Boala ca metaforă. SIDA şi metaforele sale [prima editie] ISBN 973-35-0402-5

Citation preview

Susan Sontag

BOALA CA METAFORĂ

SIDA ŞI METAFORELE EI

DACIA

SUSAN SO N TA G ILLN ESS AS M E T A PIIO R — FA R R A R , ŞTRA U S A N D G lR O U X NEW YORK — 1977 SUSAN SO N TA G AIDS AND IT S M ETA PH O R S G lR O U X NEW Y O R K — 1988

© T o ate d re p tu rile a su p ra E d itu rii „D acia"

—

FA R R A R , ST R A U S

acestei v ersiu n i ro m â n e şti

AND

a p a rţin

SUSAN SONTAG

BOALA CA METAFORĂ SIDA SI METAFORELE EI 9

Traducere, prefaţă şi tabel cronologic de AUREL SASU

EDITURA DACIA CLUJ-NAPOCA, 1995

Coperta de CALIN STEGEREAN

XSBN:973-35-0402-5

MEDITÂND LA BOALĂ

P entru im om care nu trăieşte viaţa, ci o m oşteneşte doar, bdala (şi team a de ea) reprezintă o form ă de im o­ bilism, de încrem enire spasmodică în universul de apa­ renţe al lucrurilor şi al trupurilor (al suprafeţelor). In­ tr-u n secol, totuşi, în care cea midi im portantă revolu­ ţie e cea a sentim entelor, a sensibilităţii şi a conştiinţe­ lor, lum ea devine, dacă m ă pot exprima, astfel, invizi­ bilă. Trăim sub sem nul invizibilului: boli, circuite, afa­ ceri, crime, războaie, schim bări de guverne, decizii, atacuri teroriste, execuţii, toate nevăzute. Uneori, lite­ ratura este gest reflex de apărare, de eliberare sau de evadare din acest spaţiu represiv (agresiv) şi necercetat. A lteori e un act de laşitate şi frică. Susan Sontag refuză atât interpretarea, nedorind să conserve te xtu l, ci viaţa, cât şi facila dramatizare a spaim ei (oricum, în faţa ca­ tastrofei, a violenţei fără precedent nu rămâne v iu decât tru p u l duhovnicesc, transfigurat, din viziunea S fâ n tu lu i Apostol Pavel). Boala înseam nă nu m im ai durere, suferinţă şi izolare: ea este m ai ales o disfuncţionalitate, a corpului, a fam i­ liei, a societăţii şi a artei. Bdala şi-a pierdut de m u lt genul, n u med este>vrăjitoarea tem ută sau ucigaşă, este acela, invadatorul, duşm anul, un pronum e nu al depăr­ tării, ci al îndepărtării noastre de cei din jurul nostru şi de noi înşine. A m încetat să mai fim bolnavi, trăim cu boala în tr-u n concubinaj oficializat, optim ist, disperat. O boală care devine mai reală decât noi, din im periul căreia scăparea e cu totul ipotetică. A cronim ul sidei 'ă invadat nu num ai corpul um an, dar şi literatura, politica, cinematografia, mass media, socie­ tatea în ansamblul ei. A stăzi, pronosticurile oam enilor de ştiinţă su n t m id t mai sum bre decât în 1988, când a apărut eseid SIDA şi m etaforele ei. Jocxd cifrelor este el însuşi absurd: la sfârşitul secolului, opt m ilioane de m orţi (în A frica au m urit deja două milioane) din cauza 5

înfiorătoarei epidemii. în tr-o carte vândută în două sute de m ii de exem plare, în opt luni (The AIDS Cover-U p? The Real and A larm ing Facts About AIDS, 1986), G ene Antonio vorbea de „astronomica creştere a infecţiei SID A în Statele Unite" (în 1993, num ărul celor infectaţi sau bolnavi a depăşit un milion). A lţii vorbesc de ,,holocaus­ tul sidei" sau de im plozia populaţiei. Psihozei bolii i se adaugă fanatism ul, practica v en ­ detei şi a „terorism ului sexual". Un bolnav declara: „Ştiu că voi m uri, dar voi lua cu m ine câtă lum e vo i putea“. Boala a născut intoleranţă, homofobie, ură şi suspiciune. Tulburător nu e că SID A se transm ite sexual s'au prin sânge, dar că poate fi transmisă şi o dată cu laptele m a­ m ei. Există, aşadar, nu num ai grupuri de risc (hom o­ sexualii), dar şi surse de risc, faţă de care nu ne apără nici abstinenţa, nici educaţia, nici suportul public sau al instituţiilor guvernam entale. Pare că SID A a coborât la izvorul însuşi al vieţii. Virusul a depăşit gfaniţele cor­ pului, e al m ediului în care trăim (un „mediu total", cum il num eşte Rene Dubos). Prima parte a cărţii lui M irko G rm ek (History of AIDS, traducere engleză, 1990) se intitulează O calam itate p entru timpuriile noastre. Deşi descoperită doar în urm ă cu un deceniu şi jum ătate, sensibilizând atitudini politice şi naţionale, S ID A face parte din biografia acestui secol. E implacabilă ca orice dezastru („nici un american diagnosticat înainte de 1983 n u m ai e în viaţă"). Boala nu m ai e personală, e a so­ cietăţii şi, prin urmare, remodelează ,,aspecte ale in sti­ tuţiilor, norm elor şi valorilor, relaţiilor inter personale şi reprezentărilor culturale" (A Disease of Society. C u ltu ­ ral and Instituţional Responses to AID S, 1992). Pe de altă parte, SID A e proba fragilităţii acestor valori. Liber­ tăţile care ucid: nu zahăr, nu ouă, nu smântână, nu Unt, nili grăsimi („Subnutriţii hrănindu-se ei înşişi, vai, fără nici un folos. Îndestulaţii incapabili să m ănânce", scria Susan Sontag în Boala ca metaforă). Visul din totdeauna al am ericanului şi de ce nu?, al nostru (,,Looking good, feeling great") a ajuns la un sfâr­ şit. Mersul pe bicicletă reduce libidoul, soarele■îm bolnă­ veşte de cancer, păm ântul este infestat cu chimicale, ape­ le sunt poluate. Ingineria genetică produce roşii cu gust de alune şi căluţi m inusculi pentru bucuria copiilor. Dar lum ea nu m ai e de m u lt un ţin u t al bucuriei. SID A e xa ­ cerbează tensiunile latente dintre indivizi, grupuri şi 6

com unităţi, pune în evidenţă labilitatea principiilor m o­ rale şi fam iliale, agravează conflictele sociale (dintre pro­ fesiuni). V a mai reuşi vreodată iubirea să înfrângă tea­ ma? Marele paradox: SID A creatoare de artă (film , lite­ ratură, m uzică, dans) şi creatoare (aducătoare) de moarte, în condiţia post-m odernă a om ului intră şi definiţia iu ­ birii ca moarte. Boala, care a încetat să m ai fie doar o problem ă bio­ logică, e nu num ai un eşec de adaptare a organismului. E şi u n eşec de adaptare a societăţii. Robert A tk in s o num ea „un baraj em oţionalu. Holera, cium a, paliom eliîa sau gripa au ucis, în idtim ele trei secole, m ilioane de oameni. De ce pare atât de înspăimântătoare doar SIDA? Probabil fiindcă e sinonimă cu toate dezastrele prezente şi viitoare, şi cu acea retorică a sfârşitului de lum e, la care se referă Susăn Sontag. Sau cu apocalipsa ca ori­ zont de aşteptare: „efectid de seră, ploaia acidă, deşeurile toxice, proliferarea nucleară, suprapopularea, uriaşe vărsări de petrol în apele oceanelor, distrugerea stratu­ lui de ozon, distrugerea pădurilor, extincţia unor specii de anim ale şi plante, creşterea ratei crimelor, violenţa urbană, războiul bandelor înarm ate . . (Cul t ure and AIDS, 1990). Văzută ca un atac „integrat, organizat şi cu grijă pla­ n ific a i îm potriva civilizaţiei (W. C. Douglas), nu e de m irare că panica a luat form e monstruoase. ,,N.u sunt convins că intrând în tr-u n restaurant nu ies cu S1DA“, m ărturisea un cetăţean din Arizona. SID A e celălalt din literatura existenţialistă (omul de lângă noi, m edieid, prietenul, im igrantul, soţul şi soţia). în faţa sidei sun­ tem „cavalerii fără arm ură“. în istoria um anităţii, răz­ boaiele îm potriva bolilor au fost cele m ai lungi şi cele m ai costisitoare (P. S. Shankar susţinea, în Pulmomary TuBereulosis, 1982, că aproxim ativ zece m ilioane de in­ dieni suferă\ încă de TBC). Dar, spre deosebire de alte boli, SID A a produs în lum ea contemporană o profundă criză spirituală. Ea pedepseşte şi înnobilează („morali­ tatea este un efect al suferinţei“ — Ihab Hassan), ucide şi reînnoieşte. Obligă la căutarea adevăratului (u ltim u ­ lui?) sens al vieţii. Schim bă şi reformează fam ilia, so­ cietatea şi credinţa. Fiindcă separă, SID A e percepută ca un păcat (în aramicâ păcat => a separa). Iar soluţia supravieţuirii e dra­ gostea, compasiunea, întoarcerea la com unitatea univer­ 7

sală a bisericii. învăţarea noii „teologii a pătim irii“, cum defineşte Robert S even sky noul im perativ evanghelic. Aceasta e concluzia num eroaselor dezbateri interconfesionale. La extrem a cealaltă se află convingerea: că SID A reprezintă sfârşitul civilizaţiei („un război al genelor“), justificând m ăsurile cele m ai severe de represiune (inter­ zicerea intrării ilegale a străinilor, testarea, la naştere, a tuturor locuitorilor, încarcerarea pe viaţă a fem eilor uşoare, închiderea şcolilor etc.). Noul univers concentraţionar, propus de W illiam Campbell Douglas în AIDS. The End of Civilisation (1989), nu e departe de ceea ce Susan Sontag num ea „irealitatea apocalipsei“. Cu preci­ zarea' că, dincolo de aceste regretabile confuzii, în lipsa de răspuns 'a bolii la provocările noastre, la spaim ele şi confuziile noastre se poate bănui de pe acum o taină şi un m esaj al veacului ce v'a să vină. AURELSASU

TABEL CRONOLOGIC

1933 L a 16 ia n u a rie se naşte, la N ew Y ork, S u san S ontag. M am a pleacă în C hina, u n d e soţul făcea com erţ cu p iei de a n i­ m ale. C opilul e lă sa t în g rija bunicilor. S o n tag e n um ele ta tă lu i vitreg . 1939 D upă m o a rte a soţului, de tu b ercu lo ză (1938), m am a re v in e în S ta te le U n ite şi se stab ileşte îm p re u n ă cu fiica la T ucson (A rizona). Se re c ă să to reşte cu c ă p ita n u l S ontag, d in A rray Alirforce. Se m u tă la C anoga P a rk (Los A ngeles). S usan u rm e a z ă u n an la U n iv ersiţy of C alifo rn ia (Berkeley), apoi la U n iv e rsiţy of Chicago, 1950 Se c ăsă to re şte cu P h ilip R ieff, titu la ru l u n u i cu rs despre F reu d , la U n iv ersiţy of Chicago. 1951 T in e rii c ă să to riţi se m u tă la Boston. 1952 Se în sc rie la H a rv a rd C ollege, u n d e o b ţin e licen ţa în e n ­ gleză (1954) şi filosofie (1955). 1956 T im p d e u n a n e b u rs ie ră şi p re d ă filosofia la acelaşi co­ legiu. 1957 O bţine, îm p re u n ă cu soţul, o b u rsă de stu d ii în străinătate* - P leacă la St. A n n e’s College (Oxford). l’J58 U rm ea z ă c u rsu ri la U n iv e rsita te a d in P a ris. Ş ederea în c a p ita la F ra n ţe i e sp o n so rizată de A m erican A cadem y o f U n iv e rsiţy W om en. 1959 L a în to a rc e re a în N ew Y ork, so licită so ţu lu i să divorţeze. O cupă u n p o st de ed ito r la re v is ta C o m m en ta ry, fiind apoi lecto r la S a ra h L aw ren ce College şi C ity C ollege of N ew York. 1963 P u b lic ă p rim u l ro m an : T he B en e factor. E n u m ită w rite rin -resid e n c e la R u tg ers U n iv e rsiţy (B runsw ick). 1965 B u rsie ră a F u n d a ţie i R ockfeller. 1966 A p are v o lu m u l de eseu ri A g a in st In te rp re ta tio n . 1967 T ip ă re şte al d oilea ro m an : D eath K it. 1968 T rip io H anoi c u p rin d e im p re sii de călăto rie în V ietnam . 1969 S crie s c e n a riu l film u lu i D uet fo r C annibals. U n no u v o lu m de ese u ri: S ty le s o f R adical WUl. Face p a r te d in ju riu l fe stiv a lu rilo r cin em ato g rafice de la N ew Y o rk şi V eneţia.

1971 R ealizează al d oilea film : B ro th e r Cari. 1974 P roniised L a n d este u n d o c u m e n ta r d esp re Israel. 1975 L a u n c o n tro l de r u tin ă i se d esco p eră can cer la sân. E su p u să m ai m u lto r o p e ra ţii şi u n u i în d e lu n g a t tra ta m e n t de chem o terap ie. 1977 E seul O n P hotography câ ştig ă T he N a tio n a l B ook C ritics G ircle A w ard . 1978 P u b lic ă I, etcetera (proză) şi Illn e ss as M etaphor. („Desco­ p e rire a stig m a tiz ă rii o a m en ilo r su fe rin d de c a n cer m -a în ­ d e m n a t să sc riu Boala ca m etaforă"). 1980 E seu ri în v o lu m u l U nder th e S ig n o f Sa tu rn . 1983 R ealizează al p a tru le a film : U n g u id ed T our. 1983. C o n tin u ă m e d ita ţiile d esp re b o ală, din Illn e ss as M etaphor, ■în A ID S a n d Its M etaphors. 1991 T e x tu l v o lu m u lu i T he W a y W e L iv e N o w . este ilu s tra t de H o w ard H odgkin. A.

S.

NOTA

C itatele a u fost rep ro d u se d u p ă v ersiu n i ro m â n e şti sau, c ân d a fo st cazul, d u p ă o rig in alu l fran cez. Dăm , în c o n tin u are, lista operelor, cu in d ic a re a p ag in ilo r resp ectiv e: H e n ri-F re d e ric A m iel, F ragm ents d ’u n jo u rn a i in tim e . P reced es d ’une e tu d e p a r E dm ond S ch erer. D ixiem e edition. Tom e I, G eneve, G eorg & Co L ib ra ire s E diteu rs, 1908, p. 61—62. A risto tel, Poetica. S tu d iu in tro d u c tiv , tra d u c e re şi co m en tarii d e D. M. P îp p id i, E d itu ra A cadem iei, B ucureşti, 1965, p. 82. H onore de B alzac, Ilu zii pierd u te, in ro m ân eşte de D inu A lbulescu. N ote de T heodosia lo achim escu, E d itu ra C a rte a Ro­ m ânească, B ucureşti, 1970, p. 323. B au d elaire, O eu vres com pletes. P reface, p re se n ta tio n e t no tes de M a rc e l A. R uff, A u x E d itio n s d u S euil, P a ris, 1968, p. 301, 698. K a re l C apek, T ea tru , EPJ.U , B u cu reşti, 1968, p. 360, 382, 384, 399 (Boala albă. D ram ă în tre i acte. In ro m â n e şte de T an tzi E conom u şi P au l B. M arian). D an iel Defoe, J u rn a l d in A n u l C ium ei. T rad u cere, p re fa ţă , ta ­ bel cronologic şi n ote de A n to a n e ta R allian , E d itu ra M in erv a, B u cu reşti, 1980, p. 3. C h arles D ickens, N icholas N ickleb y. In ro m â n e şte de V era Că­ lin , ET, B u cu reşti, 1960, p. 285 (voi. II). F. M. D ostoievski, C rim ă şi pedeapsă. T rad u cere de Ş te fa n ia Ve~ lisa r T e o d o rean u şi Isa b e la D u m b rav ă. A p a ra tu l critic de Ion Ian o şi, E d itu ra C a rte a R om ânească, B u cu reşti, 1972, p. 494. F la u b e rt, B o u v a rd şi P ecuchet. D icţionar de idei p rim ite de-a gata. S tră b ă tâ n d câ m p ii şi tă râ m u ri. T ra d u c e re de Irin â M av ro d in . N ote de isto rie lite ra ră , c o m e n ta rii de E di­ tu r a U n iv ers, B ucu reşti, p. 309 (voi. III). V ictor Hugo, M izerabilii. T ra d u c e re d e L u cia D em etriu s şi Tudor M ăinescu. N ote ex p lic a tiv e de N. N. C ondeescu, EPL , B u cu reşti, 1962, p. 285 (voi; II). Ja m e s Joyce, O a m en i d in D ublin. In ro m â n e şte d e F rid a P a p a ­

li:

\

dache. P re fa ţă de D an G rigorescu, EPL, B u cu reşti, 1966, p . 320. F ra n z K afk a, P agini de ju r n a l şi corespondenţă. In ro m â n e şte i de M ircea Ivănescu. P re fa ţă de A le x a n d ru Al. S ah ig h ian , E d itu ra U n iv ers, B ucu reşti, 1984, p. 205, 322, 324, 364. tTohn K eats, Scrisori. T ra d u c e re, v e rsiu n e ro m â n e a scă a v e rs u ­ rilo r, n o te şi in d ic e de C ecilia şi N icolae M elinescu. P re fa ţă de M ihai P op, E d itu ra U nivers, B ucu reşti, 1974, p. 412. T itu s L u c re tiu s C arus, P o em u l naturii. T rad u cere, p re fa ţă şi n o ­ te de D. M u ră ra şu , E d itu ra M inerva, B u cu reşti, 1981, p. 92— 93. N lccqI q M achiavell'i, P rincepele. S tu d iu in tro d u c tiv , tra d u c e re şi note de N in a Facon, E d itu ra Ş tiin ţifică; B u cu reşti, 1960* p. 16. T hom as M ann, M u n te le vră jit. T ra d u c e re de P e tru M anoliu. P r e ­ fa ţă de Io n Ianoşi; EPBU, B ucureşti, 1967, p. 156. T hom as M an n , T rista n , în v o lu m u l N u vele. în ro m â n e şte de A lice V in escu şi L a z ă r Iliescu. P re fa ţă de Al. D im a, ESPLA , B ucureşti, 1960; p. 68. A lessandro M anzoni, Logodnicii'. Isto rie m ilan eză d in secolul al X V II-le a d e sc o p e rită şi "repovestită d e ~ . T ra d u c e re şi p re fa ţă de A le x a n d ru B ălăci, EPLU , B ucu reşti, 1961, p. 569. P rocopius din C aesarea, Istoria secretă. E d iţie critică, tra d u c e re şl in tro d u c e re de H. M ihăescu, E d itu ra A cadem iei, B u cu reşti, 1972, p. 67. S ten d h al, A rm a n c e (Sau câtev a scene d in tr-u n salon p a riz ia n în 1827). T ra d u c e re de E lsa G rozea, E d itu ra E m inescu, B u cu reşti, 1976, p. 11. A. S.

BOALA CA METAFORĂ

Boala este p artea întunecată ,a vieţii, o cetăţenie mai îm povărătoare. Fiecare nou născut deţine două cetăţenii, u n a în îm părăţia celui sănătos, alta în îm părăţia celui bolnav. Deşii preferăm cu toţii folosirea doar a paşapor­ tu lu i prielnic, m ai devrem e sau m ai târziu fiecare din noi este obligat, fie şi num ai p e n tru o clipă, să se identifice el însuşi cu cetăţenii celuilalt spaţiu. V reau să descriu nu ceea ce înseam nă cu ad ev ărat a im igra în regatul celui bolnav şi a locui acolo, ci fan te­ ziile punitive şi sentim entale născocite în leg ătu ră cu această stare: nu geografia reală, ci stereotipurile carac­ teru lu i naţional. Subiectul m eu nu este boala fizică în Sine, ci utilizările bolii ca o figură sau m etaforă. C onvin­ gerea m ea este că bolala nu reprezintă o m etaforă şi că m odul cel m ai veridic de a privi boala — şi cel m ai să­ nătos mod de a fi bolnav —• e şi unul din cele m ai p u ri­ ficate de/şi miai rezistente la gândirea m etaforică. C hiar dacă este aproape im posibil să-ţi stabileşti reşedinţa în. îm părăţia bolnavului, fără prejudecata sum brelor m eta­ fore, cu care a fost ornam entată. Elucidării acestor m e­ tafore şi eliberării de ele dedic această cercetare. 1 Două boli au fost spectaculos şi în mod asem ănător încărcate cu ornam entele m etaforei: tuberculoza şi can­ cerul. Fanteziile inspirate de tuberculoză, în secolul trecut, şi de cancer, astăzi, sunt răspunsuri la o boală conside­ ra tă a fi dificilă şi capricioasă — altfel spus, o boală ne­ înţeleasă —- în tr-o perioadă în care prem isa fundam en­ ta lă a m edicinii era, că toate bolile pot fi tratate. O ast­ fel de boală este, prin definiţie, m isterioasă. A tâta v re­ 15

m e cât cauza ei a fost echivocă şi ajutorul m edicilor za­ darnic, tuberculoza era considerată Un perfid şi im placa­ bil fu rt ăl Vieţii. Astăzi este rândul cancerului să fie boala ce in tră fără să bată, cancerul fiind cel ce îndepli­ neşte rolul bolii resim ţite ca o neiertătoare, tainică inva­ zie — u n rol pe care-1 va păstra până într-o zi, cînd eti­ ologia ei va deveni la fel de limpede şi tratam en tu l ei la fel de eficient precum au devenit cele ale tuberculozei. Deşi m.odul în care boala m istifică e în d rep tat îm ­ potriva unui clim at de noi anticipări, boala însăşi (când­ va tuberculoza, astăzi cancerul) reînvie în detaliu vechi categorii ale sentim entului de team ă. Orice boală tra ta tă ca un m ister şi cu suficient de puternică aprehensiune va fi sim ţită moral, dacă nu literal, contagioasă. Aşa în ­ cât un num ăr surprinzător de m are de bolnavi de cancer se află ei înşişi în situaţia de a fi ocoliţi de ru d e şi p rie ­ teni, devenind obiectul unor practici de decontam inare utilizate de . m em brii familiei lor, ca şi cum cancerul, asemenea tuberculozei, ar fi o boală infecţioasă. Contac­ tu l cu o persoană chinuită de o boală văzută ca un m is­ terios apt răuvoitor e perceput în mod inevitabil ca ofen­ să; mai rău, ca violare a unui tabu. înseşi num ele u n o r astfel de boli sunt considerate a avea o putere magică. In A r mance (1827) de Sthendal, m am a eroului refuză să pronunţe cuvântul „tuberculoză44 de team ă că rostirea lui va grăbi evoluţia bolii fiului său. K arl M enninger obser­ va, de asem enea (în The Vit'cd Balance), că „însuşi cuvân­ tu l « c a n c e r » se spune c-ar ucide pacienţi, care altfel n -ar sucomba (atât de repede) din cauza tum orii m aligne de care suferă44. O bservaţia vine în sprijinul cucerniciilor anti-intelectuale şi a compasiunii facile, am bele prea trium fătoare în medicina şi psihiatria contem porană. „Pa­ cienţii care ne consultă din cauza suferinţei lor, a n ep u ­ tin ţei şi a incapacităţii lor au tot dreptul să fie jigniţi, fiindcă li se atribuie un blestem at num ăr de în reg istra­ re 44, adaugă doctorul M enninger. Recom andarea lui e ca medicii să abandoneze, în general, „num e44 şi „etichete44 („rolul nostru e să-i ajutăm pe aceşti oameni, n u să-i tu l­ burăm mai m u lt44) —- ceea ce ar însem na, de fapt, ac­ centuarea discreţiei şi a paternalism ului medical. Nu a da un num e ca atare e peiorativ şi condam nabil, ci n u ­ m ele de „cancer44. A tâta vrem e cât o anum ită boală e tra ta tă ca un anim al de pradă rău şi de neînvins, nu pur şi sim plu ca o boală, cei mai m ulţi bolnavi de can16

cer vor fi în tr-adevăr dem oralizaţi aflând boala de care suferă. Soluţia nu constă a tâ t în a nu mai spune bolna­ vilor de cancer adevărul, cât în a schimba concepţia des­ pre boală, în a o de-mitiza. Când, nu cu prea m ulte decenii în urmă,, ştirea că cineva a re TBC echivala cu a asculta o condam nare la m oarte — aşa cum astăzi cancerul, în im aginaţia popu­ lară, echivalează cu m oartea •— era obişnuit să ascunzi identitatea bolii faţă de tuberculoşi iar, d u p ă ’ce m ureau, faţă de copiii lor. C hiar cu pacienţii inform aţi despre boală, a tâ t doctorii cât şi fam ilia ezitau să vorbească liber. „Literal n u înţeleg nim ic desluşit44, scria K afka unui prieten, în aprilie 1924, din sanatoriul unde avea să m oară două luni mai târziu, „fiindcă în discuţiile despre tu b e r­ culoză . . . fiecare apelează la un mod de a se exprim a sfios, evaziv, lipsit de expresivitate44. Convenţiile ascun­ derii adevărului sunt şi m ai riguroase când e vorba de cancer. în F ra n ţa şi. Italia se maii păstrează încă obiceiul ca doctorii să comunice diagnosticul de cancer fam iliei pacientului, dar nu pacientului; medicii consideră că ade­ vărul n u e îngăduit tu tu ro r, decât, în mod excepţional, pacienţilor m atu ri şi inteligenţi (Un cunoscut oncolog francez îmi spunea că m ai puţin de o zecime din pa­ cienţii săi ştiu că au cancer). în Am erica — în p arte da­ to rită tem erii doctorilor de urm ăririle penale în cazul tratam entului greşit — există în m om entul de faţă m u lt m ai m ultă sinceritate faţă de pacienţi, chiar dacă cel. mai im p o rtan t spital oncologic din ţară expediază inform a­ ţiile obişnuite şi notele de plată pacienţilor externi în plicuri, fără specificarea expeditorului, plecând de la ideea că boala poate fi u n secret pentru fam iliile lor. în tru c â t a avea cancer poate însem na o ruşine ce prim ej­ duieşte viaţa afectivă a bolnavului, şansa prom ovării, postul chiar, pacienţii care ştiu ce boală au tind să de­ vină din cale afară de sfielnici, dacă nu cu desăvârşire reticenţi în legătură cu boala lor. Iar o lege federală, Freedom of Information. Act, din 1966, citează „tratam en ­ tu l cancerului44 într-o clauză exceptând de la divulgare problem ele a căror aducere la cunoştinţă „ar constitui o violare nejustificată a. secretului personal44. Este singura boală m enţionată. Toată această m inciună practicată faţă de/şi de către pacienţii bolnavi de cancer dem onstrează cât de greu a devenit în societăţile industriale avansate să ne obişnuim 2 — Boala ca m etafo ră — SIDA şi m etafo rele ei

17

cu m oartea. Cum m oartea este astăzi un evenim ent su ­ p ărăto r, lipsit de sens, tot aşa boala, considerată în m are m ăsură u n sinonim al m orţii, este sim ţită ca ceva ce tr e ­ buie ascuns. Politica echivocului faţă de n atu ra bolii pa­ cienţilor suferind de cancer reflectă convingerea că m u ­ ribunzilor e preferabil să li se ascundă faptul că vor m u­ ri şi că m oartea convenabilă e cea neaşteptată isau din­ tre toate m ai convenabilă, dacă se întâm plă în vrem e ce n e aflăm în stare de inconştienţă sau în somn. Cu toate acestea, negarea m odernă a m orţii nu explică extinderea m inciunii şi dorinţa de a fi m inţiţi; ea nu atinge team a cea mai adâncă. Cel care a avut o criză coronariană e tot a tâ t de probabil că va m uri de alta în cîţiva ani, cum e probabil că cel bolnav de cancer va m uri rapid de can­ cer. D ar nim eni nu se gândeşte să ascundă adevărul pa­ cientului cardiac: nu e nimic reprobabil când e vorba de u n atac de inim ă. Bolnavii de cancer sunt m in ţiţi nu num ai fiindcă boala es.te (sau se crede a fi)’ o condam ­ nare la m oarte, ci pentru că e considerată a fi obscenă — în înţelesul originar al acestui cuvânt: de ră u augur, abominabilă, repugnând sim ţurilor. Boala cardiacă im ­ plică o slăbiciune, afecţiune, insuficienţă de n a tu ră m e­ canică; nici o disgraţie, nimic din tabu-ul ce-i înconjura odinioară pe cei chinuiţi de tuberculoză şi încă îi încon­ joară pe cei ce suferă de cancer. M etaforele asociate tu ­ berculozei şi cancerului im plică procese vii de u n gen extrem de rezonant şi hidos.

2

în decursul celei mai m ari părţi a istoriei lor, în tre ­ buinţările m etaforice ale tuberculozei şi cancerului s-au în tretă ia t şi s-au suprapus. The O xford English Dictionary înregistrează term enul de „consum ption“ folosit ca u n sinonim p en tru tuberculoza pulm onară încă din 13981. Ioan din Treviso: „Când sângele se diluează, urm ează em acierea şi ofilirea"). D ar şi înţelegerea pre-m odernă a cancerului invocă noţiunea de emaciere. Acelaşi dicţio­ n a r dă ca prim ă definiţie figurată a cancerului: „Tot ce

1 D ictionnaire de l’a n cien n e langue frangaise a lu i G odefro citează P ra tiq u m (1495) de B e rn a rd de G ordon: „T isis este un u lc e r al p lă m â n u lu i care consum ă în tre g u l c o rp “.

18

mişcă, corodează, degradează sau consumă încet şi pe ascuns*4. (Thomas Paynell, în. 1528: „Un cancer este o depresie im postum ă, care se hrăneşte cu părţi din corp“.) în cea dintâi definiţie literală, cancerul era conside­ ra t o tum oare, um flătură sau p ro tu b e ra n ţi, num ele bolii — de la grecescul kakinos şi latinul cancer, am bele în ­ sem nând crab — fiind inspirat, potrivit lui G alen, de asem ănarea cu venele um flate ale tum orii extern e la pi­ cioarele crabului; nu, cum cred m ulţi, fiindcă boala metastatică se furişează ori se târăşte ca un crab. în să eti­ mologia arată că şi tuberculoza era considerată cândva un gen de extruzie anorm ală; cuvântul tuberculoză — de la latinul tuberculum , dim inutivul lui tuber, protuberanţă,. proem inenţă — înseam nă o creştere anorm ală, protuberanţă, proiecţie sau excrescenţă.2 Rudolf Virchow, fon­ datorul patologiei celulare, prin anii 1850, considera tu ­ berculul o tum oare. Aşa încât, din antichitatea târzie până foarte recent, tipologic, tuberculoza era cancer. Ia r can­ cerul e ra descris, asem enea tuberculozei, ca u n proces în care corpul era consumat. Concepţiile m oderne despre cele două boli n-au p u tu t prinde form ă până la apariţia patologiei celulare. Numai cu ajutorul microscopului a fost posibilă înţelegerea specificităţii cancerului, ca tip de activ itate celulară şi s-a p u tu t observa că boala n u lua întotdeauna form a unei tum ori externe sau m ăcar pal~ pabiile. (înainte de jum ătatea, secolului al X ÎX -lea, ni­ m eni n -a r fi identificat leucem ia cu o form ă de cancer), îjn mod definitiv, cancerul n -a p u tu t fi despărţit de tu ­ berculoză până după 1882, când s-a descoperit că tu b e r­ culoza e o infecţie bacterială. A stfel de progrese în gân­ direa m edicală au perm is m etaforelor principale ale ce­ lor două boli să devină cu adevărat distincte şi, în cea mai m are parte, opuse. Im aginaţia modernă despre cancer a p u tu t apoi să capete form ă — o im aginaţie care, începând de prin anii ’20, va m oşteni cele m ai m ulte d in tre p ro -

2 D icţio n arele etalo n ale lim b ii fran ceze d au aceeaşi etim o logie. „ T u b e rc u lu l11 a fa st in tro d u s în secolul a l X V I-lea de A m broise P a re d in la tin u l tu b e rc u lu m , în se m n în d „m ică u m flă t r ă “. în E n ciclopedia lu i D iderot, a rtic o lu l d esp re tu b ercu lo ză (1765) citează d e fin iţia m ed icu lu i englez R ich ard M orton, d in P hthisiologia să (1689): „m ici tu m o ri ce a p a r la s u p ra fa ţa co rp u ­ lui". In fran ceză, o d in io ară, to a te m icile tu m o ri d e s u p ra fa ţă se n u m eau „tu b e rc u li"; în ţe le su l c u v â n tu lu i a fost lim ita t la ceea ce înţelegem n o i p rin tu b ercu lo ză n u m a i d u p ă d esco p erirea b acilu lu i de că tre K och.

