Cauzalitatea fizica si panquantismul

Table of contents :
Studiu introductiv......Page 7
Introducere......Page 39
I. Probabilitate și cauzalitate......Page 49
1. Probabilitate și indeterminism......Page 51
2. Probabilitate și cauzalitate......Page 61
3. Probabilitate și cauzalitate în fizica quantică......Page 86
4. Concluzii......Page 100
II. Relațiile de imprecizie și cauzalitatea......Page 107
1. Relațiile de imprecizie și indeterminismul......Page 109
2. "Indeterminare" și cauzalitate......Page 117
3. Prevedere și cauzalitate......Page 136
4. Concluzii......Page 150
III. Spațiul, timpul și cauzalitatea......Page 155
1. Incompatibilitatea dintre "descrierea spațio-temporală" și "descrierea cauzală"......Page 157
2. Cunoașterea "complementară"......Page 163
3. Substanța și cauzalitatea......Page 170
4. Concluzii......Page 211
IV. Fizica și metafizica......Page 217
1. Pozitivismul quantic......Page 219
2. Pozitivism și metafizică......Page 233
3. Știință și filosofie......Page 248
4. Concluzii......Page 266
Bibliografie......Page 272
Index nominum......Page 279
Cuprins......Page 282

Citation preview

Petre Botezatu

Cauzalitatea izică Şl

panquantismul

Redactor: MARIANA PRICOP

ISBN 973-8243-55-6

© EDITURA UNIVERSITĂŢII "ALEXANDRU IOAN CUZA",

6600 IAŞI. PĂCURARI 9. T, 'FAX O]12-JI4/47,

[-MAll. 1-1)1 n

IRA.I)AIC

2002

a MAll ('()\,1

Petre Botezatu

Cauzalitatea izică .

ŞI

panquantismul

Ediţie îngrij ită şi studiu introductiv de TE ODOR DIMA

EDITURA UNIVERSITĂŢII "ALEXANDRU IOAN CUZA" IAŞI 2002 -

CIP a Rihliotecii HOTEZATl'. PE'IIU:

Descrh'rea

\a,ionale a României

Cauzalitatea iLică �i flan'luantismul/l''ln� Bl\IC/,lTU

îngriJită

�I

�tudlu

lJnl·erslt5tll".\'

IlloduCII\

1 ('Ula", 2)() p', 21 Cill 3lbiJl.r Index ISH: Q73-H213-i",

de Tcrmalidirii. Exprimarea anti nom ică, întâln ită de noi În textu l teze i de doctorat, o putem considera o an l in o mie a abstrueli='iri( " : abstrac­ tizarea structuri lor i mpl ică i ndeterm i narea teori e i . O teorie şti i nţi ică. datori tă proces u l u i de axiomatizare, aj unge la un grad mare de abstractizare: dar, Înai ntând prea m u lt pe această ca le. teoria se îndepătează de rea l i tate. ,.Cu cât ne-am ridicat mai s us pe scara obs tra/iunii, cu ccÎt formalismul a devenit ma i perfee/. 1110i .ndiciem. cu atât aspet ele realitii/ii lâsate la o parte s unt mai 11 l1lIleroase" ( p. 2 1 1 ) . Prin urmare. meca n ica quantică a el im i nat cât mai m u lte d i n însuşirile concrete a l e rea l ităţ i i , deven ind un sistem coerent. dar. s e Întreba Petre Botezat u. s-a câştigat ceva Î n î nţelegerea fenomenel or? Des igur , progrese le izic i i q uant i ce şi apl icaţ i i le ei. ră spundem noi, au u i m it omen i rea, în u l t i mele tre i decen i i . Aceasta pentru că s-a înţeles că structuri l e m i croc osmosu l u i sunt real ităţ i şi că tehn ica matematică trebu i e cuplată cu expl i caţia şi înţelegerea . Fi zica teoretică s-a cuplat C li i zica experi menta lă. S-a î ntâmplat. de fapt. ceea ce voia tânăru l gâ nd itor român. În 1 94 5 : Îm preună cu perspect iva matemat ică trebuie priv ite rea l i tăţile izi ce. şi În aspectul lor i zic-concret. şi izic-teoret ic: astfel au fost Înţe lese problemele natu ri i (p. 2 1 3 ) . 29

