Rromii, India și limba rromani

Citation preview

G H EO RG H H SA RÁ U

RROMII, INDIA §1 LIMBA RROMANI

KRITERION

GHEORGHE SARAU

RROMII, INDIA SI LIMBA RROMANI

B IBLIO TECA RR O M Ä Nr. 4

ingrijitorul colec^iei: Prof. G heorghe Saräu Lector: E L E N A D IA TC U

ISBN 973-26-0509-X

GHEORGHE SARÄU

RROMII, INDIA §i LIMBA RROMANI

Editura KRITERION Bucure§ti

Lucrarea apare cu spijinul Fundapei pentru о Societate Deschisä

Tehnoredactare computerizatä: Szabó Ildikó Bun de tipar: 02.10.1998; Form at: 32/70x100; Coli ed ito riak : 11,799; Coli tipar: 8 ; A paiul 1998 T ipärit la SEM NE ’94 — Bucure§ti

Oricine se intereseazä de subiectul írom T§i pune cäteva intrebäri fundam entale In legäturä cu rromii. Cea mai des Tntälnitä este cea privitoare la tipológia grupurilor de rromi §i la dialectele acestora. Iatä de ce incercäm, ín lucrarea de fa(ä, sä purcedem la descrierea principalelor colectivitä{i de rrom i din {ara noasträ $i a idiomurilor vorbite de rromii incadra{i acestora (dialectele „cäldäräresc”, „ursäresc” , „carpatic” §i „spoitoresc”), dintr-o perspectiva interdisciplinarä, neabordatä incä in literatura de specialitate, Tn principal, pe baza criteriilor socio-lingvistice. Pe längä evidenperea colectivitäfilor de rromi din R om ania §i a idiom urilor rrom e reprezentative, am infä(i§at §i о panoram a a studiilor romäne§ti §i sträine consacrate limbii rromilor din spapul geografic romänesc, ceea ce contribuie la intregirea imaginii noastre, in plan diacronic, privind problem atica rromä. E v id e n t ín treg u l d e m e rs e ste g ä n d it din p e rsp e ctiv a real itä(i lor in d ien e, a leg ätu rii lim bii rro m a n i §i a rro m ilo r cu lu m ea indianä. AUTORUL

5

Capitolul I RROMII, INDIA §1 LIMBA RRÖMANI Rromii, India §i primele dovezi lingvistice §7 istorice ale originii lor indiene Ccrcctalorii care gi-au propus sa abordeze problcmatica rromä dincolo de inccrlitudini, presupuneri 51 specu lap i §i s-au sprijinit in demersurile lor pc dovezi palpabile §i pe argum ente $liinpficc indubitabile au ajuns, in eele din urmfi, la eoneluzia eit, dc 1'apt, in Icgiiluift eu rromii pcrsisla eäteva neeunosculc majore (V enteel’-Ccrcnkov, 1976, 283) ce privese: - apartenen[a la caste §i tipul de indeletniciri exercitate (de$i, indeob$lc, se afirm ä - rccurgändu-se la argum ente de ordin logic - e;i stnlmo§ii rrom ilor proveneau din casta cea mai de jos a socictäpi indiene); - arealul din care acejtia proveneau, limbile de contact din respeelivul arcai $i raporturile dintre idiomul vorbit de ei ,s7 alte

idiomuri din J'aza medie de dezvoltare a limbilor indiene; - apartenen[a la una sau aha din grupärile etnice indicnc;

- cauzele care au generat plecarea acestora din India; - momenttil in care sir;imo$ii rromilor, proiorromii, au parásil “Marea Indie” (M ahäbharata); -existen[a unni exod dc proporpe (sau daca plccarca lor s-a produs ín valuri succcsive); 7

f

- timpul cat a durat drum ul parcurs de strämo$ii rromilor, din India pána ín Balcani, $i cátá vrem e au poposit ín fiecarc din spapilc geografice slräbätute ctc. Evident, edificiul necunoscutelor mai poate fi inal[at daca, de bunä searrm, se d ö r e je о cercetarc cc se vrea cladita pe date certe, pe probe §tiinpfice - sau poate fi demolat, daca nu ne vom m ulpimi sä vehiculäm, la rándul noslru, ipoteze, speculapi §i teorii ce s-au perpetuat dintr-o lucrare ínlr-alta. §i totu§i, ín legäturä cu necunoscutelc problematicii író­ mé, regásite sau nu íntre cele de mai sus enum erate, trebuie sá observäm cä singura disciplina care a oferit dovezi conclu­ dente, cel pu^in ín cäteva chestiuni foarte importante, a fost lingvistica (apartenenpi limbii rromani la limbile indienc, arc­ aiul din care proveneau strämo§ii rromilor, drumul parcurs de acejtia din spapul indián pána ín cél balcanic, dalarca aproxim alivä a perioadei cänd strämo§ii rromilor trebuie sä fi päräsit India). De$i fäcutä pur inlam plätor, prima constatare de facturä lingvisticä, potrivit cäreia limba iromani este de origine 'Indi­ ana, íi este atribuitä studentului ungur Wáli István1 [notat §i: Válj (Vályi) Stefan (Stephan)], plasalä eronat la anul 17632. ín realitate, in anul 1776 se sem nala, printr-o noti(ä, ín pub licap a vienezä “ Allergnädigst - privilegierte Anzeigen, aus sämmtlich - kaiserlich - königlichen Erbländern, herausgegeben von einer Gesellschaft ” (VI. Jahrgang, S. 87), constatarea fäcutä de W áli István, pc vrem ea cänd era stu­ dent leolog ín O laiida, ín legäturä cu asem änarea dinire lim ba vorbitä de fo$lii lui eolegi indieni (m alabrczi) tji cca vorbilä de rrom ii din Ungaria. Teologul Wáli István 2 s-а format la Colcgiul de la Dcbrepn, 8

Tnainlca plccärii sale ín Olanda la studii de spccializare in ead ni I U niversitati din Leyda $i Utrcehi (ín perioada 1753 1754), iar dupíi rcvenirea in (ara a functional ea preol reformál in zóna Kom árom (Vckcrdi 1982, 1; Karsai 1996, 26). In perioada sludiilor intreprinse in Olanda, Wáli István alcáluise Tmpreuná cu trei colegi malabrezi un vocabular de pesle 1000 de cuvinte, pe care, dupä revenirea acasä, in anul 1754, lc-a cilit rromilor din Győr (Raáb), solieitándu-le sá redea sensul cuvintclor pe care ace$lia le in(elegeau in limba maghiará. Wáli István nu $i-a publicat conslalarea, dar a rclatat despre ea unni prictcn tipograf din Cáréi, teolog si cl, Szatm ár Némethi Pap István, care, la ralidul lui, a poveslit-o cápitanului Dobai Székelyi Számúéi. Pe baza serisorii aeestuia din urma a apfirut, in anul 1776, о seurtä informa(ic ín publicafia vicneza men(ionalá privind conslalarea lacula de Wáli István (Vekerdi 1982, 1). Dupfi aproximativ 29-30 de ani de la constatare §i 7 ani de la publiearea in presä, H.M.G. Grellmann (1783, 170-171, 1787: 2 , 280) a preluat informa(ia, a sus(inut-o §i a dezvoltal-o. Evident, studenfii malabrezi nu vorbeau о limbä indianä, ci una dravidianä, dar ace§tia, cum erau de fo rm ale brahmani. cuno§teau limba sanseritä, limba de cult, apói, limba malabrezilor confinea ea insä$i Tmprumuturi sanscrite. A doua marc contribu(ie a lingvislieii la problem atica rrom ä a reprezenlal-o reconstituted drumului parcurs de strämo§ii rrom ilor, din India pänä in Europa, apeländu-se la aportul etim ologiei (M iklósiéit: 1872-1873, III, 9). Astlel, prin analizarea lexicului rrom, au fost identificate clemcnle vcchi al'gane, persane, arm enejti, lureejti, grece§ti, 9

slave, rom áncai etc. (Miklosich 1872 - 1873, II), jalonanclu-se, ín aeesi mod, spatii le geografice parcurse de slrámo$ii rromilor. §i ín privinja drum ului sträbälul de stram ojii rromilor, din India spre Vest (Asia, Balcani, Nordul Africii, Europa), existä cíiteva päreri. Singura §iiin(ä de la care se sperä, $i ín viitor, elucidarea incertitudinilor rítmánc lot lingvistiea, Insä pentru aceasta va fi nevoie de intensificarea cercetärilor, studiindu-se, cél pujin, lexicul idiom urilor vorbite ín fiecare Jarä din perspectiva etim ologicä. Diver§i autori4 sünt de píirerc cä du pit päräsirea Indici de cätre slrämo§ii rromilor, spa(iile geografice sträbätute au lost ccle corcspunzätoare teritoriilor actuale ale Pakistanului, Afganistanului §i Iranului - in decurs de cäteve sule de ani apói, spre sfar§itul sec. al X-lea $i inceputul sec. al XI-lca, acejtia ar fi ajuns in Nordul M esopotamiei. In parantezä fie spus, este de remarcal faptul cä inainte de sosirea slräm ojilor rrom ilor in vecinätalea estieä a Impcriului Bizantin (ce a fi inját din anul 395 d.H. pfinä ín anul 1453) sc presupune cä s-а produs о deviere de la drumul principal, in scnsul cä о micä parte din strämo^ii rromilor s-а indreptal spre Nord, ajezändu-se in Asia Centralä (pe leritoriile actuale ale republicilor Tädjikä, Kirghizä, K azahä, Uzbekä §i Turkm cnä), respectiv in regiunea chinezä §in(zean (la Nord de Mun(ii Altan T agh din Pam ir §i Tian-§an, care о im part in bazinele Tarim ji Tungaria (Yunggar). Intorcändu-ne la traicclul principal al strämo§ilor rromilor, la vecinätalea estieä a Impcriului Bizantin, trebuie sä arätäm cä a id s-а inregistrat un m om ent-cheie pentru drumul strämo§ilor rrom ilor §i pentru limba lor. Mai precis, probabil ín zona delim ilatä de lefiioriile actuale ale Iranului (partén de NV), alc

10

Irakului (partea de N), ale Turciei (partea de E), ale Azcrbaidjanului, Armcniei $i Gruzici, s-а produs in fluxul migra(iunii strämo§ilor rrom ilor о trifurcate: /. kamura "lom" sau "de nord”, II. Ramura "dom" sau de "sud vest" $i III. Ramura "rrom ”, "de vest". I. Dcsprc strämo§ii rromilor care constituie azi ramura "lom" sau "de nord" §i care s-ar fi dcplasat pe teritoriile pe care azi se aflä republicilc Azcrä, Arm canä §i Gruzinä, unii autori sunt de pärcrc cä drumul ar fi continuat spre NV prin Caucaz (pe tcriloriul aclualclor rcpublici Daghestan, Ceccnia, Osetinä, K abardino - Balkaria, Calmäcä) §i pe latura de NV a Marii Ncgrc. ajungandu-se ín Balcani, apoi in Europa de Esl. Centralä $i de Vest, al(i cercctätori arätändu-se insä circumspcc(i fa(a de accastä teoric (Vaux de Folelier 1971); II. ramura "dom" sau de “sud-vest" a avul ca direefii Siria, Palestina, Egiptul, färile din Africa de Nord de undc, probabii, grupurile de strämo$i ai rrom ilor ji-au continuat drum ul, traversänd M editcrana in Spania (in timpul släpänirii arabe), intälnindu-se cu rromii venifi din Europa prin Pirinei (cei din a treia ramura). Vaux de Folelier (1971) aratä cä 0 parle din slrämo§ii rromilor din ramura “dom ” a ajuns, ca urm are a expansiunii comcrciale arabe, in Insula Zanzibar (Tanzania). III. ramura "rrom", "de vest", cea mai numeroasä, este reprczcnlatä de slrämo§ii rromilor care §i-au continual drumul (din vccinälalca eslicä a Impcriului Bizanlin) in Impcriul Bizantin (Asia Micä $i Balcani) - unde au rämas eäteva sccole iar de aici, mai dcparlc, in Europa Centralä §i de Vest. Marcel C ourthiade (1995 a, 22), la rändul säu, invoeänd “abscn(a unei docum enta(ii scrioase”, aduce in atcn(ie obser-

11

vafia faculä de lingvistul american Jan Hancock (1992, 1-19), anume, aceea cä grupurile lingvislice RROM , DOM §i LOM ”se pare cä s-au separat ínainle de a fi pälruns pe leriloriile iranofone /.../; dc§i toate irci prezintä acestc ím prum uluri iraniene, lotuji, acesle im prum uturi, aproape in lotalitate, nu corespund inlrc eie” . Aceastä remarcä ne determ ina sä ne gändim cä ar fi lost firesc ca sträm ojii rrom ilor care s-au indreptat spre centiül Asiei (spre actualele republiei Tadjikä, Kirghizä, Kazahä, U zbekä §i T urkm enä, respectiv, spre regiunea chinezä §in(zean) sä-$i fi continuat drumul spre Vest pe un traiect mull mai lesnicios. “de cäm pic” , si anume, prin Cfimpia Turanului, ocolind Marea Caspicä (fie prin nordul Iranului, fie prin veslul, nordul $i nord-estul Märii Caspice) $i ajungänd in zoncle ocupate azi de republicile caucaziene (Calmäcä, Daghestan. C eceno-lngu^ä, O setinä, K abardino-B alkaria, G ruzinä, Armeanä, Azerbaidjanä), eventual in N-V-ul Iranului. Pe längä argumcntul_ alegerii unui drum “de cäm pie” am mai adäuga altele douä. In primul ränd, faptul cä atät grupui cc s-а indreptat spre Ccntrul Asiei, cat $i cel din ramura caucazianä “dom" (“de sud-vesl”) erau grupuri pufin numeroase, iar in al doilea ränd, constatarea fäcutä de Marcel Courthiade (1995 a, 22) cä rromii din Caucaz, constituit din “Bo$a sau Pofa", im preunä cu ram ura europeanä a rrom ilor reprezinlä un grup aparte, din punct de vedere lingvistic, in comparafic cu ramura “dom" (de “sud-vest”), reprezentatä de grupurile Nawar/Nuri din Siria. Marcel Courthiade (1995 a, 22-24), dupä cc admite cä pälrunderea sträm ojilor rromilor in Europa s-а realizál pe trei cäi de acces - traversänd Caucazul, Boslbrul $i Africa de Nord -

12

aratä cá grupuri de tío$a/Po$a (originäre din Caucaz) pot fi ínlíilnite §i la M oseova, iar legat de teza “treeerii prin Africa de N ord” ín Europa sunt aduse argum entc ín defavoarea aeesleia (prezcn(a unor euvinle balcaniee trupo “corp”, cliclü “cheie”, crallis “rege”, uliclui “slrada” etc. - serise ín grafta spaniola), dar nu sc exclude, lolu$i, posibililatca ca “vreun contingent de Rrom i” sä fi venit ín Spania prin Africa de Nord §i sä se fi dis­ persal ín m asa celorlalfi Gitanos. Chiar daca “legenda”-“’ de mai jós nu ar ii livrescá, nefiind deci rodul unor lecturi ale informatorului Ali Ccauscv, rrom “co$ni(ar” din §um cn (Bulgaria), de la care Donald Kenriek a cules, prin anii ’60, rcspectiva “legenda” (privind dispersarca stramo$ilor rrom ilor ín trei par(i ale lumii, ínainle ca ace§tia sá fi ajunsín Imperiul Bizttntin), ea meritá , totu^i, amintitá, fie $i numai pentru ilustrarea impactului pe care íl produc in con$tiin(a rrom ilor simpli leoriile despre originea indianä $i migra(ia rromilor. Ali C eaujev (care ín perioada aceea avea contacte eu cájjva specialijti ín dom eniul rrom, ca: Chaman Lal - India, Donald Kenriek - Anglia, Milena Hübschm annová - Cehia) declará ca a auzit aceaslá legenda de la un unchi al säu (M arusjakova-Popov 1994, 64-65). Legenda culeasá de la Ali C eaujev are urmätorul con(inut: ’’Aveam un im pärat mare, un Rrom. El era prin(ul noslru. Era padi§ahul nostru. Rromii locuiau pe-atunci eu to(ii laolaltá inlr-o (ara, ínlr-un vilaiel bun. N um ele aeestui vilaiet era S indh... Aceasla era о (ara curatä (frum oasá). Gäseai acolo múlta fericire $i múlta bucurie. To(i о duceau bine. N um ele ímparatului nostru era M aram engro Dev. El mai avea dói fra(i. Num ele lor erau R rom ano §i Singan. Toate bűne §i frum oasc, dar se íntfimpla un m aré rázboi. M usulm anii 1-au 13

íacut. Soldapi au distrus {ara Rrom ilor. Au pärjolit pämäntul. T op R rom ii au fugit din {ara lo r... Cei trei frap §i-au purtat oamenii pe drumuri indcpartatc. Unii au mers in Arabia, unii in Aimenia §i alpi in Bizan(. ín acélé (ári au devenit säraci”. (Traducerea am rpalizat-o dupä textui seris ín limba rromani). ín privinpt celorlalte contribupi (stabilirca, oarecum aproximalivä, a zonei §i a perioadei de plecare a stmmogilor rromilor din India) cercetatorii delimiteazä ca areal NV-ul, Centrul §i, partial, NE-ul Indiei, considerändu-se, in genere, ca zonä emblematicä,

Pundjabu.fi. Legat de perioada in care s-а (s-au) inregistrat plecarea (plecärile, cäci este posibil ca exodul sä se П produs in mai multe valuri succesive), in urma conexärii §i confruntärii datelor, informapilor §i teoriilor conpnute in lucrari consacrate rromilor, impärtä§im pärerea cä stramo§ii rromilor trebuie sä fi päräsit India intr-o fazä anterioarä (sec. al П-lea - sec. al Vlll-lea d.H.) sau cel

malt intr-o fazä concomitenta cu cea a fomiärii limbilor neoindiene (din care §i limba rromani face parte, adicä siar§itul mil. I d.H./inceputul mil. al П.1еа d.H.). Argumentul principal il constituie men(inerea caracterului deta§at sintetic al limbii rromani, spre deosebire de analitismul pregnant al celorlalte limbi neoindiene, mai cu seamä al celor din Estül Indiei. Zograf aratä ca procesul de trecere de la sistemul flexionar bogát, cunoscut ín limbile indiene medii, la structurile analitice noi din limbile neoindiene a decurs neunitar, structurile analitice noi apäränd ín limbile neoindiene din est, ín timp ce in cele din vest pästrändu-se “maximum de träsäluri arhaice” (Zogral' 1976, 141). Menpnerea, a§adar, in limba rromani a unora din träsäturile arfiaice, sintetice, din limbile indiene vechi (perioadä ce seíntinde 14

aproximaiiv dc la jumätalea mil. al II-lea Í.H. §i pänä spre sec. al V-lea i.H.) 5Í medii (de la jumätalea m ill i.H. pänä ín a doua jumälale a mil. 1 d.H. - mai cu scamä din limba apabhramsa (“limba alleratä”), care marcheazä trecerea din laza limbilor indiene medii (limbile p rák ita) la limbile neoindiene (Zograf I960, 12) ne TndrcptiUc^tc sä admitem cä plecarca strämo§ilor rromilor din India s-а prcxlus, intr-adevär, in intervalul sec. al II.lea - sec. al Vlll-lea

d.H? Referitor la perioadain care strämo^ii rromilor au päräsit India vin $i interpretärile de ordin istoric8, mai vechi sau mai női, mai mult sau mai pufin argumentate. Astfel. íntr-o lucrare a dr. Donald Kcnrick (arabist §i iromolog englez), intitulatä Zingari dali’India al Mediterraneo (1995), tradusä §i ín romänä ín anul 1997, se aralä cä, din perspectivä isloridi, primele migräri ale indienilor spre vest (extrapoländ, deci §i ale strämo§ilor rromilor) trebuie privite in contextui cuceririi, in anul 224 d.H., de cätre jahul per§i!or Ardashir (224 - 241 d.H.) a Indici de Nord (Pakislanul de azi), pe care a transformat-o in colonie a Persici (Kenrick, 1995, 13)°. Am considerat ulilä prezentarea in Note a precizärilor autorului in legäturä cu legenda aducerii muzicanfilor din India in Persia10, deoarece se intrege$le astfei imaginea noasträ despre respectiva legendä (abundent, dar trunchiat eitatä in majoritatea lucrärilor referitoare la rromi). §iml ipolczelor privind prezenfa strämo§ilor rromilor in spafiul dinire India $i Baleani poate continua, dar, asa cum aräta Rajkó Djuric (19X7, 7), privitor la menfiunile fäcute in scrierea lui Firdousi sau in manuscrisul cälugärului gm/.in de la Muntclc Athos, “accstea sunt izvoarc cärlurärc§ti, care, orical de prefioase ar П, nu pol li utilizate ea atarc”. 15

N ote •Descoperirca lui Wáli István avea sä Ile confirmata, la scurt limp, de reputap rromologi; l.C.Ch.Rüdiger (1782 - 1793 - !ntr-o oarccare mäsurä), H.M.G. Grellman (1783, 1787), M. Gniffunder (1835), A.F. Pott (1844 - 1884), Heinrich von Wlislocki (1884) $.a. 2 Vekerdi József (1882, 1) aratä ca studiile in Olanda ale lui Wáli István s-au derulat íntre anii 1753 - 1754. In aceste circumstance, constatarea privind apropierile dinire limha rromani $i limba vorbitá de colegii säi indieni nu putea sä aibá loc deceit in acest interval, chiar daca, ulterior, la ínapoierea ín Ungarin, probabil in anul 1754, s-а produs confirmarea propriu-zisä, prin verificarea mostrelor de limbä in randul vorbitorilor rromi din Győr (Raáb). Vekerdi József ne supune aten(iei $i faptul ca preocupäri pentru limbi orientale existau la mai to(i sludenpi leologi din Colegiul de la Debrepn §i nu este exclus ca insu$i Wáli István sä fi avut unele cuno$tin(e de limbä rro­ mani (1982, 1). Ajadar, consideräm eronat anul 1763 (el figuránd pänä §i ín lucrarea savantului A.F. Pott (inclusiv in edi(ia reeditatä din 1964, V), deoarece In “notipi” publicatä in anul 1776 se spune dar cä tipograful Stephen Pap Szathmár(i) - Némethi l-а vizilat pe eäpitanul Dobai Székelyi Számúéi in ziua de 6 ianuarie 1763, dar aceasta neinsemnánd cá observapa lui Wáli István ,trebuie pusä neapäral in contextui acestei date. In fond, se considera valabil anui in care s-а publicat aceastä constatare (deci in 1776) sau, bazandu-ne pe datele cunoscute din biográfia lui Wáli, chiar anii '1753 - 1754, cand acesta a realizat chestionarul cu sludenpi “malabrezi” (de lapi,

ceylonezi).

16

3 Amanuntc desprc Wáli István au oferit §i cercetätorii Ercsey Előd ( 1971) $i lan Hancock ( 1993, 2J -23). lan Hancock, profesor la Univcrsitalea Austin - Texas, animal de obärjia sa rromä - slrábunicii sái au venil ín Ameriea din spa(iul geogratíc ungar - a verificat ín arhivele Univcrsitápi din Leiden (Leyda) - cu sprijinul prof. dr. Hans Beukers de la Facultatea de §tiin(e Sociale a respcctivei universitati daca numele lui Wáli István figureazä ín registrele de inseriere la studii §i s-а constatat inexisten;a acestui nume ín perioada 1750-176.3. Autorul admite, ínsá, posibilitatea ca Wáli István sä lí fost inseris íntr-o állá universitate “de exemplu la Utrecht sau Franeker” §i sä fi vizitat doardin cánd ín eánd Leyda. supozitie care coincide cu infor­ mabile olerile de Vekerdi József (1982, 1), anume cä Wáli István a studiat la Leyda $i Utrecht. Ceea cc este $i mai interesen! in articolu! lui lan Hancock (1993, 21-23) íl constituie l'aptul cä sunt reperap cei trei studendi “din Malabar“, respectiv, faptul cä sunt nominalizap alti dói tineri maghiari aflati atunci la studii teologice la Universitäten din Leyda (unul din ace§tia, dupä cum am descoperit, are mare importantä pentru eercetärile de limbä rromani din spapul ardelean). Astfel, afläm numele studenti lor din Malabar: Joh. Jakobus Meyer, inseris la studii la 4 septembrie 1750, Pelms Cornelissen, inseris la 7 octombrie 1752, $i Antonius Moyaars, inseris la 2.3 sep­ tembrie 1754 - toji catalogap ca ceylonezi - ceea ce confirmä, de asemenea, faplul cä Wáli §i-a realizál studiile, Intr-adevär, in perioa­ da 1753-1754, dupä cum precizeazä Vekerdi József (1982, 1). Pc de altä parle, sunt identificate numele celorlalp doi tineri maghiari care au studiat ín Olanda: Michael Pap Szatlwidri “Transilvano Hungarus” (inseris la 16 mai 1761, in värstä de 2.3 de ani, ca student la leologie) $i Daniel Szatlwidri (care apare in registru! 17

de examene la data de 28 septembrie 1758 cu menpunea “Hungarus, extra ordinem ab III Curatoribus et Consilibus commendatus”). De altfel, Michael Pap Szathmári apare $i In registrul de examene, In iunie 1761, cu men(iunea “Commendatus a Professoribus Collegii Reformati Claudio Polotani in Transylvania” (Hancock 1993, 22). Ian Hancock, constatänd cä Wáli István nu figureazä nici In registrele ce acoperä anii 1700-1790, admite posibilitatea ca Wáli István sä nu fi existat In realitate, iar cäpitanul Székely von Dóba (Dobai Székelyi Sámuel) sä fi näscocit acest nume, dar sä fi auzit, totu§i, de aceastä Intámplare de la una din rudele unuia din cei dói Szathmári (“Sätmäreanul”) care s-au aflat la studii de teologie la Leyda. Dupä pärerea noasträ lucrurile sunt cu múlt mai simple: 1. Wáli István a existat $i a studial teológia probabil la Universitatea din Utrecht, In perioada 1753-1754, §i vizita, de asemenea, §i Universitatea din Leyda, unde i-a cunoscut pe cei trei studendi “malabrezi”; 2. ín “noti(a” publicatä la Viena, pe baza informapilor cäpitanului Dobai Székelyi Sámuel, este posibil sä fi apärut eronat anul 1763 (ín loc de 1753 sau 1754), fie dintr-o gre§ealä de tipar, fie datoratä faptului cä Székelyi von Dóba (sau prietenul säu tipograf de la care aflase jtirea) a uitat, pur §i simplu, anul respectiv (1753 /1754), cänd Wáli a studiat In Olanda; 3. Michael Pap Szathmári a avut §i el preocupäri de limbä rromani, dupä cum vom vedea In capitolul consacrat istoricului studiilor privind limba rromilor din Romania, in care ne vom referi la Diclionanil rämas In manuscris al lui Farkas Mihály Vistai (realizat, aproximativ, In perioada 1768-1796). In acest context, nu este exclus faptul ca Michael Pap Szathmári sä-1 fi cunoscut pe colegul lui teolog Wáli István, dupä ce acesta din urmä se ínapoiase din Olanda, §i sä fi aflat chiar de la el relatarea. Este, de asemenea, posibil ca Szathmári - “tipograful” sä fi fost 18

rudä cu Michael Pap Szalhmári §i chiar acesta sä-i 11 poveslit tipográ­ fiám intämplarea, dupä cum ßresupune §i Ian Hancock (1993, 23). Vekcrdi József, cel mai riguros specialist ln limba rromani din Ungaria, a fost singurul care a verificat informapile despre Wáli István (anul, locul §i lillul exact al publicapei vieneze, datele biograllce ale lui Wáli István §i ale lui Szalhmári Pap Mihály etc.). De la acest redutabil cercetätor afläm, de pildä, cä Szathmári Pap Mihály era “un renumit profesor de teologie reformata, din Cluj, care a trait íntre anii 1737 - 1812 (Vekerdi 1982, 2), ceea ce corespunde cu eviden(ele Universitati din Leyda (ín mai 1861, acesta avea 23/24 de ani). 4Miklosich (1872-1880), Vaux de Foletier (1971), Rishi (1974, p. II-XII) Clébert (1976, 45 - 121), Kepeski - Yusuf (1980, 11 -15), Marusjakova-Popov (1993, 25 - 26), Courthiade (1995 a, 22 - 24) 5. a. 5Legenda a fost publicata de Donald Kcnrick íntai in limba englezä ín lucrarea The Destiny of Europe’s Gypsies (Puxon Kenrick 1972, 7), apói a fost reprodusä, in limba rromani, in Bibaxtale bersa [“Ani nel'ericip”] (Puxon - Kenrick 1988, 7) $i, ulte­ rior, a fost indusa íntr-o antologie de texte rrome (ínsopte de versiuni ín bulgarä §i englezä) de sopii etnografi bulgari MarusjakovaPopov (1994, 62 - 64, respectiV 63 -65). 6 De menponat cä, prin confruntarea unor elemente din fondul principal al limbii rromani cu echivalentele lor din limbile punjobi, gujarati §i hindi, am observat, personal, о mai mare apropiere - evi­ dent, la nivel lexical - a limbii rromani de limba gujarati. Compararea am realizat-o in urma unui experiment similar (la care am participat, in anul 1991, in cadrul Cursurilor Internationale de Limbä Rromani, organizate la Karjaa - Finlanda), intreprins de doamna Harpal, lector de limba hindi la Universilatea din Helsinki. 19