19

tolemele dram atizate de fanteziile privind tuberculoza, d ar cu cele două boli şi cu simptomele lor concepute în m oduri com plet diferite, aproape antitetice. * Tuberculoza este înţeleasă ca boală a unui organ, plă­ m ânii, în vrem e ce cancerul este înţeles ca o boală ce-şi poate face apariţia în orice organ şi a cărei în tin d ere este în treg u l corp. Tuberculoza este înţeleasă ca o boală a contrastelor extrem e: lividitate albă şi aflux de sînge roşu, hiperâctivitate, alternând cu apatia. Evoluţia spasmodică a bolii este ilu strată de ceea, ce se crede a fi sim ptom ul proto­ tip al ei: tuşea. Bolnavul e distrus de tuşă, apoi se liniş­ teşte, îşi recapătă respiraţia, respiră norm al; şi iarăşi Tu­ şeşte. C ancerul este o boală a creşterii (uneori vizibilă; m u lt m ai tipic, interioară), a unei creşteri anorm ale, în cele din urm ă fatale, cu alte cuvinte uniform ă, progre­ sivă şi constantă. Deşi pot exista perioade în care creşte­ re a tum orii încetează (se atenuează), cancerul n u produce contraste, ca oximoroni ai conduitei —- activitate febrilă, resem nare pasionată — considerate a, fi tipice tuberculo­ zei. B olnavul de tuberculoză este palid uneori; paloarea bolnavului de cancer e neschim bată. Tuberculoza face corpul transparent. Radiografiile, in stru m en tul de diagnosticare standard, oferă posibilita­ te a bolnavului, adesea p en tru întâia oară, să-şi vadă in te ­ riorul — să-şi devină sieşi transparent. în tim p ce tu ­ berculoza e de la început bogată în sim ptom e vizibile (emaciere progresivă, tuşă, pasivitate, febră)), p utând fi brusc şi dram atic divulgată (sânge pe batistă), în cancer sim ptom ele im portante se apreciază a fi, în mod caracte­ ristic, invizibile — până la ultim a fază, când e prea tâ r ­ ziu. Boala, descoperită adesea din întâm plare sau p rin ttr-un control m edical de rutină, poate fi extrem de avan­ sată fără să-şi arate nici un simptom apreciabil. Cineva apelează la u n specialist pen tru a afla dacă are cancer. Ceea ce nu poate vedea pacientul, specialistul va d e ter­ m ina prin analiza ţesuturilor luate din corp. Bolnavii de tuberculoză îşi pot vedea radiografiile, pot in tra chiar în posesia lor: cei de la sanatoriul din M untele vrăjit le p o artă cu ei în buzunarele de la piept. Bolnăvii de can­ c e r nu se u ită la biopsiile lor. Tuberculoza, se credea — încă se m ai crede —, pro­ 20

duce m om ente de euforie, creşterea poftei de m âncare ş i exacerbarea dorinţei sexuale. P arte din regim ul pen­ tr u pacienţii din M untele vră jit constă în al doilea bve'akfast, m âncat cu plăcere. Cancerul, se consideră, paralizează vitalitatea, face din m âncare un chin şi uci­ d e dorinţa. Se im agina că a avea tuberculoză însem na a fi afrodisiac, d ă ru it cu extraordinare pu teri de se­ ducţie. C ancerul e considerat a fi de-sexualizant. D ar e caracteristic tuberculozei că m ulte din sim ptom ele sale s u n t am ăgitoare — însufleţirea care naşte din enervare, obrajii tradafirii, ce par u n semn de sănătate, fiind o u rm are a febrei ■ — şi creşterea vitalităţii ce poate fi u n sem n de apropiere a m orţii (Asemenea izbucniri de en er­ gie vor fi în general auto-destructive, dar pot fi destructiv e şi p e n tru alţii.: să ne am intim legenda V estului de altăd ată a lui Doc Holliday, pistolarul tuberculos eli­ b e ra t din constrângerile m orale de ravagiile bolii sale.) C ancerul nu are decât sim ptom e adevărate. Tuberculoza înseam nă dezintegrare, febrilizare, de­ m aterializare; ea este o boală a lichidelor — corpul tran sfo rm at în flegmă, mucus, spută şi, în cele din urm ă, în sânge — , o boală a aerului şi a nevoii de u n aer m ai cunait. C ancerul înseam nă degenerare, ţesu tu rile cor­ pului devenite ceva chinuitor. Alice Jam es, scriind . în ju rn a l doar cu un an înainte de a m uri de cancer, în 1892, vorbeşte de „această păgână rocă de g ran it din p ieptul meu*. D ar această rocă este vie, un fetus cu p ro ­ p ria lui voinţă. Novalis, în tr-u n articol scris p rin 1798 p e n tru proiectata sa enciclopedie, defineşte cancerul, îm preună cu gangrena, d re p t „paraziţi cu d rep tu ri de­ pline — ei cresc, sunt reproduşi, reproduc, au propria lo r stru ctură, secretează, m ănâncă". Cancerul este o g ra­ viditate demonică. S fântul Jerom e trebuie să se fi gân­ d it la cancer când a scris: „Cel cu pântecele u m flat este însărcinat cu propria lui m oarte" („Aiius tum enti aquaiicuio m ortem partu rit"). Deşi evoluţia am belor boli înseam nă emaciere, pierderea greutăţii din cauza tu ­ berculozei este înţeleasă foarte diferit de pierderea greu­ tă ţii din cauza cancerului. în tuberculoză, persoana e „consum ată", arsă complet. în cancer, pacientul e „in­ vadat" de celule străine, care se m ultiplică, producând atrofia sau blocajul funcţiunilor corpului. B olnavul de cancer „se ofileşte" (cu u n cuvânt de Alice Jam es) sau „se îm puţinează" (folosind expresia lui W ilhelm Reich). 21

Tuberculoza este o boală a tim pului; ea grăbeşte v ia­ ţa, o scoate în evidenţă, o spiritualizează. A tât în en ­ gleză, cât şi în franceză tuberculoza „galopează14. Can­ cerul are faze, mai degrabă decât mers; el este (în cele din urmă) term inal. Cancerul lucrează încet, insidios; eufem ism ul standard în anunţurile m ortuare e că cineva „a m urit după o boală îndelungată44. Toate caracterizările cantorului îl descriu ca fiind lent şi tot astfel a fost folosit p en tru întâia oară metaforic. „Cuvântul şovăială roade precum un cancer44, scria Wyclif în 1382 (tradu­ când un v erset din II Timotei 2 :17); şi printre cele din ­ tâ i în treb uinţări figurate ale cancerului sunt cele ca m e­ taforă pentru „trândăvie*4 şi „încetineală44.3 M etaforic vorbind, cancerul n u e atât o boală a tim pului, cât o boală sau o patologie a spaţiului. M etaforele sale p rin ­ cipale se referă la topografie (cancerul „se propagă44,. „proliferează44 sau e „răspândit44; tum orile sunt, ch iru r­ gical, „ex tirp ate44), iar cea mai înspăim ântătoare u rm are a lui, ca şi a m orţii, e m utilarea sau am putarea unei p ărţi din trup. Tuberculoza e adesea im aginată ca o boală a sărăciei şi a lipsurilor —- a articolelor de îm brăcăm inte subţiri, a tru p u rilor deşirate, a cam erelor neîncălzite, a igienei sum are şi a hranei inadecvate. Sărăcia poate să n u fie a tâ t de literală ca cea din m ansarda lui Mimi, în La Boheme; tuberculoasa Marguer'ite G autier, în Dama cu ca­ m elii, trăieşte în lux, dar înlăuntru ea este u n plânsei. P rin contrast, cancerul este o boală a clasei mijlocii, o boală asociată cu abundenţa, cu excesul. Ţările bogate au cea mai înaltă ra tă a îm bolnăvirilor de cancer, ia r creşterea frecvenţei bolii e văzută ca un rezultat, în parte, al dietei bogate în grăsim i şi proteine şi al em a­ naţiei toxice a economiei industriale ce produce afluenţa. T ratam entul tuberculozei se identifică cu stim ularea apetitului, tra ta m e n tu l cancerului cu greaţa şi pierderea apetitului. S ubnutriţii hrănindu-se ei înşişi, vai, fără nici un folos. îndestulaţii, incapabili să mănânce.

3 A şa cum s u n t c itate în T he O xfo rd E nglish D ictionar c are d ă c a - p r im ă u tiliz a re fig u ra tă a „ c a n k e r-u lu i‘: „T rân d ăv ia,, acel can cer p e s tile n ţia l şi ex trem de con tag io s'1 (T. P a lfre y m a n , 1564). Şi d esp re c an cer (care în lo cu ia te rm e n u l de „can k er", p rin 1700): „In d o le n ţa e u n cancer, d ev o rân d acel T im p p e c a re p rin ­ ţii a r tre b u i să-l cu ltiv e p e n tru L u c ru ri sublim e" (E dm und K e m 1711).

22

Se credea că bolnavul de tuberculoză putea fi aju tat, vindecat chiar, printr-o schim bare de mediu. Exista ideea că tuberculoza era o boală um edă, o boală a oraşelor ji­ lave şi reci. Interiorul corpului devenea um ed („um idi­ ta te în plăm âni4' era o expresie favorită) şi treb u ia uscat. Medicii recom andau călătoria la altitudine, în locuri uscate —• m unţii şi deşertul. Dar nici o schim bare a m ediului am biant nu pare să-i fie de folos bolnavului de cancer.- Lupta se duce în lău n tru l corpului fiecăruia. [Poate fi, din ce în ce mai m ult se crede că există ceva în m ediul înconjurător care produce cancerul. Dar, oda­ tă prezentă, boala nu m ai poate fi suprim ată sau a te ­ n u ată p rin tr-o deplasare în tr-u n m ediu m ai prielnic (altfel spus, mai puţin cancerigen). Tuberculoza pare a fi relativ nedureroasă. C ancerul e, invariabil, neînchipuit de dureros. Tuberculoza se crede că oferă o m oarte uşoară, în vrem e ce cancerul e una spectacular de devastatoare. Mai bine de o sută. de ani tuberculoza a răm as m odalitatea preferată de a da m or­ ţii un înţeles —- o boală plină de învăţături, distinsă. Li­ te ra tu ra secolului X IX este plină de descrieri ale unor m orţi aproape fără simptome, calme, fericite din lum ea bolnavilor de tuberculoză, m ai ales din rându l tinerilor, precum m icuţa Eva, din Coliba Unchiului Tom , Paul, fiul lui Dombey, din D om bey and Son şi Smifce din Nicholcts N ickleby, unde Dickens descrie tuberculoza ca o „boală cum plită, care-şi pregăteşte, ca să zicem aşa, victim a p e n tru m oarte; care o despoaie de tot ce e gro­ solan . . . o boală cum plită, în care lupta dintre suflet şi tru p se desfăşoară atât de tre p ta t, de liniştit, de so­ lemn, iar rezultatul este a tât de sigur, încât zi de zi, b u ­ căţică cu bucăţică, învelişul m uritor se topeşte şi se ofi­ leşte, ia r duhul devine m ai uşor şi mai încrezător pe m ăsură ce povara s c a d e . . ,“4 Să comparăm, p rin con_

&*

* A p ro ap e u n secol m ai tâ rz iu , în e d iţia p o stu m ă a J u rn a ­ lu lu i K a th e rin e i M ansfield, J o h n M id d leto n M u rry foloseşte u n lim b aj sim ila r p e n tru a descrie u ltim a zi de v ia ţă a a u to a re i: „N -am v ă z u t n ic ic â n d şi n u voi v ed ea v re o d a tă pe cin ev a a tâ t de fru m o s cum e ra ea în acea zi; e ra ca şi cum p e rfe c ţiu n ea r a ră ce-i a p a rţin u s e în to td e a u n a p usese cu - to u l stă p â n ire pe ea. C a să folosesc, p ro p riile ei cu v in te, u ltim u l g ră u n te a l « n ă­ m olului», u ltim e le « u rm e ale d e g ra d ă rii p ă m â n te şti» d is p ă ru ­ seră p e n tru to td e a u n a . îşi p ie rd u se v ia ţa p e n tru a salv a această fru m u s e ţe 11.

23

trast, aceste m orţi liniştite, care înnobilează, cu m orţile înjositoare, agonizante ale tatălu i lui Eugene G ant clin O f Time and the River de Thomas Wolfe şi a surorii din film ul lui Bergman, Cri.es and W hispers. M uribundul bolnav de tuberculoză e prezentat mai frum os şi mai: sentim ental decât în realitate; m uribundul bolnav de cancer e zugrăvit prădat de toate calităţile de a u to -tra n scendere, um ilit de spaimă şi de agonie. * Acestea sunt deosebirile, scoase din m itologia popu­ lară, dintre cele două boli. Fără îndoială, m ulţi bolnavi de tuberculoză au m urit în dureri cumplite, în vrem e ce unii bolnavi, de cancer au un sfârşit mai puţin sau deloc dureros; săracul şi bogatul se îmbolnăvesc deopotrivă, a tâ t de tuberculoză, cât şi de cancer; şi nu to ţi care au tuberculoză tuşesc. D ar m itologia dăinuie. Nu fiindcă tu ­ berculoza pulm onară este cea mai obişnuită form ă a tu ­ berculozei, aşa cum cei mai m ulţi înţeleg tuberculoza, în opoziţie cu cancerul, ca boală a unui singur organ, ci fiindcă m itu rile privind tuberculoză nu se potrivesc cu creierul, laringele, rinichii, oasele m ari şi alte locuri în care bacilul se poate, de asemenea, instala; ele se potri­ vesc de m inune însă -cu im agistica tradiţională (respira­ ţie, viaţă) asociată plămânilor. în tim p ce tuberculoza dobândeşte calităţile atrib u ite plăm ânilor, reprezentând partea superioară, sp iritualiza­ tă a corpului, cancerul este notoriu pentru atacarea unor părţi ale corpului (colon, fiere, rect, piept, gât, prostată, testicule), ruşinos a fi identificate. A .avea o tum oare, în general, deşteaptă unele sentim ente de jenă dar, în ie­ rarh ia organelor corpului, cancerul de plăm âni e sim ţit a fi mai puţin reprobabil decât cancerul rectal. Iar o form ă netum orală de cancer apare astăzi în ficţiunea p u ­ blicitară, în rolul monopolizat cândva de tuberculoză, drept- o boală rom antică ce pune capăt unei vieţi tinere. (Eroina lui Erich Segal, din Love Story, m oare de leuce­ mie — v arianta ,,albă“ a bolii, sim ilară tuberculozei, pen­ tru care nu se poate propune o chirurgie m utilantă, p re­ cum în cancerul de stomac sau în cancerul la sân). O 24

boală a plăm ânilor, m etaforic, este' o boală a sufletului.5* C ancerul, ca o boală care poate lovi oriunde, este o boală a trupului. D ep arte de a revela ceva spiritual, ea dove­ deşte că tru p u l este, din nenorocire, doar trup. A stfel de fantezii propăşesc, deoarece se crede că tuberculoza şi cancerul ar fi mai m ult decât boli ce sunt, în mod obişnuit (ori au fost), m ortale. Ele sunt identifi­ cate cu m oartea însăşi. în Nicholas N ickleby, Dickens de­ finea tuberculoza astfel: ,,o boală în care m oartea şi via­ ţa se îm pletesc în chip a tâ t de ciudat, încât m oartea îm ­ p ru m u tă văpaia şi culoarea vieţii, ia r viaţa înfăţişarea descărnată şi hidoasă a m orţii; o boală pe care m edicina n -a lecuit-o niciodată, de care bogăţia nu s-a p u tu t nici­ odată feri, de care sărăcia nu s-a p u tu t lăuda că e scutită.“ Şi K afka scria lui Max Brod, în octombrie 1917: „am aju n s la concluzia că tuberculoza pe care o am n u este o boală deosebită, nu e o boală căreia să-i acorzi u n n u ­ m e deosebit, ci doar o în tă rire a săm ânţei generale a m o r ţii. . Cancerul inspiră speculaţii asem ănătoare. Georg Groddeck, ale cărui rem arcabile opinii despre c an ­ cer, din Das Buch vom es (1923), le anticipă pe cele ale lui W ilhelm Reich, scria: „D intre toate teoriile puse în discuţie în legătură cu cancerul, num ai una a supra­ vieţuit, după părerea mea, trecerii tim pului, cea potrivit căreia cancerul, urm ând faze precise, conduce la m oarte, înţeleg p rin aceasta că ceea ce nu e fatal nu e cancer. Poţi deduce de aici că nu ofer vreo speranţă p en tru o nouă m etodă de vindecare a c an c e ru lu i. . . [doar] p en tru m ultele cazuri de aşa num it cancer . . .“ Cu toate progresele în tra ta re a cancerului, m ulţi su n t de acord cu ecuaţia lui Groddeck: cancer — m oarte. D ar m etaforele tuberculozei şi cancerul divulgă m ulte despre îdeea de m orbid şi despre evoluţia ei începând cu seco­ lul al X lX -lea (când tuberculoza era cauza cea m ai obiş­ 5 F ra ţii G o n co u rt în ro m a n u l M adam e G ervaise (1869), n u ­ m eau tu b e rc u lo z a „această b o ală a p ă rţilo r alese şi n o b ile ale fiin ţe i u m a n e 1, p u n â n d -o în c o n tra s t cu „bolile o rg an elo r b r u te şi de râ n d ale corpului, c a re îm p o v ărează şi im p u rifică' m in te a b o ln a v u lu i. . în Tris'tan, p o v estea de în cep u t a lu i T hom as M ânn, „ tâ n ă ra fem eie su fe re a de o tr a h e ită ... S lav ă D o m n u lu i că n u e ra u p lăm ân ii! D ar c h ia r dacă a r fi fost p lăm ân ii, n o u a p a c ie n tă n Ja r fi p u tu t să a ra te m ai în c â n tă to a re, m ai fină, m ai a e ria n ă şi m ai im a te ria lă d e c â t acum , când, d e lic a tă şi obosită, şed ea reze m a tă în foto liu l alb , lăcu it, u rm ă rin d c o n v ersaţia a lă tu ri de b ă rb a tu l ei g ras şi s ă n ă to s11.

25

nuită a morţii), până în zilele noastre (când cancerul a devenit cea m ai de tem ut boală). Romanticii au m orali­ zat boala in tr-u n fel nou: prin m oartea de tuberculoză, care distrugea tru p u l fizic, au eterizat personalitatea şi au extins conştiinţa. A fost, de asemenea, posibil, p rin interm ediul fanteziilor despre tuberculoză, să se estetizeze m oartea. Thoreau, suferind de tuberculoză, scria în 1852: „M oartea şi boala sunt adesea frum oase, c a . . . lu ­ m ina efervescentă a tuberculozei44. Nimeni n u concepe cancerul în felul în care tuberculoza a fost im aginată : ca o m oarte decorativă, adesea lirică. C ancerul este încă' u n subiect ra r şi scandalos pen tru poezie; şi pare de n e­ im aginat să estetizezi boala. 3 Cea m ai frapantă asem ănare între m iturile tu b ercu ­ lozei şi cancerului e că am bele sunt sau au fost înţelese ca boli ale pasiunii. Febra în tuberculoză era sem nul unei arderi interne; bolnavul de tuberculoză e cel „consu­ m a t44 de pasiune, iar această pasiune duce la dezagrega­ rea corpului. Folosirea m etaforelor deduse din tu b ercu ­ loză p en tru a zugrăvi iubirea — imaginea unei iubiri „bolnave44, a pasiunii care „consum ă44 — antedatează cu m u lt m işcarea rom antică.6 începând cu rom anticii, im a­ ginea a fost răsturnată, tuberculoza fiind concepută ca o variantă a suferinţei din dragoste. în tr-o sfâşietoare scrisoare din 1 noiem brie 1820, din Neapole, K eats, d e s­ p ă rţit p en tru totdeauna de Fanny Brawne, scria: „Chiar de-aş avea vreo şansă de însănătoşire, această pasiune m -ar ucide44. Aşa cum explică un personaj din M untele vrăjit: „Sim ptom ele bolii ascund o acţiune deghizată a iubirii şi orice boală cuprinde o iubire m etam orfozată44 Dacă odinioară se credea că tuberculoza ap are din prea m ultă pasiune, chinuind nepăsător şi senzual, astăzi m ulţi cred că, la rândul său, cancerul e o boală a insu­ ficienţei pasiuni, chinuindu-i pe cei reprim aţi sexual, inhibaţi, lipsiţi de spontaneitate, incapabili să-şi exprim e furia. Aceste diagnoze, aparent opuse, sunt de fap t v e r­ siuni, nu a tâ t de diferite, ale aceleiaşi concepţii (şi m e- 8 8 P recu m în A ctul II, S cen a 2 d in T he M an o f M ode (1676) d e G eorge E th ereg e: „C ând iu b ire a d ev in e o boală, cel m ai b u n lu c ru pe care-1 p u tem face e să-i p re g ă tim o m o a rte v io len tă. N u p o t în d u ra to r tu r a u n ei p a siu n i p re lu n g ite şi isto v ito are".

26

rită să li se acorde, după m ine, aceeaşi încredere). F iin d ­ că am bele in terp retări psihologice ale bolii accentuează insuficienţa sau adversitatea energiilor vitale. în m ă­ su ra in care tuberculoza a fost celebrată ca o boală a pasiunii, în aceeaşi m ăsură ea a fost privită ca o boală a represiunii. Im oralistul, extrem de m oralul erou al lui Gi/de, contractează tuberculoza (făcând o paralelă cu ceea ce autorul înţelege a fi propria lui poveste), fiindcă şi-a rep rim at adevărata natură sexuală; când Michel acceptă Viaţa, se vindecă. Cu acest scenariu, astăzi MicheL ar tre b u i să contracteze cancer. Aşa cum în m om entul de faţă cancerul e im aginat ca fiind p lata represiunii, to t aşa tuberculoza a fost cândva explicată ca devastare a frustrării. Unii cred că ceea ce num im , astăzi, viaţă sexuală liberă previne cancerul, în fond pentru, virtual, acelaşi m otiv că sexul a fost p re­ scris bolnavului de tuberculoză ca terapie. în The W ings o f the D ove, doctorul o îndeam nă pe Milly Theale să se angajeze in tr-o aventură sentim entală ca rem ediu pen tru tuberculoză; m oare când află că adm iratorul său duplici­ ta r, M erton Densher, e în secret logodit cu p rieten a ei, K ate Croy. Şi K eats exclam ă în scrisoarea lui din noiem ­ brie 1820: ,,D ragul m eu Brown, trebuia să fi fost a mea când eram sănătos şi aş fi răm as sănătos". P o triv it mitologiei tuberculozei, există, în general, o an u m ită sensibilitate pasionată care provoacă, una ce se exprim ă pe sine p rin tr-u n acces de tuberculoză. D ar pa­ siunile trebuie contracarate şi speranţele dezamăgite. Iar pasiunea, în mod obişnuit iubire, iar putea fi o pasiune politică sau morală. La sfârşitul rom anului In ajun (1800). de Turgheniev, Insarov, tâ n ăru l revoluţionar bu lg ar în exil, eroul cărţii, realizează că nu se poate întoarce în Bulgaria. In tr-u n hotel din Veneţia, se ofileşte de dor şi fru strare, se îm bolnăveşte apoi de tuberculoză şi moare. P o triv it mitologiei cancerului, cauza bolii e, în m ajo­ ritate a cazurilor, o constantă represiune a sentim entelor. La început, în varianta m ai optim istă a acestei fantezii, em oţiile reprim ate erau sexuale; astăzi, prin tr-o rem ar­ cabilă schim bare de perspectivă, reprim area sentim en­ telor violente e considerată a fi cauza cancerului. P a ­ siunea zădărnicită care l-a ucis pe Insarov a fost idea­ lism ul. Pasiunea din cauzei căreia lum ea crede că se va îm bolnăvi de cancer, dacă nu se va elibera de ea, este furia. Nu există Insarovi moderni. în schimb, există canoerofobi ca N orm an M ailer, cel care a explicat recent că 27

dacă nu-şi înjunghia soţia (acţionând sub im pulsul „unul cuib ucigaş de sim ţăm inte"), ar fi contractat cancer şi „ a r fi m urit el însuşi în câţiva ani". E aceeaşi fantezie asociată odinioară tuberculozei, dar îratr-o versiune m ai dezgustătoare. Sursa p e n tru cea mai m are parte din actuala m odă care asociază cancerul cu reprim area pasiunii este Wdîhelm Reich, cel care definea cancerul drept „o boală u r­ m ând resem nării emoţionale — o dim inuare bioenergetică, o abandonare a speranţei". Reich a ilu strat influenta lui teorie p rin cancerul lui Freud care, aprecia el, a început când acesta, în . mod n atural pasionat şi „soţ extrem de nefericit", a cedat resem nării: „A tră it o viaţă de fam ilie foarte calmă, liniştită şi decentă, însă e aproape sigur c'ă era extrem de nesatisfăcut sexual. A tât resem narea, cât şi cancerul sunt o probă a acestui fapt. F reud treb u ia să se abandoneze ca persoană. Trebuia să renun ţe la plă­ cerile personale, la bucuriile personale, în m ijlocul v â r s te i. . .; dacă opinia m ea despre cancer e corectă, aban­ donezi, te resem nezi şi apoi contractezi boala". Moartea lu i Ivan llici, de Tolstoi, e adesea citată c a un caz tip ic al legăturii dintre cancer şi resem narea caracterologică. Deşi aceeaşi teorie a fost aplicată de Groddeck tu b ercu ­ lozei, definită ca: „resem nare p en tru a m uri. D orinţa trebuie să dispară, apoi pofta pen tru cele d in lău n tru şl cele cţin afară, p e n tr u . cele de sus şi cele de jos ale iubirii erotice, simbolizată prin respiraţie. Odată cu db~ rin/ţa se ofilesc p lă m â n ii. . . tru p u l se s tin g e . . ."7. Aşa cum fac toate prezentările de astăzi ale cance­ rului, tot aşa, în secolul al X lX -lea, toate re la tă rile . ti­ pice despre tuberculoză prezentau resem narea d re p t cau­ ză a bolii. Ele mai dem onstrează cum, odată cu evolu­ ţia bolii, devenim resem naţi; Mimi şi Camille mor, din cauza ren unţării la dragoste, beatificate prin ren u n ţare. Ordered South, eseul autobiografic al lui R obert Lbuis Stevenson, scris în 1874, descrie fazele prin care bolna­ vu l e „cu gingăşie dezobişnuit de pasiunea p e n tru viaţă", resem narea ostentativă fiind caracteristică declinului ra ­ pid al tuberculoşilor, aşa cum sunt înfăţişaţi pe larg în 7 P a sa ju l c o n tin u ă : „ . . . f i i n d c ă d o rin ţa spo reşte în tim p u l bolij, fiin d c ă se n tim e n tu l de v in o v ă ţie al risip irii sim bolice, co n ­ s ta n t rep eta te , a sperm ei în sp u tă c o n tin u ă să crească m e r e u . . . fiin d că ac tu l se x u a l p e rm ite bolii p u lm o n a re să re d e a fru m u se ­ ţea ochilor şi o b ra jilo r, o tră v u ri isp itito are".

28

proză. în Coliba U nchiului Tom , m icuţa Eva m oare cu o seninătate nefirească, anunţându-şi tatălu i sfârşitul cu .câteva săptămânii m ai devrem e: „P uterea mi se stin­ ge cu fiecare zi, ia r eu ştiu că trebuie să plec“. Tot ce aflăm despre m oartea lui M illy Thaele, din The W ings of the Dove, e că „şi-a întors faţa la p erete44. Tuberculoza era prezentată ca o m oarte cu desăvârşire pasivă. Era adesea u n fel de sinucidere. în Cei m orţi a lui Joyce, M ichael Furey. stă în ploaie în grădina G rettei Conroy în noaptea dinaintea plecării ei la o m ănăstire de m aici; ea-1 conjură să plece acasă; „el îi răspunde că n u vrea să trăiască'14 şi o săptăm ână m ai târziu moare. Bolnavii de tuberculoză pot fi im aginaţi ca fiind pa­ sionaţi, d ar sunt, m ult m ai tipic, nedeplini ca v ita lita te şi ca forţă a vieţii (ca în v arian ta contem porană, la zi, a acestei închipuiri, sunt expuşi cancerului cei insuficient de senzuali sau cuprinşi de mânie). F raţii G oncourt explică tuberculoza prietenului lor M urger (autorul ce­ lebrelor Scenes de la vie de Boheme) astfel: el m oare „din dorinţa de v italitate cu care să ţină piept su ferin ţei44* M ichael F u rey era „extrem de plăpând44, aşa cum m ăr­ turiseşte G retta Oonroy soţului ei, „voinic, destul de în alt44 şi gelos din senin. Tuberculoza este celebră ca boală a victim elor predestinate, a celor sensibili şi pasivi, fără suficientă dragoste de viaţă pentru a supravieţui. (Ceea ce se sugera de către frum oasele pline de dorinţi, d ar aproape somnolente, ale artei pre-raphaelite devine explicit în tinerele vlăguite, cu ochii concavi, bolnave de tuberculoză, pictate de Edvard Munch.) Şi în tim p ce reprezentarea standard a m orţii provocată de tuberculoză pune accentul pe sublim area perfectă a sim ţurilor, imagi­ nea recu rentă a curtezanei tuberculoase dem onstrează că boala a fost, de asemenea, considerată capabilă să-l facă pe cel ce suferă mai. atrăgător. Ca toate m etaforele în tr-ad ev ăr de succes, m etafora tuberculozei era suficient de bogată pentru la asigura două utilizări contradictorii. P rezenta m oartea u n u i bol­ nav (ca cea a unui copil), socotit prea „bun44 p e n tru a fi sexual: aserţiunea unei psihologii angelice. Era, în ace­ laşi tim p, un m ijloc de prezentare a em oţiilor sexuale — suprim ând responsabilitatea de dragul lib ertin aju lu i, condam nat în num ele unei decadenţe sau delicvescenţe obiective, psihologice. A fost atât un mod de a descrie senzualitatea şi de a prom ova revendicările pasiunii, c âtr 29

şi unul de a descrie reprim area şi de a face reclam ă p re­ ten ţiilo r sublim ării, boala pricinuind deopotrivă o „am or­ ţire a sp iritului44 (folosind cuvintele lui R obert Louis Stevenson) şi o revărsare a sentim entelor m ai înalte. Mai presus de toate, a fost Un mijloc de afirm are a im por­ tanţei de a fi mai conştienţi, mai deplini psihologic. S ă ­ nătatea devine banală, vulgară chiar.