1 0. Î n sfârşit, partea a I V -a a ceea ce metaforic putem numi .,simfonia � destinului determ i n isl11 u l u i' propune di soc ierea d i ntre ilosojia quanticii şi fizica q uantică; ceea ce Înseamnă de fapt separarea Î n q uant i sm Între adevăr ştiinţic. verificat experimenta l , ş i presupunere filosofici, adeseori spec u l at i vă şi form ulată de oamen i de şti i nţă care aderă ca amatori la unele concepţi i i losoice, de obicei la modă În vremea lor. Aşa s-a constituit. În mare măsură, o i losoie quant i că În care, pon i nd de l a u nele consideraţ i i epistemo logice, se aj unge la afi rma ţ i i onto logice (cosmologice). Î n spec ial, un i i reprezentanţi ai fi zi c i i quantice a u aderat l a o teorie pozitivistă a cunoaşteri i ş i au aj uns la o metaizică .�piritualisti în care este negată determi narea cauza l ă a l um i i rea le - aceasta este concl uzia l u i Petre Botezatu; e a s e bazează pe faptul că savanţi de ren ume, prec um M. Planck , A. Ei nste i n, Lord Rutherford, P. Langevin, M . v. Laue, Lenard au crit icat Încercarea de a introd uce noţ i u n ea i ndeterm i nări i sau a panquantism u l u i Î n şti i nţă. M a i târziu, M ario Bunge scria În acelaşi sen s : dacă se consi deră ca i i nd ,�i ndeterm i nat " ceea ce nu se supune legi lor, atunc i nu se poate spune că o d i str i buţie de probabi l itate obiectivă ar i "i ndeterm i nată " . Mecan ica quantică este stocast ică în fundamentele sale reale, dar ea enunţă legi b i n e determ in ate ale d i stribuţ i i lor probabi le; de aceea, mecanica quantică nu poate fi cons iderată o teori e i ndeterm i n i stă. M ario Bunge a elaborat un s i stem teoret ic de mecan ică quant ică, pe care el o consi deră tot atît de determ i n i stă ca şi mecan ica c las ică, nei i nd însă vorba de un determ in ism laplacean . I nd etenn i n ismul nu poate i ontologic , aşa cum probabi l i tatea nu poate i rea lă; aceasta este un C017struct raţional de evaluare a fenomenelor stocast ice; astfel, ideea de i ndeterm i n ism dispare şi rămâne ideea de determinism stocastic ,2 . Pentru noi, Întrebări le care au tu lburat aşezările teoret ice ale secol u l u i a l X X-l ea Î ncep să pri mească răspunsuri . Se pare că astăzi soarta determ i n ismului începe să se c lasi ice. Newton şi La pl ace au crezut că au pus bazele unor şt i i nţe care să a i bă ca obiect de stud i u U n i versu l În total itatea sa. Aceasta era preten ţia izic i i i c l as ice, îndreptăţ ită În mare măsură pentru că legea atracţiei u n i versa le expl i ca nu numaI " buna convieţu ire " a corpuri lor d i n S i stemu l nostru solar c i 30

şi configuraţia bo l ţ i i cereşti . Des igur, izica newton i ană întreţinea i deea unei form ul ări globa le a determ i n i smu l u i , ceea ce însem na să se accepte existenţa u n u i principiu care să garanteze u n i c itatea, coeren ţa şi raportu l de determ i nare a transformări lor d i n U n i vers de la trecut la v i itor. Logic ien i i , mereu bă nu itori, s-au Î ntrebat asupra căi lor raţionale de j u st ifi care a unui astfel de princ i p i u . Pentru că orice propoziţie i ntră În relaţie d i sj unctă c u oricare �Ita, răspunsul logi c i en i lor a fost desi gur, o d i sj u n cţie: ie pri n c i p i u l determ i nări i u n i versale se referă la ex istenţă şi at unc i aparţ i ne ontologiei. care n u pret i nde j ust i icare, fie este un enunţ obişnuit şti i n ţ i i c, dar atu nc i şt i inţa c are î l con ţ i n e trebuie să a i bă ca obiect U n i versul În total i tatea sa. Cu alte cuvi nte, Înapoi l a N ewton şi Lap lace. Dar nu În form ele de ei i nst itu ite, ci ca relativ itate genera l izată sau sub forma cosmologi i lor, sau a unor teori i cu mare putere u n iicatoare, care, deş i n u se referă la U n i vers În întregi me, ambiţi onează la un iversal itate. De mu lte ori ambianţa sfârşeşte În contrad icţ i i . Astfel, ideea de apl icare a cel ui de al do i lea pri n c i p i u al termod i n am i c i i l a Întregu l U n i vers a condus la mu lte afirmaţ i i foate d i ferite, unele referitoare la sisteme izolate u nde s-a ded us ideea degradări i energiei, a ltele referitoare la sisteme v i i . u nde d i mpotrivă sunt pos i b i le procese de auto-orga n i zare. În legătură cu aceste aspecte sunt form ulate mai m u lte Î ntrebări : se poate vorbi cu legitim i tate despre funcţia de undă globală a U n i ver­ sului? Cum, În U n i vers, să i i nţeze Împreună entrop ia şi grav itaţia? Cum poate i dei n i t conceptu l de cond i ţ i i in iţiale ş i concept u l de stare pentru u n U n i vers În tota l i tatea sa?" � O repl ică l a d i ficultatea U n i versu l u i global ar fi să se accepte un principiu al deferminismului, (Întotdeauna) onto logic, dar loca l : pentru fi ecare c l asă de fenomene, există u n sistem izic În care fenomen ele se produc, astfel În cât starea si stem u l u i , caracterizat l a un moment dat de valori le variabi lelor propri i , este determ inată de stări le sa le precedente . Î n legătură cu ce le două form ul ări ontologice a l e determ i nări i, În lucrarea c itată se face următoarea " d igresi une';: demersul şt i i nţific prod uce o d i hotom ie Între legi care s u nt un iversa le ş i cond iţi i l e in iţiale care su nt localc. D i n punct de vedere al determ i n ismu l u i, cond iţiile real izări lor particulare sunt cont ingente. Aici este citat S . Amstcrdamski 31

