Revoluția română din decembrie 1989: istorie și memorie 9789734606955

950 261 3MB

Romanian Pages [225] Year 2007

Report DMCA / Copyright

DOWNLOAD FILE

Polecaj historie

Revoluția română din decembrie 1989: istorie și memorie
 9789734606955

Citation preview

HEADER STANGA

1

2

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

Document – colecþie iniþiatã de Andrei Pippidi.

Bogdan Murgescu este profesor doctor la Facultatea de Istorie din cadrul Universit\]ii Bucure[ti, vicepre[edinte al Societ\]ii de {tiin]e Istorice din România [i membru în comitetul executiv al re]elei EUSTORY. A fost bursier Roman Herzog al Funda]iei „Alexander von Humboldt” (1998-2000) [i visiting professor la Universitatea din Pittsburgh (2002) [i la Universitatea Central-European\ din Budapesta (2004). A fost distins cu Premiul „Nicolae Iorga” al Academiei Române pentru lucrarea Circula]ia monetar\ în }\rile Române în secolul al XVI-lea (Editura Enciclopedic\, 1996). Alte lucr\ri publicate: Istorie româneasc\ – Istorie universal\ (600-1800) (Editura Erasmus, 1994; Editura Teora, 1999), A fi istoric în anul 2000 (Editura All, 2000), Istoria României în texte (coord., Editura Corint, 2001), Istoria Cur]ii de Conturi a României (1864-2004) (coord., Curtea de Conturi a României, 2005).

© 2007 by Editura POLIROM www.polirom.ro Editura POLIROM Ia[i, B-dul Carol I nr. 4, P.O. BOX 266, 700506 Bucure[ti, B-dul I.C. Br\tianu nr. 6, et. 7, ap. 33, O.P. 37, P.O. BOX 1-728, 030174 Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a României: MURGESCU, BOGDAN Revolu]ia român\ din decembrie 1989: istorie [i memorie / Bogdan Murgescu (coord.). – Ia[i : Polirom, 2007 ISBN : 978-973-46-0695-5 I. Murgescu, Bogdan (coord.)

94(498)"1989.12" Printed in ROMANIA

HEADER STANGA

POLIROM 2007

3

4

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

HEADER STANGA

5

Cuprins Cuvânt înainte. 1989 – povestea unei reviste (Bogdan Murgescu) ....................................... 7 Partea I. Studii Timiºoara în memoria colectivã contemporanã. Perspective fragmentare (Victor Neumann) ...... 21 Oraºul cosmopolit al unei regiuni transfrontaliere .................................................. 21 Schimbãrile politice din 1989. Timiºoara revoluþionarã ........................................... 25 Intelectualii ºi masele în revolta din 1989 ............................................................. 31 O perspectivã asupra Timiºoarei contemporane ...................................................... 35 Timiºoara in the contemporary collective memory: Fragmentary perspectives ............................................................................. 43 Retorica morþii eroice în epitaful revoluþionarilor din decembrie ’89 (Mihaela Grancea) ......... 45 „Eroi au fost… eroi sunt încã!” ........................................................................ 45 Epitaful ca lieu de mémoire .............................................................................. 58 Discourse on the heroic death in the epitaph of the revolutionaries of December 1989 ..................................................................................... 67 „Despre morþi numai de rãu.” Viaþa de apoi a lui Nicolae Ceauºescu ca model al abjecþiei în politica româneascã (Naja Bentzen) .................................................... 79 Lunga despãrþire ............................................................................................ 79 Morala rãului ................................................................................................ 81 Asasinatele politice în memoria postrevoluþionarã .................................................. 83 Ce consecinþe are uciderea politicã asupra unei societãþi? ........................................ 86 „Poate cã îl uram pe Ceauºescu, dar nu-i uram ºi cadavrul” ..................................... 89 Mãrturii de piatrã ºi cearã ................................................................................ 91 „Dubla pierdere” ........................................................................................... 93 Cald, rece sau potrivit? .................................................................................. 95 „The bad dead.” The afterlife of Nicolae Ceauºescu as a model of Romanian political abjection ..................................................... 97 Rememorarea Revoluþiei din 1989. Casa Poporului ca lieu de mémoire postcomunist (Dietmar Müller) .................................................. 99 Etapele memoriei ºi utilizarea în sens politic a istoriei ........................................... 101 Reprezentarea Revoluþiei din 1989. Câteva consideraþii ........................................... 105 Discursul postcomunist despre Casa Poporului ..................................................... 106 Remembering the 1989 Revolution. „Casa Poporului” as a post-communist lieu de mémoire ............................................................ 113

6

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

Revoluþia în societãþile comuniste ºi postcomuniste. O agendã de cercetare pentru un studiu comparativ a douã cazuri din Balcani: România (1989) ºi Serbia (2000) (Peter Siani-Davies) .............................................. 115 Statele sultanistice ......................................................................................... 117 În loc de concluzii: o agendã de cercetare ......................................................... 146 Revolution in communist and post-communist transitionary societies. A research agenda for the comparative study of two Balkan examples: Romania (1989) and Serbia (2000) .............................................................. 152 Partea a II-a. Documente Amintiri din 21-22 decembrie 1989 (Radu Silaghi în dialog cu Bogdan Murgescu) .............. 159 Partea a III-a. Opinii, dezbateri, recenzii Îndreptãri necesare (Marius Mioc) ......................................................................... 179 Inexactitãþi care trebuie corectate ..................................................................... 179 Precizãri la dezvãluirile lui Vladimir Bukovski despre Revoluþia românã .................. 182 Recenzii .......................................................................................................... 186 Daniela Veronica Guºã de Drãgan, Condamnat la Adevãr. Generalul ªtefan Guºã (Alexandru Oºca) ...................................................... 186 Katherine Verdery, Socialismul. Ce a fost ºi ce urmeazã (Cornel Micu) ..................... 192 Stejãrel Olaru, Georg Herbstritt, Stasi ºi Securitatea (Miodrag Milin) ...................... 196 Christoph Links, Sybille Nitsche, Antje Taffelt (ed.), Das wunderbare Jahr der Anarchie. Von der Kraft des zivilen Ungehorsams 1989/90 (Valeska Bopp) ......................... 197 Peter Siani-Davies, The Romanian Revolution of December 1989 (Bogdan Murgescu) .... 201 Alex Mihai Stoenescu, Istoria loviturilor de stat în România, vol. 4: Revoluþia din decembrie 1989 – o tragedie româneascã (Bogdan Murgescu) ....................... 205 Radu Vasile, Cursã pe contrasens. Amintirile unui prim-ministru (Matei Gheboianu) ..... 212 Helmut Altrichter (ed., în colaborare cu Elisabeth Müller-Luckner), GegenErinnerung. Geschichte als politisches Argument im Transformationsprozeß Ost-, Ostmittel- und Südosteuropas (Bogdan Popa) ........ 215

HEADER STANGA

7

Cuvânt înainte 1989 – povestea unei reviste Acest volum nu reprezintã o situaþie normalã. El este mai degrabã o mãrturie despre un efort de a clãdi normalitatea într-un context instituþional care s-a dovedit ostil unui asemenea demers. La originea sa a fost Institutul Revoluþiei Române din Decembrie 1989, o instituþie necesarã, neîndoielnic, societãþii noastre, al cãrei sistem democratic se fundamenteazã pe succesul Revoluþiei. Un institut totodatã controversat, acuzat încã înainte de înfiinþarea sa legalã de a fi partizan, unilateral, „institutul lui Iliescu”. Misiunea sa a fost definitã prin lege în urmãtorii termeni: Institutul are ca obiect de activitate analiza ºtiinþificã a premiselor, desfãºurãrii ºi efectelor – în plan politic, economic ºi social – ale Revoluþiei române din decembrie 1989, în scopul realizãrii unei imagini documentate, obiective ºi cuprinzãtoare asupra acestui eveniment cardinal din istoria contemporanã a þãrii noastre1.

Pentru Institut, publicarea unei reviste academice era nu numai un pas în direcþia atingerii obiectivului fixat de legiuitor, ci ºi o ºansã pentru a demonstra cã acuzele ºi suspiciunile exprimate atât de adversarii declaraþi, cât ºi de unii observatori mai mult sau mai puþin neutri erau nejustificate. De aceea, în strategia prezentatã Consiliului ªtiinþific al Institutului în octombrie 2005, publicarea revistei ocupa un rol important, iar publicul-þintã definit l-au constituit mediile academice din strãinãtate. Pentru aceasta, se propunea alcãtuirea unui colegiu de redacþie internaþional ºi aplicarea sistemului peer-review, dupã modelul American Historical Review, pentru controlul ºtiinþific al materialelor supuse publicãrii2. Periodicitatea revistei urma sã fie semestrialã, cu un numãr în mai-iunie ºi al doilea în noiembrie-decembrie; din cele aproximativ 200 de pagini ale fiecãrui numãr, o parte semnificativã urma sã fie acordatã recenziilor, opiniilor ºi informaþiilor despre 1. Art. 2, Legea nr. 556/2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 1194/ 14.12.2004, p. 2. 2. Dincolo de prezentãrile specifice diverselor reviste care folosesc acest sistem (American Historical Association, care editeazã American Historical Review, a adoptat o poziþie oficialã în privinþa acestei probleme – vezi http://www.historians.org/press/2005_08_15_PeerReviewStatement.htm), o expunere generalã echilibratã poate fi gãsitã pe Internet la adresa http://en.wikipedia.org/wiki/Peer_review.

8

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

viaþa ºtiinþificã. Graba de a produce ceva înainte de sfârºitul anului 2005 a dat prilejul domnului Ioan Scurtu, director adjunct al Institutului, sã alcãtuiascã un prim numãr, în cadrul cãruia au fost publicate – numai de cãtre autori români, compatibili academico-ideologic Domniei Sale – un numãr de ºapte articole, mai multe documente, o cronologie, o bibliografie ºi nici o recenzie3. În ceea ce mã priveºte, am considerat cã era un început mediocru, neconform principiilor enunþate iniþial ºi trebuia ca numerele ulterioare sã fie mai bune decât cel dintâi4. Fiind desemnat coordonator al numãrului al doilea al revistei (care ar fi trebuit sã fie primul pe 2006), m-am apucat de treabã, cu speranþa cã voi pune bazele unei platforme de comunicare academicã de înalt nivel, prin care sã fie contracarate tendinþele de segregare a discursurilor ºtiinþifice despre Revoluþie ºi de ghetoizare a Institutului. Pentru aceasta, în ianuarie 2006 am lansat un apel pentru colaborarea la revistã ºi am contactat un mare numãr de potenþiali colaboratori, unii deja apropiaþi Institutului, alþii, dimpotrivã, foarte îndepãrtaþi ºi/sau chiar ostili acestuia. Desigur, au existat ºi refuzuri politicoase, unele justificate prin absenþa timpului ºi alte seturi de prioritãþi ºtiinþifice, altele reflectând o anumitã neîncredere în Institut ºi lipsa dorinþei de a vedea cum evolueazã acesta. Au fost însã ºi rãspunsuri pozitive, atât din þarã, cât ºi din strãinãtate. În final, am primit spre publicare ºapte studii, un material pentru rubrica de opinii, precum ºi un numãr de recenzii ºi note de lecturã. Pentru evaluarea obiectivã a calitãþii studiilor propuse spre publicare, am aplicat sistemul peer-review, folosit în marile reviste academice din strãinãtate. Am ales varianta anonimã, prin care nici recenzorii nu ºtiau numele autorului materialului, nici autorii nu ºtiau cine le citeºte materialele. Mai mult, am optat ca fiecare material sã fie citit de doi recenzori, unul afiliat instituþional în România, celãlalt afiliat unei instituþii academice de prestigiu din strãinãtate. Deºi unii dintre specialiºtii contactaþi pentru asemenea recenzii au refuzat politicos, alþii au rãspuns pozitiv; printre ei, nume consacrate istoriografic, precum academicianul Florin Constantiniu, profesorul Armin Heinen, profesorul Miodrag Milin sau Adrian Cioroianu. În urma acestor evaluãri, cinci studii au fost acceptate spre publicare, iar pentru celelalte douã au fost sugerate îmbunãtãþiri; în cazul unuia dintre acestea douã, aparþinând unui autor din Statele Unite ale Americii pe care m-aº fi bucurat mult sã-l pot include în volum, modificãrile propuse de cei doi recenzori depãºeau timpul disponibil pânã la publicarea prezumatã a revistei, iar în cazul celuilalt studiu, deºi îmbunãtãþirile sugerate erau relativ limitate, autorul român a preferat sã transfere materialul în forma iniþialã la o altã publicaþie a Institutului Revoluþiei. În final, volumul a cuprins cinci studii, la care am decis sã adaug un interviu cu unul dintre participanþii importanþi la Revoluþia din Bucureºti, douã notiþe ale aceluiaºi autor 3. Clio 1989, anul I, nr.1-2/2005. 4. Bogdan Murgescu, „Alternative istoriografice cu privire la Revoluþia Românã din Decembrie 1989”, în Caietele Revoluþiei, nr. 1 (3), 2006, pp. 52-53 (text prezentat la simpozionul organizat de Institutul Revoluþiei Române din Decembrie 1989 ºi de Senatul României pe 21 decembrie 2005).

1989 – POVESTEA UNEI REVISTE

9

pentru rubrica de opinii ºi opt recenzii. Materialele incluse erau diverse, atât ca abordare, cât ºi prin punctele de vedere exprimate. Conºtient cã aceastã diversitate, ce reflectã, de altfel, multitudinea abordãrilor ºi opiniilor exprimate în cercetarea ºtiinþificã referitoare la revoluþiile din 1989, poate fi o problemã atât pentru conducerea Institutului, cât ºi pentru cititori, am alcãtuit un cuvânt înainte explicativ ºi am redactat o notã obiºnuitã pentru contrapagina volumului, în care precizam, aºa cum o fac toate revistele academice care se respectã, faptul cã responsabilitatea pentru conþinutul fiecãruia dintre materiale revine exclusiv autorului sau autorilor acestuia. Apoi, volumul a fost supus atenþiei Consiliului ªtiinþific al Institutului Revoluþiei Române din Decembrie 1989, pentru a primi avizul final de publicare. Aici, rezistenþa orchestratã de domnul Ioan Scurtu a fost destul de îndârjitã. Obiecþiile au fost deseori penibile, vizând nu numai conþinutul unora dintre materiale, cât ºi persoana autorilor5. Nivelul „academic” al acestor obiecþii este ilustrat de faptul cã o mare parte dintre discuþii s-au purtat asupra folosirii, într-unul dintre studii, a conceptului de sultanism, deºi România nu a fost provincie otomanã, iar termenul respectiv nu apare în Dicþionarul explicativ al limbii române din 2005; or, conceptul de sultanism a fost lansat în discuþia academicã de cãtre Max Weber încã de la începutul secolului al XX-lea ºi a fost readus în atenþia istoricilor ºi politologilor îndeosebi prin contribuþia lui Juan José Linz, profesor emerit al Universitãþii Yale, fost preºedinte al Comitetului de Sociologie Politicã al Asociaþiei Sociologice Internaþionale (ISA) ºi al Asociaþiei Internaþionale de ªtiinþe Politice (IPSA)6. Pânã la urmã, dupã intervenþiile domnilor Dinu C. Giurescu, Dumitru Mazilu ºi Miodrag Milin, Consiliul ªtiinþific reunit la 17 iunie 2006 a acceptat sã dea avizul pentru publicarea volumului. 5. Astfel, domnul Scurtu a obiectat, pe de o parte, cã nu ºtie cine sunt autorii strãini (ceea ce era descalificant profesional pentru Domnia Sa, cel puþin în ceea ce-l priveºte pe domnul Peter Siani-Davies, care publicase deja o sintezã de referinþã cu privire la Revoluþia Românã) ºi, pe de altã parte, cã autorii români nu sunt adevãraþi specialiºti în istoria contemporanã a României, pentru cã, printre altele, au avut preocupãri legate ºi de alte epoci ºi probleme istorice. Aici se cuvine o explicaþie. În timpul regimului comunist, istoria contemporanã a fost subdomeniul istoriografic cel mai supus presiunilor ideologiei oficiale. În mod firesc, mulþi dintre istoricii care doreau sã evite aceste presiuni, de naturã sã conducã la abdicãri de la principiile deontologice ale cercetãrii istorice, au preferat sã studieze perioade mai îndepãrtate în timp ºi teme oarecum mai puþin sensibile ideologic. În aceste condiþii, unii dintre cei mai importanþi cercetãtori ai istoriei contemporane a României (cum ar fi, de exemplu, Florin Constantiniu sau Dinu C. Giurescu) ºi-au început cariera academicã prin studii referitoare la lumea medievalã ºi modernã timpurie ºi abia ulterior s-au dedicat – cu folos – studiilor de istorie contemporanã. Atacul domnului Scurtu împotriva „intruºilor” care invadeazã câmpul studiilor de istorie contemporanã avea însã un dublu scop: pe de o parte, discreditarea demersurilor ºtiinþifice ale acestor autori ºi, pe de altã parte, solidarizarea cu Domnia Sa a acelor membri ai Consiliului ªtiinþific ce s-au afirmat prin studii de istorie contemporanã a României încã dinainte de 1989. 6. H.E. Chebabi, Juan J. Linz (ed.), Sultanistic Regimes, Johns Hopkins University Press, Baltimore, 1998; Juan J. Linz, Totalitarian and Authoritarian Regimes, Lynne Rienner, Boulder, 2000. Vezi ºi http://en.wikipedia.org/wiki/Sultanism.

10

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

Pregãtirea spre publicare s-a mai tãrãgãnat, pe de o parte, din cauza verii, pe de altã parte, din pricina unor întârzieri ºi inadvertenþe tehnice, care au necesitat un efort suplimentar de colaþionare. Mai mult, conducerea Institutului a solicitat ca materialele prevãzute sã fie publicate în limba englez㠖 iniþial, trei dintre cele cinci studii – sã fie însoþite de o versiune integralã în limba românã (ºi nu doar de rezumate, cum prevãzusem iniþial), iar traducerea acestor studii a consumat ºi ea timp suplimentar. În fine, în cursul lunii septembrie 2006 volumul a fost finalizat, iar la începutul lunii octombrie 2006, înainte de a pleca pentru trei luni la un stagiu de cercetare ºtiinþificã la Berlin, l-am predat spre publicare Departamentului Editorial al Institutului. Cu toate acestea, în ºedinþa din 28 octombrie 2006 a Consiliului ªtiinþific, la solicitarea domnului Ioan Scurtu, au fost prezentate un referat negativ al domnului Mihai Iacobescu ºi o notã neangajantã a domnului Dinu Giurescu; cum anunþasem prin e-mail cã nu voi fi de acord cu nici o modificare în conþinutul volumului, s-a amânat orice decizie pânã la întoarcerea mea în þarã. Cu aceastã decizie, procesul normal de publicare a fost blocat. Dupã întoarcerea în þarã, am solicitat rezolvarea situaþiei ºi publicarea volumului. Problema a fost discutatã în ºedinþa din 23 ianuarie 2007 a Consiliului ªtiinþific al Institutului Revoluþiei Române din Decembrie 1989, în absenþa domnilor Dinu C. Giurescu (aflat la acea datã în Statele Unite ale Americii), Dumitru Mazilu ºi Miodrag Milin. De data aceasta, pe lângã reluarea unora dintre obiecþiile expuse anterior, au fost aduse ºi critici ideologice la adresa unora dintre materialele traduse din englezã în românã, îndeosebi la adresa studiului semnat de domnul Victor Neumann. Încercãrile de a explica necesitatea respectãrii dreptului la opinie al autorilor nu au avut ecou. În consecinþã, la solicitarea expresã a domnului Claudiu Iordache, director general al Institutului Revoluþiei Române din Decembrie 1989, ca fiecare membru al Consiliului ªtiinþific sã-ºi exprime opinia, împotriva publicãrii au votat domnii Ioan Scurtu, Marian Cojoc, Alesandru Duþu, Alexandru Oºca, Mihai Iacobescu, Gheorghe Oniºoru ºi Ion Alexandrescu, pentru publicare votând doar subsemnatul. Apreciind cã blocarea publicãrii volumului reprezintã un act de cenzurã, prin care Institutul era pus în situaþia de a se îndepãrta de spiritul ºi litera legii sale de înfiinþare, am considerat necesar sã aduc aceastã problemã în discuþia Colegiului Naþional al Institutului Revoluþiei Române, întrunit în ziua de 31 ianuarie 2007. Aici se cuvine o lãmurire. Potrivit Legii nr. 556/2004, Institutul Revoluþiei Române este girat de douã organisme colective: Colegiul Naþional ºi Consiliul ªtiinþific. Consiliul ªtiinþific are doar un caracter consultativ, în timp ce Colegiul Naþional, format din 25 de personalitãþi reprezentative ºi recunoscute ale Revoluþiei, numite de Preºedintele României, are un rol deliberativ, numeºte pentru mandate de câte cinci ani conducerea executivã a Institutului (directorul general ºi directorul general adjunct) ºi analizeazã periodic activitatea acestuia. Aºadar, Colegiul Naþional avea posibilitatea instituþionalã de a trece peste deciziile Consiliului ªtiinþific ºi chiar peste cele ale conducerii executive a Institutului. Pe de altã parte însã, Colegiul Naþional al Institutului Revoluþiei Române din Decembrie 1989 a fost deseori criticat pentru faptul cã a fost numit de cãtre domnul Ion Iliescu, preºedinte

1989 – POVESTEA UNEI REVISTE

11

al României la data înfiinþãrii Institutului; pe aceastã bazã, criticii au afirmat cã majoritatea membrilor Colegiului sunt prea apropiaþi de poziþiile lui Ion Iliescu ºi au gãsit un argument suplimentar în aceastã direcþie în faptul cã, în prima sa ºedinþã, Colegiul Naþional l-a ales pe domnul Iliescu în funcþia (mai degrabã onorificã) de preºedinte al Institutului. De aceea, atât domnul Iliescu, cât ºi ceilalþi membri ai Colegiului Naþional, inclusiv domnul Claudiu Iordache, directorul general al Institutului, s-au ferit sã interfereze cu activitatea ºtiinþificã, preferând sã afirme cã de aceasta se ocupã specialiºtii, adicã membrii Consiliului ªtiinþific. Cu toate acestea, membrii Colegiului Naþional ºi-au dat mai bine seama decât membrii Consiliului ªtiinþific cã oprirea de la publicare a numãrului de revistã nu este în regulã ºi cã poate fi uºor etichetatã drept un act de cenzurã. Mai mult, unii dintre membrii Colegiului, îndeosebi domnii Petre Roman ºi Rãzvan Theodorescu, ambii cu experienþã ºtiinþificã, au intervenit în favoarea publicãrii volumului, apreciind cã acesta ar contribui la deschiderea Institutului ºi la promovarea sa în circuitul ºtiinþific internaþional. Cum însã membrii Colegiului nu doreau sã adopte o decizie prin care sã contrazicã direct Consiliul ªtiinþific ºi cum nici domnul Ion Iliescu, preºedintele Institutului ºi al Colegiului, nu a adoptat o atitudine tranºantã de o parte sau de alta, pânã la urmã, s-a ajuns la poziþia propusã de domnul Rãzvan Theodorescu, potrivit cãreia Colegiul Naþional al Institutului este de acord cu publicarea volumului de cãtre autori ºi coordonatorul sãu, dar nu în cadrul revistei Institutului. Aceastã hotãrâre solomonicã, asupra semnificaþiei cãreia voi reveni, a lãsat decizia la latitudinea mea ºi a autorilor care au contribuit la volum. În ceea ce mã priveºte, am precizat dintotdeauna cã fiecare dintre autori este liber sã aleagã una dintre urmãtoarele trei variante: sã-ºi retragã materialul ºi sã-l publice în altã parte, sã lase materialul spre tipãrire Institutului într-o altã publicaþie a acestuia sau sã accepte o publicare independentã a volumului pregãtit iniþial. Fãrã excepþie, autorii au ales aceastã ultimã variantã, iar Editura Polirom a fost de acord sã tipãreascã acest volum sub forma unei cãrþi, pãstrând integralitatea materialelor incluse iniþial, cu singura solicitare ca acestea sã fie toate în limba românã, ºi nu o parte în englezã ºi o parte în românã, cum decisesem atunci când concepusem volumul ca numãr al revistei Institutului Revoluþiei. În felul acesta, efortul autorilor nu a fost irosit, iar publicul interesat va putea sã judece calitatea contribuþiilor incluse în volum. Mai mult, este foarte probabil ca distribuþia ºi receptarea volumului sã fie mai bune decât dacã ar fi apãrut sub egida Institutului. Însã, pentru Institutul Revoluþiei Române din Decembrie 1989, acest volum reprezintã nu numai o ºansã irositã în construcþia sa instituþionalã, ci ºi un semnal de alarmã cã evolueazã într-un mod ce contravine statutului sãu de instituþie publicã de interes naþional. Revoluþia Românã din Decembrie 1989 este un moment controversat al istoriei noastre. Disputele privesc atât aprecierea sinteticã a evenimentului (a fost revoluþie, revoltã popularã sau loviturã de stat?), cât ºi reconstituirea unora dintre aspectele sale particulare ºi, mai ales, rolul jucat de participanþi, fie ei indivizi sau instituþii. Aceste controverse îºi

12

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

au originea atât în dificultãþile reale pe care le întâmpinã încercãrile de descifrare istoricã a evenimentelor, cât ºi în disputele politico-ideologice din România postcomunistã7 . Dincolo însã de ele, orice observator de bunã-credinþã acceptã faptul cã Decembrie 1989 a fost momentul fondator al trecerii României, dupã mai bine de 50 de ani de regimuri dictatoriale, la un sistem democratic. Ca instituþie având sarcina realizãrii „unei imagini documentate, obiective ºi cuprinzãtoare asupra acestui eveniment cardinal din istoria contemporanã a þãrii noastre”, Institutul Revoluþiei Române din Decembrie 1989 este obligat sã respecte pluralitatea punctelor de vedere cu privire la evenimentele din decembrie 1989, atât pentru cã aceasta este regula generalã într-un sistem democratic, cât ºi pentru cã, în activitatea ºtiinþificã, progresul cunoaºterii rezultã din confruntarea criticã a diverselor abordãri ºi interpretãri. De aceea, în cazul controverselor ºtiinþifice sau chiar ideologice, normal este ca, atunci când nu eºti de acord cu un punct de vedere, sã îl combaþi cu argumente, nu sã împiedici exprimarea sa publicã. Atitudini precum cea exprimatã de directorul general adjunct al Institutului, potrivit cãreia nici Eugen Lovinescu nu publica în revista condusã de el punctele de vedere ce contraveneau opiniilor promovate de el, sunt în discordanþã atât cu regulile dialogului ºtiinþific, cât ºi cu principiul pluralismului democratic. Rãmâne de vãzut dacã ºi în ce formã societatea româneascã va dori ºi va reuºi sã impunã respectarea principiilor sale de cãtre aceastã instituþie sau dacã, dimpotrivã, Institutul va fi lãsat sã se adânceascã pe calea subdezvoltãrii academice ºi a exprimãrii – din banii contribuabilului român – a unei viziuni unilaterale asupra unui moment fundamental al istoriei recente a României. În actualul cadru legislativ, Colegiul Naþional este singurul for capabil sã impunã din interior o reformã în sens pozitiv în funcþionarea Institutului. Experienþa acestui volum ºi a ºedinþei din 31 ianuarie 2007 a Colegiului Naþional aratã cã, în interiorul organismului, existã preocupãri pentru ameliorarea situaþiei, dar cã acestea nu au fost suficiente pentru evitarea disfuncþiilor ºi a deturnãrii Institutului de la menirea ºi rosturile sale. Dacã Institutul Revoluþiei Române din Decembrie 1989 va reuºi sã se redreseze din interior, dacã pentru aceasta va fi nevoie de o intervenþie din exterior sau dacã va fi doar o mostrã de eºec instituþional rãmân încã ipoteze deschise, asupra cãrora numai viitorul va putea sã ne ofere un rãspuns clar.

7. Existã deja un numãr considerabil de lucrãri ce analizeazã diversitatea punctelor de vedere referitoare la evenimentele din decembrie 1989. Fundamentalã rãmâne clasificarea acestora realizatã de Ruxandra Cesereanu în Decembrie ’89. Deconstrucþia unei revoluþii, Editura Polirom, Iaºi, 2004. Pentru o abordare din exterior, a se vedea Armin Heinen, „Der Tod des Diktators und die Gegenwart der Vergangenheit: Rumänien 1989-2002”, în Zeitenblicke, an 3, nr. 1 (09.06.2004), URL: http://zeitenblicke.historicum.net/2004/01/heinen/index.html. În ceea ce mã priveºte, am exprimat unele puncte de vedere în articolul „Alternative istoriografice cu privire la Revoluþia Românã din Decembrie 1989”, în Caietele Revoluþiei, nr. 1 (3), 2006, pp. 49-53.

1989 – POVESTEA UNEI REVISTE

13

* Am amintit mai sus faptul cã acest volum reflectã diversitatea abordãrilor ºtiinþifice cu privire la Revoluþia din Decembrie 1989. El se deschide printr-un articol al lui Victor Neumann, care cuprinde observaþii – desigur, subiective, dar care, tocmai prin aceastã subiectivitate consonantã cu unele forme noi de scriere a istoriei, ar putea genera discuþii clarificatoare necesare – despre rolul Revoluþiei în constituirea imaginii ºi memoriei istorice a Timiºoarei. Sunt prezente ºi abordãri mai puþin obiºnuite în istoriografia româneascã, deºi curente în alte spaþii istoriografice. Astfel, Mihaela Grancea aduce în discuþie izvoare mai puþin folosite de istorici, dar deosebit de relevante pentru un anumit tip de memorie social㠖 epitafurile funerare. La rândul sãu, Naja Bentzen aplicã la cazul concret al executãrii lui Nicolae Ceauºescu ºi a Elenei Ceauºescu grile de interpretare ºi teorii antropologice recente cu privire la moartea violentã a conducãtorilor politici; rãmâne de vãzut dacã acest tip de abordare, frecvent întâlnit în literatura ºtiinþificã occidentalã, este cel mai potrivit pentru înþelegerea felului în care au decurs unele evenimente sau dacã nu cumva complexitatea realitãþii istorice este prea mare pentru ca particularitãþile sale sã se lase cuprinse în chinga conceptelor ºi schemelor teoretice. Dietmar Müller readuce în atenþie discuþiile din 1990 cu privire la Casa Poporului, argumentând convingãtor faptul cã acestea reflectã atitudinile protagoniºtilor ºi ale publicului faþã de natura ºi semnificaþia Revoluþiei. În fine, dar nu în cele din urmã, evenimentele din România anului 1989 sunt analizate de Peter Siani-Davies în comparaþie cu rãsturnarea lui Slobodan Miloºevici în Serbia anului 2000, perspectiva de istorie comparatã informatã teoretic deschizând substanþiale perspective cunoaºterii. De altfel, credem cã aceasta este o caracteristicã specificã tuturor studiilor cuprinse în acest numãr. Ele nu închid subiectele, ci, mai degrabã, le deschid spre noi dezbateri ºi spre noi achiziþii cognitive, menite sã contribuie la înnoirea de substanþã a imaginii noastre despre Revoluþia din 1989. Acest obiectiv al deschiderii spre progresul cunoaºterii este servit ºi de publicarea în premierã a interviului realizat cu domnul Radu Silaghi, participant atât la baricada de la Intercontinental din 21 decembrie, cât ºi la ocuparea Comitetului Central, în ziua de 22 decembrie 1989, de îndreptãrile propuse de domnul Marius Mioc, precum ºi de recenziile ºi notele de lecturã referitoare la lucrãri semnificative despre Revoluþia Românã, despre revoluþiile din celelalte þãri central- ºi est-europene sau despre aspecte ale tranziþiei postcomuniste. Acest volum nu ar fi putut fi prezentat publicului fãrã sprijinul multor persoane ºi instituþii, cãrora þin sã le exprim public gratitudinea mea. Editura Polirom a acceptat cu generozitate publicarea ºi ºi-a asumat cu profesionalism procesul editorial. Angela Toader a asigurat asamblarea electronicã a contribuþiilor trimise de autori. Cei 14 referenþi anonimi au rupt din timpul lor pentru a evalua ºi a face observaþii cu privire la materialele trimise. Atât autorii textelor incluse în volum, cât ºi un numãr de colegi ºi, mai ales, Mirela-Luminiþa Murgescu m-au ajutat, prin solidaritatea ºi încurajãrile lor, sã nu abandonez proiectul ºi sã pot prezenta publicului acest volum. Obiectivele sale sunt

14

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

duble. Pe de o parte, aspirãm ca el sã contribuie la progresul cunoaºterii ºi al discuþiilor despre memorie ºi istorie în legãturã cu Revoluþia din Decembrie 1989. Pe de altã parte, sperãm ca el sã contribuie la conºtientizarea publicã a faptului cã existã o instituþie publicã ce are nevoie de ajutor pentru a-ºi îndeplini menirea fixatã prin lege. Dacã vom reuºi, fie ºi parþial, în aceste douã direcþii, atunci efortul nostru, al autorilor acestui volum, nu a fost în zadar.

Anexã Cuvântul înainte, aºa cum a fost scris în iunie 2006 ºi cum ar fi apãrut dacã volumul ar fi fost publicat ca numãr al revistei Institutului Revoluþiei Române din Decembrie 1989 Acest numãr al revistei Institutului Revoluþiei Române din Decembrie 1989 reprezintã un pariu ºi o provocare. Un pariu profesional, deoarece este pentru prima datã în România când o revistã din domeniul istoriografiei aplic㠖 fie ºi pentru un singur numãr – sistemul peer-review, cu doi recenzenþi anonimi (dintre care unul ancorat instituþional în afara României) pentru fiecare dintre articole. Acest standard, ce ar fi trebuit sã fie un semn de normalitate, a fost privit cu neîncredere la noi. Desigur, sistemul peer-review implicã mai multã muncã ºi nu garanteazã implicit ºi de la început o calitate superioarã a materialelor. De altfel, o revistã academicã se construieºte în timp. Totuºi, credem cã cititorii vor putea judeca progresul comparând primele douã numere ale revistei noastre ºi, totodatã, sperãm ca numerele viitoare sã-l surclaseze calitativ pe cel de acum. Este o provocare pentru cã, prin acest numãr, mi-am propus sã marchez o multiplã deschidere. Pe drept sau pe nedrept – viitorul va demonstra aceasta mai bine decât ar putea-o face argumentele oricãruia dintre noi acum –, multe persoane au exprimat pãrerea cã Institutul Revoluþiei Române din Decembrie 1989 este o instituþie partizanã, care va reflecta doar un anumit punct de vedere legat de acest eveniment. Or, potrivit Legii nr. 556/2004, Institutul Revoluþiei Române este instituþie publicã de interes naþional, având drept obiectiv realizarea „unei imagini documentate, obiective ºi cuprinzãtoare asupra acestui eveniment cardinal din istoria contemporanã a þãrii noastre”1. Pentru aceasta, Institutul ºi publicaþiile sale sunt ºi trebuie sã fie deschise tuturor opiniilor 1. Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 1194/14.12.2004, p. 2.

1989 – POVESTEA UNEI REVISTE

15

semnificative, articulate într-un mod adecvat standardelor ºtiinþifice. Desigur, pentru asigurarea reflectãrii acestui pluralism de opinii, este necesar ca opiniile diverse sã fie exprimate, iar, în cazul revistei Institutului, trebuie ca materialele sã fie trimise redacþiei. Cu acest numãr, am încercat sã deschidem o poartã în acest sens. De aceea, au fost invitaþi sã publice specialiºti de diverse afinitãþi politice ºi orientãri istoriografice, atât români, cât ºi strãini. Abordãrile tematice ºi metodologice sunt diverse, constituindu-se tocmai prin aceastã diversitate într-un îndemn la dialogul academic. Dialogul internaþional sperãm sã fie impulsionat nu numai de componenþa grupului de autori care semneazã în acest numãr, ci ºi de faptul cã trei studii au fost publicate direct în limba englezã, textul unui specialist britanic a fost tradus în româneºte pentru a le fi mai uºor accesibil istoricilor români, iar toate articolele beneficiazã de rezumate substanþiale în englezã, respectiv în românã. În fine, dar nu în cele din urmã, prin iniþierea rubricii de recenzii, ca ºi prin rubrica „Opinii ºi dezbateri”, am încercat sã încurajãm exprimarea publicã a demersului critic, deficitar încã în istoriografia românã. În numele acestei deschideri, am acceptat chiar ºi o criticã la adresa primului numãr al acestei reviste ºi nu pot decât sã regret faptul cã responsabilul acelei ediþii a refuzat invitaþia mea de a rãspunde public, tot în acest numãr, observaþiilor respective. Majoritatea articolelor se referã la problema reflectãrii evenimentelor din 1989 – sau, dacã vreþi, a constituirii memoriei referitoare la acest an. Lansând provocarea unui grupaj „1989 – Memorie ºi istorie”, am pornit de la constatarea cã, în România de azi (ºi nu numai), pãrerile cu privire la Decembrie 1989 sunt extrem de împãrþite. Aceasta se datoreazã în parte realelor neclaritãþi în ceea ce priveºte reconstituirea unora dintre faptele istorice – de exemplu, dar nu numai, încã obscura problemã a „teroriºtilor” – ºi, într-o mãsurã încã ºi mai mare, extremei politizãri a temei Revoluþiei din 1989. Polarizarea vieþii politice a României postcomuniste între adepþii ºi adversarii lui Ion Iliescu a fãcut ca aproape toate discursurile despre Revoluþie sã fie influenþate de atitudinile faþã de politica acestuia dupã 1989. De aici, au rezultat multiple ºi divergente tendinþe de focalizare a atenþiei asupra unor aspecte parþiale ale Revoluþiei ºi, uneori, chiar de punere sub semnul întrebãrii a autenticitãþii procesului revoluþionar. Nu este acum momentul sã discutãm în detaliu întrepãtrunderile dintre poziþionãrile politice ºi ideologice postrevoluþionare ºi caracteristicile diverselor discursuri despre Revoluþie. Însã meritã sã citãm o criticã severã, exprimatã de un intelectual care nu poate fi acuzat de pactizare cu vreuna dintre taberele politice din România postcomunistã: România ar fi avut posibilitãþi uriaºe pentru crearea propriului sãu mit democratic – este vorba de Revoluþia din 1989. Tocmai în legãturã cu acest aspect, nonconformista intelectualitate românã a reuºit sã concretizeze cea mai fantasticã realizare, un record mondial, de valoare universalã. Pentru cã voi, dragii mei prieteni, cãrora nu v-au convenit consecinþele politice (într-adevãr, neplãcute) ale revoluþiei, aþi convins o lume întreagã cã revoluþia, de fapt, nici n-a avut loc, cã a fost vroba de o scamatorie, de un miraj, de o halucinaþie, de o înºelãtorie, de o jonglerie, reuºind ca prin tertipurile poetice ale mitologizãrii negative sã escamotaþi cea mai

16

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

mare faptã istoricã a poporului român, numai pentru faptul cã, la fel ca în toate revoluþiile, a existat prea multã fanfaronadã, exagerare, pãlãvãrãgealã, prea mult haos2.

Studiile incluse în acest numãr al revistei nu-ºi propun un bilanþ general al relaþiei dintre istorie ºi memorie cu privire la Revoluþia Românã din Decembrie 1989. Dupã cum o aratã chiar ºi lucrãrile dedicate special acestei problematici3, este poate prea devreme pentru un bilanþ senin ºi complet nepãrtinitor. În schimb, aceste articole aduc contribuþii speciale – documentare ºi, mai ales, interpretative –, de naturã sã stimuleze cunoaºterea legatã de constituirea memoriei istorice cu privire la Revoluþia din 1989. Numãrul se deschide printr-un articol care cuprinde observaþii – desigur, subiective, dar care tocmai prin aceastã subiectivitate ar putea genera discuþii clarificatoare necesare – despre rolul Revoluþiei în constituirea imaginii ºi memoriei istorice ale Timiºoarei. Sunt prezente ºi abordãri mai puþin obiºnuite în istoriografia româneascã, deºi curente în alte spaþii istoriografice. Astfel, Mihaela Grancea aduce în discuþie izvoare mai puþin folosite de istorici, dar deosebit de relevante pentru un anumit tip de memorie social㠖 epitafurile funerare. Tot în acest numãr, executarea lui Nicolae Ceauºescu ºi a Elenei Ceauºescu este abordatã dintr-o perspectivã interdisciplinarã, combinând informaþia istoricã ºi analiza antropologicã, iar discuþiile din 1990 cu privire la Casa Poporului sunt analizate cu o atenþie specialã pentru felul cum reflectã ele atitudinile faþã de natura ºi semnificaþia Revoluþiei. În fine, dar nu în cele din urmã, evenimentele din România anului 1989 sunt analizate în comparaþie cu rãsturnarea lui Slobodan Miloºevici în Serbia anului 2000, abordarea de tip istorie comparatã informatã teoretic deschizând substanþiale perspective cunoaºterii. De altfel, credem cã aceasta este o caracteristicã specificã tuturor studiilor cuprinse în acest numãr. Ele nu închid subiectele, ci, mai degrabã, le deschid spre noi dezbateri ºi spre noi achiziþii cognitive, menite sã contribuie la înnoirea de substanþã a imaginii noastre despre Revoluþia din 1989. Înainte de a încheia, în calitate de responsabil al acestui numãr, doresc sã le mulþumesc atât autorilor care au contribuit la acest numãr, cât ºi celor 14 referenþi anonimi ce ºi-au rupt din timpul lor pentru a evalua ºi a face observaþii cu privire la materialele trimise. Totuºi, cum nici Institutul, în ansamblul sãu, nici Consiliul ªtiinþific, nici colegiul de redacþie ºi nici responsabilul de numãr nu ºi-au propus sã acþioneze ca cenzori, autorii au avut libertatea de a accepta sau nu observaþiile referenþilor. De aceea, 2. Gáspár Miklós Tamás, „Scrisoare cãtre prietenii mei români”, în Mircea Vasilescu (coord.), Intelectualul român faþã cu inacþiunea, Editura Curtea Veche, Bucureºti, 2002, p. 16. 3. Cartea de referinþã rãmâne cea a Ruxandrei Cesereanu, Decembrie ’89. Deconstrucþia unei revoluþii, Editura Polirom, Iaºi, 2004. Pentru o abordare din exterior, vezi Armin Heinen, „Der Tod des Diktators und die Gegenwart der Vergangenheit: Rumänien 1989-2002”, în Zeitenblicke, an 3, nr. 1 (09.06.2004), http://zeitenblicke.historicum.net/2004/01/heinen/index.html. În ceea ce mã priveºte, am exprimat unele puncte de vedere în articolul „Alternative istoriografice cu privire la Revoluþia Românã din Decembrie 1989”, publicat în Caietele Revoluþiei, nr. 1 (3), 2006, pp. 49-53.

1989 – POVESTEA UNEI REVISTE

17

responsabilitatea cu privire la conþinutul concret al contribuþiilor din acest numãr revine în întregime fiecãruia dintre autori pentru propriul material. În schimb, îmi asum rãspunderea pentru acceptarea publicãrii diverselor contribuþii ºi pentru arhitectura de ansamblu a acestui numãr, cu speranþa cã acesta va contribui atât la transformarea revistei Institutului într-o platformã a dialogului academic de vârf cu privire la Revoluþia din 1989, cât ºi la înaintarea cunoaºterii istorice. Desigur, un numãr de revistã este doar o picãturã dintr-un ocean. Rãmâne de vãzut dacã drumul pe care am încercat sã-l deschidem acum va fi continuat. Pluralismul de opinii ºi abordãri din cadrul colegiului de redacþie (ca ºi al Institutului, în ansamblul sãu) este un atu, dar poate fi ºi un handicap, în condiþiile când o revistã academicã are nevoie de continuitate ºi coerenþã. Viitorul este deci deschis. Bogdan Murgescu

18

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

CUVÂNTUL ÎNAINTE, AªA CUM A FOST SCRIS ÎN IUNIE 2006...

Partea I. Studii

19

20

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

HEADER STANGA

21

Timiºoara în memoria colectivã contemporanã. Perspective fragmentare Victor Neumann1

Oraºul cosmopolit al unei regiuni transfrontaliere Elitele Imperiului Habsburgic au fost pentru întâia oarã tentate sã adopte setul de valori proprii civilizaþiei occidentale în secolul al XVIII-lea. Un secol mai târziu, orientarea pro-occidentalã a fost însuºitã ºi de cãtre masele din oraºele Europei Centrale. Adoptarea valorilor moderne avea sã reprezinte un reper important al societãþilor urbane. Între anii 1880 ºi 1918 avusese loc o explozie demograficã fãrã precedent în oraºele monarhiei austro-ungare. În acea perioadã s-a construit mult, nu numai în centrele cunoscute, dar ºi în micile burg-uri care au dobândit astfel o configuraþie arhitecturalã europeanã. Atunci s-au pus în funcþiune noi 1. Victor Neumann este profesor de istorie la Universitatea de Vest din Timiºoara. Dintre publicaþiile sale mai recente amintim: Ideologie ºi fantasmagorie. Perspective comparative asupra gândirii politice în Europa Est-Centralã, Editura Polirom, Iaºi, 2001; Between Words and Reality: Studies on the Politics of Recognition and Changes of Regime in Contemporary Romania, The Catholic University of America Press, Washington, 2001; Neam, popor sau naþiune? Despre identitãþile politice europene, ediþia a II-a completatã, Editura Curtea Veche, Bucureºti, 2005; Conceptually Mystified: East-Central Europe Torn between Ethnicism and Recognition of Multiple Identities, Editura Enciclopedicã, Bucureºti, 2004; Reinhart Koselleck, Conceptul de istorie, traducere în românã (împreunã cu Patrick Lavrits) ºi studiu introductiv de Victor Neumann, Editura Universitãþii „Al.I. Cuza”, Iaºi, 2005; The End of a History: The Jews of Banat from the Beginning to Nowadays, Editura Universitãþii din Bucureºti, Bucureºti, 2006; Tentaþia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centralã ºi de Sud-Est, Editura Polirom, Iaºi, 2006. Contact: [email protected]; [email protected].

22

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

administraþii în toate oraºele Europei Centrale dupã modelul Vienei sau Budapestei, s-a diversificat producþia economicã, au fost adoptate principiile comerciale universal valabile pe toatã suprafaþa continentului. Situat la o distanþã de 550 de kilometri de Viena ºi la 250 de kilometri de Budapesta, Timiºoara a asimilat într-un timp scurt influenþele transmise dinspre cele douã capitale imperiale. În 1910, oraºul numãra 72 555 de locuitori, avea douã instituþii de învãþãmânt pentru pregãtire tehnicã superioarã, douã episcopate, 62 de fabrici cu producþie micã ºi mijlocie, 132 de asociaþii ºtiinþifice ºi profesionale, ºapte cotidiene, 17 tipografii, o viaþã muzicalã de foarte bunã calitate etc. Cu un numãr de 11 656 de elevi în anul 1906, Timiºoara era un adevãrat oraº al ºcolilor. În anul 1911, autoritãþile oraºului au obþinut acordul înfiinþãrii celei de-a doua politehnici din estul monarhiei. Dupã Budapesta, Timiºoara devenise unul dintre cele mai importante ºi mai moderne oraºe din zona de est a Austro-Ungariei2. Din punct de vedere economic, el surclasa oraºele din Transilvania, din estul Câmpiei Panonice sau din Voivodina. Era comparabil cu Bratislava (Pozsony) ºi cu Pécs. Deschiderea europeanã îi fusese facilitatã de practicarea plurilingvismului (cultura timiºoreanã a fost pentalingvã), interculturalitate ºi apartenenþa multiconfesionalã a populaþiei. Analizatã din toate unghiurile, industrial, urban, social, cultural, pedagogic ºi comportamental, Timiºoara anului 1910 2. Gusztav Thirring (ed.), A magyar városok statisztikai évkönyve, Budapesta, 1912, pp. 525-526. Pentru contextualizare, vezi ºi Ilona Sármány-Parsons, „Die Rahmenbedingungen für «die Moderne» in den ungarischen Provinzstädten um die Jahrhundertwende”, în Andrei Corbea-Hoiºie, Jacques Le Rider (ed.), Metropole und Provinzen in Altösterreich, Editurile Polirom-Böhlau, Iaºi-Viena, 1996, p. 201, n. 50. Autoarea aratã în mod comparativ evoluþia oraºelor care fãceau parte din administraþia ungarã înainte de primul rãzboi ºi în care, alãturi de dezvoltarea economicã, emanciparea socialã, afirmarea culturalã ºi civicã, o problemã sensibilã rãmãsese aceea a naþionalitãþilor. Chiar ºi în oraºele în care dominantã era o populaþie mixtã, tendinþele de maghiarizare fuseserã evidente, rãspândirea limbii fiind un deziderat al unora dintre asociaþiile înfiinþate în acest scop ºi la Bratislava sau Timiºoara. Vezi ºi articolul lui Zoltán Szász, „«Manchester-ul ungar.» Dezvoltarea Timiºoarei moderne”, din volumul Transilvania vãzutã în publicistica istoricã maghiarã. Momente din istoria Transilvaniei apãrute în revista História, Editura Pro Print, Miercurea-Ciuc, 1999, pp. 240-250. ªi aici sunt evidenþiate dezvoltarea economicã spectaculoasã, precum ºi preocuparea deosebitã pentru problemele sociale ale autoritãþilor locale. „Timiºoara era o excepþie nu doar pentru cã aici a fost unul dintre leagãnele miºcãrii muncitoreºti din Ungaria, dar ºi pentru cã autoritãþile au fost suficient de atente la chestiuni sociale, dispunând pentru aceasta de niºte bani, dar mai ales de spirit de iniþiativã. Dorinþa de a ajuta nu fãcea o diferenþã netã între «cetãþeni» ºi muncitori.” (op. cit., p. 249)

TIMIªOARA ÎN MEMORIA COLECTIVÃ CONTEMPORANÃ...

23

fusese integratã Europei ºi a deþinut rolul de „principalã verigã de legãturã dintre monarhie ºi Balcani”. Temeliile puse în deceniile dualismului s-au dovedit folositoare pe întreg parcursul secolului al XX-lea3. Sectarismul comunitar nu a concurat la orientarea politicã a oraºului. Graþie coabitãrii, condiþiei social-materiale relativ apropiate a majoritãþii locuitorilor, precum ºi unui amestec de familii de origini diverse, Timiºoara a dejucat tendinþele asimiliste, etno-naþionalismele ori excesele doctrinar-religioase. Ambivalenþele ei culturale au generat o stare de civilizaþie ce a contribuit la atracþia pentru invenþii tehnice ºi comerþ. Acestea sunt doar câteva elemente care au fãcut posibilã perpetuarea diferenþelor de orientare culturalã ºi politicã ale Timiºoarei în comparaþie cu multe dintre oraºele învecinate (ca, de exemplu, Arad, Oradea, Cluj, Braºov, Debreþin ºi Szeged), unde programele educaþionale care impuneau întâietatea unei limbi în dauna alteia deveniserã parte a politicilor oficiale ungare. Capitala Banatului s-a situat la egalã distanþã ºi de Kulturnation-ul romantismului german, ce fusese receptat ºi fãcuse carierã în a doua jumãtate a secolului al XIX-lea ºi în secolul urmãtor în multe dintre mediile intelectuale central ºi sud-est-europene, precum cele ceheºti, slovace, româneºti, croate, sârbe, greceºti ºi bulgare4. În pofida presiunilor de maghiarizare din perioada 1880-1914, a unei tentative de anexare sârbã din timpul celui dintâi rãzboi ºi a politicilor de românizare începute în 1919, Timiºoara a continuat sã fie ºi pe parcursul secolului al XX-lea un oraº prin excelenþã cosmopolit. Remarcabil a fost faptul cã pentru o lungã perioadã locuitorii au folosit limbile maghiarã, germanã, sârbã, românã ºi bulgarã ºi cã distincþiile nu au fost ºi nu au devenit definitorii. Numele oraºului era cunoscut în toate limbile importante folosite de locuitorii sãi; de exemplu: Temeschburg, Temesvár, TemiÍvaru, Timiºoara. Conºtientizarea moºtenirilor istorice diverse a rãmas o constantã, fapt ce a fãcut ca pânã ºi practicile religioase ale fiecãrui grup cultural sã fie, la rândul lor, variate. Românii erau de religie ortodoxã, dar ºi 3. Cf. Zoltán Szász, op. cit., p. 250. Pentru detalii socioculturale, vezi Victor Neumann, Identités multiples dans l’Europe des Regions. L’Interculturalité du Banat, traducere din limba românã de Maria Þenchea, Editura Hestia, Timiºoara, 1997, pp. 23-32 ºi 33-40. Unii dintre colegii mei au comparat Timiºoara acelui timp cu Trieste, Cracovia, Lvov, KoÍice. Vezi, în acest sens, Adriana Babeþi, „Timiºoara-Bucureºti. Culturi complementare. De ce versus?”, text prezentat cu ocazia dezbaterii publice cu titlul „Axa Timiºoara-Bucureºti”, organizatã de Evenimentul Zilei. Ediþia de Vest, Expovest, Timiºoara, 16 decembrie 2005. 4. Victor Neumann, Neam, Popor sau Naþiune. Despre identitãþile politice europene, Editura Curtea Veche, Bucureºti, 2005. Vezi capitolul „«Volk» (Popor) ºi «Sprache» (Limbã) în gîndirea lui Herder. Teoria speculativã a etnonaþiunii”, pp. 47-84.

24

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

greco-catolicã5; maghiarii erau romano-catolici ºi reformato-calvini; germanii erau romano-catolici ºi, în micã proporþie, evanghelico-luterani; evreii erau aºkenazi ºi sefarzi, ortodocºi ºi reformiºti sau neologi 6. Din aceste moºteniri s-au nãscut codurile multiple ale cetãþeanului Timiºoarei, parþial identificabile pânã astãzi în definirile ºi autodefinirile identitare, în pedagogia socialã, în interferarea obiceiurilor religioase, în supravieþuirea ºcolilor medii de limbã germanã, sârbã, maghiarã ºi în apariþia acelora de limbã englezã ºi francezã. Toate indicã o fizionomie multi- ºi interculturalã, în care familiile mixte au jucat rolul de avangardã. Ca urmare a primului rãzboi mondial, a destrãmãrii imperiilor ºi a desenãrii noii hãrþi a Europei prin tratatul de la Versailles, unele dintre fostele regiuni ale monarhiei austro-ungare se transformaserã în motorul industrializãrii noilor state-naþiune. Boemia ºi Moravia au jucat un asemenea rol pentru Cehoslovacia. Banatul nu s-a transformat într-un model similar pentru România. Timiºoara a intrat în raza de influenþã a Bucureºtiului, capitala României. Adicã i s-au impus un model cultural ºi o gândire politicã diferite, comparativ cu acelea pe care i le-a lãsat moºtenire fosta monarhie austro-ungarã. În consecinþã, apropierea ºi, respectiv, integrarea în civilizaþia occidentalã au fost estompate. Ponderea Timiºoarei ºi, implicit, a regiunii Banat în viaþa social-politicã s-a diminuat, iar statul naþional român a fost vãduvit de un motor economic ce era deja funcþional ºi relativ performant în vremea monarhiei dualiste. Numit㠄Manchester-ul” Transleithaniei în anii 1900-1910, Timiºoara a mai trãit o vreme din reuºitele industriale ºi din faima comercialã de odinioarã. Treptat, în România anilor 1919-1940, oraºul devenise un centru fãrã putere administrativã proprie ºi fãrã resursele financiare necesare continuãrii unei dezvoltãri în acord cu aspiraþiile sale. Tocmai de aceea, uneori, locuitorii lui s-au raportat nostalgic la etapele premergãtoare primului rãzboi. Alteori, ºi-au exprimat mai apãsat identitatea regionalã ori au manifestat complexe de superioritate în raport cu sudul României ºi, mai ales, în raport cu Bucureºtiul. Nu au existat însã nicicând ideologii ºi practici politice radicale care 5. Victor Neumann, Ideologie ºi fantasmagorie. Perspective comparative asupra istoriei gândirii politice în Europa Est-Centralã, Editura Polirom, Iaºi, 2001; vezi capitolul „Divergenþe confesionale. Greco-catolici ºi ortodocºi în România contemporanã (1948-1999)”, pp. 134-148, unde am arãtat cã, ºi astãzi, Timiºoara probeazã o mai bunã coabitare ºi toleranþã religioasã între cultele religioase româneºti decât alte regiuni ale României. 6. Victor Neumann, Istoria evreilor din Banat. O mãrturie a multi- ºi interculturalitãþii Europei central-orientale, Editura Atlas, Bucureºti, 1999 (ediþia în limba englezã, The End of a History. The Jews of Banat from the Beginning to Nowadays, Editura Universitãþii din Bucureºti, Bucureºti, 2006).

TIMIªOARA ÎN MEMORIA COLECTIVÃ CONTEMPORANÃ...

25

sã concure la rupturi regionale sau la autonomia Timiºoarei ºi Banatului în cadrul României. De altfel, acest fapt era imposibil datoritã Constituþiei din 1923 care a promovat centralismul ca politicã de stat ºi a blocat orice putere decizionalã localã7. Rolul Bucureºtiului – de capitalã a României Mari – a fãcut ca amalgamul de însuºiri oriental-occidentale sã fie propus întregii þãri. Inspirat de Turcia otomanã ºi de domniile fanariote, pe de-o parte, ºi de izvoarele intelectuale franco-prusace, pe de altã parte, modelul cultural al Bucureºtiului trebuia însuºit de toate regiunile ºi oraºele integrate României Mari. În prima fazã s-a urmãrit consolidarea statului. Teama de vecini ºi de posibilele revendicãri teritoriale îºi avea temeiurile sale ºi a fãcut ca cea mai popularã doctrinã politicã româneascã sã devinã aceea naþionalistã. Chiar ºi comunismul românesc s-a inspirat din aceastã doctrinã, el confiscând suspect de bine fragmente relevante ale etnonaþionalismului interbelic în favoarea propriei politici. Promovarea profesionalã ºi în ierarhiile instituþionale se fãcea inclusiv în temeiul criteriilor etno-culturale ºi de apartenenþã confesionalã. Prin diviziunea artificialã capitalã-provincie, centralismul a inculcat o formã de excludere de la treburile publice a regiunilor vestice ºi nordice ºi a oraºelor acestora. Situatã la intersecþia drumurilor europene ce leagã Hamburgul de Atena ºi Istanbulul ºi Viena de Bucureºti, Timiºoara se aflã în vecinãtatea imediatã a Ungariei ºi Serbiei. Din punct de vedere social ºi al nivelului de trai, a fost socotit pentru multã vreme cel mai evoluat oraº al României. Timiºoara s-a adaptat mai greu stilului propus de Bucureºti. Fizionomia multiculturalã ºi comportamentul critic moºtenite de la monarhia austro-ungarã au contribuit ºi ele la o frondã benignã a Timiºoarei în faþa politicilor Bucureºtiului. Aceasta se mai vede ºi astãzi în probleme de politici administrativ-economice, în disputele sportive sau în interpretãrile istoriei recente8. Modelul oraºului central-european rãmãsese mai atractiv pentru timiºoreni decât acela balcanic propus de elitele dominante ale capitalei. De aici ºi rezistenþa faþã de uniformizarea identitarã a regiunilor. 7. Keith Hitchins, Romania 1866-1947, Clarendon Press, Oxford, 1994 (ediþia în limba românã, Editura Humanitas, Bucureºti, 1996, pp. 176 ºi 186-203); Tom Gallagher, Theft of a nation. Romania since Communism, Hurst & Company, Londra, 2004 (ediþia în limba românã, Editura Humanitas, Bucureºti, 2004, pp. 35-40 ºi 40-42). 8. Cea mai recentã dezbatere publicã pe aceastã temã organizatã de Evenimentul Zilei. Ediþia de Vest are titlul „Axa Timiºoara-Bucureºti” (cf. Evenimentul zilei. Ediþia de Vest, nr. 4306, 16 decembrie, 2005, p. 2). Vezi ºi Nicoleta Chiru, „Revoluþia administrativã porneºte de la Timiºoara”, în Evenimentul Zilei (ediþia a II-a), nr. 4307, 17 decembrie, 2005, p. 2.

26

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

Schimbãrile politice din 1989. Timiºoara revoluþionarã În anii ’60-’80, regimul Ceauºescu a creat treptat o stare de spirit insuportabilã. La Timiºoara, politica regimului totalitar provocase populaþia în felurite forme. Lipsa alimentelor, dependenþele financiare, militarizarea instituþiilor, teama pentru viaþa privatã, persecuþiile pe criterii profesionale – toate erau trãsãturi generale ale comunismului din România. În cazul Timiºoarei, ca ºi al altor oraºe din Banat, se adãuga suspiciunea faþã de cetãþeanul ce trãia în vecinãtatea graniþei ºi care putea încerca sã emigreze ilegal. O tensiune a fost permanent provocatã ºi întreþinutã în raporturile dintre majoritate ºi minoritãþi. Ea era foarte vizibilã în cazul maghiarilor, cãrora, cu ocazia semnalãrii nerespectãrii drepturilor propriei colectivitãþi ori a drepturilor omului, li se reproºau revendicarea Transilvaniei ºi intenþia de a scinda þara. În ceea ce priveºte minoritãþile evreiascã ºi germanã, regimul comunist a încurajat emigrarea. O bunã parte dintre persoanele aparþinând acestor minoritãþi cultural-confesionale din Timiºoara ºi din alte localitãþi ale României deveniser㠄marf㔠de vânzare cãtre Israel ºi Germania. Tranzacþiile nu se desfãºurau doar în temeiul înþelegerilor semnate între statele invocate ºi România regimului Ceauºescu, ci ºi prin cointeresarea funcþionarilor români din aparatul de partid, din serviciile de Miliþie ºi Securitate. Acesta era motivul pentru care, în foarte multe situaþii, eliberarea paºapoartelor de emigrare definitivã presupunea aºteptãri de luni sau ani de zile. Emigrarea evreilor ºi germanilor devenise o sursã de venituri pentru ierarhia regimului. Dupã eliberarea României de sub dictaturã, au rãmas multe necunoscute în legãturã cu averile fãcute pe amintita cale de familia Ceauºescu ºi de slujitorii oficiali ºi neoficiali. Timiºoara a fost marcatã de aceste politici fãþiº ori subtil discriminatorii. Un tratament identic le era aplicat ºi persoanelor provenind din familii mixte, îndeosebi acelora ce purtau nume cu altã rezonanþã decât aceea românã. Politicile de acest fel ale Partidului Comunist Român aveau similitudini izbitoare cu cele legionare ºi antonesciene. Aidoma legislaþiilor rasiale ale regimurilor de extremã dreaptã, ele urmãreau purificarea etnicã. Oficialitãþile acþionau însã în temeiul ordinelor verbale, iar propaganda ideologicã amalgama ideile fasciste ºi pe cele stalinist-comuniste. Etnicismul a fost practicat de regim pe baza ordinelor verbale, adicã discriminarea a fost introdus㠄pe uºa din dos”. În felul acesta, populaþia era indusã în eroare cu privire la practicile ºi accentele ideologice ale regimului. Potrivit acestei politici, minoritãþile culturale, etnice ºi confesionale urmau sã disparã. În însãºi selectarea studenþilor, a cadrelor universitare, a activiºtilor culturali, a pedagogilor, editorilor ºi jurnaliºtilor de la cotidiene, comuniºtii þineau seama de apartenenþa comunitarã ºi de ponderea acesteia.

TIMIªOARA ÎN MEMORIA COLECTIVÃ CONTEMPORANÃ...

27

Aidoma practicilor din millet-urile medievale turceºti, locuitorii României comuniste erau obligaþi sã se identifice cu un grup anume ori erau identificaþi în mod aleatoriu, pe bazã de nume, limbã vorbitã sau bisericã frecventatã. Fenomenul acesta (prezent uneori ºi astãzi în mediul cultural românesc) este cu atât mai straniu cu cât tindea sã ºteargã realitãþile sociale ºi istorice. Politicile dictatoriale au neglijat intenþionat moºtenirile fostelor teritorii ale Imperiului Habsburgic, acelea care fuseserã colonizate cu populaþii de varii origini cultural-lingvistice ºi religioase. Unele regiuni, aºa cum este ºi Banatul, au devenit zone de graniþã dupã primul rãzboi. Timiºoara a dobândit o mentalitate transfrontalierã ºi transculturalã, datoritã poziþiei sale geografice. Acest adevãr al transculturalitãþii a fost ocolit de cãrþile de istorie a românilor ºi de cele ale comunitãþilor minoritare, motiv pentru care persistã ºi astãzi semne de întrebare cu privire la identitatea oraºului. În fapt, douã definiri identitare intrã în competiþie, una susþinând diversitatea ºi interculturalitatea, cealaltã promovând specificitatea bazatã pe elemente etnografice ºi pe monoculturalitate. Dincolo de numele româneºti dominante în oraºul de astãzi ºi exceptând minoritãþile relativ bine conturate pe bazã de limbã, un procent important al locuitorilor Timiºoarei au pãstrat pânã astãzi nume germane, sârbe, slovace, maghiare, fãrã ca ele sã însemne identificarea cu un grup anume a persoanelor ce le poartã. În asemenea cazuri, identitatea este una cetãþeneascã, iar cea culturalã este conferitã de regiunea de provenienþã (în cazul de faþã, „bãnãþean” pentru cel care este nãscut în regiunea Banat), de oraºul natal ori de reºedinþã (timiºorean, pentru cine e nãscut în Timiºoara ori adoptat de Timiºoara). Rar s-a întâmplat ca aceste categorii sã se asimileze unui grup anume. Este vorba aici despre o realitate socialã ce seamãnã cu aceea din regiunile transfrontaliere europene, ca de pildã Alsacia, Tirolul, Boemia, Slovacia, Bucovina, Voivodina. Conchid cã, nu rareori, din argumentele invocate rezultã cã identitatea persoanei nu are legãturã cu originea numelui. De-a lungul timpului, mai ales în secolul al XX-lea, Timiºoara avea foarte multe familii plurilingve, familii mixte, a cãror apartenenþã lingvisticã sau religioasã nu presupunea o definire clarã. Cetãþenia lor era românã, iar celelalte aspecte contau puþin sau deloc. În cazuri extreme, aºa cum au fost rãzboaiele mondiale, elementele identitare erau trecute sub tãcere. Adesea, în optica majoritãþii cetãþenilor, erau chiar nesemnificative. Supravieþuirea ambivalenþei culturale a fost de neconceput ºi de nepãtruns pentru politicile cu înclinaþii autoritare, întemeiate pe imaginarea ideologiilor monoculturale. În pofida intimidãrilor ºi a subordonãrii faþã de centru, Timiºoara a rãmas un oraº a cãrui populaþie avea un ascuþit spirit critic faþã de politica totalitarã comunistã. Într-o proporþie impresionantã, locuitorii sãi erau fascinaþi de Occident,

28

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

atraºi de micul trafic de mãrfuri cu Ungaria ºi Iugoslavia, dispuºi sã comunice cu lumea largã. Timiºorenii aveau un interes constant pentru bunãstarea materialã, ceea ce reprezentase o îndelung apreciatã moºtenire a culturii clasei mijlocii din Banat. Aceste aspecte, precum ºi poziþia oraºului la graniþa de vest a României au fãcut ca Nicolae Ceauºescu sã considere Timiºoara drept o urbe antipaticã ºi nesigurã din punct de vedere politic. În anii de dinaintea revoltelor din 1989, oraºul s-a remarcat prin spirit civic, prin sporadice manifestãri antitotalitare ºi prin câteva preocupãri intelectuale ºi artistice de avangardã, neînþelese ori neagreate de oficialitãþi. Sentimentele contrare regimului se regãseau ºi în tendinþele cosmopolite ale unui segment important al cetãþenilor sãi. Un motiv în plus pentru ca regimul lui Ceauºescu sã suspecteze populaþia oraºului, sã se disocieze de orientarea lui ori sã dispunã mãsuri speciale de supraveghere ºi control. Scânteia de la care a pornit marea demonstraþie din decembrie 1989 de la Timiºoara are legãturã cu fizionomia multiculturalã ºi multiconfesionalã a oraºului. Exista o idee politicã conturatã cu ocazia distrugerii satelor din Transilvania, idee ce s-a fãcut repede cunoscutã în mediile internaþionale. Aceeaºi idee avea sã joace un rol major în declanºarea demonstraþiilor anticomuniste de la Timiºoara. Protestul pastorului maghiar László Tõkés faþã de mãsurile de distrugere a satelor transilvãnene a fost pozitiv receptat de enoriaºii Bisericii Reformate, de mediile politice internaþionale, de presa din Ungaria ºi Germania 9, dar mai ales de populaþia localã10. Disidenþa pastorului începuse în anii 1981-1982 la publicaþia clandestinã Ellentpontok (Contrapuncte) ºi avea sã continue prin slujbele religioase din diversele parohii în care a fost mutat în chip forþat. La sfârºitul anilor ’80, Tõkés era capelan al Bisericii reformate din Timiºoara, unde a fost adoptat de cercurile de credincioºi ºi de intelectualitatea maghiarã11. Arestat la domiciliu între 1 ºi 15 decembrie 1989, Tõkés urma sã fie evacuat de cãtre aparatul de represiune al regimului Ceauºescu. Opoziþia enoriaºilor, urmatã de solidaritatea generalã a 9. Dennis Deletant, România sub regimul comunist (Romania under communist rule), Fundaþia Academia Civicã, Bucureºti, 1997 (1998). 10. Miodrag Milin, Timiºoara. 15-21 decembrie 1989, Editura autorului, Timiºoara, 1990, pp. 11-35. Vezi ºi Miodrag Milin, „Azi în Timiºoara, mâine-n toatã þara (Crâmpeie din revoluþia trãitã)”, în volumul Timiºoara. 16-22 decembrie 1989 (culegere de texte despre evenimentele de la Timiºoara din decembrie 1989), Editura Facla, Timiºoara, 1990, pp. 45-78. 11. Mandics György, „La vest de Doja”, în Timiºoara. 16-22 decembrie 1989, pp. 79-84. Cu privire la impresionanta solidaritate a cetãþenilor Timiºoarei, vezi ºi mãrturia lui Tõkés în Titus Suciu, Reportaj cu sufletul la gurã, Editura Facla, Timiºoara, 1990, pp. 10-17.

TIMIªOARA ÎN MEMORIA COLECTIVÃ CONTEMPORANÃ...

29

timiºorenilor din ziua de 16 decembrie 1989 faþã de încercarea de evacuare a pastorului a fost momentul-cheie care a declanºat marea revoltã împotriva regimului Ceauºescu. Protestul grupului confesional reformat a fost receptat ºi asumat de un segment ilustrativ al populaþiei oraºului, care înþelesese cã suferinþa grupului minoritar era una ºi aceeaºi cu a majoritãþii. Printre lozincile scandate în 16 decembrie la Timiºoara erau ºi acelea care marcaserã ideologia revoltei: „Jos Ceauºescu”, „Jos tiranul”. Din descrierile revoltei de la Timiºoara rezultã cã cetãþenii oraºului s-au solidarizat necondiþionat cu László Tõkés în momentul în care s-a pus problema evacuãrii acestuia din propria locuinþã. Luptãtor pentru drepturile minoritãþii maghiare din România, Tõkés a fost profund impresionat de ataºamentul timiºorenilor faþã de cauza sa. Iniþial reprezentatã de un grup de maghiari de religie reformato-calvinã, demonstraþia de solidaritate din faþa casei pastorului a atras în scurt timp câteva mii de cetãþeni ai oraºului. Planurile Securitãþii lui Ceauºescu de a provoca un conflict româno-maghiar au fost dejucate de demonstranþii care purtau însemnele unei societas civilis animate de idealul eliberãrii de sub regimul comunist opresor ºi nu de susþinerea unei prãfuite neînþelegeri istorice. În 17 decembrie 1989, Radio Budapesta anunþa cã Miliþia a risipit demonstraþia organizatã în apãrarea lui Tõkés, dar c㠄ea s-a transformat într-un protest anticeauºist”12. Cunoscutul ziar german Die Welt, în ediþia sa din 18 decembrie 1989, îºi informa cititorii asupra faptului cã la Timiºoara aproximativ 4 000 de demonstranþi s-au adunat la biserica reformato-calvinã spre a opri evacuarea pastorului Tõkés. În aceeaºi zi, Die Welt a anunþat cã au avut loc ciocniri violente între populaþie ºi Miliþie ºi cã demonstraþiile, care iniþial au avut „un caracter etnic maghiar”, „s-au transformat ulterior în demonstraþii anticeauºiste” la care s-a alãturat întreaga populaþie a oraºului13. Tot în 18 decembrie, SUA a condamnat represiunea brutalã de la Timiºoara, intenþionând sã consulte NATO ºi Comunitatea Europeanã în vederea adoptãrii unei atitudini comune faþã de violenþele autoritãþilor îndreptate împotriva populaþiei paºnice a Timiºoarei14. La Bruxelles, miniºtrii de externe ai Comunitãþii Europene condamnau ferm represiunea demonstraþiilor antitotalitare de la Timiºoara. Presa europeanã ºi cea 12. Telegrama Agenþiei Reuters trimisã din Budapesta, în Miodrag Milin (coord.), Timiºoara în Arhivele „Europei Libere”. 17-20 decembrie 1989, Fundaþia Academia Civicã, Bucureºti, 1999, pp. 55-56. 13. „Human Chain Protecting Clergymar Turns into Mass Protest”, în Milin (coord.), Timiºoara în Arhivele..., pp. 60-61. 14. „Intro (ªtiri din) Romania” ºi „White House Condemns Romanian Use of Force”, în Milin (coord.), Timiºoara în Arhivele..., pp. 151-152 ºi 154-155.

30

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

americanã au scris pe larg despre revoltele timiºorene, semnalând atitudinea intransigentã a pastorului Tõkés în apãrarea drepturilor maghiarilor din România ºi maltratãrile la care acesta a fost supus de instituþiile represive ale regimului Ceauºescu. Mediile occidentale au evidenþiat cooperarea româno-maghiarã în momentul amplificãrii demonstraþiilor, subliniind cã scânteia revoltelor anticomuniste a pornit de la pastorul Tõkés. Diplomaþii occidentali erau foarte preocupaþi, cu deosebire cei britanici ºi americani, de situaþia minoritãþilor. Aºa se explicã interesul pentru situaþia lui Tõkés ºi vizita lor la Timiºoara 15. Ei ºtiau foarte bine cã regimul Ceauºescu miza pe o politicã naþionalistã ºi cã aceasta rãmãsese ultima modalitate de a-ºi justifica rãmânerea la putere. În fapt, revolta timiºoreanã nu avusese un caracter etnic. În 19 decembrie, Frankfurter Allgemeine Zeitung atrãgea atenþia asupra faptului cã dictatura lui Ceauºescu îi nemulþumea pe toþi românii, nu doar pe reprezentanþii minoritãþilor16. Meritele de atunci ale lui László Tõkés au fost urmãtoarele: a atras credincioºii de partea ideii de libertate a conºtiinþei; a arãtat deschis motivul nemulþumirii minoritãþii maghiare; în scrisorile adresate mediilor politice ºi presei internaþionale a formulat în termeni credibili revendicãrile enoriaºilor sãi ºi ale minoritãþii din care fãcea parte; a atras atenþia asupra Timiºoarei ca oraº în care populaþia era decisã sã rãstoarne regimul de dictaturã al lui Ceauºescu ºi sã renunþe definitiv la ideologia comunistã. Provocarea ºi întreþinerea de cãtre Serviciile Secrete a relaþiilor încordate cu vecinii, îndeosebi cu Ungaria, au blocat ideea coagulãrii din timp a unui organism politic de opoziþie. Agenþiile de presã anunþau în acele zile cã frontiera dintre România ºi Ungaria a fost închisã, la fel ºi graniþele cu Iugoslavia ºi URSS, ceea ce demonstra cã revolta timiºorenilor a fost una spontanã ºi de necontrolat de cãtre autoritãþi. Invocarea prezenþei strãine, în special a maghiarilor din Ungaria veniþi la Timiºoara pentru a agita spiritele, a fãcut parte din diversionismul Serviciilor Secrete ale lui Ceauºescu. Cetãþenii acestui oraº nu au rãspuns provocãrilor, probând atunci o înþelegere a protestului lui László Tõkés, precum ºi necesitatea transformãrii lui într-un argument forte al revoltei antitotalitare. Veghea din 15 decembrie din faþa locuinþei pastorului a devenit în zilele de 17-20 decembrie impresionanta demonstraþie anticeauºistã ºi anticomunistã. Încercarea de compromitere a coabitãrii paºnice a majoritãþii româneºti cu minoritãþile germanã, maghiarã, sârbã ºi evreiascã a fost una perfidã. Fragmentar 15. „Intro (ªtiri din) Romania”, în Milin (coord.), Timiºoara în Arhivele..., pp. 151-152. 16. „Flamen in Temeschburg”, în Frankfurter Allgemeine Zeitung, 19 decembrie 1989. Vezi ºi articolul lui George Paul Hefty, „Unruhe in einem drangsalierten Land – Das Ceausescu-Regime hat den Rumänen viele Opfer auferlegt”, în Frankfurter Allgemeine Zeitung, 19 decembrie 1989.

TIMIªOARA ÎN MEMORIA COLECTIVÃ CONTEMPORANÃ...

31

conservatã, societatea civilã a acestei urbe construite dupã modelul cultural central-european nu a rãspuns provocãrilor naþionaliste ale regimului.

Intelectualii ºi masele în revolta din 1989 Spre deosebire de oraºe precum Praga, Budapesta ºi Varºovia, Timiºoara nu dezvoltase un proiect politic articulat ºi util rãsturnãrii regimului dictatorial comunist. Aidoma altor oraºe româneºti, el era absent de la marile dezbateri de idei ºi de la atitudinile antitotalitare manifeste în câteva dintre þãrile Europei comuniste. Lipseau cercurile literare disidente ºi presa de samizdat. Absentau personalitãþile capabile sã coaguleze în jurul lor societatea civilã, intelectualii-disidenþi care sã gândeascã ºi sã propage ideile politice la nivelul masei. Chiar dacã preocupãrile unora erau mai îndrãzneþe decât în alte oraºe româneºti, instituþiile culturale ºi universitare nu au încurajat sau gãzduit apariþia ºi afirmarea alternativelor de gândire politicã. Universitãþile erau supravegheate de aparatul de partid ºi de cel represiv, iar cadrele didactice erau adesea selectate în funcþie de loialitatea probatã faþã de Partidul Comunist. Profesorii de ºtiinþe umaniste, cei care ar fi putut contribui la o schimbare de atitudine printre studenþi, trãiau departe de realitãþile sociale ale României ºi de orientãrile culturale ºi politice europene. Cu câteva excepþii notabile, ei reprezentau o verigã în plus a secþiei de propagandã ideologicã a Partidului Comunist. Segmentul profesorimii cu pregãtire în domeniile filosofie, istorie ºi sociologie era folosit în catedrele de socialism ºtiinþific ce funcþionau în cadrul Politehnicii din Timiºoara. Înfiinþatã dupã al doilea rãzboi, Universitatea din Timiºoara nu avea pe atunci facultãþi de sociologie, filosofie ºi psihologie. O modestã facultate de istorie-geografie fusese suprimatã la începutul anilor ’80. Dacã în planul profesiunilor tehnice, al medicinei, filologiei ºi artelor existau personalitãþi cu înclinaþii ºi cu rezultate demne de apreciat, gândirea politicã a majoritãþii lor era strãinã de ideea schimbãrilor politice. Relativ insensibili faþã de suferinþele semenilor, universitarii aveau câteva privilegii din partea regimului: salarii decente, case sau apartamente spaþioase primite gratuit de la stat, burse, vacanþe în strãinãtate, asistenþã medicalã de calitate ºi pensii bune. Noua clasã intelectualã a Timiºoarei postbelice (la fel ca ºi în celelalte douã mari centre universitare, Clujul ºi Iaºul) împrumutase ceva din modelul sudului României, în care cultura binelui obºtesc era inexistentã. Cooperarea intelectualilor cu muncitorii, aºa cum s-a întâmplat în revoluþia din Ungaria din 1956 ori în cazul luptelor sindicale din Polonia din anii ’80, nu funcþiona în România. Cu alte cuvinte, în

32

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

întreaga þarã, lucrurile erau asemãnãtoare din punct de vedere al evoluþiei elitelor culturale. Menþiunea sincerã a lui Andrei Pleºu, unul dintre prestigioºii intelectuali ai României de dinainte ºi de dupã 1989, meritã citatã: Multe dintre dificultãþile tranziþiei autohtone rezult㠖 în absenþa unui frate mai bogat din Vest – din incapacitatea intelectualitãþii noastre de a anticipa ºi pregãti schimbarea încã din timpul dictaturii. Un anumit exces al acomodãrii, o formã de înþelepciune vag senilã, precum ºi retorica auto-justificativã a „rezistenþei prin cultur㔠[idee dragã filosofului Constantin Noica, n.m.] ne-au fãcut sã întâmpinãm schimbãrile din 1989 cu mâinile goale. Am trãit sub o presiune decizionalã derizorie ºi nu ne rãmâne, acum, decât sã tragem consecinþele17.