Cu acél prilej, au fost juxlapusc cuvinle din fondul principal al limbii rromani §i cchivalcnlclc lordin limbilcsanscritn, hindi $i gujaraii (limba materna a doamnei Harpal) §*s-a relevat, de asemenca, о mai mare apropierc a limbii rromani de gujaraii decál de limba hindi. 7 IC Turner (The position of Romani in hido-Aryan, “Journal of the Gypsy Lore Society”, 111, vol. 5) considera eft slrfimosii rromilor irebitic sä fi päräsil India ínaintc de anul 1(ХЮ. Ccrcctälorii conlemporani indieni Tn§i§i, ca, dc pilda, Janardhan Singh Palhania, considera eft rromii sunt la origine indieni proven ip din partca de Nord a Indici, cä limba lor este о limba priikn. J.S. Pathania о denumejte afectiv “Rromani - präkrt”, “unica limbä vie dinire miiltelc limbi prnkna”. “bunica limbilor neoindiene moder­ ne”, care, ca $i “sträbunica” lor (n. n.), limba sanscritd, este о limbä sintetied, “§i nu analilicd - cum sunt toate celelalte limbi $i dialecte neoindicne contemporane” (1994, 5). s Amintim doar cá(iva autori care, prin c o n trib u te lor, au corcctat punete dc vederé eronate $i au adus inl'ormapi §i interpretari inedite: Grattan Puxon (1972), Donald Kenrick (1977; 1995; 1997), Rajkó Djuric (1987), G. Puxon - D. Kenrick (1988). 4 Donald Kenrick vede in aceastä realitatc istoricä о prima posibilitalc oferita unci par(i din indieni dc a cauta condipi mai bunc dc lucru in Persia, presupunänd cä din acesl prim val ar fi fäcut parte: personal administrativ, preo(i, mercenari, gärzile palatului, muzican(i, conlabili, comcrcianp (1995, 14). Autorul insuji recunoa§tc cä, totu§i, singurul reper cert privind migrarea indienilor, din India, poate fi considerat cel legat de perioada 241 - 274 d.H. din timpul domniei lui Shapur I, eftnd acesta i-a adus pc indieni la Kabul, ca salahori la digul lui Shuster (1995, 17). 10 Legenda aduecrii muzican(ilor indieni la curtca §ahului persan Bahrain V Gur capätä in vi/.iunea lui Donald Kenrick noi falclc ( 1995, 20

18, 19, 57, 58). Astfel, el aducc in discupe Irci referiri, conscmnatc, üirdiv, de trei autori, ce privesc legenda aceasta, potrivit cäreia in timpul domniei lui Bahrain V Gur (420 - 438 d.H.) au fost aduji mu/,iatn(i $i dansatori, din India, $i in Persia. Autorii lor sunt: - Istoricul persan Hamza al-IsfUuhitin. in anul 967 d.H., care a sludial la Bagdad si a locuil la Alcp) a scriann arabä, in anul 950 d.H., deci la cinci sute de ani de la domnia lui ßarfram V Gur, cartca Ta'iihfi nuilük al-ard(\. trad.: U. Daudputah, /1 C ronology of Persian Kings, Bombay, (1932). rcpie/cniand о “isloric desp ; regii Pamántului”: - Pcrsanul Firdousi [Firdawsi] - i Rami (Abul Kasin Mansür), n. in anul 932 d.H. - m. in anul 1020 d.H.) a seris, in juntl anult 1011, in limba per­ sana. pocmul epicintru slava Iranului. intitulat Sah! 7me. in care include $i legenda aducerii muzicanylor indieni la curlea paliul ii Baltram V Gur (v. trad.: Julies Mohi, 1л U\redes Rois, Paris, 1877; R. I evy. The Epic of die Kings, Londra, 1967): - AI - Tct'aübf, näscut aprox. a anul 1020 d.H. in Afganistan, a scris pc la anul 1050 d.H. о “Lstorie a ui lanitäpi”, Gwnral Siyar, a cärei secpunc despre Persia a fost tradusä, p ztbabil, dintr-o carte persanä, pierdutä, scrisä in jurul anului 950 d.H. ('. trad.: Zotenberg, Histoire des Rois de Perse, p. 564 - 567). In cuprinsul 1 este §i legenda care face aici obiectul discu(iei. Legenda spune ca $ahul persan Bahram V Gt a ccrut sä i sc trimitä din India ni§tc muzican(i care sä-i invesclcas ä supujii prin cänt $i dans. A§a au sosit din India in Persia ” 12.000 de zoli" (dupä Hamza al - Isfahan!, iar dupä Firdousi “10.000 dc Inn'), nuzican(i (bärbap, ■ femei.copii). Sc povcstc$te cä §ahul a dat ficcä ci familii cátc un bou, un mägar §i grftu. ca accjtia sä se poatä i uredine, avánd ca obliga(ie sä cántc gratis celor särmani. Indicnii asä, care fuseserä dispcrsa(i in toatä Persia pentru distrarca pop irului, au mäncal boii $i grául $i au rumas doar cu mägarii. Cánt s-au inlors, dupä un an. “cu felele palidé", Bahram Gur le-а z í: “Nu trebuia sä

21

präpädiji graul! Acum mai avep doar mägarii. Punep tot ce avep pc spinarea lor, pregätip-vä inslrumcnteie §i corzile §i punep-le sub ei!.” „Ace$ti luri, chiar §i astäzi, continuä sä rätäceascä Tn cäutare de-ale gurii, sä doarmä cu cäinii §i lupii, mereu sub cerul liber, §i sä fure ziua $i noaptea” (dupä Firdoiisi\cf. Kenrick 1995, 19). Ceea ce ni se pare insä foarte important este remarca lui Donald Kenrick care ne atrage atenpa asupra unei erori care s-a perpetuat pänä azi, inclusiv in lucrärile unor reputati cercetätori preocupap de istoria rromilor, anume, aceea cä Firdousi socotea grejit cä lurii (nomazi §i nu rromil), familiari lui in epocä, ar fi descendenpi muzicanplor pe care Bahram V Gur ii adusese in Persia. D. Kenrick precizeazä cä lurii de azi vorbesc limba beluchi §i nu pänä demult voiajau ca artizani §i muzicanp, iar direcpa predilectä in peregrinärile lor era, „mai degrabä, spre est decät spre vest” (1995, 38).

22

Prímele repere §i atestäri istorice ale prezen(ei strämofilor rromilor in Balcani §i Europa Nu putem sä trecem cu vederea о altä teorie (care a fost §i este preluatä eonfuz In bibliográfia de specialitate) de care se leagä §i term enul de (a)pgani, apelativul prin care sträm ojii rromilor au fost denumi(i de autohtonii Im periului Bizantiri. De m cnponat cä termenul in cauzä, atsingani (sau, in varianta nesonorizata atsinkani)'1, de la care provin denum irile care imbracä un fonetism ce aproxim eazä pronuntia greceascä in diferite limbi (cigáni - Slovacia, ciganie - Polonia, ciganos Portugália, czigányok - Ungaria, cikáni - Cehia, / igani (cu forma atestatä a(igani) - Rom ania, sigeyner - Norvégia, tsiganes - Franca, цигани - Bulgaria; Serbia, цыгане - Rusia, Zigeuner - Germ ania, zingari - Italia etc.) este perceput, tot mai mult, in ultimii ani - de cätre rromii din toate (ärile in care sunt numip cu astfei de form e apropiate de cea greceascä - ca fiind peiorativ. Cercetätorii2 sunt indeob§te de pärere cä prim a menponare documentarä a strämo§ilor rromilor, sub aceastä denumire pe care lc-au dat-o bizantinii apare intr-un manuscris desprc Via(a Sfantului Gheorghc^, datat 1068 d.H. (dupäal(ii: aproximativ la anul 1100 d.H.), scris de un cälugär georgian la Mänästirea Iviron de la M untele Athos. Prin anul 1054 d.H., in timpul domnici impäratului Constantin IX M onomahul (1042 - 1055), au sosit la Constantinopol, din Asia Micä, mul(i alliingcmoi, ce faceau parte dintro “sectä ereticä” ^i erau rcnumi(i prin priceperile lor de 23

ghicilori $i vräjitori (Liégeois, 1985, 13 -1 4 ). Din alle surse afläm cä, intrucät ín grädinilc im pärälejli vcneau Tn perm a­ n e n t anim ale sälbaticc, Impäralul Conslanlin IX Monomahul le-а cerul athinganoi-lor sä-1 scape de fiarc. Ei le-au dal carne vräjitä anim alelor §i acestea au murit. Im presionat de priceperile lor, im päralul i-a rugat sä repete vräjitoria pe cäinele lui, insä Sfäntul G heorghe a trecut crucea pe deasupra cärnii vräjite $i cäinele a räm as in viapä. (M arusjakova-Popov 1993, 27 - 28. Apud: M iklosich 1872 - 1880, VI, 60). Problem a im portantä care se ridicä este daeä, realmente, respectivii m em bri ai sectei erau sau nu la origine indieni. A proape top cercctätorii au fost de acord cä arstvyavoi provine din lim ba greaeä m edievalä (bizantinä) din cuväntul adiyyavoC “de neatins, intangibil” (cf. pref. privativ + vb. Oiyyavnf‘i\ atinge” ; “a leza”). Marcel C ourthiade (1995 b, 4) ne supune atenpei faptul cä, inainte de venirea sträm ojilor rrom ilor in Imperiul Bizanlin, denum irea in cauzä era purtatä de о seclä ce refuza contactui fizic cu alte persoane, a§a incät «atunci cänd “pganii” au apärut in accste regiuni, se pare cä au avut un com portam ent similar, care se explicä prin faptul cä anum ite grupuri conservatoare, intalnite chiar §i astäzi (ca, de pildä, in Carpapi de Nord), refuzä contactui cu populapa din jur, deoarece о considerä “spurcatä”, “im purä” : de exem plu, ei nu m änäncä cu alte per­ soane, evitä sä le atingä etc. Aceastä atiludine ar fi о reminis­ c e n t a interdiepilor de contact inire caslele indiene $4 “pganii” ce p roveneau m ai degrabä dinlr-o castä “de neatins” (Courthiade, 1995 a, I, 27; Apud: Tonnet 1985, 101, 115)». La aceastä pärere se adaugä ji observapa lui Jean Pierre Liégeois (1985, 14) cä in m ullitudinea §i continua mi§care a 24

p o p u la rio r Imperiului Bizanlin de la sfárjitul mil.l/inceputul mil. al II-lca d.H. nu pulem ijli cu certitudine daca denumirca grcccasca nu era lolositä $i pcnlru alte grupuri. Daca adm item cu rezervä ea stram ojii rrom ilor erau prezenp in Bizan( in sec. X - XI d.H. conform m enpunilor din manuscrisul dc Ia M untele Alhos, atunci, cu aceca$i rezervä, trebuic sä fim dc acord cä nici in continuare nu existä clovezi clare, c d pulin pänä !a anul 1348, de cänd daleazä documcnlul seinnat Tn Serbia de §lcfan Du§an. A§adar, pentru perioada cuprinsä bitre anul 1054 d.H. (cänd, potrivit manuscrisului dc Ia M untelc Athos, au sosil atliinganoi la Constantinopof) p anul 1348 (dc cänd daleazä legea, sem natä dc §lcfan Du^an, privind därile care urmau sä fie plälile dc “cingaric”) cercelätorii vorbcsc despre alte cäteva repere4, care sc pot constitui in posibile noi atesläri documentarc in Balcani, pentru accsl interval. Dar, dinire toatc aceste menponäri de pänä la anul 1348, cum lesne sc va desprinde din Note, räm än acceptabilc doar acclea ce trimit la insemnärile monahului franciscan Simeon Simconis de la anul 1322, rcspccliv dc la anul 1340, $i cclc din cronica dc la anul 1323 a lui Niccfor Grigoras. Consideram cä denum irea atsingani Ti privea, Tntr-adcvär, pe rromi, daca avem in vedere cä lerm enul a fost receptat pänä prin anul 1385 in Balcani sub form e foarte apropiate ca: atsingani (atsigani, a(igani) (1378, Náfplion - Pcloponez; 1384 - M clhoni, 1385 - Vodi^a - Rom ania (Dan Vodä), 1386 - Insula Corfu - “ feodum atsiganorum ” etc.). C onfruntänd datele conpnute in lucrärile consacrale rromilor, am stabilit urmätoarea ierarhie a prim elor menponäri docum entarc in diferite zone ale Balcanilor §i Europei, d.H.: 25

1054 - potrivit m anuscrisului de Ia M untelc Athos, “á a iy y a v o i” se aflau Ia Constanlinopol la acea data. 1068 - Tn manuscrisul de la M untele Athos sunt m enponap “á a r y y a v o t”. 1322 - ín Insula Creta, la Iraklio, potrivii m onahului franciscan Sim eon Simeonis, se gäseau urinarii din neamul lui H am , fiul lui N oe, “ce loeuiau in corturi §i grote, nerämänänd mai m ult de 30 de zile intr-un loc”. 1323 - in “Istoria Bizanptlui”, N icefor [N ikephoros] G regoras face referiri la о grupä de “pgani acrobap” care а plecat din Constanlinopol §i a dat rep rezén tap i la curple cärmuilorilor locali din M acedonia $i Serbia (ajungánd chiar la curtea im päratului §tefan Du$an[Decan], in Serbia). 1335 - “Ín sintagm a lui Mátéi Vlaslar /.../ se vorbe§le de pganci саге Гас magii $i despre pgani care poarta ^eipi la piept §i-i etaleazá / .../ de asem enea, “despre pgani din preajma M ánástirii Ksiropolam os din Athos §i despre väduva Ana, care are un nou bärbat “[igán (egiptean)” (M arusjakova-Popov 1993, 30). 1340 - M onahul Franciscan Sim eon Simeonis am intepc de exislen]a mandopoli- lor, care se índeletniceau cu lecuirea bolilor pe pfirríánturile Morcéi p vorbeau intre ei intr-o limba nein]eleasa de alpi. 1346 - Cu incepere din anul 1346 (Djuric 1987, 51), dupä alpi din anul 1386 - M arusjakova-P opov 1993, 29) sau “in a doua ju m á ta te a secolului al X IV -lea” (Liégeois 1985, 14), s-а creat in insula C orfu (K erkira) о feudä “p gäneascä”, “ feudum acinganorum ” , care a fiinpit pänä in secolul al X IX -lea §i in care m em brii säi, ín m are parle fierari $i cäldärari, nu depindeau decät de buliba$a lor. 26

I34(S’ - Stefan Dugan, impäratul Scrbici, Icgiferca/.ä tlärile in poteoavc pc care trebuie sä le achitc “cingarie” (polcovari gi gelari). 13418 - Пира unii ccrcclälori (Djuric 1987, 5 1) in anul 1348, d u p ä a lp iin anii 1350 M arusjakova-Popov 1993, 29) sau 1384 (Liegeois 1985, 14; Kenrick 1995,48), vcncpanul Nicolo Frcscobaldi a vizital localilatea Motion (M ethóni), allata ín partea tic vest a Peloponezului, ín Deprcsiunca Messenia, untie a eonstatat prezenfa “pganilor ficrari” a “m andopolinilor”. 1350 - V. 1348 - Modem. 1362 - Inlr-un document, datat 5 XI 1362, pästral ín Arhiva din Dubrovnik, sc seinnalcazä cxislcnta curclarilor (menponap tu denum irea dubia de “cgipteni / pgani” ). 1368 - menponarea la Zagreb a “pganilor”. 1373 - Sunt m enponap “pganii - me^tc^ugari’' la Zagreb.

1378 - V. 1373. 1378 - ín ó raiul

N auplia (N áfplion), pe eoasla Peloponezului de Est. guvcrnalorul venepan rceonfirmä eiipeteniei “apnganilor”, pe nume lan, privilegiile dobändile de inainlaijii lui (Dupä Kenriek (1995, 48). prezenpt aecstora se semnala la anul 1397). 1378 - Си о oareeare rezervä, sc vorbc$te de о menpunc lacutä ín Diploma de la Rila a pirului Ivan §i$man dalatä 1378. M arusjakova-Popov (1993, 75) aratä cä: “A$czarea "Agoupovi kleti”, men(ionatä in text, in repetate ränduri ;i fost pusä ín legäturä tu “pganii” (inclusiv tradueerea sa “aghiupli kleti” ) de eätre cereetätorii autohtoni $i sträini / . . . / , cu toate eä tcxtul in sine nu eonlcrä niei un temei pentru astfei de inlerpreläri, illata limp eat rciese d a r eä este vorba tie loeuinje sezonierc alc pästorilor” (Apud: Il’inskij 1911, 26 - 27). De 27

altfcl, kleti din sintagm a “Agoupovi kleti” i$i are originea in cuvauiul grccesc х Х ц т д “numil, chcm al” . R ajkó Djuric (1987, 54) precizeazä cä in docum ent sc arata cä “Ivan §i§man a inzestrat M änästirea Rila cu cäteva sate in care träiau iromi"\ Oricum, ccrcetätorii bulgari (M arusjakova-Popov 1993, 75) considera cä: “In ciuda inexistcnjei de date certe §i de inform api de natura istoricä, sc poate afirm a, cu о dcstul de mare dozä de siguranjä, cä stabilirea masivä a pganilor pe päm änt bulgäresc trebuie sa se plaseze aproxim ativ in perioada cuprinsä intre sec. al XHI-lea - al XIV-lea, Hind posibile contacte §i prezenje §i mai lim purii”. 1382 - Sc menjioneazä prezenpi “(iganilor” la Zagabria (K ennek 1995, 48).

1384

-

V.

1348 - Modon.

A testärile unnätoare aveau sä se refere la spapul geografic romänesc. De§i acestea vor face obiectul unci Iratári separate, le vom am inti, pe scurt, §i aici, pentru a respecta inlän{uirea cronologicä. Astfel, la 3 oct. 1385 , dom nitorul Dan Vodä, intrun docum ent, m enpona existen^a a 40 de säla§e “de apgani”, inlrc daniilc fäcute de unchiul säu V ladislav V odä Mänäslirii Sfäntului A ntonie din Vodipi - J ara Rom äneascä. ín 1387, domnitorul M ircea cel Bäträn, fratele lui Dan Vodä, rcconfirm a aceste danii (inclusiv cele 40 de sälaje de “apgani”) M änästirilor Vodi^a §i Tism ana, iar in anul 1388 däruia M änäslirii Cozia “300 de säla§e de (igani” . ín anul 1416, exis­ t e n t rrom ilor era consemnalä la Bra§ov (Kronstadt), iar in 1428 dom nitorul M oldovei, A lexandru cel Bun, däruia Mänästirii Adorm irii, din Bistripi, 31 de familii de “pgani” etc. M odul in care s-а configurat mai deparle dispersia rromilor in Europa se poate deduce din cronologia de mai jos: 28

Slovenia (1387 - L jubliana), Cehia (1399, 1416), Germania (1407 - Hildcsheim, 1414 - Essen, iun. 1418 Frankfurt am M ain, 1 nov. 1419 - A ugsburg, 1424 Regensburg), Elvepa (1414- - Basel, 30 aug. 1417 - Zurich), Franca (1418 - Strasbourg, 22 aug. 1419 - Chätillon-surChalaronne dans Г Ain, 1419 - M äcon, 1 oct. 1419 - Sistcron (Provance), 17 aug. 1427 - Paris, 5 iun. 1430 - Metz), Belgia (1419 - Am bcres, 3 ian. 1420 - Bruxelles, 30 sept. 1421 Toum ai, 8 oct. 1421 - Mons), Olanda (1420 - Deventer), Italia (18 iul. 1422 - Bologna, 7 aug. 1422 - Forli), Slovacia (17 apr. 1423 - Spisská Nova Vcs), Spania (12 ian. 1425 Zaragoza, 1428 - Galicia, 11 iun. 1447 - Barcelona, 1460 Castellón de la Plana §i Daroca, 1471 - Lérida, 1472 Valencia, 1484 - Castellón de A m purias, 1491 - Sevilla), Danemarca (1433 $i 1536), Bosnia (1443), Polonia (1501), Lituania (1501 - Vilnius), Rusia (1501, 1721 - in Siberia), Scopa (1505), Suedia (29 sept. 1512 - Stockholm ), Anglia (1513, 1514), Albania (1522 - 1523), Portugália (1526), Norvégia (1540), Finlanda (1559, 1584 - Abo (Turku)), fa ra

Galilor (1579).

29

Nota

1 TermenuI apare scris ín felurite forme (fund transliterat ín diferite alfabete) in lucräri le consacrale problematicii rrome: adsinkani, athiganoi, athigganeim, athingani, alhinganoi, aOiyyct vöt, athinghars, alingar, aToXvKavoi, citsincan, atsykanoi, atsigane, atsinganein, atsingani, atsinganoi, citsinganos, atsinkanos, atsinkanos, azinganos etc. Vekerdi József (1985, 31) avertizeazä cercetätorii, cfi, ín greaca medievalä (bizantinä), grafia corectä era atsinganoi ?i nu “athinganoi” (cum apare ín manuscrisul de la Muntele Athos), “ceea ce semnifica l'aptul cä denumirea balcano-europeanä a acestui grup etnic nu deriva de la numele grecesc al sectei athinganoi. Este vorba doar de о asonanja a douä cuvinte diferite”. 2 Miklosich (1872 - 1880, VI, 60), Lal (1969, 17, 27), Djuric (1987, 7), Marusjakova- Popov (1993,26: 28) 5.a. 2 Marusjakova-Popov (1993, 26) vorbesc de “Slantui Gheorghe din Álon” (mórt la anul 1065), iar Rajkó Djuric (1987, 7) vorbejte de “Via(a Sf. Gheorghe Antonskog”. Legat de existenja Sfantului Gheorghe - ostorul, trebuie sä avem ín vedere cä a trail ín sec.III d.H., cä venea din Cappadocia §i cä a fost martirizat ín anul 303 d.H. din porunca Impäratului Dioclepan. A§adar, Slantul Gheorghe la care se face referire ín manuseris nu poate fi decät unu! din ceilalp §asc sfrnp omonimi. íntre acentia sunt cunoscup: “un mártír la Adrianopol, un episcop de Antiohia, unpatriarh de Constantinopol, un mártír spaniol, un martir francez” (Bläju( 1982, 182-184). Evident, aici este vorba de Sfantul Gheorghe - patriarh de Constantinopol. 4 ín unele lucräri apar informa(ii - de cele mai multe ori larä sä se 30

facä Irimiteri la sursä - de lipul: “Despre “atsingani” se aminte$tein cronografm lui Teofan Izpovednik (la anul 800, ín Frigia) §i tot acolo este descrisä amänun[il prietenia lui Niceíbr I [Nikephoros] (802 811) cu “maniheii, care T§i zic pavliceni” $i cu “atsinganii” / . .. / ; ace§tia din urmä, ajutändu-l cu dibäcia lor íntr-ale magiéi la reprimarea revoltei din anul 803, au primit din partea lui dreptul de a se deplasa liber prin tot Imperiul Bizantin, о parte din ei stabilindu-se ín Tracia”. (Marusjakova-Popov 1993, 28); - Rajkó Djuric aratä cä ín jurul anului 1050 d.H. se semnala venirea unui grup de “[igani” din Armenia (1987,51); -“ín schimb, cu о mare dozä de siguran[ä, se poate aprecia cä denumirca de “atsingani” din men[ionärile istorice tärzii ii prive§te pe strämo§ii [iganilor, de exemplu: о referire din sec. al XII-lea, despre (iganii care umblau cu ur$i dresa[i $i vindeau amulete, sau о scrisoare a patriarhului Constantinopolului Anasthasie I, prin care íi aten[iona pe credincio$i sä nu aibä legaturi $i contacte cu diversi dresori de $erpi, magicieni, prezicätori, jucätori de ur§i dresa[i §.a.m.d., pe care nu trebuie sä-i primeascä ín gospodäriile lor” (M arusjakova-Popov 1993, 28; Apud: Soulis 1961, 147). -Conform lui Matei K opitar, íntr-o men[iune dintr-una din serisori le arhiepiscopului Teofilact Ohridski cätre Im päralul Alexei I Comnen (sfärjitul sec.XI - ínceputul sec. XII) apar men[iona[i schivnicii “Z iyav f t ” prin care sunt avu[i in vedere [iganii, insä mai mul[i cercctätori sunt foarte sceptici fa[ä de о ast­ fei de interpretare” (M arusjakova-Popov 1993, 75; Apud: A.F. Pott 1844, I, 34); - Tatomir Vukanovic (1983) apreciazä cä [iganii erau prezen[i “pe pämänturile balcanice, bizantine §i macedo-särbe$ti” in perioada 1289 - 1309. (Djuric 1987, 58).La acesle supozi[ii $i date, ce se constiluie in “repere” , vag sus[inute prin probe $i insuficient 31

eom entalc, mai pot П adäugatc $i alte tcorii länle/.islc despre Tnainla$ii rromilor, de tipul: “au fost men|iona(i in M ahäbhärata”, “in Iliada”, “in O discca”, “sunt egipteni”, “au venil cu o§tilc lui T am erlan” (de aici §i dcnum irca, in uncle (äri, de “tatari”), “provin din ora§ul Singara din M esopotam ia”, “la rästignirca lui Hrislos, eel ec trebuie sä batä euiclc era (igán §i de milä a furat unul din cuie” etc. etc.

