pentru a du ce la dispariţia masculului. N u există legi naturale, dar există tendinţe ş i există limite: cîmpu rile de oscilaţi e sînt detern1inate de trecutul spe­ ciilor, un şanţ care se transformă în groapă şi închide, aproape din toate părţile, cărăril e viitorulu i . E un fapt ştiu t, ereditar de-acum, că mascu lu l speciei u mane a centralizat în el majoritatea acti vităţilor independente 48

FIZICA DRA GOSTE!

de motoru l sexual. El e singuru l capabil să realizeze o muncă dezinteresată, aceea care susţine sc opuri străine conservării fi zice a speciei, dar fără de care c ivilizaţia ar fi imposibilă sau foarte diferită de ceea ce este şi de ideea pe care noi o avem despre viitor. Fără înd oială în umanitate, ca şi în restul naturii, femela reprezintă sexul impo11ant. La o adică, precum albina zidăriţă, ea poate îndeplini treburi indispensabile, poate să-şi construiască adăpostul, să adune hrana, iar bărbatul ar putea, fără prea multă pagubă, să fie redu s strict la rolul de aparat fecundator. Î n acest caz număru l masculilor ar putea şi c hiar ar trebui să diminueze destul de repede, dar atunci societăţile umane s-ar îndrepta către tipul pe care îl reprezintă albinele sociale: munc a fără întreru pere fiind inc ompatibilă cu perioa­ dele de maternitate, sexul feminin s-ar atrofia, o femelă unică ar fi ridicată la rangul de regină ş i de mamă, iar restul, poporul, ar munci prosteşte pentru un ideal exterior propriei sale sensi­ bilităţi. Transformări radicale n-ar fi mai puţin antinaturale. S-ar putea stabili partenogeneza: s-ar naş te cîţiva masculi pe secol, aş a c um se întîmplă în ordine intelectuală, care ar fecun­ da generaţia de regine, aşa cum geniul fecundează o generaţie de creiere. Dar umanitatea, prin bogăţia inteligenţei sale, este mai puţin supusă necesităţii cauzale dec ît celelalte specii; c hiar prinsă în capcană, mişcă un reso11 şi face o mişc are neaşteptată. Apariţia seculară a masculilor ar fi inutilă dacă s-ar găsi vreun procedeu mecanic care să trezească la viaţă ouăle femeii aş a cum sînt trezite ouăle ursinilor. Masculii, dac ă s-ar mai naşte vreunii, din cînd în cînd, printr-un joc atavic al naturii, ar fi arătaţi drept nişte curiozităţi, ca h ermafrodiţii noştri. Idee a feministă conduce la aceste h imere. Dar, fi e că e vorba de distrugerea cuplului fără a-l mai realcătui, fi e că e vor­ ba de stabilirea unei vaste promiscuităţi sociale, fi e că femi­ nismul se rezolvă în formula: femeie liberă în dragoste liberă, toate acestea sînt mai himerice decît toate h imerele, care-şi au cel puţin analogie în diversitatea obiceiurilor animale. Da, 49

Remy de G ourmont paitenogeneza u mană este mai puţin absurdă: ea reprezintă o ordine, iar promiscuitatea o dezordine; ordinea este mereu mai probabilă decît dezordinea. Dar promiscuitatea socială este şi mai imposibilă din cau ză că femeia mai slabă ar fi strivită. Ea nu lu ptă cu bărbatul decît graţie unor privilegii pe care i le acordă acesta, tulburat de beţia sexu ală, intoxicat şi adormit de aburii dorinţei. Egalitatea a1tificială pe care o cere ar restabili vechea robie, în ziua cînd prea multe femei sau toate femeile ar vrea să se bucure de ea; şi asta e încă una din soluţile posibile ale crizei feministe. Din orice ungh i am privi această chestiune, vedem cum cu plu l uman se realc ătu ieşte inevitabil. E foa1te dificil, din pu nctul de vedere al logicii natu ­ rale, să simpatizezi cu feminismul moderat; am accepta mai de­ grabă feminismul excesiv. Şi asta pentru că, deşi în natură sînt nu meroase exemple de feminism, există foa1te puţină egalitate sexu ală.

50

CAPITOLUL AL OPTULEA

OR GANELE DRA GOSTEI · Dimorfismul sexual şi paralelismul sexual. - Organele sexuale ale bărbatului şi ale femeii. - Constanţa paralelismului sexual în seria animală. - Organele sexuale externe ale mamiferelor placentare. Forma şi poziţia penisului. - Osul penial. - Clitorisul. - Vaginul. Mamelele. - Penisul bifid al marsupialelor. - Organele sexuale ale reptilelor. - Peştii şi păsările cu organ penial. - Organele genitale ale artropodelor. - O încercare de clasificare a animalelor în funcţie de forma, dispoziţia, prezenţa sau absenţa organelor genitale ale reproducerii.

Dimorfismu l sexu al, atît fizic cît şi psihic, are evident o cauză unică, sexu l; şi totuşi, organele prin care se diferenţiază cel mai pu ţin speciile care diferă cel mai mu lt, de la femelă la mascul, sînt tocmai organele sexuale. Şi asta pentru că sînt făcu ţi strict u nu l pentru altul şi pentru că aici acordul trebu ie să fie nu doar armonic, ci mecanic şi matematic. Sînt angrenaje care trebuie să se îmbine exact unu l cu altu l, fie că, precum la păsări, nu se produce decît o lipire perfectă a două orificii, fie că, precum la mamifere, cheia trebu ie să pătrundă în broască. Există un dimorfism, dar este acela al mulaju lu i şi al statuii, al tecii şi al sabiei; pentru părţile care sînt în contact mai puţin strîns, paralelismu l nu este mai puţin sensibil şi mai puţin aparent. Această similitudine în diferenţă i-a frapat dintot­ deauna atît pe fi lozofi cît şi pe anatomişti, de la insinuările logice ale lui Aristotel pînă la teoria analogiilor a lu i Geoffroy Saint-Hilaire. Galien observase deja cîteva asemănări, mai mult 51

Remy de Gou rmont sau mai puţin exacte: labii mari şi prepu ţ, ovare şi testicule, scrot şi uter. El zice, textu al: ,,Toate organele bărbatulu i se regăsesc la femeie; nu există difere nţă decît într-u n singur punct, ş i anume că ale femeii sînt interne, iar cele ale bărbatului sînt externe, pornind de la regiu nea perineulu i. Închipu iţi-vă pe ace lea care apar primele în im aginaţia voastră, oricare; întorceţi-le în afară pe cele ale femeii, băgaţi-le în interior pe cele ale bărbatu lu i şi le veţi găsi pe toate identice. Închi­ puiţi-vi-le î ntîi pe cele ale bărbatulu i băgate în interior, între rect şi vezică; presupu nînd astfel, scrotu l ar ocupa locul ute­ rului, cu testiculele aşezate de fiecare parte a orificiu lu i e xtern. Penisul bărbatului ar deveni gîtu l cavităţii care se produce, iar pielea extremităţii penisu lu i care e numit prepu ţ ar forma vaginul. Închipuiţi-vă invers, că uteru l se întoarce şi cade în afară; testiculele sale (ovarele) nu s-ar găsi în mod necesar în interioru l acestei cavităţi, iar aceasta nu le-ar acoperi ca u n scrot? Gîtu l, ascuns pînă acum î n perineu, nu ar deveni membrul viril, iar vaginul, care nu e decît un apendice cutanat al gîtului, n-ar deveni prepuţu l?" Diderot a transpu s acest pasaj şi l-a pus în concordanţă cu ştiinţa în Visul lui Alembert. Această pagină de literatură anatomic ă îş i păstrează valoarea de expresie : ,,Femeia are toate organele bărbatulu i, iar singura diferenţă care există este aceea a u nei pu ngi atîrnînde în afară sau a u nei pu ngi întoarse înău ntru ; un făt femelă seamănă c a dou ă picături de apă c u fătu l mascul in; pa11ea care induce în eroare se lasă în jo s la fătu l femelă pe măsu ră ce punga interi­ oară se întinde; ea nu se şterge niciodată pînă într-atît încît să-ş i piardă prima formă; e de asemenea mobilu l volu ptăţii; îşi are glandul său, prepu ţu l, şi se rem arcă la extremitatea sa u n pu nct care pare să fi fost orificiu l unu i canal u rinar care s-a închis; există la bărbat, de la anus pînă la scrot, interval numit perineu, şi de la scrot pînă la penis, o tăietur ă care pare să fie reluarea unei vulve ascunse; feme ile care au clitorisu l excesiv au barbă; eunucii n-au deloc, co apsele lor devin mai putern ice, şoldu rile 52

FIZICA DRA G OSTE I

se l ăţesc, genunch i i l i se rotunj esc şi, pi erzîndu -şi organizarea caracteristi că u nu i sex, par să se întoarcă spre conformaţia caracteristică c eluilalt. . ." În termeni mai puţin literari, se consi­ deră ca fiind omolo age, la bărbat şi la fem eie, ovaru l şi testi­ culele; labi i le mici, capuşonu l clitoridian şi învelişul scrotu lui, clitorisul şi penisu l; vaginu l şi utri cu lul prostati c. În tratatele speciale se găsesc detaliile acestor analogii, care nu pot fi ex­ plicate aici cu precizie ştiinţific ă. Singu ru l punct de reţinut este că ambele sexe, nu numai la om, bineînţeles, ci şi la mamifere, ca şi la aproape toate seri il e animale şi vegetale, nu sînt decît repetarea u nei aceleiaşi fi i nţe cu specializare de fu ncţie. Această specializare se poate lărgi şi la alte funcţii decît funcţia sexuală: la muncă (albine, furnici) la război (termite). Termita soldat este extraordinară: nu mai mu lt decît mascu lu l. Paralelismu l sexual este constant la aproape toate vertebratele şi la artropode; el va ajunge pînă la identitate la moluştele hermafrodi te, dacă se compară nu cele dou ă sexe, ci doi indivizi. El se desfăşoară, pentru fiecare sex luat separat, de-a lun gu l întregu lui lanţ zoologic. Plecînd de la veriga u nde fiinţa se separă în două, se văd schiţîndu -se organele sexu ale, aşa cum ajun g ele, la animalele superioare, la u n înalt grad de complexitate sau aşa cum, deşi căpătînd diferenţă de formă sau de poziţie, ele îşi păstrează o remarcabilă stabilitate de struc­ tură; s-ar putea vorbi aproape de identitate la marsupiale, la reptile, la peşti, la păsări. Pentru a fi mai c lar, trebuie pornit de la cunoscu t la necu noscut; omu l este imaginea de comparat la care se rapot1ează cu necesi tate observaţiile făcu te asu pra celorlalte animale. Nu ne este indiferentă cunoaşterea mecanismului normal al dragostei, pen tru că una din pretenţiile moraliştilor este de a-i regla mişcările. Ignoranţa este tiranică; cei care au inventat morala naturală cunoşteau foarte pu ţin natura: asta le-a permis să fi e severi, nici o noţiu ne precisă nederanj îndu-le siguranţa în gesturi. Devii mai discret cînd ai con templat 53

Remy de Gourmont tabl oul minunat al obiceiuril or erotice ale animal ităţii şi chiar cu totul nepriceput în a decide dacă, da sau nu , un fapt este sau nu este natural. În realitate totu l este natural. Omul este un mamifer placentar: astfel, organele genitale şi modul de a se servi de el e îi sînt comune cu toate animal ele cu păr, mamel e şi ombil ic. El nu e de obicei în între­ gime acoperit de păr, dar nu există nici o zonă a tru pu lu i său pe care părul n-ar putea creşte, iar ambele sexe sînt egal înzestrate, adesea prea mult, la pu bis şi la subraţ. Organu l mascul in activ al mamiferul ui este penisu l compl etat, cel mai adesea la exterior, de testicule. Penisu l este în acelaşi timp canal excretor al urinei şi al spermei; o relaţie analoagă există la femelă şi este exact ansamblu l acelor organe amestecate care au fost numite genito-urinare sau , cu un termen mai nou , u ro-genital e, căci la fel se întîmplă în toată seria animală, fi e că u retra dă în exterior, fie că ajunge, ca la păsări, într-o cl oacă, un vestibu l comun pentru toate excreţiil e. Penisul bimanil or coboară l iber; el atîrnă în faţa pubi­ sului la cvadrumani şi la lilieci. Liliacul se apropie într-u n mod bizar de om sau, în general, de primate: cinci degete la- mîin i, dintre care unul fiind degetu l mare, cinci degete Ia picioare, mamele pectoral e, flux menstrual , penis l iber; e o măru ntă cari­ catură umană, cu zbor înnebu nit şi bru sc, care ne înconjoară seara casele. La carn ivore, la ru megătoare, la pach iderme, la solipede şi la alte numeroase familii de mamifere, penisu l este ascuns într-o teacă aflată de-a l u ngu l pîntecu l u i. Este astfel mai bine păzit de accidente, de înţepătu ril e insectel or, sensibilitatea păstrîndu-i-se în acelaşi timp intactă. Căl ătorii, după spusel e l ui B uffon, i-au văzut pe patagonieni căutînd un rezultat ase­ mănător înnodîndu-şi prepuţul deasu pra organul ui, ca un săcu­ leţ cu o sforicică: astfel, mîna omu lu i îi permite acestu ia să-şi perfecţioneze tru pul sau să-l mutileze. M utilăril e şi deformările sexuale, circumcizia semiţilor şi a sălbaticil or, excizia ilumi­ naţilor ruşi, perforarea transversală a organu l u i, aplatizarea 54

FIZICA DRA GOSTEI

chiru rgical ă a penisu lui sînt extrem de frecvente. Mîna chi rop­ terelor are o piedică; aceea a cvadrurnanilor nu are decît u n rol sexu al, masturbaţia. Ea poate să servească totuşi de pavăză îm­ potriva pericolelor exterioare; multe patru pede, totuşi mai bine ocrotite, se servesc de coada lor în acelaş i scop; cînd şi-o aduc între picioare, e un gest psihologic, uneori de pudoare sau refuz, pentru femele, alteori un gest de apărare. M işcarea pe care, pu dică, o face V enus, sau bărbatu l care iese gol din baie nu are altă origine. M ai muţele, îndată ce nu se mai agită, îşi duc mîinil e la organele sexu ale. Polinezien ii, înainte de creştinism, aveau obiceiu l, cînd stăteau în pic ioare, să-şi ţină scrotu l cu amîndou ă mîinile, cu penisu l atîrn înd între dou ă degete, într-o atitu dine de dandy sălbatic . Scrotu l lipseş te la u nele specii, aş a cum a remarc at deja Pliniu s cel B ătrîn: Testes elephanto occulti. La cămilă, testicu lele se mişcă su b pielea regiunii in­ ghinale; testicu lele şoarecilor sînt de asem enea intern e, dar ele ies în perioada ru tului şi atunci se dezvoltă enorm. M aimuţele au adesea pielea testicu lelor albastră, roşie sau verde, ca şi alte părţi descoperite ale tru pu lu i lor. C ămila, dromaderu l, pisica au extremitatea penisu lui îndoită (poziţia aceasta explic ă modul în care pisoii î mproaşcă urina); ea nu se ridică şi nu stă înain te decît în erecţie. La rozătoare, teaca împreună cu penisu l se îndreaptă şi înapoi, atingînd foarte aproape anu su l, şi înainte. Penisu l este su bţire la ru megătoare, la mistreţi; gros şi rotu nd la solipezi, la elefanţi; gros şi conic la delfi ni, cilindric la rozătoare şi la primate. Organul care capătă toate formele intermediare între bu lgăre şi vîrf ascuţit, ia, la ri110ceri, forma unei grosiere flori de crin. La pisică, pe el se ridică mici ţepi îndreptaţi către bază, iar la agu ti ş i gerboa e prevăzu t cu u n fel de agăţători cu care se prinde de organel e femelei. La mu lte mamifere, penisul, adevărat membru, este su sţinu t de u n os interior format prin peretele conjunctiv care separă cele dou ă corpuri cavern oase. . . Acest os penial se 55

Remy de Gou rmont întîln eşte la numeroase cvadrumane, cimpanzei, urangutani, la majoritatea carnasierelor (exceptînd hiena) la cîini, lupi, feline, lutrii, jder, bursuc; la rozătoare, la castor, la foci, la cetacee; lipseşte la rumegătoare, la pachiderme, la insectivore şi la edentate. La om, i se regăseşte u neori u rma, sub forma unu i uşor caitilagiu prismatic. Enorm la enormu l penis al balenelor, el seamăn ă cu o limbă de c lopot. Osul penial diminu ează capa­ citatea erectilă a penisu lu i, oprind dezvoltarea corpurilor c aver­ noase; dar la celălalt tip penial asigură rigiditatea membru lui obţinu t prin afluxul de sînge care produce o umflare. Omul trebuie să fi avu t şi el u n os penial; l-a pierdu t de-a lun gu l tim­ pului şi e fără îndoială fericit, pentru că o rigiditate permanentă, sau prea uşor obţin ută, ar fi mărit pînă la nebu nie lubricitatea speciei sale. Poate că din această cauză sînt atît de rare mai­ muţele mari, deşi putern ice şi agile. Lucru l acesta s-ar pu tea confirma dacă s-ar întîlni în mod regu lat ac est cartilagiu penial la bărbaţii foarte lascivi, sau - cu o anumită regularitate - la rasele umane cele mai înclinate spre erotism. Penisul se regăseşte la femelă su b forma clitorisului. A proape la fel de voluminos ca u n penis adevărat la cvadru­ mene, el este atrofiat la alte specii. La femei, el variază individual, unele fiind, din acest pu nct de vedere, cvadru men e. Uneori c litorisul este perforat, ca să lase loc de trecere pentru uretră ( la cîteva maimu ţe, la cî1tiţă); o uşo ară urmă a acestui meat vechi se vede şi la clitorisu l feminin. La speciile al căror masculi posedă u n os penial, femelele posedă adesea u n o s c litoridian - şi nimic nu afirmă mai clar paralelismul acestor dou ă organe - care nu mai foloseşte decît voluptăţii, după c e va fi fost, în timpuri foarte îndepă1tate, cînd omu l se căţăra printre vertebrate marine, u n instrumen t real de fecundare. Labiile mari, care limitează orificiul general al vulvei, nu există decît la femeie şi, mai puţin eviden t, la femele u rangutan. Circulară la rozătoare, transversală, exemplu u nic, la hien ă, acest animal heteroclit, vulva este longitudinală la toate celelalte mamifere. 56

FIZICA DRA GOSTEI

Complet neperforat la cî1tiţă, vaginu l este mai mult sau mai puţin închis de o membrană, pe care penisu l o rupe la primele contacte la femeie, la mai multe cvadrumane, la cîteva maimu ţe mici, la u istiti, la cîteva carnasiere, la u rs, la hienă, l a foca cu pîntec alb, la marmotă; ea este înl ocu ită la cîine, pisică, rume­ gătoare, de o îngu stare i nelară între vagin şi vestibul. Himenul nu e deci deloc specifi c fecioarelor umane, şi nu e nici o glorie să ai un privilegiu pe care să-l împarţi cu u n u istiti. M enstruaţia se întîlneşte la cvadrumene, la lilieci; şi alte femele de mamifere prezintă scurgere sangui nă, dar e limi­ tată la perioada ru tu lu i. Poziţia mamelelor e variabi lă, tot vari ­ abil e ş i numărul lor: inghinale la rumegătoare, la soli pezi, la cetacee, ventrale la cîini, la porci, el e sînt pectorale, şi întot­ deauna în număr de dou ă, la aproape toate primatele, la chirop­ tere, la elefanţi ş i la sireniene care, fără îndoială din această cauză, le-au apăru t marinaril or de odinioară asemănătoare cu femeile lor. Alte particularităţi şi corespondenţe vor fi examinate în capitolul u rmător, care va vorbi despre mecanismul dragostei, despre metoda u tilizată de diferitel e animale în u tilizarea organelor lor în funcţie de cerinţele naturii. Rămîne să discutăm despre mamiferele inferioare şi celelalte ve1tebrate ale căror instrumente de fecundare seamănă sensibi l cu cele ale mamiferelor. La om şi la celelalte placentare penisu l bifid este u n fapt teratologic care nu se întîlneşte decît la monştrii dubl i incompleţi. Dimpotrivă, la marsupiale este forma cea mai des întîlnită. Acestu i penis du blu , cel pu ţin pl ecînd de la organ, îi corespu nde natural u n dublu vagin; aşa se petrec lucrurile la oposum, la cangu r. B ipa1tiţia originală se regăseşte regulat la uterul cîtorva placentare: la iepuri, la şoareci, la lilieci, la carni­ vore. Uterul marsupialelor este simplu şi fără îngustare a colu­ lui. Se ştie că puii lor nu rămîn aici decît foarte puţin timp, ei se nasc nu la stare de făt, ci la stare de embrion şi -şi continuă 57

Remy de Gourmont dezvol tarea în buzunaru l marsupial. Oposumul destinat s ă atingă m ărim ea unei pisici obişnuite, es te la naştere d e apro­ ximativ m ărimea unei boabe de mazăre. Ac este animal e diferă deci profund de cel elalte mam ifere. Printre reptile unele, cum sînt crocodilii şi chelonienii, nu au decît un penis simplu; altele, broaştel e ţestoase, au extre­ m itatea penisului bifi dă; el e multifid la trionix, broască ţes­ toasă carnivoră şi considerată pe drept cuvînt feroce. Saurienii ş i ofidienii pot să-şi întindă în afara cloacei două penisuri erec­ tile; la saurieni s au la şopîrle el e sînt scmte, rotunde şi acope­ rite cu ţepi. Fem el el e nu au clitoris dec ît atunci cînd m asculul nu are decît un penis; acest organ nu e bine constituit decît l a crocodilieni ş i la chelonieni. Copulaţia este necunoscută l a batracieni, al căror contact este totuşi foaite strîns: ea este necunoscută ş i l a m ajoritatea peştilor, ale căror iubiri sînt lipsite de orice contact. Totuşi cîţiva sel ac ieni (squalus, raia) poate şi unul sau doi teleosteeni (peşti osoşi) şi l am preda posedă un organ copulator care pătrunde într-adevăr în organul fem el ei. Păsăril e care posedă un penis sau un tubercul erectil sau retractil ce înlocuieşte penisul sînt stru ţul, casoarul, raţa, l ebăda, gîsca, dropia, nandul şi al te cîteva specii apropiate; femelele lor au organ c litoridian. S truţul are un veritabil penis, lung de cinci sau şase degete, străbătut de un canal care-i serveşte de conductă pentru canalul seminal, enorm cînd e în erecţie, în form ă de l imbă. Femel a are cl itoris iar coitul se real izează exact ca la mam ifere. Lebăda şi raţa sînt şi ele bine înzestrate cu un tubercul erec til apt pentru copul aţie; asta expl ică, în acelaşi tim p cu povestea Ledei, şi reputaţia libidinală a răţoiului ş i a faptelor lui de vitejie de prin curţil e de păsări, adevărate m ănăstiri din Thelem e. Nu pot fi descrise aici organel e copul atoare ale a1tropo­ delor, care cuprind insectele propriu-zise. E suficient să notăm că, oricît de variate ar fi formel e lor, el e se com portă c l ar aido­ ma o rganelor copul atoare ale mamiferelor superioare şi se com58

FIZICA DRA GOSTE I

pun din două piese esenţiale: penisul, ascuns într-o teacă pi­ neală şi vaginul, prelungit prin buzunaru l copulator, care pri­ meşte penisul. La peşti şi la păsări, lipsind organele externe, totul se reduce la metode pe care le vom examina mai departe. Moluştele hermafrodite, cu un aparat sexual atît de minunat com plicat, trebuie de asemenea privite aparte. În sfirşit, obice­ iurile amoroase ale insectelor vor fo rm a o suită de capitole exemplare. De-acum , neţinînd cont decît de organele exterioare ale masculului sau de organele care, intern e în stare de repaos, ies la iveală în momentul coitu lu i, am putea încerca o vagă, nouă clasificare a seriilor anim ale. 1. Prezenţa un ui penis sau a unui tubercul copulator erectil: m amifere placentare, de la om pînă la m arsupiale exclu­ siv; c îţiva alergători şi palmipede; crocodilienii; chelonienii; cîţiva selacieni; artropodele; rotiferele. 2 . Prezenţa unui penis bifi d: marsupialele; saurienii; chelonienii; scorpionidele. 3 . Disju nc ţia aparatului sec retor de aparatul copulator: păianjeni, libelule. 4. A bsenţa penisului, copularea prin contac t: mono­ treme (ornitorincul) păsări, batracieni, crustac ee. 5 . Fără copulare: fecundarea exterioară a ouălor: peşti, echinoderm e. 6. Transmiterea indirectă a spermei, cu sau fără contac t (prin sperm atofor): c efalopode, 01toptere. 7 . Hermafr odism : moluşte, vierm i. 8. Reproducere monogamă: protozoarele şi c îteva din ultimele m etazoare. A r fi de asemenea necesare distincţii şi excepţii pentru a face acest tablou ceva mai puţin imprecis. El nu e totuşi inexact, deşi incomplet şi fără nuanţe, şi ne perm ite să vedem că separarea sexelor prin aparate copulatoare bine caracterizate nu e un semn absolut de su perioritate animală; că această 59

Remy de Gourmont separare se regăseşte la animalele cele mai dotate; că păsările, cu sistemul lor genital abia schiţat par să reprezinte în natură un tip elevat, prin simplitatea organelo r şi a mijloacelor sale; că sexele fără copulaţie profundă sau superficială tind, ca la peşti, să devină sau să rămînă identice; că toate celelalte moduri de fecundare, diferite de copulaţie, sînt atribuite exclusiv unor spe­ cii i nferioare; că hermafrodismul n-a fost decît o încercare l imi­ tată la o categorie de fiinţe lipsite de orice altceva ce nu în­ seamnă reproducere; că absenţa sexului caracterizează numai primele forme de viaţă. Dacă avem în vedere nu doar modul de copulaţie, ci aparatul însuşi, cu partea sa masculină, penisul, şi partea sa feminină, vaginul, vedem clar că aceste organe foaiie pat1i­ culare nu se întîlnesc deloc, bine desenate, decît la cele două mari încrengături în care inteligenţa este cel mai mult dezvo l­ tată: mamiferele, atiropodele. Există probabil o anumită corelare între copulaţia completă şi profu ndă pe de-o patie, şi dezvoltarea cerebrală pe de altă patie.

60

CAPITOLUL AL NOUĂLEA

MECANISMUL DRA GOSTEI I Copulaţia. Vertebrate. - Varietăţile ei foarte numeroase şi fixitatea ei specifică. - Imoralitatea aparentă a naturii. Etnografia sexuală. - Mecanism uman. - Călărirea. - Forma şi durata acuplării la diferite mamifere. - Aberaţii sexuale chirurgicale. - Durerea ca frînă sexuală. - Himenul. - Cîrtiţa. Pasivitatea femelei. - Ovulul, figura psihologică a femelei. Mania de a atribui animalelor virtuţi umane. - Pudoarea elefanţilor. - Mecanismul de acuplare la balene, la foci, la broaşte ţestoase. La unele ofidiene şi la cîţiva peşti.

I Copulaţia: Vertebrate - Figurae Veneris de Forberg epuizează în patruzeci şi opt de exemple modurile posibile de unire pentru specia umană; manualele erotice indiene mai imaginează cîteva variante, cîteva perfecţionări voluptuoase. Dar nu toate aceste ju xtapoziţii sînt favorabile fecundării; cel e mai multe chiar n-au fost inventate decît pentru a eluda un rezultat prea logic şi prea material. Cu siguranţă animalele, c ele mai isteţe ca şi cele mai proaste, ignoră orice metodă de fraudă conjugală; e inutil să spunem că în creierul lor rudimentar nu se poate face nici o disociere între senzaţia sexu ală şi senzaţia maternă, şi c u atît mai puţin între senzaţia sexu ală şi senzaţia patern ă. Ingeniozitatea fiecărei specii este deci mică; dar inge­ niozitatea universală a faunei este imen să şi sînt puţine ima­ ginaţii umane, dintre cele pe care le calificăm de perverse şi chiar de monstru oase, care să nu fie lege sau normă într-o 61

Remy de Gourmont regiune sau alta din imperiu l animalelor. Practici foarte ase­ mănătoare ( deşi foa11e diferite prin ţel) cu diferite forme de onanism, cu spermatofagie chiar, cu sadism, le sînt impuse u nor animale inocente şi reprezintă pentru el e vi1tutea familială şi castitatea. Un medic, care n-a obţinu t din asta prea multă glorie, a inventat sau a propagat fecundarea a11ificială; el imită libelule şi păianjeni. M archizu lui de S ade îi plăcea să-şi imagineze coituri, copu laţii în care sîngele curgea în acelaşi timp cu sperma; nimicuri, dacă privim, nu fără înfricoşare, la obice­ iurile u nei ingenioase ortoptere, mantis religiosa, insecta care se roagă la Dumnezeu, cum spun provensalii, prego-Dioeu, profetesa, spuneau grecii! Versurile lu i B au delaire, batjocorin­ du -i pe cei care vor „să amestece cinstea în treburile dragostei", au o valoare nu doar morală, ci şi ştiinţifi că. Î n dragoste, totul e adevărat, totu l e drept, nobil, de îndată ce, ca la animalele cele mai nebune, e vorba de u n joc inspirat de o dorinţă creatoare. Fără îndoială, e mai dificil să ju stifi ci fanteziile lipsite de fina­ litate, mai ales dacă nu te laşi orbit de ideea de finalitate speci­ fică; se poate afirma totuşi, şi nu vom insista mai mu lt asupra acestu i subiect, că animalele nu ignoră nici sodomia nici ona­ nismul şi că ele cedează acestora împinse de necesitate, în ab­ senţa femelelor. . . S enancour a scris pagini înţelepte şi îndrăz­ neţe despre aceste practici ale umanităţii. Etnografia sexu al ă abia dacă există. I nformaţiile îm­ prăştiate despre acest subiect, totuşi fomte imp01tan te, n-au fost coordonate; asta înseamnă puţin, căci ele nu au fost verificate. Nu se ştie nimic precis în ce priveşte obiceiurile coitale decît din ce se învaţă din viaţă, întrebările de acest gen fiind foa1te greu de pus iar răspunsurile fiind întotdeauna echivoce. Există o întreagă ştiinţă coru ptă de pu doarea creştină. U n cuvînt de ordine de care se ascultă încă, a fost lansat cîndva şi, în ce pri­ veşte sexu alitatea, se ascunde orice leagă omul de animal, orice dovedeşte u nitatea de origine a tot ce are viaţă şi sentiment. M edicii care au studiat această problemă n-au cunoscut decît 62

FIZICA DRAGOSTEI

anormal ul, boal a: ar fi imprudent ca de la observaţii le l or să se tragă conc l uzi i pri vi nd practicile generale. Cea mai bună sursă, cel puţin pentru rasele europene este tot cazui stica. Din enu­ merarea păcatelor împotri va castităţii date la iveală de duh ov­ nic i i de profesi e am putea, după cîtva timp de studi u, să dedu­ cem m oravurile sexuale secrete ale umani tăţi i c i vi li zate. Dar ar trebui să ne ferim să păstrăm fi e ideea veche de păcat, fi e ideea, identică dar sub o formă modernă, de greşeală, delict, eroare. Practic i comune unui întreg grup etnic nu pot fi altfel judecate decît normal e, şi n-are impo11anţă dacă ele sînt stigmatizate de apologeţi i bunelor moravuri. Ceea ce este este bun, iar ceea ce este conţi ne ceea ce va fi . Este sigur că bimanii şi c vadrumanii sînt foarte li be11ini, asta ţi ne de supleţea lor fi zică sau de intel i ­ genţa l or. Acesta e un fapt de netrecut şi care nu poate fi negat, deşi supărător. Cuplul uman a extras din această tendi nţă mi i de fantezi i erotice care, di sci pli nîndu-se, au dus la crearea unei veritabi le metode sexuale, fi e de plăc ere dezinteresată, fi e de protecţi e împotri va fecundi tăţi i: cum să discuţi despre depopu­ lare de exemplu, dacă pierzi din vedere acest fapt primordial? Ce poate să facă raţionam entul moral sau patriotic în faţa unui instinct care a deveni t, sau a redeveni t, o practică i ntel i gentă şi conşti entă, legată de tot ce e mai profund în sensibil itatea umană? E foaite greu, mai ales cînd e vorba de om, să desparţi normalul de anormal. Dar ce e normalul, ce e naturalul? Natura ignoră acest adjectiv pe care l-a scos din sînul ei plin de iluzii, fie di n i roni e, fi e di n i gnoranţă. Nu e foarte util să descri em călărirea umană, care de-altfel nu e o căl ărire strictă, femei a fi i nd atacată di n faţă. Călărirea adevărată a fost, după cum se ştie, lăudată de Lucreţiu, deşi are, fapt care nu-i înlătură totuşi meritele, un aer clar animal ; este fom1a de dragoste numită de teologi more bestiarum iar de Lucreţiu more ferarum care înseamnă de fapt acelaşi lucru: Et quibus ipsa modis tractetur blonda voluptos, quoque permagni refer!; nam more ferarum, 63

Remy de Gourmont

Quadrupedumque magis ritu, plerumque putantur Concipere uxores, quia sic loca sumere possunt, Pectoribus positis, sublatis semina lumbis. Modul acesta, consi derat de Lucreţiu ca fi i n d cel mai favorabil fecundării, este specific tuturor mamiferelor, insec­ telor şi multor familii animale. Maimuţele, mari sau mici, nu cunosc un altul. Arhitectura trupulu i lor le-ar face extrem de dificilă copulaţia faţă în faţă. Nu trebui e u itat, pînă la urm ă, că statul în picioare nu e niciodată decît momentan, c hiar la uran­ gutani şi la c impanzei; ei nu se ţin mai bine în echilibru ca urşii, se ţin mult mai puţin bine decît cangur i i , marmotele sau veve­ riţele: chiar cînd se ridică, se si mte că au patru labe. La ei, dra­ gostea nu este in dependentă de anotimpuri şi , deşi sîn t înclinaţi spre lascivitate tot timpul anului, nu par apţi pentru procreere decît cîteva săptămîni de rut; atu nci, organele lor genitale ca­ pătă o rigiditate permanentă; mamelele maimuţelor guenons la fel de mici de obicei ca cele ale mascu lilor, nu se umflă dec?t în timpul acestei perioade. Omul e depa11e deci, din punct de vedere sexual, de maimuţele mari, vecinii săi anatomici. Omul, chiar printre spec i i le cele mai u mile, şi-a sub­ jugat dragostea şi şi-a făcu t-o sclavă cotidiană, variind în acelaşi timp împlinirea dorinţei sale şi făcînd posibilă renaş­ terea ei la semi timp. Această îmblînzire a dragostei este o operă intelectuală, datorată bogăţi ei şi puteri i si stemului nostru nervos, capabil şi de lungi tăceri , şi de lungi di scursuri fizio­ logice, şi de acţiune, şi de reflectare. Creierul omului este un stăpîn ingenios care a ştiut să obţină de la organe, fără o su pe­ rioritate evidentă, muncile cele mai complic ate, plăcerile c ele mai tari; stăpînirea e foarte slabă la cvadru mane şi la celelalte mamifere; ea e foaite puternică la multe insecte, aşa cum vom vedea într-un capitol ulterior. Să nu ne aşteptăm la o descriere m inuţioasă a mecanismului exterior al dragostei la toate spe­ c iile animale. Ar fi lung, dificil şi plicti si tor. Vor fi suficiente cîteva exemple, dintre cele mai caracteristice. Durata coitului 64