Neîndoielnic, aºa au stat lucrurile. O singurã observaþie mã distanþeazã de interpretarea tardivã, dar de bun-simþ, a lui Andrei Pleºu: indiferent cât de mulþi fraþi ar fi avut România în Vest, rezolvarea problemelor ei trebuia sã se bazeze pe un motor intelectual interior. Dupã decembrie ’89, Ivan Evseev, unul dintre cunoscuþii profesori ai Universitãþii din Timiºoara, recunoaºte cã a fost ºocat de schimbarea mentalã petrecutã. I-a fost foarte greu sã creadã ºi sã refacã traseul celor întâmplate. A fost martor la teribila bãtãlie a mulþimii cu tancurile ºi cu tunurile de apã, la deschisa confruntare cu forþele de represiune. Rememorarea sa este ºi ea emblematicã pentru categoria socialã în discuþie: Începând din seara zilei de 16 decembrie ºi pânã la 22 decembrie, poate pentru prima ºi ultima oarã în viaþã, mi-a fost dat sã trãiesc experienþa unui alt timp ºi a unei alte realitãþi, diferite de spaþiul profan, obiºnuit, apt pentru o modelare raþionalã18.

Profesorul încerca sã-ºi explice ruptura care a avut loc în propria sa percepþie asupra lumii prin „falia adâncã între timpul trãit înainte ºi dupã evenimente”. El nu sesizase însã absenþa coparticipãrii intelectuale în derularea evenimentelor. Atunci, în 1989, rolul elitelor culturale a fost minor. Revoltele s-au datorat întâi de toate muncitorimii, din rândul cãreia s-au înregistrat majoritatea victimelor. O bunã parte a ei moºtenise ori îºi însuºise vechiul model cultural al Timiºoarei. 17. Andrei Pleºu, „Prefaþ㔠la Wolf Lepenies, Ascensiunea ºi declinul intelectualilor în Europa (titlul original: Ascesa e declino degli intellettuali in Europa, Gius. Laterza & Figli, Roma/Bari, 1992), Editura Casa Cãrþii de ªtiinþã, Cluj-Napoca, 2005, p. 10. 18. Ivan Evseev, „Revoluþia din Timiºoara ca depãºire a sinelui”, în Timiºoara. 16-22 decembrie 1989, Editura Facla, Timiºoara, 1990, p. 27.

TIMIªOARA ÎN MEMORIA COLECTIVÃ CONTEMPORANÃ...

33

Topit la nivelul înþelegerii acesteia ºi întreþinut prin acþiunile civice ale grupusculelor de avangardã (ce meritã evidenþiate pentru curajul lor), invocatul model, odatã rememorat, a orientat mulþimea în decembrie 1989. Chiar dacã presiunea psihicã era puternicã ºi se fãcuse vizibilã prin supravegherea tuturor grupurilor sociale, lipsa de luciditate, comoditatea ºi o anume laºitate puseserã stãpânire pe o parte însemnatã a scriitorilor, artiºtilor, ziariºtilor, preoþilor ºi profesorilor din toate mediile. Adicã pe categoriile de intelectuali care ar fi putut pregãti revoltele anticomuniste ºi tranziþia paºnicã a României de la totalitarism la democraþie. Ideea de sacrificiu nu caracteriza gândirea ºi acþiunile elitelor locale ºi naþionale. Excepþiile de îndrãznealã demonstrate de-a lungul anilor ’60-’80 la Timiºoara, precum acþiunile grupului coordonat de profesorul Eduard Pamfil, acelea reprezentate de scriitorii marxiºti de limbã germanã în frunte cu William Totok, Richard Wagner, Anton Sterbling, Rolf Bossert, Ernest Wichner, Gerhardt Ortinau, Anton Bohn, Johann Lippet (Aktionsgruppe Banat), miºcarea muzicalã Phoenix, revista Forum Studenþesc ori gesturile solitare ale poetului Petru Ilieºu, nu au conferit Timiºoarei rolul unui explicit pol al disidenþei anticomuniste19. Rezumându-se la sporadice contestãri, reprezentanþii intelectualitãþii nu au reuºit sã propunã o alternativã politicã. Ecou al revoluþiei din Ungaria, manifestaþiile studenþilor timiºoreni din 1956 împotriva regimului comunist al lui Gheorghe Gheorghiu-Dej nu s-au repetat în anii urmãtori. Paralizarea instituþiilor formatoare pe o duratã de mai multe decenii ºi-a spus cuvântul. Indiferent cât de multe dovezi ale culturii civice ar fi fost în Timiºoara în perioada comunistã, rãmâne de domeniul evidenþei cã, în momentul revoltei din decembrie 1989, opoziþia democraticã nu era organizatã. Nu exista ceva asemãnãtor Cartei 77 din Cehoslovacia, sindicatului Solidarnosc din Polonia ori cercurilor intelectuale disidente din Ungaria. Aºa se face cã, în locul unei acþiuni politice gândite cu mult înaintea evenimentelor, în decembrie 1989 are loc o revoltã spontanã a mulþimii din Timiºoara împotriva regimului totalitar. Ea nu beneficiase însã de lideri recunoscuþi ºi pregãtiþi sã îndrume populaþia pentru schimbãrile politice ale momentului. Înfruntând cu pieptul gol autoritãþile statului ºi fãrã un program suficient de articulat în jurul noului ideal politic, masele formate în sensul idealului civic invocat au adus propriile sacrificii în beneficiul schimbãrii regimului. Uriaºul protest din decembrie 1989 de la Timiºoara a 19. Pentru premisele revoltei de la Timiºoara, vezi Victor Neumann, „Die bürgerliche Kultur in Siebenbürgen und im Banat: Die Rolle Temeswars in den politischen Umgestaltungsprozessen vom Dezember 1989”, în Halbjahresschrift für südosteuropäische Geschichte, Literatur und Politik, caietul nr. 1, 1999, pp. 38-51.

34

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

transformat oraºul în principalul simbol al schimbãrilor româneºti ce aveau sã urmeze. Timiºoara a fost cel dintâi oraº din România în care majoritatea locuitorilor au conºtientizat necesitatea schimbãrii lui Ceauºescu ºi a regimului comunist ºi s-au manifestat în consecinþã. În toiul demonstraþiilor, oraºul a generat câþiva lideri de tranziþie. Pentru câteva zile, ei au fost creatorii ºi animatorii evenimentelor: s-au aºezat în fruntea coloanelor de demonstranþi, au gândit strategii, au luptat cu mâinile goale în faþa armelor de foc ºi au dat conþinut discursurilor politice din balconul Operei. Tot ei au fost aceia care au încercat deschiderea negocierilor cu partea adversã: exemplul întâlnirii de la sediul Consiliului Judeþean al Partidului Comunist dintre reprezentanþii revoluþionarilor în frunte cu Ioan Savu ºi ºeful guvernului, Constantin Dãscãlescu. În legãturã cu acel moment existã o remarcã memorabilã a unuia dintre actorii principali. Ea aparþine revoluþionarului Ioan Savu ºi este simptomaticã pentru evenimentele ce s-au desfãºurat la Timiºoara ºi, apoi, la Bucureºti ºi în restul þãrii: Abia acolo, în faþa lor [a lui Dãscãlescu ºi a însoþitorilor sãi, n.m.], mi-am dat seama cã nu eram pregãtiþi sã purtãm o discuþie cu ei. Ne constituisem în comitetul acela, ori cum vrei sã-i spui..., întâmplãtor, intraserãm de fapt cei ce ne nimeriserãm în faþã, ºi-acum ne trezeam cã n-aveam idei, cã nu ºtiam ce puteam, ce trebuia, ce se impunea sã cerem pentru a ne ridica într-adevãr la statutul de reprezentanþi ai mulþimii de afarã20.

De aici se vede foarte bine cã distribuþia rolurilor nu a funcþionat, respectiv cã lipsea o verigã esenþialã în construirea evenimentelor. Este vorba despre cea reprezentatã de intelectualitate. Cu toate cã unii lideri ai evenimentelor din decembrie 1989 precum Claudiu Iordache, Petriºor Morar, Lorin Fortuna proveneau

20. Aceasta este una dintre posibilele explicaþii ale faptului cã rolul de diriguitori ºi de admnistratori ai statului postceauºist a revenit eºalonului secund al clasei politice comuniste. În tranziþia confuzã de la Bucureºti care a urmat revoltei spontane de la Timiºoara, comuniºtii reformiºti pãreau sã fie singurii capabili sã guverneze þara. Pentru poziþia lui I. Savu, vezi Suciu, Reportaj..., p. 216. Pentru aºezarea în contextul politic al timpului ºi pentru mai complexa înþelegere a fenomenului, vezi interpretarea datã revoltelor din 1989 de cãtre Silviu Brucan, De la capitalism la socialism ºi retur. O biografie între douã revoluþii, Editura Nemira, Bucureºti, 1998. Fost redactor-ºef al principalului cotidian comunist, Scânteia, ºi fost ambasador al României socialiste în SUA, Silviu Brucan a fost implicat în schimbarea regimului lui Nicolae Ceauºescu ºi în preluarea puterii politice de cãtre grupul comunist-reformist. Din 1990 ºi pânã în 2006, a fost unul dintre cei mai importanþi analiºti ai scenei politice din România, având sãptãmânal o emisiune pe canalul de televiziune ProTV din Bucureºti.

TIMIªOARA ÎN MEMORIA COLECTIVÃ CONTEMPORANÃ...

35

din mijlocului invocatului grup social, marii absenþi au fost formatorii de opinie capabili sã orienteze politic cetãþenii ºi sã prezicã revolta timiºorenilor. Confuziile care au urmat ºi lunga tranziþie spre democraþie a României îºi au o parte a explicaþiei în aceastã impardonabilã absenþã. În acel moment de cumpãnã, decisivã a fost doar forþa mulþimii, însoþitã pretutindeni de ideea de solidaritate umanã, de spiritul de sacrificiu ºi de crezul fiecãrui cetãþean în eliberarea de dictatura comunistã. Mulþimile au fost acelea care au proclamat Timiºoara cel dintâi oraº liber al României. Prin revolta spontanã ºi prin victoria lor, ele confirmã una dintre importantele interpretãri date de istoricul Fernand Braudel potrivit cãreia masele sunt în mãsurã sã scrie istoria. Marea revoltã anticomunistã din decembrie 1989 de la Timiºoara a fost evenimentul maselor. Oraºul nu ºi-a pierdut nici cultura civicã ºi nici pe cea a miºcãrii muncitoreºti autentice. Adicã, aºa cum se profilase la începutul secolului al XX-lea, Timiºoara nu a încurajat nicicând o diferenþã vizibilã între cetãþean ºi muncitor. Probabil tocmai de aceea segmentul social al muncitorimii pe care regimul comunist l-a socotit fidel lui ºi în numele cãruia pretinsese ºi impusese propria dictaturã a devenit cel mai nemulþumit ºi cel mai bine reprezentat în cursul demonstraþiilor stradale anticeauºiste ºi anticomuniste din 1989.

O perspectivã asupra Timiºoarei contemporane În anii care au urmat schimbãrilor politice din 1989, s-a observat cã oraºului nu i-au fost suficient recunoscute meritele. Vinovãþia instituþiilor ºi a persoanelor care au deschis focul asupra populaþiei ori au ordonat sã se tragã, fãcând numeroase victime, a rãmas în cea mai mare parte necunoscutã ºi nepedepsitã. Prezentatã sumar ºi dezbãtutã public o datã pe an cu ocazia comemorãrilor din decembrie, revolta de la Timiºoara s-a întipãrit numai în memoria celor care au înfãptuit-o. Neglijenþele clasei politice privind victimele de la Timiºoara au generat un disconfort psihic, atomizãri sociale ºi grave dezacorduri politice în viaþa oraºului. Rememorarea istoriei recente este marcatã de partizanatele în jurul celor douã forme ºi motivaþii ale revoltelor: cea de la Timiºoara ºi cea de la Bucureºti. Chiar evoluþiile desincronizate ale revoltelor au creat perspective diferite asupra lor ºi asupra rezultatelor acestora. Modul speculativ sau provocator în care au fost abordate evenimentele în mass-media, precum ºi în unele cãrþi scrise despre evenimentele din 1989 nu a contribuit la depãºirea crizei de conºtiinþã vizibile la scara întregii populaþii. Corupþia sistemului politico-administrativ central este acut resimþitã de majoritatea locuitorilor Timiºoarei. Nervozitatea este prezentã din cauza centralismului ºi a

36

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

imposibilei administrãri decente a oraºului. Frustrãrile populaþiei, dar ºi ale primarilor care au cãutat sã gestioneze într-o nouã formulã oraºul, s-au lovit de interesele contrare ale politicienilor numiþi de la centru spre a guverna judeþul. Lideri ai instituþiilor de stat au supravieþuit vechiului regim ºi au opus rezistenþã în faþa adevãratelor reforme. Chiar perspectiva asupra problemelor sociale aratã cã cele douã modele culturale, al capitalei ºi al oraºelor regionale, nu au încurajat o perspectivã convergentã asupra lucrurilor ºi proiectelor statale. La Timiºoara se resimte invocata diferenþã în starea de spirit a diverselor segmente ale populaþiei. În fine, distanþarea excesivã pe criterii materiale în cadrul societãþii româneºti, situaþie în care Bucureºtiul s-a remarcat mai mult ca alte oraºe, face din ce în ce mai dificilã comunicarea pe diverse paliere. Volumele ce oferã o informaþie mai obiectivã ºi mai limpede cu privire la evenimentele de la Timiºoara din decembrie 1989 sunt acelea care conþin documente21. De obicei – mãrturii, adicã documente de istorie oralã. Ele nu au însã posibilitatea sã explice ansamblul politic al momentului. Din aceastã pricinã, datele ºi faptele desfãºurate paralel la Timiºoara ºi Bucureºti, intrarea mai târzie în scenã a Bucureºtiului (revolta a izbucnit pe 21 decembrie 1989) comparativ cu Timiºoara (unde revolta a izbucnit pe 15 decembrie 1989) ºi felul cum s-a fãcut schimbarea lui Ceauºescu au dobândit reprezentãri divergente în mintea românilor. Actorii principali de la Timiºoara nu seamãnã cu actorii principali de la Bucureºti. Aspiraþiile timiºorenilor conþineau idei revoluþionare în sens autentic, adicã idei menite sã conducã la totala înlocuire a administraþiei comuniste. Acest fapt nu s-a petrecut ºi nici nu se putea petrece în întreaga Românie, în condiþiile în care ea nu era pregãtitã pentru aºa ceva. Majoritatea celor care s-au revoltat la Timiºoara au refuzat sã vadã acest aspect, în vreme ce clasa politicã a statului român nou instalatã nu a dat explicaþiile aºteptate. De aici au pornit destrãmarea coeziunii sociale, suspiciunile, invectivele, excesul de zel în revendicarea meritelor revoluþionare sau atacul la persoanã prin mijlocirea presei ºi în absenþa dovezilor juridice. O anumitã radicalitate ºi mari divergenþe de opinii s-au fãcut simþite ºi în context local. Ele au creat diferenþialisme acute în orientãrile politice ºi în activitãþile cotidiene din Timiºoara. De exemplu, dupã un deceniu ºi jumãtate de 21. Cf. Timiºoara. 16-22 decembrie 1989; Mariana Conovici, E un început în tot sfîrºitul..., culegere selectivã din programele radiodifuzate în zilele de 17-25 decembrie 1989, Societatea Românã de Radiodifuziune, Secþia de istorie oralã, Bucureºti, 1998; Miodrag Milin (coord.), Timiºoara în Arhivele...; Miodrag Milin (coord.), Procesul de la Timiºoara, vol. I-III, Muzeul Memorialul Revoluþiei, Timiºoara, 2004-2005.

TIMIªOARA ÎN MEMORIA COLECTIVÃ CONTEMPORANÃ...

37

la revoltele din 1989, liderii politici locali nu se înþeleg în probleme esenþiale privind strategiile economice, politicile sociale ºi de mediu, refacerea infrastructurii ºi restaurarea patrimoniului istoric. Gravitatea reiese mai ales din faptul cã noua clasã politicã localã nu a fost în mãsurã sã se impunã în ochii electoratului ºi nu are reprezentanþi de anvergurã în Parlamentul României ºi în executivul de la Bucureºti. Pe de altã parte, unele partide parlamentare au impus dupã 1989 senatori ºi deputaþi de Timiº originari din Bucureºti. Aceºtia au contacte sporadice cu Timiºoara ºi sunt rupþi de realitãþile sociale, culturale ºi economice locale. Neacordând prioritate rãnilor sociale ºi psihologice ale populaþiei, politicile Bucureºtiului au lãsat sã pluteascã o seamã de reproºuri dinspre guvernaþi spre guvernanþi ºi invers. Astãzi, este destul de clar cã idealurile masei de la Timiºoara ºi acelea ale segmentului politic ce a ajuns sã conducã þara dupã 1989 conþineau deosebiri de viziune. Era nevoie de o reaºezare la masa discuþiilor ºi de propagarea valorilor democratice în societate prin intermediul pedagogiilor moderne. Probabil, nici pentru aceasta, noua administraþie centralã nu era pregãtitã. Consecinþele se vãd pe o duratã mai lungã decât ne-am fi aºteptat. Nu este o întâmplare cã nemulþumirile timiºorenilor ies în evidenþã la fiecare sfârºit de an. Astãzi, ele se mai datoreazã ºi faptului cã demonstraþiile ºi contribuþiile lor la eliberarea de Ceauºescu ºi de dictatura comunistã nu sunt sãrbãtorite în întreaga þarã, nu reprezintã teme de studiu în manualele ºcolare, nu au devenit exemplele preferate ale istoricilor ºi nu sunt prezentate publicului larg pe baza documentelor ºi a mãrturiilor orale. Aidoma altor oraºe ale României, Timiºoara traverseazã momente de dificultate în adaptarea la economia de piaþã ºi la politica pluralist-democraticã. Ar fi fost firesc ca dupã 16 ani de la evenimentele invocate mai sus oraºul sã fi dobândit o mai mare pondere în viaþa economicã, administrativã ºi culturalã a þãrii; sã fi câºtigat un loc egal cu al capitalei ºi sã se afirmat mai serios în context internaþional. De ce nu s-a întâmplat acest lucru? În primul rând pentru cã nu s-a renunþat la centralismul administrativ ºi la mutarea accentului pe formarea resurselor umane ºi economice locale ºi regionale; pentru cã s-a neglijat, cu bunã ºtiinþã sau din ignoranþã, rolul pe care l-ar fi putut juca Timiºoara ºi Banatul, situate în vestul României, în dezvoltarea relaþiilor internaþionale. Promovarea valorilor locale în locul celor centrale ºi delegarea competenþelor profesionale ºi manageriale sunt doar douã elemente dintr-o suitã de cereri formulate adesea de primarul Timiºoarei, dr. Gheorghe Ciuhandu. Refuzul în luarea deciziilor politice privind reforma structuralã, lipsa de atenþie faþã de cel mai bun segment mediu care a existat în România au contribuit la multiplicarea nemulþumirilor populaþiei acestui centru faþã de gândirea liderilor naþionali.

38

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

Ceea ce nu s-a înþeles de cãtre guvernele de la Bucureºti a fost cã modernizarea unui stat porneºte întotdeauna de la marginea sa mai avansatã, adicã dinspre Vest. Deschiderea spre Europa a þãrii ar fi putut sã o asigure Timiºoara ºi oraºele imediat învecinate. Funcþionarea euro-regiunilor implica punerea în aplicare a modelului economiei transfrontaliere, respectiv asigurarea legislaþiei necesare dezvoltãrii mai rapide ºi mai eficiente a firmelor de comerþ ºi servicii. Toate acestea au fost ignorate. Reluarea politicii pe care o duceau partidele acum un secol în Vechiul Regat sau a celei promovate de formaþiunile politice interbelice potrivit cãrora controlul se exercitã prin trimiºi de la Bucureºti s-a dovedit a fi contraproductivã. Nici o regiune nu poate fi bine reprezentatã în forumul legislativ sau în cel executiv de oameni expediaþi de sus, pentru care cunoaºterea ºi implicarea în viaþa concretã a zonei rãmân întotdeauna de domeniul iluzoriului. Revolta perpetuã a timiºorenilor este motivatã de faptul cã a fost întârziatã reforma clasei politice ºi a structurilor administrative centrale, a orientãrii pro-europene ºi a descentralizãrii regionale. Exprimatã în multe forme, nemulþumirea a fost orientatã împotriva foºtilor comuniºti, a fostei Securitãþi politice ºi a colaboratorilor acestora. În acest sens, timiºorenii invocã adesea „Proclamaþia de la Timiºoara”, unul dintre cele mai articulate documente politice ale liderilor societãþii civile. Gânditã ºi prezentatã public în martie 1990, „Proclamaþia” a devenit actul de legitimare a întregii opoziþii româneºti postcomuniste. Din punctul de vedere al câtorva societãþi civice ºi al unui segment al vechii populaþii, ea prelungeºte pânã astãzi spiritul revoluþionar al Timiºoarei din decembrie 1989. Locuitorii au însã ºi alte motive de nemulþumire, ca de pildã lenta construcþie a necesarului de locuinþe, întârzierea canalizãrii cartierelor mãrginaºe ale oraºului, absenþa unui mod eficient de gestionare a serviciilor de transport în comun ºi de modernizare a ºoselelor ºi a circulaþiei rutiere, inexistenþa parcãrilor subterane – în pofida creºterii enorme a numãrului de maºini – ºi pierderea controlului asupra nivelului de poluare a oraºului. Toate acestea indicã o nemulþumire atât în privinþa liderilor politici din capitalã (de orice orientare), cât ºi faþã de unii lideri locali. Este de reþinut cã memoria societãþii civile nu a fost alteratã. În schimb, ea a dobândit câteva nuanþãri ºi forme ceva mai subtile de analizã ºi explicitare. Timiºoara de astãzi este în cãutarea unei noi identitãþi sociale ºi culturale. O mare parte a vechilor familii care au conferit o identitate inconfundabilã Timiºoarei au emigrat. Ea reprezenta segmentul inginerilor, al muncitorilor constructori, al mecanicilor, al micilor meseriaºi, dar ºi al elitelor intelectuale. Indiferent de grupul de provenienþã culturalã, a plecat cea mai mare parte a vorbitorilor de limbã germanã. Astãzi, mai mult decât în 1989, majoritatea vorbitorilor de românã din Timiºoara nu mai ºtiu o altã limbã în afara celei materne. Un numãr relativ

TIMIªOARA ÎN MEMORIA COLECTIVÃ CONTEMPORANÃ...

39

redus de elevi ºi studenþi mai învaþã germana, acest aspect fiind vizibil graþie mai ales Liceului „Nikolaus Lenau”, Forumului Democrat German, Centrului Cultural German ºi Catedrei de Limbã Germanã a Facultãþii de Litere, Istorie ºi Teologie a Universitãþii de Vest. Timiºorenii de astãzi preferã cu mult mai mult engleza ºi, mai nou, italiana. Emigrarea comunitãþii germane ºi a românilor vorbitori de germanã, la care se adaugã dispariþia comunitãþii evreieºti ºi mutarea unui segment important al elitei culturale ºi artistice de limbã maghiarã la Budapesta, a provocat o bruscã schimbare de model cultural, respectiv comportamental. Locuitorii de pânã în 1989 au reprezentat în majoritatea lor categoria prin excelenþã de origine urbanã ori care s-a lãsat asimilatã urbei, adicã educatã, tolerantã, cunoscãtoare ºi pãstrãtoare a tradiþiilor multiculturale ale Timiºoarei ºi Banatului. Motivele emigrãrii în masã nu au fost doar economice, ci ºi politice. În pofida unor înnoiri notabile, legile au venit foarte târziu în întâmpinarea iniþiativei particulare ºi în scopul dobândirii ºi redobândirii proprietãþii private. Golul rãmas în urma plecãrilor masive a vechilor locuitori a fost ocupat pe nesimþite de o populaþie venitã din satele ºi micile oraºe ale Banatului, dar mai ales din Moldova, Oltenia ºi Maramureº. Cert este cã echilibrul identitar al Timiºoarei a fost subminat22. Studiile sociologice ne aratã cã dupã 1989 Timiºoara nu a mai avut resursele necesare sã asimileze nou-veniþii, aºa cum s-a întâmplat în perioada interbelicã sau în deceniile de dupã rãzboi, adicã în contextul altor schimbãri politice radicale. Setul de valori profesat de media populaþiei, acela care dãdea personalitate ºi confort social oraºului, s-a dizolvat sub presiunea mutaþiilor demografice foarte rapide. Atracþia exercitatã de Timiºoara în ultimul deceniu ºi jumãtate se explicã pe de-o parte prin aceea cã aici s-a petrecut cel dintâi pas important al rãsturnãrii dictaturii ºi, pe de altã parte, prin faptul cã fiecare locuitor al României a aflat cã în acest oraº s-a trãit întotdeauna mai bine decât în restul þãrii. La fel de adevãrat este cã s-au fãcut simþite ºi presiunile politice exercitate în vederea schimbãrii structurii sociale a Timiºoarei. Populaþia Timiºoarei din anul 2005 este diferitã chiar ºi comparativ cu aceea care a iniþiat revoltele României din decembrie 1989. Aºezarea unor noi locuitori veniþi din diverse regiuni ale þãrii ºi deci noua structurã demograficã nu au creat conflicte culturale majore, cu toate cã administraþiile locale se confruntã cu destule comportamente agresive faþã de bunul public. Nou-veniþii sunt adesea 22. Neumann, „Schimbãrile politice din România anului 1989. Aspiraþii contradictorii pe fondul interferenþei valorilor central-, sud-est- ºi est-europene”, în Ideologie ºi fantasmagorie..., pp. 175-197.

40

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

neiniþiaþi în privinþa istoriei, a arhitecturii ºi a bunurilor comune ale oraºului; nu întotdeauna manifestã curiozitate pentru frumuseþile ataºante ale Banatului Timiºoarei ºi pentru diversitatea culturalã moºtenitã de la locuitorii de altãdatã ai acestui spaþiu geografic ºi spiritual al României. Discontinuitãþile faþã de deceniile precedente sunt identificabile în nerespectarea regulilor de coabitare, în limbajele agresive sau, mai rar, în sloganurile cu iz ºovin23. Ele aratã, alãturi de lucrurile bune pãstrate, geneza unei faþete necunoscute a Timiºoarei contemporane. Competiþia este foarte durã ºi, adeseori, lipsitã de corectitudine. Ea este generatã mai ales de nou-veniþii ce râvnesc la obþinerea unor locuri de muncã în toate sectoarele, dar ºi a poziþiilor din vârful instituþiilor. Aceastã categorie manifestã o intoleranþã tributarã culturilor regionale din care provine. Deºi strãine locului, civismului ºi moºtenirilor istorice plurale ale Timiºoarei, amintitele contramodele au început sã se impunã. Ceea ce asigurã încã un oarecare echilibru social este faptul cã noile elite care provin din Banat (sau din localitãþi ale Transilvaniei ºi Partium-ului, limitrofe Banatului) au o anumitã pondere în viaþa oraºului ºi reprezintã încã un reper de conduitã ºi de stabilitate. De aici ºi iluzia mai vechilor timiºoreni cã lucrurile nu s-au schimbat în sens major, cã elementele de bazã ale oraºului supravieþuiesc ºi cã doar centralismul este singurul vinovat de dezacordurile sociale, de ineficienþa instituþiilor statale ori de dezordinea organizaþionalã ºi de absenþa proiectelor ce vizeazã refacerea ºi integrarea europeanã a oraºului. Trebuie sã spun cã românizarea grabnicã din ultimii ani a oraºului a fost una de naturã politicã. Ocazional, s-a manifestat un interes formal pentru conservarea valorilor patrimoniale diverse ºi pentru promovarea unei pedagogii multiculturale la nivel de masã. Cu tonalitãþi diferite de la un partid la altul, naþionalismul a rãmas manifest în toate grupãrile politice româneºti. Fenomenul românizãrii l-am identificat urmãrind programele de predare a istoriei în licee ºi universitãþi, precum ºi pe cele de predare a literaturii. Manualele sunt uniforme la scarã naþionalã, regiunea ºi oraºul nefiind prezente cu informaþiile ce particularizeazã existenþa lor istoricã ºi culturalã. Cât priveºte profilul teologic, toate facultãþile din regiune (de la Timiºoara, Arad ºi Caransebeº) reflectã doar preocuparea pentru existenþa cultului ortodox, deºi sunt multe alte instituþii de cult ce probeazã existenþa diversitãþii religioase, ele fiind relativ importante ºi din punct de vedere 23. Vezi, de exemplu, zvasticile desenate pe zidurile unora dintre palatele centrale ale oraºului, pe statui, în parcuri ºi chiar în incinta unor instituþii de culturã. Directorul Teatrului Naþional Timiºoara, Adriana Maria Hausvater, a semnalat, într-o conferinþã de presã din 20 decembrie 2005, desenarea unui ºir întreg de zvastici pe coridoarele instituþiei.

TIMIªOARA ÎN MEMORIA COLECTIVÃ CONTEMPORANÃ...

41

numeric, precum, de exemplu, cele romano-catolice, greco-catolice ºi neoprotestante. Din perspectiva mai sus invocatã se poate discuta ºi despre o anumitã degradare galopantã a monumentelor arhitecturale provenind din epocile habsburgicã ºi austro-ungarã, de nepãsarea faþã de patrimoniul muzeal, arhivistic ºi biblioteconomic. Sunt destule exemple ce ilustreazã imposibilitatea gestionãrii locale a lucrurilor, pe fondul practicãrii centralismului. Pierderea memoriei istorice locale se observã în ignorarea vechilor denumiri de strãzi ºi instituþii, în opþiunile aleatorii privind rebotezarea marilor bulevarde, în refuzul tacit al comemorãrii unui segment reprezentativ al personalitãþilor de limbã germanã, maghiarã ºi sârbã, al celor de provenienþã evreiascã ºi al figurilor marcante de episcopi romano-catolici ºi de rabini, scriitori, istorici, ziariºti, medici ºi ingineri. Banatul ºi Timiºoara erei multilingve ºi multiculturale se conservã doar pentru o minoritate a locuitorilor. Sunt intelectuali ce considerã cã fiecare individ îºi are propria raportare la istoria oraºului, aºa cum îºi are ºi propria înþelegere a revoltelor din 1989. Dupã douã regimuri politice exclusiviste, amintita tendinþã nu e deloc fecundã pentru o pedagogie socialã în cadrul cãreia redefinirea valorilor este mai mult decât necesarã. Ca sã înþelegem mai bine lucrurile ºi ca sã nu falsificãm conceptele – existã o modã în a vorbi despre dimensiunea multiculturalã a oraºului în absenþa cunoaºterii acesteia –, dovada acceptãrii ºi profesãrii multiculturalismului este profesarea limbilor ce au marcat destinul oraºului modern: germana, maghiara ºi româna; asumarea simbolurilor ºi istoriilor multiconfesionale ca fiind ale noastre, ale locuitorilor de astãzi, ce moºtenesc ºi administreazã în cunoºtinþã de cauzã valorile plurale ale trecutului; toleranþa ºi politica recunoaºterii particularitãþilor ce formeazã diversitatea cultural-confesionalã, pe de-o parte, ºi unitatea de aspiraþii a societãþii civile, pe de alta. Or, o analizã mai atentã aratã cã monumentele ridicate dupã 1918 comemoreazã prioritar istoria românilor ºi nu probeazã îndeajuns rostul cunoaºterii istoriei locale. Au supravieþuit timpului câteva exemple care evocã cel mult fragmentar trecutul minoritãþilor de orice fel. Comemorarea ori conservarea lumii vechi, plurilingve ºi multiconfesionale se datoreazã mai ales instituþiilor reprezentative ale comunitãþilor minoritare. Aºa se face cã numele polihistorului Francesco Griselini, al guvernatorului Claudiu Florimond Merci, al matematicianului Bolyai János, al scriitorului Adam Müller Guttenbrunn, al episcopului Augustin Pacha constituie încã referinþe pe frontispiciul unor clãdiri sau denumesc o stradelã centralã. Monumentele nu amintesc îndeajuns de trecutul plural, deºi moºtenirile sunt copleºitoare ca varietate. Statuile unor personalitãþi nu reflectã nici ele în mod echilibrat componenþa ºi spiritul originar ale oraºului modern. Pe de altã parte, unele nume de ºcoli precum „Vlad Þepeº” induc un mesaj ce

42

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

mascheazã cu greu preocupãrile excesive de ideologizare a trecutului. Ele sunt practicate de unii dintre noii directori ai învãþãmântului local, indicînd un mod de a fi patriot în sensul discursului lui Ceauºescu. Asemenea tendinþe fac serioase concesii monoculturalismului în detrimentul cunoaºterii obiective a trecutului Timiºoarei. În pofida schimbãrilor amintite, resursele naturale, poziþia geograficã, încã prezenta multi- ºi interculturalitate sau multiconfesionalitate a Banatului Timiºoarei, numeroasele ºi admirabilele iniþiative private, investiþiile germane, franceze, austriece sau maghiare ºi preferinþa unor grupuri semnificative de italieni de a fi permanent prezente în viaþa industrialã ºi comercialã a oraºului ºi a zonei indicã faptul cã dialogul pe tema descentralizãrii administraþiei ºi a integrãrii României a rãmas unul foarte important. Pentru ca Timiºoara sã devinã un posibil model al României, ea trebuie sã evite discursul radical, ceea ce nu este deloc simplu în acest moment. Tot atât de adevãrat este cã va fi nevoie de o pedagogie la scarã naþionalã, una prin care sã fie înþeleasã exact ideea descentralizãrii, sã fie demontate miturile unicitãþii ºi sã fie depãºite complexele de inferioritate vs superioritate din bagajul cultural al românilor. Geneza alternativei de gândire la ceea ce poate sã spunã lumii Timiºoara de astãzi este legatã de noile produse culturale, de dezbaterile de idei ºi, mai ales, de procesul educativ tolerant ºi deschis spre cunoaºtere. ªi pentru cã nu economia face politica, am sã spun cã ºansa Timiºoarei de a juca rolul administrativ complementar atribuþiilor Bucureºtiului sau centrelor euro-regionale precum Szegedul, este legatã de formularea unui ideal politic în care sã se regãseascã diferitele segmente ale societãþii. Altfel, Timiºoara de mâine nu va mai putea profita de moºtenirile sale fecunde, adicã nu va fi capabilã sã uzeze de codurile culturale multiple ale timpurilor apuse, aºa cum o fãcuse cu ocazia revoltei civico-politice din 1989. Totuºi, în temeiul trecutului, întrevãd cã Timiºoara poate deveni o poartã spre Europa a românilor ºi a zonelor centrale ºi de sud-est ale continentului. Asociatã cu învecinatele Szeged ºi Novi-Sad, Timiºoara va putea colabora intens cu aceste oraºe în cadrul unor viitoare euro-regiuni viabile ºi chiar va avea cîºtig de cauzã în temeiul geografiei sale. Oraºul are însã mare nevoie de o reformã profundã a învãþãmântului ºi de autentice ºi stabile elite culturale, politice ºi profesionale (o mare parte au pãrãsit Timiºoara, în cãutarea unor locuri de muncã mai bine plãtite în Occident), care sã-l facã atractiv ºi sã-l introducã în competiþia valorilor zonale ºi continentale.

TIMIªOARA ÎN MEMORIA COLECTIVÃ CONTEMPORANÃ...

43

Timiºoara in the contemporary collective memory: Fragmentary perspectives Abstract The study presents and comments on the role Timiºoara played in the political changes of 1989. The novelty consists in the interpretative perspective, respectively, in moving the accent to the understanding of the real facts, and on evaluating the realities according to the information available to the present. The author shares none of the plot theories that have intoxicated the Romanian public opinion for long time. In exchange, he aims at rememorizing with detachment and within the limits of common sense the turning point in Romania’s past. He also aims at liberating from myth the history of the event, so as the understanding and its acknowledgement neither underestimate nor overestimate its merits to the detriment of the truth. And, since the time passed from the event is rather short in the sense of its ordination by the researcher, the perspective is both historical and historiographical, being also the perspective of a co-participant and contributor to the civic movement. The main ideas highlighted are: 1. the reasons of the outbreak of the anti-Ceauºescu and anti-totalitarian revolt in Timiºoara; 2. why we cannot speak about a revolution; 3. lack of involvement of the intellectual elite during the revolt; 4. how could be explained the fact that in December 1989 a spontaneous movement of Timiºoara’s inhabitants took place and what role did the masses play in this historical event? (in the above-mentioned case I have used and updated a fertile perspective of recovering the past promoted by the historian Fernand Braudel, a perspective seldom met in the Romanian historiography); 5. continuity and discontinuity in the history of the city of Timiºoara in the years passed from the 1989 revolt. All this is introduced by a reconsideration of the social-political identity of the city by calling upon the civic and cultural legacy coming from the former Monarchy of Central Europe. The critical remarks concerning the recent history result from an interdisciplinary analysis. According to them, Timiºoara has gone through some in-depth reforms in its administrative, social and educational policies. Its population – one in a continuous change – will have to take over the information concerning the former cultural products and to do the effort to preserve the historical-architectural patrimony of the city. The author persists on the role played by the decentralization of the decisional process in Romania, so as each individual be motivated by an intelligent, productive and responsible commitment. In the same

44

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

critical-rational sense the ideological side-slipping on behalf of an important segment of the Timiºoara population are highlighted, side-slips that are resulting from the uncontrolled demographical dynamics (that happened before and after 1989) and from the either centralist or nationalist ideologies transferred to Timiºoara by the mass-media and the political parties. Yet, the historian calls upon the positive aspects of the city’s physiognomy, respectively the arguments that concur to the fact that Timiºoara should become for the Romanians a credible gate towards Europe.

TIMIªOARA ÎN MEMORIA COLECTIVÃ CONTEMPORANÃ...

45

Retorica morþii eroice în epitaful revoluþionarilor din decembrie ’89 Mihaela Grancea1

„Vouã,/ Celor care/ Mulþi sau puþini/ Cândva veþi trece/ Neliniºtiþi/ Peste urmele noastre/ Ale celor care am fost/ Generaþia lui/ Decembrie ’89/ Un singur gând: România.” (textul plãcuþei comemorative de pe faþada Operei Române din Timiºoara) „De aici a plecat primul grup organizat de muncitori la luptã împotriva comunismului.” (textul inscripþiei aflate pânã acum câteva luni pe una dintre clãdirile Fabricii „Independenþa” din Sibiu; astãzi clãdirea este dezafectatã, iar textul a dispãrut!)

„Eroi au fost… eroi sunt încã!” Eroii, martirii, de fapt, victimele pe a cãror „jertfã de sânge” s-a construit sau s-a afirmat identitatea unei comunitãþi naþionale, devin parte a recuzitei de motive ºi reprezentãri identitare ale acesteia. Ei servesc, începând din modernitate, demersului de clãdire a naþiunii ca „solidaritate constituitã pe sentimentul 1. Mihaela Grancea este doctor în istorie, conferenþiar la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, specialistã în istoria istoriografiei, istoria mentalitãþilor colective, antropologie istoricã ºi istoria recentã. Pe lângã multiple publicaþii de autor, a coordonat volumul Reprezentãri ale morþii în Transilvania secolelor XVI-XX, Editura Casa Cãrþii de ªtiinþã, Cluj-Napoca, 2005. Contact: [email protected].

46

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

sacrificiilor care s-au sãvârºit sau care urmeazã sã se petreacã”2 sau ca o „comunitate politicã imaginatã ºi imaginarã care este intrinsec limitatã, dar ºi suveranã”3. O astfel de comunitate, cu un caracter cultural-istoric substanþial structurat, devine o comunitate de destin. Trecutul istoric ca destin comun este memorat ºi transmis din generaþie în generaþie prin multiplele canale ale culturii populare ºi oficiale specifice modernitãþii (româneºti); adicã prin cântece (îndeosebi patriotice), poezie popularã ºi cultã, literaturã ficþionalã (îndeosebi romanul cu un context istoric), istorie/istoriografie ºi cinematografie, canale ºi produse culturale identitare care, prin funcþionalitatea ºi finalitatea formativã (educativ-didacticã ºi emoþionalã), gestioneazã subiectiv trecutul colectiv ºi determinã perceperea timpului istoric în manierã patrimonialã ºi afectivã, ca trecut naþional. Astfel, statul-naþiune se manifestã ca o entitate mitologicã ridicatã pe un fundament specific ºi complex cu valoare „ontologicã”, alcãtuit din cultul patriei-mamã (cult identitar „originar”) ºi cultul eroilor ºi al martirilor, un cult ancestral ºi redimensionat în funcþie de contextul identitar al epocii, dar ºi numeroasele ceremonii ºi sãrbãtori care celebreazã ºi/sau comemoreazã evenimente ºi personalitãþi referenþiale pentru comunitate, manifestãri desfãºurate dupã un scenariu consacrat ºi care dispun de o recuzitã cu o anumitã istoricitate sacralã (zile naþionale, drapele, locuri cu valoare de sanctuar, gesturi ºi atitudini cu finalitate coagulantã, plãcuþe ºi case memoriale, cimitire panteonice, muzee etc.)4. Construirea identitãþii presupune instrumentalizarea de cãtre statul-naþiune a memoriei colective în jurul unor lieux de mémoire5, aceastã formã de memorie colectivã pe care o putem numi naþionalã fiind realizatã printr-un lung proces de selecþie, impus cu scopul integrãrii indivizilor în comunitatea respectivã. Registrele memoriei colective – memoria politicã, religioasã, juridicã, literarã ºi artistic㠖 sunt de rangul miturilor, al legendelor, chiar al erorilor (istoriografice, am spune), cãci memoria nu administreazã dovezi, ea fiindu-ºi propria probã6. Ca proces de acumulare de 2. Ernest Renan, „Ce este o naþiune?”, în Raoul Girardet, Naþionalism ºi naþiune, Editura Institutul European, Iaºi, 2003, p. 126. 3. Benedict Anderson, Comunitãþi imaginate, Editura Integral, Bucureºti, 2000, p. 11. 4. Mirela Luminiþa Murgescu, Între bunul creºtin ºi bravul român, Editura A 92, Iaºi, 1999, p. 12. 5. Deºi formula îi aparþine lui Pierre Nora, aceasta a devenit, în scurt timp, cel puþin o referinþã metodologicã; vezi, în acest sens, ºi Alon Confino, „Collective Memory and Cultural History: Problems of Method”, în The American Historical Review, vol. 102, nr. 5, decembrie 1997, p. 1372. 6. Simona Nicoarã, Istorie ºi imaginar, Presa Universitarã Clujeanã, Cluj-Napoca, 2000, p. 38.

RETORICA MORÞII EROICE ÎN EPITAFUL REVOLUÞIONARILOR DIN DECEMBRIE ’89

47

afecte, stimuli ºi reprezentãri7, devenitã astfel istorie ideologizatã, memoria colectivã este transformatã în instrument de legitimare identitarã, prin care se conservã anumite date, se opereazã reactualizarea impresiilor, a imaginilor trecutului ºi se relevã manifestarea inconstanþelor, faliilor, refulãrilor ce ating inima existenþei istorice8. Naþiunea este rodul unui postulat ºi al unei invenþii, dar nu fiinþeazã decât prin adeziunea la aceastã ficþiune; „încercãrile” sunt numeroase, iar succesele sunt rezultatul unui prozelitism susþinut, care îi instruieºte pe indivizi asupra identitãþii lor, le inoculeazã datoria de a i se conforma ºi îi transformã într-un soi de „evangheliºti” ce rãspândesc, în timp ºi spaþiu, referinþa colectivã. Astfel, sentimentul naþional se constituie în efect, în asumarea culturalã ºi afectivã a sistemului referenþial al comunitãþii (în primul rând, prin învãþare ºi comemorare – care fac un binom perfect mai ales prin intermediul „locurilor memoriei”)9. În combustia procesului de asumare identitarã activã, un rol semnificativ revine simbolurilor, veritabile coduri colective prin care se exprimã speranþele, aºteptãrile ºi neliniºtile agenþilor sociali. Simbolurile, prin natura lor culturalã (adesea, arhetipalã), stimuleazã asumarea identitãþii ºi sentimentul responsabilitãþii active faþã de un patrimoniu sociocultural ºi istoric comun, faþã de valorile patrimoniale cu care aceºtia se identificã. Într-un context în care se cautã redefinirea ºi consolidarea identitãþii naþionale ºi culturale, argumentele cel mai frecvent invocate sunt „locurile memoriei” – îndeosebi, panteonul ºi sãrbãtoarea comemorativã10. „Locurile memoriei” dobândesc un loc privilegiat în sistemul reprezentãrilor sociale deoarece, prin concreteþe, sunt cele mai sugestive expresii ale naþionalismului, fundament material (patrimonial) al cultului monumentelor istorice11 (prin cultivarea lor, se prezervã memoria care, astfel, devine, la rândul sãu, patrimonialã). Apelul la „locurile memoriei” este integrat în sistemul de construire a identitãþii naþionale, a „naþiunii-memoriale”6. În acest context, plasticii monumentale, cimitirului eroilor ºi, nu în ultimul rând, epitafului le revine inevitabil ºi statutul de „locuri ale memoriei”, de spaþii care, din perspectiva mitologiei naþionale, a atitudinilor ºi sensibilitãþilor societãþii 7. Adrian Cioroianu, Focul ascuns în piatrã, Editura Polirom, Iaºi, 2002, p. 33. 8. Nicoarã, Istorie..., pp. 47-49. 9. Anne-Marie Thiesse, Crearea identitãþilor naþionale în Europa, Editura Polirom, Iaºi, 2000, p. 9. 10. Andrei Pippidi, Despre statui ºi monumente, Editura Polirom, Iaºi, 2000, p. 7. 11. John Horne, „Corps, lieux et Nation. La France et L’Invasion de 1914”, în Annales. Histoire, Sciences Sociales, an 55, nr. 1, ianuarie-februarie, 2000. 12. Paul Ricœur, Memoria, istoria, uitarea, Editura Amarcord, Timiºoara, 2003, pp. 490-498.

48

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

româneºti, reconstruiesc moartea eroicã a unora dintre participanþii la evenimentele revoluþionare din decembrie 1989 ca „moarte frumoasã”, jertfelnicã ºi, astfel, sacralizantã. Aceastã moarte goleºte biografia personajului eroizat de orice urmã de individualitate13. Monumentul funerar, precum ºi inscripþia funerarã care îl însoþeºte, reprezintã expresii ale unor sensibilitãþi de facturã identitarã, reflectând un imaginar eroic funerar, primar, dar ºi banalizat prin cliºee ce reduc câmpul reprezentãrii14. În cultura românã, existã o tradiþie (din modernitate, cãci din analiza noastrã excludem imaginarul specific baladei epice populare) a reprezentãrii eroului ºi eroitãþii, manifestate prin expresii artistice (plastice) ºi texte epitafiale dedicate martirilor Independenþei ºi, îndeosebi, primului rãzboi mondial. O investigaþie, fie ºi superficialã, a localitãþilor reprezentative pentru harta eroico-istoricã a României din perioada 1878-1918 demonstreazã predilecþia pentru omagierea vitejiei colective ºi individuale prin intermediul monumentului funerar ridicat în localitãþile de baºtinã ale „beneficiarilor” procesului de eroizare. Paradoxal rãmâne faptul cã astfel de monumente comemorative se realizeazã la un oarecare timp de la consumarea evenimentului eroic, efervescenþa mitologizantã pe care o relevã fiind, de fapt, efectul momentelor de crizã, de metamorfozã societalã ºi/sau de rupturã. Prin reprezentarea eroului, se face recurs la jertfa eroicã ºi la rolul acesteia în continuitatea ºi afirmarea identitãþii naþionale. Deºi imaginarul funerar (implicit cel comemorativ) este complex ºi sugestiv reflectat în formele ºi în simbolurile artei statuare, în inscripþiile funerare care le însoþesc, nu voi realiza o interpretare organicã a imaginilor eroizãrii victimelor din decembrie 1989 deoarece, în comparaþie cu reprezentãrile plastice ale perioadei 1878-1918 (plãcuþe comemorative, busturi, monumente statuare individuale sau colective – acestea din urmã concentrându-se pe eroismul de grup, spectaculos ºi reconfortant victorios sau simbolizând, în manierã tradiþionalã, suferinþa pierderii prin acele „autohtonizate” pietà –, obeliscuri sau toponimia strãzilor), între expresiile plastice ale eroizãrii ºi comemorãrii victimelor din decembrie 1989 nu existã întotdeauna o relaþie organicã. Între imaginea artisticã a celor 13. Pentru realizarea acestui studiu, am efectuat cercetãri antropologice de teren în marile oraºe (centre, oarecum) ale evenimentelor revoluþionare, am evaluat puþinele plãcuþe comemorative dedicate eroilor (cele mai multe se aflã în Timiºoara ºi Cluj-Napoca, cele mai puþine în Bucureºti, Sibiu ºi Braºov), presa perioadei 1989-1999 ºi, îndeosebi, monumentele comemorative ºi/sau funerare dedicate victimelor represiunii. 14. Mihaela Grancea, „Epitaful românesc ortodox din perioada regimului totalitar, sursa pentru investigarea atitudinilor referitoare la moarte”, în Caietele de Antropologie Istoricã, nr. IV, Cluj-Napoca, 2004, p. 11.

RETORICA MORÞII EROICE ÎN EPITAFUL REVOLUÞIONARILOR DIN DECEMBRIE ’89

49

eroizaþi ºi inscripþia funerarã nu se realizeazã, atunci când epitaful individual ºi colectiv existã, o relaþie explicativã, iar capitalul simbolic este relativ sãrac. Mai degrabã, avem de-a face cu un dezechilibru de reprezentare. De regulã, plastica statuarã sau monumentele comemorative standardizate ºi fãrã valoare artisticã (vezi ºi contestatul obelisc ridicat în Bucureºti, în Piaþa Revoluþiei, sub numele de „Memorialul Renaºterii”, creaþia artistului Alexandru Ghilduº fiind inauguratã pe 5 august 2005) nu sunt percepute ca fiind reprezentative pentru unicitatea evenimentelor. Astfel, în locul „Memorialului”, bucureºtenii preferã troiþele ridicate în manierã tradiþional-ortodoxã în memoria eroilor; mai mult, mucaliþii cu ceva simþ estetic numesc megalitica expresie comemorativ㠄Cartoful”; nici celor mai mulþi dintre clujeni nu le plac „Stâlpii Împuºcaþi”, un grup statuar (un fel de „popice aurite”) ridicat în centrul Clujului ºi dedicat eroilor împuºcaþi în 21 decembrie 1989 pe trecerea de pietoni dintre Librãria Universitãþii ºi spaþiul verde din Piaþa Universitãþii de cãtre o companie de militari conduºi de cãpitanul Dando15. Din nefericire, s-a ignorat experienþa artisticã ºi afectivã oferitã de grupul statuar ce reprezintã primul memorial din lume al victimelor comunismului, reprezentare plasticã aflatã la Sighetul Marmaþiei, în România! Nu existã continuitãþi în imaginarul eroizãrii, ci, dimpotrivã, ea este fragmentarã, minorã prin valoarea majoritãþii reprezentãrilor plastice ºi confuzã, mai ales cu referire la identificarea eroului, a definirii actului eroic. Cele mai multe dintre monumentele funerare postcomuniste, precum cele din cimitirele eroilor, sunt standardizate. (Mai interesante par monumentele funerare ale eroilor timiºoreni, grupate într-un complex memorial din Cimitirul Eroilor, secþiune aparþinând Cimitirului Municipal nr. 1 din Calea Lipovei. Complexul Memorial din Cimitirul Eroilor din Timiºoara este rodul reflecþiilor ºi demersurilor arhitecþilor Pompiliu Alãmoreanu, Ionel Pop ºi Liviu Brebe; în schimb, cele mai anoste sunt cimitirele eroilor din Cluj, Sibiu ºi Bucureºti). De regulã, în configurarea unor monumente funerare ºi comemorative, s-au preferat monumentele care îmbinã semnele identitãþii naþionale, simbolurile postmoderne ale victoriei ºi simbolurile apartenenþei confesionale. Cimitirul Eroilor din Timiºoara este, mai degrabã, un demers simbolic. Din decembrie 1990 ºi pânã în 1999, Asociaþia „Memorialul Revoluþiei 16-22 Decembrie 1989” 15. În aceastã zonã au fost ucise 11 persoane, demonstranþi paºnici sau doar privitori: Lucian Matiº, Aurel Merca, Sorinel Dorinel Jurja, Horia Pedestru, Attila Szabo, Iosif Burgya Tamasz, Rodica Cristurean, Imre Egyedi, Istvan Borbely, Viorel Cioarã, Cãlin Mihai Þiclete. Au fost rãnite 22 de persoane, printre care actorul Cãlin Nemeº ºi copilul de ºase ani Durdean Marius; vezi Cornel Jurju, „Lucian Matiº: un erou clujean din ’89”, în Dosarele Istoriei, an IV, nr. 51 (40), 1999, pp. 51-56.

50

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

Timiºoara16 a realizat ºi a coordonat ridicarea amintitului complex din Cimitirul Eroilor ºi a celor 12 monumente statuare situate în zonele de represiune ale lui Decembrie 1989. „Memorialul Revoluþiei” (muzeul) include ºi o capelã ecumenicã, ridicatã pentru a sublinia cã, cel puþin în Timiºoara, Revoluþia a fost rodul demersurilor ºi jertfelor tuturor cetãþenilor oraºului, revoluþionari de diverse confesiuni ºi identitãþi naþionale! Aceeaºi asociaþie/muzeu „Memorialul Revoluþiei” s-a îngrijit ca, în Cimitirul Eroilor de pe Calea Lipovei, sã se ridice un monument comemorativ ºi o suitã de pietre funerare din granit negru, lustruit. Mormintele sunt aliniate în ordine alfabeticã ºi cuprind informaþii sumare despre identitatea defunctului (nume ºi prenume, anii de viaþã, deci datele stãrii civile). Locul morþilor nu este însã acolo, sub pietrele funerare nu odihneºte nimeni; cimitirul are doar funcþionalitate comemorativã (ritualicã) ºi sacralã. Mormintele propriu-zise sunt rãspândite în cimitirul municipal aflat în spatele complexului memorial, aºa cum a fost posibil, în situaþia în care oraºul se afla sub asediul forþelor de represiune, iar înmormântãrile s-au fãcut în grabã, discret17. În ceea ce priveºte maniera în care „s-a cinstit memoria eroilor”, exist㠄curiozitãþi” derivate din ignoranþa membrilor asociaþiilor de revoluþionari, precum ºi din dezinteresul autoritãþilor locale mai implicate în competiþia politicã decât în evenimentele comemorative ce presupun „cinstirea memoriei” victimelor evenimentelor revoluþionare, victime cãrora, în parte, politicienii le datoreazã vremelnica ºi, uneori, meschina ascensiune politicã! Astfel de „curiozitãþi” sunt materializate în Cimitirul Municipal din Sibiu, în restrânsa secþiune dedicatã victimelor evenimentelor din decembrie ’89. Unele victime eroizate, deºi sunt saºi evanghelici, au beneficiat de un monument ortodox, o neglijenþã care, dacã ar exista luterani fundamentaliºti, ar putea fi consideratã drept o provocare! Este vorba despre „cãzuþii în Revoluþie” Wenz Reinhard Wilhelm (1971-1989) ºi Lutsch Hans Werner (1967-1989). Confuzia reprezentãrii, ce concretizeazã ºi incertitudinile cu referire la eroitatea unora dintre victimele („împuºcaþii”) evenimentelor din decembrie 1989, îºi aflã cea mai evidentã manifestare în monumentele eroilor din Sibiu. Pe aceeaºi stradã (numitã acum Strada Revoluþiei!), aproape simetric, de o parte ºi de alta, dispuse 16. Centrul de Cercetare, Informare ºi Documentare Publicã despre Revoluþia Românã, s-a transformat, din 2000, în Asociaþia „Memorialul Revoluþiei 16-22 Decembrie 1989” Timiºoara. 17. Cele mai multe dintre mormintele modeste vãzute de mine în Cimitirul Municipal nr. 1 de pe Calea Lipovei din Timiºoara, pe lângã datele de stare civilã (biografia sumarã), mai conþin epitafuri foarte scurte, care afirmã cã eroul/eroina a fost „împuºcat/ împuºcat㔠sau „ucis/ucisã în Revoluþie”; rar gãseºti formula: „Glorie eternã eroului martir…”.

RETORICA MORÞII EROICE ÎN EPITAFUL REVOLUÞIONARILOR DIN DECEMBRIE ’89

51

aproape vizavi, au fost ridicate, din iniþiativa instituþiilor aferente (Academia Trupelor de Uscat „Nicolae Bãlcescu”, respectiv SRI ºi Inspectoratul Judeþean de Poliþie Sibiu), monumentul care comemoreazã pe „eroii” unitãþii militare, soldaþii ºi „gradaþii” morþi în timpul haosului din 21-25 decembrie 1989, ºi, respectiv, monumentul dedicat miliþienilor ºi securiºtilor împuºcaþi în timpul confruntãrii cu militarii din unitatea mai înainte menþionatã; cel puþin unul dintre miliþieni, conform unor mãrturii orale, a fost linºat de mulþimea care a asistat la arestarea, din ordinul colonelului Dragomir, a celor asediaþi în clãdirea Miliþiei Judeþene18. Poate cã ºi aceste „aparente” amãnunte îi fac pe mulþi dintre analiºtii evenimentelor din Sibiu (precum Miodrag Milin ºi Traian Orban) sã vorbeascã despre „revoluþia curioasã”19. A fi revoluþionar (aºadar, erou) reprezintã un mod de existenþã colectiv; eºti revoluþionar alãturi de ceilalþi – „fraþi”, „camarazi”, „popor” – împotriva altora, a celor ostili înnoirii, ostili proiectului care vizeazã transformarea societãþii încremenite, osificate ºi manipulate în interesul unei minoritãþi opresive20. În modernitate, monumentele funerare erau ridicate la un oarecare interval (chiar ºi 25 de ani) de la desfãºurarea evenimentelor fie de cãtre administraþia localitãþii, fie prin subscripþia publicã a membrilor comunitãþii, care îi omagiau astfel pe „fiii” lor (au existat ºi situaþii în care monumentele au fost realizate ca urmare a subscripþiei unor colegi de arme ce doreau sã le aducã astfel foºtilor camarazi de luptã un ultim omagiu). Acest interval de timp dãdea posibilitatea evaluãrii evenimentelor ºi a manierei în care victimele sacrificiale s-au implicat în evoluþia ºi în finalizarea acestora. Un asemenea demers, sprijinit pe investigaþii istorice, ar fi fost necesar ºi înainte de ridicarea unor monumente dedicate „Eroilor Revoluþiei din Decembrie 1989”. Inexistenþa unor astfel de analize ale istoriei recente, funcþionalitatea unor interese ºi solidaritãþi deocamdat㠄oculte” fac posibil㠄coabitarea” pe acelaºi monument comemorativ, în textul colectiv al unor inscripþii funerare, precum ºi în dispunerea egalizatoare din cimitirele 18. Vezi mãrturiile doamnelor Maria Grâu (decedatã în 1994) ºi Iuliana Marin, la acea datã locatare în blocurile din spatele Miliþiei din Sibiu. 19. La Sibiu s-au aprins lumânãri pentru victimele represiunii din Timiºoara încã din seara din 20 decembrie 1989. Câþiva dintre protestatarii care, în amiaza din 21 decembrie 1989, strigau în Piaþa Mare „Nu ne este fricã, Ceauºescu pic㔠au fost printre primele victime ale zilei. Matematic, revoluþia sibianã înseamnã: 99 de morþi, peste 200 de rãniþi, case incendiate sau ciuruite de gloanþe, 600 de teroriºti „reþinuþi” ºi… eliberaþi „din lipsã de probe”. Tot neîntâmplãtor, la Sibiu funcþioneazã trei asociaþii ale revoluþionarilor, care îºi contestã vehement (ºi reciproc!) legitimitatea. 20. Idee inspiratã din Bronislaw Baczko, „Revoluþionarul”, în Francois Furet (coord.), Omul Romantic, Editura Polirom, Iaºi, 2000, p. 296.

52

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

postcomuniste, a numelor ºi, respectiv, a trupurilor victimelor, alãturi de cele care aparþin unora dintre actorii represiunii, uciºi în timpul confruntãrilor. De aceea, în situaþiile confuze, cum este ºi cea legatã de moºtenirea martirologicã a lui Decembrie 1989, prefer uneori sã utilizez, cu privire la unii dintre cei „cãzuþi” în perioada respectivã, expresia de „victimã/victime”. De altfel, chiar unele formule existente pe monumentele evenimentului, „împuºcat în Revoluþie” sau „cãzut în Revoluþie”, sunt mai ilustrative decât generalizarea formulei de „erou-martir” (!?), care face ºi din morþile accidentale un act de eroism (mã refer la cei care nu au participat la manifestãrile de contestare a regimului comunist, ci au fost atinºi de „gloanþe rãtãcite” în timp ce mergeau „la munc㔠sau priveau de la fereastr㠄rumoarea” manifestanþilor; ultimii dintre cei amintiþi ºi care au supravieþuit dispun de „certificate de revoluþionar” ºi de toate drepturile aferente). Deoarece constituirea unui nou panteon pare, dupã 1989, mai ales în dificila ºi parcã interminabila tranziþie prin care trecem, un proces necesar, „nici o comunitate nu se poate dispensa de eroi, de salvatori, atât în viaþa curentã, cât ºi în sensul rememorãrii tradiþiei istorice”21, ºi aceasta în condiþiile în care personajul (contextual, devenit providenþial) se transformã în mediator între oameni ºi destinul colectiv sau între oameni ºi istorie. Astfel de percepþii de origini imemoriale se impun azi pânã ºi în cele mai performante ºi aparent sceptice societãþi, cele tehnologice ºi democratice (vezi consistenþa ºi continuitatea cultului eroilor în societatea postmodernã, îndeosebi americanã). Se poate vorbi chiar despre o anumit㠄foame” de eroitate, o nevoie de modele, o necesitate bine sugestionatã, chiar alimentatã de toate canalele culturale, îndeosebi de cinematografie. Esenþialã în configurarea panteonului naþional românesc este menþionarea statutului privilegiat al eroului rãzboinic. Predilecþia pentru eroul rãzboinic este explicabilã, dacã ne raportãm la canoanele istoriografiei naþionaliste ºi la perceperea istoriei româneºti ca pe o neîntreruptã ºi acerbã luptã pentru afirmarea ºi apãrarea statului-naþiune. Cultul soldaþilor jertfiþi pentru apãrarea patriei a jucat un rol esenþial în secolul al XIX-lea, fiind inclus în patrimoniul cultural al tuturor civilizaþiilor22. Funcþia colectivã ºi soteriologicã a cultului morþilor – evident, eroici – capãtã însã accepþiuni noi, odatã cu constituirea cimitirelor soldaþilor cãzuþi în rãzboi. Cultul civic al morþilor (inventat, se pare, de francezi) cunoaºte o rãspândire aproape globalã dup㠄evaluarea” pierderilor umane înregistrate în timpul primului rãzboi mondial, deseori numit, în perioada interbelicã, drept 21. Lucian Boia, Istorie ºi mit în conºtiinþa româneascã, Editura Humanitas, Bucureºti, 2002, p. 282. 22. Pierre Chaunu, La France, Robert Laffont, Paris, 1982, p. 11.

RETORICA MORÞII EROICE ÎN EPITAFUL REVOLUÞIONARILOR DIN DECEMBRIE ’89

53

„Marele Carnagiu”. Cimitirul eroilor, ca expresie a cultului românesc al eroilor ºi, astfel, ca spaþiu al memoriei, începe sã se bucure de un anume prestigiu încã din timpul Rãzboiului de Independenþã (1877-1878). Evident, cele mai numeroase ºi mai reprezentative pentru aceastã formã de comemorare sunt cimitirele eroilor cãzuþi pe câmpurile de bãtãlie ale celor douã rãzboaie mondiale. În condiþiile particulare ale rãzboiului, familia nu va putea beneficia niciodatã de un mormânt pentru a se reculege, de o sepulturã pentru a începe procesul de doliu, excepþie fãcând doar osemintele soldatului necunoscut. Avem de-a face, în acest caz, cu un proces de metonimie, de deplasare a sensului dinspre conþinut înspre surogatul conþinãtor (dinspre cadavru spre mormânt). Proces indispensabil doliului, metonimia permite familiei sã-ºi canalizeze durerea înspre un surogat care substituie treptat corpul celui dispãrut23. Astfel, se instituie ºi se conservã, începând din secolul al XIX-lea, tradiþia cimitirelor destinate soldaþilor cãzuþi pe câmpurile de luptã ale multiplelor conflicte militare din epoca modernã ºi din secolul al XX-lea. Obiectivele politice ºi naþionale româneºti, aºa cum au fost ele configurate în discursul politic ºi istoriografic (independenþa, unitatea, afirmarea ca putere regionalã), pãreau ºi mai par încã asociabile cu factorul militar. Finalitãþilor identitare cliºeizate le este adãugat complexul de þarã micã, dar mândrã de a fi reuºit cândva „sã þinã în ºah” mari puteri ale Europei, stârnind astfel admiraþia lumii24. Mitul eroului depinde inevitabil, prin formã ºi conþinut, de circumstanþele istorice în care a fost construit. Orice proces de eroizare presupune existenþa unei relaþii de concordanþã, a unui raport de complementaritate între personalitatea virtualului erou salvator (totodatã eponim ºi sacrificial, aºa cum apare configurat în tema martirologicã a tradiþiei, dar ºi a discursului oficial) ºi nevoile societãþii aflate într-un anumit moment al istoriei sale. Existã, astfel, un timp al aºteptãrii ºi al aclamãrii, un timp în care se formeazã ºi se rãspândeºte imaginea Eroului. În procesul de eroizare, în timp, individului i se anuleazã biografia realã; ea devine un „accident”, individualitatea sa fiind remodelatã dupã canonul arhetipal. Figura salvatorului, proiectatã, se va modifica în conformitate cu capriciile memoriei, cu mecanismele sale selective, cu refulãrile ºi exagerãrile sale. Astfel eroizat, individul devine altceva decât o existenþã expiratã, întrupând valorile consacrate prin construcþia identitarã, o imagine, la rândul ei, arhetipalã. În jurul acestei/acestor imagini, se cristalizeazã expresia colectivã a unui ansamblu (adesea confuz) de speranþe, de nostalgii ºi de utopii; se contureazã aºadar un 23. Stéphane Audoin-Rouzeau, „Corps perdus, corps retrouvés”, în Annales. Histoire, Sciences Sociales, anul 55, nr. 1, ianuarie-februarie 2000, p. 48. 24. Lucian Boia, Istorie..., p. 287.

54

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

nou orizont de aºteptãri. Apoi, urmeazã inevitabil manifestãrile cu funcþie legitimatoare. Actorii politici ai momentului se revendicã de la evenimentele cu valoare eroizantã sau, mai mult, se instituie în eroi supravieþuitori, în continuatori ai visului istorico-politic pentru care s-a jertfit Celãlalt, adicã cel intrat în „eternitatea istoriei”. În România, eroul colectiv se bucura ºi se bucurã de cea mai frecventã ºi mai sugestivã reprezentare. Monumentul comemorativ, îndeosebi, ilustreazã relaþia matriliniarã existentã între cetãþeni ºi patrie. Astfel, în mai toatã plastica eroicã a perioadei 1787-1918, patria era mereu prezentã ºi simbolizatã prin femeia rãzboinicã, ce îi ocroteºte ºi vegheazã asupra luptãtorilor, atât în vitejie, cât ºi în moarte, precum Maria pe Iisus în Pietà. Dupã evenimentele din Decembrie 1989, tot monumentului îi revine rolul de a aminti amploarea represiunii ºi jertfei. Numai cã acum, de cele mai multe ori, monumentul comemorativ – de regulã, ridicat în spaþiul evenimentelor revoluþionare – se impune prin inscripþia funerarã ce aminteºte numele victimelor, ºi mai puþin prin realizarea artisticã. Mã refer în special la monumentele dedicate celor împuºcaþi în decembrie 1989 în Sibiu, Cluj ºi Bucureºti. În schimb, monumentele statuare ridicate în memoria revoluþionarilor timiºoreni impresioneazã prin mesajul aproape apocaliptic al reprezentãrilor plastice, imagini care amintesc de eroismul colectiv al Oraºului Revoluþiei, de asumarea eroicã a perspectivei riscului de a fi învinºi, chiar masacraþi. În Timiºoara, printre cele 12 monumente dedicate victimelor evenimentelor revoluþionare din 16-20 decembrie 1989, se impun mai ales creaþiile statuare: Crucificare, a lui Paul Neagu, plasticã sculpturalã situatã în faþa Catedralei Mitropolitane din Timiºoara; Deschidere, opera sculptorului german Ingo Glass, monument realizat din „oþel naval” ºi aflat pe Calea Martirilor; Pietà ºi Martirii, de Petru Jecza (ultima plasticã, un grup statuar din bronz, este situatã în parcul Muzeului de Istorie a Banatului); Monumentul eroilor tineri „Sfântul Gheorghe”, al Silviei Radu, este o statuie de bronz, evident, situatã în Piaþa Sf. Gheorghe; Clopotul Libertãþii, a lui ªtefan Cãlãrãºanu, este un travertin amplasat în Piaþa Traian; Evoluþie, aparþinând sculptorului bucureºtean Gheorghe Iliescu-Cãlineºi, este un monument aflat în faþa Hotelului Continental; Eroica, realizare a lui Paul Vasilescu, se aflã situatã în Complexul Albina din Calea Lipovei; Monumentul martirilor studenþi, al lui ªtefan Kellemen, este un travertin ridicat în Calea Girocului, în campusul studenþesc; Fântâna martirilor, opera lui Victor Gaga, este un monument amplasat în spatele grãdinii de varã Capitol. Însã mai impresionante prin sugestie îmi par: Omul-þintã, al lui Belá Szakács (în alte acte oficiale, numele plasticianului apare ortografiat ca B. Sakatas!), statuie de bronz situatã în Piaþa 700, lângã Biserica Greco-Catolicã, ºi Biserica plângãtoare, opera

RETORICA MORÞII EROICE ÎN EPITAFUL REVOLUÞIONARILOR DIN DECEMBRIE ’89

55

lui Marian Zidaru, bronz travertin, aflatã în Niºa Turnului Bisericii Ortodoxe din Piaþa Kütti. Ceea ce intereseazã nu este neapãrat realizarea artisticã, de cele mai multe ori aceasta fiind de extracþie expresionistã, ci impactul emoþional pe care îl provoacã reprezentãrile plastice prin situarea lor în locurile evenimentelor. Confluenþa simbolicã dintre locuri ºi monumente creeazã toposuri simbolice. Prin interpretarea datã episoadelor traumatizante ale Revoluþiei, prin mistica lor, care presupune tema creºtinã a luptei cu Rãul (vezi imaginea eroului întrupat în Sf. Gheorghe, biruitorul de Balauri) ºi apoteozeazã prin ideea de Resurecþie ºi împãcare (vezi amintita Pietá, dar ºi frescele capelei ecumenice din curtea Memorialului Revoluþiei), monumentele timiºorene reflectã perceperea Revoluþiei ca pe un eveniment care, prin semnificaþii ºi tragism, se situeazã la graniþa dintre factologia umanã ºi scenariul divin apocaliptic. Nici unul dintre monumentele amintite nu marcheazã triumful, ci martirajul celor „care s-au jertfit pe sine izbãvindu-se, pentru a opri Rãul ºi pentru a le mai da o ºansã celor care vor veni dupã ei”25. Aceste expresii ale jertfei au devenit autentice „locuri ale memoriei”. Monumentele statuare ce sugereazã dramatic actul sacrifical ºi trauma zilelor Revoluþiei timiºorene s-au realizat „prin bunãvoinþa unor persoane fizice, societãþi comerciale ºi regii, sub formã de sponsorizãri ºi donaþii”; „sprijin” au acordat Primãria ºi Consiliul Local Timiºoara, precum ºi Prefectura Timiº. Studiile ºi planurile de amplasament ale monumentelor statuare au fost realizate de specialiºti IPORTIM26. Memorialul însuºi este „un aºezãmânt menit a fixa pentru totdeauna memoria acelui moment extraordinar, de speranþe, sacrificii, deziluzii, memorie exemplarã pentru o memorie agitatã ºi dureroasã, a cãrei valoare simbolicã o rezumã admirabil”27. În fiecare an, începând cu 16 decembrie, în spaþiile din jurul monumentelor percepute drept altare ale civismului au loc pelerinaje, rugãciuni colective pentru victimele Revoluþiei28, se desfãºoarã scenariul postmodern al unei autentice mistici revoluþionare 25. Din interviul oferit ad-hoc de Traian Orban, preºedintele Consiliului Director al Asociaþiei „Memorialul Revoluþiei”. 26. Ibidem. 27. Alexandru Zub, în Pliantul Memorialului…, realizat cu sprijinul Direcþiei pentru Culturã, Culte ºi Patrimoniu Cultural Naþional a Judeþului Timiº. 28. O scurtã statisticã vorbeºte de la sine despre amploarea sacrificiilor umane din decembrie 1989: 1 104 morþi, din care 543 în Bucureºti (162 înainte de 22 decembrie, iar 942 dupã); 3 352 de rãniþi, dintre care 1 879 în Bucureºti, (1 107 înainte de 22 decembrie, iar 2 245 dupã. 260 de morþi ºi 545 de rãniþi sunt victimele „acþiunilor” Ministerului Apãrãrii Naþionale, 65 de morþi ºi 73 de rãniþi sunt victime ale acþiunilor represive ale Ministerului de Interne, 333 de morþi ºi 648 de rãniþi „au rezultat” din acþiunile personalului Ministerului Apãrãrii Naþionale, 63 de morþi ºi 46 de rãniþi provin din „acþiunile personalului subordonat Ministerului Apãrãrii Naþionale” (statisticã

56

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

(la fiecare Crãciun, la Timiºoara, Colindul este completat de Requiem). Pentru mulþi dintre timiºoreni (o parte dintre mãrturiile ºi afirmaþiile acestora sunt în curs de antologare de cãtre Memorialul Revoluþiei din Timiºoara sau sunt înregistrate îndeosebi în documentare precum: Operaþiunea Trandafirul, In Memoriam, filme realizate de Lucia Hossu Longhin, sau Miracol, film documentar produs de Memorialul Revoluþiei din Timiºoara, ªah-Mat. Istoria unei revoluþii (2004), film de Susanne Brandstätter, documentar dedicat „românilor curajoºi care au ieºit spontan pe strãzi în decembrie ’89” etc.), monumentele semnificã ºi „mãrturii ale Crimei eludate” ºi, indirect, eºecul programului revoluþionar anticomunist. Poate mai impresionantã este, din aceastã perspectivã, alegoria Învingãtorului, prin care sculptorul bucureºtean Constantin Popovici figureazã eroul: de fapt, un invalid care poate fi un rãnit demn, dar ºi un erou incomplet sau, mai rãu, unul contrafãcut (monumentul este amplasat pe Bulevardul Take Ionescu); de altfel, în documentarul Miracol, sculptorul Marin Zidaru afirma c㠄eroul Revoluþiei este un învins!”. Reprezentarea morþii eroice ca moarte frumoasã devine funcþionalã în contexte extreme, precum rãzboiul sau revoluþia, situaþii în care violenþa devine legitimã ºi fondatoare a unei noi ordini29. Cum evenimentele din decembrie 1989 dobândesc astfel de semnificaþii, evaluãri de gen se regãsesc ºi în discursul mass-mediei româneºti în primele luni de dupã evenimente. Presa, în special cea localã, încã de la primele ediþii „libere” (simptomatic, încã din 23 decembrie 1989, apar publicaþii care îºi adaugã cuvântul liber/liberã la titulatura consacratã sau îºi schimbã radical titlul, dacã acesta „miroase” încã a organ de presã comunist㠖 vezi Oltul Liber în judeþul Olt; pentru un timp, vechiul ziar sibian Tribuna se va numi Tribuna Liberã, iar Scânteia Tineretului va fi Tineretul Liber!), introduce în retorica discursului public temele eroizãrii, motivul escatologic al jertfei creatoare: „trãim din plin mitul jertfei, jertfa pentru dreptate, jertfa pentru libertate, jertfa pentru adevãr… fie ca jertfa în numele dreptãþii, libertãþii, adevãrului sã nu fie zadarnicã”30. În procesul de configurare a imaginii eroului revoluþionar regãsim acel arhetip al mântuitorului, arhetip ce impune sacrificiul, „patimile”, jertfa furnizatã de „Memorialul Revoluþiei” Timiºoara, o altã evaluare fiind oferitã de România Liberã, nr. 4617, p. 1, 2005). „Dupã evidenþele existente în mai 2005”, evidenþe deþinute de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluþionarilor, aici sunt înregistraþi 1 058 de decedaþi numiþi „eroi-martiri” (dintre care 85 în „legãturã cu evenimentele”), 3 102 rãniþi (dintre care 176 în „legãturã cu evenimentele”) ºi 753 de reþinuþi. Sã înþelegem cã cei a cãror moarte nu este „în legãturã cu evenimentele” reprezintã mult discutatele „morþi accidentale”? 29. Marius Rotar, Moartea în Transilvania în secolul al XIX-lea, Editura Accent, Cluj-Napoca, 2006, p. 214. 30. Mircea Rusu, „Mitul jertfei”, în Tribuna, nr. 100, 21 aprilie 1990, Sibiu, p. 3.