care a exp l ic i tat cele două i nterpretări ale acestei d i hotolll i i . 34 Leg i l e ( ie că sunt determ i n i ste sau stat i st ice) determ i nă pos i b i l itatea lumi lor rea le, în t i m p ce real izarea aceste i pos i b i l ităţi depinde de fiecare dată de cond i ţ i i care, cel puţin În raport cu aceste legi, sunt acc identa le. Deci lumea noastrâ este una din lumile posihile. Pe de a ltă parte, structura l um i i determ ină şi condiţi i le i n iţiale. Dacă s-ar cunoaşte cond i ţ i i le i n i ţ i a l e ale U n iversu l u i globa l . atunci s-ar cu noa şte şi cond i ţ i i l e i n i ţ i a l e a le iecăru i s i stem izolat: de unde rezu ltă că lumea noastră este singura lume posihilă. Aceste două interpretări i ind metafizice, Îşi păstrează Îm preună perenitatea pen tru că n ic i con­ fi rmarea, n i c i fa l s i icarea nu le este posibi lă� totuşi ele sunt fecun de, conducând la două atitud i n i faţă de şt i i nţă: ( 1 ) fapt ul că lu mea noastra este u na d i ntre l um i le pos i b i le cond uce la i deea că d i hotom ia d i ntre legi le u n i versal e şi cond iţi i le i n iţiale locale n u poate fi e l i m i n ată, ceea ce Înseamnă că este utop ică dori nţa de a con strui o teori e globa lă as upra U n i versu l u i În total itate� (2) faptu l că l u mea noastră este s i n gura l u me pos i b i lă e l i m i nă d i hotomia d i ntre legi şi cond iţi i l e i n iţiale, acesta fi ind u n u l d i ntre obiect ivele corectări i şt i i nţiice. Aşa cum consi dera şi Petre Botezatu, interpreţi i contem poran i ai determ i n ism u l u i n u sunt de acord cu formu lări ontologice ale princ i p i u l u i determ i n ismu l u i , n ic i gl oba l. nici ch iar l oca l, pentru că problema determ i n ismu l u i nu poate fi rezol vată În cadru l metaizi c i i . Aceasta n u Însea m nă c ă metaizica n u are un rol im portant pentru i nterpretarea de·scoper iri lor şt i i nţ i fice, dar, aşa cllm spuneam, În cadru l e i n u ex i stă procedee de fa lsi icare sau de veriicare, aşa cum posedă şt i i nţa. Pe de altă parte, teori i le şt i i nţi ice, mai ales ace lea fi zi ce, sunt rea l i zate astăzi În structuri conceptuale coerente şi formalizate. Pentru a exam i na dacă o teorie izică dată este conformă sau nu cu pri n c i p i u l determ i n ism u l u i , ar trebui s ă s e pătrundă în formal ismul teoriei şi s ă se exam i neze mod u l în care este interpretată teoria, adică să se şt ie care este obiectul e i , ce stări izice are ş i dacă este un sistem Înch is. Î n această s i tuaţie, se con si deră astăzi. s-a aflat izica q uanti că. Astăzi, noţ i u n i l e de determ in ism şi prcd ict i b i l itate, confundate de Laplace, sunt despărţ ite şi iau sem n i i caţ i i prec ise În cadrul forma l i sm elor matemat ice. acestea fi ind obl igate să-şi n u mească referenţ i i rea l i . Astfel, noţ iu nea de "sistem d i nam ic" ideal izează şi 32