4 Pare ca faptul de a avea tuberculoză dobândise deja, pe la m ijlocul secolului al X VIII-lea, conotaţia de a fi rom antic. In A ctul I, Scena 1, din She Shops to Conquer (1773), satira lui Oliver Goldsmith despre viaţa în pro­ vincie, d-1 H ardcastle o ceartă cu blândeţe pe d-na H ardcastle p en tru că-1 răsfaţă excesiv de m ult pe Tony Lum pkin, fiul ei necioplit din prim a căsătorie: D -na H .: Şi sunt eu de condam nat? Bietul b ăiat a fost întotdeauna prea bolnav spre a fi de folos la ceva. Şcoa­ la ar însem na m oartea lui. Când se va mai întrem a p u ­ ţin, cine ştie, un an sau doi de latină ce pot face p en ­ tr u el? D-1 H.: Latină pentru el! O pisică şi o scripcă. Nu, nu, berea de casă şi staulul vor fi singurele şcoli pe care ie va frecventa vreodată. D -na LI.: Ei bine, n u se cade să-1 facem de ocară pe sărm anul b ăiat acum, fiindcă am im presia că nu-1 vom m ai avea p e n tru m ultă vrem e printre noi. O ricine-i p ri­ veşte chipul, îşi poate da seama că e bolnav de tu b e r­ culoză. D-1 LI.: Da, de-ar fi îngrăsarea unul din simptome. D -na H.: Tuşeşte uneori. D-1 H .: Da, când bău tu ra o ia pe-alături. D -na H.: în tr-ad ev ăr mă tem pen tru plăm ânii lui. D-1 H.: Cu adevărat mă tem şi eu. P e n tru că răcneşte uneori ca o trom petă vorbitoare [Tony scoate strigăte în spatele scenei] Auzi-1 că-ncepe! O persoonă foarte tu ­ berculoasă, într-adevăr. Schim bul aceasta de cuvinte sugerează că im aginea despre tuberculoză era deja o idee acceptată, p en tru d-na H ardcastle nefiind altceva decât o antologie de clişee din lum ea bună londoneză spre care aspira ea însăşi, lum e ce 30

reprezenta auditoriul piesei lui Goldsm ith.8 Iar G oldsm ith crede că m itu l tuberculozei e deja larg răspândit, boala fiind, cum s-ar spune, un rem ediu îm potriva podagrâi. P e n tru snobi, parveniţi şi arivişti, tuberculoza era un sem n de m ondenitate, distincţie şi sensibilitate. V aloarea şi rangul social nu se consacră odată cu noua m obilitate (socială şi geografică) ia secolului al XIX~lea: ele tre ­ buiau afirm ate. Şi au fost afirm ate prin interm ediul noi­ lor idei despre îm brăcăm inte („moda44) şi a noilor a titu ­ dini faţă de boală. A tât îm brăcăm intea (veşm ântul exte­ rior al trupului), cât şi boala (un fel de decor interior al lui) au devenit tropi p e n tru noi atitudini fa ţă de sine. Schelley îi scria, în 27 iulie 1820, lui K eats, exprim ându-şi compasiunea, aşa cum şi-o exprim ă u n bol­ nav de tuberculoză altuia: am aflat „că ai în continuare o înfăţişare de tuberculos44. A ceasta nu era doar o în to r­ sătură de frază. Tuberculoza era înţeleasă ca p arte a în ­ făţişării exterioare, iar această înfăţişare a devenit o ca­ tegorie principală a stilului de viaţă al secolului XIX. Era nepoliticos să m ănânci cu poftă. Era ferm ecător să arăţi suferind. „Chopin s-a îm bolnăvit de tuberculoză într-o vrem e când sănătatea înfloritoare nu mai era şic44, scria Camille Saint-Saens, în 1913. „Era la modă să fii palid şi slab. Prinţesa Belgiojoso rătăcea de-a lungul b ulevar­ delor . . . palidă ea m oartea în persoană44. Saint-Saens era în d rep tăţit să lege num ele unui artist, al lui Chopin, de cea m ai vestită fem eie fatală a tim pului, care a făcut enorm p e n tru popularizarea fizionomiei de tuberculos. N oţiunea de corp, influenţată de tuberculoză, a re p re ­ zentat u n m odel nou p e n tru chipurile aristocrate — in tr-u n m om ent când aristocraţia încetează de a m ai fi o problem ă de putere şi începe să devină m ai cu sea­ mă una de im agine („Nu poţi fi niciodată prea bogat. Nu poţi fi niciodată prea slab44, spunea cândva Ducesa de Wîindsor). Intr-adevăr, rom antizarea tuberculozei con­ stituie prim ul exem plu universal răspândit al activităţii distinctiv m oderne de prom ovare a sinelui ca imagine. 8 G oldsm ith, care s-a p re g ă tit p e n tru c a rie ra de doctor şi a p ra c tic a t m e d ic in a u n tim p , av ea a lte clişee d e sp re tu b e rc u ­ loză. în eseu l O n E d ucation (1759), sc ria că o d ie tă p u ţin bogată în sare, z a h ă r şi u şo r co n d im e n ta tă „corectează o rice p red isp o ­ ziţii sp re tu b e rc u lo z ă , în tâ ln ite în m od o b işn u it p rin tr e copiii n ă sc u ţi la o ra ş“. T u b ercu lo za e ra co n sid erată o d e p rin d e re , o p red isp o ziţie (dacă n u o a fe c ta re ),' o slăb iciu n e c are tre b u ie în ­ v in să şi c ă re ia o ră şe n ii îi cad p r a d ă m ai uşor.

31

înfăţişarea bolnavului de tuberculoză trebuia considerată atractivă, odată ce-a ajuns să fie apreciată ca u n sem n de distincţie, de bună educaţie. „Tuşesc fără în cetare44, scria M aria B ahkircev în foarte cititul cîndva Journal, publi­ cat după m oartea ei, la doar douăzeci şi p a tru de ani, în 1887. „Dar, surprinzător, departe de a mă face urâtă, îmi d ă un aer de oboseală ce mă prinde de m inune44. Ceea ce odinioară era moda fem eilor fatale aristocrate şi a tin e ­ rilo r artişti plini de aspiraţii, a devenit, în cele din urm ă, provincia modei ca atare. Diversele mode fem inine ale secolului XX (cu obsesia lor pen tru subţirim e) reprezin­ tă ultim ul refugiu al m etaforelor asociate rom antizării tuberculozei la sfârşitul secolului XVIII si începutul secolullui XIX. M ulte din atitudinile literare şi erotice, cunoscute sub num ele de „agonie rom antică44, derivă din tuberculoză şi m etam orfozele ei, prin interm ediul m etaforei. Agonia a devenit rom antică printr-o prezentare stilizată a sim ptom elor prelim inare ale bolii (de exem plu, debilitatea e schim bată în apatie), agonia efectivă fiind p u r şi sim ­ p lu suprim ată. Tinerele palide, cu pieptul su p t şi tinerii îngălbeniţi, rahitici concurau unii cu alţii ca p retendenţi la această boală, în general (atunci), incurabilă, schiloditoare şi cu adevărat cumplită. „Când eram tâ n ă r44, scria Theophile G autier, „nu puteam accepta ca un poet liric să cântărească m ai m ult de nouăzeci şi nouă de paunzi44 (De n o tat că Theophile G autier spune „poet liric44, după cât s-ar părea, pentru a se resem na cu ideea că rom an­ cierii trebuiau să fie alcătuiţi dintr-o m aterie m ai puţin p relucrată şi mai voluminoasă). T reptat, înfăţişarea bol­ navului de tuberculoză, întruchipând o v uln erab ilitate atrăgătoare, o sensibilitate superioară, a devenit din ce în ce mai m ult idealul fizionomie al fem eilor — în tim p ce m ari bărbaţi ai m ijlocului şi sfârşitului de secol X IX au câştigat în greutate, au întem eiat im perii in­ dustriale; au scris sute de romane, au p u rta t războaie şi a u p răd at continente. Se poate, logic, presupune că rom antizarea tuberculo­ zei a constituit nu num ai o transfigurare literară a bolii şi că în epoca ei de m ari ravagii tuberculoza a fost pro­ babil considerată dezgustătoare ca şi cancerul în zilele noastre. Fără îndoială, toată lum ea ştia, în secolul al K lX -lea, despre, de pildă, m irosul greu din respiraţia bolnavului de tuberculoză. (Descriind vizita lor la m uribun32

dul M urger, fraţii G oncourt m enţionează „m irosul de carne stricată din dorm itorul lu i44.) Cu toate acestea, rea­ litatea dem onstrează că veneraţia tuberculozei n -a fost p u r şi sim plu o invenţie a poeţilor rom antici sau a libretiştilor de operă, ci o atitudine larg răspândită, şi că m u ­ ribundul (tânăr) era perceput ca o personalitate rom an­ tică. Trebuie presupus că realitatea acestei teribile boli n u era pe m ăsura unor noi idei im portante, cu deosebire cele despre individualitate. Ideea bolii individuale a fost lim pede form ulată odată cu tuberculoza; tot astfel ideea că oamenii devin mai conştienţi prin confruntarea cu pro­ pria lor m oarte. Iar în im aginile născute în ju ru l bolii se poate observa apariţia unei idei m oderne de individuali­ tate, care a luat, în secolul XX, o formă m ult m ai agre­ sivă, dacă nu mai puţin narcisistă. Boala era u n mod de a-ii face pe oameni „interesanţi44 — cum a fost iniţial de­ finită noţiunea de „rom antic14. (Schlegel, în eseul Despre studiul poeziei greceşti (1795), prezintă „in teresan tu l44 ca ideal al poeziei moderne, altfel spus, romantice.) „Idealul Sănătăţii' perfecte44, scria Novalis în tr-u n fragm ent din perioada 1799— 1800, „este num ai din punct de vedere ştiinţific in teresan t44; ceea ce este cu adevărat interesant este boala „ce aparţine dom eniului individualizării44. Cea m aţ cutezătoare şi mai am bivalenţă form ulare a ideii bol­ n av u lu i interesant a oferit-o Nietzsche, în Voinţa de p u ­ tere şi în alte scrieri, şi chiar dacă m enţionează rar q, anum e boală, celebrele opinii cu privire la infirm itatea individuală şi epuizarea sau decadenţa culturală încor­ porează şi extind m ulte din clişeele despre tuberculoză. T ratam entul rom antic al m orţii presupune că, prin boală, oamenii se singularizează, devin mai interesanţi. „A răt palid44, spunea Byron, privindu-se în oglindă. „M i-ar place să m or de tuberculoză44. „De ce?44, îl întreab ă Tom M core, prietenul său tuberculos, care-1 vizita pe poet în . Petras, în februarie 1828. „Fiindcă toate doam nele ar spune: «Priviţi-1 pe sărm anul Byron, cât de in teresan t arată m uribund»44. Probabil că im portantul d ar făcut sensibilităţii de rom antici nu este estetica cruzim ii şi a frum useţii m orbidului (cum a sugerat Mario Praz în cele­ b ră sa carte), nici chiar revendicarea libertăţii personale nelim itate, ci ideea nihilistă şi sentim entală a „intere­ san tu lu i44. 3

—• Boala ca m etafo ră — SIDA şi m etafo rele ei

33

Tristeţea îl făcea pe om „interesant”. E ra u n sem n de rafinam ent şi de sensibilitate s ă : fii trist. Adică sâ fii lipsit de puteri. In Arm ance, de Stendhal, m am a în g ri­ jo rată e asigurată de doctor că Octav nu suferă, la urm a urm ei, de tuberculoză, ci doar „de acel soi de tristeţe acu­ zatoare, de acea nem ulţum ire ce-i caracteriza pe tin erii din vrem ea şi de rangul său”. T risteţea şi tuberculoza deveneau sinonime. Henrii Amiel, scriitorul elveţian, el însuşi bolnav de tuberculoză, scria în 1852, în Jurnalul său intim : „Cer drapat în gri, plisat în nuan ţe diferite, ceţuri târându-se pe m unţi îndepărtaţi; n a tu ră m elanco­ lică. Frunzele căzând de peste tot, asem enea ultim elor iluzii ale tinereţii sub lacrim ile nevindecatelor m âhniri . . . B radul singur, viguros, verde, stoic, tinereţe veşnică în ­ fru n tân d declinul”. D ar e nevoie de o persoană sensibilă p e n tru a simţi o astfel de tristeţe; sau, prin im plicare, să se îm bolnă­ vească de tuberculoză. M itul tuberculozei reprezintă p en ­ ultim ul episod din lunga existenţă a vechii idei de m elan­ colie — boala artistului, potrivit teoriei celor p a tru dispo­ ziţii sufleteşti. Persoana melancolică sau tuberculoasă era una mai puţin obişnuită: sensibilă, creatoare, o fiinţă deosebită. K eats şi Shelley poate au suferit cum plit din cauza bolii. D ar Shelley îl consola pe K eats am intindu-i că „tuberculoza e o boală îndrăgostită doar de cei ce scriu v ersuri m inunate, precum ai scris tu . . .” A tât de bine in stitu it era clişeul care lega tuberculoza de creati­ vitate, încât la sfârşitul secolului un critic sugera că de­ clinul lite ra tu rii şi artelor se datora dispariţiei progresive a tuberculozei. Dar m itul tuberculozei oferea mai m ult decât o expli­ caţie a creativităţii. El furniza un im portant m odel al exis­ tenţei boeme, tră ită cu sau fără vocaţia artistului. Bol­ navul de tuberculoză era un învins, un rătăcito r în cău­ tarea fără sfârşit a unui loc sigur. începând cu secolul XIX1, tuberculoza a devenit un nou argum ent al exilului, al unei vieţi de călătorii. (Nici călătoria, nici izolarea într-u n sanatoriu nu erau, până atunci, o form ă de tra ta ­ m ent al tuberculozei.) Au existat locuri speciale conside­ ra te a fi potrivite p entru tuberculoşi: Italia, la începutul secoluluiu X IX , apoi insulele din M editerană sau din Su­ dul Pacificului; în secolul XX, m unţii, deşertul — toaţe peisajele care-au fost înseşi, succesiv, rom antizate. K eats a fost sfătuit de doctori să plece la Roma; Chopin a în ­ 34

cercat insulele din vestul M editeranei; R obert Louis Stevenson alege exilul în Pacific; D. H. Law rence a stră­ b ătu t peste jum ătate din glob.9 Rom anticii au in v en tat invaliditatea ca pretex t p e n tru inactivitate şi pen tru respingerea obligaţiilor burgheze, cu scopul de-a trăi doar p e n tru artă. Era o cale de a se retrage din lume, fără a fi obligaţi să-şi asum e responsabilitatea deciziei — povestea M untelui vrăjit. D upă ce-şi trece exam enele şi înainte de a-şi. lua în prim ire postul, la o com panie con­ structoare de nave din H am burg, tânărul H ans Castorp îi face o vizită de trei săptăm âni vărului său, bolnav de tuberculoză în sanatoriul din Davos. Chiar înainte ,,de a eoborî“, m edicul îi descoperă o pată pe plăm âni. Hans Castorp va răm âne la m unte vrem e de şapte ani. V alidând a tâ t de m ulte năzuinţe posibil subversive, şi transform ându-le în cucernicii culturale, m itul tu b e r­ culozei a supravieţuit experienţei um ane de necontestat şi îm bogăţirii cunoaşterii m edicale aproape două sute de ani. Deşi a existat o anum ită reacţie îm potriva cul­ tului rom antic al bolii în a doua jum ătate a veacului trecut, tuberculoza păstrează cele m ai m ulte din a trib u ­ tele sale rom antice — ca sem n al unei natu ri superioare şi a unei fragilităţi care şedea bine — până la sfârşitul secolului al XlX'-lea şi, cum era de aşteptat, le m ai păs­ trează şi astăzi. Ea este încă boala tânărului şi sensibi­ lului artist din Lungul drum al zilei către noapte a lui Eugene O’Neill. Scrisorile lui K afka reprezintă u n com­ 0 ,,P rin tr-o cu rio asă iro n ie", scria S tevenson, „lo cu rile în care su n tem triimişi cân d ne’ p ă ră s e ş te să n ă ta te a su n t adeseori n eo b işn u it d e f r u m o a s e ... în d ră z n e sc să spun, om ul b o ln av n u e a tâ t de n e c o n so la t cân d p rim e şte s e n tin ţa de su rg h iu n şi e în c lin a t să-şi p riv e a sc ă b o a la n u ca cel m ai n e fe ric it a ccid en t al v ieţii lu i“. C u to a te acestea, c o n tin u ă S tevenson, e x p e rie n ţa unu* astfel d e ex il fo rţa t e ra ceva m ai p u ţin ag reab ilă. B o ln av u l de tu b ercu lo ză n u se p o ate b u c u ra de noro cu l lu i: „lu m ea e p e n ­ tr u el lip sită de v ra jă " . K a th e rin e M ansfield scria: „A m im p re ­ sia că-m i ch eltu iesc ju m ă ta te d in v ia ţă sosind în h o te lu ri n e ­ cunoscute . . . B izara u şă se în c h id e în u rm a s tră in e i şi dorm , înveli'tă-n c e a rşa fu ri. A ş te p tâ n d u m b re le să a p a ră d in c o lţu ri şi să-şi d epen e p în z a lo r u şo ară, u şo a ră p este cel m ai hidos t a ­ p e t . .. B ă rb a tu l d in c a m e ra de a lă tu ri su feră d e aceeaşi n en o ­ rocire. C ân d m ă trezesc n o a p te a îl au d în to rc â n d u -se de pe o p a r te p e a lta . A poi tu şin d . Ia r, d u p ă u n m o m en t de lin işte, tu ­ şesc eu. A poi ia r tu şeşte el. A c e a sta d u re a z ă de m u lt tim p . P â n ă când am se n z a ţia că su n te m doi cocoşi chem ându-'se u n u l pe a ltu l la iv ire a zo rilo r a m ăg ito ri. De la ferm ele a scu n se în d e­ p ă rta re " .

35

pendiu de speculaţii privind sem nificaţia tuberculozei» ca şi M untele vrăjit, publicat în 1924, anul m orţii lui Kafka. Cea mai m are parte din ironia M untelui vrăjit se îndreaptă către Hans Castorp, biirgher-ul indiferent» bolnav de tuberculoză, boala artistului — fiindcă ro­ m anul lui Thom as M ann este un com entariu tard iv şi conştient cu privire la m itul tuberculozei. D ar ro ­ m anul reflectă încă m itul: biirgher-ul este în tr-ad ev ăr purificat spiritual prin boală. A m uri de tuberculoză era încă ceva m isterios şi (adesea) plin de învăţăm inte, şi a răm as astfel până când, practic, în E uropa Occiden­ tală şi Am erica de Nord nim eni n-a mai m u rit din cau­ za ei. Deşi frecvenţa bolii a început să scadă brusc după 1900, ca urm are a îm bunătăţirii igienei, ra ta m ortalită­ ţii p rin tre cei bolnavi a răm as ridicată; puterea m itului s-a risipit num ai când tratam entul adecvat a fost, în sfârşit, extins odată cu descoperirea streptom ieinei, în 1944, şi cu introducerea izoniazidului, în 1952. Dacă e încă dificil să ne im aginăm cum a p u tu t fi atât de neaşteptat schim bată realitatea unei boli atât de cum plite, această schim bare ne pdate ajuta să apreciem com parabilul proces de distorsiune al propriei noastre epoci, sub presiunea nevoii de a exprim a atitu d in i ro­ m antice ale propriului nostru eu. Obiectul distorsiunii, fireşte, nu este cancerul — o boală pe care nim eni n-a reuşit s-o înfrum useţeze (deşi ea îndeplineşte unele funcţii ca m etaforă, funcţii pe care le-a îndeplinit în secolul X IX tuberculoza). în secolul XX, respingătoarea, chinuitoa­ rea boală, transform ată în m arcă a unei sensibilităţi su­ perioare, în vehicolul sim ţăm intelor „spirituale*4 şi al nem ulţum irii „critice44, este demenţa. Există m ulte analogii între fanteziile asociate tu b e r­ culozei şi cele asociate demenţei. în ambele boli exisţă privare de libertate. Bolnavii sunt trim işi la un „sana­ to riu 44 (cuvântul obişnuit pen tru o clinică de tuberculos! şi cel m ai obişnuit eufemism pentru un azil de nebuni). Odată introdus înăuntru, pacientul intră în tr-u n u n i­ vers duplicat, cu reguli speciale. Ca şi tuberculoza, de­ m enţa este un fel de exil. M etafora călătoriei psihice este o extensie a ideii rom antice a călătoriei, asociată tuberculozei. P en tru a fi vindecat, pacientul trebuie scos din ru tin a lui zilnică. Nu e un accident fap tu l că cea m ai obişnuită m etaforă p e n tru o experienţă psihologică 36

extrem ă, considerată pozitiv —- produsă fie de droguri, fie devenind psihotic —- este călătoria. în secolul XX, m ănunchiul de m etafore şi atitudini, an terio r asociate tuberculozei, s-a divizat în tre două boli. A num ite trăsătu ri ale tuberculozei se deplasează spre dem enţă: noţiunea bolnavului febril, a fiinţei nepăsătoare, extrem de pasionată, a individului prea sen­ sibil p en tru a suporta ororile lum ii vulgare, de fiecare zi. Alte tră sătu ri ale tuberculozei se deplasează spre cancer: agoniile care nu pot fi rom antizate. Nu tu b e r­ culoza, ci dem enţa e actualul vehicol al m itului n ostru secular de auto-transcendenţă. Punctul de vedere ro­ m antic este că boala exacerbează conştiinţa. O dinioară această boală era tuberculoza; astăzi este dem enţa, con­ siderată a aduce conştiinţa în tr-o stare de ilum inare paroxistică. R om antizarea nebuniei reflectă în m odul cel mai violent prestigiul contem poran al conduitei (com­ portam entului) iraţional sau necuviincios (spontan), al extrem ei pasionalităţi, a cărei reprim are se bănuia, Odi­ nioară, că provoacă tuberculoza, ia r astăzi se presupune că produce cancerul.

5 în Moartea la Veneţia, pasiunea determ ină prăbuşi­ rea a to t ceea ce-1 făcuse pe G ustav von A schenbach sin ­ gu lar — raţiunea sa, inhibiţiile sale, capriciile sale. Iar boala îl slăbeşte şi ma,i m ult. La sfârşitul povestirii, A schenbach e doar o altă victim ă a holerei, u ltim a lui înjosire fiind să cedeze bolii care, tocmai atunci, n ă­ păstuia a tâta lum e la Veneţia. P e n tru Hans Castorp, în M untele vrăjit, vestea că are tuberculoză înseam nă o prom ovare. Boala îl va aju ta să devină mai origina], îî va face m ai inteligent decât era înainte. în nuvelă, boala (holera) e pedeapsa p en tru o iubire secretă; în rom an, boala (tuberculoza) este expresia ei. Holera este acel tip de fatalitate care, privind retrospectiv, a sim plificat o personalitate complexă, reducând-o la m ediul am biant bolnav. Boala care individualizează, care pune în eviden­ ţă individul, în rap o rt cu m ediul, este tuberculoza. Ceea ce făcea, odinioară tuberculoza să pară a tâ t de „in teresan tă44 *— sau, cum obişnuit se spunea, rom antică — o făcea; de asemenea, să pară un blestem şi o sursă 37

de extraordinară teamă. în contrast cu m arile boli ep i­ demice ale trecutului (ciuma bubonică, tifosul şi holera), care atacau individul ca m em bru al unei com unităţi suferinde, tuberculoza era înţeleasă ca o boală care izo­ lează individul de com unitate. O ricât de m are a r fi fost incidenţa ei în rândul populaţiei, tuberculoza — oa şi cancerul astăzi — părea întotdeauna că e o boală m iste­ rioasă a indivizilor, o săgeată m ortală care p u tea lovi pe oricine, care-şi alegea victim ele u n a câte una. Ca şi după m oartea de holeră, era o practică obiş­ nuită să se ardă îm brăcăm intea şi alte b u nuri ale celui m ort din cauza tuberculozei. „Acei italieni sălbateci aproape că şi-au încheiat hidoasa lor afacere“ , scria din Roma, la 6 m artie 1821, Joseph Seven, însoţitorul lu i Keats, la două săptăm âni după ce acesta m urise în că­ m ăruţa din Piiazza di Spagna. ,,I-au ars toată mobila, ia r acum îi răzuiesc pereţii, punând ferestre noi, uşi noi şi chiar o duşum ea nouă.“ Dar tuberculoza înspăim ânta n u num ai ca boală contagioasă, la fel ca holera, ci, după cât se pare, ca o „infecţie", evident, a rb itrară şi incom unicabilă. Iar lum ea îşi putea im agina că tuberculoza era m oştenită (să ne gândim la recurenţa bolii în fam iliile lui Keats, surorile Bronte, Emerson, Thoreau sau T rollope) şi mai putea crede că ea divulgă ceva neobişnuit în legătură cu persoana bolnavă. Tot aşa, fap tu l că există fam ilii predestinate cancerului şi că, probabil, există un factor ereditar în transm iterea bolii poate fi acceptat fără să tulburăm credinţa că el atacă, represiv, individul. D intre cei ce se îmbolnăvesc de holeră sau tifos, nim eni nu se întreabă: „De ce eu?“ în schim b, „De ce eu?“ (cu înţelesul: „Nu e drept") e în treb a re a m ultora din cei ce află că a u cancer. Cu toate că m ulte cazuri de tuberculoză erau puse pe seama sărăciei şi m ediului insalubru, n -a disp ăru t p ă ­ rerea că o anum ită înclinaţie lăuntrică era necesară p e n ­ tru a contracta boala. A tât doctorii, cât şi profanii cre­ deau in tr-u n caracter -tipic de tuberculoză —- aşa cum astăzi convingerea că există un tip de caracter predispus la cancer, departe de a fi lim itată la curtea din spate a superstiţiei folclorice, trece drept gândirea m edicală cea mai avansată. Spre deosebire de sperietoarea m odernă a caracterului predispus la cancer — lipsit de -afecţiune, inhibat şi reprim at — caracterul predispus la tu b e rc u ­ loză, cel care a bântuit im aginaţia secolului X IX , e ra o 38

com binaţie de două fantezii diferite: bolnavul era deo­ potrivă pasionat şi reprim at. C ealaltă calam itate celebră p rin tre bolile secolului al X lX -lea, sifilisul, cel p u ţin nu era m isterioasă. Con­ tra c ta re a sifilisului era o urm are previzibilă, de obicei consecinţa contactului sexual cu un p u rtă to r al bolii. A stfel încât, 'p rin tre toate fanteziile cu vinovăţie b ro­ date pe tem a poluării sexuale asociate sifilisului, nu s-a găsit loc p en tru u n tip de personalitate bănuită a fi deo­ seb it de sensibilă la această boală (aşa cum a fost când­ va im aginat p en tru tuberculoză şi cum este astăzi im a­ g in at p e n tru cancer). Tipul de personalitate sifilitică era cel bolnav (Oswald din Strigoii lui Ibsen, A drian Leverkiihn din Doctor Faustus), nu cel care, după to ate pro­ babilităţile, urm a să contracteze boala. In rolul său de pedeapsă, sifilisul im plica o judecată m orală (despre re ­ prim are sexuală, despre prostituaţie), dar n u şi u n a psiho­ logică. Tuberculoza, cândva a tâ t de m isterioasă — p re­ cum astăzi cancerul — sugera judecăţi m u lt m ai pro­ funde, m orale şi psihologice, cu privire la boală. * Speculaţiile vechii lum i făceau din boală cel mai adesea u n instrum ent al m âniei divine. Jud ecata era d istrib u ită fie unei com unităţi (ciuma din C artea întâi a Iliadei, unde Apollo îi pedepseşte pe ahei p e n tru ră ­ pirea fiicei lui Chryses de către Agamemnon; cium a din Oedip, ab ătută asupra Tebei din cauza prezenţei dezono­ ra n te a păcătosului regal), fie unui individ (rana rău m irositoare din piciorul lui Philoctetes). Bolile în jurul cărora s-au strâns fanteziile m oderne — tuberculoza şi cancerul — sunt privite ca form e de auto-judeeată sau de auto-trădare. M intea trădează trupul. „Capul şi plăm ânii au ajuns la o înţelegere fără ştirea m ea“, scria K afka despre tu ­ berculoza sa, în septem brie 1917, într-o scrisoare către M ax Brod. Ori tru p u l trădează sim ţăm intele, ca în u lti­ m ul rom an al lui Thomas M ann, Lebăda neagră, a cărei eroină în vârstă, tinereşte îndrăgostită de un tâ n ăr, con­ sideră drept o revenire a m enstruaţiei ceea ce de fapt e ra o hem oragie şi u n sim ptom âl cancerului nevindeca­ bil. T răd area trup u lu i se credea că are propria ei logică interioară. F reud era „extrem de frumos . . . când vor­ bea", îşi am intea W ilhelm Reich. „Apoi cancerul l-a lo39

vil exact acolo, în gură. Din acel m om ent datează in te ­ resul m eu p en tru cancer“. Acest interes l-a condus pe Reich să em ită ipoteza unei legături dintre boala fatală şi caracterul celor um iliţi de ea. In concepţia pre-m odernă a bolii, rolul caracterului era «limitat la com portam entul individului d u p ă ' izbucni­ rea ei. Ca orice situaţie extrem ă, bolile de care ne îngro­ zim scot la iveală deopotrivă ceea ce e mai ră u şi ceea ce e mai bun în oameni. Cu toate acestea, in te rp re tă rile standard ale epidem iilor au în vedere în special efectul devastator al bolii asupra caracterului. Cu cât m ai neconvingătoare este prejudecata croni­ carului privind boala ca pedeapsă p entru rău tate, cu atât mai probabil relatarea va accentua decăderea m orală d e ­ venită lim pede prin răspândirea bolii. C hiar dacă boala nu e considerată o judecată asupra com unităţii, ,ea de­ vine una — retroactiv — pe m ăsură ce pune în m işcare o inexorabilă prăbuşire ,a m oralei şi a m odului de viaţă. Tucidiide relatează felul în care ciuma izbucnită la A te­ na, în anul 430 î.e.n., a produs dezordinea şi an arh ia („Plăcerea de m om ent a lu at deopotrivă locul onoare! şi al u tilităţii44). Esenţa descrierii m arii epidem ii de cium ă din 1348, în prim ele pagini ale Decameronului, se referă la m izerabila purtare a locuitorilor Florenţei. S p re'd e o se b ire de această dispreţuitoare inform aţie despre m ultele loialităţi şi iubiri spulberate în panica produsă de boala epidemică, relatările privind bolile mo­ derne — în care pedeapsa tinde să cadă pe individ m ai degrabă decât pe societate — par de o exagerată incon­ ştienţă faţă de lipsa de consideraţie a m ultor oam eni pentru vestea că mor. Boala fatală a fost întotdeauna privită ca un test al caracterului moral, în secolul al X lX -lea existând o extrem de puternică relu ctan ţă în a perm ite cuiva să piardă testul. Singuri virtuoşii deve­ neau- m ai virtuoşi în tim p ce alunecau spre m oarte. In proză, acesta e sfârşitul standard pen tru m oartea p ro­ vocată de tuberculoză, model evoluând odată cu sp iritu a­ lizarea tradiţională a bolii şi cu sentim entalizarea oro­ rilor ei. Tuberculoza oferea o m oarte salvatoare p en tru cei căzuţi (Fantine, tânăra prostituată din M izerabilii) sau o m oarte sacrificială pen tru cei virtuoşi (eroina din The P hantom Chariot de Selm a Lagerlof). C hiar u ltravirtuoşii, când mor de această boală, se ridică ei înşişi la noi înălţim i morale. î n Coliba U nchiului Tom: m icuţa 40

Eva,* în: ultim ele ei zile, îşi îndeam nă tatăl Să d e v in ă 'u n serios creştin şi să-şi elibereze sclavii. în The W ings of ' the Dove: după ce află că adm iratorul său e un vân ăto r de zestre, Milly Theale îi cedează întreaga avere, apoi moare. în D om bey and Son: „Din anum ite raţiu n i as­ cunse, foarte vag înţelese de el însuşi, chiar dacă au fost cândva înţelese, [Paul] a sim ţit tre p ta t că e cuprins de u n val de afecţiune p en tru aproape orice şi oricine din. ju ru l său “. P en tru caracterele tra ta te mai puţin sentim ental, boa­ la e v ăzu tă ca un ultim prilej de a se p u rta cum se cu­ vine.* Cel puţin, nenorocirea bolii poate lim pezi calea discernăm ântului într-o viaţă de decepţii şi eşecuri. M in­ ciunile care au înfofolit îndelunga agonie a lui Ivan Ilici — cancerul fiind de nem enţionat soţiei şi copiilor — îi dezvăluie falsitatea întregii sale vieţi; când m oare, pen­ tru în tâia oară, spune adevărul. B ătrânul funcţionar, din film ul lui K urosaw a, Ikiru (1952), îşi părăseşte la şaizeci de ani slujba, după ce află că are cancer la stomac şi, îm brăţişând cauza unui cartier sărăcăcios din apropiere, luptă îm potriva birocraţiei pe care a servit-o. N em aiavând decât un an de viaţă, W âtanabe doreşte să facă ceva ce m erită osteneala: doreşte să-şi izbăvească m e­ diocra lui viaţă.

