Nicolae Titulescu: arhive pierdute : dosarul unei recuperări 9731175156, 9789731175157

Citation preview

GEORGE G. POTRA MEMBRU AL ACADEMIEI OAMENILOR DE ŞTIINŢĂ DIN ROMÂNIA

NICOLAE TITULESCU ARHIVE PIERDUTE DOSARUL UNEI RECUPERĂRI

Sebes, 2015 )

Lucrare apărută cu sprijinul: Primăria Municipiului Sebes prin Centrul Cultural „Lucian Blag~" Sebeş Fundaria Culcurală „Lucian Blaga" Sebeş

CUVÂNT ÎNAINTE

Arhivele sunt unul dintre principalii depozitari de informaţii la care apelăm

Redactor: ANA POTRA Tehnoredactor: OFELIA COSMAN Coperta, procesare imagine: VICTOR POTRA

ca individ, comunitate, popor. Ele reprezintă o formă de memorie la care ne ducem pentru cercetări de

lungă durată sau pentru interese imediate. Verificăm cvasicocidian rostul si ' importanta , lor în societate. Asumându-mi riscul de a mi se reproşa că exagerez, afirm că în orice

evocare istorică, în orice evaluare contemporană şi în orice proiect de viitor nu putem ignora date şi idei păstrate în arhive ca premise ale oricărei conscructii materiale si spirituale. ' ' Ca insticucie, arhivele din România identifică actul de nascere în urmă ' , cu circa 170 de ani. Explicaţia acestei realităţi târzii se regăseşte în factori obiectivi şi subiectivi, pe care istoricii arhivelor româneşti i-au identificat şi Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României POTRA, GEORGE G. Nicolae Titulescu : arhive pierdute : dosarul unei recuperări/ George G. Potra. -Alba Iulia: Altip, 2015 Index ISBN 978-973-117-515-7 929 Titulescu,N.

© Toace drepturile intelectuale asupra prezentei edifii aparrin autorului

analizat cu rigoare profesională. Mă grăbesc să subliniez că, în ciuda tuturor reglementărilor legale, a corecţiilor de etapă, a măsurilor administrative şi economico-financiare de consolidare a structurilor şi funcţionalităţii, sub semnul organicităţii şi eficientei, institutia , , arhivelor a înregistrat în România serioase disfunctii , şi grave accidente (în timp de război sau de calamităţi). Cu fiecare dintre acestea, depozitul informaţional al arhivelor româneşti a fose afectat. Eforturile posterioare - oricât de bine intenţionate şi susţinute - n-au mai putut reconstitui şi restitui decât fragmentar şi incert segmente de istorie locală si - economică, etnică, confesională, culturală s.a. , chiar natională , , Arhiva Ministerului Afacerilor Externe din România - la fel ca şi în cazul altor institutii , centrale - nu a fose ocolită de efectele celor două războaie mondiale, ale ocupaţiilor (austro-germano-ungară în 1916-1918 şi sovietică în 1944-1958), ale transferului arhivelor si , al altor valori în străinătate, ale confiscărilor şi ale distrugerilor criminale propriu-zise. 5

Schimbările de regim politic - în 1944 şi 1989 - s-au repercutat în politica şi diplomaţia românească, în toate structurile Ministerului Afacerilor Externe, deci inclusiv şi în privinţa arhivelor sale. Pentru a fi exact, trebuie să menţionez că arhivele diplomatice româneşti s-au găsit, în mai mică sau mai mare măsură, ordonate de actele şi documentele esenţiale privind organizarea instituţională a Ministerului Afacerilor Externe adoptate în perioadele 1859-1919; 1920-1947;

1948-1989. Tot atât de exact este faptul că reglementările, măsurile şi proiectele privind acest domeniu nu au fost în pas cu necesităţile şi au rămas în urma aşteptărilor.

Putini sunt cei care au recunoscut si acuzat această realitate. Nu intentionez să fac din constatarea acestei stări de lucruri o atitudine )

politică.

)

'

Rămâne

stricta realitate că în istoria de peste 150 de ani a Ministerului Afacerilor Externe se pot număra pe degetele de la o mână numele miniştrilor de Externe care au coborât în arhivele cancelariei diplomatice românesti. ' Aceste lucruri trebuie stiure si spuse. ' ' Nu avem o istorie serioasă, atotcuprinzătoare, mai presus de orice presiuni politice şi compromisuri ideologice, a politicii externe şi diplomaţiei româneşti, după cum nu avem monografii pentru majoritatea ministrilor de Externe ai României. ' Nicolae Titulescu face o excepţie. Departe de mine afirmaţia că se ştie totul şi că s-a spus şi scris totul despre el. În privinţa tuturor miniştrilor de Externe din perioada interbelică, la care mă rezum în mod deliberat - fie că este vorba de Ion I.C. Brătianu, · Take Ionescu, Ion Gh. Duca, Ion Mitilineu, Gheorghe Gh. Mironescu, Dimitrie I. Ghika, Victor Antonescu, Istrate Micescu, Nicolae Petrescu-Comnen, Grigore Gafencu, Mihail Manoilescu, Mihail Sturdza, Constantin Vişoianu, Gheorghe Tătărescu, pentru a aminti doar pe unii dintre ei - se pune întrebarea: unde sunt arhivele legate de mandatul lor de ministru de Externe? Cât, ce şi cum s-au păstrat? Sunt prelucrate arhivistic si, în fine, ce anume din ele se află în afara tării, în colectii particulare sau '

'

6

'

în arhive ale unor fundaţii? Asemenea întrebări nu sunt preţioase gr~t~ităţi, sugerând potenţiale noi demersuri pentr~ în~ercarea de a ~eco~~mu1 alte părţi ale patrimoniului naţional afectat prm d1st:ugerews~u mst~a~nare. În lucrarea de faţă am încercat să răspund mtrebanlor pnvmd acele documente ale arhivelor lui Nicolae Titulescu răvăşite şi pierdute în lume timp de decenii. . Nicolae Titulescu păstra asupra-i, alături de note stnct personale, nu puţine documente oficiale privin~ p~litica e,:ternă ~ statului român, elaborate atât înainte, cât mai ales m nmpul cat a deţinut mandatele de ministru al Afacerilor Străine (1927-1928; 1932-1936) · Diplomatul român justifica o asemenea măsură - mult discutată la Bucureşti, aprobată de unii şi condamnată de al~ii - prin ~~cesit:~eaw de a dispune prompt, în numeroasele sale călătorii şi mtreveden m stramatate, de acte esentiale ale politicii externe româneşti. În privin'ţa documentelor oficiale, Nicolae Titulescu păstra originale (mai puţine) sau copii (mai numeroase). w Cât priveşte originalele, voi remarca faptul că. valo~r:a ac~s~o~a e~te data, în fiecare caz în parte, de însăşi substanţa lor (1stonca, polmca, diplomatică ş.a.); cât priveşte copiile, cred că valoarea acestora poa.te fi la fel de mare ca aceea a originalelor, în cazul în care acelea s-au pierdut (furat, distrus s.a.) . Oric~m ar fi, Nicolae Titulescu purta cu el prin Europa parte din aceste arhive, oficiale sau personale, în nişte cufere special amenajate, restul fiind depus temporar în unul sau mai multe seifuri la bănci sau la ambasade străine, la rudenii şi colaboratori apropiaţi. Demiterea din guvernul României (la 29 august 1936) l-a găsit cu a~est~ arhive asupra sa - din care o mare parte reprezenta o arhivă personala ~ Ş 1 nu sunt mărturii că el ar fi încercat - şi cu atât mai puţin că ar fi reuşit să le predea (personal sau prin intermediari) guvernului român. Nici măcar atunci când s-a reîntors în ţară, în noiembrie-decembrie 1937, pentru un scurt timp, Nicolae Titulescu n-a angajat discuţii în acest sens cu Ministeru~ Afacerilor Externe. Guvernanţii de la Bucureşti erau grăbiţi să scape cât mai repede şi definitiv de fostul om de stat şi diplomat român. 7

Adversarii lui Nicolae Titulescu l-au atacat constant si pe acest subiect atât în timpul mandatelor de ministru de Externe, câc' şi, mai ales, dup~ înlăturarea sa de la Palatul Sturdza. lntentia sa de a-si publica, în cară, în limba română, si în străinătate în limbile franceză şi engleză, cartea Politica externă a României (193 7), ce punea sub ochi critic orientarea şi demersurile politico-diplomatice de după demiterea sa, a iritat la maximum pe guvernantii de la Bucuresti, acestia ' considerând-o că subminează interesele majore ~le României. ' Ascunzând nemulţumirile reale ale lui Carol al Ii-lea, care s-a considerat vizat de această carte, condotieri ai monarhului l-au atacat deşănţat pe Nicolae Ticulescu, acuzându-l de păstrarea ilegală şi folosirea abuzivă de documente secrete de stat, asociate cu trădarea. Pe cale de decret-lege, Octavian Goga, prim-ministru, a procedat la modificarea unui articol din Codul penal, introducând delictul publicării de documente secrete de stat. Faptul că această modificare viza în primul rând pe Nicolae Ticulescu n-a scăpat observaciei nici oamenilor politici, nici ziaristilor, care stiau că acesta fusese amenintat cu ridicarea cetăteniei române,' invocând , formal ) > posesia şi utilizarea unor documente secrete de stat. Arhivele lui Nicolae Titulescu au rămas răspândite în lume timp de câteva decenii. Această stare s-a configurat încă din timpul activităţii sale publice, accentuându-se treptat în condiţiile sporirii şi diversificării angajamentelor, de mai mare sau mai mică durată, la Londra, Geneva, Haga, Paris, Washington, New York. Tensiunea resimţită de conaţionalul nostru, în timpul când a avut funcţii oficiale, a fost dublată prin presiune psihologică, prin acte subversive şi tentative de asasinat din parcea adversarilor şi dusmanilor interni si , , externi. În aceste condicii, , Nicolae Ticulescu a apelat la măsuri de securitate speciale privind atât persoana sa, cât şi unele valori personale sau familiale. Deciziilor de a-şi depozita documente şi alee bunuri în seifuri personale (acolo unde a lucrat) sau în seifuri ale unor bănci sau ale unor mari hoteluri li s-a adăugat hotărârea luată, în urma consultării cu câţiva apropiaţi, de a încredinţa parte din aceste înscrisuri unor rude sau colaboratori de mare încredere. ,

,

J

,

J

8

,

Cu fiecare an de după moartea sa (17 martie 1941), în conştiinţa publică, a colaboratorilor săi înstrăinaţi pe diverse meridiane, dar şi în aceea a celor din România, s-a accentuat cernerea că se vor pierde definitiv urmele arhivelor sale sau, şi mai rău, că se vor distruge file din ele. În perioada Războiului Rece, urmaşii lui Nicolae Titulescu (soţia sa, alee rude din străinătate) au încetat orice relaţii cu oficialităţile româneşti (legaţii, ambasade, Ministerul Afacerilor Externe, Guvernul României), refuzând acordul pentru aducerea osemintelor lui Nicolae Ticulescu în ţară, precum şi restituirea rămasurilor de la acesta (arhive, diverse alee lucruri personale). Activitatea laborioasă aflată la baza acestei lucrări originale şi personale a implicat pentru mine cercetări în arhive şi biblioteci din străinătate (Franţa, Elveţia, Statele Unite ale Americii), demersuri pentru identificarea si aducerea în România a unui număr important de valoroase documente ,

Nicolae Titulescu. Am avut un rol efectiv, ca împuternicit desemnat, în negocierea unor reglementări cu personalităţi sau instituţii din străinătate, posesoare de arhive Nicolae Titulescu, şi ca factor operativ în preluarea şi aducerea lor la Bucuresti. Luc;area porneşte de la premisa că redobândirea unor valoroase documente politico-diplomatice ale lui Nicolae Titulescu, esenţiale pentru adâncirea cunoascerii gândirii, operei si sale, are valoare de reper şi ' , acciunii , simbol, alături de altele similare, pentru exigenţa reconstituirii, conservării şi valorificării prin acţiuni şi măsuri specifice a patrimoniului cultural national. prezentat succesiv factorii subiectivi şi obiectivi ai dispersării în timp şi spaţiu a documentelor Nicolae Titulescu, circumstanţe interne şi internaţionale care au accentuat acest proces, pe de o parte, şi dificultatea identificării şi recuperării lor, pe de altă parte. Cercetările întreprinse în timp au permis îmbogăţirea şi confruntarea informaţiilor, ceea ce îngăduie astăzi să afirmăm, cu un grad important de certitudine, cui şi când au fost încredinţate spre păstrare documente Nicolae Titulescu, care a fost regimul lor de conservare (locul şi calitatea depozitului, ce a determinat schimbarea posesorului temporar, condiţiile de transfer),

Am

9

cum:-~ ajuns la _î~st.răina~~a ~or, etape şi moduri diferite (în ţară: percheziţii, arestan, confiscan; m stramatate: subtilizări, furturi între rudenii. vânzări/ cumpărăr~ către instituţii din România şi Statele Unite ale Ameri~ii). Pe baza de documente am supus analizei puncte de vedere si versiuni contra~i.ctori~ privind documentele lui Nicolae Titulescu din s~răinătate, exageranle lu1 _A.F. Fr~ngulis afirmând transferul unui presupus vagon de docu~ente pnn S~ania sp~e. Lisa?ona şi fantasmele lui Jacques de Launay, speculand pe marginea unei 1magmare confiscări de către sovietici la Viena a unei valize cu documente esenţiale ale lui Nicolae Titulescu. ' ' N-am as~uns nirr:iic cititorului din ceea ce am aflat în legătură cu documentele Nicol~e ~1tulescu, depuse în două rânduri la Londra; despre documentele tnmise cu nepotul său, Gheorghe Nenisor, ca însotitor în Port~galia şi dep_use }a Ambasada Marii Britanii de l~ Lisabona;' des~re manipularea dub10a~a .a docu~~ntelor titulesciene în capitala Portugaliei, trecerea fragmentara, m doua randuri, de la Ambasada Marii Britanii la Legaţia României din capitala lusitană; despre înstrăinarea din acel mare v~lum de documente, care trebuiau să revină, la Madrid, în posesia Catherinei T1tulescu; despre ceea ce a ajuns, în condicii dubioase, în mâinile n d ·· • F , u or ru e~.11, m ~anţa (la Marys Nenişor, prima soţie a lui Gheorghe Nenisor), da_r şi m Sp~nia (la Gheorghe şi Marie Yvonne Antoniade); despre docum,ente Nicolae Ti tulescu sustrase de germani din arhivele franceze în 1940 si capturate ~e sovie~ici ~ând au ocupat o mare parte din Germania; desp;e cee: ce a ~Juns, pnn vanzare/cumpărare, la Palo Alto, la Hoover Archives. _ In pagi~ile cărţii, cititor~! v~ găsi întrebări presante din Washington şi raspunsun aprofundate dm Lisabona, nelămuriri, reveniri rectificări· arestări, fi · date . despre călătorii cu scop si' finalităti, incerte · A~ ,, de SC h"is ,; cu ere şi valize, am dezvăluit adunări şi scăderi incorecte la noi numărători Cititorii află pentru prima dată de unele furturi, de negocieri si tranzacrii facure_ ~a la tarabă, despr: bani, .de~pre sărăcie, despre donaţii ~eneroase 'şi d~na~u anulate, despre vaduve msmgurate şi soţi înşelaţi, despre secretul seifunlor elvetiene. Î~ ~rum~l· arhivelor Nicolae Titulescu au fost implicaţi atât oficiali romani, foşn colaboratori ai lui Nicolae Titulescu (Constantin Visoianu George Anastasiu, Nicolae Raicoviceanu, Alexandru Totescu), dar şi ~udenii

(Catherine Tirulescu, Ion Burcă, Gheorghe Nenişor, Marys Nenişor, Gheorghe Antoniade, Marie Yvonne Antoniade, Vlad Antoniade ş.a.). Un loc important îl ocupă în volum demersurile întreprinse după cel de al Doilea Război Mondial pentru aducerea în România a arhivelor Nicolae Tirulescu: din Franţa, în 1968 (aflate în posesia lui Marys Nenişor); din Elveţia, în 1995 şi 2002 (aflate în posesia doctorului Gilbert Monney Câmpeanu, prin donaţie din partea lui George Anastasiu); din Elveţia, în 2002 (aflate în posesia finanţistului elveţian de origine română Vlad Antoniade, fiul lui Gheorghe Antoniade şi al lui Marie Yvonne (Voni) Antoniade, executor testamentar al Catherinei Titulescu); din Statele Unite ale Americii, în 2003 (aflate în posesia Arhivelor Hoover). Nu pot fi înseriate în acest Cuvânt înainte toate investigaţiile, demersurile, reuşitele, toate numele, toate datele. Relev faptul că: în 1967 au fost recuperate conferinţele susţinute de Nicolae Titulescu în Marea Britanie, în vara anului 1937, piese de mare valoare ideatică şi politică, considerate pierdute timp de 30 de ani, precum şi ediţia în limba engleză a Politicii externe a României (1937); în 1995 ni s-a donat editia în limba franceză a ' lucrării Politica externă a României (1937), care avea să fle editată un an mai târziu; în 2002 am obţinut, prin dublă donaţie, 2.000 de documente originale Nicolae Tirulescu; în acelaşi timp, la Fundaţia Europeană Titulescu au intrat nouă agende de Însemnări zilnice (din anii 1922, 1923, 1924, 1925, 1926, 1927, 1928, 1929, 1930); în 2003 am adus la Bucureşti 12.000 de documente Nicolae Titulescu, în copie, pe suport electronic. Am evocat şi relevat rolul pe care l-au avut, după cel de al Doilea Război Mondial (în anii 1967-1968, 1982, 1995, 2002, 2003), în descoperirea şi aducerea acestor documente în România, unii oameni politici-diplomaţi, cercetători-arhivisti, regizori si actori ai demersului urmărit de la Bucuresti ' ' ' (George Macovescu, Victor Dimirriu, Dumitru Aninoiu, Constantin I. Turcu, Teodor Huc, Gheorghe Buzatu, Adrian Năstase, George G. Potra). De un real ajutor în cunoaşterea a ceea ce am numit „Operaţiunea Marys" mi-au fost informaţiile date în urmă cu patruzeci de ani de colegul şi prietenul meu Constantin I. Turcu, un arhivist desăvârşit, un om modest, care nu şi-a revendicat orgolios rolul de principal (cel puţin unul dintre ei) negociator al aducerii documentelor Nicolae Titulescu de la Paris şi s-a 11

10

mulţumit cu faptul că a trăit această bucurie, aşa cum au „trăit-o" toţi cei care l-au iubit şi-l iubesc pe „Patron". Împreună cu el, dar nu numai, am urmărit eforturile de prelucrare arhivistică a documentelor Nicolae Ticulescu din Arhiva Diplomatică a Ministerului Afacerilor Externe. Rectitorirea Casei Titulescu, în 2002, a coincis cu relansarea demersurilor Fundaţiei Europene Ticulescu pentru aducerea din străinătate a unor arhive ale marelui om de stat şi diplomat român. Evocând acest lucru, m-am ferit să subestimez rolul celor care, în emigraţie, au salvat aceste arhive, care le-au avut în custodie personală, chiar dacă apoi, din constrângeri economico-financiare şi în conjuncturi politice complexe, nu le-au restituit gratuit statului român, ci le-au încredinţat contra cost unor arhive străine. Orice evocare a personalităţilor fără de care o parte a arhivelor Nicolae Titulescu nu s-ar fi aflat în siguranţă, chiar dacă nu în România, timp de decenii, nu poate ignora numele lui George I. Ouca şi al Elenei S. Oanielson, pe care suntem datori să-i omagiem. Nu am încetat să pledez dreptul României de a avea aceste documente într-un fel oarecare sau cel puţin de a le consulta fără niciun fel de oprelişti. Într-un alt segment important al lucrării mele cititorul poate cunoaşte Procesul de valorificare a Arhivelor Ministerului Afacerilor Externe al României, trecând în revistă cu rigoare incencii, proiecte si ' actiuni, cu precădere cele intervenite după 1990, până astăzi, şi Restituirea operei si politico-diplomatice a lui Nicolae Titulescu - între ambitii si stiincifice ' ' , realitate. Ambele sinteze sune texte bogate în idei şi fapte, proiectând părţi indispensabile ale postumităţii lui Nicolae Titulescu. Am destinat Anexei rolul de a fi camera de rezonantă a editării în România a culegerilor de documente şi a lucrărilor bogate în bază documentară dedicate lui Nicolae Titulescu, publicate pe parcurs de 50 de ani (prefeţe, luări de cuvânt la lansări de carte organizate ca adevărate evenimente culturale, recenzii şi comentarii în reviste de specialitate sau în publicaţii magazinistice) . Critica a fost inegală faţă de aceste ediţii de documente. Pe parcursul anilor s-au adunat zeci de prefeţe, cuvinte înainte, note, recenzii, comentarii pe seama acestor lucrări. Unele le-am identificat şi le-am îndosariat. În cazul

.