RETORICA MORÞII EROICE ÎN EPITAFUL REVOLUÞIONARILOR DIN DECEMBRIE ’89

57

propriu-zisã: „þara noastrã minunatã are nevoie de sângele nostru”31. Stimulaþi parcã de asumarea unui scenariu providenþial ce le asigurã accesul la transcendent, martirii revoluþiei se jertfesc pe altarul libertãþilor democratice (epitaful comemorativ va exploata aceastã moarte altruistã). În acest context, se demonstreazã cã, de fapt, condiþia umanã se relevã a fi una prin excelenþã sacrificialã. Sacrificiul este pentru om un destin atât individual, cât ºi socioistoric. În revoluþie, actul violent al sacrificiului devine ºi o cale de consolidare a comunitãþii, de coagulare a unor noi solidaritãþi, de reînnoire a „contractului” originar dintre om ºi divinitate. Precum sacrificiile rituale de altãdatã, actul eroic asumat oferã noi posibilitãþi de afirmare pentru comunitate, iar pentru cel care „se dã pe sine pentru Ceilalþi” se deschide calea salvãrii/mântuirii individuale. Matricea vetero-testamentarã, fundament al tipologiei eroului, duce la identificarea acestuia cu comunitatea, eroul devenind astfel încarnarea valorilor referenþiale ale acesteia. Matricea christicã permite, la rândul sãu, realizarea dimensiunii escatologice a victoriei, care nu este una mundanã, ci una spiritualã. Moartea eroicã pare o înfrângere, cel puþin în planul realitãþii palpabile, imediate; ea este însã poarta prin care se poate asigura mântuirea celui care se jertfeºte pe sine pentru Ceilalþi în lupta cu Rãul, întruchipat în dictatorul anticreºtin. Jertfele revoluþionarilor sunt cu atât mai justificate, cu cât regãsim în portretul Celuilalt, al duºmanului din cetate, o alteritate politico-religioasã. Viziunea martirajului este subliniatã patetic ºi în discursul public, care, din aceastã perspectivã, îi transformã pe dictatorul Ceauºescu ºi pe susþinãtorii sãi într-o alteritate socioreligioasã maleficã. Un alt limbaj de lemn decât cel comunist, limbajul retoricii revoluþionare liturgice, manipulat în presa cotidianã ºi în manifestãrile politice (mai ales ale anului 1990), era destinat (post-festum) sã stimuleze „curajul ºi devoþiunea revoluþionarilor angajaþi” în procesul de câºtigare a libertãþii sacre: …în demenþa urii ºi a furiei oarbe cu care crâncena ºi nemiloasa dictaturã s-a nãpustit asupra noastrã, pânã ºi morþii au trebuit sã moarã de douã ori. Încercând o ultimã rezistenþã, apostolii morþii s-au refugiat printre morminte ºi în cavourile cimitirului municipal, rãscolindu-le. Deasupra morþii împrãºtiau moarte, la adãpostul sfintelor cruci: nu-i rabde pãmântul în veci, amin32.

Satisfacerea exigenþelor sociale ºi spirituale revendicate de arhetipul eroului îi asigurã celui care moare în numele libertãþii statutul de erou (adicã de salvator, vizionar ºi ghid spiritual) al comunitãþii sale. 31. Ioan Bogdan, „Editorial”, în Tribuna, nr. 2, 24 decembrie 1989, Sibiu, p. 2. 32. ***, „Morþi de douã ori”, în Tribuna, nr. 10, 6 ianuarie 1990, Sibiu, p. 3.

58

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

Epitaful ca lieu de mémoire Dacã mass-media a avut ºi are un impact public mai accentuat, contribuind într-o mãsurã substanþialã la reprezentarea eroilor ca fundamente ale României aflate din nou la începuturile modernitãþii, epitaful comemorativ oferã mai puþine oportunitãþi pentru investigaþia imagologicã, exprimând, mai degrabã, felul în care supravieþuitorii – ºi, prin explicaþia redatã în inscripþia funerarã, unii dintre cei eroizaþi – percep semnificaþiile sacrificiului eroic. Epitafuri puternic personalizate, epitafuri-document, deoarece se referã la contextul morþii eroice, la individualitatea eroului, la natura actului sacrificial ca datorie civicã ºi naþionalã, sunt prezente îndeosebi în cimitirele eroilor ºi în textele monumentelor ºi plãcuþelor comemorative din „oraºele-martir” Timiºoara ºi Bucureºti33. 33.Redãm textual cele mai sugestive epitafuri. Cele mai multe dintre acestea sunt directe, prozaice chiar, sincretice ºi oarecum standardizate: „În memoria Tânãrului de 22 de ani/ Sorin Leia/ Cãzut Erou pentru Libertate/ 18 Decembrie 1989, pe treptele Catedralei/ Sub gloanþele lunetiºtilor/ Securitãþii în timp ce striga/ «Deºteaptã-te Române»/ ªi agita Tricolorul României,/ Un pios omagiu din partea/ Colegilor din secþia D x D/ a C.P. Solventul” (inscripþie funerarã aflatã pe o plãcuþã comemorativã dispusã pe faþada Catedralei Mitropolitane din Timiºoara). Un alt epitaf înregistreazã evenimentul morþii ºi suferinþa supravieþuitorilor: „1989 – când ai plecat ca sã-þi faci datoria, iar noi aºteptându-ne, nu te-am vãzut!/ Te aºteptãm ºi acum, mereu, dar drumul pe care ai plecat e fãrã întoarcere./ Amintirea ta este veºnic vie în inimile noastre ºi nu te vom uita niciodatã, dragul meu!/ Petre Bãnicã/ 26.IX.1948-24.XII.1989” (Cimitirul Eroilor din Bucureºti). În secuime, în cimitirul ortodox al oraºului Miercurea-Ciuc, se aflã monumentul sublocotenentului A. Laszlo Müller (1971-1989), care: „A cãzut eroic în noaptea de 22-23 dec. 1989/ la Braºov în timpul revoluþiei pentru dominaþie împotriva tiranilor [sic]. Recunoºtinþã veºnicã”. Declarative, la nivelul afirmãrii actului sacrificial, sunt câteva epitafuri din cimitirele eroilor din Timiºoara ºi Bucureºti. Astfel, dacã despre studentul Dan Andrei Julea (1968-1989) se afirmã laconic cã a cãzut „…în Revoluþia/ din Decembrie pentru/ demnitatea României” (Cimitirul Municipal nr. 1, de pe Calea Lipovei din Timiºoara), alte texte epitafiale redau credinþa în libertate, care i-a împins pe tinerii respectivi înspre asumarea actului eroic: „«Libertatea nu ne-o va aduce cineva pe tavã, o vom câºtiga cu sângele nostru» spunea Luiza. A doua zi, pe 21 dec. 89, la Sala Dalles, Luiza fãcea supremul sacrificiu strigând: «Nu fugiþi, nu trag în noi, nu ne pot omorî pe toþi», dar un glonte i-a stãvilit elanul revoluþionar/ Nu te vom uita niciodatã/ mami ºi tati” (Iancu Maria Luiza, 26.III.1962-21.XII.1989, Cimitirul Eroilor din Bucureºti). O retoricã similarã oferã ºi inscripþia funerarã de pe mormântul Violetei-Coralia Radu (6.II.1956-26.XII.1989): „Violeta! Când ai plecat de acasã, eu te-am rugat sã nu mai pleci, ca nu cumva un glonþ sã te nimereascã. Dar tu ai spus cã nu vrei sã fii laºã, sã-þi parã rãu cã n-ai luptat. ªi ai plecat ºi ai luptat ºi nu un glonþ, ci 10 þi-au curmat viaþa ºi þi-ai lãsat pãrinþii îndureraþi” sau epitaful dedicat de familie lui Lazãr Ioan Viorel

RETORICA MORÞII EROICE ÎN EPITAFUL REVOLUÞIONARILOR DIN DECEMBRIE ’89

59

Multe dintre epitafuri, deºi sunt scrise la comanda rudelor ºi a apropiaþilor celor decedaþi, evalueazã esenþa jertfei „celui adormit” ºi exprimã recunoºtinþa ºi mândria supravieþuitorilor, care, astfel, îºi depãºesc durerea. De altfel, datele apãrute în presã la câþiva ani dupã evenimente, informaþii extrase prin intervievarea rudelor celor dispãruþi, relevã faptul cã mulþi dintre eroii împuºcaþi erau creºtini practicanþi, conºtienþi de valoarea posibilei lor jertfe, unii dintre ei având chiar presentimentul sfârºitului fizic. Am putea spune cã tineri precum George Cristian Stanciu (28.XII.1960-21.XII.1989), Petre Poptean (27.I.1965-21.XII.1989), Roberto Sandu (4.XI.1967-21.XII.1989), Mariana Mirea (25.IX.1967-21.XII.1989), Ruxandra-Mihaela Marcu (25.III.1968-21.XII.1989), Dragoº Mladovici (2.IV.1969-23.XII.1989) – cele mai multe dintre victimele numite s-au aflat printre cei 13 tineri uciºi la Sala Dalles – par sã fi murit creºtineºte, „cu bucurie”, neînarmaþi, rostind Tatãl Nostru pentru morþii Timiºoarei ºi împãrþindu-le flori celor care îi vor asasina (trupelor de Securitate aflate în dispozitiv ºi înarmate ca pentru o confruntare militarã). Dupã cuvintele Sfântului Pavel, tinerii astfel jertfiþi au murit „pentru ceea ce nu se vedea, dar se nãdãjduia…”. Numai credinþa în mântuire i-a determinat pe cei amintiþi ºi pe alþii nenumiþi sã strige în noaptea tragicã, dar ºi mântuitoare de 21 decembrie 1989: „Vom trãi ºi vom fi liberi!”. Din aceastã perspectivã, moartea lor a fost o Victorie care semãna, pentru cei care am trãit evenimentele de atunci, cu Biruinþa asupra Balaurului (Fiarei). Ilustrez spusele anterioare prin câteva epitafuri edificatoare pentru cei care s-au jertfit conºtient pentru Ceilalþi, fiindcã: „Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca (17.VII.1957-23.XII.1989): „Viorel, mami þi-a dat o inimã pentru bucuria noastrã./ Tu ai dat-o pentru libertatea þãrii […] Participând la apãrarea radioului ºi a centralei telefonice din Drumul Taberei, a cãzut eroic în faþã la MApN./ Nu te va uita familia ºi copiii”. Lui Dragomir Sorin Mihai (28.X.1968-23.XII.1989), mama sa îi dedicã un omagiu auster, dar ºi emoþionant totodatã: „Cãzut în Revoluþie pe baricadele de la televiziune, a fost salariat al Institutului Pasteur/ Miºule, cât timp va bate inima mamei tale, ea nu te va uita niciodatã. Amin”. O inscripþie funerarã red㠖 original ºi sugestiv, alãturând la informaþiile despre moartea eroului ºi sloganurile revoluþiei – „spiritul” celor care au reprezentat substanþa umanã a evenimentelor revoluþionare, eroii autentici, dar ºi absenþa dreptãþii compensatorii care cere rãzbunarea „sângelui vãrsat”: „Anghel Virgil Sorin/ 7.V.1970-25.XII.1989/ Vom muri, dar vom fi liberi/ Nu plecãm acasã, morþii nu ne lasã/ Libertate, te iubim, ori învingem, ori murim/ Veniþi cu noi! Veniþi cu noi!/ Mã duc, dacã va fi nevoie, mã voi jertfi, ca sã aveþi o viaþã mai bunã/ Dacã eu nu mã duc, alþii nu se duc, ce se va întâmpla?/ ªi s-a dus…/ A fost (vânat) împuºcat în noaptea de Crãciun, pe 24 spre 25/ Vinovaþii sunt nepedepsiþi” (Cimitirul Eroilor din Bucureºti).

60

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

viaþa lui sã ºi-o punã pentru prietenii sãi” (Ioan 15, 13)34. Din multitudinea de exemple, am ales inscripþia funerar㠄George Daniel Datin/ 16.XI.1970-23.XII.1989/ Patriei noastre spuneþi adevãrul, am fost acolo unde trebuia sã fiu!” (Cimitirul Eroilor din Bucureºti). Sau: „State Claudiu/ 2.V.1971-23.XII.1989/ Avem credinþa cã viaþa ta, curmatã în zorii unei existenþe noi, va fi un fir de luminã./ Tu te-ai jertfit pentru un þel sfânt ºi luminos: LIBERTATEA/ Fie ca pilda ta de eroism sã rãmânã veºnic în inimile noastre pline de recunoºtinþã.” (Cimitirul Eroilor din Bucureºti). Viziunea ce reanimã motivul masacrãrii inocenþilor este prezent în epitaful unui tânãr rocker, victimã inocentã a represiunii de la Sala Dalles: „Gâtlan Lucreþiu Mihai/ 9.IV.1970-24.XII.1989/ Rocker în formaþiile Conex ºi Interval/ A strigat «Jos Comunismul» ºi a oferit flori trupelor din faþa sãlii Dalles, a îngenunchiat/ ºi s-a rugat pentru morþii Timiºoarei./ Era 21.XII.’89, ora 17.30, a primit 3 gloanþe mortale. Avea 19 ani ºi a fost prima victimã/ a Revoluþiei din Bucureºti. I se spunea Micky Rockerul”. Unele dintre inscripþiile funerare îmbinã interesant perspectiva creºtinã a morþii escatologice cu jertfa eroicã. O astfel de alãturare este rarã; poate tocmai de aceea este mai eficientã în planul percepþiei actului eroic ca demers asumat raþional: „Sãrmanã mamã, nu mai plânge/ Prin jertfa mea de foc ºi sânge/ În prag de secol neamul meu/ L-a regãsit pe Dumnezeu/ Rãducanu Mihail/ 13.III.1949-17.II.1990” (Cimitirul Eroilor din Bucureºti). Un epitaf dublu aflat pe monumentul funerar al unui tânãr din vechiul cimitir ortodox din Lugoj, în secþiunea Cimitirului Eroilor, ilustreazã aceeaºi interferenþã dintre dimensiunea naþional-civicã ºi cea transcedentalã. Inscripþia funerarã utilizeazã tonul neutru în prezentarea contextului morþii ºi enunþul profetic în acreditarea credinþei în dobândirea vieþii veºnice: „Aici odihneºte eroul Revoluþiei, Brocea Daniel (18 iunie 1969-mort la Bucureºti în dec. 21, 1989)/ El a fãcut ce a putut”; al doilea text al epitafului redã încrederea în efectul escatologic al morþii eroului: „Du-te Daniele,/ Pânã va veni sfârºitul/ Tu te vei odihni/ ªi te vei scula iarãºi/ Odatã, în partea ta de/ Moºtenire/ La sfârºitul zilelor (Daniel 12, 13)”. Dar poate cea mai semnificativã, din aceastã perspectivã, este inscripþia de pe Memorial ’89 din Sibiu (opera contestatã a la fel de contestatului arhitect ªeptilici), monument de mari dimensiuni, situat în faþa Casei de Culturã a Sindicatelor ºi oarecum standardizat dup㠄moda” memorialelor americane: „Isus a zis: Adevãrat, adevãrat vã zic vouã cã vine/ Ceasul ºi acum este, când 34. Biblia sau Sfânta Scripturã (iustinianã), Societatea Biblicã, Bucureºti, 1974, p. 1218. Textul evanghelic este reprodus ºi pe inscripþia „Stâlpilor împuºcaþi”, monumentul eroilor clujeni. Din nefericire, însã, cuvintele din Evanghelia dupã Ioan sunt redate într-o manierã prea puþin conformã cu practica creºtinã; dupã reproducerea textului, în parantezã, în spaþiul destinat autorului, scrie Iisus Christos!

RETORICA MORÞII EROICE ÎN EPITAFUL REVOLUÞIONARILOR DIN DECEMBRIE ’89

61

morþii vor auzi/ Glasul Fiului lui Dumnezeu/ ªi cei care vor/ Auzi vor învia (Ioan 5, 25)”. Un astfel de epitaf colectiv acrediteazã ideea cã jertfa eroicã asigurã mântuirea, dar ºi apropierea de expirarea Rãului! Cele mai frecvente epitafuri sunt însã acelea prin care supravieþuitorii deplâng moartea eroului, în maniera lamentoului tradiþional, amintindu-se doar în treacãt despre statutul de erou al defunctului35. Alte inscripþii, cele mai puþin numeroase, sunt explicaþii ºi reflecþii de extracþie secularã, fãrã trimiteri la contextul sacrificial al „dispariþiei”. Ele continuã tradiþia epitafului, care se exprima axiomatic vizavi de caracterul nedecantabil ºi nedefinit al morþii, de valoarea vieþii umane. Textele din aceastã categorie urmeazã apelul la textele consacrate de monumentul funerar românesc, utilizând fragmente din poeziile clasicilor literaturii române (Eminescu, Coºbuc etc.)36. 35. O astfel de inscripþie, cu text amplu, construit dupã modelul dialogului dintre defunct ºi supravieþuitorii sãi, o întâlnim pe un mormânt din vechiul cimitir ortodox din Lugoj, în secþiunea Cimitirului Eroilor: „Acum, la 21 de ani, dornic de libertate/ Am fost ucis de un glonte/ Pãrãsind pe toþi cei dragi/ Lãsând în urmã numai durere”. Dupã enunþul laconic referitor la contextul violent al morþii tânãrului, urmeazã mesajul pãrinþilor, text care încearcã sã rezume (din nefericire, stângaci!) paradoxul condiþiei umane, cel care transcende orice semnificaþie efemerã, fie ea ºi eroicã: „Când te-ai nãscut/ Tu te-ai nãscut plângând/ Iar cei ce te aºteptau/ Te aºteptau râzând/ Trãieºte ca atunci/ Când te vei stinge/ Sã-i pãrãseºti râzând/ Pe cei ce te vor plânge/ Te plângem mereu, Tata ºi Mama/ Rosada Vali/ XII.1968-XII.1989)”. Alte epitafuri exprimã doar durerea nemãrginitã a celor care ºi-au pierdut, în Decembrie 1989, fiii ºi fiicele, fraþii ºi surorile, tinerii pãrinþi: „Titiºor,/ În noaptea veºnicã ai plecat/ Te-ai dus ºi ne-ai lãsat plângând/ Ai fost a noastrã fericire/ ªi te vom urma curând/ Rãpus de gloanþe moartea ni te-a luat/ Fiu drag ºi frate minunat/ Vor trece clipele pe rând/ ªi nu te vom uita nicicând/ Cabalartã Constantin/ 16.II.1961-22.XII.1989” (Cimitirul Eroilor din Bucureºti). Poate, în acest grupaj, cel mai relevant text este oferit de dialogul imaginar ºi fãrã rãspuns, transpus într-o poezie care, deºi prezervã convenþionalismul epitafurilor poetizate, exprimã, printr-un lirism covârºitor, durerea mamei neconsolate de „pierderea” prea tânãrului sãu fiu Florian Tian (15.II.1973-22.XII.1989): „Copile al meu, copil-erou/ Ce-þi poate spune mama/ Ce plânge neîncetat lângã mormântul tãu/ Mi-e sufletul un câmp pustiu/ Tristeþe fãrã glas/ În gândul meu TU eºti mereu/ În fiecare clipã, în fiecare ceas […] Sã-þi aminteºti cu drag de mama/ ªi tot ce-ai vrea tu sã-mi ºopteºti în vis/ S-alungi din inima-mi pustie teama/ ªi sã nu uiþi, cu lacrimi eu þi-am scris, MAMA” (Cimitirul Eroilor din Bucureºti). 36. Un astfel de epitaf, de inspiraþie eminescianã, îi aparþine lui Boca Cristian (13.V.1956-23.XII.1989): „Nu credeam sã învãþ a muri vreodat㔠(Cimitirul Eroilor din Bucureºti). Un altul, aflat în aria aceluiaºi cimitir, afirmã categoric un adevãr universal: „«O viaþã nu valoreazã nimic./ Dar nimic nu valoreazã cât o viaþã»/ Oprea Emil/ 26.VIII.1956-24.XII.1989”.

62

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

O categorie aparte de inscripþii funerare, puþin reprezentatã însã, este aceea a „epitafului-cronicã”, text cu valoare documentarã ce oferã posibilitãþi de prospectare a sensibilitãþii ºi solidaritãþii afirmate în timpul evenimentelor. Despre atrocitatea represiunii din Timiºoara, despre dimensiunile acestui adevãrat rãzboi fratricid, oferã certitudini un monument modest ºi standard, dar cu cocardã tricolorã, vizibil în Cimitirul Municipal nr. 2 din Calea Lipovei (aºa-numitul „cimitir al sãracilor”): „Veºnicã Memorie/ Eroilor necunoscuþi/ Cãzuþi în Revoluþia/ Din Decembrie 1989” (monumentul a fost ridicat prin subscripþiile unui „grup de oameni de suflet”). Alte astfel de inscripþii funerare situate pe plãcuþe comemorative (mai ales în Timiºoara), dar, îndeosebi, pe mormintele eroilor, nareazã moartea eroului, atrocitatea represiunii, sentimentul de sfârºit de lume ºi, nu în ultimul rând, suferinþa supravieþuitorilor 37. 37. Un astfel de epitaf-cronicã situat în Piaþa 700 din Timiºoara „povesteºte” o tragedie reprezentativã pentru „morþii Timiºoarei”, victime ale terorii. Textul dens oferã date despre contextul morþii lui Belici Radian (1966-1989), „…împuºcat miºeleºte în Revoluþia din Decembrie”, precum ºi o poezie epicã realizatã în notã tradiþional-baladescã, epopeicã aproape, interesantã, chiar dacã manifestã stângãcii de prozodie. Pentru a ne edifica asupra percepþiei evenimentului, redau cu fidelitate textul integral al poeziei intitulate Eroul Libertãþii: „Din ochi curg lacrimi rând pe rând/ Pe toþi cei dragi îi vãd plângând/ ªi din suflet suspinând/ Cãci Radian n-are mormânt./ Lacrimi curse printre gene/ Se preling în jos, pe obraz/ Dor de mamã în suspine/ Îngropatã în necaz./ Dor de tatã care curge/ Din inimã ca un râu/ Fiu-i mort ºi n-are cruce/ Pentru al libertãþii brâu./ În zi scãldatã de soare/ Cu ai lui cei dragi, s-a plimbat/ Printre tunet de trasoare/ Cu zâmbetu-i neînfricat./ Hai acas’! spuse nevasta/ Cãci se aude gãlãgie/ Fierbe toatã Timiºoara/ E cuprinsã de bãtãlie./ Dragii mei, mergeþi acasã/ ªi dacã o fi sã mor, mor/ Pentru libertatea voastrã/ ªi-a scumpului meu odor./ Despãrþirea fuse scurtã/ Înspre casã au pornit/ El mergând încet pe stradã/ Cu trei prieteni s-a întâlnit./ ªi aºa din vorbã în vorbã/ În avântul tineresc/ Dintr-o maºinã din stradã/ Pe Radian îl nimeresc./ Scurta viaþã zbuciumatã/ ªi de criminali curmatã/ Mor cu faþa-n sus pe stradã/ Adio, fetiþa mea cea dragã./ Cu privirea þintã-n cer/ Pentru libertate pier/ Prin sângele meu vãrsat/ Libertatea am spãlat./ Frunzã bãtutã de vânt/ Bunicii lui îl vãd plângând/ Sora lui doliu purtând/ Erou pierdut fãrã mormânt./ Voi toþi pe care v-a iubit/ Veniþi la locul unde a pierit/ Din lumânãri sã luminaþi/ ªi din ochi sã lãcrimaþi.” (prin acest epitaf-cronicã, spaþiul morþii violente a tânãrului timiºorean, situat în preajma Pieþii 700, devine un lieu de mémoire pentru unul dintre dispãruþii Revoluþiei timiºorene). Un caz similar este cel al eroului Gârjoabã Dumitru Constantin Doru, „Nãscut în 26 Martie 1965/ Decedat în Revoluþia din Decembrie 1989, dispãrut din Spitalul Judeþean”. O plãcuþã comemorativã fixatã pe faþada Catedralei Mitropolitane din Timiºoara pomeneºte despre aceastã victimã, probabil unul dintre zecile de trupuri incinerate în cadrul operaþiunii „Vama” (desfãºuratã între 18 ºi 19 decembrie 1989, operaþiunea a presupus transportarea la Bucureºti, într-o izotermã, a 44 de cadavre cu statut de „colete venite din strãinãtate”,

RETORICA MORÞII EROICE ÎN EPITAFUL REVOLUÞIONARILOR DIN DECEMBRIE ’89

63

Revoluþia românã a oferit, cel puþin pentru o parte din presa occidentalã (îndeosebi cea francezã), posibilitatea de a exersa cliºeele istoriografice ºi jurnalistice despre „revoluþiile sângeroase” care multora le par o repetiþie – ce-i drept, uneori, radicalizat㠖 a Marii Revoluþii Franceze (nu întâmplãtor, unul dintre informaþie provenitã din arhiva documentarã a lui Virgil Tatomir). De altfel, Monumentul Eroilor de pe Calea Martirilor din Timiºoara fixeazã în memoria colectivã amintirea „…Eroilor Martiri ai Revoluþiei din Decembrie 1989, ale cãror trupuri neînsufleþite au fost arse în secret la crematoriul «Cenuºa» din Bucureºti”. Un alt epitaf-cronicã, provenit din Cimitirul Eroilor din Bucureºti, povesteºte, în tradiþia baladei epice, dar ºi a problematicii tragediei greceºti, despre moartea lui Bogdan Stan ªerban (14.VIII.1968-24.XII.1989), dar ºi despre drama mamei sale, sfâºiatã între afecþiune ºi credinþa în prioritatea sentimentului datoriei faþã de patria decãzutã: „Era un tânãr frumuºel/ Cu mersul legãnat/ Înalt la stat ºi subþirel,/ Cu gândul nepãtat./ Ieri cu rãscoala a plecat/ ªi-a fost în primul rând/ Cerând dreptate neînfricat/ Cu libertatea-n gând./ De undeva, de nicãieri,/ Un glonþ s-a rãtãcit/ Iar bunul lui coleg de ieri/ Cãzu pe loc trãznit./ ªi ura ce creºtea în el/ Fiinþa i-a schimbat/ Pe când scotea din crunt mãcel/ Prietenu-mpuºcat./ Cu ochii umezi, goi, privea/ Nebun de urã, mut/ Un râu de sânge ce curgea/ Din fratele cãzut/ Cu gândul care l-a cuprins/ «El va fi rãzbunat»/ Þinând la piept cãmaºa-i strâns/ Spre casã a plecat/ Mãicuþa lui s-a speriat/ Când l-a vãzut venind/ Ca un nebun ºi l-a-ntrebat/ De ce e suferind./ «Cãmaºa asta de un ceas/ Mi-i lucrul cel mai sfânt/ Pentru cã-i tot ce mi-a rãmas/ Din el pe acest pãmânt./ La muncã zilnic ne-ntâlneam,/ Era ca frate al meu,/ Un pas la dreapta de fãceam/ În locu-i eram eu.»/ În negru tot s-a îmbrãcat/ Iar mama îl implorã/ Sã stea acasã cã-i pãcat/ De tinereþea sa./ «Mãicuþã te-am iubit mereu,/ Dar azi în zadar/ Vrei a mã þine, gândul meu/ La þarã este dar.»/ «Bogdane te-am crescut cu greu/ Mereu m-ai ascultat/ Ci du-te dacã Dumnezeu/ La luptã te-a chemat!»/ La Bellu afarã, peste gard,/ Pe numai câþiva ari/ Sunt multe lumânãri ce ard,/ ªi o ceatã de gropari./ Mai vin sicrie cu eroi/La tristul þintirim/ Sunt cei ce s-au jertfit, ca noi/ Ani liberi sã trãim./ În faþa unei cruci de lemn/ Înfiptã-ntr-un mormânt/ O mamã lung priveºte, demn,/ La jilavul mormânt./ Prin el zãreºte fiul sãu/ ªi îi ºopteºte iar:/ «Sã te odihneascã Dumnezeu/ Cãci nu a fost în zadar!»”. Acelaºi monument care îi aparþine mecanicului C.F.R. Stan ªerban Bogdan mai beneficiazã de încã un epitaf prozaic, cu valoare explicativã: „A construit baricade, a vãzut tineri murind, sânge curgând. De la Universitate, a venit acasã sã se schimbe în doliu ºi a plecat spunând: «Mami, în viaþa fiecãruia existã un tren, trebuie sã ºtii când sã-l prinzi. Pentru mine, acest tren e acum. Acum ori niciodatã! Aceasta e ºansa vieþii mele! Lasã-mã, cã ºtiu eu ce fac». Trenul vieþii pentru el a avut douã staþii: una la Televiziunea Românã, iar a doua s-a oprit la 21 de ani, patru luni ºi zece zile”. Asistãm, astfel, la o operaþie de eroizare, ce apeleazã la un discurs materializat în douã variante diferite de expresie (inclusiv sensibilitate) ºi reprezentare. Puþine dintre epitafurile eroilor pãstreazã doar forma tradiþionalã a monologului prin care cel dispãrut îºi exprimã regretul pentru plecarea din viaþa mundanã, pentru suferinþa pe care le-a provocat-o celor dragi. Cel mai sugestiv ºi mai impresionant epitaf, „Scrisoare fãrã timbru”, pare a fi cel al eroului-adolescent Ionescu Alexandru Radu: „Vã cer iertare doamnã dirigintã/ Cã nu o sã

64

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

sutele de copii care au participat mai mult din perspectivã ludicã la evenimente a devenit un „Gavroche” românesc38, imagine pe care românii nu au îngurgitat-o însã, ignorând simbolul ºi pe cel care îl incarna; de altfel, în conformitate cu logica noastrã, care, în ecuaþiile sale, are prea puþin loc pentru o recunoºtinþã realã, personajul confecþionat de presa francezã a eºuat în puºcãrie)39. Dacã majoritatea analiºtilor specializaþi în antropologia eroizãrii vorbesc despre cosmologia fenomenului revoluþionar, despre funcþionalitatea demiurgicã a revoluþiilor, despre „euforia popularã”, iar despre eroi ca despre fundamentul ontologic al unei noi ordini40, supravieþuitorii, în schimb, îºi considerã tot mai frecvent eroii drept „pierderi”, deoarece moartea sacrificialã a fiilor ºi a fiicelor mai vin sã spun: prezent/ Eu m-am retras din catalog cuminte/ M-a vrut destinul în alte pãrþi urgent./ Pãcat, cã mai aveam atâtea planuri/ Dar nu regret nimic, mai ales/ Cã dintre tinereºtile elanuri/ Pe cel mai bun din toate l-am ales./ Colegii mei vor înþelege aceasta/ Voi promova printre ei, din an în an/ Cu ei suind pe viitoare creste/ Deºi, mereu, eu fi-voi licean./ O, mamei mele n-aº fi vrut vreodatã/ Aceastã sumbrã veste sã-i aduc/ Dar singura nãdejde îmi este tata/ Soldat pe vremuri ce îndreptãþi-va mult/ Aceastã hotãrâre a mea, fireascã/ Cum vrut-am ca sã fiu ºi sã rãmân./ Cãci dincolo de jertfa tinereascã/ Prin tot ce-am nãzuit am fost român./ Încã odatã eu vã cer iertare/ Se aud prin jur colinde, urãtori/ În iarna care-mi pune la purtare/ Într-un chenar, buchete mari de flori.” (Cimitirul Eroilor din Bucureºti). 38. Vezi Le Monde, Le Point, L’ Express. Mai târziu, dupã o anumitã detaºare „istoricã”, L’Histoire. Cronique des 20 ans, afirma, laconic ºi inexact, cã Revoluþia din România a însemnat execuþia lui Ceauºescu în 22 decembrie (?!) ºi a marcat luarea puterii de cãtre: „Un vechi comunist, Ion Iliescu, care a fost ales preºedinte al Republicii în 20 mai 1990” (vezi nr. 220, 1998, p. 52). 39. Prezenþa zi ºi noapte a copiilor pe strãzile Revoluþiei din Bucureºti, copii care „au ieºit în stradã pentru a-ºi apãra pãrinþii”, a fost remarcatã ºi de revoluþionari. Unul dintre ei, impresionat de jertfa unor preadolescenþi, a încercat sã constituie UNCR (Uniunea Naþionalã a Copiilor Revoluþiei). Se afirmã cã profesorul Valeriu Bucurescu, iniþiatorul UNCR, împreunã cu 20 de elevi, ar fi pus, în noaptea de 20 spre 21 decembrie, pe Bulevardul Magheru, mere ºi pere prin toþi copacii, pentru a demonstra cã: „plopul a fãcut mere ºi micºunele”; vezi Marius Ola, „Copiii Revoluþiei”, în Justiþiarul, an V, nr. 16 (91), 21 decembrie 2004, p. 13. 40. Vladimir Tismãneanu, Reinventarea politicului. Europa Rãsãriteanã de la Stalin la Havel, Editura Polirom, Iaºi, 1997; Irena Grudzinska, Cicatricile revoluþiei, Editura Athena, Bucureºti, 1997; Simona Nicoarã, Mitologiile revoluþiei paºoptiste româneºti, Presa Universitarã Clujeanã, Cluj-Napoca, 1999; Simona Nicoarã, Eseuri de antropologie istoricã, Editura Accent, Cluj-Napoca, 2000 etc. La epoca respectivã, chiar presa uza de un limbaj care considera „Jertfa Eroilor Revoluþiei, temelie a patriei libere ºi demne” (vezi editorialul din Tribuna, an CVI, nr. 16, 13 ianuarie 1990).

RETORICA MORÞII EROICE ÎN EPITAFUL REVOLUÞIONARILOR DIN DECEMBRIE ’89

65

acestora este manipulatã public cu finalitãþi politice legitimatoare sau contestatoare, iar actorii represiunii par în continuare bine camuflaþi ºi, evident, prosperi ºi nepedepsiþi. Astfel, tatãl lui Cioran Gabriel, un tânãr care, la 31 de ani, „a murit în Revoluþie”, considerã cã fiul sãu „este o pierdere inutil㔠ºi cã cei mai mulþi dintre „cei cãzuþi” sunt „doar niºte sacrificaþi”; dupã Domnia Sa, totul a fost un masacru menit sã legitimeze prin sânge noua putere ºi sã intimideze orice posibilã rivalitate politicã41. Atitudinile ºi gesturile ce relevã neputinþa celor vii de a-l rupe pe „cel plecat” din universul lor mundan, expresii, de fapt, ale neconsolãrii lor, se petrec ºi azi, la mulþi ani dupã evenimente. Un astfel de gest este cel înfãptuit în ajunul fiecãrui Crãciun de familia Barbu, familie care, în Cimitirul Eroilor din Bucureºti (Ghencea), împodobeºte un brãduþ la capul fiului ucis la vârsta de 19 ani! Politicã ºi absurdã este ºi formula „oraº-martir”, indicator, chipurile, definitoriu pentru identitatea unui oraº, indicator care, alãturi de cele mai vechi ºi administrative, ne întâmpinã de la intrare în unele oraºe din România postcomunistã. Este nedemn sã utilizãm un astfel de topos geografico-eroic. Unii dintre noi, cei mai mulþi, ne bucurãm de efectele jertfei eroilor (chiar ºi nostalgicii comuniºti!), jertfã a celor puþini, care au dorit pentru semenii lor o þarã care sã nu mai semene cu o cuºcã de oþel. Dar, din nefericire, cei mai mulþi dintre noi am fost cei care am privit „revoluþia televizat㔠sau, mai rãu, am stat cuminþi la coadã, în miezul zilei de 21 decembrie 1989 (cum s-a întâmplat pe Strada Brezoianu din Bucureºti), pentru o „rud㔠de salam de varã ºi câteva portocale. În acest timp, în Piaþa Universitãþii, cordoanele de uslaºi izolaserã protestatarii în grupuri de cel mult 50 de oameni, pe care îi ridicau apoi ºi îi înghesuiau în dube, cu o violenþã extremã, niºte zdrahoni de miliþieni ce rânjeau larg ºi satisfãcuþi de „treaba asta pe care o fac” (acei demonstranþi au constituit o parte din substanþa „grupului Jilava”). În concluzie, cei mai mulþi dintre noi nu am construit nimic, am aºteptat doar ºi am beneficiat de oportunitãþile epocii postcomuniste. Aceastã stare de lucruri mã face sã mã întreb dacã eroismul celor cãzuþi în Decembrie 1989 îndeplineºte una dintre funcþiile fundamentale pentru reprezentarea eficientã a naþiunii postmoderne. Dacã actele oamenilor simpli au contribuit la prãbuºirea regimului ceauºist (singura finalitate istoricã eficientã ºi evidentã) ºi la manifestarea solidaritãþii umane. Mã întreb, iarãºi, dacã efervescenþa sângelui vãrsat mai poate 41. Infracþiunea de omor a intrat în termenul de prescripþie, cel de 15 ani! Deci faptele sunt prescrise, vinovaþii pot „dormi liniºtiþi”; desigur, Procuratura a fãcut recurs. Oare va exista vreodatã un rezultat autentic, în conformitate cu realitatea istoricã, netrucatã ºi neficþionatã?

66

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

reanima ori crea încã solidaritãþi civice moderne sau mai poate regenera egoul naþional42. În textul de faþã nu mi-am propus ºi nici nu îmi voi propune descifrarea contextului care a facilitat afirmarea Revoluþiei, legitimatoarea „baie de sânge”. Prea multe personaje-cheie obtureazã orizontul, prea multe teorii ale conspiraþiei sunt în circulaþie 43, prea multe „invizibilitãþi” (politice, evident!) demoniace au 42. Unii dintre conaþionalii noºtri cred în eficienþa cultului arhaic al sângelui vãrsat pentru patrie. O spun ºi versurile care, într-un fel, prefaþeazã dedicaþia pe care asociaþiile de revoluþionari, unele persoane fizice ºi AFDPAR o fac în cinstea bãcãuanilor morþi în iureºul evenimentelor revoluþionare din Bucureºti: cãpitanul de aviaþiei Nechita George Dorel (1960-1989), muncitorul Rusu Gheorghe (1965-1989), sublocotenentul cãzut la Otopeni Hasan Marius Costel (1971-1989) ºi studentul Pintea Ciprian (1968-1989). Dedicaþia colectivã este, de fapt, poezia patrioticã ºi soteriologicã Eroului Nemuritor: „Copile scump, tu jertfa cea supremã/ Pe altarul Patriei te-ai depus./ Un neam întreg s-a coborât în beznã/ ªi tot meleagul doinelor a plâns/ Cu sânge ai stropit strãbuna glie/ Cu Viaþa peste moarte ai cãlcat./ Dar ne-ai lãsat o nouã Românie/ ªi un crez sfânt în Cel ce ne-a creat”. În Braºov, lângã parcul „Nicolae Titulescu”, existã un cimitir al eroilor Revoluþiei ºi chiar un monument modest, dedicat celor morþi în timpul represiunii. În apropiere, respectiv în zona verde din faþa Consiliului Judeþean Braºov, a fost ridicatã o troiþ㠄maramureºeanã”, prin care se cinsteºte memoria celor cãzuþi. În timp ce în alte oraºe se încearcã comemorãri periodice ale victimelor Revoluþiei, în Râmnicu-Vâlcea, unde exista o troiþã vegheatã în permanenþã de o flacãrã ce simboliza memoria colectiv㠄treazã”, monumentul a fost dezafectat din ordinul primãriei, care vizeazã planuri de modernizare a centrului oraºului. Pe plãcuþa comemorativã a monumentului demolat erau înscrise numele celor 10 persoane care au murit în Bucureºti, în perioada 22-24 decembrie 1989! În schimb, deºi Drobeta Turnu-Severin „a dat” un singur erou, un soldat ucis în Bucureºti în timpul stagiului militar, o plãcuþã comemorativã dispusã pe frontispiciul intrãrii în Consiliul Judeþean Mehedinþi aminteºte la modul stereotip de gloria datorat㠄eroilor neamului”, „memoriei eroilor revoluþiei din 1989”. 43. În mai toate cotidienele româneºti, centrale ºi locale, în cãrþi, în filme documentare ºi în interviuri, s-a discutat despre „ce este sau ceea ce nu este Decembrie ’89”, multe texte ºi opinii minimalizând, astfel, „sângele vãrsat”, jertfa asumatã. Cei curioºi pot studia unele configuraþii ale teoriei conspiraþiei, precum ºi teoriile româneºti ºi neromâneºti ale acesteia în Radu Portocalã, România. Autopsia unei lovituri de stat în þara în care a triumfat minciuna, Editura Agora, Timiºoara, 1991; Ion Coja, Marele manipulator ºi asasinarea lui Culianu, Ceauºescu ºi Iorga, Editura Miracol, 1999; Antonia Rados, Complotul Securitãþii. Revoluþia trãdatã din România, Editura Saeculum I.O., Bucureºti, 1999. Înregistrarea ºtiinþificã a teoriilor conspiraþiei legate de Decembrie 1989 a fost întocmitã însã de Ruxandra Cesereanu în Decembrie ’89. Deconstrucþia unei revoluþii, Editura Polirom, Iaºi, 2004. Despre un interesant proiect ce trebuia sã demonstreze omniprezenþa, ubicuitatea revoluþionarã mi-a vorbit ºi Laurenþiu Mutu, profesor de istorie în „judeþul Vâlcea, zona Bãbeni”: „Dupã

RETORICA MORÞII EROICE ÎN EPITAFUL REVOLUÞIONARILOR DIN DECEMBRIE ’89

67

manipulat ºi manipuleazã evenimentele44. Eu am preferat sã vorbesc despre ceea ce este acum posibil, adicã despre asumarea jertfei. Desigur, generozitatea temei ºi recunoºtinþa realã a autoarei pot duce, în viitorul apropiat, la o extindere al problematicii aici ºi acum tangenþial abordate.

Discourse on the heroic death in the epitaph of the revolutionaries of December 1989 Abstract The heroes, the martyrs – actually, the victims on whose „blood sacrifice” the identity of a national community has been built or affirmed –, become part of its sum of motifs and identitary representations. Since the beginning of Modern Age, they serve the process of building a nation as a solidarity, based on the sentiment of the acts of sacrifice that have been done or are yet to be done. The historical past as common destiny is memorized and transmitted as a „given cultural fact” by means of identitary channels and „cultural products”, which, by their functionality and formative finality, subjectively manage that (more or less collective) past, by determining the perception of historical time in a patrimonial and affective manner, as a national past. Hence, the „nation-state” (an evolutionary phase still experienced by Romania) manifests itself as a mythological entity, built upon a specific and complex ground of „ontological” value, formed by the following: the cult of the motherland (identitary cult of the „origins”), the cult of heroes and martyrs, an ancestral cult, reshaped in accordance with the identitary context of the era, and the numerous ceremonies and festivities that celebrate and/or commemorate events and personalities that are referential to the community, manifestations built on established scenarios, which enjoy a requisite with a certain sacral historicity. In a context in which, after 1989, one looks to redefine and reinforce the national and cultural identity, the most frequently used arguments Revoluþie, în toatã România (comune ºi oraºe), criptocomuniºtii aflaþi la conducerea þãrii au dispus ca în fiecare localitate sã aparã nume de revoluþionari, pentru a demonstra – nu ºtiu cui – cã populaþia româneascã a participat activ, in corpore, la acþiunile revoluþionare” (astfel îºi explicã profesorul de istorie cum, în Bãbeni, „au apãrut peste noapte revoluþionari posesori de carnete de revoluþionar, încã o oportunitate cu bãtaie lungã”). 44. Edificatoare, cel puþin din aceastã perspectivã, este încã o inscripþie funerarã ce exprimã marile noastre semne de întrebare: „Un glonþ a ucis tinereþea, veselia, iubirea. Cine?” (sublocotenent post-mortem Savonea Emil Florin, Cimitirul Eroilor din Bucureºti).

68

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

are „the places of remembrance”, and especially the pantheon and the commemorative celebration. „The places of remembrance” acquire a privileged spot in the system of social representations, because, by their concreteness, they are the most suggestive expressions of nationalism, a material (and patrimonial) foundation of the historical monuments’ cult (by their cultivation, the act of remembrance is being preserved, which hereby becomes, at its turn, patrimonial). The resort to „the places of remembrance” is integrated in the process of shaping a national identity, a „memorial nation”. In this context, the monumental art, the heroes’ cemetery and – though not recently – the epitaph, turn inevitably into „places of remembrance”, spaces that, from the perspective of national mythology, of the attitudes and sensibilities of the Romanian society, reconsider the heroic death of some of the participants to the revolutionary events of December 1989, as being a „beautiful death”, sacrificial and hereby, sacred. This kind of death deprives the biography of the heroicized character of any trace of individuality. The funerary monument with its inscriptions is the expression of the sensibilities of identitary structure, reflecting a heroic funerary imaginary that is of primary nature, but also turned trivial by the clichés which reduce the field of representation. Between the artistic image of the heroes and the funerary inscription (if individual or collective epitaphs do exist) there is no explicative relation, and the symbolic assets are relatively poor. What we do have here is a lack of balance in representation. As a rule, statuary art or standardized commemorative monuments that lack any artistic value are not perceived as being representative for the uniqueness of the events. There is no continuity in the imaginary of the heroicization, on the contrary, it is fragmentary, insignificant in its value and confuse in identifying the hero or the heroic act. Traducere de Irina Cristescu

RETORICA MORÞII EROICE ÎN EPITAFUL REVOLUÞIONARILOR DIN DECEMBRIE ’89

69

Memorialul ’89, monument dedicat revoluþionarilor sibieni ºi amplasat în faþa fostei Case de Culturã a Sindicatelor din Sibiu

70

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

Monument ridicat de MApN în faþa sediului Academiei Trupelor Terestre din Sibiu în memoria militarilor uciºi în confruntãrile cu securiºtii

RETORICA MORÞII EROICE ÎN EPITAFUL REVOLUÞIONARILOR DIN DECEMBRIE ’89

Monumentul ridicat de MAI ºi SRI, pe strada Revoluþiei din Sibiu, în memoria miliþienilor ºi securiºtilor cãzuþi în schimbul de focuri cu militarii de la ªcoala Militar㠄Nicolae Bãlcescu”

71

72

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

Cimitirul Eroilor din Sibiu, monumentul dedicat victimelor civile ºi militare ale evenimentelor din Decembrie ’89

RETORICA MORÞII EROICE ÎN EPITAFUL REVOLUÞIONARILOR DIN DECEMBRIE ’89

Cimitirul Eroilor din Sibiu, detaliu

73

74

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

Detaliu din Cimitirul Eroilor din Sibiu, mormântul unui subofiþer avansat post-mortem

RETORICA MORÞII EROICE ÎN EPITAFUL REVOLUÞIONARILOR DIN DECEMBRIE ’89

Detaliu din Cimitirul Eroilor din Sibiu, mormântul unui ofiþer avansat post-mortem

75

76

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

Cimitirul Eroilor din Sibiu, morminte aparþinând revoluþionarilor aflaþi încã în viaþã

RETORICA MORÞII EROICE ÎN EPITAFUL REVOLUÞIONARILOR DIN DECEMBRIE ’89

Plãcuþã comemorativã situatã pe faþada Operei din Timiºoara

77

78

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

Plãcuþã comemorativã fixatã pe faþada Catedralei Mitropolitane din Timiºoara

RETORICA MORÞII EROICE ÎN EPITAFUL REVOLUÞIONARILOR DIN DECEMBRIE ’89

79

„Despre morþi numai de rãu.” Viaþa de apoi a lui Nicolae Ceauºescu ca model al abjecþiei în politica româneascã Naja Bentzen1

Lunga despãrþire Despãrþirea de cineva este întotdeauna grea. Poate ºi mai grea este atunci când decedatul a fost un dictator detestat, cãruia cei mai mulþi nu îi doreau deloc binele. Dar cum trateazã societatea ºi politica aºa-numiþii „infami politici”? Cadavrul lui Nicolae Ceauºescu a fost – la propriu – pus la rece, iar felul în care au fost manipulate rãmãºiþele sale pãmânteºti a rãmas un subiect asupra cãruia încã se pãstreazã tãcerea. Oare memoria lui Ceauºescu, a epocii ºi a morþii sale a îngheþat ºi ea, dupã cum sugereazã istoricul Charles S. Maier cã s-ar fi întâmplat, de fapt, cu toate memoriile postsocialiste? Supunând analizei viaþa de dupã moarte a lui Nicolae Ceauºescu dintr-o perspectivã europeanã, printr-un filtru interdisciplinar – bazat, printre altele, pe teoriile lui Katherine Verdery, 1. Naja Bentzen a obþinut un M.A. la Universitatea din Copenhaga, a efectuat studii postuniversitare în balcanologie la Institutul pentru Spaþiul Dunãrean ºi Europa Centralã din Viena, a fost fellow al Institutului de ªtiinþe Umane (IWM) din Viena (2005) ºi, actualmente, este analist media, specializat în istoria recentã a Europei sud-estice. Contact: [email protected]. Documentarea ºi redactarea acestui text au fost facilitate de o burs㠄Milena Jesenskᔠ(2005) pentru ziariºti, primitã de la Institut für die Wissenschaften vom Menschen (IWM) din Viena ºi European Cultural Foundation din Amsterdam, instituþii cãrora li se cuvin mulþumiri pentru sprijinul acordat.

80

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

Franklin L. Ford ºi Jan Assmann –, voi formula teoria conform cãreia „moartea urât㔠a lui Ceauºescu, precum ºi riturile funerare fragmentare de la înmormântarea sa, dar ºi lipsa informaþiilor cu privire la soarta corpului neînsufleþit plaseazã cadavrul într-un purgatoriu – undeva, între lumea celor vii ºi a celor morþi –, lãsând urme tabuizante în ceea ce eu susþin cã sunt încã niºte amintiri cât se poate de proaspete. Fiind un non-subiect, literalmente, un infam ne-mort, Ceauºescu pare sã bântuie încã societatea româneascã. Moartea este un generator de culturã. Dupã Jan Assmann1, cultura îºi are originile în conºtientizarea morþii ºi a mortalitãþii. Cu toate cã ºi animalele cunosc durerea provocatã de moartea semenilor – existã chiar ºi unele simulacre de îngropãciune în lumea animal㠖, omul a fost cel care a dezvoltat conceptul de doliu în urma pierderii unei persoane dragi, într-o culturã ale cãrei rãdãcini se întind pânã în Paleoliticul Mijlociu. Moartea a generat un mare numãr de ritualuri – dintre care multe se bazeazã pe credinþa într-o viaþã de dupã moarte –, de care descendenþii se deservesc atunci când au de-a face cu moartea unui ancestru. Numitorul comun al largii varietãþi de ritualuri funerare din lumea întreagã este ideea transformãrii sau a metamorfozei, dupã cum scrie ºi Jan Assmann2. Lungimea cãlãtoriei corespunde cu perioada doliului: trebuie sã treacã uneori luni întregi – dacã nu chiar ani – pentru ca decedatul sã ajungã dincolo, acolo unde trebuie sã ajungã, ºi pentru ca cei rãmaºi în urmã sã îl dea uitãrii fãrã a avea mustrãri de conºtiinþã. Acest proces de transformare este extrem de important. Pentru c㠄cei vii nu îi jelesc doar pe cei morþi, ei se ºi tem de ei ca de o sursã potenþial malevolentã, fiind depuse eforturi speciale pentru ca morþii sã fie îngropaþi dupã cum se cuvine”3. O coexistenþã paºnicã între strãmoºi ºi descendenþi este posibilã doar atunci când se þine seama de practicile tradiþionale de înhumare, aici fiind incluse o serie de reguli complicate – de exemplu, rostirea cuvintelor potrivite (conforme liturghiilor tradiþionale) la înmormântare. Ritualurile fac parte dintr-un proces complex de rememorare, care nu este, de fapt, altceva decât o recreare a corpului defunctului: 1. Jan Assmann, Tod als Thema der Kulturtheorie. Todesbilder und Totenriten im alten Ägypten, Suhrkamp, Frankfurt, 2000, p. 13. 2. Jan Assmann, Der Abschied von den Toten – Trauerrituale im Kulturvergleich, Wallstein, Göttingen, 2005, p. 22. 3. Katherine Verdery, The Political Lives of Dead Bodies – Reburial and Postsocialist Change, Columbia University Press, New York, 1999, p. 42.

„DESPRE MORÞI NUMAI DE RÃU”...

81

Strãmoºii sunt recreaþi din memoria lor. Amintirea creeazã o diferenþã între lipsa de viaþã a cadavrelor ºi rodnicia strãmoºilor. Aceºtia rãspund mai apoi binecuvântându-ºi descendenþii cu fertilitate ºi prosperitate4.

Dacã un grup uman nu acþioneazã conform acestor reguli funerare, evenimentul nu poate fi calificat drept o „înmormântare conformã”, care, dupã Verdery, are rolul de a crea comunitãþi ºi de a trasa limite atât între morþi ºi vii, cât ºi între alte douã grupuri: cei îndoliaþi ºi cei situaþi în afara ceremoniei funerare. Într-un mod asemãnãtor, strãmoºii pot deveni membri ai unei comunitãþi prin înhumarea lor într-un mormânt familial, într-unul onorific sau, dacã decedatul a ucis sau s-a sinucis, prin îngroparea lor la periferie. În afarã de diferenþierea între funeraliile conforme ºi cele neconforme, mai existã ºi o alta: cea între douã categorii distincte de moarte: moartea bunã ºi moartea violentã (crimã, execuþie, sinucidere). Mecanismele de doliu mai sus menþionate se referã în principal la strãmoºii iubiþi ºi jeliþi sau, în cazul liderilor trecuþi în nefiinþã, la defuncþii a cãror viaþã oficialã a avut o anumitã valoare simbolicã pentru public. Dar ce se întâmplã dacã ritualul este abandonat, dacã morþii nu mai sunt jeliþi, dacã ei sunt mai degrabã detestaþi decât iubiþi? În cele ce urmeazã, voi examina efectele adverse pe care moartea publicã violentã ºi înhumarea improprie ale lui Nicolae Ceauºescu le-au avut asupra memoriei ºi amintirilor despre el ºi epoca pe care o întruchipeazã.

Morala rãului „Ca orice altã poveste care se încadreazã în seria naraþiunilor populare, aceasta este o poveste cu moralã [...]. Iar morala poate fi formulatã […] în termenii fricii: este cel mai probabil ca oamenii împuterniciþi sã-i rãneascã pe alþii sã te rãneascã ºi pe tine.” 5

Morala violenþei politice este la fel de veche precum puterea politicã însãºi ºi democraþia europeanã. Uciderea politicã, subiectul acestui articol, nu este, cu siguranþã, un fenomen limitat doar la sud-estul Europei, asupra cãruia pot fi 4. Gillian Feeley-Harnik, A Green Estate: Restoring Independence in Madagascar, Smithsonian Institution Press, Washington, 1991, p. 47. Citatul de aici a fost preluat din Verdery, The Political Lives..., p. 42. 5. Eric Gordy, „Serbia after Djindjic. War Crimes, Organized Crime, and Trust in public institutions”, în Problems of Post-Communism, vol. 51, nr. 3, mai-iunie 2004, p. 11. Reflecþiile lui Eric Gordy se referã la asasinarea premierului sârb Zoran Djindjiä din martie 2003, putând fi aplicate, în opinia mea, ºi crimei politice la modul general.

82

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

clãdite idei preconcepute, dupã cum a remarcat ºi Maria Todorova6. Mai degrabã, revoluþia, violenþa sau asasinatele fac parte din moºtenirea politicã europeanã comunã. Într-un context european creºtin, acest mecanism ar putea fi interpretat ca o „schemã originalã a rãului” – o spiralã descendentã a violenþei mimetice, pe care nici mãcar victima originalã a creºtinãtãþii, Iisus, nu a fost capabilã sã o rupã. Ea aruncã o vrajã asupra publicului sãu, pe care ºi-l subjugã: Fiecare catharsis [...] vrea sã fie reiterat. În furia îndreptatã împotriva victimei, toþi sunt cuprinºi de focul violenþei. Violenþa aplatizeazã, ºterge, distruge diferenþele, personalitãþile ºi existenþa individualã7.

Oamenii din lumea antic㠖 din Orientul Mijlociu sau din spaþiul mediteranean – au fãcut primele încercãri cunoscute de a crea organizaþii politice, care, astfel, au devenit totodatã ºi scena crimelor politice, atent documentate, manifestându-se în termeni evocatori precum tiranicid, exilare ºi asasinat8. Moartea, manipularea cadavrului, funeraliile ºi mormântul unui lider decedat oferã ocazia afiºãrii publice a puterii ºi legitimitãþii (statale), mai ales în perioade de nesiguranþã ºi crizã. Cazurile de asasinate sau execuþii politice nu sunt doar dramatice, ci ºi traumatizante, mai ales atunci când au loc într-o societate instabilã.

6. Maria Todorova, Imagining the Balkans, Oxford University Press, Oxford, New York, 1997, p. IX. 7. Gert Scobel, „Diabolus: Die Entstehung von Gewalt. Das Böse lauert im Nachahmungstrieb des Menschen – Und in seiner Angst vor der Freiheit”, în Du, nr. 9, 2005, p. 41. 8. Franklin L. Ford, Der politische Mord – von der Antike bis zur Gegenwart, Junius Verlag, Hamburg, 1990, p. 25. Conform Encyclopaedia Britannica, „H:shh³sh (arabã), plural H:shh³shÇ: în istoria Orientului Mijlociu ºi a Asiei, membru al ismaeliþilor Niz³rÇ, sectã religioasã ºi politicã islamicã din perioada secolelor XI-XIII ºi cunoscutã, în primii ani, pentru uciderea duºmanilor sãi ca obligaþie religioasã. Numele arab înseamnã «fumãtor de haºiº», cu referire la presupusul obicei al asasinilor de a consuma haºiº pentru a-ºi induce viziuni extatice ale Paradisului înainte de a întâmpina martiriul. Existenþa istoricã a acestei practici stã însã sub semnul îndoielii. Poveºtile spuse de Marco Polo ºi de alþi cãlãtori despre grãdinile Paradisului, în care practicanþii drogaþi erau introduºi pentru a degusta în prealabil fericirea eternã, nu se confirmã din nici o sursã ismaelitã”.

„DESPRE MORÞI NUMAI DE RÃU”...

83

Asasinatele politice în memoria postrevoluþionarã9 Corpul neînsufleþit este considerat a fi un vehicul al amintirilor ºi tradiþiilor, precum ºi al esenþei a ceea ce trebuie þinut minte sau uitat10. Acest rol sau funcþie devine ºi mai evident atunci când cadavrul este cel al unei persoane publice, personajul principal al unei epopei naþionale. Un lider mort reprezintã o legãturã cu ceea ce Katherine Verdery a calificat drept „genealogia naþional㔠(linia strãmoºilor naþionali), devenind astfel ºi personificarea tradiþiilor politice. Moartea unui lider marcheazã o schimbare istoricã, sfârºitul unui capitol din epopeea naþionalã. Moartea unui lider emblematic, reprezentant al unui regim sau chiar al unei întregi epoci, poate fi vãzutã ca un declanºator al memoriei, un prag cãtre istorificare – punctul de plecare al istorificãrii epocii sale, momentul 9. Bazându-mã pe teoriile lui Siani-Davies (The Romanian Revolution of December 1989, Cornell University Press, Ithaca, 2005, p. 274), am ales sã numesc Revoluþie, fãrã uzul ghilimelelor, evenimentele care au avut loc în România în decembrie 1989. În articolul de faþã, nu pot argumenta în mod extensiv alegerea fãcutã, dar analiza fãcutã de Siani-Davies pare plauzibilã: „Existã tot atâtea asemãnãri între evenimentele din România ºi alte revoluþii câte existã între loviturile de stat ºi revoltele populare. Evenimentele din România au fost violente, implicând o mobilizare de masã rãspânditã, care a condus la ocuparea prin forþã a instituþiilor vechiului regim atât la nivel naþional, cât ºi regional, urmatã de instaurarea unor comitete revoluþionare. Chiar dacã unele dintre acestea au fost câteodatã destul de radicale, colapsul PCR ºi instalarea CFSN au presupus un transfer major de putere ºi un grad semnificativ de succesiune politicã, membrii de rang înalt ai vechiului regim fiind executaþi sau destituiþi. În locul lor au apãrut noi lideri, dintre care o parte ocupaserã funcþii înalte în cadrul PCR, chiar dacã fuseserã între timp înlãturaþi de pe lângã centrul puterii, ieºind la rampã în 1989 printr-o angrenare semnificativã a personajelor din eºaloanele doi ºi trei ale vechiului regim. Toate acestea au dus la o reconfigurare importantã a puterii, o generaþie mai tânãrã, anterior exclusã, ocupând poziþiile rãmase libere, ºi au fãcut parte dintr-un mecanism mai vast de redistribuire a puterii politice ºi economice care, odatã cu 1989, a provocat – deºi într-o manierã ezitantã ºi etapizat㠖 schimbãri majore la nivelul societãþii româneºti, inclusiv lenta (re)construcþie a clasei mijlocii. Acest proces a avut loc în cadrul unei tendinþe general globalizatoare, bazatã predominant pe ideea unei «întoarceri în Europa». Iniþial, nu a existat nici o ideologie predominantã în cadrul procesului amintit, care a fost îmbrãþiºat de actorii politici cu mai mult sau mai puþin entuziasm ºi care a cuprins o largã acceptare a modelelor vest-europene”. 10. Vezi Eva Horn, „Tod/Tote”, în Nicolas Pethes, Jens Ruchatz (ed.), Gedächtnis und Erinnerung: ein interdisziplinäres Lexikon, Rowohlt Taschenbuchverlag, Reinbek, 2001, p. 579.

84

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

în care începe analiza retroactivã a decedatului ºi a contextului morþii sale. De aceea, afirm cã aceºti lideri emblematici defuncþi – eroi sau caractere mârºave, „bãieþi buni” sau „bãieþi rãi” – reprezintã adevãrate pietre de hotar în constituirea memoriei ºi identitãþii naþionale. Dacã moartea a fost violentã, aºa cum s-a întâmplat în cazul lui Nicolae ºi al Elenei Ceauºescu, schimbarea ºi trecerea într-o nouã epocã devin ºi mai semnificative. Moartea violentã declanºeazã, dupã Rüsen11, formarea unor semnificaþii negative. Observaþia lui Ford12, conform cãreia perspectivele curente trebuie ajustate permanent, este esenþialã pentru înþelegerea felului în care încercãm sã tratãm infamul decedat: perspectiva („lentila”) personalã curentã pare întotdeauna cea optimã, iar vechea conexiune între eticã ºi violenþã este supusã permanent noilor interpretãri. Actul în sine, precum ºi perspectivele prin care îl observãm interacþioneazã cu atât mai intens cu cât acest act impune folosirea unei lentile politice cu totul noi. Deseori, acesta este cazul atunci când avem de-a face cu un tiranicid, când actorii (elite aflate în competiþie) ajung la putere datoritã actului uciderii, implementând perspective politice noi, retroactive. Franklin L. Ford supune discuþiei caracterul ambiguu al tiranicidului, aºa-numita „tradiþie a tiranicidului” fiind, în opinia sa, singura legãturã respectabilã dintre eticã ºi violenþa politicã. Cu alte cuvinte, definiþia liderului ca tiran legitimeazã violenþa mortalã13. Bineînþeles, imaginea legitimizãrii se poate schimba, dacã evenimentul este considerat din perspectiva unei realitãþi prezente schimbãtoare. În ciuda tuturor acestor argumente, tiranicidul rãmâne în continuare cea mai potrivitã categorie pentru a descrie moartea violentã a lui Ceauºescu. Dupã Encyclopaedia Britannica, ...cu toate cã revoluþia implica, la origini, dupã model aristotelic, alternanþe ciclice ale formelor de guvernare, astãzi, ea presupune existenþa unui model fundamental. Revoluþia constituie o provocare la adresa ordinii politice consacrate, precum ºi eventuala instaurare a unei noi ordini, radical diferitã de cea precedentã. Marile revoluþii din istoria europeanã, îndeosebi cele din Anglia, Franþa ºi Rusia, nu au schimbat numai sistemul de guvernare, ci ºi sistemele economice ºi sociale, precum ºi valorile culturale ale societãþilor afectate. 11. Jörn Rüsen, Zerbrechende Zeit. Über den Sinn der Geschichte, Böhlau, Köln Weimar, 2001. 12. Ford, Der politische..., p. 20. 13. Ibidem.

„DESPRE MORÞI NUMAI DE RÃU”...

85

O revoluþie este, în esenþã, o luptã pentru putere, care, la rândul ei, este o luptã pentru intrarea în istorie, pentru felul în care urmeazã a fi perceputã, pentru felul în care trecutul urmeazã sã fie evaluat. Dejan Joviä a putut constata aceast㠄dictaturã a perspectivei” în cazul fostei Iugoslavii ºi, parþial, ºi în cel al Albaniei, unde momentul de rãscruce politicã a mers mânã în mânã cu încercarea de a reformula „memoriile oficiale” ºi „amnezia oficialã”. Aºa cum spunea el, ...motivul pentru care colapsul regimurilor autoritare […] implicã o „revoluþie” în sfera memoriilor oficiale este cã lupta pentru putere în cadrul acestor regimuri este dusã deseori pe „frontul memoriei/ uitãrii”14.

Prezentarea revoluþiilor ca elemente legitimizatoare ºi formatoare de identitãþi se revendicã de la aceste mituri, pentru cã o revoluþie violent㠄(onoreazã) întotdeauna ceea ce societatea condamnã pe timp de pace cu pedeapsã maximã: risipa resurselor materiale, comportamentul haotic, înºelãciunea, ba chiar ºi asasinatul”15. Sunt întreprinse acþiuni împotriva infamilor16, care, în situaþii excepþionale, precum revoluþiile sau rãzboaiele, trebuie, în mod deliberat, „sã încalce interdicþiile vieþii cotidiene […] – o teodicee negativã ºi cinicã”17. Franklin L. Ford nu menþioneazã revoluþia fãcând conexiune cu moartea lui Nicolae Ceauºescu din motive cronologice evidente (versiunea în limba englezã a lucrãrii sale a apãrut în 1989). Totuºi, în cazul lui Ceauºescu, perspectiva („lentila”) din care a fost vãzutã revoluþia este centralã în privinþa memoriei morþilor, a reflecþiei. Acest lucru se dovedeºte a fi foarte important ºi în cazul analizãrii memoriei premierului sârb Zoran Djindjiä (acel „Kennedy sârb”, cum a fost numit deseori dupã asasinarea lui din martie 2003). În introducerea la ediþia germanã a cãrþii sale, Ford susþine cã asasinatul politic ºi, mai ales, purificarea prin intermediul justiþiei ºi a unor acþiuni de linºaj bine organizate sunt trãsãturi caracteristice Revoluþiei Franceze. Dar ce leagã societãþile post- sau fost-comuniste, precum România (sau Serbia), de societãþile postrevoluþionare din trecutul mai îndepãrtat, precum 14. Dejan Joviæ, „«Official memories» in post-authoritarianism: an analytical framework”, în Journal of Southern Europe and the Balkans, vol. 6, nr. 2, august, 2004, p. 102. 15. Jan Assmann, Dietrich Harth (ed.), Revolution und Mythos, Fischer Taschenbuch Verlag, Frankfurt, 1992, p. 32. 16. În The Powers of Horror: An Essay in Abjection (Columbia University Press, New York, 1982), Kristeva interpreteazã infamul ca fiind anterior fazei de oglindire dintre subiect ºi obiect, dar ºi ca parte renegatã a sinelui, o etapã de constituire a sinelui într-un act de repulsie, de expulzare a ceea ce nu mai poate fi cuprins. 17. Assmann ºi Harth (ed.), Revolution..., p. 32.

86

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

Franþa? Rãspunsul este rolul decisiv jucat de violenþã ºi asasinat în cursul evenimentelor politice. Uciderea politic㠖 sancþionatã sau nesancþionat㠖 este de o importanþã centralã în procesul de constituire a statului, dar ºi în cel de reformulare a principiilor ºi imaginii acestuia. În acest context, fenomenul internaþional al uciderii politice în general este relevant pentru toate aºa-numitele „noi democraþii”, ºi nu doar pentru cele din sud-estul Europei. Amalgamarea mitului cu revoluþia propriu-zisã, precum ºi reorientarea istoricã ce favorizeazã, dupã revoluþie, noile elite îngreuneazã actul critic în ceea ce priveºte perspectiva istoricã asupra evenimentelor revoluþionare. Moartea ca prag istoricizant impune un nou cadru temporal, o nouã cronologie, în care aºa-numitul Echtzeit („timpul real”) devine egal cu Jetztzeit („momentul actual”): atât István Rév18, cât ºi Costicã Brãdãþan19 au observat aceastã discrepanþã între acum ºi atunci în societãþile postsocialiste. Acelaºi lucru se poate spune însã ºi despre aºa-numitul „Occident”: Aleida Assmann descrie felul în care indivizii – observatori, actori sau victime – au fost dintotdeauna implicaþi în dinamica proceselor istorice. Asta înseamnã cã, în procesul de digestie a experienþelor, memoria individualã nu se formeazã doar prin lentila temporalã, ci ºi prin orizontul mai larg al memoriei generaþionale: „odatã ce s-a constituit, identitatea unei generaþii nu mai poate fi schimbatã”20.

Ce consecinþe are uciderea politicã asupra unei societãþi? Sociologul israelian Yaacov Y.I. Vertzberger21 crede cã trauma socialã ce urmeazã dupã un asasinat nu are o existenþã de duratã. Dupã Vertzberger, un eveniment traumatic neaºteptat – aºa cum este, de exemplu, un asasinat sau un tiranicid – penetreazã structurile defensive care, în circumstanþe normale, ar ajuta la menþinerea 18. István Rév, „Parallel Autopsies”, în Representations, nr. 49, 1995, pp. 15-39. 19. Costicã Brãdãþan, „A Time of Crisis – A Crisis of Time: The Political Reproduction of Time in Communism and Its Relevance for the Postcommunist Debates”, în East European Politics and Societies, vol. 19, nr. 2, 2005, pp. 260-290. 20. Martin A. Conway, „The Inventory of Experience: Memory and Identity”, în James A. Pennebaker, Dario Paez, Bernard Rime (ed.), Collective Memory of Political Events: Social Psychological Perspectives, Lawrence Erlbaum Ass., Publ., Mahwah, New Jersey, 1997, p. 43. Citatul este preluat dintr-o conferinþã þinutã la Viena în iunie 2005 de Aleida Assmann intitulat㠄Von individuellen zu kollektiven Konstruktionen der Vergangenheit”, http://www.univie.ac.at/zeitgeschichte/veranstaltungen/a-05-06-3.rtf (31.03.2006). Traducerea în limba englezã aparþine autoarei. 21. Yaacov Y. I. Vertzberger, „The Antonimies of Collective Political Trauma: A Pre-Theory”, în Political Psychology, vol. 18, nr. 4, decembrie 1997, p. 867.

„DESPRE MORÞI NUMAI DE RÃU”...

87

încrederii în credinþele ºi valorile fundamentale ºi care, în aceastã situaþie, sunt puse sub semnul întrebãrii. Pentru cã într-o situaþie traumaticã oamenii nu sunt capabili sã mobilizeze ºi sã se bazeze pe resursele lor interioare, ei cautã sprijinul unor persoane publice „de încredere”, care le vor confirma alegerea sau le vor sugerea schimbãrile necesare. Cu alte cuvinte, oamenii au nevoie de un rãspuns activ, credibil, care sã îi ghideze ºi sã le asigure o senzaþie de control ºi de orientare 22. Acest proces are, în viziunea lui Vertzberger, efecte pozitive asupra felului în care oamenii reuºesc sã facã faþã ºi sã se vindece de pe urma unui asemenea eveniment; totuºi, percepþiile iniþiale refuzã sã disparã. Vertzberger trage aºadar concluzia cã orice schimbãri care apar de-a lungul unui eveniment traumatic la nivelul cognitiv sunt de scurtã duratã: […] schimbarea la nivel cognitiv reflectã iniþial consensul social larg perceput cu privire la ceea ce este corect din punctul de vedere al normelor ºi politicilor ca rezultat al unui eveniment traumatic. Acest proces de imersiune în percepþiile împãrtãºite la nivel colectiv are efecte pozitive asupra felului în care oamenii înþeleg sã facã faþã ºi sã se vindece în urma unui incident. Totuºi, percepþiile iniþiale refuzã sã disparã, iar schimbãrile induse de traumã sunt deseori de scurtã duratã.

Acest lucru poate fi adevãrat în ceea ce priveºte contextul israelian la care se referã Vertzberger; totuºi, concluziile lui sunt prea restrânse. Fiecare caz ar trebui analizat în cadrul contextului istoric ºi politic al societãþii afectate. În ceea ce mã priveºte, cred cã societatea româneascã a fost profund traumatizatã de moartea violentã a lui Nicolae Ceauºescu pentru cã aceasta a avut loc în contextul unei revoluþii violente, când (dupã decenii întregi de comunism, într-una dintre cele mai grele forme ale sale) þara s-a aflat într-un haos real. Dupã pãrerea mea, nu se poate rãspunde încã la întrebarea: ce valori comune, fundamentale, rãmân în picioare dupã toate acestea? Totuºi, mi se pare cât se 22. „Incapabili în asemenea condiþii sã se mobilizeze ºi sã se bazeze pe resursele interioare, oamenii cautã ajutor din partea unor surse externe de autoritate epistemicã, pe care le consideraserã în trecut a fi de încredere ºi care trebuie sã le confirme percepþiile sau sã le sugereze modificãri potrivite ale acestora […]. Dar chiar ºi cele mai importante autoritãþi epistemice, personalitãþi ºi lideri politici, pot eºua în încercarea de a exercita funcþia de conducere la care se aºteaptã oamenii, fiind, la rândul lor, la fel de uimite atunci când se întâmplã acest lucru. În consecinþã, indivizii din comunitãþile afectate, copleºiþi de sentimentul eºecului, vãduviþi de pilonii normatori ºi nesiguri de cum îºi pot recãpãta orientarea ºi încrederea în sine, simt nevoia stringentã de a rãspunde în mod demonstrativ ºi activ, fapt care le va oferi sentimentul controlului ºi orientãrii.” (Vertzberger, „The Antonimies...”, p. 874)

88

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

poate de clar faptul cã nu au existat „lideri alternativi” asupra cãrora poporul sã îºi îndrepte atenþia; au existat doar foarte puþini disidenþi ºi nici o opoziþie politicã realã. În momentul uciderii lui Zoran Djindjiä, situaþia din Serbia, la câþiva ani dupã revoluþia paºnicã din 2000 – în ciuda tuturor problemelor ºi a puterilor paralele care încã se luptã în spatele scenei –, a fost cu mult mai stabilã; statul a funcþionat, s-au gãsit conducãtori cunoscuþi de cãtre popor care au preluat puterea (împãrtãºind chiar ºi unele valori comune), chiar dacã ºi în acest caz existã o serie de lumi paralele, asasinatul fiind, astfel, dacã nu mai puþin dramatic, atunci poate mai puþin traumatic sau traumatic pentru o perioadã mai scurtã de timp. Societatea nu îºi mai întrerupe ritmurile vitale atunci când moare cineva, considerã filosoful francez Philippe Ariès în celebra sa carte L’homme devant la mort. Moartea individului nu mai perturbã cadenþa vieþii de zi cu zi, afirmã Ariès; dupã ce, secole de-a rândul, a reprezentat o ranã în trupul comunitãþii, moartea a ajuns astãzi sã fie un fenomen solitar, aproape invizibil 23. Acest lucru nu s-a întâmplat însã în cazul morþii televizate a lui Nicolae ºi a Elenei Ceauºescu: evenimentul a fost unul cât se poate de vizibil ºi de public. Totuºi, aici nu a mai fost timp de doliu sau de discuþii privind moartea sau mãcar de îndeplinire a ritualurilor tradiþionale. Moartea violentã a fostului conducãtor ºi a soþiei sale a fost parte integrantã, semnificativã a unei revoluþii violente, iar atunci când execuþia cuplului a fost difuzatã la Televiziunea Românã ºi peste tot în lume, fiind transformatã într-o execuþie publicã virtualã, cadavrele se aflau deja la morga Spitalului Militar din Bucureºti, în timp ce afarã încã se mai trãgea. Informaþiile despre execuþia cuplului Ceauºescu sunt uºor de gãsit. Toate enciclopediile dedicã un articol acestui subiect. Documentaþia privind procesul, inclusiv transcrierile ºi materialele video, pot fi gãsite pe internet24. Seria de interviuri luate membrilor plutonului de execuþie, apãrute în presa româneascã ºi internaþionalã, pare sã fie inepuizabilã. Majoritatea scrierilor ºtiinþifice despre Revoluþie trateazã în mod extensiv execuþia celor doi. Existã însã un gol informaþional în ceea ce priveºte perioada imediat urmãtoare execuþiei, mai ales în legãturã cu felul în care au fost tratate cadavrele, lucru care m-a interesat în mod deosebit, pentru cã Ceauºescu s-a transformat – brusc, aproape peste noapte – dintr-un dictator temut într-un infam politic. ªi ce se întâmplã cu cadavrele infame? Ritualurile simbolice de pedeapsã, aplicate cu urã 23. Phillippe Ariès, Geschichte des Todes, Deutscher Taschenbuchverlag, München, 1991, p. 716. 24. http://www.ceausescu.org.

„DESPRE MORÞI NUMAI DE RÃU”...

89

substituþilor lui Ceauºescu – statui, portrete – au fost descrise astfel de Anneli Ute Gabanyi: În mod ocazional, ritualurile s-au deteriorat, devenind ritualuri de exorcism colectiv; a fost impresionantã scena în care fostul paznic de la muzeul din Scorniceºti, localitatea natalã a lui Ceauºescu, a smuls de pe perete portretul fostului dictator strigând „satan㔠ºi „monstrule”, gãurind imaginea cu catargul de steag... 25

Gabanyi a observat felul în care demonizarea a fost celebratã cu aceeaºi excluziune ºi supunere ritualizatã cu care fusese tratat ºi cultul lui Ceauºescu mai înainte. Gabanyi aminteºte însã doar felul în care au fost manipulaþi substituþii. Thomas Kunze descrie pe scurt cum au fost transportate cadavrele cu elicopterul de la Târgoviºte pe stadionul Ghencea 26, unde acestea „au dispãrut”, fiind „redescoperite” în ziua urmãtoare ºi duse la Spitalul Militar27. Aºadar, ce s-a întâmplat cu corpurile celor doi? Ultimul drum al soþilor Ceauºescu nu a fost planificat, dupã cum se pare, fiind totuºi important pentru existenþa haoticã post-mortem a cuplului.

„Poate cã îl uram pe Ceauºescu, dar nu-i uram ºi cadavrul” M-a interesat sã aflu cum a fost tratat corpul neînsufleþit al lui Ceauºescu: dacã, de exemplu, a fost „pedepsit” postum, dacã a fost maltratat sau supus la rele tratamente ºi cum a fost îngropat. Gelu Voican-Voiculescu, care a fost însãrcinat cu funeraliile, a descris28 felul în care cele douã corpuri au fost învelite în foaie de cort militar, iar apoi târâte într-un elicopter care le-a dus, împreunã cu Voican-Voiculescu ºi cu generalul Stãnculescu, pe un stadion din cartierul bucureºtean Ghencea. Se întunecase, iar Voican-Voiculescu a trebuit sã îi roage pe piloþii elicopterului sã aºtepte maºina militarã în care se aflau doi ofiþeri de armatã ce urmau sã preia cadavrele. Au fost nevoiþi sã aºtepte cu orele, iar piciorul Elenei ieºise de sub foaia de cort, aºa încât au trebuit sã descopere cadavrele ºi sã le înfãºoare din nou. 25. Anneli Ute Gabanyi, Die unvollendete Revolution. Rümanien zwichen Diktatur und Demokratie, Piper Verlag, München, 1990, pp. 71, passim. 26. Thomas Kunze, Nicolae Ceauºescu – eine Biographie, Links Verlag, Berlin, 2000, p. 402. 27. Armin Heinen („Der Tod des Diktators und die Gegenwart der Vergangenheit: Rumänien 1989-2002”, în Zeitenblicke, anul 3, nr. 1, 2004, URL: http://zeitenblicke.historicum.net/2004/01/heinen/index.html) oferã ºi el o descriere foarte sumarã a ceea ce s-a întâmplat cu cadavrele. 28. Conversaþie cu Gelu Voican-Voiculescu, Bucureºti, 26.09.2005.