FIZICA DRAGOSTEI

este extrem de variabilă, chiar la mam iferele superioare. Foarte lentă la cîine, acuplarea nu e decît un fulger la taur, berbec, la care se numeşte „luptă". Taurul nu face într-adevăr altceva decît să intre şi să iasă, şi e un spectacol foaite filozofic, pentru că înţelegem imediat că ceea ce împinge acest an imal impetuos către femelă nu e atracţia unei plăceri prea rapide pentru a fi simţite profund, ci o forţă exterioară individului, deşi inclusă în organismul său. Prin durata lui excesivă şi dureroasă, coitul cîinelui duce de-altfel la gînduri asemănătoare: ln trivis quum saepe canes discedere aventes Diversi cupidine summes ex viribus tendunt. (Lucreţiu) Asta se întîmplă pentru că pen isul cîinelui conţine un os scobit prin a cărui cavitate trece uretra. În jurul acestui os se găsesc ţesuturi erectile din care unul, nodul penisului, se umflă peste măsură în timpul coitului şi împiedică despărţirea celor două animale, odată actul împlin it. Ele rămîn multă vreme dez­ nădăjduite ş i umi lite şi nu ajung să se el ibereze decît mult timp după ce dorinţa li s-a transformat în dezgust, imagine grotescă şi lamentabi lă a multor legături umane. Nici celălalt animal fami liar nouă, pisica, nu are iubiri mai fericite. Pen isul îi este într-adevăr garnisit cu spini către vîrf, papile cornoase, iar intromisia, ca şi separarea, nu se face fără gemete. Asta e ce auzim noaptea: sînt strigăte de durere ş i nu de voluptate, sînt urletele an imalului pe care natura l-a prins în plasă. Asta nu împiedică femela să fie fomte întreprinzătoare: răspunzînd la chemarea masculului, care o urmăreşte, ea îl excită într-o sută de feluri, îl muşcă de ceafă şi de pîntece, cu o insis­ tenţă care a dus, se zice la metafora limbii erotice. Dar muşcă­ tura la ceafă este şi mai curioasă, fi ind cu o intenţie mult mai puţin directă. Şi căţelele muşcă la ceafă masculul cu care sînt în preludiu erotic. Către ceafă se află bulbul, origine a nervi lor care guvernează regiunea sacră, funcţi i le gen itale. Durerea care însoţeşte actele sexuale trebuie să fie clar diferenţiată de durerea pasivă. E foa1ie posibil (şi femeile ar 65

Remy de Gourmont putea să o dovedească) ca suspinele şi ch iar strigătele scoase în asemenea momente să fie expresia u nei senzaţii amestecate, în care bucuria să aibă tot atîta pa11e cît suferinţa. Să nu judecăm exclam aţiile feline du pă acuitatea timbru lui lor; masacrate de penisul crud al masculului, pisicile urlă, dar aşteaptă binecuvînta­ rea supremă. Asprimea primelor contacte nu e poate decît pro­ misiunea unor delicii profunde: şi u nele femei s-au gîndit la asta. Se ştie că limba pisicilor este aspră: la fel sînt limba şi to ate celelalte mucoase ale negrilor. Ace astă asprim e a supra­ feţei măreşte în mod remarcabil plăcerea genitală, aşa cum o dovedesc cei care au cunoscut negrese; asprimea aceasta a fost chiar perfecţionată. Daiacii din Born eo îşi găuresc extremitatea penisului dintr-o pat1e în alta, traversînd fosa navic ulară, ca să-şi prindă o tijă terminată la fi ecare capăt cu u n smoc de păr ţepos în formă de perie. Înainte de a se lăsa cucerite, femeile, prin anumite şiretlicuri şi gesturi tradiţionale, arată lungimea periei pe care o doresc. În J ava, acest aparat numit ampalang este înlocuit cu o blană, mai mu lt sau mai puţin deasă, de piele de capră. În alte ţări , incrustaţiile de pietricele fac din organ o masă cucuiată; aceste pietricele sînt înlocu ite uneori cu clopo ţei m inusculi, aşa încît bărbaţii fac zgomo t atu nci cînd aleargă, iar femeile atente le ju decă valo area în fu ncţie de intensitatea mu­ zicii lor sexuale. Ac este obic eiur i semnalate de Raw la unii in­ digeni din America n-au fost observate de mu lt tim p, fără îndo­ ială pentru că pu do area creştină a călătorilor le închide ac estora ochii şi urech ile cînd se cuvine. Nici un obicei nu se stinge decît în faţa unui al t obicei mai util senzualităţii, iar imaginaţia în acest domeniu pare că, în loc să dea înapoi, fac e progrese. E drept că inventatorii se ascund, chiar în ţările sălbatice, moral a sexuală tinzînd să devină u niformă. Ac este at1ificii, care ni se par singu lare, au fost sigur create la instigarea femeilor, pentru că ele sînt cele care profi tă. Masculii s-au supus, fără îndoială fericiţi să sc ape astfel, cu preţu l unei suferinţe pasagere, de teribila la·scivitate a femeilor 66

FIZICA DRA C O S TE i

lor. Răzui te, jupuite cu astfel de instru mente, ele trebui e, măcar pen tru cîteva zi le, să fu gă de mascul şi să-şi digere în linişte amintirile senzu ale. Ch inezii şi japonezii, ale căror femei sînt de asemenea foa1ie lascive, cunosc mijloace asemăn ătoare; ş i ei au inventat, ca să-şi stăpînească pa1ien erele, in gen ioase metode onaniste care le permit, în timp ce pacea domneşte în cămin, să-şi u rmeze afacerile. Ciu dată deosebire între rasele u mane sau speciile umane: în acelaşi scop, arienii s-au servit de frîna religioasă, de rugăciun e, de ideea păcatului, şi în sfirşit de libertate, adică de plăcerea vanităţii care ameţeşte femeia şi o invită să placă altuia în ainte de a se satisface pe ea însăşi. Femeia nu e singu ru l mamifer pentru care, datorită for­ mei deosebite a penisului , sînt dureroase pri mele con tacte; dar poate că nu există nic i o altă femelă care să aibă, cum e c îrtiţa, motive adevărate să se teamă de mascul. Vulva ei, n eperforată în exterior, e acoperită de piele, păroasă ca şi restul corpului; c a să fie fecundată, ea trebu ie să suporte o adevărată operaţie ch iru rgicală. S e ştie cum trăiesc aceste animale săpîndu-şi, în căutarea h ranei, lu ngi galerii su bterane ale căror resturi, arun­ cate din loc în loc, formează muşuroaiele de cîrtiţe. În perioada rutului, uitînd de vînătoare, masculul porn eşte în căutarea femelei şi, de în dată ce-a ghicit-o, sapă în direcţia ei, sco beşte cu furie pămîntul osti l. Simţin du-se u rmărită, femela fuge. Instinctu l ereditar o face să tremu re în faţa instrumentului care-i va deschide pîntecul, în faţa acestu i redutabi l pe11i s înarmat c u un burgh iu c are a străpuns-o pe mama şi pe toate strămoaşele ei. Ea fuge, sapă şi, pe măsu ră ce masculul în aintează, apar tunelu ri încîlcite în care persecutoru l va sfirşi poate prin a-i pierde u rma; dar şi masculu l e i nstruit de ereditate: el n u urmează femela, ci o înconjoară şi sfirşeşte prin a o îngrămădi într-un colţ şi, în timp ce ea-şi înfige în pămîn t botul orb, el o prin de, o operează şi o fecun dează. Ce încîntător si mbo l al pu­ dorii e această creatură mică cu pelaj moale şi n egru! Şi ce 67

Rem y de Gourmont fecioară uman ă va arăta vreodată o asemenea fermitate în a-şi păstra virtutea? Şi care, sin gură noaptea în palat subteran, s-ar folosi de mîin ile ei ca să-şi desc hidă dru m , ar uza de toată forţa ei ca să scape de iubit? F ilozofii au crezut că pudoarea sexuală era un sentimen t artificial, fr uct al civilizaţiilor: ei nu cunoş teau povestea cîrtiţei şi nici vreuna din poveştile adevărate care sîn t în natură, căci apro ape to ate fem elele sînt temătoare, aproape toate reacţionează la apariţia masculului prin teamă şi fugă. Virtuţile noastre n u sînt niciodată decît tendinţe fiziologice, i ar cele mai frumoase sînt cele cărora ne este interzis chiar să le încercăm o explic aţie. De c e pisica este aş a de violentă şi de c e cîrtiţa este aşa de temăto are? Fără îndoială, cî1tiţa nu se abate de la regulă, exagerîndu-i rigoarea, dar de ce această regulă? Nu există o regulă: n u există decît fapte pe care le grupăm în diferi te moduri perceptibile inteligenţei no astre, fapte în tot­ deauna provizorii şi pentru care e suficientă o schimbare de perspectivă ca să le denatureze. Noţiunea de regulă, noţiun ea de lege sînt o mă1turisire a neputinţei noastre de a urm a gen ealogia unui fapt în originile lui logic e. Legea este jumătatea faptelor plus unu. Orice lege este la bunul plac al unui accident, al unei întîlniri neaşteptate; şi totuşi, fără ideea de lege, to tul n-ar fi decît noapte în cunoaştere. ,,M asculul, spune Aristotel în Tratatul despre generare, reprezintă forma specifică; fem ela, materia. Ea e pasivă fi ind femelă, în tim p ce masc ulul este activ." Pudoarea sexuală este un fapt de pasivitate sexuală. Va veni momentul şi pentru femelă să fie la rîndul ei activă şi puternică, atunci cînd va fi fecundată, cîn d va da viaţă poste­ rităţii rasei sale. M asculul va redeveni atunci ine11: împărţire echitabilă a cheltuielilor de forţe, dreaptă diviziune a muncii. Această pasivitate a elementului femelă se regăseş te în însăşi figurarea animalităţii, form ată din ou şi sperm atozoid. Li se vede jocul la orice microscop: oul aşteaptă, solid ca o fo1tăreaţă sau ca o femeie pe care m ulţi bărbaţi o privesc şi o doresc; 68

FIZICA DRAGOS TEI

animăluţele pornesc la drum, asediază cetatea, o lovesc cu capul: unul din ele a rupt zidul, intră şi, de îndată ce coada lui de şopîrlă a depăşit breşa, rana se înch ide. Oric e activitate a acestei femele embrionare se reduce la acest gest: maj oritatea surorilor ei mai mari nu cunosc un altul. Aproape întotdeauna liberul lor arbitru constă în asta: ele prim esc doar unul dintre cei veniţi, fără să ştie prea bine dacă este o alegere fiziologică ori o alegere mecanică. Femela aşteaptă sau fuge, fapt care e tot o manieră de a aştepta, o manieră activă; căci nu numai se cztpit ante videri, ci şi doreşte să fie prinsă, doreşte să-şi îm plinească destinul. F ără îndoială de-asta fem ela, la speciil e în care mas­ culul este slab sau timid, se resem nează la o agresiune cerută de grij a generaţiilor viitoare. De fapt, sînt prezente două forţe: una este magnetul, cea l altă acul. Cel mai adesea, fem ela este mag­ netul; uneori ea C::-te acul. Acestea sînt doar detalii de mecani sm care nu m odifică mersul general al maşinii şi nici scopul ei. La ori ginea oricărui sentiment există un fapt ireduc tibil şi incom­ prehensibil în sine. Raţionamentul com un pleacă de la senti­ m ent ca să e)\.plice faptul; asta conduce la un raţionament ab­ surd, face gîndirea să alerge pe o pistă închisă ca un cal de circ. Ignorantismul kantian este capodopera ac estor exerciţii de manej în care, plecînd de la staulul categoric, savantul patruped se întoarce tot la el, du pă ce va fi distru s toate discurile de h î1tie ale raţionamentului scolastic. Observatorii obiceiurif or animale cad cu regularitate în această prej udecată atribuindu -le ani­ malelor principii directoare pe care o îndelungă educaţie filo­ zofică şi mai ales creştină au inculcat-o înc ăpăţînatei docilităţi umane. Toussenel şi Romanes nu sînt decît rareori superiori în clarviziune celor mai umili posesori ai unu i cîine minunat, sau ai unei pisici miraculoase: trebuie respinse ca apocrife anec­ dotele privind intelig€nţa animalelor şi mai ales acelea prin care le este lăudată sensibilitatea sau vi1tuţile. Nu pentru că ele ar fi obligatoriu inexacte, ci pentru că maniera lor de interpretare a 69

Remy de Gourmont viciat, în principiu, maniera de a le privi. U n singur observator mi s-a părut demn de încredere în această chestiu ne; este J.H. Fabre, omul care, după Reamur, a pătruns cel mai adînc în intimitatea insectelor şi a cărui operă este într-adevăr creatoare - poate fără ca el să-şi dea seama - a psiho logiei generale a animalelor. Tocmai mania de a atribui animalelor cu no aşterea in­ tuitivă a catehismului hostru moral a creat legenda despre pu ­ doarea sexuală a elefanţilor. Aceşti monştri caşti, se spunea, se ascund ca să facă dragoste: animaţi de o sensibilitate cu totul romantică, ei n-ar şti să se dezlănţu ie decît în misterul jungle­ lor, în labirintul pădurilor virgine; din această cauză n -au fost văzuţi niciodată reproducîn du -se în captivitate. Nimic mai pros­ tesc: elefantul de grădină publică sau de circ face destul de bucuros dragoste, deş i cu mai puţină înflăcărare decît în pădu­ rea natală, la fel ca aproape toate animalele capturate de curînd. El se reproduce sub privirea omu lui cu o perfectă indiferenţă şi nici un cornac nu poate împiedica femela elefant, care este foarte lascivă, să-şi manifeste cu glas tare dorinţele impudice. Cum vulva i se deschide nu între picio are, ci către mijlocul abdomenului, B uffon a crezu t că ea ar fi trebu it să se aşeze pe spate ca să primească masculul. Nu se întîmplă aşa, dar ea se supune totuşi unui gest particu lar: îngenu nchează. B alenele care sînt, cu mu lt, cele mai m ari mamifere, ascultă de un rit special comandat de absenţa membrelor şi de locul unde trăiesc: cei doi coloşi se înclină ca vasele lovite şi se lipesc oblic, pîntece de pîn tece. Organul mascu l este enorm; chiar şi în stare de repaos are între şase şi opt picioare lungime (do i sau trei metri) iar circumferinţa are între cincisprezece ş i opsprezece degete. Vulva femelei este longitudinală; foarte aproape ş i în faţă se află mamelonu l care, în timpul lactaţiei, iese mult în faţă. Acest mamelon este prevăzu t şi cu o putere ejaculato are; puiul se agaţă de e l cu buzele şi laptele îi este 70

FIZICA DRAGOS TE I

aruncat ca de o pompă, minunată potrivire a organelor la nece­ sităţile d e med iu. Anatomia le forţează pe femelele focilor şi ale morselor să se răstoarne pe spate ca să primească masculul. La sp ecia numită de obicei leu l de mare, femela e cea care pare, după observaţii poate prea puţine, să facă avansuri le. M asculul fi ind întins la odihnă, ea se rostogoleşte în faţa lui, îl sîcîie, în timp ce el mormăie. Pînă l a urmă aj unge să-l em oţioneze şi merg să se joace în apă. La întoarcere, femela se întoarce pe spate ş i masculul, care e mai greu şi mai lung, o acoperă spri jinindu -se pe braţe. A cuplarea durează între şapte şi opt minute. Atitudi­ nea acestor femele este asemănătoare cu a aricilor; la ei călă­ rirea ar fi într-adevăr spinoasă. În ciuda carapacei sale, masculul broaştei ţestoase se caţără pe femelă şi se instalează aici, cramp onat de carapace cu u nghiile pe care le are la p icioarele din spate: rămîne aici cinci­ sprezece zile, introdu cîndu -şi lent în organele răbdătoare pe­ nisul lui lung şi rotund, terminat cu un fel de bulgăre, apăsînd cu toate forţele lu i enormu l clitoris al femelei. I ată-ne depaiie de mamifere şi de elanul tau rulu i; ac eastă acuplare, care durea­ ză un întreg sezon, ne conduce către lenea volu ptu oasă a dez­ gustătoarelor şi minunatelor gasteropode. După unele povestiri, care nu sînt contradictorii poate, croc odilii s-ar acupla în apă după u nii, pe pămînt după alţii. M asculu l ar fi cel care ar pu ne femela pe spate, apoi, odată coitul îndeplinit, ar aj uta-o să se ri­ dice, spectacol încîntător pe care nu -l pot garanta de veridic, dar care ar da o mai bună idee despre galanteria acestor vechi zei! Nu ştiu dacă remarc a aceasta a mai fost vreodată tăcută: cadu ceu l lu i M ercur reprezintă doi şerpi acuplaţi. A descrie caduceu l înseamn ă a descrie mecanismu l dragostei la fidieni. Penisul bifurcat pătru nde în vagi n, corpurile se înlănţu ie în rotocoale, în timp ce capetele li se ridică pe gîturile înţepenite şi se privesc fi x, mult timp, och i în och i. 71

Remy de Gourmont U nii peşti au un organ penial: ei pot să realizeze deci o adevărată copulaţie; aşa se petrec lucruri le la squalus, la roşioare, la rechini. Masculii se agaţă de femele şi le ţin cu nişte croşete formate adesea, la aripioara abdominală, din nişte părţi cartilaginoase care pătrund în orificiul femelei şi ajută penisul să alunece. Masculul peştelui raia apucă femela, o întoarce, se li peşte de ea, o ţine cu agăţătorile peniale şi reali­ zează acuplarea, lăsîndu-şi lapţii să pătrundă în cloacă. Ope­ raţia se repetă de mai multe ori, despărţită de aducerea pe lume a odraslelor, care se nasc vii, şi durează pînă cînd femela s-a eliberat de cea mai mare pa11e a ouălor.

72

CAPITOLUL AL ZECELEA

MECANISMUL DRA GOSTEI II. Copulaţia (urmare): Artropode. - Scorpionii. - Marele crustacee acvatice. - Micile crustacee. - Hidracna. - Scutelerele. Cărăbuşul. - Fluturii. - Muştele etc. - Despre varietatea obiceiurilor sexuale animale.

II Copulaţia (urmare): Artropode. M odurile de fecundare cele mai curioase şi m ai îndepă1tate de mecanismul obişnuit al mamiferelor sînt printre insecte, batracieni, moluşte; înainte de a ajunge la ele ne vom face, prin cîteva exemple, o idee despre obiceiurile sexuale la tot felul de animale alese dintre artropode. Iată-i pe scorpioni, aceşti reprezentanţi tereştri ai crustaceelor acvatice. Cele două sexe sînt identice, organele genitale sînt de obicei invizibile, ascunse între abdomen şi cefalotorax (paite anterioară unde corpul fără gît continuă direct toraxul). Masculul este prevăzut cu două penisuri rigide prinse într-o teacă dublă, dar formînd un singur canal; el le introduce, ţinînd femela de pîntec, în vulve, unul dintre braţe înclinate la dreapta, celălalt la stînga, către fiecare din cele două oviducte. Acelaşi mecanism este întîlnit la crustacee, doar dacă, ceea ce se întîmplă destul de rar, nu sînt herma­ frodite; ca şi scorpionul, homarii, langustele, creveţii şi crabii se acuplează după un rit care seamănă mult cu obiceiurile umane. E singulară imaginea acestei femele homar care, la atacul m asculului, se răstoarnă pe spate, sup01tă cu răbdare ca masculul să se întindă peste ea, prinzînd-o cu labele şi cu cleştele. (Viziune de sabat pe care Callot sau Dore n-ar fi 73

Remy de Gourmont pi ctat-o decît cu teamă). Poate ar fi bi ne să ne gîndi m şi să luăm în consi derare asta înai nte să deschi dem pîntecu l cu irasat al acestor ani mal e care ş i -au propagat specia pri ntre alge, în gău ri l e stînci lor? Glandel e genital e al e cru staceelor sînt exce­ l ente; se mănîncă de asemenea foarte mul t cele al e ursi ni lor: doar asta e bun la aceste animale aspre la pi păi t. Mascul ii mari lor cru stacee au canal e ejacu l atoare care su nt erecti l e, se ri dică în formă de penis du blu între pri ma pereche de labe; femelele sînt şi el e prevăzute cu două vulve deschizîndu-se pe a treia pat1e sternată, sau la baza label or care corespu nd acestui segment. Copulaţia se real izează prin acte rapi de, repetate de două ori sau trei ori, într-u n sfe1i de oră. Mascul ul crevetel ui de pîrîu, care înoată culcat pe-o pai1e, îşi ţine femela între labe ş i înaintează astfel prin salturi: ea este c u mul t mai mi că decît el. A celaşi mecani sm se întîl neşte la gîndăcel ul de apă dulce (ascellus) la tal i tru sau la puricel e de mare. Există multe si ngularităţi în moravuri l e sexuale al e micilor crustacee: masculul bo piru lui trăi eşte ca parazi t pe fe­ mela de patru sau cinci ori mai grea decît el ; şi ceea c e accen­ tuează ci udăţenia e că femela însăşi este parazi tul crevetel ui roşu (paloemon). Ea formează acea mică umfl ătură, cenuşie odată fiartă, care se vede pe părţil e lateral e al e capul ui cre­ veţilor deveni ţi roşii. P escarii afir mă bucuros că această pată o val ă reprezi ntă o mică soi ă, dar ei povestesc şi al te minu năţii : că la anati fere de exempl u, aceste scoici cu peduncul care se văd pe l emnel e aruncate de mare, nu sînt decît embrioni de raţe săl bati ce şi cutare brav marinar l e-a văzu t el însuşi luîndu-şi zboru l . Mascul u l linguatu l ei (animal aiiicu lat vermiform, para­ zi t al mami ferelor şi reptil elor) este de asemenea cu mul t mai mic decît femela: nu are decît un testic ul, dar are dou ă l ungi organe copulatoare care perforează simul tan femela, ejacu lînd spre c el e do uă ovare. Tot un mic mascul este şi hi dracna, acarian acvatic; de dou ă sau de trei ori mai mic decît femela, e si ngurul prevăzut cu o coadă, la capătul căreia se afl ă organel e 74

FIZICA DRAGOSTE I

l ui genitale; cele ale femelei sînt formate dintr-o papil ă aşezată sub pîntece şi pe care o face vizibilă, înconju rînd deschizătura, o pată albă. M asculu l înoată, femela vine în întîmpinarea lui, se ridică oblic, face să se su prapu nă pu nctu l ei alb cu extremitate a caudal ă a amantulu i şi joncţiu nea se produ ce. M asculul poate fi văzu t atunci antrenînd femela care se zbate; acupl area, cu pauze, dar fără să înceteze contactu l profu nd, durează mai multe zile. La insectele superior dotate este invers, femela îşi trage masculul : furnica îl poartă pe spate, în timp ce îndoaie abdo­ menul în arc spre vulvă; astfel încărc ată, zboară, urcă, planează, apoi cade cu el, ca o picătură de apă. El m oare pe loc, femela se ridică, se întoarce la cui b, depu ne ou ă, înainte să-şi aştepte m oartea. Nu nţile furnicilor sînt un furnicar în acelaşi tim p; că­ derea amanţilor seamănă cu o cascadă aur i tă, i ar ren aşterea fe­ melelor străluceşte în soare ca o spumă roşie. Scu telerul este o i nsectă de form ă u neori pătrată, semănînd cu ploşni ţa verde de lemn, alteori lungă şi cilindrică, avînd pe aripi puncte şi linii de toate culorile. Una din ele, scutiform ă, calificată de «lineata» , cu spatele roşu cu dungi negre, este des întîlnită pe ombelifere. Copul aţia are loc capăt l a capăt; pot fi văzu te astfel legate, femela trăgîndu-şi mascu lu l mai mic, din fr u nză în fr u nză4 • Urechel niţele se acu plează şi ele una în prelungirea celeilalte; pu ricii, la care masculu l este mai m ic, stau li piţi cu pîntecele şi au lăbuţele încolăcite; poziţia este şi m ai deosebită, amintind-o pe aceea a libelu lelor la louvette, mică insectă care trăieşte pe stejari şi se aruncă bucu roasă asu pra omului; vulva îi este într-adevăr situ ată aproape de gur ă. 4 Asta nu pare să fie un fapt general. Am observat recent la morcovul sălbatic numeroase cupluri de scutelere, procedînd prin călărire; masculul i nert era culcat peste femela care se pl imba şi se agita la cca mai mică alet1ă. Forma: îngustă, aproape c i l i ndrică; culoarea: portocal ie, cu două dungi negre, scurte; trompă puternică, antene lungi. Unirea lor durează cel puţin o zi şi o noapte.

75

Remy de Gourm ont Col eopterel e preferă căl ărirea; actu l are o durată foarte variabi lă, de la dou ă ore pînă la dou ă zi le. Cireşarul mascu l u rmăreşte fem ela cu fervoare; e atît de înflăcărat încît călăreşte adesea alţi mascu li , înşelat de mirosu l de ru t care pluteşte în aer. El prinde fem ela şi o ţine strîns cu picioruşele anterioare şi cu croşetele geni tal e. U nirea se prelungeşte o zi şi o noapte; odată epuizat, masculu l face u n salt, cade pe spate, rămînînd totuşi pri ns prin părţile peniale, iar femela m erge să pască impasibil ă, îl tîrăşte peste frunze, pînă ce moaiiea îl desprinde de agăţătoarea l u i. Şi flu turii sînt foaiie înfl ăcăraţi, mascul ii făcînd adevărate căl ătorii, cu m a dovedit J. H. Fabre, în cău ­ tarea fem el el or. Ei zboară adesea acu plaţi, femela mai robustă su portînd cu uşurinţă mascu lu l: sîn t u n spectacol foaiie frec­ vent la ţară fluturii cu patru perech i de aripi care se rotesc, puţin ameţi-ţi, din floare în floare, vapor beat care m erge u nde-\ duc pînzele. Cu muştele, feminismul se i ntrodu ce pe faţă ch iar în m ecani smu l dragostei. Femelele poartă aparatu l copulator; ele îşi înfi g ovidu ctu l, atu nci adevărat penis, în pîntecul mascu­ l u lu i; ele fac gestul domi nator, mascu lul nu acţi onează decît ca să apu ce acest burghiu cu croşete care-i înconjoară fanta geni­ tal ă. Acelaşi sfred el îi fol oseşte femel ei să scobească l emnu l , pămîntul sau carnea ca să-şi depu nă ouăle. A cu plarea are loc la capăt; e foa1ie uşor de văzu t. Iată sufi ci ent de multe exemple încît să pu tem deosebi ce este permanent în m ecanismul copulării adevărate de ce este variabil în aspectel e sale exteri oare. Date fi ind cel e dou ă piese capitale ale aparatu lui, sabia şi teaca ei , natura lasă speciilor gri ja d e a imagina, cum s-ar zice, cea mai bună modalitate de a se servi de ele, şi orice m etodă care este fecundă i se pare bună. Ea are m etode dintre cele mai diverse, căci invenţiile sexuale ale umani tăţii sînt aproape toate anterioare sau exterioare omulu i! Nu e nici u na al 76

FIZICA DRAGOSTEI

cărei model, chiar mai perfecţi onat, să nu fi fost oferi t de ani male, chi ar şi de cele mai umi le. Dacă mt exi stă o regulă generală, o mani eră morală de a fecunda o femelă şi una imorală, trebui e să recunoaştem că un acelaşi mod este neschi mbat la aceeaşi speci e, sau gen, sau famili e. Nu cred să se fi observat vreodată vari aţi i în moravuri le sexuale ale animali tăţi i ; şi totuşi fi i nd posi bi le actele de pură exonerare, metoda de a i ubi poate fi consi derată ca fii nd riguros fi xă. Ea a vari at la albinele soci ale plecînd de la rapo11uri le de cuplu, de la agresi vi tatea masculului, p entru a ajunge la fecundarea poli tic ă şi şi autori tară a unei singure femele de către un si ngur bărbat ales di ntre o sută de sclavi favori ţi. Însuşi mecani smul a trebui t să se modifice, în acelaşi timp cu organele, să se pli eze la c i rc umstanţele corporale şi de medi u, sub presiunea si stem ului nervos care comandă acte fără să se i ntereseze de i nstrumentele care le vor îndepli ni . Dovada acestor schimbări se găseşte în hermafr odi smul acc i dental al unui mare număr de neve11ebrate şi chi ar peşti, ca morunul, scrumbi a: schimbare fundamentală, pentru că trece animalul de la o c ategori e superioară la o categori e i nferi oară; este o întoarcere la ori gi ni, fără îndoială, şi semn că spec i i le supuse acc i dentelor sînt depa11e de a fi, di n punct de vedere fizi ologic, fi xate. E foarte probabi l ca acci dente asem ănătoare, mai puţi n accentuate, vizi bile u neori pri n malformaţi e externă, i nvizi bi le în i nfluenţa lor psi hologică, să fi e cauza anumi tor tendinţe anormale, anumitor gesturi în contrast cu sexul aparent şi chi ar real. Dar asta n-ar răspunde la adevărata întrebare: exi stă la ani male, în afara aberaţi i lor pur mecanice, fantezii erotice? Nu se poate spune nu cu certi tudi ne. Ani malu l nu urmează decît o cale; cînd şi -a trasat drumul, dacă i -a fost dat să trăi ască un alt sezon, revi ne pe urmele sale, atent la aceleaşi îndatoriri, supus aceloraşi gesturi . Fără îndoi ală, animalele fami li are omu lui sau veci ne lui : cîi nele, mai muţa, poate pi sica, sînt si gur capabile de fantezii erotice: e deci difici l să li se refuze această tendinţă 77

Remy de Gou rmont cel orlal te ani mal e, himenopterel or, d e exemplu, atît d e intel i­ gente. Cine ştie de-altfel dacă u nele moduri excentrice de copu ­ lare nu sînt fantezii fi xate, devenite obiceiu ri, care au înlocuit o metodă anterioară, animalu l fiind puţin capabil de a suprapune d ouă obiceiuri? E clar cel puţin că mecanismu l dragostei este, în natu ră, de o varietate infi nită şi că, dacă el apare stabil la majoritatea speciilor fixe, el e, în ansamblul lu i, extrem de oscilant, capricios şi fantezist.

78

CAPITOLUL AL UNSPREZECELEA

MECANISMUL DRA GOSTEI III. De la păsări la peşti. - Masculi fără penis. - Acuplarea prin simplu contact. - Lascivitatea păsărilor. - Copulaţia la batracieni: broasca-mamoş, broasca acvatică, broasca terestră, broasca pipa. - Parazitism fetal. - Castitatea peştilor. - Sexele separate în dragoste. - Fecundarea onanistică. - Cefalopode: spermatoforul.

III De la păsări la peşti. - Pe la mi jlocul celei de-a doua l uni , în fetusul uman se sch i ţează separarea cloacei în două re­ gi uni ; se formează o despărţi tură care va separa în întregime ca­ lea digesti vă de calea ura-genitală. P ersi stenţa cloacei nu este un semn de primi ti vitate, deoarece ea se regăseşte în acelaşi ti mp la selaci eni, la batrac i eni , la repti le, la monotreme şi la pă­ sări . Regiunea urogeni tală a marsupialelor şi a mai multor roză­ toare este supusă unui sfincter unic, martor al unei legături originare. Cloaca păsări i este împărţită în trei încăperi , pentru cele trei funcţi i , orifici ul exteri or fi i nd în mod necesar unic, prin definiţie. Cu acest aparat rudi mentar majoritatea păsări lor se bucură de plăceri le dragostei . M asculul fi ind li psi t de orice pa1ie erectilă, coitul nu este decît un si mplu contact, o apăsare, poate o frecare; oricît de neplăcută ar fi comparaţi a, e un joc asemănător cu sărutul pe gură sau, dacă vrem, cu apăsarea a două lesbiene, li pite vulvă la vulvă. Depaiie de a fi o regresiune sau o opri re, e poate un progres; masculul cel puţin cîştigă în siguranţă şi vigoare, nefi i nd obligat dec ît la o foarte mică dezvoltare musculară. E bine cunosc ută lasci vitatea anumi tor păsări şi nu s-ar părea că absenţa penisului exteri or le di mi79

Remy de Gou rmont nuează sau că le atenu ează ardoarea, volu ptatea pe care o gă­ sesc în aceste scu rte con tacte. P oate că plăcerea genitală directă se concentrează în tr-o papilă vascu lară care se u mflă puţin în timpul con tactului; ea este foaiie rudimentară, adesea n ebăgată în seamă, dar se pare că e u n organ excitator, producător de voluptate. Masculul se u rcă pe femelă, o ţine cu labele şi cu ciocul, cele dou ă cloace se suprapun şi sperma cu rge în oviduct. V răbiile pot fi văzute repetînd actu l sexu al de dou ăzeci de ori, mereu cu aceleaşi trepidaţii, cu aceeaşi expresie de încîn tare; femela se satură prima, îşi arată nerăbdarea. P ăsările sînt intere­ san te mai ale prin obiceiurile lor, pentru c ă ele pun mu lt joc în dragoste: paradele, luptele; le vom regăsi în alte cîteva capitole. B atracienii trăiesc şi ei tot numai pentru reproducere. Î n afara perioadei de dragoste, ei rămîn cu totu l paralizaţi. Rutu l îi excită şi aceste fi inţe, îngheţate şi lente, se dovedesc atu nci înflăcărate şi înverşu nate. Mascu lii se bat pentru pose­ darea femelelor; dacă a prins u na, nimic nu-l poate face să-i dea drumul. Au fost văzu ţi fermi la post, chiar şi du pă ce le-au fost tăiate membrele posterioare, sau jumătate din trup. Copulaţia nu e totuşi decît un simu lacru; ea are loc prin simplu contact, în absenţa oricărui organ exterior, chiar la salamandre, în ciuda perniţelor ce le înconjoară cloaca, schiţă a u nu i aparat rămas extrem de rudimentar, poate chiar problematic. La anu re, mascu lul, mai mic decît femela, se caţără pe spatele ei şi rămîne astfel lipit timp de o lun ă - două. La sfir­ şitul acestei perioade, din părţile laterale ale femelei, stoarse, sîn t lăsate în sfirşit ouăle să curgă şi el le fecundează, pe mă­ sură ce cad. La fel are loc acuplarea şi la broasc ă; ea durează de la cincisprezece pînă la dou ăzeci de zile. M asculul se caţără pe femelă, o încon joară cu braţele, îşi încrucişează mîinile pe pieptul ei, ţinînd-o strîns îmbrăţişată. Atunci rămîne imobil, într-o stare extatică, insensibil la orice şoc exterior, la oric e ră­ nire. Se pare că singu rul scop al acestei îmbrăţişări e să exercite fi e o apăsare, fi e o excitare a pînteculu i femelei şi să o facă să 80

FIZICA D RA GOSTE I

dea ouăl e. Ea face aproximativ o mie, pe care mascul ul l e s tro­ peş te cu sperm ă. Toate anurel e (batracieni fără coadă) îşi storc astfel femel el e, ca pe o l ămîie; dar mecanismul fecundării ouăl or este destul de variabil : brosc oiul - mam oş , prins de femel ă c a ş i se­ menii s ăi, ajută cu l abel e din spate l a ieşirea mătăniil or, p e care le numără bob cu bob, cu devoţiune, în timp ce femela, impasi­ bil ă, consim te bucuroasă l a această manevră, pe care o simte p robabil ca p e o mîngîiere. B roscoiul acvatic nu scoate el mătă­ niil e; l e p rimeşte p e labe şi cînd are vreo zece l e stropeşte, eja­ cul înd deasupra l or cu o m işcare de şal e, după cum zice bătrînul Roesel 5 , asemănătoare cu a cîinel ui în timpul coitului. Cît des­ pre obişnuitul broscoi terestru , cel care sună în aerul l iniştit al serii ca un pur clopot de cristal , el aşteaptă să fie ieşite toate ouăl e, l e aranjează într-o grămadă, apoi, cu mişcări excitate, l e inundă. Dar nici o al tă răbdătoare batraciană nu e mai curioasă ca broasca p ipa. E o fi inţă hidoasă cu ochi mici, cu gura încon­ jurată de o bărbiţă, cu piel ea verzuie acoperită de negi şi umflături. Pe măsură ce sînt depuse ouăl e, mascul ul l e fecun­ dează; apoi l e ia cu l abel e l ui mari palm ate şi l e împrăştie p e spatele femelei. Î n jurul fiecăru i ou se formează o mică p ustul ă p rotectoare, în interioru l căreia ecl ozează p uii. O femel ă l a care a început ecloziunea prezintă acel spectacol bizar al unui spate din care apar ici şi col o capete şi l abe, din care se ivesc mici broscuţe născute parcă dintr-un paradox6 • Asta arată odată în p l us că orice e bun pentru natura care nu vrea decît să-şi atingă ţel uril e, care nu se gîndeşte dec ît l a perpetuarea vieţii. Era ne­ cesar un buzunar incubator, iar el a fost uitat: n-are imp o11anţă, animal ul o să-şi facă unul, pe chel tuial a l ui însuş i sau pe c hel ­ tuiala unei al te specii. Puii broaştei pipa exercită un veritabil 5 6

În Historia naturalis ranarum. 1 758, Bufo aquaticus. Spatele ca o cameră gestativă se regăseşte şi la puricii de plante, într-una din fazele lor partenogenetice. C[ .I. H . Favrc. Souvenirs V I I I , Les pucerons du terebinthe.