expnma m atemat ic pri n c i p i u l determ i n ism u l u i . Probl ema i mportantă este să se ştie ce raport ex istă Între acest determinism matematic şi delerminarea fizicâ a unei stări u l teri oare În care se poate ala obiectu l fi zic despre care este vorba, prin i nterpretare, În teoria izică respectivă. Operaţ ia de determ inare fizică trebu ie să se facă experi menta l şi, atunc i când reuşeşte, ea conduce la i deea generică de determinism fizic corespunzătoare predictibilitâ(ii. J5 Lăsăm c ititori lor sarcina descoperi r i i punctelor de vedere susţinute de Petre Botezatu acum aprox i mat iv 60 de a n i, coni rmate de comentatori i de astăzi a i determ in ism u l u i . Cartea din care am c itat mai sus, rea l izată de oamen i de şti i n ţă, i zic i en i , şi de reprezentanţi ai teoriei probabi l ităţi i şi a i stat ist ic i i, se Înche i e semn i i cat i v : ". . . deter­ m i n i s m u l , . . .. , dovedeşte o fec u nd itate excepţională, datorită puterii, sup leţei ş i un iversa l ităţ i i sale " . �6 I I . Consem năm, În Închei ere, pri n c i palele lucrări rea l izate de Petre Botezatu, antu m e şi postume: 1. Cărţ i pub l ic ate: 1 . Schiţâ a unei logici naturale. Logică operatorie, Ed itura Şti inţi ică, Bucureşti, 1 969 . 2 . Valoarea deducţiei, Ed it ura Şti i nţifică, Bucureşti. 1 9 7 1 . 3 . Semiotică şi negaţie. Orientare critică În logica modernâ, Ed itura J u n i mea, l aşi, 1 973 . 4 . Silogistica. Teoria t1asică şi interpretările moderne ( în colaborare cu Ion Did i lescu), Ed itura Didact ică şi Pedagogică, Bucureşti, 1 976. 5. Preludiul ideii de libertate morală, Ed itura J un i mea, laşi. 1 976. 6. Interogaţii. Convorbiri asupra spiritului contemporan, Ed itura J u n imea, l aş i, 1 9 78 . 7 . Note de trecător. Reflecţii În marginea Vieţii, Ed itura J u n i mea, laşi, 1 9 79 . 8. Interpretări logicofilos(�fice, Ed itura J u n i mea, laşi, 1 982. 9. Adevăruri despre adevâr (coord . ), Editura J u n i mea, laşi, 1 982. 1 0 . Constituirea logicită!ii, Ed itura Şti i nţi ică şi Enc ic loped ică, Bucureşti, 1 983 .

33

I I . Introducere În logicii, ed iţie Îngrij ită, prefaţă ş i note de Teodor Dima , Ed itura G rafi x, I aşi, ' 1 994� ed iţia a I I-a, Ed itura Pol i rolll, l aşi, 1 997.

1 2 . Î n Note de trecător, Petre Botezatu consemnează că "Persona­

l itatea este ceea ce rămâne după ce ai rest ituit totur�; noi ne-am strădu it să restitu i m c it itori lor şi această l ucrare rămasă Î n manuscris. S-ar putea ca izic ien i i să ie n emu l ţu m i ţ i de conţinutu l său, iar c u noscători i de fi l osofie, ori entaţi Î n ul ti m i i an i spre aspectele sal e spec u lat ive şi spi ritual iste, să si mtă dori nţa resp i n geri i real ism u l u i epistemologic, prezent În pagi n i le care urmează. Pe toţ i c i t itori i Îi rog să urmărească. În pri m u l rând, fel u l În care a fost scrisă ş i c u m ar trebu i să arate o teză de doctorat d i n domen i i le i losoice, c u m se argumentează o teză şi cum se com bate o părere greşită. Să nu u ităm că " Eroarea, care este opera gân d i ri i abstracte, poate Î n frunta veacuri le, poate ţine sub j ugu l său popoare întregi, Înăbu ş i nd aspiraţi i le nobi le, ţi nând În ghearele ei ch iar şi pe cei ,, preven iţi . Adevăru I se câşt igă pri n lupte teri bi le :n. NOTE 1

Ştefan

Cel mare.

