Curs de psihologie [2 ed.]

Citation preview

C. RADULESCU-MOTRU

CURS DE

PSIHOLOOIE

EDITIA JI-A

BUCURE$TI E D I T U R A,. LI B R A R I E I S O C E C 8t Co. S. A. 1929

PREF ATA LA EDITIA J-A Cartea de faJa cuprinde, din cursul de psihologie, J'init! de mine la· Faculta'ea de Litere a Universitajii din Bucure§ti, cuno§tinjele generale, de care are nevoie ori§ice tinar doritor sa-gi f ormeze o cultura filozofica. Cart ea poate servi §i elevilor din cursul superior de liceu, precum §i acelor membri ai corpului didactic, cari nu au ca specialitate psihologia, dar sunt finuJi sa aiba o orientare in aceasta §liinja. Alegerea §i metoda de expunere a cunogtinJelor le datoresc propriei mele experienje. In tot fimpul activitajii mele, am avut ocazia sa constat, ca virsta cea mai primitoare de invajamint filozofic este virsta adolescenjei, anii in care tinarul igi formeaza personalitatea. In acegti ani, inclinarea pentru psihologie, mai ales, este bine accentuata. Tinarul nu invaja de sila, ci el dela sine cauta in lecjiunile pe care le asculta in gcoala §i in carJile ce ii cad in mina, raspunsurile .gtiinjei psihologice la preocuparile sale suflete§ti. Ouno§tinjele superficiale, chiar scrise intr' o Zimba literara, §i presarate cu anecdote, il lasa rece. El vrea o privire in. adincime, nu la supra/aja. DefiniJiile §i exemplificarile familiare, oricit ar merge in gtiinjele celelalte, nu merg in psihologie; sau merg, fara vreun folos. La nici un obiect de studiu, din invajamintul secundar, nu este elevul mai pretenjios ca la psihologie. Ar fi insa gre§it sa credem, ca metoda cea buna este sa predam cunogtinjele de psihologie, dupa carjile de specialitate, pentru care tinarul nu are injelegerea pregatita; sau gi mai gregit inca, sa-i oferim rezumatele acestor · carJi in forma cunoscuta a unui memento de examen. A.semeni rezumate la origice studiu, nu numai la eel de psihologie, omoara curiozitatea gtiinJifica a elemtlui, §i il transforma pe acesta intr'un simplu. memorizator de cuvirde. In special, memento-urile sunt plaga §Coalei, cum s' a dovedit cu·. prisosinJa prin practica inva, jamtntului de pretutindeni. Tinarul clfYfe§te cuno§tinje serioase de psihologie, dar intr' o forma accesibila minjii lui, §i cu deosebire intr' o f orma, in care sa SP Jina seama de pretenjiile lui de persoana cu judecata. Aceasta dorinja este legitima. Batis/acerea ei, prin publicajii de psihologie corespunzatoare, are ca rezultat, in afara de consolidarea ·invajamintului filozofic in gcoala, §i o ajutorare adusa culturii in genere. De injelegerea psiholog1'.ca (. a viejii atirna in buna parte creaJiunea artistica gi motivarea faptelor sociale. I' Destul sa pomenim, in aceasta privinja, rezultatele produse in secolul trecut cle i celebra scriere a lui Claude Bernard din 1865: Introduction a l'etude de la me-

decine experimentale, in care~ de~ nu era direct vorba de psihologie, se atingeau ~nsa problemele esenJiale ale acesteia. In bibliografia psihologica a timpului nostru, 11,umai doua carJi se pot masura in influenja cu aceea a lui Glaude Bernard. Acestea sunt~ Principles of Psychology de William James, gi Vorlesungen uber Menschen- und Tierseele de Wilhelm Wundt ; amindoua aparute in a doua jumatate a secolului trecut f}i tiparite in numeroase ediJiuni. In spiritul acestora am intreprins lucrarea de faJa, degi mi-am dat seama de toate greutajile pe care aveam sa le fottmpin. Caci asemenea carJi sunt ugor de scris. Ele. cer a minuJioasa selecJionare a materialului, fji, mai presus de toate, un .spirit obiectiv in expunerea teoriilor. CarJi ·de popularizare a cunof}tinJelor psihologice sunt multe, dar mai toate sunt carJi de propaganda, scrise in sprijinul unui sistem filozofic, sau vreunei concepJii sociale. Un autor congtiincios, mai ales daca este profesor, nu are dreptul sa abuzeze de increderea tinerimii. El este dator sa se margineasca la teoriile pe care le poate confirma ra/ionamentul sau strict gtiinJific, f}i sa lase celui ee ceiegte, li'bertatea sa-f}i formez~ singur o parere in problemele discutabile. In chipul acesta, cartea sa, ehiar daca n'a raspuns la unele intrebari, va fi pregatit insa pe acela care a cetit-o, sa aiba o inJelegere matura pentru a judeca gi primi din alta parte raspunsurile pe care le cauta.

nu

1 N oembrie 1923

C. R.ADULESCU-MOTRU

PREFATA. LA EDITIA JJ-A EdiJia de faJa este in mare parte o retiparire a ediJiei precedente. S' a cautat cu toate acestea, Jinind seama de publicaJiunile mai recente, sa-i se aduca oarecare

imbuniitiiJiri. S' au eompleetat tQate eapitolele cu adausurile cuvenite la bibliografie, gi unele eapitole ehiar au avut textul revizuit. Timpul ee a treeut intre eele doua ediJii a fost prea scurt pentru ca sa permita o revizuire a tuturor capitolelor. Aceasta sarcina o aminam pentru ediJia viitoare, pe care ne propunem sa o cO'lnplectiim gi cu indicarea principalelor rezultaie obJinute in domeniul psihologiei aplicate. 1 N oemvrie 1928

C. RAIJULESCU-MOTRU

PARTEA I. DEF I NI

T I E. 0 B I E C T. M E T O D E CAPITQLUL I.

1. Definitia ~i obiectul psihologieL - 2. Istoricul psihologiei. - 3. Gruparea eercetarilor de psihologie. - 4. Vieata sufleteasca ~i individualitatea.

1. DEFINITIA ~I OBIECTUL PSIHOLOGIEI. - ~tii!lE1'.~~~1>.rsi.. !i~::1ita. ~l!fl~t!:Jasca se nume~te psihologie. Psihologia urmare~te sa descrie in mod complet ~i exact diferitele · forme ·ale viejii suflete~ti ; in acela~ timp ea ne da ~i explicarea faptelor suflete~ti sub raportul succesiunei ~i al coexistenjei lor. Ea este, prin urmare, o ~tiinja descriptiva a viejii suflete~ti, a~a cum sunt ~tiinjele naturale a obiectelor ~i organismelor naturii, iar pe masura ce teoriile psihologice isbutesc sa fie confirmate de experienja, ea este ~i o ~tiinja explicativa a~a cum, dintre acelea~i ~tiinje naturale, unele au reu~it in parte sa. devina, grajie tot experienjei. Daca vieaja sufleteasca nu s'ar deosebi prin nimic de vieaja pe care o intilnim in formele vegetale ~i animale, nici nu ar fi nevoie de o ~tiinja deosebita a psihologiei. Psihologia ar fi atunci un capitol al fiziologiei. Definijia ~i obiectul ei ar fi fixate deodata cu defini{ia ~i obiectul ~tiinjelor biologice, inlauntrul carora intra fiziologia. Dar obiectul psihologiei are caracterele sale proprii care opresc aceasta fuzionare. Vieaja sufleteasca este o manifestare a. viejii animale in genere, insa cu adaosul citorva caractere care complica ~ .schimba felul obi~nuit al manifestarilor viejii animale. Pentru intelegerea complicajiilor ~i schimbarilor produse in cursul obi~nuit al viejii animale de catre oaracterele viejii suflete~ti, avem ~tiinja psihologiei. Care sunt caracterele de deosebire ale viejii suflete~ti? Citeva exemple a~ sa ne ilustreze aceste caractere inainte de a le enumara in chip metodie. Sa presupull€m ca avem inaintea noastra o intindere de pamint nisipos cum sunt acelea de pe ma1ul marii, acoperita\ cu. urme de tot felul, ~i curiozitatea. ne-ar inpinge sa recunoa~tem pe faptuitorii acestor urme. Am incepe atunci :sa distingem, punind in legatura fiecare :::µrma cu banuitul ei faptuitor. lei vedem gropije regulate care se succed, cind mai des cind mai rar, pastrlnd aceea~ forma ~tearsa de obiect rostogolit. Chiar daca n'am vedea mai departe o craca uscata infipta intr'un mu~uroiu: de nisip, tot n'am fi fost in rise sa conlundam gropijele facute de ea cu urmele unni animal. Gropi{ele facute de craci.

(i

CURS DE PSIHOL_QGIE. PARTEA I. CAP. I

:sunt determinate de greutatea corpului rostogolit de puterea vintului, 9i de nivelul terenului. Distanta dintre ele, precum §i forma lor, cind le avem, ne :sunt indeajuns; cunoscind greutatea cracii §i nivelul terenului, putem deter:mina puterea vintului. Faptuitorul, in acest caz, este un agent mecanic. Urmele produse de agenti mecanici se recunosc toate in acela§ fel. Legatura dintre aceste urme 9i faptuitorii lor este legatura dintre efectul §i cauza mi~carii mecanice, ~i pe aceasta o putem cunoa§te in chip exact matematic. Sa trecem mai departe la celelalte urme p.e pe nisip. Iata acolo un mers de animal. Greutate nu este nici aci sa deosebim intre mersul de pasare ~i de mamifer, de broasca, ori de 9arpe. Cine cunoa§te din zoologie vieata animalelor, n'are decit sa aplice , cuno§tintele sale pentm a avea pe faptuitor, ~i nu numai pe faptuitor; dupa clasa sa zoologica, ci 9i motivul biologic care 1-a adus pe animal sa faca pa§ii pe care i-a facut. Daca urmele sunt pastrate intacte, un zoolog cete 9te din ele tot ce s'a petrecut in acest colt de mediu biologic. Legatura dintre urme §i faptuitor, in acest caz, nu este o mi 9care mecanica, ci este o corelatie biolo, gica,, ale carei legi insa sunt tot a~a de bine determinate ~i cunoscute. Iata ins a ca printre urmele de ,animale mai sunt unele care nu se lamuresc prin simpla corela,tie biologica."' Intre a'cestea in special sunt urmele omului, care au o motivare. complicata §i cu totul aparte. Dira unui 9arpe, insotita din loc in loc cu:urmele sariturilor de broasca, nu ne pune in incurcatura: broasca n'a putut sa incalece pe 9arpe, sau sa sboare o distanta 9i apoi sa sara pe pamint, ci evident ea a scapat de citeva ori din gura ~arpelui, a carui dira se vede alaturi, 9i a. f ost insfir§it inghitita definitiv pe locul ultimei ei urme. Pa9ii insa ai unui om, care se vad din cind in cind in mod aparent ~i apoi se pierd, ne pot da multa bataie de cap. Omul a putut intrebuinta un instrument de transport; a putut face sa dispara in mod intentionat urmele pa~ilor, pe care nu le vedem; a putut sa combine o contradictie intre directia reala a mersului sau §i intre directia pa§ilor. aparenti, etc.; cu un cuvint, interpretarea urmelor lui nu este a~a de simpla ca la animale. La animale, interpretarea nu se face pe indivizi, ci pe specii intregi, §i inlauntrul acestora numai pe virsta ~i sex. Toate urmele animalelor de aceea~ specie avind aceea~ virsta §i acela~ sex se aseamana intre ele, pe cind la .oameni ele pot fi diferite dupa indivizi. Fiecare om i~i are preferintele sale personale; i~i are experienta ~i judecata sa; i~i are inclinatiile §i vointa sa. Motivele care au adus pe om sa lase urmele pe care· 1e vedem pe nisip, sunt cu mult mai complicate demit motivele care au adus pe celelalte .animale. ~i motivele nu sunt numai complicate, ci sunt determinate §i de o atitudine speciala omului. Omul are un en al sau, cu conduita variabila, din ,care izvorasc fapte- personale. Acela care a calcat pe nisip, a putut fi un contemplativ sau un vinator; a putut fi un hot sau un pu~caria~ venit sa se ascunda; a putut fi indiferent la urmele pe care le lasa, dar a putut fi §i interesat .s,aJe ascunda; urmele pe care le vedem sunt lasate de piciorul gol, totn§ din stingacia repartitiei lor recunoa§tem ca acela care le-a faptuit nu era obi~nuit ... Ba mearga cu piciorul gol; sunt dar oameni cari merg cu picioarele goale §i altii , cari nu. merg, ~i intre ace~tia din urma atitea clase de oameni care i~i imbraca.