81

Remy de Gou rmont parazitism comandat de o nebăgare de s eam ă a natu rii. Fie că depozitarea ouălor se face pe spatele mamei sau pe ţesu tu rile unui animal străin, parazitismu l nu e mai puţin evident; e cel mult o chestiu ne de scară. Din acest pu nct de vedere ne-ar fi permis să considerăm evoluţia intern ă, normală a produs elor sexu ale ca pe o evoluţie parazitară: pu iu l mamiferulu i este u n parazit al mamei sale, aşa cum ihneumonu l este u n parazit al o midei care i-a servit de u ter. Astfel considerată, noţiunea de parazitism temporar, larvar, ar dispărea, sau ar lu a mai degrabă o foat1e mare extensiune, cu prinzînd u n număr considerabil de fapte repaitizate pînă acum în categorii iredu ctibile. F ecun darea prin contact este foa11e rară la peşti, cu excepţia selacienilor. Ea nu e întîlnită decît la teleosteeni şi la alţi cîţiva peşti vivipari, ca blennius: lapţii pătru nd fără copu­ laţie în organele femele şi ou ăle se dezvoltă fie în aceste o r­ gane, fie într-un buzu nar pe c are-l poa11ă masculu l su b pîntece, fie chiar în gura mascululu i care are astfel calitatea de a asigura venirea pe lume a copiilor săi. Teleosteenii sînt peşti în orice caz deosebiţi: u nul din ei, hipocampu l, cu c ap ca de cal, dă o bun ă idee despre familie. P eştii obişnu iţi, pe care-i cunoaştem , pe care-i m încăm , oricare ar fi ordinu l în care i-a aşezat domnul Lacepede sînt fiinţe caste, lipsite de orice fantezie erotică. Lor le este necunoscu t tot ce pare a fi esenţialu l volu p­ tăţii. M asculii ignoră posesia; femelele, abandonu l; nici atin­ geri, nici frecări, nici mîngîieri. Obiec tu l dorinţei mascu lu lu i nu este femela, ci ou ăle; cele pe care ea le va depune şi pe care el le pîndeşte; cele pe care ea le-a depu s deja şi pe care el le caută; excitaţie identică cu aceea pe care o produ ce onanismu l sau pe care o creează fetişismul la cîţiva anormali care se bu cu ră văzînd u n pantof, o panglică, excitaţie care ajunge pîn ă la frigiditate în faţa femeii în persoană. P eştii îşi împrăştie lapţii pe ouă cărora nu le-a văzu t niciodată mama şi pe care le găseşte plutind. Adesea chiar, amîndoi lasă la ghici, u nu l ou ăle, celăl al t lapţii, iar joncţiunea celor două elemente se face după placu l 82

FIZICA DRA GOSTEI

curenţil or sau după voia m işcării valuril or. U neori fac un cupl u discret. Fem ela urcă fluviu l, se opreş te pe fu ndu l nisipului sau al ierburilor, masculul o urmează, ascultînd de gestul ei. A stfel de obiceiuri au permis cultivarea peştilor ca şi ciupercile, mai bine chiar. S e ia o femelă coaptă, umpl ută de ouă, se stoarce ca o portocală; apoi se goleşte masculul de lapţi, iar natura face restul. Acest procede u nu mai e posibil la anumite specii care se m işcă împreună, m asculul răsturn at pe spate, cu orificiul genital aşezat sub femelă, ejaculînd cu măsură. S e ş tie că somonii urcă în bancuri adesea foat1e dese fl uviile , pînă la rîuri, pîrîiaşe, ca să-şi depună ouăl e în colţuri potrivite şi liniştite. Apoi coboară, extenuaţi de barajele ş i de căderile de apă trecute cu lovituri de coadă, obosiţi de exer­ ciţiile lor genital e. Coloana este adesea condusă de o femelă, celelalte femele vin după aceea, urmate de m ascul ii bătrîni, iar tinerii formează ari ergarda. Cînd a găsit un loc convenabil, una dintre o uăto are se opreşte, sco beşte p ămîntul cu pîntecele, lasă în gaură u n pachet de ouă pe care un mascul bătrîn l e stropeşte i medi at; dar patriarhul a fost u rmat de ti nerii somoni c are-l imită, fecundînd şi ei aceleaşi ouă. Ar exi sta astfel , l a aceşti peşti , un fel de şcoal ă în care cei cu experienţă îi învaţă pe nou veniţii pe l ume procedeel e fecundării. Acest amestec de ouă şi de lapţi de toate vîrstele ar fi de asemenea în mod deosebit favorabil m enţinerii tipului specific, dacă instabilitatea m ediu­ lui n-ar duce la întîlniri între ele mente aparţinînd unor varie tăţi învecinate; în c iuda voinţei naturaliştilor, somonii şi păstrăvii nu formează practic decît o singură famil ie şi nimic nu e m ai dificil, de exemplu , decît să stabileşti specia unui somon tînăr, sau să di ferenţiezi păstrăvul de m are de somonul comun. Iubirile peştilor (ca şi la echinoderme, l a ursini, la stele de m are etc.) se reduc deci în m ajoritatea cazurilor la dragostea dintre un ovul şi un sperm atozoid. Este esenţi al. Dar o asemenea simplificare are ceva şocant pentru sensibilitatea unui ve11ebrat superior sau pentru o insectă obişnuită cu parada 83

Remy de Gou rmont amoroasă, cu mîngîierile, cu contactel e mu l tipl e sau prel ungite, cu prezenţa şi cu complicitatea celuilalt sex. Acest mod de a iubi la distanţă nu e desigu r necuno scu t pentru oameni, dar el pare să fi fost dirijat mai mu lt de necesitate decît de gust, mai mul t de moral ă decît de căutarea u nei mari plăceri. S atisfacţiil e genitale obţinute în afara contactulu i sexu al, pe l îngă faptul că sînt clar nefecu nde - cu excepţia u nor scabroase experienţe şti­ inţifi ce - exercită adesea asu pra sistemu lui nervos şi mu scular o slăbiciu ne mai mare chiar decît excesel e practicate de o bicei. Dar acest rezultat nu e atît de evident încît să-l putem trans­ forma în principiu de moral itate, şi e clar că o nanismul face parte.din gesturile naturii. O concluzie diferită ar fi mai agre­ abilă; dar miliarde de fiinţe ar protesta în toate oceanele şi pe sub toate trestiile din toate fluviil e. Putem merge mai departe şi să insinuăm că această metodă, care ni se pare monstruoasă sau - pentru că e vorba de peşte - deosebită, este poate superioară procedeu l u i greoi al căl ăririi, atît de urît în general şi atît de incomod. Dar nu există în natura terestră şi nici în u niversul imaginabil un su s şi u n j o s, o faţă şi u n revers; nu există nici bun nici rău, nici bine nici mai puţin bine, ci stări de viaţă care-şi împlinesc ţelul pentru că există şi pentru că ţelul lor este existenţa. Fără îndoial ă dezacordul dintre voinţă şi organe este constant l a toate nivel el e vieţii şi foaite accentu at la om, l a care dorinţele sînt multiple, dar sistemu l nervos rămîne stăpîn pînă la urmă şi stăpîneşte chiar pu nîndu -şi viaţa în pericol. Nu hazardul împrej urărilor şi al mediu lui a umflat în papilă, apoi în penis, spermidu ctu l u nor peşti, nu el a format acestui penis o teacă din înotătoarea caudală, ci voinţa ganglionilor cerebrali. Evolu ţia sistemu lu i nervos este întotdeauna mai avansată decît a organelor, fapt care constitu ie o cau ză de incoerenţă şi în acelaşi timp de progres sau de schimbare. În ziua cînd creierul nu mai are ordine de dat, sau cînd organele şi-au epuizat facul­ tatea de ascultare, specia se fixează; dacă este fixată în stare de incoerenţă, merge către o moai1e sigură, ca monotremel e. M ulte 84

FIZICA DRAGOSTE I

specii par să fi fost distruse în plină evoluţie de exigenţele contrarii ale u nui sistem nervos capricios şi tiranic. Trebuie ca cefal opodul mascul să fecundeze femela. Cum o s-o facă, neavînd organ vector al spermei? O să-ş i facă unul. S -a crezut mult timp că femelele argonauţilor erau toate bîntuite de un parazit. Această fi inţă misterioasă nu este altceva decît instrumentu l fecundării. M asculul are un buzunar care acu mulează sperma; din acest buzunar, unde se înfăşoară în nişte punguţe numite spermatofore, animăluţele se îndreaptă toate către al treilea braţ al argonautului, iar acest braţ se lărgeşte în spatulă, se înarmează cu un flagellum, îşi pierde ventuzele apoi, cînd e greu de viaţă, ca un ciorch ine copt, se desprinde, se îndreaptă către femelă, ajunge la pîntecele ei, se aşază în cavitatea paleată, lasă să curgă sămînţa în organele unde va întîlni ovulele. Organul mascul apare deci aici ca un individ temporar, o terţă fi inţă între tată şi mamă, un mesager care poatiă către femelă tezaurul genital al masculului. Nici u nul nu -l cunoaşte pe celălalt. M asculul m1 ştie nimic despre fiinţa pentru care îşi taie u n membru, membru l, iar din fecundatoru l său femela nu ştie decît organul care o fecun­ dează. Puţin mai complicată ca la peşti, şi de asemenea probabil mai vech e, această metodă nu pare posibilă decît pentru animalele acvatice. Ş i totuşi ea se întîlneşte la numeroase vege­ tale: acest braţ navigator aminteş te de înaripatele grăunţe de pol en care zboară în depătiare către pistiluri. Foatie puţine flori sînt fecundate direct; aproape la toate trebuie un intermediar; vîntu l, insecta, pasărea. Natura a dat aripi falusu lui cu multe milioane de ani înainte de imaginaţia pictorilor pompeieni; ea s-a gîndit la asta nu pentru plăcerea femeilor timide ci spre satisfacerea celor mai h idoase fiinţe care populează oceanele: calmarii, sepiile şi caracatiţele!

85

CAPITOLUL AL DOISPREZECELEA

MECANISMUL DRA GOSTEI IV Hermafrodismul. - Viaţa sexuală a stridiilor. - Gasteropodele. - Ideea de reproducere şi de voluptate. - Mecanismul fecundării reciproce: elicele. - Obiceiuri sprintiene. - Opinii despre hermafrodism.

IV Hermajrodismul. - Peştii sînt singurele vertebrate printre care se regăseşte hermafr odismul, fi e accidental ca la caraşi, heringi, scru mbii, fi e în mod regulat la sargue, spa­ raillon, seran. Unixinele, peşti foatie umili, trăind ca paraziţi, sînt hermafrodiţi alternativi, ca şi stridiile sau ascidiile; glanda genitală funcţionează întîi ca testicu l, apoi ca ovar. Amfi oxul, această punte de legătură între ve1tebrate şi nevetiebrate nu este hermafrodit. Formele cele mai bine caracterizate şi cele mai complicate ale hermafrodismu lu i se întîlnesc la moluşte şi în special la gasteropode. Hermafr odismu l altern ativ al stridiilor produce efecte care au fost observate în toată antichitatea. Sfatul popular de a se abţine de la stridii în lunile fără „r" este bazat pe u n fapt, iar acest fapt este sexu al. Din septembrie în mai ele sînt mascule, au testicule, elaborează spermă, sînt bune; din mai pînă în august cresc ovarele, se u mplu de ouă care devi n albi cioase pe măsură ce se coc, sînt femele, nu sînt bune; fecundarea se face acum, spermatozoizii născuţi în perioada precedentă făcîndu-şi în sfirşit datoria. Înainte de a fi respinse, superstiţiile şi prejudecăţile trebu ie observate şi analizate minuţios; aproape întotdeau na într-u n înveliş grosier se află un sîmbure de adevăr. 86

FIZICA DRAGOSTE I

În hermafrodismu l echi nodermelor, al peşti lor, nu exis tă ni ci odată autofecu ndare, produsele sexual e întîl nindu-se în afara fi i nţelor, care n-au ni ci organe copulatoare, ni ci vi aţă geni tală de relaţie; este o simplă încru cişare de embri oane. În tr-o fază mai complexă, i ndi vi zi i poartă organe masculine externe şi organe femi ni ne, dar nu se pot servi de ele decît cu aju torul u nu i al t i ndi vid îndepli nind fie rol de mascul, fie rol de femei e. Ai ci se impu ne o nouă disti ncţi e: sau ani malul va fi pe rînd mascul şi apoi femelă, sau va fi şi u nul şi altul în acelaşi timp. U ni rea celor dou ă sexe pare într-adevăr i nutilă, după logi ca u mană, dacă cele două glande geni tal e cresc numărul femelelor şi asi gu ră mai bi ne conservarea speci ei . Cît despre ideea de voluptate, trebu i e să facem abstracţi e de ea. Pe lîngă faptu l că nu putem s-o ju decăm decît pri ntr-o an alogi e foatte îndepă1tată şi ch i ar îndoi elni că, dată fi i nd deosebi rea din tre sistemele nervoase, trebu i e s-o înlăturăm ca fi i nd i nuti lă. La cele mai multe animale, coitu l nu e decît preludiul morţii, i ar dragos tea şi momtea îşi joacă rolu l su prem în aceeaşi clipă. Copulaţi a i nsectelor este o s i nu cidere: ar fi rezonabi l să o pri­ vi m ca fi i nd motivată de dorinţa de a mu ri? Trebui e despărţită i deea de voluptate de i deea de dragoste, dacă vrem să înţelegem ceva din mişcări le tragi ce care creează perpetuu vi aţa chi ar cu preţu l vi eţi i înseş i . V oluptatea nu expli că nimi c. Ch i ar momtea dacă ar fi poru nci tă fi i nţelor, ca mij loc de reprodu cere, ele ar ascu lta de ea cu aceeaşi înverşu nare; asta se vede ch i ar la uma­ ni tate. Di ti rambi asu pra volu ptăţi i ar fi de-altfel extrem de de­ plasaţi a propos de gîdi lări le reci proce pe care şi le fac doi melci pe o fr u nză de vi ţă de vi e; subi ectu l e mai degrabă penibil. Iată deci dou ă eli ce, amîndou ă bisexu ate, corespu nzînd întocmai cu vi ntelor B i bli ei : «Dumnezeu i -a creat bărbat şi femelă»; organele lor geni tale sînt foarte dezvoltate; penisu l ş i ovidu ctu l dau într-u n vesti bu l, care, în actu l copulator, se devagi nează parţi al, în aşa fel încît penisul şi vaginul aju ng s ă 87

Remy de Gourmont atingă orificiul; atunci se realizeză intro misia reciprocă. Î n vestibul d ă şi u n al treilea organ, fără analogie la animalele superioare, un buzunărel care conţine un mic stilet pietros: este un organ excitator, acul cu care se înţeapă dorinţele. A ceste fi inţe, la care preludiul dragostei s-a făcut prin post, prin lungi atingeri, prin zile întregi de apăsări lipicioase, se hotărăsc în sfirşit; cu săbiile ieşite din teacă, se înţeapă conştient una pe alta, iar asta face să iasă penisul din învelitoarea lui: se reali­ zează dubla acuplare. Există specii la care organele sînt astfel aşezate încît acelaşi individ nu poate fi conco mitent femela celui căruia îi este mascul; dar poate, cînd acţionează ca mascul, să servească de femelă unui alt mascul, care este femela unui al treilea şi aşa mai depa11e. Aşa se explică şirurile de gasteropode sprintiene unde vedem realizîndu-se cu inocenţă, şi după voinţa ineluc­ tabilă a naturii, imaginări carn ale cu care se laudă umanitatea erotică. Privit din lumina obiceiurilor animale, dezmăţul îşi pierde orice caracter şi orice h az, pentru că-şi pierde orice imo­ ralitate. Omul, care adună în el toate aptitudinile animalelor, toate instinctele lor laborioase, toate puterile, nu putea să evite moştenirea metodelor sexuale: nu există nici o luxură care să nu-şi aibă în natură tipul normal. Înainte de a ieşi din acest mediu dezgustător, să vedem şi lipitorile. H ermafrodite, practică şi ele fecundarea reciprocă, dar poziţia sexelor le obligă la o atitudine mai singulară: penisul sare dintr-un por situat la gură; vaginul este deasupra anusului. Copulaţia urîtelor fi inţe formează un arc, cap la coadă, ventuza bucală coincizînd cu ventuza anală. A nimalele cu două sexe nu compo11ă în mod logic un dimorfism sexual. Dar nici identitatea indivizilor, nici dubla funcţie cu care sînt învestite nu contrazice legea generală care pare să vrea ca procrearea unui individ să fi e datorată unor elemente provenind de la doi indivizi diferiţi. A utofecundarea este excepţională, este foai1e rară. Că animalul posedă ambele 88

FIZICA DRA GOSTEI

glande gen itale sau numai una, e n evoie de un masc ul sau de un individ acţionînd ca femelă pentru a perpetua viaţa. Herm a­ frodismu l altern ati v confi rm ă aceste date, fi e că aceeaşi glandă se transform ă în întregim e, pe rînd, întîi în pri ncipiu m asculin şi apoi în principiu feminin, fie c ă, îm părţită în tr-o jumătate m ascul in ă şi un a fem inin ă, cele două jumătăţi cresc simultan şi succesiv. Cînd există alternanţă totală sau parţială, principiul m ascul e gata primul şi aşteaptă: astfel, ag,= esivitatea m ascu­ lul ui şi pasivitatea femel ei sîn t vizibi le începînd cu cele mai obscure man ifestări ale vieţi i sexuale: psihologia fundamental ă a unei ascidii nu diferă de aceea a unei insecte sau de a unui mamifer.

89

CAPITOLUL AL TREISPREZECELEA

MECANISMUL DRA GOSTEI V Fecundarea artificialii. - Disjuncţia dintre aparatul secretor şi aparatul copulator. - Păianjenii. - Descoperirea metodei lor copulatoare. - Brutalitatea femelei. - Moravuri ale păianjenului de grădină (epeira). - Argironetul. - Tarantula. - Excepţii: cosaşii. - Libelulele. - Domnişoarele, fecioarele şi domniţele. Tabloul iubirilor lor.

V Fecundarea artificială - Aparatul sec retor al spermei şi aparatul copulator sînt uneori disjuncte. Femela are un vagin situat normal; masculul nu are penis sau îl are situat într-un loc pe trup care nu este în simetrie cu organul receptor. Trebuie deci, în funcţie de caz, sau ca masculul, cum am văzut l a c efalopode, să-şi fabrice un penis artificial, aşa cum face păian­ jenul, sau să se dedea l a manevre complicate ca să îmblînzească femela pentru a duce la suprapunerea celor două orificii, aşa cum face l ibelula. M etoda folosită de majoritatea oraneidelor ( păi anjenii) seamănă ciudat cu practica medical ă numită fecundare miifi ­ cială, c hiar dacă ea e abia un pic mai mul t decît fecundarea normală. Şi aic i e vorba să fi e îndreptaţi spermatozo izii pe dru­ mul unde vor întîlni ovulele; n-are importanţă dacă vehiculul e un penis sau o seringă. S-a crezut mult tim p că organul genital în întregime s-ar găsi în antenel e mascul ul ui; dar, anato mia nedescoperind nimic asemănător, Sevingny s-a gîndit că intro­ ducerea antenelor în vul vă nu era dec ît o manevră excitantă şi că veritabila copulaţie abia apoi urma. N u s-a observat decît o jumătate a actului, faza a doua. Prima constă în aceasta: 90

FIZICA DRAGOSTEI

masculul, cu antenele sale ( organ senzorial al artropodelor) primeşte sperma în pîntecu l lu i şi o duce apoi la organul feminin. Peripalpul maxilar, sau antena, astfel transformat în penis, închide un canal în spirală pe care masculul îl încarcă aplicîndu-1 la deschizătura canalelor sale spermatice. Î l vedem deschizîndu-se la aiticulaţia unu ia dintre noduri, lăsînd să apară o perniţă albicioasă, îndoindu-se, înfi gîndu-se în vulvă, ieşind. . . şi insecta fu ge. Sistem adaptat minunat la împrejurări, pentru că femela este feroce şi îşi devorează bucuroasă iubitul. Dar oare ferocitatea l e-a modificat sistemul fecundator sau dimpotrivă sistemul, atît de puţin galant, o face pe pacientă să nu vadă decît un duşman într-un curtezan care înaintează cu cornul în faţă? Actele producătoare de efecte constante şi utile ne par întotdeauna ordonate după o logic ă admirabilă; n-avem decît să ne abandonăm lenei spiritulu i şi vom fi înclinaţi, uşor-uşor, să le califi căm drept providenţiale; cădem astfel, puţin cîte puţin, în capcanele inocente ale finalităţii. Fără îndoială, şi asta nu se poate nega, există o finali­ tate generală, dar ea trebu ie concepută ca fiind reprezentată în întregime de starea prezentă a naturii. Nu va fi o concepţie de ordin, ci este o concepţie de fapt; şi, în orice caz, mijloacele puse în mişcare pentru a atinge acest fapt nu trebuie deloc inte­ grate în finalitatea însăşi. Nici unu l din procedeele generaţiei, de exemplu, nu poartă marca necesităţii. Nu ferocitatea păian­ jenului a comandat obiceiurile sexu ale; călu găriţa femelă este încă şi mai feroce, iar metoda călugăriţelor este călărirea. Se pare că nimic în natură nu este ordonat în scopu l vreunui bine; cauzele dau naştere orbeşte l a alte cauze: unele menţin viaţa, altele o fac să progreseze, altele o distrug; no i le calificăm drept diferite, în funcţie de inspiraţia sensibilităţii noastre, dar ele sînt incalifi cabile, sînt mişcări şi atîta tot. S alturile unei pietri­ cele pe apă sînt reuşite sau nu , asta n-are nic i o impo11anţă în sine şi ele nu vor fi decît nişte salturi, nici mai mu lt nici mai puţin. Este o imagine a finalităţii supreme: du pă opt sau zece salturi, viaţa, ca şi pietricica aruncată de copil, va cădea într-un 91

Remy de Gou rmont abis şi odată cu ea binele şi rău l, to ate faptele şi ideile, to ate lucrurile. Odată adu să ideea de finalitate l a ideea de fapt, nu m ai sîntem tentaţi să vrem să explicăm natu ra. Cu m ai multă mo­ destie, vom încerca să reconstituim lanţu l cauzelor şi, cum va lipsi mereu u n m are număr de verigi, iar absenţa u nei singure verigi e suficientă ca să falsifi ce tot raţio nam entu l , o vom face cu o pioşenie tem perată de scepticism. Păianjenul cu cruce, deşi păianjen, nu e o fiinţă rea; ea e episcopală şi poartă pe spate o frumoasă cru ce albă răsturnată. Cele m ari sînt femelele; cele mici, mascu lii. Amîndouă îşi agaţă pînzele pe arbuşti, pe tufe, trăiesc fără să se cuno ască, atît tim p cît n-a vorbit instinctul. Vine o zi cînd mascu lul începe să se neliniştească; muscuţele nu -i mai aj u ng: pleacă, îşi abando­ nează locuinţa pe care n-o va mai revedea poate niciodată. Nu e deloc calm, iar fr ica i se împleteşte cu dorinţa, căci amanta pe care o doreşte este o u riaşă. De aceea îşi pregăteşte o retragere, în caz de conflict; întinde un fir de la pînza femelei pînă la o ramură învecinată, p01tiţă de scăpare. Adesea, îndată ce se arată, zăpăcit, femela se aru ncă asu pra lu i şi, fără să-i pese, îl mănîncă. Este asta ferocitate? N u , e prostie. Şi ea aşteaptă masculul, dar atenţia ei rămîne împărţită între apariţia vizita­ toru lu i şi a pradei. Pînza a tresărit şi ea sare, prinde, devoră. Poate că u n al doilea m ascul, dacă se aventu rează, va fi cu mai multă bucurie primit o dată realizat acest prim sacrifi ciu , poate că greşeala, dacă e vreu na, va trezi pînă la u rm ă atenţia amoroasă a acestei femele distrate? Ferocitate, stu piditate; e o altă explicaţie, pe care o voi da mai tîrziu , a propos de călu ­ găriţă şi de lăcu sta verde: e foarte probabil ca sacrifi ciu l m ascu­ lului, sau al u nu i m ascu l, să fi e absolut necesar şi să fie u n rit sexual. Micul m ascu l se apropie deci; dacă e recunoscut, dacă venirea lu i coincide cu starea genitală a femelei, ea nu se com po rtă altfel decît semenel e ei şi, deşi e şi mai m are şi mai puternică, fuge, se lasă plină de cochetărie să alunece de-a lungu l unui fi r; m ascu lul imită jocu l acesta, coboară; ea urcă din nou , u rcă şi el; odată făcută cu noştinţă, se tatonează, se 92

FIZICA DRA G OS TEI

pipăie, masculul îşi umple pom pa şi acuplarea are loc. Ea este rapidă, masculul rămînînd mereu l a pîndă, gata să fugă la cea mai mică mişcare a adversarei: şi adesea n-are timp. I ndată operată fecundarea, uriaşa se întoarce, sare şi-ş i devorează amantul chiar pe locul dragostei. S e spune chiar că ea nici nu mai aşteaptă sfirşitul operaţiei şi, preferînd o masă bună în loc de o mîngîiere, întrerupe jocul cu o lovitură de mandibulă. Cînd masculul are fericirea să poată fu gi, el dispare repede ca tunetul, alunec ă precum fu lgeru l de-a lungul fi ru lui său. Argironetul foloseşte manevre asemănătoare, dar şi mai curioase. Este un păianjen acvatic, care coboară în apă cu ajutorul unui ingenios clopot de cufundător, viitor cuib. Femela îşi construieşte clopotul ei iar masculul, care nu îndrăzneşte să se arate, găseşte un şiretlic : el construieşte un c lopot lipit de clopotul femelei. Apoi, la momentul potrivit, sparge peretele de la mijloc, profită de surpriza cauzată â e intrarea bru scă. Cînd e vorba să nu fi e mîncat, toate mijloacele sînt bune. Tarantula, ale cărei moravuri sînt depa1te de a fi dulci, nu e crudă cu iubitul ei. Acest monstru care nu-şi ţese pînza toarce însă iubiri idilice: sînt lungi preludii, jocuri puerile, mîngîieri delicate, salturi de mieluşel. În sfirşit, femela se supune în întregime, masc ulul face atunci ce vrea cu ea, o convinge să ia atitudinea cea mai favorabilă şi, culcat oblic deasupra ei, uşor, în mai mul te rînduri, lasă să curgă sperma spre abdomenul ei, o introduce cu fiecare din antenele sale, una după alta, în vulva umflată a femelei. Desprinderea are loc brusc, printr-un salt. Şi mai tandre sînt iubirile păianjenilor săltăreţi, aceste fi inţe care înaintează prin mici salturi sacadate: se opresc, pîndesc, sar asupra pradei, insectă sau muscă, ori, atîrnate de capătul unui fir lung care pluteşte, se lasă duse după bunul plac al vîntului. Cînd masculul şi femela se întîlnesc, se apropie, se pipăie cu lăbuţele anterioare şi cu cele din faţă, se îndepă1tează, revin, reîncep. După mii de jocuri, se aşază cap la cap, iar masculul se caţără pe femelă, se întinde pe ea pînă ce i-a atins abdomenul. Atunci îi ridic ă extremitatea, îşi aş ază 93

Remy de Gou rmon t antena la orifi ciul vulvei, apoi se retrage. A celaşi act reîncepe de mai multe ori; femela îl îndeplineşte bucuroasă, fără fasoane. Există şi cîteva excepţii de la această metodă a păian­ jenilor: cosaşii, aceste bobiţe cu n işte labe imense, operează prin călărire. M ascu lii au un penis retractil fixat pe abdomen prin două ligamente; femela are u n ovidu ct care se deschide în vulvă şi se lărgeşte în interior într-un bu zu nar mare u nde stau ouăle. Mascu l u l nu-i vine de hac femelei, foaite îndărătnică la dragoste, decît apucîndu -i mandibu lele cu cleştii. Îmblînzită de muşcătura aceasta, ea se lasă în voia lu i; acu plarea nu dureză decît cîteva secunde. Libelula numită aşa de drăgu ţ domnişoara este u na dintre cele mai fr umoase din lume şi cea mai frumoasă, cu sigu­ ranţă dintre cele care zboară prin locu rile noastre; nici o cu loare oricît de du lce a fluturelu i nu face cît n u anţele mişcătoare ale abdomenului ei, cît tonurile vii ale capu lu i care pare o cască de oţel albăstrui. Cum să le descrii? E greu de găsit două la fel : una are tru pul p011ocaliu cu abdomenu l gri pal, pătat cu galben, picioruşele negre, aripile diafan e, cu o bordură sau cu dungi maronii, negre şi albe; alta are capul galben , ochii căprui, corsajul bru n , striat cu verde, abdomenu l cu tonu ri de verde şi de galben, cu aripile irizate; cealaltă, fecioara, este de un verde aurit sau de u n albastru cu reflexe verzi, cu aripile imaculate; o alta, domnişoara, cu aripile atît de delicate că par invizibile, se îmbracă în toate nu anţele: albastru metalic, verde auriu, viol et de orhidee, portocal iu de crizanteme, dar, oricare ar fi culoarea ei fundamentală, se înconjoară elegant cu in ele de velur negru. Naturaliştii împart aceste gîze în libelu le, oeschna, agrion. Fabricius se dispută cu Linn e: ţăranii şi copiii, pentru că oam e­ nii mari şi serioşi dispreţuiesc n atura, le numesc domnişoare, fecioare şi domniţe. Unel e zboară foaite sus printre arbori, altele stau de-a lungu l pîrîiaşelor şi heleşteielor, celorlalte le plac ferigile, trestiile. A m petrecu t zile întregi la soare obser­ vîndu-le, sperînd să le văd iubirile: le-am văzu t şi am aflat că Reamur nu ne-a înşelat. Era deasupra u nu i hel eşteu, printre 94

FIZICA DRAGOSTEI

fl orile de pe m al, într-o dimineaţă de iulie, o dimineaţă de flacără. Fecioara, cu corsaj u l verde-albăstru i, cu aripile aproape invizibile, zbura încet, cu un aer serios; venise ora paradei amoroase. Şi pretutindeni se form au cu pluri, inele de azur spîn­ zurau de ierburi, fremătau pe frunza lintiţei, pretu tindeni săgeţi verzi şi albastre se ju cau de-a alergatu l, de-a pipăitul, de-a întîlnitul. Ochii mari şi capu l putern ic al libelulei dau acestui lucru strălucitor u n aer grav. Canalul ejacu lator ajunge la al nouălea inel al abdomenu lu i, adică la capăt; aparatul copulator este fixat la al doilea inel, adică aproape de gît şi se compu ne dintr-un penis, din croşet şi dintr-un rezervor; mascu lu l, îndoindu-şi întîi pîntecele lung, umple întîi rezervorul, apoi îl trece în organele femelei. El u rmăreşte mu lt tim p iubita pe care o doreşte, se joacă cu ea, o apu că în sfirşit de deasu pra cu cleştii cu care i se termină abdom enul apoi, încolăcindu-se ca u n şarpe, se înclină în faţă ş i continu ă să zboare, fi inţă cu patru perechi de aripi. În această poziţie m ascu lu l, sigur pe el, cu aeru l indiferent al celui stăpîn pe situaţie, vînează insectele, vizitează florile şi părţile de dedesubt ale plantelor unde aţipesc mu scuţele pe care le apucă cu lăbuţele ca să le du că la gu ră. Fem ela cedează în sfir­ şit, îşi ridică abdom enu l flexibil, făcînd să coincidă deschi­ zătura lu i cu penisu l pectoral al m ascu lu lu i: şi cele două gîze nu mai sînt decît u n splendid inel cu o piatră dublă, un inel fremătînd de viaţă şi de foc. Nu poate fi im aginat nici u n alt gest de dragoste m ai în­ cîntător decît acela al femelei curbîndu -şi încet trupul albastru, făcînd jumătate din dru m către am antu l ei care, ridicat pe picioruşele anterioare, supo11ă cu muşchii întinş i toată greutatea acestei mişcări. S-ar spune, atît de im aterial ş i pur e totul, că dou ă idei se întîlnesc în lim pezimea unei gîndiri necesare.

95

Remy de Gourmont antena la orificiul vulvei, apoi se retrage. Acelaşi act reîncepe de mai multe ori ; femela îl îndeplineşte bucuroasă, fără fasoane. Exi stă şi cîteva excepţi i de la această metodă a păi an ­ jenilor: cosaşi i, aceste bobiţe cu nişte labe imense, operează pri n căl ări re. M asculi i au u n peni s retracti l fi xat pe abdomen pri n două ligamente; femela are u n ov iduct care se deschide în v ulvă şi se lărgeşte în interi or în tr-un buzu nar mare unde stau ouăle. Mascul ul nu-i vi ne de hac femelei, foatie îndărătnică la dragoste, decît apucîndu -i mandi bulele cu cleştii . Î mblînzi tă de muşcătura aceasta, ea se lasă în voi a lui ; acuplarea nu dureză decît cîteva secunde. Libelula numi tă aşa de drăguţ domnişoara este u na dintre cele mai fr umoase di n lume şi cea mai frumoasă, cu sigu­ ranţă dintre cele care zboară pri n locu ri le noastre; ni ci o culoare ori cît de dulce a fluturelu i nu face cît nuanţele mişcătoare ale abdomen u lu i ei, cît tonuri le vi i ale capu lui care pare o cască de oţel albăstrui . Cum să le descri i ? E greu de găsi t două la fel : un a are tru pul p01tocali u cu abdomenu l gri pal, pătat cu gal ben, picioruşele negre, aripi le di afane, cu o bordură sau cu dungi maronii, negre şi albe; alta are capul galben, ochii căprui, corsaju l brun, stri at cu verde, abdomenu l cu tonu ri de verde şi de galben, cu ari pi le i rizate; cealaltă, feci oara, este de u n verde auri t sau de u n albastru cu reflexe verzi, cu ari pi le i maculate; o alta, domnişoara, cu aripi le atît de delicate că par i nvizi bi le, se îmbracă în toate nuanţel e: albastru metalic, verde auriu, vi olet de orhidee, portocal i u de crizanteme, dar, ori care ar fi culoarea ei fu ndamen tală, se înconjoară elegant cu i nele de velur n egru. N aturalişti i împart aceste gîze în li belule, oeschna, agrion. Fabrici us se dispută cu L inne: ţărani i şi copi i i , pentru că oam e­ ni i mari şi seri oşi di spreţu i esc natura, le numesc domn işoare, fecioare şi domniţe. Unele zboară foa1ie sus pri ntre arbori, altele stau de-a lungu l pîrîiaşelor şi heleştei elor, celorlalte le plac feri gi le, tresti i le. Am petrecu t zi le întregi la soare obser­ vîndu-le, sperînd să le văd iubi ri le: le-am văzut şi am afl at că Reamur nu ne-a înşelat. Era deasu pra unui heleşteu, printre 94

FIZICA DRAGOSTEI

fl orile de pe mal, într-o dimineaţă de iu lie, o dimineaţă de fl acără. F ecioara, cu corsaju l verde-albăstru i, cu aripile aproape invizibile, zbura încet, cu un aer serios; venise ora paradei amoroase. Şi pretutindeni se formau cupluri, inele de azur spîn­ zurau de ierburi, fremătau pe frunza lintiţei, pretutindeni săgeţi verzi şi albastre se j u cau de-a alergatu l, de-a pipăitul, de-a întîlnitul. Ochii mari şi capu l putern ic al libelulei dau acestui lucru strălucitor un aer grav. Canalul ejacu lator ajunge la al nouălea inel al abdomenu lu i, adică la capăt; aparatul copulator este fixat la al doilea inel, adică aproape de gît şi se compu ne dintr-un penis, din croşet şi dintr-u n rezervor; mascu lu l, îndoindu-şi întîi pîntecele lung, umple întîi rezervorul, apoi îl trece în organele femelei. E l u rmăreşte mu lt tim p iu bita pe care o doreşte, se joacă cu ea, o apu că în sfîrşit de deasu pra cu cleştii cu care i se termină abdomenul apoi, încolăcindu -se ca un şarpe, se înclină în faţă şi continu ă să zboare, fiinţă cu patru perechi de aripi. În această poziţie mascu lul, sigur pe el, cu aerul indiferent al celui stăpîn pe situ aţie, vînează insectele, vizitează fl orile şi părţile de dedesubt ale plantelor unde aţipesc muscu ţele pe care le apucă cu lăbuţele ca să le du că la gu ră. Femela cedează în sfîr­ şit, îşi ridică abdomenul fl exibil, făcînd să coincidă deschi­ zătura lu i cu penisu l pectoral al mascu lu lu i: şi cele două gîze nu m ai sînt decît un splendid inel cu o piatră dublă, un inel frem ătînd de viaţă şi de foc. Nu poate fi imaginat nici un alt gest de dragoste mai în­ cîntător decît acela al femelei curbîndu -şi încet tru pu l albastru, făcînd jumătate din dru m către amantu l ei care, ridicat pe picioruşel e anterioare, su p01tă cu muşchii întinşi toată greutatea acestei mişcări. S-ar spu ne, atît de imaterial şi pur e totul, că două idei se întîlnesc în limpezimea u nei gîndiri necesare.