32

Priinele utestäri in Untba rroinani

Stereotipul potrivil cäruia liinba rromani este emmamente oralä, nefiind consemnatä ín scris, este fals, deoareee príma atestare in aceastä limbä dateazä din emui 1547, cánd englczul Andrew B orde1 publieä ín The First Boke o f the Introduction o f Knowledge treisprezece expresii uzuale in limba rromani, ínsotite de traducerea lor in englezá. AI doilea moment il constituie inserarea de cätre Bonaventura Vulcanius (1597) a 71 de euvinte in cuprinsui unui capitol “ce se abate” de la conpnutul promis prin titlul carpi sale De lit[t]eris et lingua Getarum sitté Gothorum. Item

de notis Lombardicis. Quibus accesserunt specimina variorum linguarum /.../ (L eiden, 1597). O landezul B onaventura Vulcanius adaugä un capitol intitulat "De Nubianis erronibus, quos Itali Cingaros appellant, eorumque lingua (“Despre nomazii nubieni, pe care italienii ii numesc cingari, $i despre limba acestora”, p. 101 -105), arätand cä toate aceste “lucruri” “le-am allat de la strälucitul bärbat Joseph Sealigeг"- (p. 101). Din prezentarea lacutä de Bonaventura Vulcanius afläm cä nomazii nubieni (care ’’rätäcesc in cete, färä a avea un loc anum e de §edere / . . ./ prin toatä lum ea”) provin din Egiptul de Jos, de unde “cam cu 160 de ani in urm ä”^ au fost “alungap din teritoriile lor de cätre sultanul Egiptului §i, rätäcind, ca cer$etori, prin Paleslina, Siria §i Asia Micä, dupä ce trecurä Hellespontul” (sträm toarea Dardanele), s-au revärsat intr-o 33

щцЦйпс “iiccrc/.ul dc marc ín Tracia $i ín regiunilc din jurul Dimarii". Honavcnlura Vulcanius eom pldeazá: “Italiehii íi num csc Cinciin, galii (francczii) - Bohemian (caci dc acolo, din Bohem ia, lc-au vcnil prim ele informapi despre ei). Dc ascm cnca, li se spunc Egipteni, caci tnsu^i nubienii numcsc “ N ubia" Egiptul dc Jós. Stefan ii num eric N ubian si Nomades i...i. M elropoia lor / . . . / astäzi este numilä Goiularr*. fiiad ehiar (recula in m apam ondul lureese / . . . / ” (p. 101). M o liv a p a ilu stn lrii ca p ito lu lu i in cau zä eu cclc 71 d e c u v in lc este ex p lica ta , in co n tin u are, dc insumi B o n av en tu ra V u lcan iu s: “ ln g en e ral, no m azii sunt hop ea iji cingarii ac cstia. v lä sta rc lc lor. care au p ästra l tut num ai o b iceiu rilc stram osjilor lor $1 n erutpnarea in^elálo riilo r, d a r $1 Intiba; diu

aceastd Undid dam ß imi a id cateva pilde. nu doar ea sd-i comhaumi pe cei care bal cámpii, aßrm dnd cd aceaslä Undid a fost /ildsinnild de ebire ei in ß ß ß cd na sc fotoseße niedieri /ie pdm dnt deceit mama inire acei nom ad angori. Aftrma[ie ebtreia, pe bund dreplale. nu trebuie sd i se dea crezare" ( p. 102). Pcnlru a sc lamuri problem a nubienilor nom azi, Bonaventura Vulcanius eonsacrä un nou capitol (p. 105 - 109) “altor nomazi nu foartc deosebip dc nubicni”. Ei sunt insä deosebip prin limbä. In accst scop, au torul, citímdu-l pe eolcgul säu gascon Joseph Justus Sealiger, aratä cä nubienii, denumip dc italieni “cingari”, de spanioli “gitani, adicä egipteni" $i tic bclgicni “heydenen, adicä pagáni", “$i-au avul limba lor proprie si specificä provinciei din care au purees" (p. 105). P re ze n tam in Anexd eu v in lelc respective g ru p ale de B onaventura V ulcanius intr-o l.istbß, in care am in d u s $i varianlclc lór in lim ba rrom ani co m unä (in interprelarea noaslrä). 34

Inire colo 71 clc cuvintc din limba "nom azilor nubieni” , ?n lapi, cuvintc din limita rromani, s-au slrecurat tji u n d e erori tie echivalarc.

Una dinire acesica a fost semnalalá de Pobozniak (1964, 5), anumc, confu/ia pc care о face Bonavenlura Vulcanius la cuvítnlul kuscht “Icmn”, pc care íl echivaleazft prin “tu bei’’. Cuviniele Hind redaetate ín limba sursa íntr-o gralíe mixlfi (spaniola - germanfi - franeexa), íl determ ina pe Pobo/.niak sa creadfi cä accasla confuzic isi arc originea ín om onim ia cuvantului francez hois (s. “icm n” “pádurc”, rcspcctiv vb. “tu bei” ). Este posibil ca Bona ventura Vulcanius sá-$i fi notat ín l'ranccza. spaniola. germanfi. dupfi caz. echivalcntele. sau sfi se li tolása de nolapile similare ale lui Joseph Justus Scaligcr. A nali/and cuviniele, am ajuns la concluzia eft accsl dialect aparpne stratu lui 1 de evolutie a limbii rromani, deoarece I'ormele verbale de indicativ prezenl sunt identice cu cele din dialcctul spoitorilor dunftreni, anumc, dupfi dcsincnfclc speci­ fice prezentului se adaugá a (pii'tw«, “ beau”, pics« “bei”, pici« “bea”, piás« “bem ”, ), eeea ce corespund ín celelalte dialecte rrome form elor de viitor (piáw a “eu voi bea”, picsa “tu vei bea”, picla “el (ea) va bea”, pias a “noi vom bea”, piéna “voi ve(i bea”, piéna “ei (eie) vor bea” ). Argumentul este susfinul $i de afirm apa lui Bonaventura Vulcanius cá noma/.ii nubieni, trecand Hellespontul, au ajuns “ín Tracia §i in regiunile din jurul Dunärii”. íntrebarea care s-ar puné ar fi legalá de aria din care au fost conscm nale de Joseph Justus Scaliger aceste cuvinte: inlr-adevftr din EgipluI de Jós sau dinlr-o zóna europeaná? Marcel Courthiade (1995 a, 4), menjionűnd ca Joseph Justus Scaliger este nfiscul la Agen (Fran(a), aradi, cilftndu-l pe .15

Vaux de Foletier (1961, 43), cá se pare cä Scaliger “a adunat aceste cuvinle in lava sa natalci unde egiptenii erau numero§i” (Probabil, prin /ara sa natalä se vrea sä se injeleagä, de lapt, (ara de obärjie a strämo§ilor säi, Nubia?). Cäteva cuvinte nu concordä cu echivalärile date (cf. Buchos “Copil (!)” , probabil este f. vb. buchos “tu (te) nume§ti”)'sau, fiind consemnate probabil eronat, acestora nu li se pot stabili corespondentele Tn limba rromani comunä (Ex.: Thuochan - sta­ bilit de autor ca insem nänd “hainä”, Tirachan - care ar insemna “m anta”, de§i ar fi apropiat de tirax “p an to f ’ din 1. rr. c.). De asemenea, cuväntul Bern “cere Impletit din nuiele pe care §i-l pun pe cap femeile nubiene”, dupa §tiin(a noasträ, nu s-а pästrat in nici un alt dialect rrom. Nu in ultimul rftnd, trebuie sä arätäm cä unele cuvinte sunt indicate de autor ca fiind “boem iene”, eie fiind, probabil, im prum utate din lim bile slave din aria Balcanica sau din Boem ia (kralt “rege”, despre care se spune ín completare: “ásta este boemian", maasz “cam e (boem ian)” - care, de fapt, este cuvänt indián, troupos “corp”). Influenza slavä balcanicä se recunoa§te §i in form a nerecom andatä de vocativ claio “m am o!” specificä dialectelor din aceastä zonä (cf. in lb. rr. c. claj.'e “m am ä!”). Din päcate insä, lucrärile publicate in sec. al XVI-lea sfargitul sec. al X V II-lea continuä sä vorbeascä de a§a-zisa origine “egipteanä” a limbii rromani, m ärginindu-se sä reproducä glosarul celor 71 de cuvinte “nubiene” (“egiptene”), ca, de pildä, Vocabitlarium omnium orbis linguarum al lui Hieronym us M egiser (1603), unde - cum observa Marcel Courthiade (1995, 3) - sunt com ise gre$eli de inteipretare (in drcptul cuvántului latin canis sunt m enponate echivalentul 36

“cgiptcan antic” aiw bis §i, respccliv, cei “nou egiptean” y'»Ae?, accsla din urmfi Hind, de ("apt, un cuvánt din limba rromani (in lb. it . c.: Mikc'l). Dc alll'el, puna in sccolul nostru, nu sc gasesc, practic, decal cuvintc sau i'raze citate dc filologi, com parativi sau elnologi, la modul “foarte aproxim aliv, mai cu seamä cele din pana istoricilor §i etnologilor” (Couithiade 1995 a, 41).

Note * Sc pare cä Andrew Borde s-а folosil de un informator care §üa “superficial” limba rromani (Courlhiadc 1995 a, 41). Expresiile sunt reproduse de Marcel Courlhiadc ín “Rromani lonétika thaj lekhipa” (1986, 100 - 103), cu echivalärile in englezä §i särbocroatä, respectiv cu variantele normali zate in limba rromani comunä (In Anexci am prezentál expresiilc in cauzä, insopte de vari­ antele propuse de noi pentru echivalarea in limba rromani comunä). - Gasconul Joseph Justus Scaliger, descendent al umanisiului renascentist italian Giulio Cesare Scaligero < Julius Caesar Scaliger, 1484 - 1558>, s-а näscut la Agen (in 1540) §i a decedat la Leyda (in 1609). 3 Deci, aprox. in jurul anului 1437. 4 Gondar (Gonder), ora$ in NV-ul Ethiopiei (capitala Abisiniei intre 1632- 1855). Index vocabtiloivm Linguae Nubianorwn Erronum (p. 102 - 105).

37

P rim ele referiri cu p rivire la o rig in a l Indiana a rrom ilor

In secolcle al XV-lea - al XVII-lea, despre slramo§ii nomilor dc§i luseserä men(iona(i sau se facuserä trimiteri la existen(a lor sub diferile denumiri, Inca din secolele al XHI-lea - al XlV-lea, In limpul trecerii prin Imperiul Bizantin - persista ideái a t acedia sunt “egipteni”, “faraoni", “boemieni”, “talari”, “pagani” etc. $i nicidccum de origine indianä. Chiar §i primele mostre de limbä rromani, la care пс-шп rel'crit In capitolul precedent, scoase la ivealä de A. Borde §i Bonaventura Vulcanius, la anii 1547, respectiv, 1597, sau reproduse ulterior de cätre al{i cercetätori, ca, de pildä, Hieronymus Megiser (care, la anul 1603, preia Indexül publicat de Bonaventura Vulcanius cu cuvinte In limba nubienilor nomazi etc. etc.), treceau drept elemente din limba “egiptenilor”. D ar pänä la constatarea originii indiene a rromilor, facutä de ungurul Wáli István pe bazä lingvisticä, la jum ätatea - sfärjitul sec. al X V ni-lea, nu avem decät vreo cäteva menponäri exprese In acest sens. Despre primele “trei men(iuni explicite” privitoare la apartenen(a rromilor la spa(iul indián ne sunt oferite amänunte de cätre H. Bemard (M D CCC LXIX = 1869, 19-23) §i de Marcel Courthiadc (1995 a, 1-3). H. Bemard (1869, 22), rcl'crindu-sc la prezenpi nomilor la Bologna (la 18 iul. 1422), polrivit Cronicii de Bologna1, respectiv la Forli (la 7 aug. 1422), In drumul acestora spre Roma (unde vor

38

obline de la Papa serisori de protecte) ne supune aten^iei faptul cä Fratele Géronimo < Hieronymi > ín Cronica de la Forli2 men(ioneazä ai, de fapt, doar unii spun cä ar Ji din India. Marcel Couithiade, otyinand manuscrisul Cronicii de la Forli, prin amabilitatea domnului Franco Zaghini, reproduce in teza sa de doctoral (1995 a, 1) pasajul in cauzä. Oricum, important este cä se consemneazä in cronica, pentru príma oarä, cä “unii” spuneau cä ace§tia ar fi de fel din India. Celelaite douä “men|iuni explicite”, stabilite, aonologic,. de Marcel Courthiade (1995 a, 1), sunt localizate astfel: a) in registrele de deliberare din Bras (Provence), din seplembrie 1636, existä men(iunea “20s aux Bohemiens, le vingt dud. [septembre 1636] bailies pour fere passer les Indiens de se lieu”3 §i b) intr-un text explicativ consemnat pe versoul gmvurii intitulate Zingara orientale, overo donna errante din albumul de costume tradi fonalé “Degli Imbiti antichi et moderni di diverse parti dei morulo", datat 1590, al lui Cesare Vecellio4, neexploatat de cercetätori ji “descqperit” abia in anui 1993 de diplomatul fiancez Frédéric Max. In legenda gravurii, inainte de a se descrie costumul puitat de “zingara”, sunt oferite cáteva date despre “zingari” (despre modul lor de via(ä nomad - ei rämänänd doar “trei zile intr-un loc, trei zile intr-altul” -, despre Divinitatea in care ace§tia ered, anume, “regele din Calicut”). “Descoperirea” constä toemai in punerea in legäturä a rromilor cu toponimul Calicut < Kozhikode; Kallykott >, port in SV-ul Indiei, in Kerala, pe coasta Malabar. Atät Frédéric Max cäl §i Marcel Courthiade (1995 a, 2) explicä invocarca ora§ului Calicut de cätre rromi nu intämplätor, ci pentru cä era bine cunoscut in epoeä, dupä debarcarat, in anul 1498, a navigatorului poitughez Vasco da Gama in acesl port indián. Evident, pänä la ínregistrarea primelor observari de ordin 39

lingvislic, de la slanjitul secolului al XVIlI-lea, laeutc de Wáli István, J.C.C. Rüdiger, H.M.G. Grellmann §.a., trimiteri la original indiaiul a nomilor se Гас íji ín continuare, sporadic, in creata unor mari scriilori ea: Miguel de Cervantes Saavedra“*(1547- 1616), eu a sa “La Gilanilla” (1613), din seria de “nuvele exemplare”, in care plasca/ii patria slräbunä a strämo^iloi' pilanos inire Ind(us) ^i Gange, germá­ nul Hans Jakob Christqff'el von Gtiinmelschausen (aprox. 1622 1676)* eu romanul säu baroc Der Äbenthcurliche Simplicissimus Teutsch ( 1669), Michael Mosclicrosch (1601 - 1669) $.a.

Note * Chronica di Bologna. Rennn ital. Sciiptores. t XVIII, 611-612. - Consideram, la rftndul nostril, utilii reproducerea pasajului din

Chronicon fratris Hieronymi de I 'orlivio ah tamo MCCCXCVl usque ad annum MCCCCXXXIII (p. 34): "Eodem millesimo venerunt Forlivium q lied am gentes misse ab imperatore, eupientes reeipere fidem nostram, et luerunt in Forlivio die VII augusti. Et, ai audivi, aliqui dicebant quod erant de India. El steterunt hinc inde per duos dies, gentes non mullum morigerate sed quasi bruta animalia et furentes. Et fuerunt numero quasi ducenti, et ibant versus Romam ad papam, sci­ licet viri et mulieres et parvuli” (Marcel Courthiade 1995 a. 1). ’ Marce! Courthiade extrage diaiul din lucrarea lui Vaitx de Folletier

(1961,68). "* Cesare Vecellio era nepotul pielomlui italian Veeellio Tiziano. 5 Jean-Paul Clébert (1976. 120: Apud: Walter Starkie I960. Cen antes and the Gipsies) men(ionea/ä eä una din maturi le lui Cervantes era ile origine gilanä.

40

Prim el e stu dii usupra lim bii rromani

a) S tu d iile p r e m e rg ä to a re De$i apäruscrä indicii la slfirtjilul secolului al X Vl-lca, con­ form earora India era patria sträbunä a rromilor, lotu§i teória “egipteanä” a originii rrom ilor s-а bucural, eu Incepere din see. al XV-lca iji pánit la slTir$ilul sec. al XVIIl-lca, de о mull mai marc audienda. Niei dupä un sccol, cárul germánul Hiob Ludolf, specialist ín limba etiopianä, dcm olasc In lucrarea sa A d suam Historiam Aethiopicam antehac editam Commentarius (Franeofurti ad Moenum, 1691) teória “egipteanä” a originii rromilor, situapa nu s-а sehimbat. Este adcväral ей cercctätorul germ an - prin anali/area celor ЗУ tie cuvinte rrome - nu a confirmat originea indiaira a rromilor, dar a infirmat prelinsele origini etiopianä, egipteanä, slavä, lätarä ele. $i a sublinial eä rromii nu aparpn niei unui pirpor european “eonstituind о napunc aparte” (Courthiadc 1995 a, 4). Cu toalc cä in cáleva opere literare (earc, de bunä seam ä, ar II trebuit sä se bucure, prin .spéciikül lor, de о largä reeeptivilate ín epoeä) seriitorii presäraserä aluzii la originea indianä a eroilor rromi, teoriilc fanle/.iste au continuat insä sä rezisie limp indclungat1, indeosebi eea “egipteanä” . A$adar, pänä la sfár$ilul príméi jum äläp a secolului al XVIlI-lea, am biguilalea eu privirc la originea rrom ilor se menpne, cic^i existascrä uncle preoeupäri de consem narc a m ostrelor de limbä sau de Sta­ at

bilire a originii rrom ilor, cc-i drcpt, fara sä fi fosi abordale din perspectiva etim ologiei. Pítná la debulul rromologiei propriu-zise (cftnd studiilc, sau íncercarile de studii, consacrate problematicii rrome, confirmati §i sus(ineau originea indiana a rromilor), au existal, íncepand din secolul al XVI-lea §i pána la jum älatea secolului al XVIII-lea, ín afara celor douä repere de Tnceput (Л. Borde (1547) §i Bonaventurci Vulcanius (1591)), alte cäteva contribuli ce meri­ ta a fi amintile. A§a, de pilda, sunt citate, ín bibliográfia de specialitate, unele lucräri care confin cuvinte rrom e, ca, de ex.: - Clene gipta sprake, aparfinänd lui Johan van Evsum din G roningen (Olanda), scrisá ín secolul al X V I-lea §i publicata, mult mai tärziu, la fin d e secolului al XIX-lea, de cátre A. K luyver2. L ucrarea se constiluie íntr-un “dic(ionar de cuvinte §i expresii” rrom e, “aproape identice cu cuvintelc ulilizatc ín zilele noastre” de cátre rromii germ ani (Pobozniak 1964, 6); - aproxim ativ 115 cuvinte rrom e sunt incluse ca sursá de argou in a§a-zisul “Lexicon W aldheim ”-^, publicat in anul 1726 (W olf 1993, 17); - Histoire de la vie et des ouvrages de M. La Croze (2: 310), publicata de C harles Etienne Jordan la A m sterdam , in anul 1741, coniine cuvinte adunate de la rromii sedentari din zona Celäpi Spandau (W o lf 1993, 17); - Wörterbuch Von der Zigeuner-Sprache, Nebst einen

Schreiben eines Zigeuners an seine Frau, darinnen er ihr von seinem elenden Zustande, in welchem er sich befindet, N achricht ertheilet (F ra n k fu rt und L eipzig, 1755). Dic(ionarul, al cärui autor este necunoscul, este aprecial nu num ai penlru cä este prim ul diefionar germ an - rrom , dar §i 42

prin lapliil cä cslc ccl mai vcchi dicponar rrom ordonat alfabclic (W olf 1993, 17). b) D e b u tu l rro m o lo g ic i Minimalizál;! ori recunosculä lajusla sa valoarc, coninbupa adusä de ungurul Wáli István reprezintä, larä indoialä, piatra de temclie a rromologici. Pentru prim a datä, prin observare íji com parare, sc puné ín evidenpl asem änarea dinire lim ba rrom ilor §i о limb;! din spapul indián. Publicarca, ín anul 1776, ín rcvisla maghiar.!4 (editál! ín perioada 1771 - 1776 ín lim ba germ anä, la Vicna, sub litlul

“Allergnädigst - privilegirte Anzeigen, ans sänimtlich - kaiser­ lich - königlichen Erbländern, herausgegeben von einer Gesellschaft"), a §tirii prin care se anun(a descoperirea lui W áli István cä rromii sunt original! din India, a constituit m om enlul-cheie de rca§ezare a cercetärilor de rrom ologie si, in special, a celor de limb;! $i istorie, de pe alte pozipi, renun(ándu-se la teoriile fanteziste despre originea rrom ilor ce rezislaserä cateva secole. Dacä vom (ine seam a §i de l'aptul cä W áli István a avul revela(ia ínrudirii limbii rromani cu о lim bä din India in perioada cűl el s-а allat la specializare ín dom eniul teologiei ín Olanda anilor 1753-1754, atunci putem afirma larä sä gre§im cíiluiji de pu(in cä anul na^terii rrom ologiei nu Í1 conslituie 1776 - cánd s-а publicat $tirea in gazeta vienezä - nici 1763 cum sc consider;! eronat - luandu-se in calcul ultima datä cánd s-ar fi lacul rclalarea despre accastä descopcrirc unci ter(c persoane (W áli István > Szathm ár(i) - N ém ethi Pap 43

Islv án > D obni Székely Sámuel) - , ei in säji perioada 1753-1754 a studiilor lui Wáli István ín Olanda. latá cá ne aflám , dintr-o dala, cu 28-29 de ani ínainte de anul cänd Jacob Carl C hristoph Rüdiger (1782) iji publica lucrarea Von cler Sprache und Herkunft der Zigeuner aus Indien , in care - dupä cum arata Vekerdi József5 - a incercal, fára rezultat, sä deturneze aten(ia opiniei publice de la im por­ tanda descoperirii lui W áli István, m inim alizänd aportul $tiin(ific al acestuia, pe considerentul cä lim ba m alabrezilor nu este о lim bä indo-europeanä, ci dravidianä. R em arca este Tnlemeiatä, dar sä nu scäpäm din vedere cä brahm anii malabrezi (Tn acte apar, cum am vázul la ínceput, cataloga(i ceylonezi !) aveau ca lim bä de cult sanscrita, iar insäji limba lor m atem ä con(inea ím prum uturi din sanscrita. A jadar, recunoajlerea “cu u$urin(ä” a unor sensuri de cätre rromii din G yőr ale unora din cuvintele notate de Wáli István de la colegii lui din India nu poate fi decäl evidentä (De alllel, Heinrich M oritz Gottlieb G rellm ann avea sä restabileascä adcvärul la un an dupä aceea - in 1783 - ín lucrarea sa Die

Zigeuner. Ein historischer Versuch über die Lebensart und Verfassung. Sitten und Schicksale dieses Volks in Europa, nebst ihrem Ursprünge (Dessau und Leipzig). D ar aceastä intäietate va continua sä lie um britä $i astäzi, evident, destul de discrel. A ja , de ex., T ad eu sz P o b o zn iak (1964, 6) m enponeazä ín cadrul unei trim iteri bibliografice, recurgänd la un citat din J. Sampson, cä Jacob Bryant ar fi lansat “ipoteza originii indiene, respectiv, iraniene” a limbii rrom ilor inainte de colectarea, se zice, in anul 1775, a vocabularului säu, Collection on the Ungarn or Gypsy Language (publicat dupä 44

10 ani, ín anul 1785, la L ondra, ín vol. 7 al revislei “ Arcliaeologia ”). Indiferent cum ar sta lucrurile, revelalia lui W áli Islván, probatä lingvistic de accsla, nu poalc fi eclipsalä, cäci ea dateazä din anii 1753 - 1754 sau, cél mull, din anul 1763 ori cel lárziu din anul 1776 - oricum ínainte (dovedit prin anul de publicare) de Jacob Bryant §i de eventuali al(i pretendenp la titlul de Intaietatc. De fapl, Jacob C. Ch. Rüdiger aräta, la anul 1782, in lucrarea sa Von der Sprache und Herkunft der Zigeuner aus Indien (publicata la Leipzig), cä, prin anul 1777, i-a lost dat sa constate apropierca dinire lim ba rromani $i üm bile indiene, cu prilejul leclurii unei gram atici hindustane6. Aceastä constatare i-a fost im pärtäjita, in aprilie 1777, lui Hartwig Ludw ig Christian B adem eister7, care a confirm at cele bänuite, precizand eit trebuie sä lie vorba de “limba vorbilä ín Provincia M ultan din sud-vestul (!) Indiei”, care “pe vrem ea aceea” (inca de Afganistan, limba vorbitä fund lahndi (W olf 1993, 18), о lim ba neo-indianä din grupul indie, din actualul Pakistan, deci

din nord-vestul Indiei. Dar nici acejti ani invocap de J.C .C h. Rüdiger (1777 - anul cons talarii, respectiv, 1782 - anul cänd tipäre§tc aceste infor­ m ari) nu-i pot conferi dreptul la intäietale in locul teologului ungur Wáli István. §i, ajungänd, iarä§i, in acelaji loc, la W áli István, este tim ­ pul sä läm urim inadverten(a care a perm is alim eniarea eontestárilor $i a supozi(iilor de pänä acum. Arätam la inceput cä ín arhivele olandeze cei trei a§a-zi§i “m alabrezi” ligurau ca ceylonezi. Credem cä acesta era, de l'apt, $i adevärul, ei vorbincl probabil lim ba shingalezä, deci tot 45

о limbä neoindianä. Ce sä-i fi determ inat sä sc legitim eze ín fala colcgilor deci in discidii ce nu implieau declaralii oficiale - drept “malabrezi”? E x p lic a ta este foarte sim plä §i ne-а fost oarecum indusa de о alta, pe care M arcel Courthiade, impärtä§ind supozilia lui Frédéric M ax (C ourthiade 1995 a, 2; 5), о lacuse legat de lóéul indián de unde veneau rromii respectivi, anume localitatea C alicut de pe coasta M alabarului. A§adar, m enlionarea ca loc de o b ärjie de cfilre subiec^ii rrom i, in docum entul datat 1636 (Bras - Provence), a localitälii din (inutul M alabarului nu era intäm plätoare, ei se motiva prin faptul ea, in cpocä, zona de N V a Indiei devenisc em blem aticä, fiind cunoscutä prin portui Calicut (Kozákodé) in care navigátorul portughez V asco da G am a debarcase in anul 1498, deci cu douä secole §i ju m älate inainte de ргегеща celor trei studenii ccylonezi (“m alabrezi” !) ín Olanda. §i chiar daca nu ar fi a§a, lim ba malabar(i) - lim bä dravidianä §i nu indo-europeanä - coniine, totu§i, im prum uluri din limba sanscritä §i din lim bile indiene m edii §i m oderne, ceea ce justifica descopcrirea lui W áli István referitoare la apropierile dintre

limba rromilór din Győr §i idiomul vorbit de studenfü ceylonezi (im propriu denum ili “m alabrezi”). c) E ta p a “ c la s ic ä ” a s tu d iilo r d e d ic a te lim b ii rro m a n i Perioada ce se intinde de la ju m ätatea secolului al XVIIIlea pänä la sfarjilul secolului al X IX -lea poate fi considerata etapa “clasicä” a studiilor rrom e, Tndeosebi ale celor de lim bä rrom ani. 46

Traditional, accasla csic jalonata, cronologic, prin con tribupilc inconlcslabilc ale cätorva cercetälori, ca: Weil: Is tv á n (17 5 3 -1 7 5 4 ), J a c o b C a r l C h r is to p h R ü d ig e r (17821793), H e in r ic h M oritz. G o ttlie b G r e lln u im i (1783, 1787), A n to n ./. P n e h m a y e r (1821), A lfr e d G r a jfn n d e r (1835). M ih a il K u g a ln ice a n u (1837, 1840), G eorge B o ro w (1841, 1851,

1874), A u g u st F rie d ric h P o tt ( 1844- 1845), A le x a n d r a s G eorgias P a sp a te s (1888), A d r ia n o C o i n e d ( 1889) ч.а., la ale cäror conlribulii ne vom referi ín lucrare la m om cnlul potrivil. Evident, aceslea reprezinlít num ele mai mull sau mai pu(in “sonore", eel mai des invocate ín lucrärile de speciali­ tate, ín realitate autorii, lot atal de importandi, fiind eu múlt m ai n u m e ro ^ 8. Pe de állít parte, unele eonlribu(ii ín dom eniu sunt íncít ignorate, ncfiind cunoscute la valoarea lor.9 De rcmareal faplul eá aporlul teologului Wáli István nu este singular ín Ungaria slar$itului de seeol al XVIlI-lea, ínlrucíti exisla ín aceastít (ara о adeväratä m ijeare §liin(ificä $i culturalá de promovare a limbii rromani cu prceädcrc. De altfei, Vekerdi József (1982, 1-4, 25, 31-34) §i Karsai Ervin (1995, 26-29) au prezentál galéria aulorilor unguri10 (la vremea aceea unii cereetätori referindu-se $i la spa(iile geograllee slovae §i Iransil­ van) care au contribuit la dezvoltarea sludiilor de acesl gen ín intervalul luat a id ín discupe.