DEFINI'flA $1 OBIEGTUL PSIHOWGIEI

7

picioarele in mod dlferit; cu un cuvint, trebuie sa cunoa~tem personalitatea omului, inainte de a avea intelegerea urmelor pe care le-a la.sat pe nisip. La animale nu era nevoie sa cunoa~tem aceasta personalitate. La animale nu era nevoie sa cercetam conduita pe care o ia eul fiecaruia, caci pe animale le consideram pe toate cite sunt in aceea~ specie, in aceea~ virsta ~i sex, ca uniforme. La agenW mecanici, inca ~i mai mult, nu este deloc vorba de eu ~i de personalitate. Acest exemplu a fost inchipuit, dar el este prototipul celor multe pe care le intilnim aproape in fiecare zi. Cind mergem pe un drum, sau intram intr'o casa, avem adeseori ocazie sa interpretam urmele faptuitorilor dinnaintea noastra, ~i totdeauna distinctiunea de mai sus revine. Una este urma lasata de ploaie sau de vint, alta este urma de animal ~i alta este acea a omului. Intram intr'o casa, in care constatam lipsa unui o.biect care ne apartinea. Obiectul n'a putut fi luat nici de vintul care sufla pe fereastra deschisa, nici de ciinele care pazea casa, ci numai de om. 9i nu de ori ~ice om. Cine avea interes? Cine cuno~tea valoarea lucrului? Cine era inclinat la hotie? Toate aceste intrebari nu le putem utiliza decit fata de oameni, fiindca numai oamenii pot avea interese personale ~i pot aprecia lucrurile in legatura cu aceste interese. Agentul mecanic are efecte prevazute, atit pot fi ele de bine calculate; animalul actioneaza dupa trebuinte constante ~i uniforme; faptele omului insa nu pot fi nici calculate de mai inainte, nici puse in rindul celor animale; ele sunt intr'o categorie aparte. Fiindca ele sunt faptele unui suflet, ne spune credinta populara. Psihologia se multume~te sa ne spuna: fiindca ele sunt suflete~ti. Intelesul cuvintului suflet presupune existenta unui substrat, cu anumite proprietati ~i anumita conformatie; despre acest substrat noi nu avem insa o cuno~tiinta sigura. Experienta nu-1 dovede~te, ~i aceiace e mai important: logica nu-1 cere. Putem cunoa~te ~tiintifice~te un grup de fapte fara sa avem nevoie de a le pune in legatura cu un substrat, - a~a procedeaza ~i toate ~tiintele naturale cu faptele naturii; -prin urmare putem studia faptele suflete~ti, indiferent daca exista sau nu la baza lor un suflet. In tot cazul, de existenta sufletului nu are sa se ocupe psihologia, ci filosofia, ~i cu deosebire metafizica. Psihologia se multume~te sa ne descrie faptele suflete~ti ~i sa stabileasca conditiunile in care acestea se produc. Stabilirea ipotezei unui suflet, sau unor suflete, ca substrat al faptelor suflete~ti, nu intra in obiectul psihologiei, cum nu intra in obiectul ~tiintelor speciale naturale stabilirea ipotezei asupra substratului materiei ~i al vietii. Obiectul psihologiei ca ~tiinta, este constituit in mod suficient din faptele vietii suflete~ti, luate a~a cum aceste apar in experienta. Cind depa~im acest obiect, facem filosofia psihologiei, a~a cum facem filozofia fizicei sau a biologiei cind ne ocupam de substratul faptelor fizice sau biologice. Marginiti la cercetarea faptelor vietii suflete~ti, sa vedem acum caracterele generale cu care aceasta vieata s, prezinta, in deosebire de vieaia simpla biologica ~i de' mi~carea mecanica. Exemplele de mai sus ne inlesnesc aceasta sarcina.

8

OURS DE PSIHOL()(}JE. PARTJCA I. OAP. I

I. In deosebire de mi~carea mecanica, faptele suflete~i sunt fapte de vie:ata: · aceasta afirmare este evidenta dela sine. II. Faptele suflete~ti se deosibesc totu~ de faptele vietii, de care se ocupa biologia, prin urmatoarele: a) Ele sunt legate de o personalitate. (Vom vedeA mai tirziu ca ceeace da na~tere personalitatii este con~tiinta, eului pe care o gasim la unele individualitati organice). bJ Faptele suflete~ti se leaga de subiectivitatea individului faptuitor. Urmele la.sate de. un criminal n'au nici un rost, cind nu le punem in legatura cu intentiunea, care a condus pe criminal. Daca oamenii ar fi ingeri, ~i noi cari ii judecam n'am ~ti ce este crima, faptele primului criminal ar fi pentru noi absurde. 1ntelesul faptelor suflete~ti ni-1 da perspectiva launtrica subiectiva a individului faptuitor. Faptele biologice sunt straine subiectivitatii individuale. c) Prin subiectivitatea, de care ele se leaga, faptele suflete~ti apar apoi con~tiintei noastre. mai directe ~i mai intime decit celelalte fapte ale vietii organice. dJ Insrrr~t faptele suflete~ti ca ~ faptele vietii in genere sunt conditionate de procese materiale, dar modul conditionarii lor este cu mult mai complicat decit al acestora din urma. Unii psihologi (dupa W. Wundt) vorbesc chiar de o cre~tere continua a energiei vietii suflete~ti, in opozitie cu vieata biologiei, care ramine legata de constant& energiei materiale. In tot cazul, inlantuirea faptelor suflete§ti, precum ~i influenptrea lor reciproca, sunt foarte greu de descoperit. Deaceea s'a vorbit a§A de des pina acum de spontaneitatea, indeterminismul ~i caracterul creator al faptelor suflete~i. 2. ISTORICUL PSIHOLOGIEI. - Caracterele lor de deosebire au asi:gurat, inca dela inceputul culturii omene~ti, un loc aparte faptelor suflete~ti. Filozoful elin Aristoteles (384-322) a fost primul care facu din ele un obiect se,,. parat de ~tiinta. In psihologia sa, Aristoteles este preocupat de locul pe care il are sufletul in cuprinsul vietii. El gase§te ca sufletul este puterea organizatoare a corpului, este forma pe care o cauta posibilitatea materfei in ridicarea ei pe treptele vietii. Fara suflet, corpul ar fi inform ~ lipsit de vieata. Avind un su~ flet, corpul se ridica mai intliu la organizarea nutritiei ~i propagarii specieii ~i la acestea sta fixata planta, pentru a trece apoi la simtirea rudimentara;, la placerea §i durerea corporala, la dorinta sensuala, la care s'a oprit animalul, ·pentru a ajunge insfir§it la ratiune §i voint.a. care organizeaza faptele omului.. Psihologia lui Aristoteles a stapinit multe secole gindirea europeana ~i de acee;;t, are o mare importanta istorica. Numai prin ea se poate intelege filozofia scolastica §i multe din sistemele filozofice moderne. Alaturi de psihologia lui Aristoteles, care are O vadita tendinta metafizica, ni' Se pastreaza din antichitat~ ~i primele inceputuri ale unei psihologii curat empirice pe care o sustineau medicii timpului. Intre ace~tia este de citat Claudius Galenus din Pergamon (130-200 d. Christ.) .. Medicii, inca dela Hippokrates, se indreptau spre (}xplicarea temperamentelor omene~ti, eautind un ajutor pentru aceasta in constitutia dileritelor humori corporale. Galenus credeA ca aerul, > diferentiala, 9i 3. )) genetica. B. Psihologia colectiva se imparte 9i ea in: 1. psihologia sociala, care se ocupa de produsele sociale ale sufletului: vorbirea, dreptul, obiceiurile, miturile, religiunile, arta 9i cultura. 2. psihologia etnica, dupa care se diferentiaza rassele 9i popoarele in parte. 3. psihologia de clasa. La gruparile clasificate astfel de Titchener, trebuie sa mai adaogam insa o noua serie de grupari, care cuprind aplicatiile psihologiei. Acestea se denumesc dupa interesele practice avute in vedere. Avem: psihologia pedagogica; psihologia judiciara ; psihologia militara ; psihologia selectiei profe.sionale; psihologict tratamentului medical; psihologia rugaciunii ~i .a cultului