.

)

)

.

12

altor volume, nu ştiu dacă ele au fost remarcate sau ignorate de critică, dacă nu cumva reactiile lor le-am pierdut la apariţie sau ulterior. Am ales pe~tru această Anexă un număr limitat de. asem~ne_a reacţi~, semnate sau pronunţate de istorici, jurişti, sociologi, politologi, d~plomaţi'. scriitori, ziarişti, de nume mari, academicieni, miniştri, ambasadon, maeşm ai scrisului românesc. Tuturor celor care nouă, editori ai acestor ediţii de documente Nicolae Titulescu, ne-au acordat atenţie, salutând cu preţuire demersul nostru, le multumesc în numele meu personal şi al tuturor celor care s-au asociat în tim~ acestui demers pro-Titulescu. .. Am adăugat o bogată iconografie, fotografu de epoca şi fotografii de istorie contemporană, reproduceri ale unor documente de arhivă relevante. Am făcut-o pentru a le salva indirect, dar şi pentru a le aduce la cunostinta celor interesati, specialişti sau nu. pus în faţa citit~rului ceea ce s-a recuperat.~ se~nalat_cu tristeţe ceva din ceea ce cu siguranţă s-a distrus iremediabil din arhivele unor personalităţi, colaboratori sau rudenii care au avut contingenţă cu Nicolae V

•

•

Am.'

Titulescu. Este mai presus de orice dubiu că în spaţiul românesc, mulţi ~in~r_e oamenii politici şi diplomaţii români ai perioadei antebelice .au f~st l~psip '. la arestare în cruncii ani ai stalinismului, de o mare parte a mscnsunlor şi ' fotografiilor lor - adeseori chiar în totalitate-, familiile lovite de nenorocire, nu puţine, procedând la distrugerea a ceea ce mai rămăsese, pentru a n~. fi invocate ca probe incriminatorii în procesele ce li se înscenaseră. Infor_maţnle dace mie în acelasi sens de Mariella Nenisor-Emanoil, Irina Raicoviceanu, Gheorghe Neniş~r, Savel Rădulescu n-a~ făcut decât să confirme cu noi argumente această puternică lovitură dată culturii române. Ar fi pretenţios - şi poate chiar şi inexact - să afirm că ofer cititorilor un dosar definitiv închis. Am formulat un mare semn de întrebare privind un depozit Nicolae Titulescu din Elveţia, al cărui destin a rămas necunoscut şi pe care instituţii specializate ale scatului român (Ministerul Afacerilor Externe, Academia Română, Fundaţia Europeană Tirulescu, Banca Natională a României) ar trebui să încerce să-l lămurească - lucru nu uşor, au ~recut 75 de ani - fapt însă pe care n-ar trebui să-l abandoneze.

.

13

Postumitatea lui Nicolae Titulescu convoacă pentru un nou şi potenţial demers nu doar câteva institutii sau indivizi. ' Lucrarea Titu/eseu. După 50 de ani din nou Acasă, tipărită în 2013, îşi găseşte o fericită continuare prin cartea Nicolae Titu/eseu. Arhive pierdute. Dosarul unei recuperări. Dacă prima dintre acestea vorbeşte despre moartea marelui nostru compatriot, despre reîntâlnirea cu ai săi, în 1992, în Inima Transilvaniei, cea de a doua este o evocare şi o pledoarie pentru salvarea şi perpetuarea în eternitate a operei ştiinţifice şi politico-diplomatice a lui Nicolae Titulescu, un apel la angajament colectiv în lupta pentru supravieţuirea gândurilor şi faptelor sale. Nicolae Titu/eseu. Arhive pierdute. Dosarul unei recuperări nu este o provocare pur şi simplu, nu este un act de orgoliu personal, ci o necesară restituire a unei pagini de istorie culturală, profund documentată. Cartea de fată are toate datele unei lucrări stiintifice, dar si ale unui roman de aventuri, în care rigoarea nu cedează facilului, certitudinea lasă loc imaginaţiei, cititorul devine coautor, tensiunea, ritmul, suspansul însoţindu-l pe acesta până la ultima pagină. Am fa.cut cu pasiune această cercetare, dar m-am ferit să fiu pătimaş în judecăţi. În jurul marilor valori naţionale, a operei de salvare şi de perpetuare, spre onoarea noastră ca neam şi beneficiul generaţiei viitoare, avem datoria să ne aflăm şi să ne regăsim solidari. ,,Aventura" intelectuală continuă. Şi chiar dacă nu se vor mai găsi piese care să dea peste cap ceea ce fac cunoscut astăzi, rămânem confruntaţi cu miile de pagini inedite ale lui Nicolae Titulescu, care-şi aşteaptă editarea. Dacă un tânăr, asa cum am fa.cut-o eu în urmă cu 50 de ani, îsi va asuma ' ' rolul de a-l sluji pe Nicolae Titulescu, angajamentul moral şi intelectual de a continua efortul consacrat restituirii operei sale politico-diplomatice, as fi multumit. ' ' În 1945, la Cluj, în sala Colegiului academic, Lucian Blaga rostea un fascinant discurs postum închinat lui Nicolae Titulescu. Evoc emoţionat faptul că după ce, în 2013, sub lumina lui Lucian Blaga - adică prin grija Fundaţiei Culturale „Lucian Blaga"-Sebeş -, apărea )

)

14

)

ea Titu/eseu. Dună 50 de ani din nou Acasă, acum, în 2015, Nicolae 1ucrar r b · ··1 Titulescu. Arhive pierdute. Dosarul unei recuperări apare s~ . ausp1c11 e Centrului Cultural „Lucian Blaga" - Sebeş şi ale Fundaţiei Culturale ,,Lucian Blaga" - Sebeş. Dincolo de coincidenţe, se impune şi rămâne simbolul unei mari prietenii. . , . . La Sebeş, după ani de dureroasă aşteptare, Lucian Blaga 11 pnmeşte dm nou cu deferenţă pe Nicolae Titulescu. GEORGE G. POTRA Octombrie 2014

)

15

AVANT-PROPOS

Les archives sont l'un des principaux dépositaires d'informations auxquels nous faisons appel en tant qu'individu, communauté ou peuple. Elles représentent une forme de mémoire que nous consultons pour effectuer des recherches à long terme ou à des fins immédiates. Nous vérifions presque chaque jour leur mission et leur importance dans la société. Au risque qu'on me reproche d'exagérer, j'affirme que dans toute évocation historique, dans toute évaluation contemporaine et dans tout projet, on ne peut pas ignorer des données et des idées conservées dans les archives, en tant que prémisses de toute construction matérielle et spirituelle. Cinstitution des archives de Roumanie date d'il y a presque 170 ans. Cexplication de cette réalité tardive se retrouve dans les facteurs objectifs et subjectifs que les historiens des archives roumaines ont identifiés et analysés avec une rigueur professionnelle. Je m'empresse de souligner qu'en dépit des réglementations légales, des corrections spécifiques à chaque étape, des mesures administratives et économiques-financières visant la consolidation des structures et de la fonctionnalité , sous le signe de l'organicité et de l'efficience, l'institution des archives de Roumanie a enregistré de sérieux dysfonctionnements et de graves accidents (pendant les guerres ou les catastrophes) . Chaque fois, le contenu informationnel des archives roumaines a été affecté. Les efforts ultérieurs - même si bien intentionnés et soutenus - n'ont pu reconstituer et restituer que de façon fragmentaire et incertaine, des egments d'histoire locale et même nationale - économique, ethnique, confessionnelle, culturelle, etc. Les archives du ministère des Affaires étrangères de Roumanie comme dans le cas d'autres institutions centrales - n'ont pas été épargnées par les effets des deux Guerres mondiales, des occupations 17

(austro-germano-hongroise en 1916-1918 et soviétique en 1944-1958), du transfert, à l'étranger, des archives et des autres valeurs, des confiscations et des destructions criminelles proprement-dites. Les changements de régime politique - en 1944 et 1989 - se sont répercutés sur la politique et la diplomatie roumaine, sur toutes les structures du ministère des Affaires étrangères, y compris sur ses archives. Plus exactement, les archives diplomatiques roumaines se sont trouvées ordonnées, dans une plus grande ou dans une plus petite mesure, par les actes et les documents essentiels concernant l'organisation institutionnelle du ministère des Affaires étrangères, adoptés dans les périodes 1859-1919; 1920-1947; 1948-1989. Mais il est tout aussi vrai que les réglementations, les mesures et les projets concernant ce domaine n'ont pas été concordants avec les besoins et sont restés en dessous des attentes. Rares sont ceux qui ont admis et accusé cette réalité. Je n'ai pas l'intention de faire de l'observation de cet état de choses une attitude politique. Il reste la stricte réalité suivant laquelle, dans l'histoire de plus de 150 ans du ministère des Affaires étrangères, on peut compter sur les doigts d'une main les noms des ministres des Affaires étrangères qui ont consulté les archives de la chancellerie diplomatique roumaine. Ce sont des choses qu'il faut savoir et dire. Nous n'avons pas une histoire sérieuse, complète, au-dessus de toutes pressions politiques et de tous compromis idéologiques, de la politique étrangère et de la diplomatie roumaine, tout comme nous n'avons pas de monographies pour la majorité des ministres roumains des Affaires étrangères. Nicolae Titulescu en fait exception . Loin de moi l'affirmation que l'on connaît tout et que l'on a tout dit et écrit sur lui. En ce qui concerne tous les ministres des Affaires étrangères de l'entre-deux-guerres, auxquels je me résume délibérément- qu'il s'agisse de Ion I.C. Bratianu, Take Ionescu, Ion Gh. Ouca, Ion Mitilineu, Gheorghe Gh. Mironescu, Oimitrie 1. Ghika, Victor Antonescu, Istrate Micescu, Nicolae Petrescu-Comnen ou bien de Grigore Gafencu, Mihail Manoilescu, 18

Mihail Sturdza, Constantin Vi~oianu, Gheorghe Tatarescu, pour en évoquer seulement quelques-uns - la question qui se pose est la suivante : où sont les archives liées à leur mandat de ministre des Affaires étrangères? Combien, quoi et comment a-t-on conservé de ces archives? Sont-elles ordonnées et, enfin, combien de ces documents d'archive se trouvent-ils à l'extérieur du pays, dans des collections privées ou dans les archives de certaines fondations? Ces questions ne sont pas de précieuses gratuités, elles suggèrent de potentielles nouvelles démarches dans la tentative de reconstituer d'autres parties du patrimoine national affecté par la destruction ou l'aliénation. Dans le présent ouvrage, j'ai essayé de répondre aux questions sur les documents des archives de Nicolae Titulescu qui, pendant plusieurs décennies, ont été éparpillés ou égarés à l'étranger. À part les notes strictement personnelles, Nicolae Titulescu emmenait avec lui un important nombre de documents officiels sur la politique étrangère de l'État roumain, élaborés avant, mais surtout pendant la période où il avait détenu les mandats de ministre des Affaires étrangères (19271928; 1932-1936). Le diplomate roumain justifiait cette mesure - très commentée à Bucarest, approuvée par les uns et condamnée par les autres - par la nécessité de disposer promptement, dans ses nombreux voyages et entrevues à l'étranger, de documents essentiels de la politique étrangère de son pays. En ce qui concerne les documents officiels, Nicolae Titulescu gardait les originaux (peu nombreux) ou les copies (plus nombreuses). Je voudrais souligner que la valeur des documents originaux est donnée, pour chacun d'entre eux, par leur substance même (historique, politique, diplomatique, etc.); en ce qui concerne les copies, je crois que leur valeur pourrait être tout aussi grande que celle des documents originaux au cas où ces derniers seraient égarés (volés, détruits, etc.). En tout cas, Nicolae Titulescu emmenait avec lui, à travers l'Europe, une partie de ces archives, officielles ou personnelles, placées dans des caisses spécialement conçues, les autres étant déposées temporairement dans l'un ou plusieurs coffres forts de banques ou d'ambassades, chez ses parents ou ses proches collaborateurs. 19

Sa destitution du gouvernement de la Roumanie (le 29 août 1936) l'a trouvé avec ces archives ur lui - donc une partie représentait son archive personnelle. Il n'existe pas de témoignages qu'il aurait essayé - et d'autant moins qu'il aurait réussi - de les restituer (lui-même ou par intermédiaires) au gouvernement roumain. Pas même au moment où il est revenu pour peu de temps dans le pays, en novembre-décembre 1937, Nicolae Titulescu n'a pas entamé des discussions sur ce sujet avec le ministère des Affaires étrangères. Les gouvernants de Bucarest étaient pressés de se débarrasser très vite et définitivement de l'ancien homme d'État et diplomate roumain. Les adversaires de Nicolae Titulescu l'ont constamment attaqué sur ce sujet également, pendant ses mandats de ministre des Affaires étrangères, ainsi qu'après avoir été écarté du Palais Sturdza. Son intention de publier dans le pays, en roumain, et à l'étranger, en français et en anglais, son ouvrage intitulé « La politique extérieure de la Roumanie (1937) » qui jetait un regard critique sur l'orientation et les démarches politiques-diplomatiques effectuées ultérieurement à sa destitution, a irrité au maximum les gouvernants de Bucarest qui considéraient qu'il sapait les intérêts capitaux de la Roumanie. Dissimulant les mécontentements réels de Carol II, qui se considérait comme visé par cet ouvrage, les condottières du monarque se sont déchaînés contre Nicolae Titulescu qu'ils one accusé de garder illégalement ec d'utiliser abusivement des documents secrets d'État, qu'ils associaient à la trahison. Par voie de décret-loi, Octavian Goga, Premier ministre, a procédé à la modification d'un article _du Code pénal, introduisant le délie de publication de documents secrets d'Etat. Le fait que cette modification visait surcout Nicolae Titulescu n'est pas demeuré inobservé par les politiciens et les journalistes qui savaient que celui-ci avait été menacé de se voir retirer la citoyenneté roumaine, par l'invocation formelle de la possession et de l'utilisation de documents secrets d'État. Les archives de Nicolae Titulescu sont restées éparpillées à travers le monde pendant plusieurs décennies. Cette situation s'est configurée dès la période de son activité publique et elles' est progressivement accentuée au fur et à mesure de la multiplication 20

et de la diversification des engagements, de longue ou de courte durée, à Londres, Genève, à La Haye, à Paris, Washington ou New York. La tension ressentie par notre compatriote pendant la période où il a détenu des fonctions officielles, a été doublée de la pression psychologique provoquée par les acres subversifs et les tentatives d'assassinat de la part de ses adversaires et de ses ennemis internes et externes. Dans ces conditions, Nicolae Titulescu a dû recourir à des mesures de sécurité spéciales pour sa personne et pour certaines valeurs personnelles ou familiales. À parc la décision de conserver ses documents et d'autres biens dans des coffres fores personnels (là où il travaillait) ou dans les coffres fores de banques ou de grands hôtels, il a choisi, après avoir consulté quelques proches, de confier une parc de ces écrits à des parents ou des collaborateurs très fidèles. Au fur et à mesure que les années passaient, après sa more le 17 mars 1941, au niveau de la conscience publique, de ses collaborateurs qui vivaient à l'étranger ou en Roumanie, s' accentuai c la crainte que les traces de ses archives seraient définitivement perdues et, encore pire, que des fiches en seraient détruites. Pendant la Guerre froide, les héritiers de Nicolae Titulescu (son épouse, d'autres parents de l'étranger) one cessé routes relations avec les officiels roumains (légations, ambassades, ministère des Affaires étrangères, Gouvernement de la Roumanie), refusant de donner leur accord pour le rapatriement de la dépouille morcelle de Nicolae Titulescu et de restituer divers documents qui lui avaient appartenu (archives, divers autres objets personnel ). Quant à l'activité laborieuse que j'ai dû déployer pour réaliser cet ouvrage original et personnel, je dois dire qu'elle a impliqué des recherches dans les archives et les bibliothèques de l'étranger (France, Suisse, États-Unis), des démarches pour identifier et amener en Roumanie un important nombre de documents de valeur de icolae Titulescu. J'ai également tenu un rôle effectif, possédant le pouvoir de repréenca tion, dans la négociation de diverses réglementations avec des peronnalités ou des institutions de l'étranger, possédant des archives Nicolae Tieule eu, et en cane que facteur opératif dans la prise en charge et le tran ferc de ces archives à Bucarest. 21

Le présent ouvrage part de la prémisse que la récupération d ' importants documents politiques-diplomatiques de Nicolae Titulescu, essentiels pour l'approfondissement de la connaissance de sa pensée, de son œuvre et de son action, a valeur de repère et de symbole, aux côtés d'autres similaires, pour la nécessité de reconstituer, conserver et mettre en valeur le patrimoine culturel national par des actions et des mesures spécifiques. ]' ai successivement présenté les facteurs subjectifs et objectifs de la dispersion, dans le temps et l'espace, des documents de Nicolae Titulescu, les circonstances nationales et internationales ayant accentué ce processus, d'un côté, et la difficulté de les identifier et de les récupérer, de l'autre côté. Les recherches effectuées au fü des années nous ont donné la possibilité d'enrichir et de confronter les informations, ce qui nous permet aujourd'hui de dire, avec une grande certitude, à qui et quand ont été confiés pour conservation, des documents Nicolae Titulescu, quel était leur régime de conservation (le lieu et la qualité du dépôt, les motifs ayant déterminé le changement du possesseur temporaire, les conditions de transfert), comment ces archives ont été aliénées, par étapes et modes différents (dans le pays : perquisitions, arrestations, confiscations; à l'étranger : subtilisation, vols entre parents; achats et ventes à des institutions de Roumanie et des États-Unis).