90

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

Dupã cum povesteºte Voican-Voiculescu, cadavrele arãtau îngrozitor, erau pline de sânge. Piloþii începuserã sã se îngrijoreze, se trãgea pe lângã stadion, nimeni nu avea încredere în nimeni, aºa încât aceºtia au hotãrât sã abandoneze cadavrele ºi sã plece. Au decolat aºadar, dupã ce au ascuns trupurile dupã o colinã micã. Era frig, iar Voican-Voiculescu ºi Stãnculescu au trebuit, la rândul lor, sã le pãrãseascã, pentru a se adãposti ºi a mânca ceva. Între timp, ofiþerii aºteptaþi au apãrut, dar, dupã cum se pare, nu au putut gãsi cadavrele ascunse dupã ridicãtura de pãmânt, dându-le aºadar dispãrute. Toate acestea au dus la rãspândirea zvonului cã cele douã trupuri ajunseserã în mâinile „teroriºtilor”. Voican-Voiculescu a afirmat cã fuseserã destul de mulþumiþi, crezând c㠄tabãra cealalt㔠gãsise cadavrele, o consecinþã pozitivã a acestui fapt fiind cã nimeni nu ar fi putut susþine ulterior cã soþii Ceauºescu nu muriserã. Se pare aºadar cã trupurile neînsufleþite ale celor doi au fost „uitate” afarã peste noapte. Totuºi, a doua zi de dimineaþã (pe 26 decembrie), ele au fost gãsite ºi duse la morga aflatã în subsolurile Spitalului Militar din Bucureºti, unde au fost spãlate, pieptãnate ºi unde li s-au aranjat hainele înainte sã fie aºezate în rafturi. Pe 29 decembrie, împuºcãturile se opriserã, haosul se mai calmase puþin, iar Ion Iliescu ºi cei din anturajul sãu ºi-au amintit brusc cã cei doi mai zãceau încã în rafturile de la morgã. Aºa încât au început sã se întrebe: „Ce facem cu ei?”. S-a cãzut de acord ca Voican-Voiculescu sã decidã ce urma sã se întâmple cu cadavrele. Totul trebuia sã se petreacã în secret, nimeni nu trebuia sã ºtie unde se gãseau trupurile celor doi, afirmã Voican-Voiculescu: „Oamenii aveau atâta urã în ei, încât ar fi fãcut cadavrele bucãþi-bucãþele, dacã ar fi avut ocazia sã punã mâna pe ele”. Toþi doreau ca cele douã corpuri sã fie incinerate, dar Voican-Voiculescu, dupã propriile afirmaþii, a spus: „Nu se poate, suntem creºtini ortodocºi, trebuie sã fie îngropaþi cum se cuvine. Morþii trebuie respectaþi”. Astfel încât, în dupã-amiaza zilei de 30 decembrie, corpurile au fost duse la Cimitirul Ghencea Civil, unde generalul Stãnculescu a fãcut rost de douã locuri de veci29. Dar de ce a fost îngropatã soþia lui Ceauºescu separat, despãrþitã de Nicolae de aleea principalã a cimitirului Ghencea, în ciuda dorinþei lor de a fi împuºcaþi ºi înmormântaþi împreunã? Etnologul Ioana Popescu mi-a spus cã drumul – prin urmare, ºi aleea – este vãzut, în mod tradiþional, ca un „loc periculos”, o zon㠄bântuitã”, unde spiritele se pot miºca necontrolat30. Prin urmare, faptul cã 29. Din spusele lui Voican-Voiculescu, Cimitirul Ghencea-Militar nu a vrut sã-i primeascã pe cei doi Ceauºescu. 30. Conversaþie cu Ioana Popescu, Bucureºti, 25.09.2005.

„DESPRE MORÞI NUMAI DE RÃU”...

91

Ceauºescu a fost înhumat în mijlocul unei cãrãri îl marginalizeazã31. Voican-Voiculescu a explicat cã locaþia mormintelor nu este decât o purã coincidenþã, dat fiind faptul cã a trebuit sã se miºte foarte repede, alegând gropile disponibile în acel moment. Una dintre ele a fost sãpatã în mijlocul unei alei. Voican-Voiculescu ºi Stãnculescu au scris în documente ºi pe cruci numele a doi ofiþeri morþi în Revoluþie. Dupã cum susþine Voican-Voiculescu, ei au trebuit sã þinã secrete aceste morminte, temându-se cã masele furioase ar fi gãsit cadavrele ºi le-ar fi profanat. Voican-Voiculescu a aruncat pãmânt pe sicrie ºi a spus: „Dumnezeu sã-l ierte pentru ce a fãcut” ºi „Sã-i fie þãrâna uºoarã”, pentru cã, dupã cum mi-a zis, „Poate cã îl uram pe Ceauºescu, dar nu-i uram ºi cadavrul”32.

Mãrturii de piatrã ºi cearã Funeraliile au fost înregistrate ºi difuzate de Televiziunea Românã patru luni mai târziu, pe 22 aprilie; chiar dacã locaþia nu a fost deconspiratã, oamenii au putut recunoaºte capela aflatã în spatele mormântului. Dupã aceea, crucile originale, înscrise cu numele unor ofiþeri, au fost înlocuite cu unele – iniþial de fier – purtând numele lui Ceauºescu. Dupã spusele paznicilor din cimitir, aceste cruci au fost ridicate de „oameni normali”33. Nimeni nu a putut explica însã cum au reuºit aceºtia sã intre în cimitir cu douã cruci de fier ºi sã arunce crucile vechi fãrã ca cineva sã îi observe. Câþiva ani mai târziu, numele „Nicolae Ceauºescu” a apãrut pe o cruce albã de piatrã, pentru ca mai apoi, în fine, o cruce de dimensiuni mai mari, de marmurã roºie, sã fie ridicatã de vechii comuniºti din Partidul Muncitoresc Român (PMR). La administraþia cimitirului nu existã nici un fel de documente cu 31. Au existat, de asemenea, o serie de speculaþii privind motivul pentru care au fost îngropaþi separat, una dintre ele fiind aceea cã Elena Ceauºescu se fãcea vinovatã (în ochii vechilor comuniºti) de manipularea soþului, fiind „cea rea”, cea care purta vina pentru toate relele fãcute de Nicolae. Astfel, despãrþindu-i, memoria lui a fost izolatã de memoria ei. 32. Nu pun la îndoialã autenticitatea amintirilor lui Voican-Voiculescu, dar, chiar dacã el ºi-ar aminti evenimentele într-o altã luminã acum, argumentul cã nu a urât cadavrul lui Ceauºescu reflectã ceea ce cred eu cã este o schimbare în percepþia binelui ºi rãului în ceea ce priveºte manipularea corpurilor. Dupã Revoluþie, toþi doreau ca Ceauºescu sã fie incinerat; acum, câþiva oameni încep sã punã sub semnul întrebãrii felul în care au decurs evenimentele ºi, mai ales, în care a fost tratat Ceauºescu, mai ales când oameni mai bãtrâni încep sã spunã: „A fost tratat ca un câine”. 33. Conversaþii cu paznicii ºi cu Ioana Popescu, Bucureºti, 25.09.2005.

92

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

privire la toate aceste schimbãri – doar în mass-media au apãrut câteva reportaje pe aceastã temã; în rest, numai zvonuri. Zvonurile joacã în continuare, dupã cum se pare, un rol esenþial în societatea româneascã. Existã o sumedenie de legende în jurul mormintelor ºi al cadavrelor. Dupã unii (vezi paznicii din cimitir), corpul lui Nicolae Ceauºescu este înc㠄întreg”. În credinþa popularã româneascã se spune cã, dacã dupã ºapte ani corpul decedatului mai este încã întreg, acesta este atât de rãu, încât nici pãmântul nu îl vrea. Ceea ce înseamnã cã mortul a devenit fantomã sau vampir. Totodatã, mai poate însemna ºi cã persoana a fost un sfânt34. Conform unor alte zvonuri (pe care le-am auzit ºi de la experþii de la Muzeul Satului din Bucureºti), Ceauºescu nici nu ar fi murit de fapt. Cameramanul care a filmat execuþia s-ar fi confruntat cu o problemã tehnicã exact în minutul în care cei doi soþi Ceauºescu au murit, astfel încât documentaþia lipseºte tocmai pentru acest moment crucial. Iar acest lucru a dus, fireºte, la o serie de speculaþii. Ceara a sute de lumânãri acoperã piatra funerarã a lui Nicolae Ceauºescu. Dupã urmele lãsate, se poate vedea cã mormântul are foarte mulþi vizitatori: delegaþii strãine din China ºi Coreea de Nord, bãtrâni cu lumânãri ºi flori, tineri cupluri de turiºti. Bãtrânii ºi vechii comuniºti vin aici, de obicei, la ziua lui de naºtere (în ianuarie), dar ºi la onomastica de pe 6 decembrie35. Teamã, doliu sau altceva? Zona gri în care pluteºte statutul corpului lui Ceauºescu se reflectã în poziþia lateralã curioasã din cimitir (lucru ce sugereazã marginalizarea lui în societate), dar ºi frecvenþa mare de vizitatori, care dovedeºte o atenþie sporitã faþã de existenþa sa post-mortem. Ioana Popescu explicã ordinea tradiþionalã în rândul morþilor în cadrul cimitirelor ortodoxe româneºti: cimitirul recreeazã structura satului. Poziþia mormântului nu a fost lãsatã în voia coincidenþei; „morþii buni” au fost îngropaþi conform structurii satului (vecinii – unii lângã ceilalþi, familiile – în morminte comune), în timp ce „morþii rãi”, criminalii sau sinucigaºii, au fost marginalizaþi din comunitate ºi plasaþi la periferie. Mormântul lui Ceauºescu este situat între alte douã morminte, în mijlocul unei mici alei. Groapa a fost „plasatã în mod artificial”, spune Popescu, dincolo de aleea principalã, imediat lângã un drum lateral. Drumul este, în mod tradiþional, un spaþiu cu puteri necontrolate – iar faptul cã mormintele celor doi sunt despãrþite de aleea principalã poate fi interpretat ca o pedeapsã, cuplul exprimându-ºi în mod explicit voinþa de a muri (ºi de a fi îngropat) împreunã. Dar chiar ºi zona informaþionalã tulbure poate fi un spaþiu creativ, în care fiecare poate gândi ce doreºte despre dictatorul decedat; totuºi, subiectul pare a fi în 34. Conversaþie cu Ioana Popescu, Bucureºti, 25.09.2005. 35. Conform spuselor paznicilor din cimitir.

„DESPRE MORÞI NUMAI DE RÃU”...

93

continuare tabuizat, chiar ºi în rândul experþilor. Acest lucru mi s-a pãrut cât se poate de evident atunci când am vizitat Muzeul Satului, cu intenþia de a intervieva experþii în riturile funerare cu privire la înmormântarea celor morþi de o moarte violentã, precum ºi la semiotica monumentelor sepulcrale tradiþionale. Tânãrul istoric de la acest muzeu, Valentin Iancu, nu înþelege interesul outsider-ilor faþã de acest subiect sensibil: „De ce v-ar interesa acest subiect? Pe mine nu mã intereseazã deloc, iar eu sunt român, aºa cã de ce v-ar interesa pe dumneavoastrã?”. Se vede cã acest lucru este o problemã pentru el, dar nu ºi pentru mine. Sanda Larionescu, expertã în domeniul riturilor funerare ortodoxe româneºti, a pãrut surprinsã atunci când am rugat-o sã facã o analizã a înmormântãrii lui Ceauºescu ºi sã o compare cu funeraliile altor morþi de o „moarte rea” sau care au avut parte de înhumãri neconforme: „Doar Ceauºescu a fost un tiran, ºi mai era ºi ateu!”, a exclamat ea. „Nu conteazã cum a fost îngropat.” Nu ºtie unde a fost îngropat cadavrul ºi nici nu doreºte sã viziteze mormântul. Colegul doamnei Larionescu a adãugat: „Nu ºtim nici mãcar dacã Ceauºescu a murit cu adevãrat sau dacã mai trãieºte. Crucea a fost ridicatã acolo unde se crede cã ar fi fost îngropat. Mulþi mai cred încã cã Ceauºescu nu a fost împuºcat, dar puþini îl mai jelesc. Dupã Revoluþie, Ceauºescu a dispãrut”.

„Dubla pierdere” Într-adevãr, Ceauºescu a dispãrut dupã Revoluþie – cel puþin la nivel simbolic, dupã cum afirmã Vintilã Mihãilescu, profesor de antropologie la Universitatea din Bucureºti36. În opinia sa, despre Ceauºescu nu se mai vorbeºte decât la nivel politic sau moral; mulþi oameni, chiar ºi cei de ºtiinþã, refuzã încã sã trateze ºtiinþific epoca ceauºistã: Ceauºescu este un non-subiect. La fel se întâmplã ºi în cazul trupului dictatorului: În cazul unei înmormântãri conforme, nu conteazã doar relaþiile dintre cei vii ºi cei morþi: în plus, în multe societãþi, este nevoie ca funeraliile sã se desfãºoare dupã toate normele, pentru ca decedatul sã se poatã încadra cu totul într-o anumitã structurã de relaþii sociale (o comunitate specificã de îndoliaþi) ºi pentru a fi pregãtit sã intre într-o reþea specificã de suflete deja trecute în nefiinþã (strãmoºii, în societãþile bazate pe relaþii de rudenie, ºi anceºtrii ºi ceilalþi, în celelalte societãþi). O înmormântare conformã poate crea aceste comunitãþi, trasând graniþe care delimiteazã comunitatea îndoliaþilor de ceilalþi, invocând conexiuni cu unele suflete de dincolo, dar nu ºi cu altele.37 36. Conversaþie cu Vintilã Mihãilescu, Bucureºti, 26.09.2005. 37. Verdery, The Political Lives..., p. 139.

94

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

Conform tradiþiei româneºti, decedatul este „pregãtit” prin tot felul de ritualuri funerare, timp de 40 de zile dupã înmormântare, pentru trecerea din aceastã lume în lumea de dincolo. Atunci când comunitatea nu se implicã în acest proces, aceastã trecere nu mai poate avea loc. În cazul lui Ceauºescu, Mihãilescu vorbeºte despre o „dublã pierdere”: „Oamenii nu ºtiu cu siguranþã unde se afl㠖 fizic – cadavrul sãu. ªi pentru cã nici ritualurile nu au fost executate dupã canoane, corpul a dispãrut ºi la nivel simbolic”. Nu existã nici un monument comemorativ oficial pentru Ceauºescu. În schimb, existã o mulþime de locuri comemorative pentru Revoluþie, care pot fi interpretate drept contramemoriale semioficiale pentru Ceauºescu – printre altele, Cimitirul Eroilor Revoluþiei sau noul monument din Piaþa Revoluþiei (redenumitã pentru a cinsti acest eveniment), numeroase plãci comemorative etc. În lupta pentru „stãpânirea istoriei”38 în România, este destul de clar cine a câºtigat. Dar în privinþa a ceea ce se aflã în afara memoriei oficiale, lucrurile nu sunt la fel de clare. Mormântul, cu multe flori ºi lumânãri, este o dovadã clarã a ambiguitãþii. Existã, în fond, tineri care susþin c㠄Ceauºescu nu a fost atât de rãu cum se zice – a fãcut ºi lucruri bune pentru România”39. Fireºte, Ceauºescu nu mai este astãzi atât de nepopular pe cât s-ar crede40, având în vedere cruda sa dictaturã ºi statutul sãu postmortem de rãufãcãtor naþional41. 38. Maria Todorova, „Abstract Tuesday Colloquium Wissenschaftskolleg Berlin”, 1 martie 2005, http://www.wiko-berlin.de/kolleg/fellows/fruefell/fl0405/todorova?hpl=1. 39. În opinia istoricului Bogdan Murgescu (conversaþie la Bucureºti, 22.09.2005), existã douã explicaþii în acest sens: în primul rând, faptul cã tinerii – care nu-ºi amintesc de Ceauºescu – aud acest lucru acasã, de la pãrinþii sau bunicii lor, care îºi amintesc de anii ’60 sau începutul anilor ’70, când României îi mergea destul de bine. O altã explicaþie ar fi cã orice memorii pozitive ale tinerilor pot reprezenta un protest la adresa imaginii oficiale (sau a pãrinþilor lor?) „întunecate” a lui Ceauºescu. 40. Sondaj efectuat de Centrul de Sociologie Urbanã ºi Regionalã (CURS) pentru cotidianul Jurnalul Naþional în aprilie 2005. Publicat în Jurnalul de Colecþie (supliment al Jurnalului Naþional) la 16 mai 2005. Bogdan Murgescu mi-a atras atenþia asupra acestui sondaj cu ocazia prelegerii „History and identity in modern Romania”, þinutã la Academia Diplomaticã din Viena (Balkan Studies, IDM) pe 18.06.2005. 41. Iatã o anecdotã (din John Borneman, Death of the Father: An Anthropology of the End in Political Authority, Bergham Press, New York, 2004), în care felul cum este perceput Ceauºescu reflectã deja amintita „dictaturã a perspectivelor”, care poate exista laolaltã cu alte perspective, conform conceptului de identitate generaþionalã menþionat de Aleida Assmann: „Într-o bunã zi, pentru a vedea ce cred oamenii cu adevãrat despre el, [...] Nicolae Ceauºescu s-a deghizat într-un þãran sãrac, pentru a putea cãlãtori nedescoperit, cu restul lumii. Ajuns la garã, în Bucureºti, el a întrebat un bãtrân ce pãrere are despre Ceauºescu. Bãtrânul s-a uitat mai întâi în jur sã vadã

„DESPRE MORÞI NUMAI DE RÃU”...

95

Ceauºescu a avut parte de o moarte violentã ºi o înhumare neadecvatã, iar felul în care sunt tratate cadavrul ºi moartea sa pare sã fie încã dominat de o oarecare neglijenþã, nãscutã din haosul ce i-a însoþit trecerea în nefiinþã: nimeni nu ºtie precis ce s-a fãcut sau ce trebuie fãcut pe viitor. Nimeni nu ºtie sigur dacã Ceauºescu se aflã cu adevãrat în acel mormânt. În plus, nici pânã în momentul de faþã, familia nu a primit permisiunea de a-l exhuma. „Statutul sãu este neclar ºi, în orice caz, neconform”, spune Vintilã Mihãilescu42. Atâta vreme cât transformarea este incompletã, viaþa lui Ceauºescu ca „ne-mort” continuã. Întorcându-ne la teoria lui Vertzberger despre traumatizarea de scurtã duratã, cred cã, în cazul românesc, trebuie luatã în considerare ºi lipsa unor conducãtori alternativi; bunãoarã, nu a existat nimeni înspre care românii sã se întoarcã din punct de vedere moral; tiranul murise – toþi putuserã sã vadã acest lucru la televizor –, dar nu existau lideri alternativi bine cunoscuþi sau de încredere, care sã asigure oamenii de faptul cã ceea ce fãceau sau simþeau era în conformitate cu valorile comune, oricare ar fi fost acestea în România lui 1989. Nu exista nici o autoritate moralã spre care românii sã se îndrepte, iar poporul a putut sã participe la toate acestea doar într-un mod virtual, chiar dacã emoþional, prin intermediul execuþiei televizate. La urma urmei, ºi propria urã poate sã fi fãcut parte din traumã.

Cald, rece sau potrivit? Charles S. Maier susþine cã memoria crimelor naziste nu s-a ºters, în schimb cea a celor comuniste, da. Memoria comunismului este rece, spune el, altfel decât cea a nazismului, înc㠄fierbinte”. Autorul se întreabã: De ce oare cartea neagrã a nazismului rãmâne în conºtiinþa atâtor oameni preocupaþi de istoria secolului al XX-lea mai neagrã decât cartea neagrã a comunismului? ªi ce spune diferenþa de intensitate despre cele douã feluri de memorie istoricã?43

Dar cine a zis cã aceastã carte neagrã a comunismului a fost uitatã de tot, pentru totdeauna? Eu cred cã procesul de deschidere, citire ºi interpretare a dacã nu îi ascultã cineva, apoi l-a rugat pe Ceauºescu deghizat sã îl urmeze pe strãzile întortocheate ºi întunecate din Bucureºti. Când, în sfârºit, au ajuns într-un loc departe de „cãrãrile bãtute”, asigurându-se mai întâi cã sunt singuri, bãtrânul i-a ºoptit lui Ceauºescu: „Îmi place de el”. 42. Conversaþie, Bucureºti, 26.09.2005. 43. Charles S. Maier, „Hot Memory... Cold Memory. On the Political Half-Life of Fascist and Communist Memory”, în Tr@nsit online, nr. 22, 2002, Viena.

96

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

„cãrþii negre a comunismului” (sau, pentru a fi mai clarã, a capitolului despre comunismul românesc) nu a fost decât amânat. Argumentele înaintate uneori pentru a justifica interesul scãzut cu care se discutã moartea lui Ceauºescu – printre altele, faptul cã istoricii nu ºtiu cum sã abordeze evenimentele din istoria recentã, cã ar fi înc㠄prea devreme”, „prea fierbinte pentru ca aceasta sã fie tratat㔠– contrazic, în opinia mea, teza lui Charles S. Maier ºi, oricum, nu o confirmã. Am vãzut cã moartea, felul în care este manipulat cadavrul, funeraliile ºi mormântul unui conducãtor decedat pot fi vãzute de fapt ca niºte reacþii semnificative la epoca reprezentatã de liderul în cauzã, plasând puterea ºi legitimitatea statalã în contextul respectiv. Elementul traumatic din România a fost – ºi mai este încã, dupã pãrerea mea – mai profund decât a fost în cazul Israelului lui Vertzberger sau a Serbiei post-Miloºevici, aceste douã þãri dispunând de autoritãþi bine-cunoscute la care sã apeleze dupã asasinarea lui Yitzhak Rabin (1995) ºi a lui Zoran Djindjiä (2003). Acest lucru nu s-a întâmplat ºi în cazul românilor din era post-Ceauºescu, care nu au avut nici un conducãtor alternativ care sã acopere golul creat ºi nici în cine sã se încreadã atunci când tumultul revoluþiei îºi atinsese apogeul. Consider cã traumatizarea societãþii româneºti este una cu efecte durabile; memoria nu este, prin urmare, „rece”, dupã cum propune Charles S. Maier. Imaginea cadavrelor cuplului Ceauºescu, pierdute ºi uitate în zãpadã, funcþioneazã perfect ca metaforã a procesului de rememorare: „viaþa de apoi” a lui Ceauºescu ºi a epocii sale se lasã încã aºteptatã, dat fiind faptul cã rãmãºiþele dictatorului ºi-au gãsit un adãpost care este doar temporar. Va mai dura o vreme pânã ce procesele controlate ritual ale memoriei ºi uitãrii vor fi desãvârºite. Este adevãrat c㠄resturile” fizice – cadavrul, purtând asupra sa povara grea a epocii – au fost „puse la rece”, uitate în zãpadã pe un stadion gol, fãrã ca nimeni sã ia în seamã afiºarea publicã a dictatorului decedat sau faptul cã au fost încuiate în „morga” underground-ului politic european, laolaltã cu ura provocatã de Ceauºescu, amânând procesul dureros al tratãrii infamului românesc. Dar, dincolo de aparenta nepãsare, memoria este în continuare caldã ºi poate fi, probabil, cu uºurinþã reîncãlzitã. Exhumarea ºi reînhumarea – pentru care fiica lui Ceauºescu, Zoia, depusese o cerere – se lasã încã aºteptate; la fel ºi consecinþele ce derivã de aici. Faptul cã tiranii nu dorm decât rareori un somn liniºtit în mormintele lor este un adevãr care nu îl vizeazã doar pe Ceauºescu. Acest caz specific românesc face parte dintr-un context istoric ºi politic ce aruncã într-un con de umbrã cadrul aplicat în mod uzual „societãþilor în tranziþie”. În ceea ce mã priveºte, consider

„DESPRE MORÞI NUMAI DE RÃU”...

97

cã evenimentele pe care le-am privit din perspectiva limitatã a outsider-ului constituie pãrþi ale unei experienþe istorice ºi politice comune, ale unei culturi a morþilor rele, care nu se limiteazã doar la comunism sau stalinism, fiind (sau putând fi) relevante ºi în societãþile cu strãmoºi naziºti ori fasciºti. Traducere de Irina Cristescu

„The bad dead.” The afterlife of Nicolae Ceauºescu as a model of Romanian political abjection Abstract We know that the past is often seen in the light of the presence. But how deep is the past’s impact on the presence? And how do society and politics deal with the death of a detested leader? While most interdisciplinary research of death – thanalogy – analyse public and individual mourning, and the memory of bemourned persons, the case of the deceased Romanian dictator Nicolae Ceauºescu is different. His „bad dead” during the revolution in December 1989 was hardly bemourned by many people. His body was literally put on ice, and the handling of his remains is still a „non-topic”. Are the memories of Ceauºescu, his era and his death now cold, as historian Charles S. Maier suggests be the case for postsocialist memories in general? Observing the afterlife of Nicolae Ceauºescu through the European looking glass, using an interdisciplinary approach – drawing a.o. on Katherine Verdery, Franklin L. Ford and Jan Assmann – I argue that Ceauºescu’s „bad death” and the fragmentary burial rituals performed at Ceauºescu’s burial, as well as the lack of knowledge of the faith of the body, leave the body in a limbo between the living and the dead, leaving its traces of taboo in what I claim are still warm memories. Being a non-subject, a literally undead abject, Ceauºescu is apparently still haunting the Romanian society. The death, the handling of the body, the funeral and the grave of a dead leader can be viewed as significant reactions towards the era which the leader embodies; mediating and placing the state power and legitimacy in that context. The trauma in Romania was, and is, in my opinion, deeper than was the case with Israel, or the post-MiloÍeviæ Serbia; both countries having had well known authorities to turn to after the assassinations of Yitzhak Rabin (1995) and Zoran Djindjiä

98

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

(2003). This was not the case for post-Ceauºescu Romanians, who had no alternative leaders to bridge the gap, no one to trust in the chaos of the revolution in 1989. I argue that the traumatization of the Romanian society is long lasting, the memories are not „cold”, as Charles Maier claims. The image of the Ceauºescu-bodies, lost and forgotten in the snow, works as a metaphor for the process of remembering: the „half-life” of Ceauºescu and his era has yet to begin, because his body has only been temporarily stored. The ritually controlled processes of remembrance and oblivion are still to be completed. That tyrants seldom lie easily in their graves, is a truth that goes beyond Ceauºescu. This specific Romanian case is part of a historical and political context, which overshadows the usual time frame of analysis when dealing with „transitional societies”. I see the events, which I have watched through my limited outsider’s looking glass, as pieces of a common European historical and political experience, a culture of bad death, which is not limited to Communism or Stalinism, but is also relevant to societies with Nazi or Fascist ancestors.

„DESPRE MORÞI NUMAI DE RÃU”...

99

Rememorarea Revoluþiei din 1989. Casa Poporului ca lieu de mémoire postcomunist Dietmar Müller1

Preocupãrile academice cu privire la memoria individualã ºi statalã atât a perioadei comuniste, cât ºi a finalului ei dramatic din decembrie 1989 se remarcã în România la psihologi2, specialiºti în antropologia socialã3 ºi literaþi4. În librãrii ºi 1 Dietmar Müller, doctor în istorie, este în prezent cercetãtor la Institutul de ªtiinþe Culturale al Universitãþii din Leipzig. Specialist în istoria României ºi în istoria comparatã a Europei Rãsãritene ºi Sud-estice. A publicat mai multe volume, printre care Staatsbürger auf Widerruf. Juden und Muslime als Alteritätspartner im rumänischen und serbischen Nationscode. Ethnonationale Staatsbürgerschaftskonzeptionen, 1878-1941 (Harrasowitz, Wiesbaden, 2005). Contact: [email protected]. Cercetarea pentru articolul de faþã s-a desfãºurat în cadrul proiectului „Visuelle und historische Kulturen Ostmitteleuropas im Prozeß staatlicher und gesellschaftlicher Modernisierung seit 1918”, la Geisteswissenchaftliches Zentrum Geschichte und Kultur Osmitteleuropas din Leipzig, în perioada martie-mai 2005. Autorul mulþumeºte pentru generoasa finanþare primitã. 2. Vezi Aurora Liiceanu, Rãnile memoriei. Nucºoara ºi rezistenþa din munþi, Editura Polirom, Iaºi, 2003; Adrian Neculau (ed.), Viaþa cotidianã în comunism, Editura Polirom, Iaºi, 2004; Lavinia Betea, Mentalitãþi ºi remanenþe comuniste, Editura Nemira, Bucureºti, 2005. 3. Vezi Smaranda Vultur, Istoria trãit㠖 Istoria povestitã. Deportarea în Bãrãgan, 1951-1956, Editura Amarcord, Timiºoara, 1997; Smaranda Vultur (coord.), Memoria salvatã. Evreii din Banat, ieri ºi azi, Editura Polirom, Iaºi, 2002; Liviu Chelcea, Puiu Lãþea, România profundã în comunism. Dileme identitare, istorie localã ºi economia secundarã la Sântana, Editura Nemira, Bucureºti, 2000. 4. Vezi Paul Cernat, Ion Manolescu, Angelo Mitchievici, Ioan Stanomir, Explorãri în comunismul românesc, vol. I, Editura Polirom, Iaºi, 2004.

100

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

bibliografii lipsesc aproape cu desãvârºire orice fel de referinþe care sã încadreze materialele existente în categorii precum locurile memoriei (lieux de mémoire), cultura memoriei (Erinnerungskultur) sau politica istoriei (Geschichtspolitik)5. În loc sã se foloseascã de aceste concepte care s-au impus cu succes îndeosebi în Franþa, Germania ºi SUA, tânãra generaþie româneascã de specialiºti în istoria recentã tinde mai degrabã sã insiste asupra reconstrucþiei faptelor ºi sã se zbatã în aceeaºi luptã nesfârºitã pentru accesul la dosarele Securitãþii6. Într-adevãr, accesul la surse, precum ºi claritatea evenimentelor sunt elemente importante, acestea constituind, din multe puncte de vedere, fundamentul pentru cercetãrile ulterioare. Totuºi, aceastã trãsãturã a istoriografiei româneºti demonstreazã totodatã existenþa unei noþiuni relativ restrânse în privinþa a ceea ce reprezintã o sursã, precum ºi în ceea ce priveºte fenomenele care sunt demne de o analizã istoricã. Deºi sunã cinic, felul în care Revoluþia din 1989 este prezentatã în societatea româneascã de astãzi are, din punct de vedere ºtiinþific, o importanþã cel puþin la fel de mare (dacã nu chiar mai mare) cu gãsirea unor rãspunsuri la întrebãri precum cine în cine a tras ºi cine a ordonat sã se tragã 7. În cele ce urmeazã, voi prezenta un model de memorie dezvoltat de Jan ºi Aleida Assmann, reliefând totodatã potenþialul sãu de cadru pentru cercetãrile viitoare dedicate culturii memoriei ºi politicii istoriei din România. Pornind de la unele proiecte comparatiste dedicate studierii dictaturilor, politicii istoriei ºi memoriei comunismului, voi analiza anumite probleme generale privind reprezentarea Revoluþiei din 1989 ºi, în fine, voi prezenta discursul postcomunist privind Casa Poporului, ca un pars pro toto al culturii memoriei din România. 5. Din câte ºtiu, existã foarte puþini autori români care fac uz de asemenea concepte. Vezi Andrei Pippidi, „Mormintele ca repere ale identitãþii naþionale”, în Andrei Pippidi, Despre statui ºi morminte. Pentru o teorie a istoriei simbolice, Editura Polirom, Iaºi, 2000, pp. 11-32; Adrian Cioroianu, Ce Ceauºescu qui hante les Roumaines. Le mythe, les répresentations et le culte du Dirigeant dans la Roumanie communiste, Editura Curtea-Veche, Bucureºti, 2004, pp. 151-225 (pentru subiectul Casa Poporului, vezi pp. 161-165); Adrian Cioflâncã, „Politics of Oblivion in Postcommunist Romania”, în Xenopoliana, an IX, 2001, nr. 1-4, pp. 107-114. 6. Pentru o monitorizare atentã a pãrþii politice a acestei lupte, vezi Lavinia Stan, „Moral Cleansing Romanian Style”, în Problems of Post-Communism, nr. 49 (4), 2002, pp. 52-62; idem, „Access to Securitate Files: The Trials and Tribulations of a Romanian Law”, în East European Politics and Societies, 16 (1), 2002, pp. 145-181; idem, „Spies, files and lies: explaining the failure of access to Securitate files”, în Communist and Post-Communist Studies, nr. 37, 2004, pp. 341-359. 7. Pentru o analizã relativ similarã, vezi Andi Mihalache, „The Securitate Files from a Cultural History Perspective”, în Xenopoliana, an XI, 2003, nr. 1-2, pp. 105-109.

REMEMORAREA REVOLUÞIEI DIN 1989...

101

Etapele memoriei ºi utilizarea în sens politic a istoriei Atât proiectul lui Pierre Nora despre locurile memoriei (lieux de mémoire)8, cât ºi cartea lui Jan Assmann despre memoria culturalã (Das kulturelle Gedächtnis)9 pot fi considerate adevãrate pietre de hotar în cadrul unui set de studii ce s-au acumulat rapid în ultimii 20 de ani ºi care încearcã sã conceptualizeze relaþia dintre memorie ºi istorie, dintre utilizarea culturalã a memoriei ºi cea politicã a istoriei. Pe o scarã pe care nostalgia ºi critica sunt puncte diametral opuse, proiectul francez se situeazã cu siguranþã foarte aproape de primul reper, exprimând o anumitã nostalgie naþionalã pentru valorile republicane ºi franceze, care ºi-au pierdut, într-o mare mãsurã, caracterul obligatoriu10. Corpusul german de studii privind memoria poate fi etichetat ca fiind unul postholocaust, având ca linii directoare în cercetare câteva din urmãtoarele întrebãri: cum este posibilã memoria dupã Holocaust ºi cum ar trebui sã fie structuratã cercetarea în acest domeniu? Cum trebuie procedat în ceea ce priveºte amintirile victimelor ºi ale fãptaºilor, ale câºtigãtorilor ºi ale perdanþilor; se bucurã ei oare de aceeaºi demnitate ºi credibilitate? Cum se schimbã memoria de-a lungul timpului ºi al generaþiilor ºi cum se schimbã ea din punctul de vedere al diferitelor niveluri de comunicare, precum familia, generaþia ºi societatea? Care sunt implicaþiile politice ale producþiei de memorie? Jan ºi Aleida Assmann au dezvoltat un model în trei etape, constituite pe elemente precum distanþa temporalã tot mai mare de la evenimentul memorat ºi comunicarea lãrgitã, cu scopul stabilizãrii memoriei11. În primul rând, sprijinindu-se pe teoriile lui Maurice Halbwachs12, ei au subliniat caracterul social al memoriei – pânã la urmã, actul în sine de transmitere a unui trecut prin intermediul limbii transformã memoria individualã în comunicare. Prin urmare, cei doi au definit prima etapã a modelului lor de „memorie comunicativã”, adicã 8. Pierre Nora (ed.), Les lieux de mémoire, 7 vol., Editions Gallimard, Paris, 1984-1992. 9. Jan Assmann, Das kulturelle Gedächtnis. Schrift, Erinnerung und politische Identität in frühen Hochkulturen, Beck, München, 1999. 10. Jan-Werner Müller, „Introduction: The power of memory, the memory of power and the power over memory”, în Jan-Werner Müller (ed.), Memory and Power in Post-War Europe: Studies in the Presence of the Past, Cambridge University Press, Cambridge, 2002, pp. 17, passim. 11. În plus faþã de lucrarea lui Assmann, Das kulturelle Gedächtnis, pp. 15-160, vezi ºi: Jan Assmann, „Kollektives Gedächtnis und kulturelle Identität”, în Jan Assmann, Tonio Hölscher (ed.), Kultur und Gedächtnis, Suhrkamp, Frankfurt, 1988, pp. 9-19; Aleida Assmann, Ute Frevert, Geschichtsvergessenheit – Geschichtsversessenheit. Vom Umgang mit deutschen Vergangenheiten, DVA, Stuttgart, 1999, pp. 35-52. 12. Maurice Halbwachs, La mémoire collective, PUF, Paris, 1950.

102

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

memorie oralã vie, prezentã în cadrul unei singure generaþii ºi bazate pe amintiri de ordin personal. Având în vedere aceastã perspectivã individualã a memoriei, nu poate exista nici o „istorie” stabilã a evenimentelor, ci, mai degrabã, amintiri foarte diferite, ba chiar contradictorii (vezi, de exemplu, amintirile oamenilor privind ceea ce s-a întâmplat în decembrie 1989 la Bucureºti). Cu toate contradicþiile pe care le presupune, actul de rememorare a anilor ’70 ºi ’80 din România este unul personal ºi generaþional, mai ales dacã ne gândim cã, deºi sunt nãscuþi în aceastã perioadã, cei veniþi pe lume în anul 1985, de pildã, nu împãrtãºesc aceleaºi experienþe ºi, deseori, nu recunosc necesitatea amintirii. Urmãtoarea etapã în model este cea a „memoriei colective”, bazate pe dorinþa de comunicare a faptelor ºi a semnificaþiei acestora peste barierele generaþiilor. Dupã Assmann, existã o puternicã legãturã între colectiv ºi memorie, primul fiind purtãtorul celei de-a doua, iar memoria stabilizând colectivul. Cel mai cunoscut colectiv care se foloseºte de memorie pentru a se stabiliza este, desigur, naþiunea, care transformã anumite amintiri într-o „memorie colectivã”, care asigurã o orientare stabilã în viitor; cu alte cuvinte, „memoria colectiv㔠este întotdeauna o memorie instrumentalizatã politic, care tinde sã fie omogenizatã, excluzând perspectivele alternative asupra trecutului13. Ultima etapã a modelului, „memoria culturalã”, este, într-o anumitã mãsurã, un tip mai puþin rigid de comunicare, permiþând o mai mare deschidere în reprezentarea trecutului. Aceasta a trecut prin idiosincrasiile „memoriei comunicative”, precum ºi prin îngustimea „memoriei colective”, rãmânând cu sedimente de texte, imagini, monumente, sãrbãtori naþionale ºi rituale. „Memoria cultural㔠se transmite prin educaþie ºi este deschisã reevaluãrilor societãþilor deschise ºi proceselor de îngheþare în societãþile prinse în cercul vicios al istoriei. Orice model elaborat pentru disciplinele socioumane poate fi acuzat de evoluþionism în dimensiunea sa temporalã, precum ºi de supraestimarea potenþialului sãu epistemologic atunci când este aplicat în contexte diferite decât cele pentru care a fost construit. Acest lucru este valabil ºi în cazul modelului de memorie al lui Jan ºi Aleida Assmann, care nu se poate delimita de originile sale germane. În ceea ce priveºte dimensiunea temporalã, modelul nu postuleazã limite stricte între etape, fiind mai degrabã deschis la tot felul de fenomene ce pot fi descrise ca reprezentând „nesimultaneitatea simultanului”. Dar, atunci când vine vorba despre memorie, am simþit pe pielea noastrã cât de puþin credibilã era povestea individualã 13. Pentru a aminti doar de cea mai celebrã carte pe aceastã temã, Eric Hobsbawm, Terence Ranger (ed.), The Invention of Tradition, Cambridge University Press, Cambridge, 1983.

REMEMORAREA REVOLUÞIEI DIN 1989...

103

a bunicului nostru cu privire la un subiect de ordin general, despre care „memoria general㔠postulase o „convenþie” majoritar acceptatã despre felul cum se derulaserã evenimentele, indiferent de cât „adevãr” conþinea fiecare variantã a povestirii. Totuºi, în cazul „memoriei colective” la nivel familial, existã tendinþa de disociere a poveºtii bunicului (de exemplu, despre participarea sa la al doilea rãzboi mondial), dând crezare inocenþei ºi demnitãþii sale personale, fãrã ca imaginea de ansamblu a rãzboiului sã fie pusã sub semnul întrebãrii14. Cât despre originile germane ale modelului de memorie, exist㠖 mai ales în cazul României – motive solide pentru a cerceta mai îndeaproape modelul ºi studiile înrudite, dat fiind faptul cã România a împãrtãºit, în secolul al XX-lea, anumite structuri ºi experienþe ale Germaniei: o organizaþie fascistã de masã, exterminarea evreilor, regimuri autoritare/totalitare în anii ’30 ºi ’40 ºi, parþial, un regim comunist în cea de-a doua jumãtate a secolului. În istoria germanã recentã, dimensiunea memoriei a fost tratatã cel mai intens în domeniul analizei dictaturilor, fiind conceptualizatã ca politicã a istoriei15, adicã o promovare, ba chiar o manipulare þintit㠖 în scopuri politice – a reprezentãrilor existente ale anumitor evenimente istorice – precum legitimarea unui guvern sau a unei ideologii politice speciale. Deºi cea mai mare parte a acestei literaturi se concentreazã asupra rememorãrii ºi a reprezentãrii naþional-socialismului celui de-al Treilea Reich ºi a comunismului din RDG, existã unele publicaþii ºi proiecte cu un orizont internaþional ºi comparativ16. Unul dintre aceste proiecte, bazat pe metodologii din domeniul antropologiei culturale, s-a concentrat asupra discursurilor naþionale ºi de identitate etnicã, aflate în centrul 14.Vezi Harald Welzer, Sabine Moller, Karoline Tschuggall, „Opa war kein Nazi”. Nationalsozialismus und Holocaust im Familiengedächtnis, Fischer, Frankfurt, 2003. 15.Numim doar cele mai celebre exemple în cercetarea reprezentãrii dictaturii naþional-socialiste: Peter Reichel, Politik mit der Erinnerung. Gedächtnisorte im Streit um die nationalsozialistische Vergangenheit, Hanser, München, 1995; Norbert Frei, Vergangenheitspolitik. Die Anfänge der Bundesrepublik und die NS-Vergangenheit, Beck, München, 1996; Edgar Wolfrum, Geschichtspolitik in der Bundesrepublik Deutschland. Der Weg der bundesrepublikanischen Erinnerung 1948-1990, Wissenschaftliche Buchgesellschaft, Darmstadt, 1999. Pentru o analizã a reprezentãrii dictaturii socialiste în RDG, vezi Konrad H. Jarausch, Martin Sabrow (ed.), Verletztes Gedächtnis. Erinnerungskultur und Zeitgeschichte. Erinnerungskultur und Zeitgeschichte im Konflikt, Campus, Frankfurt ºi New York, 2002. 16.Vezi Petra Bock, Edgar Wolfrum (ed.), Umkämpfte Vergangenheit. Geschichtsbilder, Erinnerung und Vergangenheitspolitk im internationalen Vergleich, Vandenhoeck & Ruprecht, Göttingen, 1999; Helmut Altrichter (ed.), GegenErinnerung. Geschichte als politisches Argument im Transformationsprozeß Ost-, Ostmittel und Südosteuropas, Oldenbourg Wissenschaftsverlag, München, 2006.

104

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

politicii postcomuniste a istoriei17. Pentru Wolfgang Kaschuba, Beate Binder ºi Peter Niedermüller, discursul intensificat despre naþiune ºi etnie de dupã 1989 are un grad înalt de plauzibilitate ºi credibilitate, fiind capabil sã depãºeascã clivajele culturale ºi ideologice prin construirea ºi evocarea miturilor despre vechime ºi unitate, prezervate în „memoria culturalã”. În plus, subiectele etnico-naþionale pot contribui la distragerea atenþiei publicului de la problemele socioeconomice grave. Dintr-o perspectivã care se concentreazã mai degrabã asupra agenþilor declanºatori, am putea adãuga cã discursul etnico-naþional serveºte în mod extraordinar scopului reciclãrii elitelor comuniste, transformându-i în susþinãtori standard ai naþiunii respective18. Un alt proiect cu o concepþie în mod explicit comparativã a presupus investigarea felului în care societãþile postautoritare din Spania ºi Polonia înþeleg sã-ºi trateze istoria recentã, precum ºi a modului cum reuºesc sã încorporeze experienþa dictaturii în sistemul cultural al identitãþii19. Acest proiect urmeazã sã cuprindã în viitor ºi Portugalia, Grecia, România, Bulgaria ºi Ucraina20; în ceea ce priveºte România, îndrãznesc sã formulez ipoteza cã elitele româneºti continuã încã, în mare parte, sã descrie comunismul ca fiind cu totul strãin de „sufletul” românilor, pãstrând aºadar perioada comunistã ca pe o gaurã neagrã în cultura ºi istoria naþionalã. Aceastã ipotezã se potriveºte cu rezultatele studiului lui Stefan Troebst despre 17. Pentru designul proiectului ºi teza principalã, vezi Beate Binder, Wolfgang Kaschuba, Peter Niedermüller, „«Geschichtspolitik». Zur Aktualität nationaler Identitätsdiskurse in europäischen Gesellschaften”, în Hartmut Kaelble, Jürgen Schriewer (ed.), Gesellschaften im Vergleich. Forschungen aus Sozial-und Geschichtswissenschaften, Peter Lang, Frankfurt, 1998, pp. 465-508; Wolfgang Kaschuba, „Geschichtspolitik und Identitätspolitik. Nationale und ethnische Diskurse im Kulturvergleich”, în Beate Binder, Wolfgang Kaschuba, Peter Niedermüller (ed.), Inszenierung des Nationalen. Geschichte, Kultur und die Politik der Identitäten am Ende des 20. Jahrhunderts, Peter Lang, Köln, 2001, pp. 19-42. 18. Pentru o astfel de discuþie, privind dezbaterile din jurul monumentului lui Matei Corvin din faþa catedralei (catolice unite) din Cluj-Napoca, atât în ceea ce priveºte elitele locale româneºti, cât ºi cele maghiare, vezi Margit Feischmidt, „Symbolische Kämpfe der Nationalisierung. Die Auseinandersetzung um ein Nationaldenkmal im multiethnischen Ort Cluj”, în Binder, Kaschuba, Niedermüller (ed.), Inszenierung des Nationalen, pp. 263-284. Pentru varianta monograficã, vezi Margit Feischmidt, Ethnizität als Konstruktion und Erfahrung. Symbolstreit und Alltagskultur im siebenbürgischen Cluj, LIT, Münster, 2003. 19. Vezi Krzystof Ruchniewicz, Stefan Troebst (ed.), Diktaturbewältigung und nationale Selbstvergewisserung. Geschichtskulturen in Polen und Spanien im Vergleich, GWZO, Wroc³aw, 2004. 20. Vezi „Remembering Communism: Methodological and Practical Issues of Approaching the Recent Past in Eastern Europe”, propunere de proiect.

REMEMORAREA REVOLUÞIEI DIN 1989...

105

cultura româneascã postcomunistã a memoriei. Într-o comparaþie a „Culturilor postcomuniste ale memoriei în Europa de Est”, el poziþioneazã România în aceeaºi categorie cu Bulgaria, Albania, Macedonia ºi Serbia-Muntenegru, toate aceste þãri împãrtãºind aceeaºi trãsãturã comunã, ºi anume c㠄istoria recentã joacã un rol marginal în discursul public”21. Acest fapt se datoreazã unei reprezentãri ambivalente a comunismului „adevãrat”, care îºi aratã atât originile neromâneºti, cât ºi efectele modernizatoare asupra societãþii postbelice. În sfera politicã, aceste societãþi se caracterizeazã printr-un blocaj reciproc al vechilor ºi noilor elite.

Reprezentarea Revoluþiei din 1989. Câteva consideraþii Dupã cum publicul român bine ºtie, nu s-a ajuns la un consens în ceea ce priveºte desfãºurarea exactã a evenimentelor Revoluþiei din 1989. Acest fapt se datoreazã nesiguranþei ce pluteºte asupra agenþilor provocatori, asupra cauzelor ºi efectelor politice ale evenimentelor majore din decembrie 1989. Ruxandra Cesereanu a încercat sã încadreze diferitele povestiri despre Revoluþie în trei categorii: prima categorie – a celor ce cred în forma purã a unei mase care s-a revoltat cu succes împotriva dictaturii; a doua – a celor care cred în existenþa unei lovituri de stat duse la îndeplinire de forþe din interior sau exterior; a treia – a celor care cred într-o formã întreþesutã a acestor doi poli opuºi22. Un rezultat al nesiguranþei factuale este reprezentarea Revoluþiei într-un mod atât de fragmentat, încât doar cu greu se mai pot recunoaºte urmele unei dezbateri cu privire la semnificaþia evenimentelor, aceasta sfârºind imediat dupã ce interlocutorii au început sã îºi expunã propria versiune asupra Revoluþiei, care, deseori, nu este compatibilã cu a celorlalþi. Atâta vreme cât se va întâmpla acest lucru, nici un fel de comemorare a victimelor Revoluþiei nu are ºanse sã fie acceptatã la scarã largã de cãtre societate. Conform etapelor din modelul de memorie al lui Assmann, dezbaterea din România nu a depãºit încã nivelul „comunicativ”, cu toate idiosincraziile sale, dar a oferit, în schimb, ceva material pentru analiza creãrii unei „memorii colective” cu privire la comunismul naþional ºi cãderea acestuia. Þinând cont de acest lucru, voi insista asupra faptului cã dezacordul considerabil cu privire la schimbarea de regim din 1989-1990 nu este o specialitate româneascã în centrul ºi estul Europei. Însã România pare sã constituie o excepþie, în sensul cã aici nu luãm în considerare doar semnificaþia generalã a schimbãrii regimului, ci ºi 21. Stefan Troebst, Postkommunistische Erinnerungskulturen im östlichen Europa. Bestandaufnahme, Kategorisierung, Periodisierung, GWZO, Wroc³aw, 2005, p. 11. 22. Ruxandra Cesereanu, Decembrie ’89. Deconstrucþia unei revoluþii, Editura Polirom, Iaºi, 2004.

106

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

cursul precis al evenimentelor. Nesiguranþa factualã, dupã cum am menþionat anterior, nu este însã un obstacol insurmontabil pentru o analizã ºtiinþificã a politicii istorice; dimpotrivã, constituie o ºansã de a vedea cum se produc noile fire narative.

Discursul postcomunist despre Casa Poporului23 Având în vedere demolãrile de proporþii care au fãcut loc noului Centru Civic din Bucureºti, cu Palatul Republicii în centrul sãu24 – casele ºi apartamentele a aproximativ 40 000 de locuitori din cartierele centrale ale capitalei, de pe o suprafaþã de 6 km2, au fost distruse – ne loveºte ubicuitatea nestânjenitã a clãdirii în reprezentãrile oficiale actuale ale þãrii din ghidurile turistice25. În comparaþie 23. Mi-au atras atenþia – din pãcate, dupã ce am conceput ºi am scris articolul de faþ㠖 textele lui Duncan Light privind relaþia dintre turismul postmodern ºi reprezentarea moºtenirii comuniste în România. Ideea de bazã în aceste lucrãri este cã logica turismului postmodern, care se concentreazã asupra experienþei alteritãþii, forþeazã România sã prezinte Casa Poporului/Palatul Parlamentului ca pe principala atracþie turisticã. Totuºi, în timp ce majoritatea turiºtilor individuali, înarmaþi cu ghiduri turistice precum Lonely Planet, vor percepe clãdirea ca pe simbolul dictaturii comuniste, autoritãþile române încearcã sã o reprezinte într-un mod detaºat de comunism ºi ca pe un centru al Parlamentului românesc, postcomunist ºi democratic. Chiar dacã împãrtãºesc opiniile lui Light privind reprezentarea Casei Poporului/Palatului Parlamentului, nu sunt de acord ºi cu explicaþiile sale date în acest context. Pentru cã, fiind preocupat în cea mai mare parte de latura turisticã, el ignorã motivaþiile interne româneºti în reprezentarea clãdirii într-un fel sau altul pe scena politicã româneascã. El vine aºadar cu unele supoziþii nefundamentate ºi cu niºte erori factuale care duc la interpretãri cu totul greºite: autorul susþine cã ar fi existat o dezbatere considerabilã în jurul viitorului edificiului dupã rãsturnarea lui Ceauºescu ºi cã Palatul ar fi fost deschis vizitatorilor pentru prima oarã doar dupã alegerile din noiembrie 1996, ceea ce poate fi interpretat ca o adevãratã rupturã de administraþia precedentã. Vezi Duncan Light, „Gazing on communism: Heritage tourism and post-communist identities in Germany, Hungary and Romania”, în Tourism Geographies, nr. 2 (2), 2000, pp. 157-176; Duncan Light, „An unwanted past: Contemporary tourism and the heritage of communism in Romania”, în International Journal of Heritage Studies, nr. 6 (2), 2000, pp. 145-160. 24. Catherine Durandin, Bucureºti. Amintiri ºi plimbãri, Editura Paralela 45, Piteºti, 2004 (prima ediþie, Paris, 2003), pp. 11, 54. Dinu C. Giurescu, Distrugerea trecutului României, Editura Museion, Bucureºti, 1991 (prima ediþie, Washington, 1989). 25. Vezi ºi ªtefan Ghenciulescu: „De ce este Casa Poporului frumoasã”, în Arhitectura, nr. 9, 2002, p. 7. Ghizii turistici oficiali pentru turul Casei Poporului, care, în mare parte, au puþin peste 20 de ani, le prezintã vizitatorilor exclusiv date tehnice ºi folcloristice despre dimensiunile clãdirii, precum ºi originile româneºti ale materialelor folosite.

REMEMORAREA REVOLUÞIEI DIN 1989...

107

cu dezbaterea intensivã, care a durat ani de zile, din jurul Palatului Republicii de la Berlin, în România putem spune cã dezbaterea a fost practic inexistent㠖, prin „dezbatere” înþelegând un fenomen asupra cãruia au fost formulate public diferite opinii într-o perioadã datã de timp. Cu excepþia a foarte puþine voci critice, remodelarea discursivã a clãdirii din Palatul Republicii în simbolul „democraþiei româneºti”26, pe de o parte, ºi în Casa Poporului, pe de altã parte, a avut loc, în anii ’90, într-o tãcere surprinzãtoare27. Prin urmare, tocmai eficienþa acestui proces de remodelare face ca analiza elementelor discursive folosite, dar ºi a contextului instituþional sã fie un demers pe cât de interesant, pe atât de necesar. ªi, în fine, analiza Casei Poporului ca lieu de mémoire postcomunist permite surprinderea unor aspecte profunde ale culturii româneºti a memoriei, precum ºi ale politicii elitelor cu privire la trecutul istoric. La începutul lunii martie 1990, Palatul Republicii – parþial, încã un ºantier – a fost deschis patru ore pe zi publicului, care a avut totodatã ocazia sã-ºi scrie impresiile într-un caiet special dedicat vizitatorilor28. Încã din 18 martie, cotidianul Adevãrul, care, sub numele Scânteia, fusese portavocea oficialã a Partidului Comunist pânã în 1989, a început sã publice o serie de articole semnate de redactorul-ºef Darie Novãceanu ºi de jurnalistul Viorel Sãlãgean cu privire la semnificaþia ºi viitorul clãdirii29. Cam în aceeaºi perioadã, editura sub a cãrei egidã apãrea ºi Adevãrul a tipãrit într-un tiraj de 100 000 de exemplare o broºurã ce cuprindea texte scrise de Sãlãgean ºi de Anca Petrescu30, arhitectul-ºef al edificiului. În aceste texte, cei doi îºi declarau intenþia de a prezenta clãdirea publicului31. 26. „Încã din 1989, aceastã clãdire a devenit, prin intermediul instituþiilor pe care le gãzduieºte, simbolul democraþiei române.” Parlamentul României. Camera Deputaþilor – Parliament of Romania. Chamber of Deputies, Centrul Internaþional de Conferinþe, p. 3. 27. Pentru o criticã în principal eseisticã a edificiului, vezi Constantin Petcu, „Totalitarian city. Bucharest 1980-9, semio-clinical files”, pp. 177-187; Doina Petrescu, „The People’s House, or the voluptuous violence of an architectural paradox”, pp. 188-195. Ambele studii au fost publicate de Neil Leach (ed.) în Architecture and Revolution. Contemporary perspectives on Central and Eastern Europe, Routledge, Londra ºi New York, 1999. 28. În primãvara lui 2005, în urma consultãrii cu un superior, unul dintre ghizi m-a informat cã nu se ºtie ce s-a întâmplat cu Caietele Vizitatorului. 29. Adevãrul, nr. 71, 18.03.1990, pp. 1, 3. 30. În primãvara anului 2005, Anca Petrescu a candidat, din partea Partidului Popular România Mare, la postul de primar al municipiului Bucureºti. Ea ºi-a declarat abilitatea de a ocupa aceastã poziþie prin urmãtorul slogan, arãtând spre Casa Poporului: „Aceasta este marea mea realizaþie pe care v-o dedic”. 31. Casa Poporului, ed. Viorel Sãlãgean, fãrã anul ºi locul apariþiei.

108

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

Atât autorii articolelor din Adevãrul, cât ºi cei ai broºurii s-au strãduit din rãsputeri sã sublinieze faptul cã þelul lor principal era sã-ºi informeze publicul într-un mod cât mai obiectiv, punând astfel bazele pentru o dezbatere privind utilizarea clãdirii în viitor32. În ciuda acestor pretenþii de neutralitate ºi obiectivitate, Darie Novãceanu era destul de sigur cã o evaluare a celor scrise de vizitatori în caietul Palatului va arãta cã majoritatea covârºitoare era pentru utilizarea clãdirii într-un scop care lui i se pãrea corespunzãtor. În plus, a organizat un fel de referendum, ce urma sã aibã loc cu ocazia unei conferinþe la care aveau sã participe „câteva mii de þãrani din toatã þara”33. Deºi toate acestea ar fi putut fi considerate doar o simplã opinie personalã a unui jurnalist fãrã prea mare importanþã, atât momentul, cât ºi conþinutul seriei de articole din Adevãrul, întinse de-a lungul unei luni întregi, au avut cu siguranþã un impact mult mai mare, putând fi considerate o strategie deliberatã de prevenire a unei dezbateri publice cu privire la semnificaþia Palatului Republicii. În primele articole din aceastã serie au fost citate opiniile negative din „Caietul Vizitatorului”, punctul de vedere al lui Novãceanu ºi al lui Sãlãgean fiind ambivalent ºi reflectând astfel nesiguranþa echipei de la Adevãrul în legãturã cu întrebarea dacã aceastã clãdire era asociatã prea mult lui Nicolae Ceauºescu, simbol al megalomaniei acestuia, ºi, totodatã, punând la dispoziþia cititorilor o supapã pentru eliberarea frustrãrilor acumulate în „întunecaþii ani ’80”. Totuºi, în mod gradual, în urmãtoarele articole, aceste voci au devenit tot mai slabe, fiind înlocuite de opinii pozitive, singurele care au mai rãmas pânã la finalul seriei. Extrem de elocvent în acest sens a fost articolul din 24 martie, când doar vizitatorii strãini mai formulau pãreri negative în ceea ce privea clãdirea, numai pentru a fi criticaþi sever de un vizitator local, combãtând într-o manierã patrioticã intervenþiile strãine34. Toate acestea s-au dovedit a face parte dintr-o strategie pe care o voi caracteriza în cele ce urmeazã ca fiind o nostrificare35 a clãdirii. Procesul de nostrificare a început cu redenumirea clãdirii. Atât în seria de articole din Adevãrul, cât ºi în broºurã, clãdirea era numitã Casa Poporului, ºi nu 32. 33. 34. 35.

Ibidem, pp. 2, 30 (propria numãrãtoare). Adevãrul, nr. 71, 18.03.1990, p. 1. Adevãrul, nr. 76, 24.03.1990, p. 2. Împrumut aceastã expresie de la Alice Teichova, specialistã în istoria economiei, care a folosit noþiunea de nostrificare ca termen generic pentru a caracteriza politica românizãrii, polonizãrii etc. a bunurilor strãine în perioada interbelicã. Vezi Alice Teichova, Kleinstaaten im Spannungsfeld der Großmächte. Wirtschaft und Politik in Mittel- und Südosteuropa in der Zwischenkriegszeit, Oldenbourg Wissenschaftsverlag, München, 1988, p. 58.

REMEMORAREA REVOLUÞIEI DIN 1989...

109

Palatul Republicii, aºa cum fusese botezatã în mod oficial înainte de 1989. Astfel, autorii au încercat sã disocieze clãdirea de sistemul totalitar cãruia îi aparþinea, de scopul propagandist pe care era menitã sã îl serveascã ºi, în fine, de dictatorul din al cãrui ordin fusese construitã. Nicolae Ceauºescu nu apãrea în nici unul dintre texte, acesta fiind amintit doar metaforic (vezi, de exemplu, „faraonul” mort, care a lãsat poporului român o moºtenire de proporþii colosale 36). În tot cazul, dupã cum opinau ferm Novãceanu ºi Sãlãgean, felul în care societatea româneascã trebuia sã trateze clãdirea era urmãtorul: „Totul – de la ultimul cui la ultimul gram de ciment ºi pânã la ultima umilinþã suferitã de cei care au construit aceastã clãdire – totul este românesc”37. În diferite variaþiuni pe aceeaºi temã, autorii au subliniat faptul cã edificiul în discuþie este o operã de artã a imaginaþiei ºi meºteºugului românesc, ridicat de mii de arhitecþi, ingineri ºi muncitori calificaþi, folosind material din toate zonele României. ªi, sã nu uitãm, întregul efort a fost finanþat de poporul român. Prin urmare, Casa Poporului trebuia sã facã obiectul mândriei fiecãrui român, fiind una dintre cele mai mari clãdiri administrative din lume, rivalizând poate doar cu Versailles-ul38. Mai târziu, dupã moartea tiranului, clãdirea avea sã se afle cu adevãrat în posesia poporului român, trebuind sã fie folositã într-o manierã oficialã ºi reprezentativã. Odatã cu nostrificarea Casei Poporului a avut loc ºi un proces de de-românizare a lui Nicolae Ceauºescu. În evocarea greutãþilor întâmpinate de echipele de planificare ºi construcþie, create de numeroasele intervenþii arbitrare ale dictatorului, Novãceanu ºi Petrescu au încercat sã creeze impresia cã edificiul a fost ridicat împotriva dorinþei, ba chiar a voinþei lui Ceauºescu. Faptul cã unele elemente decorative au fost manufacturate în stil tipic românesc, în „stil brâncovenesc”, a fost interpretat de Novãceanu ca fiind un act de disidenþã arhitecturalã39. El a afirmat cã Ceauºescu nu ar fi permis niciodatã sã se foloseascã acest stil, dacã ar fi cunoscut semnificaþia sa naþionalã. Cu acest tip de raþionament contrafactual, Novãceanu îl scotea, efectiv, pe Nicolae Ceauºescu în afara timpului ºi spaþiului, disociindu-l de cultura ºi istoria româneascã. Dupã cum se ºtie, „stilul brâncovenesc” a fost, de fapt, una dintre caracteristicile cele mai importante ale arhitecturii româneºti din perioada naþional-comunistã, fiind folosit de cãtre regim pentru 36. Adevãrul, nr. 73, 21.03.1990, p. 1. 37. Ibidem. 38. Adevãrul, nr. 481, 06.09.1991, p. 1. Pentru comparaþia cu Versailles-ul, vezi Augustin Ioan, „Dupã Armaghedon. O cercetare dualã a arhitecturii «noului centru civic»”, în Secolul 20, nr. 4-6, 1997, p. 273. 39. Adevãrul, nr. 75, 23.03.1990, p. 1.

110

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

a-ºi consolida legitimitatea istoricã. Majoritatea arhitecþilor aplicau elemente decorative în acest stil mai ales edificiilor administrative din beton din toatã þara40, fapt care doar cu greu poate fi considerat un act de disidenþã 41. Spre sfârºitul lui martie, Adevãrul ºi Anca Petrescu au adoptat, în broºurã, o atitudine fermã faþã de încercãrile timide de transformare a edificiului într-un lieu de mémoire mai tradiþional, de exemplu – prin instalarea unui muzeu de documentare a regimurilor totalitare. ªi mai explicitã a fost respingerea propunerii de a trata clãdirea în manierã postmodernã, transformând-o într-un Disneyland sau aruncând-o pur ºi simplu în aer cu ocazia unui happening42. Elementele acestui discurs îmi par a reflecta întreaga culturã a dezbaterii ºi memoriei din România postcomunistã. Între propunerile venite pentru o utilizare alternativã a clãdirii, pe departe cea mai puternic vociferatã a fost varianta escapistã, în timp ce partidele politice din opoziþie priveau cu reticenþã implicarea lor într-o discuþie despre comunismul românesc, precum ºi despre o cale viabilã de a instituþionaliza memoria acestuia. ªi pentru cã ideile escapiste postmoderne nu au putut fi comunicate adecvat publicului larg, ele au fost marginalizate cu uºurinþã, iar uzul patriotic-reprezentativ al edificiului43 a câºtigat detaºat în dezbateri. Principalul motiv pentru comportamentul realmente taciturn al „partidelor istorice” ºi al opoziþiei, în general, pare sã fi fost, pe de o parte, lipsa unor argumente solide împotriva strategiei de a considera cã Nicolae Ceauºescu ºi comunismul sunt cu totul strãini de cultura ºi istoria româneascã, iar pe de cealaltã parte, nostrificarea Casei Poporului. Într-adevãr, strategia opoziþiei în explicarea comunismului românesc se baza, la începutul anilor ’90, tocmai pe caracterul strãin de România al acestuia, argumentat prin faptul cã ar fi pãtruns în þarã odatã cu Armata Roºie ºi 40. Vezi Augustin Ioan, Power, Play and National Identity. Politics of Modernization in Central and East-European Architecture. The Romanian File, Fundaþia Culturalã Românã, Bucureºti, 1999, pp. 151, passim. 41. Pentru unele critici privind rolul arhitecþilor în regimul comunist, vezi: Arhitectura, nr. 1-6, 1990; Doina Cristea, „Despre o anumitã vulnerabilitate în faþa totalitarismului”, în Arhitectura, nr. 1-6, 1992, pp. 39-43. 42. Adevãrul, nr. 76, 24.03.1990, p. 2. Cel mai remarcabil protagonist al postmodernismului în arhitectura româneascã, cel puþin în ceea ce priveºte subiectul Casei Poporului, pare sã fie Augustin Ioan. Vezi Augustin Ioan, „Disney-land-ul comunist”, în Augustin Ioan, Arhitecturã ºi putere, Agerfilm, Bucureºti, 1992, pp. 68-71; Augustin Ioan, „Dupã Armaghedon. O cercetare dualã a arhitecturii «noului centru civic»”, în Secolul 20, nr. 4-6, 1997, pp. 268-277. 43. Viorel Sãlãgean a numit acest tip de utilizare „româneascã”. Vezi Adevãrul, nr. 76, 24.03.1990, p. 2.

REMEMORAREA REVOLUÞIEI DIN 1989...

111

cu ajutorul evreilor ºi al altor minoritãþi din þarã44. Prin urmare, în mod firesc, procesul de mutare a Camerei Deputaþilor în clãdirea numitã acum oficial Palatul Parlamentului s-a petrecut cu asentimentul unei mari coaliþii. În timp ce decizia a fost luatã de un guvern PSDR, mai ales datoritã preºedintelui Camerei Deputaþilor din acea vreme, Adrian Nãstase (1992-1996), mutarea efectivã a început imediat dupã preluarea puterii de cãtre guvernul de centru-dreapta condus de Victor Ciorbea, la finele anului 1996. Cu aceastã ocazie, cotidianul România Liberã, aparþinând taberei opoziþiei pânã în 1996, a publicat un articol de o jumãtate de paginã în care critica vehement mutarea în „cea mai elocventã ºi semnificativã creaþie a artei comuniste” 45. Totodatã, ziarul a mai publicat ºi o serie de scurte luãri de poziþie a unor politicieni din toate partidele. Alexandru Paleologu (Grupul Liberal) a fost singurul care s-a opus în mod categoric mutãrii, calificând-o drept o „ruºine naþionalã”, în timp ce Ervin Székely (Uniunea Democratã a Maghiarilor din România – UDMR) a amintit de vechea sa opoziþie (1993) faþã de mutarea într-o „clãdire de inspiraþie totalitarã”, schimbându-ºi însã pãrerea între timp, pentru cã noul guvern ar fi putut sã-ºi demonstreze capacitatea de a oferi legitimarea moralã pentru transformarea edificiului într-un „templu al democraþiei”. Câþiva politicieni, printre care ºi Traian Bãsescu, au adoptat o poziþie pur pragmaticã, atrãgând atenþia asupra condiþiilor îmbunãtãþite de lucru pentru Parlament. În fine, Valeriu Nicolicea (Partidul Democraþiei Sociale din România – PSDR) ºi-a exprimat bucuria pentru faptul cã, odatã ce deputaþii aveau sã se mute în clãdire, urmau sã o elibereze de „stigmatul dictaturii comuniste”, în timp ce Valeriu Tabãrã (Partidul Unitãþii Naþiune Române – PUNR) continua sã cânte în strunã articolelor din Adevãrul: „Nu în ultimul rând, aceastã nouã clãdire reprezintã un simbol al creativitãþii române”46. În ceea ce priveºte cultura dezbaterilor în România, mi se pare semnificativ faptul cã nici un alt ziar, nici mãcar Adevãrul, nu a publicat în acea vreme vreo ºtire sau vreun comentariu privind procesul mutãrii care sã fie suficient de consistent pentru a se califica drept o dezbatere serioasã. În plus faþã de lipsa dezbaterilor publicistice din domeniul politic, voi caracteriza aceastã taciturnã ocultare mutualã pe teme preferate de cealaltã tabãrã politicã drept 44. Daniel Barbu a caracterizat în mod pertinent aceastã eschivare de la rãspunderea pentru trecutul imediat ca „anticomunism postcomunist” (Republica absentã. Politicã ºi societate în România postcomunistã, Editura Nemira, Bucureºti, 1999, pp. 93-106). 45. Ana Maria Vintan, Clementina Filip, Daniel Uncu, „Inerþiile tranziþiei – Mutarea Camerei Deputaþilor dintr-o clãdire-simbol a democraþiei autentice într-o monstruozitate ceauºistã”, în România Liberã, nr. 2054, 25.12.1996, p. 2. 46. Toate citatele sunt din Adevãrul, nr. 76, 24.03.1990, p. 2.

112

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

principalul element structural al culturii memoriei a elitelor româneºti. Rezultatul acestor variante disonante ale evenimentelor – în ceea ce priveºte cercetarea mai ales a naþional-comunismului ºi a sfârºitului sãu odatã cu Revoluþia din 1989 – se materializeazã printr-o discontinuitate a instituþiilor, precum ºi prin presupunerea cã istoricul X de la instituþia Y scrie istoria pentru partidul Z. Dupã cum am putut vedea, în reconfigurarea discursivã a semnificaþiei Casei Poporului a fost prezentã, într-o mare mãsurã, o politicã deliberatã ºi concretã de a preveni o discuþie aprofundatã asupra caracterului comunismului românesc, asupra moºtenirii sale materiale ºi mentale ºi, fireºte, asupra persoanelor implicate. Dar a considera politica postcomunistã a istoriei drept o simplã poveste a manipulãrii de la vârf în jos este mult prea uºor. În primul rând, trebuie sã ne punem o întrebare ce vizeazã segmentul cererii: cum a fost oare posibil ca românii, în general, dar mai ales locuitorii Bucureºtiului, sã accepte reconfigurarea discursivã a unei astfel de clãdiri cu o uºurinþã vecinã cu amnezia47? Altfel decât o serie întreagã de scrieri politice cu privire la tranziþie, care accentueazã posibilitatea ca oamenii sã fie capabili de a porni din nou de la zero, eu aº dori sã atrag atenþia asupra anilor ’70 ºi ’80, asupra comunismului naþional al lui Ceauºescu, atunci când dorim sã explicãm afinitatea publicã pentru naþionalism în postcomunism. Dupã cum a arãtat-o ºi Katherine Verdery în cartea sa despre ideologia naþionalã în România socialistã, regimul Ceauºescu ºi-a sporit legitimitatea printr-o cantitate sporitã de teme naþionale, reducând comunismul la o simplã cantitate neglijabilã48. Trebuie totuºi sã adaug faptul cã acest lucru nu era cu totul adevãrat, îndeosebi în ceea ce privea practica socialã (de exemplu, în domeniul proprietãþii). Dar chiar ºi aceastã sferã, în aparenþã structuratã dupã model comunist, a putut fi reconfiguratã în termeni naþionali. Luând împreunã legitimizarea politicã a regimului Ceauºescu drept o nouã erã de independenþã ºi glorie naþionalã ºi deprecierea atât a participãrii politice, cât ºi a proprietãþii private, ideologia naþional-comunistã ar putea fi schiþatã dupã cum urmeazã: era Ceauºescu a înseamnat atât comunism, cât ºi naþionalism românesc, pentru cã totul aparþinea tuturor, iar toate aparþineau naþiei române. Prin urmare, deposedarea a sute de proprietari de case ºi apartamente, precum ºi demolarea acestora din urmã erau cu totul justificate, toate acestea fiind fãcute cu scopul de a construi o clãdire care oglindea, încã din denumirea ce 47. De exemplu, lipsa subiectului Casa Poporului dintr-un volum ce acoperã anii ’80 în Bucureºti prin metoda istoriei orale: LXXX. Mãrturii orale. Anii ’80 ºi Bucureºtenii, Editura Paideia, Bucureºti, 2003. 48. Vezi Katherine Verdery, National Ideology under Socialism: Identity and Cultural Politics in Ceauºescu’s Romania, University of California Press, Berkeley, 1991.

REMEMORAREA REVOLUÞIEI DIN 1989...

113

i s-a dat – Casa/Palatul Poporului –, fuzionarea naþionalismului cu comunismul în ideea proprietãþii egale ºi naþionale. Atunci când pledez pentru incorporarea în canonul istoriografiei române a unor subiecte ºi metode precum cele legate de politica istoriei ºi cultura memoriei, nu intenþionez nicidecum sã descurajez schemele de cercetare derivate din istoria politicã ºi socialã. Oricum, chiar ºi dupã cotitura lingvisticã ºi culturalã (linguistic and cultural turn), istoriografia nu poate ºi nu doreºte sã renunþe cu totul la fapte ºi nici, aºa cum am arãtat în reconfigurarea discursivã a semnificaþiei Casei Poporului, nu poate funcþiona fãrã o contextualizare atentã a faptelor sau fãrã identificarea atentã a protagoniºtilor. La final, aº dori sã subliniez faptul cã nu doresc sã impun vreun standard DIN german în analiza dictaturilor ºi a memoriei acestora49. Totuºi, pe lângã eliminarea reminiscenþelor instituþionale ale dictaturii ºi ale justiþiei de tranziþie, un criteriu pentru determinarea calitãþii democraþiei ºi societãþii civile din România postcomunistã este, cu siguranþã, felul în care elitele ºi societatea vorbesc despre comunism, îºi aduc aminte despre victimele acestuia ºi preiau moºtenirile istoriei. Traducere de Irina Cristescu

Remembering the 1989 Revolution. „Casa Poporului” as a post-communist lieu de mémoire Abstract My interest in the post-communist culture of remembering in Romania resulted from the striking contrast that my entire group of friends and acquaintances in Bucharest were disgusted by the „Casa Poporului”, while apparently all taxi drivers in the city were proud of the same building. Nonetheless, nobody seemed to recall any public debate on the significance and further use of the House. In order to keep track of this phenomenon, I have consulted theoretical projects, as well as finalized and ongoing studies from the field of the remembrance and commemoration literature, as well as from the one of political history. Particularly the three level model of memory (communicative, collective and cultural memory) submitted by Jan and Aleida Assmann has the potential to activate the 49. Vezi Troebst, Postkommunistische..., pp. 9, passim. Noþiunea standardului german DIN este preluatã din Timothy Garton Ash, „Strafgerichte, Säuberungen und Geschichtsstunden”, în Timothy Garton Ash, Zeit der Freiheit. Aus den Zentren des neuen Europa, Carl Hanser, München, 1999, p. 309.

114

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

post-communist culture of remembrance in Romania and, concurrently, to provide it with a theoretical frame. Therewith, individual phenomena may be conceptualized and placed in a wider context, mainly of comparative manner. By means of approaches from the field of politics of history, the analysis focuses on the production of new master narratives in post-communist Romania, which have the aim to legitimate new power structures. Finally, from the broad field of the post-communist memory culture and political history, I have analyzed, in terms of a case study, the discursive reinterpretation of the „Palatul Republicii/Casa Poporului” into the „Palatul Parlamentului”. The thereby used strategy – the sources used being articles of the newspaper Adevãrul from march 1990, a booklet from the same period, as well as the present-day’s representation of the building in the touristic and political field – may be interpreted as the de-Romanization of Ceausescu and communism, as well as the „nostrification” of the „Casa Poporului”. The fact that this reinterpretation has come about almost soundless, seems to be a feature of the Romanian culture of remembrance. A debate on the significance of the „Casa Poporului”, for instance, ceases after too few arguments – sharp-contoured and conflicting –, and the governing party tries with all its power to implement its preferred image of history. An almost consensual culture of remembrance – emerged from a public and comprehensible discussion – cannot hence develop under the intervention of a politics of history that is supported by power structures. The present article understands itself as a plea for opening contemporary history in consideration of its sources and, last but not least, its scientific aims. Traducere de Irina Cristescu

REMEMORAREA REVOLUÞIEI DIN 1989...

115

Revoluþia în societãþile comuniste ºi postcomuniste. O agendã de cercetare pentru un studiu comparativ a douã cazuri din Balcani: România (1989) ºi Serbia (2000) Peter Siani-Davies1

Ar trebui oare sã considerãm Revoluþia românã din 1989 ca fiind un caz unic sau putem face comparaþii cu alte evenimente similare2? Se impune mai ales sã ne întrebãm: dacã vom compara revoluþia din România cu evenimente similare din alte societãþi, comuniste sau chiar postcomuniste, aflate în tranziþie, vom putea oare sã identificãm anumite elemente care sã sugereze momentul când regimurile aflate la putere în aceste þãri s-ar putea confrunta cu ipoteza unei rãsturnãri violente? Aceastã întrebare poate fi relevantã chiar ºi astãzi, deoarece, începând cu 1989, din Albania ºi pânã în Kîrgîzstan, în fostul bloc comunist a avut loc o succesiune aproape continuã de miºcãri revoluþionare. Unele dintre aceste miºcãri populare au produs, cu forþa, o schimbare de regim, în vreme ce altele au eºuat. Cele care au reuºit acest lucru, precum cele din Georgia, Ucraina ºi Kîrgîzstan, au fost adesea numite revoluþii, în timp ce altele care au eºuat, precum în 1. Peter Siani-Davies, doctor în istorie, este director al Center for South-East European Studies de la School of Slavonic and East European Studies, University College, Londra. Autor ºi coordonator a numeroase publicaþii referitoare la istoria României ºi la intervenþia internaþionalã din Balcani dupã 1995. Este autorul volumului The Romanian Revolution of December 1989, Cornell University Press, Ithaca, 2005 (ediþie româneascã, Editura Humanitas, Bucureºti, 2006). Contact: [email protected]. 2. Autorul doreºte sã le mulþumeascã celor doi critici anonimi pentru comentariile lor utile privind varianta iniþialã a textului de faþã.