95

CAPITOLUL AL PAISPREZECELEA

MECANISMUL DRA GOSTEI VI Canibalismul sexual. - Femelele ca re mănîncă masculul şi cele care mănîncă spermatoforul. - Utilitatea probabilă a acestor practici. - Fecundarea prin mascul în totalitate. - Iubirile decticului cu ·frunte albă. - Lăcusta verde. - Analotul Alpilor. Efipigerul. - Alte gînduri despre canibalismul sexual. - Iubirile călugăriţei (mantis religiosa).

VI Canibalismul sexual. - P ăianjenu l femelă îşi mă­ nîncă mascul u l; călu găriţa îşi mănîncă masculul; la locu stiene, femelel e fecundate de spermatofor - u n enorm ciorchine genital pe care masculul îl depu ne su b pîntecu l lor - ronţăie pînă la u l tima bu căţică învel işu l spermatozoizil or. Fără îndoială, aceste dou ă fapte trebuie alătu rate. Că femela devoră mascul u l în întregime sau doar produ su l glandei sale genitale, este vorba foarte probabil în ambele cazu ri de u n act compl ementar fecundării. Ar exista în mascu l elemente asimilabile necesare dezvol tării ouălor, aşa cum albumina grău nţelor, plantu l ă avortată, este necesară în hrana embrionu lu i vegetal, pl antu l ă supravieţuitoare. Transpu s în viaţa animală şi uşor modificat, acest mecanism explică ceea ce s-a numit, cu sentimental ism, ferocitatea sexuală a călu găriţelor şi păianjenilor. V iaţa este fă­ cută din viaţă. Nimic nu trăieşte decît cu preţu l vieţii. Masculu l insectel or moare aproape întotdeau na îndată du pă acuplare; l a l ocustiene, el este literalmente gol it de efottu l genital; că femel a îl respectă sau îl devoră, viaţa lu i nu va fi deloc ni ci mai lu ngă, nici mai scurtă. El e sac·rificat; şi-atu nci, dacă asta e bine 96

FIZICA DRAGOSTEI

pentru specie, de ce n-ar fi mîncat? În fine, e mîncat. Ăsta îi e destinul şi el îl presimte, cel puţin mascul ul păianjen; căci mas­ cul ul căl ugăriţei se l asă ronţăit cu un stoicism perfect. Unul se cabrează l a sacrifi ciu; cel ăl al t se supune. E vorba de un rit şi nu de un accident sau de o crimă. S -ar putea încerca nişte expe­ rienţe. Ar fi împiedicată femel a dectic să ciugul ească boabel e de vîsc pe care mascul ul l e-a descărcat asupra ei; s-ar supra­ veghea acuplarea căl ugăriţelor, care ar fi apoi imediat izo l ate; ar fi apoi urmărite toate fazel e depunerii ouălor şi al e eclo­ ziunii . Dacă spermatofogi a decticul ui este inutilă, inutilă şi moaiiea călugăriţei mascul , atunci ideil e precedente ar fi anul ate şi ar apărea al tel e. Decticul cu frunte al bă este, ca toate locustienel e, o insectă foarte veche; ea exista în epoca huil ei şi poate chiar această vechime explică singularitatea metodei sal e fecunda­ toare. Ca şi cefalopodel e, contemporanel e sal e, a recurs l a sper­ matofor; şi totuşi există paradă, există îmbrăţişare; există chiar jocuri şi drăgăl el i. I ată cupl ul faţă în faţă, mîngîindu-se cu antenel e lor l ungi, « l a fel de fi ne ca fi rel e de păr» spune F abre; după o cl ipă, se despai1. A doua zi, o nouă întîl nire, o nouă se­ ducţie. În al tă zi, Fabre surprinde mascul ul acoperit de femelă, care-l sufocă cu îmbrăţişarea ei şi-i muşcă pîntecul. Mascul ul se desprinde şi fuge, dar un nou asal t îl supune şi iată-l răstur­ nat pe spate. De data aceasta femel a, ridicată pe picioruşel e l ungi, îl ţine pîntece l îngă pîntece, îşi curbează extremitatea abdomenul ui, victima face l a fel , se face joncţiunea şi curînd din părţil e l atera l e convul sio nate al e mascul ul ui se vede apă­ rînd ceva enorm, ca şi cînd animal ul şi-ar expulza măruntaiel e. Este, continuă minunatul observator «un burduf opal in, asemă­ nător în grosime şi culoare cu un grăunte de vîsc» 7 , burduf cu cel puţin patru buzunare, reunite prin l egături sl abe. B urduful acesta, spermatoforu l , îl primeşte femel a şi, l ipit de pîntecul ei, 7

Souvenirs VI

97

Remy de Gou rmont îl duce cu ea. Revenindu -şi din acest coup de foudre, masculu l se ridică, îşi face toaleta; femela m ănînc ă plimbîndu-se. «Din cînd în cînd se înalţă pe cataligele ei, se face inel şi apucă cu mandibulele din înc ărcătura opalină şi muşcă uşor». Apucă bucăţele pe rînd, le m estecă cu grij ă, le înghite. Astfel, în timp ce pa1ticu lele fecu ndatoare pătrund la ou ăle pe care le vor însufleţi, femela devoră punga spermatică. După ce a gustat firimitură cu firimitură, o smu lge dintr-odată, o frămîntă şi o înghite întreagă. Nici o buc ăţică nu e pierdu tă; locul e curat, oviscaptul curăţat, spălat, netezit. Masculul, în timpul acestui ospăţ, a reînceput să cînte, dar nu m ai e u n cîntec de dragoste; va m uri, m oare: trecînd aproape de el, chiar în acea clipă, femela îl priveşte, îl m iroase, îi ronţăie o coapsă. Fabre nu a putu t să vadă acu plarea lăcu stei verzi, c are are loc noaptea, dar a observat lungu l ei prelu diu , a văzu t jocul lent al antenelor moi. Cît despre rezultatu l acu plării, el este acelaşi ca la toate locu stienele: la fel, femela m estecă şi înghite învelişul genital. Este u n redu tabil anim al de pradă, c are devoră de vie o enormă cicadă, care înghite fără frică m ăruntaiel e unui cireşar ce se zbate. Nu se spune dacă îşi mănîncă masc u lu l 111011 sau viu : este destu l de probabil, pentru că e foarte timid. Un alt dectic, analotu l Alpilor, l-a lăsat pe F abre să vadă ac est spec­ tacol înfricoşător: m asculu l pe spate, femela pe pîn tecele lui, organele genitale lipite cap la cap doar prin acest contact şi, în timp ce primeşte mîngîierea fecundatoare, această femelă enig­ m atică, c u paitea din faţă a corpu lu i ridic ată, ronţăie impasibilă cu ronţăituri m ic i u n alt mascu l, ţinu t cu pîntecul deschis sub ghearele ei. M ascu lul analot este mu lt m ai mic şi m ai slab decît femela; ca şi confratele său , păianjenu l fuge cît poate de re­ pede, odată acu plarea încheiată; e foatte des crănţănit. În cazul observat de Fabre, ospăţu l cu care-şi însoţea dragostea era, fără îndoială, u rm area unei prime acu plări: într-adevăr, aceste locus­ tiu ne au acest alt obicei, rar la insecte, de a accepta m ai mu lti amanţi. Î ntr-adevăr, această M argaretă de B ourbon canibală 98

FIZICA DRA GOSTEI

este un fr umos ti p de fi inţă şi dă un fr umos spectacol, nu de imorali tate, deşaiiă vorbă, ci de seninătate a naturi i, care per­ mite tot, vrea tot, pentru care nu există nic i vicii, nici virtuţi, ci doar mişcări şi reacţii ch imice! S permatoforul efipigerulu i este enorm, aproape jumă­ tate din volu mul întregii fi inţe. M asa nupţială se reali zează după acelaşi rit, femela îl apucă, după ce i-a epuizat burduful, şi pe săracul mascul epuizat. Ea nici măcar nu mai aşteaptă să fie m011; îl rupe în bucăţi în timp ce agonizează, bucăţică cu bucă­ ţică; fecundînd femel a cu tot sîngele lui, mai trebuie să o şi hrănească cu toată carnea sa! Această carne a masc ulului este fără îndoială pentru vii toarea mamă de u n puternic reconfoti. Femelele mami­ ferelor, după ce au născut, devorează placenta. S -a interpretat în mod diferit acest act obişnuit. Unii au văzut în el o precauţi e faţă de duşman: trebui e şterse u rmele unei stări care indică în mod clar o fi inţă slăbi tă, fără apărare, înconjurată de pui, pradă savuroasă şi pe placul oricui; pentru alţii, înseamnă o recu­ perare a forţelor. Această ultimă opinie pare mai posibilă, mai ales dacă ne gîndim la obiceiur ile locustienelor. S permatoforul, într-adevăr, este analog cu ceea ce reprezintă placenta. Pe de altă parte fecundarea, înainte de a fi un act specifi c, i ntră în fe nomenele general e ale nutriţi ei : este integrarea unei forţe într-o altă forţă şi nimic mai mult. Devorarea masculului nu ar reprezenta deci, parţială sau completă, decît forma cea mai primitivă a unirii cel ulelor, această joncţiune a două unităţi într-una singură care precedă segmentarea, o h răneşte, o face posibilă un timp limitat, după care este necesară o nouă conju­ gare. Dacă actele actuale nu sînt decît o su pravieţui re, dacă ele au durat atunci cînd utilitatea lor dispăruse deja, asta e o al tă ch estiune pe care, încă o dată, o încredinţez experimentatoril or. M i-ar fi suficient să fac acceptat acest principiu general conform căruia actele animalelor, oricare ar fi ele, nu pot fi înţelese decît dacă l e deposedăm de cal ifi cările sentimentale cu 99

Remy de Gourmont care le-a înveşmîntat o umanitate ignorantă şi coru ptă de fi nalismul providenţial. Recunoscînd imensa valo are socială a prejudecăţilor, trebuie să i se permită analizei să le decojească şi să le macine. Nim ic nu pare mai clar decît expresia de dragoste m aternă şi nim ic nu e mai răspîndit în natu ra întreagă; şi totuşi nimic nu dă o mai falsă interpretare a actelor pe care aceste dou ă cuvinte pretind să le explice. S -a făcut din ea o virtu te, adică, în sens creştin, u n act voluntar; pare să se creadă că depinde de mamă să iu bească sau mt copiii, şi sînt considerate vinovate acelea care se satură de îndatoririle lor sau le uită. Ca şi generaţia, dragostea maternă este o poru ncă; e condiţia secundă a perpetuării vieţii. Sînt mame· lipsite de ea; sînt şi mame sterile: voinţa nu intervine nici într-un caz nici în altul. C a şi restu l naturii, ca şi noi înşine, anim alele trăiesc su pu se necesităţii, ele fac ce trebu ie să facă, atît cît le permit organele. C ălugăriţa care-ş i mănîncă soţu l este o excelentă de­ pu nătoare de ouă, care pregăteş te cu pasiune viitoru l pro­ geniturii sale. Du pă observaţiile lu i Fabre, care a supravegheat în colivie cu pluri de astfel de insecte deosebite, femelele călu ­ găriţe, mult mai pu tern ice decî t mascu lii, luptă pentru drago ste. Lu ptele sînt mortale: femela învinsă este imediat m încată. Masculu l este timid. În clipa dorinţei, el se mu lţum eşte cu poze, cu och eade, pe care femela pare să le privească cu indiferenţă sau cu dispreţ. S ătu l de paradă, se hotărăşte totuşi şi, cu aripile întinse, frem ătînd, sare pe spatele uriaşei. Acu plarea durează cinci sau şase ore; cînd se desface no dul, mascu lu l este de o bi­ cei mîncat. Este poliandră, această fem elă teribilă. În vreme ce alte insecte refuză mascu lu l cînd ovarele le-au fost fecundate, călugăriţele acceptă doi, trei, patru, pînă la şapte; iar această barbă-albastră, îndată ce şi-au îndeplinit opera, îi ronţăie fără să le dea scăpare. Fabre a văzut mai bine; călugăriţa este aproape singura insectă care are gît; capu l nu se prinde imediat de torace, iar acest gît este lung, flexibil în to ate părţile. Atu nci, în 100

FIZICA DRA GOSTEI

timp ce mascu lul o înlănţuie şi o fecundează, femela întoarce capul şi îşi ronţăie liniştită pa1tenerul de pl ăc eri. Iată deja unu l care nu mai are cap. Cel ălalt a dispăru t pînă l a mi jloc şi restu­ rile sal e se agaţă de femel a care-l devoră astfel din ambele capete, obţinînd de la soţu l său în acelaşi timp voluptatea dragostei şi voluptatea mîncării. Du bl a pl ăcere nu se opreşte decît atunci cînd canibala atacă pîntecu l : masculul cade ferfe­ niţă şi femela îl termină pe pămînt. Poiret a văzu t o scenă poate şi mai extraordinară. Femela îşi întoarce capul, descoperă intru­ sul şi bru sc, cu o mişcare de mandibulă, minunată seceră dante­ lată, îi taie capul . Fără a se pierde cu firea, masculul se fi xează, se desfăşoară, face dragoste ca şi cînd nu s-ar fi petrecut nimic neobişnu it. Acu plarea a avu t l oc iar femela a vru t să aştepte sfirşitu l operaţiei ca să-şi termine apoi ospăţu l de nuntă. A cest decapitat care face dragoste se expl ică prin faptul că l a insecte creieru l nu pare să aibă controlu l u nic al m işcă­ rilor; aceste fi inţe pot deci să trăiască fără ganglion cervical . O l ăcustă fără cap, du pă trei ore încă îşi ţine la gură lăbu ţa îndoită, mişcare care-i este familiară în stare integrală. Călu găriţa mică sau călu găriţa decol orată este aproape la fel de feroce ca sora ei m ai mare, mantis religiosa; dar empu sa, specie foaite asem ănătoare, pare paşnică.

101

CAPITOLUL AL CINCISPREZECELEA

PARADA SEXUALĂ Universalitatea mîngîierilor, a preludiilor amoroase. - Rolul lor în fecundare. - Jocurile sexuale la păsări. - Cum se mîngîie cantaridele. - Lupta masculilor. - Lupta simulată la păsări. Dansul cocoşilor de munte. - Pasărea de grădină (Grădinarul). Casa lui de la ţară. - Gustul lui pentru flori. - Gînduri despre originea artei. - Lupta greierilor. - Parada fluturilor. - Simţul orientării sexuale. - Fluturele ochi de păun. - Supunerea animalelor la ordinele naturii. - Transmutarea valorilor fizice. Calendarul rutului.

Ne-am putut convinge, din faptele prezentate în capitolele precedente, că jocurile iubirii, preludiile, mîngîierile, luptele nu sînt deloc pai1iculare speciei umane. Pe aproape toate nivelele scării animal e, sau mai degrabă pe toate ramurile evantaiului animal, masculul este la fel, femela este la fel. Întotdeauna imaginea pe care o întru chipează mecanismul intim al uniunii dintre animalcul şi ovul este o cetate către care amans volat, currit et laetatur. Tot pasajul din Imitation ( I III, e h IV, 4) este o minunată psihologie a dragostei în natură, a atracţiei sexuale aşa cum este ea vizibilă în toată seria fiinţelor. Trebuie ca atacatorul să intre în fortăreaţă; pentru asta el foloseşte uneori violenţa, alteori o violenţă mai dulce, cel mai adesea însă ş iretenia, mîngîierea. Mîngîierile, aceste încîntătoare gesturi de graţie şi de tandreţe le facem obligatoriu nu pentru că sîntem oameni, ci pentru că sîntem animale. Ţelul lor este să învioreze sensi102

FIZICA DRA GOS TE I

bilitatea, să facă organismu l dispu s, să îndeplinească cu bu curie fu ncţia lu i suprem ă. Foatie probabil e că ele nu-i sînt agreabile individulu i şi nu sînt percepu te ca voluptate decît pentru că sînt u tile speciei. Caracterul acesta de necesitate este m ai apreciabil la animale decît la om, natural. M îngîierea îmbracă aici forme fi xe, sărutu l dă o idee clară despre asta, dacă face patie integrantă din actu l sexu al: este u n prelu diu, dar u n preludiu care nu poate fi om is tără a com promite patiea esenţială a dramei. S e întîmplă totuşi ca bărbatu l apt de excitare cerebrală să scurteze sau chiar să neglijeze prologul coitu lu i; asta se vede şi la cîteva dintre mam iferele domestice, la taur, la armăsar. Doar vederea celuilalt sex şi mirosu l, tără îndoială, îi sînt sufi ciente ca să determ ine o stare care permite joncţiunea im ediată. Deja nu se m ai întîm plă la fel cu celălalt animal, încă şi mai domestic, cîinele: cele dou ă sexe se dedau întîi la jocuri, la explorări, îşi cer u nu l altu ia consim ţămîntu l; îşi fac curte; mascu lu l, u neori, în ciuda stării sale, dă înapoi; şi m ai des femela îşi lasă coada în jos, adevărat pod m obil, şi închide fo11ăreaţa. S e cunosc de asem enea avansurile pe care şi le fac păsările. Domnu l M antegazza a povestit foa11e fr u mos jocurile sexu ale a doi vu lturi, fem ela aproape prinsă în închisoarea carcasei u nui cal aproape devorat, întrerupîndu-şi ciu gulitu l cadavrului doar ca să ţipe pu tern ic ridicîndu -şi capu l şi ca să privească apoi în aer. U n alt vu ltur plana deasu pra osu aru lu i şi răspundea la ţipetele vu lturiţei. Ş i totuşi, cînd m ascu lu l excitat coborî către femela pe care o credea învinsă, ea s-a vîrît în car­ casă, după o scu rtă luptă care l-a tăcu t pe mascu l să înţeleagă faptu l că nu venise încă ceasul, luptă care l-a pus pe fugă. După aceea, ţipetele au reîncepu t; femela părea su părată; s-a urcat pe coli via ei de oase, umfl îndu -şi aripile, ridicînd coada şi gurlu­ ind. U nirea a avu t în sfirşit loc cu mult zgom ot de pene zbîrlite şi de oase izbite. Acelaşi au tor a notat cu mu ltă precizie preludiile complicate la care se dedau su b ochii noştri vrăbiile. I ată u n 103

Remy de Gou rmont rezumat, desen at, ca să zicem aş a: un stol de vrăbi i pe un acoperiş, dimineaţa; sînt calme, îşi fac toaleta. Apare un mascul mare c are dă u n ţipăt: u n a dintre femele ripostează imediat, nu printr-u n strigăt, ci printr-u n act: se îndepă1iează de stol. M as­ culu l o ajun ge; ea zboară către un acoperiş în vecin at; aici are loc o lungă sporovăi ală cu masculu l care a urmări t-o , c ioc în c ioc. O nou ă fugă; masculu l se odih neşte la soare, apoi îşi întîl­ neşte înc ă o dată vrăbiu ţa. Încep asaltu rile: mascu lu l este res­ pins. F emela scapă sărin d în saltu ri mic i . M argi nea acoperişului îi opreşte fuga; profi tă de acest pretext şi se dăru i e. Dar trebui e întrebată şi o prodigioasă insectă. Sîn t cunoscute cantaridele, aceste frumoase coleo ptere cărora farmacia le-a făcut o aşa proastă reputaţie. Femela îşi ronţăie frunza de frasin ; apare masculu l, se urcă pe spatele ei , o pri nde cu lăbuţele posterioare. Atunci, cu abdomenul lui alungit biciui e părţile laterale ale femelei, altern ativ, la dreapta şi la stîn ga, cu o rapiditate fr enetică; în acelaşi timp, cu lăbuţele anterioare, îi masează, îi flagelează cu furi e ceafa; întreg trupul îi trepi dează şi vibrează. Femela rămîne pasivă, aşteaptă calmul. V ine. Fără să-i dea drumu l, masculul îşi întinde în cruce braţele din faţă, se destinde puţin , mişcîn du-se de la cap pîn ă la mi jloc. Femela reîncepe să rumege. Calmul durează puţin ; n ebun i i le bărbatului reîncep. Apoi începe o altă man evră: cu mişcările picioruşelor şi ale tru pulu i apucă antenele femelei, o obligă să ridice capul, în timp ce-şi întăreşte lovitu rile de bici. Nou ă poză: încă o relu are a flagerării: în sfirşit, femela se des­ chide. Acuplarea durează o zi şi o no apte, după care masculul cade, rămînînd mai depmie agăţat de femelă, care-l tîrăşte, c u peni sul atîrnat de organele ei , de la o fr unză la alta. Un eori , paşte şi el puţin, ici şi colo; cîn d se desprinde, e ca să moară. F emela se ouă ş i moare la rîn du l ei.

1 04

FIZICA DRA GOSTEI

Cerocoma8 , insectă în vecinată cu cantarida, are obiceiuri asemănătoare; dar femela e şi mai rece, iar mascu lu l e obl igat să încerce l a mai mu lţe înainte să găsească pe vreuna care s ă-i răs pundă. Degeaba îşi potopeşte el aleasa cu lovitu ri de picioruşe pe părţile laterale: ea rămîne insensibilă, inertă. Tot acest manej dă de-altfel impresia că a trecu t l a stadiul de manie în muşchii mascu lilor pentru că, în lipsa femelelor, ei se c ăl ăresc şi bat toba u nii pe alţii. De îndată ce u n mascul e încălec at de u n al tul, el ia atitu dinea femelei şi stă liniştit; se văd piramide de trei sau patru mascu li: atu nci cel de deasu pra e singu rul care-şi agită cu fr enezie lăbu ţele îndrăgostite; ceilalţi stau nemişcaţi, ca şi cum gestu l de a fi călăriţi i-ar transforma imediat în fiinţe pasive: asta se întîmpl ă fără îndoial ă datorită s trivirii muşchil or lor. Rar se întîmplă ca femel a să faciliteze masculu lu i îndepl inirea datoriei sale; dar mai e u n obstacol de trecut, foarte adesea: ceilal ţi mascul i. N u există nic i un rapot1, contrar cu ceea ce s-ar pu tea crede, între caracterul social al mascu lu lu i şi caracteru l lui amoros. Animale feroce se arată în aces t moment mul t mai placide decît animale blînde şi chiar temătoare. Cine ar pu tea crede că timidu l iepu re este u n animal impetu os, tiranic şi gelos ? Trebu ie ca femela să-i cedeze de prima dată, altfel se su pără. De-al tfel şi iepuroaica este foarte l ascivă; gestaţia nu-i întreru pe deloc iubiril e. I epu rele, care nu trece drept u n viteaz, este u n m ascu l înfl ăc ărat şi încăpăţînat; pentru posesia femel ei se bate cu furie cu semenii lu i. Sînt animal e foat1e bine înzestrate pentru dragoste: penis foa11e dezvol tat, clitoris aproape la fel de mare. M asculii fac adevărate călătorii, aleargă nopţi întregi în cău tarea iepuroaicelor: ele nu se refuză niciodată, c hiar dacă sînt deja pline. J deri, dihori, zibeline, şoareci, toţi se dedau, în peri­ oada rutu lui, la lu pte violente. Şoarecii îşi însoţesc aceste bătăi 8

Pentru aceste observaţii, cf Fabre, Souvenirs, l i : «Cerocomes myl abes et zonitis»

105

Remy de Gou rm ont de strigăte ascuţi te. Cerbi i , mi streţi i , un mare număr de alte specii se bat pînă la moa11e pentru cîştigarea femelei; această practi că nu este necu noscută în um anitate. Pînă şi pe greoaiele broaşte ţestoase le exasperează dragostea: este învins mascul ul care a fost răsturnat pe spate. Deşi m ai delicate, destinate poate unei ci vi li zaţii superioare şi încîntătoare, şi păsărilor le plac e să se lupte, iar uneori duelul lor este c hiar serios, ca la galinacee ( lu ptele de cocoşi); adesea, el e de cu1toazie, e un si mulacru. Femela coco­ şulu i de stîncă, ce trăieşte în B razi li a, este potiocali e şi li psită de frumuseţe; mascu lu l este galben-pottoc aliu, are creasta de un roşu închis, penele de la aripi şi de la coadă îi sînt de u n roşu-maroniu. Vedem aşa: femelele aşezate în cerc, ca o mulţi­ m e în jurul balerinilor; m asculii se înfoaie, îşi arată graţi i le, îşi mişcă penele gîdi lătoare, se fac admiraţi , doriţi . Di n cînd în cînd, cîte o femelă se arată sedusă; se formează un cuplu. Dar cocoşi i de munte di n Am eric a de Nord au obiceiu ri şi mai curioase. Luptele lor au deveni t exac t ce-am tăcu t noi din ele, adic ă dansuri. Nu mai e nici măcar un turn i r, ci un vals. Ceea ce dovedeşte că aceste parade sînt o supravi eţuire, o transformare, e că masc uli i, ca să se amuze, le fac nu numai înainte, ci şi după acuplare. Ei le practică chiar, ca să nu se pli ctiseasc'ă, în timpul cloci ri i, în absenţa femelelor absorbi te de datoria lor matern ă. Călători i 9 descriu astfel dansul cocoşi lor de munte: «Ei se adu nă dou ăzeci - treizec i într-un anume l oc şi aici încep să danseze, dar ca nişte nebuni. Deschizîndu -şi aripile, îşi strîng pici oarele, sar, asemenea oamenilor în dansul sacului . Apoi înai ntează unul către altu l, fac un tur de vals, trec la un paitener şi aşa m ai departe. Sînt sufic ient de absorbi te de ele însele încît să te poţi apropia bine».

9

Mi lton şi Chedle: De l 'A tlantique au Pacijique.

1 06

FIZICA DRAGOSTEI

Păsări di n Australi a şi di n N oua Gui nee1 0 fac dragoste cu un ceremonial încîntător. Pentru a-şi atrage amanta, mascu­ lul con struieşte o adevărată căsu ţă de ţară sau, dacă e mai puţin priceput, un rustic leagăn de verdeaţă. El pu ne ramuri, rămurele verzi, căci e mi c, de dimensi unea unei mierle, rămurele pe care le aşază într-un fel de boltă adesea înaltă de mai mult de un metru. Pe pămînt pu ne fru nze, flori, fructe roşii, osişoare albe, pietricele strălucitoare, bucăţele de metal, bijuterii furate de prin împrejurimi . S e spune că, atunci cînd le lipseşte un i n el sau un foarfece, colon i i au strali eni se duc să le caute în aceste colibe de verdeaţă. Coţofana n oastră are şi ea un anume gust pen tru obiectele strălucitoare: s-au spu s multe poveşti despre asta. Grădinaru l din Nou a Guinee e încă şi mai ingenios; atît de mult pare opera lui o creaţie omenească încît te poţi păcăli . El lucrează cu ci ocul şi cu labele la fe l de bine şi mai bine chi ar ca unii ţărani, demonstrînd chiar un gu st pentru decor care acestora le lipseşte deseori. Se c aută originea aitei: iat-o în jocul sexual al unei păsări. M an ifestările noastre estetice n u sînt decît dezvoltarea aceluiaşi instinct de a plăc ea care într-o specie excită masculul iar într-o altă specie însufleţeşte femela. Dacă exi stă un surplus, el va fi c heltuit fără scop, pentru pura plăcere: asta este arta umană; origi nea ei este şi origi nea aitei păsări lor şi a insectelor. Grande Encyclopedie a dat imaginea acestei case de plăceri a grădinarului, care este numit savant Amblyornis inornata, pentru că acest arti st nu are fr umuseţe personală. S -ar spune că acea căsuţă e constru cţia vreunui pigmeu i nteligent şi delicat. Iată-i de-altfel descrierea aşa cum aceeaşi operă o rezu­ mă după un călător italian, O. B eccari 1 1 : «Traversînd o pădure IOUna nu are nume pronunţabil; savanţii o numesc prin această denumire: pti/inorhynches. Cealaltă e numită de sălbatici. într-un mod foarte drăguţ, .,grădinarul". 1 1 Titlul studiului său e dej a foarte curios: Les Cabanes el Ies Jardins de l 'A mblyornis (Analele Muzeu lui de istoric naturală din Gencs, I 876).

Remy de Gourmont magnifi că, domnul B eccari s-a trezit dintr-o dată în faţa unei mici cabane de formă conică, avînd în faţă o peluză presărată cu flori şi a recunoscut imediat în acest adăpost genul de construcţie pe care vînătorii domnului B ru jin îl semnalaseră stăpînului lor ca fi ind opera unei păsări cu un veşmînt sobru şi un pic mai mare decît o mierlă. El a făcut o schiţă foaite exactă şi, veri ficînd prin pro priile observ aţii povestirile indigenilor, a recunoscut procedeul folosit de pasăre ca să-şi ridice această cabană care nu mai reprezintă un cuib, ci mai degrabă o locuinţă de plăcere. Amblyorn isul alege o mică poiană cu solul perfect neted în mijlo cul căreia se ridică un arbust. În jurul acestui arbust, ce va servi drept ax al edificiului, pasărea aduce puţin muşchi, apoi înti nge oblic în sol ramuri ale unei plante care continuă să vegeteze cîtva timp şi care, prin suprapunerea lor, constituie pereţii înclinaţi ai adăpostului. Într-o parte totuşi ramuril e se desfac uşor ca să formeze o po11iţă în faţa căreia se întinde o frumoasă peluză ale cărei elemente au fost aduse cu greutate, smoc cu smoc, de la o anumită distanţă. După ce a curăţat c u grijă această peluză, amblyornisul seamănă aici flori şi fructe pe care le adună din împrejurimi şi pe care le înnoieşte din cînd în cînd.» Acest grădinar prim itiv face pa11e din familia păsărilor paradisului, atît de remarcate prin fr umuseţea penajului lor. Se pare că el, neputînd să se împodobească pe sine însuşi, şi-a exteriorizat instinctul. Din povestirile călătorilor, aceste cabane sînt adevărate case de rendez-vouz, sînt golitoarea de sticle a secolului al XVII lea şi nebunia secolului al XVII [ -! ea. Pasărea galantă o împodobeşte cu tot ce i-ar putea plăcea femelei pe care o doreşte; dacă ea e satisfăcută, va fi locul iubirilor după ce va fi fost cel al declaraţiilor. Nu ştiu dacă li s-a dat acestor construcţii toată impo11anţa pe care au avut-o în istoria păsărilor şi în aceea a umanităţii. Savantul, singuru l care ştie asemenea detalii, în general nu înţelege nimic din el e. Unul din e1 , pe care îl citesc acum, se gîndeşte la coţofana hoaţă şi 108

FIZICA DRA G OSTE !

adaugă: aceste trăsătur i, care le sînt comune, l eagă strîns para­ disierele de corvide. Fără îndoială: dar asta nu e foat1e impor­ tant. Faptul grav e aces ta: cu legerea u nei flori. Faptu l u til ex­ plică animalitatea; faptu l inutil explică omul. Or, e capital să arătăm că faptu l inu til nu e deloc specifi c omu lui. Tot lu pte de paradă sînt şi cele ale greierilor, dar dintr-o altă cauză: slăbiciu nea armelor lor ofensive faţă de sol i­ ditatea cuirasei lor. Exis tă totuşi u n învingător şi un învins. Î nvinsul se retrage; învingătoru l cîntă. Apoi se lustru ieşte, trepi­ dează, pare nervos. Adesea, zice Fabre, emoţia îl face mu t; eli­ trel e lui trepidează fără nici un sunet. Cît despre greieriţă, mar­ toră a duelului, îndată ce s-a terminat lupta, aleargă să se ascun­ dă sub vreo fr unză. «Ea desface totuşi puţin perdeaua şi pri­ veşte, doreşte să fi e văzută. » După acest joc, se arată cu totu l ; greierele se precipită, face brusc cale înto arsă şi, dîndu -se îna­ poi, alunecă sub pîntecel e femelei. D atoria odată împlinită, fu­ ge cît poate de repede pentru că, şi sîntem iar în faţa u nei enig­ matice 011optere, femela l -ar ronţăi bu cu roasă. Cîntecul greieru­ lui atrage femela. Cînd îl au de, ea ascu ltă, se orientează, ascu ltă de chemare. La fel se întîm plă şi la cicade, deşi cele două s exe trăiesc cel mai adesea aproape una de alta. Imitînd zgo motu l mascul ilor, pu tem s ă păcălim femelel e ş i să le facem s ă vină. U neori vederea, alteori mirosul condu ce masculul. M ulte himenoptere, înzestrate cu un putern ic organ vizu al, pîn­ desc femelele privind împrejurimile. La fel fac şi majoritatea flu turilor de zi. Cînd mascu l u l zăreşte o femelă, o u rmăreş te, dar o face ca să ajungă în faţa ei, ca să se facă văzu t; pare s ă o încînte cu încete bătăi de aripi. Această paradă durează uneori destu l de mu lt timp. Î n sfirşit, antenele lor se ating, aripile lor se pipăie şi zboară împreună. Acupl area are loc adesea în aer; la fel procedează şi pieridele. La anumite specii, bombixul de exemplu, ale căror femele sînt grele şi chiar lipsite de aripi, mascu lu l, care e dimpotrivă foat1e iu te, fecu ndează mai multe, mergînd de la u na la alta; fără îndoială asta le-a dat flu tu rilo r 109

Remy de Gourm ont reputaţia de infideli. Trăiesc prea puţin ca s-o merite: mulţi dintre ei, născuţi dimineaţa, nu văd alt răsărit de soare. S-ar putea mai degrabă face din ei simbolul gîndirii pure. S înt prin­ tre ei care nu mănîncă; şi printre cei care m1 mănîncă sînt cei pe care natura i-a închinat virginităţii. H ermafr odiţi într-un mod deosebit, masculi la dreapta, femele la stînga, ei formează două jumătăţi sexuale l ipite de linia mediană. Organele al căror mijloc este tăiat de această linie nu sînt deci decît jumătăţi de organe, bune la nimic, decît doar pentru amuzamentul observa­ torilor. Fluturii hibrizi, produşi prin încrucişarea a două specii , nu sînt foarte rari; ei sînt improprii reproducerii. Acuplarea fluturilor de zi mt dur ează decît cîteva mi­ nute; ea se prelungeşte adesea timp de o zi şi o noapte la fluturii de noapte, la sfincşi, phaleros, nocturn ele. Dacă există o re­ compensă, ea e datorată lungilor lor călătorii în căutarea fe­ melei. Fluturele ochi de păun străbate mai multe mile în încer­ carea de a-şi satisface iubirea. B lanchard povesteşte întîmplarea acelui naturalist care, capturînd şi băgînd în buzunar o femelă de bombix, s-a întors acasă escortat de un nor format din mai mult de două sute de masculi. Primăvara, într-un loc unde flu­ turele ochi de păun e atît de rar că sînt prinşi cu greutate unul sau doi pe an, prezenţa unei femele în colivie poate atrage apro­ ximativ o sută de mascul i, aşa cum a dovedit Fabre prin expe­ rienţe. Aceşti masculi atît de înfierbîntaţi sînt înzestraţi cu o înflăcărare fomte scmiă. C ă au atins sau nu o femelă, ei nu trăiesc decît două sau trei zile. Insecte enorme, mai mari decît pasărea muscă, nu mănîncă; componentele lor bucale nu sînt decît un ornament şi un decor: se nasc doar pentru a se reproduce şi pentru a muri. M asculii par infinit mai mulţi decît femelele şi probabil e că abia dacă e unul la sută care să-şi poată împlini destinul. C el care pierde femela urmărită, care ajunge prea tîrziu, e pierdut: viaţa îi este atît de scurtă încît îi va fi imposibil să mai descopere alta. E adevărat că în condiţii normale femela, odată fecundată, trebuie să înceteze să emită 1 1O

FIZICA DRA GOSTEI

mirosul sexual: masculi i nu sînt atraşi de aceeaşi femelă decît un timp mult mai scm1 şi căutările lor au şanse să fie ş i mai puţin fructuoase. Doar mirosul îi conduce oare? În Sevignan, la Fabre, la ora opt dimineaţa, se poate vedea ecloziunea unui cocon de ochi de păun ; el scoate o femelă, închisă i mediat sub clopotul unei col ivii. La prînz soseşte un mascul ; este primul pe care Fabre, deşi şi-a petrecut aici viaţa, 1-a văzut vreodată. Vîntul sufla din nord, el vine din nord, deci împotriva m irosului. La ora două, sînt zece. Sosiţi fără ezitare pînă la casă, aici se tulbură, greşesc fereastra, rătăcesc din încăpere în încăpere, nu merg n iciodată direct la femelă. S-ar spune că în acest moment trebuie să folosească alt simţ, poate văzul, în ciuda stări i lor de fiinţe crepusculare, iar colivia îi deranjează. Poate că e obiceiul ca femela să vină să danseze în faţa lor? E totuşi evident că mirosul joacă un foai1e mare rol ; misterul n-ar fi mai puţin mare dacă am presupune aici exercitarea unui simţ patiicular, simţul orientări i sexuale. Fabre a obţinut acelaşi succes cu femela unui alt fluture foarte rar, bombixul stejarului: într-o dimi neaţă, şaizeci de masculi au alergat învîrtindu-se în jurul prizon ierei . Pot fi observate fapte asemănătoare, dacă nu identice, la anumiţi şerpi, la mamifere: toată lumea a văzut la ţară cîini atraşi de o femelă în călduri, venind de foat1e depa11e, fără ca să putem înţelege cum a fost avet1izat organismul lor. La aceste probleme explicaţi ile sînt inutile. Ele dis­ trează curiozitatea fără să satisfacă raţiunea. Ce percepem clar e existenţa unei necesităţi; trebuie ca actul să se realizeze: pentru aceasta toate obstacolele, oricare ar fi ele, trebuie învinse. Nici distanţa, nici dificultatea călătoriei, nici pericolul contactelor nu ajung să alunge instinctul. La om, care are uneori forţa să se dea înapoi din faţa porunci lor sexuale, neascultarea poate avea rezultate fericite. Castitatea, identică cu un transmutator, schimbă în energie intelectuală sau socială energia sexuală nefolosită; la animale, această transmutaţie a valorilor fizice 111

Remy de Gou rmont este imposibilă. Acul direc ţiei rămîne într-o poziţie imuabilă: ascultarea este ineluctabilă. Din această cauză e o atît de pro­ fundă rumoare în natu ră cînd sîn t promulgate ordinele de primăvară. Florile vegetale nu sînt singu rele care se deschi d: sexele de carne înfloresc şi ele. Păsările, peştii capătă culori noi şi mai vii. Sînt cîn tece, jocu ri, pelerin aje. Somonii care trăi au liniştiţi la gurile fluviilor trebu ie să se adu ne, să plece, să u rc e cu renţii, să treacă ecluzele, să se caţere pe stîncile care formează baraj e şi cataracte, să se extenu eze, săgeţi gata să sară peste toate obstacolele umane şi natu rale. M asculi şi femele ajung extenuaţi la capătu l călătoriei lo r, la n isipu l fin unde ele îşi vo r depu ne ou ăle şi u nde ceilalţi îşi vo r împrăştia eroic lapţii făcu ţi din c hiar sîngele lor. Primăvara nu este singu ru l anotimp al ru tu lui. Calen­ darul dragostei se întinde pe tot parcursu l anu lui. Iarna, lu pii, vulpile; primăvara păsările, peştii; vara , in sectele şi multe ma­ mifere; toamna, cerbii. Iarna este adesea anotimpu l ales de animalele polare; zibelina se acu plează în ianuarie; hermina, în mm1ie; glu tonu l, la începu tu l şi la sfirşitu l iernii. A nimalele domestice au adesea mai multe anotimpur i: pentru cîine, pisică, păsările de casă, primăvara şi toamna. Găsim în orice anotimp lutrii tinere. Majoritatea insec telor mo r du pă acu plare; dar nu toate heminopterele, n ici albin a regin ă, nici unele coleo ptere sau muşte. Cerbu l şi armăsaru l sînt epuizaţi, dar nu şi berbe­ cele, taurul, căprioru l. La pl acen tare durata gestaţi ei pare să fie într-o anumită relaţie cu volumu l an imalu lui: la iapă, de la u nsprezece la dou ăsprezece luni; la măgăriţă, dou ăsprezece lu ni şi jum ătate; la căprioară şi vacă, nouă luni; la oaie, capră, lupoaică, vulpe, cinci luni; la purc ică, patru luni; la căţea, dou ă luni; la pisică, şase săptămîni; la iepuroaică, o lu nă. Există şi singularităţi: fecu ndată în august, căpriţa nu fată decît şapte lu ni şi jumătate mai tîrziu , creşterea embrionu ­ lui rămînîn d mu lt timp staţionară, pentru a reîncepe în primăvară. 1 12

FIZICA DRA G OSTE I

La liliac, ovulaţia m1 are loc deloc la sfirşitu l iernii, deşi a primit mascu lu l în toamnă: fem elele prinse în timpul hibernării au vaginul umplu t cu o spermă inertă care nu va acţi ona decît odată cu trezi rea primăveri i .