6 în Iliada şi Odiseea, boala se m anifestă ca pedeapsă supranaturală, ca posesiune demonică şi ca rezu ltat al unor cauze naturale. P e n tru greci, boala putea fi arbi­ tra ră sau m eritată (pentru o greşeală personală, p en tru un păcat colectiv sau o crim ă a vreunui strămoş). Odată cu creştinism ul, care a im pus noţiuni m ai m orale despre boală, ca despre orice, de altfel, a avut loc o apropiere mai strânsă în tre boală şi ,,victim ă“. Ideea bolii ca pe­ deapsă a cedat ideii că boala putea fi o pedeapsă deosebit de potrivită şi dreaptă. Lepra Cresseidei, în The Testa~ m en t pf Cresseid a lui H enryson şi variola doam nen de M erteuil din Legături periculoase, arată faţa ad ev ărată a m incinosului frum os — o dezvăluire cu to tu l involun­ tară. • în secolul al X lX -lea, ideea că boala se potriveşte caracterului pacientului, aşa cum pedeapsa se potriveşte

păcătosului a fost înlocuită cu ideea că ea exprim ă o forţă morală. Ea este un produs al voinţei. „V oinţa se înfăţişează pe sine ca un corp organizat14, scria Schopenhauer, „prezenţa bolii însem nând că voinţa însăşi este bolnavă44. R estabilirea depinde de m ăsura în care voinţa sănătoasă îşi asum ă „puterea dictatorială p e n tru a sub­ sum a forţele rebele44 ale voinţei bolnave. Cu o genera­ ţie înainte, m arele doctor B ichat folosise o im agine ase­ m ănătoare, num ind sănătatea „liniştea organelor44, iar boala „revolta lor44. Boala este voinţa vorbind p rin in te r­ mediul trupului, un lim baj al dram atizării m entale: o form ă de auto-exprim are. Groddeck descria boala ca „un simbol, o reprezentare a ceva ce se petrece în in te ­ rior, o dram ă pusă în scenă de Ea .. ,44.10 P o triv it idealului pre-m odern al caracterului echili­ brat, se presupunea că lipsa de expresivitate e lim itată. C om portam entul e definit prin potenţialitatea p en tru exces. A şa încât, folosirea figurată a ideii de cancer, la K ant, e ca m etaforă a sim ţirii excesive. „Pasiunile sunt cancer d intr-o raţiune absolut practică, fiind adesea in ­ curabile44, scria el în Antropologia din 1798. „Pasiunile s u n t . . . stări sufleteşti regretabile, însărcinate cu n u ­ meroase principii ale rău lu i44, adăuga, evocând vechea legătură m etaforică dintre cancer şi graviditate. Când acelaşi K ant compară pasiunile (altfel spus, sim ţăm in­ te'e extrem e) cu cancerul, el întrebuinţează, fără îndo­ ială, înţelesul pre-m odern al bolii şi evaluarea p re -ro m antică a pasiunii. Curând, sim ţirea im petuoasă avea să fie văzută m ult mai pozitiv. „Nu există cineva în lum e m ai p u ţin capabil să-şi ascundă sentim entele decât Em ile44, scria Rousseau, înţelegând aceasta ca u n compli­ ment. Cum sentim entele excesive devin pozitive, ele nu mai sunt puse în relaţie cu o boală înspăim ântătoare, spre a fi discreditate. în schimb, boala este văzută ca u n v e­ hicul al lor. Tuberculoza e boala care face vădită dorinţa arzătoare; aceasta dezvăluie, în ciuda opoziţiei indivi-

10 D u p ă ce i-a fost d iag n o sticată tu b ercu lo za, în sep tem b ri 1917, K a fk a scria în ju rn a lu l său: „ . . . p l a g a a s ta d in p lă m â n i este d o a r u n sim bol, u n sim bol al p lăg ii a cărei in fla m a ţie este Ffelice], . Lui M ax B ro d îi scria: „bo ala v o rb e şte p e n tru mine.1 fiin d că i-am c e ru t eu s-o facă"; şi iu i F elice: „în secret consi­ der că b o ala aceasta a imea nici n u este tu b e rc u lo z ă, ori col p u ­ ţin ea n u este m ai în tâ i o tu b ercu lo ză, ci fa lim e n tu l m eu ge­ n eral".

42

ului, ceea ce individul nu doreşte să fie revelat. Con­ tra stu l n u m ai e in tre pasiunile m oderate şi cele excesive, ci în tre pasiunile ascunse şi cele scoase la lum ină. Boala face cunoscute dorinţe de care, probabil, pacientul era inconştient.. Bolile — şi pacienţii — de­ vin subiecte ale descifrării. Iar aceste pasiuni ascunse sunt considerate acum o sursă a bolii. „Cel care doreşte, d ar nu acţionează, dă naştere la cium ă“, scria Blake: unul din sfidătoarele sale Proverbe ale Infernului. Prim ii rom antici căutau superioritatea p rin dorinţă şi dorind dorinţa m ult m ai intens decât alţii. Inabilitatea de a realiza idealurile de vitalitate şi spontaneitate perfectă se credea că-1 face pe cel în cauză u n candidat desăvârşit p en tru tuberculoză. Rom antism ul contem poran pleacă de la principiul invers — că alţii su n t cei ce do­ resc intens şi că noi înşine gândim puţin sau deloc (isto­ risirile sunt în mod caracteristic la persoana întâi).. Există precursori ai sinelui rom antic m odern cu inim ă de p iatră în rom anele ruseşti ale secolului X IX (Peciorin din Un erou al tim pului nostru de Lermontov, Stavroghin din Posedaţii); dar ei încă su n t eroi —- frăm ântaţi, înverşu­ naţi, auto-destructivi, tu lb u raţi de neputinţa de a simţi. (Până şi urm aşii lor, posacii, p u r şi sim plu auto-absorbiţii R oquentin din Greaţa lui S artre şi M eursault din Străinul lui Camus par uluiţi de neputinţa de a simţi.) Pasivul, anti-eroul fără emoţii, care domină proza am e­ ricană contem porană e fă p tu ra unei rutine obişnuite sau a unei orgii sălbatice; nu autodestructiv, ci p ru d en t; nu indispus, energic, nu înverşunat, ci num ai dedublat. Can­ didatul ideal, potriv it m itologiei contem porane, p en tru cancer. * încetând de a m ai considera boala ca o pedeapsă potrivită caracterului etic obiectiv şi in te rp re ta re a ei ca o expresie a eului lău n tric ar putea părea m ai p u ţin m oralist. D ar acest punct de vedere s-a dovedit a fi la fel de m oralist şi punitiv, dacă nu chiar m ai m u lt decât atât. O d ată cu bolile m oderne (cândva tuberculoza, astăzi cancerul), ideea rom antică a bolii ca expresie a carac­ teru lu i se extinde m ereu, până la a se afirm a că acest caracter provoacă boala — fiindcă nu s-a ex p rim at pe sine. Pasiunea se îndreaptă spre interior, lovind şi dis­ trugând cele m ai tainice ascunzişuri celulare. 43.

„Omul bolnav îşi provoacă singur boala", scria G roddeck; „el este cauza bolii şi fnim eni altul". B arilii se află în capul listei de „cauze externe", urm aţi de „răceală, supraalim entaţie, băutura excesivă, m unca şi nim ic a lt­ ceva". Medicii preferă „să atace cauzele externe cu pro­ filaxie, dezinfecţie şi*aşa mai, departe", m ai degrabă de­ cât să cerceteze cauzele reale, interne, insistă Groddeek, „fiindcă nu e plăcut să privim în noi înşine". In fo rm u ­ larea m ai recentă a lui K arl M enninger: „Boala este, într-o m ăsură, ceea ce lum ea a făcut victim ei, d ar în tr-o m ai m are m ăsură e ceea ce victim a a făcut cu lum ea ei şi cu ea în s ă ş i. . .“. Asemenea puncte de vedere absurde şi periculoase reuşesc să pună răspunderea bolii pe sea­ ma pacientului, nu doar să-i reducă posibilitatea de. a înţelege anvergura tratam entului medical plauzibil, ci, de asemenea, implicit, să-l îndepărteze pe bolnav de un astfel de tratam ent. V indecarea se credea că depinde în principal de capacitatea iubirii de sine a pacientului, deja greu încercat şi slăbit. Cu un an înaintea m orţii, în 1923, K atherine M ansfield scria în Jurnalul său: „O zi r e a . , dureri îngrozitoare şi aşa mai, departe, şi slăbi­ ciunea. N -am p u tu t face nimic. Slăbiciunea n u era doar fizică. Trebuie să-m i vindec . Eul înainte de a mă face bine . . . Trebuie să fac asta singură şi imediat. El se află la rădăcina neputinţei de a rnă vindeca. M intea mea nu e controlată^. M ansfield crede nu num ai că „Eul" e cel din cauza căruia s-a îm bolnăvit, dar .şi că are o şansă de a se v in ­ deca de boala la plămâni,; avansată şi fără speranţă, vindecându-şi acest „Eu“.u A tât m itul tuberculozei, cât şi actualul m it al cance­ ru lu i sugerează că suntem responsabili de propria noas­ tră boală. D ar imagistica bolii canceroase e de departe m ult mai represivă. Date fiind valorile rom antice folo­ site în aprecierea caracterului şi bolii, rezultă un an u ­ me farm ec m isterios din a avea o boală considerată a se naşte din prea plinul pasiunii. însă, de cele m ai m ulte 1

11 M an sfield , seria Jo h n M id d leto n M u rry , „ aju n sese la c o n v in g erea că să n ă ta te a ei tru p e a sc ă d e p in d e a de c o n d iţia s p iri­ tu a lă . M in tea îi era, p rin u rm a re , p re o c u p a tă cu d esco p erirea u n u i m ijloc de a-şi «vin d eca sufletul»; şi a re z o lv a t to tu l, în cele din u rm ă , sp re m arele m eu re g re t, a b a n d o n â n d tr a t a ­ m e n tu l şi tr ă in d ca şi cum g ra v a ei b o ală fizică a r fi fost acci­ d e n ta lă sau, în m ă su ra în care a r fi p u tu t, ca şi cu m a r fi fo st (inexistentă".

;44

ori, bolii născută din reprim area emoţiei i se asociază ruşinea — un oprobriu re p e tat în cercetările lui Groddeck şi Reich,. sau ale altor num eroşi autori influenţaţi de ei. In terp retarea cancerului ca o boală a eşecului expresivităţii condam nă bolnavul de cancer: exprim ă com pasiune, dar propagă şi dispreţ. Domnişoara Gee, din poem ul lui A uden (1930), „depăşeşte cuplul de în d ră­ gostiţi4* şi „întoarce capul“. Apoi: D om nişoara Gee a îngenuncheat în naos, Şi-a plecat genunchii; „Nu m ă duce în ispită Ci fă'-mă, te rog, o fată bună44. Au trecut pe lângă ea nopţi şi zile Precum valurile în ju ru l unei epave Comisii; Ea pedala pe bicicletă în drum ul spre doctor încheiată la nasturi până la gât. Pedala în drum ul spre doctor, Suna apoi clopoţelul cabinetului; „O, doctore, am o durere înlăuntru Şi nu mă sim t prea b ine“. D octorul Thomas â consultat-o atent, A m ai consultat-o o dată; S-a în d rep tat spre lighean, în trebând-o: „De ce -n-ai venit mai devrem e?44 D octorul Thomas a re n u n ţat la cină, C hiar dacă soţia îl aştepta să sune, Făcându-şi pâinea cocoloşi; A spus: „Cancerul e ceva straniu. N im eni n u -i cunoaşte cauza, Deşi unii pretind c-o ştiu; E ca un asasin ascuns A şteptând să te lovească. îl contractează fem eile fără copii Şi bărbaţii după ce ies la pensie; De parcă ar fi o eliberare P e n tru reprim ată lor văpaie creatoare . . .“ 45

Bolnavul de tuberculoză a r putea fi un proscris sau un inadaptabil; personalitatea bolnavă de cancer e p ri­ vită mai sim plu şi cu condescendenţă, ca u n u l din în ­ vinşii vieţii. Cancerul lui Napoleon, Ulysses S. G rant, R obert A. Taft şi H ubert H um phrey a fost diagnosticat, fără excepţie, ca o reacţie la înfrângerea politică şi la curm area am biţiilor lor. Iar m oartea datorată cancerului, a celor mai greu de considerat învinşi, F reu d şi W ittgenstein, a fost diagnosticată ca o înspăim ântătoare pe­ deapsă cerută pentru o viaţă de reprim are a instincte­ lor. (Puţini îşi amintesc faptul că Rim baud a m u rit de cancer.) P rin contrast, boala care i-a revendicat pe cei asemenea lui Keats, Poe, Cehov, Simone Weil, Em ily B ronte şi Jea n Vigo a fost nu mai puţin o apoteoză, decât un verdict al eşecului.

7 C ancerul e, în general, considerat o boală im proprie caracterului rom antic, spre deosebire de tuberculoză, probabil fiindcă depresia lipsită de rom antism a înlocuit noţiunea rom antică de melancolie. „O convulsivă ten siu ­ ne a melancoliei", scria Poe, „va fi întotdeauna insepa­ rabil legată de perfecţiunea frum osului". D epresia în ­ seam nă melancolie minus farm ecele ei — însufleţirea şi exploziile de entuziasm. Există o literatu ră din ce în ce m ai bogată, plus n u ­ meroase cercetări, în sprijinul teoriei privind cauzele emoţionale ale cancerului: şi nu trece o săptăm ână fără ca un nou articol să nu anunţe publicului larg sau spe­ cialiştilor legătura ştiinţifică dintre cancer şi sentim en­ tele dureroase. Sunt citate investigaţii — m ajo ritatea articolelor se referă la aceleaşi — în care din, să zicem, câteva sute de bolnavi, de cancer, două-treim i sau tre icincimi m ărturisesc a fi deprim aţi sau nesatisfăcuţi de vieţile lor, suferind din cauza pierderii (prin m oarte, respingere sau despărţire) a unui părinte, iubit, soţie sau prieten apropiat. Dar pare verosm il ca din m ai m u lte sute de oameni care nu au cancer, cei m ai m ulţi să ofere, de asemenea, inform aţii despre em oţii depresive şi traum e ale trecutului: aceasta se num eşte condiţia umană. Ia r aceste cazuri tipice sunt repovestite m ai ales în tr-u n lim baj binevoitor al disperării, al nem ulţum irii 46

de/şi al preocupării obsesive pen tru eul izolat şi „rela­ ţiile" sale niciodată cu to tul m ulţum itoare, p u rtân d pe­ cetea inconfundabilă a culturii noastre de- consum. E un lim baj pe care m ulţi am ericani îl folosesc astăzi, când vorbesc despre ei înşişi.12* Investigaţiile întreprinse de câţiva doctori în u lti­ m ul secol au dem onstrat o strânsă legătură în tre cancer şi problem ele epocii. Spre deosebire de bolnavii de can­ c e r din A m erica zilelor noastre, invocând invariabil sen­ tim entele de izolare şi singurătate, începând cu copilă­ ria chiar, bolnavii de cancer din perioada victoriană îşi prezentau vieţile aglom erate, îm povărate de m uncă şi obligaţii de fam ilie sau pierderea celor dragi. Aceşti p a­ cienţi nu-şi exprim au nem ulţum irea faţă de vieţile lor ca atare, nici nu făceau speculaţii în legătură cu calita­ tea satisfacţiilor oferite de ele sau cu posibilitatea unei „relaţii sem nificative14. Medicii au descoperit cauzele sau factorii de predispoziţie a cancerului bolnavilor lor în necaz, îngrijorare (cea m ai pronunţată p rin tre oamenii d e afaceri şi m am ele cu m ulţi copii), în strâm to rarea fi­

12 U n stu d iu s e m n a t de dr. C aro lin e B edell T hom as d e 'l Jo h n s H o pk in s U n iv e rsity School of M edieine a fo st rezu m at î nî r - un re c e n t artic o l d e z ia r (T e poate ucide p ro p ria -ţi perso­ nalitate?) „P e scu rt, v ictim ele c a n c e ru lu i su n t p e rso a n e cu ard ere -în c ea tă , ad esea p ra d ă a c ceselo r em oţionale. S e n tim en tu l d e izolare, m o şte n it de la p ă rin ţi, d a tează d in p e rio a d a copilă­ riei". D octorii C laus şi M a rjo rie Baihnson de la E a ste rn P en n sy lv a n ia P sy c h ia tric In s titu te „au s c h iţa t u n m o d el de p erso ­ n a lita te a n e g ă rii o stilităţii, d ep resiei, a m em oriei p riv ă rii em o ­ ţio n ale în -copilărie" şi ,,a d ific u ltă ţii m e n ţin e rii u n o r re la ţii ap ro p iate." Dr. O. C ari Simoiilton, u n rad io lo g ist d e la Fortih W o rth (Texas), care-şi tra te a z ă p a c ie n ţii a tâ t cu ra d ia ţii, câ t şi p rin p sih o te ra p ie , descrie p e rs o n a lita te a b o ln a v u lu i d e can cer ca o p e rso a n ă cu „o p u te rn ic ă te n d in ţă de aultocom pătim ire Şi o a b ilita te d eo seb it de re d u s ă de a-şi face şi m e n ţin e re la ţii sem nificativ e". L a w re n e e L e S han , psiholog şi p sih o te ra p ist d in N ew Y o rk (Y o u Can F ig h t fo r Y o u r L ife: E m o ţio n a l Factors in th e C ausation o f Cancer, 1977) su sţin e că „ ex istă un tip g en eral d e s tru c tu ră ia p e rso n a lită ţii p rin tre m a jo rita te a b o ln a ­ v ilo r de can cer", u n p u n c t d e v e d e re g e n e ra l îm p ă rtă ş it şi de p a cien ţi, „care pre-dateaiză e v o lu ţia c a n ceru lu i". E l îm p a rte „m odelul fu n d a m e n ta l em o ţio n al a l b o ln a v u lu i d e can cer" în tre i p ă r ţ i : „co p ilăria s a u ad o le sc e n ţa m a rc a te d e sen tim en tu l izo lării", p ie rd e re a „ re la ţie i sem n ificativ e" la m a tu rita te şi, d r e p t co n secin ţă, „co n v in g erea că v ia ţa n u m ai o fe ră nici o sp e­ ra n ţă " . „B o ln av u l de cancer", “ scrie L e S han, „e a p ro a p e in v a ­ ria b il n e m u lţu m it de sine, de a p titu d in ile şi de p o sib ilită ţile .siale". B o ln av ii de c an cer s u n t „lip siţi de em oţii, f ă r ă p e rso n a ­ litate".

47

nanciară şi schim barea bruscă a destinului, în ex ten u are sau, dacă bolnavii sunt scriitori de succes ori politicieni, in supărare, furie, surm enaj intelectual, anxietatea care însoţeşte am biţia şi stresul vieţii publice.13 în secolul al X lX -lea se credea că pacienţii contrac­ tează cancerul din cauza hiper-activităţii şi a h ip e r-in tensităţii. Ei păreau că sunt plini de emoţii c e . trebuiau domolite. Ca profilaxie îm potriva cancerului, un m edie englez recom anda bolnavilor „să evite supralicitarea r e ­ zistenţei lor şi să suporte necazurile vieţii cu indiferen­ ţă; mai presus de toate, «să nu dea curs» nici unei stip ărări“. Asemenea sfaturi istorice au fost înlocuite astăzi prin prescrierea auto-exprim ării, în scopul form ulării până la capăt a ţipătului prim ar. în 1885, un medic din Boston încerca să-i convingă ,,pe cei care aveau în mod evident tum ori benigne la sân, despre avantajul de a fi bine dispuşi44. Astăzi, aceasta ar fi privită ca o încura­ jare a unui gen de disociere emoţională, despre care, în prezent, se crede că predispune lum ea la cancer. R elatările populare privind aspectele psihologice ale cancerului c ite a z ă ' adesea autorităţi antice, începând cu Galen, potrivit cărora „femeile melancolice44 contractea­ ză cancer la sân m ult mai uşor decât „femeile sanguine44. Dar înţelesurile cuvintelor s-au schimbat. G alen (seco­ lul al Il-lea e.n.) înţelegea prin melancolie o condiţie psihologică cu simptome caracterologice complexe; noi înţelegem prin, ea o simplă stare sufletească. „S upăra­ rea şi neliniştea44, spunea chirurgul englez S ir A stley Cooper, în 1845, sunt printre „cele m ai frecvente cauze41

13 „V eşnic m u ltă su p ă ra re şi m uncă grea", este o re m a rc în tâ ln ită în m u lte din cazurile re la ta te succin t în C linical N o te s on Cancer (1883) ale lui H e rb e rt Snow . S now e ra c h iru rg la C ancer H o sp ital din L o n d ra şi m a jo rita te a p a c ie n ţilo r săi e ra u fo arte săraci. O o b serv aţie tip ic ă : „D in 140 cazuri d e cancer la sân, 103 p a c ie n ţi au v o rb it d esp re tu lb u ră ri m e n ta le anterioare-, m uncă grea sau alţi facto ri de d eb ilitate. D in 187 cazu ri d e can cer u terin , 91 re p re z en ta u aceleaşi an teced en te". M edicii care au în g rijit p a c ie n ţi cu v ieţi miai co n fo rtab ile au fă c u t alte ob­ servaţii. G. von S chm itt, către l-a tr a ta t de can cer p e A le x a n d re D um as, in tr-o lu c ra re p u b lic a tă în 1871, m e n ţio n a ea „ p rin c i­ p ale cauze" a le bolii „efortul in ten s şi o cu p aţia sed e n ta ră , ag i­ ta ţia feb rilă şi ch in u ito a re în v ia ţa p ublică, g rijile le g a te d e a m ­ biţie; c o n sta n ta izb u cn ire de fu rie şi s u p ă ra re a v io len tă". C ita t d in S am uel J. K ow al, doctor în m ed icin ă: E m o tio n s as a C ause of Cancer: I8 lh and 19th C e n tu ry C ontributions, în R evieiu of P sychoanalysis, 42, 3 (iulie, 1955).

48

ale -cancerului la sân. D ar observaţiile secolului al XIX-lea s-ubminează, mai degrabă decât susţin conceptele' secolului al X X -lea evoqând un caracter m aniac sau m aniac-depresiv aproape opus celui ai oropsitului, autodispreţuindu-se, făptură em oţional inertă — personali­ tatea cancerului contem poran. Din câte ştiu, nici un oncolog, convins de eficacitatea polichem oterapiei şi a im unoterapiei în tra ta re a bolnavilor, n-a contribuit la, ficţiunile privind o personalitate specifică a cancerului. Inutil a spune, ipoteza că nefericirea poate afecta capa­ citatea de răspuns imunologic (şi, în unele cazuri, poate reduce im unitatea la boală) e prea puţin acelaşi lucru cu —■ sau constituie o probă pen tru — punctul de vedere că emoţiile cauzează bolile, şi m ult mai puţin p e n tru convingerea că anum ite emoţii specifice pot produce anum ite boli. O presupunere recentă privind tipul ca­ racterului m odern de cancer îi descoperă acestuia an­ tecedentul adevărat şi echivalentul în lite ra tu ra despre tuberculoză, unde aceeaşi teorie, pusă în term eni simi­ lari, se afla de m u lt tim p în circulaţe. în a sa M orbidus Anglicus (1672), Gideon H arvey declara „m elancolia44 şi „supărarea44 singurele cauze ale tuberculozei (pentru ca­ re folosea term enul m etaforic de „coroziune44). în 1881, un an înainte ca Robert Koch să-şi publice com unicarea anunţând descoperirea barilului tubercul şi să dem on­ streze că era cauza principală a bolii, un m anual m e­ dical standard enum era p rin tre cauzele tuberculozei: în ­ clinaţia ereditară, clima nefavorabilă, viaţa sedentară, ventilaţia defectuoasă, insuficienţa lum inii şi „em oţiile depresive44.14 Deşi lista a tre b u it schim bată p e n tru u r­ m ătoarea ediţie, a fost nevoie de m ult tim p ca aceste idei să-şi piardă credibilitatea. „Sunt bolnav sufleteşte,, boala de plăm âni este num ai o revărsare dincolo de m aluri a m aladiei mele sufleteşti44, scria K afka, Milenei,, în 1920. A plicată tuberculozei, teoria că em oţiile pro­ voacă bolile a supravieţuit şi în secolul nostru, până când, în sfârşit, a fost descoperit tratam entul bolii. A pli­ carea curentă a teoriei la modă, stabilind un ra p o rt în-

14 A u g u st F lin t şi W illiam H. W elch, The P rin cip les an P ractice of M ed icin e (ediţia a V-a, 1881), c ita t în R ene şi Je a n Dubos,- T h e W h ite P lague (1952). 4 — Boala ca m etafo ră — SIDA şi m etafo rele ei

49

tre cancer şi replierea em oţională sau lipsa de încredere în sine şi în viitor, se va dovedi, probabil, m ai durabilă decât aplicarea ei tuberculozei. * în Anglia, cuprinsă de ciuma sfârşitului de secol KIV şi a celui urm ător, p otrivit istoricului K eith Thomas, se credea, în m are m ăsură, că „omul fericit n u va contracta boala“. Iluzia că o stare de fericire a m inţii a r respinge boala s-a extins probabil la toate bolile iinfecţioase, înainte ca n atura infecţiei să fi fost cunoscută. Teoriile că bolile sunt cauzate de stări m entale şi că pot fi vindecate prin p u terea voinţei sunt întotdeauna un sem n al slabei cunoaşteri a terenului fizic al bolii. Mai m ult, există o stranie înclinaţie m odernă spre explicaţiile psihologice ale bolii, ca şi a tu tu ro r lu cru ­ rilor. Psihologizarea pare să ofere control asupra ex ­ perienţelor şi evenim entelor (precum bolile grave) asu­ p ra cărora oamenii n-au de fap t decât un control lim itat sau nu-1 au deloc. înţelegerea psihologică subm inează „ realitatea14 bolii. Această realitate trebuie explicată (Ea are în tr-ad ev ăr o semnificaţie; sau este un simbol al; sau trebuie in terp retată astfel). P e n tru cei care n u cunosc nici consolarea religioasă în faţa m orţii, nici sensul n a­ tu ra l al m orţii (sau a orice altceva), m oartea este m iste­ ru l dezgustător, ultim a sfidare, fap tu l ce n u poate fi controlat. El poate fi doar negat. O bună pârtie din popu­ la ritatea şi persuasiunea psihologiei derivă din condiţia ei de idealism sublim at, o cale laică şi aparen t ştiinţifică de a afirm a prim atul „spiritului44 asupra m ateriei. Bolii, ca realitate m aterială ineluctabilă, i se poate da o ex­ plicaţie psihologică. M oartea însăşi poate fi considerată, în ultim ă instanţă, un fenom en psihologic. Groddeck scria în Das Buch vom es (el vorbea de tuberculoză): „Va m uri doar acela care doreşte să m oară, cel pen tru care viaţa este intolerabilă44. Făgăduinţa unui triu m f v re ­ melnic asupra m orţii e im plicată în cea mai m are parte a gândirii psihologice întemeiată* de Freud şi Yung. Cel puţin, există prom isiunea unui triu m f asupra bolii. O boală „fizică44 devine, în tr-u n fel, m ai puţin reală — şi, prin compensaţie, m ai interesantă — în m ă­ sura în care poate fi considerată una „m entală44. Spe­ culaţia, în tot cursul perioadei moderne, a tin s n eîn tre­ ru p t să lărgească categoria de boală m entală. în tr-ad e 50

văr, p a rte din negarea m orţii în cultura contem porană constituie o vastă expansiune a categoriei bolii ca atare. Boala se extinde cu aju to ru l a doua ipoteze. P rim a e că orice form ă de deviaţie socială poate fi considerată o boală. Deci, dacă p u rtarea crim inală poate fi conside­ rată o boală, crim inalii nu trebuie condam naţi sau pe­ depsiţi, ei înţeleşi (cum înţelege doctorul), tra ta ţi şi vindecaţi.15 A doua este că orice boală poate fi luată în considerare din punct de vedere psihologic. Boala este in terp retată esenţialm ente ca un evenim ent psihologic,, ia r oam enii încurajaţi să creadă că se îm bolnăvesc fiind­ că (inconştient) doresc acest lucru şi că se pot vindeca ei înşişi prin mobilizarea voinţei; că pot ho tărî să nu m oară din cauza bolii. Aceste două ipoteze su n t comple­ m entare. Cum prim a pare să uşureze de vinovăţie, a doua o restabileşte. Teoriile psihologice despre boală constituie un puternic m ijloc de a plasa răspunderea pe seama bolnavului. Pacienţii, cărora li se spune că, fără să-şi dea seama, şi-au provocat singuri boala, sunt fă­ cuţi, de asemenea, să sim tă c-au m eritat-o.

8

Ideile punitive despre boală au o lungă istorie şi; sunt m ai ales active când e vorba de cancer. Există „luptă44 sau „cruciadă44 îm potriva cancerului; cancerul este boala „ucigaşă“ ; bolnavii de cancer sunt „victim e ale cancerului14. De ochii lumii, boala este vinovată. D ar şi pacientul e făcut culpabil. Extrem de popularele teo­ rii psihologice ale bolii atribuie ghinionistului bolnav ultim a responsabilitate a tât pen tru îm bolnăvire, cât şi p en tru vindecare. Iar obiceiul de a tra ta cancerul nu p u r şi sim plu ca o boală, ci ca un inam ic dem onic facedin el n u doar o boală m ortală, ci una reprobabilă. Lepra, în m om entele ei culm inante, a trezit aceeaşi.

15 O p rim ă fo rm u la re a aicestui p u n c t de v ed ere, a stă fo arte m u lt în d efensivă, în E reiuhon (1872), a lu i S am uel B u tler. S u g estia lu i B u tler, p o triv it c ăreia c rim in a lita te a e r a o boală, asem en i tubercu lo zei, fie e re d ita ră , fie 're zu ltatu l u n u i m ediu in sa lu b ru 1, voia să - a tra g ă a te n ţia asiupra a b s u rd ită ţii con­ d a m n ă rii boln av u lu i. In E rew h o n , cei care u cid eau sau fu ra u e ra u tr a ta ţi cu în ţeleg ere, ca p e rso a n e boln av e, în tim p ce tu ­ b ercu lo za era p e d e p sită ca o crim ă.