47

d) Isto riciil s tu d iilo r p riv in d idiorm irile rro n ie din R o m a n ia íntre prczcntárile privind preocupärile referitoare la rromii din Rom ánia jji, implicii, la limba §i folciorul aceslora Ic men ponam pc colé intreprinsc de: Mihail Kogálniccanu (1837, 1840), Paul Bálái Hard (1849), József foherczeg (Arhiducelc losif, 1888, 221-228), A.l. C andica (1894, 64-74), Oclav G. Lccca (1898, 1908), C.J. Popp §erboianu (1930), George Pótra (1939), Ion Chelcea (1944) $i pc ccle existente ín douä bibliografii: Bibliografie! generalä a etnografiei fi folclondui rom cmesc (1800-1891) (1968, 710 ji ín cont.) $i Bibliográfia istoricä a Romáméi (1972, II, sec. XIX, lom I, 412-415). Dar studii care sä abordc/.c in exclusivilale aspecte ale istoriografiei rrome doar din perspectiva dom eniului limbii rromani nu aveau sä aparä decät foarte recent prin publiearea studiilor Contributions ä ihistoire des recherches portant sur

la langue et lefolklore cles Tziganes de Roumanie (Saräu 1990) fi Beitrag zur Chronologie der Studien Betreffs der Zigeunersprache in Rumänien (Saräu 1994 c). In paginile de fapi vom restränge ccrcclarea, examinänd doar contribupile autorilor care §i-au propus sä se refere pc larg la limba rrom aní din Romania, Tn lucräri de sine stätätoare sau Tn altele cu caracter general. C ontribupile de acesl gen le-am clasat, ín ciuda pupnätäpi lor, ín palru grupe, eie datän d clin: 1) perioada “clasicä” (de pänä la sfär§ilul I-lui räzboi m ondial);

2) perioada inlerbelicä; 3) intervalul delim itat de slar$ilul eelui de-al II-lca

48

rftzboi mondial §i de fin d e anului 1989; 4) perioada contemporanä (din anul 1990 pänä in prezent).

1) C o n t r i b u t e din perioada “clasicä” (de pänä la sfär§itul primului räzboi mondial) Acestea se leagä de numele cercetätorilor Farkas MihályVistai, Mihail Kogälniceanu, J.A. Vaillant, Barbu Constantinescü, Franz X. Miklosich §i Henrik Wlislocki, apärute in tro vreme cänd, in Europa, se inregistra un interes aparte pentru rromi. Prima contribute impoitanta in dom eniul limbii rromani din spa[iul geogralic romänesc, de§i rämasä in manuscris, о constituie vocabularul trilingv (rrom -latin-m aghiar) realizat de ardeleanul “vi§tean” F a rk a s M ih ály -V istai “prin anul 1790”:

Vocabularium Zingarico - Latinum et Hungáriáim. Quod fieri fecit curiositatis caussa Michael Pap Szatmári. Per Michaelem Farkas, alias Vistai natum Zingarum. Collegii nostri per aliquot annos civem togatum !1. Manuscrisul a fost intocmit de tanárul rrom Farkas Mihály, pe vremea cänd urma cursurile Colegiului reformat din Cluj, la indemnul profesorului clujean de teologie reformata Szatmári Pap Mihály (1737-1812), nimeni altul decat unul din cei trei tineri ardeleni care studiaserä in Olanda cam in aceea§i perioada cu ungurul W ályi István, intemeietorul rromologiei, la care am lacut referiri anterior. Echivalentele rrome olografe apar glosate in stänga coloanei latiné din dicponarul latin-m aghiar publicat de Cellarius Cristophorus la Cluj, in anul 1768, sub titlul Primitiva Lingvae 49

latinae Vocabula, pc intindcrea celor S3 de paci in i ale sale. In maniora ín care a lost conceput "vocabularul” eredem eä nu putea fi operant, deeät daca acesla ar 11 lost tipäril ea vocahular a earui prim a component;! (coloanit eu euvinte-lillu) sit Ii tam as tot cea latina, deoarece ín formula adoptata (prin ase/area echivalentelor rrome in prima coloanit. deci nu in ordine alfabetica, ei aga eum au rezultal cie in urina echivalärilor) nu s-ar 11 pulut ulili/.a. Luerarca este importanti! nu nurnai prin faptul eä repre/inlii prim a co n trib u te lingvistieä rrom ä din spapul gcografic rom änesc si una dinire primele aborditri Icxicografiec n o m e pe tárám european, dar isi prin bogába de euvinte veehi rromc pe саге о relevit. Ea gi-a dcpágil de Ia bun ineeput caraeterul situ de com anda socialit (daca lufim in considerare m cnpunca1- din titulatura manuserisului), prin folosirea ei in e pocii de al(i autori la doeum enlarea gi serierea unor lucrari. In aeest sens, este de remarcat faptul ea, la inceputul manuserisului, apare о trimitere, in limba maghiarä, facutá probabil la invenlarierea si indexarca lui in eadrul Biblioteeii “M uzcului A rdelean” (Erdélyi M úzeum Könyvtára), la cartea lui Beregszászi Pál,

Über die Ähnlichkeit der lumgiirischen Sprache mit den mor­ genländischen (Leipzig, 17%), m enponándu-sc, tolodalä, cä “El a folosit gi reviz.uil acest diefionar14. V ekerdi Jó z se f (1982, 1, 2, 25) arata eä in lucrarea sa B eregszászi Pál (1796, 132) face m cn(iunea eä profesorul Szatmári Pap i-a pus la dispozific uncle euvinte din ma nu­ serisul lui Farkas M ihály-Vistai. In aecsl lel. se poate presupunc eä Beregszászi Pál s-а folosit ín prima lázit de euvinlele oferite de profesorul clujean gi, mai tárziu. probabil dupä ее cart ca sa apäruse in anul 1796, a procedat la consullarea si 50

“rcvi/.ia” sä In bibliotccä, each íntr-adevár, pc manuscrisui lm Harsas M ihály-Vislai apai' adäugiri olografe alc unui cunoscä tor de limhá iTomani . Prin urm are, nedepnánd alte dale despre Vislai (cu excepta, eventual, a posihilei origini din loealilalea V islea14) pulem adm ile eft manuscrisui trebuie sä II fost In mod sigur eonceput In inlervalu! euprins nitre eel doi ani de publicare a eel or douit carp m enponale (dieponarul lalin-maghiar din anul I76S, respectiv, cartea lui Beregszászi Pál datatä 1796). Vekerdi József (1У82, 2) este de pärerc eä manuscrisui ar dalit “din jurul antilui 1790” , terminus untequem. Fxam inand lexical continut de manuseris 121-18 do unitä(i) eonslatfun efi dialeelul eunoseut de Farkas M ihály-Vistai era eel “earpalin", eu puterniee influence lexieale rom ancjli. inaghiare slave. Apar, astfel, cuvinte abstracte tipiee pentrii graiurile aeestui dialect, la origine desprins din dialectele din stratui I (ea, de ex.: ineripó "rnoarte”, mudaripó “omor: eriinfi”. pltiripó “urnblet, m ers”, sungHpó "m iros” ), cuvinte vechi ea hir/u'l “mazfire”, rikoltó "eftine (ca^cl)” etc. Sc rem area ím prum uturi rom ánéiti (brddosz “ brad". ny égura “ceapr, ncgura” , pódosz. “pod", redets ím “rádácina". untbránsos: “um bros” etc.) inaghiare (barlangos: “pc§terä: bärlog”, hátúrosz "hotar; grani|ä” s.a.) iji slave (v. iámba “broascä"). Л doiui contrihupe senm ijicativä penlru lingvistiea rrom ä о constiiuie “ sehiia” publicata de tím árul M ihail K ogalniceanu, la Berlin. In douit versiuni, franeczä (1837) si germ ana (1840). editalá m ai larziu (1900), la Iasi ^i In lim ba rom ána, sub tilliil Schild despre / igani. in irad u ccrea lui Gli. G hibäneseu. C hesliunile de gram atieii. d u p a cum precizeazä insusi M.

si

K ogälniceanu (1837, 35), sunt prcluale din lucrarea lui R.S. G raffunder (1835)15, iar elem entele lexicale cuprinse in «ec(iunea de vocabular francez-pgänesc ( Vocabulaire FrangaisCigain, 37-46) provin din lucrärile lui H .M .G . Grellm ann (1783,; 1787; 1810). C ateva cuvintc rrom e au fost verificate de M. K ogälniceanu la rrom ii din M oldova, prin intermediul coresponden{ei §i cu concursui surorilor sale16. Ed ipa germ anä a lucrärii lui M. K ogälniceanu conpne la p. 39, faja de origi­ nalul in lim ba francezä, un tabel com parativ pcntru numeral ( Zahlwörter. Zigeunerisch-Indisch Deutsch), adäugat de traducätor (färä a se preeiza sursa) din lucrarea lui H .M .G. G rellm ann, Historischer Versuch über die Zigeuner... (1787, 286-287), dupä cum am constalat recent. D e asem enea, traducätorul germ an Fr. Casca introduce ín com p o n en la Kleines Wörterbuch der Zigeuner Sprache (50 -7 1 ) cuvinte rrom e pe care le m archeazä printr-un asterisc. Varianta rom äneascä Schild despre ligani cuprinde 806 cuvinte rrom e in secpunea Glosar Jigänesc-Romänesc (47-66), fa(ä de 700 cäl num ärä originalul in lim ba francezä. D e bunä seam ä cä pentru о analizä am änunptä a lexicului т о т inm agazinat in cele trei versiuni (francezä, germ anä §i rom änä) este nevoie de un spapu am plu (pe care il vom rezerva cu prilejul ingrijirii versiunii rom änejti a Schilei ...publicate in anul 1900). Ceea ce trebuie insä relevat a id este faptul cä, ín epocä, nu a existat, practic, lucrare din dom eniul rrom in care sä nu se fi fäcut frecvente trimiteri la conpnutul “schi(ei” lui Mihail Kogälniceanu. Iar ceea ce este §i mai sem nificativ este faptul cä M. Kogälniceanu a scris “schipi” lot la “com andä socialä”, im boldul primindu-1 din partea rtaturalistului §i geografului 52

germ an A lex an d er von H um boldt (fratele lingvistului W ilhelm von H um boldt), pe care mult prea tanárul M. Kogalniceanu ?1 cunoscuse la Berlin “Tn saloanele dom nului de Savigny” 17. Resträngänd comentariul, trebuie sä observäm eä problemele de gram alicä tratate de M ihail Kogalniceanu sunt, in general, corecte. Intre aspectele eronat prezentate ar fi, de pildä, confuzia dintre formele de locat. §i de dat., respectiv, dinire ccle de abi. §i de gen. Sunt Tusa prezente fapte de lim bä sintetice, vechi, rar Tntälnite astäzi, cum ar fi suf. -d er, utilizat pentru form area eom parativului sintetic al adj. §i adv.: phuró “bátrán” + -d e r > phurodér “mai bátrán” plutri “bätränä” + -d e r > phuridér “mai bátráná” phuré “bálráni, bálráne” + -d e r > plutredér “mai bátráni, mai bálráne. §i mai interesantá este form a baba “Tncá” (probabil rezultatá dintr-o forrná apropiatá vava, produsá prin redupliearea adv. de afirm ape va “da”), utilizatá la form area superlativului: Baba phurodér “ineá §i mai bátrán” . Judecánd dupá specifícul cuvintelor din Vocabular §i dupá unele chestiuni gramaticale, constatam cá dialectu! reprezentál in lucrare este diai. carpatin. ín sprijinul acestei observapi vin formele verbale lipice ale vb. hi “a fi” (cf. h от, hal, hí, ham, hau, hi), genitivele lungi, in general sincopate (cf. adj. dadésgro “al tatálui; de talá, s.m. bakríngero “pástor”) §.a. Este interesant, de asem enea, cá verbele sunt glosate cu inlinitivul lung “cántare” / “a cänta” (cf. basabén “a cänta” (lit. “cántare”), “särutare’V ’a säruta” (cf. chtmabén “a särula” (Jit. “särulare”).

53

1 ------------------------------------------------------------------

I I i1 II Evident, nu lipsesc procesclc fonetiee, mai cu seama cele rezultate ca influents din partea limbii germ ane, de contact, din care am intim frecvcnlele Ireceri ale cons, p in b si invers (cf. p a i d “in spate, inapoi” > balal, but “m ult” > put §.a.). AI treilea mare moment in seria contribupilor de limbä rromani din spa(iul rom anesc il conslituie lucrarea Grammaire,

dialogues et vocabulaire de la Langue rommane des sigans pour fa ir suite á L'Histoire vraie des vrais Bohemiens publicatä de J.A . VaUlant18, la Paris, in anul 1861 (rctipäritä apoi, in 1868, sub titlul Grammaire, dialogues et vocabulaire de la langue des Bohémiens ou Cigains). D eji ocupä doar 13 pagini, Gamatica (p. 35-48) izbutcjtc sä oferc о im agine m ultum iloare asupra principalelor chestiuni de lim bä iTomani, iar dia­ ló g u n k prezentate (p. 49-69) reujesc sä facilitcze cclor intercsa(i achizi{ionarea unor form ule §i expresii m inim ale de com unieare in aceastä lim bä. Vocabulantl rrom (pgänesc)-l'raneez (p. 70-152) - componenta cea mai im portantä a lucrärii, ce reune^te peste 2000 de d em en te - gloseazä, din päcate, cu m are u§urin\ä, foarte multe cuvinte romäne§ti, care, pentru cititorii care nu cunosc limba rom änä, pot trece drept iTome. A ja, de ex., airea “délire” (cf. adv., adj. roirlanesc aiurea ), ajerime “intelligence, com prehen­ sion, intellect” (cf. s.f. rom ánesc agerime), bold “épingle” (c f s.n. rom anesc bold), borfas’ “souillon” (cf. s.in. romänesc borfa$),trcz “réved” (cf. s.f. rom anesc trezie) etc. etc. A nalizänd lexicul inm agazinat, am constalat cä sunt prezenle preponderent fapte de lim bä si d em e n te lexicale caraelerislice dial, cäldärarilor (in general, graiurilor fojt il or nom azi) si, de asem enea, lipice dialectului ursarilor. Sesizäm , aslfel, s.m. term inate in s u f abstract -m o s (lipic 54

pentru dialectele cäldärarilor §i spoitorilor), ca: guglimós “sucre, m iel” (Tn genere “dulceajä”), s’udrimós “fraicheur” (dar si “räcoare; räeealä”) ele, múlania aí'ricalei éli ín J'ricaliva s, de asem enea, lipicä dialeclului cäldärarilor: s ’urí “couteau”, us'ar “cendre” ele., sau cuvinte Tnlälnile doar ín dialectul cäldärarilor, ca: c'angá “genou” ele $i, ín acela§i limp, se relevä exislen(a unor elem enle lexicale din dialeclul ursarilor: birlí “abeille” (ín dialectul cäldärarilor existä form a inconlundabilä birovlí tot cu sensul de “albin X"), felur “tilleul” (cf. la C.§. Nicolacscu-Plop§or (1934, 4)feíurína “lei” (pl.) о forma extrem de rarü19. Sc pare insä cä J. A. Vaillant mi a izbutit sä stäpäneascä bine j aceastä lim bä, de vremc ce apar gre§cli de tipul: bid “bon, beau”; ín fapt bid scmnificä “fund” (anat.) In toatc dialectele. Demersui acesta räm äne insä im portant, prin sträduin(a autorului de a consem na direct, de la informatori, elem entele de lim bä rrom ani $i de a le prezenta, din perspeclivä sincronicä (chiar daeä lipSesc indica(ii privind provenien(a (sub)dialectalä). О co n trib u te de seam ä privitoare la limba rrom ilor de pretutindeni о reprezintä lucrarea slavistului vienez Fr. M iklosich

Über die Mundarten und die Wanderung der Zigeuner Europas (1872-1881), care, prin materialul lingvistic rrom con(inut, provenit din spa(iul de lim bä rom änä20, se constituie in cel de-al patndea moment important pentru isloricul studiilor de limbä rromani. M eritele deosebile ale acestei lucrari constau in: I. stabilirea, pe baza anal izei lexicoiogice a limbii rromani— recurgándu-se la moslre de folclor din diferile (äri - a drumului parcurs de strämo^ii rromilor, anume: India, Persia, Armenia, 55

Turcia, Grecia, Järile balcanicc §.a.m.d., delimitändu-se 13 mari varietäy nationale ale aeestei limbi (intre care §i cea “rom üneascä”). In acesl context, sunt oferile $i cäleva infor­ m a l cu caracter general in legatura cu limba rromani din spa^iul geografic romänesc, cu silualia juridica a rromilor, cu principalele grupuri de rromi - cäldärari, Heran, spoilori etc. (M iklosich 1872-1873,1П, 13); 2. com balerea leoriei potrivit cäreia rromii spanioli ar fi pätruns in Spania prin A frica de N ord, arätändu-se cä idiom urile rrom c europene nu conpn - cum ar fi tost firesc, conform respectivei teze - elem ente arabe; 3. cimcntarea observapei ca rromii s-au aflat intr-o primä fazä in contact mai indelungal cu vorbitorii de limba greacä, apoi cu cei ai unci limbi slave §i, in ultima fazä, cu vorbitorii rom änofoni, cu exceppa rrom ilor din Italia de Sud21. D ar Fr. M iklosich a avut §i un all rol im portant pentru lim ba rromani de influenza rom äneascä, prin faptul cä i-a sugerat dr. Barbu Constantinescu, distins profesor de patrologie22, realizarea unei culegeri de folclor rrom. Intr-adevär, dr. Barbu Constantinescu avea sä m archeze, prin publicarea culegerii Probe de limba §i /iteratura figanilor din Románia', in anul 1878, poate cel mai semnificativ moment al cercetärilor in dom eniul lingvisticii rrome din J ä rile románc de panä Ín secolul X X, considerat a id ca cea de-а cincea mare

contribu[ie in domeniit. De§i, prin intense, lucrarea dr. Barbu Constantinescu í§i propunea doar sä reuneascä mostre ale folclorului rrom din diferile (sub)dialecte rrome, culegerea sa s-а dovedil insä a 11 si о imporlantä conlributie penlru infoim atii din domeniul foneticii, morfologiei, sinlaxei si lexicului limbii nom ani, matériáiul inserat

56

scrvind la redactarea altor lucräri, ca, de ex., a céléi realizate de C.J. Popp §erboianu (1930), dupä cum am descoperit nu dem ull, si, de asem cnea, la slruelurarea unei lucrari lexicograficc elaborate de noi (Saräu 1992). Culegerea dr. Barbu C onstantinescu confine 75 de cántece (p.4-52), din care 14 cántece au fost publicate de autor, ante­ rior, In revista lui B.P. H asdeu, “C olum na lui T raian ”2-\ $i 15 basm e (p .5 2 -1 12), loate In text bilingv, rrom §i rom an. Este menfionatä apartenen(a la un idiom sau altul (“d lldäräresc” , “ursäresc”, “läiescsc”, “neto(esc” etc.), tcxtele fiind inso(itc de scurle indicapi gram atieale $i de mici lexicoane. Cateva dintre m ostrcle folcloricc au suscitat interesül ccrcclätorilor sträini, m aterializat prin gäzduirea §i com entarea lor Tn prestigioasa publicapc de specialitate “Journal o f the

Gypsy Lore Society”-4. Presa romfmeasca2-1' a prim il, de asem enea, cu respectui cuvenit deosebit de im portanta co n trib u te a autorului. Prin urm are, data fiind receptarea m ulium itoare, panä in momentul de la(ä, a acestei lucrari, consideram superflua orice incercare de reliefare a deosebitului apert adus la descrierea limbii iTomaní de cátre dr. Barbu Constantinescu26, din perspectivele dialectologiei, lingvisticii $i folcloristicii rrome. De$i lim ba rrom ilor din Tárile rom áné beneficia de un num är mai m are de lucrari, cele cateva lucrari la care ne-am referit aici, evident, exceptánd co n trib u la m anuscrisa a lui Farkas M ihály-Vistai, lolu$i, limba rrom ilor ardeleni avea sä se bucure de о descriere la un inall nivei de exigen(a lingvistica de ralinatul cunoscfilor $i teorelician al limbii rromani, dr. Henryk W lislocki (n. la Brasov, in anul 1856; m. la Sanmiclau.s, in anul 1907)27. 57

H enrik W lislocki riímánc, poate, ccl mai prolific ccrectätor din lume, de pänä la fin d e sccolului Irceul, al fenomcnului írom , exceländ ín domenii ca: folclorul, limba, etnográfia §i etnológia. D inire lucrarile sale28 privitoarc la limba rromani se deta§eazá ca importanda Die Sprache der tramsilvanischen Zigeuner. Grammatik. Wörterbuch (1884), ce reprezintä, in ierarhizarea noaslrä, cea de-а $asea contribute in domeniu din perioada abordatä aici. 2. C ontribupi privitoare la lim ba rrom ani (din perioada inlcrbclieä) Ca §i perioada anterioarä, a§a-zisä „clasicä“, perioada inlerbelicä se rem arcä §i ea prin contribu(iile notabile ale unor autori ca: C.J. Popp §erboianu, loan Cibu, Al. Graur, C.S. Nicoläescu- Plop§or, G eorge Pótra, Emil Petrovici. Aceastä perioada este im portantä §i prin faptul cä Tncep sä aparä prim ele asociapi ale rrom ilor29, care §i-au editat publieapi30 proprii. In cele eäteva reviste, pe längä problem alica generaiä referitoare la rromi, sunt publicate §i scurte m ostre de lim ba rrom ani^1. Astfel, dupä un hiatus de aproape un sfert de veac (de la fin d e secolului trccul §i pänä dupä primul räzboi m ondial) cänd preocupärile pentru limba §i folclorul rrom ilor de la noi, cu mici cxccp p P 2, scad - se revigorcazä interesül lingvi§tilor romäni pentru sludierca m llucntei limbii rromani asupra limbii románé, din perspectiva argoului Prima contribute din perioada inlerbelicä in dom eniul cercetärilor privind lim ba rrom ani о constituie cea adusä de

58

prcolul C.J. Popp §crboianu. Carlea sa, publicata in anul 1930, la Paris, Les Tsiganes. His!one-Ethnographie. Linguist Upte. Grammaire-Dictionaire^ , deisi importantä prin coifiinut, cstc pc alocuri tributarii mctoilci de abordare §liin[ifica a problcmaticii. Cartca cuprinde, inlrc altclc, о gramaticä a limbii rromani (p. 85-224) §i un mic dicponar rrom -francez (p. 297-363). Sunt identificate 10 päfii de vorbire, cele din lim ba rom ána, $i 8 cazuri: nominativ, genitiv, dativj, dativ2, acuzativ, vocativ, „social“ 1sociatiV] §i ablativ, iar la síar§itul lucrárii este prezen­ tál un lablou com parativ de declinari §i de conjugari conjinute Tn lucrärile unor speciali§li ca: Zippel, G. Borrow, H.M.G. Grcllmann, A. Paspati, M. Graffunder, J.A. Vaillant etc. Matériáiul investigat (dupä cum am constatat nu demult) provine din culegerea de folclor a lui Barbu Constantinescu,

Erőbe... . Critica-'5 a receptat cu multit rezervä lucrarea lui C.J. Popp §erboianu, in principal, datori iá extinderii artificiale a sensurilor cuvintelor inserate in lexiconul rrom -francez. in mana speciali§tilor insä, carlea este de un real folos. AI cloilea moment in cronologia acestor contribufii il reprezintä publicarea prim ului „diefionar“ ro m ä n -rro m 56, in fapt - avandu-sc ín vedere dim ensiunile sale m odeste (32 p.) - un vocabular, al cárui aulor nu §i-a propus sa-l structureze dupä cxigcrficlc lexicografice. Cei cle-al treilea reper - cél mai important pentru perioada interbclicii - Í1 reprezintä studiul lui Al. Graur, Les mots tsiganes en roumaiiE1, care, incununeazä eercetärile celor care s-au pre(X'upal de argou in intervalul respectiv. Studiul s-а bucurat de о exirem de mare rcccptivilatc in rándul spcciali^lilor pänä in zilele noastre. 59

D cji vizeazä ín principal folclorul rrom , culegerile38 arheologului §i folcloristului C.S. Nicolaescu-Plop§or, editale ín text bilingv rrom -rom anesc, reprczintä com ori de lim bä inestim abile ale rrom ilor ursari. Cäntecele §i basm ele inserate ín aceste culegeri provin de la rromii ursari din localitatea doljeanä G ubaucea. C äteva cäntece au fost incluse de unii cercetätori sträini in lucräri de folclor rrom 39 care cuprindeau о arie geograficä m ai largä. C o n trib u p ile folcloristului C.S. N icoläescu-P lop§or reprezintä cel de-al patrulea таге moment ín istoriografia de specialitate, din perioada aceasta. Cel de-al cincilea moment in istoricul cercetärilor de lim bä rromani din {ara noasträ Í1 reprezintä, pentru intervalul luat in discupe, dem ersui lui G eorge Pótra, C ontribuli la istoricul Jiganilor din Romania40. Aceasta carte, ín ciuda observapilor form ulate de recenzenpi ei41, are о m are insem nätate. Pe längä num ärul im presionant de docum ente in care este consem natä prezenja rrom ilor la női, lucrarea mai cuprinde: douä vocabulare „ro m än o -p g an “ §i „pgano-rom än“ (m enponate §i in secpunea referitoare la rromii spoitori), concepute „pentru a servi de aici ínainte tuturor acélóra care se vor ocupa in m od serios de lim ba pganilor“ (Pótra 1939, 164 §i in cont.) §i douä capitole in care sunt tratate chestiuni legate de Onomasticä (p. 138159) §i de Toponimie (p. 160-163). C heslionarul utilizat de lingvistul Emil Petrovici la strängerea m aterialului pentru Suplement42. Termeid considerap obsceni (vol. I, Sibiu-Leipzig, 1942, 10 p.) a fost aplicat in 12 puncte dialectologice a§a-zise „m inoritare“, intre care §i in unul cu vorbitori de lim bä rrom ani (punctui 769 - §tefane§ti, Judc(ul Ilfov).