,Hodele logice ale cau:alitâţii. În M i rcea Flonfa ( c oord . ).

a limbajului ştiinţei. E d it u ra Po l i t ică. B u c u re ş t i 1 975. 1 62- 1 74: Determinism şi cau:alitate. E d i t u ra Ş t i i n t i fică şi En c i c l o pe d ică. B u c u re ş t i 1 979: Perspective epistemologice. E d i t ur a U n i v ersităţ i i ooA I . I .Cuza" I aş i . 1 993 : IJespre o " c uantică " a cunoaşterii. În idem. Studii de teoria cunoaşterii. Ed i tu ra U n i vers i tăţ i i AI. I .Cuza". I aşi 1 996. pp. 1 1 1 - 1 1 9, 2 Teodor D i ma. Metodele inductive. Editura Şti i n ţ i i că. Bucureşt i. 1 975. ; Petre BoteLatu. Curriculum vitae ( manuscri s ) . p , 3. .

pistemologia şi anali:a logică

pp.

..

.

4

George Pascu. El'Owrea personalităţii l u i Petre Bole:afu. În Ştefan Atloroaei

(coord . ) . Petre Bote:atu .. Itinerarii logico:/ilosofiee.

1 7.

.

5

6

N. Bohr. c i tat

de Petre

Botezatu. p.

A n karom. I aşi.

1 996.

p.

1 65 .

Sc hiţă a unei logici naturale. Logică operatorie. E d i t u ra Ş t i i n ţ i fi că. B u c u reşt i .

1 969. 7

Ed itura

M a ri o

Bunge. Philosoph}' of Phys ies. D. R c i d c I P u b l ish i n g Com pany. Dordreach. versi u nea fran ceză. rea l i zată de ra n;o isc B a l i har. 1'/1/ /osophi! d! /a physique. Scu il . Paris. 1 975. 1 97 3 :

noi fo l o s i m

34

g

hys, 37

şi Quantenmechanik der Stossvor;onge În .f P hys . 38

54

( 1 926) p.

826.

( 1 92 6 ) p . 866

poate i urmată de starea B sau C sau D sau m u lte a ltele, c u adausu l că poate speci ica probab i l ităţi le respective; ea nu poate însă airma care stare va urma cu certitud i ne. Probab i l itatea înloc u i eşte cauza l itatea. Să nu ne înc h i pu i m Însă că această revol uţ i e ar i numai o ex igenţă a teoriei matematice. Fizicien i i n e atrag atenţia asupra u nor fenomene c iudate care s e Întâm plă în l umea atom u l u i şi a căror i nterpretare ar i l u stra i ndeterm i n i smu l . Exemplele t i n d s ă arate c ă , precum s-a expri mat D i rac, Î n 1 92 7, la Bruxel les, "în unele momente naturaface o alegere " . Î n cunoscutu l model propus de Bohr, atomu l posedă o serie de smri staţionare, iar rad i aţ ii l e sunt em ise atunci când ato m u l trece d i ntr-o stare În alta. Necesitatea unei interpretări cauza l e a sărituri lor electron i lor de pe o orbită pe alta fusese mai de m u l t pusă l a îndoială. Noua mecanică, precizând că aceste sărituri fac obiectu l numai a unui calcul de probab i l itate, a Întărit această convingere. Succes u l teoriei lui Bohr a fost as i gurat prin i n tepretarea reuş ită a l egi lor spectre lor deduse d i n experienţă. Astfel a Început să-şi fac ă dru m părerea că atomu l aflat Într-o anum ită stare staţionară este liber să aleagă Între di versele tranzi ţi i pos i b i l e către celelalte stări staţi onare. C u vântul de mare autoritate al fizi c ia n u l u i danez vine să sprij i n e acest fel de a vedea l ucruri le: Î n genera l, putem ch iar spune - atât de m u lt ne-am depărtat de o descriere cauzală - că un atom Într-o stare staţionară este l i ber să facă o a legere Între d i verse pos i b i l ităţi de tranziţie către alte stări staţionare. Cât despre procese le i nd i vidua le, nu le putem apl i ca . . . decât raţionamente d e probabi l itate . . . " . Dec i " . . . trebu ie s ă renun ţăm treptat la de scrierea comportări i indi viduale a atom i lor în spaţ iu şi în timp con form princ i pi u l u i de cauza l itate şi să ne i maginăm că Natura poate face Între d i verse pos i b i l ităţi o a legere l i beră, care nu este supusă decât unor consi deraţi i de probabi l itate" ' . Prezenţa unui copuscul Într-o regiune a spaţiu l u i este la fel de m i sterioasă. Dacă la un moment dat local izarea spaţio-temporală �i starea I N. B o h r. L a theorie atonl ljlle e l lu descriplion des plu?nomem's. Ir. A L!gros el . Rosenfe l d . Paris. 1 9 3 2 . p . 1 0 3 şi 4. 1 7. 65. �i I_! probleme c(/I/sol eli !lh.l'sÎcl l/e a[ontiql/e În I,es nOll\ 'e/les theories de la physiq lle. 1 93 8 ( con krillldc I n -. l i l lil u l u i i ll l ! n a ! i o n a l d e wopera! i e i n telectuală). p . 1 3 : c . P . .I ordan. /)u! P llys /Â des ]J .Ioh,.IllI nderts. Braunsc h ' c i g. 1 93 6. p . 1 6- 1 7.