51

conştiinţă disproporţionată a oroarei. In Evul Mediu, leprosul era u n test social în care se făcea vizibilă p u tre ­ ziciunea: un exem plu,' o em blem ă a descom punerii. N i­ m ic nu e m ai punitiv decât să dai bolii un sens — un sens care să fie unul invariabil m oralist. Orice boală im portantă, a cărei cauză este de nepătruns şi p e n tru care tratam en tu l e ineficient, tinde să fie înecată în sem ­ nificaţie. M ai întâi, tem ele celei mai profunde frici (pu­ trezirea, descom punerea, poluarea, anomia, slăbiciunea) su n t identificate eu boala. Boala însăşi devine o m eta­ foră. Apoi, în num ele bolii (altfel spus, folosind-o ca o m etaforă) această oroare este im pusă altor lucruri. Boala devine adjectivală. Se spune că ceva e ca o boală, aceasta însem nând că e dezgustător sau hidos. în franţuzeşte, o faţadă din p iatră m ucegăită e încă leproasă. Bolile epidemice au reprezentat o figură obişnuită p e n tru dezordinea socială. Din pestilenţă (ciumă bubofiică) vine „pestilent44, al cărui sens figurat, p o triv it cu O xford English Dictionary este „dăunător religiei, m o­ ralei sau ordinii publce —- 15 1344; pestilenţial însem nând: „im oral, nociv sau vătăm ător — 1531“. Sentim entele despre ră u sunt proiectate asupra bolii. Iar boala (astfel îm bogăţită cu înţelesuri) este proiectată asupra lumii. * în trecut, asemenea fantezii grandilocvente erau obişnuit asociate bolilor epidemice, boli ce constituiau o calam itate colectivă. în ultim ele două secole, bolile cele mai des întrebuinţate ca m etafore p entru rău au fost sifilisul, tuberculoza şi cancerul — toate boli im a­ ginate a fi, preem inent, boli ale indivizilor. Sifilisul era considerat nu num ai o boală înfiorătoa­ re, dar şi una înjositoare, vulgară. A nti-dem ocraţii o fo­ loseau p en tru a evoca profanările unei epoci egalitare. B audelaire scria într-o notă din niciodată încheiata carte despre Belgia: „Avem cu toţii spiritul republican în sân ­ ge, precum sifilisul în oase •— suntem dem ocratizaţi şi sifilizaţi44. în sensul unei infecţii care corupe m oral şi slăbeşte fizic, sifilisul va deveni tropul model din u lti­ m a parte a secolului al X lX -lea şi prim a p arte a seco­ lului XX, în polemicile anti-sem ite. Wiilhelm Reich a r ­ gum enta, în 1933, că „iraţionala team ă de sifilis a con­ stitu it u na din sursele im portante p en tru obiectivele politice 'ale naţional-socialişmului, şi ale antisem itism u52

Iui său w. Totuşi, deşi înţelegea fobiile sexuale şi politice e a fiind proiectate asupra unei boli, prin neplăcuta in ­ sisten ţă asupra sifilisului în M ein KO-mpf, Reich n u şi-a d at seama niciodată cât de m ult se proiectau acestea în p ro p ria-i folosire insistentă a cancerului ca m etaforă p e n tru relele epocii m oderne. Intr-adevăr, cancerul poate fi extins m ult m ai departe decât poate fi extins sifilisul ca m etaforă. Sifilisul era lim itat ca m etaforă, fiindcă boala în si­ n e n u era privită ca fiind mi-sterioasă; era doar înfioră­ toare. O ereditate alterată (Strigoii lui Ibsen), riscurile sexului (B ubu de M ontparnase de Charles-Louis P hilippe şi: Doctor Fciustus de Thomas Mann) — era oroare din belşug în sifilis. D ar nu m ister. Cauza lu,i era limpede şi înţeleasă ca fiind neobişnuită. Sifilisul era cel mai cum plit d ar ,,transm is14 sau „dus“ de către expeditor, uneori Ignorant, unui destinatar ce nu bănuia nimic. P rin contrast, tuberculoza era privită ca o boală m iste­ rioasă, cu un im ens num ăr de cauze, la fel cum astăzi, când toată lum ea acceptă cancerul drept o enigm ă ne­ dezlegată, există un consens general că originile sale sunt m utiple. O varietate de factori — substanţele „carcinogene" din m ediul înconjurător, stru c tu ra genetică, degradarea sistem ului imunol'ogic (datorită altor boli sau trau m elo r emoţionale), predispoziţia- caracterologică -— su n t făcuţi răspunzători p e n tru apariţia bolii. Şi m ulţi cercetători susţin că ea nu reprezintă una, ci m ai m ult d e o sută de boli clinic distincte, că fiecare cancer tre ­ buie studiat separat şi că ceea ce se va pune la punct, în final, vor fi o serie de tratam ente, unul p e n tru fie ­ care cancer în parte. A sem ănarea dintre ideile actuale privind m ultiplele cauze ale cancerului şi persistentele, dar astăzi discredi­ ta tele opinii despre tuberculoză, sugerează posibilitatea ca prim ul să fie, în definitiv, o boală, ce se va dovedi, probabil, ca şi tuberculoza, că are un agent cauzal p rin ­ cipal, controlabil p rin tr-u n tra tam en t adecvat. In tr-a d e ­ văr, aşa cum observase Lewis Thomas, toate bolile pen­ tr u care problem a cauzei a fost rezolvată şi care pot fi p rev en ite sau vindecate s-au adeverit a fi provocate de o sim plă cauză fizică: pneumococcus pen tru pneum onie, bacilul tubercul pen tru tuberculoză şi lipsa unei singure vitam ine p e n tru pelagră; e m ai m ult decât probabil că ceva asem ănător va fi izolat, în cele din urm ă, şi p en tru 53

cancer. Ideeâ că o boală nu poate fi explicată decât p rintr-o varietate de cauze este caracteristică judecăţii despre bolile a căror origine nu este înţeleasă. Şi tocmai bolile considerate m ulti-determ inate (altfel spus, m iste­ rioase) au cele mai m ari posibilităţi să fie în tre b u in ţa te ca m etafore pentru ceea ce se crede a fi rău, din punct de vedere social şi moral. ❖ Tuberculoza şi cancerul au fost folosite p en tru a exprim a nu num ai (precum sifilisul) fanteziile neprelu­ crate privind contam inarea, ci şi sim ţăm inte extrem de complexe privind forţa şi slăbiciunea, sau energia. M ai m ult de un secol şi jum ătate, tuberculoza a oferit Un echivalent m etaforic p en tru delicateţe, sensibilitate, tris­ teţe şi lipsă de putere; pe când tot ce însem na crud, îm-r placabil şi prădalnic putea fi asociat cancerului. (Astfel, rem arca B audelaire în eseul L ’Ecole paienne, din 1852: „Pasiunea frenetică p en tru artă este un cancer ce de­ voră r e s tu l. . .“). Tuberculoza era o m etaforă am biva­ lenţă, deopotrivă o calam itate şi o emblemă a rafinam en­ tului. Cancerul n-a fost niciodată im aginat altfel decât o calam itate; el era, m etaforic vorbind, interio ru l b a r­ bar. , In tim p ce se credea că sifilisul e dobândit pasiv, u n dezastru complet involuntar, tuberculoza era cândva,, asem enea cancerului astăzi, im aginată ca o patologie a energiei şi o boală a voinţei. G rija pen tru energie şi sen­ zaţie, tem erile pen tru devastările pe care le produc a u fost asociate am belor boli. C ontractarea tuberculozei s-a crezut că-nseam nă o v italitate redusă sau vitalitate iro­ sită. „Avea o imensă dorinţă de forţă v ita lă . . . şi o imensă debilitate constitutivă*4 — astfel îl prezenta Dickens pe m icuţul Paul,** în D om bey and Son. Ideea epocii victoriene despre tuberculoză ca o boală a red u ­ sei energii (şi, a ridicatei sensibilităţi) îşi are corespon­ dentul său exact în ideea Reichiană a cancerului ca boală a unei energii neexprim ate (şi a unor sentimenteinestetizate). Intr-o perioadă în care părea că nu există inhibiţii în a fi productiv, oamenii erau îngrijo raţi de a n u avea suficientă energie. în propria noastră epocă, a supraproducţiei desştructive prin economie şi a înm ulţirii constrângerilor birocratice îm potriva individului, există, în aceeaşi m ăsură, team a de a avea prea m u ltă energie 54

şi îngrijorarea că nu se perm ite acestei energii să fie exprim ată. Ca şi teoria economică a deficitului „instinctelor", a lu i Freud, fanteziile despre tuberculoză, apăru te în u lti­ m ul secol (dar supravieţuind şi în tr-al nostru), repetă atitudinile începutului de acum ulare capitalistă. Avem o cantitate lim itată de energie, care trebuie cheltuită cum se cuvine. (în argoul englez al secolului al X IX lea, a avea un orgasm nu era ,,coming“, ci ,,spending“.) Energia, ca şi economiile, se poate epuiza, term in a sau isprăvi, p rin tr-o cheltuială fără m ăsură. T ru p u l va în ­ cepe să se „consume" pe sine, bolnavul se va „veşteji". Lim bajul folosit p en tru a descrie cancerul evocă o catastrofă economică diferită: aceea a unei creşteri ne­ controlate, anorm ale şi incoerente. Tum oarea are energie, n u pacientul; „asta" este în afara oricărui control. Celu­ lele canceroase, potrivit relatărilo r de m anual, su n t cele care a u invadat m ecanism ul de „reglare" a creşterii, (înm ulţirea celulelor norm ale este „autolim itată" p rin tr-u n m ecanism num it „inhibiţie de contact".) Celule fără inhibiţii, celulele canceroase vor continua să se în ­ m ulţească şi să se ex-tindă una peste alta în tr-u n m od „haotic", nim icind celulele norm ale ale corpului, stru c­ tu ra şi funcţiile lui. C apitalism ul tim puriu ia asupra sa necesitatea unor cheltuieli, câştiguri, contabilizări şi a unei discipline ad ap tată la o economie ce depinde de lim itarea raţiona­ lă a dorinţei. Tuberculoza e descrisă în im agini ce re ­ zum ă com portarea negativă a lui homo economicus, al secolului XIX, consum excesiv, pierdere şi risipă de vi­ talitate. C apitalism ul avansat reclam ă expansiune, spe­ culaţie, apariţia de noi necesităţi (problema satisfacţiei şi insatisfacţiei); cum părarea pe credit; m obilitate — o economie ce depinde de o indulgenţă iraţională faţă de dorinţă. C ancerul e descris în im agini ce rezum ă com­ p o rtarea negativă a lui homo economicus, al secolului X X : creştere anorm ală şi reprim area energiei, altfel spus, refuzul de a consuma sau de a cheltui. * Ca dem enţă, tuberculoza a fost considerată u n fel de u n ila te ra lita te : un eşec al voinţei sau o super-intensita te a sim ţu rilo r.' Indiferent câtă team ă a produs boala ea a av u t întotdeauna patos. Ca şi bolnavul m ental de 55

astăzi, tuberculosul era socotit, în esenţă, vulnerabil şi b ân tu it de fantezii autodestructive. Medicii secolului. ,al X lX -lea şi ai începutului de secol XX au făcu t enorm să-şi vindece bolnavii de tuberculoză. P rescripţia era aceeaşi, ca şi cea frecventă pentru bolnavii m entali de astăzi: am bianţa veselă, evitarea stresului şi izolarea de familie, dietă sănătoasă, exerciţii şi odihnă. înţelegerea cancerului sprijină cu totul diferit ideile făţiş brutale ale tratam entului. (O obişnuită glum ă in ­ tr-u n spital de oncologie, auzită atât de la doctori, cât şi de- la pacienţi: „T ratam entul este mai ră u 'd e c â t boa­ la 44;) Nu se poate pune problem a răsfăţării pacientului. Cu a n corp considerat a fi sub atac („invazie44), sin g u ru l tratam en t este contraatacul. M etaforele im portante ale cancerului sunt scoase, de fapt, nu din lim bajul economic, ci din acela al stării de război: orice medic şi orice pacient atent e fam iliarizat, dacă nu deprins, cu această terminologie m ilitară. A stfel, celulele canceroase nu se m ultiplică p u r şi sim plu; ele sunt „invadatoare44 („Tumorile maligne invadează chiar atunci când se dezvoltă foarte încet44, cum se spune în tr-u n manual.) Celulele canceroase „colonizează44 din tum oarea originară poziţii foarte înaintate în corp, m âi întâi fixându-şi mici avanposturi („m icrom etastaze44) a căror prezenţă e bănuită, deşi nu pot fi detectate. R a­ reori mijloacele de „apărare44 ale corpului sun t suficient de viguroase pen tru a oblitera o tum oare care şi-a orga­ nizat propria rezervă de sânge şi constă în m iliarde de ce­ lule destructive. Oricât de „radicală44 ar fi in terv en ţia chirurgicală, oricât de m ulte „radiografii44 ale peisajului corpului se fac, cele mai m ulte atenuări sunt tem porare; şansele sunt ca „invazia tum orii44 să continue sau ca ce­ lulele nom ade că se regrupeze în cele din u rm ă şi să pregătească un nou asalt asupra organismului. T ratam entul are, de asemenea, un iz m ilitar. Radio­ terapia foloseşte m etaforele luptei aeriene; pacienţii sunt „bom bardaţi44 cu raze toxice. Iar chem aterapia e u n război chimic, folosind otrăvuri.16 T ratam entul urm ăreşte 16 M ed icam en tele d in ca te g o ria n itro g e n u lu i (aşa n u m iţii agenţi alcalin i) — cum e ciclofosfam ida (Cytoxan) ■ — a u re p re ­ z en tat p rim a g e n e ra ţie de m ed icam en te co n tra c a n ceru lu i. F o­ losirea lor — în tra ta re a leueemied (caracterizată p rin tr-o ex ce­ sivă .producere de celule alb e im a tu re ) şi a . a lto r fo rm e de can ­ cer -i- a fo st su g erată de u n n e d o rit e x p e rim e n t cu arm e c h i-

56

,,uciderea" celulelor canceroase (fără, se speră, uciderea pacientului). Efectelor neplăcute ale -tratam entului li se face reclam ă, o reclam ă într-adevăr excesivă („Agonia chemoter-apiei" este o expresie (tipică). Este im posibil să eviţi vătăm area sau distrugerea celulelor sănătoase (cu ad ev ărat, unele metode folosite în tra ta re a cancerului p o t produce cancer), dar se consideră că aproape orice stricăciune adusă corpului se justifică, dacă se salvează v iaţa pacientului. F ără îndoială, adesea principiul n u funcţionează. (Ca în expresia: „Trebuie să-l ucidem 5 pe B en Suc, p e n tru a-1 salva".) Totul e luat în considerare, cu excepţia corpului. M etafora m ilitară în m edicină a început să fie folo­ sită pe o scară largă prin 1880, odată cu identificarea bacteriilor ca agenţi ai bolii. Se spunea că ele „invadea­ ză" sau „se infiltrează". D ar discuţia despre asediu şi război, p e n tru a descrie astăzi boala, dobândeşte — oda­ tă cu cancerul — o extraordinară literalitate şi autori­ tate. Nu num ai cursul clinic al bolii şi tra ta m e n tu l. său m edical sunt astfel prezentate, dar boala însăşi e im a­ g in ată ca un inamic îm potriva căruia poartă război so­ cietatea. Mai recent, lupta îm potriva cancerului isuna precum un război colonial — cu sume la fel de uriaşe, alocate din bugetul guvernului — iar în tr-u n deceniu în care războaiele coloniale nu s-au desfăşurat p rea m ul­ ţum itor, această retorică m ilitarizată pare să dea rateu. Pesim ism ul în legătură cu eficienţa tratam en tu lu i e din ce în ce mai m are p rin tre medici, în ciuda im portan­ telo r realizări în chem oterapie şi im unoterapie, începând cu. 1970. R eporterii acreditaţi pe lîngă „războiul împo­ triv a cancerului" avertizează frecvent publicul să facă distincţie în tre ficţiunile oficiale şi realitatea nem iloasă; cu câţiva ani în urm ă, un om de ştiinţă considera că declaraţiile făcute de A m erican Cancer Society, potrivit cărora cancerul este vindecabil şi s-au realizat progrem ice, sp re s fâ rşitu l celui de a l d oilea război m o n d ial, când u n vas am erican , în c ă rc a t cu ip e rită , a ex p lo d a t în p o rtu l N eapole, m u lţi m a rin a ri m u rin d din cau za n u m ă ru lu i fa ta l de m ic d e celule alb e şi tro m b o cite (c;u a lte cu v in te, din c au za o trăv irii m ăiu v e i oaselor), m ai d e g ra b ă d e c â t d a to rită a rs u rilo r sau în lualării ap ei de m are. C h sm o te ra p ia şi a rm a m e n tu l p a r să m earg ă îm p re u n ă , fie şi nu m ai ca idee. Pirim ul succes m o d ern al c h e m o te ra p iei e le­ gat de sifilis: 1910, P a u l E h rlic h a (introdus u n d e riv a t d in 'arse­ nic, a rsfe n a m in a (S alvarsan), n u m it „g lo atele m agic".

57

se în acest domeniu, „am intesc optim ism ul din V ietnam anterior dezastrului”. Deşi, u n a înseam nă să fii sceptic în legătură cu retorica din jurul cancerului şi alta să v ii în sprijinul atâto r medici nedocum entaţi, după care nici progrese sem nificative nu s-au realizat în tratam en t, nici boala nu este cu adevărat vindecabilă. B rom urile Socie­ tăţii A m ericane de Cancer, aclam ând neîncetat victoria im inentă asupra bolii; pesim ism ul profesional al unui m are n u m ăr de specialişti în cancer, flecărind precum ofiţerii înnăm oliţi în tr-u n interm inabil război colonial — iată cele două distorsiuni gemene în această retorică, m ilitară a cancerului.

Alte distorsiuni urm ează odată cu extinderea im agi­ nilor despre cancer în scheme de război m ult mai g ran ­ dioase. Cum tuberculoza era reprezentată ca sp iritu ali­ zare a conştiinţei, cancerul este înţeles ca distrugere completă sau obliterare a ei (de către o Boală iraţio ­ nală). în tuberculoză, te devorai pe tine însuţi, p u rificându-te, ajungând la esenţă, la tine cel adevărat. în cancer, celulele lipsite de inteligenţă („prim itive”, „em ­ brionare”, „atavice”) se m ultiplică, iar tu eşti înlocuit p rin tr-u n non-.tu. Im unologii clasifică celulele corpului bolnav de cancer în categoria „non-eului”. M erită să notăm că Reich, cel care a făcut mai m u lt decât oricare altul pentru a răspândi teoria psihologică a cancerului, a descoperit, în plus, ceva echivalent bolii,, în biosferă: „Există o energie orgonă m ortală. Ea se află în atmosferă. O poţi dem onstra cu aju to ru l u n o r ap ara­ te, cum ar fi contorul Geiger. E o calitate in ertă . . . A pă stătătoare, m ortală care nu curge, nu se m etabolizează. Cancerul, la fel, se datorează stagnării fluxului energiei vieţii organism ului”. Lim bajul lui Reich este el însuşi de o coerenţă inim itabilă. Şi din ce în ce m ai m ult, pe m ăsură ce întrebuinţările lui m etaforice sporesc în cre­ dibilitate, cancerul e sim ţit a fi ceea ce se credea că e, o boală cosmică, emblema tu tu ro r forţelor destructive, străine, cărora organism ul le este gazdă. în vrem e ce tuberculoza era boala eului bolnav, can­ cerul este boala Celuilalt. Cancerul înaintează conform, unui scenariu de science-fiction: o invazie a celulelor „străine” sau „m utante”, m ai puternice decât cele noy58

male (Invasion of the B ody Snatchers, The Incredible JShrinidng Man, The Blob, The Thing). M utaţia este o in trig ă science-fiction standard fie ca m utanţi venind d in spaţiul ex tra-terestru , fie ca m utaţii accidentale p rin ­ tre fiinţele um ane. Cancerul ar putea fi descris ca o m u­ taţie trium fătoare, iar m utaţia este astăzi, mai ales, o -imagine a cancerului. Ca teorie a originii psihologice a cancerului, im agistica R eich-niană a energiei controlate care, neputându-se exterioriza, revine la sine, aducând celulele în tr-o stare de furie violentă, este deja u n su­ biect de lite ra tu ră ştiinţifico-fantastică. Iar im aginea lu i Reich, a m orţii în atm osferă — a energiei m ortale pe care o înregistrează contorul Geiger — sugerează cât de m u lt im aginile science-fiction despre cancer (o boală a -cărei sursă sunt razele m ortale şi e tra ta tă cu ajutorul razelo r m ortale) im ită coşm arul colectiv. Team a origi­ n a ră faţă de expunerea la radiaţiile atomice a constat, la u rm ătorea generaţie, în apariţia unor diform ităţi ge­ netice; ea a fost înlocuită de o altă team ă, aşa cum sta­ tisticile au început să indice o ra tă m ult m ai ridicată, a îm bolnăvirilor de cancer p rin tre supravieţuitorii şi u r­ maşii supravieţuitorilor de la Hiroşima şi Nagasaki. C ancerul este o m etaforă pen tru ceea ce e m ai cum ­ p lit energetic; iar aceste energii reprezintă u ltim a in ­ su ltă adusă ordinii naturale. în tr-o povestire ştiinţificofantastică de Tommaso Landolfi, nava cosmică se n u ­ m eşte ,,C ancerqueen“. (E greu, în sfera m etaforei tu b e r­ culozei, -ca un scriitor să-şi fi p u tu t im agina o cuteză­ toare am barcaţiune num ită ,,Consum ptionqueen“.) Când n u e m otivat prin ceva psihologic, îngropat în ascunzi­ şurile sinelui, cancerul e hiperbolizat şi proiectat în tr-o m etaforă p e n tru inam icul cel mai puternic, p en tru obiectivul cel m ai îndepărtat. A stfel, tentativa lui Nixon de a egala prom isiunea lui K ennedy — trim iterea u n u i am erican pe lună — s-a concretizat, în mod destul de p otrivit, în propunerea de a „cuceri cancerul“. Ambele e ra u av enturi ştiinţifico-fantastiee. Echivalentul legisla­ ţiei care a pus bazele program ului spaţial a fost N ational Cancer Act din 1971, prevăzând doar m area destinaţie: vindecarea, nu şi deciziile la îndem ână ce-ar fi p u tu t p u n e sub control economia industrială poluantă. ' Tuberculoza era o boală în serviciul unei concepţii rom antice a lumii. Cancerul este astăzi în serviciul unei 59

concepţii sim pliste despre o lume ce poate deveni p a­ ranoică. Boala este adesea tră ită ca o form ă de posesiu­ ne demonică — tum orile sunt „m aligne14 sau „benigne*4* ca şi forţele — , m ulţi bolnavi îngroziţi de cancer fiind înclinaţi să caute tăm ăduitori spirituali, p e n tru a fi exorcizaţi. Principalul sprijin organizat al periculoaselor m edicam ente de tipul Laetrile vine din p artea unor g ru ­ puri de extrem ă dreaptă, p en tru care politica de p ara­ noia şi fantezia unei vindecări-m iracol a cancerului con­ stituie u n adaos folositor, îm preună cu credinţa în fa r­ furiile zburătoare. (John B irch Society distribuie un film de patruzeci şi cinci de m inute in titu lat W orld W ith o u i Cancer.) P e n tru cei mai versaţi, cancerul înseam nă răz­ vrătirea ecosferei rănite: natu ra răzbunându-se pe o lu ­ me brutală, tehnocrată. Falsele speranţe şi spaim ele sim plificate sunt provocate de statistici n ep relu crate p en tru m arele public: nouăzeci la sută din cazurile de cancer „se datorează m ediului am biant44 sau şaptezeci şi cinci la sută din cazurile m ortale se datorează dietei im prudente şi fum atului. Se adaugă acestui joc al n u ­ m erelor (e greu de im aginat cum ar putea fi ap ărate statisticile privind „toate cazurile de cancer44 sau „toate cazurile m ortale44): ţigările, vopselele de păr, slănina, zaharina, puii h răniţi cu horm oni, p esticidele, cărbunele sărac în sulf —-I o lungă listă de produse p e care noi le acceptăm ca atare şi care s-a descoperit că generează cancer. -Radiografiile produc cancer (tratam entul destinat a vindeca ucide); Ia fel fac em anaţiile din aparatul de televiziune şi din cup­ torul cu m icrounde sau din cadranul ceasului fluorescent. Ca şi în cazul sifilisului, u n nevinovat şi triv ial fa p t — ori o expunere — în prezent, poate avea consecinţe cum plite în viitorul îndepărtat. E, de * asem enea, cu­ noscut că frecvenţa cancerului e ridicată p rin tre m un­ citorii u n ui m are num ăr de ocupaţii industriale. Deşi procedurile exacte ale justificării aflate în spatele sta­ tisticilor răm ân necunoscute, pare limpede că m ulte ca­ zuri de cancer pot fi preîntâm pinate. Cancerul nu este,, totuşi, o boală introdusă prin revoluţia industrială (a existat şi în Arcadia) şi, cu certitudine, e m ai m ult de­ cât un păcat al capitalism ului (în lim ita capacităţilor lor industriale m ult mai reduse, ruşii poluează m ai râu decât o facem noi). Larg răspândita opinie actuală despre cancer ca boală a civilizaţiei industriale este to t a tât ele 60

nejustificată ştiinţific ca şi fantezia aripii drepte a „Iu-, m ii! fără cancer“ (ca o lum e fără fenom ene subversive). Ambele se bazează pe im presia greşită că boala este, în mod distinctiv, o m aladie „m odernă44. E xperienţa m edievală a ciumei a fost categoric le­ gată de noţiunile poluării morale, oamenii căutând in ­ variabil un ţap ispăşitor din afară pentru com unitatea rănită. (M asacrele evreilor, în tr-u n num ăr fără prece­ dent, au avut loc pretutindeni în Europa lovită de ciu­ ma anilor 1347— 1348 şi au încetat im ediat ce m aladia a dispărut.) Odată cu bolile moderne, ţapul ispăşitor n u mai poate fi a tâ t de uşor despărţit de pacient. Şi cu toate că aceste boli individualizează, ele, de asemenea,, dobândesc ceva din m etaforele bolilor epidemice. (Bolile înţelese p u r şi sim plu epidem ic au devenit m ai p u ţin utile ca m etafore, aşa cum dem onstrează am nezia isto­ rică aproape totală cu privire la gripa pandem ică din 1918— 1919, din cauza căreia au m urit mai m ulţi oameni decât în cei p a tru ani ai prim ului război mondial.) în m om entul de faţă, a spune că „m ediul44 produce cancer e tot atât de m ult u n clişeu, pe cât -a fost — şi încă mai este — p ărerea că e provocat de emoţiile ră u suprave­ gheate. Tuberculoza a fost asociată cu poluarea (Florence N ightingale credea c-a fost ,,instigată de aerul rău m irositor al caselor44), în vrem e ce, astăzi, cancerul e considerat o boală a contam inării întregii lumi. Tuber­ culoza era „cium a albă44. O dată cu conştiinţa poluării m ediului, oam enii au început să adm ită că există o „epi­ dem ie44 sau o „cium ă44 a cancerului. 9 9 Bolile au fost întotdeauna folosite'-Ca"m etafore pen­ tru a anim a învinuirile de corupţie şi injustiţie aduse so­ cietăţii. Tradiţional, m etaforele bolii sunt, în principal, un mijloc de a fi vehem ent; ele sunt, com parate cu m e­ taforele m oderne, relativ lipsite de conţinut. Shakespeare realizează num eroase v ariaţii pe o form ă standard a m etaforei, o infecţie în „corpul politic44 — nefăcând dis­ tincţie în tre o contagiune, o contam inare, o inflam aţie, u n abces, o ulceraţie şi ceea ce noi am num i o tum oare, în scopuri de invectivă, bolile sunt num ai de două feluri : dureroase, d ar vindecabile şi posibil fatale. Bolile spe­ ciale figurează ca exem ple ale bolilor în general; nici o 61

boală nu-şi are logica ei distinctivă. Im agistica bolii e fo­ losită în exprim area preocupării p en tru ordine socială, ia r sănătatea e un lucru despre care fiecare se presu­ pune că ştie ceva. Asemenea m etafore nu scot în evi­ denţă ideea m odernă de boală dom inantă, în care ceea ce se află în litigiu e sănătatea însăşi. Bolile principale, precum tuberculoza şi cancerul, su n t mai pro n u n ţat polemice. Ele sunt folosite p en tru a propune noi şi decisive standarde de sănătate individua­ lă şi pen tru a exprim a un sentim ent de insatisfacţie faţă de societatea ca atare. Spre deosebire de m etaforele pe­ rioadei elizabethane — care se tânguie din cauza vreunei anom alii generale sau calam ităţi publice, fiind, în con­ secinţă, dislocatoare pen tru indivizi —• m etaforele mo­ derne sugerează un profund dezechilibru în tre individ şi societate, societatea fiind considerată un adversar al individului. M etaforele bolii su n t folosite p en tru a ju d e­ ca societatea nu ca fiind lipsită de echilibru, ci ca fiind represivă. Ele apar, în mod regulat, în retorica rom an­ tică, opunând inima, m inţii, spontaneitatea, raţiunii, n a ­ tu ra , artificiului şi satul, oraşului. Când a fost im aginată călătoria in tr-u n clim at mai favorabil ca tratam ent al tuberculozei, în prim a ju m ă­ ta te a secolului al X lX -lea, s-au propus cele m ai con­ tradictorii destinaţii. Sudul, m unţii, deserturile, insule­ le —- extrem a lor diversitate sugera ceea ce au în co­ m un: respingerea oraşului. în Traviăta, de în d ată ce Alfredo câştigă iubirea Violettei, o m ută din in salu b ru l şi d esfrân atu l Paris, în înfloritoarea provincie: sănătatea urm ează instantaneu. Iar renunţarea V iolettei la fericire echivalează cu părăsirea satului şi reîntoarcerea la oraş —• unde soarba îi e pecetluită, tuberculoza revine şi ea m oare. M etafora cancerului extinde tem a respingerii oraşu­ lui. în Iluzii pierdute,-în capitolul Un refugiu provincial la Paris, Balzac ni-1 prezintă pe Lucien de R ubem pre după o petrecere literară: „Văzu lucrurile, în seara aceea, aşa cum sunt. Numai că, în loc să fie cuprins de groază la vederea a însuşi m iezului stricăciunii p a ri­ ziene . . . se îm băta de tovărăşia unei societăţi spirituale. P e oamenii aceştia extraordinari sub arm ura de Da­ masc a viciilor lor . . .“ în ain te ca oraşul să fie, literal, înţeles ca un mediu producător de cancer (carcinogenic), a fost văzut el însuşi ca un cancer — un spaţiu al creş­ 62

terii anorm ale, nenaturale, al pasiunilor extravagante,, devoratoare şi fortificate.17 In cursul secolului al X IX -lea, m etaforele bolii devin mai virulente, m ai absurde şi m ai demagogice. Există tendinţa tot m ai puternică de a num i orice situaţie pe care cineva o - dezaprobă, o boală. Boala, care putea fi considerată tot a tâ t de m ult o parte a naturii, cât şi a stării de sănătate, a devenit sinonim ă cu tot ce era „ne­ natural". Hugo scria, în Mizerabilii: „P entru civilizaţie, m onahism ul, aşa cum exista în Spania şi cum există în Tibet este ca u n fel de oftică. îm puţinează naşterile. C laustrare; castrare. A p u stiit Europa ca un flagel". B ichat definea viaţa, în 1800, ca un „ansam blu de func­ ţii ce rezistă m orţii". Acest contrast dintre viaţă şi m oar­ te avea să fie tran sferat în tr-u n u l dintre viaţă şi boală. Boala (pusă acum pe picior de egalitate cu m oartea) este cea care se opune vieţii. în 1916, în Socialism şi cultură, Gram sci denunţa „obişnuinţa de a considera cu ltu ra o cunoaştere enciclo­ pedică . . . A ceastă form ă de cultură serveşte la crearea acelui palid intelectualism lipsit de respiraţie . . . care a produs o întreagă m ulţim e de fanfaroni şi visători, m ai prim e jdioşi p en tru o viaţă socială sănătoasă, decât sunt microbii tuberculozei şi ai sifilisului pen tru frum useţea şi sănătatea tr u p u lu i. . în 1919, M andelstam plătea u rm ăto ru l trib u t lui P asternak: „A citi poezia lui P asternak înseam nă a-ţi curăţa gâtul, a-ţi întări respiraţia, a-ţi um ple plăm ânii; o astfel de poezie trebuie că e bene­ fică, o tăm ăduire pen tru tuberculoză. Nici o poezie nu 17 In T h e L iv in g C ity (1958), F ra n k Lloyd W rig h t c o m p ara oraşu l de a ltă d a tă , u n o rg a n ism să n ă to s („O raşul n u e ra po­ rt tu n d m alig n ") cu o raşu l m o d ern . „A p riv i în se c ţiu n e orice p la n al u n u i m a re o raş e to t u n a cu a p riv i în secţiu n e o tu ­ m o are fib ro a să ". Sociologul H e r b e r t S u n s m i-a a tra s a te n ţia a su p ra im p o rta n ţe i tu b e rc u lo z e i şi a p re tin se i sau a re a le i am e­ n in ţă ri a ei în a s a n a re a m a h a le lo r şi a m işc ă rii „ a şezărilo r m odel", la sfâ rş itu l secolului a l X IX -le a şi în c e p u tu l secolului a l X X -lea, im p re sia fiin d aceea că lo cu in ţele m izere „p ro d u ceau " tu b erculoza. S h im b a re a de p e rsp e c tiv ă , d e la tu b e rc u lo ză şi can-, cer, în re to ric a p ro ie c tă rii şi c o n stru c ţie i de lo cu in ţe, a a v u t loc p rin an ii ’50. „B light" (un sin o n im e fe rtiv p e n tru m ah ala) e c o n sid erat u n c a n c e r care se ră sp â n d e şte p e rfid , ia r te rm e n u l de „invazie", fo lo sit p e n tru a d escrie p ă tru n d e re a n o n .a îb ilo r şi a celor să ra c i în v e c in ă ta te a clasei de m ijloc e d eo p o triv ă o m etafo ră îm p ru m u ta tă d in d e n o m in a ţia c a n c e ru lu i şi a v ieţii m ilita re : cele d ouă d isc u rsu ri se su p rap u n .