60

3. C ontribuli consacrate limbii rromani ín periöada dclimitatä de sfär§itul celui de-al doilea räzboi mondial §i de finele anului 1989 Aceastä perioadä se caracterizeazä prin scäderea numärului de studii43 publicate ín domeniu, de§i interesül, in general, pentru fenomenul rrom din Rom ania nu a incetat sä existe44. §tim, de pildä, cä foneticianul Andrei Avram a fost extrem de interesat de limba rromani, dar, din cauza interdicpilor doctrinarc ale epocii, s-а aflat in imposibilitatea de a se dedica acestui subiect pc mäsura interesului si a inaltei sale pregätiri lingvistice. Cäteva din contribupile realizate de acesta (cele mai num eroase §i com petente, de altfel, din periöada la care ne referim) au fost, totu§i, publicate45. Preocupäri de lim bä rrom ani de in altä (inutä §tiin(ificä a avut §i reputatul turcolog V ladim ir D rim ba, care §i-a propus sä reia tem atica ab ordatä de Al. G rau r in studiul Les mots tsiganes en roumain (1934), (re)analizänd §i com pletänd corpusul de elem ente romäne§ti im prum utate din lim ba rromani. Din päcate, studiul säu, acceptat sä fie publicat, in anul 1966, de revista „Studii §i cercetäri lingvistice“ , avea sä lie retras in fazä de „bun de difuzare“ §i interzis. Tipärirea sa, sub titlul Imprumuturi romäne§ti din limba / igäneascä , s-а produs abia ín ultimii ani46. 4. Studii §i preocupäri de p rom ovare a lim bii rrom ani In p eriöada contem poranä (dupä anul 1990) Dupä decem brie 1989, se constatä о adeväratä explozie а

61

fcnom cnului írom ín toatc planurílc (soeio-politic, mu/.ical, editorial, publicislic ele.). Din páeate ínsá, eele cáleva publi­ cani irom c apfuutc ín peisajul publicislic rom án esc 17 rezerva un spapu extrem de mié ehesliunilor de limbü rromani48. In aceasia perioada, prin ollciali/area Alfabetnlui inter­ national ni linibii rroinani, adoptál eu prilcjul célúi dc-al patrulca Congres International al „Rrom ani U nia“ (organi/al la V arsó via, ín aprilic 1990), si prin aeceptarea lui in procesul didactic din cáteva (ári, in Rom ánia se Irece, eu incepere din anul de invápámánl 1990/1991, la sludiul limbii rromani, pe de о parte, ín eadrul §eolilor N orm ale (din Bacáu, Bucuresli si Táreu-M ures), la grupele initiate pentru pregátirca viitorilor inviiläiori „(pentru) rrom i“, pe de állá parte - din anul de invfitfimánt 1992/1993 - si in ínvátáirumlul prim är si gimna/ial, aeolo unde cxista solieitari din partea copiilor rromi ^i a párintilor acestora (ca, de ex., la $colile din sálul Bobesli, eom .C lina-jud. Ilfov, Santana - jud. Arad, Caracal -ju d . Olt, Varia$ - jud. 'I'imis 5.a.). De asem enea, eu incepere din anul universitär 1992/1993, pentru prima data ín ínvátám ántul superior rom ánesc, s-а initial sludiul lim bii rrom ani la Faeultatea de Limbi si Lileraturi Strainc a Univcrsitátii din B ucurejti, prin desehiderea unui eins facultativ, eu concursui, intelegerea §i pcrsev eren la cátorva reputati daseäli ai invátám ántului románesc: prof. univ. dr. Nadia Anghelescu tjefa de atunci a Caledrci de Lim bi Orientale, prof. univ. dr. Lucia W ald isi prof. univ. dr. láncú Fischer - decan, in aeea vrem e, al Facultálii de Lim bi si Lileraturi Slráine. Prin institutionali/arca studiului limbii rrom ani, apar prim ele inslrum ente de lucru necesare proccsului didactic din scolilc in care se ínvafa aceasia limba. Aslfel, sunt elaborate 62

dóim prog ram é $colare 49 pentru lim ba rrom ani, un dicponar rro m -ro m á n (Saräu 1992), un m anual pentru invá(area limbii rrom ani (Sam u 1994 а), о culegere d e texte Tn aceaslä lim bä (Saräu 1995). D ar perioada co ntem poralia este im porlanlä $i prin aceea cá se publica $i cáleva lucrari ce nu au putut fi lipärite ín perioa­ da totalilara, cum este studiul turcologului V ladim ir D rim ba la care ne-am referit m ai sus. Din accea§i categoric d e lucrári ce nu au putut sä vada lum ina tiparului in resp ectiv e cpocá m ai fac parte: studiul lui Ion C alotä, Rudarii din Oltenia (1995), c o n trib u te sem nilicativä la cun o astcrca rud arilo r (la origine §i ci rrom i). carc, dupä cum se §tie, in prezent nu m ai v o rbesc lim ba íTomani in nici una din (ärile in care träiesc (G recia, M acedonia, Iugoslavia, R om ania, U ngarin), lucrarea sociologului dr. M ihai M erfea (1991), figanii. Integrated sociaiä a romilor, in care apar §i unele referiri la lim b a rrom ani (de cele m ai m ulte ori fanteziste) sau culegerea de pove$ti Rromane paramica a avocatului P etre C opoiu, apärutä postum (1995). C u toatä d eschiderea adu sä de noua societate contem po­ ralia, rem areäm , parad o x al, un n u m är resträns d e lucrari d ed i­ cate nu neap ärat chestiunilor de lim b ä rrom ani, ci p roblem a­ tic» rrom e in general. C äci, in afara lucrärilor mai sus m en(ionate. m ai putem en u m era d o ar vreo alte cäteva, ce privesc, in principal, sociologia50, istoria51, infrac(ionalitatea52, poezia5-4. literature54, textul biblic55. In concluzie, d u p ä cum se poate constata, au exislal pujine lucrari consacrale lim bii n o m a n i de varietate rom aneaseä. Pasajele si capitolele p rivitoare la lim ba rrom ilor din (ara noastra au fost incluse, de fapt, in lucrari cu caraeler mai larg, ce 63

vizau istoria, sociologia etc. In consecinjä, trad ip a ro m än eascä a acestor studii reprezentatä de M ihail K ogälniceanu, Barbu Constantinescu, H enryk W lislocki, C.J. P o p p § erboianu, C.§. N icoläescuPlop§or, Al. G raur, Em il P etrovici, A ndrei A vram , V ladim ir D rim ba - se im pune a fi continuata de tinerii lingvi§ti romäni.

Note 1 Tadetisz Pobozniak (1964. 6 ) menponeazä intre foarte putinele preocupäri de clasificare a rromilor §i de stabilire a originii lor. din secolul al XVIII-lea, §i acestea fanteziste, supozijia profesorului de limbi orientale J.Ch. Wagenseil, din Altdorf (Elve(ia), cä rromii trebuie sä fie evreii persecutaji in Germania secolului al XIV-!ea, retrahi о vreme in päduri §i reapäruti in lume dupä mai mulp ani. - - A. Kluyver 1900, Mededelingen van de Maalschapij der Nedertandsche Letierkunde Je Leiden over hei jaar 1889 - 1900, Leiden; Apud: Pobozniak 1964, 5-6). ^ Beschreibung des Chur-Sächsischen allgemeinen Zucht Waysen - und Annen Hauses... in ... Waldheim ..., Dresden und Leipzig, 1726. 4 Vekerdi József (1982, 5) suspne cä revista vienezä era ßcutä, in spirit unguresc, de unguri §i destinatä ungurilor. 5 Vekerdi József (1982, 25). 6 Schultze, Benjamin 1725, Grammatica Hindostanica, s.l.). 7 W olf (1993, 17) menponeazä cä H.L.Ch. Backmeister (1730 - 1806) era inspector pentru Colegiul Academiei de §tiin(e din St. Petersburg, avänd lucräri de geográfia $i de istoria Rusiei. 64

x William Marsden (1785). Ferdinand BischolT (1827). J.A. Vaillani (1861: 1868), Hath Charles Smart (1863), G.l. Aseoli (1865), C.G. Leland (1873)$.a. 9 Farkas Miluily-Visiai a pregälil, Tnjun.il anului 1790, un valuros dic(ionar т ип - kitin - tnaghiar, rämas in manuscris, la care ne vom referi $i in eapitolul re/ervat studiilor priviloarc la rromii din spa(iul geografic carpalin. 1(1 Bergszászi Pál 1796 (Über die Ähnlichkeit der hwtgarischen Sprache mil den morgenkindischen. Leipzig). Molnár János 1798 (Specimen linguae Zingaricae (Czingariae), Debrecen; nu s-а pástra! nici tin exemplar, lucrarea Hind cilaiä de autori dupä Habsburg József l'öhertveg (1888. 299)1. Hnessei György 1798 (Л trigám nemzetnek igazi eredete, nyelve, történetei (Győr, 39), Korilschnyák Jakab 1806 (l'iindanienltnn linguae Zingaricae: publicat ín “Lgyelemcs Philologiai Közlöny", XI (1887. 705-731). Szmodics János 1827 (Zala megyei gelsei plébános nyelvtana és cigány-ma­ gyar, magyar-cigány szálára, manuscris pasira! la sec(ia de resori a Bibliotccii Academici Ungare de $tiin(e, respectiv, schi(a Л czigán nyelvnek némelly tulajdonságai több más nyelvekéhez, képest, publi­ cata ín "Tudománytár", 9 (1836), 47-59), Breznyik János (1853) publica sub numele de Bornemisza János Л czigány nyelv elemei (Pest, 42), Inhálko György 1877 (Czigány nyelvtan. Losonc, 104). GyőrlTy Lndre 1885 {Magyar és czigány szótár. Czigányid mondva: Vakeriben, Paks, 152), Nagyidai Szlojka Ferenc 1886 (Ö császári és magyar királyi fensége József főherczeg magyar és czigány nyelv gyök-szálára. Kőmálié ólává. Iskolai és utazási használatra, Kalocsa, 1886, 202; ed. a Il-a: Paks, 1890), Habsburg József (főherceg) 1888 {Czigány nyelvtan. Romána csillákéra szikhtribe, 1888, XXIII + 377) $.a. ' * Manuserisul s-а aflat initial in custodia Muzeului Ardelean 65

(Erdélyi Múzeum) din Cluj, ín prezenl gäsindu-se la Biblioteca Centralá Universitará din acela$i ora§ (fond de manuserise 370). 12 “Vocabularium Zingarico-Latinum et Hungáriáim. Quod fieri fecit curiositatis caussa Michael Pap Szalhmári. Per Michelem Farkas, alias Vistai, natum Zingarum. Collegii nostri per aliquot annos civem togatum” (subi. ns.). 12 Dupä aceea, lucrarea manuscrisä a fost cunoscutä sau citatä $i de al(i cercetätori sträini (ca, de pildä: F. Caronni (1812, 52), Francesco Predari (1841,218-219), Paul Bataillard (1870, 195-196)) sau unguri (József főherczeg §i Ponori Thewrevvk Emil). József főherczeg - Ponori (1888, 302-303) arätau cä manuscrisul fusese “rcdcscopcrit” de profesorul din Győr. Markovics Sándor, care, de altfel, a avut $i о alta contributié in domeniu (v. articolul Czigány szók a magyarban [Cuvinle (igäne§ti ín maghiara] ín “Magyar Nyelvőr”, 1886, 497-502). 14 Vekerdi József (1982, 25) aratä cä satui “Vista” se alia “spre vest de Cluj”, färä a se preciza daca, intr-adevär, Farkas MihályVistai era originär din acest sat. Potrivit “Codului postal” al localitäplordin Romania (1974, 112) existä urmätoarele localitäji omonime: Vi§tea (in jud. Cluj), §i Vi§tea de Jos §i Vi§tea de Sus (in jud. Bra§ov). Cercetärile'privind identitatea lui Farkas Mihály-Vislai, personalitatea profesorului Pap Mihály Szatmári cät $i ingrijirea editärii manuscrisului in cauzä vor face obiectul preocupärilor noastre viiloare. v. p. 9-10 / la M. K[ ogä!niceanuJ: p. 32-33; p. 22-23-24 / la M.K.: p. 30-31; p. 2 5 /la M .K .: p. 31; p. 28-29 / la M.K.: p. 28-29; p. 37-38 / la M.K.; p. 29-30; p. 54 / la M.K.: p.36. 16 M. Kogälniceanu, Serisori cätre surorile sale. Publicate ele Petre V. Haney, profesor secundor, Bucure§ti, Editura “Tipografiile 66

Romane Unite”, [1934], 126 p. ín scrisoarea lui M. Kogälniceanu (74-75), trimisädin Berlin la data de 21 aprilie (3 mai) 1836 celor trei surori (Maria, Elena, Profira), se spune: Mes eltérés soeurs, dites au domestique Jean de s’inl'ormer ce que veulent dire dans la langue cigaine les mots ci-dessous: pen, sob, gur, gam, pi, durke. (leblo, gadsclio, ronwitschel. Ensuite, dites lui de s’informer com­ ment on dit en cigain: /xtrle, dors, bats, dime, bois, donne, mange, dien etc..., et puis envoye/-moi ces détails, parcequ’un savant, qui s’applique beaucoup á l’étude des langues orientales, m ’a prié pour cela”. ín scrisoarea datala “Berlin, le 1/13 février 1837” (p. 95-97) M. Kogälniceanu serie: ‘7 .../ Dcmandez aussi á mon pére quel est le nombre des Cigains de la eouronne (Tiganii ” . Din acela§i docum ent mai afiäm cä M änästirea Tism ana a fost ridicatä de tatäl lui M ircea V oievod (R adu Voievod, 116

ce a dom nit ín perioada 1373-1384), iar fratele V oievodului M ircea, dom nilorul Dan V oievod (care a dom nit Tntre ani i 1384-1386), a “intärit-o” “cu m ulte lu cruri” . E de o b se rv a t faptul (cäci to ate aceste d ate nu le-am p re z e n ta t in ta m p lä to r) cä m a jo rita te a c e rc e tä to rilo r scapä din v ed ere cä cele 40 de ‘fa m ilii" (“saladé") de (a)ligani au fost d o n a te M än ästirii V o d i(a, cu hram ul S fän lu lu i A n d o n ie (A n to n ie), - z id itä de V lad islav V odä

in tim pul dom niei sale (1364-1373), §i nu M änästirii Tism ana, m ai tärziu ridicatä - ín ale cáréi d o c u m e n te se rep ro d u ce au §i d a n iile fä c u te a n te rio r M ä n ä stirii V odi(a) de cätre cei trei p re d e ce so ri ai lui M irc e a V oiev o d : Dan V odä (fra te ), R adu V o d ä (ta tä ), re sp e c tiv , V lad islav V odä (un ch i). In d o cu m en lu l (nr. 6 ), p u b lic a t de P an aitescu -M io c (1966, p. 17), em is de V lad islav V o ie v o d , p o triv it au torilor, prin 1374, nu g äsim m e n p o n a te cele 4 0 de fam ilii de (a)p g a n i d ä ru ite , ín tre altele, c tito rie i sale V odi(a. Cele 40 de fam ilii (säla$e) de (a)[igani sunt insä pentru intäia datä m e n p o n a te in docum enlul de la 3 octom brie 1385 (6894), em is ín Arge§, de dom nitorul D an I V oievod, pen­ tru reconfirm area zestrei M änästirii T ism ana §i, im plicit, a M änästirii Vodi(a. Fraza finalä care s-а perpetuat in cele douä docum ente (datate 1385 §i 1387), referiloare la M änästirea Vodipt, cuprinde precizarea cä sunt “in tärite” cele “cäte a däruil unchiul d om niei m ele, V ladislav V o iev o d , M änästirii Sfimtului A ntonie de la Vodi(a / . . . / $i Vodipi M are, pe am ändouä pärple, cu nucii §i cu livezile, cu seli§tea Bahnei $i m oarä in Bistri^a $i 40 de säla$e de ligáid”. 117

A gadar, rezultä cu claritate cä cele 40 de sälage (fam ilii) de (a)(igani, reconfirm ate Tn doeum entele em ise de Dan V odä (1385) gi de M ircea V odä (1387), au fost däruile M änästirii V odi(a de V ladislav V odä. Putern afirm a, aslfel, prin extrapolare, cä rromit em u

p r e z e n f cit siguran[ä in fa ra Romäneascä cél p u fii din perioada 1364-1373, cät a durat dom nia lui V ladislav V odä, deci cu 12-21 de ani inai Inainte fa(ä de anul prim ei lor m en(ionäri docum enlare cunoscutc (1385).

C on figu rata istoricä, socia Id $i lingvisticä a colectivitäfilor de rroini din Romania

Paradoxal, Tn vreme ce Tn toate (ärilc Europei de Vest Tncä de la primele apari(ii ale bohemienilor (rromilor) au fost emise edicte drastice prin care li se inlerzicea popasul Tndelungat Tn localitä(ile de pe teriloriul lor, In Järile románé rromii au fost acceptati gi, Tn scuil timp, atragi gi (inu(i Intr-o ruginoasä cursä a robiei, aproape о jumätate de mileniu. Aceastä segregate umanä (care se mai Tntälnea doar Tn Rusia) avea sä fie Inläluratä definitiv abia la jumätatea sec. al XIX-lea printr-o serie de acte nonnative succesive, adoptate cu multä шефе, mai ales In фага Romäneascä, degi exislaserä gi uncle manifestäri de generozitate In acest spirit2. Aslfel, Moldova este cea dintäi care legifereazä emanciparca robilor domnegti gi mänästiregti (“atät pämäntegti cät gi slräine”), la data de 31 ianuarie 1844, In timpul domniei lui Mihai Gr. Sturdza. fa ra Romäneascä procedeazä gi ea, dupä un an, la adoptarea légii de em ancipare a robilor domnegti (ai

118

a$czäminlclor publice, ai “agiei” domncsti) $i mänästire§ti, ín data de 11 februarie 1847, in vremea domnitorului Gheorghc Bibescu. Aeesle legi (cät $i art. 14 din P roclam ata Revolufiei din J ara Romftneaseä de la 11 iunie 1848, neaplicat dupä aceea) nu rezolvau insä pe de-a-nlregul problema emaneipärii, deoarece mulfi robi, cei “boiere$li” (“particulari”) rämäneau in continuare ín stare de sclavic. Abia dupä runda urmätoare de legi (in Moldova in timpul domnitorului Grigorc Alexandru G hika - la data de 28 noiembrie (10 decembrie) 1855 iar in fara Romäneascä , sub domnitorul Barbu Dimitrie §tirbei, la 8 feb­ ruarie (20 februarie) 1856) avea sä fie eradicatä sclavia prin emanciparea $i a robilor din rfindul rromilor “particulari” (boicrcijti). Aeesle preeizäri sunt binevenite, deoarece, cum vom vedca mai jós, unul din erileriile de clasificare a uom ilor din Romania este eel juridic. In general, incercärile de clasificare a rromilor au fost §i sunt expuse riscurilor de interpretare, cäei de mulle ori criteriile de clasificare se intrepätrund sau devin, in timp, irelevante. Pe de állá parte, о exeesivä subdivizare a rromilor dupä crileriul ocupafonal - cum s-а mai facut in lucrärile unor autori romäni - conduce la о percep(ie eronatä asupra realitä(ii lingvistice rrome. Preocupäri de clasificare a rromilor din Románia au cxistal la mulfi cercetätori romäni - Mihail Kogäiniceanu (1891), Oclav G. Lecca (1908), Popp íjerboianu (1930, 53), George Pótra (1939), Ion Chclcea (1944, 22) s.a. - care au reusit in demersurile lor sä inläjiijczc о imagine gcncralä despre accastä chcstiunc. indeobjlc, pentru oricare cercetätor eu preocupäri in dome119

niii, cxistä, mai ales ín laza incipient;! de abordare a fenomenului rrom, lentalia, intemeialä de altiéi, de a cunoaslc raporturile existente inire diferilelc colectivitali de rrom iA Pornind de la cclc cfiteva eriterii de clasificare propuse de Ion C heleca (1944, 22), am realizál о elasifieare proprie dupá $aple eriterii: a) istorico-juriilic (“dupá proprietate” , valabil pánti la “d ezro b ire” ), b) de stabilitate (dupá modul de viapí), c) ocupct[ional (socio-.profesional), cl) criteria! aculturarii (grupul etnic pc lángít care s-au acullurat rromii),

e) istorico-geograßc, J) al con$tiin[ei de apartenen(ci la un neam (spi[á, vi[ü) pe baz/t sanguinei, g) socio-lingvistic.

a) Critcriul istorico-juridic Aeesl eriteriu se vcrifieá índeosebi ín eeea ее priveste slarca de robie, deci, perioada de dinaintc de “em ancipare” a rromilor. Sehematizánd, robii erau: /. mancistirepi sau „preo[e$tf' (ín Basarabia se numeau “duhovnieejli”). Aec§lia erau däruip de domnitori unor mánástiri, avánd obligapa ca sá acopcre prin prcslapilc lor toatc ncccsitaple diurne ale m änästirilor cárora le-au fost arondap; //. dam nepi $i ai a$ezämintelor pu­ blice (“ai S tatului”). Aee§tia crau rrom i däruip de dom nitori unor a§ezäm inte publice, servieiilc prestate de robi fiind ecle specifice respectivelor instilupi. Praetic, erau denumip impropriu “robi”, íntrueát, cu exceppa eelor de pc m obile domnitorului, majoritalea lor eonstiluia ramura rromilor nomazi. Ei achilau taxele lap! de Stat (sau prestau, in sehimbul aceslor laxe, servicii suplimentare, fiind denumip din acest moliv $i “seutelniei” ori “rupta§i”). Dar cum acestc laxe devencau apfisftmarc, mulfi dinire rromii 120

“domnc$li” ajungcau la solu(ia I'inala: vánzarca dc buna voic ca robi unor boicri, prel'crand aslfel о sigurantä cc rcpcdc sc dovcdca iluzoric. Acc§tia crau vcitrafi (“de valrä”), cei cc sc vindeau boicrului sau cci care lucrau pc dom eniul dom nilorului, rcspcctiv, пот ай (“läic(i”, “ laic^i”, “corlurari", “ja lra ri” ). Dupli prof'esiuni, robii “dom nc§li” nomazi putcau 11: "niclarii"(denumi(i $i: “aurari" sau, ín zona dc munte, “bäiegi-"), care, initial, fuseserä caulatori dc metale, apoi, prin disparilia accsiei oeupapi, au im b ra ^ a l mcscrii dc “lingurari”, dc “corfari”, dc “coviilari” etc., dc prelucratori ai Icmnului In general. F.stc lesne de nyeles de ce s-а pnxlus schimbarea profesiunii $i pentru obpnerea mctalelor iji pentru lemnul pädurilor apa rcprczcnla condita cxcnpalä a cxcrcilärii acestor douä indeletniciri, “ ctíldtírarii” (cci care prclucrcazü arama isi confectioncazä cäldän ,si vase dc buciiläric, cazane pentru labrical rachiul etc., “ ursarii', vcni(i din Balcani, undc poposiserä mai mulla vreme (sau uzavragiii’), cci care joaeä ursul tot timpul anului4 (nu numai cu prilcjul särbätorilor de iamä I), "pieptünarii” (rromii care prclucrcazü osul, “läind” picplcnc). Sunt adcsca cronat asimila(i “cocalarilor” (cf. ngr. к о к а Х а “o asc”), “ zlötarii ” (“ inclarii”), cci care prclucrcazü melalelc piep oasc (aurul, argintul), confecponänd inclc (bijutcrii in general), “ cinrarii” care coniccpon eazä ciururi, site pentru cernut fäinä sau m älai, "spoilorii" (“ cos(i)lorarii”), rromii care sc ocupü cu “spoitul” (“cos(i)toritul” ) cäldärilor, al cazanelor de labrical rachiu sau al vascior dc bueätarie confccponalc dc caldärari. (Sc produce, astfcl, о simbiozü prol'csionalä (nu intotdeauna pcrcepulä !) ültre rromii “caldärari” §i “spoitori”), “geambafii (de cai)'\ cei care sc indeletniccsc cu cum p ärarca (fu rlu l)/v än zarea cailor, 121

“clopotarii” - pganii care confecponau sau trägeau clopotele bisericilor §i, mai tärziu, “floraresele ”, “ lustragiii” (la §erboianu: “vacsuitorii de ghete (!)”) etc. etc. D in p u n ct de v ed ere d iacro n ic, m ai erau am intip “neto(ii”, rrom ii baiegi ce se constituiau intr-un trib salba-tic (ce ar fi fost izgonit din T ransilvania din ordinul im päratului Io sif al II-lea), care excela in ho(ii §i consum a m ortäciuni; III. boiere§ti (“particulari” , “cäsa§i” , “de o gor”) erau rromii daruiéi de cätre dom nilori boierilor drept recom pensä pentru devotam entul lor sau pentru serviciile aduse. O cupapile robilor boiere§ti erau foarte diverse, dar bine definite. Se distingeau: I) arga(ii, ingrijitorii §i ere scat orii de animate (“ v ä c a rii” , “p o rc a rii” , “ b iv o la rii” , “ h e rg h e le g iii” , (“ rända§ii”), “g ä in ä re se le ” etc. 2) arga[ii care lucrau päm äntul (“secerätorii” etc.), 3) robii de casä (cei care exercitau diferite indeletniciri in casä sau unele meserii la curtea boierului, ca, de pildä: „slujnice“/ “feciori in casä” („slu jito rii” ), „b u eätärese” , „sp äläto rese” , „cusutorese” , „pitari”, „sag ag ii”,fierari” , „su ru g ii”( „vizitii” , „birjari”), „cizm ari” , („ciubotari), „läutari” etc.;

b) criteriul de stabilitate Criteriul stabilitä(ii (sau dupä modul de via(ä nomad ori a§ezat (“sedentär”; “de vaträ”) al rromilor comportä douä configurapi: 1) in timpul robiei §i 2) dupä abolirea robiei. 1) ln perioada de robie, deci pänä in anii 1844 §i 1855 (in ■ Moldova), respectiv pänä in anii 1847 §i 1856 (ín J ara Romäneascä), rromii erau, in marea lor majoritate, sedentari (a§ezap). Evident, exista §i un num är comparativ mai mic de 122

n omi nomazi. Robii mänästire$ti, boiere§ti (“particulari”) §i domne$ti (doar cei care lucrau pe domeniile domnitorilor sau in a§ezäminlele publice) erau sedentari, prin natura indelelnicirilor exercitate de ace§tia. Gei mai mul(i dintre robii domne§ti, in schimb, lega(i de stäpänire doar prin plata taxelor (därilor, zilelor de lucru etc.) fixate, erau nomazi sau semi-nomazi (dacä luäm In calcul cä perioadele de peregrinari se produceau, in general, de primävara (cänd iarba incol(ea) §i pänä toamna tärziu (dupä prima zäpadä), iar iarna rämäneau intr-un loc (in bordeie, la margine de päduri ori de sat, sau in spa(ii inchiriate). Robii domne§ti nomazi (denumip §i “läie§i” (“läie(i”), “corturari”, “§älrari” , “cergari” etc) sunt cei la care ne-am referit mai sus (la punctui a) II, anume: “ursarii”, “cäldärarii”, “spoitorii” (sau “cositorarii”), “ciurarii” (sau “sitarii”), “inelarii” (“zlätarii”), “rudarii” (sau: “aurarii”, “bäie§ii”, “bäia§ii”, “bäna§ii” , “albierii”, “lingurarii”, “fusarii”, “rotarii”, “corfarii” - in func(ie de obiectele pe care le prelucrau), “pieptänarii” (sau “cocalarii”), “geamba§ii (de cai)” §i “neto(ii” - categorie ce a fost trecutä in rändul robilor boiere§ti, a§eza(i, cu concursui generalului rus Kiseleff, inainte de sfär§itul primei jumätä(i a sec. al XIX-lea, prin impärprea lor boierilor, spre nemul(umirea preo(imii (§crboianu 1930, 51). 2) Dupä abolirea robiei, traversfind о perioadä de confuzie ce i§i avea originea íntr-o nehotäräre explicabilä din partea fo§tilor robi fa(ä de noua perspectiva, aceea de a fi liberi §i de a-§i decide §i garanta singuri existen(a, rromii au räm as pe mai dcparte sedentari sau nomazi (semi-nomazi)■ Strämo$ii celor mai mul(i dintre rromii sedentari (“de vaträ, “vätra$i”) de 123

astäzi au fosl robi boicrc§li, m änäslircjti sau domnc$li (alát cci ce duceau о existcnfa sedcntarä, cäl §i cei nom;izi). Mul(i lTOtni ce proveneau din rändul robilor domnc§ti nomazi au devenil sedentari, slabilindu-se m sale §i ora§e. Accjlia, chiar daca §i-au schimbal meseriile tradifionalc cu allele, ji-au mcn(inul con§tiin(a grupului clnic din care au provenit, recunoscändu-se, in continuare, ca “ursari”, “ciurari”, “cocalari” etc. La satc, rrom ii ce p ro v en eau d in tre robii boicrc$ti, m ä n ä s-tire jli sau d o m n e jti (cci de pc d o m en iile dom nitorilor) aveau sä se ocupc, ea $i in ain le, cu lucratul päm äntului In sälcnii Tnstäri(i sau la boicri, ori pc propriilc p äm än lu ri (im p ro p rietäririle din anii 1864 $i 1924 nu au (acut d eo seb ire intrc rrom i §i (ärani), cu c re jle rea vitelor sau cu m eseriile pe care le av u seserä ca robi (fierari, polcovari, cizm ari, slugi, cäräm id ari, salahori clc.). R u d arii se o cupä, in co n tin u are, cu p relucratul (cioplitul) lem nului, confec(ionänd linguri, fuse, scaunc, m ese, älbii, ro(i etc., cu ím p letitu l rächilci (“c o rfarii” confcc(ioncazä co§uri de nuiclc, pan cre, m äturi etc.). §i rromii de la ora§ (ca, de pildä, läutarii, spoilorii clc.) §i-au continuat meseriile anterioarc dupä dezrobirc. Unii din rromii cm ancipa(i de la sate, im ediat dupä abolirca robiei, s-au m utat la oraje, unde au imbrä(i§at noi m eserii ( bärba[ii: vizitii, lustragii, fierari, tinichigii, tocilari, geam gii, circari, artizani, bueätari, croitori, penari (fulgari), servitori (la orä§enii instäri(i §i la boieri), personal de serviciu in institu(ii, m äturätori de sträzi, sacagii, salahori, zidari, iar feineile: bidinärese (chivu(e), florärese, ghicitori §i vräjitoare, spälälorese, vänzätoare (de floricele de porum b §i de 124

scm in(c präjile, de dulciuri, de covoare (“mätäsari”) etc. etc.).