12

OURS DE PSIHOLOGIE. PARTEA I. OAP. I

religios ; psihologia reclamei comerciale ; psihologia politieneasca; psihologia. dresurei animale, etc. Cartea de fata este de psihologie generala. Ea imprumuta totu~ din genurile celelalte de cercetare toate cuno~tintele ri.ecesare pentru in{elegerea vietii suflete~ti. Cu deosebire ea se refera la aplicatiile psihologice, fiindca, acestea clarifica, mai bine decit ori ~i ce, explicarile teoretice. Aplicatiile sunt in acela~ timp o experimentare a adevarurilor gasite de psihologie. 4. VIEA'fA SUFLETEASCA ~I IN])IVIDUALITATEA.-Vieata sufleteasca, aceea care constitue obiectul psihologi~i, este conditionata de existenta unei individualitati con~tiente. Vieata sufleteasca. se mai poate concepe ~i ca simplu epifenomen a] •naterid, care sa se produca eu necesitate pe urma fenomenelor materiale, cum se produce spreexemplu fenomenul de lumina prin incaJzirea unui carbune pina la incandescenta, dar o asemenea vieata snfletea..,ca o putem concepe numai ca ipoteza ; in experienta noastrii concreta noi nu cuno~tem decit pe aceea care este conditionata de o individnalitatecon~tienta. Vieata sufleteasca, pe care vrea sa o int,eleaga ~j sa o explice psihologia, esteaceea pe care o gasim in experienta concreta, iar nu aceea pe care, ca ipoteza, o putem extinde peste tot locul oriunde sunt date anumite condit,iuni materiale. Pe ,aceasta din urma o putem _utiliza ca pf> o conceptie ajutatoare, pentru a ne explicit pe ceala]ta, mai restrinsa, care este condit,ionata de existent,a unei individualitati co~§tientA §i caresingura constitne principaluJ obiect al §tiint,ei psihologiei. 0 impresie de culoare, o emot,ie de placere sau durere, o asociare de reprezentari m memorie, o react,iune expresiva a unei stari suflete§ti, etc., etc., intra in radrul psihologiei, numai intrucit fiecaredintre acPstea intra ca parte in complexuJ unei individualitati con§tiente, indiferent daca aceasta individualitate cuprinde un singur om sau un popor intreg; intrurit ins& fiecare din faptele de mai sus este luat in afara de ori §i ce legatura cu individualitatea con§tienta §i este considerat ca epifenomenul unui substrat material, intru atit fieearn din ele nu intra m cadrul psihologiei, ci al fisiologiei. Bine inteles, nu este de negli,jat §i studiul facut asupra viet,ii suflpte§ti din acest punct de vedere fisiologic; el a §1' dat pina acum foarte frumoase rezultate; nu mai putin adevarat este insa ca studiuJ acesta are in vedere o vieata sufleteasca ipotetica, iar nu vieata pe care o cunoa§tem noi in experienta concreta, ~i pentru care ramine totdeauna indreptat,it un studiu special., tocmai acela pe care il intreprinde §tiinta psihologiei. Acest adevar elementar a intimpinat §i intimpina inca multe dificultati pina sai. se inteleaga §i sa se primeasca. Prima dificultate sta in faptul ca el contrazice analogiai pe care fiecare este inclinat sa o stabileasca intre obiectul psihologiei §i obiectul celorlalte §tiinte naturale. Cum psihologia este o §tiinta venita mai in urma, fiecare este tentat sa-i gaseasca analogii de obiect cu §tiintile mai vechi. Astfel i s'a trecut cu imprumut psihologiei obiectul fiziologiei, inainte de a-§i descoperi ea obiectul sau propriu §i s'au pornit cercetari psiho-fiziologice §i psiho-fizice, inainte de a se incepe cercetari curat psiholo!!ice. AmestPcuJ stunielor anterioare a mers a§a de departe, inc' t pe la sfir§itu] secolului al XIX-lea era un adevarat curaj, cind cineva sustinea psihologia ca o §tiint,a deosebita de fiziologia centrilor nervo§i. De altminteri 1ncurajai-ea acestui amestec vine de dei:nult. Din timpurile cele mai vechi ale culturei omenr§ti, punctul de vedere special psihologiei a avut sa sufere numeroase ~tirbiri din partea conceptiunilo:r materialiste. Dela primele denumiri care s'au dat faptelor din vieata sufleteasca, s'au creat echivocuri, care aveau mai in urma sa impedice constituirea unei §tiinte specialepentru vieat,a sufleteasra. Cuvintele de suflet, spirit, con§tiinta, individualitate, im-presie, imagine, memorie, etc., pe care le utilizam in psihologie, toate sunt formate din radacini, ~re au avut la inceput semuificatia de fapte materiale §i carenumai prin analogie au fost intrebuintate in urma pentru semnificatia faptelor suflete§ti. Omul s'a descoperit pe sine, numai dupa ce a ren$it sa se orienteze §i sa se statorniceasca in mij-, locul naturii matf>riale. Este meritul psihologilor contimporani, ~i in special al lui Wil:... "liam .lames §i al lui Th. ~ipps, daca s'~ putut ajunge in cele din urma astazi la inlatu-

VIEA.'l'A SUJPLET!BASOA $1 INDIVIDUALITATEA

13

rarea confuziei de p1na acum ~i s'a putut impune int,elesul pe care trebuie sa-1 aiba. vieata sufleteasca pentru psihologie. Sa vedem in ce consta individualitafoa con~tienta, grat,ie careia dobindim obiectuJ· unei §tiint,e noi in deosebire de §tiintele biologice. Cea mai simp]a simt,ire este totdeauna simt,irea cuiva §i se produce numai in acord ,cu individualitatea cuiva. Din hilioanele de ondulatiuni ale eterului, noi percPpem o mica parte ca exicitat,il de lumina, §i anume .re acelea care se produc intre numarul ,de 300-700µµ, iar din restul celorlalte c:iteva sunt percepute ca temperatura ~i cele mai multe nu Blint percepute de loc. Cauza acestei se]ect,iuni nu sta insi'i in natura ex~rna a oscilat,iilor etorului, ci in cristalizarea' proprie a inp ondnfat,iile de dincolo de uJtravioJet, pe care nu le pncepem noi, ~i sunt anima]e, care nu ajung pina la percept,ia noastra. Tot a~a cu tonuri!e §i cu toate celelalte simt,iri. Avem srnzat,iile, nu pe care o con§tiint,a in genere Je-ar putea avei'.t, ci sensatiile pe care le selecteaza con§tiint,a noastra. In -eeaece prive§te starile suflete§ti mai complicate, adevarul acesta este ind §i mai evitlent. Ori §i ce stare sufleteasca mai complicatit se actualizeaza numai intr'o con§tiint,a individuala complicata; ceea ce nu convine, adica nu se poate Jega de interesul unei ,con§tiinte, nu e).ista suflete§te. In vieata sufleteasca nu exista fapte in rolul de comete fira rost, ci totdeauna fapte in rolul de planete bine ordonate. Argumrntele psihologile tai '.ul '.ll·

lte se ~e. §i ra .te :ia te

n.a

ra ile ia or ie u-

se :1e

25

individualitatea mea, fiindca toate clipitele lui luminoase au o convergenta spre eul meu. Aceasta perspectiva personala este singura baza pe care pot incerca sa pun o ordine in ceea ce simt. Dar lace rezultat pot ajunge pe o asemenea baza? Cel mult la o descriere aceasta inca foarte unilaterala. Cind aceasta descriere este completa, regasesc in ea bio,e-ntfia mea dintr'un anumit moment §i nimic mai mult. In nici un caz nu am o descriere cu pretenW de §tiinta. Acesta este rezultatul la care ajung luind de baza inmea proprie. Daca iau de baza intuitia altuia, ajung §i la mai putin. Conaltuia, fiind in afara de convergenta eului meu, imi apare ca un adevarat haos, §i dinsa nu pot face macar o descriere completa. Luam un alt exemplu: in momentul istorisesc unui cunoscut o veste auzita in ora§, imi scapa din minte tocmai numele persoanei dela care am vestea. Este o uitare care necaje§te pe multa lume, dar in acela§ timp un fapt sufletesc care formeaza un obiect pentru studiul psihologiei. Sa vedem cum i§i da seama de acest fapt psihologul care i§i impune sa cerceteze numai ceea ce-i este dat in intuitie. Numele uitat il §tiam prea bine. De aceasta imi dau seama. Chiar acum inca sta pe buze; cum ii zice? Par'ca incepe cu D ... Dimitrief? Nu. ~tiu ca e de origine greceasca. Partea finala suna in tot cazul altminterea. Sfir§e§te cu i. Dimitriadi? Nu. ~i ma muncesc in zadar sa regasesc numele. Simt in mine ceva mai mult decit necaz. Sunt impacient, iritat, chinuit chiar. Pe cind tree in revizie la intimplare diferite nume, cunoscutul caruia ii povesteam vestea, vazindu-ma atit de framintat, imi vine in ajutor. Ziceai ca sfir§e§te cu i. Poate va fi Diamandi? Nu? Cu cine este ruda? Deodata la aceasta intrebare, imi trece ca fulgerul prin minte numele unei rude de aproape cu acel al carui nume il cautam. Un moment inca, §i regasesc §i numele acestuia. Iata faptul sufletesc. Sa rezumam intuitia. Pe cind ma framintam cu mintea in gasirea numemelui uitat, con§tiinta mea a scaparat in nenumarate feluri. Mi-a aparut, cind imaginea aceluia cu care am vorbit §i totu§ i-am uitat numele, cind strada in care am vorbit, cind figurile diferitilor trecatori. Intre aceste imagini s'au amestecat apoi potrivelile de nume, sfoytarile mele chinuitoare, impacienta, iritatia, figura cunoscutului caruia ii povesteam, §i care m'a ajutat sa-i regasesc numele, cu un cuvint un torent de stari suflete§ti, cari nu au nici o legatura logica cu numele pe care-I cautam. Pe baza unei asemenea intuitii traite, §i numai in cadrul ei, cum mi-a§ putea explica oare faptul uitarii? Ce relatiuni se pun intre fapte a§a de discordante ca acelea care s'au succedat in con§tiinta mea? Alt exemplu. Inaintea mea se prezinta un tinar, fiul unui prieten decedat. Vocea, atitudinea, gesturile §i ideile Jui imi amintesc pe vechiul prieten. Cit timp sta tinarul in fata mea, asemanarea intre fiu §i tata imi devine din co in ce mai lamurita. Dar cite nu-mi tree prin minte alaturi de aceasta convingere ! Revad pe fostul meu prieten in situatiile cele mai variate, dar fara nici o legatura cu momentul de fata. Printre amintirile despre el, imi revin o multime de alte amintiri ale tinereW mele intr'un amestec fara inceput §i fara sfir§it. Ce-a§ putea alege mai intiiu din acest haos de imagini, ca sa-mi explic convingerea mea de asemanare? Oricite exemple a§i lua, in toate voiu gasi aceea§ situatie. Faptele suflete§ti nu se aleg de sine dupa importanta lor §tiintifica, §i nu se grupeaza intr'o ordine cauzala, ci se amesteca §i se patrund, importante §i neimportante, inrudite §i disparate, lunn.inoase §i obscure, in a§a masura ca nimic nu se poate prevede in torentul in care ele apar. Cu cit incercam sa le prindem intr'o intuitie mai deplina, cu atita ele devin mai grele la inteles, fiindca cu atita intra in complexe mai largi §i mai impestritate. Din aceasta situatie nu putem scapa decit reducmd intuitia la fapte simple §i tipice a caror legatura o putem bine intelege, intregind-o prin postularea unui continuu real; adica din aceasta situatie nu putem scapa, decit inlocuind intuitia cu o realitate abstracta, a§a cum fac §i §tiintele fizico-chimice, In intuitia con§tiintei faptele suflete§ti sunt date intr'un torent de stari sclipitoare fara vreo relatiune logica intre ele, in realitatea abstracta psihologica acelea§i fapte suflete§ti, vor fi ordonate §i intregite pe baza sistemului de abstractie introdus. A§a in exemplele de mai sus. Privirea unui apus de soare aducea in con§tiinta fel de fel de stari suflete§ti pe care nici o descriere nu le putea stapinl, caci intuitia le inregistreaza pe toate fara nici o alegere. Daca introducem insa in descrierea, ce voim sa facem, ipoteza asociatiei faptelor suflete§ti, situatia se schimba. Deodata in torentul