Je n'ai rien caché au lecteur de ce que j'avais appris au sujet des documents Nicolae Titulescu, déposés deux fois à Londres; sur les documents envoyés par l'intermédiaire du neveu de Titulescu, Gheorghe Neni~or, qui l'accompagnait au Portugal, et déposés à l'ambassade de Grande Bretagne à Lisbonne; sur la manipulation douteuse des documents Titulescu dans la capitale du Portugal et le transfert fragmentaire, à deux reprises, de l'amba sade de Grande Bretagne à la Légation de Roumanie dans la capitale

lusitaine; sur l'aliénation, de cè grand volume, de documents qui devaient être restitués, à Madrid, à Catherine Tieule eu; sur les documents qui éraient tombés, dans des conditions douteuses, aux mains de certains parents, en France (Marys Neni~or, la première épouse de Gheorghe Neni~or), mais aussi en Espagne (Gheorghe et Marie Yvonne Antoniade); sur les documents Nicolae Titulescu que les Allemands ont soustraits des archives françaises, en 1940, et les soviétiques ont capturés au moment où ils ont occupé une grande partie de l'Allemagne; sur les documents qui sont entrés par vente/achat aux archives de la Hoover Institution, à Palo Alto. Dans les pages de cet ouvrage, le lecteur trouvera des questions pressantes de Washington et des réponses approfondies de Lisbonne, des questions restées sans réponses, des recours, des rectifications; des arrestations, des données sur des voyages dont l'objectif et la fin étaient incertains. ]' ai « ouvert » des caisses et des valises, j'ai dévoilé des additions et des soustractions incorrectes en faisant de nouveaux comptages. Les lecteurs apprennent pour la première fois des nouvelles sur certains vols, sur des documents ayant fait l'objet de marchandes, sur l'argent, sur la pauvreté, sur les dons généreux et les dons annulés, sur les veuves solitaires et les époux trompés, sur le secret des coffres forts suisses. Dans le circuit des archives Nicolae Titulescu ont été impliqués aussi bien les officiels roumains, d'anciens collaborateurs de Nicolae Titulescu (Constantin Vi~oianu, George Anastasiu, Nicolae Raicoviceanu, Alexandru Totescu), que des parents de celui-ci (Catherine Titulescu, Ion Burd, Gheorghe Neni~or, Marys Neni~or, Gheorghe Antoniade, Marie Yvonne Antoniade, Vlad Antoniade, etc.). Le volume réserve une importante place aux démarches entreprises après la Deuxième Guerre mondiale pour faire venir en Roumanie les archives Nicolae Titulescu : de France, en 1968 (se trouvant en possession de Marys Neni~or); de Suisse, en 1995 et 2002 (en possession du dr Gilbert Monney Câmpeanu, à la suite du don fait par George Anastasiu); de Suisse, en 2002 (en possession du financier suisse d'origine roumaine Vlad Antoniade, le füs de Gheorghe Antoniade et de Marie Yvonne (Voni) Antoniade, exécuteur testamentaire de Catherine Titulescu); des États-Unis d'Amérique, en 2003 (en possession des Archives Hoover).

22

23

En partant des documents, j'ai soumis à l'analyse des points de vue et des versions contradictoires sur les documents de Nicolae Titulescu à l'étranger, les exagérations de A.F. Frangoulis sur le transfert d'un présumé wagon de documents à travers l'Espagne, vers Lisbonne, et les fantasmes de Jacques de Launay qui spéculait sur une imaginaire confiscation par les soviétiques, à Vienne, d'une valise de documents essentiels de Nicolae Titulescu.

On ne peur pas passer en revue dans cet Avant-Propos routes les démarches, routes les investigations ou les réussites, tous les noms ou routes les données. Je veux préciser pourtant ce qui suit : en 1967 ont été récupérées les conférences données par icolae Titulescu en Grande Bretagne, en été 1937, des pièces d'une grande valeur idéelle et politique, considérées comme perdues pendant 30 ans, ainsi que l'édition en anglais de l'ouvrage « La Politique extérieure de fa Roumanie (1937) »; en 1995, on nous a donné l'édition en français de l'ouvrage « La politique extérieure de la Roumanie (1937) » qui devait être publiée une année plus tard; en 2002 nous avons obtenu, par un double don, 2 000 documents originaux Nicolae Titulescu ; dans le même temps, neuf agendas de Notes quotidiennes (des années 1922, 1923, 1924, 1925, 1926, 1927, 1928, 1929, 1930) sont entrés au patrimoine de la Fondation Européenne Titulescu; en 2003, nous avons amené à Bucarest les copies sur support électronique de 12 000 documents Nicolae Titulescu.

venir de l'étranger des archives du grand homme d'État et diplomate

Nous avons évoqué et relevé le rôle qu'ont tenu, après la Deuxième Guerre mondiale (dans les années 1967-1968, 1982, 1995, 2002, 2003), dans la recherche et le transfert de ces documents en Roumanie, certains hommes politiques-diplomates, chercheurs-archivistes, réalisateurs et acteurs de la démarche suivie de Bucarest (George Macovescu, Victor Dimitriu, Dumitru Aninoiu, Constantin 1. Turcu, Teodor Huc, Gheorghe Buzatu, Adrian Na.stase, George G. Potra). Dans la connaissance de ce que nous avons appelé« Opération Marys » m'ont été vraiment utiles les informations données il y a quarante ans par mon collègue et mon ami Constantin I. Turcu, un archiviste parfait, un homme modeste qui ne s'est pas enorgueilli de revendiquer le rôle de principal négociateur (du moins l'un d'entre eux) du transfert des documents Nicolae Titulescu de Paris en Roumanie et qui s'est contenté seulement de cette joie vécue, com1;1e l'avaient« vécue» tous ceux qui ont aimé et qui aiment« le Patron » . A côté de lui, et non seulement, nous avons suivi les efforts de ranger les documents Nicolae Titulescu dans !'Archive diplomatique du ministère des Affaires étrangères. La reconstitution de la Maison Titulescu, en 2002, a coïncidé avec la relance des démarches de la Fondation européenne Titulescu pour faire

roumain. Évoquant cette chose, j'ai, e~, soin de ne pas s,ous-esti~er le r~le,~es personne qui, s'étant établies a 1 etranger, ont sau~e ces archives a_pres s ,etre vu confier leur garde, même si, plus tard, en raison de contraintes economiques-financières et de conjonctures politiques complexes, elles ne les ont pas gratuitement restituées à l'État roumain et les ont confiées, moyennant argent, à des archives étrangères. . . Toute évocation des personnalités sans lesquelles une pame des archives Nicolae Titulescu n'aurait pas été en sécurité, pendant plusieurs décennies, même si elles ne se trouvaient pas en Roumanie, ne peut pas ignorer les noms de George I. Duca et Elena S. Danielson, auxquels nous devons rendre hommage. Je n'ai pas cessé de plaider pour le droit de la Roumanie d'être, de telle ou telle manière, en possession de ces documents ou du moins de les con ulrer sans aucune restriction. Dans un autre segment important de mon ouvrage, le lecteur peut connaître le Processus de valorisation des Archives du ministère des Affaires étrangères, passant en revue avec rigueur des intentions, des projets et des actions, en particulier ceux intervenus depuis 1990 et jusqu'à nos jours, et la Restitution del' œuvre scientifique et politique-diplomatique de Nicolae Titulescu - entre ambitions et réalité. Les deux synthèses sont des textes riche d'idées et de faits, évoquant des parties indispensables de la posthumité de Nicolae Titulescu. ]' ai réservé à l'Annexe le rôle de chambre de résonance de l'édition en Roumanie des recueils de documents et des ouvrages riches de matériel documentaire, consacrés à Nicolae Titulescu et publiés au cours de 50 ans (préfaces, pri es de parole à l'occasion des lancements de livres, organisés comme de véritables événements culturels, présentations et commentaires dan des revues spécialisées ou des magazines). La critique a été inégale à l'égard de ces éd itions de documents. Au cours de années il y a eu des dizaines de préfaces, avant-propos, notes, préentarions et commentaires en marge de ces ouvrages. ]' en ai identifiés quelques-uns et je les ai placés dans les dossiers. Quant aux autres volumes,

24

25

je_ ne ~~~rrais ~as dire s'ils ont été remarqués ou ignorés par la critique, ou bien si J en avais perdu de vue les réactions, au moment de leur parution ou plus tard. J'ai ch~isi pour cet~e Annexe un nombre limité de réactions, signées ou pronon,ce~s ~ar ~es historiens, juristes, sociologues, politologues, diplomates, ecnvams, Journalistes, par de grands noms, académiciens, ministres ambassadeurs, maîtres de l'écriture roumaine. ' , _Je remercie tous ceux qui nous ont accordé leur attention, à nous, editeurs, de ces d~cuments Nicolae Titulescu, et qui ont salué et apprécié notre demarche, Je les remercie en mon nom personnel et au nom de tous ceux qui se sont joints, au fil du temps, à cette démarche de restitution de l' œuvre de Nicolae Titulescu. , ]_' ai ~jouté une riche_ iconographie, des photos d'époque et des photos histoire contemporaine, des reproductions de documents d'archives importants. _Je l'ai fait pour les sauver indirectement et pour les porter à la connaissance des personnes concernées, spécialistes ou non . . J'ai mis devant le lecteur toue ce qui a été récupéré. J'ai signalé avec tnstesse quelque chose de ce qui a été certainement détruit irrémédiablement dans les archives de personnalités, collaborateurs ou parents qui avaient côtoyé Nicolae Titulescu. . Il est hors ~e doute que dans l'espace roumain, bien des hommes polin~ues et des diplomates roumains de l'entre-deux-guerres ont été dépossédes'. ~u mo~enc_ de leur mise en prison, pendant les dures années du scalm~sme,. dune unpor~a~te partie de leurs documents et de leurs photos_ parfois meme en tocalue -, les familles touchées par le malheur, assez no~breuses, ~-yanc pr~cédé elles-mêmes à la destruction de ce qui en était re~te pour qu ils ne s01ent pas invoqués comme éléments de preuve incrim,mant~ ~ans les procès qui leur étaient montés. Les renseignements qui m one ece offerts par Mariella Neni~or-Emanoil, lrina Raicoviceanu, Gheorghe Neni~or, Savel Radulescu n'ont fait que confirmer par de nouveaux arguments ce dur coup porté à la culture roumaine. Il serait prétentieux.- et peut-être même inexact - d'affirmer que j'offre aux lecteurs un dossier définitivement clos. J'ai eu un grand point

?

26

d'interrogation quant à un dépôt Nicolae Titulescu de Sui~se dont le destin est resté inconnu et que les institutions concernées de l'Etat roumain (le ministère des Affaires étrangères, l'Académie roumaine, la Fondation européenne Titulescu, la Banque nationale de .Roumanie) auraient dû essayer d'éclaircir. Une action qui n'est pas facile à réaliser puisque 75 ans sont passés, mais que ces institutions ne devraient pas quand même abandonner. La posthumité de Nicolae Titulescu convoque pour une nouvelle et potentielle démarche non seulement quelques institutions ou individus. Louvrage «Titulescu.Après 50 ans, de nouveau chez soi», édité en 2013, trouve une heureuse suite dans l'ouvrage « Nicolae Titulescu. Archives perdues. Le dossier d'une récupération ». Si le premier ouvrage parle de la mort de notre grand compatriote, de sa rencontre avec les siens, en 1992, au cœur de la Transylvanie, le deuxième est une évocation et un plaidoyer pour la sauvegarde et la perpétuation pour l'éternité de l'œuvre scientifique et politique-diplomatique de Nicolae Titulescu, un appel à l'engagement collectif dans la lutte pour la survie de

se idées et de ses actes. « Nicolae Titulescu. Archives perdues. Le dossier d'une récupération » n'est pas un simple défi, ce n'est pas un acte d'orgueil personnel, mais une nécessaire restitution d'une page d'histoire culturelle, profondément documentée. Le présent ouvrage a toutes les données d'un ouvrage scientifique, mais aussi d'un roman d'aventures, où la rigueur l'emporte sur les choses faciles, où la certitude fait place à l'imagination, le lecteur devient coauteur, la tension, le rythme, le suspens l'accompagnant jusqu'à la dernière page. ]' ai fait cette recherche avec passion, mais j'ai essayé de ne pas être fougueux lorsque j'ai formulé mes jugements. Nous avons le devoir de nous trouver et de nous retrouver solidaires autour des grandes valeurs nationales, de l'action de sauvegarde et de perpétuation de ces valeurs, pour notre honneur en tant que nation et au bénéfice des générations futures. « Laventure » intellectuelle continue. Même si l'on ne trouve plus de pièces qui pourraient renverser ce que je fais connaître aujourd'hui, nous 27

resrons confronres aux milliers de pages inedires de Nicolae Tirulescu qui arrendenr d' erre publiees. Si un jeune, comme je l'etais il y a 50 ans, assumait le role de servir Nicolae Titulescu, I' engagement moral et inrellectuel de poursuivre I' effort consacre a la restitution de son a:uvre policique-diplomatique, je serais heureux. En 1945, clans la salle du College academique de Cluj, Lucian Blaga pronon'raic un fascinanr discours-hommage posthume a Nicolae Ticulescu. J'evoque avec emotion le fair qu'apres la parucion, en 2013, sous la lumiere de Lucian Blaga - c'es c-a-dire par Jes soins de la Fondacion culcurelle « Lucian Blaga » - Sebe~ - de I' ouvrage « Titufescu. Apres 50 ans, de nouveau chez soi », en 2015 para1t, sous Jes auspices du Centre culcurelle « Lucian Blaga » - Sebe~ et de la Fondacion culcurelle « Lucian Blaga » Sebq, I' ouvrage « Nicofae Titufescu. Archives perdues. Le dossier d 'une recuperation ». Au-dela de routes co"incidences, s'impose et demeure le symbole d'une grande amitie.

ASebe~, au bout d'annees de douloureuse arrenre, Lucian Blaga .accueille a nouveau, avec deference, Nicolae Ticulescu. GEORGE G. POTRA Ocrobre 2014

Traduir par Georgeca Constantin

28

FOREWORD

The archives are some of the main repositories of information we appeal ro as individuals, as a community or people. They represent a form of memory we go co for long term research or for immediate interests. We check almost on a daily basis their role and importance in society. Taking the risk of a reproof for exaggerating, I scare chat in any historical evocation, in any contemporary evaluation and in any future project, we cannot ignore data and ideas kept in archives as premises of any material or spiritual construction. As an institution, the archives in Romania identify their act of birth 170 years ago. The explanation for this tardive reality is co be found in both objective and ubjective factors, which have been rigorously identified and analyzed by the hi torians of the Romanian archives. I am in a rush co underline that, despite all legal regulations, of the stage corrections, administrative, economic and financial measures to consolidate their structures and functionality, under the sign of organicity and efficiency, the institution of the archives has recorded in Romania serious dysfunctions and grave accidents (during war or calamities). With each of these, the informational content of Romanian archives has been affected. The subsequent efforts - no matter how consistent or well-intended could only reconstruct and restore in a fragmentary and uncertain manner the segments of local and even national history - economic, ethnic, confessional, cultural a.s.o. The Archive of the Ministry of Foreign Affairs of Romania - just as in the case of other central institution - has not been shaded from the effects of the two world wars, of occupations (the Austrian-German-Hungarian one from 1916-1918 and the Soviet one from 1944-1958), of the transfer

29

of archives and of other valuables abroad, of confiscations and actual criminal destructions. The changes in the political regime - in 1944 and 1989 - have had repercussions on Romanian politics and diplomacy, on all the structures of the Ministry of Foreign Affairs, thus on its archives as well. To be exact, I should mention the face that Romanian diplomatic archives were, to a lesser or greater extent, ordered by rhe essential aces and documen_cs regarding_ the institutional organization of the Ministry of Foreign Affairs adopted m the periods 1859-1919; 1920-1947; 1948-1989. Just as exact is the fact that the regulations, measures and projects regarding this domain have not kept up with necessities and have lagged behind expectations.