55

energetică a copuscu l u l u i ne sunt cunoscute - şi ne sunt cunoscute numai cu im prec izi i le arătate de legea l u i Hei senberg -, se poate constru i o undă matemati că, În care se ogl indesc aceste date i niţiale. Pentru a ala evoluţia u lteri oară a corpuscul u l u i , se calculează propagarea undei ictive În spaţiu. Cunoscând fona undei l a un moment posterior, se poate afina despre situaţia copuscu l u l u i următoarele: dacă el Îş i va man ifesta d i n nou prezenţa, există o anum ită probabi l itate ca poziţia l u i să ie Înăuntru l unui anu m it vol um al spaţiului şi o anum ită probabi l itate ca. energia ş i cantitatea lui de m işcare să aibă va lori cuprinse între anumite l i mite. " Corpusc u l u l poate fi considerat ca fi ind Într-un sens ' l iber' de a se man i festa ici sau colo cu această va loare a energiei sau cu alta, dar, ţinând seama de datele i n iţiale, se poate calcula În mod riguros probabilitatea ca el să facă mai degrabă o alegere decât a l ta " ' . Exemplul ce l mai pregna�t n i-I oferă descompunerea l u m i n i i prin refracţ i e sau pol arizare. I nterpretarea corpuscul ară a l u m i n i i , care este astăzi neîndo iel n i că, ne pune În faţa u nor situaţ i i paradoxale. Î nai nte ca l um i na să aj ungă la prismă, nu pU,tem atri bui foton i l or o an um ită lungime de undă ş i o anum ită cantitate de m i şcare, deoarece l u m i na aceasta e un amestec de d i ferite l u ngi m i de undă. N u mai după ce l um ina a fost descompusă de pri smă, putem atri bu i foton i lor care aparţi n acu m d iverselor fascicole monocromati ce o l u ngime de undă şi o cant itate de m i şcare bine determ i nate. L. de Brogl i e descrie situaţia În termen i i următori : " Foton u l u i conţinut În l u m i n a complexă incidentă, foton care n-are lungi me de undă n ic i cantitate de mişcare bine dein ite, prisma îi pune întrebarea: «care este lungi mea ta de undă?» şi fotonul trebuie să răspu ndă alegând unul d i n fasc icole le monocromat ice care ,, ies d i n prismă 2 . În experienţa polarizări i , fascicolul obl igă foton i i " să al eagă " Între d i recţia de pol arizare şi direcţia perpend iculară. Î nainte de po larizare, nu putem prezice decât probabi l itatea ca foton i i să al eagă o cale sau cealaltă, dar nu ştim cu siguranţă care va i urmată. Experienţa dev ine şi mai i nteresantă, dacă ne înc h i p u i m refracţia sau polari zarea u n u i singur foton . Foton u l . fi ind i n d i v i z i b i l , trebuie să I . de Brogl ie. Matiere el lumiere. Paris. 1 93 7. p. 2 5 3 . Ibid p . 298: c. L a physique nouve/le e l les q u an la. p.