26

CURS DE PSIHOLOGIE. PARTEA I. CAP. II

clipitelor con§tiintei se cristalizeaza citeva directive bine hotarite. Jstorisirile, pe care, mi le facuse prietenul, ca:re voiajll,se in tarile Nordului, carte a despre Nansen,. etc., toate acestea mi se par acum ca fiind laolalta cu apusul de soare intr'o ordine naturala. Asociatia imi neteze§te · calea intelegerii, ajutindu-mi sa ma descarc de atitea lucruri inutile pe care le aveam in intnitie. Aceasta asociatie insa este o abstractie, nu un fapt de intuitie. Ea este legea in care rezum o multime de fapte, care se succed intuitiv. Ea nu apartine unei anumite intuitii, ci Pste posibilitatea abstracta a maii multor intuitii. Tot astfel §i in exemplul de al doi]ea. ln§irarea tuturor gindurilor, emotiilor §i gesturilor, care insotesc in intuitfrt mea uitarea unui nume propriu, imi serve§te foarte putin la intelegerea §tiinµfica a faptului. Introduc abstractia dispozitiilor incon§tiente, in intelesul de forte latente a§a cum le gasim in celelalttt §tiinte naturale, §i de indata situatia devine mai U§oara. Dispozitiile incon§tiente cristalizeaza faptele intuitiei pe o noua baza. Acum inteleg ca toate framintarile, prin· care trecea con§tiinta mea erau motivate de legaturile care exista intre aceste framintari,. ca dispozitii incon§tiente, ~i functiunea graiului meu. Ca dispozitiile incon§tiente· sunt numai o abstractie §i nu o intuitie, inutil sa mai adaugam. Incon§tientul fiind opusul con§tiintei, este §i opusul intuitiei. Tot astfel §i in celelalte exemple, asemanarea dintre dnar §i tatal sau este rezultatul selectionarii pe care a produs-o in multiplele stari ale intuitiei mele ideea ereditatii. Pe baza acestei idei, pe care o imprumut biologiei, se elimina tot ce este accesoriu in amintirile mele §i nu se retine decit ceea ce· este indispensabil pentru formarea convingerii. Si a§a cu toate exemplele pe care le-a~ mai lua §i care m'ar aduce sa introduc multe alte abstractii, cum sunt bunaoara: reflex; instinct, exercitiu, evolutie, degenerare, functiune, deprindere, ritm, spontaneitate, pasivitate §i altele multe. In exemplele de pina aci am adoptat perspectiva observatiei interne. Daca m'a§ referi la exrmple de observatie externa, adica la exemple in care caut explicarea vietii suflete§ti a unui st.rein de mine, atunci. rolul abstractiilor este §i mai hotaritor. In loc sa privesc en, sa priveasca un semen al meu la apusul de soare. Ce se petrece in con~tiinta sa, n'a~ putea sa §tiU de loc, daca n'a§ fi ajutat de ideea asociatiei. Asociatia imi explica pentru ce semenul meu ginde§te la fapte similare cu acelea din con§tiinta mea. Ca intuitie, asociatiea se reduce la foarte putine elemente, dar ea este cu toate acestea pentru cuno~tinta mai reala decit toate celelalte• fapte de con§tiinta pe care le-a~ presupune la semenul meu, fiindca ea, prin definitia, ei, imi este clara §i logica, §i .acest caracter il au abstractiile in intelegerea ori §i carei vieti suflete§ti straine de mine. Omul care vorbe§te in fata mea, in intelegerea mea psihologica, este inlocuit cu un sistem de functiuni sau fapte elementare, foarte sarac dotate din punctul de vedere intuitiv, dar foarte bine ordonate §i pregatite spre a fi asimilate de logica minfii mele. Metoda la care recurg, pentru a ajunge la acest sistem bine· ordonat, este aceea§ la care au recurs oamenii de §tiinta pentru a cunoa§te, din ppnct de vedere fizic, natura f'Xterna. In sufletul semenului meu sunt raporturi, sunt corrlatii,. sunt asocieri, sunt contraste, sunt analogii, sunt diferentieri, sunt di-ipozitiuni incon~ §tiente, etc., sunt adica realitati §tiintifice venite din aceea~ origina ca §i realitatile pe care le-au introdus in domeninl lor celelalte §tiinte. In toate cazurile. pentru ca sa ga~ sesc o ordine, §i prin urmare o logica, tJebuie sa introduc abstractii fanrite de mintea mea, fiindca numai cu ajutorul acestQra ajung sa am o intelegere psihologica a realitatii concrete. Acesta este §i procedeul §tiintelor fizico-chimice. Cuno~tiintele, pe care mi le dau aceste §tiinte, sunt cu toate ie§ite din subsumarea intuitiei la raporturile dintre· notiunile abstracte, pe cit se poate la raporturile matematice exacte. Psihologia se gase§te dar, prin introducerea acestor abstractiuni, pe o cale de mult batuta. Am vorbit pina acum de §tiintele · fizico-chimice, dar rolul abstractiilor este acela§ §i io §tiintele naturale. Singura deosebire este ca acl abstractiile nu ajung sa ne dea explicarea completa, fiindca organismele vietii, de care se ocupa §tiintele naturale, nu pot fi reduse la un substrat uniform cu legi uniforme, cum este substratul fizico-chimic, ci ele presupun totdeauna unitati individuale, intre care se stabilesc raporturi de succesiune ~i coexistenta. In §tiintele fizico-chhnice abstractiile au un caracter de universalitate, pe care nu-1 au abstractiile din ~tiintele naturale, fiindca acestea ramin

ROLCL ABSTi:AC'j'IEI ,'}I AL EXPERlJ1hSTClLJ

determinate, din cauza individualitatilor organicc la c:::re se l'C'fora. J!l marginile unui annmit timp ~i unui anumit spatiu. Introducerea abstractiilor impune psihologici metodole de cercet,are pe care le gasim in ~tiintele experimentale. 0 11bstractie introdusa in ~tiinta sc mentine, daca este confinnata de experienta. Pina a fi confirmatiL ea cste o simpJa ipoteza. Dupa confirmare, este o abstracti~ ~tiintifica, adica o realitate ~tiintificii. Nu este de ajuns dar sa introduc abstractii , cazura, scurt. timp dupa dinsul, in mare discredit, mai ales pr]n lupta dma contra lor de fiziologul Flourens (1791-1867). Dar cu discreditarea Phrenologiei nu cazu ~i teoria localizarilor. Mai bine inteleasa, de cum a fost. de Gall, teoria aceasta se reabilita in curind. La 18,61 Paul Broca izbnti sa demonsteze, ca disLrugerea eircu.mvolu 1.iunii a treia din hemisierul fting al creierului mare atrage totdeauna dupa sinP §i disparitit'n:>a Iimbaciului artfoulat, iar la t870 Fritsch §i Hitzig, continuind cercetarile lni Broca, ajunsera sa larg-easca cercul looalizarilor, fixi,1d §i mi§carile diferitelor grupe de mu~chi. In sfir§it, un numar insemnat de fiziologi, intre care Herman Munk ~i Meynert, daca nu ajunsera mai in urma sa. gaseasca localizarea tuturor functiunilor mai princip:ile suflete~ti, se crezura totu$ indreptatiti sa sustiPa ca fiecare Fimt $i fipcare i;runa din mi$carile corpului sunt strict localizate in anumiti centri ePrebrali. In timpnl mai nou rlespre teoria localharilor la: Dr. A. Marie, Traite international de psychologie pathologique, in centrii subrorticali, ele sunt chiar inseparabile. lritatiunile sensoriale, care ajung la scoarta cerebrala, adica iritatiunile con§tiente. fiind venite in urma in vieata animalelor, ga~ sesc pregatite inaintea lor mi§carilr pe care au sa se sprijfrie. Deacr.ea actele suflet~ti air omulni, chiar c1nd ele sunt din categoria celor mai con§tiente. sunt in buna parte constHuite din acte mecanice mai dinainte pregatite de memoria ancestrala. Este de a inns ra o exritatie de luminii sa isbeasca ochiul unui om cu un sistem nervos norn;al, pentru ca el.' inainte de ori §i ce experienta personala. sa aiba predispozitie la reactiunile tropicr nert'sare pentru su':tinrrea vietii vegrtative a nervului §i la reactiunile mecanice pentru acomodarea functiunii ochiului la Pxcitatie. AcPste predispozitiuni e] le-a mo§tenit deodata en virata sa. Experinnta sa personala are inrinrire numai asupra formarei drumului din nltimul capat pe rare are sa-l pa1curga iritatiunPa pe scoarta creforului mare. ~i inca este indorlnic, daca memo.fa ancestrala n'a fixat §i aci o mare pnrte din acP-st drum. . --c-.A.. Ir. rezumat: mPmoria este o functiune nelipsit5, din activitatea sistemulni nnvos.V L. t Ea depiise~tr cu mult domemul ron§tiintei. Strnmrile primitive ale sistPmului nrrvos au transformat de mult prrdispozitiunile lor memoriale in repetitiuni mecanice pasive; iar predispozitiuni, in inte1esul uzual al cuvintuiui, au riimas numai in straturile recentn ale scoartei cerebrale, care 11c11pun sau fapte1e de con~tiinta au fost asemanatoare, sau au fost contrastante, sau au fost alaturate in spa{iu (~i timp ). Urma~ii sai, partizanii psihologiei traditionale, au incercat sa reduca din numarul acestor conditiuni, au pastrat insa fondul teoriei aristotelice. Psihologii englezi din secolul trecut in special, cari au dat legii asociatiei cea mai mare importanta, consider'ind-o ca fiind pentru vieata sufleteasca ceeace este legea gravitatiunei in lumea fizica, ~i cari de aceea s'au ~i numit as9ciationi~ti, au redus legile lui Aristoteles la una singura, la ultima: alaturarea in spafiu:Aceasta 1 ,.