c) criteriul ocupafional (socio-profesional) S-а putui observa inai sus cum criteriul de stabilitate se implctc§lc impercepti bi 1 cu eel ocupafiottal. (Mescriilc de pänä la abolirca robici au fost prezentate la punctui a), cu prilcjul abordärii crileriului juridic, iar cclc de dupä dezrobire - la punc­ tui /;), in cadrui crileriului de stabilitate). C.J. Popp §crboianu (1930, 53-57) a prezentál cvanlaiul de profesiuni ale rromiior din perioada interbelicä, ceea ce a insemnat un lucru bun, dar $i unul räu. Cäci, farä a sublinia indcajuns realitatea cä rromii nu erau organiza(i in bresle - in “corporapi” cum acesta 1c denumc$lc - mcseniIc lor fiind exercitate indivi­ dual sau ccl muH ín grupuri miei, unii ccrcetätori sträini, in refcririle despre rromii din Romania au supralicital importanda ocupa(iilor enumerate, crezänd cä aceste profesiuni erau praclicate de grupuri masive de rromi distincte. De altfcl, Ion C hclcea (1944, 32-33) a sinletizal foartc bine obiccliile fa(ä de “im p ärp rea pulverizantä” propusä de §crboianu”: “E a nu (ine seam a de criterii organice, de§i intrune§le seria aproape com pleta a tuturor fracpunilor de (igani in parte. Ea nu c nici logicä, fiindcä päräse§te com plet un criteriu de imparl,irc §i im brä(i§eazä altul färä a produce о sinlezä organica a desfacerii in pär(i a intrcgului, a§a dupä cum süniem obi§nui(i a ni-1 im agina” . ln perioada comunistä, ultimii rromi nomazi au fost sedentariza(i (bärba(ii au fost tun§i, lor §i familiilor le-au fost eliberate acte de identitate, au fost sprijini(i in construirea de case in satele in care li s-а stabilit re§edin(a, au fost obliga(i sä freeventeze 125

5coala, sä execute serviciul militar etc.)- Ei au continual insä sä dueä un mod de via(ä sem inom ad (doar iarna sc inlorccau in localitä^ile de rc§cdin(ä, undc, de ceie mai m ulte ori, unii dinire ci dorm cau in corturi, Tn tim p cc caii släteau Tn cascle construite pentru locuit). L a sale, Tn epoca la care ne referim , rromii au lucrat Ia cultivarea päm äntului, Tn zootehnic, ca fierari, läcätu§i, tractori§ti etc. Foarlc m uip dinire ei au devenit m uncilori necalirica^i, naveti^ti, Tn fabrieile din orakele apropialc. La ora§, rrom ii lucrau, de asem enea, ca m uneitori (califica;i §i necalificafi) Tn fabriei, Tn salubritate §i Ia spatii verzi, in c o n stru c ti (de locuit. fcroviarc. de drum uri $i podttri). la rceuperalul stielclor §i borcanelor, ca ospätari :ji in comcr;ul de slat. In ullimii ani, un num är extrem de m are de rromi T§i desfä§oarä acliv ilatea Tn co m er; (ca vänzälori sau ca patroni).

d) criteriul aculturärii Sociologul rrom Nicolae G heorghe (Saräu , Ghcorghc Gheorglie, Nicolae 1986) redcfincjte criteriul de identificate a categoriilor de rromi in func;ie de national italic Tn mijlocul cärora träiesc, prefigurat de Ion Chclcea (1944, 22), numindu-1 “erileriul aculturärii”. In accep(iunea noasträ, prin accst criteriu se relevä gmpul etnic pe längä care rromii s-au afiliat din perspectivä ctnicosocio-lingvisticä. Aderen;a (mai degrabä dependenda in primä fazä) la (de) un grup etnic sau altul a fost dictatä, in fond, de natura juridicä a 126

raporturilor statornicite inire iTomi §i comunitajile autohlone. Situa(ia este diferilä in Ardcal §i In "fáiile románé. Dacä in J a ra Romäneascä $i in M oldova, rromii s-au grupal, prcpondercnl, pe lángá populata romäneascä majoritara, in Transilvania situajia a fost cu totul diferilä, intnicät, pe längä populajia romäneascä majorilarä, cxistau incä douä comunitäp numeroase - maghiarä §i säseascä/jvabä -, fapl care a condus la nuanjäri, mai cu scamä de natura lingvisticä, in sänul acestor ramilicajii nome - care, in fond, la origine, s-au structural prinUH) serie de departajäri dictate de fenomenele istorico-sociale. Fenomenul aculturärii liind mull mai simplu in Järile romäne, in cclc ce urmeazä ne vom referi la fenomenul similar ínregistnit in spajiul transilvänean. H. Wlislocki (1884, 1), in preläja lucrärii sale consacrate limbii iromilor din Transilvania, enumerä trei ramiiica(ii ale limbii iromani, rcprezentale de dialectcle: “maghiar-irom”, “valah-rrom” §i “sasnom ”, deosebile inlre eie prin impmmuturile preluate din cele trei limbi de contact: maghiara, romäna $i germana (dialectul säsesc). H. Wlislocki (Ibidem ) considera cä dialectul “maghiar-rrom”, vorbil de iromii care träiau prinlrc unguri, era cel mai “curat” dintre dialectcle rrome transilväncne §i estima cä, “in decurs de cä(iva ani”, “rromii care coabitau cu romänii, vorbind mai mult románcáé, i$i vor pierde limba, prin asimilarea lor de cätre popu­ laria majoritarä. Acest fenomen insä nu s-а produs, ei, dimpotrivä, rromii, care initial fuseserä aculturap romänilor §i apói trecuserä in Transilvania $i in Ungajia, §i-au pästrat limba malemä rromani, spre deosebire de rromii aculturaji ungurilor, care, ca elect nega­ tiv al mäsurilor bűne de emancipare intreprinse de Maria Tereza $i de Iosif al Il-lea, nu $i-au mai pästrat limba, rromii unguri

127

cochetänd cu idcea cá chiar rcprc/.cntau cccíi cc li se spunea cTi sunt: új polgárok “cetá^eni női”, új magyarok “maghiari női”. De la Vekerdi József (1973, 69-70) afläm cá dialectul rrom deseris de H. Wlislocki (1884) este eel vorbil de rromii unguri sedentari §i cá rromii din Ungarin ?i Transiivania proveni(i din fo§tii rromi nomazi §i semmomazi pleca(i din “vechea Romänie” T§i pástreazá limba matemä, limba rromani de varietate (influen(á) romäneaseä. Mai tärziu, dupá aproape un secol, situajia ín Transii vania s-a schimbat. Vekerdi József (1981, 38), recenzand cartea lui Lőrincz György (1980, 132-164), distingea ín Transilvania trei páturi sociale de rromi: /. rromii aristocrat, eci mai “civilizál” (ciladi­ ni, care nu §i-au pierdut limba matemä; se ocupa cu muzica sau sünt muncitori califica(i). 2. rromii sedentari (“vátrap", “domes­ tici”) de la sate (vorbesc, de asemenea, limba matemä (eea descrisä de H. Wlislocki 1884) §i limba maghiarä). Exercita meseriile de fierari, corfari (ímpletcsc mäturi, cojuri de nuielc etc.), salahori ín agrieulturä sau ín construcpile de drumuri ?i poduri. 3. rromii seminomazi, rromii “§átrari", clasa eea mai de jós). Sunt vorbitori ai dialeetului rrom de infiuenjä romäneaseä ?i provin din vechile Principate románé. Evident, extrapoländ §i ín alte comunitäp minoritare din Romania cevá mai numeroase, de sárbi, ín Banat (a se vedea, de pildä, zona Varia?), de ucraineni, ín nordul Järii, de turci §i de tätari, ín Dobrogea, pót fi identificati, chiar daeä ín numár mic, a§a-zi§ii rromi “sárbe?ti”, “ucraineni”, “lurcesti” (“turciti”, “m ahom edani”). ín órajele situate ín zóna nord-dunäreanä pot fi íntálnili rromii spoitori, care, initial, erau denumiti de populatia majeritarä romäneaseä ?i “rromi turci” (“turee§ti”).

128

Fcnomcnul aculturärii este uneori eonjunetural, devenind anecdotic7. In comunitäfi multietnice, rromii - poate $i privilegiafi de predispozifiile lor native pentru lumea sonorä §i oralitate - sunt poliglofi, stäpänind toate limbile celor cu atre inträ in contact (de bunä scamä $i din neccsiläp practice, imediate, de asigurare a existenfei).

e) criteriul istorico-geogratic Aici lucairile sunt cu múlt mai simple, intrucäl, chtpä provincia istoriefi Tn care sc gäscau sau din care proveneau. iTomii pulcau li: “regäfeni”, “moldoveni”, “ardeleni” (“transilväneni”), “bueovineni”, “basarabeni”, respecliv, dupä zona geograjkä erau cunoscuti iromii “dobrogeni”, “bänäfeni”, “ölteni”, “maramure§eni” etc.

t) criteriul con$tiin(ei de apartenenfä la un neam (“vita”, “spifa”) pe bazä sanguinä Conform aceslui criteiiu, rromii pot fi grupafi dupä numele strämogului lor comun (“bubule§tii”, “dänce§tii”, “gaborii”, “ione§tii”, “modoranii”, “pifule§tii”, “boldenii” etc.) sau dupä localitatea de origine a acestui strämo§ comun (“’’brädenii”, “tismänarii” etc.). In cadrul acestei “vife” (“spife”) se practicä adesea “mariajele endogame de gradul 11 sau Ш” (Saräit, Gheorghe - Gheorghe, Nicolae 1986).

g) criteriul socio-lingvistic Dacä vom corela criteriile menfionate pänä acum, vom 129

observa ea din perspectiva socio-lingvisticä principalelc grupuri de rromi contemporane sunt cclc de “vätra$i”, “cäldärari”, “ursari”, “spoitori” §i “carpatici”.

A§adar, in configurarca accstor grupuri socio-lingvislice au concurat factorii istorici, sociali $i lingvistici. 1. Rromii vätra§i (“de vatra”, “sedentari”) reprezintä cca mai numeroasä catcgorie. Din punét de vedere istoric, ei ii au ca strämo$i pc fo$lii robi boiercyti (“particulari"), mänästire^ti, donviepi ($i ai ctfezäinintelor publice). О parte din rromii “vatraci” provine din fost ii rromi nom a/i. care, pana la abolirca sclaviei, nem aiputänd Гасс fa(ä poverii triburilor, sc vänduserä unor boicri. Prin stabilirea rrom ilorintrun loc, s-а produs о izolarc lingvislica (de cclc mai mulle ori nu cxistau contacte perm anente cu cosängcnii, din accla§i neam sau din allele), ale cáréi ccnsecin(e s-au soldat cu pierderea trcplata a limbii materne. De aceea, ca urm are a asimilärii lor lingvistice, inlrc rromii vätraji de astäzi, de la säte ori de la oraje, cxislä foartc pupni vorbilori de limbä rromani. О con trib u te la asimilarca lor lingvislica a avut-o §i noua societate postbelicä, in sensul cä, prin sedentarizarea for(ata a rromilor nomazi, mul(i dinire ace§tia s-au “socializat”, au inceput sä se rupä de comunitä(ile rrom e §i sä se apropie, grape noilor mescrii exercitate, mai mult de comunitatea majoritarä. In acesl fei, rccurgerea la limba m aternä s-а fäcul extrem de rar, limba rromani devenind, in cél mai fericit caz, limbä sccundarä. Practic, rromii “vätra§i” nu vorbesc un anumit dialect, cäci ei próvin din aproape toale subdiviziunile sociolectale ale rrom ilor - cu cxccppa celor structurale anterior, in alte condipi

130

istorico-geografice, ca, de pildä, cele din ramificapa rromilor “cäldärari”, pe de о parle, sau din cea a rromilor “ursari” ori “spoilori”, pc de altä parle (care marcheazä - dupä cum vom vedca - straturi dialectale de evolupe a limbii rromani diferite). A§adar, rromii “vätraji” de astäzi pol fi §i urma§i ai f'o§tilor rromi “ciurari”, “picptänari”, “inelari” etc etc. Impropriu, s-а spus ca ei vorbesc dialectul “vlah”%, avänduse in vedere putemicele influenae primite din partea limbii “vlahe”, la nivel lexical, sintactic, morfologic §i fonetic. Dcnumirea de “dialect vlah al limbii rromani” (cored: dialect a! limbii rromani de varietate (inßuen(ä) romäneascä) a fost parasita relativ recent, grape ccrcctärilor Tntreprinse de cunoscutul lingvist, dr. Marcel Courthiade, care a adus női puncte de vederc la clasificarea dialectelor rrome9.

2) Rromii caldarari In componenda a§a-zisului dialect “v lah ” inlrä §i idiomul rrom ilor cäldärari. Prin influen(ele p u ternice prim ite din p artea lim bii rom ánc, idiom ul cäldärarilor se dela§eazá de celelalte dialecte rrom e (in general, nu num ai faja de dialectele rrom e vorbile Ín Rom ánia). De altfcl, cäldärarii constituie о ram urá aparte a rrom ilor, ale cáréi particularitáp s-au conturat ín J á rile rom áné. D in ' spapul romänesc, cäldärarii s-au räspändit - dupä abolirea robiei in special - ín diferite (ári ca Ucraina, Polonia, Rusia, Finlanda (§i de aici in Suedia), Ungaria §i, mai departe, in (árile occidentale, indeosebi in Belgia, Fran(a, Spania, apói ín America Latinä, SUA, Australia.

131

ín Románia, cáldararii tráiesc disparat pc intrcg leriloriul romancsc (unii cáklárari din Oltcnia, de ex., s-au mulat ín unná eu о jumálatc de sceol, ia Sibiu, in sudul Transilvanici $.a.m.d.). De buna scamá cá influenza limbii románc a fost mai inten­ sa ín cazul dialcctului vorbit de cáldararii rama§i ín Románia, dceál ín cazul eclui vorbit de eáldárarii care, plccánd din Principatele románé, s-au stabilit, de exemplu, ín Ungaria, Rusia, Ucraina ele. Dar aeeaslá inlcnsilalc a influendi limbii románc se pcrccpc mai ales la nivcl lexical. Abunden(a de ím prum uturi din limba greacá (a doua limbá ea import an |á a influendi $i prima din care, eronologic, au fost preluate masiv clcmcntc lcxicalc) ín dialcctul cáldárarilor ne detenniná sá eredem cá acedia s-au aflat ín contact lingvistic eu populafia de limbá grcacá limp índclungat. De asemenea, faplul cá ín dialcctul rromilor caldárari nu se pástreazá múlté clcmcntc lurcc§ti (ca ín alte dialecte) ne conduce la ideái cá accstia au coabitat cu populabile turco-látare un limp extrem de scurt, pätrunzand din Grccia, prin Bulgaria, in Järilc románé. Vom prezenta, mai jos, cäleva din träsäturile distinctive ale dialcctului “cäldärärcsc”. La nivei fonetic sc observä unnáloarcle: - consoana friaitivä labiodcntalä -v- in pozifie ftnalä (la f. vb. de ind., prez., p.l, sg., de imper., p. a II-a, sg.), cäl $i in pozific inlervocalicä (la f. vb. de ind., viil. sau imperf.) este rostitä prin bilabiala -w-: mangáv >mangáw “(cu) doresc”, a v ! >a w ! “vino!”, mangc'tva >mangáwa “(cu) voi dóri”, mangá\as > mangáwas “(eu) doream”; - prezcn(a variaméi fonelice c | d\ (voetdä medic, nelabialä, ccntrala) ín kx;ul voailci antcrioarc e: jxirr

éhem “slat; jani”; - trecerea oclusivci palatale surde neaspirate [le] ín oclusiva alveolarä surdä neaspiratä, nenazalizatä v. kiló >tUó “par, järu§”, кináw >tináw “(eu) cum par”, к ingó >tingó “umed; putred” etc.: La nivel morfologic se disling aspcctele: - substantivele abstracte au termi nap a accentuate - m ó s (nőm., sg.). La nőm., pl. primesc desinenja -m áta: sukarim ós “frumuseje / sukarim áin “frumuseji”, ten iim ó s “tinerefe” /tér­ ni m á ta “lincrcji” §.a. - substantivele de g. m. terminate la nőm. sg. ín consoanä nu primesc la nőm. pl. desinenja -a, cum se inlämplä in toate celelalte dialecte, ci reproduc fonna de la sg.: о grast “calui” / le grast “caii”; - cxislcnfa unor sufixe romäne§ti: sufixul -uri (ajuns in dialectul cäldäraresc sub douä forme -uri si -uria), regäsite in cuvintelc Ímprumutate ca sufixe componente ori devenite sufixe productive (cf. pódo “pod” / pódurí (jiódu ria), kómbo “nőd / kómln iri (kombiin a ) “noduri”, podúco “podcj / podúcu ri m

(podúcuria) “poclc^c, podulcdc”) alál pcnlru alle cuvintc ro m án cai (cc coléin alte al'ixc la rändul lor, ca ín ex. de mai sus podú eo) cal si pcnlru d e m e n te ím prum ulalc din alle limbi (v. kómbo); - -tó r (sufix prelual sub forma -tori, ín diai. caldararilor, devenit, de asemenea, §i cl productiv, inclusiv pcnlru dcrivarca de la cuvintc veritabil rrome: khé'litón “dansator; jueätor” (cf. vb. cald. klielél “a juca, a dansa”), krisifni)to ri “legiuilor”, “judecator” (сГ. s. f. kris “lege; judccata”) ele. - -íca, sufix regásit ín cuvinlclc de g. f. ca atare din limba romána sau ca sufix productiv pcnlru cuvinlcle rrome sau provenite din alte limbi, uncori ca rezullat al unei sufixíiri secundare (in accst ultim caz, cf. thudaríca “läptareasä tinidén “laplar”). - desinenda de plural, ca, de piidá, -ci. Ex.: túrka (sg.) / fiírá §.a.m.d. - pentnj artieulaiea, la nőm. pl., a subslantivclor de g. in. $i de g. f. cxistá ait. hol. proclitic comun le (ín uncle graiuri §i foirnele il §i äl), pentru articularea s. Г, la nőm. sg., cxistíi a it hoL proditie e, iar pcnlru aiticularea s. m., la accla§i caz §i numai" - ait. hot. proclitic о (accsla din unna neschimbat ín toate dialectele). De ex.: о grast “ca/wl” / le grast “can”, e s ej “fata / le sejá “fetele”. - adjcctivul nu precede substantivul ca in cclclallc dialecte. Ex.: diváno n o m a m “sfatul rrom”, fóros ktkar “ora§ /rumos”’, - la adjective, de asemenea, sc remarca existen(a unor sufixe sträine, ca, de ex., suf. inv. -nie, de provenienda grcccascä, cxlins §i in cazul altor imprumuluri din aria balcanicä (xrcunomé “seris, scrisä, scri§i, scrise”, maritime “mäiitatä, mäiitatc” etc.), sau suf. romäncsc -icióso, invariabil, folosit nu numai pcntoi formarea de 134

adjective pc baza cuvintclor rczultatc din imprumuluri, dar ;ji pc seama unor cuvintc vcclii nom e: vuricióso “uräcios, uräcioasä, uraciosi, uradoasc”, parnicm&o “albicios, albicioasä, albicio§i, albicioasc” (in primul ex., sufixul derivativ cstealipil unui cuvänt prdual din lb. romána, iarin al doilca ex. - unui cuvänt írom);

- verbele Tmprumulate eonjin inlerfixul -sár-. La ind. prez., sc constata ^i variantcle “scurtc” ale formeior verbale, prin omiterea aecstuia, dar la loatc eclclallc f. vb. nu sc releva. Cf. traisarél / frail “cl (ca) traic$lc” (p. a IH-a, ind. prez.) §i Iraisardia(s) “cl (ca) a trait” (p. а Ш-а, ind., perf.); - Г. vb. de ind. perf., p. I, sg. sunt -dóm §i -lém ((me) ferdém “(cu) am (acut”, (me) beslcm “(cu) am stat”), iar f. vb. comune pcnlru p. a IH-a, m., f„ sg. sunt -diás (sau apocopat -diá: fe/-diá(s) “el (ca) a facul”) §i -Has (sau apocopat -liá: öevliás “el (ca) a stat”); - negajia specifica este ei: me ei zaw “cu nu merg”; - prcpondcrcnfa conslrucfiilor in care substantivul aparc, alipie, anlcpus (cf. sinlagm a о diváno le rroméngo “divanul (sfatul) rrom ilor” §i sintagm a ín care substantivul este poslpus, specific rrom ä, le rroméngo diváno “divanul (sfatul) rrom ilor” 5.a.

3) Rromii ursari Rromii ursari au vcnil ín Románia, de ascmcnca, din sudul Dunárii. Prezenfa unui num ár mai marc de elcmenlc lexicalc slave (preluale, probabil, de la populajii cc vorbeau limbilc bulgara §i/sau macedoneaná), de tipul dilgo “lung, lungä, lungi”, kúsma “cáciula”, nisto “nim ie”, ráno “dimincajíi”, zéleno “verde” ele., cát §i a unor cuvinlc ca vb. sborízel “a vorbi” provenit, probabil, de la maccdo-románi (arománi) sau tol din 135

limbi sud-slave - presupune о coabitarc cu vorbitorii de limbi slave §i de aromanä. Din punct de vedere fonetic, sunt rctinulc urm atoarele caracteristici: - m utajia consonanticä a africatci prcpalatale if [ d.3 j in fricativa prepalalala z [ 3], ca §i in cazul dialeclului cäldäräresc: pang > panz “cinci”, g eamuttró > zamutró “ginere”, g eanél > zanél “a §ti, a cunoa§te”, g i > zi “pänä” etc; - spre dcosebirc de dial, cäldäräresc, consoana africatä с/г [ L/ ] nu trece ín fricativa prepalalalä s [ /] , pästränd aceeaji valoare: eh inéi [ t / in’el] “a täia” etc; - nu se remarca proteza a la verbcle ce incep cu consoane: sune'l “a auzi; a asculta” (cf. vb. díld. akinél), réséi “a ajunge” (cf. vb. cald. areset). Fenomenul din dial. urs. este similar §i in dial, spoilorilor (cf. siinla “a auzi, a asculta”, respectiv, résla “a ajunge”); - nu este sesizata apocopa, ca in cazul dial, spoit. (cf. urs. о grast “calui t- spoit. о gras “calui”). Este adevärat, in dial, spoit. consoana dispärulä la nőm. sg. se m énem éin desinenda de nom. pl. §i in flexiunea nominalä: о gras “calul” (nom., sg.), dar а grastá “caii” (nom., pl.); - consoanele finale din substanlivele la nom. sg. nu se desonorizeaza ca in dial, spoit., de ex. (cf. 0 thud “laptele”, in dial. urs. Ф0 thut “laptele” in dial, spoit.); - imprumuturile din limba romänä nu pästreazä vocala а [Э] ci о transforma in а;

- tendinea, ca §i in cazul dial, cäld., ca gmpurile ki §i ke sä fie pronuntatc ti, tie: bMnél > bűméi “a vinde”, к isáj > ti sáj “nisip”, kcnnalő >kicrmaló “viermänos”, kerkő >kierkó “amar” ele; - consoana finalä a f. vb. de p. I, sg. (modul ind. prcz.), a cclci de imper. (p. a Il-a, sg.), cat $i a f. vb. de imperf., viitor §i conj. este 136

consoana biJabialä -w- §i nu consoana fricalivä labiodcntalä -v-:

zaimw “(eu) §tiam”, aw ! “vino !”, íanáv/as “(eu) §tiam”, zanáwa “(eu) voi §li”, te za m w “sä §liu”. Fenomenul este identic §i In privinja substantivelor terminate in fricativa labiodcntalä -v-, devenitä aici bilabiala -w- (gav ( gaw “sat”), inclusiv in forma nesonorizatä de nőm. pl. (gawá “sate”); - mutapa consoanei fricative labiodentale sonore -v- (poziponatä inaintea oclusivei dentale sonore nenazale -d-) in oclusiva bilabialä sonorä nenazalä -b-: avdiés “astäzi” > abdiés, sivdó “cusut” > sibdó, thavdénas “ei (ele) curgeau > thabdénas, zivdé “viu” > zibdó §.a. Din punct de vedcre morfologic, remarcám: - genitive Iungi (nu sincopatc ca in dialeclul “airpatin”): -кого, kin, -kére, -kére, respectiv, -goro, -gin, -gere, -gere. Ex.: dadéskoro “al tatálui”, dadéskiri “a tatéi”, dadeskere “ai (ale) tatalui”, dadcngoro “al taplói”, dadéngiri “a taplor”, dadéngere “ai (ale) taplor”; - articolele hotárate sunt: о pentru s.m. la nőm. sg., o(l) pentru s. m. la nőm. pl., e - pentru s. f. la nőm. sg. §i o(l) pcnlru s. f. la nőm. pl; La cazurile oblice, indiferent de gen, numär §i caz, existá ó forma comuná a articolului, le\ - substantivele abstracte au in final afixul -pé (cf. In diai. cald. §i In diai. spoit. -mós). Ex: cikharipé “chemare; invitape”, nasfahpé “boalä”, pharipé “greutate; dificultate”, phuripé “bäträne(e”, éudripé “räcoare”, temipé “ünere(e” etc. Existá chiar perechea -bé, foarte rarä in general in diai. rrome, ca in ex.: .rabé “rmncare”, patiabé “increderc; credin(á”; - ca $i ín diai. spoilorilor existá terminapi tipice dialectelor balcanice (sud-dunárene), identice, in -i, specifice s. m. (la

137

nőm., sg.): (о) kitkurúzi “pom m b(ul), (o) boksién “boxer(ul)” ele.; - de asemenea, ca §i ín diai. mai sus menjional, se remarcä terminajia -os (la nőm. sg.), specifica s. m. impmmulatc, respcctiv, desinen(a (comunä) corcspunzatoare la nőm. pl. -ó ja : párkos “pare” - p o r t ó j a “parcun”, blókos “bloc” - ó f o t ó ja “blocuri”; - substanti vele de g. f. cu tcrmina(ia - a (la nőm., sg.), rezultatedin ímprumuluri, primesc desinenda -es la nőm. pl.: póz.a “póza” - pózss “poze”, pápánk/a “ílulurc” - paparúdes “fluturi”, siiu'a “masa” siníes “mese”. Aceastä regula s-а extins, aberant, §i asupra desinen(elor de plu­ ral -m áta alc subslantivclor abstracte (cf. dcnilimm “nebunie” (nőm., sg.); dendimáta (nőm., pl.) + -es >denilimates (!)); - formcle de vocativ ales. m. sunt “lungi”, anume, -ana (la voc., sg.), cain ex. basnéana / “coco§ule !”, respectiv, -len sau -lc(na), la voc., pl., ca, de pildä: basnéalena / “coco§ilor!”; - sufixul diminutival románesc -íc a dcvinc in diai. urs. productiv: paparúda “fluture” + -íc a >papanidíc a “flulura§” - adjective inv. foimate cu afixul -mé (ca §i in celelalte clouä dialecte mai räspändite, dial. spoiL §i dial, cäld.): kulorimc “colorat, colorata, colora(i, colorate”, rimámé “stricat, stricatä, strica(i, slricate”, mzinimé “íuginit, ruginitä, rugini(i, ruginite” etc; - verbcle imprumutate con(in suf. vb. -ízel: sborizel “a vorbi”, mistizel “a mi§ca”, prímmel “a primi”, traizel “a tifii” §.a.; - la ind. perf., f. vb. de p. I au desinende -dóm §i -löm (in dial, spoit. -döm §i -löm, iar in cd cald. -dém $i -lém): Ac/döm “(eu) am meut”, pelöm “(eu) am cäzul” etc. La acela§i mod §i űmp, f. vb. comunc pentm p. а Ш-а (m. $i Г.) sunt -diá §i -liá (in dial. cäld. -diá(s) §i -Has, iarin dial, spoit. -diás :ji -lás): ke/úrá “el (ca) a iáéul”, bestia “el (ca) a slat” etc.; 138

in gen eral, in acest d ia le c t se c o n sta ta о m ai m are rczistcnfä fa[ä d e tendinea din d ialectu l c ä ld ä ra rilo r ca su b stan tiv u l sä slea in a in te a a d je c liv u lu i, dc§i cx islä, de m ulle ori, c o n s tr u c ti p aralclc. D e ex.: о dajákoro inuj (literal: “ a m am ci g u rä ” , fo rm a leg itim a, resp cctiv , о muj le dajákoro “g u ra m a m e i” (ca §i in d ial. c ä ld ., fo rm a n cspecificä).