1 13

CAPITOLUL AL ŞAISPREZECELEA

POLIGAMIA Raritatea monogamiei. - Gustul schimbării la animale. - Rolurile monogamiei şi ale poligamiei sau instabilitatea tipurilor specifice. - Lupta cuplului şi a poligamiei. - Cuplurile printre insecte. Printre peşti, batracieni, saurieni. - Monogamia porumbeilor, a rîndunelelor. - Monogamia carnasierilor, a rozătoarelor. Obiceiurile iepurelui. - Manguste. - Cauzele necunoscute ale poligamiei. - Raritatea şi supraabundenţa masculilor. - Poligamia la insecte. - La peşti. - La galinacee şi la palmipede. - La ierbivore. - Haremul antilopei. - Poligamia umană. - Cum temperează ea cuplul civilizaţiilor.

Nu sînt animale monogame decît acelea care fac dra­ goste doar o dată în viaţa lor. Excepţiile de la această regu lă nu au sufi cientă constanţă pentru a fi erijate în contra-regu lă. Există monogamii de fapt; exis tă monogamii necesare , de îndată ce existenţa animalulu i este sufi cient de lu ngă pentru a-i permite să se reprodu că de mai mu lte ori. Femelele mamifere lor în libe11ate fug aproape întotdeau na de mascu lu l care le-a servit deja; le trebuie u nul nou. Căţeau a nu acceptă decît în u ltimă instanţă cîinele precedentei acu plări. Asta mi se pare a fi lupta speciei contra varietăţii. Cuplu l este formator de varietăţi. Poli­ gamia le re duce la tipu l general al speciei. I ndivizii u ne i specii clar poligame trebuie să prezinte o asemănare foarte mare; dacă specia înclină spre o anumită monogamie, deosebirile devin mai numeroase. Nu iluzia ne face să recunoaştem în rasele umane aproximativ monogame o mai mică u niformitate de tip 1 14

FIZICA D R A G OSTE I

decît la soci etăţ�le poligame sau înc li nate spre promi scuitate sau la spec i i le ani male. . . Exemplul cîi nelu i pare cel mai prost ales pri ntre cele care erau posi bi le. Nu-i aşa: e cel mai bu n dat fi i nd că, primi nd succesi v i ndi vizi de vari etăţi di feri te, căţeau a tinde să producă i ndi vizi nu de o vari etate speci alizată di mpo­ tri vă, de u n tip în care se am estecă vari etăţi multi ple, i ndi vizi care, încrucişîndu-se şi reînc rucişîndu-se la rîndu l lor, ar sfirşi , dacă aceşti cîi ni ar trăi în stare li beră, prin a consti tu i o spec i e unică. Li bertatea sexu ală ti nde să stabi lească uniformitatea ti pulu i ; m onogami a luptă contra acestei tendi nţe şi m enţi ne di versitatea. O altă conseci nţă a acestei mani ere de a pri vi lucruri le este că va trebu i să consi derăm monogam i a ca fiind favorabi lă unei dezvoltări i ntelectu ale, i nteli genţa fi i nd o di fe­ renţi ere care se va realiza cu atît mai des cu cît mai nu meroşi sînt i ndi vizi i şi gru puri le dej a diferenţi ate fizic. Că u niformi ­ tatea fizică duce la u niformitatea de sensi bi litate şi apoi de i nte­ li genţă, asta nu mai e nevo i e să fi e explicat: or, i nteli genţele nu contează, nu lasă o u rm ă decît pri n diferenţele lor; uniforme, ele sînt ca şi cum n-ar fi , neputi ncioase să se agaţe unele de altele, să reacţioneze unele contra altora în li psa asperităţilor, în lipsa curentelor contrare. Este o tunnă în care fiecare membru face acelaşi gest de a fugi, de a muşca sau de a mugi. Nici condi ţi i le monogam i ei absolute nici cele ale promi sc u i tăţi i absolu te nu par să se întîlnească la ora actu ală în um ani tate sau la anim ale; dar vedem cu plu l, la mai mu lte spec i i ani male şi um ane, fie la stadi u l de tendi nţă, fi e la stadiu l de obişnu inţă. M ai des, mai ales pri ntre i nsecte, tatăl rămîne i ndi ­ ferent, ch i ar dacă supravi eţu i eşte cîtva timp conseci nţelor actu lu i geni tal. Alteori , luptele între m ascu li le reduc atît de mult num ărul încît un si ngur m ascul rămîne stăpînu l care se foloseşte de o mare cantitate de femele. Trebu i e de asemenea să di stingem între poli gam i a adevărată şi poli gami a succesi vă; între monogami a u nu i anotimp şi aceea a vi eţi i întregi ; în sfirşit, trebu i e să lăsăm l a o pa11e anim alele care m1 fac 1 15

Remy de Gourmont dragoste decît o singură dată sau pe perio ada unui sezon u nic urmat de moa11e. Ac este diferite varietăţi şi to ate nu anţele lor ar nec esita o clasificare meto dică. Ar fi o mu ncă îndelu ngată şi care po ate n-ar duce la o exactitate veritabilă pentru că la animale, ca şi la oameni, în materie sexu ală trebuie avut în ve­ dere capriciu l: cînd o poru mbiţă fidelă s-a plictisit de amantul ei, îşi ia zborul şi formează curînd, cu vreu n mascul adu lterin, u n nou cuplu . Este natural cu plul, dar nu şi cu plu l permanent. Omu l nu i s-a su pu s niciodată decît cu greutate, ch iar dacă asta constitu ie u na din principalele condiţii ale su periorităţii sale. M amelele masculu lui nu· par să dovedeasc ă primor­ dialitatea cuplu lu i la mamifere. Deşi există exemple veridice de masculi care să fi dat lapte, e dificil să co nsideră m mamelele masculu lui ca fiind destinate u nui rol veritabil, unei alăptări întîmplătoare1 2 • Această înlocu ire a fost prea rar observată ca să putem avea de-aici u n argument. Embriologia explică foarte bine existenţa acestu i organ inutil. I nstru mentul inutil e de-altfel la fel de fr ecvent în natură ca şi absenţa instru mentu lui util. Concordanţa perfectă dintre organ şi act este rară. Cînd e vorba de insecte, care nu trăiesc decît u n ano­ timp de dragoste, u neori două anotimpuri reale, astfel că, năs­ cute toamna, ele pot h ibern a iarna, poligamia este aproape întotdeauna co nsecinţa rarităţii mascu lilor sau a supraabu n­ denţei femelelor. S paţiu l lor este prea mare, hrana prea abun­ dentă ca să apară între masculi lu pte într-adevăr mo11ale. De-altfel, dragostea odată împlinită, minu scu la fiinţă înaripată nu cere altc eva decît să moară; cuplu l nu se formează decît pe durata fecundării; cele două fiinţe îşi recapătă îndată libe11atea, femela ca să fac ă ouă, iar bărbatu l să tînj easc ă şi, u neori, să aru nce în vînt u n u ltim cînt. Există şi exc epţii de la această regu lă, dar dacă am privi la fel exc epţiile şi regu la, n-am vedea 1 2 Se crede totuşi că la l i l ieci mascu lul alăptează unul din cei doi pui pe care-i produce de obicei cuplul. Dar aceste an imale sînt atît de particulare, atît de heterocl ite că acest exemplu. dacă e autentic. nu e de un argument decisiv.

1 16

FIZICA DRA GOSTE I

în natură decît ce se vede în sînu l u nui fl u vi u : vagi m1şcan , umbre trecătoare. Pentru a conc epe o reali tate, trebu i e înai nte concepută regula, instrument de viziu ne şi de măsu ră. La majo­ ritatea insectelor, mascu l u l nu face al tceva decît să trăiască; el îşi depune sămînţa în receptaculu l femei i, îşi i a zboru l, dispare. F emela vi espe i ntră si ngură în teri bi la şi abi la luptă cu gre­ i erele, pe care-l paral izează cu trei lovi tur i de cuţit în cei trei c entri nervoşi motori ; si ngură sapă gal eri a oblică în fundul căreia vor trăi larvel e; singu ră o îm podobeş te, o u mple cu pro­ vizii, o înc hide. Femela cerceris îngrămădeş te si ngură în gale­ ri a profundă, fr uct al cău tări lor ei, coropişniţe sau cari i i mobi ­ lizate, hrană a progeni turi i sale. S i ngur ă osmia, singu ră viespea, si ngură femela bondarulu i -, dar ar trebu i citate aici aproape toate hi menopterele. S e înţelege mai bine faptu l că, atu nci cînd i nsecta îşi depu ne ouăl e fi e la întîmplare, fără manevre preal a­ bi le, fi e pri n i ntermediu l u nor i nstru mente speci ale, cooperarea masculu lu i li pseşte. Femel a cicadă poate să înfi gă singură în coaja măslinu lu i burgh i u lu i ei pric epu t. Există totuşi cuplu ri pri ntre i nsecte. I ată-le în mijlocul col eopterelor, pe insectel e numite băligărese, i ată-le pe necro­ fore. Geotru pe stercorale, copris lu nare, onitis bison, sisyphe, toate mu ncesc cu înţelepci u ne dou ă cîte dou ă spre a pregăti totu l pentru famili a vi i toare. Aici, masculul pare stăpîn: el di ri ­ jează operaţiile complic ate al e necroforel or. U n cu plu se îngră­ mădeşte în jurul u nui cadavru, vreu n măgăruş; aproape întot­ deauna unu l sau doi masculi i zolaţi li se alătură; trupa se orga­ nizează, ingineru l-şef poate fi văzut explorînd terenul, dînd ordine. Femel a îi aş teaptă, i mobi lă, gata să se supună, să u r­ meze mişcarea. De îndată ce se form ează un cu plu, masculu l comandă. Masculu l nec rofor asi stă femela în timpu l amenajării celu l ei şi în timpu l depuneri i ouălor. Cel e mai mu lte dintre băl egărese, siyphe şi copris , fasonează şi transpo1iă împreună pastila care va servi de h rană larvel or: cuplu l lor seamănă în întregime cu cel al păsărilor. S-ar pu tea crede că, în acest caz, 1 17

Remy de Gourmont monogamia este ceru tă de natura munc i lor; deloc: masculul, la alte spec i i foaiie înveci nate, scarabeu l sacru, de exemplu, lasă fe mela să realizeze si ngură bulgărele exc rem enţial unde îşi va închi de ouăle. U rc înd la ve1tebrate, găsim de asem enea c îteva exemple de un fel de monogam i e: atu nci cînd peştele mascu l serveşte el însuşi de cloci toare pentru progeni tu ră, fie că o adăposteşte într-un buzunar special, fi e că o spi talizează eroic în gu ra sa. Asta se întîm plă ra r, pentru că la peşti cel mai adesea sexele nu se apropi e, chiar nu se cunosc. Batracieni i , di mpo trivă, sînt monogam i ; fem ela nu fac e o u ă decît su b apăsarea mascululu i şi este o operaţiune atît de lentă, precedată de manevre atît de lu ngi, că du rează un întreg sezon. Masculu l broaştei rîioase obişnu i te îşi încolăc eşte pe picioare, pe măsură ce e desfăşurat, şi rul lu ng de mătăni i di n ouă şi, cînd e complet, merge să-şi depu nă povara în balta apro piată. Sauri eni i par aproape toţi monogami . Şopîrla îm preună cu femela sa for­ mează un cu plu care, se spune, du rează mai mulţi ani . Iubi ri l e lor sînt înflăcărate; se strîng tare, pîntec e lîngă pîntece. Păsări le sînt în general considerate monogame, cu exc epţia gali naceelor şi palmipedelor; dar excepţi i le sînt atît de num eroase încît ar trebui numi te spec i i le una cîte una . Fi deli tatea poru m beilor este legendară; ea e poate doar o legendă. Porumbelu l mascul are într-adevăr încli naţi i spre i nfideli tate şi chiar spre poli gam i e. El îşi înşală pa1ienera; merge pînă acolo încît îi fac e ruşi nea u nei concubine su b acoperişul conjugal! Iar pe aceste două soţi i le ti ranizează şi le supune bătîndu -le. Ce e drept, poru mbiţa nu e întotdeau na uşor de condu s. A re capric i i . U neori, refuzîndu -se partenerului ei, deze1tează, pleacă să se dăru i e primu lui venit. Nu vo m găsi aici nici una di n anecdotele zoolo gice privi nd munca păsări lor, uni rea lor în devotam entu l faţă de spec i e. Moravuri le acestor nou veniţi pe lum e sînt foarte i nstabi le; totuşi, la anu mi te gali nacee, monogam e pri n exc epţ i e, ca potîrnichi le, masculi i par mu nciţi de dori nţe contrari i ; ei mai 1 18

FIZICA DRAGOSTEI

degrabă sup01tă cuplu l decît îl aleg, iar pa111c1 parea lor la creşterea puilor este adesea foat1e restrînsă. S -au văzut chiar masculi de potîrnichi roşii abandonîndu -şi femela du pă acu ­ plare şi reunindu-se î n stol separat, c u mascu l i vagabonzi . Un cuplu perfect este acela al privighetorii; ambii părinţi c locesc pe rînd. Mascu lul, c înd femela îl ridică, rămîne aproape de ea şi cîntă tot tim pu l cît ea stă pe ouă. Şi mai devotat este telegalu l mascul, u n fel de curcan austral ian. El pregăteşte cu ibul, care este o grămadă enorm ă de fr u nze moarte; după ce femela a depu s ouăle, le supravegh ează, vine din cînd în cînd să le des­ copere, ca să le arate la soare. Are la fel grijă şi de pu i, pe care-i adăposteşte su b fru nze pînă sînt capabili să zboare. Printre mamifere, carn ivorele şi rozătoarele practică adesea o anume m onogam ie, cel puţin temporară. Vulpi le trăiesc în cu plu, se ocu pă de educaţia vulpiţelor. Obiceiu ri le lor adevărate se văd în vech iu l Romanul lui Renart. Renart rătăceşte, cau tă pradă şi profituri, în timp ce doamna H erme­ l ina, soţia lu i, îl aşteaptă acasă, în vizu ina din Mau pe11iu s. V u lpea îşi învaţă co piii a11a de a ucide şi de-a ju pu i; învăţătura se face pe vînatu l încă viu pe care masculu l îl aduce acasă. I epurele este foa,te aspru în dragoste; hamsteru 1, alt rozător, devine adesea carn ivor în perioada ru tulu i; se spu ne chiar că-şi devorează bucuro s pu ii şi că femela, temîndu-se de ferocitatea lui, îl părăseşte înainte de a făta. Ac este aberaţi i devin exage­ rate în captivitate şi ating chiar şi femela. S e ştie c ă iepuroaica îşi devorează progenitura; asta se întîm plă mai ales cînd ai imprudenţa să atingi sau chiar să priveşti prea de aproape i epuraşi i. A sta e suficient ca să aducă o pe1tu rbare violentă a sentimentului matern . S -a o bservat aceeaşi demenţă la o vulpoaică ce fătase în cuşcă; într-o zi a trecut cineva, a privit vulpiţele; u n sfert de oră mai tîr zii.1 erau uc ise. S-au dat acestei practici ale iepuroaicei diverse expli­ caţii, dintre care cea mai simplă în aparenţă e că iepuroaica îşi ucide pu ii împinsă de sete, ca să le bea sîngele. E dantesc, 1 19

R emy de Gourm ont pentru iepuroaic e. Se mai spune, şi pentru iepurii sălbatici şi pentru cei de casă, că femelele surprinse îşi ucid puii, neavînd mijloace, ca pisicile sau căţelele, să-i transpotie în alt loc, să salveze măcar unul prins de gît. Cea de-a treia explicaţie e c ă, devorînd placenta, ca aproape toate mam iferele, şi asta dintr-un motiv fiziologic, fără îndoială iepuroaicele au prins gust şi-şi continuă masa mîncîndu-ş i iepuraşii. Fără a îndepătia nici una din aceste explicaţii, am putea prezenta şi altele. Întîi, nu numai femelele îşi devorează puii: şi masculii sînt înclinaţi spre aş a ceva. Foarte lasciv, m asculul iepure caută să se debaraseze de progenitură ca să întrerupă alăptarea şi să călărească din nou femela. Pe de altă patie e ştiut că iepuroaica mamă, de îndată c e a prins din nou gust de mascul, chiar dacă alăptează, încetează imediat să-şi recunoască puii, micile ei gînduri fi ind întoarse în totalitate către progenitura nouă, viitoare. Cauze diverse pot să ducă la acte ientic e şi raţionam en te diferite pot să conducă la aceleaşi concluzii. Există un raţionam ent în cazul iepurelui; or, nu există raţionament decît atunci cînd există eroare iniţială, c înd există o tulburare în intelec t. Această tulburare ş i masacrul final, iată tot ce se poate constata; raţionam entul scapă analizei noastre. Este într-adevăr iepurele m onogam ? Poate de o mono­ gamie sezonieră sau de necesitate. M asculul, în orice caz, nu se ocupă deloc de pui, decît doar ca să-i ucidă; de aceea femela, odată plină, se refugiază într-un culcuş izol at. Ac uplarea lor, care are deseori loc seara, se repetă adesea de cinci sau şase ori pe oră, femela ghemuindu-se într-un m od deosebit; disjuncţia e foa1ie brusc ă, masculul răsturnîndu-se într-o patie şi dînd un mic ţipăt. Ceea ce ne face să ne îndoim de monogamia reală a iepurelui e c ă masculul e foa1ie suficient pentru opt sau zece femele, că sînt buni alergători şi că între ei au loc lupte. Fără îndoială trebuie să facem deosebiri în func ţie de specii. B uffon pretinde că într-o iepurărie iepurii cei mai bătrîni au autoritate asupra tinerilor. Un observator al m oravurilor iepurilor, M ariat120

FIZICA DRAGOSTE I

Didieux, admite această trăsătu ră de sociabilitate superioară la angore, varietate pe care B uffon a studiat-o în special. Iepurii de casă sînt subiectele ş i altor aberaţii : vînătorii pretind că urmăresc i epuroaicele de cîmp, le obosesc şi le masacrează prin înverşunarea lor libidinală: e totuşi sigur că aceste acuplări n-au dat niciodată nici u n rezultat. Mangusta din Egipt trăieşte în fami lie. Se pare că e curios să le vezi ca la paradă, masculu l întîi, apoi femela, apoi puii, în şir indian. Femela şi pu ii nu-l pierd pe tată din ochi ş i-i imită cu grijă toate gesturile: s-ar spune că e un şarpe mare care se unduieşte pe sub trestii. Lupul, care trăieşte în cuplu, ca şi vulpea, îşi asistă femela şi o h răneşte, dar nu -ş i recunoaşte puii şi-i devoră cum îi cad sub labă. Unele maimuţe mari, gibonii, urangutanii sînt temporar monogami. Poligamia s-ar explica pri n raritatea masculilor; nu e cazu l pentru mamifere, la care masculii sînt aproape în mod constant mai numeroşi. Buffon este primu l care a remarcat lu­ crul acesta; nici el şi nimeni după aceea nu i-a dat o explicaţie satisfăc ătoare. S-a crezut că, la om cel pu ţi n, genitorul cel mai în vîrstă dă sexul şi cu atît mai sigu r cu cît diferenţa este mai mare; dar, dacă ar fi aşa, ar trebu i să nu se nască aproape nicio­ dată decît masculi. S -a spus de asemenea că, c u cît femeia e mai tînără cu atît ea dă naştere mai ales la masculi. Căsătoriile timpurii de altădată ar fi fost producătoare de masculi mai mult decît c ăsătoriile tîrzi i de azi . Nimic di n aşa ceva. Ceea ce e neîndoielnic e că umani tatea eu ropeană, ca să o observăm doar pe aceasta, dă un surplus de mascu li; proporţia medie e în jur de 105 , cu extremele de 1 O 1 în Rusia şi 1 1 3 la greci, media franceză reprezentînd în general media generală. Nu putem să distingem în aceste variaţii nici influ enţa rasei, nici a climatu­ lui, nici a natalităţii, nimic apreciabil în mod deosebit. Se nasc mai mulţi oameni masculi, se nasc de asemenea mai multe o i masculi; este u n fapt care, fi ind constant, va fi greu de explic at. 121

Remy de Gou rmont Deci, aic i supraabu ndenţă, dincolo penurie de mascu li; dar nici supraabu ndenţa nu determină moravurile, şi probabil nici penu ria. Există atît de puţini masculi printre culicinus că Fabre a fost primu l care să-i recunoască; proporţia ar fi de apro­ ximativ u n mascu l pentru zece femele. Asta nu du ce absolut deloc la poligamie, dat fi ind că aceste gîze mor îndată după acuplare. Din zece femele nouă mor virgine, chiar fără să fi văzut vreodată mascul, chiar fără să ştie că există: poate că celibatu l le accentu ează ferocitatea, căci doar ele, ele singure ne sug sîngele. S e presu pu ne de asemenea că femelele-păianjen sînt de zece-douăzeci de ori mai numeroase decît masculii: poate mascu lul, care a scăpat de muşcăturile partenerei sale, are curaj ul să rişte a doua oară în viaţa lui? E posibil, păianjenu l supravieţuind iubirilor sale şi trăind ch iar cîţiva ani. Poligamia pare să existe, în forma ei cea mai rafi nată, la u n păianjen, la care masculii sînt extrem de rari, deniza. Femela îşi sapă în pămînt un cu ib în care coboară masculu l; rămîne aici cîtva timp, apoi pleacă, revine; are mai multe menaju ri cu care îşi împai1e timpu l în mod echitabil. Poligamia u nu i cu rios peştişor epinoche este de acelaşi gen, deşi într-u n mod ceva m ai naiv. M asculu l îşi construieşte un cuib din fru nze, pleacă în cău tarea femelei, o bagă în el, o invită să depu nă ouă; de-abia plecată prima pa11eneră, adu ce alta. Nu se opreşte decît atu nci cînd ou ăle îngrămădite for­ mează un tezau r preţios; atu nci le fecu ndează în modu l obiş­ nuit. Apoi păzeş te cu ibu l împotriva răufăcătorilor, suprave­ ghează ecloziu nea. Ciudată schimbare de roluri: ac eşti peştişori îşi cunosc tatăl; mama lor este poate această trecătoare care se joacă între dou ă ape, sau cea care fu ge ca o umbră, sau cealaltă care mestecă u n fi r de iarbă? Cînd lumea acestor peşti numiţi epinoche va fi rezonabilă, adică absurdă, va porn i fără îndoial ă în căutarea maternităţii. «Filozofi i se vo r întreba de ce doar tatăl ar avea obligaţia creşterii copiilor?» Pînă acu m nu se ştie nimic, decît că-i creşte cu dragoste şi bucurie. Nu există pentru 122

FIZICA D RA G OSTE I

asemenea întrebări, la peştii epinoche sau la oameni, alte răspu nsuri decît cele pe care le dau faptele. Ne-am putea întreba şi de ce umanitatea nu este h ermafrodită, ca melcii, fapt care ar duc e la repaitizarea strictă a plăcerilor şi a urmărilor iu birii, căci toţi melcii se acu plează şi toţi dau naştere la pui. De ce femela are ovare iar masculul testicu le; de ce floarea aceasta pistiluri şi cealaltă seminţe? Aj ungem la co pilării. Nu trebuie să dorim să corectăm natura. E dej a atît de dificil s-o înţelegem puţin, aşa cum e! Cînd vrea să stabilească responsa­ bilitatea absolută a tatălu i, ea stabileşte cuplu l strict şi mai ales poligamia. Deja poru mbelu l nu e sigur că e tatăl copiilor săi; cocoşu l nu se poate îndoi, fi ind singuru l mascul între femele. Dar natura nu are intenţii secu nde; ea vegh ează ca, temporare sau du rabile, fugitive sau permanente, cuplurile să fie fecunde: asta-i tot. Galinac eele şi palmipedele cuprind cîteva dintre păsă­ rile care ne sînt c ele mai cu noscute şi c ele mai utile. Aproape toate su nt poligam e. Cocoşu l are nevoie de aproximativ o duzină de găini; el poate să servească un număr mu lt mai mare, dar atunci înflăcărarea sfirşeşte prin a-l epuiza. Răţoiul, foatie lasciv, e acuzat de sodomie. U n gîscan e suficient pentru zec e­ dou ăsprezece femele; fazanu l, pentru opt sau zece. Îi trebu ie mai mu lte cocoşu lu i d e munte; are du pă el un harem de su ltan. Din zori, în sezonul dragostei, masculul începe să fl u iere cu un zgomot asemăn ător cu oţelul pe pi atra de ascu ţit; în acelaşi timp îşi ridică şi-şi desch ide evantaiul c ozii, îşi desface şi-şi umflă aripile. Cînd se ridic ă soarele, îş i întîlneşte femelele, dansează în faţa lor, în tim p ce ele îl sorb din och i; apoi le calcă, după bunul lui plac, cu o mare vivacitate. Poligamia este o regu lă printre ierbivore; tauri, căpri­ ori, armăsari, bizoni sînt făcu ţi pentru a dom ni peste o turmă de femele. Domesticitatea le schimbă poligamia perman en tă în poligamie succesivă. Cerbii trec de la o femelă la alta fără să se ataşeze de n ici u na; căpriorii le urm ează exemplu l. O spec i e 123

R emy de Gou rmont imediat în vecin ată dă din con tra exemplu l cu plu lu i. Ţapul şi căpriţa trăiesc în familie cresc în d pu ii pînă la vîrsta dragostei. M ascu lu lu i dintr-o anumită specie de antilope din Asia îi tre­ buie mai mult de o sută de femel e doc il e. Natu ral, aceste h are­ muri nu se pot forma decît prin distru gerea altor mascu li. O sută de femele, asta reprezintă poate mai mu lt de o su tă de mascu li scoşi din lu ptă, masculii fi in d întotdeaun a în număr mai mare printre mamifere. Utilitatea acestor h ecatombe nu e sigură pen tru rasă. Fără îndoială, se poate presu pun e că mascu­ lul rege e cel mai pu ternic sau unul din cei mai puternici din generaţia lui şi asta e un elemen t fericit; dar, oricare ar fi vigoarea l u i, ea trebu ie la u n moment dat să cedeze în faţa a o sută de femele ce trebu ie satisfăcute. U n ele sînt u itate; altele sînt fecun date în momente de oboseală; pentru cîteva produse bun e, există un mare număr de creaţii mediocre. E drept că acestea sîn t destin ate, dacă sînt mascu li, să piară în lu ptele vii­ toare; dar dacă sîn t femele şi primesc favoru rile stăpînulu i, sis­ temu l acesta poate avea drept con secinţă o degradare progre­ sivă a speciei. E totuşi probabil că ech ilibru l n ecesar se resta­ bileşte; fără îndoială că au loc lu pte între femele, lu pte de co­ chetărie, de feminitate; şi e triumfu l final al masculu lu i cel mai mascu l şi al femelelor cele mai femele. V irey, în Nou dicţionar de istorie naturală, a pretins că maimu ţele mari poligame se împacă foatie bin e cu femeil e in digen e. E posibil, dar n ici un produ s nu s-a n ăscut vreodată din aceste aberaţii, care trebu ie lăsate l a capitolu l teo logic al bestialităţii. Bărbaţii şi femeile, ch iar de rasă arian ă, au ţin u t să dovedeasc ă u n eori, prin singu laritatea gu stu rilor lor, anima­ litatea înn ăscu tă a speciei umane. Faptu l acesta are un in teres mai ales psihologic şi, dacă nu putem obţin e n ici un argument, pentru evoluţie, din raportu rile întîmplătoare din tre o femeie şi un c îine, dintre un om şi o capră, acu plarea între primate din ordin e diferite nu va dovedi n imic mai mult. Există totuş i o legătu ră între oamen i ş i maimu ţe; şi unii şi celelalte se împart 1 24

FIZICA DRA GOSTEI

în pol igame şi monogame, cel puţin temporare; d ar asta nu-i diferenţiază de majoritatea celorl alte famil ii an imal e. În majoritatea speciilor uman e există o pol igamie înnăscută, disimu l ată su b o monogamie aparentă. Aici nu mai sînt posibil e general izăril e; apare individul care, cu fantezia l ui, fal sifică to ate observaţiil e şi an ih il ează toate statisticil e. U nul e monogam; fratel e lui e po ligam . Femeia aceasta n-a cunoscut decît un bărbat, iar mama ei aparţinea tutu ror. Se poate constata o biceiul universal al căsătoriei, ajungînd de aici l a concluzia monogamiei; asta o să fi e adevărat sau fals, în funcţie de epocă, rasă, tendinţel e mora l e al e momen tu l u i. Morala este în esenţă instabil ă, pentru că ea nu reprezintă decît u n fel de manu al ideal de fericire; ca şi acest ideal , şi morala se modific ă. Fiziologic, monogamia nu e deloc cerută d e cond iţiil e normale de viaţă uman ă. Copii? Dar dacă asistenţa tatăl ui este necesară, ea poate să se exercite asupra co piilor mai multor femei l a fel de bine ca şi asu pra copiilor unei singure femei. Durata creşterii co piilor l a civil izaţi e de-altfel excesivă; ea se prelu ngeşte, cînd e vorba de anumite cariere, pînă la apropierea vîrstei adulte. În mod normal , pu be1tatea ar trebu i să-l el ibereze pe puiul de om, aşa cum îl el iberează pe puiul altor mamifere. Cupl ul s-ar putea atunci să nu aibă n evoie d ecît d e o perioad ă de timp cuprinsă între zece şi cincisprezec e ani, dar fecun­ ditatea femel ei acumul ează copii la in terval de un an, aş a că atît cît durează viril itatea tatălui există cel puţin o fi inţă sl abă în drept de a-i cere protecţie. Pol igam ia umană n-ar putea deci decît prin excepţie să fi e succesivă, dac ă omu l ar fi un animal ascultător, su pu s regu l ilor sexual e norm al e şi mereu fecund e; dar, în fapt, pol igamia este frecven tă , iar divorţu l a l egalizat-o. Ceal altă şi adevărata pol igamie, pol igamia actual ă temporară sau permanentă, e înc ă şi mai rară la popoarel e de c ivil izaţie europeană, aproape întotdeau na secretă şi niciodată l egal ă; ea are drept corol ar o pol ian drie exercitată în acel eaşi condiţii. Acest fel de pol igamie, foa11e diferită de aceea a mormonilor ş i 125

Remy de Gou rmont a turci l or, de a gal i naceel or şi a anti l opel or, nu e ni ci prom i s­ cui tate. Ea nu dizol vă cupl u l , c i îi di mi nuează tirani a, îl face mai de dori t. Ni mi c nu favorizează căsători a ş i , pri n urmare, stabi li tatea soci ală, decît i ndulgenţa în materie de po li gamie temporară. Romani i au înţel es bi ne acest lu cru ş i au l egal izat concubi naju l . Nu pu tem trata aici o problemă care se îndepăr­ tează prea mul t de chestiuni l e naturale. Pentru a rezu ma într-u n cuvînt răspu nsul pe care am vrea să-l dăm , am spu ne că o mu l ş i , în speci al , omu l ci vi l izat, este co nsacrat cu pl u l u i , pe care nu-l su po11ă însă decît cu condi ţi a să iasă ş i să se reîntoarcă în el cînd are chef. Ac eas tă soluţie pare să conc i l i eze gus tu ri l e l u i contradictori i ; mai elegantă decît cea pe care o dă, s au n-o dă di vorţu l , ea este conformă nu numai cu te ndinţele u mane, ci ş i cu tendi nţele ani male. E de dou ă ori mai favorabi l ă speci ei , asi gu rînd în acest ti mp şi creşterea convenabi l ă a copi i lor, ş i satisfacerea în întregi me a unei nevoi care, l a stadiu l ci vi l i­ zaţiei , nu se separă nici de pl ăcerea estetică, ni ci de plăc erea sentimental ă.