MEMORIA A-8001ATIVA $1 INTELIGENTA. ASOOIATIA

169

reducere este motivata de imprejurarea, ca ~tiinta fiziologiei, ~tiinta cu mare ascendenta in explicarile acestor psihologi englezi, nu primea o alta asociare afara de aceea care se poate pipai ~i vedea material, alaturarea in spatiu. Dela aceasta unilateralitate s'au departat psihologii ceilalti, ~i chiar urma~ii asociationi~tilor engiezi. Contimporanii no~tri, ~i atunci cind ajung sa reduca legile asociatiei la una singura, fac reducerea independent de cerintele fiziologiei. Unanim pare a fi sacrificata legea asociatiei prin contrast. In experienta zilnica aceasta asociatie o avem in exemple ca urmatoarele: >, >, , sunt grade de comparatie; cum s'ar putea insa orienta animalul dupa ni9te grade de comparajie, care nu intra '.intr'o stmctura unitara? In experienta relatata mai sus, am vazut ca puiul de gaina, pus inaintea a doua cartoane, djntre care pe unul nu-1 mai vazuse pina aci, alege pe acela care corespunde ' gradului de cenu 9iu mai deschis, chiar daca acesta era cartonul eel nou; prin urmare animalul se orienteaza, nu dupa simjirile secundare pe care le-a cunoscut din vechia experienja, ci dupa o simtire secundara noua, care se produce lavederea noului carton. Aceasta simtire secundara noua, in ce fel 9tie animalul sa o identifice cu simjirile secundare vechi, pentru ca el sa nu se in~ele in alegere? Identificarea presupune ca animalul are con 9tiinta de ordinea in care sunt grupate gradele de cenu 9iu ~i el se orienteaza dupa direcj~unea acestei

IN :['ELESUL $1 STRUOTURA JNTUl'flEl

18&

ordine, fara sa lege o sirntire speciala de fiecare grad al culoarei cenm~iu. Constiinta ordinei insa nu este decit structura intuitiei. Prin urrnare explicarca acestor psihologi nu poate fi decit cornpletarea ade~arului fundamental enuntat rnai sns: de structura intuitiei se leaga o treapta a intelesulni, intelesul intuitiv care da orientarea biologica' a anirnalului. In afara de ~rn, anirnalele rarn'in de obiceiu pe aceasta treapta, care este 9i cea rnai larga. Dar anirnalele nu au 1nt,elosul intuitiv in acclas fel facut la toate, fiindca si structura intuitiilor lor nu este identica. La unele predornina sirnt,irile de rni~os; la altele sirntirile de vaz; la altele de pipait; 9i cu fiecare dintre acestea se potrive 9te alta structura. Urmatoarea experienta ne da dovada. Un ciine bine dresat poate gasi, dupa rniros. ori ~i cind un obiect ascuns. Ascundem obiectul intr'o cutie, al carei cont,inut este Iasat sa comunice cu exteriorul prin clteva gaurele, ciine]e dupa cateva incercari ajunge sa descopere obiectul suflind prin gaurelele de jos, 9i primind mirosul obiectului adus de mi 9carea aerului prin gaurelele de sus. Structura intuitiei lui, constituita din simtirile de miros, i-a dat intelesul ca obiectul poat~ fi ascuns in cutie. Aceea~ structura nu-i da inteles~l marimii dintre obiecte. Ciinele cauta in cutie toate obiectele, indiferent de marimea lor. Chiar pe stapinul sau ascuns n cauHi, in cutie, de 9i diferenta de marime este mai mult decit izbitoare. Ciinele se orienteaza dupa intelesul pe care i-1 da structura mirosului 9i nu a vazului. Alte animale au structura pipa,itului drept baza a orientarii. Pasarile au vazul. 0 mare deosebire exista intre om 5i animal in ceeace prive 9te durata in care vine ini;elesnl intuitiv. La om acest in1eles se produce repedo, daca nu chiar instantarnm. Este destul o privire, pentru ca omul sa inteleaga structura orientarii culorflor, pe cind puiului de gaina ii trebuesc 600 ·de experient,e. Ornul intelege spontan structura oricarei intuit,ii, pe cind animalul numai dupa ]ungi incercari. Structurile complicate, ca distantele mari in spatiu, simetriile arhitectonice, melodiile muzicale complicate, etc. nici omul nu le prinde cu intelegerea dintr'odata, dar asemenea structuri animalul nu le prinde niciodata. Intre animale inca exista deosebiri. lviaimu1ele au 1nt,elegerea intuitiva mai repede decit ciinele; ciinele mai repede decit puiul de gi:iiina. Gradele se stabilesc apoi 9i dupa felul structurii intuitiei. Spat,iul este inteles de mai toate animalele mai repede decit este int,eles timpuL Mi 9carea este inteleasa de animalele sburatoare mai repede decit este inteleasa de cele sedentare. Con 9tiinta comparatiei o au numai citeva dintre animale. Omul, care recapituleaza in desvoltarea sa ontogenetica intreaga vieata philogenetica, le are pe toate 9i in mod spontan. 0 noua treapta a in{elesului este aceea a intelesului abstract. Intuitiile sunt intelese acum, nu din constiinta relatiunilor date deodata in structura lor, ci din ~lasarea lor in rindul ~elo; vechi' 9i cunoscute, adica din organizarea reprezentarilor lasate de intvitii in mernorie. Cum intelesul intuitiv este legat de structura intuit,iei insa 9, tot asemenea 9i intelesul abstract de structura reprezentarilor. Aceasta rezulta din toate experientele facute, in timpul din urrna, asupra naturii reprezentarilor. Toate aceste experiente au dovedit ca structura pe care tinde sa o ia reprezentarea, in deosebire de intuitie, con-

CURS DE PSIHOLOGIE. PARTEA III. GAP. IV

1S6

·,gtitue insu~ fundamentul intelesului abstract. Caracterizarea structurei reprezentarii se poate da pe scurt astfel: in deosebire de intuJtie, reprezentarea tind~ spre o cit mai mare stabilitate ~i independenta fata de vieata simturilor; structura tinde sa cuprinda in ea cit mai multe invariante. Aceasta o gasim insa ~i la baza intelesului abstract. lntelesul abstract este sprijinit pe raporturi intre date invariante. Dar sa vedem mai intiiu experientele. Ele sunt datorite in mare parte profesorului E.:. Ji~ }1;1,~11s-ch 9i discipolilor sai. Jaensch .a supus experientei tineri 9colari din Marburg, in ceeace prive9te dispozitiunile acestora de a pastra in memor:i.e imaginile intuitiilor traite, 9i a constatat intre ei un mare numar de imaginativi vizuali_(Eidetiker), ceeace i-a facut cu putinta sa diferentieze 1ntr'o perspectiva noua cele trei elemente din memorie: imagini consecutive intuitiei (adica im~inile cari urmeaza ime-0.iat dupa disparitia intuitiei externe ), imaginile propriu zise 9i reprezentarile. El a gasit ca aceste trei e1emente ale memoriei au caractere cu totul ·deosebite. Imagina consecutiva se resimte de mobilitatea intuitiei, dupa care ea urmeaza imediat. Persoana, care o reproduce din memorie, nu o vede fotr'o pozitie stabila, ci o vede mi9cindu-se cu mi9carea corpului sau; daca o proiecteaza pe o perdea, o vede crescind sau descrescind cu apropierea 9i departarea perdelei, ceva mai mult: daca imagina este dupa o intuitie de culoare ~i este prin urmare in culoarea complimentara acestei intuitii, cind se suprapune pe o suprafata colorata a perdelei, ea se amesteca cu culoarea .acestei suprafete ~i formeaza o culoare rezultanta, s. ex.: alb prin suprapunere de ro 9u ~i verde, ca 9i cum ar avea o culoare reala, intocmai ca ~i cea externa de pe perdea, atit de mult se apropie natura imaginei consecutive de intuitia reala externa. Imagi:m:ii propi:iu zisa are mai multa independenta. Persoanele care se bucura de facultatea de a pastra multa vreme imaginile intuitiilor trecute, cum sunt arti~tii 9i imaginativii (Eidetiker) in genere, da,ca sunt puse sa- 9i proiecteze imaginile ·pe o perdea, nu vad aceste imagini schimbindu-se totdeauna dupa departarea perdelei, 9i mai putin inca nu le vad mi~cindu-se dupa mi9carea corpului lor, ci aceste imagini i~i pastreaza o oarecare stabilitate. Culoarea lor nu se amesteca niciodata cu culorile adevarate. Invariantele lor sunt dar mai numeroase. RepJ:~entarila... desavir~esc aceasta stabilitate. Ele sunt cu totul independente de mi~carile corpului 9i de departarea perdelei; cind sunt proiectate, culoarea din e1e este numai ideala. In elementele lor predomina invariantele. Aceasta natura a reprezentarilor ne ~i explica pentru ce in vieata practica noi pastram obiectelor o fixitate relativa, de~i imaginile proiectate pe retina de aceste obiecte sunt intr'o ve 9nica schimbare. 0 carte care sta in fata ochilor ar trebui sa ne apara din ce in ce mai mica cu cit o departam, fiindca din ce in ce mai mica este 9i imagina pe care ea o arunca pe retina ochiului; cu toate acestea cartea pare aceea9 ca marime, fie ca este aproape, fie ca este mai departe, 9i cauza acestei fixitati sta in covir9irea intuitiei sensibile prin reprezentare. Obi9nuiti cu reprezentarea cartii, noi nu dam atentie la variatele simtiri pe care le produce cartea reala: luam reprezentarea fixa drept insa~ realitatea sensibila. Toate aceste experiente ne arata in ce

~er

187

ISfELESUL $l STRUCTURA INTUlflEI

directiune se indreapta modificarile pe care le sufera intuitia in vieata memori~i. Imagina consecutiva, imagina propriu zisa 9i repreze~tarea sunt treptele unei transformari succesive dela intuitia cu. structura mobila, la reprezentarea intuitiei cu. structura constanta. Treptele acestei transformari sunt acelea9i cu ale intelesului. Dela intelesul intuitiv ajungem la intelesul rational abstract, prin inlocuirea treptata a raporturilor din structura intuitiei sensibile cu raporturile constante ale unei structuri ideale. Notiunea 9tiintifica a unui obiect se deosebe 9te de intuitia sensibila a aceluia 9 obiect prin con9tiinta raporturilor invariante pe care ea le contine; ea este o definitiune de raporturi universale 9i necesare. In aceea9 directie, numai la alte rezultate ajungind, este 9i transformarea care inlocue 9te structura intuitiei sensibile cu structura imaginii artistice. Forma operei de arta este, din puctul de vedere al idealului artei, o structura constituita tot din invariante ca si notiunea ~tiintifica. Prin analogie se mai poate vorb1, in acela 9 sens, 9i de fo~ma ~aracterului sau de forma personalitatii morale. In rezumat avem dar trei trepte ale intelesului: simpla recunoa 9tere, pe care o gasim in experientele de intrerupere ale gindirii 9i in observatiile comparate asupra anin;!alelor, copiilor 9i bolnavilor; intelesul intuitiv, care se produce spontan la om, 9i la care se opre 9te dresarea animalelor, 9i inteles11:l .abstract care se sprijina pe structura reprezentarii. Asupra acesteea din urma ne vom opri inca putin. 3. Gindirea logica, ingustimea de con~tiinja, atenjia, abstracjia. Psihologia ~i fiziologia au studiat vieata sufleteasca prea putin din punct de vedere genetic, pentru ca dela ele sa avem o explicare ~tiintifica a cauzelor care au produs structura intuitiei 9i structura reprezentarii. Trebuie sa ne multumim inca multa vreme cu in 9irarea conditiunilor in care ele s'au produs, fara sa putem atribui in parte vreuneia dintre ele un rol hotaritor. Incepem cu conditiu11ea pri11qiptP~ti. - R. Gradele ~i difPritele tipuri de inteligenta - 4. Masuratoarea inteligentei. - 5. 8elecvia profesionala..