63

«■mai- benefică în m om entul-de faţă. E ca şi cum a-i bea 7coumiss, după laptele am erican conservat41. Iar M arinn etti, ■denunţând comunismul în 1920: „Com unism ul esteexasperarea cancerului birocratic, cel care a distrus în ­ totdeauna um anitatea. Un cancer germ an, u n produs al . preparaţionism u!ui specific germ an. Fiecare pregătire meticuloasă este a n ti-u m a n ă . . .“ Din cauza aceleiaşi in ju stiţii, scriitorul protofascist italian atacă comunismul, iar viitorul fondator al P artidului Comunist Italian atacă o anum ită idee burgheză despre cultură („cu, adevărat dăunătoare mai ales p roletariatului14, spune Gramsci), o cultură considerată a fi artificială, pedantă, rigidă, lipsită de viaţă. Tuberculoza şi cancerul au fost, ambele, invocate pen tru a condam na practicile şi idealurile re­ presive, represiunea fiind im aginată ca un m ediu încon­ ju ră to r ce ne privează de putere (tuberculoza) sau de flexibilitate şi spontaneitate (cancerul). M etaforele bolii moderne prescriu un ideal de bunăstare a societăţii, ase­ m ănătoare sănătăţii fizice, ideal tot atât de frecvent anti-politic, pe cât e o chem are la o nouă ordine po­ litică.

O rdinea este cea mai veche preocupare a filosofiei politice şi dacă e posibil să com parăm polis-ul cu un or­ ganism , atunci e posibil să com parăm şi dezordinea ci­ vilă cu o boală. Form ulările clasice care stabilesc o ana­ logie în tre dezordinea politică şi boală — începând cu Platon, până la, să spunem, Hobbes — im plică ideea m e­ dicală (şi politică) clasică a echilibrului. Boala se naşte din dezechilibru. Scopul tratam entului este să restabi­ lească adevăratul echilibru, în term eni politici, adevărata ierarhie. în principiu, prognoza este întotdeauna opti­ m istă. P rin definiţie, societatea nu se îm bolnăveşte nici­ odată de o boală fatală. Când M achiavelli întrebuinţează o im agine a bolii, pleacă de ia ideea ca boala e vindecabilă. Tuberculoza, scria el, „la început este uşor de îngrijit şi greu de re ­ cunoscut, dar odată cu trecerea tim pului, dacă la început nu ai identificat-o şi nici nu ai îngrijit-o, ea ajunge să fie uşor de diagnosticat şi greu de vindecat. Se în ­ tâm plă acelaşi lucru şi în treburile statului; dacă ştii să prevezi din tim p lucrurile, însuşire care nu-i este dată decât om ului înţelept, poţi să înlături cu u şu rin ţă relele 64

care se ivesc; dar dacă nu le-ai văzut dinainte şi, în con­ secinţă, le laşi să se dezvolte până când oricine poate să Le constate, este preia jtârzm ca să mai poţi face ceva îm potriva lo r“. M achiavelli invocă tuberculoza ca o boa­ lă al cărei progres poate fi în treru p t, dacă e descoperită in tr-o fază incipientă (când simptomele sale su n t de-ahia vizibile). Cu o anticipare adecvată, cursul unei boii nu este ireversibil; aceeaşi este situaţia p en tru dezordi­ nea organism ului politic. M achiavelli oferă o m etaforă a bolii, n u a tât referitoare la societate, cât la a rta gu­ vernării (concepută ca o artă terapeutică): aşa cum. p ru ­ denţa este necesară pentru controlul bolilor serioase, tot aşa spiritul de prevedere este necesar pentru a controla crizele sociale. Este o m etaforă a prevederii şi u n apel la prevedere. în m area tradiţie a filosofiei politice, analogia dintre boală şi dezordinea civilă e sugerată pentru a încuraja conducătorii să urm eze o politică m ai raţională. ,,Chiar dacă nim ic nu poate fi nem uritor din ceea ce fac m u­ r i t o r i 8, scria Hobbes, „totuşi, dacă oamenii ar avea uzul raţiunii, pe care pretind că-3 au, com unităţile ar putea fi protejate, cel puţin îm potriva am eninţării bolilor in ­ tern e . . . P rin urm are, când ajung să se dezintegreze, nu prin violenţă externă, ci p rin dezordine internă, gre­ şeala nu va fi în oameni p en tru că ei sunt M ateria, ci fiindcă surit Ziditorii şi cei ce-şi dau lor înşişi dispozi­ ţii44. P unctul de vedere al lui Hobbes e în întregim e fa­ talist. ''Liderii politici au posibilitatea şi capacitatea, prin, interm ediul raţiunii, de a controla dezordinea. P en tru Hobbes, asasinatul („violenţa ex tern ă44) este singura m o­ dalitate „n atu rală44 a unei societăţi sau a unei instituţii de a m uri. A m uri din cauza dezordinii interne — ase­ m ănător bolii — înseam nă sinucidere, c e v a : ce poate fi p reîn tâm pinat; un acft dş voinţă sau m ai degrabă u n eşec al voinţei (cu alte cuvinte, ai raţiunii). * M etafora bolii era folosită în filosofia politică pen­ tru. a în tări apelul la un răspuns raţional. M achiavelli şi Hobbes au fixat asupra unei părţi a înţelepciunii m edi­ cale im portanţa stopării de tim puriu a bolii grave, cât Lilmp e relativ uşor de controlat. M etafora bolii ar putea fi, de asemenea, utilizată p e n tru a încuraja oamenii po­ litici să caute alt gen de anticipare. Lordul Shaftesbury scria, în 1708: „Oamenii posedă anum ite înclinaţii, că­ rora cu necesitate trebuie să li se dea frâ u liber. A tât 5

— Boala ca m etafo ră

SIDA şi m etafo rele ei

65

m intea um ană, cât şi corpul, în mod natural, sunt su p u ­ se unor tu lb u r ă r i. . aşa cum există ferm enţi ciudaţi în sânge, ferm enţi ce pricinuiesc, în m ulte corpuri, o ex tra ­ ordinară descărcare . . . Dacă medicii ar încerca să do­ molească în tru totul aceşti ferm enţi aii corpului şi să lovească în um orile aflate în astfel de erupţii, ar putea, în loc să realizeze o vindecare, să provoace, probabil, apariţia unei ciume şi să schimbe o m alarie de p rim ă­ vară sau un exces de toam nă într-o febră- epidem ică m a­ lignă. Ei sunt, fără îndoială, ca nişte medicii bolnavi, din organism ul politic, care simt nevoia să modifice aceste erupţii m entale şi sub pretextul înşelător al vin ­ decării acestei m âncărim i a superstiţiei şi a salvării su­ fletelor de contagiunea entuziasm ului, să instige în trea­ ga n a tu ră şi să transform e câţiva nevinovaţi carbunculi într-o inflam aţie şi o gangrenă m ortală“. D upă Shaftesbury e raţional să tolerăm un anum it volum de iraţionaiitate („superstiţie44, „entuziasm 44), m ăsurile riguros re­ presive agravând probabil dezordinea, mai degrabă de­ cât s-o vindece, prefăcând o neplăcere în tr-u n dezastru. Organism ul politic n -a r trebui în mod exagerat asistat medical; n-ar trebui căutat un rem ediu p e n tru fiecare dezordine. P e n tru Machiavelli, anticipare; pen tru Hobbes, ra ­ ţiune; p en tru Shaftesury, toleranţă — acestea sunt toate idei despre felul în care o adevărată iartă a guvernării, p rintr-o analogie medicală, poate preveni o dezordine fatală. Se presupune că societatea este esenţialm ente să­ nătoasă; dezordinea, în • principiu, este întotdeauna m a­ niabilă. * în epoca modernă, utilizarea imagisticii "bolii în' re­ torica politică implică alte supoziţii, mai p u ţin tolerante. Ideea m codernă a revoluţiei, bazată pe o evaluare a de­ gradării constante a situaţiei politice existente, spul­ beră vechea, optim ista întrebuinţare a m etaforelor bolii. John Adams scria în jurnalul său, în. decem brie 1772: „Perspectiva ce mi se în fă ţişe az ă . . . e foarte sum bră. Ţara m ea se află într-o grea Suferinţă şi are puţine Mo­ tive de Speranţă . . . T rupul Poporului pare vlăguit de luptă, ia r V enalitatea, Servilism ul şi P ro stitu ţia rod şi se întind asemenea unui cancer44. Evenim entele politice au început, în mod obişnuit, a fi considerate, fără pre~ 66

cedent, radicale; şi, în cele din urm ă, atât tu lb u rările ci­ vile, cât şi războaiele au ajuns să fie înţelese ca adevă­ rate revoluţii. Cum era de aşteptat, odată cu Revoluţia franceză, nu cu cea am ericană, m etaforele bolii, în înţe­ lesul lor modern, şi-au câştigat drepturile cuvenite — mai ales prin reacţia conservatoare faţă de ea. în Reflections on the Revolution in France (1790), Edm und Burice, com parând-o cu vechile războaie şi tu lb u rări civile, o considera de un caracter cu totul nou. înainte, indiferent de calam itate, „organele . ... statului, oricât de zdrobite, continuau să existe44. Dar, se adresează el francezilor, „confuzia voastră actuală a atacat, precum o paralizie, însăşi fân tân a vieţii44. Aşa cum teoriile clasice ale polis-ului au făcut loc teoriei celor p a tru um ori, tot astfel ideea m odernă de politică a fost com plinită cu ideea m odernă de boală. Boala înseam nă moarte. B urke invoca paralizia (şi „ul­ cerul viu al unei memorii corozive44). C urând accentul s-.a pus pe bolile dezgustătoare şi fatale. Iar astfel de boli nu pot fi nici stăpânite, nici tratate; ele trebuie ata­ cate. în Q uatre-vingt treize (1874),' rom anul lui Hugo despre R evoluţia franceză, revoluţionarul G auvin, con­ dam nat la ghilotină, absolvă Revoluţia de toate m ăce­ lurile, inclusiv de im inenta lui execuţie: „fiindcă e o fu rtu n ă. Şi o fu rtu n ă ştie întotdeauna ce face . . . Civi­ lizaţia era în gheara ciumei; această vijelie vine în aju­ tor. Poate nu e suficient de selectivă. D ar poate proceda altfel? I s-a încredinţat sarcina grea să ia cu sine boa­ la! In faţa oribilei infecţii, înţeleg furia vijeliei44. E puţin probabil că acea violenţă revoluţionară va fi justificată p en tru ultim a dată, plecându-se de la ideea că societatea suferă de o boală esenţială, înfiorătoare., în treb u in ţările m elodram atice ale m etaforei bolii, în dis­ cursul politic modern, im plică o' idee punitivă: despre boală nu ca o pedeapsă, ci ca un simptom al răului, ceva ce trebuie, pedepsit. M işcările totalitare m oderne, fie de dreapta, fie de stânga, au fost m ai cu seam ă —■ şi în mod revelator — înclinate să folosescă im agistica bolii. P en tru nazism, ci­ neva de origine „rasială44 m ixtă era asem enea unui sifi­ litic. Evreim ea europeană a fost în repetate rân d u ri ase­ m ănată eu sifilisul şi cancerul ce trebuie extirpat. Me­ taforele bolii erau o tem ă principală de discuţie în polemicile bolşevicilor, iar Troţki — polem istul com unist cel 67

mai înzestrat — le folosea cu o extrem ă generozitate, mai ales după surghiunirea, în 1929, din U niunea So­ vietica. Stalinism ul era nu m it holeră, sifilis şi cancer.18 în treb u in ţarea doar a bolilor fatale pentru im agistica polijtiicâ conferă m etaforelor un caracter m ult m ai incisiv. Astăzi, a com para un evenim ent sau o situaţie politică cu o boală înseam nă a atribui o vină şi a prescrie o pedeapsă. Aceasta e adevărat îndeosebi în folosirea cancerului? ca m etaforă. Ceea ce echivalează, înainte de toate, cu a spune că evenim entul sau situaţia este indeterm in at şi irem ediabil prim ejdioasă. Există num eroase antecedente^ Hitler, în prim a lui broşură politică, o diatribă antisemitică scrisă în septem brie 1919, acuza evreii că produc ,,o tuberculoză rasială printre naţiuni*4.19 Tuberculoza îşi. mai m enţinea încă prestigiul de cea m ai stabilă şi mai culpabilă boală a secolului al X lX -lea. (Să ne ream in­ 18 Cf. Isalac D eutscher, T h e P rophat Outccist: T ro tsk y , 1929— 1940 (1963): „A num ite m ăsuri", scria T ro ţk i lui [P hilip] R ahv, [în 21 m a rtie 1931], „ su n t n ecesare p e n tru a lu p ta îm p o triv a falsei teorii, şi a ltele p e n tru lu p ta îm p o triv a e p id em iei de ho­ leră. Stai in este in co m p arab il m ai a p ro a p e de h o le ră d e c â t de o teorie falsă. L u p ta tre b u ie să fie p u te rn ic ă , n e c ru ţă to a re şi nem iloasă. O n otă de « f a n a tis m » ... e sa lu ta ră ". Şi: „T roţki v o rbea d e «sifilisul stalin ism u lu i» sau de « can ceru l care tre b u ie e x tirp a t d in m işcarea m u n cito rească folosind u n fie r în ro ■ş i t . . E ' re m a rc a b il fa p tu l că S a lo n u l canceroşilor al lu i S oljeniţin efectiv n u u tilizează can ceru l ca m etafo ră — p e n tru sitailinism sau p e n tru nim ic altcev a. A u to ru l n u şi-a d e n a tu ra t ro ­ m an u l atu n c i când, sp erân d să-l publice în U n iu n e a Sovietică, m ă rtu rise a Com isiei U n iu n ii S criito rilo r, în 1967, că titlu l n u re p re z in tă „Vreun sim bol", a şa cum a fost acuzat, şi că „subiectul e în m od p recis şi lite ra l cancerul". 19 „ P u te re a [evreului] este p u te re a b a n u lu i c are se m u ltip lică, sub fo rm a dobânzii, fă ră e fo rt şi la n e sfâ rşit în m âin ile lui, im p u n ân d n a ţiu n ilo r u n a din cele m ai p rim e jd io ase s c la v ii. . . T ot ce-i face pe oam eni să n ăzu iască sp re id e a lu ri m ai în a lte , fie relig ia, socialism ul sau dem o craţia, n u e d e c â t m ijlo cu l a tin ­ gerii u n u i scop, a satisfacerii setei de b a n i şi de p u tere. în d e ­ letn icirile ev re u lu i p ro d u c o tu b ercu lo ză ralsială p rin tre n a ­ ţiu n i . . . “. J u liu s L an g b eh n , u n p re c u rso r al ideologiei naziste de la sfâ rşitu l secolului al X lX -le a , îi n u m e a p e ev rei „d o ar cium ă şi o h o le ră trecăto are". I a r în im ag in ea tu b ercu lo zei, folo­ sită de H itle r, d e ja e x istă ceva u şo r tra n s fe ra t în lu m ea cance­ ru lu i: id eea că p u te re a evreiască „se m u ltip lic ă fă ră e fo rt şi la n esfârşit".

68

tim com paraţia lui Hugo dintre tuberculoză şi m ona­ hism). D ar naziştii şi-au m odernizat prom pt retorica, in tr-ad ev ăr m etaforele cancerului fiind cu m u lt mai potrivite scopurilor lor. Cum se spunea în discursurile despre „problem a evreiască44, în tot cursul anului 1930, p en tru a tra ta un cancer trebuie să taii cât m ai m ult din ţesutul sănătos care-1 înconjoară. Im agistica bolii prescria, p e n tru nazişti, tratam en tu l radical, spre deosebi­ re de tratam entul- mai „blând44 considerat propriu tu b er­ culozei —- diferenţa dintre sanatorii (cu alte cuvinte, exilul) şi operaţie (altfel spus, crematoriile). (Evreii erau, de asemenea, identificaţi cu/şi deveneau o m etaforă pen­ tru viaţa citadină — cu retorica nazistă rep etân d toate clişeele rom antice despre oraşe ca mediu, al debilităţii, exclusiv cerebral, m oral contam inat şd insalubru.) A descrie un fenom en cum e cancerul înseam nă o incitare la violenţă. Folosirea cancerului în discursul politic încurajează fatalism ul şi justifică m ăsurile „se­ vere44 — suficient de stricte pen tru a consolida ideea larg răspândită că boala e cu necesitate fatală. Conceptul de boală nu e niciodată nevinovat. Deşi s-ar putea argum eta că m etaforele cancerului sunt în ele înseşi, în mod im plicit, genocidale. Nici o teorie politică anum e nu pare să aibă monopolul asupra acestei m etafore. Troţki num ea stalinism ul cancerul m arxism ului; în u ltim ul an, în China, grupul celor p a tru a devenit, p rin tre altele, „cancerul C hinei44; John Dean ■explica afacerea W atergate lui N ixon: „Avem în interior un cancer —■aproape de Preşedinţie —• şi care se extinde44. M etafora standard a controverselor arabe — auzită de evrei la radio în fie­ care zi, în ultim ii douăzeci de ani — e că Israelul re ­ prezintă „un cancer în inim a lumii arabe44 sau „cancerul O rientului M ijlociu44, iar un ofiţer din forţele libaneze creştine, asediind itabăra de refugiaţi palestinieni de la Tal Z aatar, în august 1976, o num ea „un cancer în tru p u l libanez44. Pare să-i fie greu m etaforei 'cancerului să re­ ziste celor care doresc să-şi exprim e indignarea. Aşa, Neal A scherson scria, în 1969, că afacerea Slansky „a fost — este — un uriaş cancer în trupul statului şi a naţiunii cehoslovace44; Sim on Leys vorbeşte, în Chinesse Slwdoivs, despre „cancerul maoist care m ănâncă faţa Chinei44; D. H. Law renee num ea m asturbaţia „cel mai ascuns şi mai periculos cancer al civilizaţiei noastre'4; în 69

sfârşit, eu însăm i am scris, în toiul disperării războiu­ lui din Vietnam , că „rasa albă e cancerul istoriei um a­ n e 6. Dar cum să fii sever, din punct de vedere moral, la sfârşitul secolului al X X -lea? Cum, atunci când există a tâ t de m ulte lucruri faţă de care trebuie să te arăţi se­ ver?; cum, atunci când avem sentim entul răului, în schimb nu mai avem lim bajul religios sau filosofic pen­ tru a vorbi cu inteligenţă despre rău? încercând să în ţe ­ legem rău l „radical*4 sau „absolut, căutăm m etafore po­ trivite. D ar m etaforele bolii m oderne sunt toate te n ta ­ tive fără valoare. Celor bolnavi cu adevărat de cancer le foloseşte prea puţin auzul num elui bolii lor, rostit m e­ reu ca un rezum at al răului. Un evenim ent istoric sau o situaţie dificilă sunt asem enea unei boli doar în sensul cel m ai lim itat. Iar m etafora cancerului e în mod deose­ bit stupidă. Ea reprezintă perm anent o încurajare de a sim plifica ceea ce e complex şi o invitaţie la făţărnicie, dacă nu la fanatism . E instructiv să com parăm imaginea cancerului cu cea a gangrenei. Având câteva proprietăţi m etaforice iden­ tice cu ale cancerului, gangrena apare din nim ic; se ră s­ pândeşte; e respingătoare — pare să fie încărcată cu to t ceea ce doreşte un polemist. A fost, într-adev ăr, folosită intr-una din im portantele polemici m orale îm potriva fo ­ losirii de către francezi a to rtu rii în A lgeria, în anii ’5Q; titlu l celebrei cărţi care demasca această to rtu ră se num ea Gangrene. însă există o im portantă d iferen ţă în ­ tre m etaforele cancerului şi ale gangrenei. Mai întâi, cauza gangrenei e cunoscută. Ea e externă (gangrena se poate naşte dintr-o zgârietură); cancerul e înţeles ca o boală m isterioasă, cu m ultiple cauze, interne şi deopo­ trivă externe. în al doilea rând, gangrena nu e un dezastru a tât de atotcuprinzător. Ea duce adesea la am ­ putare, m ai rar la m oarte; cancerul, se adm ite că, în cele mai m ulte cazuri, duce la m oarte. Nu gangrena — şi nici ciuma (în pofida încercărilor insistente .ale u n o r scriitori atât de diferiţi' precum A rtaud, Reich şi Camus de a o im pune ca m etaforă p en tru deprim ant şi dezastruos) — ci cancerul răm âne cea mai radicală dintre m etaforele bolid. Şi tocmai fiindcă e a tâ t d e radicală, ea este eXfcrem de tendenţioasă — o m etaforă potrivită pentru paranoici, p en tru cei ee simit nevoia să schimbe cam paniile în cru ­ 70

ciade, p e n tru fatalişti (cancer = m oarte) şi p e n tru cei dom inaţi de un optimism revoluţionar a-istoric (ideea că num ai schim bările cele mai radicale sun t de dorit). A tâta tim p cât hiperbola, a tât de m ilitaristă, răm âne ata­ şată descrierii şi tratam en tu lu i cancerului, ea este o m e­ taforă extrem de nepotrivită p entru iubitorii de pace. E, desigur, posibil ca lim bajul despre cancer să evo­ lueze în anii ce vin. El trebuie să se schimbe decisiv, când boala va fi, în sfârşit, înţeleasă şi ra ta vindecărilor va creşte. Deja se schimbă, odată cu descoperirea unor noi form e de tratam ent. Cum chem oterapia înlocuieşte din ce în ce mai m ult radiaţia în tratam entul bolnavilor de cancer, o form ă eficientă de tratam ent (deja un tra ­ tam ent suplim entar cu o valoare confirmată), pare ve­ rosim il să fie descoperită în tr-u n gen de im unoterapie. Conceptele au început să se schimbe în anum ite cer­ curi medicale, în care doctorii se concentrează asupra înm ulţirii rapide a răspunsurilor imunologice la cancer. Cum lim bajul tratam entului evoluează de la m etaforele m ilitare ale stării de război agresive la m etaforele p re­ zentând „apărarea n aturală" a corpului (ceea ce se n u ­ m eşte „sistem im unodefensiv" sau — pen tru a rupe de­ finitiv cu m etafora m ilitară — „com petenţa im ună" a corpului), cancerul va fi în parte de-m itizat; şi e posi­ bili să putem com para ceva c u uin cancer fără să im pli­ căm nici un diagnostic fatalist, nici o însufleţitoare che­ m are la luptă cu orice preţ, indiferent cât de m ortal şi de insidios ar fi duşmanul. Abia pe urm ă va fi probabil permis, din punct de vedere moral, ceea ce n u e perm is astăzi — să folosim cancerul ea metaforă. D ar atunci, poate nim eni nu va mai dori să compare nim ic îngrozitor eu cancerul. Din m om ent ee interesul m etaforei c o n stă , mai ales în faptul că se referă la o boală a tâ t de învăluită în m istificare, a tâ t de îm povă­ rată cu fantezia fatalităţii inevitabile. Din m om ent ce opiniile noastre despre cancer şi m etaforele pe care i le-am im pus sunt a tât de m ult un vehicul p e n tru m ul­ tele insuficienţe ale acestei culturi, p en tru atitudinea noastră superficială faţă de m oarte, p en tru anxietăţile noastre faţă de sensibilitate, pentru nechibzuitele, indi­ ferentele noastre răspunsuri faţă de „problem ele creş­ terii" noastre reale, p en tru inabilitatea de a construi o societate industrială avansată, care să regleze în mod 71

decent consum ul cursului tot mai tafora cancerului blemele pe care rezolvai*, e.

şi pentru tem erile justificate în fa ţa violent al istoriei. Voi prezice că m e­ va fi desuetă cu mult. înainte ca pro­ le-a reflectat cu atâta stăru in ţă să fie

SIDA ŞI METAFORELE EI

Recitind astăzi BOALA CA METAFORA, am reflectat la:

1

P rin m etaforă n-am înţeles nici mai m ult nici mai p u ţin decât cea m ai veche şi mai concisă definiţie pe care o cunosc, aceea a lui A ristotel, din Poetica: „M etafo ra“, scria A ristotel „e trecerea asupra un u i obiect a num elui altui obiect44. A firm aţia că un obiect există sau se aseam ănă cu ceva-ce-nu-există e o operaţie m entală, la fel de veche ca şi filosofia şi poezia şi teren u l fertil al celor m âi m ulte categorii de înţelegere, inclusiv în ţe ­ legerea ştiinţifică şi expresivitatea. (Şi p en tru a de­ m onstra aceasta, am p refaţat polemica îm potriva m eta­ forelor bolii, în tr-u n eseu scris acum zece ani, cu un scurt şi pasionat preludiu al m etaforei, în falsul exor­ cism al seducţiei gândirii metaforice.) F ără îndoială, n u putem gândi fără m etafore. Ceea ce nu înseam nă că nu există unele m etafore de la a căror în treb u in ţare nu trebuie să ne abţinem cu desăvârşire sau să încercăm să ne abţinem . Aşa cum, desigur, orice gândire înseam nă interpretare. Ceea ce nu înseam nă că, uneori, n u e corect să fii „îm potriva44 interpretării. Să luăm , de pildă, o persistentă m etaforă care a mo­ delat a tâ t de m ult (şi o obscurizat înţelegerea) vieţii p o ­ litice a acestui secol, cea care distribuie şi polarizează atitudini şi m işcări sociale potrivit relaţiei lor cu „stân­ ga44 sau „dreapta44. Term enii îşi au sursa în R evoluţia Franceză, în aranjarea pe scaune a m em brilor A dunării Naţionale, în 1789, când republicanii şi radicalii stăteau în stânga preşedintelui, ia r m onarhiştii şi conservatorii, în dreapta. D ar singură m em oria istorică nu poate da seama de uim itoarea longevitate a acestei m etafore. Pare m ai probabil că persistenţa ei în discursul despre arta gu­ vernării, până. în zilele noastre, se datorează unei resim ­ ţite adecvări la im aginaţia m odernă, seculară a m etafo­ relor născute din orientarea corpului în spaţiu -— stân­ ga şi dreapta, sus şi jos, înainte şi înapoi — pen tru descrierea conflictului social, o practică m etaforică prin 75

care s-a adăugat ceva nou îndelungatei prezentări a so­ cietăţii ca un fel de organism, un foarte disciplinat or­ ganism condus de un „cap44. Aceasta a fost m etafora do­ m inantă a form ei de guvernare de la Platon şi până la A ristotel, probabil datorită u tilităţii ei în justificarea re ­ presiunii. Mai m ult chiar decât com pararea societăţii cu o familie, com pararea ei cu un organism face conduce­ rea au to ritară a unei societăţi să pară inevitabilă, im u­ abilă. Rudolf Virchow, fondatorul patologiei celulare, oferă unul din rarele exemple semnificative, din pu n ct de ve­ dere ştiinţific, ale procedeului invers, folosind m etafo­ rele politice pen tru a vorbi despre corp. în controver­ sele biologice din anii ’50 ai secolului trecut, m etafora statului liberal e cea pe care Virchow o consideră u tilă în form ularea teoriei sale a celulei ca unitate fu ndam en­ tală a vieţii. O ricât de complexe ar fi stru ctu rile lor, organismele sunt, înainte de toate, pur şi sim plu „m ulti­ celulare44, cum s-ar spune ,,de m ai m ulte cetăţenii“ ; cor­ pul este o „republică44 sau, o „com unitate u n ita ră 44. P rin ­ tre savanţii-retoricieni, Virchow era un nonconform ist, n u din cauza politicii m etaforelor sale care, după stan ­ dardele jum ătăţii secolului al X lX -lea, sunt an ti-au to ritare. Dar com pararea corpului cu o societate, liberală sau nu, e mai p uţin obişnuită decât com paraţiile cu alte siste­ me complexe, integrate, cum ar fi o m aşină sau o în tre ­ prindere economică. La începuturile medicinii occidentale, în Grecia, m e­ tafore im portante pentru, unitatea corpului erau îm p ru ­ m utate din arte. O astfel de m etaforă, arm onia, a fost tratată cu dispreţ câteva secole mai târziu de Lucretius, care susţinea că nu poate recunoaşte ideea organism ului um an compus din organe esenţiale şi ne-esenţiale, şi nici chiar m aterialitatea corpului: cu alte cuvinte, a morţii. Iată ultim ele versuri ale lui Lucretius, de respingere a m etaforei muzicale — cel dintâi atac pe care-1 cunosc îm potriva gândirii m etaforice despre boală şi sănătate: „Poţi din aceasta cunoaşte că nu au sem inţele toate R osturi la fel şi viaţa n-o sprijină deopotrivă, Ci mai cu seamă sem inţe de aer şi foc sunt acele Care au grijă ca-n m em bre viaţa să ni se păstreze; Deci chiar în tru p ni se află căldură, su flare,vitală, Care din m em brele noastre se duc în tr-a m orţii clipită. 76

Cum adineaori găsit-am că spirit şi suflet sunt parte Numai a trupului, lasă cuvântu-arm onie uitării; Din H eliconul înalt pen tru muzică fost-a adus el, Sau poate chiar cântăreţii lu atu -l-au din vreo parte Şi la un lucru-1 trecură, ce nu-şi avea num ele propriu. Oricum ar fi, să şi-l ţină, ia r tu să m-asculţi m ai dep arte44. De rerum natura, III, 124— 135 O istorie a gândirii m etaforice despre corp, la acest p u tern ic nivel de generalitate, va include m ulte imagini luate din alte arte şi din tehnologie, cu deosebire din arh itectu ră. Unele m etafore sunt anti-explicative, ase­ m enea predicii sau poeticului, noţiune form ulată de S fântul Apostol Pavel p rin im aginea tru p u lu i ca un tem plu. A ltele au o rem arcabilă rezonanţă ştiinţifică, ase­ m enea ideii corpului ca o uzină, o imagine a funcţionă­ rii corpului sub sem nul sănătăţii şi a trup u lu i ca o for­ tăreaţă, im agine care pune în prim plan catastrofa. Im aginea fortăreţei are o lungă genealogie p reştiinţifică, îm preună cu boala însăşi ca m etaforă p en tru m oar­ te, p en tru fragilitatea um ană şi vulnerabilitate. în m a­ rele său ciclu romanesc închinat bolii, D evotions upon Em ergent Occasions (1627), scris când autorul credea că moare, John Donne prezintă m aladia ca un duşm an ce invadează, care asediază fortăreaţa-corp: „Studiem Să­ n ătatea şi chibzuim cu privire la alim entele noastre, la b ău tu ră, aer şi exerciţii, cioplind şi şlefuind fiecare p iatră care in tră în această construcţie; şi astfel Sănă­ tatea noastră este o îndelungă şi riguroasă îndeletnicire. D ar în tr-o clipă un tu n dărâm ă totul, răsto arn ă totul, distruge totul; o Boală neprevenită, cu toată osteneala noastră, nebănuită, în ciuda curiozităţii n o a s t r e . . . 44. A num ite p ărţi ale corpului sunt m ai fragile decât altele: creierul şi ficatul, scrie Donne, sunit capabile să suporte asediul unei febre „nefireşti44 sau „rebele44, care „va arunca inim a în aer ca o mină, într-o clipă44. în im a­ ginile autorului, cea care invadează este boala. G ândirea m edicală m odernă începe, s-ar putea spune, în m om entul în care vulgara m etaforă m ilitară devine specifică, ceea ce se poate întâm pla doar prin apariţia unui nou gen de cercetare reprezentată de patologia celulară a lui V irchovv şi prin tr-o m ai exactă înţelegere a faptu lu i că bo­ lile su n t cauzate de organisme tipice, identificabile şi vi­ 77

zibile (cu ajutorul unui microscop). M edicina a început să fie cu adevărat eficace şi m etaforele m ilitare să do­ bândească o nouă credibilitate şi precizie in m om entul în care invadatorul a fost văzut nu ca o boală, ci ca m i­ croorganismul ce provoacă boala. Din acest m om ent, m etaforele m ilitare au ajuns să inspire, din ce în ce m ai m ult, toate aspectele descrierii situaţiei medicale. Boala e văzută ca o invazie de organisme străine, la care cor­ pul răspunde prin propriile lui operaţii m ilitare, cum a r fi de pildă m obilizarea „apărării44 imunologice; m edicina e „agresivă44, ca în lim bajul celor mai m ulte chem oterapii. M etafora mai puţin rafinată supravieţuieşte în edu­ caţia sanitară publică, unde boala e obişnuit prezentată ca invadând societatea, eforturile de a reduce ra ta m or­ talităţii p en tru o anum ită boală fiind num ite luptă, con­ flict sau război. M etaforele m ilitare au devenit influente la începutul secolului în cam paniile de fam iliarizare a populaţiei cu problemele sifilisului, în tim pul prim ului război mondial, iar după război cu ale tuberculozei. Un exem plu din cam pania îm potriva tuberculozei, dusă în Italia anilor ’20, e afişul in titu lat Guerre alle Mosche (Război îm potriva muştelor), afiş care ilustrează efectele m ortale ale bolilor provocate de muscă. M uştele înseşi su n t înfăţişate ea u n avion 'inamic, lansând bombe ale m o r ţii asupra unei populaţii nevinovate. Bombele poartă in ­ scripţii. Pe una se poate citi: Microbi. Pe alta, Germi della tisi, germ eni aii tuberculozei'. Pe alta scrie p ur şi simplu Mallatia, boală. Un schelet „înveşm ântat44 în tr-o m antie neagră, cu o glugă, călăreşte musca din faţă ca pasager sau pilot. Pe un alt afiş intitulat: Cu aceste arme vom birui tuberculoza, figura m orţii e prezentată ţin ­ tuită, cu săbiile scoase, fiecare sabie purtând o inscripţie indicând m ăsura de com batere a tuberculozei. P e o lam ă scrie „curăţenie44. Pe alta, „soare44. „A er44. „O dihnă.44. „H rană adecvată44. „Igienă44 (Bineînţeles, nici una din aceste armie nu avea vreo semnificaţie. Ce biruie, altfel spus, ce vindecă tuberculoza sunt antibioticele, descope­ rite abia douăzeci de >ani mai târziu, prin aniii ’40.) De unde, altădată, doar medicul p u rta bellum contra morbum, război îm potriva bolii, astăzi e angajată în ­ treaga societate. într-adevăr, transform area operaţiunii m ilitare în|tr-um prilej de m obilzare ideologică în m asă a făcut noţiunea de război bună ca m etaforă p e n tru tot 78

felul de cam panii am el iorali ve ale căror scopuri su n t în ­ dreptate către înfrângerea unui „duşm an44. Am p u rta t războaie îm potriva sărăciei, înlocuite acum de „războiul îm potriva drogurilor14, la fel cum am p u rta t războaie îm ­ potriva unor boli tipice, asem eni cancerului. în tre b u in ­ ţarea abuzivă a m etaforei m ilitare poate, fi inevitabilă intr-o societate capitalistă, o societate oare lim itează to t m ai m u lt scopul şi credibilitatea apelurilor la principiul « etic şi în care se consideră o absurditate a nu supune acţiunile un u i individ calculului propriului interes şi profitabilităţii. Războiul este una din puţinele activităţi pe care oamenii nu trebuie s-o vadă „realist44; altfel spus, să nu se uite cu un ochi la cheltuieli şi la rezul­ tatu l practic. în războiul total, cheltuielile su n t ex tra ­ ordinare şi nechibzuite — războiul fiind definit ca o urgenţă p en tru care nici un sacrificiu nu este excesiv. D ar războaiele îm potriva bolilor nu sunt doar chem ări !l)a m ai m ultă stăru in ţă şi la sum e m ai m ari cheltuite p e n tru cercetare. M etafora traduce în viaţă m odul în care înspăim ântătoarele boli sunt im aginate mai ales ca un „ altu l44 străin, aşa cum inam icii su n t. im aginaţi in ­ tr-u n război m odern; iar drum ul de la dem onizarea bolii La atrib u irea vinovăţiei pacientului e unul inevitabil, n-are im portanţă dacă pacienţii sunt consideraţi ei în­ şişi victime. Victimele sugerează inocenţă. Iar inocenţa, după logica .inexorabilă ce guvernează toate cuvintele aflate în relaţie, sugerează vinovăţie.