1 26

CAPITOLUL AL ŞAPTESPREZECELEA

DRA GOSTEA LA ANIMALELE SOCIALE

Organizarea reproducerii la h imenoptere. - Albinele. - Nunta reginei. - Albina mamă, cauză şi conştiinţă a stupului. - Regalitate sexuală. Limitele şi inteligenţa la albine. - Logică naturală şi logică umană. - Viespile. - Bondarii. - Furnicile. - Observaţii asupra obiceiurilor lor. - Stadiul foarte avansat al civilizaţiei lor. - Sclavagism şi parazitism la furnici. - Termitele. - Cele nouă principale forme active ale termitelor. - Vechimea civilizaţiei lor. - Tendinţa animalelor muncitoare la inactivitate.

Himenopterele sociale, bondarii, viespile, albinele au în dragoste obiceiu ri particu lare, foaiie diferite de acelea ale celorlalte specii animale. Nu este monogamie, pentru că nu întîlnim aici nimic care să s emene cu u n cu plu; nici poligamie, pentru că mascu lii nu cu nosc decî t o singu ră dată femela, şi asta dacă se întîmplă, căci femelele sînt fecu ndate pentru toată viaţa lor printr-o singură acu plare. E mai degrabă un fel de matri­ arhat, deşi albina, de exemplu, nu e în general decît mama u nei părţi din stu pu l peste care stăpîneşte, ceala ltă patie provenind de la regina care a plec at cu nou l roi, sau de la cea care a rămas cu stupu l primitiv. În roiurile bine formate, există aproximativ şase sau şapte sute de masculi pentru o fem elă. A cu plarea are loc în aer, ca la furn ici; ea nu e posibilă decît după ce u n lu ng zbor a umplu t de aer buzunaru l care face să apară organul mas ­ cu lului . Dintre aceste buzu nare s au vezici aerife re, în formă de coarne perforate, iese penisul, cai"e este un corp mic, alb, cărnos 1 27

Rem y de Gourmont şi curbat la vîrf. În vagin, care este rotund, larg şi scm1, se deschide buzu naru l plin cu spermă, rezervor care poate conţine, se zice, vreo douăzeci de m ilioane de sperm atozoizi, destinaţi să fecundeze ouăle pentru m ai mu lţi ani, pe m ăsură ce are loc depunerea ouălor. Form a penisu lu i şi maniera în care sperma se aglu tinează într-u n lichid vîscos, veritabil sperm atofor, cau ­ zează moai1ea m ascu lului. Acu plarea o dată încheiată, el vrea să se desprindă şi nu reuşeşte decît lăsîndu-şi în vagin nu num ai penisul, ci şi toate organele care depind de el. Cade ca u n sac gol în timp ce regina, revenită la stu p, se aşază la intrare, îşi face toaleta, ajutată de lu crătoare, care se îngrăm ădesc; uşor, cu ajutorul m andibulelor, îşi smu lge spinul rămas în pîntece, curăţă locul cu o grijă purifi cato are. Apoi intră în a doua peri­ o adă a vieţii ei, m atern itatea. Acest penis care răm îne înfi pt în vagin du pă copu lare ne face să ne gîndim la acea lamă a luptă­ toarelor care răm îne şi ea în rana pe care a făcu t-o; că e vorba de dragoste sau de moai1e, prea curajoasa gîză trebu ie să moară, epuizată şi mu tilată; este ai ci o facilitate pa11iculară de dehiscenţă care pare foatie rară. Nunta albinei-regine a rămas mult tim p absolut m isteri­ o asă şi, chiar şi azi, nu există decît un num ăr foa11e m ic de observatori care să-i fi fost m at1ori îndepă11aţi. Reamur, izo lînd o regină şi u n mascul, asista la un jo c sau la o lu ptă, la m işcări pe care le-a interpretat într-u n mod m isterios. El n-a putut să vadă adevăratu l coit, care nu are ni ciodată loc decît în aer. Povestirea lu i, pe care nimic n-a confirm at-o de-atu nci încoace, este singulară. El ne-o arată pe regină apro piindu-se de un mascul, lingîndu -1 cu trom pa, prezentîndu -i mierea, m îngîindu -1 cu labele, zbu rînd în jurul lui; în fi ne, iri tată de răceala am an­ tului, se urcă pe spatele lui, aplicîndu-şi vulva pe organu l m as­ culului, pe care observatoru l îl descrie destu l de bine şi pe care-l arată mu iat într-o licoare albă şi vîscoasă. 1 3 Prelu diile 13

Memoires

128

FIZICA D R A G OS TE I

veritabile, în stare de libe11ate cel puţin, îl contrazic pe marele observator; femela nu pare deloc agresivă. lată trei povestiri autentice pe care le-am putu t descoperi: ,,Pe data de 6 iulie 1 848, dom nu l Hannemann, apicu l tor l a W u11emburg, în Turin­ gia, era aşezat aproap e de stupul meu, cînd atenţia i-a fost atrasă de u n bîzîit neo bişnu it. Brusc, a văzu t vreo treizeci­ patruzeci de bondari 1 4 urmărind rapid o mamă, la înălţimea de 20-3 0 de picioare. Grupul ocupa un spaţiu aparen t de dou ă picioare în diametru . U neori, îi1 cursa lor, coborau p înă la zece picioare de pămînt, apoi se ridicau, mergîn d di n nord către su d. . . A putu t să-i urmărească aproximativ o su tă de paşi, după care o c l ădire 1 -a făcu t să-i piardă din vedere. Grupul de bondari form a un fel de con al căru i vîrf era mama, apoi conu l se lărgea într-u n glob căru ia ea îi era centru l; în acest moment mama a reuşit să se desprindă şi a ţîşnit în aer, mereu urmărită de bondari, care reformaseră, dedesu btu l ei, conu l. 1 5 " Cîţiva an i mai tîrziu, reverendu l Millette, la Witemarsh, a observat faza finală a actu lu i. În timpul pu nerii în stup, a zărit în zbor u na dintre mame care, cu o clip ă mai devreme, fusese oprită de u n bondar. După ce au zburat puţin, au căzut împre­ ună pe pămînt, agăţaţi u nu l de celălalt. S-a apropiat de ei şi i-a prins pe amîndoi, chiar în clipa cînd bo ndaru l se desprinsese din îmbrăţişare, şi i-a du s în casă, unde i-a pus în l ibe11ate în tr-o încăpere închisă. M ama, supărată, a zburat spre fereastră; bon­ darul, după ce s-a tîrît o clip ă pe palma deschisă, a căzut la pă­ mînt şi-a murit. Amîndoi, mascul şi femelă, aveau la capătu l abdo menul u i o picătur ă din tr-u n lic hid alb ca laptele; apăsînd bondaru l , a văzut că era lipsit de organ ele gen itale. 1 6 V ăzînd ieşind regina- mamă, domnul Carrey a înc his intrarea stupu lui. În timpu l absenţei lui, care a durat u n sfe11 de 14 15

Falşi bondari, albine mascu le.

Bienen:::eitung (Gazeta albinelor), ianuarie 1 850. 16 Farmer and Gardener, 1 859.

1 29

Rem y de Gou rmont oră, trei albine mascul au venit în faţa intrării şi, găsind-o în­ chisă, şi-au luat zborul. Cînd regina-mam ă, revenind, n-a ajuns decît la trei picioare de stu p, u nul din bondari a zburat foa11e repede către ea, îmbrăţişîndu -i trupu l cu lăbu ţele. S -au o prit şi s-au aşezat pe un fir de iarbă. În acea clipă s-a auzit clar o explozie şi s-au separat. Bondarul a căzu t la pămînt mort şi cu abdomenul puternic contractat. După ce a descris cîteva cercu ri � � 1 11 aer, mama a •1 11 trat 111 stu p. 1 7 Mai pu ţin în ce priveşte· explozia finală, aceste trei po­ vestiri concordă foarte bine, dînd o idee exactă despre una din acuplările cele mai dificil de observat. De altfel, acesta este singuru l punct pe jumătate încă o bscur în ce priveşte viaţa albinelor. Despre rest se ştie tot: cele trei sexe ale lor, rigu ros specializate, industria precisă a celor care fac ceara, zelul culegătoarelor, simţul pol itic al acesto r extraordinare amazoane, iniţiativele lor, cînd stu pu l este prea dens, pentru formarea altor roiu ri, duelu rile reginelor în care intervine poporul, masacru l mascu lilor de îndată ce sînt inutili, a11a doicilor în transformarea u nor larve obişnu ite într-o larvă de regină, activitatea m etodică a acestor repu blici în care toate voinţele reu nite într-o singură conş tiinţă n-au alt scop decît salvarea comună şi conservarea rasei. Totuşi, tocmai în aceste vi1tu ţi, prea mecanice, constă inferioritatea albinelor; lucrătoarele sînt extrem de m uncitoare şi înţelepte, dar le lipseşte tocmai acea uşoară personalitate care caracterizează insectele sexuate. Regina, cu mult mai puţin re­ zonabilă, e mai vie; ea e capabilă de gelozie, de furie, de dispe ­ rare cînd îşi simte regal itatea ameninţată de noua regină, pe care doicile au crescu t-o în secret. Mascu li i inutili, gălăgioşi, hoţi, paraziţi, îmbătaţi de sperma inutilă care îi umple, au şi ei ceva mai seduizant decît cinstitele muncitoare; sînt şi mai drăguţi de altfel, mai putern ici, mai ele ganţi. Iu bitorii albinelo r 17

Copulation de l'abeil/e mere, în „L'apicultcur", 1 862.

130

FIZICA DRAGOSTEI

îi dispreţuiesc în general pe aceşti muşchetari: e1 mcarnează totuşi animalitatea, adic ă fr umuseţea speciei. Dacă e adevărat, cum crede domnul M aeterlinck 1 8 , că cel mai viguros dintre şapte-opt sute de masculi reuşeşte să seducă regina feci oară, atunci lenea, lăcomia, rotirea lor ameţită devin tot atîtea vi1tuţi. S e pare că reginele, şi chiar l ucrătoarele, pot depune ouă c are să dea masculi fără fecundare prealabi lă; dar pentru a avea femele şi regi ne trebui e copulaţie; or, cum doar regi nele pot să pri mească masculul, un stup fără regină este un stup pierdut. Acesta este un punct de vedere practic; punctul de vedere sexual duce la concluzii diferite. O femelă singură poate să dea naştere unui mascul : dar pentru ca oul să producă o femelă trebuie să fi e fecundat de acest masc ul născut spontan. Asistăm aici la o veritabi l ă exteriorizare a organului mascul, la o segmentare a puteri i genitale în două forţe, o forţă masculină, o forţă feminină. Astfel dezunită, ea capătă o capacitate nouă, care se va desfăşura în întregi me pri n rei ntegrarea într-o f011ă unică a cel or două jumătăţi al e forţei iniţial e. Dar de' ce ovulele pa1tenogenetice dau în mod necesar mascul i l a albi ne şi femele la purici? La aşa ceva e imposibi l de răspuns. V edem doar c ă partenogeneza este mereu tranzitori e şi că după un anume nu­ măr de generaţii virginale intervine mereu fec undarea normală. Nu se poate spune că albina mamă este o veritabilă regină, un veritabi l şef, dar ea este personajul pri ncipal al stupului , fără de care vi aţa se opreşte. Lucrătoarele par să fi e stăpînele; în realitate, centru l l or nervos este regina; ele nu acţionează decît pentru ea şi prin ea. Dispariţi a ei înnebuneşte stupul şi îl duce la tentative absurde, ca transformarea unei doici în făcătoare de ouă, care nu va da decît produse de un sin­ gur sex, guri inuti l e. Numai reflectînd la acest ulti m expedient putem calcul a întreaga impo1tanţă a sexul ui, putem înţelege absolutul regalităţii. S exul este rege şi nu exi stă altă regalitate 1 8 La vie des abeil les.

131

Remy de Gourmont decît cea sexuală! Neu tralizarea lucrătoarelor, care le pune în afara normei, dacă este o cauză a ordini i în stu p, este mai ales o cauză a morţii. Nu există ca fiinţe vii decît cel e care pot perpetua viaţa. Interesul pe care-l oferă albin el e este foaiie mare; nu-l depăşeşte în să pe acela pe care l-am pu tea găsi în observarea majorităţii himenopterelor, social e sau sol itare, sau a u nor nevroptere ca termitel e, sau a castorilor, sau a num eroase pă­ sări. Dar albinele au fost, de secole, producătoarele noastre de zahăr, şi singurele; de aici, tandreţea omului pentru aceste in secte mai preţioase dec ît toate. Intel igenţa lor este destu l de dezvoltată, dar îşi arată curînd lim itel e. S -a pretins că-şi cunosc stăpînu l: e fals. Relaţiil e albinelor şi al e omu l u i sînt pur uman e. E evident că ele îl ignoră în mod absolut pe om, ca şi pe celelalte in secte sau neve1iebrate. S e lasă exploatate, în sensu l instinctu lu i lor, pînă la limitel e foam ei şi al e epu izării muscu­ lare. Cu vintele lu i Virgiliu sînt excesiv de adevărate în toate sen surile în care vrem să le luăm: Sic vas non vobis melli.ficatis apes. Aceste fi inţe atît de del icate, atît de spiritu ale, se lasă prinse în gro sierel e simulacre inventate de şiretenia noastră. Cînd au um plut de miere, ca provizii de iarn ă, ram el e lor de ceară, ac este ram e sîn t l uate şi înlocu ite cu alveole de hÎliie: iar gravele albine, bru sc amnezice, ignoră lu nga lor tru dă, în faţa acestor ram e goa l e n-au decît o idee: să le umpl e. Ele se pun pe treabă cu o în verşu nare care, la oricine al tcineva decît la un apicultor, trezeşte o adevărată mil ă. Ac eşti răi au inventat stupul cu ram e mobil e. Albinele nu vor şti niciodată nimic. Albinele sînt proaste. Dar noi, care vedem limitele intel igenţei la albine, trebu ie să le avem în vedere pe cel e ale propriei noastre inteli­ genţe, care are l imitele sale: este posibil să presu pun em exis­ tenţa u nor creiere care, observîndu-ne, ar putea spu ne la fel: oa­ m enii sînt proşti. Orice inteligenţă este l im itată: c hiar această lovitură îm potriva limitelor, contra peretelui, duce la naşterea conştiinţei prin chiar durerea pe care o cauzează. S ă nu rîdem 1 32

FIZICA DRA G OS TEI

prea mult de al bine l e care garn isesc bucuroase ramel e mobil e ale stupuril or l or perfecţionate. Ş i noi sîntem poate scl avii unui stăpîn care ne expl oatează şi pe care n-o să-l cunoaştem n iciodată. Poligamia, sau, dacă vreţi, pol iandria al binel or, pre­ textul acestei digresiuni, este deci pur vi11ual ă: ea e l a stadi ul de posibil itate, dar nu se real izează niciodată pentru că fec undarea reginei este asigurată printr-un act unic. M u l titu dinea excesivă a masculi l or răspu nde, fără îndoial ă, u nui vech i ordin cînd femelele erau mul t mai nu meroase. În oric e caz, faptul că din aproximativ o mie de mascu l i nu sînt n iciodată fol osiţi dec ît doi sau tre i , zece cel mu l t, şi presu pu nînd roiri foarte fr ecvente, asta demonstrează foaiie bi ne că nu trebu ie să avem prejudecăţi în ceea ce pri veşte obiceiuril e unei specii ai1 imal e ca fi ind de­ terminate de su praabu ndenţa u nuia sau a cel uilal t sex; în ge­ neral , nu trebuie să subordonăm l ogica natura l ă l ogicii noastre u mane, derivată din l ogica matematică. În natu ră, faptel e se înlănţuie în mii de moduri din care nici unu l nu poate fi des­ făc ut prin raţi onament uman. Cînd una din aceste încîlceli se desface în faţa n oastră, îi admirăm simpl itatea mec anismului, credem că înţel egem, generalizăm, ne pregătim să desc hidem cu această c heie următoarel e mistere: iluzie! Trebuie întotdeauna luat totu l de l a capăt. Iată de ce ştiinţele de observaţie devin mereu din ce în ce mai obscure pe măsură ce pătrundem mai adînc în l abirintul vieţii. Nu există nimic l a viespi care să se mene cu pol igamia, nici măcar potenţial . O fe me l ă fecundată, după ce-a trecut iar­ na, îşi construieşte ea însăşi, primăv ara, te1'n e l ia cu ibului, apoi face ouă di n care ies indivizi asexuaţi; aceste lucrătoare îşi asumă atunci toate îndel e tniciril e m aterial e, termină c uibu l , supraveghează larvel e pe care femela continu ă să l e scoată la lumi nă. Sînt acu m mascu l i şi femele; producîndu-se acupl area, m ascul ii mor, apoi mor ş i lucrătoarel e, femele l e hibern e ază: c e l e care vor supravieţui, vor întemeia tot atîtea triburi noi. 1 33

Remy de Gourmont Reproducerea bondarilor e şi mai curioasă, diferenţierea castelor e şi mai complicată. La ei există m ascul i, luc rătoare, femele mici , femele mari. O femelă m are, du pă ce-a trecut iarna, face un cuib în pămînt, adesea în muşchi (există chiar o varietate numită bondarul muşchi u lu i) constru ieşte o alveolă din ceară, face ouă. Din aceste prime ouă ies l u crătoarele care, ca ş i l a viespi , construiesc cuibu l definitiv, recoltează pol enu l , fabrică mierea ş i , m ai harn i ce decît albi nele, care se tem î n mod deosebit de umidi tate, aleargă pe cîm p mult tim p du pă căderea seri i. După lucrătoare vi n pe lum e femelele m i ci ; ele n-au alt rol decît să facă ou ă, fără ca m ăcar să fi fost fecu ndate, o u ă din care se vor naşte m ascu li . În acelaşi tim p regina produ ce fem e­ lele mari care se acuplează imediat cu mascu li i. A po i toată colonia moare, ca· şi la viespi, cu excepţi a femelelor m ari fecundate prin care în primăvara u rm ătoare va reîncepe ciclu l complicat. La furnici, castele sînt în num ăr de trei, de patru , dacă admitem diviziunea neu trelor în lucrătoare şi în soldaţi, ca l a termi te. Aici, la fel ca la albine, neutrele sînt baza republi cii , masculii mu rind du pă acuplare, iar fem elele du pă depunerea ou ălelor. ,,Există, spune domnu l J anet 1 9 , lucrătoare atît de dife­ ri te de celelalte prin dezvoltarea m andibu lelor şi prin volumul capului că au fost numite soldaţi, nu me care este în legătură cu rolul defensiv pe care îl ocu pă ele în coloni e." Aceşti soldaţi sînt şi m ăcel ari, ei taie în bucăţi prada prea m are sau prea periculoasă. Speciali zarea este singu ra su perioritate a neutrelor, care rămîn inferioare în rest fem el elor şi mascu l il or în ce priveşte înălţimea, mu sculatura, organele vi zu ale. F emele sînt aproape pe jum ătate m ai m ari decît neutrele; m asculii au un volum interm edi ar. Furn icile m anifestă o inteligenţă m u lt superioară aceleia a albinelor. Într-adevăr, se pare că acest mic popor se apropie de umanitate. Gîndiţi-vă că furn icile au sclavi 19

Recherches sur I 'anatomie de la jourmi

1 34

FIZICA DRA G OSTE I

şi animale domestice. Întîi puri cii , cei care trăiesc pe rădăcini ş i, la nevoie, cei ai trandafiru lu i, pe care-i mulg şi care nu se împotrivesc, supuşi printr-o lungă ereditate. Aphis formicarum vacca zice pe scu rt Linne. Dar nu le sînt sufi ciente turmele îm­ prăştiate prin poieni şi atunci întreţin chiar în interiorul furni­ carului colonii de purici sclavi şi de staphulinos domestici. Aceştia din u rmă sînt mici coleoptere cu abdomen mobil: u nele dintre speciile lor nu se găsesc decît la furnici. S înt domesticiţi pînă la a nu mai şti să se hrănească singuri: furnicile le dau în gură hran a care le este necesară. În schimb, staphulinos furni­ zează stăpînilor un ospăţ analog cu acela pe care îl obţin de la purici: din buchetul de perişori care se ridică la baza abdo­ menu lu i lor pare să picure o licoare delectabilă: cel puţi n aşa se pare, pentru că furnici le pot fi văzu te su gînd aceşti perişori cu multă aviditate. Animalu l se su pune. Se simte aşa de bine în furnicar că acelaşi observator20 i -a văzut plimbîndu -se acuplaţi fără teamă printre rîndu rile poporului ocupat cu treburi, mas­ culul căţărat pe spatele femelei, cramponat solid de mănunchiu l plin de miere , deliciu l furnicilor! Se ştie că furnicile roşii se luptă cu furnicile negre şi le fură nimfele care, eclozînd în captivitate , le furni zează servitori e xcelenţi, atenţi şi supuşi. U mani tatea albă s-a trezit, într-un moment al istoriei sale, în faţa u nei asemenea ocazii dar, mai puţin informată decît furnicile roşii, a lăsat-o să-i scape, din sentimentalism, trădîndu-şi astfel destinu l, renunţînd, sub inspiraţia creştină, la dezvoltarea completă şi logică a civili­ zaţiei sale. Nu e amuzant că sclavagia ni se prezintă ca antina­ turală cînd ea este, dimpotrivă, starea normală şi excesiv de naturală la cel mai inteligent dintre ani male? Şi, într-o altă ordine de idei, în legătu ră mai di rectă cu su biectu l acestei cărţi: dacă neutralizarea u nei părţi a poporu lui în caste destinate "0 Mul ler tradus de Bru l le, în Dictionnaire d'histoire nafure/le, de Guerin, l a cuvîntul Pselaphiens.

135

Remy de G ourmont continenţei este la fel o tentativă antinaturală, cu m se face că hi menopterel e social e, furn i ci le, albi nele, bondari i şi nevrop­ terele, termitele au du s-o cu bine la capăt şi au făcu t din ea fundamentu l statulu i lor social? N imic asemănător, fără îndoia­ lă, nu s-a arătat vreodată la mamifere; dar mamiferele, în afara omulu i - acest monstru - şi bineînţeles castorii, sînt infinit inferioare i nsectelor. Dacă obiceiurile păsărilor sociale (există din acestea) ar fi mai bine cunoscute, s-ar găsi poate practici asemănătoare, cooperarea sexuală a tuturor membrilor u nu i popor fiind inutilă pentru conservarea rasei; pe de altă parte, dacă speciil e inferioare sînt învecinate unei specii su perioare, fi ind astfel, în mod logic, destinate dispariţiei, pentru ele este excelentă sclavagia care le asigură perpetuarea şi felu l de evolu ţie care convine cel mai bine slăbiciu nii lor. O mică furn ică bru nă, anargata, nu are lu crătoare; pentru a trăi, tribu l s-a stabilit ca parazit într-u n furn icar în care se lasă servit de muncitoarele altei specii! Ce ingeniozitate la sexuate, ce docilitate la asexuate! Furn icile lucrătoare sînt foarte clar femele degenerate, la care sensibilitatea sexuală s-a transormat în întregime în sensibilitate matern ă. S e observă de al tfel, la multe specii, u n tip intermediar, femela lu crătoare, care dă cheia acestei evolu ţii. Mai trebu ie notat de asemenea că după fecu ndare nu toate femelele intră în cetate; acol o unde au căzu t ele construiesc, ca şi mamele bondari, u n cu ib provizoriu, acţionînd atu nci ca lucrătoare, în aşteptarea primei depu neri de ouă, care va produ ce exclu siv lucrătoare reale şi va permite constitu irea normală a noulu i furn i car. Există la furn ici, ca şi la fluturi, hermafr odite du pă l inia mediană sau du pă o linie oblică; asta du ce la fiinţe absurde, jumătate de u n fel, ju mătate de alt fel, sau la singu larităţi de felu l acesta: o femelă cu cap de soldat şi servind ca lu crătoare2 1 .

" 1 E. Rambert, după A. Forel, Les moeurs des fourm is.

1 36

FIZICA DRAGOSTEI

Poligami a pri n masac ru l mascu lilor, ca la i erbi vore, ca la gali nacee, pare o cale către o repartizare a sexelor mai logică, mai economică. Dacă antilopele se înmu lţesc foa11e bine c u u n mascul pentru o sută de femele, asta nu e o indicaţie că măcar o parte di n mascu lii sacrificaţi ar fi putu t să m1 se nască? Şi n-ar fi fost mai bi ne, în i nteresu l anti lopelor, ca o patie di n aceşti masculi, dacă tot trebu i e să se nască, să fi fost în mod normal asexuaţi, aşa cum se întîmplă la mascu lii termite, ş i să fi fost i nvestiţi cu vreo sarcină socială? Organizarea termi telor este foaite fr u moasă; ea poate închei a această scmiă trecere în revistă a societăţilor ani mal e stabilite pe baza neutralizării sexelor. S-a observat deja, în capitolele despre dimorfi sm , diversitatea formelor lor sexuale, ce corespunde la patru caste clar di sti ncte. Examenul mi nu ţi os al u nei a di n republic i le lor ne permite să observăm di ferenţi eri mult mai nu meroase, fi ecare di n castele principale trecînd pri n forme larvare ş i ni mfale acti ve, forme adolescente, ca de altfel majori tatea nevropterelor, ca li belulele. Ţinînd cont de toate nuanţele, se pot observa într-u n stat de termite ( este cuvîntul folosit de obicei), vreo cincisprezec e forme di ferite, toate destul de bine diferenţiate. Pri ncipalele sîn t: I . lucrătoarele; 2 . soldaţi i ; 3 . masculi i mici; 4. femelele mici; 5 . masculi i mari ; 6. femelele mari ; 7. ni mfele cu cocon mic; 8. nimfele cu coc on lung; 9. larvele. Cînd e atac at un cuib de termite, soldaţii ajung la breşă, ameninţători, deosebiţi prin tru pu l lor numai cap ş i mandi bule. Duşmanul e în deru tă, lucrătoarele vin să repare pi erderi le. Exi stă u neori mai mu lte femele care fac ou ă; uneori , nu e decît un mascul: copu laţia are întotdeauna loc în afara cu i bu lui ş i , ca şi la furn ici, mascu lii pier, în timp ce femelele fecu ndate devin origi nea u nu i nou stat. Expedi ţi i le termi telor călătoare, obişnu i te, ca şi ale termitelor război nice din Africa de Sud sînt, natural, condu se de soldaţi. S parmann22 le-a 22 Citat în Dictionnaire d'histoire nafure/le de Guerin.

137

Remy de Gourmont observat în timpul călătoriei sale la Cap şi le-a văzut acţionînd aproape ca subofi ţeri, strîngînd rînduril e sau căţărîndu-se pe vîrful frunzelor ca să supravegh eze defi larea, bătînd din picior, dacă ordinul era prost sau prea lent, semnal înţeles imediat şi la care poporul, supunîndu-se îndată, răspundea printr-un fl uierat. E ceva atît de uimitor că ezităm să urmăm întocm ai interpreta­ rea călătorului. Nu mai e, într-adevăr, disciplina spontană şi mecanică a furnicilor; ar fi ascultarea consimţită, atît de difici l de obţinut la umanităţile inferioare. Pînă la urmă, nimic nu e imposibil ş i în aceste ch estiuni nu trebuie, fără a fi totuşi cre­ dul i, să ne mirăm de nimic. Nevropterele sînt de-altfel extrem de vechi pe pămînt; ele datează di naintea h uilei, civilizaţia lor e cu cîteva mii de secole mai bătrînă decît civilizaţiile umane. Castorii sînt singurele mamifere, exceptînd omul, a căror activitate semnalează o inteligenţă asemănătoare cu aceea a insectelor. Societăţile lor totuşi nu oferă nici o complicaţie, sînt o simplă asamblare de cupluri. Pentru a-şi construi digurile, aşteaptă ca femelele să fete, ceea ce se întîmplă spre sfirşitul lui iuli e; nu se văd alte rapmturi între obiceiurile lor sexuale ş i muncile lor minunate. Toţi aceşti arbori tăiaţi, culcaţi pe l ocul dorit, toţi aceşti piloni înfi pţi în solul fl uviului şi legaţi între ei prin ramuri îndoite, toate aceste diguri impermeabile, toată această muncă dură şi complicată, castoru l nu ·o acceptă decît împins de necesitate. Lui îi trebuie un lac aitificial cu nivel constant; dacă îl găseşte creat de natură se mulţumeşte să-ş i construi ască vizuina. La fel osmiile, calicodomele sau xi locopele - sau omul - dacă le pică un cuib gata pregătit, se grăbesc să profite. Instinctul de a construi nu e deloc orb; este o capacitate care nu va fi folosită foa1te adesea decît în ultimă instanţă; locuitorul actual din bazinul Loarei îşi amenajează încă nişte caverne drept case, albi na profi tă, în prejudiciul ei, dar ea nu ştie nimic, de ramele gata făcute care i se strecoară. Castorul Rinului, după ce omul a avut grijă să-i constru iască baraj e excelente, s-a 138

FIZICA DRAGOS TE I

odihnit. Palatu l din basme pe care bagheta zînei îl face să răsară în inima pădurii, acesta este idealu l u man ş i idealul animal. Trebuie să oprim aici observaţiil e asu pra societăţilor naturale, remarcînd faptul că, dacă aceste societăţi sînt bazate astăzi pe altceva decît pe poligamie, se pare că ele au fost la originea societăţilor, a poligamiei sau a comunismu lui sexual. Dacă plecăm de la comu nismu l sexual îl vom vedea foarte bine evolu înd fi e spre cu plu, sau poligamie dacă e vorba de mamifere, fi e către neu tralizarea sexu ală dacă e vorba de insecte. Cuplul, poligamia, neutralizarea sîn t metode; comunis­ mul sexu al nu este o metodă, de aceea trebuie să-l considerăm ca haosul din care ordinea a ieşit încetu l cu încetul.

139

CAPITOLUL AL OPTSPREZECELEA

PROBLEMA ABERA ŢIILOR

Două feluri de aberaţii sexuale. - Aberaţiile sexuale la animale. La oameni. - Încrucişarea speciilor. - Castitatea. - Pudoarea. Varietăţi şi localizări ale pudorii sexuale. - Crearea artificială a pudorii. - Un fel de pudoare naturală la toate femeile. ---: Cruzimea. - Tablou al carnagiului. - Greierele devorat de viu. Obiceiurile cărăbuşilor. - Orice fiinţă vie este pradă. - Necesitatea de a ucide sau a fi ucis.

Aberaţiile sexu ale sînt de două felu ri. Cauza erorii este internă sau externă. Floarea de arum muscivorum atrage prin mirosul ei cadaveric muştele în căutare de carne putrezită pentru a-şi depune ou ăle. Scho penhauer a realizat pe baza acestui fapt (sau pe baza u nu i fapt analog) o teorie, foai1e justă dar puţin sumară, în ce priveşte aberaţia cu cauză exterioară. Aberaţia cu cauză interioară îşi va găsi probabil explicaţia în faptul că sînt aceleaşi at1ere care irigă aceiaşi nervi ce animă regiunea sacră, atît cea anterioară cît şi cea po sterio ară; cele trei can ale excretoare sînt, de altfel, foat1e învecinate şi u neori comu ne măcar pentru o pa11e a drumulu i lor. S-a vorbit în modul cel mai serios de sodomia răţoiu lu i, dar anatomia refuză să înţeleagă. Că u n răţoi îşi sîcîie un semen sau o raţă, el se adresează şi ici şi colo u nu i orifi ciu u nic, poat1ă unică a u nu i vestibul u nde curg toate excreţiile. Fără nici o îndoială, răţo iu l acesta este aberant şi, încă şi mai mu lt, complicele l u i, dar natura merită şi ea cîteva reproşuri. În general, aberaţiile ani140

FIZICA DRA G OS TEI

male cer explicaţii foa1ie simple. Există o dorinţă înflăcărată, o nevoie foaiie presantă; dacă nu e satisfăcu tă, o nelinişte care poate merge pînă la u n fel de nebu nie momentană cu prinde animalu l, îl aruncă, orb, în tot felu l de iluzii. Asta poate duce, fără nici o îndoială, pînă la halu cinaţe. Există şi o nevoie pur muscu lară de a schiţa măcar actu l sexual, fi e pasiv, fi e activ; pot fi văzu te chiar, printr-o bizară răsturn are, vaci în călduri, u rcate u nele pe altele, fie cu ideea să provoace mascu lul, fi e că reprezentarea vizu ală pe care şi-o fac despre actu l dorit le face să-i încerce simu larea; este u n exem plu m i nu nat, pentru că este absu rd, al forţei motrice a imaginilor. Sînt dou ă componente în actu l sexual: paiiea speciei ş i aceea a individu lui; dar pmiea speciei nu se realizează decît cu ajutorul individu lui. Relativ la masculu l în rut, e vorba de o nevoie natu rală pu r şi simplu . El trebuie să-ş i golească canalele spermatice; în lipsa femelelor, cerbii, se spune, îşi freacă penisu l de arbori ca să provoace ejacu laţia. Căţelele în călduri îşi freacă vu lva de pămînt. Acestea sînt rudim entele onanis­ mulu i, du s la primate la u n atît de înalt grad de perfecţiune. S-au văzu t mascu li cantaride, ei înşişi încălecaţi, încălecînd alţi mascu li; argu la, mic crustaceu parazit al peştilor de apă dulce, e atît de înflăcărat că se adresează adesea altor masculi sau unor femele pline sau chiar moaite. Aberaţia există pretu tindeni, de la fiinţa microscopică şi pînă la om; ea trebu ie mai degrabă numită, cel puţin la animale, nerăbdare. Animalele nu sînt deloc pu re maşini; ele sînt, la fel de bine ca şi omul, capabile de imaginaţie, visează, au iluzii, suportă dorinţe a căror su rse se află în mişcarea interioară a organismu lu i lor. V ederea, mirosul u nei femele excită mascu lul; dar dacă e depaite de orice femelă, logica mişcării vitale e cu totul sufi cientă ca să-l pună în stare de rut; absolut la fel se întîm plă şi la femele. Starea de rut, sensibilizarea organelor genitale stabilită departe de sexul necesar, iată o cauză natu rală de aberaţie, pentru că această sensibilitate specială trebu ie folosită; adversaru l împotriva 14 1

Remy de Gourm ont cărui a animalul exasperat îşi va exerci ta ac eastă putere d e care este frămîntat va fi primul simulacru apărut, sau chiar primul obstacol propice. Se pot aplic a la om principiile generale ale acestei psi hologi i , d ar cu cond i ţi a să nu ui tăm că, sensi bili tatea lui genitală fi i nd aptă să se trezeasc ă în orice moment, pentru el cauzele de aberaţi e se m ulti plică la i nfi nit. Ar fi foa11e puţini bărbaţi şi femei supuşi aberaţiei dacă obiceiurile morale ar permi te sati sfacerea simplă a nevoi lor sexuale, dacă cele d ouă sexe ar avea posi bi li tatea să se unească întotdeauna la momen­ tul opo11un. Ar rămîne aberaţii le de ordi n anatom ic; ele ar fi mai puţi n frecvente şi mai puţin tiranice dacă, în loc să se strădui e să facă foai1e dificile rapm1urile sexuale, ele ar fi favorizate de obi cei uri . Dar această facili tate nu e posi bilă decît în promi scui tate, care este un rău poate mai rău decît aberaţi a. Astfel, toate problemele sînt de nerezolvat şi nu se poate perfecţiona natura decît dezorganizînd-o. Ordinea umană este adesea o dezordi ne m ai rea dec ît dezordi nea spontană, pentru că ea c onsti tui e o fi nalitate forţată şi prematură, o deri vare i noportună de la fluviul vi tal. Este improbabi l ca selecţi a sexuală să fi e un pri nci pi u de vari aţi e; dimpotri vă, rolul ei este să menţi nă speci a în aceeaşi stare. Cauzele de vari aţi e sînt sch imbările în c lim at, natura solului, mediul general şi de asemenea boala, tul burările ci rculaţiei sanguine şi nervoase, poate unele aberaţii sexuale. Asta e posibil, pentru că par d ificile încrucişările între indi vizi din speci i d i feri te, trăind în li be11ate, d i n m oment ce speci a e într-adevăr altceva d ecît o varietate în evoluţi e, o form ă care încă se caută. La acest stadi u, totul este posibi l; dar e vorba de spec i i. Catîri i , bardoul, leporidele sînt produse a11ifi ci ale; n-au fost întîlnite nici odată în natura li beră. E foai1e greu să se obţi nă acuplarea di ntre un iepure de cîmp şi o i epuroaică de casa; i epuroaica m1 vrea, iar iepurele arată puţin entuziasm. Iapa refuză adesea m ăgarul; d acă întoarce capul în tim pul 1 42

FIZICA DRAGOSTEI

montei, trebuie să i se acopere och ii pentru a-i stăpîni dez­ gustul; la fel se întîmplă şi cu măgăriţa căreia i se oferă un armăsar. Cît despre produsul dintre taur şi i apă, celebrul jumart, nu e decît o h imeră. E suficient să se compare penisul ascuţit al taurului cu penisul masi v al calului pentru a ajunge la concluzia că cele două instrumente atît de diferite nu se pot înlocui. Şi totuşi ar fi i mprudent să se elimi ne această fonnă de aberaţie sexuală dintre cauzele vari abilităţi i spec i i lor. E poate una din justifi cări le ei . Din tre toate aberaţi ile sexuale, cea mai singulară este poate castitatea. Nu că e anti naturală, căci nimic nu e antina­ tural; dar din cauza pretextelor cărora li se supune. Albinele, furni cile, termi tele demonstrează exemple de castitate perfectă şi în acelaşi ti mp exemple de castitate utilizată, de castitate soci ală. I nvoluntară şi congeni tală, starea neutră, la i nsecte, este o stare de fapt, echi valentă stării sexuale şi origine a unei acti vi tăţi specifi ce. La oameni este o stare adesea aparentă sau tran zitorie, obţinută prin voinţă sau cerută de necesitate, stare precară, atît de di fici l de menţinut că în jurul ei s-au adunat tot fel ul de ziduri morale, religioase şi ch i ar reale, făcute din pietre adevărate şi din mortar adevărat. Castitatea permanentă şi voluntară este aproape întotdeauna o practică religioasă. Din­ totdeauna oamenii au fost convinşi că perfecţi unea fi i n ţei nu se va obţine decît printr-o renunţare. Asta pare absurd; e, di m­ potrivă, de o logi că foai1e clară. Singuru l mijloc de a nu fi un animal este abţinerea de la actul cărora li se abandonează în mod necesar toate animalele, fără excepţie. Acelaşi motiv a făcut să apară abstinenţa, postul; dar cum nu putem trăi fără să mîncăm, pe cînd putem trăi fără să facem dragoste, această a doua metodă de perfecţionare a rămas la stadi ul de sch iţă. E adevărat, ascetismul - de care doar omu l este ca­ pabi l -, e unul din mi jloacele care ne pot ridica deasupra ani­ malităţi i; dar nu e suficient el si ngur; singur nu e bun la n imi c, decît doar să exci te un orgoliu steri l; trebui e adăugat aici exer1 43

Rem y de Gourmont ciţiul activ al intel igenţei. Rămîne de văzut d acă ascetismul, care privează sensibilitatea de o h rană dintre cele m ai sănătoase şi mai excitante, este favorabil exerciţiulu i inteligenţei. Cum nu e absolut deloc necesar să rezolvăm aici această problemă, nu vom spune mai mult decît atît, provizoriu. N u trebuie să di spreţuim castitate a, nu trebu ie să respingem ascetismul . Este pudo area o aberaţie? Observatori indu lgenţi au crezut că o constată atît la elefanţi cît şi la iepuri. Pudo are a elefantului este o axiomă popu lară, care le face pe bunele feme i să pîndească cu mu ltă smerenie , la circuri, mare le animal care se ascunde ca să facă dragoste. Î n tim pu l acuplării, zice u n celebru crecător de iepu ri23 „masculu l şi femela trebuie să fi e singtfri, î n semiobscuritate. Această singurătate şi această obscuritate sînt cu atît m ai necesare cu cît anumite femele arată u nele. semne de pu doare". Pudoarea animalelor este o reverie. Ca şi pudo area umană, ea nu e decît masca fr icii, cristalizarea obiceiurilor temăto are cerute de starea lipsită de apărare în care se găsesc animalele care se abandonează coitulu i. Dar nevoia d e reprodu cere este atît de tiranică încît nu le dă niciodată, chiar şi celor m ai timide, prezenţa de spirit de a se ascunde pentru a face d ragoste. Cel mai domestic dintre animalele noastre nu manifestă în acest mom ent nici fr ică, nic i pudoare, asta se ştie pre a bine. L a om, atît la cel civilizat cît şi la cel necivilizat, fr ica sexuală, pu doarea a luat mii de forme, d in care m ajoritatea nu par să aibă nici o legătură cu sentimentu l originar din care sînt derivate. Se constată de-altfel că, dacă mediu l în care se află cupl ul este de o aşa manieră încît nici u n atac şi nici o batjocură nu sînt de temut, pu doarea dispare în patie sau în întregime, în funcţie de gradul de secu ritate şi în funcţie de gradul de exci­ tare. Pentru o mulţi me populară într-o seară de sărbătoare nu 23 MariotDidieux, Cuiele pratique de l 'educateur de lapins ( Bi bliotheq ue des p rofessions industrielles et a gricoles, serie H, nr. 1 7) .