4) Rromii carpatini (“carpatici”) Aminlip in primele incercäri de clasificare a rromilor mai intäi ca nnmi “moravo-bohcmieni” - dupä numele provinciilor Moravia §i Bohemia - de cätre Franz Xavier Miklosich (1872-1881,1: 3), apoi sub numele de nom i “ccho-m oravi” (Arhiduccle Iosif [József főherczcg] 1888), rromii din aceastä ramurä aveau sä fie ulteri­ or cunoscu[i sub denumirea de rromi “carpatici” sau “carpatini”. Astfel, ca rromi “carpatini/carpalici” apar in schemele de clasificare ale unor cercetätori ca: Erdős Kamill (1958), Jan Kochanowski (1963, 109), Terence Kaufman (citat dupä Jan Hancock 1975, 7), V en ted ’-Cerenkov (1976, 285), Georges Calvet (inccpänd cu 6 mar. 1968, cänd s-а organizal cursul de predare a dialeclului cäldärarilor la 1NALCO - Paris §i in 1987, 43), Marcel Courthiade (1995 a, 104). Polrivit acestor aulori, rromii "carpatici" sunt intälni[i in Slovacia (preponderant §i bine studia(i), in Ungaria (in zona Nógrád §i in vccinätatea Budapestei), in Cehia, in Polonia m cridionalä, in U craina (Gali(ia), in nordul Rom änici (Maramurc§) §i, disparat, in toatä Transilvania. S-а arätat, anterior, in cä Lőrincz György (1980, 132-164) amintea de existen[a in Transilvania a rromilor sedentari 139

(“domestici” , “vätra§i”) de la sate, pe care íi íncadra din punét de vedere social unui grup de mijloc ce face legatura Tntre gnipul “aristocratic” de la ora§e §i cél “d e jó s ”, reprezentál de rromii “sem inom azi” (vorbitori ai unui dialect rrom de influenza romäneascä). Din prezentarea lacutá de Vekerdi József la cartea lui Lőrincz György, ín “Études Tsiganes” (1981,3:38) afläm cä idiomul rromilor sedentari ("domestici") din satele transilvänene este, de fapt, cél prezentat de Dr. Heinrich W lislocki in Die Sprache der transsilvanischen Zigeuner (1884), fara sä se precizeze insä care an um e (Henrik W lislocki indicä la p. I a lucrärii sale doar zona geograficä a dialectului deseris, cea a Sibiului). Judecánd dupä faptele de limbä intälnite in aceastä lucrare, in contextui cercetärilor noastre, constatam cä dialeclul in cauzä este cel al rromilor carpatini (carpatici), reperafi de noi in cäteva puncte dialeclale transilvänene: Coltäu (Maramure§), Giläu §i Bonjida (Cluj) §i Dumbräveni (Sibiu). Din päcate insä, de la Henrik W lislocki incoace, nici acest dialect nu a fost suficient abordat, oricum nu la nivelul §tiin(ific dovedit de acest laborios cercetätor. D e la Erdős Kamill (1958) afläm cä in Ungarin dialeclul carpatin este cél inai arhaic, dar in el au pälruns cuvinte din maghiarä pentru a suplini cuvinlele vechi rrom e dispämte sau nojiuni noi. Rromii carpatini - menjioneazä Erdős (1958) - sunt foarte prietenogi cu cetäfenii de alte etnii §i in cazul in care se imprielenesc devin foarte fideli prietenilor “albi” (v. §i Marcel Courthiade, 1995 a, 104). Din punct de vederc lipologic, idiomul rromilor carpatini aparjinc, la origine, grupului de dialecte balcanicc arhaicc din stratui /, aläluri de dialectele: meckar §i ka b u i (Albania),

140

dialcctcle xanduriAor (Grecia), dialeclul erliilor $i drindarilor (Bulgaria), dialcctelc arli, bugurji :ji m äh euer (ín fosta Iugoslavie), dialcctelc ursarilor §i spoilorilor (R om ánia), dialcctclc din Turcia, grupul de dialecte vorbilc de Polska п от а (rromii polonc/i), cele din färilc baltice §i cele din Rusia

septentrionalä. De asemenea, aid mai sunt inclusc dialeclul rromilor din Abruzzi (Italia), eel al rromilor Mustala (Kaale) din Finlanda $i dialectele sinto-manuche. Mcnfionam cálcva träsäturi caractcristicc alc accstui idiom:

La nive!fonetic rcmarcam: - muta(ia africatelor din írfd.3] ín z f a]: gödi >gad “persoanä de sex feminin din afara ctnici rrome” ; - ín uncle graiuri s-а produs trecerea lui -v- ín -w-: cf. f. vb. (me) dusáv/ “eu műig”, (me) vazdáw “(eu) ridic”; (eu) ajut); bem “cuptor” (pl. bowá “cuptoare”), raw “lup” (pl. ruwá “lupi”) §.a.; - fricativa labiodcnlalä sonorä -v-, ínaintea consoanei oclusivc dentale surde neaspirate -t-, trcce in oclusiva bilabialä surdä -p-, ca ín cazul diai. urs.: (me) d a \ tut >(me) dap tut “eu te dau”, (me) vazdav tut >(me) vazdap tut “(cu) tc ajut; (cu) tc ridic” etc. - sub influenza graiurilor cäldäräre§li sc constata, pc alocuri, trcccrca de la -i- la -Y- (cf. biisind >brisind “ploaic”) §i de la e la e \ d \ (cf. bers > b ä s “an”); - se produc palatalizäri ca : léskoro > lésciro “al lui” sau t Паю: d k m “m ic” (Colläu - Maramure?) §.a.; - sc inregistreazä form e sincopate ca: asamdskoro > asamásk-ro “de räs, de baljocurä; rizibil”), bimóskoro > bimóskro “m ul” , barimáskoro > barimásk-ro “fudul, m ändru”, Idко­ го > lcik-ro “al ei” clc. Din perspectiva moifologicä refinem fenom enele urmätoare: 141

- su b slantivele abstracte (m asculine, cäci in lb. rr. loate substativele de acest tip sunt de g. m .) au sufixul specific idiomurilor din stratui I, adicä: -pen, cu variantclc -bén §i -bó (foartc rar) -mos (la Colläu-Maramure§, ca §i in cazul spoitorilor din Oltcni(a). D e fapt, fluctuata sufixelor -pén / -bén se inregistreazä §i in dial, din Slovacia §i C ehia10, unde rromii carpatini sunt in numär mare in raport cu cei din alte zone (In dialcctul deseris de H. W lislocki apar, de pildä, loate cele trei sufixe: -pén, -bén §i bó). Cea mai räspänditä variantä de sufix insä este -bó, in graiurilc dialectului caipatin din Romania. Ex.: baribó “märirc; m arim é”, á'oribó’Turt”, chiníbó “abator”, gulibó “dulcea(ä”, kidibó “cules”, losembó “bucurie”, meribó “m oarte”, puchibó “intrebare”, pliaribó “ greutate; dificultate”, sudribó “räccalä”, teliaríbó “plecäciune”, thoibó “spälarc”, uzianbó “a§teptarc”, vazdibó “ajulorare, ajutor; ridicare”, íianibó “§tiin(ä, cunoajtcre”, ziungalibo “räulate” etc. E de rcmarcat faptul cä s.m. abstracte in -bó primesc la nom. pl. dcsinenpi -é, dupä modelul s.m. tipic rrome care la nom. sg. au term inapa -ó (rakló, gonó ele.): gulibó “dulcca(ä” / gulibé “ 1. dulciuri, 2. dulceptri” ; - existá aprox. cam acelea§i cuvinte im pm m utate din limbile slave: dósta “suficient, destul” , gláza “sticla” , xoláva “pantaloni”, zéleno “verde”, iámba “broascä”, zélta “bancnota” etc.; - sufixelc de provcnien(ä rom äneascä -íca (pentru s.f.) §i to ri (pentru s.m .) sunt, de asem enea, ji ele relevate: forosemca “orä§eancä” < s .m ./ó ra “ora§” + inlerfixul -en- + suf. -ica; manglitórí “cerjetor” < rädäcina mang- a vb. mangél “el (ea)

142

cere” + suf. -tori; Evident, prin derivare in continuare, se obline manglitonca “cerjetoare” > s.m. manglitóri + suf. -ica; - existenja substantivelor de g.m ., im prum utate in aria balcanicä, cu terminalia - i, tipicä stratului I de evolupc: saliván “cäpästru”, hingéri “hingher” ; - articolul proclitic este identic cu cel din dial, urs.: о (nom., sg., m.), e (nom., sg., f.), о (nom., pi., m. f.) la cazurile oblice avánd, de asemenea, forma comunä le (la toate cazurile, numerele §i genurile); - falsul sufix -mén (ín fapt, -pén sau -bén), rezultat prin trecerea oclusivei bilabiale surde -p- (sau a oclusivei bilabi­ ale sonore -b-, ín pozifie intervocalicä, in sonanta bilabialä sonorä nazalä -m- : maxaribén [maxaripen] > maxarii nén “spurcäciune” ; - paradigma verbului hin “a fi”, in graiurile acestui dialect, coincide la ind. prez. cu paradigma aceluiaji verb din subdialectele carpatine din Slovacia §i Cehia: som “(eu) sunt”, sál “(tu) ejti”, hin "el (ea) este", sam “(női) suntem ”, san “(voi) sunte(i”, hin “ei (ele) sunt”. Uneori, ca, de ex., in punciul dialectal Bon(ida (jud. Cluj) se produce trecerea fricativei dentale surde s in fricativa laringalä surdä h. Astfel, paradigma verbalä de mai sus devine: honi “(eu) sunt” , hal [han] “(tu) ejti”, hin “el (ea) este” (identic), ham “(női) suntem ”, han “(voi) sunlc|i”, hin “ei (ele) sunt”; - paradigma de perf. a verbelor este, la p. I, sg., ind. prez., in dióm sau -Hóm: duMóm “(eu) am muls” (rtóleán “(tu) ai muls” / . . ./ dúslé “ei (ele) au muls”). - verbul tipic kíunpcl “trebuic” (corespunzälor formelor din alle dialecte trébal, trébul, tn/bul): kadá léske kámpel! “a§a-i trebuie!” 143

5. R rom ii spoitori (“cositorari”) Ín Románia, rromii spoitori sunt prezcn^i prcponderenl ín ora§elele nord-dunarene din Sud-Vestul, Sudul §i Sud-Estul Romániei (Turnu-Scverin, Calafal, Corabia, Tum u-M agurde, Zimnicca, Giurgiu, 01tcni(a, Ciilära$i, Bräila, Gala(i), dar $i ín alte localitäfi din M unlcnia §i M oldova, aflate pc fimi unor арс, ín саге s-au ajezat, ín nurnar mai mié (Drägäne§ti-01t, Slalina, Caracal, Drägä§ani, com. Válcclc din judc^ul Buzäu ele.). Pc längä mcsciia traditional;! de “cositorari” (“spoitori”), exercitata ocazional prin scurte dcplasari de cäteva zilc ín satelc si comunelc din vccinátatea localitä(ilor ín carc locuiesc, acc$lia - in lolalitate sedenlari - au imbrä(i^at §i mcscrii exercitate de autohtoni. Rromii “spoitori” mai sunt denumip $i “cositorari” sau rromi “lurci(ti)” ori “m ahom edani”. Apclalivul de rromi “m ahom edani” (“turccijli”, “lurci(ti)”) vizeaza, in principal, apartenenta accstora la rcligia musulmanä. Printrc cci dinläi autori romäni care s-au referit la dialcctul spoilorilor §i au in d u s unelc d em e n te din acest idiom in lucrärilc lor sc num ärä Octav G. Lecca $i G.A. Pótra. A stfcl, O ctav G. Lecca (1898, 31-32) prezenta intr-un label com parativ, 34 de cuvinte din dialectul vorbit de rrom ii “turei” (adunate de la un vorbitor de “lim b ä” rromani “lurceascä”), aläturi de corespondenlele lor rrom e din fon­ dul com un, indiene (preluate d upä H .M .G . G rellm ann) §i de celc romäne§li. D upä cum se poate observa acolo, in coloana cu cuvinte din idiom ul rrom “turcesc” , doar un sfert din ele sunt rrome, 144

celclaltc fiind turcc§li. De asem cnea, Octav G. Lccca se num árá prinlre aulorii care au (acui referiri (lapidare, de allfel) la rromii spoilori, caraclerizándu-i “ / . . . / nom azi veni(i din Turcia. Ei spoiesc vasele de aratna §i süni (iganii cei mai cinslifi §i mai bine vazu(i de popula(iune. Iarna, stau prin p reajm a ora§elor, unde §tiu cá locuitorii pót avea nevoie de ci. Fcm eilc süni ghicitoare” sau: “ / . . . / cáldárarii, spoitorii (subf. ns.) §i cäulätorii de m clale, din care mulfi erau m ahom edani, (igani cu obieciuri mai bűne §i mai a§ezate” (1908, 181 ji ín conl.). G eorge Pótra (1939, 164-193). la rándul säu, integra lucrärii Contribulium la istoricul figanilor din Románia un “V ocabular (igano-rom án” , de 1556 de cuvinte, $i un “V ocabular rom áno-(igan” de 514 cuvinte (p. 164-193), ín care, pe langa clcm entc lexicalc preluate din lucrárilc elabo­ rate de M. K ogälniceanu (1900) §i de Barbu Constantinescu (1878) - inclusiv din m anuscrisele accstuia aflatc in custodia Bibliotecii A cadcm iei - adaugá $i unele cuvinte, m arcate, prin litera P, pc care le-а culcs de la un “sp o ito r” , pe num c Coslica, din cartierul bucure§tean “T e i” . Nici in continuare (ín perioda intcrbelicá §i dupä accea), despre rrom ii spoitori nu s-а seris in detaliu, alát in R om ánia cát $i in alte (ári. Ion Chelcea (1944, 45), de pildá, de§i, intr-o clasificare a rrom ilor, ii a§azá eronat pe spoitori (“cositorari”) in rándul “(iganilor nom azi”, aläturi de “läie§i”(!)n , “neto(i”(!)12, “gurbe(i” 13, “ciurari”, “elopotari”(!)14, “ursari” , ne ofcrá totu§i cáteva repere im portante (“Au trecut de la cort la locuin(á stabila, pástrándu-§i ocupafia ji celelalte insujiri 145

earacleristice rasei. Au poriul lor specific fäcul din straie eum päratc de la tflrg”) sau chiar foarte importante (la p.31 se spune, de ex., cä spoitorii sunt venili din Turcia, ca se Indelelniccsc cu spoitul (cositoritul) vaselor de bucatärie §i cä au in dialectul lor cuvinte armenesti §i ш гсе$ Г 15 (sub!. ns.). D e la unicul aulor contem poran care s-а ocupal de rromii spoitori, P etrc C o p o iu 16, afiäm cä in perioada interbelicä ace§lia au trecul, din initiative extracom unitare, la religia ortodoxä. So^ii ctnografi M aru5jakova17-P opov (1992 c, 43), cu prileju! clasillcärii rrom ilor din B ulgaria, s-au referit la rromii “tttrci" (“xoroxanc rro m a” (sic)), care, Tmpretmä cu rromii “ bulgari” (dcnum i(i ^i “dasikane rro m a” ) aleätuiesc grupa rrom ilor “sedentari” (sau “jc rlii”). In func(ie de lim ba vorbila iji de religia imparta§ita, rromii “turci“ din Bulgaria se im part, potrivit celor doi cercetätori, in: a) rromi turci cre$iiua(i, vorbitori ai limbii

rromani, b) rromi turci inusiilmani, vorbitori ai limbii rromani $i c) rromi turci inusiilmani, vorbitori de limbii turcií. Daca ne-am raporta la aceastä clasificare, iromii spoitori din Romania ar putea fi incadrafi, in prezent, in m are parte, in subcategoria a) $i, intr-o foarte micä mäsurä, in b) (in care ar fi putut rämäne to(i de la venirea lor $i pänä astäzi, daca nu ar fi fost cre§tina(i de cätre auloritä(i). Cercetatorul nom bulgar Xristo Kjucukov aräta intr-o conlesiune (1994, 54-55), publicatä in revista “Rom ano Dzaniben”, din Cehia, cä cl este rrom “xoraxano (vläxo)”, ccea ce indica exislenpi unci a palra subcategorii in cadrul grupei de rromi “turci"(xoraxane rroma), anumc, d) rromi turci musulmcmi. vor­

bitori de limbii rromani de influen(ä romaneuscä (“vUihä”). 146

(Probabil accasta ramurä face parte din grupurile de rromi “vlahi”, plecate din Bulgaria Tn J a r a Romímeascá, prin sec. al XIV-lea, si revenite in Bulgaria, dupa eradicarea robiei in T able románé (D. Kcnrick, 1969, 13)). Este de remarcal faplul cä exist;! un idiom apropial de cel care lace obiectul cercetarii de fa(ä, anum e cel deseris de IglaKonstantinov and Alhaug (1991 b, 118-134) in publica(ia norvegianfi “Nordlyd”, mai precis, dialectul iromilor musulmani din ZJatarila (Bulgaria). Dialectul din Zlatarija este com ­ parat de au tori cu dialectul buguriilor din Iugoslavia, prin raporlarea mostrclor din aceste doufi idiomuri la corespondentclc lor in limba rromani comunä, conchizándu-se cü idiomul rromilor musulmani din Zlataii(a este “о varietate” a dialectului “drinda-rilor” (denumit $i “kalaaii” sau “kitkaaii”) 18. La slarsitul capitolului urinator am prezentat un Tabe! comparativ de parametri structural pe baza constatárilor noastre acumulate in decurs dc cincisprezece ani, ce suiprindc uniuilea $i diversitatea a trei dinire cele mai vorbite dialecte rrome din Románia. Astfel, in urma analizärii conligura(iei din Tabelul cu parametri comparativi reprezentativi pentru dialectele ursarilor, spoitorilor §i caldararilor, constatam cä dialectul spoitorilor din Romania con(ine preponderent asemänäri cu dial, ursarilor, unele apropieri de dial, cäldärarilor §i, in num är foarte mic, träsaluri comune cu ambele, inexistente In alte dialecte. Asa, de pildä, dinire träsaturile com une dialectelor ursari­ lor ji spoitorilor repítem: la nivet a) fonetic : - apropierea in ceea ce prive§le desinenda de p. I, sg., de la ind. perl'.; mulapa africalei cli in fricaliva s; asurzirea consoanelor finale ale substantivelor la nom. sg.; inexislenpi fenomenului de trecere a voc. / in ä men(inerca diftongului -aj la s.f.; b) moifologic: 147

prczcnfa voc. e, respectiv a diflongului -ie- in lema dc pi. a s.f. la cazurilc oblice; term inali la noin. sg., respectiv, desinence la nőin. pl. com une Tn am bcle diai., in cazul s.m. §i s.f. imprumutate; apropieri ín ceea ce prive§te art. hot. proclitic; modalilate com unä dc compunere a numeralelor cardinale cu ájulom] voc. de legatura -и-; c) lexical: - identitalea unor cuvinte, ca, de ex.: men „gát“ (in dial. urs. are sensul de „guler“), koc(ik) „genunchi“, must „braj“, dizJzis „ora§“, sinía „inasa“, zoralo „putem ic“, vb. si „a fi“ (cf. me som „eu sunt“). Intre träsäturile comune dialectelor spoitorUor §i cäldärarilor se remarcä la nivel a) fonetic: - palatalizarea afixului -ni al s.m. §i f. (la nom. sg.); prezenja /v'-ului retroflex; h) motfologic: - suf.-m os caracteristic s.m. abstracte; forme scurte, tipice, ale adj.; verbele im pm m utate au in c o m p o n e n t interfixul -sar-; c) lexical: pufine cuvinte, ca: adj. xoraxanó „Iure; tätar; musulman“, rací/arátí „ieri“ §.a. U n num är extrem de mic de träsäturi sunt com une celor frei dialecte (ca, de pildä, m utafia africatei g in fricativa £), cle lipsind in alte dialecte (in cele din Stratui II). Evident, dialectul spoitorUor se diferenfiazä dc celelalte douä dialecte cu care s-а intreprins aici com pararea prin träsäluri proprii, specifice, din care prezentäm cäteva, cum ar fi: la nivel a) fonetic: m utajia oclusivei palatale sonore g ín fricati­ va den la la z (lulugí > luluzí „floare“), apocoparea (grast > gras „cal“), m utajia oclusivei palatale surde к, inainte de i sau e, ín africata dentalä c [ts] (kirmaló > cinnaló „vierm änos“), asurzirea cons, finale ale substantivelor la nom. sg. (dad > dat „tata“), te n d in g spre m etatezä, mai frecvenl la cuvinte cu r (bers > b res „an“), palatalizarea grupurilor consonantice ( lazawdí > lazawzi „ru§inatä“), b) motfologic: articolul hot. 148

proclitic о invar, pcnlru s.m ., la nom. sg. §i pi. §i la toate cazurile oblicc (sg. §i pi. penlru s.m. §i s.f.); art. hot. proclitic i penlixi s.f. la nom. sg. §i la acuz. sg.; suf. -zol la vb. refl.; formarea com­ parati vului la adv. §i adj. cu ajutorul adv. de origine slavä po „mai“, c) lexical - cuvinte ca: ki'záj „copil“, zestáj „cum natä“, níska „vacä“, kalpáci „cäciulä“, ambrin „copac, pom “, akiéi „ciocan“, sakás „glum ä“, vázi „cam p“, z inzardó „lung“, kibór „cát“, cima „pujin; ceva“, ozumánt „atunci“ §.a. A§adar, cele cáteva träsäturi comune dialecíelor spoitorilor §i cäldärarilor (consoana retroflexa -rr-, suf. abstract -mós, inlerfixul -sár- din verbele imprumulate, cat §i exislenja cátorva cuvintc idcnticc ín ambcle idiomuri) consliluie indicii suficiente pentru un posibil contact intre aceste dialecte íntr-o fazä anterioarä spa(iului geografic tűre. Dar cele mai multe fenomene, procese p träsäturi comune se remarcá, totu§i, intre dialectul spoitorilor §i cél al ursarilor, dupä cum s-а vázul mai sus sau dupä cum se poate deduce in amánunt din Tabel, ccea ce denota apropicrea tipologicá a aceslor douá idiomuri, contactui lor mai indelungal, in spajiul balcanic.

149

N o te

1 Rcproducem pasajul rcspcctiv in traduccrca lui B.P. Hasdeu, important §i penlru antroponimie: “/ .../ lata §i (iganii: protome§terul Raico, Boico al lui Zlätaru, Vasil al lui Presvel, Socol al lui Suchias, Costa - ginerele lui Gon§a, Giurco - fratele lui Dimanu; §i trei fierari: Ion Radu, Dobroslavu; §i Andreia -fratele lui Lalzä (sau: Lalzin, fratele lui Andrei) cu ginerele säu Caloianu; ca sä dea [monastirii Arhanghelilor] pe tot anul cate patruzeci potcoavc de cai 2 Au existat $i unele initiative, personale sau la nivel national, ce au premers emancipärii robilor. Celc mai importante dateazä din anii: 1714 - domnitorul Nicolae Mavrocordat a desfiinjat, in Moldova, däjdiile; 1766 - domnitorul Moldovei Grigore III Ghika a emis о anaforä (proclamape a domnului) pentru eliberarea robilor. ín accca§i perioadä, in Ja ra Romäneascä, Constantin Mavrocordat, printr-o anaforä domneascä, acordä dreptul de a nu mai Fi despärpti robii (copiii de parinji ori solii intrc ei); 19 iunie 1783 - in Bucovina este desfiintatä robia; 1834 - poetul Costache Conachi i§i sloboze§te robii; 1836 - scriitorului Costache Negruzzi (in vrcmea accca §i deputat) i se remite de catrc maiorul Voinescu о scrisoare (pc care acesta din urmä о primise, in legatura cu neccsitatea §tergerii robiei, de la un anonim care, in urmä cu un an, incercase sä publice un studiu pe aceastä temä, dar ii fusese interzis de cenzurä), ín vederea unei initiative legislative in Adunare. Costache Negruzzi i-a räspuns anonimului in “Foaie pentru minte”, felicitandu-l pentru ideile de emancipare §i informandu-l cä a redactat un proiect de lege pe baza lor, care va Fi supus Adunärii spre aprobare (Lecca 1908, 194; Plop§or 1921, 555); 1837 - ín Tara Romäneascä domnitorul Alexandra D. Ghika 150

arc ini(ialiva de a-i reparliza boierilor pe robii domne§ti pentru a li se da pämänt de muncit; 1839 - in Moldova se da dreplul robilor la räscumpärare; 1842-1848 - ín perioada de domnie a lui Gheorghe Bibescu, Tn Jara Romäneascä se Tncepe räscumpärarea de cätre stat a robilor de la boieri. ín aceastä perioadä, cel dintäi care §i-a dezrobit robii a fost revolufionarul Ion Cämpineanu; 1848 - in Moldova, “pänä la cäderea domnilor regulamentari in 1848” (Kogälniceanu 1891, 27), §i in Jan» Romäneascä, pänä la 11 iunie 1848 (cänd s-а dat citire art. 14 din Proclamata Revolujiei) robii particulari (boiere§ti) “cu toatä lovirea datä sclaviei, au mai urmat a-§i purta lanjurile, de$i mult ujurate prin ideile noi §i prin imblänzirea moravurilor /.../ “ (Kogälniceanu 1891, 27). ln Ja ra Romäneascä, de?i declarati liberi prin aceastä Proclamape, in fapt, pänä la legea din 1856, robii particulari (boiere$ti) au rämas in aceea§i situajie (eventual, salvändu-se prin räscumpärare); 1851 - in Tara Romäneascä, domnitorul Barbu §iirbei interzice vänzärile de robi intre boieri (particulari), statui procedänd la räscumpärarea lor, daeä boierii respectivi solicitau aceasta. 3 Noi in§ine am intreprins о cercetare a acestui subiect, concretizatä intr-o comunicare $tiin[ificä prezentatä, Impreunä cu cercetätorul Nicolae Gheorghe, ín cadrul Simpozionului