M etaforele m ilitare contribuie la stigm atizarea unor boli şi, prin extensie, a celor bolnavi. D escoperirea stig­ m atizării oam enilor suferind de cancer m -a îndem nat să scriu Boala ca metaforă. Cu doisprezece ani în urm ă, cînd eu însăm i m-am îm bolnăvit de cancer, ceea ce m-a exasperat îndeosebi — şii m i-a ab ătu t a te n ţia de la propria m ea (teroare şi disperare în faţa sum brelor pronosticuri ale doctorilor — a fost să văd cât de m ult reputaţia acestei boli adăuga suferinţei celor ce o au. M ulţi bolnavi ou care am vorbit în tim pul spitalizărilor m ele iniţiale, ca şi alţii pe care aveam să-i întâlnesc în urm ătorii doi ani şi ju m ătate de chem oterapie, ca pacient extern în num eroase spitale din Statele U nite şi F ran ţa, îşi m anifestau dezgustul faţă de boală şi un fel de ruşine. P ăreau să fie fascinaţi 79

de fanteziile bolii lor, faţă de care eu eram com plet In­ diferentă. Şi am descoperit că unele din aceste noţiuni erau opusul unor opinii despre tuberculoză, a stă z i. eu totul discreditate. Aşa cum tuberculoza a fost privită adesea sentim ental, ca o sporire a identităţii, cancerul a fost p riv it cu o repulsie iraţională, ca o dim inuare a si­ nelui. Existau, de asemenea, ficţiuni sim ilare privind responsabilitatea şi predispoziţia caracterologică la boa-, lă: cancerul este im aginat ca o boală la care sunt p re ­ dispusă mai ales cei învinşi psihic, inexpresivi, reprim aţi — cu deosebire cei care şi-au reprim at team a sau em o­ ţiile sexulale, aşa cum tuberculoza era im aginară, în to t cursul secolului al X lX -lea şi începutul secolului XX (mai exact, până la descoperirea tratam entului ei) ca o boală capabilă să-i lovească pe cei hipersenzitivi, talen ­ taţi şi pasionaţi. Aceste paralelism e dintre m iturile tuberculozei, faţă de care ne putem simţi cu toţii superiori astăzi şi su p er­ stiţiile despre cancer, cărora m ulţi bolnavi, îm preună cu familiile Lor, le d a 1*» crezare in. 1, mi ao oferit strategia principală p en tru eseul pe care am hotărât să-l scriu despre m istificările din jurul cancerului. N-am crezut că va fi util — dar am dorit să fie util -— a spune, totuşi, încă o poveste la persoana întâi, despre felul în care ci­ neva a aflat, ea sau el, că are cancer, despre felul în care a plâns, s^-a zbătut, a fost m ângâiat, a su ferit sau şi-a făcut curaj — cu toate că această poveste este şi po­ vestea mea. O naraţiune, am im presia, va fi m ai puţin valoroasă decât o idee. P en tru plăcerea n arativ ă voi apela la alţi autori; şi chiar dacă-mi veneau pe loc în m inte mai m ulte exemple din literatu ră p en tru ferm e­ cătoarea boală num ită tuberculoză, am descoperit diag­ nosticul cancerului ca boală a celor ce n-au (trăit cu adevărat în cărţi precum Moartea lui Ivan Tlici a lui Tolstoi, Ricem an Steps de Arnold B enett şi Le Journal dl un cure de campagne al lui Bernanos. Şi astfel m i-am scris cartea, am scris-o foarte repede,, îndem nată de râvna evanghelică, dar şi de în g rijo rarea de-a nu şti cât tim p m i-a mai răm as pentru tră it şi scris. Scopul m eu a fost să uşurez suferinţa de prisos, ex act aşa cum a form uiat-o Nietzsche în tr-u n pasaj din Morgenrote, pe oare l-am descoperit recenlt: „M editând la boală! A calma im aginaţia suferindului, aşa încât, cel puţin, să nu mai sufere, ca până acum, gândind mai m u lt 80

la boală decât din cauza bolii însăşi; aceasta, cred, ar însem na ceva! A r însem na enorm !11 Scopul cărţii mele era să calmez im aginaţia, n u s-o incit. Nu să confer o sem nificaţie, ceea ce constituie ţin ta tradiţională a oricărei strădanii literare, ci să privez ceva de înţeles: să aplic donquijoteasca şi extrem de po­ lemica strategie „îm potriva in terp retării44, la lum ea rea­ lă. S-o aplic corpului. Scopul m eu era, mai presus de toate, unul practic. P e n tru că era trista m ea observaţie, repetată m ereu şi m ereu, că ornam entele m etaforice care deformează experienţa bolii canceroase au consecinţe foarte reale: ele împiedică oamenii să caute un tratam en t suficient de grabnic sau să facă un efort m ai m are pen­ tru a obţine un tratam en t com petent. M etaforele şi m i­ turile, am fost convinsă, ucid. (De pildă, ele îi fac pe bolnavi absurd de tem ători faţă de procedee folositoare, cum este chem oterapia şi le încurajează credinţa în tra ­ tam ente cu desăvârşire lipsite de eficienţă, cum sunt dieta şi psihoterapia.) Am dorit să ofer a lto r oameni care-au fost bolnavi şi celor ce se îngrijesc de ei în ­ şişi un in stru m en t de dezintegrare a acestor m etafore, a acestor inhibiţii. Am sperat să-i conving pe cei îngroziţi d? boală să consul1e doctorii, sau să-i schimbe pe cei in­ com petenţi eu alţii com petenţi, capabili să le ofere îngri­ jirea adecvată. Să considere cancerul doar o boală — una foarte serioasă, dar num ai o boală; Nu un blestem , nu o pedeapsă, nu o ruşine. F ă ră „înţeles41. Şi nu obligatoriu o condam nare la m oarte (una din m istificări eslte punerea sem nului de egalitate între cancer şii moarte). Boala ca m e­ tafora nu este num ai o polemică, ea este o explicaţie. Spu­ neam: determ ină-! pe medici să-ţi spună adevărul; fii un pacient inform at, acitiv; caultă-ţi singur un tra tam en t co­ respunzător, fiindcă un astfel de tra tam en t există (în stupiditatea larg răspândită). Deşi Rem ediul n u exisită, m ai m ult de jum ătate din cazuri pot fi vindecate p rin ac­ tualele m e'ode de tratam ent. In deoeniM ce ;a u rm a t scrierii Bolii ca m etaforă, tim p în care m-am vindecat de propriul m eu cancer, tu lb u rân d pesim ism ul doctorilor mei, atitudinile faţă de boală s-au schimbat. A te îm bolnăvi de cancer nu m ai reprezintă a tâ t de m ult o Istigmăl, cancerul nu m ai e un creator de „identitate p ră d a tă 44 (ca să folosesc ex­ presia lui Erw ing Goffman). C uvântul e ro stit m ai' liber şi cei dispăruţi nu mai sunt prezentaţi 6 — Boala ca m etafo ră — SIDA şi m etafo rele ei

81

£

în an unţurile m ortuare ca victim e ale unei „îndelungate boli“. Deşi medicii europeni şi japonezi obişnuit comu­ nică şi acum diagnosticul de cancer mai întâi familiei, sfătuind adesea să fie ascuns pacientului, m edicii am eri­ cani au abandonat efectiv această politică; in tr-a d e v ă r,.o inform are b rutală a pacientului este astăzi comună. Noua sinceritate faţă de cancer constituie o parte a aceleiaşi sincerităţi obligatorii (sau a lipsei de eleganţă) pe care ne-o oferă diagram ele regiunilor dureroase recto-intestinale sau genitalo-urinare ale liderilor noştri naţionali, p re ­ zentate la televiziune sau pe prim ele pagini ale ziarelor; e, înîtr-adevăr, din ce în ce mai m ult, o virtute, în socie­ tatea noastră, să vorbeşti despre ceea ce se credea că nu trebuie m enţionat. Schim barea ppate fi explicată şi p rin team a doctorilor de procese înitr-o societate litigioasă. Şi nu în ultim ul rând, între m otivele p entru care cancerul e tra ta t astăzi cu mai puţină fobie, neîndoielnic cu mai puţină discreţie decât acum un deceniu, se află şi faptul că a încetat să fie boala cea mai de tem ut. In anii din urm ă, unele responsabilităţi ale cancerului au fost su p ri­ m ate p rin apariţia unei noi boli, a cărei putere de a stig­ m atiza şi a cărei capacitate de a crea o identitate prădată este considerabil mai m are. P are că societăţile sim t ne­ voia unei boli care să se identifice cu răul, să pună vino­ văţia în sarcina ,,victimelor“ ei, deşi e chinuitor să fii ob­ sedat m ai m ult decât de una din aceste boli.

2

Exact aşa cum s-ar putea prezice despre orice boală că nu e încă pe deplin înţeleasă şi, deopotrivă, că este deosebit de refractară la tratam en t — apariţia acestei noi boli înspăim ântătoare, nouă cel puţin în form a ei epi­ demică, a oferit pe scară largă prilej de m etaforizare a bolii însăşi. Riguros vorbind, SIDA — sindrom ul im uno-deficitar dobândit — nu reprezintă nicidecum num ele unei boli. Ea estte num ele unei condiţii medicale, ale cărei consecinţe reprezintă u n spectru de boli. P rin contrast cu sifilisul şi cancerul, care furnizează prototipuri pen tru m ajo rita­ tea im aginilor şi m etaforelor asociate sidei, ad ev ărata de­ finiţie a acesteia presupune prezenţa altor boli, aşa-num itele infecţii şi m alignităţi oportuniste. Şi chfctr dacă 82

n u în acest sens o singură boală, SIDA perm ite, totuşi, să fie judecată astfel — în parte fiindcă, spre deosebire de cancer şi asem enea sifilisului, se crede că are o sin­ gură cauză. SIDA are o genealogie m etaforică dublă. Ca m icroproces, ea e prezentată aşa cum e prezentat cancerul: o invazie. Când problem a centrală este aceea a tran sm iterii bolii, se invocă o mai veche m etaforă, am intind sifilisul: poluarea. (O contractăm prin sânge, prin fluidele sexuale ale celor infectaţi sau prin interm ediul produselor din sânge contam inat.) Cu toate acestea, m etaforele m ilitare folosite p e n tru a descrie SIDA au un rol întru câtv a dife­ rit de ale celor utilizate în descrierea cancerului. In cazul acestuia din urm ă, m etafora eludează problem a cauzali­ tăţii (un subiect încă obscur în cercetarea bolii), luând în considerare doar punctul în care celulele nom ade din interiorul corpului se transform ă, părăsind, în cele din urm ă, poziţia sau organul iniţial pentru a invada alte or­ gane sau sistem e — o subversiune domestică. In descrie­ rea sidei, duşm anul e cel ce provoacă boala, un agent con­ tagios v enit din afară: „Invadatorul e extrem de mic, de aproxim ativ şaisprezece mii de ori mai mic decât vârful unui ac . . . Cercetaşi ai sistem ului im u n itar al corpului, celule m ari num ite macrofage sim t prezenţa m inusculu­ lui in tru s şi alertează' im ediat sistem ul im unitar. A cesta începe să mobilizeze o arm ată de celule care, p rin tre al­ tele, produc anticorpi, p e n tru a face faţă am eninţării. Virusul, SIDA ignoră deschis num eroase celule din sânge, întâlnite în calea sa, evită înaintarea rapidă a ap ărăto ri­ lor şi-şi caută adăpost la m aestrul coordonator al siste­ m ului im unitar, o celulă T care-i oferă ajutor . . .“ Acesta este lim bajul paranoiei politice, cu neîncrederea caracte­ ristică a lum ii pluraliste. Un sistem de, apărare constând din celule „care, “p rin tre altele, produc anticorpi pen tru a face faţă am eninţării“, nu este, în mod previzibil, pe m ăsura unui invadator care înaintează „deschis“. Un iz de science-fiction, deja prezent în discuţia despre cancer, e chiar m ai înţepător în relatările despre SIDA. C itatul e luat din Tim e magazine, sfârşitul lui 1986, cu infecţia prezentată ca o tehnică avansată de război, p e n tru care suntem pregătiţi (şi cu care suntem obişnuiţi) p rin in te r­ mediul fanteziilor liderilor noştri şi a spectacolelor video, în epoca războiului stelelor şi a invadatorilor ex tratereşti, SIDA s-a dovedit o boală extrem de com prehen83:

Siibilă: „La suprafaţa 'acestei celule, virusul descoperă un receptor în care una din proteinele sale învelitoare se potriveşte perfect, ca o cheie în tr-u n lacăt. A costând îm ­ preună cu celula, el pătrunde prin m em brana acesteia, fiind deposedat, în cursul evoluţiei, de învelişul protec­ to r .. în continuare, invadatorul îşi stabileşte o reşe­ dinţă perm anentă, p rin tr-u n gen . de înstăpânire, fam ilia­ ră n araţiunilor ştiinţifico-fantastice.- Celulele corpului devin ele înseşi invadatorul. Cu ajutorul unei enzime pe care virusul o poartă cu el, „virusul dezvelit al sidei îşi preschim bă ARN-ul în . . ADN, molecula stăpână a vieţii. 'Molecula penetrează apoi nucleul celulei, se introduce ea însăşi în tr-u n cromozom şi preia o parte a m ecanism ului celular, orientându-1 spre producerea mai m u lto r viruşi SIDA. In cele din urm ă, învinsă de produsul ei străin, celula se um flă şi moare, eliberând un flux de noi viruşi spre a ataca alte celule.“ După cum viruşii atacă alte celule, continuă m etafo­ ra, tot aşa „un m are num ăr de boli oportuniste, încar­ cerate, obişnuit, de un sistem im un sănătos, atacă corpul", a cărui integritate şi vigoare au fost m ăcinate de replica perfectă a „produsului străin", care urm ează prăbuşirii apărării imunologice. „T reptat, slăbit de atacul violent, bolnavul de SIDA moare, uneori în luni, aproape în to t­ deauna, totuşi, în câţiva ani de la prim ele sim ptom e". Cei care încă n-au m urit, sunt descrişi ca fiind „sub asediu, prezentând simptomele caracteristice ale bolii44, în vrem e ce alte m ilioane „adăpostesc virusul, expuşi în orice cli­ pă unui atac final, total". Cancerul face ca celulele să prolifereze; în SIDA, ce­ lulele mor. C hiar dacă acest model iniţial al sidei (imagi­ nea de oglindă a leucemiei) a fost alterat, descrierile fe­ lului în care acţionează virusul continuă să rep ete m a­ niera p rin care boala e concepută ca infiltrându-se în so­ cietate. „V irusul SIDA şi-a găsit ascunzătoarea în celule, evitând identificarea cu ajutorul testelor obişnuite14 — sună te x tu l unei relatări pe prim a pagină din The N ew Y o rk Tim es, anunţând descoperirea faptului că virusul poate „sta la pândă44 ani de zile în celulele macrofage, subm inându-le funcţia de apărare, fără să le ucidă, „chiar când sunt pline ochi cu viruşi" şi fără să producă anti­ corpi, substanţe chimice pe care corpul le creează ca o ripostă faţă de „agenţii invadatori44 şi a căror prezenţă a

fost p riv ită ca un infailibil sem n al sindrom ului.1 Că vi­ ru su l nu este m ortal p en tru toate celulele în care-şi fixea­ ză domiciliul, aşa cum se crede astăzi, nu face decât să sporească re p u ta ţia de inam ic al bolii, p en tru şiretenia şi invincibilitatea ei. Ceea ce face atacul viral atât de înspăim ântător este fa p tu l că infecţia şi, prin urm are, vulnerabilitatea su n t considerate perm anente. C hiar dacă cineva infectat nu va dezvolta nici un simptom — cu alte cuvinte, chiar dacă infecţia s-ar m enţine sau ar fi făcută inactivă p rintr-o in terv en ţie medicală, inam icul viral răm âne p e n tru to t­ deauna înăuntru. De fapt, aşa cum se crede, e doar o problem ă de timp, înainte ca ceva să-l trezească (,,să-l re ­ activeze") înaintea apariţiei „sim ptomelor denunţătoarei4. A sem enea sifilisului, cunoscut generaţiilor de medici ca ,,m arele travestit", SIDA este o construcţie clinică, o deducţie. Ea îşi îm prum ută identitatea de Ia prezenţa unor simptome, dintr-o lungă şi m ereu adăugită listă (ni­ m eni nu are tot ce SIDA ar putea fi), simptome însem ­ nând că ceea ce are bolnavul e 'această boală. C onstrucţia bolii se sprijină nu num ai pe descoperirea sidei ca o en ­ tita te clinică, ci şi pe un fel de sida-junior, num it com­ plexul în ru d it cu SIDA, căruia oamenii îi po t că­ dea victim ă dacă prezintă „ p rem atu r44 şi adesea cu in te r­ m iten ţă sim ptom e deficitar imunologice, cum su n t febra, piei’derea în greutate, infecţii de tip fungus şi um flarea glandelor lim fatice. SIDA e progresivă, o boală a evolu­ ţiei în tim p. O dată realizată o anum ită densitate de sim p­ tome, cursul bolii poate fi grăbit, producând suferinţe de neim aginat. Pe lângă cea m ai comună formă de „prezen­ t e a firm ă că ro lu l m ai im p o rta n t a trib u it celu lelo r m acrofag e — acela „de a servi ca re z e rv o r p e n tru v iru su l SID A , care se în m u lţe şte în ele, d a r n u le ucide, c.um ucide celulele T-4“ — ex p lică d ific u lta te a g en e ra lă de a descoperi lim fo citele in fe c ta te T -4 la b o ln a v ii c are au a n tic o rp i îm p o triv a v iru su lu i şi sim p to m ele sidei. (Se m ai crede şi astăzi că an tico rp ii se v o r ex tin d e, în d a tă ce v iru s u l se ră sp â n d e şte la aceste celule — „ ţin tă ch eie“.) D o v ad a g ru p u rilo r de celule a u to m a t in fe c ta te a fost to t a tâ t de e n ig m atic lim ita tă şi n esig u ră, p e cât a fost d o v ad a infecţiei g ru ­ p u rilo r u m a n e — e n ig m atică d in cauza co n v in g erii că b o ala se a flă p re tu tin d e n i şi tre b u ie să se răsp ân d ească. „M edicii a u e sti­ m a t că d o ar u n a d in tr-u n m ilion de celule T-4 e ste in fe c ta tă , ceea ce i-a d e te rm in a t pe u n ii să în tre b e u n d e se ascu n d e v i r u s u l . . . “ O a ltă sp ec u la ţie ră su n ă to a re , p re z e n ta tă in acelaşi a r tic o l. (T h e N e w Y o r k T im es, 7 iu n ie 1988). „C elulele m acrofage in fe c ta te p o t tr a n s m ite v iru s u l a lto r celule,, fie şi n u m a i p r in a tin g e re a lo r“.

85

ta re 44 a bolilor (unele neobişnuite până acum, cel p u ţin sub aspectul lor fatal, precum un cancer ciudat de piele şi o fofm ă deosebită de pneumonie), o pletoră de sim ptome, provocând infirm itate, disfigurând şi um ilind, fac din bolnavii de SIDA oameni în mod constant mai nepu­ tincioşi, m ai neajutoraţi şi incapabili să-şi controleze sau să se îngrijească de funcţiile şi de nevoile lor fundam en­ tale. Felul în care SIDA se m anifestă ca o boală înceată a apropie m ai m ult de sifilis, caracterizat în term eni de „stadii44, decât de cancer. A gândi în term eni de „stadii44 este esenţial discursului despre SIDA. Sifilisul, în cea mai înfricoşătoare formă a sa. e „sifilis te rţia r44, adrlcă în faza a treia. Ceea ce num im SIDA e, în general, înţeles ca u l­ tim a din cele trei stadii — prim ul din ele fiind infecta­ rea cu un virus al im unodeficienţei um ane şi probă tim ­ purie a u nor incursiuni îm potriva sistem ului im u n itar — cu o lungă perioadă latentă între infecţie şi ap ariţia sim ptom elor „denunţătoare44. (A parent mai scurtă, totuşi, decât în cazul sifilisului, unde intervalul laten t dintre boala, fazelor secundară şi terţiară a r putea fi de decenii. M erită să notăm însă că la prim a lui apariţie în Europa, sub form ă epidemică, la sfârşitul secolului al XV-Iea, sifilisul a fost o boală rapidă, de o virulen ţă neexpli­ cată, necunoscută astăzi, în care m oartea survenea ade­ sea în faza a doua, uneori în luni, alteori în câţiva ani.) Cancerul creşte încet; el nu m ai e considerat, de m u lt timp, latent. (O descriere convingătoare a evoluţiei în term eni de „stadii44 pare să includă invariabil ideea de am ânare norm ativă sau de popas în evoluţia bolii, aşa cum sugerează conceptul de latenţă.) Intr-ad ev ăr, un cancer este ,,fazat“. Acesta e principalul in stru m en t al diagnosticului, ceea ce înseam nă clasificarea lui în func­ ţie de gravitate, stabilind punctul „avansat44 în care se află. D ar noţiunea de „avansat44 e în cea mai m are parte una spaţială: cancerul avansează prin corpul um an, călă­ torind sau m igrând de-a lungul unor ru te previzibile. Cancerul este înainte de toate o boală a geografiei cor­ pului, spre deosebire de sifilis şi SIDA, a căror definiţie depinde de construirea unei secvenţe Itemporale a sta­ diilor. Sifilisul e o boală care n-a fost obligată să-şi p a r­ curgă în tregul traseu înfiorător, până la pareză (aşa cum s-a în tâm plat cu Baudelaire, Maupassarat şi Ju les de Goncourt), putând răm âne şi adesea răm ânând la faza 86

neplăcerii şi a um ilinţei (ca în situaţia lui Flaubert). [Nenorocirea era, de asemenea, un clişeu, cum observa însuşi Flaubert. „Sifilis — Toată lum ea e m ai m u lt sau m ai p u ţin *bolnavă de sifilis44, citim în tr-u n articol din Dicţionar de idei prim ite de-a gata, antologia sa de p la­ titudini de la m ijlocul secolului al X lX -lea. în Europa, sifilisul a reuşit să dobândească o m isterioasă conotaţie pozitivă la sfârşitul secolului al X lX -lea şi începutul se­ colului XX, când s-.a făcu)t o legătură în tre el şi activ i­ tatea m entală intensă („febrilă"), asemenea legăturii ce se făcea, începând cu scriitorii epocii rom antice, în tre tuberculoza pulm onară şi activitatea em oţională intensă. De parcă în onoarea m arilor scriitori şi artişti care şi-au sfârşit vieţile în stupiditatea sifilitică, s-a ajuns să se creadă că leziunile pe creier ale neurosifiliticilor puteau inspira, oricât ar părea de ciudat, idei artistice originale. Thornas M ann, al cărui rom an este un depozit de m ituri ale bolii de ,1a începutul secolului XX, a făcut din sifilis o m editaţie centrală în Doctor Faustus, unde protago­ nistul, un rem arcabil compozitor contractând boala vo­ lu n ta r — diavolul garantează că infecţia va fi lim itată la sistem ul nervos central — se bucură de douăzeci şi p a tru de ani de incandescentă creativitate. E. M. Cioran îşi am inteşte cum, în R om ânia anilor ’20, invidiatul sifilis figura p rin tre speranţele sale adolescentine de glorie li­ terară: va descoperi că are sifilis, va fi răsp lătit cu ani m ulţi de supra-productivă genialitate, apoi va înnebuni. Această rom antizare a dem enţei specifică neurosifilisului a fost predecesoarea m ult m ai persistentei fantezii, în acest secol, despre boala m entală ca sursă a creativităţii artistice sau a originalităţii spirituale. D ar cu SIDA —deşi dem enţa este, de asem enea, un simptom comun, tâ r­ ziu — n -a ap ăru t o mitologie com pensatorie sau pare puţin probabil să apară. SIDA, asemeni cancerului, nu perm ite rom antizarea sau sentim entalizarea, poate fiind­ că asocierea sa cu m oartea este prea puternică. în film ul lui K rzysztof Zanussd, Spiral (1978), cea m ai fidelă in te r­ pretare, din câte cunosc, a furiei în faţa m orţii, boala protagonistului nu e niciodată specificată; prin urm are, ea trebuie să fie cancerul. P e n tru mai m ulte generaţii, ideea generică de m oarte a fost m oartea provocată de cancer, iar m oartea provocată de cancer este sim ţită ca o în frângere universală. Astăzi, im putaţia universală adusă vieţii şi speranţei se num eşte SIDA. 87

3 Din cauza nenum ăratelor înflorituri m etaforice, care au făcut din cancer un sinonim al răului, a avea cancer a fost, resim ţit de m ulţi ca ceva ruşinos, prin u rm are ceva ce trebuie ascuns şi, de asemenea, ceva nedrept, o tră ­ dare din partea propriului corp. De ce eu? exclam ă bol­ navul de cancer cu am ărăciune. Cu SIDA, ruşinea e le­ gată de o insinuare a sentim entului de culpabilitate, iar scandalul n u e deloc ascuns vederii. Putini se întreabă: De ce eu? Cei m ai m ulţi bolnavi de SIDA, exceptându-i pe cei din A frica Sahariană, ştiu (sau pretind că ştiu) cum au contractat boala. SIDA nu e o boală m isterioasă care atacă la întâm plare. într-adevăr, contractarea sidef a divulgat cu precizie, în m ajoritatea cazurilor până acum, ap arten en ţa celui bolnav la un anum it „grup de risc“ sau la o com unitate de proscrişi. Boala îşi deconspiră o identitate ce putea răm âne ascunsă vecinilor, cole­ giilor de m uncă, familiei şi prietenilor. Ea confirm ă, de asemenea, o identitate: iar în grupurile de risc din Sta­ tele Unite, homosexualii, cei m ai grav afectaţi la înce­ put, au fost deopotrivă creatorii unei com unităţi şi ai unei experienţe care izolează bolnavul şi-l expune h ă r­ ţuielii şi persecuţiei. îm bolnăvirea de cancer e, de asemenea, uneori, în ţe ­ leasă ca o greşeală a celui ce s-a complăcut în tr-o com­ portare „prim ejdioasă44 — alcoolicul cu cancer al esofa­ gului, fum ătorul cu cancer la plăm âni: pedeapsă p en tru trăirea u nor vieţi nesănătoase. (Spre deosebire de cei obligaţi să practice m eserii periculoase, precum m unci­ torul din industria petro-chim ică, bolnav de cancer la vezica urinară.) Se caută din ce în ce mai m u lt legături între organele sau sistemele prim are şi anum ite obiceiuri specifice pe care lum ea este invitată să le abandoneze (aşa cum într-o speculaţie recentă se asociază cancerul la colon şi la sân cu regim urile bogate în grăsim i ani­ male). D ar deprinderile periculoase asociate cancerului, p rin tre alte boli — chiar boala de inimă, până în p re­ zent p u ţin culpabilizată, e astăzi văzută, în m are m ăsură ca on preţ plăjtiit exceselor dietei şi „stilului de v iaţă44 — aceste deprinderi sunt rezultatul unei slabe voinţe, lipsei de p ru d enţă sau obişnuinţei folosirii preparatelo r chi­ mice (deşi foarte periculoase). Com portarea prim ejdioasă care produce SIDA se consideră a fi mai m ult decât slă-