116

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

Azerbaidjan, au rãmas aproape neobservate de opinia publicã, uneori fiind deplânse ca masacre3. Acest articol îºi propune sã ofere o serie de informaþii privind elementele care ar putea contribui la crearea unui cadru propice izbucnirii unei revoluþii, comparând rãsturnarea lui Nicolae Ceauºescu din România anului 1989 cu aceea a lui Slobodan Miloºevici din Serbia, în 20004. Aceste revoluþii oferã o bazã solidã pentru o comparaþie5. Ele au avut loc în þãri vecine sud-est-europene, la o distanþã de zece ani, în contextul prãbuºirii comunismului ºi al tranziþiei spre post-comunism. Ambele au rãsturnat lideri aflaþi de mult la putere: Ceauºescu deþinea puterea de 24 de ani, iar Miloºevici, efectiv, de 13 ani. Dupã o perioadã iniþialã în care se bucuraserã de popularitate, fiind, în genere, percepuþi ca lideri tineri, dinamici, ce acþionau pentru interesele þãrilor lor, ambii se aflaserã la conducere în perioade îndelungate de crizã intensã. În România, acest fapt a 3. Foarte recent, o „Revoluþie Portocalie” în Ucraina ºi o „Revoluþie a Lalelelor” în Kîrgîzstan au urmat unei „Revoluþii a Trandafirilor” în Georgia. Miºcãri populare similare, dar de un „succes” mai modest au avut loc în Moldova, Azerbaidjan, Belarus ºi Uzbekistan, ca ºi în alte zone. 4. În cadrul Republicii Federale Socialiste a Iugoslaviei (RFSI), Republica Serbia reunea, oficial, Serbia ºi provinciile autonome Voivodina ºi Kosovo, deºi, în baza Constituþiei din 1974, provinciile aveau efectiv statutul de republici separate. În momentul dezmembrãrii RFSI, Serbia, care restabilise controlul asupra Kosovoului ºi Voivodinei, a format, împreunã cu fosta Republicã a Muntenegrului, Republica Federalã a Iugoslaviei (RFI). Ulterior cãderii de la putere a lui Miloºevici, aceasta a fost reconfiguratã iniþial ca o uniune statalã între Serbia ºi Muntenegru, înainte ca toate legãturile dintre cel douã state sã se dizolve definitiv în iunie 2006. În acest articol, prin Serbia ne referim la entitatea omonimã din cadrul RFSI ºi RFI. 5. În scopul realizãrii acestui articol, ambele evenimente au fost numite revoluþii. Evenimentele din România sunt, în general, cunoscute sub aceastã denumire, deºi modul în care în care a avut loc transferul de putere rãmâne în continuare un subiect de dezbateri aprinse. În ciuda unei prime versiuni ce vedea în evenimentele din Iugoslavia o loviturã de stat, acestea au fost considerate ºi ca o revoluþie, una dintre cele mai faimoase denumiri fiind „revoluþia-buldozer”, dupã ce o asemenea maºinã a fost folositã în faþa clãdirii parlamentului federal ºi a postului de televiziune. Pentru o discuþie în ceea ce priveºte folosirea termenului revoluþie în România, vezi Peter Siani-Davies, The Romanian Revolution of December 1989. Pentru folosirea conceptului de loviturã de stat referitor la Serbia, vezi Dragan Bujoševiæ ºi Ivan Radovanoviæ, October 5: A 24-hour coup, Media Center, Belgrad, 2001. Asupra folosirii sintagmei revoluþia-buldozer, vezi Eric D. Gordy, „Serbia’s bulldozer revolution: Conditions and prospects”, în Southeast European Politics, vol. I, nr. 2, 2000, pp. 78-89; Sarah Birch, „The 2000 elections in Yugoslavia: «the bulldozer revolution»”, în Electoral Studies, nr. 21, 2002, pp. 473-533.

REVOLUÞIA ÎN SOCIETÃÞILE COMUNISTE ªI POSTCOMUNISTE...

117

constat într-o represiune politicã sãlbaticã ºi în colapsul economic al þãrii, ducând la o lipsã acutã de alimente, carburant ºi alte produse strict necesare traiului de zi cu zi. În Serbia, dezastrului economic asemãnãtor ºi represiunii interne li s-a adãugat o strategie politicã greºitã, ce a angrenat þara într-o serie de rãzboaie dezastruoase, odatã cu destrãmarea statului iugoslav. Mulþi i-au considerat pe Miloºevici ºi pe sârbi drept principalii responsabili pentru aceste conflicte ºi, dupã bombardamentele NATO din 1999, Kosovo, o parte a þãrii, cu o populaþie formatã în majoritate din albanezi, a intrat sub control internaþional. Deºi confruntaþi cu aceste perioade prelungite de crizã, ambii lideri au reuºit totuºi sã se agaþe de putere mulþi ani, înainte de a fi, pânã la urmã, înlãturaþi.

Statele sultanistice O importantã parte a scrierilor recente despre revoluþii ºi alte fenomene similare ce presupun o mobilizare socialã la scarã largã au atras atenþia asupra statului, sugerând cã acesta ar putea constitui cheia asigurãrii succesului pentru orice revoltã popularã6. O tendinþã în acest sens a constituit-o o discuþie pe tema vulnerabilitãþii anumitor tipuri de stat în faþa pericolului de a fi rãsturnate. Având în vedere teoria conform cãreia sfârºitul unor regimuri poate genera un anumit tip de deznodãminte politice, putem spune ºi cã anumite regimuri pot genera situaþii propice izbucnirii unei revoluþii7. În plus, s-a mai atras atenþia asupra faptului cã regimurile aºa-numite sultanistice sunt în mod deosebit susceptibile de a fi rãsturnate prin revoluþie. În timp, o serie de autori au identificat regimurile lui Miloºevici ºi Ceauºescu ca înscriindu-se într-un cadru autoritar sau neopatrimonial8. 6. Vezi, de exemplu, Theda Skocpol, States and social revolutions: A comparative analysis of France, Russia and China (Cambridge University Press, Cambridge, 1979) ºi Jeff Goodwin, No other way out: States and revolutionary movements, 1945-1991 (Cambridge University Press, Cambridge, 2001). 7. Asupra relaþiilor dintre tipul de regim ºi urmãrile politice în perioada de postranziþie, vezi Juan J. Linz ºi Alfred Stepan, Problems of democratic transition and consolidation: Southern Europe, South America and Post-Communist Europe, Johns Hopkins University Press, Baltimore, 1996, pp. 55-66. 8. În cazul României, vezi, de exemplu, Jeff Goodwin, „Old regimes and revolution in the second and third worlds”, în Social Science History, nr. 18(4), 1994, pp. 577-578, 594-596, 600, n. 29; Theda Skocpol, Social revolutions in the modern world, Cambridge University Press, Cambridge, 1994, p. 312; Kenneth Jowitt, Revolutionary breakthroughs and national development: The case of Romania 1944-1965, University of California Press, Berkeley, 1971, pp. 147-149; Ronald Linden, „Socialist patrimonialism and the global economy: The case of Romania”, în International Organization, vol. 40, nr. 2, 1986, pp. 347-380.

118

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

Cu toate acestea, anumiþi autori au mai argumentat ºi cã, înainte de a fi rãsturnate, ambele regimuri începuserã sã prezinte semne de sultanism9. Acest studiu va face, pentru început, o prezentare a conceptului de sultanism, aºa cum a fost el propus de Juan Linz, în colaborare cu Houchang Chebabi ºi cu Alfred Stepan. Folosind un model ideal, derivat din aceste scrieri, studiul va încerca mai apoi sã determine pânã la ce punct au prezentat regimurile lui Ceauºescu ºi Miloºevici trãsãturile ce sunt de obicei asociate acestei forme de conducere, punând accent mai ales pe aspectele ce ar putea avea legãturã cu rãsturnarea prin revoluþie. În baza acestei analize, concluziile studiului vor urmãri dacã, în primul rând, cele douã regimuri ar trebui sã fie considerate sultanistice, iar apoi, dacã acesta este un model de analizã util în vederea stabilirii potenþialului de izbucnire a unor revoluþii. Sperãm cã acest studiu nu va scoate numai la ivealã mecanismele care au stat în spatele mobilizãrii în masã, ci va arãta ºi dacã existã anumite caracteristici ale regimurilor comuniste sau postcomuniste aflate în tranziþie, ce le-ar face sã fie ameninþate cu o înlãturare prin astfel de mijloace. Conceptul de sultanism provine de la Max Weber, care l-a vãzut ca pe o formã extremã de patrimonialism, în care forþele administrative ºi militare din cadrul statului devin instrumentele personale ale unui stãpân. Linz, în colaborarea sa cu Chebabi ºi Stepan, a sugerat cã, pentru un model ideal, caracteristicile de bazã ale sultanismului sunt dupã cum urmeazã10: 1. Conducerea. În regimurile sultanistice, aceasta tinde sã se afle în mâinile unui singur lider care are o asemenea putere, încât este în mãsurã sã guverneze întru totul dupã bunul sãu plac ºi într-o manierã cu totul arbitrarã. Într-adevãr, liderul se identificã adesea într-o asemenea mãsurã cu regimul, încât acesta ajunge sã-i poarte numele ºi majoritatea regimurilor luate în considerare de Chebabi ºi Linz în cartea lor ar putea fi percepute ca dictaturi, într-o accepþiune mai vulgarã. Adesea, aceºti lideri îºi iau ca aghiotanþi membri ai familiei, apropiaþi sau Pentru cazul Serbiei, vezi Lenard J. Cohen, Serpent in the bosom: The rise and fall of Slobodan MiloÍeviæ, Westview Press, Boulder, Colorado, 2001; Florian Bieber, „The Serbian opposition and civil society: Roots of a delayed transition in Serbia”, în International Journal of Politics, Culture and Society, vol. 16, 2003, p. 74. 9. Pentru cazul României, vezi H.E. Chehabi ºi Juan J. Linz, Sultanistic regimes, Johns Hopkins University Press, Baltimore, 1998, iar pentru Serbia, vezi Slobodan Antoniæ, „Priroda poretka u Srbiji u poslednjim godinama MiloÍeviäeve vlasti”, în Sociologija, vol. 42, nr. 4, 2004, URL: http://www.komunikacija.org.yu/komunikacija/casopisi/ sociologija/XLII_4/doc; Robert Thomas, Serbia under MiloÍeviæ: Politics in the 1990s, Hurst & Company, Londra, 1999, p. 424. 10. Chebabi ºi Linz, Sultanistic regimes; Linz ºi Stepan, Problems of democratic transition...

REVOLUÞIA ÎN SOCIETÃÞILE COMUNISTE ªI POSTCOMUNISTE...

119

vechi camarazi. Acest accent pus pe relaþii face în mod frecvent ca regimurile sultanistice sã aparã ca fiind dinastice. Iar acest fapt le deosebeºte de regimurile comuniste totalitare, unde afirmaþiile publice susþinând contrariul fac ca o asemenea formã de succesiune sã parã aberantã. Totuºi, asemenea regimurilor totalitare, liderii sultanistici sunt uneori charismatici. În contrast cu sistemele autoritare, unde reglementãrile procedurale ºi administrative limiteazã acþiunile conducãtorului, în regimurile sultanistice domnia legii lipseºte ºi nu existã nici o restrângere legalã ºi raþionalã. 2. Ideologia. Regimurile sultanistice par sã nu se ghideze dupã nici o ideologie impersonalã, dar se bazeazã pe manipularea simbolurilor ºi pe glorificarea liderului. Aceasta din urmã ia adesea forma unui cult ºi este promovatã în termenii unei pseudo-ideologii atotcuprinzãtoare, ce pare sã ghideze fiecare aspect din dezvoltarea statului. În ciuda manifestãrilor publice de adeziune, credinþa în acestã ideologie este, în realitate, mai degrabã restrânsã ºi inutilã, în fapt, ca sursã de legitimare. Ea contrasteazã cu ideologia regimurilor comuniste totalitare, care este mai elaboratã, putându-i supune pe conducãtori la anumite constrângeri, iar membrii de partid, intelectualii ºi societatea în ansamblu luând-o în serios. În acestã privinþã, regimurile sultanistice sunt mai apropiate sistemelor autoritare, care adesea nu au o bazã ideologicã fermã. 3. Pluralismul. Natura exclusivistã a conducerii în cadrul regimurilor sultanistice împiedicã efectiv pluralismul politic. Dacã este permisã existenþa unor grupãri de opoziþie, ele sunt marginalizate ºi se aflã la cheremul conducãtorului. Regimurile sultanistice diferã în acestã privinþã de sistemele autoritare, în care o dozã de pluralism politic poate totuºi sã existe, chiar dacã grupãrile de opoziþie nu au nici un fel de responsabilitate. În cel mai bun caz, regimurile sultanistice acceptã doar un pluralism politic limitat, spre deosebire de regimurile totalitare, unde pluralismul economic sau social poate exista. Totuºi, orice reuºitã în plan economic depinde adesea de relaþiile personale cu liderul. 4. Mobilizarea maselor. Din pricina capacitãþilor reduse de instituþionalizare ºi organizare, mobilizarea în masã este slabã ºi se rezumã de obicei la ocazii festive, în care participanþii sunt adesea adunaþi prin metode coercitive ºi clientelare. Sub acest aspect, sultanismul este asemãnãtor autoritarismului, dar se deosebeºte de totalitarism, care mobilizeazã entuziasmul ºi încurajeazã activismul. Uneori, regimurile sultanistice recurg la actori aserviþi statului, pentru a preîntâmpina violenþa, dar aceºtia nu au o bazã signifiantã instituþional, fiind „instrumente pur personale ale stãpânului”11. 11. Linz ºi Stepan, Problems of democratic transition..., p. 53, citat din Weber.

120

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

Luând fiecare dintre aceste trãsãturi pe rând, le vom aplica regimurilor în cauzã.

Conducerea Regimurile Ceauºescu ºi Miloºevici au fost extrem de personalizate ºi ambele, atât în interiorul propriilor þãri, cât ºi pe scena internaþionalã, au fost frecvent raportate la persoana conducãtorului. Percepþia popularã era cã liderii sunt atotstãpânitori în cadrul statelor lor ºi ei au fãcut tot ce le-a stat în putinþã pentru a întãri aceastã imagine. De asemenea, cele douã regimuri erau percepute ca fiind bazate pe un anturaj restrâns de vechi cunoºtinþe ºi rude, cel al lui Ceauºescu fiind privit, îndeosebi, ca dinastic. Nici Ceauºescu ºi nici Miloºevici nu au fost deosebit de charismatici, dar ambii s-au bazat pe o varietate de forme de legitimare, ca ºi pe coerciþie, pentru a menþine controlul. Cei doi lideri Datã fiind poziþia centralã a liderului în cadrul conceptului de sultanism, este cât se poate de relevant sã începem cu o serie de observaþii asupra celor doi lideri12. Nici Ceauºescu ºi nici Miloºevici nu fãceau o impresie remarcabilã în ceea ce priveºte aspectul fizic. Ambii erau relativ scunzi ºi nu ieºeau cu nimic în evidenþã ca înfãþiºare. La Ceauºescu doar despre ochii sãi se spunea cã ar avea ceva aparte, 12. Nicolae Ceauºescu s-a nãscut la 26 ianuarie 1918. A intrat în Partidul Comunist Român când acesta era încã o organizaþie ilegalã ºi a urcat constant treptele puterii, pânã când a devenit membru permanent al Biroului Politic, în 1955. În 1965 a preluat conducerea Partidului, în urma morþii lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. În 1974 a reunit acestã funcþie cu aceea de preºedinte al statului. A rãmas la putere pânã pe 22 decembrie, când a fost înlãturat printr-o revoluþie violentã, ce a culminat cu execuþia sa ºi a soþiei lui, Elena, pe 25 decembrie. Slobodan Miloºevici s-a nãscut la 20 august 1941. A devenit membru al Ligii Comuniºtilor din Iugoslavia în 1959 ºi, dupã o carierã ce a reunit activitãþile bancare ºi politica, a preluat efectiv controlul Ligii Comuniºtilor din Serbia în septembrie 1987. A devenit preºedinte al Republicii Serbia în mai 1989 ºi, în urma destrãmãrii RFSI, dupã alegeri la care au participat mai multe partide, a devenit preºedinte al Republicii Serbia în cadrul Republicii Federale Iugoslavia. Dupã douã mandate în aceastã funcþie, a fost ales preºedinte al Republicii Federale Iugoslavia, menþinându-se în acest post pânã când a fost forþat sã renunþe la putere pe 6 octombrie 2000, ca urmare a unei revoluþii violente. A murit în timpul detenþiei, la Haga, pe 11 martie 2006.

REVOLUÞIA ÎN SOCIETÃÞILE COMUNISTE ªI POSTCOMUNISTE...

121

în timp ce, în cazul lui Miloºevici, singura trãsãturã atrãgãtoare era pãrul sãu alb. Dintre cei doi, Miloºevici era mai tânãr, având 59 de ani la momentul înlãturãrii, ºi, cu toate cã acest moment i-a provocat probleme de sãnãtate, el murind în cele din urmã din pricina unui atac de cord, nu existã nici o dovadã clarã cã aceasta i-ar fi afectat luarea deciziilor atâta vreme cât s-a aflat la putere. Prin contrast, Ceauºescu avea deja 71 de ani în momentul Revoluþiei române ºi suferea de o serie de boli, printre care ºi diabet. Mãsura în care bolile l-au afectat este greu de apreciat ºi e posibil ca ele sã-i fi diminuat capacitatea de a lua decizii, dar nu par a fi un factor-cheie în înlãturarea sa de la putere. Scrieri anterioare asupra naturii conducerii au acordat o atenþie considerabilã personalitãþii dictatorilor ºi naturii lor malefice. Multe dintre toate acestea sunt de o relevanþã discutabilã, totuºi Miloºevici ºi Ceauºescu au avut în comun cîteva trãsãturi de caracter interesante. Ambii au avut relaþii extrem de strânse cu soþiile lor, care au ajuns sã deþinã roluri politice de prim rang în timpul regimurilor lor. În ambele cazuri Elena Ceauºescu ºi Mirjana (Mira) Marcoviæ au devenit cei mai importanþi sfãtuitori ai soþilor lor, atât în viaþa cotidianã, cât ºi în politicã13. Într-adevãr, cei doi lideri au fost adesea înfãþiºaþi ca fiind dependenþi, din punct de vedere emoþional, de soþiile lor, iar acest lucru nu indicã doar instabilitãþi ascunse, ci pare sã fi contribuit, de asemenea, la mentalitãþile închise proiectate de ambele regimuri. Despre cele douã soþii s-a spus cã ar fi fost mai agresive ºi mai neîndurãtoare decât soþii lor14, fiind, în mod frecvent, percepute ca eminenþele cenuºii din spatele tronului. Miloºevici a fost adesea caracterizat ca fiind un tactician excelent, un expert în arta manipulãrii cu scopul deþinerii puterii sau al dobândirii unor avantaje pe termen scurt, dar, în ansamblu, ca un strateg slab. Acelaºi lucru ar putea fi valabil ºi despre Ceauºescu, despre care s-a afirmat cã era viclean ºi pragmatic. Despre ambii s-a spus cã erau aroganþi ºi cã nu tolerau incompetenþa. Amândoi se pare cã ºi-au supraestimat capacitãþile ºi valoarea, nici unul nepãrând sã aibã vreo îndoialã în ce priveºte dreptul lor de a conduce. Acestea au constituit trãsãturi 13. Vezi, de exemplu, opiniile potrivit cãrora relaþia cu Mira oferã cheia înþelegerii lui Miloºevici. Louis Sell, Slobodan Milosevic and the destruction of Yugoslavia, Duke University Press, Durham, 2002, p. 16. Pentru o analizã de profunzime, vezi Slavoljub Djukiæ, MiloÍeviä and Markoviæ: A lust for power, Mc Gill-Queen’s University Press, Montréal, 2001. Pentru cazul României, între alte lucrãri, vezi Marz Ellen Fischer, „Women in Romanian politics: Elena Ceausescu, pronatalism, and the promotion of women”, în Sharon L. Wolchik, Alfred G. Meyer (ed.), Women, states and party in Eastern Europe, Duke University Press, Durham, 1985, pp. 121-137. 14. Sell, Slobodan Milosevic..., p. 18.

122

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

care i-au ajutat sã acceadã ºi, probabil ºi mai important, sã se menþinã la putere în contextul dificultãþilor considerabile, dar în acelaºi timp i-au izolat, mai ales cã despre amândoi se ºtia cã nu erau dispuºi sã accepte ºi alte puncte de vedere. Este greu de precizat dacã vreunul din ei poate fi diagnosticat cã ar fi suferit de vreo boalã mintalã, precum paranoia, dar amândoi au recurs la un aºa-numit „stil paranoic” pentru a amortiza temerile societãþii, mai ales în ceea ce priveºte minoritãþile ºi strãinii, cu scopul de a sugera cã naþiunea însãºi era ameninþatã15. Legitimitate ºi conducere Deºi nu a fost menþionatã în mod direct în cadrul modelului ideal prezentat la începutul acestui studiu, chestiunea legitimitãþii politice pare sã fie esenþialã în ceea ce priveºte capacitatea liderilor sultanistici de a rãmâne la putere pentru perioade lungi. Deºi mulþi astfel de lideri, inclusiv cei doi luaþi în consideraþie, se bazeazã din plin pe coerciþie pentru a-ºi menþine poziþia, aceasta nu este probabil suficientã pe termen lung. În ultimã instanþã, se pot menþine la putere pentru cã o mare parte a populaþiei este dispusã sã accepte cã ei au dreptul de a conduce sau mãcar cã nimeni altcineva nu mai este îndreptãþit sã facã acest lucru. Legitimitatea politicã este un concept dificil. Descrierea clasicã îi aparþine lui Max Weber, care a identificat trei tipuri ideale de legitimitate: tradiþionalã, charismaticã ºi legal-raþionalã. Puþine regimuri, aproape nici unul chiar, se bazeazã în totalitate pe legitimitatea legal-raþionalã. Toate înglobeazã într-o mãsurã mai micã sau mai mare elemente cuprinse în cele trei modele ideale ale lui Weber, iar acest lucru a fost recunoscut chiar ºi de acest autor. În esenþa ei, legitimitatea înseamnã transformarea puterii brute în autoritate recunoscutã. Ea se traduce prin dreptul pe care autoritatea ºi-l arogã asupra puterii ºi prin recunoaºterea ºi acceptarea acestui lucru de cãtre populaþie în general, nu în temeiul forþei sau a coerciþiei, ci pe baza credinþei cã liderul are dreptul sã pretindã asemenea puteri16. Legitimitatea este strâns legatã, în consecinþã, de o credinþã. Cei care conduc ºi cei ce sunt conduºi trebuie sã creadã cã un sistem este legitim, iar gradul în care aceastã credinþã este împãrtãºitã va cunoaºte o iminentã fluctuaþie. 15. Cohen, Serpent..., p. 84 pe baza cercetãrilor lui Richard Hofstadter. 16. T.H. Rigby, „Introduction: political regimes, Weber and communist mono-organisational systems”, în T.H. Rigby ºi Ferenc Fehér (ed.), Political Legitimation in Communist States, Palgrave Macmillan, Londra, 1982, p. 1.

REVOLUÞIA ÎN SOCIETÃÞILE COMUNISTE ªI POSTCOMUNISTE...

123

Spre deosebire de liderii glorioºi din timpul rãzboiului, precum Tito, nici Ceauºescu ºi nici Miloºevici nu au beneficiat de un trecut care sã le confere o legitimitate deosebitã. Ceauºescu fusese ilegalist – un membru al Partidului Comunist Român (PCR), din perioada de dinaintea celui de-al doilea rãzboi mondial, când acesta se afla în afara legii –, iar acest fapt poate sã îi fi conferit un anumit statut în cadrul partidului, dar nu ºi în cadrul societãþii în ansamblu. Miloºevici nu a devenit membru al Ligii Comuniºtilor din Iugoslavia decât în 1959, iar mai apoi a urmat o carierã destul de retrasã, ca bancher ºi politician. Ceauºescu a ajuns la conducerea PCR în 1965, în vreme ce Miloºevici a devenit efectiv lider al Ligii Comuniºtilor din Serbia în 1987, în urma înlãturãrii lui Ivan Stambolici. Amândurora le-a fost conferitã o dozã considerabilã de autoritate prin faptul cã erau liderii unor partide aflate la conducere, în þãri cu un sistem politic monopartit, în cazul lui Miloºevici þara facând, în scurt timp, o serie de paºi timizi spre democraþie, cu o scenã politicã asupra cãreia fostul partid comunist îºi pãstra dominaþia. O serie de autori au avansat ipoteza cã aceastã autoritate a fost consolidatã ºi de cultura politicã a celor douã þãri, în care conformismul se prezenta drept o trãsãturã predominantã, provenitã din rândul pãturii rurale a societãþii, Cohen chiar sugerând cã acest lucru a cauzat un „sindrom autoritar”17. În Serbia, acest fapt s-a concretizat prin sprijinul electoral susþinut acordat lui Miloºevici ºi partidului sãu de cãtre alegãtorii mai în vârstã, cu o educaþie precarã ºi adesea provenind din mediul rural, precum ºi de salariaþii refractari la ideea de schimbare. În România, lipsa oricãror mãsuri credibile de legitimare politicã face sã se ajungã mai greu la astfel de concluzii. Totuºi, o serie de indicatori în acest sens provin din rapida apariþie, dupã revoluþie, a unei nostalgii pentru regimul lui Ceauºescu ºi din slaba implicare în revoluþia propriu-zisã. Mai mult de 70% din populaþie pare sã fi stat deoparte, iar aceasta pare sã indice un anumit grad de pasivitate, precum ºi credinþa, oarecum, cã statutul de conducãtor include a priori ºi legitimitatea18. Nici Ceauºescu ºi nici Miloºevici nu au fost aleºi în fruntea statului prin vot popular, dar ambii lideri au ajuns sã deþinã o anumitã legitimitate în rândul maselor, datoritã sprijinului lor manifestat deschis într-o serie de probleme de interes public, în prima perioadã a regimurilor lor. În România, acest fapt a þinut de sprijinul lui Ceauºescu pentru regimul lui Dubcek din Cehoslovacia, culminând 17. Pentru Serbia, vezi Cohen, Serpent..., p. 84; pentru România, vezi Michael Shafir, Romania: Politics, economy, society. Political stagnation and simulated change, Lynne Rienner, Boulder, 1985. 18. Vezi rezultatele scrutinelor în Pavel Câmpeanu, De patru ori în faþa urnelor, Editura ALL, Bucureºti, 1993, pp.179-180.

124

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

cu un miting imens în centrul Bucureºtiului, la 21 august 1968. Cu acestã ocazie, Ceauºescu a condamnat ferm invazia Cehoslovaciei de cãtre Pactul de la Varºovia, în frunte cu Uniunea Sovieticã, luându-ºi angajamentul de a apãra integritatea teritorialã a României în faþa unei provocãri similare. În Serbia, Miloºevici a luat cu dibãcie partea sârbilor din Kosovo, a cãror situaþie constituia o problemã cu o rezonanþã naþionalã similarã. Adresându-se, pe 19 octombrie, la Belgrad, unei adunãri imense, ce depãºea, dupã unele estimãri, un milion de persoane, el a vorbit despre bãtãlia pentru Kosovo. Ambii lideri s-au folosit de aceste probleme de ordin naþional pentru a câºtiga sprijin în favoarea regimurilor lor. Ele le-au oferit mai mult decât o legitimitate popularã autenticã, menþinutã în rândul anumitor segmente ale populaþiei, ºi, de asemenea, au dat naºtere unor importante mituri de autolegitimare, care au continuat sã le întãreascã regimul. Ceauºescu a fãcut câteva referiri la evenimentele din 1968, în momente-cheie, în sãptãmânile ce au precedat rãsturnarea sa de la putere, într-o falsã speranþã cã se confrunta cu o situaþie similarã ºi cã numai el era în mãsurã sã protejeze þara de „cercurile care vor sã distrugã integritatea ºi suveranitatea României... ºi sã aducã poporul nostru sub dominaþie strãinã”19. În acelaºi mod, Miloºevici ºi soþia sa au continuat sã se foloseascã din plin de Kosovo – ºi îndeosebi de bombardamentele NATO din 1999 – ca de un factor mobilizator în timpul campaniei electorale din 2000, acuzând opoziþia cã ar trãda Serbia în faþa „neocolonialismului malefic occidental”20. Amândoi liderii par aºadar sã se fi bucurat de o anumitã legitimitate, pornind de la poziþia lor de ºefi ai unor partide aflate la putere ºi de deschiderea lor faþã de probleme de interes public, de însemnãtate naþionalã, însã pot fi ei consideraþi ca fiind charismatici? Dupã cum am mai menþionat deja, nici unul din ei nu ieºea în evidenþã prin aspectul fizic, iar Ceauºescu era un orator slab, accentul sãu de þãran fiind luat în derâdere în cercurile neoficiale. Miloºevici era un orator mult mai talentat, dar nu se implica emoþional, chiar cultivându-ºi imaginea de „om ciudat”. Charisma sa provenea din caracterul lui rezervat ºi din ideea cã era un om de stat a cãrui activitate se desfãºura deasupra jocurilor politice mãrunte de zi cu zi. Pânã la bombardamentele NATO din 1999 asupra Serbiei au existat puþine încercãri de a stabili o punte între el ºi populaþia în ansamblu. În urma acestor evenimente, el a apãrut la inaugurarea unor poduri reconstruite sau la alte manifestãri asemãnãtoare, dar în toate aceste ocazii a fost vorba doar despre niºte scenarii prestabilite. Ceauºescu, de asemenea, a cãutat sã proiecteze o imagine de 19. BBC Summary of World Broadcast, EE/0647 B/5-6 23 decembrie 1989. 20. Sell, Slobodan Milosevic..., p. 337.

REVOLUÞIA ÎN SOCIETÃÞILE COMUNISTE ªI POSTCOMUNISTE...

125

lider aflat deasupra chestiunilor politice mãrunte. A cãlãtorit în jurul lumii fãrã încetare, fãcându-le vizite liderilor strãini ºi unor personalitãþi, ultima cãlãtorie, în Iran, având loc cu doar câteva zile înainte de rãsturnarea sa. Pe plan intern, pe lângã imaginea de om de stat providenþial – în ciuda faptului cã soþia sa era consideratã, în general, risipitoare –, a cultivat-o ºi pe cea a unui om muncitor din rândul poporului, imagine care s-ar aplica mai degrabã stilului de viaþã deschis ºi simplu al lui Miloºevici. Interacþiunea realã cu populaþia se limita totuºi, în cazul lui Ceauºescu, la nesfârºite vizite la fabrici ºi instituþii guvernamentale, plãnuite cu grijã, cu fotografii ºi tablouri înfãþiºând rânduri întregi de feþe luminoase cu privirea oarbã aþintitã cãtre epoca de aur. În concluzie, nici unul din cei doi lideri nu poate fi considerat deosebit de charismatic. Pe plan intern, ei îºi proiectau imagini construite cu grijã, care îi transformau în idoli ce trebuiau ascultaþi, ºi nu în lideri autentici, acest lucru fiind valabil mai ales în cazul lui Ceauºescu. Cu toate acestea, amândoi aveau uneori capacitatea de a-ºi revigora charisma prin intermediul rolurilor pe care le jucau pe scena internaþionalã. Confruntãrile din timpul Rãzboiului Rece i-au oferit lui Ceauºescu ocazia de a proiecta o imagine a României ca stat imparþial, capabil sã facã legãtura dintre Estul ºi Vestul divizate. Tratat ca un lider de renume mondial, el a fost primit în capitalele occidentale, fiind chiar gãzduit la Palatul Buckingham, în timpul unei vizite la Londra. Miloºevici a acþionat într-un context ce a urmat Rãzboiului Rece, dar a fost capabil în egalã mãsurã sã profite de poziþia centralã a Serbiei în contextul rãzboaielor din Iugoslavia, pânã la a se prezenta ca un partener de negociere indispensabil, îndeosebi în cadrul evenimentelor ce au prefigurat Acordul de Pace de la Dayton din 1995. Acestã imagine de om de stat cvasi-absolut nu a servit doar la reîntãrirea legitimitãþii lor pe plan intern, ci a lãsat întru câtva ºi impresia cã ar beneficia de sprijin pe plan extern. În Serbia, acest lucru pare sã fi demoralizat opoziþia ridicatã împotriva lui Miloºevici. Cu toate acestea, spre sfârºitul regimurilor lui Ceauºescu ºi Miloºevici, atât România, cât ºi Serbia deveniserã state paria, evitate de majoritatea statelor de pe scena internaþionalã, Serbia devenind chiar þinta atacurilor NATO. Cei doi lideri fuseserã lipsiþi de legitimitate pe plan internaþional. În România, în contextul colapsului general al comunismului în Europa de Est, acest lucru a slãbit poziþia lui Ceauºescu ºi a fãcut ca ipoteza unei rãsturnãri de regim sã aparã mai plauzibilã, deºi nu prea existã dovezi clare care sã sugereze cã factorii exteriori au jucat un rol important în procesul inlãturãrii lui21. În cazul Serbiei, multe voci susþin cã bombardamentele NATO au întãrit iniþial poziþia lui Miloºevici, sârbii 21. Vezi discuþia din Siani-Davies, The Romanian revolution, îndeosebi pp. 180-190.

126

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

unindu-se în numele cauzei naþionale22. Pe termen lung, ele i-au slãbit însã puterea, odatã ce Serbia, izolatã în cea mai mare parte, s-a strãduit sã acopere pagubele materiale cauzate de bombardamente, în timp ce puteri ostile precum SUA, prin intermediul Biroului de Afaceri Iugoslav situat la Budapesta, acþionau pentru rãsturnarea lui Miloºevici. Atât Ceauºescu, cât ºi Miloºevici ocupau o poziþie centralã în cadrul sistemelor pe care le-au creat. Aceastã poziþie centralã a prezentat atât aspecte negative, cât ºi pozitive. Un aspect negativ era cã aceºti lideri chiar aruncau zarurile ºi cã, în ultimã instanþã, ei erau socotiþi responsabili pentru toate tarele societãþilor lor. În acelaºi timp, acest fapt le-a permis totuºi sã parã indispensabili în ochii omologilor lor, creând impresia cã, în cazul înlãturãrii lor, s-ar prãbuºi întregul sistem pe care îl construiserã, ceea ce, într-adevãr, chiar s-a petrecut în ambele cazuri. Socialism dinastic? Un aspect comun ambelor regimuri, adesea considerat de naturã sultanisticã, constã în presupusele lor pretenþii dinastice. Într-o oarecare mãsurã, acest fapt a fost cauzat de poziþiile ocupate de cele douã soþii. Dupã cum am mai menþionat, ele ocupau poziþii politice de prim rang în cadrul regimurilor conduse de soþii lor. În acest sens, Elena Ceauºescu, în mod obiºnuit prezentã alãturi de soþul ei, ieºea îndeosebi în evidenþã, ea fiind atât prim viceprim-ministru, cât ºi membru deplin al celui mai înalt for al Partidului, Biroul Permanent al Comitetului Politic Executiv. Mirjana (Mira) Markoviæ era oarecum mai modestã din acest punct de vedere, reprezentând totuºi o forþã politicã semnificativã în Serbia, dat fiind faptul cã era preºedintele Stângii Unite Iugoslave (SUI), un partid politic aliat Socialiºtilor Sârbi23, conduºi de soþul ei. Totodatã, ele au fost percepute ca fiind sfãtuitori apropiaþi ai soþilor lor, Mirei fiindu-i chiar atribuite multe dintre discursurile lui Miloºevici, precum ºi organizarea unui grup restrâns care a orchestrat accederea lui la putere24. În rândul maselor, cele douã soþii erau însã luate în derâdere. Capacitãþile intelectuale ale Mirei erau adesea puse la îndoialã, 22. Jasna Dragoviæ-Soso‚ „The impact of International intervention on domestic political outcomes: Western coercive polices and the MiloÍeviä regime”, în Peter Siani-Davies (ed.), International Intervention in the Balkans since 1995, Routledge, Londra, 2003, pp. 120-135. 23. Opozanþii Mirei au asemãnat-o adesea cu Elena Ceauºescu; vezi Thomas, Serbia under MiloÍeviä..., p. 232. 24. Sell, Slobodan Milosevic..., p. 18.

REVOLUÞIA ÎN SOCIETÃÞILE COMUNISTE ªI POSTCOMUNISTE...

127

în timp ce pretenþiile Elenei de a fi un om de ºtiinþã de renume mondial fãceau pretutindeni obiectul batjocurii25. Importanþa poziþiilor în stat deþinute de cele douã soþii a fãcut ca cele douã regimuri sã se evidenþieze faþã de celelalte state din Balcani sau de oriunde altundeva26. Prezenþa lor în eºaloanele superioare ale celor douã regimuri era evident importantã pentru soþii lor, contribuind la menþinerea lor la putere. Acest lucru a afectat însã, în ansamblu, stabilitatea regimurilor, de vreme ce amândouã erau atât de nepopulare. Totuºi, chiar ºi acest fapt poate sã fi acþionat în avantajul lui Ceauºescu ºi Miloºevici, atâta timp cât ele preluau rolul de þapi ispãºitori pentru toate neajunsurile societãþii, abãtând criticile, menite de fapt liderilor, asupra lor. Referitor la ceilalþi membri ai familiei, în ambele cazuri au existat fii risipitori, unul dintre aceºtia, Nicu Ceauºescu, fiind însã vãzut ca un posibil succesor. Cu toate acestea, mãsura în care el era sau nu pregãtit sã preia puterea rãmâne o chestiune discutabilã. Acelaºi lucru poate fi afirmat ºi despre Marko Miloºevici, ce pare sã fi fost interesat de puterea politicã, în egalã mãsurã însã ºi de cluburile de noapte ºi parcurile de distracþie. Ca ºi în cazul lui Nicu, trimis la Sibiu, locul lui Marko urma sã fie în afara capitalei, mai precis în oraºul natal al lui Miloºevici, Požarevac. Asemenea Elenei ºi Mirei, comportamentul copiilor submina autoritatea regimului, dar rolul lor era atât de proeminent, încât, ºi în acest caz, amândoi s-au transformat în þapi ispãºitori, devenind obiectul bârfelor ºi scandalurilor. Ceilalþi copii nu ieºeau atât de mult în evidenþã ºi, pânã la urmã, nici soþiile ºi nici copiii nu au urmat la putere27. Prin urmare, mãsura în care aceste familii doreau sã transforme regimul într-unul dinastic þine de domeniul supoziþiilor. Mai important pare faptul cã aceste regimuri au fost percepute ca servind unor interese de familie ºi având pretenþii dinastice28. Deºi se poate demonstra cã au mai existat în Balcani modele ale unui astfel de comportament, ambele regimuri s-au raportat în mod oficial la modele legal-raþionale. Posturile-cheie deþinute de membrii familiei – în România, acest lucru a mers pânã la a include în sistem fraþii lui 25. Cohen, Serpent..., p. 112. 26. În istoria recentã a Balcanilor, doar soþia lui Enver Hodja a mai deþinut o poziþie oarecum comparabilã. 27. Despre Nicu s-a spus cã ar fi mers la Bucureºti în timpul Revoluþiei române cu intenþia de a prelua puterea. Sergiu Nicolaescu, Cartea revoluþiei române. Decembrie ’89, Editura Ion Cristoiu, Bucureºti, 1999, p. 210. 28. Borisav Joviä, un fost colaborator apropiat al lui Miloºevici, a scris ulterior cã regimurile în cauzã puseserã bazele unor dinastii. Vezi Thomas, Serbia under MiloÍeviä..., p. 246.

128

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

Ceauºescu, precum ºi alte rude – fac ca o asemenea pretenþie sã fie falsã, fiind mai degrabã indicatori ai corupþiei ºi ai nepotismului29. Deºi nici unul din regimuri nu a prezentat în mod deosebit trãsãturi dinastice, în ambele cazuri accesul la putere s-a limitat la un grup restrâns aflat la conducere, devenit tot mai exclusivist odatã cu trecerea timpului. Exclusivismul poate fi vãzut ca mãsura în care un regim se integreazã în societatea pe care o guverneazã. Regimurile exclusiviste integreazã doar într-o mãsurã limitatã preferinþele ºi pretenþiile cetãþenilor lor în procesul decizional30. În ceea ce priveºte regimul din România, modul în care a fost concentratã puterea poate fi observat din componenþa atotputernicului Birou Permanent al Comitetului Politic Executiv, care, spre sfârºitul anilor ’80, în afarã de Ceauºescu ºi soþia lui, nu mai numãra decât ºase membri31. Atât Ceauºescu, cât ºi Miloºevici cereau loialitate absolutã din partea locotenenþilor lor ºi nici unul, nici altul nu erau dispuºi sã accepte opinii discordante. În ultima parte a regimului Ceauºescu nu au avut loc schimbãri majore în eºalonul ce se afla la conducerea României, doar câteva figuri importante, precum Ilie Verdeþ, Virgil Trofin ºi Constantin Burticã, fiind înlãturate din funcþie în anii ’80. Uneori, proporþiile pe care le luase dezastrul puteau conduce însã ºi la alte demiteri. Criza de putere din 1987 a dus la destituirea unuia din vice prim-miniºtrii ºi a unui ministru, în timp ce scandalul din 1988, apãrut ca urmare a deversãrii unor deºeuri toxice într-unul dintre braþele Dunãrii, Sulina, i-a costat posturile pe un alt ministru, precum ºi pe preºedintele Comitetului de Stat pentru Planificare. Grupul format în jurul lui Miloºevici a fost mai fluid în ultimii anii ai conducerii sale. Foºti locotenenþi-cheie, precum Borisav Joviæ, Mihailo Markoviæ ºi Milorad Vuåeliæ, au fost îndepãrtaþi dupã o serie de epurãri în 1995, atotputernicul ºef al Departamentului pentru Securitatea de Stat, SDB, Jovica StaniÍiæ, a fost destituit în 1988, iar bombardamentele din 1999 au dus la demiterea atât a bogatului Bogoljub Kariæ, cât ºi a prim-ministrului Mirko Marjanoviæ32. Aceastã tacticã de a izola ºi a îndepãrta potenþialii rivali din cadrul grupului de conducere a fost încununatã de succes din multe puncte de vedere, de vreme ce nici unul din cei doi conducãtori nu a cãzut victimã unei lovituri de stat, venitã din interior, în ciuda temerilor acestora cã un asemenea lucru ar fi fost posibil. Totuºi, acest lucru a dus, în ultimã instanþã, la o slãbire a regimurilor, prin crearea unor 29. O serie de membri ai familiei ocupau posturi înalte, inclusiv fraþii lui Ceauºescu: gen. Andruþa Ceauºescu ºi gen. Ilie Ceauºescu. 30. Goodwin, No other way out..., p. 13. 31. Emil Bobu, Constantin Dãscãlescu, Ion Dincã, Manea Mãnescu, Gheorghe Oprea ºi Gheorghe Rãdulescu. 32. Thomas, Serbia under MiloÍeviä..., pp. 245-247.

REVOLUÞIA ÎN SOCIETÃÞILE COMUNISTE ªI POSTCOMUNISTE...

129

grupuri restrânse de conducere, ce nu aveau nici o legãturã cu societatea – grupuri care, dupã cum reiese ºi din stenogramele ºedinþelor CPEx român, par sã se fi supus întru totul liderilor, nimeni neîndrãznind sã emitã vreun punct de vedere discordant33. În afara eºaloanelor superioare, ambele regimuri se bazau ºi pe o pãturã de conducere inferioarã mai largã. Lenerd Cohen a demonstrat cã, în cazul regimului Miloºevici, aflat la apogeu, numãrul celor care au beneficiat de pe urma sa era de în jur de maximum 10 000 de persoane34. Acest grup select era în primul rând compus din membrii marcanþi ai Partidului Socialist din Serbia, precum ºi din aliaþii lor, oficiali aflaþi la guvernare, directori ai întreprinderilor de stat ºi ai bãncilor ºi deþinãtori ai unor companii private, angrenaþi în regim. Acest grup apare mai degrabã ca o coaliþie de facþiuni, aflate într-o permanentã schimbare, decât ca o elitã conducãtoare, legatã de aceleaºi obiective ideologice. În timpul lui Ceauºescu, principalii beneficiari de pe urma acestui regim – nomenclatura de rang înalt – au fost, de asemenea, estimaþi la aproximativ 10 000 de membri35. Provenind din rândurile Partidului Comunist Român, aceastã nomenclaturã includea un melanj similar de reprezentanþi de vârf ai partidului, directori ai unor întreprinderi de stat, intelectuali raliaþi regimului ºi membri ai forþelor de ordine, îndeosebi ai Securitãþii. Datã fiind apartenenþa la partid, ar fi fost de aºteptat ca elita românã sã constituie un grup mai coerent decât echivalentul ei sârb, de sub Miloºevici. Totuºi, existã puþine dovezi în acest sens. Mulþi intraserã în partid doar pentru a avansa în carierã, contribuind astfel la dispariþia oricãrui tip de angajament ideologic. Partidul, ca întreg, numãrând în jur de 3,7 milioane de membri, era cel mai mare din Europa de Est, dar politica sa din anii ’80 – de a creºte procentul de muncitori din rândurile sale – nu a fãcut altceva decât sã dea naºtere unei mase lipsite de educaþie ºi prost conduse36. Din partid nu a mai rãmas aºadar nimic altceva decât un corp lipsit de viaþã, dupã Revoluþie acesta dizolvându-se ºi nelãsând aproape nici o urmã. Atât Ceauºescu, cât ºi Miloºevici se bazau pe elite destul de largi, de cifrã asemãnãtoare, pentru a menþine puterea, dar lipsa unui liant ideologic însemna cã ele erau motivate aproape doar de propriul interes. Odatã cu trecerea timpului, 33. Sergiu Nicolaescu, Revoluþia, începutul adevãrului: un raport personal, Editura Topaz, Bucureºti, 1995, pp. 274-288. 34. Cohen, Serpent..., p. 112. 35. Paul Gafton, „Ceausescu’s strained relationship with the Nomenklatura”, în Radio Free Europe Research, Romanian Situation Report, nr. 9, 14 august 1987, pp. 3-5. 36. Mary Ellen Fisher, Nicolae Ceauºescu: A study in political leadership, Lynne Rienner, Boulder, 1989.

130

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

poziþia ºi, implicit, loialitatea lor faþã de regim au scãzut. Acest fapt a fost cauzat, în parte, de factori mai generali, cum ar fi lipsa de resurse, ceea ce însemna cã elitele nu mai simþeau cã pot beneficia de pe urma sistemului, dar ºi de anumite politici asumate de lideri, care aveau drept scop prevenirea oricãrei forme de cristalizare a vreunei opoziþii. Demn de luat în seamã este ºi faptul cã amândoi recurgeau în mod frecvent la o rotaþie a cadrelor din rândul elitei, adoptând tactici gen divide et impera, mai ales în ceea ce priveºte forþele de securitate, cooptând însã ºi alte stabilimente-cheie, cum ar fi presa. În ambele cazuri, schimbarea de personal se fãcea fãrã a se þine cont de abilitãþile oamenilor, ci pe baza criteriului loialitãþii politicã ºi a întãririi relaþiilor tip patron-client. Încã o datã, pe termen scurt ºi mediu, toate aceste politici au ajutat la menþinerea lui Ceauºescu ºi a lui Miloºevici la putere, atât timp cât au lovit în potenþialii oponenþi, ºi, într-un anumit fel, acest lucru ar putea fi vãzut ca un succes, pentru cã nici unul din ei nu a întâmpinat vreo opoziþie serioasã din interior ºi nu a fost înlãturat în urma unei lovituri militare. Pe termen lung, acest lucru le-a subminat însã poziþia, fãcând ca puþine forþe, chiar ºi din cadrul Securitãþii, sã mai fie dispuse sã-ºi apere liderii. Într-adevãr, în ciuda adoptãrii acestor strategii, ambii lideri par sã fi trãit cu frica aproape permanentã de a nu pierde controlul. Îndeosebi, amândoi au ajuns sã fie extrem de suspicioºi în ceea ce priveºte armata, temându-se cã vor fi daþi la o parte de o loviturã de stat militarã. În contextul izbucnirii rãzboiului dintre Slovenia ºi Croaþia, Miloºevici a stabilit iniþial relaþii strânse cu armata, dar, când aceasta a ezitat ulterior sã înnãbuºe demonstraþiile din Belgrad, el a devenit mai bãnuitor. Atât timp cât Momåilo Peresiä a fost comandant al armatei, se poate considera cã el ºi-a manifestat deschis ostilitatea. Bombardamentele din 1999 au fãcut ca armata ºi regimul sã coopereze îndeaproape din nou, mai ales dupã ce o serie de generali au fost acuzaþi de Tribunalul Criminal Internaþional pentru fosta Iugoslavie, alãturi de Miloºevici, de crime de rãzboi. În acel moment însã, armata, formatã în majoritate din militari în termen, ajunsese sã oglindeascã starea din societatea sârbã. Divizatã de aceleaºi frãmântãri, locul ei era ambiguu, în octombrie 2000, o serie de generali superiori ezitând sã-l sprijine pe Miloºevici, în parte pentru cã nu erau siguri dacã ofiþerii le vor urma ordinele37. În România, Ceauºescu a ajuns, de asemenea, sã nutreascã îndoieli cu privire la armatã, în 37. Opiniile par sã fie împãrþite în ce priveºte aceastã chestiune. Sell argumenteazã cã Pavkoviä, comandantul armatei, nu a luat nici o decizie, rãmânând deoparte pânã când a devenit foarte clar cã Miloºevici va fi înlãturat, în vreme ce BujoÍeviä ºi Radovanoviä sugereazã cã, încã de la început, Pavkoviä nu a avut intenþia sã-ºi implice trupele. Vezi Sell, Slobodan Milosevic..., pp. 349-350, precum ºi BujoÍeviä ºi Radovanoviä, October 5...

REVOLUÞIA ÎN SOCIETÃÞILE COMUNISTE ªI POSTCOMUNISTE...

131

urma unor comploturi, mai mult sau mai puþin importante38. Totuºi, armata a fost în centrul operaþiunilor ordonate de el pentru a zdrobi demonstraþiile la începutul Revoluþiei, cu toate cã, dupã ce a luat parte la operaþiuni atât în Timiºoara, cât ºi la Bucureºti, ea s-a prãbuºit efectiv ca forþã de luptã. Motivele pentru acest fapt rãmân încã neclare, dar se crede cã ele au fost declanºate atât de pierderea disciplinei în rândul gradelor inferioare, soldaþii fraternizând cu masele, cât ºi de acþiunile comandamentului suprem. În ambele cazuri, se pare cã mulþi dintre ofiþerii de rang superior ce fuseserã mai bine integraþi regimului au ezitat înainte de a trece de partea Revoluþiei, în timp ce ofiþerii de rang mediu ºi militarii în termen au reflectat cel mai bine starea societãþii din rândurile cãreia proveneau. O consecinþã a neîncrederii manifestate în armatele regulate a fost faptul cã atât Miloºevici, cât ºi Ceauºescu au preferat sã investeascã resurse în corpuri de securitate alternative, îndeosebi în cele asociate din cadrul Ministerului de Interne. La jumãtatea anilor ’90 se estima cã numãrul forþele poliþieneºti din Serbia ajunsese la 100 000, deºi un raport al Ministerului de Interne, apãrut dupã 2000, a arãtat cã în total erau doar 60-70 000 de angajaþi. În afara trupelor de poliþie regulate, ministerul mai dispunea ºi de douã unitãþi speciale, cu caracter semiautonom: Unitatea de Operaþiuni Speciale (JSO) ºi Unitatea Specialã Anti-Tero (SAJ), fiecare numãrând în jur de 1 500 de oameni echipaþi cu arme de calibru mare. În România, Securitatea numãra, în 1989, 38 682 de oameni, iar miliþia (poliþia) 32 59539. Trupele de securitate, care includeau 23 370 de oameni ca trupe paramilitare, erau mai bine plãtite, în general, ºi adesea mai bine echipate decât armata. Cu toate acestea, în ciuda unor fonduri suplimentare, ele s-au dovedit, în timpul Revoluþiei, cu nimic mai presus decât celelalte forþe, mulþi securiºti abandonându-ºi pur ºi simplu posturile40. Mai bine informate decât cea mai mare parte a societãþii, acestea erau în mãsurã sã-ºi dea cel mai bine seama de fragilitatea sistemului. De asemenea, în Serbia, poliþia nu a putut opune nici un fel de rezistenþã. La data de 5 octombrie, în Belgrad erau doar 3 650 de ofiþeri de poliþie la post, pentru a face faþã unei mulþimi imense adunate din întreaga Serbie, iar liderul temutei JSO, Milorad Ulemek (Legija), intrase deja în legãturã cu 38. Pentru o discuþie asupra acestora, vezi Siani-Davies, The Romanian Revolution..., pp. 165-180. 39. Dennis Deletant, Ceausescu and the Securitate: Coercion and dissent in Romania 1965-1989, Hurst & Company, Londra, 1995, p. 380; Ion Pitulescu, Gheorghe Florea, Ion Constantin et al., ªase zile care au zguduit România, Ministerul de Interne în decembrie ’89. Pledoarie pentru istorie, volumul I, Editura Universal Pan, Bucureºti, 1995, p. 15. 40. Siani-Davies, The Romanian revolution..., p. 164.

132

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

Zoran Djindjiä pentru a-ºi negocia trecerea unitãþilor sale de partea opoziþiei41. Unii dintre protestatari au fost bãtuþi cu sãlbãticie în timp ce au intrat în clãdirea parlamentului federal, dar, la fel ca în cazul României, cea mai mare parte a poliþiºtilor erau preocupaþi sã-ºi salveze propria piele, mai mult decât orice altceva42. Puterea personalã Percepþia maselor era cã ambii lideri erau de neînlocuit ºi, cu siguranþã, amândoi au profitat de pe urma acestei imagini. Atât Miloºevici, cât ºi Ceauºescu au fost conducãtorii unor sisteme de putere extrem de centralizate, dar e discutabil dacã vreunul din ei acþiona dupã bunul sãu plac, ca într-un context asociat de regulã liderilor sultanistici. Cel mai clar apare aceastã situaþie în cazul lui Ceauºescu, care ºi-a exercitat puterea într-un cadru totalitar sau semitotalitar, ce poate fi descris destul de bine ca fiind neostalinist. Începând cu 1974, când a devenit ºef atât al partidului, cât ºi al statului, el pare sã fi înfruntat foarte puþinã opoziþie, fiind capabil sã promoveze sau sã îndepãrteze oameni dupã propria voinþã, în cadrul statului. Toate iniþiativele de reformã trebuiau sã aibã aprobarea sa, iar sarcina deciziilor majore ºi-o asuma personal, dupã cum am menþionat deja mai sus. Pe plan intern, în afarã de vocile izolate ale unui numãr tot mai mare de disidenþi, Ceauºescu nu avea de înfruntat nici o opoziþie organizatã ºi nici o presã internã independentã. O încercare de a forma o uniune sindicalã independentã, în 1979, a fost înãbuºitã, iar protestele împotriva regimului, precum cele din Valea Jiului în 1977 sau de la Braºov, din 1987, au rãmas spontane ºi fãrã un scop precis. Totuºi, chiar ºi Ceauºescu a trebuit sã þinã cont de anumite constrângeri. În primul rând, mãcar formal, a trebuit sã-ºi desfãºoare activitatea într-un cadru ideologic elaborat, marxist-leninist, bazele acestuia fiind încã luate în considerare de unii membri ai elitei. Printre alte concepte, acest cadru conþinea ºi noþiunea de legalitate socialistã, chiar dacã garanþiile pe care le oferea erau slabe ºi puteau fi interpretate astfel încât sã permitã grave încãlcãri ale drepturilor omului. Referindu-se la evacuarea forþatã a pastorului László Tõkés din biserica sa, la începutul Revoluþiei, Ceauºescu a avut grijã sã menþioneze cã aceasta trebuie sã fie efectuatã în conformitate cu legea, deºi în timpul evacuãrii sale, Tõkés a fost bãtut cu sãlbãticie de cãtre forþele de ordine ale regimului43. În al doilea rând, sistemul 41. BujoÍeviä ºi Radovanoviä, October 5..., pp. 51-55, 61. 42. BujoÍeviä ºi Radovanoviä, October 5..., p. 173. 43. Sergiu Nicolaescu, Revoluþia, începutul adevãrului: un raport personal, pp. 274-288; László Tõkés, With God for the people: The autobiography of Laszlo Tokes, Teach Yourself, Londra, 1990.

REVOLUÞIA ÎN SOCIETÃÞILE COMUNISTE ªI POSTCOMUNISTE...

133

creat a fost atât de complex, cu aproximativ zece milioane de pârghii ce controlau economia de stat, încât oficialitãþile locale aveau cale liberã sã-ºi creeze propriile fiefuri, în care regulamentele de la centru nu mai erau luate în seamã. Complexitatea ºi, implicit, mãsurile birocratice fãceau ca Nicolae Ceauºescu sã fie adesea lipsit de puterea de a schimba efectiv sistemul, chiar ºi în cazul în care ºi-ar fi dorit cu adevãrat acest lucru. Pentru a folosi cuvintele lui Michael Shafir, acest lucru a creat un sistem în care schimbarea era doar simulatã, forma triumfa asupra fondului44. În fine, instituþiile internaþionale create dupã 1945, precum ºi începutul globalizãrii fãceau ca România, în ciuda încercãrilor lui Ceauºescu de a accede la autarhie, sã fie inclusã în sistemul global ºi sã fie vulnerabilã la presiunile venite din afarã. Acestea au limitat, inevitabil, spaþiul de manevrã al lui Ceauºescu în momentele de rãscruce. În 1989, România fusese nevoitã sã renunþe la statutul de Naþiunea Cea Mai Favorizatã, conferit de Statele Unite, în timp ce Comisia Europeanã suspendase negocierile comerciale din pricina repetatelor acte de încãlcare a drepturilor omului. Aceºti factori au fost ºi mai pronunþaþi în cazul lui Miloºevici, datoritã faptului cã, dupã 1990, el a fost constrâns sã-ºi exercite puterea într-un sistem politic pluripartit, în care opiniile divergente puteau fi exprimate în mod deschis. Miloºevici nu a avut de înfruntat doar o serie de partide de opoziþie, ci ºi o presã independentã care, deºi de mici dimensiuni, era extrem de criticã; în plus, el a trebuit sã facã faþã ºi unor proteste civile, la scarã largã, în mai multe rânduri, cele mai importante fiind în martie 1991 ºi noiembrie 1996 – martie 1997. Cu toate acestea, forþele de opoziþie au fost aproape complet ineficiente pe parcursul anilor ’90. Acest fapt s-a datorat în parte lipsei de experienþã a partidelor de opoziþie, care au rãmas divizate, din pricina unui model complicat de scindãri, nefiind capabile sã realizeze un front unit înainte de 2000. Politica de cooptare, dusã de regim, a contribuit de asemenea, importante partide de opoziþie, precum Miºcarea de Renaºtere Sârbã, condusã de Vuk DraÍkoviä, fiind atrase în negocieri cu regimul între 1997 ºi 1998, iar apoi într-o alianþã pe termen scurt, în 199945. Odatã cu bombardamentele din 1999, regimul lui Miloºevici a intrat într-o etapã de coerciþie, care amintea de cazul României. Au fost implementate mãsuri draconice, menite sã diminueze autonomia universitãþilor ºi a presei46. Membrii opoziþiei politice au fost aduºi în faþa instanþei, în baza unor acuzaþii care de care 44. Shafir, Romania... 45. Pentru o discuþie asupra opoziþiei, vezi Bieber, The Serbian opposition..., pp. 73-90. 46. MiloÍ Nikoliä, The tragedy of Yugoslavia: The rise, the reign and the fall of Slobodan MiloÍeviä, Nomos, Baden-Baden, 2002, pp. 98-100.

134

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

mai variate, organizaþiile nonguvernamentale, ca, de exemplu, grupul studenþesc Otpor, au fost hãrþuite, iar anumite posturi de radio ºi televiziune au fost închise. Respectatul jurnalist Slavko auruvija ºi fostul mentor al lui Miloºevici ºi preºedinte al Serbiei (1986-1988) Ivan Stamboliä au fost uciºi într-o perioadã de violenþe sângeroase, care au inclus, printre altele, ºi asasinarea faimosului lider paramilitar Arkan (ãeljko Raänjatoviä). Au existat douã tentative de asasinat chiar ºi asupra lui DraÍkoviä, una în octombrie 1999, care a dus la uciderea a patru membri din anturajul sãu, ºi alta în 200047. Cu toate acestea, partidele de opoziþie au continuat sã acþioneze, iar organizaþii precum Otpor au devenit ºi mai puternice. Mai mult decât Ceauºescu, Miloºevici a fost expus ºi presiunilor din exterior. În mare parte din timpul cât s-a aflat la putere, Serbia a fost supusã unei forme sau alteia de sancþiune economicã. La început, ele au fost în întregime punitive, dar ulterior a fost luatã în calcul o abordare mai selectivã, lãsând loc pentru programe ce veneau în sprijinul opoziþiei (vezi programul Petrol contra Democraþie). Serbia a început sã fie supusã în mod direct presiunilor externe, când NATO a bombardat þara, în 1999. Ulterior, dupã cum s-a mai menþionat deja, Kosovo a intrat sub control internaþional, iar SUA ºi alte state au cãutat sã provoace în mod activ rãsturnarea lui Miloºevici de la putere. Puterea este greu de mãsurat, dar nici Miloºevici ºi nici mãcar Ceauºescu nu se încadreazã în profilul tradiþional al unui sultan atotputernic, capabil sã conducã dupã bunul sãu plac. Amândoi au avut o putere considerabilã, îndeosebi Ceauºescu, dar, în acelaºi timp, s-au confruntat ºi cu o serie de constrângeri, care i-au împiedicat sã ºi-o exercite în mod absolut. ªi, cel mai important, pânã la urmã amândoi au pierdut controlul asupra forþelor lor de securitate, deºi modul în care s-a desfãºurat acest lucru este departe de a fi clarificat. În cele din urmã, o analizã a acestor doi lideri dintr-o perspectivã comparativã s-ar putea dovedi folositoare. Cât de mult a diferit puterea lor de cea a altor lideri est-europeni? Poate fi consideratã puterea deþinutã de Ceauºescu ca fiind mai mare decât cea a lui Todor Jivkov în Bulgaria, care a fost în stare sã ducã la bun sfârºit o politicã ce a determinat exilul în masã a populaþiei bulgare de origine turcã, sau poate fi consideratã puterea lui Miloºevici mai eficientã decât cea exercitatã de generalul Vojäeh Jaruzelski, în Polonia, în timp ce se strãduia zadarnic sã þinã sub control Solidaritatea?

47. Chestiunea coerciþiei este controversatã. Regimul lui Ceauºescu a fost, în mod clar, mai represiv, dar condiþiile de rãzboi au fãcut ca Serbia lui Miloºevici sã fie mai violentã.

REVOLUÞIA ÎN SOCIETÃÞILE COMUNISTE ªI POSTCOMUNISTE...

135

Ideologia Specialiºtii considerã specificã pentru regimul totalitar de tip sultanistic lipsa unei linii ideologice dominante. Ceea ce caracterizeazã aceste regimuri, spun ei, este mai degrabã o tentativã de manipulare a simbolurilor materializatã prin exacerbarea cultului liderului. Comunismul Atât în Serbia, cât ºi în România, cei doi piloni pe care s-a sprijinit ideologia oficialã au fost comunismul ºi naþionalismul. Ambii lideri au pornit de pe o linie generalã marxistã, ajungând însã la un moment dat sã se diferenþieze prin faptul cã, pe când Ceauºescu ºi-a pãstrat linia marxist-leninistã, Miloºevici – în contextul perioadei ce a urmat Rãzboiului Rece – a devenit mai circumspect, adoptând o poziþie de compromis. Dupã o perioadã iniþialã de liberalism, când accentul a fost repoziþionat pe o aparentã trecere la o economie de schimb, regimul lui Ceauºescu a trecut treptat cãtre un sistem în care legitimarea de tip ideologic-simbolic a devenit determinatã pentru supravieþuirea regimului48. Noua ideologie avea rãdãcini puternice în marxism-leninism, angrenând ºi elemente de naþionalism ºi comunism, fiind propagatã de Ceauºescu sub denumirea confuzã de socialism multilateral dezvoltat. Comunismul lui Ceauºescu a rãmas doar superficial dinamic sub pavãza unui reformism lipsit de conþinut. Cu toate acestea, ideologia comunistã era mijlocul principal de legitimare a regimului din România, renunþarea la aceasta fãcându-se într-un mod lent ºi oarecum dificil. Numai un grup restrâns din jurul familiei Ceauºescu pare sã fi împãrtãºit credinþa în marxism-leninism pânã la sfârºit, restul elitei fiind mai degrabã scepticã. Aceastã respingere ºi neîncrederea au dus într-un final la cãderea partidului a cãrui imagine era frecvent asociatã cu cea a lui Ceauºescu ºi a grupului sãu. Cu toate acestea, cei mai mulþi, inclusiv cei care au ajuns sã preia puterea în regimul postcomunist, sunt nostalgici ai marxismului, fiind mai degrabã adepþii regimului reformat propus de Gorbaciov (reformarea comunismului în jurul unui partid dominant). La nivelul maselor, o micã parte dintre indivizi au respins cu totul ideile marxiste, cei mai mulþi afiºând o atitudine ambivalentã. De fapt, puternic impregnaþi cu ideile marxiste, în special cu ideea 48. Katherine Verdery, National Ideology under Socialism: Identity and Cultural Politics in Ceauºescu’s Romania, University of California Press, Berkeley, 1991, p. 107.

136

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

egalitãþii sociale, oamenii îºi doreau mai degrabã îmbunãtãþirea stilului de viaþã. Însã, odatã cu ruperea de cãtre regim a „contractului social”, s-a deschis ºi calea cãtre disoluþie ºi revoltã. Miloºevici s-a format ca om politic în Iugoslavia lui Tito. A existat întrebarea în ce mãsurã liderul sârb s-a pliat pe ideologia oficial㠖 „autoadministrarea”, varianta iugoslavã a marxism-leninismului – sau dacã nu cumva el a rãmas de fapt tributar elementelor originale (de tip sovietic) ale comunismului48. Un element care înclinã balanþa spre a doua variantã este ºi faptul cã soþia sa, Mira, profesor la ªcoala de ªtiinþe Politice, e consideratã a fi o marxistã convinsã. Miloºevici, la fel ca mulþi alþi comuniºti est-europeni, era un mare admirator al ideilor lui Gorbaciov ºi, mai ales, al „societãþii pluripartite în jurul unui partid dominant”. Astfel, dupã destrãmarea Iugoslaviei ºi venirea la putere a lui Miloºevici, o parte importantã din ideologia propagatã de Mihail Gorbaciov a continuat sã se regãseascã în discursul liderului de la Belgrad49. Astfel, reformele timide ºi discursului naþionalist pot explica succesul lui Miloºevici în Serbia posttitoistã. Naþionalismul În afarã de socialism, atât Ceauºescu, cât ºi Miloºevici au gãsit o ideologie legitimatoare convenabilã sub forma naþionalismului. Amândoi ºi-au construit o imagine de descendenþi ai unor glorioºi conducãtori din trecut, ei fiind însã cei meniþi sã împlineascã destinul naþiilor lor. Iniþial, accentul a fost pus pe pericolul reprezentat de duºmanii din interior, în special de puternica minoritate maghiarã (România ºi Serbia) ºi albanezã (Serbia). Duºmanul etnic a înlocuit duºmanul de clasã în interpretarea marxist-leninistã. Vecinãtatea statelor înrudite ideologic, precum ºi lumea aflatã într-o permanentã schimbare au devenit, în opinia celor doi lideri, semnul cã aceste chestiuni deveniserã probleme de ordin internaþional. Ceauºescu s-a concentrat asupra ameninþãrii iredentismului maghiar în Transilvania ºi a þintit cãtre Moldova, aflatã în componenþa URSS. Miloºevici a dorit iniþial sã pãstreze vechea Iugoslavie, dar, aceastã dorinþã dovedindu-se fãrã sorþi de izbândã, a încercat sã pãstreze cât mai multe teritorii pentru Serbia, în special provincia Kosovo. În ciuda tuturor acestor fapte, în nici unul din cele douã cazuri nu s-a pus vreodatã problema excluderii complete a vreunei minoritãþi. Problema instigãrii de cãtre Miloºevici la purificare etnicã rãmâne destul de controversatã, aceastã 48. Sell, Slobodan Milosevic..., p. 30. 49. Partidul Socialist al Serbiei s-a format din Liga Comuniºtilor Sârbi ºi Alianþa Socialistã Sârbã.

REVOLUÞIA ÎN SOCIETÃÞILE COMUNISTE ªI POSTCOMUNISTE...

137

idee fiind mai degrabã propagatã dupã bombardamentele NATO din Kosovo. Ceauºescu i-a vândut pe etnicii evrei ºi germani, dar nu a împins lucrurile atât de departe încât sã îndepãrteze ºi maghiarii din Transilvania. Folosind argumentele lui Katherine Verdery, putem spune cã ambii lideri au fost forþaþi sã adopte naþionalismul, deoarece acesta era bine încadrat instituþional în sistemele celor douã þãri50. S-a mers pânã la a se argumenta cã Miloºevici nu ar fi fost deloc un naþionalist convins, ci numai s-a folosit de aceastã ideologie pentru a câºtiga susþinerea poporului. Dupã preluarea puterii, el s-a arãtat chiar reticent faþã de memorandumul Academiei Sârbe de Arte ºi ªtiinþe din 1986, considerat un „document programatic” al naþionalismului sârb. Abia dupã un an, în timpul unei vizite în Kosovo, el a început sã uzeze ºi de retorica naþionalistã. Înainte de 1980, orice formã de naþionalism, inclusiv cel sârb sau croat, nu erau agreate în discursurile oficiale. În România, situaþia era puþin diferitã, deºi se considerã cã mai degrabã circumstanþele ºi mai ales ocazia oferitã de invadarea Cehoslovaciei din august 1969 i-au dat lui Ceauºescu posibilitatea de a recurge la discursul naþionalist. Sigur însã, în ambele cazuri, este faptul cã, odatã ce naþionalismul a fost adoptat ca doctrinã oficialã, el a fost folosit cu mult entuziasm, iar ambii lideri s-au folosit de trecut pentru a-ºi legitima regimul politic. De asemenea, atât pentru Serbia, cât ºi pentru România, în egalã mãsurã, naþionalismul a întãrit, dar a ºi slãbit regimul politic. Pe de o parte, el a cimentat societãþile, construind chiar legãturi între comuniºti ºi necomuniºti, aºa cum s-a întâmplat în cazul Serbiei în timpul bombardamentelor NATO, creând solidaritãþi între adepþii ºi opozanþii regimului lui Miloºevici. Atâta vreme cât grupul etnic majoritar a sprijinit sau, mai bine zis, a tolerat ideologia, aceasta a asigurat stabilitatea regimului. Pe de altã parte însã, naþionalismul a alienat minoritãþile etnice, determinând în final ca tratamentul aplicat ungurilor ºi albanezilor sã se rãsfrângã asupra imaginii statului în sine. Cu toate acestea, se poate spune cã naþionalismul a eºuat în ambele state, pentru cã nu a dus la îndeplinire promisiunile iniþiale. Ceauºescu nu a reuºit sã construiascã statul prosper, puternic ºi avansat tehnologic pe care ºi l-a propus, iar în 1989 doar un grup restrâns credea cã integritatea teritorialã a României se afla în pericol. Miloºevici a pierdut controlul asupra Iugoslaviei, în final fiind nevoit sã renunþe inclusiv la Kosovo. De asemenea, Miloºevici s-a confruntat cu un rãzboi propriu-zis, în timp ce duºmanii lui Ceauºescu erau mai degrabã închipuiþi. Oricum, pentru ambii lideri, problema a apãrut atunci când aceºti „duºmani” fie au încetat sã existe, fie s-au dovedit a fi cu totul imaginari. Acesta a fost momentul în care naþionalismul ºi-a pierdut 50. Verdery, National Ideology under Socialism, p. 122.

138

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

consistenþa, forþa rãmânând singurul mijloc prin care cei doi lideri au înþeles sã-ºi menþinã în continuare puterea. Cultul În România, Ceauºescu ºi soþia lui erau centrul unui cult elaborat al personalitãþii, cu imagini ale cuplului conducãtor ºi citate ale înþelepciunii lor umplând þara. În Serbia, Miloºevici a fost mai prudent, el atacând chiar cultul exagerat al personalitãþii construit în jurul lui Tito51. Ceea ce s-a întâmplat în Iugoslavia a fost un proces „spontan”, oamenii începând sã vinã la demonstraþii cu portrete ale liderului. Cohen a argumentat cã, în timp, Miloºevici a început sã încurajeze un cult al personalitãþii, acesta fiind însã incomparabil mai puþin consistent decât cel al lui Ceauºescu52. Devierea de la stalinism ºi adoptarea naþionalism-comunismului au dus la crearea unei ideologii naþionale în România. Nenumãratele volume ce însumau discursurile lui Ceauºescu au fost publicate în numeroase limbi, detaliind secretele cãii României spre socialismul multilateral-dezvoltat. La rândul lui, Miloºevici a avut nevoie sã se distanþeze de titoism ºi „autoadministrare”53 ºi sã-ºi gãseascã propriul drum. El a fãcut acest lucru îmbinând elementele comuniste cu cele naþionaliste, dar, pentru cã Rãzboiul Rece se încheiase deja, el a mai putut adãuga la toate acestea ºi pluralismul politic. Concluzii Analizând suportul ideologic, putem afirma cã aceste regimuri se încadreazã numai parþial în tiparele regimului de tip sultanic. Ambii lideri au urmat valorile socialiste/comuniste care erau atrãgãtoare pentru o parte semnificativã a populaþiei. De asemenea, în ambele cazuri, naþionalismul a fost folosit ca o formã de legitimare a regimului. La final nu putem vorbi însã despre o ideologie specificã, deºi Ceauºescu s-a apropiat – chiar dacã doar parþial – de acest deziderat, prin socialismul sãu multilateral dezvoltat.

51. Sell, Slobodan Milosevic..., p. 18. 52. Cohen, Serpent..., p. 108. 53. Cohen, Serpent..., p. 102.

REVOLUÞIA ÎN SOCIETÃÞILE COMUNISTE ªI POSTCOMUNISTE...

139

Pluralismul Pluralismul politic În cazul României lui Ceauºescu nu se poate vorbi de pluralism politic. PCR nu permitea existenþa unor concurenþi ºi orice opoziþie era rapid înãbuºitã. Aºa cum spuneam mai înainte, în Serbia situaþia a fost diferitã dupã destrãmarea Iugoslaviei, iar în iulie 1990 a fost promulgatã o lege care permitea existenþa partidelor politice. Cu toate acestea, chiar dacã în Serbia exista teoretic un regim pluripartit, în realitate sistemul politic funcþiona ca unul monopartit, atât timp cât Miloºevici beneficia, ca ºi Ceauºescu, de puteri nelimitate. Organizarea periodicã a alegerilor ºi declararea oficialã a Serbiei drept stat democratic presupunea faptul cã avea loc totuºi o uºoarã democratizare internã, iar succesul în alegeri era cel care legitima deþinerea puterii. Acest lucru le-a oferit libertate de miºcare atât actorilor interni, cât ºi celor externi. Liberalizarea internã s-a manifestat prin acþiunea rivalilor politici, a organizaþiilor nonguvernamentale ºi, nu în ultimul rând, prin crearea societãþii civile. Presiunile venite din exterior au fost exercitate atât de organizaþiile internaþionale, cât ºi de statele ostile. Toþi aceºti factori puteau exercita presiuni asupra autoritãþilor, în cazul în care se considera cã alegerile nu se desfãºuraserã în mod liber ºi corect. Acest lucru s-a ºi întâmplat atunci când acuzaþiile de falsificare a alegerilor au dus la manifestãri publice împotriva lui Miloºevici în 1996-1997 – manifestãri care au condus în cele din urmã la intervenþia unei comisii a OSCE, condusã de fostul prim-ministru al Spaniei, Felipe Gonzales. Comisia a concluzionat cã opoziþia Zajedno câºtigase de fapt alegerile în Belgrad ºi în alte 13 oraºe în cadrul alegerilor locale, fapt acceptat de regim, în acest sens fiind adoptatã ºi o lege specialã în februarie 1997. Dupã acest succes electoral, Zajedno s-a destrãmat, dar, în 2000, Miloºevici s-a confruntat cu o opoziþie mai puternicã, sub forma Coaliþiei Opoziþiei Democratice din Serbia (DOS). În Vojislav Koštunica, Slobodan Miloºevici a avut un adversar extrem de puternic, care era cotat cu ºanse mari la funcþia de preºedinte, avantajul sãu constând mai ales în faptul cã nu fusese implicat în politicã în perioada lui Tito ºi nici nu avea legãturi de vreun fel cu Miloºevici. Opoziþia a fost, în 2000, mai puþin fracturatã, mai bine organizatã, cu un program electoral coerent, având, în plus, avantajul de a primit un sprijin financiar considerabil din Occident, în special din Statele Unite. Astfel, drumul spre înlãturarea lui Miloºevici de la putere fusese deschis.

140

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

Pluralismul economic ªi aici au existat diferenþe importante între cele douã state. România a avut o economie planificatã de model stalinist. În afara micilor gospodãrii þãrãneºti din zonele montane, formele de pluralism economic erau extreme de limitate. În realitate, colapsul economic devenit evident în anii ’80, precum ºi rigiditatea sistemului planificat au dus la crearea unei economii subterane, care, cu toate cã funcþiona dupã regulile cererii ºi ofertei, era extrem de dezorganizatã ºi tocmai de aceea nu poate fi consideratã o alternativã serioasã la economia oficialã. Economia Serbiei a fost ºi ea modelatã dupã cerinþele sistemului comunist, dar a suferit ºi influenþele „autoadministrãrii”, doctrina dupã care s-a condus comunismul iugoslav. Aceasta i-a oferit o mobilitate mai mare, deºi, în esenþã, s-a pãstrat principiul proprietãþii colective, care, în timpul lui Miloºevici, a devenit sinonim cu proprietatea de stat. Din motive ideologice ºi politice, Miloºevici a evitat sã iniþieze reforme substanþiale. Perioada în care el s-a aflat la conducere se caracterizeazã printr-un eºec al pluralismului economic, din pricina controlului birocratic asupra sistemului bancar ºi asupra preþurilor. Prin urmare, existã atât deosebiri, cât ºi similaritãþi între cele douã economii. Cea mai semnificativã asemãnare ar fi aceea cã atât Ceauºescu, cât ºi Miloºevici s-au fãcut rãspunzãtori de colapsul economic al statelor lor. În ambele cazuri, cauza eºecului a fost o combinaþie între slãbiciunea sistemului în interior ºi presiunile exercitate din exterior. În cazul României, aceastã presiune a avut la bazã criza instauratã din pricina datoriei Poloniei de la sfârºitul anilor ’70 ºi începutul anilor ’80, precum ºi din cea a crizei petrolului apãrute dupã revoluþia iranianã din 1979. Cu un deficit comercial tot mai mare, Ceauºescu a gãsit ca soluþie „salvatoare” mobilizarea socialã ºi economicã în vederea plãþii datoriei externe care, de la 11 miliarde de dolari, ajunsese la aproape zero în 1989. Anul cel mai dificil a fost probabil 1984, când standardul de viaþã al populaþiei era 88% din cel al anului 1979. Criza economicã a Serbiei a început dupã rãzboaiele de la începutul anilor ’90, atingând nivelul maxim în 1994. Cauzele au fost multiple, inclusiv pierderea vechilor parteneri comerciali odatã cu dispariþia Iugoslaviei, a sancþiunilor internaþionale, a rãzboiului ºi, nu în ultimul rând, a rãmânerii lui Miloºevici la putere. Efectele au fost creºterea inflaþiei ºi scãderea puterii de cumpãrare. De exemplu, nivelul salariului mediu în 1994 reprezenta 38% din salariul din 1989. Dupã 1994, situaþia s-a mai îmbunãtãþit, odatã cu încheierea rãzboaielor ºi ridicarea sancþiunilor internaþionale, dar, dupã 1999, problemele au reapãrut. În ambele þãri, crizele economice au fost profunde ºi îndelungate, fapt care a provocat nemulþumiri în rândul populaþiei, fãrã ca aceasta sã reprezinte totuºi singura cauzã a revoluþiilor.

