Curs de drept international public

  • Commentary
  • Scanned by SDR, OCR by Epistematic
Citation preview

Dr. ION DIACONU CURS DE DREPT 11\'TERNAŢIONAL PUBLIC

Dr. Ion Diaconu

CURS DE DREPT INTERNAŢIONAL PUBLIC

CASA DE EDITURĂ ŞI PRESĂ „ŞANSA" S.R.L. Bucureşti, 1993

Coperta de CONSTANTIN POHRIB

ISBN 973 -- 95971 - 7 - 3

Toate drepturile aparţin Casei de Editură şi presă ,,ŞANSA" S.R.L.

CUVÎNT ÎNAINTE Autorii de clrept internafional sti1diazc1, problematicei rinciples of I n t ernational Law, ed. a I I-a, New York, 1 957 ; P. Gu ggenheim, op . cit . 1 2 . De ex. G. Scell e, Precis de droit des gens, Yol . I, Paris, 1 932, p. 3 1 ş i urm. 13. Diritto naturale e unita curopea, Horna, 1 958, p . 253 şi urm . 1 4 . Le fondement de l'ordre juridiquc p osi t i f cn droit interna tiona l , Hecu e il de s C ours de ] 'Academie de La Haye, 1 939, p . 109 şi u rm. 15. D e exemplu, M. Sibert, Tra i l e d e dro i l int erna lional p u b l i c , voi . I , 1 951, p . 9. 1 6 . Ch. Rou sseau, op. cit. p. 3 1 . 1 7 . Ibidem., p . 32.

18

18. 1\1. Triepel, Les rapports entre Ic dro i t intern e et Ie dro i t in ternati onaI , Rccueil de C ours, 1 923, p. 77- 121 ; Oppenhcim - Lau terpa cht, Internationa l Law, voi . I, ed. a 8-a, Londra , 1 955, p . 1 5 - 17. 1 9. Ch. Rousseau, op . cit . , p. 32- 34. 20. De exemplu, Ch. Hyde , International Law, cbiefly as interpreted and appiied by the l'nitecl Stales, 2nd ed. Boston, 1 947 ; D. P. O'C onnel , International Law in Australia , Lon cl on, 1 965. 21 . C h . R ou sseau, op . cit . , p . 4 3 . 2 2 . G r . Geamănu, op . ci t . , voi . 1 , p . 1 1 0. 23. Cil . H ousseau , op . cit , p. 27. 24 . Ibidem . , p. 4 8 .

CAPITOLUL II

Apariţia şi dezvoltarea dreptului internaţional - privire istorică 1 Primele norme ele drept internaţional au apărnt odată cu apariţia primelor state, a primelor entităţi su venme. Se afirmă că chiar înaintea apariţiei statelor, în l)erioada existenţei triburilor şi ginţilor, ar fi existat reguli cu privire la o anumită protecţie a solilor, solemnităţi pentru încheierea tratatelor şi altele. Se pune problem;-t , filozofiei sau istoriei dreptului 2 în dreptul intern, principalul izvor este legea, ca act al unui i:;ingur stat ; în dreptul internaţional, in formarea norme­ lor sînt implicate mai multe state, deci izvoarele trebuie Ră l·eflecte aceast(t situatie. Ei:;te prezentat, d� obicei, ca enumerare a izvoarelor drep­ tului internaţional, articolul 38 din Statutul Curţii Internaţio­ nale de Justiţie a ONU, inclus ca anexă la Carta ONU din 1945 si care a reluat întocmai articolul 38 al Statutului Curtii Permanente de .Justitie Internatională din 1920. Acest text prevede că, în rezolvarea diferendelor internaţionale ce-i vor fi supuse, Curtea, care are misiunea de a decide în conformitate cu dreptul internaţional, va aplica : a) convenţiile internaţio­ nale, generale sau speciale, care stabilesc reguli expres recu­ noscute de statele în dispută ; b ) cutuma internaţională, ca

,::.

45

expresie a unei practici genera,le acceptaE1, ca fiind normă de drept ; c) principiile generale de drept, recunoscute de naţiunile civilizate ; d) decizii judecătoreşti , sub rezerva articolului 59 ( eare prevede eă hotărîrile CIJ au valoare obligatorie numai pentru părţi şi cu privire la cazul respectiv ) şi doctrina celor mai califi­ caţi specialişti ai diferitelor naţiuni , ca mijloace subsidiare pentru determinarea normelor de drept. Acest text are o valoare limitată, deoarece obieetul lui nu este stabilirea izvoarelor dreptului internaţional, ci a dreptului pe care să-l aplice Curtea. Totu�i , este u n punct de ple care important, deoarece se referă la misiunea Curţii de a rezolva diferendele potrivit dreptului internaţional şi se adresează principalului organism judiciar cunoscut pe plan internaţional, iar Statutul Curţii face parte integrantă din Carta ONU, fiind ratificat de peste 180 state. Pentru a stabili care sînt izvoarele dreptului internaţional, trebuie să stabilim care sînt formele prin care se exprimă nor­ mele acestuia, ca reguli de conduită obligatorie pentru state.

Tratatul internaţional Constituie principalul izvor al dreptului internaţional con­ temporan, creînd norme noi de drept sau modificînd pe cele existente. Tratatul este definit, în Convenţ,ia de la Viena din 1 969 asupra dreptului tratatelor, ca fiind un acord internaţional încheiat între state sau alte subiecte de drept internaţional, consemnat într-unul sau mai multe instrumente conexe si indiferent de denumirea lor. Unii autori au negat caracterul de izvor de drept interna­ ţional al tratatelor, susţinînd că ele nu ar fi decît un mijloc de înregistrare a cutumei, sau o dovadă a acesteia 3 • Alţi autori au afirmat că dreptul internaţional general ar fi exclusiv cutumiar, normele înscrise în tratate constituind un „drept local", apli­ cabil unui număr restrîns de state 4 • Asemenea teze au fost respinse de alţi jurişti ( Oh. Rousseau, Ch. de Visscher). Aceasta nu ţine seama de practica relaţiilor internaţionale. Astfel, în 1914 existau circa 8.000 tratate, Îii vigoare. La secre­ tariatul Ligii Naţiunilor au fost înregistrate 4838 tratate. La ONU au fost înregistrate pînă în prezent peste 20 mii tratate. Domeniile raporturilor dintre state care fac obiectul tratatelor multilaterale cresc. Dintre tratatele mai importante, menţionăm 46

Carta Organizaţiei N aţiunilor Unite , la care Rînt părţi practic toate Atatele lumii , conyenţiile care Rînt Rtatute ale instituţiilor specializate , ConYenţ,ia din 1961 de la Viena a,mpra relaţiilor diplomatice , ConYenţ,ia din 1963 de la Viena asupra relaţiilor cornmlare , Convenţia pentru prevenirea şi reprimarea genoci­ dulu i din 1 948, pactde drepturilor omului din 1966 - la care sînt părţi circa 100 :-;tate , precum şi multe> altele . Tratatul co11:--ti tuie principala for mă de creare a nor melor dreptului intern aţ i onal , putînd reglementa cu precizie şi uşor de dO"v edit