1. DEFINI'fIA INTELIGEN'fEI. - Structura intui{iei conditioneaza. orientarea vietii biologice. Animalele, afara de om, se opresc de regula la treapta ,de intelegere pe care o da structura intuitiei. Cum aceasta nu variaza decit dupa lungi perioade de timp, mi~carile animalelor ni se par stabile ~i le numim instincte. Omul depa~e~te structura intuitiei. El i~i formeaza, din realitatea sensibila a intuitiilor, o structura noua, aceea a i:Iitelesului abstract,.

196

CURS DE PSlHOLOGIE. PA.RTEA Ill. 04.P. V

in care intuitiile primitive sunt inlocuite prin raporturile dintre ele. Aceasta noua structura, pe o baza cu tnult mai larga decit aceea a sensibilitatii, da orientar i omului o plasticitate necunoscuta animalelor. Miscarile omului par libere, fiindca fiecare mi 9care a'lui sta in legatura nu num~i cu anumite elemente dintr'o intuitie, ca la animal, ci cu grupuri de intuitii, carora ea le poate servi ca expresiune simbolica. Din aceasta cauza orientatia omeneasca este emancipata de conditiile prezentului. Ea este determinata. de mecanismul structurii intelesului abstract, adica de gindire, care la fiecare individ i9i are caracterul sau particular dupa mediu, inm 9iri ~i experienta. Animalul se orienteaza instinctiv, pc cind omul, pentru a se orienta, trebuie sa combine diferitele mijloace pe care i le da gindirea. Combinarea poate fi fericita sau nu, dupa cum este gindirea. Cind gindirea este la inaltimea imprejurarilor, adica ea gase 9te in mecanismul sau mijloacele potrivite la nevoie, atunci orientarea se nume 9te inteligenta. Om inteligent este acela care obtine prin gindirea sa un maximum de rezultate. Prin opozitie, se nume 9te neinteligent, nu atit omul insuficient la gindire, caci in acest caz se gase 9te fiecare om fata de imprejurari din cale afara de grele, cit omul care, avind gindirea, nu 9tie sa o intrebuinteze in mod util. Inteligenta consista dar in buna organizare a functiunilor gindirii, 9i nu in insa9 natura acestor func{iuni. Un intelectual de elita, adica un ginditor deprins sa suie cele mai inalte trepte ale abstractiei, nu este totdeauna 9i inteligent. Este inteligent acela care, pe linga ca poseda insu 9iri intelectuale, este in masura sa scoata din coordonarea acestora rezultatul de care are nevoie. Inteligenta este dar, in bunul inteles al cuvintului, o indeminare dobindita din buna organizare a functiunilor gindirii. (Acesta este intelesul in care este luata inteligenta in ultimele scrieri de psihologie. In psihologia veche 9i la multi· psihiatri intilnim ~i un alt inteles cu mult mai general, ~i anume: inteligenta ar fi totalitatea functiunilor intelectuale. Dar pe linga ca un a 9a infeles este nedeterminat, el este ~i inutil. Pentru totalitatea functiunilor intelectuale avem cunoa9terea sau cuno 9tinta. Cu intelesul acesta larg, inteligenta nu s'ar opune neinteligentei, ci stupiditatii sau inconstientei). De ce ;tudiul inteligent~i intereseaza de aproape pe psiholog, este u 9or de explicat. Gindirea este data individului omenesc, nu pentru a se contempla cu ea, ci pentru a fi pusa in valoare, adica pentru a face cu ea o intrebuintare inteligenta. In omenire, luata ca totalitate, intrebuintarea gindirii in mod inteligent poate fi neglijata fata de desvoltarea gindirii insa 9i - deaceea in istoria culturii nici nu se vorbe 9te de inteligenta, ci de idei ~i de institufii; dar nu tot a 9a este in vieata individului. Aci indeminarea are drepturi de intiietate. Individul nu se poate mentine in vieata decit intrebuintind in mod economic 9i util gindirea la scopurile sale particulare. Psihologia n'ar da o cuno~tinta completa despre vieata sufleteasca a individului, daca n'ar studia gindirea ~i din punctul de vedere special al inteligentei. 2. DEPENDENTA INTELIGEN'fEI DE ANUMITELE FUNCTIUNI SUFLETE9TI. - Prima intrebare pe care 9i-o pune acela care studiaza.

DEPENDEN'fA INTELIGENTEI

197

inteligenta este daca nu cumva exista o dependenta intre inteligenta ~i o anumita functiune sufleteasca. 0 anumita functiune, una singura, nu conditioneaza inteligenta. Pe rind, cercetatorii s'au gindit sa puna inteligenta in dependenta, cind de functiunile cele mai inalte ale abstractiei, cind de functiunile sensibilitatii; nici una dintre pareri insa nu a ga~it o recunoa~tere 'unanima. Parer~a dominanta inainte era, ca inteligenta consista in nivelul ridicat al llltelegerii ~i al judecatii. Inteligenta se confunda oarecum cu originalitatea gindirii. Afirmarea aceasta nu este contra adevarului, dar ea nu cuprinde tot adevarul. Poate fi o inteligenta ~i pe un nivel mai jos de gindire, cind rezultatul ce se obtine prin ea este satisfacator. Nu putem refuza calificativul de inteligent unui copil, ~i chiar unui anima], cind manifestarile lor intrec media obi§nuita. S'a zis de altii, ca inteligenta ar consista mai aJes in u~urinta de a dobindi cuno~tinte noui. ~i acest raspuns este unilateral. Inteligenta este nu numai teoretica, ci ~i practica. Altii au pus inainte dependenta in care gasim totdeauna inteligenta de functiunea atentiei. Este dfept ca om inteligent, fara a fi in acela~ timp ~i atent, nu exista. La baza gindirii sta atenFa, ~i fara gindire nu este inteligenta. Dar cre~terea inteligentei nu sta in dependenta directa de cre 9terea atentiei; sau mai bine zis: cu o intensificare a atentiei nu obtinem o intensificare proportionala a inteligentei. Atentia este o conditie generala nu numai a inteligentei, ci a multor alte fapte suflete 9ti. Toate cite au legaturi cu structura intuitiei, ~i in acest caz sunt nu numai faptele intelectuale, ci 9i cele elementare sensitive, toate sunt conditionate de functiunea atentiei. Prin urmare, functiunea atentiei este prea generala pentru ca si dea explicarea speciala a inteligentei. Tot a 9a ~i cu memoria, la care s'au referit altii. Inteligenta fara memorie nu poate fi ; dar nu de memorie depinde inteligenta. Sunt indivizi cu memorie vasta, dar cu inteligenta mediocra, sunt chiar 9i imbecili cari se bucura de o memorie extraordinara. Mai curind de memoria combinatoare sau de imaginatie ar putea sa depinda inteligenta. Cel putin u 9urinta de a combina, care este la baza imaginatiei, este caracteristica inteligentei. Dar este ~i aci un obstacol. Combinatiile imaginatiei se petrec intr'o lume nereala, pe cind inteligentul combina in lumea reala. Imaginativul poate fi ~i inteligent, dar inteligentul este totdeauna ceva mai mult decit un imaginativ. Sa depinda inteligenta de functiunile sensibilitatii, ~i anume de agerimea simturilor, de u 9urinta ~i precizia mi 9carilor, de fineta cu care se percep cele mai mici deosebiri intre diferitele simtiri? 9i aceasta s'a sustinut, fiindca din experientele fa.cute s'au gasit in foarte multe cazuri legaturi de corespondenta intre inteligenta §i starea sensibilita{ii. 0 generalizare insa ar fi ~i aci o gre 9eala. Vieata simturilor este de sigur o conditie necesara a functiunilor intelectuale, 9i varia{iunile ei se resimt de catre acestea din urma, dar de o dependen{a strinsa, care sa explice insa 9 inteligenta, nu poate fi vorba. Inteligente remarcabile se sustin cu toate lipsurile pe care ele le gasesc in vieata simturilor, 9i de multe ori tocmai in rolul de compensatii pentru aceste lipsuri, iar de alta parte o desavir9ita structura sensibila nu este