REVOLUÞIA ÎN SOCIETÃÞILE COMUNISTE ªI POSTCOMUNISTE...

141

În ambele þãri, consecinþele crizelor economice au fost extinderea economiei subterane, îmbogãþirea þãranilor care erau capabili sã vândã produse alimentare, înrãdãcinarea corupþiei, care în Serbia a fost asociatã ºi cu crima organizatã. În ambele cazuri, economia a fost folositã ca ºi cum ar servi scopurilor naþionale, dar în realitate au existat puþini învingãtori ºi mulþi învinºi. Cel mai mult au avut de suferit oamenii obiºnuiþi, care au fost lipsiþi de resursele necesare traiului zilnic. Însã, datoritã economiei subterane, nimeni nu ajungea „sã moarã efectiv de foame”. Aºa cum spunea Steven Sampson, „cele douã societãþi au reuºit, prin varii mijloace, sã se descurce”54. În mijlocul acestei crize economice ºi sociale, doar un grup corupt din elitã, exploatându-ºi funcþia de control asupra resurselor – în special asupra celor provenite din export ºi import –, reuºea sã acumuleze averi considerabile. Aceºtia erau – în România – înalþii oficiali, în special cei din aparatul represiv, din Securitate. În Serbia, sancþiunile ºi rãzboiul au determinat formarea unui grup asemãnãtor, ceva mai numeros, dar, de asemenea, cu legãturi puternice cu aparatul represiv. În mod straniu, în ambele cazuri, aceastã îmbogãþire toleratã de autoritãþi nu a determinat ºi loialitatea politicã faþã de ele. Urmãrirea propriului interes a fost, se pare, singurul scop al acestor grupuri, mai ales cã, pânã la urmã, cãderea statului care le-a permis sã se îmbogãþeascã pãrea, la un moment dat, mai beneficã decât supravieþuirea lui. Pluralismul social Pluralismul social a fost limitat din pricina comunismului, care, în ambele þãri, a încurajat un proces de omogenizare socialã. În Iugoslavia, accentul a cãzut mai mult pe eliminarea diferenþelor etnice decât pe a celor sociale. Acest fapt îngreuneazã discuþia despre revoluþie în termeni de clasã, aºa încât secþiunea de faþã se va axa pe analiza a trei grupuri importante în contextul revoluþiilor: intelectualii, studenþii ºi muncitorii. Intelectualii În centrul multor teorii privind revoluþiile se aflã intelectualii. Atunci când ei îºi retrag suportul, un proces pe care Crane Brinton îl numeºte „dezertarea intelectualilor”, iar Lyford Edwards – „transferul loialitãþii intelectualilor”, regimul 54. Steven Sampson, „Muddling through in Romania (Why the Mãmãliga doesn’t explode)”, în International Journal of Roumanian Studies, nr. 1-2 (1981-1983), pp. 165-185.

142

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

respectiv este menit sã se prãbuºeascã55. În cele douã state, regimul a pierdut sprijinul celei mai mari pãrþi a intelectualilor liberali, în special a celor cu o gândire mai europeanã. Alþii aleg însã sã rãmânã loiali – îndeosebi cei de orientare naþionalistã. Rãsplãtiþi cu slujbe, onoruri ºi acces la resurse, ei rãspund prin crearea unui univers ideologico-simbolic în jurul liderilor lor. Încã de la început, mulþi intelectuali s-au „alienat”, dacã nu au devenit chiar cu totul ostili. Coerciþia a limitat fenomenul disidenþei în România, în timp ce, în Serbia, intelectualii au constituit o prezenþã semnificativã în rândul opoziþiei. Totuºi, legãtura lor cu masele a rãmas slabã, iar acest fapt a limitat impactul acþiunilor lor. Demonstraþiile din 1996-1997 din Serbia au rãmas în apanajul populaþiei educate a Belgradului, iar încercãrile intelectualilor români de a coopta muncitorimea au rãmas fãrã rezultat. De aici rezultã cã, dacã un regim beneficiazã de sprijinul intelectualilor, acest fapt face mai dificilã rãsturnarea lui, dar pierderea suportului nu determinã în mod necesar ºi rãsturnarea regimului. Dezertarea intelectualilor nu pare sã fi fost, în aceste cazuri, esenþialã pentru cãderea celor douã regimuri. Studenþii În ambele situaþii s-a spus cã studenþii s-au aflat în centrul miºcãrilor populare, dar aceasta pare sã fie mai adevãrat pentru cazul Serbiei decât pentru cel al României. În grupul primilor protestatari de la Timiºoara nu pare sã fi predominat nici o categorie socialã. Un criteriu de analizã îl reprezintã într-o mai mare mãsurã vârsta ºi sexul, cei mai mulþi fiind bãrbaþi tineri. Mai numeroºi decât studenþii au fost elevii de liceu ºi muncitorii. Autoritãþile s-au temut de o implicare a studenþilor în aceste manifestaþii de protest ºi au luat mãsuri preventive. Atât la Timiºoara, cât ºi la Bucureºti a fost interzisã ieºirea studenþilor din campus prin blocarea uºilor ºi uneori a ferestrelor, precum ºi prin mobilizarea membrilor organizaþiilor subordonate, a asociaþiilor studenþeºti ºi a miliþiei pentru a pãzi ieºirile56. De asemenea, vacanþa studenþeascã a venit cu câteva zile mai devreme, astfel încât, la Timiºoara, la 18 decembrie cei mai mulþi dintre studenþi plecaserã deja acasã. În Serbia, studenþii au fost activi în timpul manifestaþiilor din 1996-1997, demonstrând o puternicã opoziþie faþã de regim ºi, în acelaºi timp, ca rãspuns la adoptarea unei noi legi a universitãþilor, contribuind la crearea Otpor, în octombrie 1998. Pânã 55. Crane Brinton ºi Lyford Edwards, apud Jaroslav Krejci, Great revolutions compared: The search for a theory, Harvester, Brington, Marea Britanie, 1983, pp. 35-36. 56. Miodrag Milin, Timiºoara..., p. 38. Pentru Bucureºti, vezi interviul lui Ion Lazãr cu Dan Marþian, „Pentru un dialog real cu cetãþenii”, în Adevãrul, 25 ianuarie 1990, p. 5.

REVOLUÞIA ÎN SOCIETÃÞILE COMUNISTE ªI POSTCOMUNISTE...

143

în iulie 2000, aceastã organizaþie avea 30-40 000 de membri reuniþi în 120 de organizaþii locale rãspândite pe întreg teritoriul Serbiei57. Aceste organizaþii aveau o structurã nonierarhicã ce îngreuna controlul autoritãþilor, mai ales cã tactica folositã era aceea de batjocorire a lui Miloºevici, ºi nu de organizare a unor mari manifestaþii. Ca ºi în România, autoritãþile sârbe par sã se fi temut de studenþi, astfel încât membrii Otpor erau frecvent arestaþi. Otpor avea rolul de a mobiliza studenþii ºi tinerii, precum ºi, la fel ca în România în timpul Revoluþiei, de a strecura îndoiala în minþile bãtrânilor ºi de a-i scoate în stradã, acolo unde copiii lor erau bãtuþi ºi umiliþi. Muncitorii Trecutul comunist al celor douã þãri presupunea cã muncitorii aveau un statut social special. În ambele cazuri, fabricile deþineau poziþia de centru mitic al statului. În timpul Revoluþiei, Ceauºescu ºi-a exprimat frecvent convingerea cã este sprijinit de muncitori, iar atunci când controlul asupra Timiºoarei a fost în mod evident pierdut, a ordonat ca 20-30 000 de muncitori din Oltenia sã treacã în Banat pentru a înãbuºi revolta. Acestora li s-a spus cã urmeazã sã-i înfrunte pe „huliganii” ºi „beþivii” care se lãsaserã angrenaþi în jocul serviciilor secrete strãine, care încercau sã destabilizeze þara. Muncitorii au ajuns la Timiºoara, unde nu au fost însã întâmpinaþi de autoritãþi, ci doar de un grup de câteva sute de protestatari. Confuzi ºi înfometaþi, cei mai mulþi nu au pãrãsit gara, pentru ca, în dupã-amiaza aceleiaºi zile, sã se întoarcã acasã. Prin urmare, Ceauºescu ºi-a greºit profund calculele, pentru cã nu protestele de stradã au fost cele care au declanºat Revoluþia la Timiºoara, la Bucureºti sau în alte pãrþi, ci mobilizarea muncitorilor. Marºurile muncitorilor de la Timiºoara pe 20 decembrie ºi din Bucureºti, pe 22, au fost cele care i-au compromis total poziþia. Numãrul mare de muncitori ieºiþi în stradã a fãcut ca Securitatea sã fie incapabilã sã-i mai controleze. Gradul de organizare al acestor manifestaþii nu este încã foarte clar, dar existã mãrturii cã muncitorii purtau în timpul marºurilor banderole albe pe braþ, ca semn al nonviolenþei58. În Serbia, Miloºevici a organizat ºi el manifestaþii în timpul revoluþiei anti-birocratice, fapt care i-a cimentat puterea. Câteva organizaþii sindicale au jucat un rol important în protestele Zajedno din 1996-1997, dar, în ciuda condiþiilor scãzute de trai, nu au putut mobiliza un numãr foarte mare de 57. F. Bieber, „The Serbian opposition...”, p. 84. 58. Vladimir Socor, „Pastor Toekes and the outbreak of the revolution in Timiºoara”, în Reports on Eastern Europe, vol. 1, nr. 5, 2 februarie 1990, p. 21; Nicolaescu, Cartea Revoluþiei, p. 84.

144

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

muncitori împotriva regimului59. Însã, la fel ca în România, muncitorii au avut un rol important în detronarea lui Miloºevici – mai ales cei 17 500 de angajaþi din complexul industrial Kolubara. Aceºtia au intrat în grevã la sfârºitul lui septembrie 2000 ºi, dupã ce guvernul a eºuat în procesul de negocieri, minierii au devenit simbolul rezistenþei anti-Miloºevici. Demonstraþiile din vecinãtatea oraºelor Poäarevac ºi Belgrad au împiedicat poliþia sã ajungã în complex, ceea ce a demonstrat slãbiciunea forþelor de represiune. În ambele þãri, regimurile politice au pierdut sprijinul intelectualitãþii liberale încã de la început, dar au avut capacitatea sã coopteze un grup de intelectuali naþionaliºti care sã ofere materia primã pentru construirea unui suport simbolico-ideologic legitimant. Atât în Serbia, cât ºi în România, tinerii – prin acest termen înþelegându-se un grup mai larg decât cel al studenþilor – au jucat un rol important în mobilizarea manifestanþilor, fãrã a fi însã factorul determinant în cãderea regimului. În România, momentul crucial a fost atunci când un grup important de muncitori s-a alãturat demonstranþilor. Muncitorii din Kolubara au jucat, la rândul lor, un rol important în revoluþia sârbã, deºi, în ansamblu, fabricile nu au avut o contribuþie atât de importantã în rãsturnarea regimului ca în România, în parte ºi pentru cã rolul mobilizator l-au avut partidele politice.

Mobilizarea Mobilizarea formalã ºi cea informalã La fel ca majoritatea regimurilor comuniste, România lui Ceauºescu a fost marcatã de numeroase mobilizãri formale. Festivalul „Cântarea României” din 1985 a mobilizat 3 593 316 de oameni organizaþi în 153 040 de grupuri ce îl proslãveau pe Ceauºescu60. Vizitele lui Ceauºescu în fabrici se desfãºurau dupã acelaºi tipic, la fel ºi demonstraþiile publice. Cea mai semnificativã dintre acestea, în sensul în care ne intereseazã pe noi, ºi anume rãsturnarea de la putere a lui Ceauºescu, a fost cea din 21 decembrie, organizatã în Bucureºti pentru a arãta susþinerea de care se bucurã regimul. Ea s-a finalizat însã într-un mod neaºteptat pentru Ceauºescu, care s-a trezit întrerupt de un murmur generalizat de dezaprobare. 59. Nikoliä, The tragedy of Yugoslavia..., p. 84. 60. Anca Giurescu, „The National Festival «Song to Romania»: manipulation of symbols in the political discourse”, în Claes Arvidsson ºi Lars Erik Blomqvist (coord.), The symbols of power: The aesthetics of political legitimation in the Soviet Union and Eastern Europe, Almquist & Wiksell, Stockholm, 1987, pp. 163-171.

REVOLUÞIA ÎN SOCIETÃÞILE COMUNISTE ªI POSTCOMUNISTE...

145

Mobilizãrile informale în România lui Ceauºescu erau limitate. Legi drastice reglementau dreptul la liberã întrunire, iar protestele erau evenimente izolate ºi sporadice. Cele mai importante manifestãri de acest fel în timpul lui Ceauºescu au fost demonstraþiile din Valea Jiului din 1977 ºi de la Braºov, în noiembrie 1987, dar ambele au fost înãbuºite. Pentru a transforma o adunare într-o revoluþie era nevoie de prezenþa unor organizaþii de masã autonome faþã de regim, care sã beneficieze de prestigiu în rândul populaþiei61. În România au existat douã astfel de organizaþii, fiecare având un rol dominant într-un anumit stadiu al revoluþiei. Iniþial, protestele de la Timiºoara au fost organizate în jurul Bisericii Maghiare Reformate. Apoi, în al doilea act al demonstraþiilor, întreprinderile ºi locul de muncã au devenit focarele Revoluþiei62. În Serbia, situaþia a fost diferitã. Deºi Miloºevici, la fel ca ºi Ceauºescu, a ajuns la putere în stilul tradiþional comunist, fiind numit de forurile de partid, liderul sârb s-a folosit, pentru a câºtiga simpatie, de protestele populare privind provincia Kosovo. Primii ani ai lui Miloºevici la conducerea Iugoslaviei au fost marcaþi de momente sporadice de manifestare a entuziasmului popular, pe care el le numea „democraþia strãzii” sau „voinþa poporului”63. În ce mãsurã aceste manifestaþii erau organizate de la centru sau erau spontane este încã neclar. Cu siguranþã, adunarea de la Kosovo Polje din 24 aprilie 1987, când Miloºevici a apãrut pentru a-i asigura pe oameni cã nimeni nu îi va mai învinge vreodatã, a reprezentat un apogeu al acestui tip de manifestãri. Odatã ce Miloºevici a câºtigat puterea, discursul sãu a continuat în acelaºi registru, dar mobilizarea a devenit mult mai formalã. Demonstraþiile informale au rãmas în apanajul opoziþiei anti-Miloºevici. Ele s-au materializat într-o serie de manifestaþii de stradã, care, deºi nu ºi-au atins întotdeauna scopul, au creat un model pentru o mobilizare ulterioarã de succes. Revoluþia din Serbia a beneficiat de o bazã organizaþionalã mai puternicã decât în România. Membrii DOS, în special Zoran Djindjiä, Momåilo PeriÍiä ºi NebojÍa coviä, au organizat evenimentele din 5 octombrie. Deºi nu totul s-a desfãºurat dupã cum era plãnuit, partidele ºi organizaþiile de tip Otpor au oferit suportul necesar, atât pentru ca oamenii sã se adune la Belgrad, cât ºi pentru ca aceia din provincie sã poatã ajunge în capitalã 64. Se poate afirma astfel cã demonstraþiile formale au reprezentat un precedent pentru cele informale, ale revoluþionarilor. Adunarea unei mulþimi de oameni 61. 62. 63. 64.

Skocpol, Social revolution..., p. 241. Vezi Siani-Davis, The Romanian Revolution..., pp. 43-45. Cohen, Serpent..., pp. 54, 58-60. BujoÍeviä ºi Radovanoviä, October 5...

146

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

pentru un scop politic reprezenta un eveniment obiºnuit. Aceste adunãri întruneau însã, datoritã naturii regimului, preponderent muncitori. Actorii parastatali Având în vedere modelul sultanistic specific acestor regimuri, se cuvine sã ne întrebãm care a fost rolul agenþilor parastatali în producerea revoluþiilor. Aceasta este o problemã dificilã, având în vedere nebuloasa agenturilor secrete existente în ambele state. În România se poate afirma cu siguranþã cã nivelul controlului politic era atât de strict, încât nu se poate vorbi de activitãþi ale actorilor parastatali. Controlul asupra forþelor de coerciþie se afla în totalitate în mâinile partidului unic. În Serbia, situaþia a fost chiar mai complexã, din pricina rãzboaielor din anii ’90 ºi a legãturilor care au apãrut între serviciile secrete, organizaþiile paramilitare ºi crima organizatã. Mãsura în care presupunerea cã organizaþii paramilitare precum Tigrii lui Arkan sau Vulturii Albi ai lui Seselj se aflau sub controlul direct al lui Miloºevici rãmâne controversatã.

În loc de concluzii: o agendã de cercetare Cele douã regimuri ºi revoluþii oferã un bun prilej de comparaþie. Între ele pot fi gãsite atât suficiente elemente comune, cât ºi diferite, astfel încât sã se poatã face o comparaþie reuºitã.

Pot fi cele douã regimuri considerate sultanistice? Aceastã analizã succintã a arãtat cã ambele regimuri s-au caracterizat nu numai prin sultanism, ci ºi prin totalitarism ºi autoritarism. Astfel, ar fi extrem de corect sã spunem cã regimul lui Ceauºescu înainte de înlãturarea acestuia se caracteriza prin sultanism ºi totalitarism, în timp ce sistemul impus de Miloºevici a fost o combinaþie de autoritarism ºi sultanism. Ceauºescu ºi Miloºevici au condus într-un mod arbitrar ºi „capricios”, dar, aºa cum am arãtat, au suferit ºi diverse constrângeri. Numai în Kosovo a putut Miloºevici sã conducã într-un mod sultanistic. De asemenea, regimul nu a fost dinastic în sensul consacrat al termenului, ci doar conducerea a fost deþinutã de un grup restrâns al elitei. Baza ideologicã a ambelor regimuri a rãmas o combinaþie de comunism ºi naþionalism, cu menþiunea cã, în România, cel din urmã a fost mult mai puternic. Ambele regimuri s-au folosit de manipularea simbolurilor ºi, mai

REVOLUÞIA ÎN SOCIETÃÞILE COMUNISTE ªI POSTCOMUNISTE...

147

ales în jurul lui Ceauºescu, a fost creat un veritabil cult al liderului. Astfel, ambele regimuri au avut trãsãturi specifice regimurilor sultanistice, iar Ceauºescu a mers pânã la a dori sã construiascã propriul tip de comunism. În România lui Ceauºescu nu a existat nici un fel de pluralism politic, economic sau social, urmându-se mai degrabã un model totalitar decât unul sultanistic. În Serbia, pluripartitismul a existat ºi se poate argumenta cã slãbiciunea internã, mai degrabã decât forþa de coerciþie a partidului, a împiedicat dezvoltarea unei opoziþii. De asemenea, Ceauºescu se plaseazã undeva între un regim sultanistic ºi unul totalitar ºi în cazul mobilizãrilor de masã, prin organizarea unor evenimente aflate strict sub controlul statului ºi al partidului. Miloºevici, dupã ce s-a sprijinit iniþial puternic pe demonstraþiile de masã, le-a acordat din ce în ce mai puþinã atenþie, pentru a le mai folosi abia dupã bombardarea Serbiei de cãtre NATO în 1999. Importanþa serviciilor secrete în ambele state face dificilã discuþia despre rolul organizaþiilor parastatale în timpul revoluþiilor. În Iugoslavia, ele au jucat un rol mai mare în Bosnia ºi Kosovo decât în Serbia propriu-zis. Spre deosebire de ceea ce se argumenteazã în literatura de specialitate, în studiul de faþã susþinem faptul cã regimurile politice instaurate de Ceauºescu ºi Miloºevici nu pot fi privite ca „pur sultanistice”, ci mai degrabã ca fiind produsul unui hibrid. Primul a fost mai apropiat de totalitarism, în timp ce al doilea se identificã mai mult cu autoritarismul. Cu toate cã au în comun o serie de trãsãturi specifice regimurilor sultanistice, între ele existã ºi diferenþe importante. Pe baza celor douã exemple prezentate de noi, se poate argumenta nu numai ipoteza conform cãreia regimurile sultanistice sunt predispuse la a fi rãsturnate prin revoluþie, ci putem chiar sã ne întrebãm în ce mãsurã o astfel de clasificare generalã este utilã ºi bine-venitã. Totuºi, chiar ºi respingând aceastã ipotezã, este încã presupus cã asemãnãrile dintre cele douã regimuri ne pot oferi unele indicii cu privire la condiþiile necesare izbucnirii unor revoluþii, lucru care face necesarã schiþarea unei agende de cercetare ce va fi prezentatã în cele ce urmeazã.

O comparaþie între regimuri politice ºi revoluþii În regimurile hibride de tip sultanistic, personalitatea liderului este – evident – extrem de importantã. Ceauºescu ºi Miloºevici împãrtãºesc o serie de trãsãturi comune deosebit de interesante, ceea ce impune o investigaþie mai amãnunþitã a lor. De asemenea, având în vedere importanþa soþiilor în ambele cazuri, trebuie sã le oferim ºi lor un spaþiu pentru analizã. Un astfel de studiu poate furniza informaþii interesante cu privire la procesul decizional în cazul celor douã regimuri confruntate cu transformãrile revoluþionare. Elementul determinant al acestei

148

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

analize este întrebarea dacã Ceauºescu ºi Miloºevici aveau o aºa-numit㠄conºtiinþã de lideri”. La o primã vedere, nu se poate spune cã aceasta le-ar fi lipsit, ceea ce explicã în mare parte ºi capacitatea lor de a rezista de-a lungul timpului. Ambii lideri ºi-au proiectat o lume care nu avea mai nimic în comun cu realitatea, fapt ce le-a dat puterea de a se convinge atât pe ei înºiºi, cât ºi pe cei din suita lor, chiar puºi în faþa unor dovezi incontestabile, cã sunt deþinãtorii încrederii ºi loialitãþii populaþiei. Felul lor de a vedea lumea a dus însã ºi la o serie de erori de calcul – de tipul celei comise de Ceauºescu, care i-a chemat pe muncitori la miting în ziua de 21 decembrie 1989. Fiecare lider era înconjurat de o elitã restrânsã ca numãr ºi cu un caracter închis. Aceasta a prevenit orice provocare serioasã faþã de puterea politicã, eliminând posibilitatea izbucnirii unei lovituri de palat, fapt ce a dus în final la un sistem steril de luare a deciziilor a cãrui principalã consecinþã au fost nemulþumirile populare. Totuºi, nici unul dintre aceºti factori nu era complet nou în momentul rãsturnãrii de la putere. Au existat elemente ce au acþionat în timp, fãcând ca regimul sã fie vulnerabil, fãrã a-i provoca însã în mod direct cãderea. Un element important care vine sã susþinã aceastã ipotezã este relaþia pe care fiecare din cei doi lideri a avut-o cu nomenclatura. În ambele cazuri, nomenclatura pare sã nu fi numãrat mai mult de 10 000 de oameni. În România, ea era teoretic dictatã de apartenenþa la o ideologie comunã, dar, în realitate, aºa cum se întâmpla în Serbia, într-un mod foarte evident, liantul principal era interesul propriu materializat în existenþa unor relaþii clientelare. Uneori, cãtre sfârºitul celor douã regimuri, aceastã elitã restrânsã pare sã fi devenit, dacã nu complet alienatã, atunci indiferentã faþã de soarta regimurilor ce le susþinea. Cum anume s-a ajuns la aceastã situaþie, când anume s-a petrecut totul ºi de ce oare nu s-a întâmplat acest lucru ºi în stadiul de început al regimurilor sunt întrebãri asupra cãrora ar merita sã se elaboreze un studiu de sine stãtãtor. În mod clar, motivul nu a fost apariþia unor noi crize a resurselor, atât timp cât o caracteristicã a ambelor regimuri a fost existenþa unei crize prelungite. Important de analizat este modul de reacþie a forþelor de securitate, deoarece, la final, ambii dictatori erau dispuºi sã foloseascã forþa pentru a-ºi elimina adversarii. Mai ales cã, în ambele cazuri, atât cât se ºtie, impulsul iniþial al generalilor de armatã a fost de a urma ordinele ºi de a rãmâne loiali regimului. În cazul României, este încã departe de a fi clar de ce armata s-a retras în dimineaþa de 22 decembrie 1989. A fost oare ordinul lui Ceauºescu, pentru a putea vorbi mulþimii? S-a întâmplat oare aceasta pentru cã, peste tot în Bucureºti, disciplina militarã fusese încãlcatã, iar controlul era greu de menþinut de la un nivel central? Sau cei mai mulþi militari fuseserã contactaþi de membrii nou-formatului Front al Salvãrii Naþionale ºi cãzuserã de acord sã

REVOLUÞIA ÎN SOCIETÃÞILE COMUNISTE ªI POSTCOMUNISTE...

149

coopereze? ªi în cazul Serbiei, este neclar de ce Pavkovik ºi Înaltul Comandament nu au intervenit pentru a-l sprijini pe Miloºevici, cu care se aflaserã mai înainte în relaþii foarte strânse. S-au întâmplat oare toate acestea pentru cã s-au temut de miºcãrile de stradã sau pentru cã au fost contactaþi de membrii DOS ºi au înþeles cã sfârºitul lui Miloºevici era aproape? În ciuda faptului cã ambii conducãtori au favorizat Ministerul de Interne în detrimentul armatei, nici acesta nu s-a dovedit mai loial în momentul rãsturnãrii de la putere. De asemenea, motivaþiile ce au stat în spatele acestei atitudini sunt încã neclare. Fiind cel mai bine informat organism din societate, Serviciile Secrete erau conºtiente de slãbiciunea regimurilor ºi tocmai de aceea – în umbr㠖 negociau cu viitorii lideri, în timp ce vechiul regim îºi dãdea sfârºitul. Acest lucru s-a întâmplat cu siguranþã în Serbia. Un fir de urmat într-o viitoare cercetare este mecanismul mobilizãrii sociale din ambele þãri. S-a spus de multe ori cã, în România, coerciþia a fost factorul hotãrâtor ce i-a permis lui Ceauºescu sã-ºi pãstreze puterea, în timp ce Miloºevici a arãtat prin organizarea unor alegeri cã dictatorii nu sunt neapãrat nepopulari. Puterea pare sã deþinã o legitimitate înnãscutã, iar pentru o mare parte a populaþiei din Serbia, teoria conform cãreia, atunci când nu îl sprijineau pe faþã pe Miloºevici, cei mai mulþi erau indiferenþi în ceea ce priveºte sistemul s-a dovedit a fi cât se poate de adevãratã. Deºi nu sunt disponibile sondaje, o situaþie similarã pare valabilã ºi în cazul României. Aceastã ipotezã este, cu siguranþã, controversatã ºi necesitã studii ulterioare care sã o confirme. Cu toate acestea, felul în care se schimbã în mod radical relaþia dintre societatea româneascã ºi Ceauºescu, având în vedere faptul cã, în timpul Revoluþiei, cea mai mare parte a populaþiei a avut o atitudine pasivã, necesitã o atenþie mai mare. În nenumãrate ocazii, începând cu 1991, studenþii, intelectualii ºi susþinãtorii opoziþiei au mãrºãluit pe strãzile Belgradului, fãrã a da totuºi serioase bãtãi de cap regimului pânã în 2000. De asemenea, în România, în timpul Revoluþiei, forþele de securitate au suprimat primele demonstraþii ale unor grupuri formate în special din tineri. La fel, demonstraþiile anterioare de la Braºov ºi din Valea Jiului au arãtat cã manifestaþiile organizate numai de muncitori nu puteau avea un impact foarte mare. O altã idee centralã a acestui studiu a fost cã rãsturnarea lui Ceauºescu ºi a lui Miloºevici s-au putut produce doar atunci când o largã coaliþie reprezentativã pentru societatea urbanã (formatã din intelectuali, studenþi ºi muncitori) s-a pus în miºcare. Relaþia dintre grupuri, precum ºi felul în care ele au ajuns sã fie mobilizate trebuie, la rândul lor, cercetate mai pe larg, în special în ceea ce priveºte rolul muncitorilor. De ce erau pregãtiþi un numãr atât de mare de muncitori sã iasã în stradã în ambele þãri în 1989 ºi 2000? Nemulþumirea ca atitudine generalã nu este un argument suficient, pentru cã nivelul de trai scãzut era un factor comun atât

150

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

pentru România, cât ºi pentru Serbia, cu un deceniu înainte. Cât de organizatã a fost în România aceastã mobilizare? A fost cu totul spontanã sau noile structuri de la nivelul fabricilor (sau chiar cele vechi reconfigurate) au jucat un rol important în aducerea muncitorilor în stradã? În Serbia, mobilizarea a fost mai facilã datoritã abilitãþilor organizatorice ale opoziþiei, însã meritã specificat faptul cã încercãrile anterioare de mobilizare a muncitorilor au eºuat. Care a fost diferenþa ce a fãcut ca un numãr atât de mare de oameni sã ajungã sã demonstreze în stradã în octombrie 2000? Rolul societãþii civile ºi al partidelor politice din Serbia reprezintã diferenþa-cheie dintre cele douã revoluþii. În România a lipsit baza organizatoricã pentru a canaliza nemulþumirea popularã. Pânã la urmã, aceastã coeziune a fost oferitã de grupurile religioase ºi de întreprinderi. În momentul Revoluþiei, Serbia trecuse prin experienþa activismului unor ONG-uri precum Otpur ºi a partidelor politice. Spontaneitatea a avut ºi ea rolul ei, dar, în ansamblu, Revoluþia a fost mult mai minuþios organizatã, iar acest fapt a fost crucial dupã rãsturnarea lui Miloºevici. Serbia nu a cunoscut acelaºi haos ca România, þarã în care au murit 1 104 oameni. Revoltei din Belgrad i-au fost asociaþi doar doi morþi65. De ce s-a întâmplat aºa? Varianta noastrã este cã opoziþia din Serbia, învingãtoare în alegeri, fusese recunoscutã ca având legitimitatea sã preia puterea ºi o autoritate suficientã pentru a iniþia negocieri cu foºtii actori politici, inclusiv cu membrii forþelor de securitate. Toate acestea au fost în mãsurã sã vegheze la menþinerea ordinii. Totuºi, cea mai mare parte din conducerea forþelor de securitate române a trecut de partea noului organ de conducere, Frontul Salvãrii Naþionale, dupã doar câteva ore de la cãderea lui Ceauºescu. Nu s-a petrecut oare acest lucru suficient de devreme încât sã previnã actele de violenþã din România sau au mai fost ºi alþi factori implicaþi? Se impun, în mod cert, unele investigãri viitoare în acest sens. Acelaºi lucru este valabil ºi în ceea ce priveºte perioada imediat urmãtoare cãderii celor doi lideri, în special pentru eºaloanele inferioare ale conducerii. În ambele þãri, lucrurile sunt destul de clare la nivel naþional, cu noile regimuri care au preluat controlul, însã, la nivel local, transferul de putere s-a petrecut mult mai haotic, adesea într-un mod chiar mai revoluþionar, cu atât mai mult cu cât lideri neexperimentaþi i-au înlocuit pe foºtii activiºti. Istoria acestor evenimente a rãmas, 65. În Serbia, o persoanã a fost cãlcatã de un camion ce transporta manifestanþi la o demonstraþie, în vreme ce alta a suferit atac de cord în timpul asedierii postului naþional de televiziune. În ambele þãri, obiectivele-cheie ale manifestanþilor au fost aceleaºi: posturile de televiziune ºi centrele oficiale ale puterii politice. În România, acest centru a fost clãdirea CC, iar în Serbia clãdirea Parlamentului Federal, Miloºevici fiind preºedinte federal în momentul rãsturnãrii sale.

REVOLUÞIA ÎN SOCIETÃÞILE COMUNISTE ªI POSTCOMUNISTE...

151

în cea mai mare parte, nescrisã pânã acum. Se impune aºadar un studiu viitor, care sã contureze imaginea revoluþiei, aºa cum s-a format ea în imaginarul oamenilor de rând din cele douã societãþi. În fine, au existat asemãnãri, dar ºi deosebiri în ceea ce priveºte contextul internaþional cu care s-au confruntat cele douã þãri. În momentul cãderii lor, ambele regimuri erau privite ca niºte paria. Puþini au fost cei care au deplâns îndepãrtarea celor doi conducãtori, ambele revoluþii având astfel loc într-un context internaþional favorabil. Acest lucru este mai ales important în cazul României, pentru cã nu se ºtie dacã Nicolae Ceauºescu ar mai fi cãzut de la putere în situaþia în care în restul Europei de Est nu s-ar fi înregistrat un colaps generalizat al comunismului. Acesta nu doar a privat regimul de ultimele sale semne de legitimare, ci a oferit ºi un exemplu de mobilizare în masã demn de urmat de cãtre poporul român. În cazul Serbiei, este încã incert dacã bombardamentele NATO din 1989 au grãbit rãsturnarea lui Miloºevici, totuºi pierderea provinciei Kosovo a anulat pretenþia sa de a fi singurul capabil sã apere interesele naþionale ale Serbiei66. Cadrul extern a oferit materiale ºi sprijin moral în cazul Serbiei, Statele Unite susþinând o numãrãtoare în paralel a voturilor, care a dezvãluit în ce mãsurã se comiseserã fraude electorale ºi care a declanºat în cele din urmã Revoluþia. În consecinþã, revenind la întrebarea de la începutul acestui studiu, putem oare identifica factorii care fac ca regimurile comuniste sau postcomuniste în tranziþie sã fie predispuse la o înlãturare prin forþã? Se pare cã da, cu condiþia sã ne limitãm la cele douã studii de caz, la state conduse dictatorial sau la regimuri semitotalitare/autoritare, cu o legitimitate democraticã îndoielnicã. Cea mai potrivitã cale de a conceptualiza aceastã problemã pare a ni se dezvãlui prin intermediul a trei elemente-cheie: destrãmarea statalã a regimului, mobilizarea popularã ºi reacþia mediului internaþional. Luând în considerare primul element, ceea ce a hotãrât soarta regimului pare sã fi fost reacþia a ceea ce am amintit sub denumirea „elitã extins㔠sau „nomenclaturã”. Anturajul imediat al liderului îºi poate pãstra fidelitatea; totuºi, dacã pãtura mai largã a elitei, pe care se sprijinã regimul, începe sã se îndoiascã de legitimitatea acestuia, înlãturarea începe sã devinã posibilã. Armata este alt ingredient esenþial, în cazul în care conducãtorul e dispus sã facã apel la forþã pentru a se menþine la putere. Totuºi, ºi în acest caz se poate dovedi importantã mãsura în care ofiþerii de rang mediu ºi trupele 66. Credibilitatea lui Miloºevici în aceastã privinþã fusese serios slãbitã în urma eºecului sãu de a opri refugiul sârbilor din Croaþia spre Serbia în urma operaþiunilor Flash ºi Stor. Cu toate acestea, bombardamentele din 1999 au constituit cauza realã ce a determinat schimbarea imaginii sale pe plan intern.

152

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

regulate sunt dispuse sã suprime demonstraþiile; nu la fel de important este ºi gradul de loialitate al generalilor de rang înalt (deºi trecerea lor de partea opoziþiei ar grãbi, desigur, cursul evenimentelor). În cazul în care conducerea armatei are îndoieli în ceea ce priveºte loialitatea sa sau dacã aceasta fraternizeazã cu protestatarii civili, atunci cãderea regimului este completã. În astfel de situaþii, cei care înfruntã armata sunt protestatarii civili, de regulã neînarmaþi. Factorul crucial, hotãrâtor pentru succesul lor, nu þine neapãrat de poziþiile de conducere pe care ei le pot dobândi ulterior, deºi acest lucru se poate dovedi esenþial în cursul unei revoluþii, ci de felul cum este compusã mulþimea. Ea trebuie sã fie într-o mare mãsurã reprezentativã pentru toate secþiunile ºi vârstele societãþii urbane, deºi nu neapãrat ºi pentru ambele sexe, de vreme ce protestatarii sunt de obicei de sex masculin. De-abia dupã ce îndeplineºte aceastã cerinþã, mulþimea este îndreptãþitã sã pretind㠖 pe bunã dreptate – cã ea reprezintã voinþa poporului ºi cã oferã o alternativã credibilã la regimul curent. Prin urmare, este important sã participe un numãr semnificativ de muncitori, dar ºi de studenþi, intelectuali etc.; aceasta nu doar pentru a creºte puterea manifestaþiilor ºi a submina orice tentativã de rezistenþã. Pentru a putea provoca mulþimile, trebuie sã existe un element declanºator, iar acesta diferã de la caz la caz. În fine, mai este necesar ºi un context internaþional favorabil. Aceasta nu înseamnã neapãrat cã revoluþionarii trebuie sã se bucure de sprijinul unor puteri strãine, deºi el le poate promova în mod evident cauza; mai mult, înseamnã cã nu trebuie sã existe intenþii de imixtiune din partea nici unui stat, în favoarea menþinerii statu-quoului. Doar atunci când toate aceste criterii sunt îndeplinite poate avea loc schimbarea unui regim, deºi nu este deloc sigur dacã ea va rãmâne în istorie sub numele „revoluþie”. Traducere de Irina Cristescu

Revolution in communist and post-communist transitionary societies. A research agenda for the comparative study of two Balkan examples: Romania (1989) and Serbia (2000) Abstract In the context of continual revolutionary-like violence throughout the former communist world this article offers a comparative study of the ouster of Nicolae Ceauºescu in Romania and Slobodan MiloÍeviæ in Serbia in the hope of identifying what makes communist and especially post-communist transitory regimes so

REVOLUÞIA ÎN SOCIETÃÞILE COMUNISTE ªI POSTCOMUNISTE...

153

susceptible to violent overthrow. Recent literature has suggested that it might be the sultanistic characteristics of these regimes that make them vulnerable to such actions. Taking the model of sultanism developed by Juan Linz in collaboration with Houchang Chehabi and Alfred Stepan as a base, this article considers the importance of the key variables of leadership, ideology, pluralism and mass mobilisation in determining the likelihood that regime change will come through revolution. The article aims to gauge the extent to which the Ceauºescu and MiloÍeviæ regimes may be considered sultanistic and whether such models are of any assistance in explaining the outbreak of revolution. Finding weaknesses in the sultanistic model, it concludes by suggesting an agenda for further research on the two revolutions. Focusing on a few key variables, this would hopefully provide a better predictive tool for identifying the possibility of revolution in such states in the future. The comparison of the Ceauºescu and MiloÍeviæ regimes finds significant differences but also many similarities, with both regimes ultimately being highly coercive. The power of both leaders was considerable but they were also working within certain constraints. These were fewer in the case of MiloÍeviæ, but even in Ceauºescu’s neostalinist state they did exist. Neither of the two men was particularly charismatic, but they did have certain personality traits in common, including a conspicuous reliance on their high profile wives for advice and support. Both became leaders through internal party manipulation. In conformist or as it has even been suggested authoritarian societies the mantle of leadership gave them a certain natural legitimacy but both augmented this by adopting popular national causes soon after they achieved office. In a series of speeches Ceauºescu opposed the Soviet Union’s 1968 invasion of Czechoslovakia, while MiloÍeviæ openly adopted the cause of the Serbs in Kosovo. Both also sought to gain further legitimacy through activity on the world stage. Through a stream of state visits Ceauºescu built the image of an international statesman of repute, while MiloÍeviæ during the Yugoslav wars was able to position himself as a key power broker at various times. By the end of their periods of rule, however, all these forms of legitimacy had been seriously eroded. The claims of both leaders to be defenders of the national interest of their states looked increasingly threadbare and internationally both Romania and Serbia were regarded as pariah states. Nonetheless, both leaders seem to have persuaded themselves that they remained popular and neither wavered in their own self-belief that they had a right to rule. Contrary to popular views, this article argues that neither regime was particularly dynastic. However, in both cases power was restricted to a narrow elite which became more exclusive as times passed, with no provisions being made for

154

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

incorporating the views of those outside this select group into the decision-making processes. This protected both regimes from the threat of a palace coup but ultimately left them isolated and non-responsive to the needs of society. Below these small upper elites stretched extended or nomenclatural elites, which in both cases totalled around 10,000 people. This article argues these groups were crucial in sustaining the two leaders hold on power. Only when these extended elites began to have doubts about the legitimacy of the regimes they supported did the two leaders become susceptible to be overthrown. A key part of this wider elite in both societies was the security forces. Both leaders remained suspicious of their armies and diverted considerable funds to alternative forces in the ministries of the interior but, when tested during the revolutions, these did not prove particularly loyal. Ultimately both leaders relied on their armies to impose order and, when these failed, they were overthrown. Both Ceauºescu and MiloÍeviæ shared ideological roots in communism, although the latter in a post-Cold War environment was more ambiguous in his stance. The other main ideological strand in both cases was nationalism. The extent to which MiloÍeviæ and even possibly Ceauºescu were anything more than cynical manipulators of nationalism is often questioned, but once they embraced the ideology they both did so with enthusiasm. In both cases their nationalism focused on the retention of territory rather than achieving ethnic exclusivity. Nationalism helped unify societies and paper over the ideological cracks of socialism but it also alienated significant ethnic minorities. This was instrumental in both Romania and Serbia being branded as pariah states. Ultimately nationalism failed as an ideology because both leaders were unable to fulfil their national goals. MiloÍeviæ lost control of Serbian populated areas of Yugoslavia, including Kosovo, while Ceauºescu, despite imposing immense suffering on the Romanian people, failed to build a utopian multilateral developed socialism. There were major differences in the degree of pluralism in both states. There was no political pluralism in Romania under Ceauºescu but in Serbia a democratising environment brought both political parties and civil society organisations, such as the student group Otpor. However, through his control of the media and tactics such as co-option, for much of his period of rule, MiloÍeviæ was able to neutralise these groups, allowing him to maintain a hold on power which was almost as effective as Ceauºescu’s. Nonetheless, during these years the basis of a civil society was being created and democratic values were being internalised. The trigger for the Bulldozer Revolution was MiloÍeviæ’s attempt to falsify election results and the leaders of the opposition political parties played a key role in planning the events, even if afterwards things did not entirely follow to script.

REVOLUÞIA ÎN SOCIETÃÞILE COMUNISTE ªI POSTCOMUNISTE...

155

This article argues that it was the deals opposition leaders cut beforehand with senior regime figures, especially in the security forces, that were crucial in preventing Serbia from descending into the same anarchy as Romania after the flight of Ceauºescu. This also probably explains why the Serbian revolution was virtually bloodless. There were also differences in the degree of economic pluralism in the two states, with Serbia in a post Cold War environment introducing a degree of privatisation. However, much also remained under state control and there were other important similarities. Most significantly both leaders presided over sustained periods of economic crisis. This created discontent but does not seem to have been pivotal in leading to their overthrow. Given the communist backgrounds of both states, social pluralism was limited in each case. This section therefore looks at the importance of three key groups in sparking revolution: intellectuals, students and workers. Both leaders lost the support of what may be termed more liberal intellectuals with a pan-European view at an early stage but retained the loyalty of a smaller group of more nationalist intellectuals who supplied the symbolic universes for their regimes. Losing the support of most intellectuals therefore does not seem to have particularly weakened the regimes in either case. Despite popular perceptions to the contrary, students do not seem to have played a particularly prominent role in the Romanian revolution. Young people were important, but these were drawn from all walks of life. Students were probably more important in Serbia, partly because they were mobilised through organisations such as Otpor. The key group in both revolutions was the workers. In Romania the security forces effectively suppressed the early street protests and it was only when the workers poured out of the factories in large numbers that the soldiers were overwhelmed and the revolution was triumphant. In Serbia a key action was the strike by the workers of the Kolubara coalmine and power plant. Highly symbolic, it undermined the claims of the regime to represent the people and demonstrated the weaknesses of the security forces when they were unable to prevent opposition demonstrators reinforcing the strikers. The article argues that neither the Ceauºescu nor the MiloÍeviæ regimes can be seen as totally sultanistic. Instead it argues that they should be seen as hybrid regimes, with the one being closer to totalitarianism and the other to authoritarianism. Given this hybridity, it also suggests that such broad categories may not be the best way to explore propensity to overthrow. Instead it suggests a further research agenda which would focus on key aspects of the revolutions. On the basis of the two case studies it concludes that the best way to conceptualise the issue would be through the three key areas of state breakdown, popular mobilisation and the

156

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

international response. Taking state breakdown first, the crucial factor determining the fate of the regime seems to be the response of what this article terms the extended regime elite. The immediate entourage around the leader may remain loyal but if the broader elite on which the regime rests begins to doubt its continuing legitimacy to rule then overthrow becomes possible. If the leader is willing to resort to force to remain in power, then the army is also a key player. However, here again it may not be the loyalty of the top generals which is so important (although their defection to the side of the opposition would undoubtedly speed events) but the willingness of the middle ranking officer corps and the troops on the ground to suppress the demonstrations. If the army leadership has doubts about their loyalty or they start fraternising with civilian protesters, then state breakdown is complete. Facing the army in such situations are civilian protesters who are usually unarmed. The crucial factor determining their success is not necessarily the leadership they receive, although this is significant in determining the course of the revolution, but the composition of the crowd. It has to be broadly representative of all sections and even ages of urban society, although not necessarily of both genders, since protesters tend to be male. If it fulfils this requirement, then the crowd is able to claim with some justice that it represents the will of the people and that it presents a credible alternative to the legitimacy of the regime. Crucial therefore, and not just because they make the demonstrations sufficiently large to overwhelm any opposing troops, is the participation of large numbers of the working class alongside students, intellectuals and others. However, to spark these demonstrations there has to be some kind of trigger and this, of course, will differ in each case. Lastly, there has to be a permissive international environment. This does not necessarily mean that the revolutionaries have to have the support of outside powers, although this obviously can help their cause, but it does mean that there has to be no state intent on intervening to preserve the status quo. When these various criteria are met, then regime change is possible, although whether or not this will be blessed with the name revolution is, of course, by no means certain.

REVOLUÞIA ÎN SOCIETÃÞILE COMUNISTE ªI POSTCOMUNISTE...

Partea a II-a. Documente

157

158

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

HEADER STANGA

159

Amintiri din 21-22 decembrie 1989 (Radu Silaghi1 în dialog cu Bogdan Murgescu) Bogdan Murgescu: În ce situaþie v-a prins Decembrie 1989? Unde lucraþi? Care era statutul dumneavoastrã? Radu Silaghi: Am sã vã explic în detaliu toate aceste amãnunte. Pe mine, anul 1989 m-a prins în Bucureºti. Pãrinþii mei locuiesc ºi locuiau ºi atunci în Timiºoara cu familia ºi cu fraþii. Eu sunt nãscut în Satu-Mare. În 1981 m-am mutat din Satu-Mare în Timiºoara; în 1982 s-au mutat ºi pãrinþii cu familia, iar în 1984 am fost luat în armatã, în Bucureºti, la o unitate de aviaþie, pe linia de centurã, la UM 01877. Dupã terminarea armatei, în decembrie 1985, m-am întors acasã, la Timiºoara, la pãrinþi, ºi am lucrat pânã la sfârºitul lui 1986. În 1987, în ianuarie, mi-a murit în Bucureºti un unchi la care þineam foarte mult ºi m-am stabilit aici fiindcã mãtuºa mea (sora lui tata) era destul de în vârstã ºi nu avea nici un copil. M-am angajat la ACM 6, fosta antreprizã de construcþii ºi montaj cu staþiile de betoane ºi cu ºantierele. Fãceau construcþii de genul acesta în mai multe locaþii. Începuserã demolãrile în zona Otopeni, în zona Victoria Socialismului, cu nebunia pe care o ºtiþi ºi dumneavoastrã. Pe mine, Revoluþia m-a prins oarecum pregãtit. Din ce punct de vedere pregãtit? Fiindcã eram hotãrât sã fac ceva. În 1989, mã duceam acasã, la Timiºoara, cam de douã ori pe lunã, la pãrinþi, la fraþi. Era o stare de tensiune în Timiºoara, care era cel mai bine aprovizionat oraº dupã Sibiu, [dar] deja se vedea foarte clar cã nu mai exista aprovizionarea cu produsele de bazã ºi lumea avea o stare de nemulþumire. Eu mi-am propus cã, dacã pânã la 1. Radu Silaghi, participant la Revoluþia Românã din Decembrie 1989, a fost apoi membru al Consiliului Frontului Salvãrii Naþionale ºi al Consiliului Provizoriu de Uniune Naþionalã. A absolvit studii universitare în management (ASE Bucureºti), studii postuniversitare în Statele Unite ale Americii ºi Colegiul Naþional de Apãrare. A absolvit studii de master ºi actualmente este doctorand în domeniul securitãþii ºi siguranþei naþionale la Universitatea Naþionalã de Apãrare. Membru al PD din 1992, este din 2004 viceprimar al Sectorului 4 Bucureºti ºi din 2005 preºedinte executiv al PD sector 4.

160

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

30 decembrie 1989 nu se va întâmpla ceva în România, eu pãrãseam þara. Eram hotãrât sã fug din þarã. Eram un copil, aveam 25 de ani, în orice caz dorisem într-adevãr sã am libertate de miºcare. Nu mai suportam starea aceea de închidere în care mã simþeam sufocat. Mã hotãrâsem sã fug în Ungaria ºi din Ungaria sã trec în Italia. B.M.: Dumneavoastrã ºtiaþi ungureºte? R.S.: Eu ºtiu ungureºte, am crescut între unguri, dar nu sunt ungur. Silaghi este un nume maghiarizat. În 1989, toatã lumea asculta Radio Europa Liberã ºi ascultam ºi eu în Balta Albã, în Sãlãjan, la mãtuºa mea, unde locuiam, ascultam la Radio Europa Liberã ceea ce se întâmplã în toatã Europa de Est. Pe data de 20, când a venit Ceauºescu din Iran ºi la televizor a început sã condamne Timiºoara, cã sunt cei mai mari trãdãtori ºi vânzãtori de þarã, pe mine m-a îngrijorat foarte tare... B.M.: Dumneavoastrã nu apucaserãþi sã primiþi veºti directe de la familie? R.S.: Nu, dar a fost o situaþie interesantã. Dupã apariþia pe post a lui Ceauºescu, condamnând Timiºoara ºi aducând tot felul de acuze; eu mi l-am imaginat pe tata. Tata a fost veteran de rãzboi. Cum îl face pe tata trãdãtor de þarã, un om care a luptat pentru þarã? I-am spus mãtuºii cã, orice s-a întâmpla, mâine am sã ies împotriva lui Ceauºescu. „Tu eºti nebun?” – mi-a zis ea. Dupã terminarea speech-ului lui Ceauºescu la ºtirile jurnalului de searã, am dat telefon acasã, la maicã-mea, ºi am întrebat-o ce se întâmplã. „Este dezastru, au murit… nu ºtiu ce se întâmplã în oraº, armata, miliþia sunt peste tot, Securitatea miºunã!” Era pe data de 20, când deja în balconul Operei din Timiºoara se proclamase „oraº liber”. Am întrebat de fraþi. „Unul dintre fraþi a fost rãnit” – mi-a spus. Asta m-a revoltat ºi mai tare. Între timp s-a oprit telefonul, conversaþia s-a închis. Toatã noaptea m-am zvârcolit, nu am avut somn. Joi dimineaþã [pe 21 decembrie], la ora 6.30, am plecat la serviciu în Ramuri Tei, în spatele Circului de Stat, unde aveam atelierul. Traversând Bulevardul Lacul Tei prin parc am vãzut un grup de angajaþi de la instituþiile de stat, de la societãþile de pe Platforma Pipera, venind spre centrul Bucureºtiului cu pancarte ºi care erau foarte indignaþi ºi revoltaþi de ceea ce se întâmpla în Timiºoara. „Unde mergeþi?” „Mergem sã protestãm împotriva trãdãtorilor ºi vânzãtorilor de þarã!” Spunea asta unul din muncitorii aceia. M-am oprit ºi am zis: „Cum, Dumnezeule, pãrinþii mei sunt acolo ºi acolo mor oameni pentru noi ca sã ne facã o viaþã mai bunã ºi voi spuneþi cã…?”. M-au împins câþiva dintre ei ºi am plecat cu lacrimi în ochi. M-am dus la serviciu. În echipa în care lucram erau ºapte sau opt persoane, plus inginerul, ºeful de atelier, cu încã vreo patru-cinci din partea tehnicã. Este foarte interesant cã-n 1989 eram cam rebel… ªi acum sunt rebel, recunosc! Dar atunci aveam ºi

AMINTIRI DIN 21-22 DECEMBRIE 1989

161

pãrul mare ºi ondulat. „ªi ce s-a întâmplat, Radule?” „Pãi, cum adicã, Ceauºescu condamnã Timiºoara, îmi face pãrinþii trãdãtori ºi vânzãtori de þarã!” Unul dintre colegi, mai glumeþ de felul lui, nea Titi, de vreo 50 de ani, a spus: „Lasã, mã, sã lichideze, sã ºteargã Timiºoara de pe harta þãrii!”. ªi a început sã aducã injurii. În clipa urmãtoare am pus mâna pe o piatrã de caldarâm ca sã-i dau în cap. Norocul lui a fost cã s-a bãgat inginerul între mine ºi el ºi astfel am scãpat, cã probabil îl omoram pe colegul meu. „Bã, indiferent ce se întâmplã, sunteþi laºi dacã nu veniþi sã protestãm împotriva lui Ceauºescu. Eu, azi, ori îl dau jos pe Ceauºescu, ori mã împuºcã!” Aceºtia au rãmas oarecum perplecºi, vã spun cinstit ºi se poate verifica foarte simplu pentru cã oamenii trãiesc. B.M.: Sã-mi daþi ºi niºte nume. R.S.: Vã dau ºi nume! ªi dintre toþi de acolo s-au aliat cu mine încã trei persoane: un bãiat George, iar unul din pãrinþi, mama, era profesor... era de vârsta mea ºi stãtea pe undeva pe Strada Udriºte, iar tatãl era inginer; ºi doi mai mari ca noi, de 30 ºi ceva de ani, care lucrau la PRAM. „OK! Hai sã mergem în Piaþa Victoriei, cã acolo se adunã ºi protesteazã împotriva Timiºoarei. Hai sã facem ceva!” – am spus. ªi am plecat pe jos de la Ramuri Tei pânã în Piaþa Victoriei. În Piaþa Victoriei, când am ajuns, nimic. La metrou, ceilalþi doi s-au retras. Au spus: „Mãi, noi mergem acasã!”. Era în jur de ora 8 ºi câteva minute. George a spus: „Mãi, ãsta precis îi adunã pe manifestanþi ºi face mitingul acesta la Palatul Regal. Hai sã mergem acolo!”. Am plecat pe jos ºi am ajuns în jur de 8 ºi jumãtate. B.M.: Îi ziceaþi Palatul Regal sau CC? R.S.: CC! Când îi spuneam CC, când îi spuneam Palatul Regal... Conversaþia era de genul acesta: „Hai sã mergem la Palatul Regal, la CC”. ªi am luat-o pe jos, în 20 de minute de la Piaþa Victoriei, am ajuns. Între timp lumea curgea, venea spre CC. Am ajuns în dreptul hotelului Hilton, la Athenée Palace. ªi am spus: „Ce facem? Unde mergem?”. „Hai sã intrãm pe aleea de la Ateneu ºi sã ne aºezãm pe o bancã.” Ne-am aºezat pe o bancã, am stat noi vreo zece minute ºi vine un colonel: „Voi de unde sunteþi, de la ce fabricã sunteþi?”. Acesta [George] se uita la pancartã ºi a vãzut „Granitul”. Zice: „De la «Granitul»!”. „Hai, mergeþi de aici ºi duceþi-vã unde este «Granitul»!” – fãrã sã ne legitimeze, deºi eu aveam pãrul mare, îmi trecea de umãr! Zice: „Hai, treceþi la «Granitul»! Acolo este locul!”. Chiar pe locul unde este acum [Biblioteca Centralã Universitarã], pe colþ, ºi ne-a împins acolo. Am mai stat de vorbã câteva minute cu George ºi apoi a dispãrut. M-am uitat în dreapta, în stânga ºi mi-am zis: ce Dumnezeu se întâmplã? Sunt singur, nu mã cunoaºte nimeni, mã ia Securitatea. Lumea a început sã þipe: „Ceauºescu!, PCR!” ºi aºa mai departe… A trecut un timp ºi

162

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

tot ne împingea lumea din spate. La un moment dat se discuta cã vin niºte studenþi dinspre Romanã, de la Timiºoara, care sã facã scandal în Piaþã. Se vocifera în public. B.M.: ªi asta s-a auzit în grupul de la „Granitul”? R.S.: Da, în grupul de la „Granitul”. La un moment dat, a trecut ceva timp, ieºise Ceauºescu, nu eram atent la el, la ce se întâmplã în faþã, la balcon. În primul rând, în faþa CC, erau cei din fosta Securitate ºi membrii de bazã ai partidului, iar în spate era mulþimea. Fiind pe colþ, aici, la Bibliotecã, mã trezesc cu un bãiat lângã mine foarte revoltat. Parcã-l vãd ºi acum, tânãr, nu ºtiu dacã avea mai mult ca mine, pânã în 25 de ani, brunet cu pãrul lins, ºi înjura de mama focului: „Ai dracului, mi-au omorât pãrinþii ºi fraþii la Timiºoara!”. „De unde eºti?” „Din Timiºoara, din Giroc ºi mi-au fost împuºcaþi pãrinþii ºi fraþii!” „Cum pãrinþii ºi fraþii?” „Un frate ºi tatãl meu au fost împuºcaþi, eu îl omor pe Ceauºescu astãzi.” Am intrat într-o conversaþie cu el câteva minute. Vedeam cã þine ceva în mânã, dar nu mi-am dat seama ce e. Dupã care s-a auzit o bubuiturã puternicã ºi a început vuietul acela de împunsãturi, de scoatere afarã. Ne-au împins afarã, dupã care au început þipetele. M-am uitat în dreapta, bãiatul dispãruse. Încercau sã ne împingã afarã din Piaþã. ªi atunci a venit Ceauºescu, cu ce comenta el pe acolo, ºi ne-au întors. A urmat apoi o a doua busculadã ºi lumea a început sã înjure ºi a început fuga. Sã fi fost pe la 10.30-11.00, nu mai ºtiu cât era ceasul, nu mã întrebaþi de ore. B.M.: Deci tot incidentul a fost la 12.30? R.S.: Nu mai ºtiu la cât a fost. Cine spune cã ºtie orele exacte, ãla nu a fost acolo, vã spun cinstit. Ne-au scos afarã ºi ne-au împins din Piaþã, a doua oarã dupã busculadã. Unii au cãzut pe jos buluc. Este o chestiune foarte interesantã ºi nu am dat importanþã foarte mult timp: existau pancartele acelea cu tot felul de inscripþii pe ele. Mi-am adus aminte recent, cei care þineau acele pancarte cu vârfurile ascuþite mai atingeau pe unii, îi înþepau, aceºtia strigau: „Au, mã înþeapã!” ºi se crea ºi mai mare busculadã ºi þipete. Am ajuns pe Magheru ºi toatã lumea alerga, care încotro! Împins din spate, dinspre Oneºti. [...] Când am ajuns aproape de Intercontinental, am început sã þip în gura mare: „Dar unde fugiþi? În mintea mea pãrinþii ºi fraþii mei au fost uciºi la Timiºoara...”. M-am oprit în loc: „Unde plecaþi? Nu fiþi laºi!”. Unii s-au oprit, s-au uitat, alþii au plecat, alþii s-au retras pe margine. Iar am pornit sã merg spre rondul de la Universitate. Când am ajuns la rondul de la Universitate, venea un grup de câteva persoane dinspre „Cocor”. M-am oprit la rond la Universitate ºi am început sã þip. Între timp s-a pus baricadã la Batiºtei. S-a închis drumul înspre Victoriei, Casa Centralã a Armatei, ºi nu a rãmas deschis decât drumul care venea dinspre

AMINTIRI DIN 21-22 DECEMBRIE 1989

163

„Cocor” ºi Piaþa Rosetti, aceste drumuri au rãmas deschise, în rest se închiseserã deja de cãtre forþele de ordine. A venit grupul acesta ºi am început sã þip: „Hai sã facem ceva cã-n Timiºoara au murit oameni!”. Au rãmas pe loc, trebuie sã recunosc cã nu au fost mai mult de 50-100 de persoane! B.M.: Dintre aceºtia 50, pe cine mai reþineþi? R.S.: Deci eram: Raicu Romeo, Rada Istrate. [...] A mai fost un puºti... am un lapsus acum... cine a mai fost? Am început sã ne organizãm acolo ºi sã compunem tot felul de lozinci: „Ceauºescu, sânge!”... „Timiºoara sânge, Bucureºtiul plânge!”... Ne-am apropiat de forþele de ordine, între timp s-a închis la Sala Dalles, la Batiºtei se închisese, în partea cealaltã, pe strada Câmpineanu, s-a închis ºi acolo; eram înconjuraþi, mai puþin dinspre Unirii ºi Piaþa Rosetti. Am stat acolo, am început sã strigãm, sã ne punem în genunchi, sã protestãm, în felul care se ºtie deja. Dupã care a apãrut ideea sã se urce Romeo Raicu pe Parking, sus. ªi Romeo Raicu a început sã spunã tot felul de vorbe mari, sã protestãm împotriva lui Ceauºescu, sã-l condamnãm pe Ceauºescu ºi altele. B.M.: Deci el era oratorul în acel moment. R.S.: În acel moment el era. Ce se întâmplã? Eu i-am dat gir lui Raicu, în acel moment. Am crezut cã este student ºi l-am vãzut foarte hotãrât ºi mi-am zis cã trebuie sã stau lângã el cã vrea sã facã ceva. S-a urcat pe Parking ºi a spus cã în Timiºoara s-au comis crime, cã armata trebuie sã fie de partea noastrã, cã în Timiºoara sunt morþi, cã Ceauºescu duce þara la dezastru ºi altele. Am început sã organizãm în zona Intercontinental, am vorbit ºi eu, ºi Dincã Dumitru. A venit Dan Iosif pe la 16.00-16.30, nu mai ºtiu exact. A venit colonelul, actualmente generalul Iancu Marian (prima persoanã împuºcatã mortal la Dalles a fost chiar fiica dânsului), a mai vorbit o fatã care lucreazã la MAE (Ministerul Afacerilor Externe), a lucrat pe la o ambasadã pe la New York... Paula Ciubotaru, dacã nu mã-nºel... Ne-am organizat acolo, sã fim un comitet de iniþiativã, dupã care ne-am gândit cum sã ne facem auziþi. A venit un puºti cu o baterie pe care a pus-o Romeo la portavoce. Un lucru foarte interesant a fost atunci când Romeo s-a urcat pe Parking, a vorbit la un burlan ca sã se audã peste tot. Dupã care Dincã a urcat ºi el, a vorbit ºi el, au vorbit Iancu Marin, Dan Iosif... între timp am fãcut zidul-cordon la 5, 5 ºi ceva dupã-amiazã... Fetele au luat niºte flori, le-au dat unor soldaþi ºi le-au pus pe þeava pistoalelor-mitralierã. B.M.: Ofiþerii nu au intervenit? R.S.: Ofiþerii nu au intervenit, este foarte interesant. Foarte mulþi soldaþi plângeau ºi erau timoraþi, speriaþi, le spuneam: „Sunteþi fraþi cu noi. ªi voi aveþi acasã pãrinþi, aveþi surori...”. În clipa când au venit primele TAB-uri (5.30, nu mai þin bine minte), care au trecut prin mulþime, a fost un individ care stãtea cu

164

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

copilul pe umeri. ªi când a venit, i-am spus: „Dã-te la o parte!”. „Nu, cã stau ca sã acord libertate copilului meu! Dacã eu am trãit atâþia ani în mizerie, copilul meu vreau sã trãiascã în libertate!” Lucrul acesta m-a frapat foarte mult ºi m-a ºocat în special gândirea lui. B.M.: Dupã aceea l-aþi identificat? R.S.: Nu! ªi am sã vã spun ºi de ce. A fost o chestie foarte ciudatã: a venit TAB-ul. Cei din spate au vãzut cã vin ºi s-au retras, o parte din cei din faþã eram acum mari ºi tari, încercam sã arãtãm ce putem în faþa armatei... el a fost lovit pe o parte ºi în timpul acesta a scãpat copilul de pe umeri, am prins copilul ºi l-am dat deoparte. În clipa aceea, eu am cãzut dincolo de jumãtatea baricadei, dincolo de linia de demarcaþie dintre noi ºi forþele de securitate. Pe mine au sãrit câþiva miliþieni cu bastoane ºi cu picioarele ºi mi-au dat în cap. O fatã ºi un bãiat m-au tras de picioare, cã eu am cãzut în faþã ºi ãºtia veniserã cu bastoanele ºi cu bulanele ºi m-au lovit... Au reuºit bãiatul ãsta ºi cu fata sã mã tragã. Copilul a fost luat de cineva de mânã, atunci s-au spart ºi geamurile de la Sala Dalles. Trebuie sã recunosc cã, dacã nu se spãrgeau geamurile, pe mine ºi pe ceilalþi ne lua miliþia ºi ne ducea la Securitate. ªi atunci am fost obligat sã intru prin Sala Dalles, am escaladat prin spate ºi am ajuns în dreptul Ambasadei SUA, noi þipând: „Haideþi sã ne întoarcem!”. Unii ziceau sã intrãm la Ambasada americanã, sã iasã cineva din Ambasada americanã. Bine... dumneavoastrã ºtiþi cã acolo perimetrul era foarte bine pãzit! Toþi cei de acolo ne-am hotãrât sã întoarcem în Piaþã. B.M: Cam câþi? R.S.: 15-20 de oameni, ºi ne-am întors la Inter, prin faþa Teatrului Naþional. Unii dintre noi, înainte de a se sparge la Sala Dalles ºi înainte de incidentul când am cãzut ºi m-au lovit ºi bãiatul acela cu copilul, o parte dintre noi doream sã facem întâlnirea cu cei de la Piaþa Romanã, pentru cã se spunea cã ºi acolo s-au adunat manifestanþi împotriva lui Ceauºescu; unii erau de acord sã mergem acolo, alþii sã stãm pe loc la Intercontinental, fiindcã ºtiam cã acolo sunt agenþiile de presã. La Inter. Auzisem cã acolo sunt agenþiile de presã. B.M.: Le-aþi trimis vorbã sã vinã sau v-aþi bazat pe faptul cã urmeazã sã vinã? R.S.: Ne-am bazat cã urmeazã sã vinã cãtre noi. Nu aveam cum sã mai trimitem oameni cã deja era închis. Noi am zis cã strãpungem la un moment dat, cã hai sã forþãm, dar am realizat, într-un final, cã nu se poate trece de forþele de ordine. Pe colþ, la Batiºtei cu Nicolae Bãlcescu, la etajul întâi era un grup de trei-patru bãrbaþi, care filmau ºi aveau un fular alb cu roºu, þin minte perfect ºi acum! Când îi vãd cã joacã pe cei de la Dinamo, parcã îi vãd pe ei. Am strigat:

AMINTIRI DIN 21-22 DECEMBRIE 1989

165

„Aruncã-mi fularul ºi veniþi ºi voi jos!”. Mi-au rãspuns: „Nu! Voi acolo, iar noi aici!”. B.M.: Nu ºtiþi cine filma? R.S.: Nu ºtiu ºi nici nu am avut curajul sã întreb ce instituþie era acolo sau cine locuia acolo! Dupã care ne-am întors în faþa Intercontinentalului, am început sã facem baricada ºi am stat toatã noaptea de 21 – nu au fost mai mult de 200 de persoane acolo ºi erau foarte mulþi copii. Am vorbit cu doi copii, nu ºtiu dacã aveau mai mult de 10-11 ani, ºi i-am întrebat: „De ce nu vã duceþi la voi acasã? Pãrinþii voºtri plâng dupã voi”. „Nu, cã pãrinþii nu au curaj sã vinã, sunt niºte laºi!” Erau niºte copii de 10-11 aniºori! Clasa a III-a, a IV-a. Vi se pare normal? Iar noi încercam sã îi trimitem acasã. Dupã aceea, am început sã strigãm vechile lozinci ºi cã vin muncitorii de la Pipera, IMGB, Vulcan, 23 August, cã vin toate marile fabrici din Bucureºti. B.M.: Aveaþi informaþii? R.S.: Nu aveam informaþii, dar ne încurajam prin aceste strigãte ºi încercam sã bãgãm teama ºi celor din faþa noastrã. Ne îmbãrbãtam, deºi noi ºtiam cã nu vin, vã spun cinstit, eram conºtienþi cã nu vin; dupã care a fost cu TAB-ul pe care l-am oprit, s-a fãcut baricada, s-a dat foc la maºinile respective. Þin minte cã trebuia sã facem ceva, o baricadã, sã-i oprim pe aceºtia sã intre în noi. Noi credeam cã vor veni din faþã în noi. Nu ºtiam cã vor veni TAB-uri din spate. Am vorbit cu Romeo Raicu ºi cu Paula Ciubotaru, cu Rada Istrate: „Hai sã facem ceva!”. Era ºi un doctor, domnul Filipoiu ºi cu Dincã. Am zis: „Hai sã facem ceva. Ce facem? Hai sã aducem mesele de la Dunãrea”. Am cerut sã vinã Radu Beligan de la TNB cu noi. B.M.: ªi a venit? R.S.: Nu a venit Beligan. B.M.: Dar era acolo? R.S.: Din câte am înþeles, Beligan era la Teatrul Naþional. Surprinzãtor, l-am vãzut atunci târziu, în noapte, pe Dichiseanu, pe la 9.00-10.00 cu o fatã tânãrã, dupã care am aflat cã era nevastã-sa. Am început sã facem baricada respectivã. A trecut TAB-ul, i s-a dat foc. Ne-au udat cu maºina de pompieri. M-au udat pânã la piele, dar ziua aceea a fost mirificã pentru noi, a fost dumnezeiascã pentru noi, ne-a dat o putere extraordinar de mare! Trebuie sã recunosc cã în clipa aceea, dupã 21 decembrie, la ora 5.00, când a trecut primul TAB, mi-am zis cã, dacã am scãpat acum, nu mai mor, înseamnã cã Ceauºescu nu mai are mult. Mã îmbãrbãtam de unul singur. B.M.: Erau ºi cunoscuþi mai vechi?

166

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

R.S.: Nu am avut nici un cunoscut mai vechi. Deci eu eram singur, ca ºi ceilalþi, care, de asemenea, erau singuri, ºi apoi începusem sã ne cunoaºtem. B.M.: Aþi avut senzaþia cã unii se cunoºteau mai bine? R.S.: ªtiu cã printre noi umblau persoane îmbrãcate în costume ºi haine de piele negre, ne temeam de ei, dar era o situaþie peste care treceam repede, ne uitam la ei ºi începeam sã înjurãm, þipam ºi protestam mai departe. Dupã ce am fost udaþi, mi-am dat haina de pe mine ºi m-am dus la un militar ºi i-am zis: „Ia haina asta, pune-o pe tine ºi treci de partea noastrã!”. Þin minte cã era pe la ora 19.00 sau 20.00 seara, când a trecut un ofiþer, zicea cã e Paul Jerbaº. Venise ºi a început sã vorbeascã: „Sunt ofiþer, am trecut de partea voastrã, armata este cu voi, nu armata e criminalã, nu armata a tras la Timiºoara!”. B.M.: Asta în seara zilei de 21? R.S.: În seara zilei de 21. Apoi am rãmas din ce în ce mai puþini, în jur de ora 22.00-23.00… B.M.: Mai aveaþi cumva ºi tranzistoare sau eraþi fãrã nici o altã sursã externã de informaþii? R.S.: Nu, nu aveam nici o sursã externã de informaþii. Nu existau radiouri. B.M.: Dar existau! Nu prindeau Europa Liberã? R.S.: Nu, n-am avut. Dar, între timp, se vorbea ºi încercam sã ne îmbãrbãtãm, toþi care vorbeam la portavoce ziceam: „Europa e cu noi. Se revoltã toatã þara. Deja Timiºoara e liberã!” – ne îmbãrbãtam unii pe alþii fãrã sã ºtim cã în Cluj... spuneam: „Azi în Timiºoara, mâine-n toatã þara”. B.M.: În afarã de Timiºoara, în ziua de 21, aþi mai aflat ºi de alte oraºe? R.S.: Se spunea de Cluj, în rest nu mai þin bine minte exact. A fost situaþia în care, la ora 21.00-22.00, s-a stins lumina pe bulevard. Era lumina aprinsã ºi noi ne certam cu forþele de ordine. Fetele încercau sã-i convingã pe soldaþi sã treacã de partea noastrã. ªi, la un moment dat, s-a tras cu armamentul din dotare. Ne-am trântit pe burtã. Teama, frica, dupã care s-a tras în noi ºi s-a stins lumina ºi atunci a fost nebunia cea mare. Nu mai þin minte, cred cã trecuse de ora 23.00-24.00. Am rãmas un numãr foarte mic de oameni atunci. Au început ºi au spart baricada. Ne-am retras, eu unul m-am retras înspre Ministerul Agriculturii ºi deja venea armata pe bulevard. Au spart baricada ºi au început sã ne fugãreascã. A fost o situaþie foarte interesantã cã în Piaþa C.A. Rosetti exista Plafarul, dacã mai þineþi minte... ºi acolo ne-am oprit cu niºte tineri ºi ne întrebam: „Unde plecãm, cãci aceºtia ne înconjoarã!”. Se auzea cã vin de pe Mihai Bravu – TAB-urile ºi armata. La un moment dat lângã UzineImportExport, existã o clãdire P + 1, s-a aruncat de la etajul întâi o sticlã cu lapte ºi-n clipa aceea am cãzut cu bãieþii în spate, în geamul de la Plafar ºi s-a spart geamul de la Plafar ºi,

AMINTIRI DIN 21-22 DECEMBRIE 1989

167

atunci, recunosc cã am dat ºi noi cu niºte pietre în geamul care a mai rãmas ºi le-am strigat: „Coborâþi ºi omorâþi-ne ºi voi, cãci ne omoarã cei care vin acum!”. Aruncam cu pietre spre trupele de armatã ºi securitate, încercam ºi noi sã ne apãrãm. Ei veneau spre noi. În Piaþa Rosetti existau taxiuri ºi mulþi dintre cei care au fost s-au urcat în taxiuri ºi au plecat de teamã. B.M.: ªi plecau pe strãzile laterale? R.S.: Da. Eu am rãmas cu un grup de vreo câteva persoane. Pe Raicu Romeo nu l-am mai vãzut de pe 21 decembrie noaptea, atunci când au spart baricada. Pe Rada Istrate la fel, de Iancu Marin nu ºtiu nici atât. ªtiu cã-n clipa în care ne-au împins ºi am ajuns în Piaþa C.A. Rosetti am fugit cu un grup, cred cã era 2.30-3.00, ºi ne-am pitit pe lângã Academia de Teatru „I.L. Caragiale”, pe strada Matei Basarab, într-un gang. Începuse sã-mi fie foarte frig, eram tot ud de la pompierii care ne udaserã, tremuram tot de frig, îmi era teamã. Eram cu niºte copii, pe care nu îi cunoºteam ºi nu mai aveam încredere deloc! Eram doar trei-patru. B.M.: Copii? R.S.: Da, erau de 20-24 de ani, erau aproape de vârsta mea ºi ne-am pitit acolo într-un fel de gang, tremuram, auzeam cum trec TAB-uri, auzeam cum suntem cãutaþi. Era o liniºte deplinã. Mi-am zis: „útia suntem! Dacã reuºim pânã dimineaþã sã scãpãm, suntem salvaþi. Dacã nu reuºim sã ne salvãm pânã dimineaþã, suntem pierduþi ºi noi, ºi familiile noastre. Toatã lumea este rasã! Nu credeam – recunosc cã atunci mi-am pus ºi întrebarea –, nu credeam cã vom rãzbi sau vom reuºi sã câºtigãm lupta cu Ceauºescu. ªi, pe la ora 5.30-6.00 dimineaþa, a început lumea sã meargã la muncã. ªi încetul cu încetul am ieºit ºi noi. B.M.: Dumneavoastrã eraþi acum unde? R.S.: Eram pe lângã Academia de Artã Teatral㠄I.L. Caragiale”, pe Matei Basarab, stãteam acolo ºi tremuram. B.M.: Deci nu aþi mai mers acasã? R.S.: Eu nu am mai ajuns acasã pânã pe 26 sau 27 decembrie. Miroseam, puþeam a transpiraþie, eram murdar. B.M.: ªi mãtuºii dumneavoastrã nu i-aþi dat telefon? R.S.: Ba da, i-am dat mãtuºii mele telefon din cabinetul 1, pe data de 22, în noaptea aceea. B.M.: Deci în acea noapte nu ºtia de dumneavoastrã? R.S.: Nu ºtiuse, sãraca, nimic de mine ºi avea 65-70 de ani. Am ieºit de acolo, de unde mã pitisem cu cei trei, ºi am mers încet-încet spre Moºilor, cã nu era departe. Pe Moºilor veneau muncitori. Se lumina de ziuã. B.M.: Veneau muncitori, dar nu ºtiaþi de unde? R.S.: Nu ºtiam. De unde era sã ºtiu? Eram bucuroºi cã scãpaserãm cu viaþã din noaptea groazei. Pentru mine a fost chiar noaptea groazei. Eu am catalogat

168

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

acea zi, 21 decembrie, ca fiind cea mai fericitã ºi cea mai tristã zi din viaþa mea! Cea mai frumoasã ºi mai fericitã zi pentru cã am avut curajul sã urlu, sã spun ceea ce gândesc, ºi cea mai tristã pentru cã mureau oameni lângã mine ºi nu puteam sã-i ajut. Pe 22 decembrie, dimineaþa am plecat uºor, ne-am alipit grupurilor care veneau pe Moºilor. B.M.: Nu ºtiaþi despre ce se întâmplase? R.S.: Nu ºtiam, domnule, ºtiam cã lumea era revoltatã: „Mã, ai auzit ce s-a întâmplat azi-noapte?”, vorbea lumea ºi ocupa carosabilul. B.M.: ªi veneau cât de cât organizaþi? R.S.: Veneau cât de cât organizat, erau un grup compact, dinspre Colentina spre centrul Capitalei. B.M.: Aveau lideri, deja? R.S.: Nu, nu aveau lideri. Ei veneau încolonaþi aproape pentru cã auziserã ce se întâmplase pe data de 21 decembrie ºi auziserã cã cineva se revoltase în Piaþa CC-ului ºi la Intercontinental. B.M.: ªi aþi mers pe Calea Moºilor? R.S.: Am intrat pe Calea Moºilor ºi am venit înapoi la locurile în care fusesem în noaptea trecutã, am ajuns în faþa Ministerului Agriculturii, unde erau trupele MApN-ului, cu TAB-uri, blocaj. Ne-am oprit în faþa lor, am discutat cu ei, sãracii... cã nu e bine! Era un cãpitan, n-am sã uit figura acelui bãiat de 28-30 de ani, cãpitan sau locotenent-major. „ªtiu, aveþi dreptate, dar puneþi-vã în locul nostru, noi avem un jurãmânt” – ne-a spus acesta. Dar noi încercam sã-l convingem cã jurãmântul este faþã de popor, nu faþã de Ceauºescu. „Nu, este în faþa Comandantului Suprem, n-am ce sã fac. Este ºeful meu!” Am continuat discuþiile cu ofiþerii ºi cu soldaþii, soldaþii erau timoraþi. B.M.: Nu-i oprea nimeni sã vorbeascã? R.S.: Nu, vorbeam de la distanþã, doi metri distanþã între noi ºi TAB-uri. Mai mergea unul dintre noi în faþã ºi discutam. Apoi era ºi teama sã nu punã mâna pe tine, sã te tragã din mulþime ºi sã te ducã prin spate. La un moment dat ne-am pus în genunchi, au mai vorbit femei, au mai vorbit oameni în vârstã. Acum deja lângã mine unii ne cunoºteam de cu o searã înainte. B.M.: V-aþi regãsit? R.S.: Ne-am regãsit. „Ai scãpat?” „Am scãpat!” B.M.: Din copiii aceia cu care v-aþi petrecut noaptea, nu mai erau, s-au dispersat? R.S.: Nu mai erau... ne-am dispersat, ne-am dat numerele de telefon, dar le dãdeam cu o cifrã mai micã tocmai ca sã nu afle cine sunt! Probabil cã fiecare dãdea alte numere de telefon. A fost o situaþie foarte interesantã ºi care a pus

AMINTIRI DIN 21-22 DECEMBRIE 1989

169

capac, în 22 decembrie, când ofiþerii MApN-ului au început sã plângã: „Ne-a omorât comandantul, ne-a omorât ministrul!”. Vãzând debusolarea lor, am zis atunci: „Treceþi de partea noastrã!”. Am dat mâna cu cãpitanul ºi l-am aruncat în mulþime. B.M.: L-aþi tras? Fãrã ca el sã ºtie ce i se întâmplã? R.S.: Da! [...] Dupã chestia aceasta am urcat pe TAB ºi au nãvãlit mai mulþi. [...] Pe cãpitan l-am aruncat în mulþime, l-a îmbrãþiºat mulþimea... B.M.: N-a pãþit nimic? R.S.: N-a pãþit nimic. Mulþimea l-a îmbrãþiºat: „Armata e cu noi!”. S-au pupat, toatã lumea era fericitã. Am coborât de pe TAB ºi am mers spre Sala Dalles. B.M.: În momentul în care eraþi pe TAB, se baricadaserã, adicã închiseserã chepengurile? R.S.: Oamenii stãteau, erau speriaþi. Am dat mâna cu soldaþii, ne-am pupat. B.M.: Se punea problema sã intraþi în TAB? R.S.: Nu, nu! Am coborât de pe TAB ºi am fugit spre Sala Dalles, nu numai eu, ci toatã mulþimea, la CC, la Ceauºescu. B.M.:TAB-urile au rãmas acolo? R.S.: TAB-urile au rãmas pe loc pânã am trecut noi. B.M.: În alte cartiere TAB-urile s-au retras. R.S.: TAB-urile acestea au rãmas acolo, noi am trecut de ele. Am ajuns la Sala Dalles, în faþã. Acolo erau forþele de ordine ale securitãþii, îmbrãcate în negru. Am trecut de TAB-uri, armata a fraternizat cu noi, timoratã, speriatã cã le-a murit comandantul. Am ajuns la Dalles, la intersecþia cu Batiºtei, erau trupe îmbrãcate în negru, în combinezoane negre. L-am recunoscut pe unul care era cãpitan ºi cu o searã înainte îmi dãduse câteva bastoane ºi câteva picioare în cap. Era acolo, tipul stãtea, ca ºi killer-ii sau gestapoviºtii, te privea urât, cã îi deranjezi. Mulþimea a venit din spate ºi ne-am aºezat faþã în faþã cu ei, iarãºi am început sã discutãm cu ei, sã conversãm. La un moment dat, am vãzut cã veneau dubiþele ºi bãieþii se urcau ºi se retrãgeau. Între timp se retrãgea ºi armata! Atunci am nãvãlit în goanã spre CC. Am fost în primul grup, ajungând printre primii în faþa Comitetului Central. În CC mai era Nicolae Ceauºescu, nu plecase. A încercat sã iasã la geam, sã comenteze nu ºtiu ce ºi au început niºte huiduieli. În partea stângã existau niºte megafoane ºi o maºinã abandonatã de cei de la Televiziune sau de la Radio, nu ºtiu de unde. Am ajuns în faþa CC, chiar la intrare, lumea buluc, buluc, ne-am împins pânã am am ajuns la uºa centralã, cu spatele. B.M.: Cu spatele? R.S.: Cu spatele, noi þinându-ne sã nu atacãm, cã la un moment dat am spus: „Hai, sã atacãm!” – dar nu am fãcut-o, eram conºtienþi cã nu era bine sã

170

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

spargem ºi atunci am strigat: „Sã iasã Ceauºescu!”. Între timp a apãrut un elicopter, au aruncat manifeste din el. Am ajuns în dreptul intrãrii principale ºi am zis: „Trebuie sã intru!”. Deci eram hotãrâþi, cã lumea ne împingea din spate, piaþa s-a umplut. Elicopterul a aruncat de sus ce a aruncat ºi am spus: „Hai sã intrãm!” „Dar cum intrãm?” „Prin dreapta!” – a zis unul. Uºa era închisã. A mers prin dreapta ºi a intrat pe un geam mic înãuntru. Eu, din faþã, la intrarea principalã, am zis: „Hai sã deschidem cumva uºa ºi sã intrãm!”. Am împins puternic în uºã. Înãuntru se baricadaserã ºi cei de la pazã cu mese, cu scaune. ªi era un teu din metal. Vedeþi? Este o chestiune interesantã ºi aici. Dacã voiau sã nu intrãm în CC, nu intram niciodatã. Deci cheia era în uºã, nu era închisã cu cheie, exista doar teul ºi la CC, actualmente Ministerul Administraþiei ºi Internelor, exista ºi un cârlig, doar dacã intrai cu tunul puteai sã-l dobori! Ei au pus doar teul în uºã, proptit în treaptã. S-a spart geamul de la intrare, de la uºã, am introdus mâna sub teul destul de greu ºi atunci am împins teul într-o parte ºi s-a deschis uºa ºi am nãvãlit înãuntru. Am intrat. Între timp, a apãrut ºi al doilea elicopter ºi atunci am zis: „Hai sã fugim dupã Nicolae Ceauºescu!”. Eram cu Dorel Haraga, Zosim, dacã nu mã-nºel, dar Haraga sutã la sutã, am fugit sus pe scãri. Am gãsit aruncate arme peste tot. B.M.: Erau securiºti acolo? R.S.: Pe trepte erau securiºti, dar dintr-odatã au dispãrut. Au aruncat armamentul ºi au fugit. B.M.: Au lãsat armamentul? R.S.: Da, dupã care l-am strâns noi în CC. ªi am încercat sã fugim dupã Ceauºescu. Am ajuns pânã la etajul trei sau patru, pe scãri. B.M.: Pe scãri? R.S.: Da, vã daþi seama. Dupã care am zis cã nu mai urc. L-am lãsat pe Haraga ºi am coborât. Am intrat în Cabinetul 1. Acolo mai erau douã-trei persoane dintre revoluþionari. A venit de la Televiziune un cameraman, care a început sã filmeze. ªi între timp au început sã intre revoluþionarii în biroul directorului de cabinet Coman sau cine era? B.M.: Silviu Curticeanu. R.S.: Acolo am gãsit niºte paºapoarte, buletine cu aceeaºi pozã, dar cu alte nume; probabil erau de la contrainformaþii, presupun, le-au filmat cameramanul respectiv, de la TVR, cã din altã parte nu avea de unde sã fie... Am intrat pe balcon, am început sã aruncãm cãrþile, tablourile ºi aºa mai departe. Între timp, maºina aceea mare cu megafoane a fost împinsã spre CC în faþã, dupã care a venit Dan Iosif ºi ne-am bucurat cã am scãpat cu viaþã, dupã noaptea de 21... B.M.: Practic aþi intrat în CC înaintea lui Dan Iosif?