2

56

222-223 .

aleagă u n u l d i n drum uri le pos i b i l e ş i nu putem prevedea pe care- I va al ege . Putem ca lcu la cel mult probab i l itatea ca fotonu l să se ale după po larizare, pe o componentă sau pe ceala ltă. Ni s.e atrage atenţia că al egerea dru m u l u i nu este predeterm i n ată, ci este l uată de natu ră în momentu l treceri i prin prismă, astfel că " i n d ividual itatea foton u l u i este sal vată în toate c azo ri le, dar numai în pagu ba determ i n ismu l u i " ' . Ş i dezi ntegrarea rad ioacti vă este un fenomen " acauza P'. Explozia unui atom de rad i u m pare sustrasă oricăru i factor determ i nant. Legea radi oacti v ităţ i i ne spune n umai că dintr-un gram de radi u m j umătate se va dezagrega în 1 600 an i . Nu suntem în stare să i n d i căm care sunt atom i i desti nati morţ i i în acest timp, cel mult putem airma probabi l itatea ca un atom să se descompună Într-un timp dat. Se conch ide că fenomen u l dezagregări i este independent de preistori a atom u l u i . Nu rămâne decât o lege statist ică p r i n care v i itoru l apare oarec u m dezlegat de prezent2 • Concepţia probabi l i stă a mecan i c i i a îngăduit să se interpreteze fenomen u l de dezi ntegrare şi rad iaţie. După mecan ica c l asică, bariera de potenţial d i n j uru l nuc leu l u i este aşa de ridicată, încât n ici o particulă n-ar putea-o trece. Gamow desc rie în să fenomen u l cu aj utoru l mecan i c i i ond u l atori i : exi stă o anum ită probabi l i tate ca unele paticule să sară peste ba riera de potenţia l . " Impos i b i l " este în locuit cu " " im probabi l �) acesta d i n urmă I asă porti desc h ise şi astfel dezintegrarea este expl icată . Fizic ien i i contemporan i n u mai acceptă cauza l itatea ca un postu lat al şti i nţei. Ei îş i fac o datorie de conşt i i nţă , dar şi un t i t l u de g l orie, d i n a supune veri i cări i ipoteza că starea u n u i sistem i z i c este determi nată I P . A . M . Dirac. Les principes de la mecanique qllonlique. tr. A. Proca el . .1 . l J l l mo. Paris. 1 93 1 . p. 4-5; cf P. Jordan, op. cil. p. 92-93. 1 1 3 . şi Anschau/iehe Quantenlheorh'. Berl in. 1 936, p. 283-285 şi lJ eans. op. cil. , p. 5 3 : "Şi al egerea dru m u l u i se dovcde�tc a li o chestiune de probab il itate. nu de determ inism". 2 A. Eddi ngton. op. ciI. p. 1 04- 1 07. l Jcans, op. cil. . p. 3 2-36. P. Jordan. /Jlt! l'hys i . des 20. Jahrhunderls, p. 90-9 1 şi Anschau/iehen Quanlenlheorie. p. 283 . J N, Bohr. La theorie atomique el la description des phenomenes, p. 1 05- 1 0 6. . d e Brogl ie. La Phys iqu e nouvelle et les quanta. p. 20 1 -205 şi Maliere el Lumih·e. p. 2 H '222 . .J . Th ibaud. "'e el fransmuWlions des alomes. Paris, 1 93 7, p. 1 2 1 - 1 26: .. Natura nu iu beşte aforismele prea stricte. Ea le va urma de zece m i l ioan e de ori, dar data următoare îşi va bate joc d e e k" ( p. 1 22 ) ,

57

Un iVOC de starea l u i anterioară. Atât teor ia q uantică, cât şi cazuri le concrete anal izate par să arate că nu există o determ inare strictă, ci numai legătură de probabi l itate . Î n joc u l lăsat l i ber comportări i ind i v id ua l e de către lega l i tatea stat i st i că se aşează .. a legerea " natur i i . I nd i v i z i i atom ici a r avea fac u ltatea de a alege între m a i m u l te că i ş i hotărârea ar i luată pri ntr-un fel de ,Joc de zaru ri a l naturi i" . Se su b l i n iază totodată că stat isti ca q uantică este fu ndamental deose bi tă de statist ica c l asică. Legea stat istică a izic i i noi ar avea un caracter ireductibil. Ea n u ar dec u rge d i ntr-o i m perfecţiune a cunoaşteri i, nu ar pres upune determ i n ism u l el ementel or, c i ar înfăţişa d im potrivă o cal itate a naturi i în săş i. u n " hazard primar' , I . Conse c i n ţele paradoxale ale mecan ic i i probabi l iste n u ră mân c i rcumscrise la l umea m icrofenomenelor. Dacă determ in ismul ră mâne va l ab i l în domen i u l macroscopic, el reprezi ntă aic i n u ma i ) aparenţă, datorită m ic i m i i constantei l u i Pl anck şi aproxi maţiei c u noaşteri i noastre. Apari ţia probab i l ităţii În ecuaţi i le fundamenta l e ale mecan ic i i îm prum ută u n caracter statistic tuturor 'Iegi lor izice, i nc l us i v re laţii lor necauzale. Legea În sens cl asic de raport necesar Între fenomene nu ar mai i decât o icţi une conceptuală va lab i l ă la l i m ită. Î n rea l itate nu ar exista dependenţă sau in dependenţă abso l ute între fapte , ci d iverse grade de asoc iaţie dotate cu anum ite valori de probab i l itate. " Noţi un ea de l ege, spune Gonseth, .,se pierde, dev ine legătură, dev ine core l aţie, se goleşte treptat şi di spare în noţiu nea de independen(i re/alh'ă a doul jenomene,, 2 .