88

blclune. Ea se num eşte toleranţă, delincvenţă, folosirea substanţelor chimice ilegale şi sexul considerat deviant. T ransm iterea sexuală a acestei boli, considerată de cei m ai m ulţi o calam itate pe care bolnavul şi-o provoacă singur, e judecată cu mai m are asprim e decât alte căi de propagare a ei — cu deosebire de când SIDA e în ţe­ leasă ca o boală nu num ai a excesului sexual, dar şi a perversiunii. (Am în vedere, desigur, Statele U nite ale Americii, unde oam enilor li s-a spus în mod cu ren t că tran sm iterea heterosexuală e extrem de ra ră şi im pro­ babilă — ca şi cum A frica n -a r fi existat.) O boală infecţioasă ale cărei principale căi de transm itere sunt sexuale prezintă cu necesitate un mai m are risc p en tru cei m ai activi din punct de vedere sexual — şi e uşor de perceput astfel ca o pedeapsă pentru această activi­ tate. A devărat p entru sifilis, faptul e şi m ai adevărat p en tru SIDA, din m om ent ce atât prom iscuitatea, cât şi., o specifică „practică" sexuală, considerată nefirească, e privită ca fiind m ult mai prim ejdioasă. C ontractarea bolii p rin interm ediul unei practici sexuale se apreciază a fi deliberată, m eritând, prin urm are, să i se aducă o în­ vinuire în plus. Opiomanii care se îmbolnăvesc prin fo­ losirea în comun a acelor contam inate se crede că, la rân d u l lor, făptuiesc (sau desăvârşesc) un fel de sinuci­ dere necugetată. Homosexualii, practicându-şi, în pro­ m iscuitate, violentele lor obiceiuri sexuale cu iluzoria credinţă în relativul caracter inofensiv al tu tu ro r boli­ lor transm ise sexual, credinţă n u trită de o ideologie m e­ dicală a antibioticelor panaceu, ar putea fii socotiţi ca nişte hedonistă consacraţi — deşi e limpede astăzi că p u rta re a , lor nu e mai p uţin sinucigaşă. Cei precum hem ofiliacii sau cei cărora li se face transfuzie de sânge, neputând, prin nici un efort al facultăţii de a blam a, fi făcuţi responsabili pentru boala lor, pot fi cu aceeaşi cru­ zime ostracizaţi de lum ea speriată şi, potenţial, pot re­ prezenta o am eninţare m ai gravă chiar, atâta vrem e cât, spre deosebire de cei deja stigm atizaţi, ei nu sunt uşor de identificat. Bolile infecţi oase de care e legată viaţa sexuală inspi­ ră întotdeauna tem eri legate de uşurinţa contam inării şi fantezii bizare ale transm iterii lor prin m ijloacele nonvenerice, în locurile publice. Schim barea clanţelor şi a in stalaţiilor uşilor pivotante de pe vasele M arinei m iîi89

ta re a S tatelor Unite, ca şi dispariţia cănilor de m etal ataşate fântânilor publice din America, în prim ele dece­ n ii ale secolului, au fost prim ele consecinţe ale desco­ peririi „infecţiei transm ise inocent44 a sifilisului; iar avertism entul adresat generaţiilor de copii, aparţinând clasei mijlocii, de a, pune h ârtie pe toaletele publice, în a­ inte de a le folosi, este un alt vestigiu al poveştilor de groază despre microbii sifilisului preluaţi de u n nevino­ v a t de la a ltu l m urdar, poveşti răspândite cândva şi că­ rora, în tr:o m are m ăsură, încă li se mai dă crezare. Toa­ te bolile epidem ice şi cu deosebire cele asociate lib e rti­ n ajului sexual generează o distincţie categorică înitre prezumtivii, purtători ai bolii (în general, săracii, iar în această parte de lum e cei cu pielea de culoare mai în ­ chisă) şi cei pe care sănătoşii de profesie şi alţi birocraţi îi num esc „populaţia generală44. SIDA a reîn v iat fobii sim ilare şi tem eri de contam inare în această versiune a bolii „populaţiei generale44: heterosexuali albi care nu-şi adm inistrează droguri şi nu în treţin relaţii sexuale cu prim ii. Ca şi sifilisul, o boală a/sau contractată de la. alţii, pramejdioşi, SIDA se crede că-i năpăstuieşte, în m ai m are m ăsură decât a făcut-o vreodată sifilisul, pe cei d eja stigm atizaţi. Dar sifilisul nu era identificat cu o anum ită m oarte, m oartea ce urm ează unei prelungite agonii aşa cum a fost cândva im aginat cancerul şi cum e astăzi im aginată SIDA. F aptul că SIDA nu e o singură, boală, ci un sindrom constând, după câte s-ar părea, diintr-o listă deschisă de boli favorizante sau „în aştep­ ta re 44 (altfel spus, care fac pacientul apt să aibă boala), face1 din ea mai m ult un rezultat al definiţiei sau in te r­ pretării, decât o foarte1 complexă şi m ultiform ă boală cum este cancerul. Intr-adevăr, controversa dacă SIDA este, fără excepţie, fatală, depinde în parte de felul în care medicii au' h otărât s-o definească d rep t SIDA lăsând la o parte, ca distincte, faze tim purii ale bolii. Ia r această decizie a lor se bazează pe o idee n u mai p u ­ ţin. rudim entară m etaforic, decât aceea a bolii „pe de­ plin. dezvoltate44 (sau „pe deplin m atu re44)1’. „Pe deplin 2 2 D efin iţia sta n d a rd a sidei face d eosebire în tre cei b o ln av i sa u p u rtă to ri ai sin d ro m u lu i „ în d e p lin in d to a te c rite riile p e n ­ t r u co n tro lu l d efin iţiei b o lii“ şi u n n u m ă r m u lt m ai m are, in ­ fe c ta t cu H IV şi care, sim p to m atic, „nu sa tisfa c e c rite riile em ­ p irice ale u n ei boli pe d ep lin evoluate. A ceastă co n stelaţie de sem ne şi sim p to m e în c o n te x tu l in fecţiei cu H IV a fost d e n u -

90

dezvoltată" este form a sub care boala ajunge inevitabil fatală. Aşa cum ceea ce n u e m atur e destinat a deveni m atu r şi cum ceea ce înm ugureşte e destinat a se îm ­ plini (puii m eniţi a. deveni apţi de zbor) Ifcot astfel m eta­ fora botanică sau zoologică a doctorilor face din dezvol­ ta re a sau evoluţia înspre SIDA norm a, regula. Nu afirm că m etafora creează concepţia clinică, dar susţin că ea face m u lt mai m ult decât doar s-o valideze. Ea oferă sp rijin unei in te rp re tă ri a evidenţei clinice, departe de a fi dem onstrată sau, încă, dem onstrabilă. Este p ur şi sim plu p rea devrem e să conchidem, despre o boală iden­ tificată abia acum şapte ani, că infecţia va produce în ­ totdeauna ceva din care se m oare, sau chiar că cineva Infectat cu ceea ce s-a defin it drept SIDA va m uri din cauza ei. Aşa cum au speculat unii specialişti, înspăim ântătoarea ra tă a m ortalităţii ar putea înregistra m or­ ţile tim purii şi în, cea m ai m are parte rapide ale celor foarte vulnerabili la atacul virusului ■ — din cauza rezis­ ten ţei imunoiogice scăzute, din cauza predispoziţiei ge­ netice, p rin tre alţi posibili co-facitori — şi n u devastă­ rilo r unei infecţii omogen fatale. Interpretarea sidei ca fiind divizată în faze distincte ia constituit m odalitatea necesară de a im plem enta meltafiora „bolii pe deplin m a­ ture".. In plus, ea a slăb it uşor ideea de inevitabilitate, sugerată ele m etaforă. Cei deosebliit de preocupaţi să-şi asigure pariurile în legătură cu Şansa infecţiei de a se dovedi omogen fatală ar p u tea utiliza în tre ita clasifieaxnitfc com plex u l în ru d it cu S ID A “. U rm ează apoi p ro c e n ta ju l obli­ g ato riu : „Se estim ează că a p ro x im a tiv 25% din p a c ie n ţii acestui com p lex vo r a ju n g e la m a tu rita te a bolii în tre i a n i“ (H arrison, P rinciples o f In te rn a i M edicine, e d iţia X I, 1987, p. 1394). P rim a b o ală im p o rta n tă cu n o scu tă p r in tr-u n acronim , con­ d iţia n u m ită SID A , n u are, ca să sp u n em aşa, g ra n iţe n a tu ra le . E a este o boală a cărei id e n tita te e m e n ită p e n tru scopuri de in v estig are, cu sta tistic i şi su p ra v e g h e re , în acest scop, d in p a rte a p e rso n a lu lu i m edical şi a a lto r b iro c ra ţi. De Unde, ega­ lizarea in co n ştie n tă , în tra ta te le de m edicină, a e m p iricu lu i cu ceea ce a p a rţin e su p rav eg h erii, d ouă n o ţiu n i d e riv a te d in m o ­ dele de în ţe le g e re com plet d ife rite . SID A e ceea ce satisface to t ce se re fe ră a tâ t la „ criteriile p e n tru o d efin iţie de cercetare", c â t şi la „ c rite riile em p irice": in fe c ţia H IV p lu s p re z e n ţa u n e ia sau m ai m u lto r boli inclu se p e lista în to c m ită d e p rin c ip a lu l a d m in is tra to r al d efin iţiei bolii în S ta te le U n ite: T he F ed eral C en ters for D isease C on tro l din A tla n ta . A ceastă d e fin iţie com ­ p le t sîtipulativă cu m e ta fo ra m a tu riz ă rii bolii in flu e n ţe a z ă deci­ siv felul în c are e în ţe le a să SIDA.

91

re standard — infecţia HIV, complexul în ru d it cu SIDA şi SIDA (— p entru a accepta fie u n a clin cele două, fie ambele posibilităţi: ceia mai puţin dezastruoa­ să, potrivit căreia nu toţi cei infectaţi vor „prom ovatfc sau vor „absolvi44 infecţia HIV şi cea mulit m ai dezastru­ oasă, p o trivit căreia toţi vor „absolvi44. Aceasta e interpretarea cea m !ai catastrofală a eviden­ ţei care, de câtva timp, a dom inat dezbaterea despre boa­ lă; ceea ce înseam nă că e în curs o schim bare în te rm i­ nologie. Influenţi adm inistratori ai m odului de a în ţe ­ lege boala au hotărât să înlăture falsa garanţie derivată din. folosirea unor acronime diferite p en tru diferitele faze ale bolii. (Niciodată n-a p u tu t existia m ai m ult de­ cât o m inim ă garanţie.) Propuneri recente p en tru schim ­ barea terminologiei, de pildă renunţarea la categoria com plexului înrudit cu SIDA, nu pun sub sem ­ nu l în treb ării organizarea bolii in stadii, ci insistă mai m ult pe continuitatea evoluţiei sale. „Boala pe deplin m a tu ră 44 e văzută astăzi ca un, fenomen inevitabil, ceea ce accentuează fatalism ul deja existent3. De la început organizarea bolid, a depins de ideile care separau un grup um an de altul — cei bolnavi, de cei sănătoşi, cei doar infectaţi, d e .ce i având SIDA, ei şi noi — în, tim p ce se făcea aluzie la dispariţia im inentă a acestor, distincţii. O ricât de îngrădite, profeţiile au sunat întotdeauna fatalist. P rin urm are, declaraţiile frec­ vente ale specialiştilor în SIDA şi ale oficialilor din de­ partam entele de sănătate publică privind şansele celor 3 C om isia prezin clen ţială din 1988, p e n tru ep idem ie, reco­ m an d a „ red u c e re a accen tu lu i" pus pe folo sirea te rm e n u lu i de com plex în ru d it cu SID A , fiin d că „ tin d e ' să obscurizeze aspectele ce a m e n in ţă v ia ţa în această fază a b olii". E x istă o an u m ită p re siu n e de a se r e n u n ţa c h ia r la d e n u m ire a de SIDA. R a p o rtu l Com isiei p re z id e n ţia le folosea în e se n ţă acro n im u l HIV p e n tru ep id e m ia însăşi, ca p a rte a u n u i tra h s fe r re c o m a n d a t d e la ,,con tro lu l bolii", la ,(controlul infecţiei". D in nou, u n u l din m otivele in v o cate este că term in o lo g ia a c tu a lă m asch ează a d e ­ v ă ra ta g ra v ita te a a m e n in ţă rii. („A ceastă în d e lu n g ă co n c e n tra re a su p ra m a n ife stă rilo r clinice ale sidei, m ăi d e g ra b ă decât pe to ate fazele infecţiei H IV [de exem plu, de la in fe c ţia in iţia lă la sero-conversiu n e, apoi la faza. asim p to m a tic ă a u n u i a n tic o rp po­ zitiv şi, în sfârşit, la SID A pe d ep lin evolu ată] a a v u t n e d o ritu l efect de a in d u c e în e ro a re p u b licu l cu p riv ire la p ro p o rţiile in fecţiei în râ n d u rile p o p u la ţie i . . .“) E posib il ca b o ala să p ri­ m ească, în cele clin u rm ă, u n a lt num e. A cea stă sch im b are în term in o lo g ie va ju stific a o ficial p o litica in c lu d e rii celor in fec­ ta ţii, n u şi a celor a sim p to m atici p rin tre bolnavi.

92

infectaţi cu virus, cedând bolii „pe deplin m a tu re 44, au păruit, în general, un exerciţiu de m anipulare a opiniei publice şi de dozare a disperatelor inform aţii în diferi­ tele faze de evoluţie a bolii. Estim ările procentajului presupus a indica shnptom e cu ajutorul cărora cei bol­ navi de SIDA pot fi identificaţi în cinci ani, ceea ce poa­ te fi p rea puţin — în m om entul scrierii acestea c ărţi diagram ele indicau: 30—35 procente ■ — sunt in v ariab il urm ate de aserţiunea că „cel m ai44, continuată de „pro­ babil to ţi44 cei infectaţi, până- la urm ă, se vor îm bolnăvi. Pe de altă parte, num ărul critic nu reprezintă procenta­ ju l celor care, după toate probabilităţile, vor contracta SIDA într-un. interval de tim p relativ scurt, ei in terv a­ lul m a xim de tim p dintre infecţia, HIV (contractată pe viaţă şi ireversibil) şi apariţia prim elor simptome. Aşa cum anii de Când boala a fost descoperiită se înm ulţesc, to t astfel se m ăreşte perioada de timp dinitre infecţie şi îm bolnăvirea propriu-zisă, estim ată -astăzi, după şapte ani de epidemie, între zece şi cincisprezece ani. Această cifră, urm ând probabil să Crească în viitor, contribuie extrem de mullt la m enţinerea definiţiei sided ca o boală im placabilă, invariabil fatală. Consecinţa evidentă a convingerii că toţi cei ce „adă­ postesc44 virusul vor ceda, în cele din urm ă, în faţa bo­ lii, este că persoanele testate pozitiv sunt considerate ca fiind deja bolnave de SIDA, pe care, chiar în m om entul acela, n-o au. . . încă. E doar o problem ă de tim p, ea în orice condam nare l!a m oarte. Mai puţin evident, astfel de persoane sunt privite ca şi când o au. T estarea pozi­ tivă p e n tru infecţia HIV (în mod obişnuit, însem nând a fi testat n u .pentru prezenţa virusului, ci a anticorpilor îm potriva virusului) este, din ce în ce m ai m ult, egali­ za® cu a fi bolnav. Din această perspectivă, infectat înseam nă bolnav. „Infectat, dar nu bolnav44, această n e ­ preţu ită idee a m edicinii clinice (corpul „adăposteşte44 num eroase infecţii) este înlocuită prin concepte bio­ m edicale care, indiferent de justificarea lor m edicală, echivalează cu reînvierea logicii antiştiinţifice a profa­ nării- şi face din, noţiunea infectat — dar — sănătos o contradicţie în term eni. A. fi bolnav în acest nou sens poate avea num eroase consecinţe practice. Oamenii îşi pierd posturile când se află că au H lV -pozitiv (deşi în Statele U nite este ilegal să concediezi pe cinev-a din acest; motiv), iar te n ta ţia de a, tăinui rezultatul pozitiv -trebuie 93

să fie im ensă. Consecinţele testării HlV-pozitiv su n t şi miai represive în cazul acelor grupuri selectate to t m ai m ulte — pentru care guvernul a im pus deja un test obligatoriu. D epartam entul A părării ial S tatelor U ni­ te a anunţat că personalul m ilitar descoperit cu HIV- pozitiv va fi transferat din „posturile sensibile, p resu ­ punând u n efort intelectual deosehiiiri, fiindcă chiar şi num ai infecţia cu virus, în absenţa oricăror alte simptome, produce schim bări subtile în. capacităţile m entale la o m inoritate semnificaţii vă din p urtătorii virusului. (Documentul enum era: rezultatele mai slabe la anum ite teste neurologice ale celor testaţi pozitiv, ceea ce a r p u ­ tea reflecta o deteriorare m entală determ inată de e x p u ­ nerea la virus, deşi cei m ai m ulţi medici consideră acest lucru extrem de im probabil sau cauzat - - cum s-a re ­ cunoscut oficial după exam inare — de „supărarea, de­ presiunea sufletească, team a şi panica“ oam enilor care tocmai au aflat că au HlV-pozitiv.) Şi, desigur, asîtăzi (testul pozitiv îl face ineligil pe cel bolnav p e n tru a em i­ gra, in diferent unde. în toate epidemiile anterioare de n atură infeeţioasă, epidem ia e.st4 egală cu num ărul cazurilor înregistra''.e. A stăzi se consideră că ea constă din această cifră, plus calculul asupra unui num ăr m ult mai m are de oameni ap aren t sănătoşi (după câte s-ar părea sănătoşi, dar con­ damnaţi), care sunt infectaţi. Calculele se fac şi se refac m ereu, iar presiunea de a identifica aceşti oameni şi de a-i caitaloga este din ce în ce m âi puternică. Cu aju to ru l testelor biomedicale, cele m ai m oderne, e posibil să se creeze o nouă clasă de proscrişi pe viaţă, viitori bolnavi. D ar rezu ltatul acestei expansiuni radicale a conceptului de boală, creat de trium ful cercetării medicale m oderne, pare, de asemenea, o întoarcere în trecut, în tr-u n itimp anterior trium falism ului medical, când bolile erau fără n u m ăr şi m isterioase, ia r drum ul de la a fi serios bol­ nav la a m uri era ceva norm al (nu ca astăzi o eroare sau u n eşec medical ce trebuie corectate). SIDA, în care oa­ menii sunt consideraţi bolnavii înainte de a fii bolnavi; ■care produce un num ăr de simptome-boli, ap aren t in fi­ nit; pen tru care nu există decât paleative şi care pentru atâţia provoacă o m oarte socială înainte de a fi u n a fi­ zică — SIDA restabileşte ceva asem ănător experienţei

94

prem oderne a bolii, aşa cum a descris-o Donne în D evotions, u n d e „orice tu lb u ră o 1facultate şi funcţiunea ei constituie o boală". Ia r boala începe când „suntem tu l­ buraţi, profund tu lb u raţi de gelozii, suspiciuni şi tem eri legate de boală, înainte de a o putea num i boală; n-avem siguranţa că suntem bolnavi; o m ână o întreab ă pe cea­ laltă pipăindu-i pulsul şi ochiul întreabă propria noas­ tră urină, cum o ducem. . . s u n te m , to rtu raţi de boală şî n u putem aştepta până când solseşte tortura. . .", în care inim aginabila agonie a fiecărei părţi a tru p u lu i face h i­ m erică o adevărată vindecare, întrucât ceea ce „este doar accident, doar un sim ptom al bolid principale, e atât de violent, încât m edicul trebuie să se ocupe de tra ­ tarea acestuia" mai degrabă decât de „vindecarea bolii însăşi". Consecinţa este abandonarea: „Aşa cum boala înseam nă cea m ai m are nenorocire, to t aşa cea m ai m are nenorocire a bolii este solitudinea; când n a tu ra infecţioasă a bolii îi îm piedică să vină pe cei ee-ar treb u i să dea o m ână de ajutor, până şi medicul, rareori are1cura­ jul să v:ină. . . ea este o scoatere în afara legii, o excom u­ nicare a pacientului. . .". In m edicina prem odernă, boa­ la e descrisă c a un experim ent intuitiv, ca o relaţie în tre ex terio r şi interior: o senzaţie 'interioară sau ceva ce treb u ie constatat pe suprafaţa corpului, cu privirea (sau chiar m ai înlăumtru ascultând, palpând), ceea ce se con-' firm ă când interiorul e deschis, vederii (în operaţie sau în autopsie). M edicina m odernă, cu alte cuvinte eficien­ tă, se caracterizează prin concepte mullt m ai com plexe referito are la ceea ce treb u ie exam inat în interio ru l cor­ pului — n u num ai consecinţele bolii (organe vătăm ate), dar şi cauza ei (microorganisme), şi printr-o tipologie pe departe m ult m ai complicată. în epoca mai veche a diagnosticelor artizanale, exa­ m inarea era urm ată de u n verdict im ediat, la fel de im e­ d iat ca şi bunăvoinţa m edicului de a vorbii. A stăzi o exa­ m inare înseam nă teste. Ia r a fi testat introduce u n in ­ terv al de tim p care, dat fiind caracterul inevitabil in ­ dustrial al testării m edicale com petente, se p o ate p re­ lungi la săptăm âni: o am ânare agonizantă p e n tru cei care-şi im aginează că aşteaptă o condam nare la m o arte sau o achitare. M ulţi su n t refractari tesităyii, fie că Se tem de verdict, fie îngroziţi că vor fi puşi pe liste d iscri­ m inatorii, fie, mai rău, din fatalism (la ce bun?). U tili­ tatea autoexam inării pen tru detectarea tim purie a anu­ 95

m itor tip u ri de cancer obişnuit, m ult mai p u ţin proba­ bil fatale dacă sunt tra ta te înainte de a fi foarte av an ­ sate, este astăzi peste tot recunoscută. D etectarea tim p u ­ rie a unei boli considerată a fi inexorabilă şi nevinde­ cabilă nu pare a iaduce vreun avantaj. Ga şi alte boli care nasc sentim ente de ruşine, SIDA este adesea un secret, însă nu al bolnavului. Un diag­ nostic de cancer, în mod obişnuit, era ascuns pacienţi­ lor, de către fam iliile lor; u n diagnostic SIDA este cel puţin to t atât de frecvent ascuns fam iliilor lor, de către pacienţi. Şi, nu m ai puţin decât în cazul altor boli grave considerate a fi mai m ult decât simple boli, m ultă lum e bolnavă de SIDA e supusă u n o r tratam ente generale, mai. degrabă decât unuia specific boldi, despre oâre se crede că sunt fie ineficiente, fie foarte periculoase (Dis­ creditarea medicinii eficiente, ştiinţifice pe m otiv că oferă m im ai tratam ente specifice bolii, după itoate proba­ bilităţile toxice, reprezintă o falsă prezum ţie, frecvent repetată şi considerată în sine evidentă). A ceastă de­ zastruoasă alegere e încă îm brăţişată de unii bol­ navi de cancer, o boală pe care operaţia şi m edicam en­ tele o pot adesea vindeca. Iar un am estec. previzibil de superstiţie şi resem nare îi determ ină pe unii bolnavi de SIDA să refuze ehemotenapia anitliviilală care, chiar în absenţa unei vindecări, s-a dovedit întru câtv a eficace (in încetinirea evoluţiei sindrom ului şi în prevenirea unor boli obişnuite), căutând, în schimb, să se tămădudască singuri, adeseori sub auspiciile vreunei „medicini alterniative“ guru. D ar expunerea unui Itrup epuizat, p u rifi­ cării printr-o dietă m'acrobiotieă e tot atât de folositoare în tratarea sidei, precum luarea de sânge, tratam en tu l m edical holisitie, practicat în epoca lui Donne.4

4 Etimologic, pacient înseam nă suferind. D ar nu a tâ t su ferin ţa ca atare este cea mai de tem ut, ci suferinjţa care degradează. L iteratura sentim entală susţine că boa­ la poate fi nu num ai o epopee a suferinţei, d ar şi p ri­ lejul unui fel de autotranscendenţă, afirm ată m ult mai convingător prin cazurile tipice prezentate de medicii scrii­ tori. A num ite boli par rniai apte decât altele p en tru o astfel de m editaţie. Oliver Sacks foloseşte ibtoala neu96

rologic-devastatoare drept m aterial pentru im aginile suferinţei şi ale auto-depăşiriii, ale degradării şi ale exal­ tării . M arele său înaintaş, Sir Thomas Browne, în A Lelter to a FriencL, Upon Occasion of tlie Death of his Intim ate Friend (1657), folosea tuberculoza în acelaşi scop, p en tru a m edita asupra bolii în general, deducând sensul pre-rom antic din unele stereotipuri fam iliare des­ pre boală: cu alte cuvinte, tuberculoza e un mod distinctiv de a fi bolnav („aceasta fiind o Boală de durată") şi un m od distinctiv de fa m uri („blânda ei M oarte"). Ficţiu­ nea despre m oartea blândă şi uşoară — în realitate m oartea de tuberculoză a fost adeseori chinuitoare şi extrem de dureroasă — e parte din mitologia celor mai m ulte boli neconsiderate i'eprobabile sau degradante. Spre deosebire de m oartea blândă (atribuită tubercu­ lozei, SIDA, asemeni cancerului, duce la o m oarte nef miloasă. Bolile m etaforizate care bântuie im aginaţia co­ lectiva sunt toate, m orţi chinuitoare sau considerate ca atare. F aptul de a fi m uritori nu e suficient în sine pen­ tru a produce teroare. 'Nu e nici m ăcar necesar, ca în enigm aticul caz al leprei, probabil ceia m ai stigm atizată d in tre boli, deşi rareori fatală şi extrem de g re u tra n s­ misibilă. C ancerul e mai tem u t decât boala de inimă, deşi -cel care a avut un infarct e m ult mai probabil că va m uri de boală de inimă, în urm ătorii câţiva ani, de­ cât e probabil că va m uri de cancer cel bolnav de can­ cer. U n atac de inimă este un evenim ent, dar nu oferă nim ănui o nouă identitate, preschim bând pacientul în unul din „ei". Nu există transform are decât.. în sensul schim bării în ceva mai bun: inspirat de team ă, bolnavul de inimă dobândeşte bunele obiceiuri al-e exerciţiului şi ale dietei, începe să ducă o viaţă m ai p ruden tă şi mai raţională. Ceea ce adeseori se crede eâ provoacă, chiar şi numai fiindcă poate fi instantanee, o m oarte uşoară. , Cele m ai înspăim ântătoare boli nu sunt cele perce­ pute ca m ortale, ci bolile care pur şi sim plu dezum ani­ zează. Ceea ce se exprim a în fobia turbării din F ran ţa secolului al XlX-lea, cu nenum ăratele ei pseudo-eazuri de contam inare prin anim ale devenite din nou „bestia­ le", s-au fobia turbării „spontane" (cazurile adevărate de tu rb are, la rage, fiind extrem de rare), era b ă n u ia la . că infecţia transform a oam enii în animale scoase din m inţi, dând frâu liber unor im pulsuri sex u ale' in-controlabile şi blasfematoriii, nu faptul că boala, până l-a descoperirea 97

(tratam entului de către P-asteur, în 1885, era, m ir-ad ev ăr, fără excepţie, fatală. Şi, în vrem e ce holera ucidea mai puţină lum e în Europa Occidentală a secolului al XIXlea, decât ucidea variola, era mai tem ută din cauza ra ­ pidităţii cu care lovea şi a înjositoarelor sim ptom e: diareea şi vom itarea explozivă, al căror efect anticipa oroarea descom punerii post-m ortem . în câteva ore, deshidratarea (totală reducea bolnavul la o caricatura ofilită ţa celui care a fost, pielea devenea albăstruie-neagră (copleşitoa­ rei frici încă d se spune, în franceză, une peur bleu), tru p u l devenea rece; m oartea urm a în aceeaşi zi sau curând după. Efectele poliomielitei puteau fi îngrozitoare •—■ ea veştejea corpul — dar nu lăs!a semne, nici n u ducea la putrezirea cărnii: nu era respingătoare. în plus, poliom elita afecta doar corpul nu şi faţa, chiar dacă ru in a poate părea suficientă. R elativ corecta reacţie nemet aforică faţă de1 poliomeliită se datorează m u lt statutului privilegiat al feţei, atât de hotărâtoare în ev alu area de către noi a frum useţii sau a ruinei fizice. D em itizarea conceptului cartesian al separării m inţii de tru p 4, în filo­ sofi-a. şi ştiinţa modernă, n-a redus c u o iotă credinţa acestei culturi în separarea feţei de trup, ceea ce in flu ­ enţează fiecare aspect al ţinutei, modei, înţelegerii pro­ blemei sexuale şi lai sensibilităţii estetice, practic toate ideile noastre de adecvare. Această separare este un pundt im portant al uneia din tradiţiile iconografice p rin ­ cipale ale culturii europene, zugrăvirea m artiriu lu i creş­ tin, cu uluitoarea lui. discrepanţă între ceea ce înregis­ trează faţa şi ceea. ce se întâm plă trupului. N enum ăra­ tele im agini ale Sf. Sebastian, ale Sf. Agthaa sau ale Sf. L aurenţiu (nu şi ale lui I Trist os), cu faţa dem onstrându-şi, fără efort, superioritatea faţă de cum plitele sufe­ rin ţe la care le este supus trupul. Jos, prăbuşirea tru ­ pului. D easupra, o persoană întruchipată în faţă, privind în. altă parite, de obicei. în sus, neînregistrând nici d u ­ rerea, nici team a; deja altundeva. (Numai lui Isus, deo­ potrivă fiu al omului şi al lui Dumnezeu, i se citeşte 4 Cu p riv ire la a risto c ra ţia feţei n u p o ate e x ista o re a lă d is­ p u tă, ci n u m ai o c a ra c teristic ă zeflem ea. O bsesia . p re tin se i se­ p a ră ri d in tre fa ţă şi tru p e c e n tra lă în F e rd y -d u rk e a lui © om brow icz, a p ă ră to r în c o n tin u a re aî ideii că p ă rţile tru p u lu i au o v ia ţă in d e p e n d e n tă , fa ţa fiin d p u r şi sim plu o a ltă p a rte a acestuia. P e rsp e c tiv a sa tire i p o st-R a b e la isie n e a lu i G om browicz, la ad re sa iu b irii şi a clasei sociale, e cea a u n e i re în to a r-

98

su ferin ţa pe faţă: El îşi are propria lui Pătim ire.) în ­ săşi noţiunea noastră de persoană, dal b un ăstării p u ­ blice, e probabil mai periculos şi mai bogat în consecinţe, deoarece oferă nu num ai o justificare stăruitoare pentru conducerea autoritară, dar sugerează, implicit, necesita­ tea represiunii şi violenţei patronate de Stat (echivalen­ tul ex tirp ării chirurgicale ori al controlului chimic al p ă r­ ţilor supărătoare sau „nesănătoase" ale organism ului po­ litic). D ar efectul imagisticii m ilitare asupra gândirii despre boală şi sănătate e departe de a fi inconsecvent. El mobilizează y excesiv, descrie fără m ăsură şi contri­ buie enorm la excom unicarea şi stigm atizarea bolnavu­ lui. Nu, n u e de dorit p e n tru medicină şi cu atât m ai puţin pen tru război să fie „total". Nici criza, provocată de 135

SIDA n u e ceva „total“. Nu suntem invadaţi. Corpul n u este u n câm p de luptă. Bolnaviii nu sunt nici victime de neevitat şi nici nu reprezintă duşm anul. Noi •—■ m e­ dicina, societatea — nu suntem autorizaţi să luptăm prin orice m ijloace . . . Cât despre m etafora m ilitară, aş spune, dacă mi s-ar perm ite să-l parafrazez pe Lucretius: restituiiţi-o făcătorilor de război.

CUPRINS^

M editând la boală / 5 Tabel cronologic / 9 Notă / Î l BOALA CA METAFORA / 14 SIDA ŞI METAFORELE EI / 73

/

L e c to r: V IO R IC A M Ă R II T e h n o re d a c to r: G H E O R G H E S A N D U C o re c to r: F E L IC IA SC HLEZAK A p ă r u t : 1995. Bun d e t i p a r : 07.03.1995. C o m a n d a nr. 3493. C o li d e t ip a r : 8,75. H â r tie : v e lin a 70 g /m p . F o rm a t: 54X 84/16.

la

T ip a ru l e x e c u ta t sub c o m a n d a nr. 336 Im p rim e ria „A R D E A L U L " C lu j-N a p o c a , B -d ul 21 D e c e m b rie nr. 146

ROMÂNIA

„Trebuie să cobori până la treapta deznădejdii şi a disperării spre a descoperi cartea pe care o poţi scrie.” (Susan Sontag) „Când Sontag refuză să «interpreteze» boala, ea are în vedere triumful, împreună cu metoda sa, nu asupra bolii ca materie exilată în ştiinţă şi destin. Ea are în vedere triumful asupra acelei părţi a sufletului, gata să se piardă în experienţa naturii şi să-şi afle acolo menirea sa.” (Sohnya Sayres, Susan Sontag: The Elegiac Modernist, 1990).

LEI 2700

ISBN 973-35-0402-5