AMINTIRI DIN 21-22 DECEMBRIE 1989

171

R.S.: Da. Dan Iosif a venit dupã aceea! Am început sã ne organizãm pe acolo, care, cum am ºtiut. Am vãzut cã apãreau pe acolo tot felul de feþe noi. Ne-am întrebat împreunã cu Dan Iosif ce facem? „Bãi, trebuie sã vedem cine-i pe aici prim-ministru. Unde e Dãscãlescu, unde e Postelnicu? Dar cine sunt aceºtia?” B.M.: Deci nu concepeaþi în acel moment…? R.S.: Deci... eu nu am cunoscut, la un moment dat s-a închis uºa CC-ului, s-au pus de pazã câþiva cu Tase Cuteanu, Nicu Balauru îi ziceam noi... cascadori care erau pe acolo. B.M.: Cine a dat indicaþia sã fie închise uºile la CC? R.S.: Nu mai þin minte. B.M.: În acel moment nu vã bucuraserãþi?La un moment dat, Dan Iosif a pãrut sã aibã un rol de conducere... R.S.: Nu. La un moment dat Dan Iosif ºi-a asumat rolul de conducere la ora 14.00-14.30. Dupã care s-au închis uºile. La un moment se auzise cã vine un profesor, apoi cã vine Ion Iliescu. „Cine e Iliescu?” Auzisem de Ion Iliescu la Europa Liberã. B.M.: Deci ºtiaþi cine-i Iliescu? Care persoane ºtiaþi cã puteau fi alternative? R.S.: Nu, cel pe care-l vedeam mai mult era Mircea Dinescu, ºtiam de Doina Cornea ºi de Ana Blandiana. De restul nu cunoºteam nimic, ºtiam de aceºtia doi, de la Europa Liberã, ºi la un moment dat de cei ºase, Scrisoarea celor ºase. Nu ºtiam care erau. Auzisem cel mai mult de Dinescu, Doina Cornea, Ana Blandiana ºi de Pleºu. De restul nu ºtiam. B.M.: De Iliescu auziserãþi puþin? R.S.: De Iliescu auzisem puþin înainte de Revoluþie. ªtiam cã fusese coleg cu Gorbaciov la facultate, la Moscova, ºi se zvonea în CC cã va veni unul care a fost prieten cu Gorbaciov, ca preºedinte, ºi cã pe el trebuie sã-l susþinem. B.M.: Se punea problema lui Dãscãlescu? R.S.: Nu, la un moment dat, discutam cu Dan Iosif. „Unde sunt ãºtia? Ce facem? Existã un guvern”, dar asta a fost un pic mai târziu. B.M.: Cu Petre Roman v-aþi întâlnit? El fusese foarte devreme acolo. R.S.: Petre Roman a fost în CC, era profesor la Politehnicã, ºi atunci cineva a spus: „Sã vinã sã vorbeascã profesorul de la Politehnicã cã a fost cu noi ºi asearã!”. Zicea chiar Dan Iosif: „Sã vorbeascã profesorul acesta, cã ºtie sã vorbeascã mai bine ca noi!”. Noi deja începuserãm sã ne pierdem ºi vocile, eram rãguºiþi. Dupã prânz, la ora 16.00-16.30, [...] a venit un grup masiv cu Iliescu ºi a fost o chestie foarte interesantã. B.M.: Dar înainte de episodul Iliescu au fost episoadele Dãscãlescu ºi Verdeþ.

172

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

R.S.: Nu, nu, staþi! Pânã a venit Iliescu, a fost o situaþie foarte interesantã. În CC, la un moment dat apãruse Guºã. Apãruse în CC, apoi, dupã un timp, apãruse Iulian Vlad. Între timp, noi am fost pe balcon, am început sã ne organizãm, am intrat în Cabinetul 1 ºi am zis: „Hai sã facem un guvern”. „Pãi, cum preluãm puterea?”, zicea Dan Iosif, „cã existã un guvern. Unde e Dãscãlescu?”. B.M.: Problema s-a pus în mod automat de guvern ºi nu s-a discutat de Consiliul de Stat sau de alte organisme? R.S.: Nu, nu. Problema s-a pus: „Hai sã facem un guvern. Dar avem guvern. Cine este prim-ministru?” – cãci noi nu cunoºteam structurile de putere de atunci. La un moment dat s-a zis: „Dãscãlescu!” În Cabinetul 1 era Dãscãlescu, ni l-au arãtat unii dintre camarazi, domnii de acolo. „Bãi, trebuie sã anunþi cã demisionaþi, tu ºi guvernul pe care-l conduci!” ªi nu au vrut! Atunci Dan Iosif i-a bãgat un pat de puºcã în spate ºi a început sã-l înjure. L-a scos pe balcon ºi a spus: „Demisionãm eu ºi guvernul meu!”. Atunci a existat vidul de putere. Am intrat într-o legitimitate a revoluþiei, spun eu aºa, dupã care a venit Ion Iliescu cu gruparea lui. B.M.: Mai târziu? Tentativa lui Verdeþ? R.S.: Eu am zis bine. ªi-a dat demisia Dãscãlescu. În Cabinetul 1 a rãmas Verdeþ cu gruparea cealaltã, cu tot felul de indivizi îmbrãcaþi frumos, la costum, la cravatã, liniºtiþi, încercau sã ne dea sfaturi, ºi revoluþionari. Ne-am revoltat pentru cã ne dãdeau sfaturi. S-a încercat apoi aºa-zisul guvern Dide. Dar nu era un guvern, pentru cã erau mai mulþi trecuþi pe listã: Raicu, Dan Iosif, eu, Dincã, ne-au trecut acolo pe liste fãrã sã ne fi întrebat cineva. Cei care ne cunoºteau auziserã de noi, cã ãla este Radu, ãla este Dincã etc. Am urcat la etajul al doilea, unde erau Guºã cu armata. Între timp era ºi actorul Mircea... Diaconu cu Diana Lupescu. ªi ei apãruserã în Comitetul Central! Am vrut sã intrãm în cabinetul în care era Guºã cu toþi ãºtia. Nu se mai dãdea voie. Deja se puseserã stãpâni acolo, cã ei conduceau. Încercau sã ne trimitã acasã. „Bãi, copii, mergeþi acasã cã armata trebuie sã-ºi facã treaba!. „Domnule, nu mergem acasã, cã ne luaþi pe toþi ºi ne împuºcaþi!” Erau Neacºa, Cristina Ciontu, Rada Istrate, care bãtea la maºina de dactilografiat. B.M.: Întrebarea este urmãtoarea: au reuºit sã mai intre, deºi s-au închis porþile? R.S.: Da, au intrat. Venise ºi Cazimir Ionescu. Dupã care auzisem cã pe acolo la etajul al ºaselea sunt încãperi sigilate. Am urcat cu Cazimir Ionescu sã vedem cine este în încãperile închise. De la etajul al ºaselea, îi aduceau în ºuturi pânã la etajul al doilea pe Dincã, pe Postelnicu ºi pe un cãpitan. Acolo le-au dat apã ºi medicamente ºi armata ºi revoluþionarii i-au luat în pazã. Dupã care, pe la

AMINTIRI DIN 21-22 DECEMBRIE 1989

173

4.30-5.00 dupã-amiazã, apare gruparea lui Iliescu în încãpere. Înainte de a veni ºi Iliescu, venise ºi Iulian Vlad cu câþiva. O chestie foarte interesantã: a intrat în încãperea respectivã, unde era masa aceea mare la care erau mai mulþi, în spatele lui Iulian Vlad erau vreo trei bãrbaþi „adevãraþi”, înalþi, în civil, care i-au fãcut loc, dând-o la o parte pe o fatã. Noi ne uitam speriaþi unul la altul. „Poftiþi, luaþi loc.” Iulian Vlad s-a aºezat foarte frumos pe scaun, ãºtia se uitau în dreapta ºi stânga, zâmbesc toþi ºi totul trece sub controlul lor în clipa respectivã. Atunci am întrebat noi: „Dar cine sunteþi?”. „Pãi, sunt generalul Vlad. Sunt la dispoziþia voastrã!” ªi apoi, când grupul acesta al lui Iulian Vlad a spus cã ei sunt de partea revoluþiei ºi cã ei nu au fãcut nici un rãu, s-a aºezat liniºtit ºi a început sã discute cu Guºã. Ei încercau totodatã sã ne convingã sã mergem noi, revoluþionarii, acasã, cã vor avea ei grijã sã intre lucrurile pe un fãgaº normal, sã fie liniºte ºi pace în România ºi vor avea grijã sã nu se întâmple ceva rãu. Bineînþeles cã nu a plecat nimeni, ne era teamã, ori ei, ori noi! ªtiam cã fuseserãm filmaþi, fotografiaþi. ªi atunci am rãmas acolo. La un moment dat a sunat telefonul „scurt”. A vorbit în ruseºte Cristina Ciontu, spunând cã urmeazã sã intre în România trupele Pactului de la Varºovia, ºi Guºã, foarte revoltat, a spus sã nu dea Sfântul Dumnezeu, sã nu intre nimeni, nici o trupã strãinã, în 22 decembrie dupã-amiazã, pentru cã România ºi armata sa pot sã-ºi apere integritatea teritorialã. B.M.: Cu cine a vorbit Cristina? R.S.: Am înþeles cã de la Ambasada Rusã era cineva. Atunci, foarte nervos, Guºã a sunat la MApN, la unitãþile din teritoriu, din câte am înþeles noi, ºi ar fi dat ordin sã nu se permitã nici o intervenþie strãinã pe teritoriul României. B.M.: Înainte de a veni Iliescu ºi grupul lui? R.S.: Dupã… în 22 decembrie, dupã-amiazã. Nu mai ºtiu exact! B.M.: Telefonul a fost primit unde? R.S.: În CC a fost primit, la etajul întâi sau la etajul al doilea. Cred cã la etajul al doilea, în camera 222, ceva de genul acesta. Poate am unele scãpãri, nu mai sunt sigur, nu le mai þin minte cu exactitate, dupã 16 ani. B.M.: Despre Cristina Ciontu nu aveþi date, nu ºtiþi unde o putem contacta? R.S.: Nu, nu am. În dupã-amiaza aceea a dat ordin Guºã sã nu intervinã nici o forþã strãinã, a dat ordin la aviaþie, la antiaerian, cã, dacã apare ceva pe cerul þãrii, sã doboare fãrã nici o excepþie, pentru cã nu au aprobarea Marelui Stat-Major. B.M.: La acest telefon a rãspuns Cristina Ciontu? R.S.: Cristina Ciontu a vorbit la acest telefon ºi îi traducea lui Guºã. B.M.: Dar, de rãspuns, a rãspuns altcineva ºi a întrebat cine ºtie ruseºte? R.S.: Cred cã a rãspuns Guºã primul ºi a zis: „Cine ºtie ruseºte?”. „ªtiu eu ruseºte!” – a rãspuns Cristina Ciontu ºi Guºã îi transmitea ce sã-i spunã ºi chiar

174

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

a dat ordinul! [...] A mai fost o chestiune. La un moment dat, când a venit Iliescu, parcã, Iulian Vlad a fãcut o afirmaþie: „Aþi dat jos un comunist ºi aþi adus un bolºevic!”, nu mai þin minte. O chestie de genul acesta. La care noi am întrebat cine este persoana respectivã. Cã eu plec în clipa de faþã, plec acasã. A fost o afirmaþie fãcutã la [adresa lui] Iliescu, cã aþi adus un comunist sau un bolºevic, dar nu mai þin minte exact. ªi chiar a vrut sã plece Iulian Vlad ºi noi am spus: „Rãmâneþi aici! Dacã dumneavoastrã sunteþi aici ºi cu domnul general [Guºã] înseamnã cã ºi noi suntem la adãpost ºi cã nu se poate întâmpla nimic rãu!”. A fost o afirmaþie fãcutã la [adresa lui] Iliescu. Asta a fost în 22. Apoi am mers la sala de la etajul al doilea cu Mazilu, ca sã facem un program cãtre þarã. Am intrat în Sala de Marmurã, de la etajul al doilea ºi la un moment dat a început sã se tragã exact acolo unde eram noi ºi ne-am culcat pe burtã, ne-am aruncat sub mese. Dupã care Cazimir Ionescu a plecat din CC cu Popa Ionel, la Televiziune, cu lista din CC. B.M.: Au plecat mulþi alþii! Iliescu, Voican... R.S.: Au plecat mulþi. Iliescu nu a stat foarte mult în CC, cu echipa, cu Brucan, Voican, Petre Roman, au plecat la Televiziune. Noi nu-i prea cunoºteam, cine-i cutãricã, cutãricã. Noi auziserãm de ei, i-am lãsat sã vorbeascã la microfon, sã-ºi spunã punctul de vedere. Eu eram bucuros cã fugise Ceauºescu ºi mi-a pãrut rãu cã n-am putut sã pun mâna pe el ºi sã-l arunc de pe CC. Eu i-am dorit moartea lui Ceauºescu, cine spune cã-n clipele alea nu i-a dorit moartea lui Ceauºescu minte! B.M.: În momentele acelea puteau fi ºi dintre cei care nu doreau, dar marea majoritate dorea moartea lui Ceauºescu… R.S.: Poporul dorea moartea lor. Eu am fost pentru lichidarea celor doi, pentru rãul pe care l-au fãcut 25 de ani poporului acesta! Situaþia era clarã… nu se mai putea merge la infinit cu ei. ªi acum sã spui cã s-a fãcut rãu, cã au fost împuºcaþi în ziua de Crãciun, sã ne ierte Dumnezeu! În perioada aceea nici nu ºtiau cã este Crãciunul! B.M.: ªtiaþi cã este Crãciunul, dar nu mai conta… R.S.: Era tensiunea atât de mare! În perioada respectivã, de pe 22 pânã pe 26, se mai trãgea în þarã, se auzea cã apa era infectatã, cã teroriºti, cã nu ºtiu ce se aruncã în aer... Nu aveai stare. Acum stãm liniºtiþi ºi analizãm la rece. „Era mai bine aºa!” Dar sã ne punem în pielea fiecãruia din perioada respectivã. Ce sã judeci acuma cã s-a constituit tribunalul acela extraordinar... Era necesar acel tribunal, a fost util, ce sã-l mai judece acum? ªi bine a fãcut ce a fãcut! […] B.M.: În seara de 22 aþi fost în sala în care s-a discutat constituirea CFSN-ului?

AMINTIRI DIN 21-22 DECEMBRIE 1989

175

R.S.: La etajul al doilea s-a fãcut o listã cu cei care au fost pe 21 noaptea ºi în ziua de 22. M-au întrebat: „Cum te cheamã?”. I-am spus cã mã cheamã Radu Silaghi. Ne-au trecut pe un tabel acolo. Se fãceau tabele. Nu înþeleg pe ce criterii s-au fãcut aceste tabele. Nu am fost întrebat nici atunci, nici altãdatã. B.M.: Nu aþi pãstrat nici un tabel din acesta? R.S.: Nu! B.M.: Întrebarea este: v-aþi dat seama cã aceºtia constituiau nucleul noii conduceri? R.S.: Noi în CC nu ne-am dat seama. [...] Puterea a fost preluatã din mers. Cei care au preluat-o au fost membrii nucleului din jurul lui Iliescu, care a plecat la Televiziune. La Televiziune era foarte clar, te cunoºtea toatã þara, ieºeai de douã ori, încercai sã-þi spui punctul de vedere ºi deveneai arhicunoscut. B.M.: Era un moment deosebit. Nu s-a pus problema sã mergeþi la Televiziune? R.S.: S-a pus problema pe 22 sã mergem la Televiziunea Românã ºi chiar vorbisem cu Dan Iosif. Apoi am zis: „Nu, rãmânem la CC pentru cã aici este puterea!”. Nu ne-am gândit niciodatã cã la TV era puterea pentru cã, dacã gândeam aºa, mergeam la Televiziune, o ocupam ºi totul era OK. Nu mai luau nici Iliescu, nici altcineva puterea, o luam noi, nebunii aceia din stradã. Noi n-am cunoscut, nici nu ºtiam ce înseamnã guvern, nu ºtiam ce înseamnã Comitetul Central, ºtiam doar de Ceauºescu. Nu cunoºteam pe nimeni, nu ºtiam ce înseamnã minister. ªtiam doar cã familia Ceaºescu trebuie sã disparã. B.M.: ªi de aceea aþi fost mai liniºtiþi ºtiind cã-i aveþi alãturi pe ºeful Marelui Stat-Major ºi ºeful Securitãþii? R.S.: Noi am fost foarte liniºtiþi în clipa în care i-am vãzut acolo, pentru cã îi aveam sub control, de bine, de rãu! ªi, atâta timp cât îi aveam lângã noi, nu ni se putea întâmpla nimic rãu. B.M.: Nu ºtiaþi cã Guºã, de exemplu, nu comanda armata! R.S.: Nu ºtiam, dar dupã aceea am aflat ºi noi. [...] M-aþi întrebat dacã am reuºit sã anunþ acasã? Când am intrat în CC ºi, apoi, în Cabinetul 1, i-am dat un telefon mãtuºii mele, spunându-i sã stea liniºtitã cãci sunt bine: „Stai liniºtitã, sunt OK, te sun din cabinetul lui Ceauºescu! Te sun de la el de la birou!”. Dânsa mi-a cerut sã vin acasã, dar eu am rãspuns cã nu plec, fiindcã Ceauºescu a fugit. B.M.: De rudele de la Timiºoara…? R.S.: Despre evenimentele din Timiºoara am aflat mult mai târziu, ca ºi despre mama, tata, fraþii ºi surorile mele, adicã în jurul datei de 26 sau 27 [decembrie] seara. Este cert faptul cã pe 21 (decembrie) am fost în numãr foarte mic la Universitate, la Intercontinental, dupã ce ne-au scos din Piaþa CC-ului. Trebuie sã recunosc cã... dar nu-mi place sã spun cã am fost erou! Am fãcut

176

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

unele lucruri bune, împreunã cu cei care au fost acolo – puþinii care au fãcut efectiv baricada [de la Intercontinental], care ne-au susþinut ºi ne-au îmbãrbãtat în acele clipe. Pe 22 [decembrie] am intrat printre primii în CC cu bãieþii, [...] unde am rãmas pânã în 24 [decembrie].

AMINTIRI DIN 21-22 DECEMBRIE 1989

Partea a III-a. Opinii, dezbateri, recenzii

177

178

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

HEADER STANGA

179

Îndreptãri necesare Marius Mioc

Inexactitãþi care trebuie corectate Stimatã redacþie, În revista Clio 1989, nr. 1-2/2005, aþi publicat articolele semnate de Ioan Scurtu – „1989, an revoluþionar în istoria Europei” (pp. 15-64) – ºi Georgiana Margareta Scurtu – „Pluripartitismul în România” (pp. 133-154). Articolele respective conþin unele inexactitãþi pe care nãdãjduiesc cã le veþi corecta. 1. Ioan Scurtu scrie cã la revoluþia din Timiºoara, în noaptea de 16/17 decembrie 1989, „au fost reþinuþi circa 180 de oameni” (p. 45). Ca dovadã citeazã volumul Armata românã în revoluþia din decembrie 1989 publicat de Editura Militarã în 1998. Numãrul real al arestaþilor timiºoreni din noaptea de 16/17 decembrie 1989 a fost mult mai mare de 180. Volumul Editurii Militare preia numãrul arestaþilor existent într-un raport al miliþiei timiºorene din noaptea de 16/17 decembrie 1989, ora 4.40, însã aceasta era o raportare parþialã. Cum miliþia din perioada Ceauºescu nu era computerizatã, la ora 4.40 probabil se putuserã finaliza listele arestaþilor aduºi cu câteva ore înainte. În întreaga noapte de 16/17 decembrie, precum ºi în zilele urmãtoare au fost aduºi arestaþi la miliþie, de asemenea au existat arestaþi þinuþi la garnizoanã sau la penitenciar. În total, în timpul revoluþiei din Timiºoara au fost 978 de arestaþi, dupã datele Parchetului Militar. Profesorul Scurtu preia, fãrã spirit critic, numãrul arestaþilor din volumul Armata românã în revoluþia din 1989, fãrã a face nici o cercetare pentru a vedea dacã cele scrise în acel volum reprezintã adevãrul, deºi în cel puþin una dintre lucrãrile pe care le citeazã în bibliografie (cartea mea, Revoluþia din Timiºoara ºi falsificatorii istoriei)

180

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

se aratã cã numãrul vehiculat de 180 de arestaþi constituie o încercare de a minimaliza amploarea represiunii. S-au publicat deja sute de lucrãri despre revoluþia din 1989, multe contradictorii. Cred cã rostul IRRD nu trebuie sã fie doar de a întocmi simple compilaþii din lucrãrile deja existente, ci de a investiga contradicþiile existente în bogatul material bibliografic despre revoluþie ºi a da un verdict referitor la ele, pentru ca opinia publicã sã fie în sfârºit lãmuritã. 2. „În ziua de 19 decembrie, la Timiºoara nu au mai avut loc incidente majore”, mai scrie Ioan Scurtu (p. 48). Au fost totuºi doi morþi (Curic Veronica ºi Reiter Edita Irina) ºi cel puþin opt rãniþi (dintre care ºase prin împuºcare) în acea zi, ceea ce cred cã se încadreazã la „incidente majore”. 3. În 20 decembrie 1989, scrie Ioan Scurtu, Frontul Democratic Român „a formulat ºi primul program al Revoluþiei Române, cunoscut sub numele de Proclamaþia de la Timiºoara” (p. 49). Acelaºi lucru îl scrie ºi Georgiana Scurtu, la pagina 134. Se face confuzie între „Proclamaþia Frontului Democratic Român”, apãrutã în decembrie 1989, ºi „Proclamaþia de la Timiºoara”, apãrutã în martie 1990 ºi alcãtuitã de Societatea Timiºoara, douã documente fãrã legãturã între ele. Între liderii Frontului Democratic Român (comitet revoluþionar înfiinþat în balconul Operei din Timiºoara în timpul revoluþiei) ºi liderii Societãþii Timiºoara (ONG înfiinþat în 1990, cuprinzând participanþi la revoluþie) relaþiile au fost deseori încordate. Proclamaþia Societãþii Timiºoara conþine vestitul punct opt prin care se cerea interzicerea participãrii la alegeri a foºtilor activiºti comuniºti, implicit a fostului preºedinte Ion Iliescu, actual preºedinte al IRRD. Acum, prin atribuirea bine cunoscutului nume „Proclamaþia de la Timiºoara” mai puþin cunoscutei „proclamaþii a Frontului Democratic Român”, e posibil sã se doreascã ºtergerea din memoria publicului a faptului cã a existat o proclamaþie de la Timiºoara care a cerut eliminarea din viaþa politicã a foºtilor activiºti comuniºti. Independent de articolele lui Ioan ºi Georgiana Scurtu, la paginile 194-195 ale revistei se prezintã integral proclamaþia Frontului Democratic Român. E bine cã se publicã aceasta, dar, din pãcate, gãsim aici o nouã greºeal㠖 se pretinde cã documentul a fost publicat în ziarul Victoria din 20 decembrie 1989. Nu a existat nici un ziar Victoria în 20 decembrie 1989 (când Ceauºescu mai era la putere), primul numãr al acestui ziar a apãrut abia la 27 decembrie 1989. Proclamaþia FDR a fost tipãritã prima oarã în manifestul A cãzut tirania! din 22 decembrie 1989, iar apoi ºi în Victoria, dar abia dupã cãderea lui Ceauºescu. Însãºi datarea proclamaþiei FDR pe 20 decembrie 1989 e greºitã. Autorul acesteia, Lorin Fortuna, în revista Politica Naþionalã, nr. 1/2004, pe care a

ÎNDREPTÃRI NECESARE

181

editat-o, la pagina 61, aratã cã proclamaþia FDR este „din data de 21.12.1989, dimineaþa”. Dintre Ioan sau Georgiana Scurtu ºi Lorin Fortuna, cel care ºtie cel mai bine data proclamaþiei FDR e Lorin Fortuna, autorul ei, care nu are nici un interes sã prezinte o datã ulterioarã. Prin ceea ce a scris în Politica Naþionalã, Lorin Fortuna dezvãluie o altã greºealã din articolele sus-menþionate: primul program scris al Revoluþiei Române nu este proclamaþia lui Lorin Fortuna, ci lista de revendicãri înaintatã prim-ministrului Constantin Dãscãlescu în 20 decembrie 1989 la Consiliul Judeþean Timiº. Acea listã de revendicãri nu a avut niciodatã numele „proclamaþie”. 4. „În acea zi de 20 decembrie, Timiºoara a devenit primul oraº liber din România. Vechile autoritãþi, aparþinând PCR, nu mai aveau nici o putere. Însuºi prim-secretarul Comitetului Judeþean de Partid, Radu Bãlan, s-a solidarizat cu revoluþionarii”, mai scrie Ioan Scurtu (p. 49). Ca persoanã care a fost þinutã în arest pînã în 22 decembrie 1989 inclusiv, nu sunt convins cã în 20 decembrie vechile autoritãþi îºi pierduserã complet puterea. Solidarizarea lui Radu Bãlan cu revoluþionarii a avut loc abia în 22 decembrie 1989, dupã fuga lui Ceauºescu, nu în 20 decembrie. 5. Referindu-se la începerea aºa-zisei lupte cu teroriºtii, Ioan Scurtu scrie: „Apelul actorului Ion Caramitru – care, urcat pe un TAB, îndeplinea rolul de comandant militar – nu a fost ascultat” (p. 61). Ion Caramitru a fost una dintre minþile lucide, care ºi-a dat seama, în 22 decembrie 1989, cã se trage fãrã rost ºi a lansat apelul „Opriþi focul!”. N-a îndeplinit însã rolul de comandant militar, cãci cei care trãgeau nu l-au ascultat, dupã cum scrie chiar Scurtu. IRRD ar trebui sã identifice criminalii care în 22 decembrie 1989 au dat ordinul „Porniþi focul”, nu sã se facã ecoul insinuãrilor diversioniste tocmai la adresa celor care încercau sã opreascã focul. 6. Georgiana Scurtu se ocupã în articolul ei ºi de perioada postrevoluþionarã. Dupã ce descrie înfiinþarea PNÞCD, PNL, PSD (Sergiu Cunescu) ºi UDMR (pp. 135-143), continuã: „Chiar înainte de a se înregistra legal, aceste formaþiuni politice au declanºat acþiunile de contestare a FSN, pe care-l acuzau cã ar fi monopolizat puterea politicã, fiind continuatorul PCR. Primul moment de tensiune în viaþa societãþii româneºti postdictatoriale a fost cel din 12 ianuarie 1990” (p. 143). Aici sunt trei inexactitãþi: – UDMR nu a fost printre forþele politice care au contestat FSN în ianuarie 1990. Abia dupã evenimentele de la Târgu-Mureº din martie 1990 a început UDMR opoziþia faþã de FSN; – nu putem spune cã abia în 12 ianuarie 1990 ar fi fost „primul moment de tensiune în viaþa societãþii româneºti postdictatoriale”, câtã vreme dupã fuga lui

182

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

Ceauºescu a existat acea luptã cu teroriºtii în care au murit 942 de români ºi care a creat ºi niþicã tensiune. Prima încercare de înlãturare a FSN de la putere nu a fost în 12 ianuarie 1990, ci în 26 decembrie 1989, când bucureºtenii au fost chemaþi la un miting anti-FSN (vezi „Cum a fost suspendat de cãtre guvern primul miting anticomunist”, de Crina Nedelcu, în Zig-Zag, nr. 13/1990; de asemenea, Doina Cornea a mai pomenit de acest episod). Respectiva încercare a fost contracaratã de FSN prin anunþarea faptului cã mitingul reprezintã o provocare a teroriºtilor; – acþiunile de contestare a FSN nu au fost declanºate de formaþiunile politice, ci de participanþi la revoluþie neînregimentaþi politic. Printre lozincile scandate la primele mitinguri anti-FSN era ºi „Nu suntem partide!” (în colecþia din 1990 a ziarului România Liberã se gãseºte consemnat lucrul acesta). Partidele istorice doar au aderat ulterior la aceastã contestaþie, în cãutare de capital politic. Mai apoi, unii dintre contestatarii neînregimentaþi politic din 1990 au aderat la partide politice. Exemplu: George ªerban, iniþiatorul Proclamaþiei de la Timiºoara, a aderat la PNÞCD în decembrie 1994; ar fi însã o greºealã sã se atribuie PNÞCD acþiunile lui George ªerban din 1990. Alþi lideri ai protestelor din 1990, precum Marian Munteanu, Leon Nica sau Dumitru Dincã, n-au fãcut niciodatã parte din formaþiunile politice enumerate de Georgiana Scurtu (Dumitru Dincã a fost chiar implicat într-o acþiune anti-PNÞCD în 1990). Este neadevãrat sã se prezinte contestaþia anti-FSN din 1990 ca fiind declanºatã de partidele istorice, chiar dacã atât FSN-iºtii, cât ºi aceste partide au avut ºi poate mai au interesul sã prezinte astfel lucrurile (FSN-iºtii pentru a spune cã protestatarii „n-au mâncat salam cu soia” ºi „n-au fost cu noi, în 21-22”; þãrãniºtii ºi liberalii pentru a-ºi atribui capitalul politic de unici contestatari ai FSN). Toate aceste inexactitãþi sunt inacceptabile într-o revist㠄de nivel academic”, cum se pretinde Clio 1989.

Precizãri la dezvãluirile lui Vladimir Bukovski despre Revoluþia românã1 Profesorul american Richard Andrew Hall are niºte comentarii interesante despre dezvãluirile lui Bukovski cu privire la revoluþia românã, cu care s-a fãcut atâta tapaj în România. Respectivele comentarii fac parte dintr-un articol mai amplu care discutã filmul ªah-mat al Susannei Brandstätter. 1. Aceste precizãri au fost publicate mai întâi pe http://ro.altermedia.info/politica/ dezvaluirile-lui-vladimir-bukovski-despre-revolutia-roman_4031.html ºi sunt retipãrite cu permisiunea autorului.

ÎNDREPTÃRI NECESARE

183

Traduc pe scurt principalele semne de întrebare pe care profesorul american le ridicã privind dezvãluirile lui Bukovski: Credibilitatea lui Bukovski e mãritã de statutul sãu de disident sovietic ºi de accesul pe care l-a avut dupã 1991 la arhivele KGB, din care a fãcut fotocopii ºi a publicat documente. Dar douã observaþii critice trebuie fãcute referitor la afirmaþiile lui Bukovski despre evenimentele din 1989 din România: 1. Bukovski a spus cã prãbuºirea comunismului, inclusiv a zidului Berlinului (deci: nu numai în România), a fost parte dintr-un complot KGB început în 1988; 2. El a fãcut aceste afirmaþii înainte de a avea acces la arhivele sovietice. Afirmaþiile lui Bukovski au fost deja citate în „L’Empire du moindre mal”, Libre Journal, Paris, nr. 1, septembrie-octombrie, 1990, p. 30. Bukovski a publicat multe documente din arhivele sovietice pe Internet, inclusiv din perioada 1988-1991, dar nici unul dintre ele nu este despre Revoluþia Românã. Dupã filmul lui Brandstätter, în vara lui 2004, Bukovski s-a întors iar pe scena presei româneºti cu o serie de interviuri în Ziua. Deºi ziarul a supralicitat comentariile sale, a fãcut o secþiune a site-ului pe Internet dedicatã special „scandalului Bukovski” pentru a pãrea cã acesta a fãcut revelaþii noi ºi extraordinare, iar Bukovski s-a oferit sã prezinte dovezi documentare despre afirmaþiile sale, el n-a prezentat nici o dovadã documentarã ºi nici lucruri noi. Mai mult, ar trebui sã aparã întrebarea [dar la ziariºtii români o asemenea întrebare nu apare – nota mea] cã, dacã Bukovski ºtie atât de mult despre revoluþia românã din accesul sãu la arhivele sovietice, cum se explicã faptul cã nu ºtie nimic despre ceea ce pare un amãnunt-cheie – rolul „turiºtilor” ruºi ºi din blocul de Est în rãsturnarea lui Ceauºescu?

Agenþia MEDIAFAX, citatã de întreaga presã româneascã, a rãspândit în 8 mai 2006 o ºtire cu titlul „Înaintea revoluþiei, Iliescu vãzut de Gorbaciov «bun» în România”. În ºtirea MEDIAFAX se afirmã cã, în cadrul unei întâlniri a Rezistenþei Româneºti Anticomuniste, organizatã la Braºov de Asociaþia „15 Noiembrie”, disidentul rus Vladimir Bukovski a declarat cã deþine documente care atestã cã planurile revoluþiei din Estul Europei au fost întocmite la Moscova. Într-unul din documente, Gorbaciov li se adreseazã liderilor bulgari. Unul din liderii bulgari, Mladenov [Petãr Mladenov, care l-a înlocuit pe Todor Jivkov în 1989 – n.red.], spune: „Iliescu este foarte bun pentru noi, în România”. Gorbaciov spune: „Da, dar sã nu vorbim despre asta în public. I-am face un mare rãu, sã pãstrãm tãcerea!”, a afirmat Bukovski, fãcând referire la o discuþie anterioarã Revoluþiei române, transmite corespondentul MEDIAFAX.

184

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

Pânã la urmã, ziarul Ziua din 15 mai 2006 publicã articolul „Dovada Bukovski”, care aratã, de fapt, lipsa de dovezi în sprijinul teoriei cã rãsturnarea lui Ceauºescu a fost fãcutã de KGB. Iatã documentul lui Bukovski, despre care a bârfit toatã presa româneascã, prezentat integral de Ziua: Stenograma lui Gorbaciov M.S. Gorbaciov ºi preºedintele Prezidiului Comitetului Central al Partidului Socialist din Bulgaria, A. Lilov 23 mai 1990 A. Lilov: Greºeli, la noi, în Bulgaria, s-au fãcut nu mai puþine ca în URSS. Acest lucru a permis pregãtirea terenului pentru creºterea opoziþiei. M.S. Gorbaciov: Bine cã aþi reuºit totuºi sã evitaþi desfãºurarea unor astfel de evenimente cum sunt cele care au avut loc în Germania Democraticã ºi în România. Este foarte important cã voi aþi gãsit singuri o iniþiativã înþeleaptã, îndrãzneaþã ºi corectã. Este adevãrat cã, acum în România, Iliescu coordoneazã acþiunile destul de bine. A. Lilov: Da, el a reuºit sã obþinã o victorie foarte bunã. Probabil cã noi în Bulgaria nu vom reuºi sã avem o astfel de victorie la urmãtoarele alegeri. M.S. Gorbaciov: Tocmai, nici nu aveþi nevoie de o astfel de victorie. Important este sã nu respingeþi opoziþia, ci din contra, trebuie sã colaboraþi cu ea. Lãsaþi-o sã îºi asume ea responsabilitãþile! Astfel punem problema ºi la noi. A. Lilov: Cum vã imaginaþi, o vor recunoaºte ºi în România? Îl am în vedere, înainte de toate, pe Ion Iliescu. M.S. Gorbaciov: Da, el ocupã acum o poziþie calculatã ºi pregãteºte o colaborare foarte constructivã. Dar cred cã nu e cazul sã afiºãm foarte mult potrivirea ºi coincidenþa punctelor noastre de vedere.

Aºadar, este vorba despre o discuþie a lui Gorbaciov dupã ce Iliescu ajunsese la conducerea României. Este o constatare post-factum a lui Gorbaciov, nu o dovadã cã rãsturnarea lui Ceauºescu a fost pusã la cale de sovietici. Afirmaþia din ºtirea Mediafax cã discuþia ar fi fost anterioarã revoluþiei nu poate fi calificatã decât drept minciunã. De asemenea, aflãm din interviul lui Bukovski cã n-a fost vorba despre o discuþie între Gorbaciov ºi Mladenov (cum a scris Mediafax), ci între Gorbaciov ºi Lilov. Oare câte dintre ziarele româneºti care au preluat ºtirea Mediafax îºi vor cere scuze faþã de cititori? Data exactã a discuþiei este 23 mai 1990. De remarcat manipularea din Ziua: în sumarul fãcut la începutul articolului se zice cã discuþia a avut loc la trei zile dupã instalarea lui Iliescu. E vorba însã despre trei zile dupã alegerile din 20 mai

ÎNDREPTÃRI NECESARE

185

1990, nu de instalarea lui Iliescu în decembrie 1989, cum ar putea crede unii cititori neatenþi. Altã observaþie a lui Bukovski: „[KGB-iºtii] au avut planuri de toate felurile, dar asta nu înseamnã cã tot ce se întâmplã astãzi a decurs conform planurilor lor. KGB-ul putea sã planifice absolut tot, însã majoritatea planurilor nu au mers”.

186

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

Recenzii

Daniela Veronica Guºã de Drãgan, Condamnat la Adevãr. Generalul ªtefan Guºã, Editura RAO, Bucureºti, 2004, 506 p. Pentru un cercetãtor nu este bucurie mai mare, cred eu, decât demersul ºtiinþific în urma cãruia imaginea unei realitãþi se contureazã cât mai apropiatã de realitatea însãºi. Citesc frecvent extraordinara bibliografie dedicatã Revoluþiei Române din Decembrie 1989 ºi subliniez ºi eu caracterul ei divers, de la autori ºi lucrãri ce remarcã profunzimea schimbãrilor, transformãrilor declanºate atunci – responsabile pentru modelul societal de astãzi – pânã la multe, foarte multe în care se afirmã cã nimic nu s-a schimbat în decembrie 1989. Sã ne imaginãm cã un cititor ar descoperi întâmplãtor, peste 30 de ani, câteva „producþii” din ultima categorie ºi ar încerca sã-ºi explice de ce, dacã nimic nu s-a schimbat în decembrie 1989, nu mai gãseºte în anii urmãtori Constituþia socialistã a þãrii, unde sunt ministerele cu nume pompoase ce fãceau deliciul românilor plini de spirit, unde sunt faimoasele cozi din prelungirea magazinelor insalubre în care uneori se obiºnuia „sã se bage” vestiþii „fraþi Petreuº”, unde s-au mutat pieþele imense în care încãpeau, în mod organizat ºi spre disperarea lor, aproape toþi „oamenii muncii de la oraºe ºi de la sate”, mimând, dupã megafoane, sufocantele lozinci de preamãrire, cât timp, dupã 1989, ceauºeºtii au continuat sã salute imperial, din balconul Comitetului Central, mulþimea adunatã sã priveascã pe sub sprâncene mâna ridicatã a „salut tovãrãºesc”, unde sunt mamuþii economiei socialiste planificate, evoluând autarhic, decuplaþi de la circuitele comerþului mondial, pe zidurile cãrora pânã ºi lozincile oficiale erau îngãlbenite ºi fãrã nici un înþeles. Copleºiþi de prezent, care este, din pãcate, departe de proiecþia din mintea adevãraþilor revoluþionari români de la sfârºitul anului 1989, obiºnuim sã închidem evenimente ºi procese trãite în judecãþi implacabile, a cãror contestare, oricât de

RECENZII

187

micã, declanºeazã o veritabilã maºinãrie mediaticã de la care fosta propagandã comunistã ar avea ce sã înveþe. Cele câteva gânduri expuse se vor a fi o pledoarie pentru un tip recomandat de carte despre Revoluþie, ºi anume pentru volume de documente ºi mãrturii. Acest gen de lucrare va fi, probabil, cel mai cãutat de cercetãtorii deceniului urmãtor, atunci când societatea va fi pregãtitã ºi interesatã, „dezinteresat”, sã înþeleagã ºi sã accepte angajamentul, gesturile ºi sacrificiul oamenilor – cunoscuþi sau anonimi – ai momentului Decembrie 1989. Am avut deseori ocazia sã ascult îndemnul unor istorici recunoscuþi în aceastã privinþã. Încercarea de a lansa acum judecãþi exclusiviste despre fapte ºi oameni implicaþi în evenimente de o complexitate imposibil de descifrat fãrã acces la toate sursele este, cu siguranþã, sortitã eºecului, deºi ea poate servi unui scop mãrunt ori unei comenzi peste care doar prezentul e stãpân. Cartea asupra cãreia m-am oprit pentru a o recenza – Condamnat la Adevãr, având subtitlul Generalul ªtefan Guºã – face parte din categoria celor la care îndeamnã istoricii consacraþi. Unul dintre ei, domnul profesor Gheorghe Buzatu, îi face o excelentã prezentare, iar autoarea – nimeni alta decât fiica personajului principal, Daniela Veronica Guºã de Drãgan – scrie cuvântul înainte, un veritabil eseu despre adevãr, omenie ºi patriotism. Cartea se încheie cu o scurtã postfaþã, semnatã de Alex Mihai Stoenescu, în care autorul, dupã mai multe formule pe care le-a încercat succesiv, acceptã în fine, cã în decembrie 1989 s-a desfãºurat un „proces revoluþionar”. Vom constata, astfel, cum cartea este prefaþatã de un distins istoric (Gheorghe Buzatu), care este convins cã în decembrie s-a petrecut o loviturã de stat (convingere pe care nu ºi-a schimbat-o), ºi postfaþatã de un autor pentru care atunci a existat un proces revoluþionar. În orice caz, Editura RAO are motive sã se felicite pentru publicarea acestei cãrþi, deoarece, alãturi de alte volume de documente ºi mãrturii, ea poate constitui o importantã sursã pentru oricare cercetãtor onest. În cele 506 pagini, cartea grupeazã cinci mesaje, scrisori ºi intervenþii ale generalului Guºã la televiziune ºi la radio, începând cu 22 decembrie 1989, douã interviuri acordate lui Valeriu Pricinã ºi Pavel Coruþ, declaraþii ale unor martori în „Procesul Timiºoara”, declaraþii în cadrul audierilor Comisiei Senatoriale de Cercetare a Evenimentelor din Decembrie 1989, o transcriere dupã banda magneticã a unui material denumit „Convorbiri” (fãrã a se preciza contextul ºi interlocutorul), o biografie sumarã (mult prea sumarã, încât este posibil ºi chiar necesar ca viaþa acestui personaj – un responsabil militar de mare convingere – sã fie redatã pe larg) ºi un document de arhiv㠖 o notã seacã, extrasã dupã un „Registru unic”, faþã de care eu (având în vedere formaþia mea profesionalã) am o oarecare reþinere.

188

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

De la început vreau sã avertizez cititorii cã lucrarea este valoroasã nu pentru cã rãspunde la întrebãri care preocupã revoluþionarii, familiile lor, istoricii sau publicul obiºnuit, ci, dimpotrivã, pentru cã pune – pe lângã întrebãrile cunoscute – altele ºi mai importante. Ca orice mãrturisire (cele mai multe sunt mãrturisiri), ele sunt, evident, subiective, iar interviurile ºi convorbirile sunt luate dupã câþiva ani de la evenimente, astfel cã, firesc (generalul era un om conectat la mesajele comunicate prin media), sunt influenþate de atmosfera anilor respectivi. Ca o „pies㔠insolitã în cuprinsul volumului apare critica la o carte (Revoluþie ºi reform㠖 Ion Iliescu) pe care nimeni nu ºi-o asumã (nu rezultã de unde este preluatã) ºi care, prin insinuãri regãsite în multe alte broºuri (considerate de autori necesare consumului public), face notã discordantã cu celelalte pãrþi ale lucrãrii. Nu ºtiu dacã autoarea a fãcut-o intenþionat, dar „critica” respectivã sporeºte valoarea intervenþiilor personajului principal, tocmai prin comparaþie între supoziþii ºi insinuãri ale autorului articolului ºi onestitatea, preocuparea exclusivã pentru adevãr ºi pentru a înþelege a celui care a fost generalul ªtefan Guºã, în intervenþii publice, interviuri, declaraþii. Generalul se aratã generos (aºa cum a fost în întreaga carierã) cu armata în întregul ei. Nici nu concepe ca o greºealã individual㠖 de acceptat pentru el ºi de înþeles în contextul evenimentelor (diversiune, provocare, lipsã de informaþii) – sã fie un motiv pentru culpabilizarea organismului militar în ansamblu, aºa cum tot „generos”, multe decizii, studii ºi intervenþii au fãcut-o dupã ce „noul curs” n-a mai avut nevoie imediatã de armatã. Ajuns personaj principal al cãrþii, aºa cum autoarea a dorit, observãm cã ªtefan Guºã nu judecã pe nimeni, nu pronunþã sentinþe, cu excepþia câtorva aprecieri severe privind unii colaboratori apropiaþi („unu, doi sau trei”, cum se exprimã chiar el) ºi referitor la generalul Nicolae Militaru (pentru motive interesante ºi prezentate direct în carte). În toate intervenþiile are o admiraþie fãrã rezerve faþã de generalul Vasile Milea, pe care l-a cunoscut mai bine decât mulþi ofiþeri care-l considerau foarte dur, deºi trebuie sã observãm cã ministrul l-a cam uitat pe primul sãu colaborator izolat la Timiºoara, în zilele de foc ale Revoluþiei. Revine obsesiv relatarea generalului despre lipsa de comunicare cu ministrul, pe care nu-l gãsea niciodatã când avea nevoie. În altã carte (Generalul Revoluþiei cu piciorul în ghips), celãlalt prim-adjunct, generalul Victor Athanasie Stãnculescu, aflat ºi el la Timiºoara, povesteºte cât de uºor, cât de simplu îi era sã discute cu Vasile Milea. Mai presus de comentarii ºi limite, spusele generalului – grupate inspirat de autoare – îi sunt utile cercetãtorului pentru cã sunt relatate dintr-o convingere

RECENZII

189

fermã. Aparent, discursul generalului nu este totdeauna elevat (deºi ªtefan Guºã avea solide cunoºtinþe în domeniul tehnic ºi strategic), nu pare neapãrat logic, întâmplãrile, evenimentele descrise de el nu decurg clar unul din celãlalt, ca un parcurs limpede de la cauzã la efect. Într-o dezvoltare atât de contradictorie, neclarã, confuzã, nici discursul nu putea fi foarte logic. Autoarea insistã pe intervenþiile generalului, legate de câteva teme mari intrate în dezbaterea publicã dupã Revoluþie, asupra cãrora nici pânã acum nu s-a convenit ºi probabil nici nu se va cãdea de acord (ar fi ºi imposibil, ºi greºit): tema teroriºtilor, tema etapelor Revoluþiei la Timiºoara, tema rolului ºi a pregãtirii armatei, tema comandamentului la nivelul organelor însãrcinate cu reprimarea „huliganilor”, împiedicarea Revoluþiei, tema solicitãrii „ajutorului frãþesc”, tema comandamentului Revoluþiei dupã 22 decembrie ºi lichidarea cuplului Ceauºescu, tema vinovãþiei pentru victimele revoluþiei (ceva în genul „Rãspunderilor” lansate în alt timp ºi de alt general „charismatic”, desigur, fãrã aceeaºi dezvoltare sau un conþinut similar). Toate aceste teme (ºi altele câteva) se constituie într-o problematicã amplã, interesantã ºi extrem de antrenantã pentru cititor, pentru cã, dacã generalul foloseºte cuvinte comune în redarea ideilor, nu este mai puþin adevãrat cã propoziþiile ºi frazele contureazã un tablou al realitãþii apelând la simboluri ºi meºteºuguri specifice unui suflet sensibil, apãsat de responsabilitatea unei experienþe nemijlocite, triste. Teama cã relatarea aceloraºi întâmplãri în mai multe pãrþi ale cãrþii ar putea plictisi cititorul este risipitã de surpriza descoperirii „nuanþelor” diferite care trimit la înþelesuri noi, de la interviu la interviu, privind o anumitã întâmplare. În câteva situaþii, cititorul descoperã evaluãri diferite ale unui fapt chiar în cadrul aceluiaºi interviu, fãrã ca prin aceasta sã concluzioneze cã personajul este confuz (tema „eliberãrii” din funcþie când autoritãþile motiveazã schimbarea prin starea sa generalã dupã multe zile de efort ºi stres). Generalul combate aceste motive ºi trage concluzia cã a fost schimbat pentru cã nu prezenta „încredere” sau pentru cã nu a acceptat „ajutorul frãþesc”. Peste câteva pagini, el le dã totuºi dreptate celor care au hotãrât schimbarea lui din cauza stãrii sale de obosealã ºi stres. Este imposibil sã comentez toate temele din carte într-un spaþiu limitat. Asigur cititorii cã toate sunt cum nu se poate mai interesante. Iatã: tema ajutorului frãþesc. În interviurile luate de Valeriu Pricinã ºi de Pavel Coruþ, generalul spune cã a fost sunat de generalul Moiseev, ºeful Statului-Major Sovietic, în noaptea de 23.12.1989 (îi are ca martori pe colonelul Mircea ºi locotenent-colonelul Dumitrescu), are consemnare în documente (eu contest autenticitatea, în forma în care au fost redate). În interviuri se trece rapid peste mesajul primit de general, când acesta

190

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

se afla la Comitetul Central (cu o searã înainte – 22 decembrie). Este redatã mai mult împrejurarea în care, în seara urmãtoare, „întreaga conducere” (ºi-i numeºte pe câþiva) îi cere sã accepte/sã fie de acord sã cheme (nu rezultã clar care din aceste lucruri i se cereau) trupe speciale sovietice pentru neutralizarea teroriºtilor („mãcar o brigadã”, cum a zis generalul Militaru). Sã vedem acum ce întrebãri poate genera o astfel de descriere fãcutã de general, pe care n-o pun la îndoialã. 1. Experienþa anterioarã din Tratatul de la Varºovia ºi din Blocul comunist ne duce la ideea cã nu avea nici un rost sã i se solicite generalului Guºã sã cheme trupe sovietice pentru cã aceste trupe, dacã erau planificate sã vinã, puteau motiva cã au fost chemate de oricine din noua conducere. 2. Ideea cã în Tratat erau niºte organisme – Comitetul Politic Consultativ, Comitetul Miniºtrilor Apãrãrii, Comitetul ªefilor de Stat-Major, din care, în calitate de reprezentant, doar el mai era în viaþã ºi doar el putea chema ajutoare – este o convingere ce trebuie respectatã, dar ar fi prea frumos sã fie adevãratã. Din câte ºtim, Comandamentul Unificat nu se împiedica în formalisme. În plus, în Tratat mai era Comitetul Miniºtrilor de Externe, superior celui din care fãcea parte generalul. Nu dãm detalii despre rolul CIT, care era echivalent cu un comandament de front al zonei. 3. Atunci de ce s-a dus „conducerea” peste general? El zice cã, dintre toþi, Militaru era cel mai vehement pentru aducerea trupelor strãine. Nu cumva ceilalþi (sau o parte dintre ei) s-au folosit de refuzul generalului Guºã (pe care-l cunoºteau din seara precedentã, de la Comitetul Central) pentru a refuza „invitarea” ajutorului sovietic atât de insistent ºi vehement cerutã de Militaru? O ipotezã! „Ca sã fiu cinstit”, zice generalul „cred cã preºedintele Iliescu era mult dus de acest Militaru, care propunea” (p. 455). Interesantã apare mãrturisirea generalului pe aceeaºi temã atunci când este interpelat de Comisia Parlamentarã. Din pãcate, nu este redat numele celui care pune întrebãri. Sã observãm: generalul descrie în acelaºi mod chestiunea privind chemarea forþelor strãine, dupã care un senator îi sugereazã rãspunsul. Acum începe un dialog foarte interesant: „S — Cu domnul Iliescu n-aþi vorbit? [la CC – n.n.]. G — Nu. Domnul Iliescu venea ºi pleca. S — Dar la telefon n-aþi vorbit cu dânsul? (insistã senatorul) G — Cred cã o datã, da. Mi-e foarte greu, trebuie sã mã gândesc… Iertaþi-mã cã nu vreau sã fac [lipsã audiþie – s.n.]… Dar eram tare obosit. Sã ºtiþi cã uneori simþeam cã plutesc”. (p. 462). „S — Îmi pare foarte rãu, dar trebuie sã constat cã multe lucruri le-aþi uitat.” ªi îi „aminteºte” el unul dintre aceste lucruri:

RECENZII

191

„S — De aici, din acest local (Senatul, unde aveau loc audierile, a fost în clãdirea fostului CC), de undeva, de pe sus, nu ºtiu unde eraþi dumneavoastrã, aþi vorbit cu domnul Iliescu, care se afla la Minister (într-un alt pasaj rezultã cã era la Televiziune!). Eu nu am auzit ce spunea domnul Iliescu, dar am auzit ce spuneaþi dumneavoastrã”. (Acelaºi senator care mai înainte spunea cã generalul Guºã se afla pe undeva, pe sus. Prin urmare, nu era lângã el. Sau era?) Generalul „cedeazã”: „Îmi amintesc cã am avut o convorbire [lipsã audiþie, vai, din nou – n.n.], cã eu vorbeam cu mai mulþi atunci – inclusiv cu Mocanu, am vorbit cu Roºu, am vorbit cu Gheorghe…”. Dialogul „se încinge” ºi la un moment dat (p. 464) senatorul „pluseazã”: „ªi în final, sã mã ierte stimata doamnã, «Nu, domnule Iliescu, nu, dã-i în… etc.», scuzaþi”. Adicã aceasta a reþinut senatorul (atunci „cetãþean obiºnuit”, cum singur spune) cã ar fi spus generalul Guºã în „dialogul” telefonic pe care l-ar fi avut cu Ion Iliescu (pe care nu-l cunoºtea dintr-o activitate anterioarã!). Închei transcrierea în extras (în carte este pe larg) a acestui dialog, în urma cãruia nu pot decât sã-l deplâng pe cel ce încearcã sã foloseascã aceastã informaþie. Sã observãm cã pânã la urm㠖 poate din complezenþã, poate uºor derutat – generalul s-a lãsat convins cã acela care l-a sunat când se afla la CC, sugerându-i sã-i cheme pe sovietici, era Ion Iliescu, aflat atunci la Televiziune („Mã cãuta, dar nu ºtiu de unde, cineva…. în noaptea de 22”, p. 459). Or: 1. generalul spune, în altã parte, cã de la CC a vorbit cu foarte multã lume, îndeosebi cu Ministerul ºi cu trupele. Dã nume, funcþii. Nu zice cã a vorbit cu Ion Iliescu; 2. este exclus sã fi avut o convorbire pe o temã atât de importantã cu Ion Iliescu ºi sã n-o fi reþinut, ca fiind cel puþin la acelaºi nivel de importanþã cu discuþiile pe care le avea cu generalul Gheorghe, cu locotenentul Mateiciuc etc.; 3. în mod cert, la CC, generalul s-a confruntat cu o întrebare pusã de cineva, telefonic, despre o posibilã chemare a trupelor sovietice pe care ªtefan Guºã a „rezolvat-o” în „doi timpi” ºi ireverenþios. Generalul era tracasat, dar avea un cult pentru ierarhie; or, de facto, la vremea respectivã, Ion Iliescu era acceptat ca ºef de stat. Nu se justificã respingerea ab abrupto a discuþiei cu ºeful noului regim, mai ales pe o temã atât de delicatã. La rândul lui, Ion Iliescu (nimeni nu i-a pus la îndoialã abilitãþile politice) nu putea aborda o astfel de problemã printr-un telefon din ºi în cel mai aglomerat loc cu putinþã. Atunci din ce birou (alãturat, poate) i s-a dat generalului telefon cu aceastã întrebare, cine este persoana (senatorul) care i-a sugerat acum un rãspuns (pe care generalul l-a dat cu oarecare rezervã, mai ales cã anterior nu l-a invocat) ºi cum de acest domn senator

192

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

s-a aflat lângã general (la CC) cu misiunea aproape unicã (aºa rezultã din felul cum întreabã) de a asculta, a prelua ºi, eventual, a transmite urgent rãspunsul generalului? La acest pasaj sunt posibile, evident, ºi alte interpretãri. Ca ºi la celelalte afirmaþii. Din pãcate, editorii probabil n-au reuºit sã obþinã acceptul pentru redarea integralã a transcrierilor de pe bandã („lipsã audiþie”, exact când relatarea era mai interesantã). În concluzie, prin grija fiicei sale, avem ºansa sã smulgem câteva adevãruri din gura generalului Guºã, rostite înainte de a muri. Pe multe altele, ºeful Marelui Stat-Major le-a îngropat odatã cu el. La fel a fãcut generalul Militaru, descris atât de sever de generalul Guºã (orice s-ar spune, cu destul temei!). Cititorul nu trebuie sã dezarmeze, constatând de câte ori generalul Guºã scrie faza în care Militaru, folosind semnul moale, anunþã Moscova: „Ia bîl gheneral Militaru (p. 452)”. Nu pun la îndoialã acest dialog, început în cabinetul ministrului Apãrãrii în prezenþa (pentru o clipã, pentru cã imediat a ieºit…) a generalului Guºã. Mã întreb numai: de ce era necesar sã se prezinte, atât timp cât Militaru a fost ofiþer KGB (generalul Guºã îl numeºte astfel, fãrã menajamente). Or, KGB îºi informa el superiorii, cine e Militaru ºi ce misiune i-a dat. S-a întrebat cineva dacã acest telefon a fost real? De ce a vrut Militaru ca generalul Guºã sã fie de faþã când el vorbeºte cu Moscova (cu semnul moale)? De ce nu a aºteptat Militaru un minut sã iasã generalul Guºã din birou ºi apoi sã vorbeascã oricât pofteºte? În concluzie, citind cartea doamnei Daniela Veronica Guºã de Drãgan, nu facem decât sã ne încãrcãm ºi mai puternic cu energia necesarã cãutãrii rãspunsurilor la alte ºi alte întrebãri. Aceasta este una dintre virtuþile cãrþii. Alexandru Oºca

Katherine Verdery, Socialismul. Ce a fost ºi ce urmeazã, traducere de Mihai Stroe ºi Iustin Codreanu, ediþie îngrijitã de Alexandru Niculescu, Editura Institutul European, Iaºi, 2003, 395 p. Pe parcursul acestei lucrãri, Katherine Verdery abordeazã problema transformãrii spaþiului est-european în urma cãderii regimurilor socialiste. Tema centralã a cãrþii este, aºa cum subliniazã autoarea, transformarea ce are loc în aceastã zonã, nu tranziþia de la comunism la democraþie. Din aceastã perspectivã, ideea cã anii ’90 reprezintã doar o etapã de tranziþie în evoluþia Europei de Est este falsã. Cãderea socialismului nu înseamnã adoptarea unor modele capitaliste clasice, ci, în cel mai probabil caz, a unor modele de dezvoltare alternative.

RECENZII

193

În sprijinul acestei ipoteze, Verdery remarcã dificultatea evidentã a aplicãrii unor concepte clasice din capitalism (spre exemplu, economie de piaþã) la realitãþile existente în spaþiul est-european. Concluzia este cã o abordare mai utilã a problemelor Europei de Est ar fi prin raportarea la modelul de funcþionare al socialismului real ºi la procesele de transformare ce însoþesc disoluþia sa. Astfel, autoarea admite c㠄tema mea principalã ar fi modul în care funcþionarea socialismul influenþeazã ceea ce urmeazã dupã el” (p. 23). Deºi cartea este compusã dintr-o serie de studii publicate de autoare la începutul anilor ’90, textul nu este lipsit de o structurã unitarã. Din punct de vedere temporal, analiza lui Verdery include perioada de sfârºit a socialismului ºi procesul de transformare ce a însoþit cãderea acestuia. Cele trei pãrþi – „Socialismul”, „Identitãþi. Genul ºi naþiunea”, „Procese de transformare a proprietãþii, statului ºi pieþei” – abordeazã problematica structurii regimurilor socialiste, a elementelor de identitate care le-au supravieþuit ºi, respectiv, schimbãrile survenite în Europa de Est dupã 1989. Primele douã pãrþi includ fiecare câte douã capitole, iar ultima trei. Definirea unui „model” al socialismului real este, din punct de vedere istoric, unul dintre meritele incontestabile ale cãrþii. Verdery face acest lucru în primul capitol, „Ce a fost socialismul ºi de ce s-a prãbuºit?”. Punctul de plecare al modelului este planificarea defectuoasã a economiei, caracteristicã regimurilor socialiste, care duce la crearea aºa-numitelor „economii de lipsuri”. Spre deosebire de capitalism, unde competiþia se manifestã în general în domeniul vânzãrilor, accentul cade în regimurile socialiste pe achiziþionarea unor produse. De aici tendinþa de stocare a factorilor de producþie, care amplificã lipsurile în economie. Argumentaþia este completatã de ideea potrivit cãreia o trãsãturã comunã a regimurilor socialiste este stocarea factorilor de producþie ºi a produselor, în vederea redistribuirii ulterioare. Verdery sesizeazã corect contradicþia dintre necesitatea redistribuirii, ca modalitate de legitimare a socialismului, ºi tendinþa de stocare, ca mijloc de menþinere a puterii. Rezultatul este, în general, lipsa produselor (inclusiv a factorilor de producþie) de pe pieþe ºi tendinþa de rezistenþã a populaþiei care are din ce în ce mai greu acces la bunurile de consum. Cãderea regimurilor socialiste este explicatã prin tendinþa lor de a stopa declinul, la sfârºitul anilor ’60, cu ajutorul împrumuturilor externe. Criza ciclicã a capitalismului din anii ’70 a determinat cereri de retrocedare a acestor împrumuturi, de unde falimentul financiar ºi pierderea masivã a legitimitãþii regimurilor socialiste. Acest model, completat în capitolul al II-lea, „Etatizarea” timpului în România ceauºistã, de unele consideraþii asupra temporalitãþii sistemelor socialiste, are avantajul de a avansa o serie de principii general valabile pentru funcþionarea

194

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

socialismului real. Singurul punct slab pare a fi acceptarea, fãrã explicaþii suficiente, a planificãrii defectuoase a economiei. Aº îndrãzni sã afirm cã schimbãrile radicale pe care partidele socialiste le propuneau nu le-au favorizat ascensiunea la putere în societãþile modernizate, cu standard de viaþã în general mai ridicat, caracterizate printr-o rezistenþã mare la schimbare. În schimb, instaurarea regimurilor socialiste în state mai puþin dezvoltate, cu mari discrepanþe sociale ºi economii „slabe”, a dus la necesitatea accelerãrii dezvoltãrii economice în scopul obþinerii legitimitãþii politice, de unde planificãri nerealiste. Cãderea regimurilor socialiste nu lasã însã un spaþiu gol. În vederea demonstrãrii acestei asumpþii, Verdery analizeazã douã concepte-cheie în definirea identitãþii: genul ºi naþiunea. În viziunea ei, atitudinea faþã de aceste douã probleme în spaþiul est-european nu reprezintã o reîntoarcere la perioada interbelicã, ci poate fi explicatã contextual, din prisma caracteristicilor socialismului enumerate în capitolele precedente. Sugestivã pentru aceasta este ideea cã, în statele federative socialiste (URSS, Iugoslavia ºi Cehoslovacia), naþiunile au fost singura formã de articulare acceptatã de partid ºi, ca urmare, dupã 1989, au fost cele mai în mãsurã sã umple golul creat. În privinþa problemei genului, cãderea statului-familie (noþiunea folositã de autoare este statul – zadruga) a dus la necesitatea redefinirii rolurilor de gen în cadrul societãþii, de unde recrudescenþa miºcãrilor antiavort ºi antifeministe. Ultima parte a cãrþii, „Procese de transformare a proprietãþii, statului ºi pieþei”, abordeazã problema dezvoltãrii sistemelor postsocialiste. Autoarea trateazã mai întâi dificultãþile legate de retrocedarea proprietãþii rurale în România. Studiul unor comunitãþi rurale din Transilvania (comuna Geoagiu) indicã, în primul rând faptul cã o reconstituire a structurii de proprietate interbelice nu este posibilã. În al doilea rând, retrocedarea terenurilor este legatã de o serie de probleme complexe, cum ar fi crearea unei noi elite în mediul rural, reprezentatã de cei care ocupã poziþii-cheie în procesul de retrocedare, sau lupta „centrului” pentru control asupra palierelor administrative locale. În opinia lui Verdery, aceste evoluþii nu conduc în mod necesar cãtre capitalism. Autoritatea fragmentatã caracteristicã spaþiului fost comunist la începutul anilor ’90 pare a aminti mai degrabã de feudalism decât de capitalism (vezi capitolul al VI-lea, „Tranziþie de la socialism la feudalism? Consideraþii asupra statului postsocialist”). Rãdãcinile acestei fragmentãri trebuie cãutate în regimurile socialiste, unde, în contextul lipsurilor, s-a dezvoltat un tip de economie parazitând economia de stat. Contrar teoriei clasice a iniþiativei private, managerii acestei „a doua economii” manifestã tendinþa de a se opune dezvoltãrii pieþei libere ºi eliminãrii economiei de stat. Totodatã, poziþia lor în „economia a doua” este dependentã de

RECENZII

195

poziþia pe care o deþin în politicã ºi/sau administraþie. Centrele de putere astfel create nu sunt obligatoriu subordonate autoritãþii centrale, ci mai degrabã în conflict cu ea. De altfel, modurile de manifestare a capitalismului ºi de schimbare a opticii despre bani ºi valoarea lor pot îmbrãca uneori forme atipice. Aºa cum reiese din ultimul capitol al cãrþii, „Încredere, speranþã ºi Caritas în Þara Piramidelor: România, 1990-1994”, jocul piramidal „Caritas” a avut un rol important în modificarea atitudinii românilor faþã de bani ºi faþã de modul în care ei pot fi obþinuþi ºi a constituit o modalitate de redistribuire a sumelor blocate prin economiile populaþiei. Teoria referitoare la utilizarea jocurilor piramidale pentru extorcarea fondurilor populaþiei de cãtre grupurile locale de putere mi se pare insuficient fondatã. Ea reprezintã doar una dintre numeroasele explicaþii posibile pentru proliferarea acestui tip de aranjamente financiare în România anilor ’90. În ultimã instanþã, cartea constituie o interpretare interesantã a transformãrilor din estul Europei la sfârºitul secolului al XX-lea. Deºi exemplele prin care autoarea îºi susþine tezele sunt în principal din România, prin nivelul de teoretizare din cadrul sãu cartea este utilã pentru înþelegerea evoluþiilor postsocialiste din tot spaþiul est-european. Abordarea temei este mai degrabã antropologicã decât istoricã. Sursele care primeazã sunt în general mãrturiile directe sau publicistica ºi mai puþin documentele de arhivã. Acest lucru îi poate crea o stare de disconfort istoricului „clasic”, obiºnuit cu trimiteri clare la documente sau bibliografie, lucru care faciliteazã reconstituirea demersului ºtiinþific. Verdery nu respinge însã utilizarea izvoarelor documentare. Pe parcursul capitolului al V-lea le foloseºte pentru a încerca sã reconstituie imaginea proprietãþii agrare înainte de colectivizare. Faptul cã, din cauza neconcordanþei documentelor, demersul sãu este în cele din urmã un eºec, explicã, probabil, predilecþia autoarei pentru alte tipuri de surse. Preferinþa pentru utilizarea surselor orale ridicã însã o serie de probleme. În general demersul ºtiinþific este greu de reconstituit, iar interviurile oferã de multe ori informaþii nesigure. În afara cazurilor de alterare a adevãrului (cu sau fãrã intenþie), se poate pune întrebarea legitimã: cât de reprezentative sunt discursurile individuale pentru ansamblul societãþii? Istoria ce rezultã în acest caz este o istorie mult mai „nesigurã”, mai supusã interpretãrii. În schimb, istoria „sigur㔠îmbracã de obicei forma unor cronici descriptive ale evenimentelor, în care componenta analiticã este minorã sau lipseºte cu desãvârºire. Ideile dezvoltate de Katherine Verdery în cartea sa reprezintã o tentativã (încununatã de succes, cred eu) de explicare a schimbãrilor din Europa de Est în

196

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

prima parte a anilor ’90. Autoarea însãºi recunoaºte cã a scris „mai degrabã o carte care aratã cum am putea reflecta asupra socialismului – ce a fost ºi ce urmeazã dupã el” (p. 22). Viziunea propusã de autoare respinge ideea regimurilor comuniste ca totalitarisme în care un „centru” dicteazã societãþii, subliniind mai degrabã rolul pe care comportamentul indivizilor îl are în dinamica lor. Din acest punct de vedere, cartea reprezintã o lecturã utilã în contextul actual, când în România se pune din ce în ce mai acut problema responsabilitãþii faþã de efectele comunismului. Cornel Micu

Stejãrel Olaru, Georg Herbstritt, Stasi ºi Securitatea, traduceri din limba germanã de Viorel Buta ºi Mihai Alecu, Editura Humanitas, Bucureºti, 2005, 440 p. Parcurgând, cu ochiul ºi cu gândul, cartea celor doi cercetãtori ai fenomenului poliþiei politice în douã versiuni din fostul Bloc rãsãritean, se impun de la sine câteva remarci: – atât instituþia germanã, cât ºi surata ei (uneori vitregã) româneascã sunt parcã ediþii multiplicate ale colosalului instrument represiv sovietic, ale biciului omniprezent, mereu resimþit, dar care se pretindea nevãzut, ce teroriza conºtiinþele, ca oricând posibilã materializare a iadului terestru; – Europa s-a extins spre est sub semnul crucii ºi al modelului creºtin de civilizaþie; în aceeaºi mãsurã, reculul european a însemnat totodatã ºi slãbirea credinþei sau chiar nimicirea ei de cãtre „geniul” rãului ºi instrumentul sãu specializat, poliþia politicã. Dincolo de asemenea opinii de reper se desfãºoarã însã un ghem problematic de suspiciuni, conflicte, cârdãºii malefice, descâlcit cu multã strãduinþã ºi determinare, în mod (cât se poate) convingãtor, de cei doi înzestraþi cercetãtori. Poate, dacã ne este îngãduitã o opinie proprie, cititorul român va dobândi un profit sporit de informaþie ºi înþelegere a fenomenului, servindu-i-se, pe aceastã cale, o mostrã a percepþiei externe, de „imagine a celuilalt” la nivelul represiunii instituþionalizate. Aceasta ºi din simplul motiv cã, încã o datã, ne confirmãm ca adevãraþi protagoniºti ai modelului cu „forme fãrã fond”. La fel ca ºi îngrozitoarea deportare în Bãrãgan, transpusã dupã cliºeul siberian, dar neglijent ºi la scarã mult redusã,

RECENZII

197

în baza unui decret (care însã nu se regãseºte publicat în Monitorul Oficial), Securitatea a „colaborat” cu Stasi fãrã sã conlucreze de-adevãratelea; a spionat din Berlinul rãsãritean Occidentul, solicitând mici servicii „murdare” suratei „dederiste”; s-a preferat cârdãºia mãruntã, cu atitudini afiºate de dispreþ ºi senzaþie de dezgust... ªi prin aceasta era parte din lumea româneascã în acceleratã debusolare, ce încetase sã mai creadã ºi sã spere, infestatã de epidemia nevãzutã, dar omniprezentã a rãului sufocant, copleºitor. În concluzie, o lucrare necesarã pentru românul de astãzi, sã înþeleagã mecanismele de funcþionare ale rãului instituþionalizat ºi sã discearnã, cãutând rãspuns la o întrebare deschisã: de ce la noi schimbãrile vin mereu cu întârziere ºi incomplete? Lucrurile stãteau aºa, dacã... dacã printr-un joc al hazardului nu puteam consulta, chiar în timp ce încheiam rândurile de faþã, unul dintre documentele reproduse (anexa nr. 30). Observãm cu uimire ºi tristeþe o mutilare pronunþatã a textului original prin versiunea sa româneascã, oferitã ca atare cititorilor de bunã-credinþã. Prefaþatorul cãrþii ni-l recomandã pe autorul român de faþã ca un vigilent scrutãtor al negrelor pãcate ale Securitãþii, efortul sãu încãrcându-se de valenþe ºtiinþifice ºi morale reparatorii. Dacã aceastã carte se transformã ºi într-un act justiþiar pentru câteva generaþii de români terorizate, hãrþuite ºi chinuite în toate formele pe care mintea represivã le poate imagina, cum rãmâne atunci cu valoarea gestului reparator promovat prin instrumente „strâmbe”? Sau neglijenþa ºi superficialitatea ori nepãsarea trebuie sã le considerãm ca inerente ºi noii generaþii de istorici „justiþiari”. Miodrag Milin

Christoph Links, Sybille Nitsche, Antje Taffelt (ed.), Das wunderbare Jahr der Anarchie. Von der Kraft des zivilen Ungehorsams 1989/90, Christoph Links, Berlin, 2004, 239 p. Pentru mulþi dintre cei care nu au trãit nemijlocit ultimele momente ale istoriei Republicii Democrate Germane, a-ºi aduce aminte de anul 1989, în primul rând feþele fericite ale cetãþenilor est-germani nãvãlind spre Vest în ziua cãderii Zidului Berlinului (9 noiembrie), înseamnã a-ºi aduce aminte de reunificarea Germaniei. Deºi sunt evenimente diferite cronologic (unificarea propriu-zisã a avut loc abia la 3 octombrie 1990), ele s-au contopit în memoria colectivã, ca ºi cum totul s-ar fi întâmplat într-o singurã zi.