I

Paris,

E.

Schr()dinger. o. eil. . p. 1 5 : cf 256-2 5 7 .

1 93 8 p.

I I.

Rci hcnbach. -l ro/ll! el

COSII/OS.

tr.

M.

L�caL

2 La loi dans les seiences mallu?matic/ues. in ;e/el1ce el Loi. Paris. 1 9 34. p. 2 7 : cf Reichenbach. Ziele und Wego der ph.vs ika!isehen f:rkellntnis În /landhl/ch der Physik. I V . Berlin. 1 929. p.7 ! . 79. �i Jos \ol/sa/fJ/'oblem În der I'hy.\· / k . p. 7 I h-7 1 8 . Este int�rcsant că această concl u.ie. implicată in concept ia statist i că a legi lor. nu este În mod ohi�nu it rcl i d�ltă: in toate cxpullcrile. acce ntul caoe pc critica oeterm i n i sl11 u l u i .

H.

58

CAPITOLUL

II

PROBA BI L ITATE Ş I CAUZA L I T A T E

Î nainte d e a cerceta val oarea mecan i c i i ondu l atori i ca teorie probabi l istă a şt i i nţei, vom anal iza rapotu l d i ntre probabi l itate şi cauza l itate În genera l . Î n dein itiv, le it-motivul nou l u i punct de vedere este că noţ i unea de probabi l itate În l ocu ieşte pe aceea de cauza l itate. Ceea ce izici anul moden pl imbă d i n ecuaţ ie În ecuaţie este simbo l u l u n e i v i braţ i i matemat ice, expri mând o probab i l itate de comportare. N icăieri, cel pUţin În aparenţă, izica q uantică nu foloseşte princ i p i u l cauzal ităţi i. Crit ica epistemologică a conceptu l u i de probab i l itate a început cu cearta d i ntre sub iect iv işt i şi obiectivişt i . Din neferi c i re cele două poziţi i a le controversei nu sunt tocmai c l are. Î n teoria s u biect i vă se susţ i n e că probabi l itatea este o con secinţă a ignoranţe i noastre. Dacă am c unoaşte toate cond iţ i i le care determină ivirea unui fenomen, aceasta ar putea i prevăzută cu certitud ine; deoarece o pate din condiţi i ne rămâne uneori necunoscută, prezi cerea se face numai cu probabi l itate. Aceasta este concepţi a l u i Laplace. "Cu rba descrisă de o simplă moleculă de aer sau de vapori este ixată tot aşa de sigur ca şi orbitele planetare: nu există altă deoseb ire Între ac estea decât ac eea datorată ignoranţei noastre. Probabi l itatea depinde În parte de această ignoranţă, În parte de cunoşt i nţele noastre" . Toate even i mentele sunt în lănţu ite cauzal, c h iar şi acelea care, d i n cauza m i c i m i i lor, pa r că se su strag ord i n i i . Cauzele inale şi hazardu l nu sunt decât " expresia ignoran ţe i În care suntem asu pra adevărate lor cauze" ' . Neşti i n ţa umană se datoreşte I Laplcrk ri l o r d i n s i m p l a

a n a l i / ă a u n or e \ p e r i e n t c p s i h o l o.ke. Î n Î n cercarea d e o r i e n tare În i n tll lll' J" i c C l i "j u t or l l l u n u i baston. dacă baston u l e�IC ţ i n u t u �o r. e l este perceput c a U il o n i ce! : dacii Î l hi) este l i n u t stntns. at u il c i n u m a i a p ar� ca u n corp stră i n �i sC lvll ! i a de co n t ac t l'sle dep la.atfl la v â r fu l ba�t o n u l u i . S-ar d m ed i a s t r e l că a p l icarea n (�t i u n i lor de sp a t i u � i l i mp

1111

.e poate

face (krât dacă "e i .norl i n teracl i u ll c a cu i n .t rllllle n t u i de C l'l l"e!