·n archive and finally, which pares are outside the country, in proce se d l ' . . . are not pnvace colleccions , or in archives of foundanon . ? Such quesnons . precious gratuities, as they suggest new pocenual approaches m the attempt to reconstruct other pares of the national patrimony affected through destruction or alienation. In che present work, we have attempted to answer questions regarding chose documents in the archives of Nicolae Ticulescu scattered and lose in

Nicolae Ticulescu is an exception. Far from me to say char everything is known and that everything about him has been said and written. Regarding all the Foreign Affairs ministers in the period between che wars, co which I deliberately limit myself - be it Ion J.C. Bracianu, Take Ionescu, Ion Gh. Duca, Ion Micilineu, Gheorghe Gh. Mironescu, Dimicrie I. Ghika, Victor Antonescu, Iscrace Micescu, Nicolae Perrescu-Comnen, Grigore Gafencu, Mihail Manoilescu, Mihail Scurdza, Constantin Vi~oianu, Gheorghe Tacarescu, to remember just some of chem - che question arises: where are the archives related to their mandates as Foreign Affairs Ministers? How much, what and how was kept? Is che information

che world for decades. Nicolae Ticulescu kept on his person, along with strictly personal notes, many oficial documents regarding the foreign policy of the Romanian care, elaborated both before, but especially during his mandates as Foreign Affairs minister (1927-1928; 1932-1936). The Romanian diplomat justified such a measure - much discussed in Bucharest, approved of by some and condemned by others - through the necessity of disposing promptly, in his numerous travels and meetings abroad, of essential aces of Romanian Foreign Affairs policy. Regarding official documents, Nicolae Ticulescu kept originals (fewer) or copies (more numerous). As far as the originals are concerned, I shall remark the face chat their value is given, in each case, by their very substance (historical, political, diplomatic, a.s.o.); as for the copies, I chink chat their value might be as big a the originals', in case the latter were lose (stolen, destroyed, a.s.o.). Whatever the case may be, Nicolae Ticulescu carried with him around Europe pare of this archive, official or personal, in especially designed chests, the rest being temporarily deposited in one or several bank safes or ac foreign embassies, relatives and close collaborators. His dismissal from the Romanian government (on the 29'" August 1936) found him with these archives on his person - most of it being a per onal archive - and there are no testimonies chat he had cried - much less succeeded - to give them over (personally or through intermediaries) to the Romanian government. Not even when he returned to the country, in November-December 1937, for a shore while, did Nicolae Ticulescu have discussions co this end with the Foreign Affairs Ministry. The government

30

31

There are very few of those who acknowledged and accused this reality. I do not intend to make the observation of this state of affairs into a political attitude. There still remains the strict reality chat, in the over 150 year history of the Ministry of Foreign Affairs, one can count on the fingers of a hand the names of the Foreign Affairs ministers who have descended in rhe archives of the Romanian diplomatic chancellery. These things must be known and said. We do not have a serious, comprehensive history, above any political pressures and ideological compromises, of the Romanian foreign policy and dipl?mac_Y, _just as we do nor have monographs for most of the Foreign Affairs mm1scers of Romania.

in B_ucharesr was in a rush to get rid, as quickly and determinedly as possible, of the former Romanian diplomat and statesman. icolae Tirulescu's opponents have constantly attacked him on this subject as well, both during his mandates as Foreign Affairs Minister and ' especially, after his being removed from the rurdza Palace. His intention to publish, in the country, in Romanian, and abroad, in French and English, his book, Romania's foreign po/icy (1937), which criticized the orientation and the political and diplomatic approaches following his dismissal, irritated to the maximum the Romanian government, as they thought it undermined the major interests of Romania. Hiding the real discontents of Carol the 2" a sau m stramatate. Un timp s-a vehiculat ideea unui fond unic de documente Nicola ~i:ulescu, ce.~r avut.des~inul în amintirile lui A.F. Frangulis2~ 7 ş1 L~ co~~luz11le mvesngaţtilor istoricului belgian Jacques de Launay2 • I~s~ra1~area acestui fond era pusă de A.F. Frangulis, preşedinte al Acade.m1e1 D1~lomatice Internaţionale de la Paris, în legătură cu tentativa lui N.1c~l~e T1:ul~scu, din 1940, de a trece prin Spania spre America La tin ă, tnm1ţand mamte, prin Portugalia, o mare cantitate de documente· d acă este să-l c.redem pe ~.F. Frangulis, era vorba de „un întreg vagon conţ,inând toate arhivele sale, m special documente secrete de o valoare inestimabil ă minutele Confe~inţei de Pa~e din 1919-1920, note personale, precum ş; ~lte d~c~1:1ente importante .28 Acelaşi A.F. Frangulis ne spune însă că, în 1mpos1bil1tatea de a părăsi Spania, ,,dl Titulescu a crezut că trebuie s ă- i telegrafieze ambasadorului Marii Britanii la Lisabona, Sir Raynald CambelF'\ acesta a luat în posesiune tot ce se găsea în vagon, dar, de atunci , a fo st imposibil să se găsească urma preţioaselor arhive". 30 In legătură cu aceste documente, iată versiunea pusă în circulatie de către Jacques de Launay: ' ,,În timpul invaziei germane din 1940, Titulescu şi soţia sa s-au prezentat, la începutul lunii iunie, la frontiera elveţiană , ·11 pentru a obcine azilul politic. 32 Amândoi aveau vizele necesare, dar, potrivit obiceiului ~raditional al bancherilor elveţieni, care refuză să împrumute o umbrelă pe ~reme proastă, soţii Titulescu au fost respinşi. 3 3 A

._..

..,

~

menţionat

-au dus arunci la Henday3: , av~~d paşapoarte ~i~lomati~~ şi ~u cer~t re cu motivul martuns1t de a se refugia m Brazilia, ş1 autondrept d e rrece , - ·1 e spaniole i-au refuzat.35. . . . I can · · d" 1 · 36 ' ii Ticulescu aveau cu e1 cmc1 va11ze. -au cerut unui cuner ip omanc ă leo~epoziteze la ambasadorul Marii Britan~i din Lisab_ona. Ceva _mai · de această dată au putut scăpa de preuoasele bagaJe, care au aiuns norocoşi ' •. ncrualirate la Lisabona, la ambasadorul S1r Ronald Campbell. cu pu ~ 1 • h A ••1 1 Ce contineau aceste valize? In prime e patru se gaseau arme persona e ale minist;ului; în cea de a cincea - documente originale şi confidenţiale şi · ales discutiile lui Timlescu cu ministrul Afacerilor Externe sovietic, mai . 37 Lirvinov. upă război, văduva lui Titulescu, pe atunci refugiată lângă familia sa, la Madrid, a cerut ambasadei britanice din Lisabona restituirea celor cinci valize. Cele cinci bagaje au fost predate domnului şi doamnei Nenişor, nepot i fo c secretar al lui Titulescu. N-au ajuns însă la Madrid, în mâinile văduvei Îui Tirulescu, decât patru. Acestea conţineau îndeosebi discursurile şi conferinţele, cele 157 agende38 mari din viaţa sa politică dintre 1923-1931 , memoriile şi notele dintre 1925 şi 1936. După lungi negocieri şi mulţumită sprijinului doamnei Titulescu, am putut obţine ca ele să fie păstrate pentru cercetători la Institutul Hoover din Stanford. 39 O copie a textelor care îi interesează pe români a fost remisă de noi Arhivelor române. Conţinutul celei de a cincea valize a plecat, asadar, cu sorii Nenisor. Ce s-a întâmplat

.

.

cu el? [sic.1 olonelul Sergiu Nenisor voia să-si refacă situatia în România de după război şi, împreună cu so,ţia sa, s-a clus la Viena, în 1946, pentru a trata reîntoarcerea în rară. r, într-o zi, 'a fost răpit pe o stradă din acest oraş, după toate probabilităţile de Securitatea română. Nimeni nu va mai afla vreo veste, nici de pre el, nici despre hârtiile care au dispărut cu el. oamna Nenişor, singură la Viena, s-a întors la Paris. Am întreprins o ~nchetă pe urmele sale. A locuit succesiv la Paris, pe strada Chanez 1, apoi 10 ~oburgul St. Honore. Cu ajutorul poliţiei franceze, am putut stabili că a divorţat de soţul ei, după care a obţinut cetăţenia franceză, la 1 septembrie 51

50

.

1966. A părăsit Parisul la sfârşitul lui 1966, intrând într-un azil de bătrâni din Departamentul Eure-ec-Loire, castelul d'Abondant, unde a murit la 17 februarie 1969. N-a lăsat în urma ei niciun act. Anchetele mele la Bucureşti nu mi-au permis să găsesc urma colonelului Sergiu Nenişor. Hârtiile trebuie că au rămas în mâinile Securităţii române. Nimic anormal în acest fapt. În anii '60, prietenii mei istorici români mi-au cerut să caut la Moscova urmele documentelor şi mărturiilor lăsate de mareşalul Antonescu în timpul detenţiei sale. Sovietele mi-au răspuns după cum urmează: -Arhivele Justiţiei militare n-au nicio legătură cu cele ale Justiţiei sau Guvernului.

d d fa eul că numeroase documente s-au _a~at, la . ·un fel suspectate, e ucl . PN. olae Ticulescu, în mâinile soţiei sale, n1c1 • oarcea u1 ic · · (Gh h moartea ş i lomatice Românesti. Nu mi s-a ' ' r , dat nicio explicaţie pertinentă. - În luna februarie 2005 am solicitat chemarea ministrului de Externe în faţa Comisiei de politică externă a Senatului României. S-au prezentat şeful contabil şi directorul Arhivei MAE care au dat asigurări că «totul se va rezolva». De fapt, n-a avut loc nicio discuţie din lipsă de interlocutori. - La 1 martie 2005 am înaintat domnului ministru de Externe un Memoriu, semnat de toti, sefii de colective, în care solicitam reluarea dia, logului şi reluarea finanţării. Înaintat la Cabinetul ministrului de domnul Ambasador Constantin Ene, memoriul nostru a avut aceeasi , soartă ca coare documentele înaintate anterior: niciun răspuns. - La 22 martie 2005, în calitatea pe care o aveam de coordonator ştiinţific al Colecţiei Naţionale de Documente Diplomatice Româneşti, am înaintat ministrului de Externe un Memoriu intitulat Importanţa naţională ş; internaţională a Colecţiei Naţionale de Documente Diplomatice Româneşti, arătând că 4 volume sunt finalizate şi pot fi trimise la tipar, subliniind că o astfel de operă nu are culoare politică şi că ea nu poate să aibă niciun fel de legătură cu schimbările de guverne, de titulari la Externe etc. N-am primit niciun răspuns la acest Memoriu. - Dată fiind ostilitatea vădită a MAE şi dispreţul suveran pe care l-a afişat, obtuzitatea colaboratorilor dlui Ungureanu - mă refer aici în special la dl ministru adjunct Leuştean, care, deşi istoric prin formaţie (azi «scră­ lucit» reprezentant al diplomaţiei române pe meleaguri îndepărtare) , )

134

a dovedit în mai multe convorbiri cu subsemnata că nu înţelegea nimic din ceea ce se făcea de către colectivul de cercetători de la Academia Diplomatică si că respingea cotul fără niciun discernământ. În această situaţie, am apelat Îa un fost ministru de Externe, dl Andrei Pleşu, intelectual subţire al asa-zisei «societăţi civile», pe atunci consilier - culmea! - de politică externă al Preşedintelui Băsescu. La 12 aprilie 2005 i-am adresat un Memoriu în manuscris, cerându-i sprijinul pentru deblocarea situaţiei. N-am primit

niciun răspuns. -La 21 aprilie 2005, luând în serios plângerile tot mai gălăgioase ale MAE că «nu are bani » pentru publicarea documentelor, am anuntat printr-o Notă pe dl Ambasador Constantin Ene că am găsit o sponsoriz~e pentru publicarea întregii Colecţii, solicitând MAE învoirea să punem în practică această soluţie salvatoare. Eroare! Pe Memorandumul trimis de Directorul Academiei Diplomatice, Ambasadorul Constantin Ene, la Cabinetul ministrului de Externe, dl adjunct de ministru, Leuştean, a pus următoarea rezoluţie caragialescă: «Nu mai este de actualitate. MAE a promovat o HG pt. înfiinţarea unei noi comisiipt. editarea de doc. di:pl. Leustean». Comentariile sunt , cred de ' prisos. Iresponsabilitatea, incultura crasă, reaua-vointă, ura fată de cot ce înseamnă valoare în ştiinţa istorică românească, desco~siderarea interesului naţional al acestei ţări - coate acestea apar limpede din atitudinea MAE. -La 25 aprilie, necunoscând « rezoluţia » ministrului adjunct Leuştean, am înaintat dlui Ambasador Constantin Ene o Notă cuprinzând cheltuiala estimară pentru publicarea de către Editura Enciclopedică a primului volum finalizat al Colecţiei, anunţând corodată că o Fundaţie particulară este gata să preia asupra sa costurile întregii activităti de publicare. MAE a ~ , raspuns prin tăcere·, In august 2005 a urmat lichidarea Academiei Diplomatice, lichidarea co~ectivului de cercetare pentru Colecţia Naţională de Documente D,ţ~o":atice Româneşti (vezi «M.O.», Partea I, nr. 748/17 august 2005) . ana acum am relatat, sec, faptele. Mai departe voi formula nişte judecăţi pe care mi le asum în întregime: )

1

~

135

-Ministeriatul lui Mihai-Răzvan Ungureanu la Externe a fost o eroare gravă. Echipa lui a distrus cu sânge-rece şi premeditare o instituţie de prestigiu internaţional - Academia Diplomatică - înlocuind specialiştii, care susţineau cursuri şi seminarii acolo, cu personaje propulsate politic, inşi pe care nu i-a întâlnit nimeni pe la congresele internaţionale de istorie sau prin arhivele diplomatice din ţară şi din străinătate. -Au distrus un prestigios colectiv de cercetare care a pus pe masa MAE câteva volume de documente diplomatice - adevărată carte de vizită a politicii externe româneşti, necesară mai mult ca oricând acum, când România trebuie să-si etaleze zestrea de cultură si civilizatie în fata Comunităţii Europen~. ' ' ' Ca unul dintre istoricii care, timp de atâta amar de ani , n-am încetat să mă zbat pentru ca România să poată oferi lumii, printr-o Colecţie Naţională de Documente Diplomatice, măsura contribuţiei sale la politica de pace şi securitate internaţională, la construcţia de azi a Uniunii Europene, am crezut de datoria mea să dezvălui cititorilor de azi şi de mâine o parte a unui adevăr dureros. Pentru că, poate, cineva, cândva, ne-ar putea întreba: «Ei au trădat, dar voi ce aci facut?»" 163 '

Nu-mi propun în niciun fel să amendez afirmaţiile distinsei doamne Viorica Moisuc, eminent cercetător şi om de atitudine. Paginile Domniei Sale distilează durerea nu doar pentru batjocura arătată de autorităţi unor valoroşi istorici, arhivişti şi editori, ci şi pentru dezinteresul iresponsabil manifestat faţă de proiecte de interes naţional, absolut necesare, generate de o Hotărâre de Guvern care fixa cadrul si obiectivele.

colectiilor de documente diplomatice şi a memorialisticii Externe,. a " , diplornanc~ .d . - 1Institutului Diplomatic Român, la data de 6 ianuarie C0 nsultan . site u · · • decurs de 9 ani, a 5 volume d e d ocumente apanpa, 10 , . . . . . 16)_ 15, a rn rennut 20 . · a unui volum de ammnn d1plomance. l . D' 1 . d1.Plornance. Sl : sa· aprecieze eficienta Las pe e1mor , preocupării Institutu . u1, ip omanc · de editare de documente diplomat1ce, 10 raport cu • • R an in m atene . 1 d' .. orn_ l ·alistilor si mărimea mijloacelor financtare puse a 1spoz1pe nurnaru spect ' ' - . . H • , de Guvern si alte reglementan aferente. nn otarare , . . ·1 , - · p O . or q potentialele reactii din partea cmton or, 10 ce ma pnveşte ncare v n , • · "l d · ir... · .,, etstudio' că numărul si or voi remarca, sine ' ritmul apantu ~ . sunt escura. ~ I rivinta rigorilor de editare, remarc faptul ca nivelul la care se , l . - - · • 1anre. n P af1" b standardele academice. Lipsa în une e cazun, sarac1a m opereaza se a su . . - . . majoritatea cazurilor în privinţa notelor explicat1ve, adnotanlor ş1 com~n. ·uor a trimiterilor esentiale pentru plasarea în epocă, cunoaşterea actonlor can , , . 0:. • bia filmului evenimentelor, lasă impresia de lucrun racute 10 gra a. '

Revin la ceea ce mi-a concentrat atenţia în Hotărârea de Guvern nr. 563 din 14 august 1991. . . . . . . În spiritul prevederilor Actului de consrnuire ş1 Statutu~u1 F~n~aţtei Europene T itulescu, la sfârşitul anului 1991 ~m el~ ~orat ~1 _a~ .10a 10 tat conducerii M in isterului Afacerilor Externe proiectul 6 publicam integrale a operei politico-diplomatice a lui Nicolae Titulescu: _ . · asumat, pnn · •msuş1· A c t u I sau consn,,Fundatia Europeană Titu 1eseu ş1-a •

La 28 iulie 2005, prim-ministrul României, Călin Popescu-Tăriceanu, talonat de Anton Niculescu, secretar de Stat la Ministerul Afacerilor Externe, Mircea Miclea, ministrul Educaţiei şi Cercetării, Gheorghe Barbu, ministrul Muncii , Solidarităţii Sociale şi Familiei, Ionuţ Popescu, ministrul Finanţelor Publice, a semnat Hotărârea de Guvern nr. 880 privind înfiinţarea Institutului Diplomatic Român . 164 La punctul 2d, Hotărârea de Guvern stabilea ca obiect de activitate „editarea, în colaborare cu Arhivele Diplomatice ale Ministerului Afacerilor

tutiv, publicarea operei complete a ilustrului om politic şi dipl.o~~t r~man. ~Intr-o primă etapă, se va publica · opera po 1·mco· d'ip 1orna t 1ca, iar 10tr-o a doua etapă, opera ştiinţifică. . . Ed itarea documentelor avându-l ca emitent pe Titulescu (în d1fente ipostaze: trimis extraordinar si ministru plenipotenţiar, reprezentant al României în diferite organism~ internaţionale sau la diferite conferinţe sp~cializate la n ivel subregional, regional şi mondial, ca şi în calitat~ de mi~ ni tru de Externe) poate contribui în mod hotărâtor la descifrarea b1og:afie} politice a marelui om politic şi diplomat român, dar şi, într-o i:nasura relevantă, - având în vedere perioada îndelungată în care acesta s-a ilustrat