198

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

Autorii cãrþii Anul minunat al anarhiei. Despre forþa nesupunerii civile, 1989/ 1990 prezintã un alt an 1989/1990: dupã cãlãtorii în cele cinci noi landuri federale, au adunat 37 de evenimente în care cetãþeni ai fostei RDG, acþionând singuri sau în grup, s-au substituit aparatului de stat. În centrul perspectivei stau oamenii ºi acþiunile lor, fie prezentaþi indirect de autori, fie prin autodescrieri, fie într-o formã mixtã (introduceri ºi fragmente de interviuri). Procesele revoluþionare din RDG sunt vãzute astfel „de jos în sus” ºi reflectã situaþii în care oameni obiºnuiþi, ca urmare a situaþiilor neclare apãrute pe neaºteptate, au avut iniþiativa de moment de a prelua competenþe ºi de a umple, pentru scurt timp, golurile instituþionale apãrute. „Era interzis ºi totuºi s-a fãcut” (p. 11) este mottoul sub care au fost adunate amintiri despre întâmplãri ca: realizarea, de cãtre autori necunoscuþi, a unui afiº-protest cu ocazia alegerilor comunale din 7 mai 1989; chemarea la o manifestaþie ilegalã în septembrie 1989, la care iniþiatorul, Günther Sattler, nu a mai avut curajul sã ia cuvântul; arborarea unei cruci negre pe faþada unei case de cãtre doi indivizi cu ocazia manifestãrilor dedicate aniversãrii a 40 de ani de la crearea RDG, la 7 octombrie 1989, eveniment povestit de una dintre locatarele casei, care, fãrã a-i cunoaºte pe autori, a reaprins lumânãrile stinse ºi a pus o floare la picioarele crucii. Asemenea acþiuni par astãzi foarte mãrunte, dar aratã încã o datã, foarte clar, cât de represiv era sistemul fostei RDG, astfel încât nu puteau fi puse în practicã, cu mari temeri din partea iniþiatorilor, decât mici proteste izolate. Totul s-a schimbat dupã cãderea zidului. Deºi acest eveniment nu este cuprins în volum, declaraþia spontanã a membrului Biroului Politic Günter Schabowski, conform cãreia noua lege a cãlãtoriilor ar intra imediat în vigoare – cu urmarea directã a valurilor de oameni nãvãlind spre frontierele deschise în cele din urmã de grãnicerii neinformaþi –, poate fi descrisã ca simptomaticã pentru evenimentele anului urmãtor. Cetãþenii au început sã revendice noi drepturi, iar aparatul de stat a reacþionat (din ce în ce mai) nesigur, fapt încurajator pentru oamenii de rând. La postul de radio de stat din Berlin, redactorii au fãcut presiuni pentru a dobândi dreptul de a-ºi exprima opiniile ºi au format organisme proprii de control ºi decizie; în Leipzig, douã iniþiative cetãþeneºti au obþinut închiderea exploatãrii miniere de suprafaþa de la Cospuden, în sudul oraºului. La Gosen, în apropiere de Berlin, chiar serviciul secret a invitat cetãþenii sã viziteze complexul închis al Stasi ºi KGB. Atunci când populaþia a înþeles, dupã cereri repetate, importanþa strategicã a complexului (printre altele, un centru de informare ºi o ºcoalã superioarã pentru specialiºti în spionaj), s-a organizat un comitet cetãþenesc ce a pornit o luptã, încununatã de succes, pentru transformarea sa într-o zonã de

RECENZII

199

utilitate civilã. ªi în alte locuri cetãþenii au obþinut prin luptã dreptul de a intra în zonele rezervate pânã atunci nomenclaturii, au rãsturnat de la putere organe locale de conducere, s-au opus transportãrii actelor Stasi sau au fondat iniþiative cetãþeneºti pentru a aduce la luminã nedreptãþi precum deportarea a mii de oameni din zonele de graniþã, pe nedrept condamnaþi; la Bautzen II, cea mai temutã închisoare pentru deþinuþi politici, încarceraþii au declanºat o grevã a foamei ºi au reuºit sã obþinã înfiinþarea unui consiliu al deþinuþilor. Au fost descrise ºi o serie de cazuri ciudate, ca „acþiunea Lupine” din primãvara anului 1990, când trei artiºti din Berlin au insistat cu atâta perseverenþã asupra ideii de a transforma aºa-numitele fâºii ale morþii dintre zidurile de beton interior ºi exterior, încât în aprilie, ostaºii grãniceri au semãnat flori peste fâºiile de zid. La Dessau, muncitorii dintr-o fabricã de magneþi au insistat atât de mult pentru distrugerea armelor ce se gãseau în fabricã, încât 1 250 de puºti-mitralierã au fost în cele din urmã cãlcate cu tancurile ºi topite. În anul 2000, s-a turnat din acestea un clopot, instalat în 2001 în biserica Sfinþii Petru ºi Pavel, în onoarea pãcii. Cel mai important mesaj transmis de autori este cã oameni simpli, având iniþiative diverse, au provocat transformãri necesare, pe care nimeni „de sus” nu le-a propus. Cel mai clar exemplu este, din acest punct de vedere, cel prezentat în capitolul „Ziua fricii”, prin care se înþelege cea mai mare „demonstraþie de luni” împotriva regimului din RDG, desfãºuratã la 9 octombrie 1989 în Leipzig (pp. 27-37). Faptul cã regimul nu a folosit forþa s-a datorat mai ales iniþiativei a ºase personalitãþi din Leipzig, dintre care cea mai cunoscutã a fost dirijorul Kurt Masur, care au redactat un apel la înþelepciune ºi dialog paºnic, citit în acea zi cu ocazia rugãciunilor pentru pace þinute în patru biserici ºi, de asemenea, transmis la radio. „Deodatã, când demonstranþii au mai înaintat cu un pas, iar situaþia ameninþa sã devinã periculoasã, o voce a hârâit în portavoce. Zimmermann [unul dintre autorii apelului] nu va uita toatã viaþa zgomotul a mii de cizme ºi pantofi în marº…” (p. 36). În ce relaþie sunt evenimentele rememorate cu conceptul de nesupunere civilã, folosit de autori în titlul cãrþii? Din pãcate, ei nu fac nici o altã referire. Din perspectiva deþinãtorilor puterii politice, nesupunerea civilã a fost rareori vãzutã drept ceva „minunat”, mai degrabã fiind condamnatã ca o acþiune criminalã. Totuºi, unul dintre primii teoreticieni, Henry David Thoreau, vorbea în lucrarea sa On Civil Desobedience despre obligativitatea nesupunerii faþã de stat. Nesupunerea civilã se naºte mai ales „când un numãr însemnat de cetãþeni ajung la concluzia cã fie cãile tradiþionale ale transformãrilor nu mai sunt deschise, fie când plângerile nu mai sunt ascultate ºi primite […] sau […] guvernãmântul […] rãmâne sã persevereze pe un curs ale cãrui legalitate ºi constituþionalitate prezintã

200

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

îndoieli grave”1. Hannah Arendt, reprezentantã a filosofiei politice, a subliniat faptul cã nesupunerea civilã se deosebeºte de cea criminalã: este paºnicã ºi se manifestã deschis în întreaga societate pentru interesul public general, ºi nu în cel al unei singure persoane2. În acest sens, ea nu reprezintã numai pentru Hannah Arendt o cale eficientã de a impune în societate schimbãri general dorite3. Cartea prezintã clar, în toate capitolele sale, punerea în practicã a acestui concept, îndoielile asupra legitimitãþii RDG fiind ilustrate prin coperta ce prezintã fotografia unui demonstrant care îºi „ciocãneºte capul cu degetul” în faþa unui ºir de poliþiºti. Coperta surprinde prin culoarea ei roºie ºi cu titlul provocator Anul minunat al anarhiei, deºi nesupunerea civilã este orientatã întotdeauna împotriva unui sistem concret, nu poate fi vorba în nici un caz despre anarhie. Înscenarea pozitivã a contradicþiilor aminteºte oarecum de amintirile activiºtilor din 1968 despre protestele studenþeºti ºi despre dezordinile din Germania de Vest. Autorii doresc totuºi, conºtient, sã provoace emoþii. Toþi s-au nãscut, între 1949 ºi 1960, în RDG. Cartea a apãrut la propria editurã, Christoph Links, care a publicat ºi Chronik der Wende4 [Cronica schimbãrii] (vezi ºi pagina de Internet, www.chronik-der-wende.de), astfel încât se poate afirma cã este vorba despre propria confruntare cu trecutul. Autorii nu au avut intenþia unui tratat ºtiinþific, ci mai mult au dorit sã reaminteascã atmosfera ºi tensiunea perioadei, curajul indivizilor care au contribuit la transformarea radicalã a RDG, ºi mai cu seamã sã afirme existenþa unei istorii proprii a RDG în anul 1990. Nu numai prefaþa, ci ºi câteva opinii ale intervievaþilor aratã clar o anumitã dezamãgire faþã de reunificarea rapidã. În cuvântul înainte, autorii au arãtat cã unele proiecte (cum ar fi fondarea unei ºcoli independente – vezi penultimul capitol) nu au putut supravieþui, „deoarece în toamna lui 1990 modelul altei societãþi, ea însãºi având nevoie urgent de reforme, a luat locul celei vechi ºi unii au trebuit sã se resemneze” (p. 12). În acelaºi scop, autorii au reamintit una dintre preocupãrile legate de atmosfera deconstructivistã a anilor ’90: „Spiritul de contradicþie este esenþial într-o societate democratic㔠(p. 12). În nici un caz nu ar fi stricat notele de subsol, care ar fi scutit cartea de reproºul de a fi socotitã manipulatoare politic pentru opinia publicã ºi le-ar fi permis celor ce se intereseazã de istorie, cãrora, de altfel, li se adreseazã, sã 1. Hannah Arendt: „Ziviler Ungehorsam”, în In der Gegenwart. Übungen im politischen Denken II, München, 2000, pp. 283-321, aici p. 299. 2. Arendt, „Ziviler Ungehorsam”, pp. 299, passim. 3. Arendt, „Ziviler Ungehorsam”, p. 283. 4. Hannes Bahrmann, Christoph Links, Chronik der Wende. Die Ereignisse in der DDR zwischen 7. Oktober 1989 und 18. März 1990, Christoph Links, Berlin, 1999.

RECENZII

201

aprofundeze cercetarea anumitor evenimente. Nici din punctul de vedere al limbajului folosit cartea nu este foarte reuºitã, stilul oscilând între reportaj, interviu ºi mãrturii scrise izolate. Cu toate acestea, se citeºte uºor ºi este captivantã; multe dintre evenimente le sunt cititorilor complet necunoscute sau au cãzut în uitare. Volumul îndeamnã la meditaþie asupra epocii discutate. De altfel, actorii de atunci nu se prezintã, în ciuda copertei roºii, ca eroi sau anarhiºti, ci aratã clar cât de serios ºi cu ce dozã ridicatã de idealism s-au implicat în societate, îndeplinind astfel un rol esenþial în crearea unei societãþi civile democratice – aºa cum unii mai fac ºi în actuala republicã federalã. Valeska Bopp

Peter Siani-Davies, The Romanian Revolution of December 1989, Cornell University Press, Ithaca ºi Londra, 2005, 315 p. Uneori este nevoie de o privire din afarã pentru a înþelege mai bine ceea ce îþi este aproape. Aceastã observaþie este valabilã ºi pentru Revoluþia Românã din Decembrie 1989. Deosebit de controversatã în România, atât din cauza unor aspecte neclare ale faptelor istorice propriu-zise, cât ºi (sau mai ales) ca urmare a mizelor politice, ideologice sau chiar sentimentale care mai întunecã judecata multora, ea beneficiazã acum de o nouã ºi substanþialã analizã realizatã de Peter Siani-Davies, codirector al Center for South-East European Studies al cunoscutei School of Slavonic and East European Studies din Londra. Cartea lui Peter Siani-Davies este o bunã ilustrare a necesitãþii postulate de Jerzy Topolski de a îmbina recurgerea la informaþiile provenite din izvoare cu solide cunoºtinþe provenite din afara izvoarelor. Astfel, documentarea amplã, realizatã atât în România, cât ºi în marile biblioteci londoneze, l-a adus pe autor în prezenþa unei uriaºe cantitãþi de informaþie, parte direct referitoare la faptele istorice, parte cuprinzând interpretãri secunde ale acestor fapte ºi ale evenimentului în ansamblul sãu. Peter Siani-Davies nu se lasã însã intimidat de aceastã situaþie ºi constatã sec faptul c㠄Revoluþia Românã devine doar un exemplu deosebit de politizat al unei probleme mai generale, aceea cã decalajul dintre referenþialitate ºi reprezentare pune sub semnul întrebãrii însãºi posibilitatea existenþei unei naraþiuni unificate care sã pretindã a reprezenta adevãrul despre evenimente. În locul unei singure mari naraþiuni unificate, istoria constã într-o multitudine de

202

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

interpretãri în conflict unele cu altele” (p. 5). Conºtient de aceastã problemã, autorul ºi-a propus totuºi sã salveze tema din capcana relativismului ºi sã ofere o relatare a revoluþiei care sã fie, în limitele posibilului, totodatã precisã ºi credibilã (p. 6). Lucrarea cuprinde o introducere, capitole dedicate cauzelor Revoluþiei, rãsturnãrii lui Ceauºescu, „sângeroasei bacanale”, problemei teroriºtilor, Consiliului Frontului Salvãrii Naþionale, absenþei consensului (de fapt, genezei disputelor politice postrevoluþionare) ºi unei pãrþi concluzive dedicate raportului dintre miturile ºi realitãþile Revoluþiei. Dupã cum lesne se poate vedea, Peter Siani-Davies nu se opreºte la executarea lui Ceauºescu sau la instaurarea fermã a noii puteri, ci a ales ca punct final începutul lunii februarie 1990. Argumentul autorului este acela cã prin constituirea Consiliului Provizoriu de Unitate Naþionalã s-a pus capãt ambiguitãþilor constitutive CFSN ºi a fost instituit un protoparlament în care erau reprezentate principalele curente politice ale þãrii, fiind deci conform, în linii mari, normelor occidentale ale organizãrii democratice (p. 2). Aceastã opþiune este, desigur, discutabil㠖 în fond, trecerea la pluralismul politic fusese anunþatã chiar în 22 decembrie prin Comunicatul cãtre Þarã al Consiliului Frontului Salvãrii Naþionale, Decretul-lege nr. 9, prin care s-a oficializat libertatea organizãrii partidelor politice, publicat în 31 decembrie 1989, iar dezbaterile CFSN atestã un cert pluralism al opiniilor, deºi nu ºi existenþa unor structuri politice distincte –, dar ea serveºte ºi din punct de vedere euristic analizei autorului, deoarece discutarea problemelor apãrute în primele 45 de zile de dupã rãsturnarea regimului Ceauºescu îngãduie o mai bunã înþelegere a evenimentelor ºi acþiunilor din decembrie 1989. Peter Siani-Davies se strãduieºte sã îmbine abordarea sistemicã, în termenii structurilor instituþionale ºi ai grupurilor sociale mari, cu cea axatã pe actorii principali ai Revoluþiei. Aceastã abordare complexã îl face sã fie prudent faþã de multitudinea teoriilor conspiraþioniste care polueazã imaginea Revoluþiei. Totuºi, el îºi asumã datoria de a examina în detaliu informaþiile referitoare la diferitele comploturi, îndeosebi în capitolul referitor la teroriºti. Concluzia la care ajunge cu privire la prezenþa agenþilor sovietici în România în decembrie 1989 este tipicã pentru prudenþa concluziilor sale: „Dacã ei au avut vreun impact real asupra cursului evenimentelor trebuie sã rãmânã îndoielnic, deoarece, în general, fluxul era atât de puternic, încât nu se putea face mare lucru pentru a deturna sau a opri valul revoluþiei; [...] per total, prezenþa unor asemenea agenþi, dacã se confirmã, demonstreazã cã URSS avea o percepþie mai clarã a slãbiciunii regimului Ceauºescu decât cei mai mulþi comentatori occidentali, dar probabil nu mare lucru în rest” (pp. 185-186). Încã ºi mai severã este aprecierea sa privind diversele planuri ºi ordine mai mult sau mai puþin secrete ale Securitãþii ºi ale Ministerului de Interne

RECENZII

203

cu privire la acþiunea în cazul unor tulburãri interne: „Dupã cum Ceauºescu nu a utilizat nici unul dintre planurile sofisticate de evacuare prin tunele pentru a scãpa din clãdirea Comitetului Central, tot aºa nu s-a dovedit pânã acum în mod adecvat cã vreunul dintre aceste alte planuri, chiar dacã a existat, a devenit cu adevãrat operaþional. Existenþa lor formeazã o interesantã notã de subsol la istoria Revoluþiei ºi nimic mai mult” (p. 149). Dincolo de aceste comentarii ºi de eforturile de a restabili desfãºurarea concretã a faptelor istorice din timpul Revoluþiei, deosebit de interesante sunt încercãrile lui Peter Siani-Davies de a discuta analitic problemele principale ale Revoluþiei. Nu vom insista acum pe teoria alienãrii elitelor regimului în raport cu Ceauºescu, nici pe diagnoza coagulãrii celorlalte elemente constitutive ale unei situaþii revoluþionare în România anului 1989. Vom aminti doar diagnoza cu privire la rolul revoluþionar avut succesiv de trei forme principale de mobilizare popularã, una izvorâtã din solidaritatea congregaþionalã a Bisericii Reformate, a doua prezentând similitudini cu sociabilitatea spectatorilor de pe stadioanele de fotbal, iar a treia, cea decisivã, având la bazã structura colectivelor muncitoreºti din marile întreprinderi industriale (pp. 43-44). În schimb, deºi este preocupat de identificarea elementelor generalizabile din desfãºurarea Revoluþiei, Peter Siani-Davies nu uitã sã precizeze cã în fiecare localitate au contat cauze ºi constelaþii de forþe ºi motivaþii particulare, specifice. Acest tip de analizã îi îngãduie sã nu se rezume doar la prezentarea evenimentelor din locurile principale (Timiºoara, Bucureºti), ci sã ia în considerare dimensiunea cu adevãrat naþionalã a Revoluþiei, care, potrivit aprecierii sale, a antrenat, într-o formã sau alta, circa patru milioane de participanþi (p. 101). Chiar dacã distincþia dintre cei care au ieºit în stradã înainte de fuga lui Nicolae Ceauºescu ºi cei ce s-au arãtat viteji doar în dupã-amiaza de 22 decembrie 1989 ne-ar conduce la aprecieri cantitative mai modeste, nu se poate sã nu recunoaºtem – împreunã cu Peter Siani-Davies –, pe de o parte, caracterul de masã al Revoluþiei ºi, pe de altã parte, faptul c㠄pentru cei mai mulþi români, Revoluþia a fost esenþialmente un eveniment pasiv” (p. 101). Confruntând aceastã imagine nuanþatã a evenimentelor cu modelul teoretic al revoluþiilor, Peter Siani-Davies se întreabã: „Absenþa unei cãi ideologice coerente ºi clar prezentate de la început înseamnã cã evenimentele nu trebuie considerate o revoluþie? Ideea cã revoluþiile urmeazã un asemenea model este ea însãºi un mit iacobin, iar interpretãrile care prezintã revoluþiile numai în termenii victoriei inevitabile a ideologiei triumfãtoare asupra oponenþilor ei înfrânþi sunt, de obicei, metanaraþiuni teleologice. În realitate, revoluþiile sunt afaceri mult mai amestecate, deºi în cadrul procesului este deseori cu putinþã identificarea unei mai largi traiectorii generale coerente. În România, indiciile unei asemenea traiectorii bazate pe o

204

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

viziune globalistã au putut fi gãsite atât în cadrul elitei embrionice a coaliþiei revoluþionare, cât ºi în cadrul mai largii miºcãri populare, chiar dacã ea a fost doar puþin articulatã înainte de Revoluþie, din cauza dificultãþilor de comunicare din cadrul regimului coercitiv” (pp. 271-272). Deºi sintagma traiectorie globalistã ar putea da naºtere la nedumeriri, autorul o explicã prin respingerea politicii izolaþioniste a lui Ceauºescu ºi prin dorinþa de racordare la þãrile dezvoltate sau, altfel spus, de „întoarcere în Europa”. El analizeazã apoi ºi lipsa consensului dincolo de anularea aspectelor celor mai aberante ale politicii lui Ceauºescu, dihotomia radicali/conservatori inerentã tuturor revoluþiilor, amplitudinea transferului de putere ºi a transformãrii sociale declanºate, conchizând c㠄evenimentele din România se aseamãnã unei revoluþii ºi, de aceea, termenul a fost folosit pe parcursul acestei cãrþi” (pp. 274-275). Conºtient însã de faptul cã încãrcãtura simbolicã a termenului revoluþie are mize politice, autorul atrage atenþia: „Ansamblul Revoluþiei este mult mai mult decât teroriºtii ºi Frontul Salvãrii Naþionale, iar orice studiu care ezitã sã recunoascã aceasta riscã sã diminueze rolul miilor [de oameni] care au ieºit în mod curajos în stradã pentru a-l sfida pe Ceauºescu. Aceºti protestatari sunt cei care au fãcut Revoluþia Românã din Decembrie 1989 ºi, finalmente, o importantã parte a acestei mulþimi a fost cea care a conferit mult radicalism evenimentului. Când scandau «Libertate!» în faþa rândurilor strânse ale forþelor de securitate, la Timiºoara, Bucureºti ºi în alte locuri, s-ar pãrea cã în concepþia lor despre revoluþie aceºti protestatari erau aproape de Hannah Arendt, care vedea revoluþia ca o cãutare a libertãþii ºi pe revoluþionari drept cei ce luptã pentru libertate în faþa tiraniei” (p. 286). În general, cartea lui Peter Siani-Davies este bine documentatã, riguroasã în analize ºi prudentã în concluzii. Sunt totuºi ºi unele mici scãpãri. De exemplu, Ion Iliescu nu a fost prim-secretar în judeþul Timiº (p. 201), ci numai secretar cu problemele ideologice. De asemenea, autorul îl crediteazã pe Silviu Brucan cu afirmaþia cã decizia de judecare a lui Ceauºescu a fost luatã de Biroul Executiv al CFSN ºi comenteazã chiar faptul cã participarea la discuþii lui Petre Roman (nemembru al acestui organism) aratã caracterul informal al procesului decizional (p. 136), pierzând din vedere faptul cã Biroul Executiv al CFSN s-a constituit cu adevãrat abia pe 27 decembrie 1989. Dincolo de aceste imperfecþiuni minore, lucrarea lui Peter Siani-Davies are însã potenþialul de a deveni pentru o bunã perioadã sinteza de referinþã din istoriografia mondialã cu privire la Revoluþia Românã din Decembrie 1989. Din câte ºtim, o ediþie româneascã este în pregãtire la Editura Humanitas, publicarea fiind planificatã pentru ultimul trimestru al anului 2006. Rãmâne de sperat ca mostra de echilibru ºi rigoare a istoricului englez sã contribuie nu numai la maturizarea analiticã a studiilor istorice româneºti

RECENZII

205

dedicate Revoluþiei, ci ºi la necesara detensionare a abordãrilor referitoare la acest eveniment care este totuºi fondator al sistemului democratic al României actuale. Bogdan Murgescu

Alex Mihai Stoenescu, Istoria loviturilor de stat în România, vol. 4: Revoluþia din decembrie 1989 – o tragedie româneascã, pãrþile I-II, Editura RAO, Bucureºti, 2004-2005, 768 + 832 p. Domnul Alex Mihai Stoenescu este unul dintre cei mai „vizibili” comentatori ai istoriei moderne ºi contemporane a României. Aceastã notorietate i-a ºi atras nominalizarea ca exemplu clasic de „istoric improvizat” în cadrul seriei de miniportrete „istorici de telenovel㔠publicatã în Cultura din 23 februarie 2006 de domnul Alexandru Mamina. Nu vom relua aici criticile, majoritatea îndreptãþite, pe care i le aduce domnul Mamina ºi nici pe cele pe care i le aduc alþi istorici. Într-un fel, nu aceasta este problema, deoarece un principiu sãnãtos al eticii academice este ca recenziile sã trateze conþinutul lucrãrii recenzate independent de persoana autorului sau autorilor sãi, de poziþia lor instituþionalã, de implicarea lor într-un fel sau altul în viaþa publicã ºi de relaþiile lor personale sau instituþionale cu recenzentul. Impozante prin numãrul de pagini, cele douã volume dedicate de domnul Stoenescu Revoluþiei Române din Decembrie 1989 sunt structurate în 14 capitole, urmate de douã anexe sintetizatoare referitoare la etapele ºi cronologia Revoluþiei Române. Capitolele sunt focalizate fie pe anumite momente ale desfãºurãrii evenimentelor, fie pe anumite probleme considerate de autor cruciale pentru înþelegerea fenomenului analizat. Astfel, domnul Stoenescu porneºte cu o discuþie asupra cauzelor prãbuºirii sistemului comunist, continuã cu un capitol intitulat provocator „SUA ºi URSS decid schimbarea regimului din România” (capitolul al II-lea, partea I, pp. 70-175), apoi capitole despre Iaºi, 14 decembrie 1989 (considerat începutul Revoluþiei), Timiºoara, 16-17 decembrie, apoi Timiºoara, 18-20 decembrie, dupã care un curios capitol „Cât de pregãtiþi au fost românii pentru o revoluþie?” (asupra cãruia vom reveni), unul despre situaþia Departamentului Securitãþii Statului la începutul revoluþiei, alt capitol despre Bucureºti, 21 decembrie, trei capitole despre 22 decembrie (cu titluri care deja sugereazã teza principalã a autorului: „Lovitura de stat militarã. 22 decembrie 1989 (orele 10.00-16.00)”, „Patru guverne, un singur centru de putere – Armata”, ºi „Momentul-cheie al Revoluþiei. Armata predã Puterea lui Ion Iliescu”) urmate de un capitol despre fenomenul

206

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

terorist-diversionist, altul despre executarea lui Nicolae Ceauºescu ºi un ultim capitol cu valenþe concluzive intitulat „O naþiune muribundã”. De la început trebuie apreciat efortul de documentare al autorului. El a contribuit, de altfel, ºi anterior la îmbogãþirea informaþiei despre Revoluþie prin publicarea unui volum cuprinzând 18 Interviuri despre Revoluþie (Editura RAO, Bucureºti, 2004, 224 p.), iar pentru lucrarea pe care o recenzãm a folosit masiv arhiva comisiei senatoriale care în anii ’90 a strâns depoziþii ºi mãrturii referitoare la Revoluþie. La acestea se adaugã documente emise de instituþiile sistemului judiciar, de Serviciul Român de Informaþii, de Ministerul de Interne ºi de Ministerul Apãrãrii Naþionale – la care autorul a avut acces privilegiat în anii ’90, când a lucrat ca ºef al Direcþiei de Relaþii Publice a Armatei –, alte documente pãstrate în arhivele ziarelor Ziua, Jurnalul Naþional ºi România liberã, precum ºi un numãr apreciabil de lucrãri memorialistice sau de analizã. Desigur, datã fiind complexitatea problematicii tratate, nici o documentare nu este perfectã ºi mereu se va putea invoca faptul cã autorul nu foloseºte una sau alta dintre informaþiile accesibile; cu toate acestea, nu se poate sã nu recunoaºtem strãdania de documentare a domnului Stoenescu. Dacã demersul domniei sale este totuºi problematic, aceasta nu este neapãrat urmarea unei carenþe de documentare, ci mai degrabã a unor probleme de concepþie ºi de metodologie. Din punct de vedere metodologic, domnul Stoenescu se revendicã de la Demostene Russo (1869-1938). Explicitarea acestei referinþe este salutarã, dar nu ne poate scuti de observaþia cã de la perioada când Demostene Russo ºi-a scris reflecþiile metodologice au trecut mai mult de 90 de ani (textul respectiv a apãrut în broºurã în 1912 ºi a fost inclus apoi în primul numãr din Buletinul Comisiei Istorice a României din 1915), timp în care metodologia cercetãrii istorice a progresat. Lucrarea lui Demostene Russo se concentreazã, aºa cum o indicã ºi titlul (Critica textelor ºi tehnica ediþiilor), asupra regulilor publicãrii izvoarelor istorice, dând exemple cu precãdere din domeniul textelor medievale, ºi nu trateazã deloc alte aspecte cum ar fi stabilirea faptelor istorice, explicaþia istoricã, construcþia ºi sinteza istoricã, generalizarea teoreticã sau regulile de prezentare a rezultatelor cercetãrii istorice. Având în vedere cele de mai sus, ne putem întreba în ce mãsurã autorul a folosit cu adevãrat îndrumãrile erudite ale lui Demostene Russo. Extinderea referinþelor metodologice ar fi fost utilã ºi la elaborarea acestei cãrþi ºi va fi cu atât mai necesarã pe viitor. Probabil cã pãcatul cel mai mare al lucrãrii pe care o recenzãm este tezismul. Domnul Stoenescu include de la început evenimentele din 1989 într-un ºir de lovituri de stat care au modelat istoria României în ultimele douã decenii. Este adevãrat, în introducerea volumului 1 (apãrut în 2000), autorul afirmã cã, din 1821

RECENZII

207

ºi pânã în zilele noastre, România a cunoscut „3 revoluþii, 2 rãscoale ºi nu mai puþin de 15 lovituri de stat ºi tentative de loviturã de stat” (p. 7), lãsând oarecum deschisã clasificarea anului 1989 fie printre revoluþii, fie printre loviturile de stat; cu toate acestea, încã din cuvântul înainte la volumul 4, domnul Stoenescu ne avertizeazã asupra sensului polemic al demersului sãu, menit sã contrazicã ideea – etichetat㠄o pledoarie ilogic㔠– potrivit cãreia „poporul român este autorul revoluþiei” (p. 11). Desigur, o anumitã atitudine polemicã faþã de stadiul anterior al cunoaºterii istorice este indispensabilã pentru progresului cunoaºterii. În schimb, o regulã esenþialã a oricãrui demers ºtiinþific este ca eventualele presupoziþii sã fie formulate explicit ca ipoteze, care urmeazã sã fie validate sau infirmate de cercetarea propriu-zisã, bazatã pe examinarea nepãrtinitoare a informaþiilor provenite din izvoarele istorice sau din afara lor. Tezele principale ale autorului ar putea fi sintetizate dupã cum urmeazã: Revoluþia Românã din 1989 a avut drept cauzã decizia Marilor Puteri – ºi în primul rând a Uniunii Sovietice – de a-l elimina pe Nicolae Ceauºescu (ºi implicit poziþia sa independentã în relaþiile internaþionale), participarea cetãþenilor de rând a fost marginalã în desfãºurarea evenimentelor, faptul decisiv fiind realizarea unei lovituri de stat de cãtre armatã, condusã în acel moment de generalul Victor Athanasie Stãnculescu, care i-a predat apoi puterea lui Ion Iliescu. Þelul autorului este deosebit de transparent: reabilitarea Securitãþii. Câteva citate sunt de naturã sã susþinã aceastã afirmaþie: „La nivelul cunoaºterii de astãzi, Securitatea este singura instituþie care nu a trecut de la represiune la sprijinirea revoluþiei, neparticipând la represiune (sau acoperindu-ºi perfect operaþiunile) ºi favorizând cãderea lui Nicolae Ceauºescu. Toate celelalte instituþii au fost implicate în ambele faze, suferind, prin urmare, de boala exceselor ambelor faze” (partea a II-a, p. 20). Or, în ciuda acestei situaþii, autorul afirmã, cu un evident scop persuasiv, cã, „în decembrie 1989, partidul a fost salvat, apoi Armata ºi Justiþia s-au salvat ºi ele, una devenind eroina revoluþiei, cealaltã autoritatea care face dreptate poporului român. Toate hainele celor trei forþe put ºi astãzi a hoit, pentru cã ºi-au ridicat postamentul democratic pe cadavrul Securitãþii” (partea a II-a, p. 192). Contrastul dintre Securitate ºi Armatã este deosebit de pregnant pe parcursul naraþiunii. În timp ce Securitatea este naþionalistã, preocupatã de protecþia independenþei împotriva imperialismului sovietic ºi colaboreazã chiar cu americanii (pânã la nivelul generalului Stamatoiu inclusiv), armata a fost penetratã de serviciile sovietice (partea a II-a, pp.127-139, 150-171); de aici concluzia cã, dacã Securitatea a fost destructuratã ºi subordonatã Armatei în decembrie 1989, aceasta înseamnã cã Revoluþia a fost instrumentatã ºi finalizatã de (agenþii) sovietici, iar „marea problemã a României postdecembriste a fost cã infiltrarea

208

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

sovieticã s-a activat ºi dezvoltat multiplu, pe fondul prãbuºirii generale a statului” (partea a II-a, p. 127). Pe acest fond, autorul încearcã în mai multe rânduri sã sugereze faptul cã serviciul de informaþii este o instituþie fundamentalã a statului român, de fapt un fel de esenþã a lui, care a fost grav lovitã în decembrie 1989. Argumentaþia, mergând (în pofida negaþiilor autorului) mai degrabã spre un registru emoþional, include ºi o prezentare cvasieroizatã a generalului Iulian Vlad, preocupat de soarta þãrii ºi a instituþiei Securitãþii, dar înfrânt pentru cã nu a îndrãznit sã ia iniþiativa unei lovituri fãþiºe contra lui Nicolae Ceauºescu, precum ºi o serie de resentimente la adresa Partidului, prilej ca autorul sã dezvãluie ºi propria apartenenþã la Securitate înainte de 1989 (partea a II-a, p. 177), fapt care explicã parþial ºi partizanatul analizei sale. În schimb, consecvent unei viziuni ideologice asumate de dreapta, conservatoare ºi naþionalistã, domnul Stoenescu privilegiazã în analiza sa instituþiile de forþã din cadrul societãþii (îndeosebi armata ºi Securitatea) ºi tinde sã neglijeze acþiunile oamenilor simpli din stradã. Acest fapt este vizibil din chiar structura capitolelor. Astfel, manifestaþiile din 16-17 decembrie de la Timiºoara sunt taxate drept diversiune, la fel ca ºi manifestaþia din Bucureºti din 21 decembrie 1989; este adevãrat, domnul Stoenescu recunoaºte caracterul de revoltã popularã al ieºirii masive în stradã a timiºorenilor în 20 decembrie ºi a bucureºtenilor în 22 decembrie ºi chiar are pagini în care îl laudã pe unul sau pe altul dintre revoluþionari, dar se strãduieºte totodatã sã argumenteze faptul cã de fapt românii nu au prea ieºit în stradã ºi, dacã au fãcut-o, a fost pentru cã au fost instigaþi de agenþi ai diversiunii externe. Domnul Stoenescu opune sistematic „un nucleu format dintr-un grup mic de oameni fãrã teamã de autoritãþi” (partea a II-a, pp. 333-334) ºi „marea massã a mulþimii care nu a vãzut nimic sau a observat de la distanþã ceva indefinit ºi a aflat tot ceva prin zvon imediat” (partea a II-a, p. 341; semnalãm aici faptul c㠄zvon imediat” este o contradicþie în termeni). Aceastã viziune este întãritã de felul cum autorul trateazã zilele de 20 ºi, respectiv, 22 decembrie. Astfel, chiar ºi în capitolul dedicat revoltei din Timiºoara, mai puþin de jumãtate din text se referã direct sau indirect la oamenii care au ieºit în stradã, iar restul îi priveºte pe „agenþii provocatori”, exemplul represiv al Pieþii Tienanmen, schimbarea dispozitivului militar, activitatea Procuraturii, furtul cadavrelor, mediatizarea internaþionalã a evenimentelor de la Timiºoara ºi acþiunile lui Nicolae Ceauºescu în 20 decembrie 1989. La fel, atunci când ar trebui sã discute ieºirea în stradã a bucureºtenilor în dimineaþa zilei de 22 decembrie, autorul dedicã mai puþin de o paginã mobilizãrii muncitorilor, folosind experienþa sa directã la „Aerofina” (p. 343) ºi se concentreazã în rest asupra rapoartelor militare, asupra acþiunilor lui Ceauºescu ºi asupra morþii generalului Milea. Mai mult, manifestaþiile din 21-22 decembrie 1989 din

RECENZII

209

alte oraºe (Lugoj, Cluj, Braºov, Sibiu etc.) nu existã aproape deloc în aceastã prezentare, fiind invocate doar indirect, în contextul conferinþei lui Ceauºescu din 21 decembrie sau al înregistrãrilor din jurnalul operativ þinut de generalul Voinea. Acest fel de a ocoli cu premeditare problemele pe care o analizã echilibratã ar fi trebuit sã le ia în considerare caracterizeazã demersul autorului ºi în alte capitole. De exemplu, în capitolul al VI-lea, intitulat promiþãtor „Cât de pregãtiþi au fost românii pentru o revoluþie?” ºi care are un subtitlu încã ºi mai promiþãtor („Gradul de informare al cetãþeanului român în decembrie 1989” – partea I, pp. 729-764), autorul începe prin a discuta despre influenþa informaþiilor provenite din strãinãtate, dar, în loc sã se concentreze asupra informaþiilor accesibile unor grupuri mai mari de cetãþeni, continuã prin a invoca unele reþele de difuzare a publicaþiilor interzise de regim, trece apoi la cazul Dinescu ºi la disidenþi în general, concentrându-se apoi asupra impactului – discutabil – al unor cãrþi precum Orizonturi roºii de Ion Mihai Pacepa sau Arhipeleagul Gulag de Alexandr Soljeniþîn, cãrora le dedicã 20 dintre cele 35 de pagini ale capitolului respectiv, ºi dovedindu-se complet imun la orice analizã de inspiraþie sociologicã sau folosind metodele ºtiinþelor comunicãrii pentru a reconstitui informaþiile ºi modul de reacþie al majoritãþii cetãþenilor României. Un alt exemplu de afirmaþie tranºantã nesusþinutã ulterior poate fi gãsit în capitolul al II-lea. Intitulat provocator ºi categoric „SUA ºi URSS decid schimbarea regimului din România”, capitolul începe cu povestirea ascensiunii la putere a lui Mihail Gorbaciov, apoi invocã alambicat ºi destul de neconcluziv analizele sovietice referitoare la România, face o digresiune cu privire la un ipotetic refuz al lui Ceauºescu de a coopera cu americanii pentru „rãsturnarea URSS” (partea I, pp. 142-143; felul cum este preluatã aici o informaþie izolatã furnizatã de Eugen Florescu este o mostrã exemplarã de lipsã de spirit critic), nareazã relaþia dintre Ceauºescu ºi Securitate ºi consecinþele revoltei de la Braºov din 1987 ºi încheie alocând doar 12 dintre cele 106 pagini ale capitolului întâlnirii de la Malta dintre Bush ºi Gorbaciov. Mai mult, faptul cã în aceste pagini nu poate aduce nici o dovadã cã în aceastã întâlnire s-a discutat despre România în mod concret nu-l împiedicã pe autor sã încheie ambiguu c㠄starea de spirit de la Malta a fost aceea a deciziei peste capul naþiunilor” (partea I, p. 175), ceea ce este totuºi mult mai puþin decât anunþa cu atâta fermitate titlul capitolului. ªi în alte puncte ale naraþiunii sale, autorul se dovedeºte un maestru al digresiunilor ºi al ideilor neurmate pânã la capãt. Astfel, atunci când afirm㠖 corect – cã Securitatea ar fi trebuit sã-ºi asume înlãturarea lui Ceauºescu (partea a II-a, p. 173), continuã invocând o tentativã a lui Iulian Vlad de a se înþelege în acest sens cu generalul Vasile Milea, eºuatã din cauza refuzului celui din urmã, dar nu aprofundeazã analitic problema ºi „plimbã”

210

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

cititorul în cu totul alte direcþii. Astfel, în loc sã analizeze concentrat motivele pentru care Iulian Vlad a fãcut respectiva tentativã atât de târziu ºi nu a iniþiat o acþiune pe cont propriu sau atitudinile altor lideri ai Securitãþii, autorul preferã sã discute la un mod foarte general despre relaþiile Securitãþii cu Armata, cu muncitorii, cu informatorii, citeazã o analizã a lui Dan Petrescu, invocã amintiri personale de la „Aerofina” despre preponderenþa Partidului în raport cu Securitatea, include aprecieri despre formaþia ofiþerilor de Securitate, reproduce cuvântul final al generalului Iulian Vlad în cadrul procesului sãu (1991), deºi acesta nu ia în discuþie eventualul plan de rãsturnare a lui Ceauºescu, ºi încheie prin a da vina pe Ceauºescu pentru faptul cã nu a þinut cont de semnalele transmise de Securitate ºi cã, prin încãpãþânarea sa de a rãmâne la putere, a prejudiciat instituþiile de forþã ale României! Având în vedere aceastã concluzie – „Principalul vinovat pentru prãbuºirea serviciului secret al þãrii este Nicolae Ceauºescu însuºi, care, în mod iresponsabil ºi sigur orbit de dorinþa lui de putere, a ignorat consecinþele grave, criminale, pe care le aruncã ordinele sale ilegale asupra serviciului secret al þãrii ºi asupra Armatei, în momentul de vârf al crizei” (partea a II-a, p. 192) –, nici nu se mai pune problema de a le atribui ºefilor Securitãþii vreo rãspundere pentru nerãsturnarea din timp a lui Ceauºescu. Ideea centralã a autorului este aceea cã în 22 decembrie 1989, Armata (dupã sinuciderea ministrului Vasile Milea comandatã efectiv de generalul Stãnculescu) a dat o loviturã de stat abandonându-ºi comandantul suprem (Nicolae Ceauºescu) ºi predându-i puterea lui Ion Iliescu. Aportul lui Alex Mihai Stoenescu la reconstituirea istoricã a faptelor din 22 decembrie 1989, îndeosebi la nivelul structurilor de comandã ale Armatei ºi în privinþa traseului lui Ion Iliescu, este apreciabil, dar, din pãcate, analiza sa este subminatã de refuzul de a înþelege faptul cã starea de spirit excepþionalã din zilele Revoluþiei crease oportunitãþi nebãnuite anterior ºi bloca opþiuni care în alte contexte ar fi fost „normale”. Nu ºtiu unde a fost autorul în acele zile din decembrie 1989, dar este evident faptul cã nu a empatizat deloc cu evenimentele ºi nu a înþeles mare lucru din ceea ce s-a întâmplat cu adevãrat atunci. Chiar dacã, în multitudinea de cuvinte din aceastã naraþiune de aproape 1 600 de pagini, întâlnim ºi aprecierea cã în 22 decembrie armata era „dezorientat㔠(partea a II-a, p. 803), autorul nu recunoaºte faptul cã libertatea de alegere a ºefilor militari era extrem de limitatã ºi cã orice opþiune de a se opune valului revoluþionar ar fi putut antrena nesupunerea unei mari pãrþi din efective ºi ruperea radicalã a lanþurilor de comandã, cu consecinþe incalculabile. În aceste condiþii cu totul excepþionale, meritul istoric al generalului Stãnculescu a fost cel de a fi gestionat cu perturbãri totuºi minime trecerea puterii la noua conducere în dupã-amiaza zilei de 22 decembrie 1989; aceastã apreciere nu

RECENZII

211

priveºte însã douã probleme care rãmân deschise ºi distincte analitic: cea a implicãrii sale (ºi a armatei în general) în represiunea de la Timiºoara ºi cea a responsabilitãþii pentru morþii de dupã fuga lui Nicolae Ceauºescu, care, la rândul sãu, se împarte în douã subprobleme, una a provocatorilor („teroriºtii” ) ºi cealaltã a incompetenþei multor cadre militare (majoritatea victimelor de dupã 22 decembrie au fost doborâte de focul defectuos declanºat de diverse unitãþi militare). Chiar dacã nu afirmã tranºant cã ar fi existat un pact Iliescu-Stãnculescu, autorul sugereazã acest fapt prin sublinierea rolului activ al generalului Stãnculescu în preluarea puterii de cãtre Ion Iliescu. Fãrã a nega însemnãtatea deciziilor generalului Stãnculescu în ziua de 22 decembrie, credem cã raportul de forþe nu era atât de favorabil ºefilor Armatei precum rezultã din naraþiunea autorului acestei cãrþi. Astfel, în 22 decembrie 1989, Iliescu a refuzat sã rãmânã la sediul Ministerului Apãrãrii ºi a preferat sã-ºi pãstreze întreaga libertate de miºcare, iar în dupã-amiaza zilei de 23 decembrie a acceptat, la propunerea lui Silviu Brucan, înlocuirea lui Stãnculescu din funcþia de ministru interimar al Apãrãrii cu generalul Militaru. Confruntat cu aceastã decizie, generalul Stãnculescu a acceptat situaþia fãrã sã se opunã fãþiº, deºi, dacã poziþia lui ºi a celorlalþi ºefi militari ar fi fost atât de puternicã precum sugereazã Alex Mihai Stoenescu, ar fi trebuit sã aresteze grupul Iliescu ºi sã le dea puterea unor oameni mai „recunoscãtori”; chiar ºi numai absurditatea acestei ipoteze enunþate de noi acum ne aratã cât de limitatã era puterea ºefilor Armatei în contextul revoluþionar din decembrie 1989. Lucrarea mai conþine ºi o serie de erori sau formulãri nefericite, rezultate inerente ale felului cum autorul se lasã purtat de valul naraþiunii ºi tezelor sale. De multe ori, nu este vorba despre simple carenþe ale autocontrolului în redactare, ci de subordonarea acurateþii în raport cu susþinerea fãþiºã sau subliminarã a aprecierilor valorice pe care vrea sã le impunã autorul. Astfel, aprecierea „Ceauºescu era un marxist convins, un fel de romantic al marxismului, dar primitiv” (partea a II-a, p. 40) nu este numai aberantã pentru oricine studiazã cât de cât cazul Ceauºescu, ci îndeplineºte ºi funcþia de a-l asimila pe dictator cu o ideologie consideratã strãinã poporului român ºi de a împiedica ºi în acest fel identificarea sa cu naþionalismul, considerat pozitiv de autor. Alteori, autorul ne aduce în pragul ilaritãþii prin explicaþiile oferite pentru dezorganizarea mitingului din Bucureºti din 21 decembrie 1989: „Faptul cã, cel puþin în zona centralã, cuprinsã între laturile clãdirii CC, mulþimea exageratã a oamenilor a produs un efect de consum excesiv de oxigen, conducând la formarea unui strat de bioxid de carbon înalt de aproximativ doi metri, care a ameþit lumea” (partea a II-a, p. 201). În fine, dar nu în cele din urmã, formularea „Nicolae Noica, ultima personalitate de Dreapta a României” (partea a II-a, p. 792) nu numai cã se referã la Constantin

212

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

Noica (amintit de autor ºi cu alte prilejuri), ci este greºitã ºi în fond, ideologiile de dreapta din þara noastrã având ºi alþi exponenþi ulteriori filosofului de la care vrea sã se revendice domnul Stoenescu. Carenþele de discernãmânt ale autorului sunt ilustrate ºi de urmãtoarea formulare: „Toþi marii noºtri filosofi au dreptate, pentru cã opera lor filosoficã, atât timp cât se apleacã asupra problematicii româneºti, este o continuã analizã despre destinul românesc” (partea a II-a, p. 792); într-o asemenea logicã nu mai conteazã ce a afirmat unul sau altul dintre filosofi, ci numai faptul cã s-a ocupat de „destinul românesc”! Nu vom continua aici inventarierea afirmaþiilor nesusþinute sau discutabile ale autorului. Cei care doresc sã afle mai multe în acest sens pot consulta criticile severe ale domnului Marius Mioc, accesibile pe Internet la adresele http://ro.altermedia.info/politica/ greita-distincie-a-lui-alex-stoenescu-diversiune-i-revolt-popular-i_3791.html ºi http://ro.altermedia.info/politica/greita-distincie-a-lui-alex-stoenescu-diversiune-i-revolt-popular-ii_3903.html. În concluzie, strãdania documentarã ºi talentul narativ real ale autorului sunt subminate de libertatea asumatã faþã de rigorile demersului ºtiinþific ºi de preocuparea de a susþine cu orice preþ teze prestabilite, conforme afinitãþilor ideologice asumate de autor. Ca atare, cartea domnului Stoenescu rateazã ºansa de a deveni o lucrare istoricã de referinþã, rãmânând însã o mostrã exemplarã pentru discursul ideologic despre Revoluþie. Cititorii interesaþi sã afle adevãrul despre Revoluþie sau faptele aºa cum au fost cu adevãrat (principiul enunþat de Leopold von Ranke, wie es eigentlich gewesen) vor trebui însã sã apeleze la alte lucrãri. Bogdan Murgescu

Radu Vasile, Cursã pe contrasens. Amintirile unui prim-ministru, Editura Humanitas, Bucureºti, 2002, 272 p. Lucrarea de faþã se încadreazã în categoria memorialisticii, Radu Vasile prezentându-ºi amintirile din viaþa sa politicã. O analizã obiectivã a acesteia trebuie fãcutã þinând cont de subiectivitatea autorului în modul de a relata faptele la care a luat parte. Acest gen de scriere este destul de folosit în rândul politicienilor, Emil Constantinescu, preºedinte în perioada 1996-2000, realizând o astfel de lucrare, mult mai voluminoasã, dar ºi purtãtorul lor de cuvânt Rãsvan Popescu. Dupã cum aminteºte ºi autorul încã din subtitlu, cartea conþine amintiri legate de începuturile sale în viaþa politicã, despre preluarea funcþiei de prim-ministru, dar ºi din timpul mandatului sãu. Titlul lucrãrii Cursã pe contrasens este legat de

RECENZII

213

un anumit episod, ºi anume – momentul venirii în Bucureºti a doamnei Leni Fischer, atunci când Radu Vasile a aflat cu puþin timp înainte de sosirea invitatei în þarã ºi, pentru a ajunge la timp la aeroport, ºoferul sãu a fãcut o cursã de vitezã, mergând mai mult pe contrasens, autorul echivalând aceasta cu mandatul sãu. Cartea este structuratã pe mai multe capitole, cu un „Cuvânt înainte”, „O privire în mine însumi”, „Pacea de la Cozia”, „Partidul Naþional Þãrãnesc vãzut dinlãuntru”, „Mandatul meu”, care cuprinde ºi câteva subcapitole („Guvernul”, „Presa”, „SPP-ul”, „Serviciile secrete”, „Sindicatele”, „Relaþia cu strãinãtatea ºi instituþiile financiare”), „Demiterea mea”, „Dupã demiterea mea” ºi un epilog. Dupã cum spune ºi autorul în carte el urmãreºte sã prezinte evenimentele pornind de la trei laturi: cea moralã, cea politicã ºi cea istoricã. El introduce ºi foloseºte foarte frecvent termenul structuri, înþelegând prin el „matricele sociale alcãtuite din foºtii securiºti ºi cadrele aparatului comunist de partid” (p. 28) ºi considerându-le ca factorii principali în dezvoltarea înceatã a României ºi afirmând cã aceste structuri cuprind 80% din clasa politicã. Spre deosebire de el, Emil Constantinescu a afirmat cã nu mai participã la alegerile prezidenþiale din 2000, deoarece a fost învins de Securitate. Ca ºi Emil Constantinescu, nici Radu Vasile nu indicã nominal membrii acestor structuri, dar amândoi au afirmat cã au fost înfrânþi de o astfel de entitate. Radu Vasile doreºte ca lucrarea sã constituie „explicaþii” ale acþiunilor sale, ºi nu „justificãri”, dar, fiind memorii ale sale, ele trebuie privite cu atenþie, deoarece unele dintre afirmaþiile lui sunt atacuri mai mult sau mai puþin voalate la adresa unor foºti colegi de partid, cum ar fi Galbeni, Opriº, Mureºan, dar ºi la adresa preºedintelui de atunci, Emil Constantinescu, care este vãzut ca principal vinovat în numirea lui Victor Ciorbea ca prim-ministru în 1996 în locul sãu ºi cel care a provocat mai apoi demisia sa în decembrie 1999. Autorul cãrþii de faþã, numit de presã în timpul mandatului sãu „ºuetistul de bodegã”1, s-a nãscut la 10 octombrie 1942 la Sibiu, fiind absolvent al Facultãþii de Istorie din cadrul Universitãþii din Bucureºti în anul 1967, apoi doctor în ºtiinþe economice, iar din 1977 profesor la ASE. Din 1992 a fost ales senator în Parlamentul României, pentru ca în aprilie1998 sã fie numit prim-ministru, mandatul durând pânã în decembrie 1999. Este autor a numeroase lucrãri în domeniul istoriei economice, dar ºi autorul romanului Fabricius ºi al volumelor de poezii Pacientul român ºi Echilibru în toate. 1. Rãsvan Popescu, Purtãtorul de cuvânt. Jurnal, Editura Universalia, Bucureºti, 2002, p. 88.

214

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

Printre punctele tari ale acestei lucrãri se numãrã unele dezvãluiri din viaþa internã a PNÞCD ºi mai ales din timpul mandatului sãu, care pot fi folosite ca surse directe în studierea istoriei recente. Portretul fãcut de Radu Vasile lui Corneliu Coposu este complex, încercând sã surprindã o mare parte a personalitãþii acestui mare om politic. Un alt punct forte al acestei cãrþi este modul în care autorul a realizat-o, scriind într-un stil fluid, uºor de citit ºi pe alocuri presãrat cu prezentãri „spumoase” ale unor evenimente, chiar ºi cu unele cancanuri la modã din viaþa politicã. Un minus al acestei cãrþi este faptul cã nu aminteºte mai nimic despre mãsurile pe care le-a luat ca prim-ministru pentru începerea reformei, nu numai în domeniul economic, ci ºi în celelalte domenii, precum cel sanitar, cel educaþional etc. Dezvãluirile pe care le face Radu Vasile nu reliefeazã întotdeauna adevãrul. Una dintre greºelile pe care le face este modul cum îºi caracterizeazã acþiunile ºi gesturile fãcute în viaþa politicã româneascã de-a lungul timpului. Nu este o greºealã sã îþi scoþi în faþã meritele, ceea ce mi se pare un lucru normal, dar unele dintre rezultatele obþinute pe care ºi le arogã apar mult mai „umflate”, unele chiar fanteziste, decât au fost în realitate. Pe lângã toate succesele pe care le-a înregistrat România în timpul mandatului sãu, care se datorau numai modului ºi metodelor sale de a face politicã, unele relatãri par, cum am mai spus, fanteziste. Dintre acestea spicuiesc douã exemple: unul este legat de modul în care îºi prezintã vizita în Rusia. Dupã ce face afirmaþia c㠄pot sã înþeleg bine rusa” (p. 196), câteva rânduri mai în jos se laudã cu faptul cã a „discutat între patru ochi cu Putin, fãrã translator, timp de trei ore” (p. 196), fapt ce pare incredibil. Dar se ridicã o întrebare. Dacã doar înþelegea bine limba rusã, cum a fost posibilã o astfel de discuþie de trei ore în condiþiile în care nu cred cã Putin sã fi folosit o altã limbã ºi protocolul unei vizite la nivelul prim-miniºtrilor nu poate prevedea o aºa duratã a întâlnirii dintre cei doi. Al doilea exemplu þine de o dezvãluire ºocantã pe care o face în momentul când vorbeºte despre venirea papei în România, ºi anume cã aceastã vizitã a fost în totalitate opera sa, definitivând-o mai ales dupã întâlnirea cu papa, consideratã un mare succes al sãu în domeniul politicii externe. Chiar afirmã: „Sã fie clar. Decizia finalã a efectuãrii vizitei îmi aparþinea în totalitate” (p. 217), ceea ce pare la prima vedere un rezultat excepþional al unui om politic român, dar care la o analizã mai amãnunþitã ridicã o serie de întrebãri: cum este posibil ca întreaga decizie sã îi aparþinã numai lui Radu Vasile, iar Biserica Ortodoxã Românã sã nu fi avut un cuvânt greu de spus, pe când papa, care era în mãsurã sã dea rãspunsul final, sã fi lãsat la latitudinea prim-ministrului aceastã posibilitate? În plus, el se considerã singurul ce putea salva PNÞCD de la pieire, echivalând eºecul mandatului

RECENZII

215

sãu cu prãbuºirea acestui partid. Acestea nu sunt singurele dezvãluiri „umflate” ale lui Radu Vasile, cartea fiind plinã de astfel de povestiri mai mult sau mai puþin adevãrate. Felul de a se proiecta în mijlocul evenimentelor aminteºte de memoriile lui Constantin Argetoianu, care se credea în centrul vieþii politice româneºti, omul ce gãsea rezolvãri pentru orice situaþie ºi singurul care putea salva situaþia. Pe lângã toate acestea, cartea meritã sã fie cititã pentru informaþiile pe care le oferã, destul de bogate. Dacã nu vã intereseazã viaþa politicã, volumul meritã citit pentru detaliile din culisele sale, relatate într-un stil incitant, despre aproape toþi liderii politici aflaþi la conducere în acea vreme. Matei Gheboianu

Helmut Altrichter (ed., în colaborare cu Elisabeth Müller-Luckner), GegenErinnerung. Geschichte als politisches Argument im Transformationsprozeß Ost-, Ostmittel- und Südosteuropas, Oldenbourg Wissenschaftsverlag, München, 2006 (Schriften des Historischen Kollegs, Kolloquien 61), XXI + 326 p. Spaþiul academic german ne-a obiºnuit cu rediscutarea periodicã a rezultatelor cercetãrilor întreprinse de istorici asupra unui spectru larg de teme abordate, implicit de teze supuse dezbaterii, academice sau publice. Apariþia oricãrei noi lucrãri, individualã sau colectivã, trebuie privitã mereu în relaþie cu o serie de alte produse aruncate permanent în lupta de idei. Din acest punct de vedere, lucrarea recenzatã aici, o culegere de 17 studii, rezultat al unui colocviu organizat în iunie 2002 de Historischen Kolleg München, nu constituie o noutate absolutã, dar mai ales nici o concluzie definitivã asupra rolului istoriei (înþeleasã ca proces reflectat de disciplinã ºi de percepþia publicã) în erodarea ºi cãderea regimurilor comuniste sau în obþinerea independenþei, stabilizarea internã ºi reprezentarea externã a fostelor republici sovietice sau iugoslave. Acestea au fost, conform iniþiatorului ºi editorului Helmut Altrichter, þelurile propuse ºi atinse în cadrul colocviului. Contribuþiile reunite în volum discutã 16 cazuri particulare. Scrise de istorici germani sau provenind din þãrile respective, analizele au avut, de regulã, ca obiect al investigaþiei ºi reflecþiei perioada de transformãri constituitã de deceniile 1980-1990 în URSS, cu accent pe situaþia particularã din Rusia, Estonia, Letonia,

216

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

Lituania, Belarus, Ucraina, Polonia, Ungaria, Cehoslovacia (cu foarte puþin spaþiu acordat Slovaciei), Iugoslavia (doar Croaþia ºi Serbia în perioada rãzboaielor civile), Republica Democratã Germanã, România, Republica Moldova ºi, poate surprinzãtor, dar numai la prima vedere, Transnistria separatistã. Asupra fiecãrei contribuþii voi reveni pe scurt. Tentaþia cititorului volumelor colective este de a le studia pe bucãþi, separând textele în funcþie de cunoºtinþe sau propriul interes. În cazul cãrþii de faþã, acest lucru ar fi o greºealã. Cel puþin în cazul studiilor rezervate fostelor republici sovietice ºi iugoslave existã un evident fir conducãtor, prin moºtenirea culturalã comunã a epocii perestroika sau prin nevoia de a explica izbucnirea de violenþã ce a dus la lungile rãzboaie din ultimul deceniu al secolului trecut. În altã ordine de idei, aº dori sã subliniez importanþa dimensiunii comparative pentru cazul românesc, asemãnat, din vechi condiþionãri culturale, poate mult prea des cu Europa de Vest decât cu Europa fostã socialistã sau spaþiul ex-sovietic, mai apropiate geografic ºi istoric. Tendinþa, evident salutarã, spre standardele occidentale a fãcut ca istoria, dar ºi viaþa culturalã actualã ale statelor vecine sã fie mai puþin cunoscute la noi decât istoria, cultura sau discuþiile actuale din Vest. (Re)integrarea moºtenirilor culturale din vecinãtatea directã nu ar face decât sã îmbogãþeascã istoriografia româneascã actualã ºi sã producã noi argumente, noi înþelegeri ale faptelor trecutului. Din acest motiv nu voi insista asupra situaþiei din România, ci voi încerca sã prezint pe scurt câteva concluzii despre celelalte state foste socialiste, aºa cum apar din lectura cãrþii de faþã. Contramemorie. Istoria ca argument politic în procesul de transformare a Europei de Est, Central-Esticã ºi de Sud-Est este un titlu lung ºi la prima vedere condiþionat numai geografic. În primul rând, trebuie subliniat faptul cã nu am avut în faþã o carte de simple analize istoriografice, ci de cercetãri ce au pus în discuþie locul istoriei în discursurile ºi procesele favorabile sau defavorabile transformãrilor impuse de eºecul sistemului socialist real. De aici jocul de cuvinte din titlu, alãturarea termenilor contra (atenþie, nu anti!) ºi memorie producând mai mult ca sigur inventarea unui nou cuvânt al limbii germane, dar cu scopul direct de a sublinia valenþele diferite ale studierii paralele a trecutului cu mijloace atât profesioniste, cât ºi diletante, în scop pur ºtiinþific, dar ºi subordonat sferei politice. Contramemorie este aºadar un concept fericit aplicat de editori argumentãrii prezentului cu evenimente sau reprezentãri dintr-un trecut mai îndepãrtat sau mai apropiat. Diversitatea contextelor în care s-a fãcut apel la istorie este atât de mare, încât justificã premisele ºi concluziile (probabil triste pentru unii specialiºti, dar

RECENZII

217

imposibil de ignorat ºi îndemnând la reflecþii ºi acþiuni atente) de la care au pornit sau la care au ajuns unii autori. Mai întâi, profesioniºtii istoriei nu sunt automat deþinãtorii monopolului redãrii, reprezentãrii ºi înþelegerii trecutului (Ulrike von Hirschhausen). În al doilea rând, conform lui Atilla Pók, într-un secol al vitezei ºi informaþiei, caracterizat însã prin douã rãzboaie mondiale, schimbãri radicale de regimuri politice, ocupaþii militare, modificãri ale graniþelor, nu în ultimul rând persecuþii grave justificate prin argumente dintre cele mai diverse (rasã, religie, orientare politicã sau pur ºi simplu refuzul înregimentãrii), istoria nu putea rãmâne izolatã într-un turn de fildeº academic. Discursul ºtiinþific ºi cel oficial, cel al ºcolii, al familiei sau pur ºi simplu experienþa ºi înþelegerea personalã coexistã. Memoria are deci surse dintre cele mai diverse ºi contradictorii, ceea ce naºte un teren propice confuziilor ºi manipulãrii, mai ales în acele pãrþi ale Europei, unde cãderea regimurilor comuniste nu a însemnat deloc revenirea automatã la o situaþie anterioarã, ci a adus necesitatea de a fundamenta existenþa unor state noi, pentru care independenþa era o experienþã fãrã precedent, sau de a învãþa valorile unui sistem democratic inexistent sau imperfect înainte, deºi imediat dupã al doilea rãzboi mondial. Istoria a devenit deci un argument serios, nu neapãrat rezervat persoanelor cu o formaþie academicã, imposibil de ignorat în cercetarea procesului de transformare a Europei Centrale ºi de Est. Fãrã a fi exhaustive, studiile reunite în acest volum nu sunt nici simple treceri în revistã sau judecãþi asupra istoriografiilor naþionale. Autorii au avut în vedere, pe lângã producþia de specialitate, discuþiile generate în societate de realizãri cinematografice, literare sau din domeniul artelor plastice. Cadrele instituþionale ale istoriei (facultãþi, catedre, institute, organizaþii profesionale) nu au fost uitate. De asemenea, discuþiile generate de amplasarea sau demontarea monumentelor publice (sã ne amintim de doborârea freneticã a monumentelor lui Lenin la începutul anilor ’90) au reprezentat surse importante pentru autori. Consider însã cã s-a acordat prea puþinã atenþie muzeelor, în multe cazuri ele fiind, prin exponate ºi texte explicative, un izvor în sine pentru cercetarea perioadei comuniste. Trecând la structura propriu-zisã a cãrþii, am remarcat posibilitatea (formal ignoratã de editori) de a fi împãrþitã în cel puþin trei mari capitole: fosta Uniune Sovieticã, fosta Iugoslavie ºi celelalte state socialiste. Interesant este însã faptul cã Republica Moldova a fost separatã de celelalte foste republici unionale ºi grupatã împreunã cu România, deºi cele douã studii (Bogdan Murgescu, cu accent pe situaþia instituþionalã ºi pe diferitele curente istoriografice cristalizate înainte ºi dupã 1990; Vasile Dumbravã, despre rolul scriitorilor în lupta pentru limbã ºi alfabet latin la sfârºitul anilor ’80 ºi începutul anilor ’90, deci, ca ºi în restul fostei Uniuni Sovietice, nu al istoricilor, ºi despre conflictul, transmis

218

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

dinspre zona politicã spre cea a istoriei academice, astãzi încã netranºat, dintre moldoveni ºi români, pornit în 1994 în jurul aceloraºi concepte fundamentale ale ºtiinþei istorice – trecut, naþiune, limbã naþionalã) nu au nimic în comun. Motivul a fost introducerea unui excelent articol al lui Stefan Troebst despre Geschichtspolitik – utilizarea trecutului de cãtre ºi în folosul statului, în Transnistria. În regiunea separatistã, locul central al memoriei colective este „bãtãlia pentru Tiraspol” din 1990-1992, un eveniment relativ recent, dar care, rezultã din expunerea lui Troebst, împreunã cu încercarea de a construi o economie, o Bisericã ºi o identitate diferite pentru „muzeul comunismului”, poate duce la configurarea unei memorii istorice proprii, experiment interesant, dar cu urmãri ce nu pot fi prevãzute. Gândite separat, studiile de caz asupra fostelor republici sovietice lasã sã se întrevadã concluzii comune, desprinse din situaþia generalã a societãþii aflate sub influenþa perestroika. Interesant este cã decizia lui Gorbaciov de a relaxa politica controlãrii circulaþiei informaþiei a permis rediscutarea trecutului, dar primele reacþii au fost cele ale scriitorilor, cineaºtilor sau muzicienilor. Istoricii au intervenit în dezbatere târziu, când aºa-zisele „pete albe” ºi „omisiuni” (ca marea foamete din anii ’30, perioada stalinismului, rolul lui Lenin, revoluþia din octombrie ºi situaþia Rusiei înainte de 1917) fuseserã deja tratate de neprofesioniºti, dar mai ales, din motive ce þineau de sistemul instituþional ºi de formarea intelectualã ºi politicã individualã, greoi. Interesant este rolul catastrofei de la Cernobîl, de la care s-au comemorat recent 20 de ani, în redescoperirea ºi instrumentalizarea trecutului. Pe lângã tragediile umane ºi pierderile economice, pe termen scurt, explozia a readus în dezbaterea opiniei publice din Ucraina ºi Belarus, direct afectate, perioada de început a Uniunii Sovietice. Comparaþiile cu marea foamete din 1932/1933 ºi cu masacrele staliniste (de unde folosirea termenului ecocid, adaptare a genocidului) au dus la cãutãri identitare concretizate în adoptarea unor simboluri medievale sau datând din scurta perioadã de independenþã de dupã 1918 de cãtre miºcãri civice ºi politice, ulterior devenite în Ucraina simboluri ale statului. Ca ºi în Rusia (pentru care studiul semnat în volum de Joachim Hösler este de referinþã), Ucraina (prezentatã de Wilfried Jilge) ºi Belarus au însemnat eºecuri parþiale pentru istorici de a se impune în faþa autodidacþilor, reprezentanþi nu o datã ai unor organizaþii obºteºti sau politice. Cazul Belarus, tratat de Rainer Lindner, consideratã de unii analiºti ultima dictaturã din Europa, este unic în contextul fostei URSS prin punerea în practicã a nostalgiei pentru perioada de dinaintea destrãmãrii în politica educaþionalã, de unde ºi o posibilã rupturã între ºcoalã,

RECENZII

219

supusã controlului politic, ºi cercetarea în care se fac simþite vocile tinerilor pregãtiþi în Occident. Analiza lui Karsten Brüggemann asupra „istoriilor” de care ar avea nevoie Estonia pune de fapt problema relaþiei dintre populaþia majoritarã ºi minoritãþi, în condiþiile în care cercurile culte ale celei dintâi refuzau sã accepte istoria RSS Estoniene ca istorie a Estoniei. Pentru Letonia ºi Lituania, Ulrike von Hirschhausen ºi Alvydas Nikžentaitis au prezentat folosirea istoriei ca argument politic prin dezbaterile generate de construirea sau demolarea unor monumente publice, dat fiind faptul cã rolul lor edilitar, de înfrumuseþare a spaþiilor publice, este subordonat viziunilor factorilor de decizie politicã sau economicã. La Riga, reinstalarea monumentelor lui Petru cel Mare, al mareºalului Barclay de Tolly ºi al fostului guvernator Filippo de Paulucci, italian în slujba Rusiei, datoratã eforturilor unui om de afaceri de origine rusã, a dus la dezbateri generate de eforturile elitelor letone de a crea locuri ºi timpi ai memoriei diferiþi de cei moºteniþi din perioada de ocupaþie rusã sau sovieticã. Dezmembrarea violentã a Iugoslaviei a fost pentru mulþi istorici, artiºti sau politicieni un prilej de a lansa prin diferite mijloace ipoteze privind rolul trecutului ºi al jocului periculos cu acesta în prezent. Studiul lui Carl Bethke ºi Holm Sundhaussen despre folosirea istoriei pentru a justifica în Serbia rãzboaie purtate la sfârºitul secolului al XX-lea îºi gãseºte un corespondent în cel despre redescoperirea trecutului neiugoslav al Croaþiei, cu riscul de a revitaliza mai mult decât simboluri fasciste, pentru care Iskra Iveljiæ a gãsit un titlu excelent, ce descrie exact relaþia ce se dorea între sârbi ºi croaþi: „Cum ira et studio”. Cele douã contribuþii atrag atenþia asupra faptului cã istoria poate sã domine ºi sã influenþeze negativ prezentul doar dacã acest lucru este dorit, însemnând o întoarcere în secolul al XIX-lea, ºi nu o cale de urmat în secolul al XXI-lea. S-a refuzat în general regimurilor comuniste o legãturã organicã cu trecutul naþional, dar Cehoslovacia pare sã fi fost o excepþie, spre deosebire de statele baltice, Polonia sau România. Hans Lemberg a rezervat puþin spaþiu Slovaciei, fapt ce susþine teza sa, potrivit cãreia istoria cehã a secolului al XX-lea poate sã se identifice cu cea a Cehoslovaciei. Interesantã a fost discuþia asupra simbolurilor oficiale ale celor douã noi state, înainte ºi dupã separarea paºnicã. Cãderea regimului comunist în 1989 a fost îndelung pregãtitã dupã 1968, inclusiv de miºcarea opoziþionistã Charta ’77, în cadrul cãreia istoricii profesioniºti erau în numãr ridicat. Teza conform cãreia 1989 nu a însemnat o rupturã dramaticã este întâlnitã ºi în situaþia Poloniei, unde opoziþia domina scena culturalã deja din 1976. Claudia Kraft a ajuns la concluzia cã trecutul ºi memoria erau apanaje ale opoziþiei, care nu ezita sã foloseascã argumente ºi metode de prezentare specifice

220

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

epocii romantice. Simultan, încercãrile regimului de a folosi starea de asediu în 1980 pentru a salva nu statul socialist, ci pe cel polon au eºuat, astfel cã partidului comunist îi rãmânea, evident ironic, ca spaþiu propriu, utopia. Ungaria a cunoscut în 1989 transformãri radicale de regim politic dupã ce o comisie însãrcinatã cu cercetarea istoriei în scopul redactãrii unui nou program al partidului comunist a schimbat practic încadrarea evenimentelor din 1956 din „contrarevoluþie” în „revoltã popularã”. Atilla Pók, al cãrui studiu meritã citit ºi pentru consideraþiile asupra profesiei academice de istoric, a trecut în revistã o serie de teme controversate, a cãror discuþie nu putea rãmâne un monopol ºtiinþific: 1956, monarhia reprezentatã de coroana Sfântului ªtefan, Trianon, participarea la al doilea rãzboi mondial ºi rolul lui Horthy, epoca lui Janos Kádár, monumentele publice. Un studiu aparte a reuºit Markus Wien asupra imaginii monarhiei în Bulgaria, în condiþiile în care fostul rege, sub un nume de familie îmburghezit, a preluat funcþia de prim-ministru, folosindu-se de un val de simpatie datorat mai degrabã unei conjuncturi politice de moment decât unei memorii istorice puternice. Rainer Eckert este autorul studiului dedicat cercetãrii istorice a perioadei „dictaturii Partidului Socialist Unit German”, realizatã în principal de instituþii fondate dupã 1990 (între care Comisia Federalã de Studiu a Actelor Stasi, fundaþii pe lângã partidele politice, muzee, asociaþii ale victimelor sau miºcãri cetãþeneºti). Autorul a subliniat faptul cã majoritatea rezultatelor cercetãrilor anterioare cãderii regimului comunist nu au putut avea o valoare istoriograficã deosebitã, concluziile enunþate în Est sau Vest fiind lipsite de substanþã, în lipsa cunoaºterii reale a funcþionãrii mecanismelor RDG. În altã ordine de idei, unificarea din octombrie 1990 a adus percepþii diferite în cele douã Germanii, obligate, pe drumul integrãrii europene, sã gãseascã o cale de a accepta, din perspective diferite, existenþa a douã dictaturi – cea naþional-socialistã ºi cea comunistã. Un loc aparte, comun mai multor cazuri prezentate, se cuvine problemei acceptãrii ºi cercetãrii Holocaustului, temã cu totul nouã dupã înlãturarea regimurilor comuniste – de exemplu, în Estonia, Polonia sau Ungaria. În concluzie, cartea de faþã se recomandã ca demnã de a fi cititã ºi citatã, nu ca o plimbare, ci ca o cãlãtorie prin mai multe istoriografii, implicit prin diverse spaþii culturale, cu trãsãturi deopotrivã comune ºi diferite. Bogdan Popa

RECENZII

221

~n colec]ia DOCUMENT au ap\rut: Marian Enache, Dorin Cimpoie[u – Misiune diplomatic\ `n Republica Moldova Pavel Câmpeanu – Ceau[escu, anii num\r\torii inverse Zoltán Rostás – Chipurile ora[ului. Istorii de via]\ `n Bucure[ti. Secolul XX Pavel C^mpeanu – Societatea sincretic\. 1980 Marius Oprea – Banalitatea r\ului. O istorie a Securit\]ii `n documente (1949-1989) Marius Oprea (coord.), Nicolae Videnie, Ioana C`rstocea, Andreea N\stase, Stej\rel Olaru – Securi[tii partidului. Serviciul de Cadre al P.C.R. ca poliþie politicã. Studiu de caz: arhiva Comitetului Municipal de Partid Braºov Marius Oprea, Stejãrel Olaru – Ziua care nu se uitã. 15 noiembrie 1987, Braºov Michael Shafir – Între negare ºi trivializare prin comparaþie. Negarea Holocaustului în þãrile postcomuniste din Europa Centralã ºi de Est Alina Mungiu-Pippidi, Gérard Althabe – Secera ºi buldozerul. Scorniceºti ºi Nucºoara. Mecanisme de aservire a þãranului român Aurora Liiceanu – Rãnile memoriei. Nucºoara, rezistenþa din munþi Cristian Vasile – Istoria Bisericii Greco-Catolice sub regimul comunist 1945-1989. Documente ºi mãrturii Dan Pavel, Iulia Huiu – „Nu putem reuºi decât împreunã.” O istorie analiticã a Convenþiei Democratice, 1989-2000 Robert D. Kaplan – Iarnã la Mediterana. Tunisia, Sicilia, Dalmaþia ºi Grecia Stejãrel Olaru – Cei cinci care au speriat Estul. Atacul asupra Legaþiei RPR de la Berna (februarie 1955) Mihaela Sitariu – Oaza de libertate – Timiºoara, 30 octombrie 1956 * * * – Holocaustul evreilor români. Din m\rturiile supravie]uitorilor Nagy Imre – ~nsemn\ri de la Snagov. Coresponden]\, rapoarte, convorbiri Dorin Dobrincu, Constantin Iordachi (editori) – }\r\nimea [i puterea. Procesul de colectivizare a agriculturii `n Rom^nia (1949-1962) Radu Ioanid – R\scump\rarea evreilor. Istoria acordurilor secrete dintre Rom^nia [i Israel Mihaela Cristea (editor) – Reconstituiri necesare. {edin]a din 27 iunie 1952 a Uniunilor de Crea]ie din Rom^nia Vasile Paraschiv – Lupta mea pentru sindicate libere `n Rom^nia * * * – Lotul Antonescu `n ancheta SMER{, Moscova, 1944-1946. Documente din arhiva FSB Cristina Anisescu (editor) – Nicolae M\rgineanu. Un psiholog `n temni]ele comuniste Mirel Bãnic㠖 Biserica Ortodoxã Românã, stat ºi societate în anii ’30 Carmen Chivu, Mihai Albu – Dosarele Securitãþii. Studii de caz Bogdan Murgescu (coordonator) – Revoluþia românã din decembrie 1989. Istorie ºi memorie

222

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

HEADER STANGA

www.polirom.ro Redactor: Ioana Aneci Coperta: Angela Rotaru Tehnoredactor: Radu Cãpraru Bun de tipar: iunie 2007. Apãrut: 2007 Editura Polirom, B-dul Carol I nr. 4 • P.O. Box 266 700506, Iaºi, Tel. & Fax: (0232) 21.41.00; (0232) 21.41.11; (0232) 21.74.40 (difuzare); E-mail: [email protected] Bucureºti, B-dul I.C. Brãtianu nr. 6, et. 7, ap. 33, O.P. 37 • P.O. Box 1-728, 030174 Tel.: (021) 313.89.78; E-mail: [email protected]

Tiparul executat la S.C. LUMINA TIPO s.r.l. str. Luigi Galvani nr. 20 bis, sect. 2, Bucureºti, Tel./Fax: 211.32.60, 212.29.27, E-mail:[email protected]

223

224

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989