198

OURS DE PSIHOWGIE. PARTEA III. OAP. V

totdeauna urmata de inteligenta. Exista o autonomie a inteligentei, cu toate ea este conditionata de vieata simturilor ~i de principalele functiunt suflete~ti. Aceasta autonomie o recunosc tocmai ultimele cercetari in materie . .W. Stern, care le-a rezumat pe acestea intr'o interesanta carte, Die lntelligenz der Kinder und Jugendlichen, 3-a Ed. (1922), define~te inteligenta ca fiind insu~irea generala a individului de a-~i potrivi gindirea la cerintele noui: ea este insu~irea sufleteasca a individului de a se adapta la nouile sarcini ~i conditiuni ale vietii. Scriitorii de limba engleza intrebuinteaza in definitie si cuvintul de abilit;te. Inteligenta este a~a dar deosebita de' fiecare functi~ne' sufleteasca luata in parte ; ea consista in organizarea mai multora ; ea este in special organizarea gindirii in vederea dificultatilor pe care le intimpina individul in vieata. Adaugam numai, ca o corectare a definitiei date de W. Stern, ca este indiferent daca dificultatile sunt cerinte noui sau vechi, caci inteligenta este ori de cite ori dificultatile sunt invinse cu economie de timp ~i de munca. De intrebarea de mai sus sunt imediat leg.ate ~i intrebarile, daca inteligenta este de un fel sau de mai multe feluri ; daca ea este o formala, care sta de sine peste celelalte functiuni suflete~ti, sau este impartita dupa natura acestora din urma? Organizarea, pe care o are inteligenta, poate fi, bine inteles, de mai multe feluri. Ea poate prezinta diferite grade ~i diferite tipuri. Gradele vin din desvoltarea inteligentei in 1egat11ra cu virsta ~i cu mediul de vieata ·ale individului; tipurile, din structura pe care o ia organizarea functiunilor, prin precumpanirea uneia sau alteia dintre acestea. Vom irn,,ira pe cele mai principale. B. GRADELE 91 DIFERITELE TIPURI DE INTELIGENTA. - Copilul jncepe prin a denumi lucrurile prin cuvinte concrete, fara a-~i fixa insu~irile ~i relatiile lor. El este oarecum substantival, inainte de a fi adjectival ~i adverbial. Pus sa istoriseasca ceeace ~tie, el va reda amintirile, desprinzindu-le din cursul lor normal, prin frinturi de fraze. Mai tirziu, cu inaintarea vrstei, amintirile se intregesc 9i se leaga intre ele. Cel mai inteligent copil nu are alt mod de a se exprima. Deasemenea un om incult. Aces ta, ca 9i copilul, pref era sa se exprime in substantive concrete, de~i nu-i lipse~te intuitia relatiilor dintre lucruri. Structura inteligentei sale nu este ajunsa la gradul potrivit de abstractie. Dar ~i copilul, ca 9i omul incult, pot fi totu 9 inteligenti in comparatie cu semenii lor. Inteligenta lor insa este de un grad mai jos. Intre gradul lor de jos ~i intre eel de sus, in care gasim pe oamenii maturi 9i culti, este o trecere naturala, o suire continua. Gradele de suire sunt inerente desvoltarii inteligentei, 9i le regasim in toate cazurile acelea~i. Sunt alte grade care sunt determinate de insuficiente suflete~ti. Astfel insuficientele de memorie, de atentie, de vointa, etc. sunt urmate de tot atitea posibilitati de mic~orare ale inteligentei. Cind, in loc de insuficiente, sunt dispozitiuni exceptionale, atunci inregistram cre 9teri exceptionale in activitatea inteligentei. Prin urmare, grade de inferioritate ~i grade de superioritate, daca exceptiunile nu constituesc forme speciale ~i caracteristice. Cind aceste din urma se produc, avem tipurile. Tipurile sunt varia{iile durabile ale organi"'.'

ca

GRADELE $I DIF'ERITELE TIPURI DE INTELIGENTA

199

.zarii inteligentei. Intre ele nu are sens comparatiunea. Nu este un tip inferior §i altul superior, ci fiecare tip de inteligenta este singurul potrivit pentru a produce anumite rezultate. Intre tipurile mai caracteristice, distingem urmatoarele: a) Tipul inteligenJei practice Ji tipul inteligenJei teoretice. Cel dintiiu se desvaluie in indeminarea cu care unii indivizi i~i potrivesc cu repeziciune faptele dupa constelarea imprejurarilor. S'ar putea zice ca ei reactioneaza instinctiv, atit de repede merg la tinta pe care o urmaresc. Evident, tinta lor este un interes personal. In acelea~i conditiuni pu~i, acei cari apartin tipului inteligentei teoretice se pierd in cumpaniri ~i argumentari. Tipul practic vede ca fatr'o intuitie motivele pentru Bi contra, ~i se decide fara ezitare, ca dupa o judecata intuitiva, pe cind tipul teoretic claseaza, subsumeaza, coordoneaza motivele, Bi nu se decide decit printr'o inlantuire de judecati. Tipul practic, ratacit in rindul oamenilor de Btiinta, este un dogmatic pedant, iar tipul teoin lumea oamenilor de afaceri, este un diletant. b) Tipul subiectiv Ji tipul obiectiv. Mai multi elevi de BCoala puBi sa descrie un obiect simplu, au sa se deosebeasca mult in compozitiile lor. Clasind compozitiile, gasim doua tendinte mai principale. Una spre descrierea subiectiva. Elevii, cu asemenea tendinte, nu scriu ceeace vad, ci ceeace ei resimt la vederea obiectului. Trebue s. ex. sa se descrie o tigara: ei vor expune emotiile simtite la vederea tigarii, dupa fumarea tigarii, sau dupa o plimbare cu tigara in gura, etc., Bi mai deloc nu vor insista asupra proprietatilor tutunului ~i asupra infa{i~arii obiective a tigarii. Aceasta o vor face ceilalti elevi, cari vor neglija tocmai preocuparile celorlalti. Cei dintiiu apartin tipului subiectiv, ceilalti tipului obiectiv. Indreptati fiind cei dintiiu spre ocupatiei literare Bi cei din urma spre ocupatiei de ~tiintlt vor dobindi unii ~i altii rezultate egal de stralucite. c) Tipul analitic sintetic. 0 experienta facuta iaraB cu e1evii, Bi inca cu cei mici de tot, ne desvaluie deosebirile intre aceste doua tipuri. Vrem sa alegem metoda cea mai lesnicioasa pentru a invata pe elevii mici sa ceteasca. In scopul acesta putem, sau sa dam pe rind literile din care se compun cuvintele ~i cetirea sa se faca silabisindu-se, sau sa dam cuvintele intregi, pe care elevii au sa invete a le cunoa 9te, in totalitati, ca pe fotografii. Invatatul repede al cetirei nu se face indiferent cu o metoda sau alta. Cu unii elevi reu 9e~te prima metoda, pe cind cu altii cea de-a doua. Cei dintiiu apartin tipului analitic, cei din urma tipului sintetic. Dupa ce au rupt-o cu primele dificulta{i ~i au inceput sa ceteasca, la cei din grupul analitic vom observa mai multa judecata critica: ei vor ceti incet, dar cu multa bagare de seama, pe cind cei din grupul sintetic vor ceti repede, dar cu gre~eli. Avantajele fiecarui tip se accentuiaza in decursul BCOlaritatii. Din grupul analiticilor ies bunii filologi Bi savantii; din grupul sinteticilor, arti 9tii. d) Tipul receptiv §i tipul spontan. La eel dintiiu predomina memoria, la eel de-al doilea imaginatia. In fata unei dificultati de Jnvins, receptivul se inarmeaza cu documente, spontanul cu perspective. Receptivul nu ia o hotarire decit provocat de repetite indemnuri din afara, spontanul se hotare 9te din propriul sau indemn. Aceste doua tipuri se mai numesc .,reproductiv 9i productiv. Cind un tip de inteligenta se sprijina pe o exceptio-

200

CURS DE PSIHOL011E. PARTEA lll. GAP. V

nala desvoltare cerebrala, atunci avem: e) Talentul §i geniul. Avem talentul, cind desvoltarea cerebrala mijloce 9te numaj u 9urinta productiei, dar nu 9i originalitatea; geniu, cind u 9urinta merge deopotriva cu originalitatea productiei. Fiecare tip de inteligenta poate sa- 9i aiba talentele 9i geniile sale. Nu exista tip preferat. Sunt talente 9i genii practice, cum sunt 9i teoretice; subiective ca 9i obiective; sintetice ca ~i analitice; receptive ca ~i spontane, etc. Fiecare organizare durabila a functiunilor intelectuale, cind acestea sunt exceptional de desvoltate, poate sa duca la rezultate stralucite, pe care lumea sa le puna pe seama talentului sau geniului. Gradele 9i tipurile de inteligenta, de care am vorbit pina aci, ori 9i cite deosebiri ar prezinta intre ele, nu scot pe individul, la care le intilnim din rindul oamenilor normali. Copilul ca 9i incultul, la ori 9i ce grad de inteligenta s'ar gasi; copiii ca ~i oamenii maturi, ori ~i carui tip de inteUgenta ar apartine, sunt cu totii normali. Exista insa grade 9i tipuri de inteligenta la anormali. Este bine sa le cunoa~tem 9i pe acestea, pentru a avea inaintea noastra toate felurile de organizare a functiunilor intelectuale, de~i la ele nu poate fi vorba de o organizare avantajoasa pentru adaptarea individului. Avem grade anormale ale inteUgentei la: idioti, imbecili, debili ~i pro~ti. Idiot se nume~te omul care nu poate comunica cu semenii sai, fiindca nici nu poate vorbi, nici nu poate intelege vorba. Nivelul lui intelectual este egal cu acela unui copil sub doi ani. Imbecilul este ceva mai inaintat, dar putin in stare sa comunice cu ceilalti oameni. Inteligenta lui deabia atinge nivelul unui copil de 9apte ani. Debil este ori ~i ce om a carui inteligenta este ramasa, stationara la nivelul pe care 1-a ajuns in copilarie. Prostul este ceva mai greu de definit. El comunica ~i este mai sus de nivelul copilariei. Dar inteligenta lui, de~i nu este stationara, este izbita de insuficiente iremediabHe. Prostul nu ~tie deosebi esentialul de secundar; nu 9tie generaliza in mod logic, ci generalizeaza dea'ndoasele, facind dintr'un caz particular o lege, dintr'o intimplare un principiu; el nu are putere de judecata; nu are convingeri, ci indaratnicie ; este de obiceiu nesociabil. Tipurile anormale ale inteligentei nu prezinta simetria pe care am intilnit-o la tipurile normale. Unele dintre ele pot fi considerate ca simple turburari ale inteligentei sanatoase. Astfel leziunile sau atrofiile partiale ale sistemului nervos aduc dupa ele turburari in functiunile simtirii, intuitiei, abstractiei, etc., cu care sunt legate apoi sdruncinari mai mult sau mai putin profunde in mecanismul inteligentei. Aceste sdruncinari nu produc adevarate tipuri, ci simple deviatiuni dela normal. Ele pot fi provocate 9i prin intoxicarea individului cu anumite substante ca: alcoolul, ha~i 9ul, cocaina, opiul, etc:, sub influenta repetata a carora inteligenta ia intorsaturi caracteristice, pe care le gasim adeseori descrise in literatura timpului nostru. Ori 9i ce otravire a sistemului nervos aduce dealtmintreli turburari profunde in inteligenta individului. Tipuri anormale, in intelesul adevarat al cuvintului, le intilnim in psihosele: mari, adica in imbolnavirile totale ale sistemului nervos. Aci intilnirn smintelile sistematizat_e alr inteligentei: grandomania, melancolia, interesantele forme de paranoia, etc. Ceeace caracterizeaza toate aceste tipuri anormale, · este·