“Iniplicaliile sociologiei in cercetarea limbii $i literalurii”, desla$urat la Universitatea din Bucure§ti (28 - 29 martié 1986). 4 Dacä ín Romania, in momentul de fa(ä, obiceiul se perpetueazä doar cu prilcjul särbätorilor de iarnä (cänd, de fapt, nu sunt “juca(i” ur§i vii, rolul lor fiind preluat de un rrom ursar ce imbraeä о piele de urs), in Bulgaria, ín vara anului 1996, am avut ocazia (de fatä era $i doamna solistä de operä, prof. univ. Maria Slätinaru-Nistor) ca, in plin centru al Sofiei, in vecinätatea Operei, 151

sä bcneficicm de о reprezentape ofcritä de un urs vcrilabil §i de stäpänul säu, un rrom ursar care asigura acompaniamentu! muzical §i da poruncilc. 5 Kogälniceanu (1891, 25). 6 La §erboianu (1930, 53-57) läiqii (“läie(ii”) “formeazä un anumit numär de corpora(ii dupä mcscria pc care ci о cxcrcila” (p. 53): ui sárii, aurarii, cäldärarii, fierarii, cositomrii, rudarii ("blidarii” sau "lingurarii"), potcovarii, spoiloresele (chivu(ele),

me§ierii-läcälu§i, läutarii, floniresele §i vänzätoarele de ßoricele de porumb, vrajitoarele, väesuilorii de glide §i scilahorii. 7 Un prictcn, din localilatea Bonjida, din apropierca ora§u!ui ClujNapoca. nc-a reiatat cä rromii din salui säu särbälorcau alternativ Pajleie ungurilor, respectiv, pe cel al romänilor (cänd acestea nu coincideau), considerändu-se pe ränd unguri, respectiv, romäni. 8 Pentru amänunte a se vedea nota nr. 2 de la Cap. III. 9 V. Cap. II, Configuralia..., g4 §i Cap. Ш,Teória... 10 cf. Koptová (1995), pentru Slovacia, respectiv, Hübschmannová-Sebková-Zigová (1991) pentru Cehia. " Dcnumirilc de “(igani nomazi”, “(igani de §atra”, (igani “läic§i”, sau “(igani de laie” sunt sinonime. Din „Dicponarul enciclopedic ilustrat” al Iui I.Aurel Candrea (1931) afläm: laie “ceatä de (igani nomazi; (igani de laie = (igani nomazi, spre deosebirc de / iganii de valid, mai to(i robi boierc§ti sau mänästi rc^ti §i care erau meseria§i sau servitori”; läicß (laiaß) “(igán de laie, nomad”; )igán de §atm “(igán nomad”; $alrd “corl al (iganilor nomazi”. Categoria de “(igani nclo(i” era, la acea data (in anul 1944), dispärutä. “Dic(ionaru! enciclopcdic iluslrat“ (1931) men(ioncazä: nelot “(igan nomad, färä casä §i $aträ, umbländ cu capul gol, ncluns, desplctil §i nepieptänat, imbräcat in zdren(e §i hränindu-se 152

cu cc putca Гига”. 1 •’ СГ. s. te. gurbci(i “priheag" gurbet “slräinälatc; pribcgic”. Colcclivitalc de rromi mai pupn numeroasä pc tcritoriul romäncsc. “Gurbepi”, prezenp preponderent in spapi balcanice de sud (in Serbia, Macedonia, Bulgaria, de piIdä) $i cunoscup la noi sub denumirca de “zavragii”, vorbese un idiom apropiat de eel al cäldärarilor. “Clopotarii” nu putcau constitui nici mäcar о breaslä, persoanele in cauzä cxcrcitändu-§i meseria in mod independent. ^ Probabil, Ion Chclcea a reprodus dupä C.I. Popp §erboianu (1930, 55): “Les Costorarii, les clamours, habitent les villages proelies de grandes vi lies: bcaucoup d'enlre сих ont leur propre maison. Ils rcssemblcnt aux Armeniens. Leur langue conlienl beaucoup ele mots annéniens el lures” (suhl. ns.). Remarci asemänätoare apar $i la Jean-Paul Cicberi (1976, 128): “Les étameurs ct retameurs tsigancs d ’Europc semblent venir de Turquic ou leur séjour fut sans doute de longue duréc. Mais leur dialecte contient, outre beaucoup de vocables turcs, de nombreux termes arméniens. Ces Tsiganes, les Costorari, sonl eonnus pour leur tres stricte observance des lois ct coulumcs de leur pcuple”. '6 ínlr-o edipc postuma a lui Petre Copoiu (1996, p.7-9), se aratä cä rromii “spoitori” din Giurgiu, cu credin(a “in Dumnezeul lurcilor, in Alah”, au fost botezap in anul 1935: “Noi crcdeam in Dumnezeul turciior, in Alah. In anul 1935, primarul ora§ului ne-a stráns pe top, pc pgani, nc-a dús la marginea apci $i nc-a bolezal. Numele noastre au ram as Iиrecoli: Memet, Mustafa, Selim, Tosun etc. Unii dinire bäträni nu s-au botezat. Cánd moarc cate unul, nebotezat, nu il duce popa la groapä < n.n. in sensul efi la procesiunca de inhumare nu participa prcotul 153

ortodox >, ci TI a$azä ín trón infä$urat íntr-o cergá, cu stca nouä pc cl; pc gura Ilii este о pänzä ncagrä, ceca cc inscamnä cä este ture nebotezat”. De asemenea, din relatarea “La marginea ora§ului Giurgiu”, consemnatä de Petre Copoiu, ín urmä cu douä-trei deeenii, $i publicata ín aceca$i edipe postumä ingrijitä de noi (Copoiu 1996, 6-9), transpar aspeclele relevante privind modul de viajä al spoitorilor, preocupärile lor tradi(ionale $i mai noi: “Cänd eram mic, tatäl §i mama mea ne luau ín cäru(ä, luau cärbune, ciocane, mul(i elejti, cositor $i plecam prin sate. Aeolo $cdeam toatü vara $i spoiam tigäile, tingirile $i cäldärile pi rani lor. La margine de sat opream cäru(a §i fäCeam cortul; douä präjini ín pär(ile < la­ terale ale >cortului, care tineau pánza sä nu cadä. Puncam un lemn deasupra, о beldie. Intram in eort pe sub eei pari, pu$i ín Га(a u$ii. Jós ín corl erau (oalele noaslre §i lucrurile tot jós. Pe pämänt puneam rogojina. Strángeam caldári din sat §i le adueeam acolo unde §cdeam noi. Ca sä spoiesc cäldarea, mai íntai pun Гос de lemne; free cäldarea cu nisip, apói о späl eu apä; nevastä-mea írni dä traista cu scule. Incälzesc cäldarea, dau cu cositor, dau cu (ipirig, dau pu(in zinc, apói dau pe ea cu cänepä sau cu bumbac. Späl cäldarea. Pänä cänd se lua focul, tatäl meu Indrepta fundul cäldärii cu ciocanul, dregea urechile $i toarta, о §tergea cu о cärpä inmuiatä ín o(et sau in apä taré. Tata $i mama §edeau cu l'undul pe pämänt, strängeau cäldärile intre picioarelc lor, fäceau cäldärile frumoase, ea argintul cel curat. Tata strängea de la (ärani porumb, grau $i bani, umplea cäruja §i veneam lo(i la Giurgiu. A§a träiam inainte. /.../ Tatäl meu avea doi cai §i douä bivolije. larna vindeam laple sä ne (inem. Copiii mei au inväpit carte, merg la lucru, noi träim mai bine acum ca inainte.

,

154

Mai avem bivoli\c !ji cai $i loamna tatái meu, bälränul meu lata, mai merge prin sale sä spoiascä cäldäri.” 17 V. $i arlieolele lilenei Marushiakova, lilhnic Identity Among Gypsy Groups in Bulgaria (1992 a, 95-115) $i Етническа характеристика на ммганмте в Болгария (1991, 12-21). '8 Comparand, la randid nostru, mostrele din dial, bugur.iiilor $i drindarilor eu formelc corespunzätoare dm dialectul rromilor spoilori din Olteni(a, constatam cä acesta din urma prezinlä particularitäti eomune atal eu dialectul rromilor drindaii (subdial, din Zlatari(a), cal $i cu dial, rromilor bugurjii, Ia nivei: - foneiic - trecerea lui cl sau g in z (cf. 1. rr. c. luludl (lulugi) > iuluzi “floare”, godi (gogí)> gozi “minie”) sau a lui / sau к ín r fts] (cf. I. rr.e kinnó > cirinó “vierme”, inatíiiióa (тактик) > macimós “be(ie”). ínainte de -i-: -ín diai. drindarilor/rromilor din ZIatari(a, la forma de ind. prez. p.I, sg. -Vdin dcsinenia verbalá este slab sau deloc perceput: cf. Ib. rr. c. (me) dikháv “eu vad” / diai. bugur.iiilor (me) dikháva “cu vád'Vdial. rromilor drindari (me) dikháa „eu vád“. ín diai. spoitorilor din Olleni(a -v- este perceput ca -w-: (me) dikháwa “eu vád” etc.; - morfológia: - desinen(a de nőm. plural pentru substanlivele masculine ímprumutate cu forma la nőm. sg., ín -o s (comuná ín diai. bugurjiilor, drindarilor §i spoitorilor) este -óv ja > ówja > ója, “morfemui slav de plural -öve- combinat cu marca de pl. din 1b. rr. - a ” (Igla-Konstanlinov and Alhaug (1991 b, 131) ele.; ín schimb, sunt sesizale §i deosebiri, ca, de ex., sufixul substanlivelor abstracte. ín dialectul spoitorilor din Olteni(a, acest sufix este -m ós: pharimós “greutate; dificultate”, ternimós “linerete”, ín limp ce ín diai. drindarilor $i buguraiilor íi core155

spunde sufixul -p c (Igla-Konstantinov and Aihaug (1991 b, 130) cilcazä din accslc douä dial, cuvänlul lacipe “cäldura”, cäruia, Tn dial, spoilorilor, ii corespunde, de ex., cacimós). La nivel lexical, coexistä in dial, bugurailor, drindarilor §i spoitorilor dem ente neintälnile in alte dialecte, numite de noi prebalcanice (Igla-Konstantinov and Aihaug (1991 b, 129) le dcnumesc “prccuropcne”), ca, de pildä: kizáj(s) “copil”, sau d e ­ mente bulgärefli: gleclános (glendcUus) “oglindä” §.a.

156

Capitolul III. DIALECTELE RROME DIN ROMANIA Teória straturilor dialectale ín capitolul precedent, cu prilejul caraclerizärii grupurilor dc rromi din Romania, dupä criteriul socio-lingvistic indeosebi, s-au iacut in permanenda trimileri de la un grup dialectal rrom la altul. О prezentare insä din plánul general al dialectelor rrom e in cel particular, reprezentat dc dialectele rromilor din Románia, vom face in cele ce urmeazä. Terminológia prin care idiomurilc rrome erau defalcate, pänä nu dcmult, In: a) idiomuri din grupul “vlah" §i b) idiomuri din grupul “поп-vlah”(ce avea sä ne adueä §i nouä nepläceri prin utilizarea ei1) data de la inceputul acestui secol, fiind introdusä de Bemard Gillal-Smilh2. Aceastä distinepe vlah / non-vlah, utilizatä dupä aceea in intreaga lume, viza, in principal, influenda masivä exercitalä de limba romänä asupra idiomurilor mome, in perioada de pänä la dezrobirea rromilor din Piincipatclc románc (a doua jumätate a sec. al XIX-lca). Formularea nu acoperca insä realitatea lingvislicä din vastul teritoriu in care exislau rromi, in principal, european, american, australian. Revisla paiizianä “Études Tsiganes” informa, in anull982-\ cä un tänär lingvist francez (occilan), dl. Marcel Couithiade, studiazä intens posibilitädile de giupaie, pe baza realitädii dialectale, a idiomurilor rrome. La pudin timp dupä aceea, cercetätorul avea sä publice о serie

157

de articole pe aceastä temä, din care, din raji uni metodologice, vom menpona doar secpunea Structura dialectologicci a limbii rromani, din leza sa de doctoral (1995a, 70-110), Tn care se procedeazä la trecerea Tn revistä a tuturor incercärilor de clasificare a idiomurilor rrome europene, date la ivealä de: F.X. Miklosich (1872-1881,1. 3 §i Tn cont.), Arhiducele Iosif (1902, 9), Jan Kochanowski (1963, 109), Georges Calvet (1968; 1987, 43)4, Terence Kaufm an (citat de Hancock 1975: 7), Lev Cerenkov §i Tatiana V e n te d ’ (1976, 285). Depa§ind clasicele repartizäri geografice ale idiomurilor rrome dupä criteriul national (stalal), Marcel Courthiade trece la clasificarea idiomurilor rrome europene dupa criteriul straturilor dialectale, a§ezate succesiv in spa(iul european. Ideea unei astfel de clasificäri este motivatä, pomindu-se de la realitäple din leren, de la diferenperile percepute dinire un idiom sau altul, care nu pot ft demarcate d a r pe baza isogloselor5, tocmai din pricina particularitäplor cimentate, ca urmare a a§ezarii vorbitorilor ce reprezintä diversele dialecte din zonele dialectale respec­ tive, Tn m om ente istorice diferite. Astfel, Marcel Courtiade condenseazä diversitatea dialectalä rrorna In trei straturi succesive de expansiun.e ji in cadrul fiecäruia dintre ele, adm ite existen(a unor subdivizäri dialectale tradifionale (1995 a, 85-86). Autorul prezintä cateva dintre principalele träsäturi distinctive ale dialectelor din stratui I, c d mai vechi, §i ale dialectelor din straturile П-Ш, mai noi, (1995 a, 86-88), pe care Tncercäm sä le concenträm in tabelul urmätor:

158

Param etrul

S tratui I (S I)

tipul vocalei din idesinen^a de ind.

Vocalelc postcrioarc -о-(-jo-) sa u -u-(-

ipcrf. (p. I, sg.)

W .... ,. Ex.: phuxlan, plur-

I'

S tratu i II (S II) Jdem S III

S tratui III (S III) Vocala anterioarä-e-

Ex.:phirdém

"(eu) am umblal"

d/tin, phudjum, pliir.um “(cu) am umblal”

allcrarea/nonaltcrarca E \.:pani “apä” Idem S III isufixuiui -ni(s.m. la khoni “scu” nőm. sg.) kuni “cot”

paj, pn/fapa” koj.khoji “seu” lag, kuß “col”

muta{ia africalei -nu se remarcä Idem S III ch((í/) ] (ch>é) Ex..chib “limba”

sib [var. cäld. s/Л] “limba”

j- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

mutapa africatci g -nu sc remarcä Idem S III |[d 3 ](g > z ) Ex.: genó “ins; tip; persoanä”

zenó “ins; tip; individ”

sufixul s.m. -petnt, ‘P9 Idem s 1 abstracte la nom. ^^p^nßguglip |sg. á,guglibe(n)lgugli ba„dulcea]ä

-mós guglimós “dulceajá

adverbul de comporapelaadj.§iadv. ímprumuturi romäne§ti tipice

po “mai”

po I máj

máj “mai”

“mai” - ín zona sub--ín zóna roliiniia“lutrié” dunärcanä nu se mäncascä: idem “Rivant” remarcä SШ gindisarel a se gándi” 1S9

Pe baza acestor parametri §i a rezultatelor ob{inute prin in vestigari Ie pe íntreaga arie europeana de räspändire a idiomurilor rrom e cu ajulorul propriului sau chestionar6, Marcel Courthiade a grupat idiomurile n o m e Tn cadrul celor trei straturi dialectale de evolupe (Kurtiáde 1994,16-19; 1995 a, 104-106). C onfigurata idiomurilor grupate in cele trei straturi, in acceppunea lui Marcel Courthiade, se prezintfi astfel: Stratui I reune§te idiomurile vechi rrome, amintite la Cap. II g4, adicä cele ale meckarilor, kabusiilor, xandurilor, drindar-

ilor, erliilor, arliilor, bugur.iiilor, mahaoerilor, ursarilor, spoitorilor, ale rromilor „ ca rp a ticip o lo n ezi, ale celor din Rusia septentrionalä, cele ale rromilor din Abruzzi §i din Fialandó, dialeclele sinto-manuche.

Stratui П inglobeaza idiomurile rrome ale: - cergarilor (dm M untenegm, Bosnia, §i din nordul Albaniei, in care se remarcä о puternicä palatalizare a tuturor dorsalelor ji dentalelor); - gurbeplor din Serbia; - M m bazilor (idiom apropiat de cel al “gurbeplor” (Macedonia); cf. §i román. geamba§ (de cai); - ficirilor §i filip iM o r (din Grecia); - о parte din grupul de idiomuri denumite generic “ vlah ” din Bulgaria §i Romania. Stratui Ш cuprinde idiomul kalderas (id. cäldärarilor), cel mai räspändit id. írom - intälnit in Europa, in cele douä Americi §i Tn Australia - §i id. lovarilor (vorbit §i el ре о arie destul de largä (in Europa Centralä, Scandinavia, SUA) §i confundat, uneori, cu id. cäldäräresc. ín raport cu Stratui I, idiomurile din Stratui Ш cunosc schimbarea africatelor in fricative (ch > s, respectiv,g > z). 160

Pc längä accslc idiomuri rromc, mai cxislä §i pogadilecU (dcnumite aslfcl dc la dial, pogadi vorbit in Marca Britani devenit protolip), care se rczumä la un mic „vocabular dc rut mente de limbä rromaní” (Kurtiáde 1994, 17) grefat pe lim! dominantä din [ara in care respcclivii vorbitori Iräiesc. De e; idiomurilc ibero-irome (idiomul caló, grefat in spaniolä, pt lugheza,- catalanä, occitanä, basca), idiomurile anglo-nvm aní (s „pogadi”, din Marea Britanie, cu varianta scotto-rromanií) etc. Cum lesne s-а observat, idiomurile spoitorilor §i ursarilor c Románia sunt incadrate Ín Stratu! I de dialecte пот е. De altf includerea Ior prinlre aceste idiomuri s-а facut pe baza sei nalärilor noastre (argumentate prin fapte de limbä $i, mai al< ca urmarc a publieärii articolului Remarques sui les méthoc

d'euseignement de la langue rromani dans les écoles roumain cu variante in Ib. englezä, spaniolä §i germanä, in publica “Interface” a Universitä(ii René Descartes din Paris (Saräu 19 d, 9-12). Prezentäm mai jos Tabelul cu parametrii comparat

reprezentálivi pentru principalele dialecte nom e din Romái din care sc pot urmäri similitudinile cu dialectele rromc din : (in cazul dialectelor ursarilor §i spoitorilor), rcspcctiv, cu о din S II (dupä unii autori, cu celc din S III) - in cazul dialecti

cäldärarilor.

uti

Tabel cu parametrii comparativi reprezentatív Parametrul ________________Dialecte din __________________________________ ursäresc ,_________ a) la nivei fonetic: - tipul vocalei din desinenda de la pers. I, sg., ind., peri

diftougul eó -§i voc. posterioarä -6-:

(me) uétineom „(eu) m-am urcat” ______________________________ (me) dikhlóm (eu) am vflzut’’ palatalizarea sufixului páni „арЯ” -ni al s.m. $i al s.f. (la nőm. khonl „seu” sg.)________________________ ku n i „cot"_____________________ - mutapa africatei éh ín nu fricativa á éh on „lunä” _____________________________ óbib „ПтЬД"___________________ - mutapa africatei § ín da fricativa í. ícn ó „ins.individ, persoanit” _____________________________ penénre! „a cunoajte”____________ -pierderea aspirapci ín cazul accidental: consoanelor kh, ph, th._______ phral> /?w/„frate”_______________ -palatalizarea, ínainte de voc. nu esau / a cpns. aspirate -th them „Jarä” > éh________________________________________________________ - palatalizarea -(di)gi > zi nu -éi > ci lulud I „floare”

162

pentru principalele dialecte rrome dia Románia stratui I:____________________ Dialecte din stratui III: ________ spoitoresc________________ c&ld&r&resc_______ vocala posterioaff -Ő-:

voc. -6-:

(me) kérdőm

(me) kérdőm

„(eu) am ff cut”

„(eu) am ffcut”

p a ß „ярЯ” paj „apti” kb o ß „seu” kb o j „seu” ku ß „cot”___________________ kuj „cot”___________________ uu

da

óburí„cu(it”

6hon > tioa „lunS” _______________________________6bib> Sib „limbfl"___________ da

da

£1 „рапй” íen ó „tip; ins; persoatff” íam utró „giuere"______________ i i „рапй"___________________ nu

nu

da ka th é > kaőhé „aid ” ______________________________ them > éhem „(агй, stat”______ -luludí []ulugí]> luluzl -dl- > gi: „floare” luludí >lulugí „üoare” paramíói> param lei nu

„po veste”_____________________________________________ 163

t

Parametrul

______________ Dialecte din

______________________________________ u rsäresc___________ remarcarea protezei a la nu /erbe $i substantive búív „uuutä“ ___________________________ réséi „a ajuuge“________________ tendálja de apocopare nu trecerea cons, к si kh bikini w < bitin ti w „eu cumpSr" inainte de < ;sau /in t. kiááj > tiíáj „nisip“ respectiv th. sau ín c [ts], к crkó > Cerkó „amar“ rcspectiv óh"________________ khilnló> thilaló „untos“_________ - asurzirea cons, finale ale substantivelor la nom. sg.

partial Cf. dsod> d/wt „dinte“

- trecerea cons, finale -v- in da sem iconsoana-w -la formele g»v> gaw „sat” verbale (ind. prez., p.I, sg. (me)kcravn > (me) keráwir mai ales) sau in cazul „(eu) fac“ substantivelor terminate in aceastfl consoanil la nom. sg.)________________________________ -consonantizarea semiconsoa- - Nu, la nom. pi.: uei -w- in -v- in cazul subgaw „sat”, gawá „sate” stantivelor, la nom. pi. sau in - Da, in flexiunea nominal!!: flexiunea nominal!! gavéskoro „al satului ” - prezen(a var. fonetice '6 [Ц] uu pentru voc. e_______________ [_ _ _ _ _________________________ 164

stratui I:____________________ Dialecte din stratui III: ________spoitoresc________________ cäldäräresc________ da beáw „nuutä” abiáv „nuntii” /dola „a auzi. a asculta”________ л résé/ „a a junge’’_____________

im

da

nu

grast > gras „cal ”__________________________________________ kirmal6 > cirmalö da „viermiiuos ” kinól> tiaél „a cumpitra” thil> chi! „uut“ da

nu

dnd> dat „tatii" idem

idem

Da. tu flexiuneauominalS:

fluctuant

gavésk/o, -i. -e, -e „de sat; al (a. ai, ale) satului”___________________________________________________ nu da к erét > kére! „a face " klier >к hör „casü" 165

P a r a m e t r i t i ______________ Dialecte din __________________________________ ursäresc__________ - prezen(a -гг-ului puternic vibrat, uazalizat

uu

- prezeu(a eous, finale -p- la f. (rne) dJkhiívtut > (me) dikháp vb. de p.I, sg, (la ind. prez.) tut „ (e u )te v äd ” ínaintc de pron. pers. (ín (me) du v tu > (me) dap tu acuz., dat., sg,) tuft.)_______________ „(eu) ifi dau’’_____________ - tendiupi de inlocuire a nu voc. i prin thábdel „a curge” ponent al vb. compuse sau pharavdó>pharabdó „spart” din finalul participiilor) de ditrc -d:___________________________________________________ - vocala/diftongul caracteristic vocala -e-: la pl.. ín terna substa uti velor pirénca „ cu oale”, feminine_____________________ cirikléu „pe püsitri”___________ - teudinpi spre metatezü, mai nu frecvent la grupe cu г____________________________ 166

stratui I:_____________________ Dialecte din stratui III: ________ spoitoresc_________________cäldäräresc________ da

da

nomaaéste „Tn inanient

L e пот

rroma”

i xu xú n nu

rromi/'“ (inclusiv Tn var. uazali/.atS: -nrr: m innc „ciupcrca*'__________ „ai mei, ale mcle")_____________ nu

uu

da

briSIot „ploaie

brdidad „ploaie”

nu

da

óhaj „fatä” fe j „fota” daj ..mamit”_________________ dej „ т а т Я " _________________ nu

nu

vocala c. uneori diftongul -ie-:

diftougul -ea-:

о rromuién

о pbarimós le búieáago

______ „pe rromele (pc (igänci) berí > breí „an” barvaló> bnvralö „bogát”

„dificuHatca lucrurilor”________ nu 167

P a r a m e t r a l ______________ Dialecte din __________________________________ ursäresc__________ - palatalizarea componeutelor consouantice din cadrul adjectivelor $i participiilor

nu

b) la nivel morfologic - terminapa la nőm. sg. a -os: blókos „bloc” s.m. ímprumutate:____________ -ri: bokáéii „boxer”____________ - terminati a la uom. sg. a s.f. -a: ókа „оса” ímprumutate. sírna „rnasí” ________________________________kúkma „cflciulit”____________ - desinenta s.m. -ója: blokója „blocuri” ímprumutate la nőm. pl. -ia: bokséría „boxeri” -desinenta s.f. ímprumutate -es: ók es „ocale” la nőm. pl. siníes „mese” _________________________________ kúsmcs „cüciuli"___________ - sufixul s.m. abstracte -pé: s'udripe „гйсоаге” ternipe „tinerete” Rar: -bé: patiabé „íncredere” ______________________________________ xabé „míncare”_______

168

stratui I:_____________________ Dialecte din stratui III: e _______ spoitoresc_________________cäld&räresc________ da, la formele de f.: /d ó , IcAÍ, /d é , /d é > toló,Id\i, lóié, lóié „roju, ro§ie. ro$ii, rogii”; lazaw.ló. lazawdS.. lazawáé,

Numai la adj. f. rromaaí se sesizeazü palatalizarea termináléi:

rromnní> rromajl „rromíi; rromaní; jigíSneascS”

laza wdé > laza wdó, laza w£i, laza wdé, laza wdé „ruminat. rusinatä, rusinati, ruminate"___________________________________ -os -ó (-ós), ín hvprumuturile -ri vechi, grccefti): о dóftoro ________ ______________________ „doctoruf'__________________ -a -a: pílda „exemplu; pildíí "• _________________________________ sinía „inas A"____________ -ója -úri: ééro(s)/ééruri; -ia -e[-eá]: о uécuíko/al uécníée(a) _______________________________ „ucenic, ~i”__________________ -es -e: pílde „pilde”

-mós: sudrimós remimós Exc.: Cateva s.m. ín -bé: xabé „mancare” etc.

-mós: éudnmós tcrnimós Exc.: xabé „mancare”

1

169

Parametrul ______________ Dialecte din __________________________________ ursäresc__________ - articolele peiitru s./п.: a) la пот b) la acuz.: inanimate

animate c) la cazurile oblice ______________________ - articolele peutru s.t: a) la nőm. sg.

pl. b) la acuz inanimate

sg. pl. sg. pl. sg. pl. sg. pl.

sg. pl. animate sg. pl. c) la cazurile oblice sg. _______________________ pl,

о grast „calu/”

o(l) grastii „cai/” о kher „(pe) cas,7 ” ol kherá „(pe) case/e ” le grastcs „(ре) сл\иГ' le grastéu „(pe) c a i/” le grastésa „cu calu/ ” le grasténca „cu cai/____________ etrás

„fricfl”

o(l) papiun „ga§te/e” c bar „(pe) gríidiu/í” o(l) bará „(pe) gradini/c” le dajá „(pe) mama" le dirikién „(pe) pisitri/e” léé irikleása „cu pasäre/i” le dirikléngerc „ai, alc рЯаЯп/о/’

- plural aberant m qpentru da s.m. (la nőm, pl.)_____________ - ol dandq „dintii” (rar)__________ - forma genitivelor luugi. sapés/кого „al §arpelui” (lungi/scurte) sapés/kiri „a §arpelui” sapésAere „ai §arpelui” sapén/goro „al §erpilor" sapén/giri „a §erpilor” sapén/gere ,',ai $erpi)or” ___________________________________ sapén/gere „ale ^erpiior” 170

stratui I:_____________________ Dialecte din stratui III: ________ spoitoresc_________________c&ldäräresc________ Invarrabil a о gras „calu/” о grast ograstá „ c ai/” al grast(á) [dar 51 lé] о kher ,.(pe) cas я ” о kher „(ре) casa ” okherá „(ре) case/