1 44

FIZICA DRA G OSTE I

mai ramm e d in pudoare d ecît pudoarea legală; e suficient exemplul unui cuplu mai înd răzneţ, dacă nu e d e te mut nici o autori tate, c a să eli bereze toate apeti turi le; se vede atu nci clar că o mu l, care nu se mai ascu nde ca să mănînc e, nu se ascu nde pentru a face dragoste decît supunîndu -se unu i obicei. De la actul genital, pudoarea s- a extins la organele sexuale exterioare pri ntr-un mecani sm foarte si mplu şi foarte logic. Dar trebui e să di sti ngem aici, mă gîndesc eu, între pudoarea gen itală născută d in obic eiul d e a-şi îmbrăca în întregime trupul şi ac eea care i-a condus pe oameni să nu-şi acopere d ecît o anumită regiu ne. F rigul, căldura, i nsectele explică nevo i a hai nelor, dar nu şi fru nza sau bucata de pînză di n juru l mijlocului, mai ales cînd fr unza, i mpusă feme i lor mări tate de exemplu, este interzisă fecioarelor, sau cînd această frunză si mbolică este atît de redu să înc ît ea nu serveşte la nimic, nu mai e decît u n semn. În acest u lti m caz, ea nu are chi ar poate nici o legătură directă cu pudoarea genitală; nu mai e decît un ornament matri moni al, analog cu verigheta sau cu colierul, care indică u n anume statut. La anumite po pu laţ i i la care oameni i se mişcă în întregi me goi, feme i le nu po artă un şorţ decît ca să se acopere de muşte sau de tăuni , cam aşa cum ţăranul acoperă cu iarbă sau cu frunze botul calului. Ş i mai ad esea totuşi sîntem obligaţi să recunoaştem în aceste obiceiuri dovada unei sensi bi li tăţi geni tale deosebi te, asemănătoare cu pudo are a c i vi lizaţi lor. U n m atelot englez, în ti mpul pri melor sale călători i , a fo st huidu it de fe me i le poli neziene nu pentru că se arătase gol, ceea ce, dimpotri vă, era cerut de cutu mă, c i pentru că se arătase cu glandul desco pe rit. Detali ul acesta îi şoca extre m. Un exemplu curios de localizare a pu dori i : to ate părţi le trupului puteau şi trebu i au să se arate goale, toate, exceptînd această mică suprafaţă. Gînd indu-ne mai bine, pudoarea europe nilor, la bal sau la plajă, este aproape la fe l d e absurdă ca şi aceea a poli nezieni lor sau ca aceea pe care o arată 1 45

Remy de Gourmont femeile felahilor c are, la apariţia u nu i străin, îşi ridic ă c hiar cămaşa, u nic veşmînt, ca să-şi acopere faţa! Pudoarea sexu ală, aşa cum o observăm astăzi la po­ poarele cele mai diferite, es te cu totul a11ificială. Livingstone dă asigurări că a dezvoltat pudoarea la fetiţele cafrilor, îmbră­ cîndu-le. Surprinse en neglije ele îşi acopereau sînii - şi asta la o rasă la care femeia se mişcă în întregime goală, exceptînd u n c apăt de aţă la brîu, de care atîrnă u n alt fi r. Dar veşmîntul nu e decît u na din c au zele pudorii sau ale obiceiurilor care ne dau această iluzie, iar sentimentul de teamă asocia t actu lu i sexual nu explică restu l. Există o pu doare specifică femeii, u n ansam­ blu de m işcări de recul, pe care m1 o putem asocia cu nimic, nu o putem lega de nimic. G estu l lu i V enu s cea pu dică e u n gest pur femi nin; aproape toate femelele, şi mai ales mamiferele, îl au: femela care se refuză îşi dă coada în jos şi şi-o strînge între picioare; evident, aici este originea u neia dintre formele parti­ c ulare ale pudorii. Am dat într-u n c apitol prec edent exemple caracteristice. Omul este de neînţeles; cel mai măru nt dintre sentimen­ tele sale obişnuite are rădăc ini mu ltiple şi adesea contradictorii într-o sensibilitate variabilă şi întotdeau na excesivă. Este cel mai puţin ponderat şi cel mai pu ţin rezonabil dintre toate animalele, deşi e singuru l care să-şi fi pu tu t face o idee despre raţiune; este un animal nebun, adică se împrăştie în toate părţile, descîlceşte totul în teorie şi încîlceş te totu l în practică, doreşte şi vreo o grămadă de lucruri, îşi aru ncă muşc hii în atîtea activităţi diferite încît actele îi sînt în acelaşi timp cele mai înţelepte şi cele mai absu rde, cele mai c onforme şi c ele mai opuse dezvoltării logice a vieţii. Dar el obţine un avantaj c hiar din eroare şi mai ales din eroare, fatală tu tu ror animalelor; în asta c onstă originalitatea lui, cum a văzu t Pasc al şi c u m a repetat-o Nietzsche. Dacă nu este exact cu vîntu l ,,pu doare" aplicat la animale - deşi găsim în moravurile lu i îndepă1tate originea 1 46

FIZICA DRAGOSTE I

acestui sen timen t complex ş i rafinat - cuvîn tul „cru zime", c înd e vorba de ac te n aturale de apărare sau de n utriţie nu e nic i el cel mai potrivit. Cruzimea umană este adesea o aberaţie, cruzi­ mea animalelor este o necesitate, u n fapt normal, adesea însăşi c ondiţia existen ţei l or. Un fi l osof an arhist, di scipol în tîrzi at şi n aiv al l ui Jean -Jacques Rousseau, a crezut c ă descoperă în natură un altruism universal ; el a refăcut, cu al te cuvinte, un al t spirit şi cu c îteva exemple noi, cărţile c opil ăreşti al e lui Bern andin de S ain t-Pierre şi a abuzat, sub pretextul de a-i îndrepta pe oameni spre bun ătate, de dreptul de a se plimba în natură fără a o vedea şi fără a o înţelege. N atura m, e nici bună, nici rea, n ici altru istă, nici egoistă; ea este un ansambl u de forţe din care nici una nu cedează decît su b o forţă superioară. Conş tiinţa ei este aceea a unei bal an ţe; fi in d de o perfectă in di­ ferenţă, este de o ec hitate absolu tă. Dar sen sibilitatea un ei ba­ lanţe este de ordin unic; sensibil itatea n aturii este infinită l a toate acţiun ile şi l a toate reacţiil e. Că cel pu tern ic îl măn înc ă pe cel sl ab sau că cel sl ab îl mănîncă pe cel putern ic, asta n u are o compensaţie decît în iluzia noastră umană; în real itate, o viaţă s-a dezvol tat pe cheltu ial a un ei alte vieţi şi într-un caz c a şi în celălal t, energia totală 1,1 -a fost n ici dimin uată, n ici acc en tu ată. Nu există puternic i sau sl abi, există doar un n ivel care tinde să rămîn ă con stan t. Sentimen tal ismul n ostru ne face să vedem drame acolo unde nu se petrece nimic tulburător, dec ît doar fapte generale de nu triţie. Şi totuşi, aceste fapte le putem privi c eva mai de aproape; atunci paritatea organismel or an imale şi a organismul ui uman n e va c onduce să cal ificăm drept c rude anumite acte care, dacă ar fi opera un ui om, ar merita c u totul acest n u me. Dar dacă trebu ie să spunem „cruzime" pen tru a ne înţelege pe n oi înşine, trebuie în acelaş i timp să n e amintim c ă această cruzime este inconştien tă, că ea m, e simţită de animalul devorator, c ă n ici un elemen t de răutate n u intră în actul său şi c ă de-altfel chiar omu l, acest judecător, nu se dă 147

Rem y de Gourmont deloc înapoi să mănînce fi i nţe vii cînd ele sînt mai bune cru d e decît fi e11e şi cînd s înt mai gustoase vii decît moa11e. O fi lantă, un fel de viespe, înhaţă o albină ca să-şi hră­ nească larvele; ducînd-o la cuibu l ei, îi apasă pîntecul, o su ge, o goleşte de toată mierea. Dar la i ntrarea în c u i b o pîndeşte o călu găriţă, braţu l ei cu s ecure du blă acţio nează: fi lanta este pri nsă la trecere. Şi vedem asta: călugăriţa ronţăi e pîntecul fi­ lantei care conti nuă să lingă p întecul albinei, iar călugăriţa este atît de vorace că am pu tea-o tăia în două fără să o pu tem deter­ mina să dea dru mul la pradă: c e lanţ de masacre! Larvel e sfexulu i , altă v i espe, sînt hrănite c u greieri vi i, imobilizaţi printr-o înţepătură. Îndată după ecloziu ne, larva atac ă grei erele pe pîntecele căru ia a fost depus oul, într-un loc bi ne ales. Săraca insectă paralizată pro tes tează prin m i şcări slabe de antene, de mandibu le; degeaba: e devora tă de vie, fi bră cu fi bră, de un vierm e gros care-i ronţăie măru ntai ele cu sufici entă abili tate ca s ă nu atingă de la început organele vitale ale vieţii , pentru a-şi păstra p rada proaspătă şi savu roasă p înă la sfirşi t. Aceasta este omenia naturi i, mama cea bună. Cărăbuşii sînt nişte coleoptere fr umoas e, viol ete, purpu ri i , auri te. Ei nu se hrănesc decît cu pradă vie, pe care o mănîncă înc et, începînd cu pîntecu l, împlîntîndu-s e puţi n c îte puţin în cavi tatea palpi tînd. Et icel e, limacşi i sînt astfel sfişiaţi de bande de cărăbuşi care-i sco tocesc şi îi rup într-o foşgăială de salivă. În natură, totu l nu e altceva dec ît fu rt şi asasinat. Sîn t acte normale. Doar spec i i le ierbivore sînt inocente, poate di n imbeci litate; ocupate mereu să mănînce, deoarec e hrana lor es te puţi n consistentă, ele n-au ti mp să-şi dezvo lte forţele; sînt prade i nevi tabi le, u n fel de iarbă superioară care a va fi păscută l a prima ocazi e. Dar carn ivorele sînt devorate şi ele la rîndu l lor de s emeni mai robuşti şi mai pric epuţi. Foai1e puţine animale mor de moa11e bu nă. Geotrupele, scarabeii necrofori , odată c e şi-au term i nat treaba şi au depus ouăle, s e devoră u nii pe alţi i ca 1 48

FIZICA DRAGOSTEI

s ă-şi treacă ti mpul, sau poate ca să ati ngă cu mai multă veselie ulti ma cli pă. Animalele nu sînt dec ît de dou ă felur i : vînător şi pradă; dar nu exi stă vînător care să nu fi e pradă la rîndul lui. Nu găsim la ani male această invenţie pur umană, creşterea pentru tăiere sau, ceea ce e şi mai extraordinar, pentru vînătoa­ re. Furn icile ştiu s ă mulgă pur i c i i , vac i le lor sau pe staphulinos, caprele lor; nu şti u să le îngraşe şi apoi să le tai e gîtul. Alte o sută de trăsături ale cruzi mi i ani male sînt înde­ părtate di n acest volum . A m putea avea multe altele care ar putea forma o operă edificatoare în aceste vremuri de se nti ­ m entalism. N u că am fi vrut, di mpotrivă, să i le arătăm omu lui ca tot atîtea exemple; dar ele ne-ar pu tea învăţa că prima datori e a unei fi i nţe v i i este să trăiască ş i că toată viaţa nu e altceva decît o sum ă suficientă de omoru ri . Oameni sau tigri, sfexe sau cărăbuşi, toţi sînt supuşi aceleiaşi necesităţi : să ucidă sau să moară, să verse sînge sau să mănînce iarbă. Dar să m ănînci iarbă înseamnă să te sinucizi : întrebaţi -Ie pe oi .

1 49

CAPITOLUL AL NOUĂSPREZECELEA

INSTINCTUL Instinctul. - Dacă îl putem opune inteligenţei. - Primordialitatea inteligenţei. - Rolul conservator al instinctului. - Rolul modificator al inteligenţei. - Inteligenţa şi conştiinţa. - Paritatea instinctului la animale şi la om. - Caracterul mecanic al actului instinctiv. � Instinctul modificat de inteligenţă. - Obiceiul muncii care creează munca inutilă. - Obiecţiuni Ia identificarea instinctului şi inteligenţei, extrase din viaţa animalelor.

Problema instinctului este poate cea m ai enervantă care poate fi . Spiritel e simple o văd rezolvată cînd îi opun acestui cuvînt un altul: inteligenţa. Aceasta este poziţia elementară a problemei şi nimic mai mult. Nu numai că nu explică nimi c, dar asta se opune chiar oricărei explicaţii. Dacă instinctul şi inteligenţa nu sînt fenomene de acelaşi ordin, reductibile unul la cel ălalt, problema este de nerezolvat şi nu vom şti niciodată nici ce este instinctul, nici ce este inteligenţa. Din această opoziţie vulgară se su bînţelege, destul de naiv, că animalele sînt toate numai instinct iar omul numai inteligenţă. Această greşeală de retorică a împiedicat pînă acum nu sol uţia problemei, care pare foai1e îndepăt1ată, ci expunerea ei ştiinţifi că. Ea nu compo11ă decît două formule: sau insti nctul este o fructifi care a intel igenţei, sau inteligenţa este o creştere a instinctului. Trebuie să alegem şi să ş tim că, alegînd, facem din inteligenţă sau din instinct, după caz, grăuntele sau floarea unei aceleiaşi plante: sensibilitatea. 150

FIZICA DRAGOSTEI

S ă stabilim întîi că între om şi animale nu există, în ceea c e priveşte manifestările instinctu lu i şi ale inteligenţei, nici o diferenţă esenţială. V iaţa tuturor oamenilor, nu mai puţin ca vi aţa tuturor an imalelor, este construită pe i nstinct; şi n u există, fără îndoială, nici un animal care să nu dea semne de spontaneitate, adică de i nteligenţă. I nstinctu l pare anterior pen­ tru c ă la toate animalele, exceptînd omul, cantitatea şi mai ales cali tatea faptelor i nstinctive depăşeşte cu mult valoarea ş i n u­ mărul faptelor intelectu ale. Este exact dar, admiţînd această ierarhie, dacă putem explica, destu l de difi cil totuş i, formarea inteligenţei la om şi la animalele care şi-o m anifestă prin scli­ piri mai mult sau mai puţin perceptibile, renunţăm chiar prin acest fapt la orice tentativă u lterioară care ne-ar putea da c îteva noţiuni în ce priveşte formarea instinctu lui. Dacă albin a îşi c on­ stru ieşte ramele într-un mod mecanic, dacă acest act este I a fel de necesar cum e evaporarea apei încălzite sau cum e c ris­ talizarea apei răcite, atunc i e inutil să mergem mai departe: sîn­ tem în prezenţa u nui fapt care nu ne va da niciodată nimic în plus. Dacă, dimpotrivă, considerăm inteligenţa ca anterioară, c împul de investi gaţi e se măreşte la infinit şi, în locul unei probleme radical i nsolubile, obţinem o sută de mi i şi mai mult c hiar, tot atîtea c îte specii animale, dintre care nici una nu este simplă, dar dintre care nici u na nu este absu rdă. Acest mod de a vedea duce, e adevărat, la grave consecinţe. Trebuie să privim atunci m ateria ca pe o simplă formă alotropică a inteligenţei sau, dacă vrem, să luăm inteligenţa şi materia ca fiind echiva­ lente, să admitem c ă inteligenţa m1 este decît o materie dotată cu sensibilitate, materie a c ărei putere de a se diversifica la extrem găseşte limite de netrecut în chiar formele pe care le îmbracă. Dovada acestor limite este instinctu l. Cînd unele acte au devenit instinctive, ele au devenit invinc ibile. O specie este un grup de instinc te a cărui tiranie va deveni într-o zi surdă la orice tentativă de mişcare. Evolu ţia este limitată de rezistenţa a ceea ce este lu ptînd contra a ceea ce ar pu tea fi. V ine un 15 1

Rem y de Gourmont moment cînd o spec i e este o masă prea grea pentru a mai fi mişcată de inteli genţă. A tunci ea rămîne pe loc şi asta înseamnă moarte, dar compensată de apariţia permanentă a a l tor specii , forme noi, îmbrăcate de inepu izabil u l Pro teu s. Nu vom mai adăuga ni mic la ac eastă teorie, d ecît doar cîteva fapte care-i sînt favorabil e şi cîteva obi ec ţiu ni . Vechea di stincţie între i nteli genţă şi i nsti nct, deşi falsă şi superficială, ar pu tea să se adapteze pu nctelor de vedere pe care le-am rezumat mai înai nte. S-ar atri bu i instinctu lui seria de acte conservatoare ale stări i prezente într-o spec i e; i nteli genţei , actele care ar pu tea ti nde să modifice această stare. I nstinc tu l ar fi sclavia, supu nerea la cutumă; i nteligenţa ar reprezenta liber­ tatea, adică alegerea, actel e care, deşi nec esare, pentru că sînt necesare, au fost determi nate de u n ansam blu de cauze ante­ rioare acelora care stăpînesc i nstinctu l. I nteligenţa ar fi fondu l, rezerva, izvoru l care, du pă îndelu ngi săpătu ri izvorăşte dintre pi etre. Di n tot ceea ce sugerează i nteligenţa, conşti i nţa speciei face un pu nc t de plecare; ceea ce este util este incorporat instinctu lu i , m ărindu-l şi di versificîndu-1; c eea ce este i nu ti l piere - sau , dimpotrivă, înc epe să înflorească în extravaganţe, ca la om, ca la păsări le dansatoare, ca la grădi nari, sau ca la acele coţofene pe care le seduce o bi juteri e, sau ca la pri vi ghe­ torile pe care le atrage o ogl i ndă. Am num i deci i nsti nct seria aptitudinilor u tile; inteligenţă, seria aptitu dinilor de lu x: dar c e este u tilul şi c e este i nu til u l ? C i ne va îndrăzni să taxeze de inu ti l ă modulaţia unei păsări sau surîsu l unei fem ei? Nu ar exi sta u ti litate sau i nu ti litate decît dac ă ar exista şi final itate. Dar fi nalitatea nu poate fi co nsiderată un scop; ea nu e decît un fapt care ar pu tea să fie diferit. Uti lizarea aceasta a u nor term eni vech i , dac ă ar fi posi ­ bilă, n-ar trebu i să devi nă niciodată pretextu l unei noi diferen­ ţieri radicale între instinct şi i nteli genţă; nu ne-am servi d e ea decît pentru a defi ni, prin opoziţi e, două stări ale c ăror mani­ festări prezintă nuanţe apreciabi le. Marea obi ecţi u ne în c e 152

FIZICA D RAGOSTE I

priveşte identificarea esenţial ă dintre i nsti nc t ş i raţiu ne vine dintr-u n obic ei al spiritu lu i care n e-a fost mu l t timp impu s de filosofia spiri tualistă; i nsti nctu l ar fi inconşti ent iar intel igenţa ar fi conşti entă. Dar analiza psih ologică nu n e permi te să legăm într-un mod riguro s activi tatea intelectual ă de conş tiinţă. Fără conşti inţă, totu l s-ar petrec e poate, chiar la omu l cel mai chi bzu it, exac t aşa cum se petrec lucru ri le su b privirea paternă a conşti i nţei . C onform cur ioasei comparaţii analogice a domnu­ lu i Ri bot, conştii nţa este lam pa i n tern ă care luminează un ca­ dran; ea are asu pra m ersu l u i intel igen ţei exac t aceeaşi infl u enţă, nic i mai mult nici mai pu ţin, ca lampa asu pra m ersu lu i ceasor­ niculu i. A şti dacă animal el e sîn t înzestrate cu inteligenţă este destu l de dificil şi poate inu ti l, doar dacă nu admitem că l umina acestei l ăm pi, prin razel e ei lum inoase sau cal orice, acţionează asu pra m eca11 i smu l u i maşinii aşa cum ne învaţă domnu l Fou ill ee. Pînă la urmă, - ş i conş tiinţa este u n fapt -, nici u n fapt nu moare fără consecinţe, nu există n ici pri m e cauze, nici u lti me cauze. Pentru că lucrul ac esta e eviden t, vom reţi ne faptu l că, chiar de este conştiinţa un reactiv posibil, i ntel igenţa se poate exerc i ta fără ea; şi cel mai conşti ent di ntre oameni are faze de intel ectuali tate inc onştien tă; serii l u n gi de acte rezonabile pot fi executate fără ca reflec tarea l or să fi e vizi bilă în oglindă, fără ca lampa orol ogiu lui să fi fost aprinsă. Se pare că, de fapt, materia nervoasă nu poate să existe fără intel i genţă sau sensibili tate; cît despre conşti inţă, ea este un su pl im ent. Nu e deci aici l ocu l potrivi t să ţin em cont de vechea obiecţie scolastică împotriva i dentificării intel igenţei cu instinctul. Ce e deci serios aici: omu l, dacă a avu t vreodată instincte, le-a pierdu t? A nimal u l, care are cel e mai bogate instincte, de aseme­ nea trebu ie să fi e, sau să fi fost, cel mai bogat în inteligenţă. Şi rec i proc: acti vitatea intel ectual ă presu pun e o activitate i nstinc­ ti vă foa11e variată, fie în prezent, fi e în vii tor. Dacă omu l n -ar fi avu t instincte, ar fi pe punctu l de a şi l e crea. El are insti ncte 153

Remy de Gou rmon t numeroase şi îşi creează mereu altele noi: în m od constant, o parte a inteligenţei sale se cristalizează în acte in stinctive. Dar dacă avem în vedere diferitele instincte care se întîlnesc la speciile animale, nu vom găsi deloc u nele care să nu fi e, în acelaşi tim p, şi um ane. Marile activităţi umane sînt instinctive. Fără îndoială, omu l poate să nu-şi c onstruiască palate; dar el nu se poate lipsi de o colibă, de-un cu ibuşor sau într-o grotă, sau pe c rean ga u nu i copac, ca şi m aimu ţele mari, multe dintre mamifere, păsări, majoritatea insectelor. H rana lu i nu depinde decît foarte pu ţin de propria-i alegere; trebu ie ca ea să c onţină anum ite elemente indispensabile, necesitate identic ă aceleia care stăpîneşte atît anim alele cît şi plantele ale căror rădăcini se înfi g în sucul dorit, ale căror ramu ri se lu ngesc în cău tarea lum in ii. Cîntecul, dan su l, lu pta, şi, pentru grupuri, războiu l, toate aceste instinc te um ane nu sînt necunosc u te tu tu ror animalelor. Gustu l pentru lucru rile strălucitoare, alt instinct um an, este foarte fr ecven t la păsări; e adevărat c ă păsările n-au făcu t nim ic c u el, pe cînd omu l a obţinut din el toate artele somptu oase. Mai răm în e dragostea: dar eu nu c red că acest instinct su prem este limita sacră a obiecţiilor. Actele u tile, de obicei repetate, pot deveni de neînvins, asemenea u nor veritabile mişcări instinctive. U n vînător24 , petrecîndu-şi iarna într-o cabană izolată, în Canada, an gajează o femeie indian ă ca să-i facă menaj u l. Ea ajunge seara, începe imediat să topească zăpada, spală, m işc ă tot prin c asă, îi împiedică somnu l. Gazda se supără. Lin işte. De îndată c e a adormit, menajera îşi reia lucrul mecanic şi tot aşa, încît, pînă la u rmă, umila indiană a avu t u ltimu l cuvînt. Aici, exact c a la insecte, avem exemplu l u n or trebu ri care, de îndată ce au fost începute, trebuie să fi e termin ate. In sec ta nu poate să-şi între­ ru pă lucru l; dacă este obligată de o cau ză exterioară la o amî­ nare, îşi reia opera nu din punctu l în care îl regăseşte în m od real ci din pu nc tu l în care l-a lăsat. Astfel, se ia în întregime cuibul u nei calicodom e care era plecată să pregătească alt 24 A se vedea Milton şi Cheaddle, op. cit. 1 54

FIZICA DRA GOSTEI

mortar pentru cuib; albina revine, nu găseşte nimic, pentru că nu mai e nimic, dar, în loc să reînceapă edificarea cu ibului, îl continuă. Nu mai trebuia decît să-i închidă deschizătura; ea o închide, adică pune, pe vîrful ideal al unui cuib absent, ultima gură de m011ar; apoi, instinctul odată satisfăcut, sigură de a-şi fi asigurat posteritatea, se retrage, se duce să moară. Obţinem acelaşi joc şi cu alte insecte constructoare. Omizile mărşălui­ toare au obiceiul să facă lungi călători i în şir indian pe ramurile pinului lor natal, în căutarea hranei; dacă le punem pe marginea unui bazin, se vor roti stupid mai mult de treizeci de ore, fără ca nici una dintre ele să aibă cumva ideea să întrerupă cercul încli­ nîndu-se într-o pat1e. Vor muri pe această pistă, ferme în supu­ nerea lor; pe măsură ce cade una, se strîng rîndurile şi asta-i tot. Iată extremele instinctului şi, spre surprinderea noastră, sînt aproape identice la o indiană din zona Marilor Lacur i şi la omizile mărşăluitoare ale pinului. Dar sînt multe alte cazuri la care instinctul animalelor, unindu-se cu inteligenţa l iberă, dă exemplele unei sagacităţi umane. Am văzut albine zidăriţe, xylocope şi albine domestice profitînd cu grabă de un cuib gata făcut, de o gaură pregătită în lemn, de rame pregătite petitru a primi mierea; osmi ile, care depun ouăle pe tijele tăiate ale rămurelelor de mur, unde orga­ n izează o serie de cămăruţe, s-au acomodat foarte bine, la Fabre, cu tuburi de sticlă, ceea ce a permis cu uşur inţă marelui observator să pătrundă în intimitatea lor. Instinctul este, pe rînd, prost ca o maşină şi intel igent ca un creier; aceste două moduri extreme trebu ie să corespundă unor obiceiuri foat1e vechi şi unor obiceiuri foat1e recente. E sigur că de relativ puţină vreme _unealta ţăranului îi pregăteşte osm iei tijele tăiate ale. murului. Inainte de această epocă, ea îşi organiza cuibul, cum o face încă, în cochil i i goale de melci sau în vreo cavitate naturală. Sînt foarte curioase aceste osmi i, albine sol itare, extrem de active; pot fi văzute epuizîndu-şi ovarele, dar nu şi forţa musculară, construind nişte cuiburi care sînt în surplus, prevăzîndu-le cu m iere, închizîndu-le cu grijă, fără ca să fi putut pune în ele măcar un ou. Le închid chiar fără m iere, dacă 155

Remy de Gourmont nu mai găsesc fl ori, demonstrînd astfel o veritabil ă frenezie a muncii, o manie analogă aceleia care-l împinge pe o m să depl a­ seze pietre , să fumeze, să bea, să meargă, în loc să rărnînă irnobil 25 . Dacă osmia ar trăi mai mu lt timp, ea ar inventa poate vreun joc care, l a început inutil , ar sfirşi, ca şi numeroase ima­ ginări umane, să devină pentru toată rasa o nevoie şi în ace l aşi timp o binefacere. Teoria care face din instinct o cristalizare parţia l ă a intel ige nţei este extrem de seducăto are; trebuie, cred eu, să o l uăm drept adevărată. Şi totuşi contemplarea l umii insectel or face să apară împotriva ei o obiecţie enormă . Domnul Fabre a formul at-o de vreo ze ce ori, cu o ingeniozitate mereu nouă, pe parcursul minunatelor sale povestiri. lat-o ! Aproape întotdea­ u na insecta se naşte adultă şi du pă moaitea părinţilor ei; n-a primit de l a ei, ca pu ii păsărilor sau ai mamifere lor, nici educaţie directă, nici educaţie prin exemple. O găină îşi învaţă puişorii să ciugulească (e ade vărat că nu le poate învăţa pe răţuşte să se băl ăcească ş i că e disperată din cauza lor, spec­ tacol de altfel foa1te amuzant), o osmie nu-i poate învăţa nimic pe copiii ei. Şi totuşi osmiile noi vor face exact ce au făcut ş i cele vechi. I nsecta iese din găoace, îşi piaptănă antene le , îşi face toaleta, îşi deschide aripile, zboară , se îndreaptă fără ezitare către păşune a care-i trebuie, recuno aşte şi fuge de duş manii ei, face dragoste; constru ieşte în sfirşit un cuib identic cu ace l a din care a ieşit. Se vede foarte bine că toate informaţiile individu l u i au trecut în descendenţa l ui, dar cum? Cum au putut e le să se fi xeze în nervi şi în sînge în cele cîteva scmte zile de viaţă? Fără nici un fel de ucenicie, sfexul îl paral izează pe greierele destinat l arvelor sale cu tre i lovituri de pumnal , întotdeauna infail ibile. Cum a învăţat sfexul asta, pentru că, dacă greierele este 111011 şi nu paral izat, l arve le vor muri otrăvite de putreziciu ne, iar dacă paral izia nu e ste 25 E bine să legăm de aceste observaţii vorbele preţioase ale unui paznic de vînătoarc: ,,Trebuie să cunoaştem obiceiur i l e ani malelor şi chiar mani ile lor; căci le au ca şi noi"'. (le Figaro, 3 1 aug. 1 903).

156

FIZICA DRA G OS TE I

du rabilă, victima se trezeşte şi distruge sfexu l în ou . M anevra acestei viespi, ca la num eroase alte him enoptere u cigaş e, are ceva supărător pentru raţionam entu l nostru : ea trebu ie să fi e perfectă, altfel suportă pedeapsa cu m oartea. Totuşi, trebu ie să admitem că sfexu l s-a format l ent, ca toate animalele complexe şi că geniu l lu i nu e decî t suma achiziţiilor intelectuale lent cristalizate în specie. Cît despre m ecanismu l transform ării inteligenţei în instinct, el are d rept motor principiu l utilităţii: devin acte instinctive numai actele inteligente utile conservării speciei. Ş tiinţa acestor him enoptere ucigaşe m erge atît de departe încît ea a devansat, încă de ieri, ştiinţa umană. I nsecta atacă sistem u l nervos; ea ştie că aici şi nu în m em bre se afl ă principiu l mişcării. Dacă sistemul nervos este centralizat, duşmanu l nu dă decît o lovitură de cuţit; dacă mişcările depind de trei ganglioni, dă trei lovituri de pumnal; dacă există nou ă ganglioni, dă nou ă lovituri de pumnal; astfel procedează ammophila cînd are nevoie pentru larvele ei de om ida nu mită de obicei vierm ele cenuşiu; dacă o lovitu ră de ac în ganglionu l cerebral pare prea pericu los, vînătoru l se mulţum eşte să-l mes­ tece uşurel, ca să-l adu că la gra dul necesar de im obil itate. E destu l de singu lar faptu l că him enopterel e sociale, care ştiu să facă atîtea lu cru ri dificile, ignoră manevra savantă a pumna­ lu lu i. A lbina înţeapă la întîmplare şi atît de bru tal încît se mu ti­ lează ea însăşi, fără să-i facă adversaru lu i decît o rană insigni­ fiantă. C ivilizaţia colectivă a diminuat geniu l ei de individual.

157

CAPITOLUL AL DOUĂZECILEA

TIRANIA SISTEMUL UI NER VOS Acord şi dezacord între organe şi acte. - Tarsurile scarabeului sacru. - Mîna omului. O adaptare mediocră a organelor sexuale la copulaţie. - Originea luxurei. - Animalul este un sistem nervos slujit de organe. - Organul nu determină aptitudinea. - Mîna omului este inferioară geniului său. - Substituţia simţurilor. · unirea şi rolul simţurilor în dragoste. - Omul şi animalul sub tirania sistemului nervos. - Uzura umanităţii compensată de achiziţiile ei. - Moştenitorii omului.