MASURATOARE A TNTELIGEN'fEl

201 atitudinea fal 9a pe care o ia eul individului fata de realitate. Grandomanii se cred atotputernici, atot 9tiutori, atotfacatori; melancolicii sunt ve 9nic persecutati 9i nedreptatiti; paranoicii cred ca totul se invirte 9te in jurul lor, ca nimic nu se intimpla pe lume, decit in vederea persoanei lor. Citeodata acela 9 bolnav prezinta in mod. succesiv doua tipuri contrastante: o perioada de timp ~ste grandoman Bi ·o perioada de timp melancolic. Aceasta dovede 9te ca organizarea functiunilor intelectuale urmeaza deaproape vieata afectiva, care are intr'insa tocmai acest ritm al. contrastului. 4. MASU;RATOAREA INTELIGENTEI. -De gradul inteligentei depinde in buna parte orientarea 9i valoarea individului in vieata practica. Prin ea stabilim, in special, pozitia relativa a inteligentei unui copil fata de aceea a semenilor sai. Diagnosticarea aptitudinilor individului vine in urma, inlesnita fiind de masuratoar ·. Cum se masoara inteligenta unui individ? Punind in comparatie produsele sale cu ale altora, a 9a cum de mult procedau medicii alieniBti, pentru a deosebi pe nebuni de normali, Bi cum procedau in 9coala pedagogii, notind pe elevi. Psihologii n'au avut decit sa inbunatateasca procedeul cunoscut de mult. In primul moment, ei au intrebuintat pentru aceasta numitele puneri la proba, sau teste (engl. test, a prob a, a testa), care se deosebesc de procedeele vechi, prin aceea ca ele au in vedere masuratoarea fiecarei functii in parte din cite se organizeaza inteligenta, a 9a ca prin ele se patrunde mai adinc in constitutia acesteia, lucru la care nu se putea ajunge inainte ; apoi, tot in deosebire de vechile procedee, testele sunt aplicate in conditii uniforrne la un mare nurnar de indivizi, iar rezultatele obtinute prin ele se pot formula cantitativ, ceeace este o mare UBUrare pentru comparatia 9i in urma pentru fixarea masuratoarei. In plus inca, testele mai au avantajul de a fi de scurta durata, nu ca notarile pedagogilor bunaoara, care cer un timp apreciabil pentru fiecare individ in parta. Poate ca acest ultim avantaj a Bi facut ca intrebuintarea lor sa. fie prea repede raspindita Bi sa dea loc la multe exageratii Bi naivitati (in America, mai ales), in urma carora multi psihologi, pe nedrept, le-au pus la indoeala ori Bi ce folos. Testele sunt experiente simple Bi scurte facute asupra diferitelor functiuni sufleteBti, luate in parte, in scopul de a masura gradul productiei lor. Prin ele punem la proba pe individul a carui inteligenta intentionam sa o masuram, ca sa se arate lace distanta vede, aude, etc. ; care este minimul de diferentiere pe care il percepe intre doua simtiri de pipait, de greutate, etc. ; daca este in stare sa mi 9te mina, degetele; bratul, dupa un anumit plan; daca 9tie pune ordine intre obiectele care i se dau, s. ex.: dindu-i diferite cuburi de volum egale, dar de greutati deosebite, daca le ~tie pune in ordinea creBterii greutatii, ori bucatele de hirtie colorate, in ordinea culorilor, ori versuri date la intimplare, in ordinea rimei Bi intelesului, ori notiuni 9tiintifice, in ordinea lor de abstractiune, ori elementele desfacute dintr'un tablou, in sinteza naturala a tabloului original, etc. ; daca poate compJecta naratiunea unei scene, din care se lasa afara cu dinadinsul citeva cuvinte; daca poate calcula din gind adu-

202

OURS DE PSIHOWGJE. PARTEA Ill. OAP. V

narea a trei numere, a patru numere, a cinci numere, etc.; daca 9tie sa completeze o definitiune inceputa sau un rationament; daca intelege absurditatea unui fapt sau a unei afirmatii; in sfir 9it, nu este proba, pe care n'am putea-o incerca, pentru a ajunge sa constatam rezultatul pozitiv sau negativ in -activitatea unei functiuni (de sehsibilitate, de intuitie, de abstractie, etc,) a individului supus masuratoarei. Am intrebuintat un test, bunaoara am dat o naratie, in care lipseau cuvinte, cerind sa se completeze, 9i individul A a executat cu u 9urinta aceasta lucrare, pe cind B, de aceea~ virsta, cu greutate, iar C, tot de aceea~ virsta, n'a executat-o de loc: vom clasifica pe A ca primul inteligent, B al doilea ~i C al treilea. Se gasesc A, B 9i C de virste deosebite, ~i anume A este eel mai tinar dintre ei, atunci vom trage concluzia ca A este deasupra normalului, iar B ~i C probabil in media normalului, sau sub normal. Repetind experienta cu un numar mare de indivizi, ne constituim o medie a normalului, deasupra careea vom avea pe cei mai inteligenti, iar de ,desubtul careea vom avea pe subinteligenti. In acela~ fel putem proceda ~i cu alte teste. Cu testul naratiei am pus la proba functiunea de combinare; cu celelalte teste putem pune la proba ~i alte functiuni. Nu este functiune la care sa nu putem adapta un test, fie ea de sensibilitate sau de abstractie. In experienta cu teste subintelegem ca superioritatea sau inferioritatea constatata in productiunea unei functiuni ne da dreptul sa conchidem la superioritatea sau inferioritatea inteligentei. Cel inteligent trebuie sa aiba o sensibilitate mai agera, o intuitie mai bogata, o structura logica mai inaintata. Dar sa fie aceasta concluzie totdeauna exacta? Exista intre inteligenta 9i fiecare functiune in parte o a 9a dependenta simpla, incit din cre 9terea sau descre 9terea fiecareia dintr'acestea sa putem face o masuratoare pentru inteligenta? Nu se stabilesc intre functiuni ~i unitatea lor de organizare raporturi mai complexe demit acelea de simpla proportionalitate? Din practica noi 9tim, ca nu toate functiunile suflete9ti urmeaza in pas egal desvoltarea inteligentei. Sunt functiuni, care se desvolta treptat cu virsfa, indiferent daca desvoltarea foteligentei le urmeaza sau nu. Copiii cei mai debili la minte au citeva functiuni suflete~ti la un nivel egal cu semenii de virsta lor. Copiii cei mai inteligenti iara9i nu pot sari peste barierile pe care le pune virsta. Prin urmare, masuratoarea inteligentei este departe de a fi o simpla generalizare a masuratoarei facute asupra unei oarecare functiuni in parte. Psihologul Alfred Binet are meritul de a fi vazut, printre cei dintiiu, exagerarile la care trebuia sa duca intrebuintarea testelor dupa un sistem simplist. Dela el avem o modificare importanta, care ~i poarta denumirea de metoda masuratoarei Binet-Simon (Simon ,este un doctor parisian, colaborator al lui Binet). Metoda Binet-Simon vrea sa elimineze arbitrariul care decurge din experientele fragmentare facute cu teste izolate; ~i ca rezultat pozitiv, ea vrea sa ,dea o scara metrica a inteligentei, care sa fixeze adevarata virsta a acesteia. Inainte de a pune in aceea~ clasa pe mai multi elevi, este necesar sa ~tim recruta pe cei cari au un grad similar de inteligenta. Cu deosebire, daca voim sa cream clase speciale pentru copiii intirziati la minte (tocmai insar-

.MA.SURA.TOA.REA. INTELIGENfEI

203

,cinarea, care se daduse lui Binet din partea autoritatii comunale din Paris), trebuie sa ~tim alege pe acei cu acela~ nivel de inteligenta, fiindca la ace~ti copii intirziati numarul anilor din virsta nu poate servi drept criteriu de -0lasificare. Multi dintre ace~tia, la un egal nivel de inteligenta, au diferente de virsta dela doi, trei, ~i chiar mai multi ani. Testele fragmentare, uzitate pina aci, nu puteau da lui Binet aceasta scara de masuratoare. Deaceea el imagina o combinare de mai multe serii de teste, simple ~i scurte, dar prezentind dificultati din ce in ce mai mari la rezolvare; ~i cu aceste serii, a~a combinate, el pune la proba inteligentele a unui cit mai mare numar -de copii normali, facind, pe cit se poate, ca fiecare serie sa dea masura capacitatii de fotelegere a mediei copiilor de o anumita virsta. Odata obtinuta con~ordanta' dintre media copiilor normali deaceea~ virsta ~i seria te;telor, pe care ace~tia pot sa o rezolve in intregime, locul copiilor anormali se fixeaza ,dela sine, in conformitate cu numarul rezultatelor pozitive ~i negative, dupa un calcul foarte simplu ~i pe care il vom vedea indata. Seriile combinate de Binet au fost modificate mai tirziu de catre psihologii, cari le-au aplicat in ,diferite Ideea lui insa a ramas aproape neschimbata. Ea a fost una din acelea care au revolutionat mai adinc practica pedagogica. Seriile lui Binet au fost publicate la 1908 in Annee psychologique, t. XIV. Noi dam, aci mai jos, modelul de serii, care este eel mai raspindit in zilele noastre ~i care este datorit lui Bobertag (publicat in Zeitsch. f. angew. Psychologie, 1911 ~i 1912). Dupa -acest model, virsta inteligentei se descopera punind pe elev sa raspunda succesiv la testele cuprinse in seriile de mai jos. In dreptul fiecarei serii este indicata virsta. A raspuns copilul la toate testele din seria pentru trei ani, pentru patru pentru cinci ani, ~i s'a oprit aci, - adica la testele din seria pentru ~ase ani n'a mai putut raspunde - atunci copilul are, la inteligenta, virsta de ·cinci ani. Este copilul normal, virsta aceasta trebuie sa corespunda cu virsta corpului. Nu este normal, atuuci virsta corpului va fi una ~i virsta inteli•gentei alta. Dar copilul supus experientei nu se opre~te brusc la o serie, ci trece ~i la seriile superioare, raspunzind din ele cite o intrebare, doua, ~i acesta ,este mai ales cazul anormalilor. Cum aflam atunci virsta inteligentei lui? Printr'un calcul pe care il vom fotelege indata dupa ce vom vedea organizarea seriilor, Iata, mai intiiu, precedate fiecare de anul de virsta corespunzator: Pentru irei ani, copilul trebuie sa ~tie: rarea a patru monezi. 5. Repetarea. a 1. ~ii,-§i arate gura, ochii, nasul 2. H,epeta patru cifre. propozitii de ~ase sil:1 bu. ~ t{PnPta dn11.i Pentru ~ase ani: 1. Privirea unei gravuri ,cifre. 4. Exonne ceeace vede intr'o gra., ~i descrierea ei. 2. Repetarea propozitiilo1 vmii. 5. Numele de familie. . de 16 silabe. 3 0 comparatie et:itetica. 4. Un Pentru patru ani: 1. Denumirea sexului. joc de pacienta. 5. Trei sarr.ini mici de 2. Denumirea obiectelor aratate. 3. Repe- indepHnit,