136

137

'

pe scena politică şi diplomatică românească şi internaţională - la punere în lumină a principiilor cardinale şi obiectivelor majore ale politicii externa româneşti în anii interbelici. Ideile lui Titulescu privind securitatea, dezar~ marea, cooperarea economică si culcural-stiintifică internatională locul . ' ' ' , ' Sl rolul organismelor de vocaţie mondială în apărarea păcii şi dezvoltar:a conlucrării internaţionale prezintă prin conţinutul lor original şi caracterul lor realist un deosebit interes, păstrându-şi, în ciuda trecerii timpului, deplina lor actualitate. Opera politico-diplomatică îl ilustrează pe Titulescu ca unul dintre promotorii construcţiei unui nou sistem de relaţii pe continent şi în lume, ca un mare european. Colecţia de documente privind opera politico-diplomatică a lui Titulescu va cuprinde 16 volume, de circa 400 de pagini fiecare, structurate şi editate după criterii ştiinţifice, similare tuturor celor folosite de marile colectii de documente publicate sub auspiciile ministerelor de Externe din tiri ca Franţa, Italia, Germania, Marea Britanie, Statele Unite ale Americii.' Editorii îşi propun să publice toate actele semnificative avându-l drept autor pe Titulescu (rapoarte, memorandumuri, memorii, note, circulare, telegrame ş.a.), precum şi actele majore (tratate, acorduri, protocoale), la a căror negociere şi definitivare şi-a adus o contribuţie substanţială, semnându-le în numele României. În mod firesc, în această colectie îsi va găsi loc şi corespondenţa purtată de către Titulescu cu diverse perso~ali~ăţi ale lumii politice, economice, ştiinţifice şi culturale din ţară şi străinătate, precum şi acre privind recunoascerea sa de către foruri politice, sciintifice si universitare din spaţiul europea~ şi din spaţiul excraeuropean. ' ' ' Documentele avute în vedere în această colecţie vor fi publicare, după criteriu cronologic, în limba originală în care au fose elaborate sau prezentate în faţa unor forumuri internaţionale (majoritatea lor sunt redactate în limba franceză, dar un număr apreciabil au fost redactate şi în limba engleză). Nu se va proceda la niciun fel de abrevieri, absenţele din text, locurile deteriorate sau ilizibile fiind marcate corespunzător, singura libertate pe care editorii şi-o asumă pentru textele în limba română fiind aceea de a pune de acord textul cu normele ortografice ale limbii române, iar în legătură cu textele în limbi străine de a opera asupra greşelilor evidente de grafie sau de tipar. Documentele propriu-zise vor fi însoţite de adnotări care 138

rnită întelegerea deplină şi exactă a contextului general în care a avut p::enimen rul sau demersul dat, ca şi în legătură cu instituţiile şi persoocl' - ·1e românesti si străine evocare în aceste acte. Pentru a facilita consulna itaţl estor note, ele , vor cu d ispuse, la re c l "l e s1m1 . ·1 are strame, -· ca s1. •m ed'1t11 carea aC ' . ' ' . _ sfârsitul fiecărui document. Fiecare volum va beneficia de o nota asupra la lu~ului , de un glosar, de un indice analitic, de o listă a documentelor 0 : te precum si de un număr de fotografii semnificative privind acti1nsera , , . ·1e politico-diplomatice ale lui Nicolae Titulescu si ~raa , facsimile ale unor doc~mente importante. Fiecare volum va beneficia de o cronologie a perioadei respective şi de indicaţii bibliografice din literatura de specialitate română şi străină. Colecţia se va deschide cu o prefaţă (studiu) a preşe­

t •

1

dintelui Fundaţiei Europene Ticulescu. Principalele surse pentru această colecţie de documente le reprezintă institutiile românesti (Arhiva Ministerului Afacerilor Externe, Arhivele racul~i - Bucureşti, Biblioteca Academiei Române, Biblioteca Naţională, Arhivele Scatului - Craiova, Arhivele Statului - Ploieşti, Arhivele Statului Ia i muzeele de istorie din Bucuresti, Craiova, Ploiesti, Slatina, Caracal, '' , ' Ticuleşti ş.a.); vor fi cercetate şi fructificate, de asemenea, documentele care-l privesc pe Ticulescu aflate în arhivele ministerelor de Externe din Franta, Germania, Italia, Marea Britanie s.a., în arhivele unor organizatii ' , ' internaţionale (precum: Societatea Naţiunilor, Comisia de Cooperare Culturală Internaţională, Academia Diplomatică Internaţională - Paris, Academia de Drept Privat - Roma, Curtea Internaţională de Justiţie Haga), universitătile din Atena, Bratislava s.a., Arhiva Fundatiei Hoover din UA. , , ' Proiectul de mare complexitate sub raportul construcţiei, pregătirii, c~legerii şi editării, urmează să acopere o perioadă de minimum 10 ani, rttmul de apariţie fiind condiţionat de întrunirea tuturor factorilor obiectivi, economici, financiari si tehnici. Colecţia va apărea sub egida F~ndaţiei Europene Titulescu şi a Academiei Române. , ~ublicarea efectivă a volumelor acestei colecţii va fi asigurată de către Editura Academiei Române, institutie de înaltă autoritate stiintifică, cea mai prestigioasă casă editorială din România. ' ' 139

Responsabilitatea editării colecţiei de documente politico-diplom · N. l Ţ' 1 atice · · d pnvm pe 1co ae nu eseu a fost încredintată domnilor George G p ·C · I T. · ' · ocra ş1 onstannn . 1 urcu, cunoscuţi cercetători si editori de docume n te ,1n matene, a caror expenenta s1 probnate stiintifică constituie O g . . 1 lv . . ~ ' ' . ) ' arant1e mte ectua a ş1 morala. ln funcţie de specificul fiecărui volum d' ' .. . , e 1toru . · · 1 .. genera11 a1 acestei co ecp1 vor apela la alp cercetători specializati în pr bl . f· . d , o eme econom1ce, manc1are, e drept, contributia fiecăruia dintre ei· f" d 'f " d ) lln spec1 1Cata m. mo corespunzător sub raportul ponderii si , domen·lU 1Ul· ,1n care s-a expnmat. •

v

•

V

•

•

,

A

Aderarea României la S~cietatea Naţiunilor. ~fo~t~r~le depuse ~e către îiculescu pentru o raţionala structurare a organizape1 ş1 pentru asigurarea · eprezentări adecvate a tării noastre în Adunare si Consiliu. unei r , '

Volumul 4 (1920-1925):

Reglementarea datoriilor şi

reparaţilor de război. Chestiunea optanţilor.

Problema minorităţilor.

Volumul 5 (1920-1925):

Reglementarea datoriilor şi

reparaţiilor de război. Chestiunea optanţilor.

Problema minorităţilor.

Volumul 6 (1925-1929):

Sumarul volumelor

Volumul 1: Politica externă a României (textul lucrării elaborate de către Ni 1 • l co ae . 1 T nu eseu m anu 1937). • Înc~perea colecţiei cu această lucrare constituie soluţia cea mai fericită, mtrucat: -ea reprezintă sinteza direcţiilor, principiilor, obiectivelor si actiunilor urmărite de către Titulescu în domeniul politicii externe româ,nesti; -car~cterul s~s~ematic al analizei asigură introducerea cea ma/ potrivită a celor '.nteresaţi m ansamblul operei titulesciene, permiţând o mai bună perceppe a documentelor inserate în volumele următoare, documente care abordează, fiecare dintre ele, un aspect anume, bine determinat sub raport tematic si cronologic, • ~ textu~ este in~d.it, _publ~carea sa fiind ~nită să trezească un larg interes m randunle spec1alişt1lor ş1 ale marelui public, interes care să se extindă si asupra volumelor ce vor urma. ' )

Volumul 2 (1913-1918): Ro.m~~i: şi ~ăzbo_aiele balcanice. Pledoaria lui Titulescu pentru intrarea Ro_ma~1e1 m razbo1 de partea Aliaţilor, pentru eliberarea prin luptă a tentomlor aflate sub dominaţie străină. Acţiunea lui Titulescu în Comitetul Naţional Român de la Paris.

Volumul3 (1918-1920):

Ne~ocierea şi semnarea tratatelor de pace de după Primul Război Mondial. Demersurile pentru recunoaşterea pe plan international a desăvârşirii statului naţional unitar român. ' 140

Chestiunea optanţilor. Problema minorităţilor. Renunţarea la război ca mijloc legal de reglementare a problemelor internaţionale. Pactul Briand-Kellogg. Problemele păcii şi războiului în gândirea titulesciană. Dezvoltarea relaţiilor politico-diplomatice ale României cu ţări de pe continentul european, de pe continentul asiatic, de pe continentul latino-american. România şi problemele economico-financiare ale epocii. Negocierea de împrumuturi externe. Planurile Young şi Oawes. România şi Academia Diplomatică Internaţională. Începerea negocierilor pentru reducerea şi limitarea armamentelor. Pledoariile lui Titulescu pentru un nou concept de ecuritate europeană şi pentru o relaţie biunivocă securitate-dezarmare.

Volumul 7 (1930-1932):

Chestiunea optanţilor. Reglementarea datoriilor şi reparaţiilor de război. România şi competenţele Curţii Internaţionale de Justiţie de la Haga. Titulescu şi problema organismelor europene de cooperare (Uniunea europeană şi Uniunea danubiană). Atitudinea României privind Anschluss-ul vamal austro-ungar. Poziţii şi propuneri româneşti privind creditul agricol internaţional.

Volumul 8 (1930-1932):

România şi Societatea Naţiunilor. Titulescu despre locul şi rolul ocietăţii Naţiunilor în viaţa internaţională, responsabilităţile şi competenţele sale. Alegerea sa ca preşedinte al celei de a XI-a şi a Xll-a Adunări a ocietăţii Naţiunilor în 1930 şi, respectiv, 1931. Conferinţa mondială a dezarmării . Titulescu şi problema conflictelor regionale: chino-japoneze, chestiunea Tacna-Arica, chestiunea Chaco s.a. )

141

Volumul 9 (1933-1934):

, carilor Mării Negre (Conferinţa de la Moncreux). Înţelegerea Balcascrarn , . . - Mica Incelegere şi restaurarea Ha b sb urgi·1or. D emersun·1e romaneşn nica, u desfon,carea Comisiei Europene a Dunării. pencr , A

Gândirea şi acţiunea lui Ticulescu privind pactele de securitate region 1· i · · româneşti pentru reorganizarea Micii Încel a a: E orcun·1 e d.ip Iomaţ1e1 1933) · · · egeri (_ _şi pentr~ consmu1rea Inţelegerii Balcanice (1934). Respingerea d catre d1plomat1a ' română. a încercărilor de a crea un directorat euro peane ( Pactul celor 4). Confennţa pentru definirea agresiunii si semnarea .. 1 d c-. , convenţu or pentru ennirea agresorului şi agresiunii. Reglementarea relatiil Romame1 , . . cu Umunea . Sovietică. Dezvoltarea cooperării politice, econom· , or 1 militare a României cu statele europene. Respingerea tezelor si încerca · · 1ce . . . , nor ltali_e1, Ungane_i, Germaniei de a face din revizuire un procedeu acceptat de Societatea Naţiunilor. A

•

şi

Volumul 10 (1933-1934): Acţi~nea României pentru consolidarea Micii Înţelegeri şi a Înţelegerii ~al~~mce, P:~t~~ dezvoltarea conlucrării între scatele membre, pentru 1nta~1rea un1taţ11 de acţiune în problemele securităţii şi dezarmării pe continent. Relaţia securitate europeană-securitate internatională. România şi Pactul de la Rio de Janeiro privind renunţarea la război ca mijloc de rezolvare a diferendelor. Dezvoltarea cooperării economice, politice, militare şi culturale cu ţările europene. Reglementarea relatiilor României cu URSS . România şi problemele Anschluss-ului. Terori;mul international (atentatul de la Marsilia). '

Volumul 11 (1934-1935): România şi războiul civil din Spania. Politica de neinterventi e în treb_urile spaniole. Izbucnirea conflictului italo-etiopian. Adoptarea d~ către Societatea Naţiunilor a sancţiunilor economice şi financiare împorriva Italiei. Reacţii româneşti faţă de propunerile privind reforma Pactului Societăţii Naţiunilor. Sondaje şi negocieri privind încheierea unui pact de neagresiune şi a unui pact de asistenţă mutuală cu URSS. Coordonarea efortur_il?r Micii Înţelegeri şi Înţelegerii Balcanice în faţa perspectivei restauram Habsburgilor. Pactul oriental.

Volumul 12 (1935-1936): Agresiunea Italiei împotriva Etiopiei. Aplicarea sanctiunilor economice financiare împotriva Italiei. Ocuparea zonei renane.' Războiul civil din Spania şi intervenţia Italiei şi a Germaniei. Definirea unui nou regim al

şi

142

Volumul 13 (1936-1937):

Oernicerea lui Nicolae Ticulescu. Ecouri. Exilul. Contacte cu personalităţi engleze si sovietice în legătură cu problemele majore ale evolutiei e, , .. . : francez e continen t, cu perspectivele evoluţulor pe plan european şi mondial, ~u regrupările de forţe în _E~ropa. Con~orbiri_le Titulescu-Li~i~ov de la Talloires. Conferinţele pnvmd pacea şi secuntacea europeana ţinute de Tirulescu la Cap Martin, Bordeaux, Oxford, Londra, Bratislava.

Volumul 14 (1937-1941):

Activitatea desfăşurată de către Ticulescu pentru sensibilizarea cercurilor politice franco-britanice şi a opiniei publice europene în legătură cu pericolul unui nou război mondial. Evaluările lui Ticulescu privind evoluţiile politice şi militare, conflictele de interese, regrupările de forţe din Europa. Turneele de conferinţe ale lui Titulescu în Franţa, Anglia şi desfăsurată de către ' stiintifică , ' C ehoslovacia. Activitatea publicistică si Titulescu în cadrul Academiei Diplomatice Internaţionale, în presa franceză ,i engleză. Memoriile lui Titulescu către regele Carol al II-iea şi generalul Ion Antonescu. Încercările lui Titulescu de a se alătura Aliaţilor în Anglia i atitudinea oficialitătilor britanice. Esecul tentativelor lui Titulescu de a ' ' părăsi Euro pa şi de a 'se stabili în America Latină. Moartea lui Titulescu ,i atitudinea oficialităţilor de la Bucureşti, a autorităţilor germane, italiene, franceze, britanice. Ecouri în opinia publică. )

Volumul 15 (1912-193 6):

Corespondenţă cu personalităţi ale vieţii politice, ştiinţifice şi culturale

internaţionale şi româneşti . Acte personale (diplome, memorii de cicluri şi lucrări, aco rdarea de cicluri onorifice de către universităti străine, donatii,

dorinţe testamentare ş.a.).

'

'

Volumul 16 (193 6-1941):

o respondenţă cu personalităţi ale vieţii politice, ştiinţifice şi culturale

internaţionale şi româneşti. Acte personale (diplome, memorii de cicluri şi lucrări, acordarea de cicluri onorifice de către universicăti străine, donacii, d0 . ' ' 16 nnţe

testamentare s.a.) .

~

'

143

Propunerile au fost accepcace 168 de către ministrul Afacerilor Exce . N" d . l rne Ad nan ascase, upa exact trei uni de la trimiterea notei, adică la ianuarie 1992. La 25 martie 1992, George G. Pocra şi Constantin I. Turcu au înain · · 1~1· d e Excerne, preşe d.mce le Fun d aţiei Europene Ticulescu, domnul tar mm.1stru Adnan Nascase, sumarele volumelor 1 şi 2 (care trebuiau predate în lunil iulie 1992 şi, respectiv, noiembrie 1992) si , principalele necesitări, eco no-e mico-financiare implicate de pregătirea pentru tipar a acestor volume. În finalul notei respective scriam: ,,Vă rugăm să aprobaţi propunerile pe care vi le înaintăm şi să dispuneţi adoptarea de urgenţă a măsurilor în consecintă de către compartimentele economico-financiare de resort din cadrul M·iniscerului Afacerilor Externe şi din cadrul Fundaţiei Europene Titulescu."169 Răspunsurile solicitate nu au mai venit niciodată în timpul mandatului de ministru de Externe al domnului Adrian Năstase. Aceasta nu vrea să spună că nu am mai conversat cu domnul Adrian Năstase - e adevărat, foarte rar şi foarte scurt în micile pauze apărute între obligaciile oficiale ale Domniei Sale în cară si , , , în străinătate - ' ci că nu am primit acele răspunsuri concrete care să permită ca proiectul să fie pus în

17

practică.

Fundaţia Europeană Titulescu nu a găsit fondurile necesare pentru

tipărirea primelor volume, de fapt nici măcar a primului volum. În aceste condiţii, Editura Academiei Române, traversând ea însăşi o perioadă grea din punct de vedere financiar, s-a retras din proiect.

Editorilor le-a revenit sarcina ingrată de a identifica mijloacele financiare - eventuale sponsorizări - care să deblocheze acest proiect, să găsească o editură care să îsi a , asume creditarea totală si , acoperirea parcială , cheltuielilor implicate. Văzând că lucrurile trenează şi că la orizont nu se profilează nicio perspectivă imediată pentru lansarea colecţiei complete a operei politico-diplomatice a lui Nicolae Titulescu, la 19 iunie 1992 George G. Pocra şi Constantin I. Turcu au înaintat ministrului Afacerilor Externe, preşe­ dintele Fundaţiei Europene Ticulescu, o „Notă privind publicarea unor culegeri de documente politico-diplomatice consacrate gândirii şi acţiunii lui Nicolae Titulescu": 144

vând în vedere obiectivele Fundaţiei ~urop.~ne Tic~l~s~~, sca~ilit~ ~.ri~ 1 · onstitutiv exigenta mai largu valonf1can a gandm1 ş1 i Actu e1 c ' , . , . insuŞ . . l · e vă supunem atentiei propunerea de a publica, m limba . nit ntu esc1en , , . . acpu. . rin Editura revistei «Lumea)> , o sene de 6 broşuri, consacrate rornana, ' . . .. siPactiunii omului po 1ieie ş1· d.ip 1ornatu 1u1· roman. , , l ~ .. gandir11 Un mare dialectician a pacu . _. . . 1· c · le si discursurile sale pentru pace ş1 luanle sale de amudme Coniennţe , 1 . · - boiului pledoariile sale pentru reglementarea pe ca e paşnica îrnpocnva raz , . . . . .. l 'd „ d ·c rendelor incernauonale (Dinamica pactt, Progresu t ett e a wcuror d ue . : • . n fitica sipacea, Ordinea m gandire ş.a.).