Este o credinţă universală faptul că natura sau D umne­ zeu, în înţelepciunea lor inconştientă sau providenţială, au dispus organele corporale în cea mai bună formă posibilă: per­ fecţiunea ochiului, a mîinii, a lăbuţei-maxilar la călugăriţă, organele sexuale ale omului, ale păsării sau ale scarabeilor, tar­ surile himenopterelor, coada castoru lui, tamburul cicadei. Este uneori adevărat şi foa11e adesea fals. S e întîmplă să apară o concordanţă exactă între organ şi actul pe care trebuie să-l îndeplinească, dar se întîmplă, de asemenea, şi nu rar, c a orga­ nele să nu pară deloc a fi fost făcute pentru funcţia pe care o în­ deplinesc; cele mai multe, într-adevăr, sînt unelte improvizate, de care o fi inţă se foloseşte cum poate pentru treaba p e care vrea, pe care trebuie să o facă. P icioruşele anterioare ale scarabeilor sînt atît de puţin destinate să modeleze şi să răsuc ească ghemotoace de balegă încît tarsurile lor s-au uzat aşa cum s-ar uza probabil degetele umanilor dacă ar fi condamnate să frămînte mortarul. Avînd în 15 8

FIZICA DRA G OSTEI

vedere scarabeul, trebuie să ne gîndim şi la asta, la o umanitate fără degete, pierdute la lucru, printr-o lungă şi lentă diminuare a degetelor, a oaselor, a cărn ii. Scarabeul este un modelator; nimic nu i-ar fi mai util ca degetele; în loc să şi le fi pierdut prin intensa folosire ar fi trebuit să şi le creeze m ai lungi, mai rezistente, mai suple. El le-a pierdut ş i îş i răsuceşte ghem o­ toacele care constituie hrana lui sau a copiilor cu nişte cioturi. Această insectă este deci condamnată la o treabă care-i este din ce în ce mai dificilă pe m ăsură ce specia îm bătrîneşte. Rămîne de văzut dacă strămoşii scarabeilor sacri posedau tarsuri. Horus Appolo îi acordă tot atîtea degete cîte zile are luna, adică treizeci, ceea ce corespunde foaiie bine celor şase lăbuţe cu cinci tarsuri ale scarabeului. Dacă a observat bine, problema e rezolvată; dar această singur ă mă1iurisire nu e suficientă şi, de altfel, e de n econceput ca o asem enea uzură să fie opera unor secole atît de puţine. Horus, ca şi un savant ca Latreille, s-a lăsat prins, a fost el însuşi păcălit de simetrie; dacă a privit de aproape un scarabeu şi dacă i-a văzut lăbuţele anterioare lipite de tarsuri, el a pus această lipsă pe seama h azardului sau a acc i­ dentului. Cel puţin, d. F abre a constatat un fapt indiscu tabil şi anume că nici la stadiul de nim fă şi nici la vîrsta adultă scara­ beul nu este prevăzut cu tarsuri la picioruşele anterioare. Dacă n-a avut niciodată, raţionamentul nostru obţine din această negaţie o forţă nouă: căci atunci nu e posibil să găsim cea mai măruntă concordanţă logică între cioturile insectei şi munca de modelator şi de răsucitor la c are e condam nat de natură. Scarabeul este un tip la care se poate rapo11a un foa11e mare n um ăr de alte exemple; h imenopterele săpătoare sînt cu totul lipsite de unelte potrivite cu muncile lor de fintînari şi de pietrari; astfel, odată cu opera terminată, majoritatea acestor insecte fragile sînt în stare jalnică. Sînt cunoscute arh itecturile castorilor: cine ar îndrăzni să le atribuie, fără certitudinea pe care ne-a dat-o observaţia, acestor şoareci m ari? 159

Rem y de Gourmont Fi losofi i secolu lu i al XVI I I -i ea îşi pu neau această întrebare: omu l este om pentru că are m îi ni sau are mîi ni pentru că este o m? Se poate răspunde cu îndrăzneală c ă mîini l e omul u i , oricît de minu nate ne-ar părea el e, nu adaugă aproape nimic la inteli genţa sa. N u vedem în ce sînt ele i ndi spensabi le, dac ă lăsăm deopa11e cîntatu l la pian. Ceea ce cons titu i e omul este i nteli genţa sa, si stem u l lu i nervos. Organu l exterio r este secundar: orice, cioc, coadă care să apuce, di nţi, trom pă, labe, orice ar fi îndepl ini t rolu l m îi ni lor. Exi stă c u i bu ri de păsări pe care nici o îndemînare manuală n-ar fi capabi lă să le ţeasă. Ca şi organele munc i i , organele repro ducătoare nu sînt nici ele foaiie bi ne adaptate ţelu l u i lor. Fără îndo ială, ele îşi ating scopu l, dar adesea cu preţu l unor efortu ri pe care o mai bună du spozi ţi e le-ar am el i o ra sau l e-ar face să di spară în întregim e. M ecani smu l i ntern este, sau pare mi nu nat; mecani s­ mul extern este ru di m entar şi nu dă rezu ltat, s-ar spu ne, decît graţi e ingeniozi tăţi i m ereu înnoite a cupl u l u i . I nsti nc tu l, într-u nu l din actele lu i cele m ai nec esare, este pu s adesea la mare încercare. Aventura plauzi bi l ă a l u i Daph ni s a trebu i t să se reînnoiasc ă adesea, deşi su pleţea tru pu l u i uman se pretează su fici ent de bine la acu plare; dar c i ne n-a fost sur pri ns să vadă un tau r greu sări nd stîngac i pe vaca mugi nd şi suflînd di n greu şi nereuşi nd adesea decît cu aju toru l vreunu i băiat de fe rmă? La castori, zice A. de Quatrefages26 , orific i u l extern al o rganelor reproducti ve se desch i de într-o cloacă aş ezată aşa de aproape de coadă încît aju ngi cu greu să înţel egi cum se mai poate face acuplarea. Anu m i te acu plări sînt adevărate tu ru ri de forţă şi ani­ malul, fie că e vorba de scu teler sau oricare a l tă m ică i nsectă, fi e că e vorba de el efant, un colos, este obl i gat la pozi ţi i cu tot� I diferite de gestu ril e lu i normal e. Natu ra, care vrea cu fe rm i tate perpetuarea spec i i lor, n-a găsit înc ă un m i jloc unic şi si mplu; sau, dac ă l-a găsit, înmugu ri rea, l -a abandonat ca să ado pte 16 Dictionnaire d 'histoire nafure/le de d ' Orbigny.

1 60

FIZICA DRAGOSTE!

diversitatea organel or, mijl oacel or, gesturil or. N u există organe, gesturi, mijl oace al e speciei noastre pe care omul , deşi îi sînt foaiie dragi, să n u le poată critica; a făcut-o; critica l e-a diversi­ ficat şi mai mult, ceea c e e o manieră de a simplifica actul sexual fatal , făcîndu-1 mai încîntător. Moral a a cal ificat această diversitate cu numel e de l uxură. Este un peiorativ care s-ar putea aplica foatie bine şi la man ifestarea cel orla l te simţuri ale noastre. Totul nu e decît l uxură. Luxură, varietatea hranei, pregătirea, aromatizarea ei, cul tura speciil or al imentare; l uxură, exerciţiile ochiul ui, decoraţia, îmbrăcămintea, pictura; l uxură, muzica; l uxură, exerciţiil e minunate al e mîinii, atît de minun ate că produsul direct al activităţii man ual e poate să fie maimuţărit de o maşină, dar niciodată egalat, l uxură, floril e, parfumuri l e; luxură, căl ătoriil e rapide, gustul pentru peisaje; l uxură, orice artă, orice ştiinţă, oric e civil izaţie; l uxură, de asemenea, diversitatea gesturil or umane, căci animalul , în vi1iuoasa lui sobrietate, nu are decît un gest pentru fi ecare simţ, mereu acelaşi, şi dacă acest gest se schimbă, ceea ce este probabil, dar l en t şi in vizibil , nu e decît unul . Animalul ignoră diversitatea, acumularea aptitudinilor: omul singur este l uxurios. Există un principiu pe care l -aş numi individualismul speciil or. Fiecare specie este un individ care-şi trage partea cît poate el de bine, pentru scopuril e l ui util e, din organ el e pe care l e-a moştenit. O specie de himenoptere se simte obligată, pentru a-şi apăra ouăl e de duşmani noi, să sape pămîntul, şi atunci ea se fol oseşte de unel tele pe care l e are, fără să-i pese dacă el e au fost sau nu bine aşezate pentru scotocire; ea acţionează astfel îm pin să de necesitate tot aşa cum, în perioada unor inundaţii, omul se caţără pe copac i,_sau aşa cum aleargă pe acoperişuri în caz de incendiu. Nevoia este independentă de organ; ea îl precedă şi nu-l creează întotdeauna. În actul sexual , nevoia or­ donă gestul: an imal ul se adaptează unor poziţii care-i sînt stră­ in e şi foaiie dificil e. Acupl area este aproape întotdeauna o grimasă. S -ar spune că natura a pus organul masculin 1c1, or16 1

Remy de Gourmont ganul feminin dincol o şi a l ăsat ingeniozităţii specifice fiecăruia grija de a face legătura. Ne e permis, c red eu, să aj ungem la c oncluzia, din mediocra adaptare a animalelor la mediu şi a organelor la acte, că nu mediul este cel care fasonează şi că nu organele guver­ nează în mod absolut asupra actelor. Ne simţim atunci î nclinaţi să reluăm definiţia omului dată de B onald, şi c hiar s-o găsim admirabilă, justă, riguroasă: o inteligenţă slujită de organe. N u întotdeauna ascultată; sluj ită, ceea ce implic ă o imperfecţiune, un dezacord între ordin şi îndeplinirea lui. Dar nu numai omul se potriveşte acestei propoziţii, a cărui origine spiritual istă nu-i diminuează c u nimic valoarea aforistică; ea califi că orice animal. A nimalul este un centru nervos, slujit de diferite unelte ca să se c aţere în arbori, să se scarpine, să desfacă nuci. Noi avem cele cinci degete ale noastre, dar nimic altceva nu e mai răspîndit în natură, unde nu e decît un semn de vetustate: saurienii le au şi nu sînt pentru asta mai puţin răi. F ără degete, fără mîini, fără membre, larve de insecte îşi construiesc cîte-o minunată găoace mozaicată, îşi ţes corturi din pînză de mătase, exercită meserii diferite: miner, zidar, tîmplar. Dar mîna aceasta a omului, devenită cea mai mare minune a lumii, vedeţi c ît de mult este ea inferioară geniul ui ei şi cum, pentru a asculta de ordinele din ce în ce mai precise al e inteligenţei sale a trebuit să se lungească, să se complice. M îna a creat maşinile? I nteligenţa omului îşi depăşeşte imens organele; ea şi le supune; le c ere imposibilul şi absurdul: de aic i căile ferate, telegraful, microscopul şi orice mul tipl ică puterea organelor devenite rudimentare în faţa exigenţelor creieru lui, stăpînul nostru. De asemenea, el a c erut organelor mai mult dec ît puteau ele da: pentru a le satisface, au fost inventate acele gesturi c are aruncă pe patul dragostei atîtea fl ori şi atîtea visuri. E dificil să faci pe cineva să înţeleagă faptul că ochiul vede nu pentru că este un ochi, ci pentru că se găseşte la capătul fi relor nervoase care sînt sensibile la lumină. La capătul fi relor 162

FIZICA DRAGOSTEI

care percep sunetul, ar auzi . Fără îndoi ală, e adaptat pentru funcţi i le sale, aşa cum urechea este adaptată funcţiei sale, dar această funcţie este un e fect şi nu o cauză. S -a vorbi t de experi ­ enţele unui savant german, care preti nde că face i magi ni le vi zu­ ale să ajungă la creier pri n i ntermedi ul ochi ului . E suspect, dacă nu absurd: i nsecte le sînt fără îndoi ală înzestrate cu mi ros, dar nu s-a putut descoperi organul acestui a la ni ci una dintre ele; pe de altă patte, rolul antenelor, care pare considerabi l în vi aţa lor, rămîne obscur, deoarece ablaţi unea acestor apendi ce n-a avut întotdeauna o influenţă imp01tantă în acti vi tatea lor. 27 Organele cele mai evident uti le sînt uneori i nserate într-o poziţie care le dimi nuează valoarea: pri vi ţi acest cal în repaos către care, fa ţă în faţă, se îndreaptă un alt cal (străzile Pari sului oferă cu uşuri nţă un asemenea spectacol); cum va face să evalueze pericolul, să recunoască mişcarea? O să pri vească? N u. Ochi i lui sînt făcuţi ca să pri vească în lături, nu în faţă. Recurge la urechi le lui lungi pe care le ridi că, îndreptînd pavili onul lor în di recţi a zgomotului ; li niştit, le reduce la poziţi a i ni ţi ală, îşi rei a calmul. Calul pri veşte cu ure chi le. Apărătoarele de urechi cu care se pretinde că e forţat să pri vească drept în faţă nu folosesc la altceva decît să-l facă pe jumătate orb, fapt ce di mi nuează poate impresi onabi li tatea l ui. Caii într-adevăr orbi fac, de-altfel, aceleaşi servici i ca şi ceilalţi. Si mţuri le, după cum se ştie, se substi tuie unele altora într-o anumi tă măsură; dar, în stare normală, ele par mai degrabă să se întărească reci proc, să-şi dea un anume spriji n. Nu închide m ochi i, ca să auzi m mai bi ne, decît atunci cînd sîntem si guri în cee a ce priveşte provenienţa sunetului . Şi mai mult, facem asta într-adevăr ca să auzim mai bi ne? Nu o facem mai degrabă ca să reflectăm şi să auzi m în acelaşi timp, ca să operăm o concentrare i nteri oară pe care vederea, organul 27 Experienţele lui .J.H. Fabre pe albinele zidăriţe, pe ammophilus, pe fluturele ochi de păun.

163

Remy de Gourmon t esenţi al al explorări i, ar putea să o tu lbure? Ac eastă ali anţă a tuturor si mţuri lor se exerci tă în modu l cel mai i ntens tocmai în dragoste. La animalele su peri oare, la fel de bi ne ca la om, toate vi n, împreu nă sau separat, să întărească simţu l geni tal. Ni ci unul nu rămîne i nac ti v: auzul, văzul, mi rosul, si mţu l tactil, chiar gu stul i ntră în joc. Aşa se explică stră luci rea 'penajelor, dansul, cîntecul, mi rosuri le sexu ale. Ochiu l femelelor, la păsări, este mai sensi bi l decît al masculu lu i : la om se întîrnplă invers; dar femelele păsări i, ca şi ale omu lu i, sînt ati nse în mod deo­ sebit de cîntec sau de cuv înt. Cele dou ă sexe ale cîinelui au recurs în mod deosebit la mi ros; văzu l nu pare să joace, în c ri ­ zele lor sexuale, decît u n rol i nsi gnifi ant, pentru că mi nusc u le animale cani ne nu se sfi esc să se adreseze u nor monştri care, rapo11at la om, ar depăşi înălţimea unu i mamu t. Adesea, înai nte de acu plare, i nsectele se mîngîi e cu mi steri oasele lor antene; masculu l este uneori dotat cu un aparat stri du lant: grei erele şi masculu l cicadei bat toba c a să-şi încînte pm1enerele. Nu e nevoie să explicăm cum la om, şi mai ales la mascul, toate simţu ri le contri buie la dragoste, doar dacă preju­ dec ăţile morale sau reli gi oase nu -i opresc elanu l. Aşa ar trebui să se petreacă lucru ri le la un animal atît de sensi bi l, cu o s ensi ­ bi litate atît de c omplexă şi atît de mu lti plicată. A bsenţa chi ar şi a unu i a di ntre c ele cinci simţu ri în acu plarea umană este sufi­ ci entă ca să micşoreze în mod sensib i l volu ptatea. Răc eala multora di ntre femei trebu i e să provi nă mai pu ţi n di n di mi ­ nu area si mţulu i lor geni tal ci mai degrabă di n medi ocritatea generală a simţu ri lor lor. In teligenţa nefi i nd decît fructu l copt al sensibi lităţii generale se întîmplă adesea ca ea să se găsească într-un anumi t rap011 de i ntensitate cu sensi bi li tatea s exu ală. Răceala absolută ar pu tea însemna stu pidi tate. Exi stă totuşi şi excepţi i , înc ă prea numeroas e, încît. să pu tem aju nge la gene­ ralizarea u nu i asemenea acord . S e întîr nplă într-adevăr c a i nteli­ genţa, în loc să fi e suma sen si bi lităţi i, îi este o dev i ere sau o 164

FIZICA DRA G OS TE I

transmutaţie, ca s ă zicem aş a. Nu mai există decît foarte puţină sensibil itate; ea a deveni t aproape în întregime intel igenţă. Ori ce animal organizat are un stăpîn; acesta este sistemul lui nervos; fără îndoi ală nu exi stă vi aţă veri tabilă decît aco lo unde există un sistem nervos, fi e că e arborele magnifi c, infinit ram ifi cat al mamiferelor şi al păsărilor, du bl a coardă cu noduri a moluştelor, flo area cuiulu i care se înfige l a ascidii între orifi ciul bucal şi orifi ciu l anal. Îndată ce apare această materi e nouă, ea domneşte despoti c iar imprevizibi lu l îşi face apariţia în l ume. S -ar spune că e un cuceritor, sau m ai degrabă un instru s, un parazit intrat pe furiş şi care s-a ri dicat l a rangu l de rege. A nimalul supmiă această ti rani e mai bine decît omul . S tăpînul lu i îi cere mai pu ţi ne lucru ri . A desea nu -i cere chiar decît un lucru: să creeze o fi i nţă du pă propria lu i asemănare. Animalu l este sfint, adică reglat, omul este nebu n, adică dere­ gl at: el are atîtea ordine de executat în acel aşi tim p că nu înde­ plineşte aproape nici unul cu to tu l bi ne. În ţările cu o civilizaţie foaiie compl exă, el aproape că nu mai şti e să se reproducă iar specia este pericil i tată. Ea ar di spărea dacă mijloacele de apărare n-ar compensa sterilitatea. Nu se poate spune că um ani tatea ş i -a atins limitele intel ectuale, deş i evo l u ţia ei fizi că apare împl inită; dar cum exempl arel e umane superioare sînt aproape întotdeauna ster i l e sau capabil e doar de-o posteritate mediocră, se ajunge l a concluzia că, si ngură între celelalte valori, inteli genţa nu se transmite prin generaţi i. A tu nci cercu l se înch i de şi acelaşi efo11 ajunge neîncetat l a acelaşi începu t. Şi totuş i, ch iar şi aici intervin mi jlo ace a11ifi cial e, iar transm i terea achiziţi i lor intel i­ genţei este oarecum asigurată prin tot felul de instrumente. Mecanismul acesta, deşi inferior acel uia al generaţiei carnale, cel puţin permite, dacă form el e cel e mai remarcabile al e intel igenţei dispar pe măsu ră ce înfloresc, să se păstreze parţial conţinutu l lor. Noţiunil e se transmit, şi asta e un rezultat, pentru că 1 65

Remy de Gourm ont maj ori tatea răm în i nuti le în li psa unor sensi bi li tăţi d estul de puternice pentru a şi le asimila şi pentru a le reface o veritabilă vi ată. În sfirşi t, dacă omul ar trebui să abdice, ceea ce p�re i mprobabil, animalitatea este sufici ent de bogată ca să-i găsească un moşteni tor. Candi daţi i la um ani tate sînt foarte mulţi şi nu sînt acei a la care s-ar gîndi vulgul. Ci ne şti e dacă descendenţi i noştri nu se vor găsi în tr-o zi în faţa unui ri val puternic în ti nereţea lui? Creaţi unea n-a şomat de cîn d a apărut omul; d e la acest monstru natura şi -a conti nuat trud a: hazardul uman poate să se reprod ucă m îi ne. 1901-1903

166

FIZICA DRA G OSTEI

BIBLIOGRAFIE Principalele opere consultate: 1 A nnales des sciences nafure/Ies (zoologie) ; Paris, 1824- 1 902 2 l 'Apiculteur, journal des cultivateurs d'abeilles, 1 862 . 3 O.Beccari : Les Cabanes et Ies Jardins de l'Amblyornis, Annales du Musee d'histoire naturelle de Genes, 1 876. 4 Bienenzeitung (Gazette des Abeilles), ian . 1 850. 5 E. Blanchard: Metamorphoses, moeurs el instinct des insectes, Paris, 1877 6 Bonnet: Considerations sur Ies corps organises, Amsterdam, 1776 7 B rehm: Les Mammţferes; - Les Oiseaux; - Les Reptiles et Ies Batraciens; - Les Poissons el Ies Crustaces; - Les lnsects, Ies Myriapodes et ies Arachnides; - Les Echinodermes, Ies Zoophytes et Ies Protozoaires (lucrare tradusă din germană cu titlu l Men,eilles de la Nafure); Paris, 1 869- 1885 8 I . Chatin: Organes de nutrition et de reproduction chez Ies vertebres et chez Ies invertebres, Paris, 1900, 2 . voi . 9 Charles Darwin: l a Descendence de l'homme e t la selection naturelle, Paris, s.d. 1 O De Paw: Recherches philosophiques sur ies America ins, Berlin, 1768 1 1 D'Orbigny: Dictionnaire universal d'histoire naturelle, Paris, 1839-1849, 24 voi . 12. I.H. Fabre: Souvenirs entomologiques. Etudes sur /'instinct e t Ies moeurs des insectes, Paris, s.d., 8. voi. 13 Farmer ond Gardener, pe anul 1 859 14 F.C. Forberg: De Figuris Veneris, Cobourg, 1 824 167

Remy de Gourmont 15 A. Fore l : Ies Fourmis de la Suisse, ZUrich, 1 874 16 A. Forel: Les facultes psychiques des insectes, în „ Revue generale des sciences", 15 febr. 1902 17 Guer i n : Dictionnaire pittoresque d'histoire naturelle, Paris, 1 83 3 - 1 839, 9 voi . 18 Huber: Recherches sur Ies fourmis indigene.1·, Geneve, 1 8 1 O 19 Dr. Issaurat: Le sinus ura-genital, Paris, 1 8 88 20 Ianet: Recherches sur !'anatomie de la fourmi, Paris, 1900 2 1 L. Laloy: Les Cirripedes, leur evolution sexuelle, in „Revue Scientifique", 2 1 martie 1 903 22 F. de Dantec: La Sexualite, Paris, s.d. [Scientia, no 2] 23 M . Maeterlinck: la Vie des Abeilles, Paris, 1 90 I 24 P. Mantegazza: l 'A mour dans l'l111111anite. Essai d'une ethnologie de !'amor, Paris, 1888 25 Mariot-Didieux: Guide pratique de l'educateur de lapins, Paris, s.d. 26 E. Maurel : La Masculinite, in „Revue scientifique", 21 martie 1903 27 M ilton & Chead le: De l'A tlantique au Pac(fique, Paris, s.d. 28 Gabriel Pellion: Etude historique sur Ies organes genitaux de la femme, la fecondation et l'embryogenie humaines, depuis Ies temps Ies plus recules jusqu 'a la Renaissance, Paris, 189 1 29 E. Perrier: Les colonies "animales et la jormation des organismes, Paris, 1 88 1 3 0 E. Perrier et Poire: Nouveau dictionnaire des sciences, Paris, 190 1- 1902 3 1 R. Quinten : Communications. l 'A cademie des Sciences, 13 april 1 896- 1 2 april 1897 32 Reaumur: Memoires pour servir d l'histoire des insectes, Paris, 1734- 1742, 6 voi. 3 3 Roesel : Historia naturalis ranarum. N Urnberg, 1 75 8 3 4 Wallace: l a selection naturelle, Paris, 1872

1 68

FIZICA DRA GOSTE I

TABLA DE MATERII Viaţa ş i operele lui Rem y de Gourmont .......................... . . .. 7 CAPITOLUL ÎNTÎI Materia unei idei Psihologia generală a dragostei. - Dragostea după legile naturii. Selecţia sexuală. - Locul omului în natură. - Identitatea dintre psihologia umană şi psihologia animală. - Caracterul animalic al dragostei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9

CAPITOLUL AL DOILEA Scopul vieţii Importanţa actului sexual. - Caracterul său ineluctabil. - Animale care nu trăiesc decît pentru a se reproduce. - Lupta pentru dragoste şi lupta pentru viaţă. - Femele fecundate în chiar clipa naşterii lor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 4

CAPITOLUL AL TREILEA Scara sexelor Reproducerea asexuată. - Formarea coloniei animale. - Limite ale reproducerii asexuate. - Conjugarea. - Naşterea sexelor. Hermafrodism şi partenogeneză. - Fecundarea chimică. Universalitatea partenogenezei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 8

CAPITOLUL AL PATRU LEA Dimorfismul sexual I Nevertebrate. - Formarea masculului. - Primitivismul femelei. - Masculi minusculi: bonelia. - Regresiunea masculului în organ masculin: ciripedele. - Generalitatea dimorfismului sexual. - Superioritatea femelei la majoritatea insectelor. - Excepţii. - Dimorfismul numeric. - Femela la 169

Remy de Gourmont himenoptere. - Multitudinea activităţilor sale. - Rolul pur sexual al masculului. - Dimorfismul furnicilor, al termitelor. - Cicada şi greierii. Păianjenii. - Coleopterele. - Licuriciul. - Ciudăţenia dimorfismului la coccide . . . . . . ; . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25

CAPITOLUL AL CINCILEA Dimorfismul sexual II Vertebrate. - Insensibil la peşti, la saurieni, la reptile. - Lumea păsărilor. - Dimorfism favorabil masculilor: mierla de aur, fazanii. Păunii şi curcanii. - Păsările paradisului. - Dimorfismul moderat al mamiferelor. - Efectul castrării asupra dimorfismului. . . . . . . . . . . . . . . . 35

CAPITOLU L AL ŞASELEA Dimorfismul sexual III Vertebrate (continuare) - Bărbatul şi femeia. - Trăsături şi limite ale dimorfismului uman. - Efecte ale civilizaţiei. - Dimorfismul psihologic. - Lumea insectelor şi lumea umană. - Dimorfismul moderat, fundament al cuplului. - Solidaritatea cuplului uman. Dimorfismul şi poligamia. - Cuplul favorizează femela. - Estetica sexuală. - Cauze ale superiorităţii feminine. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39

CAPITOLU L AL ŞAPTELEA Dimorfismul sexual şi feminismul Inferioritatea sau superioritatea femelei în funcţie de speciile animale. - Influenţa alimentaţiei asupra producerii sexelor. Femela ar fi fost suficientă. - Feminism absolut şi feminism moderat. - Himere: eliminarea masculului şi partenogeneza umană . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47

CAPITOLU L AL OPTULEA Organele dragostei Dimorfismul sexual şi paralelismul sexual. - Organele sexuale ale bărbatului şi ale femeii. - Constanţa paralelismului sexual în seria animală. - Organele sexuale externe ale mamiferelor placentare. Forma şi poziţia penisului. - Osul penial. - Clitorisul. - Vaginul. 170

FIZICA D R A G OSTEI

Mamelele. - Penisul bifid al marsupialelor. - Organele sexuale ale reptilelor. - Peştii şi păsările cu organ penial. - Organele genitale ale artropodelor. - O încercare de clasificare a animalelor în funcţie de forma, dispoziţia, prezenţa sau absenţa organelor genitale ale reproducerii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51

CAPITOLUL AL NOUĂLEA Mecanismul dragostei I Copul"ţia. Vertebrate. - Varietăţile ei foa rte numeroase şi fixitatea ei specifică. - I moralitatea aparentă a naturii. Etnografia sexuală. - Mecanism uman. - Călărirea. - Forma şi d.urata acuplării la diferite mamifere. - Aberaţii sexuale chirurgicale. - Durerea ca frînă sexuală. - Himenul. - Cîrtiţa. Pasivitatea femelei. - Ovulul, figu ra psihologică a femelei. - Mania de a atribui animalelor virtuţi umane. - Pudoarea elefanţilor. Mecanismul de acuplare la balene, la foci, la broaşte ţestoase. - La unele ofidiene şi la cîţiva peşti . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61

CAPITOLUL AL ZECELEA Mecanismul dragostei li Copulaţia (urmare): Artropotle. - Scorpionii. - Marele crustacee acvatice. - Micile crustacee. - Hidracna. - Scutelerele. - Cărăbuşul. - Flutu rii. - Muştele etc. - Despre varietatea obiceiurilor sexuale animale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. 73

CAPITOLUL AL UNSPREZECELEA Mecanismul dragostei III De lt1 păst'iri lt1 peşti. - Masculi fără penis. - Acuplarea prin simplu contact. - Lascivitatea păsărilor. - Copulaţia la batracieni: broasca-marnos, broasca acvatică, broasca terestră, broasca pipa. Parazitism fetal. Castitatea peştilor. - Sexele separate în dragoste. Fecundarea onanistică. - Cefalopode: spermatoforul . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79

171

Rem y de Gourmont CAPITOLUL AL DOISPREZECELEA Mecanismul dragostei IV Hermafrodismul. - Viaţa sexuală a stridiilor. - Gasteropodele. Ideea de reproducere şi de voluptate. - Mecanismul fecundării reciproce: elicele. - Obiceiuri sprintiene. - Opinii despre hermafrodism . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 86

CAPITOLUL AL TREISPREZECELEA Mecanismul dragostei V Fecu11darea artificialii. - Disjuncţia dintre aparatul secretor şi aparatul copulator. - Păianjenii. - Descoperirea metodei lor copulatoare. - Brutalitatea femelei. - Moravuri ale păianjenului de grădină (epeira). Argironetul. - Tarantula. - Excepţii: cosaşii. - Libelulele. - Domnişoarele, fecioarele şi domniţele. - Tabloul iubirilor lor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 90

CAPITOLUL AL PAI SPREZECELEA Mecanismul dragostei VI Ca11iba/ismul sexmtl. - Femelele care mănîncă masculul şi cele care mănîncă spermatoforul. - Utilitatea probabilă a acestor practici. - Fecundarea prin mascul în totalitate. - Iubirile decticului cu frunte albă. - Lăcusta verde. - Analotul Alpilor. Efipigerul. - Alte gînduri despre canibalismul sexual. - Iubirile călugăriţei (mantis religiosa) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 96

CAPITOLUL AL CINCIS PREZECELEA Parada sexuală U n iversalitatea mîngîierilor, a preludiilor amoroase. - Rolul lor în fecundare. - Jocurile sexuale la păsări. - Cum se mîngîie cantaridele. - Lupta masculilor. - Lupta simulată la păsări. Dansul cocoşilor de munte. - Pasărea de grădină (Grădinarul). Casa lui de la ţară. - Gustul lui pentru flori. - Gînduri despre originea artei. - Lupta greierilor. - Parada fluturilor. - Simţul orientării sexuale. - Fluturele ochi de păun. - Supunerea animalelor la ordinele naturii. - Transmutarea valorilor fizice. Calendarul rutului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 02 172

FIZICA D RAGOS TEI

CAPITOLU L AL ŞAISPREZECELEA Poligamia Raritatea monogamiei. - Gustul schimbării la animale. - Rolurile monogamiei şi ale poligamiei sau instabilitatea tipurilor specifice. Lupta cuplului şi a poligamiei. - Cuplurile printre insecte. Printre peşti, batracieni, saurieni. - Monogamia porumbeilor, a rîndunelelor. - Monogamia carnasierilor, a rozătoarelor. Obiceiurile iepurelui. - Mangusta. - Cauzele necunoscute ale poligamiei. - Raritatea şi supraabundenţa masculilor. - Poligamia la insecte. - La peşti. - La galinacee şi la palmipede. - La ierbivore. - Haremul antilopei. - Poligamia umană. - Cum temperează ea cuplul civilizaţilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 1 4

CAPITOLUL AL ŞAPTESPREZECELEA Dragostea la animalele sociale Organizarea reproducerii la himenoptere. - Albinele. - Nunta reginei. - Albina mamă, cauză şi conştiinţă a stupului. - Regalitate sexuală. - Limitele şi inteligenţa la albine. - Logica naturală şi logica umană. - Viespile. - Bondarii. - Furnicile. - Observaţii asupra obiceiurilor lor. - Stadiul foarte avansat al civilizaţiei lor. Sclavagism şi parazitism la furnici. - Termitele. - Cele nouă principale forme active ale termitelor. - Vechimea civilizaţiei lor. Castorii. - Tendinţa animalelor muncitoare la inactivitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 27

CAPITOLU L AL OPTSPREZEC ELEA Problema aberaţiilor Două feluri de aberaţii sexuale. - Aberaţiile sexuale Ia animale. La oameni. - Încrucişarea speciilor. - Castitatea. - Pudoarea. Varietăţi şi localizări ale pudorii sexuale. - Crearea artificială a pudorii. - Un fel de pudoare naturală la toate femeile. - Cruzimea. - Tablou al carnagiului. - Greierele devorat de viu. - Obiceiurile cărăbuşilor. - Orice fiinţă vie este pradă. - Necesitatea de a ucide sau a fi ucis . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 40 1 73

Remy de Gourmont

CAPITOLU L AL NOUĂSPREZECELEA Instinctul Instinctul. - Dacă îl putem opune inteligenţei. - Instinctul la om. Primordialitatea inteligenţei. - Rolul conservator al instinctului. Rolul modificator al inteligenţei. - Inteligenţa şi conştiinţa. Paritatea instinctului la animale şi la om. - Caracterul mecanic al actului instinctiv. - Instinctul modificat de inteligenţă. - Obiceiul muncii care creează m unca inutilă. - Obiecţiuni la identificarea instinctului şi inteligenţei extrase din viaţa animalelor. . . . . . . . . . 1 50

CAPITOLUL AL DOUĂZECILEA Tirania sistemului nervos Acord şi dezacord între organe şi acte. - Tarsurile scarabeului sacru. - Mina omului. - O adaptare mediocră a organelor sexuale la copulaţie. - Originea luxurei. - Animalul este un sistem nervos sluj it de organe. - Organul nu determină aptitudinea. - Mîna omului este inferioară geniului său. - Substituţia simţurilor. Conjugarea şi rolul simţurilor în dragoste. - Omul şi animalul sub tirania sistemului nervos. - Uzura umanităţii compensată de achiziţiile ei. - Moştenitorii omului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 58

1 74

FIZICA DRA G OSTE I

I. 2. 3. 4.

În colecţia ESEURI DE IERI ŞI DE AZ I au mai apărut:

Luca Piţu: Sentimentul românesc al urii de sine Vladimir Soloviev: Povestirea despre Antihrist Vasile Lovinescu: Monarhul ascuns Henri Bergson: Teoria rîsului 5. Henri Bergson: Eseu asupra datelor imediate ale conştiinţei 6. N ikolai Berdiaev : Filosofia lui Dostoievski 7. Ştefan Afloroaei: Întîmplare şi destin 8. Leon Bloy: Salvarea prin evrei 9. Vasile Lovinescu: Incantaţia sîngelui 1 0. M iguel de Unamuno: Agonia creştinismului 1 1 . Marcel Mauss: Eseu despre dar 1 2. Henri Bergson : Cele două surse ale moralei şi religiei 1 3 . Lev Şestov: Revelaţiile morţii 1 4. Emile Durkheim: Despre sinucidere 1 5 . Vasile Lovinescu : Mitul sjîşiat 1 6. MarianPapahagi: Faţa şi reversul 1 7. Jules de Gaultier: Bovarismul 1 8. Lev Şestov: Începuturi şi sfirşituri 1 9. Hermann Keyserl ing: Analiza spectrală a Europei 20. Vassili Rozanov: Apocalipsa timpului nostru 2 1 . Al. Zub: În orizontul istoriei 22. Georges Bataille: Partea blestemată 23. Ştefan Afloroaei: Lumea ca reprezentare a celuilalt 24. Luca Piţu : Eros, Doxa & Logos 25. Miguel de Unamuno: Despre sentimentul tragic al vieţii 26. Dan Botta: Unduire şi moarte 27. Thomas Carlyle: Filosofia vestimentaţiei (Sartor resartm) 28. Charles Baudelaire: Paradisuri artificiale 29. Marcel Petrişor: N. V. Goga/ sau Paradoxurile literaturii moderne 30. Thomas Carlyle: Cultul Eroilor 3 1 . Luca Piţu : Sentimentul românec al urii de sine, ed. a l i-a 32. Hermann Keyserling: Jurnalul de călătorie al unui filosof 3 3 . Otto Rank: Dublul. Don Juan În pregătire: Thomas Carlyle: Semnele timpului Gheorghe Grigurgu : Imposibila neutralitate

175

Bun de tipar: 1 997 • Format 1 / 1 6 (54 x 84) PRINTED IN ROMANIA • Tiparul e x ecutat l a Imprimeria Institutului European pentru Cooperare Cultural-Ştiinţifică Iaşi • str. Cronicar Mustea nr. 1 7 • C.P. 1 6 1 • cod 6600 • Tel . 032/2 3 3 800 • Fax: 03 2/23 0 1 97