,,A

pace,

1~,0

, •

•

•

patriei sale • . _ .. 2. Jn· serviciul ·carea p olitică si diplomatică pentru remcregirea ţarn, pentru

, . M d. 1 Acuv1 ocierea si sem narea tratatelor de pace de după Primul Razbo1 . on ia , neg , l d - , · ·· · - ·· 1 recunoasterea internaţiona ă a esavarşiru unitaţu napona e a pentru , . . . . . B b. · României. Titulescu şi cauza Transilvaniei. T1tulescu ş1 cauza asara 1e1.

3. Un antirevizionist convins

Acciunea lui Titulescu consacrată desăvârşirii unităţii naţionale a României, menţinerii şi apărării integrităţii teritoriale, prezervării in?epen~e.nţe.i şi uveranicăcii tării . Pozitiile sale privind atitudinile şi pretenţule rev1Z1oniste ale Italiei fas~iste, Ger:Uaniei hitleriste şi Ungariei horchyste.

4. Arhitect al unor noi relatii externe

Pledoariile sale politice şi ~cţiunile sale practice pentru dezvoltarea relatiilor politico-diplomatice ' economice, culturale s.a. ale României cu. , , tări europene asiatice sud-americane si pentru asezarea acestora pe noi I

)

)

)

)

principii de relatii.

5. Securitat;a si , dezarmarea în Euro1>a r (Gândire si '

acţiune poli-

tico-diplomatică)

Noutatea şi originalitatea gândirii lui Titulescu privind relaţia secu~ ritace-dezarmare. Acţiunea sa pentru crearea şi consolidarea unor structuri regionale de securitate: Mica Înţelegere şi Înţelegerea Balcanică. 11'i>catie si sens de actiune) 6. Societatea Natiunilor ' \ "(. ' ' '

Pledoariile lui Titulescu, ca reprezentant al României la Societatea Naţiunilor sau ca preşedinte al celei de a XI-a şi al celei de a XII-a Adunăr~ a ocietăţii Naţiunilor, pentru o organizaţie internaţională de larga 145

cup_r~ndere şi de ~eală eficienţă, pe~tru implicarea acesteia în problemele polmce, economice, culcurale maJore ale epocii, pentru realizarea u . .. . . I d no r structun ş1 mst1tu1rea unor regu i emocracice în cadrul organizaţiei. . F_iec~re volum v~ beneficia de o scurtă introducere punând în relief ongmalnatea, peremtatea si actualitatea ideilor lui Titulescu si de O b'bJ· ' , I 10grafie selectivă a lucrărilor, studiilor si articolelor despre Titulescu si f' . e . , , 111 care dmtre problemele avute în vedere. Se vor adăuga, în mod firesc, norele imperios necesare pentru înţelegerea exactă a contextului general al unuia sau altuia dintre evenimente, ca şi pentru identificarea exactă a unor personaje politice, diplomatice ş.a. Vor fi inserate fotografii semnificative. Volumele vor fi realizare în regim de colaborare externă, în timpul liber al autorilor, pe baza documentaţiei personale, urmând ca ele să facă obiectul unui contract între autori şi Editura revistei «Lumea». Autorii îşi asumă obligaţia de a preda aceste volume în ritmul de unul la două luni şi de a urmări aceste lucrări pe parcursul pregătirii pentru tipar, al s_ulegerii şi imprimării textelor." 170 Imbrăţişat cu mult interes de către conducerea revistei „Lumea" - căreia, de fapt, i se şi sugerase un astfel de proiect - planul înaintat ministrului Afacerilor Externe a rămas la nivelul de plan, birocraţia funcţionând ireproşabil şi de această dată. Seria proiectelor eşuare era departe de a se fi încheiat.

i a direcciilor si obiectivelor politicii externe a României, pe , ' o parte, d ar ş - d dca !ră parce. I rma sa· aibă circa 300 de pagini si să cuprindă un numar e Albumu ar u · . . . GOO de imagini (fotografii şi facsimile), însoţire fiecare dmrre ele de o circa • · de un citat din rostirea lui Titulescu, avan • d memrea · · · sa• smtet1zeze tegen d·a şi · · ) E 1· · ·1 · · ·f'.catia respectivului evemment (moment . xp 1caţ11 e ş1 otalocul şi semnm , • . . _ . • q publicate m limbile franceza ş1 engleza. ce Ie ar ri fi d f . . Având un specific anume, albumul va bene 1cia e o pre :ţa _semnata • presed incele Fundaciei Europene Titulescu, de o nota din partea de ca ere , · . · · ·1 d editorilor (autorilor) privind concepţia, structura, sursele ş1 cnc_em e e · ca s·1 de O cronologie a vierii si accivicăcii lui Nicolae T1tulescu. • ' ' . .. ' . • · organizare, , Albumul ar urma să fie realizat m cond1ţ11 grafice supenoare (hame cre-

eată, legătură în pânză, supracopertă celofanată ş.a.)_.

. . . . .. Autorii acestei propuneri dispun de circa 250 de 1magm1 (clişee ş1 copu, alb-negru şi color) de bună calitate, proprietate p~rsonală. ~cesto_ra ar urma ă li se adauge alte 350 de imagini, variare ca subiect, aflat m arhive, muzee i biblioteci di n cară (Craiova, Slatina, Caracal, Tituleşci, Bucureşti, Iaşi, Ploieşti) şi străinătate (Franţa, Elveţia, Italia, Anglia, SUA). Lucrarea ar putea fi predată în circa 6 luni, adică până la sfârşitul anului 1992, în cazul în care Fundaţia Europeană Titulescu asigură concursul

În concepţia autorilor albumului, acesta ar fi, deopotrivă, o restituire iconografică a biografiei marelui om politic şi diplomat român, pe de

logi tic implicat. Albumul ar urma să fie realizat în regim de colaborare externă, Fundaţia Europeană T itulescu urmând să acopere cheltuielile legate de achiziţionarea de fotografii d in ţară şi din străinătate, de reproducerea unor fotografii aflare în colecciile unor institutii românesci si străine, cheltuielile de machetare artistică de craduc~re si daccilog rafiere a textelor, cât şi ' ' cheltuielile rep rezentând onorariile acordate editorilor pentru concepţie, elaborare ş i realizare a proiectului. ondajele prealabile indică posibilitatea ca acest album să fie realizat prin t,dirura Meridiane din Bucuresti - editură specializată în editarea albumelor de arcă - ca prestaţie (eventu al), urmând ca în această situaţie Fundaţia Europ eană T irulescu să cumpere întregul tiraj (câteva mii de exemplare, fiecare mulciplu oferind avantajul reducerii preţului per exemplar).

146

147

La 29 iunie 1992, George G. Petra şi Constantin I. Turcu au înaintat ministrului Afacerilor Externe, preşedintele Fundaţiei Europene Tirulescu, următoarea noră de propuneri: ,,Stimate domnule ministru, Vă supunem atenţiei propunerea de publicare a unui album de fotografii

consacrat vieţii şi activităţii lui Nicolae Tirulescu. Înscriindu-se în mod armonios între obiectivele Fundaţiei Europene Tirulescu, aşa cum au fost ele definite în Actul constitutiv, acest proiect s-ar impune ca un act cultural de mare impact în cercurile politice şi de opinie publică.

1

1

Albumul ar putea fi oferit membrilor de onoare ai Fundaciei Eur0 · Pene personalicăci , de ma rea• d·I întreaga lume. n

T ltu 1eseu, unor f undam·· presng10ase · · . s1 , , unor

Cu speranţa că veţi analiza cu bunăvoinţă acest proiect, vă ru ă . . . g m sa 1 pnm1ţ1 expresia sennmente1or noastre de aleasă stimă. " 7 1 La 20 iulie 1994 - la cerere - am înaintat cu ciclu personal o noua· . .• . nora d_e pr~punen_1~ acelaşi sens domnului Adrian Năstase, care, deşi încetase sa mai fie mm1scru al Afacerilor Externe, avea functia de presedint d ' ' e e onoare al Fundaţiei Europene Titulescu. Nici de această dată, domnul Adrian Năstase - devenit între tim preşedinte al Camerei Deputaţilor - nu mi-a dat un răspuns cert, atitudine~ dil~torie făcând să se piardă fără niciun sens alee şi alte luni de zile. In primăvara anului 1995, în urma contactelor avute la Slatina sila Tituleşti, cu ocazia Zilelor Nicolae Ticulescu - 1995, am adresat o notă de propuneri preşedintelui Consiliului judeţean Ole: ,,Stimate domnule presedinte, Înscriindu-se armonia~ între obiectivele Fundaţiei Europene Ticulescu, aşa cum au fost ele definite în Actul constitutiv, publicarea unui album de fotografii consacrat vieţii şi activităţii lui Nicolae Titulescu s-ar impune ca un act cultural de mare rezonanţă şi impact în cercurile politice şi de opinie publică. Albumul ar fi nu doar o restituire iconografică a biografiei marelui om politic şi diplomat român , ci şi, implicit, o fixare în timp a direcţiilor şi obiectivelor permanente ale politicii externe a României. Albumul ar urma să aibă circa 200 de pagini şi să cuprindă un num ă r de circa 300 de imagini, alb-negru (fotografii şi facsimile) însoţite fi ecare dintre ele de o legendă şi de un cirac din rostirea lui Nicolae Ticulescu, având menirea să sintetizeze locul şi semnificaţia respectivului eveniment (moment). Prefaţarea albumului de către preşedintele de onoare al Fundaciei Europene Tirulescu ar conferi acestuia o altitudine intelectuală si o se~nificarie politică aparte, sporindu-i audienţa în cercurile politice şi diplomatice d'in

. ..

străinătate.

Traducerea în limbile franceză şi engleză a textelor inserate este de natură să asigure albumului o circulaţie şi o percepţie internaţionale. 148

urma să fie realizat în condicii grafice superioare (hârtie . · . • legătu ră în pelior, supracoperta celofanata ş.a. ). creeata, c · ~ linirea unui asemenea demers 1a •ma1ţi· parametri· ·mce 1ectua 1·1, gra11c1 Irnp 1 d . . . . . d . h ici ar face din acest a bum nu oar o resncuue, c1 ş1 un mesaJ, e s1 ce n ' fi c . . , .. .. : I . cinută, care ar putea 1 orent, cu succes sigur, m varu ocazu , unor ,na ca , l c d . . . b'bl. . . ·ca"ti de marcă din întreaga urne, unor run acu si 1 iotec1 presnersona l1 , • • . :ioase, lărgind în mod semnificar~v audienţa şi rezonanţa pentru spaţiul ânesc si figurile sale emblemance. ro~u spe;anţa că veţi analiza cu bu~ăvoinţă şi i~teres a_cest proiect, vă rog expresia sennmentelor mele de sa· pn·m1·c,1·, stimate domnule presedmte, ,

Al bumu 1 ar

. • · · " 172 deo eb1ca snma . Dacă la început autorităţile judeţene au fost integral de acord cu proiectul (simţindu-se chiar flatate că s-a apelat la judeţul Olt pentru materializarea ace cui proiect), identificând resursele financiare aferente (ca răspuns la ofertele concrete făcute de către Editura Enciclopedică, Editura Iris, Editura Meronia) , ulterior persoane sus-puse de la nivel local care au minat pas cu pa ace c proiect (în ciuda faptului că se încheiase un contract ferm, pe baza unei licitaţii) p ână când el a devenit irealizabil. Apariţia albumului a fost condicionată în mod voalat sau direct, de încredintarea unora dintre ope' ' raţiuni unor întreprinderi şi persoane legate de Partidul Democrat. Dincolo de caracterul inacceptabil al acestei condicionări, am remarcat si arunci şi mai târziu incapacitatea tehnică şi artis~ică a unităţilor poligrafice din judeţul Olt de a realiza un album la nivelul unor exigenţe de calitate cerut de dorita difuzare pe piaţa internaţională. Orgoliile locale, dar mai ales interesele locale au împiedicat apariţia sub auspiciile Consili ulu i judeţean Ole şi a Inspectoratului pentru Cultură al juderului Ole a unei lucrări de referintă . În l~cul unui album care să recon~tituie dimensiunea naţională şi internaţională a personalităţii şi operei lui Nicolae Titulescu a apărut o lucrare - m eritorie desigur - care ilustrează legăturile ilustrului nostru si Iinainras, cu J. udecul , Olt , care prin continue , , realizare nu poare aspira decât 1 3 a o difuzare pe plan local. ~ Venirea la conducerea Ministerului Afacerilor Externe şi , implicit, la conducerea Fundaţiei Europene Titulescu, la sfârşitul anului 1992 a

.

149

~omnului Te_od~r Meleşcanu a marcat începutul unei noi etape în strădu­ inţele de rest1tulfe a operei politico-diplomatice a lui Nicolae Titules · cu. L 15 mame 1993, Teodor Meleşcanu, presedintele Fundatiei Euro a l t1panrn · - · · · operei· po 1itico-diplomatice ' ' a lui N. pene Ti tulesc u, a ad us proiectu · l T l l · ·, ~4 · ico ae nu eseu a cunoşt1nţa presei , ş1 - prin intermediul acesteia - a O i · . . d. - · -. P n1e1 pu bl 1ce m ţara ş1 stramatate. 17' „Doamnelor si domnilor ziaristi ?ores_c d~ntr_u_început să vă mulţumesc pentru răspunsul prompt pe care l-aJ1 da~ 1~v1taţ1e1 noas~re de a fi din nou împreună, azi, în Casa Titulescu, la 1mplm1rea a 111 am de la naşterea sa şi a 52 de ani de la trecerea sa în ,

J

)

•

nefiintă.

'

.Fundaţia Europeană Titulescu înţelege să marcheze acest moment pnntr-un act de semnificatie. Înfiinţată la 15 martie 1'991, Fundaţia Europeană Titulescu si-a asumat prin însuşi Actul său constitutiv, publicarea operei complete a il~strului 0 ~ politic şi diplomat român. Considerăm _z~~a de_ astăzi - şi vă rugăm să o receptaţi ca atare - drept momentul lansam oficiale a acestui proiect, pe cât de ambiţios, pe atât de necesar. • Academia Română şi Fundaţia Eu ropeană Titulescu se regăsesc solidare m acest demers ştiinţific de vocaţie naţională şi internaţională, hotărâte să-şi angajeze autoritatea şi mijloacele pentru ducerea sa la bun sfârsic. Ş~ ~~că acest lucru este neîndoielnic, nu este mai puţin adev:irat că sens1b1hzarea altor foruri, a altor instituţii, a opiniei publice depinde într-o măsură importantă de percepţia exactă de către presa română a sensului, complexităţii şi finalităţii acestui demers, de măsura în care mass-media va reuşi să întreţină un viu interes în jurul acestui proiect în toţi anii ce vin şi să determine printr-un apel de conştiinţă alăturarea eforturilor a numeroase instituţii şi personalităţi capabile de generozitatea de care acest proiect complex şi costisitor are nevoie pentru a fi împlinit. Nicolae Titulescu este, prin gândire si actiune, un om al tării si al universului, restituirea in integrum a opere/sale: pentru cei de az'i si d'e mâine, fiind o obligaţie morală şi o necesitate a valorificării părţilo'r celor mai elevate ale patrimoniului naţional. 150

Nicolae Titulescu este al tuturor oamenilor şi, tocmai de aceea, ne rimăm speranţa că, dincolo de apartenenţă de partid, de interese e:~tizane de orice fel, acest proiect va întâlni sprijinul material şi financiar ~ numeroase instituţii, partide şi personalităţi din _ţară. Nu mai p uţin importante pentru succesul acestui demers sune cooperarea si disponibilitatea tuturor instituţiilor şi persoanelor posesoare de docu~ente privind viaţa şi activitatea lui Nicolae Titulescu. Apelul pe care-l facem prin dumneavoastră, în scopul de a asigura strângerea tuturor acestor documente sau cel puţin depistarea şi consultarea lor, nu vrea să impieteze în niciun fel asupra încercărilor de exegeză fa.cute în diferite zone ale ţării, sub auspiciile unor universităţi, institute de istorie, muzee, coate aceste demersuri fiind salutate de către Fundaţia Europeană Titulescu ca împlinindu-se întru aceeaşi opţiune, aceea de a asigura cunoaşterea cât mai profundă a operei marelui dispărut.

Proiectul de mare complexitate sub raportul construcţiei, pregătirii, culegerii şi editării urmează să acopere o perioadă de minimum 1O ani, ritmul de aparitie fii nd conditionat de întrunirea tuturor factorilor obiectivi, '

,

economici, financiari si , tehnici. Într-o primă etap ă, se va publica opera politico-diplomatică, iar într-o a doua etapă, opera ştiinţifică . Editarea docu mentelor avându-l ca emitent pe Nicolae Titulescu (în diferite ipostaze: trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar, reprezentant al României în diferite organisme internaţionale sau la diferite conferinţe pecializate la n ivel subregional, regional şi mondial, ca şi în calitate de ministru de Externe) poate contribui în mod hotărâtor la descifrarea biografiei politice a marelui om politic şi diplomat român, dar şi, într-o măsură relevantă , la punerea în lumină a principiilor cardinale şi obiectivelor majore. ale politicii externe româneşti în anii interbelici. Ideile lui N icolae Ticulescu privind securitatea, dezarmarea, cooperarea economică si cultural-stiintifică incernatională, locul si rolul organismelor d , > ' , , e vocaţi e m ondială în apărarea păcii şi dezvoltarea conlucrării internaţionale, p rezintă prin conţinutul lor original şi caracterul lor realist un deo ebit interes, păstrându-şi în ciuda trecerii timpului deplina lor actualitate. 151

Opera politico-diplomatică îl ilustrează pe Nicolae Ticulescu dr d. .. . . . . epc unu[ mere promotoru construcţ1e1 unui nou sistem de relacii pe con · • l , t1nent si m urne. · să. vă fac cunoscute câteva elemente esentiale care deli m1ceaza · ••tn . Doresc . , nmp ş1 spaţiu acest proiect, accentuând asupra elementelor de conti , nut, a · "l or meto d o logice de editare. surse lor, cnceru Colecţia de documente privind opera politico-diplomatică a lui N' 1 ico ae T 1 . ltu eseu va cuprinde 16 volume, de circa 400 de pagini fiecare, structur şi edi~~te după criterii ştiinţifice, similare tuturor celor folosite de ma~~: colecţ11 de documente publicate sub auspiciile ministerelor de Extern d' • . F I I' G e in ţan ca ranţa, ta 1a, ermania, Marea Britanie, Scatele Unite ale Americii Editorii ~şi prop~n să publice coace actele semnificative avându-l drep~ a~tor pe Nicolae T1tulescu (rapoarte, memorandumuri, memorii , note, circulare, telegrame ş.a . ), precum şi actele majore (tratate, acorduri, convenţii, protocoale), la a căror negociere şi definitivare şi-a adus o contributie substanţială, semnându-le în numele României. În mod firesc, în acea~tă colecţie îşi va găsi loc şi corespondenţa - atâta cât s-a mai păstrat - purtată de către Nicolae Ticulescu cu diverse personalităţi ale lumii politice, ec~~omice, ştiinţifice şi culturale din ţară şi străinătate, precum şi acte pnvmd recunoaşterea sa de către foruri politice, ştiinţifice şi universitare din spaţiul european şi extraeuropean. Documentele avute în vedere de această colecţie vor fi publicate, după criteriul cronologic, în limba originală în care au fost elaborate sau prezentate în faţa unor forumuri internacionale. Dacă documentele trimise Centralei Ministerului de Externe sunt r~dactate, în cea mai mare parte, în limba română, celelalte documente, apreciabile ca număr, au fost redactate şi prezentate în limba franceză sau în limba engleză. Nu se va proceda la niciun fel de abrevieri, absenţele din text, locurile deteriorate sau ilizibile fiind marcate corespunzător, singura libertate pe care editorii si-o asumă fiind aceea de a pune de acord textul cu normele ortografice a~tuale, atât ale limbii române, cât şi ale limbilor franceză şi engleză . Documenrele propriu-zise vor fi însoţite de adnotări care să permită cititorului de azi înţelegerea deplină şi exactă a împrejurărilor în care a avut loc evenimentul sau s-a consumat demersul dac, ca şi în legătură cu instituţiile şi personalităţile

. · crăine evocate în aceste acte. Pentru a facilita consultarea ânest1 ş i s • . . . . ·1 • . 1 c• . 1 roJll ' ele vor fi dispuse, la fel ca m ed1ţ11le s1m1 are scrame, a srarş1tu scor note, f d . . d . • d ace .d ent. Fiecare volum va bene icia e o nota mcro ucnva, e , ăru1 ocum . tiec de un indice analitic, de o listă a documentelor inserate, precum un glosar, • de fotografii semnificative privind activităţile politico-diplo. . . i de un numar ş . le lui Nicolae Titulescu ş1 facsimile ale unor documente de mauce a 1 . . d . . . • Fiecare volum va beneficia de o crono og1e a penoa e1 respecnve refennp. . . . . • • . •. • . d · d' cii bibliografice dm literatura de specia1nate romana ş1 strama. I e in ica , d. 1 . F d .. · · va d eschide cu o prefacă (studiu) a prese mte u1 un ac1e1 Co 1ecpa se , ' ' Europene Ticulescu. . • Principalele su rse pentru această colecţie de do~umente le repre~mta . · c·iile românesti (Arhiva Ministerului Afacerilor Externe, Arhivele msntu, , . . • . . . 1· carului Bucureşti, Biblioteca Academ1e1 Romane, Biblioteca Naţ10na a'. Arhivele Scatului Craiova, Arhivele Starului Ploieşti, Arhivele Scaculu1 Ia i, muzeele de istorie din Bucureşti, Craiova, Ploieşti, Slatina, Caracal, Titulesti s.a.). Vor fi cercetate şi fructificate, de asemenea, documentele care-l ~ri;esc pe Nicolae Titulescu aflate în arhivele ministerelor de Externe din Franca, Germania, Italia, Marea Britanie, Grecia, Turcia, în arhivele unor org~nizaţii internaţionale (precum: Societatea Naţiunilor, Comisia Inrernacion ală d e Cooperare Intelectuală, Academia Diplomatică lnternaţionaÎă - Paris, Academia de Drept Privat - Roma, Curtea Internaţională de Juscicie Arhiva Fundaţiei , - H aga) universicăcile , din Atena, Bratislava s.a., ' Hoover - UA. Co lecţia va apărea sub egida Fundaţiei Europene Ticulescu ,ia Academiei Române. Publicarea efectivă a volumelor acestei colecţii va fi asigurată de către Editura Academ iei Române institucie de înaltă autoritate sciintifică, cea mai prestigioasă casă editorială din România. Responsabilitatea editării colecţiei de documente politico-diplomatice privind pe N icolae Ticulescu a fose încredinţată domnilor George G. Patra, Constantin I. Turcu şi Ion M. Oprea, cunoscuţi cercetători şi editori de documente în materie a căror experientă si probitate sciintifică constituie O garanţie intelectuală şi morală. În funcţie de specificul fiecărui volum, editorii generali ai acestei colecţii vor apela la alţi cercetători specializaţi î~ problemele economice, financiare, de drept, contribuţia fiecăruia dintre et

152

153

)

'

,

)

J

J

,

,

'

,

•fiind specificată în mod corespunzator sub raportul ponderii si domen· l ' 1u ui m ~are s-a exprimat. · cu lucrarea Politica .. externă a Româ .. l blntelegem ' _ d să _ lansă m co 1ecpa ea- orara e catre NicolaeTiculescu în anul 1937. niez, • lnceperea colecţiei cu această lucrare constituie solutia cea ma 1· c · . mt 't · , renci( . ruca : e_a _reprezt~ta sinteza direcţiilor, principiilor, obiectivelor si . a m 1or urmame Ţ'icuIeseu .m d omemu . l polmcu . . .. externe româ , acţ1u-. . de catre . ca~acc_erul s1stemat1c al analizei asigură introducerea cea mai potri;.e!tt; ce or I~teresaţi în ansamblul operei titulesciene, permitând O mai ~ta: p~rcdţte_a docume~telor inserate în volumele următoare: documente:~: a or ~az~, fiecare dmtre ele, un aspect anume, bine determinat sub rap te~a~ic şi cronologic; textul este inedit, publicarea sa fiind menită să con zeasca- un largi • d un·1 e spec1alişnlor . . . şi ale marelui public, interes re. n t_er~s •m ran care sa se exnnda ş1 asupra volumelor ce vor urma for~_erăm ~a. a~est pri1:1 ~olum să fie încredinţat. Editurii Academiei, în a_ definmva, la 30 1ul1e anul acesta si să poară apărea până la sfârsicul anu Iu1 1993. ' ,

· · d umneavoastră se află textul în limba franceză al Proiectului .L~ d'ispozi~ia p~ivi nd publicarea operei politico-diplomatice si sriintifice a lui Nicolae T iru 1.eseu, în care veri · • 'd,d e monvane ' · · structura· , regas· 1· toate eJemente Je eman contmut, criterii de publ'1care, surse, d ezvo 1'rare •m nmp, · · ~ .' ed1ton. · .' , . npanre, La c · •m ce Ie d e mai· sus. ,, - ·•m p1us •msa• . uneledmtreacesteam -am rerent ven· gas1 Sl sumarul celorlalte 15 v I o· b'l~ o urne. mtr-o eroare regreta 1 a sumarul a doua· , volume nu apare în impr·1matu J pe care v1· 1punem 1a d'1spoz1ţte. ' · · Este vor ba d . •e bun. al dodea . volum privind reg Iementarea d atom"I or ş1· reparap1··1 or de 01 raz , chem unea optanţilor, chestiunea minoritătilor ( 1920-1925) si de un.. al .doilea · - · a Je vietu · .. po 1-'1t1ce, · . . volum de coresp on d enţa• cu persana'11tat1 st11nt1f1ce s1 · Ie ş1· romaneşti, • · ' de acte' persana 1e , . , , culturale ·Internapona (diplome, memorii de titluri si lucrări, acordare de titluri onorifice de căcre universităţi stră~ne, donaţii, clorinţe testamentare). . Ne vom ded1_ca acestui proiect cu întreaga energie şi cu întreaga devopune pe care le impune. · · o neces1rate, · • d . Fiti,• alături _ .. de. noi din .. convmgerea ca· •1mp 1·mim recuperan şi_ redand_ ţ~n.1 ŞI lum11 opera unuia dintre cei mai mari oameni politici şi diplomap ai nmpului nostru, ai unui om despre care marele cărturar Lucian 154

el însuşi împlinind un timp funcţii diplomatice, spunea că «a fost Blaga, de insomnie pentru destinele ţării». bolnav . " ,r.: ultumesc pentru atenpe. va rnniunea , de la Casa Titu1eseu s-a b ucurat de pamc1parea .. unor perso~:~ ale lumii aca.d emice şi universitare, ale vieţii politice, a unor istorici, nahtaţ · · · d e marca, - a unor presug1os1 · · · e d'1ton.· A f rapat 1a . . ociologi s1. z1anst1 ·unsu, s , ' '. . . . J. 'ul respectiv absenţa cadrelor de conducere ale Mm1sterulu1 Afacenlor rEunp e reuniunea nefiind onorată de niciun director si de niciun director ~m, , adjunct, lucru de neînţeles şi de neacceptat, din moment ce, aşa cum am · ac gazdă era ministrul de Externe, în calitatea sa de presedinre al arat , ' Fundaţiei. O atare atitudine - de neconceput, atât înainte de război, cât şi după război- spune m ult despre interesul pe care nu puţini diplomaţi plini de ifose ai Min isterului Afacerilor Externe îl au faţă de opera marelui înaintaş (fapt ilustrat la fel de convingător, din păcate, şi de participarea extrem de redusă a corpului diplomatic românesc la alte acţiuni - expoziţii, lansări de carte - legate de persoana lui Nicolae Titulescu sau a unor Grigore Gafencu, Constantin Vişoianu, Gheorghe Tătărescu, Lucian Blaga, Elena Văcărescu) şi explică faptul că proiectul a înaintat atât de greu. Între adoptarea acestui program editorial şi apariţia primelor volume con aerate lui N ico lae Titulescu s-au scurs doi ani, dincolo de care se identifică disfuncţii guvernamentale, dificultăţi birocratice şi financiare, ca să mă limitez la facto ri „obiectivi", un asemenea proiect, si la noi si aiurea, ne~ind ocolit de adversităţi mai mult sau mai puţin subtile. ' In anii 1994-1996, Fundaţia Europeană Titulescu a oferit cercetătorilor români şi străin i o lucrare de referintă, care îsi astepta publicarea de peste cinci decenii şi jumătate: Nicolae Titulescu: Pdlitica externă a României 0937), în limbile ro mână, engleză şi franceză. ~upă 1994- 1995, preocupările pentru tipărirea operei politico-diploŢat1~e a lui Nicolae Titulescu (deci, inclusiv, şi poate înainte de toate, rucuficarea docu mentelor ce-l privesc aflare în Arhiva Ministerului Afacerilo~r Externe) au ieşit însă de pe agenda cancelariei diplomatice româneşti. l Incheierea, la sfârsitul anului 1996, a mandatului de ministru de Externe ~ domnului Teodo; Meleşcanu şi a celui de director executiv al Fundaţiei uropene Titulescu al domnului Gheorghe Tinca, numit ministru al 155

Apărării Naţionale, au avut drept efect o îngheţare a activităţilor, cel puţin editoriale, ale Fundaţiei Europene Ticulescu, timp de câţiva ani.

Pe următorii doi miniştri de Externe ai României, deopotrivă preşedinti ai Fundaţiei Europene Ticulescu, domnii Adrian Severin şi Andrei Ples~ nu i-am regăsit, în ciuda tuturor eforturilor mele, printre continuat~ri; programului naţional de tipărire a operei politico-diplomatice a lui Nicolae Titulescu. Toate încercările mele de a obţine o implicare din partea Domniilor Lor au rămas fără răspuns. Ce tristeţe! Suflul iniţial atât de aşteptat şi atât de încurajator s-a stins. Un flux intelectual şi redacţional a fost întrerupt, făcând prea puţin probabil ca să mai poată fi respectate termenele prevăzute în programul iniţial. Prin pensionare sau prin plecarea la alee instituţii, Ministerul Afacerilor Externe a pierdut numeroase competenţe care puteau fi angajate în acest proiect. Deşi în mai multe rânduri am fost invitat sau desemnat să fac parce din diferite comisii legate de valorificarea documentelor diplomatice din Arhiva Ministerului Afacerilor Externe, fie în calitatea mea de istoric, de cercetător şi publicist, fie în calitatea de manager la cotidianul „Meridian", la Editura Enciclopedică şi, ulterior, la Fundaţia Europeană Titulescu, modul cum s-au desfăşurat lucrurile m-a făcut pe mine însumi să mă îndepărtez de ceea ce înceta tot mai mult să fie un proiect serios. În ciuda interesului manifestat de îngrijitorii colecţiei, a faptului că s-a procedat la pregătirea şi definitivarea altor volume ce figurau în Proiectul aprobat al Operei politico-diplomatice al lui Nicolae Titu/eseu, timp de câţiva ani n-a mai apărut niciunul dintre ele. S-au dat explicaţii şi se mai pot adăuga încă. Cerc este că nu au operat considerente politice, ci mai ales schimbări de echipă, birocraţia şi nu în ultimul rând diletantismul şi dezinteresul unor persoane care au făcut ca Fundaţia Europeană Titulescu să nu-şi mai exercite toate funcţiile, dintre care cea de editor în primul rând. La Ministerul Afacerilor Externe şi Fundaţia Europeană Ticulescu s-a perseverat în marea eroare de a crede că un asemenea proiect se poare urmări şi împlini prin muncă voluntară, onorată de laudele parcimonioase ale conducerilor celor două instituţii. Propunerile pe care le-am avansat miniştrilor de Externe pentru: aşezarea acestei activităţi pe baze raţionale, folosind o structură organizatorică (cu 156

- 1· irată de proiect) simplă; un personal redus, dar extrem de calidurata. irn , · · ' l 'nd în primul rand pe cei· care au crost angaJaţi in vo l umu 1d e ficat inc uza . . d 1 ' l erei politico-diplomatice a lui Nicolae T1culescu; o orare debut a op . . d l . c d ·1 . dernă fără a fi însă excesiva; un spanu e ucru s1 ron un e ehn1ca rno ' , ' t entru a asigura plata salariilor pentru cele câteva persoane care ar necesare P . . h' · · - onstituie acest colecuv pe de o parte, s1 pentru ac 1z1t1onarea fi urmat sa c _ ' ' • consumabile, pe de alta parte. uno r d , 1. Reiterată în mai multe rânduri, amen ara pentru a in atura o.nce ~po.. etinere propunerea la care m-am referit nu a făcut din pacace , . . . . . . _ 2 10 e sau r , .' · d - obi' ecrul unui examen senos s1 binevoitor, cei chemaţi sa o anan1c10 ara , . . . . . , lizeze nerealizând că, dincolo de dimens1 um ş1 coscun, ea era. singur~ in măsură să asigure urmărirea în continuare şi cu succes a pro1ectulu1 de editare a operei politico-diplomatice a lui Nicolae Titulescu. . Nu doresc să fac procese de intenţie nimănui. S-a invocat mereu lipsa mijloacelor financiare, deşi o asemenea. mini-,st~u.ccură nu a~ fi implicat costuri majore, iar Hotărârea Guvernului Romame1 nr. 563, din 14 august 1991 , privind valorificarea arhivei Ministerului Afacerilor Externe prevedea în Anexa B, punctul 3: ,,În bugetul Ministerului Afacerilor Externe se va prevedea anual un fond care va fi folosit în vederea asigurării colaborării pecialiştilor ce vor fi antrenaţi l~ ~ditare~ Col~cţiei naţionale ~e ~o~u1~ente diplomatice şi a celorlalte lucran prevazute in prezenta hotarare. ~ Aşa fiind , cauzele refuzului unei asemenea propuneri trebuie căutate ş1 in afara mijloacelor financiare, eventual în sfera atât de dăunătoare a intereselor . . . meschine şi geloziilor personale sau de grup. Preocu parea pentru editarea de documente privind acnv1tatea politico-diplomatică a lui Nicolae Ticulescu a înregistrat, în anii de după 1991, concretizări şi în afara Fundaţiei Europene Titulescu. Mă voi referi la ele în altă parce a actualei lucrări. Rectitorirea Casei Titulescu, în anul 2002, a readus în prim-plan editarea operei politico-diplomatice si stiintifice a lui Nicolae Titulescu. Am trăit în anii 2002-20 4' sati;factia de a vedea realizate lucrări importante, dar am traversat momente de criză, tensiune, de ostilitate, de îngheţare a oricărui suport operaţional şi financiar pentru Programul naţional icolae Titulescu.

i

157

2 OOO de documente inedite Titulescu 177

Torul a început în urmă cu aproape 20 de ani. La puţin timp după editarea, în 1994, a lucrării Nicolae Ticul Pol~tica a României (1937) Nicolae_Ticulescu, Romania's Polzcy (J 937), un corespondent elveţian ne-a informat că dispune de ed· · · · 1·a, •m 1·1mba f ranceză, a acestei lucrări şi că ne-o ţine la dispoziţie. ltla ~ngma t~trat curând în posesia ei şi am editat-o în 1996, sub ridul Nicolae Tnulescu, La politique extirieure de la Roumanie (1937). În toate cele tr · am precizat, cu rigoare, motivele care l-au condus pe autor la ace:: demers, circumstanţele în care lucrarea s-a elaborat, cauzele care au împiedicat apariţia sa, atât în ţară cât şi în străinătate, şi, în fine, succesiunea reală a definitivării ediţiilor, pe de o parte, şi dinamica editării lor în România ' în anii '90, pe de altă parte. 1~8 Am avut ulterior o îndelungată corespondenţă cu domnul doctor Gilbert Monney Câmpeanu - căci despre dânsul era vorba-, am avut în perioada 1997-2002 substanţiale convorbiri la Bucureşti, Geneva si Paris, una mai interesantă decât cealaltă, pentru a afla şi a mă convinge în cele din urmă că Domnia Sa deţine un adevărat tezaur documentar. . Nu voi stărui în acest cadru - deşi ar merita să o fac - asupra filmului integral al identificării documentelor, asupra cercetărilor urmărind stabilirea valorii de piese originale şi inedite, asupra circumstanţelor în care s-a convenit asupra donării lor şi, în fine, asupra clauzelor juridice subscrise de donator si , donatar. Mi-am pus şi am pus de la început întrebări privind provenienţa acestor documente. Domnul doctor Gilbert Monney Câmpeanu mi-a oferit fără reticenţe explicaţii şi precizări pe care spaţiul nu-mi permite să le redau decât succint. Timp de 40-50 de ani, aceste documente au fose derinute de domnul George Anastasiu, diplomat român de carieră, fose sef de cabinet al lui Nicolae Ticulescu. În toamna anului 1935, Nicolae Ti~ulescu a încredinţat

externă

şi_

Fo::~;;

Am

ediţii

158

srasiu sarcina de a-i aduna şi a-i clasa coace înscrisurile sale . George A na " 1 .. ~ut ul redactării ulterioare de către „Patro_n ~ unor ~venrua e memom: 111 cO P - i rând pe rând din partea lut Nicolae Tnulescu personal ş1 . . nii urmacor ' , . . . Io a . din arcea Cacherinei Tirulescu ş1 a lui Ion Burca (la cererea ulcenor. · Trulescu) P · · noi· ş1· noi· d ocumente, George Anastasiu a pnm1t Cachenne1 I , . d . • . · d n fond compact, cuprinzând o mare canncace e piese m . coosnrutn u • ·inal dar si in copie. . ' ' trimisă, în 1985, de George Anascasm · unui· an~me „Io~e l"_ ongO scrisoare

• d serie de informaţii, cred că este vorba de Ion Burca) ne edifica (core1an O · · · · • .. 1 • ovenienrei acestor documente, asupra succesmnu meraru or m a upra pr , . . . . . l . "l mâini si asupra desnnane1 ulrenoare a unora dmrre e e. proprtl e , , ,,Dragă Ionel, . . Încep cu scuze: iartă-mă că-ţi scriu la maşină, dar, de ~al bme de ~ · · ma· nă am dureri în degetul arătător de la mâna dreapta, ceea ce ma apta , . . • împiedică să pot scrie mai mule decât c~reva cu~inte. _De altfel, ş1 la maşina bar cu un deget, de unde imperfecţiunile muluple ş1 flagrante ale textelor ce ci-am trimis. Îci mulcumesc mule pentru promptitudinea cu care mi-ai înapoiat cele do~ă inte~viuri. Iată-l şi pe al treilea, mule mai voluminos şi mule mai politic. 179 Sper să-ţi placă . Am fost foarte sensibil la buna şi prieteneasca ta apreciere căci esti unul din putinii care au cunoscut bine pe Patron. Vreau 'să fac ~âreva observatii si , să-ti , dau si câteva elemente de informare )

în

)

legătură

cu ce-mi scrii: l. Nu am trimis Regelui niciun text referitor la Tirulescu. 2. Dna Ticulescu nu mi-a «împrumutat» nimic. Ea mi-a trimis 4 saci cu hârtiile Patronului , care se aflau la Londra. Dar aceasta, pe baza celor tabilice, în acest sens, încă din toamna 1935, la Cap Martin, în urma hotărârii luare arunci de Patron, ca eu să adun cor materialul necesar unor viitoare «memorii» ale lui. Fusese înteles arunci - de faţă fond dna Ticulescu, avei 1' 0 , Raicovicianu si eu, ca Tic.' să golească «safe»-ul de la Londra şi eu ă mă apuc să triez si ~ă clasez coare documentele purtând semnătura lui (~ore, rapoarte, telegrame, discursuri, declaraţii etc.). Când am fost «ex~e= 181 diac» la Oslo, în iunie 1937, am remis lui G. Paraschivescu , o «cannna rnilitară», 182 plină, deja, cu documente. În aprilie' 43, când am fose numit 159

~a Berna, Paraschivescu mi-a spus că lada era «bine-men;:i», la el la ţară. ln sacii primiţi de la dna Tir. erau cele 187 (?) caiete personale ale lui Tir. (aflate acum la Scandford) şi o seamă de scrisori şi cărţi (idem la Scandford), precum şi o cantitate de ziare de coace limbile (în mare majoritate mucegăite) . 3 . Manuscrisul cărţii lui, Tir. mi l-a lăsat la Suvrecca, la Sc.-Moricz, într-o valiză p~ numele meu, pe care am recupera c-o când am sosie la Berna, în mai 1943. In valiză mai erau: fotocopia acordului cu Licvinov, fotocopia corespondenţei cu Tătărescu, în iulie-august 1936, copia memoriului trimis - via Berna - Regelui Carol, diverse scrisori şi un plic cu 5.000 fr.elv. pe care era scris: «să faci ce trebuie»(?!). şi valiza nu era încuiată. (Vremuri fericite când lăsai bani fără să ce cerni că pot dispare) . Înainte de a părăsi Sc.-Moricz, în ianuarie 1940, Tic. mi-a telefonat la Budapesta şi mi-a dac ulcimile lui indicaţii în legătură cu valiza aceasta si cu conţinutul ei. A fose ultima oară când am mai auzit vocea lui. Ev~nimencele din Franţa au făcut ca coace comunicările cu el să nu mai poată fi stabilite. Te rog să crezi că am pus muică dragoste, mule respect şi coacă rigoarea în incerview-urile de la «Free Europe». Acestea fiind zise, poţi acum înţelege mai bine pentru ce sune ataşat de aceste texte şi pentru ce ţin ca ele să nu dispară şi nici să cadă în orice mâini . .. ". 18 3 Înainte de orice alee observacii si comentarii, voi remarca următoarele: , ' -Şochează afirmaţia lui George Anastasiu că se afla în posesia manuscrisului lucrării (cunoscută sub ciclul „cartea secretă") încredinţată lui de către Nicolae Ticulescu, la Suvrecca, la Sc.-Moricz. Undeva, în paginile anterioare din această lucrare, am prezentat, pe bază de documente, demersurile pentru obţinerea de către Ministerul Afacerilor Externe de la Bucureşti (prin cercetători/experţi desemnaţi în acest scop), în 1968, a unor documente Nicolae Titulescu, aflate în posesia doamnei Marys Nenişor, printre care se aflau şi două exemplare din versiunea în limba engleză a „cărţii secrete" menţionată şi de George Anastasiu. În 1995, Gilbert Monney Câmpeanu a dăruie Fundaţiei Europene Ticulescu textul în limba franceză al lucrării Politica externă a României (1937) (,,cartea secretă"), în a cărei posesie a intrat, prin cescamenc, o dacă cu moartea lui George Anastasiu (1992) . 160

-Se pun cel puţin două întrebări: O primă întrebare ar fi cum s-a ajuns ca variante lingvistice ale lucrării Politica externă a Români:i, elaborată de. Nico.lae Titules.~u~ să se afle (încă din timpul vieţii sau dupa moarte~ sa?) m m:1 mu~te m~m1., . . Dacă varianta în limba franceza ar fi fost mcredmţaca de msuş1 Nicolae Titulescu lui Geor.ge Anastasiu - potrivit mărturiilor credibile, dar nu irefutabile ale acestuia din urmă -, variantele în limba engleză au intrat în mâinile lui Marys Nenişor pe căi necunoscute, lă:ând loc doar supoziţiilor e care le-am formulat deja în pagini anterioare. Indrăznesc să presupun ncrucâcva neconcordant cu afirmaţiile făcute de mine anterior în legătură cu această situaţie ciudată - că însuşi Nicolae Titulescu i-a încredinţat lui Marys Nenişor, spre păstrare temporară, unele documente, pe care spera să le recupereze şi să le folosească într-o perioadă prielnică. Fie că este vorba de diplomaţi (Savel Rădulescu, George Anastasiu, Nicolae Raicoviceanu) sau de rudenii (Marys Nenişor), Nicolae Titulescu a dispersat în mod deliberat documentele pentru a le apăra atât de indiscreţie, cât şi (mai ales)

f

de distrugere fizică. O a doua întrebare ar fi cum se face că soţia lui Nicolae Titulescu, Catherine, nu a remarcat absenta , acestei lucrări, de ce nu s-a mobilizat în mod special pentru identificarea şi recuperarea ei, fiind vorba de una din cele mai preţioase piese din arhivele sale? Cacherine Titulescu a murit la 2 decembrie 1970. George Anastasiu şi Marys Nenişor, din raţiuni convergence/divergence, nu au informat-o pe Cacherine despre faptul că aveau în posesie această lucrare. Fondul de documente „încredinţat" (vândut?!) în 1974 Arhivelo r Hoover nu cuprinde „cartea secretă" în nicio versiune. Aflrmatia că „încredincarea" (vânzarea) documentelor Nicolae Titulescu ' , către Hoover Archives s-a făcut cu aprobarea lui Catherine Ticulescu nu se susţine strict fo rmal, ci poate doar în sensul că, în principiu, atunci când, anterior, s-a discutat chestiunea, Catherine ar fi fose de acord ca documentele să fle „date" la H oover Archives. ,,Circulaţia" documentelor Titulescu - aşa cum am evocat-o în paginile anterioare - ne face să credem că ce a rămas ş i după moartea Catherinei Titulescu a fost vândut de Marie Yvonne şi Gheorghe Antoniade . 184 (Am cerut conducerii de la Hoover Archives să ni se precizeze cine au fost vânzătorii documentelor, dar mi s-a refuzat un 161

răspuns concret). În inventarul Fondului Ticulescu de la Hoover Archives nu a figurat şi nu figurează nici acum versiuni de vreun fel ale „că nii secrete" a lui Nicolae Titulescu. Cred că atunci când a consultat lucrar~a Politica externă a României - la care se referă în Titu/eseu şi Europa - Jacques de Launay a fa.cut-o în Arhiva Diplomatică a Ministerului Afacerilor Externe de la Bucureşti, niciun amănunt nelăsându-ne să credem că ştia despre exemplarele în franceză şi engleză aflate la George Anastasiu şi Marys Nenişor. Faptul că George Anastasiu respinge afirmaţia potrivit căreia Catherine Titulescu i-a „împrumutat" nişte documente aparţinând lui Nicolae Titulescu, nu trimite în mod automat la o precizare sau la un reproş al soţiei fostului ministru al Afacerilor Străine, ci poate fi o reacţie faţă de afirmaţii fa.cure în cercul Catherinei Titulescu, în rândurile emigraţiei româneşti, oameni politici şi diplomaţi. Datele pe care le oferă George Anastasiu atestă că pe lângă locurile de depozitare de la Londra şi Lisabona a mai existat un loc de depozitare în Elvetia. George Anastasiu a constituit un fond Nicolae Titulescu încă din anul 1935, fond alimentat în primul rând de trimiterile periodice de documente de către însuşi Nicolae Titulescu, iar după moartea acestuia de către Catherine Titulescu si Ion Burcă. Deosebit de importantă ni se pare precizarea privind documentele Nicolae Titulescu depozitate la Londra. Faptul că, în 1935, George Anastasiu a discutat cu Nicolae Ticulescu golirea seifului de la Londra, iar în 1953 Catherine Titulescu a intrat în posesia documentelor Titulescu aflate la Harrods Safe Deposit motivează puternic supoziţia privind existenţa a două depozite şi la Londra. Pe baza informaţiilor de care dispunem, nu se pot avansa decât ipoteze în legătură cu „dinamica" acestui prim-fond (când au avut loc primele scoateri din fond, dacă au mai fost depuse documente în fond după anul 1935, când a fost închis acest fond). În ce mă priveşte, afirm - pe bază deductivă - că un nou fond de arhivă Nicolae Titulescu la Londra - după cel „golit", lichidat fie în a doua jumătate a anului 1935, fie în prima jumătate a ajunului 1936 aşa cum ne

- a" credem George Anastasiu - ar fi putut fi constituie fie în anul 1937, 1asa s fie în anul 1939 . Probabil că documentele din fondul Londra, expediate lui George Anastasiu, provin din cele ridicate de Cacherine Titulescu (mai mult ca i ur princr-un împuternicit) în iunie 1953. s gAvem m otive întemeiate să credem că soţia lui Nicolae Titulescu i-a trimis lui G eorge Anastasiu doar o parte din aceste documente. 185 Altfel nu se explică cum se mai găseau, în 1967, documente Nicolae Titulescu în custodia lui Ion Burcă (încredinţate neîndoielnic de Catherine Titulescu), cum de se mai găsesc documente Titulescu în arhiva George Antoniade (încredinţate, de asemenea, de către doamna Catherine Titulescu, date fond relaţiile sale de rudenie cu soţia lui George Antoniade). Dacă cele 187 caiete personale ale lui Nicolae Ticulescu i-au fost trimise lui George Anastasiu, atunci cade afirmaţia lui Jacques de Launay că el este acela care a convins-o pe Catherine Titulescu să încredinţeze aceste caiete la Stanford, pentru Hoover Archives. Nu spun că o asemenea eventualitate ar fi exclusă. În mod firesc nu-mi pot totuş i reprima întrebarea: a avut Jacques de Launay o asemenea oportunitate - adică a discutat cu Catherine Ticulescu - şi dacă a avut-o într-adevăr a fa.cut demersul pentru încredinţarea (vânzarea) lor la Hoover Archives?! Personal cred că Jacques de Launay şi-a revendicat un rol şi un merit pe care n u le-a avut. Dacă ar fi fost în situaţia de a face un demers în legătură cu documentele Nicolae Titulescu, Jacques de Launay - vizitator destul de frecvent al Bucurestilor în anii '60 si '70, ale căror autorităţi căuta să le capaciteze - l-ar fi, putut face pe lângă instituţiile de profil din România, fructificând o stare de oarecare disponibilitate (dincolo de orice rezerve) din partea Catherinei Ticulescu şi a altor rude la data comemorării, în 1966, a 25 de ani de la moartea lui Nicolae Titulescu. N-ar fi corec t dacă, evocând atâtea şi atâtea eventualităţi, n-aş spune că nu este exclus ca Jacques de Launay să fi acţionat pentru ca aceste documente, aflate în mâinile Catherinei Titulescu (dar circulând şi pe la alţii), să intre în posesia arhivelor române, dar că intenţia sa n-a întâlnit receptivitatea oriei marelui dispărut înconJ·urată de fosei colaboratori ai lui ' ' icolae T itulescu, situaţi pe poziţii anticomuniste ireconciliabile. În fine,

162

163

.

.

.

nu putem exclude ca Jacques de Launay să fi mediat transmiterea respectivelor documente Nicolae Titulescu către Hoover Archives (solutie avantajoasă material), realizând, în acelaşi timp, un număr de copii după unele dintre documentele din acest lot, pe care le-a oferit, de astă dată gratuit, Bucureştilor, scontând pe disponibilităţi şi avantaje pe termen scurt şi pe termen lung, pe care diferite organisme şi persoane din România i le-au manifestat şi i le-au acordat printr-un regim privilegiat de consultare a arhivelor si de editare a lucrărilor acestuia. ' Textul scrisorii lui George Anastasiu, pe care l-am citat mai sus integral, este absolut clar: o parte a documentelor Nicolae Titulescu a fost încredinţată Arhivelor Hoover (de ce acestora şi nu altora - europene în primul rând - rămâne un mister), o altă parte a rămas în proprietatea sa. Informaţii ulterioare 186 , primite de la G. Monney Câmpeanu, la mijlocul şi în cea de-a doua partea a anilor '90, mi-au confirmat bănuielile. În posesia lui George Anastasiu - recte a lui G. _tyionney Câmpeanu - se mai aflau la acea dată 12 caiete personale Nicolae Titulescu, acoperind perioada mai 1923-iulie 1927, însumând cca. 500 pagini; numeroase pagini originale (acestea se desprindeau pentru a fi cifrate; în caiete rămânea copia textului original, obţinută prin folosirea hârtiei carbon) din cele 187 caiete personale încredinţate la Hoover Archives (greu accesibile, mulţi ani, inclusiv pentru cercetătorii români, mai ales după moartea lui George Duca, custode al acestui fond) şi note personale, telegrame, conferinţe, note de convorbiri, însumând peste 1.000 de pagini. În acelaşi fond, existau, de asemenea, peste 400 de scrisori de la diverse personalităţi româneşti şi străine adresate lui Nicolae Titulescu în perioada 1921-19 31, însumând şi ele câteva sute de pagini. 187

Am cerut consultarea

~

d l'. se neînregistrând în acel moment o modificare a atitudinii ln mo n re , . l . · G" lbert Monney Câmpeanu, privind schimbarea regimu u1 dO mnu lu1 1 . . d l . d documente Titulescu - aflat în proprietatea acestuia, pnn fon u Ul e l · l . l · George Anastasiu - am încercat obţinerea accesu u1 a donaţia u1 consultarea acestora: Dlui dr. G . Monney Câmpeanu " Lausanne 1012 39, Av. de Bethusy Bucuresti, 15 ianuarie 1998 '

Stimate dle dr. G. Monney Câmpeanu, Doresc, în primul rând, să vă reînnoiesc urările de bine pentru Noul A~. Fie ca Dumnezeu să vă dea sănătate, putere de muncă, bunăstare sufleteasca, noi şi frumo ase împliniri profesionale. . Am plăcerea să vă trimit prin poştă, separat, volumul Constannn c• · l anu lu1· 1997 sub auspiciile Mi. _ Visoianu, Misiunile mele, ed .1tat la siarş1tu · ' · · d Ed. E · lopedică Este o pnma nisterulu1 Afacerilor Externe, e catre nura ncic · .mcercare, pe care am coord onat-o •1mpreuna- cu d"irectorul Directiei _ . , Arhivă • .

şi Documente Diplomatice din M.A.E., de a restitui cercetatonlor ~ornam

şi marelui pub lic documente revelatorii privind personalitatea Ş 1 ope~a c · · ş1· venta · b"l . · prores10mst remarca b 1lulu1 1 u l u1· patn·ot care a fost Constanun . • . · 1· · · · d" l mau romani Vişoianu. D esigur, ca şi în cazul altor oameni po mei ş1 ip o , _ '. y· · ·n diverse paru · 1 este doar un început, arhiva lăsată d e C onstanun 1şo1anu , ale lumii oferind substanta pentru noi volume. Aşa cum am discutat 'în vara anului 1997, aş dori ca în cursul anului 1998 să fac un nou pas pe calea documentării pentru un volum Nicolae 165 164

Titulescu, care să se adauge celor pe care Fundaţia Europeană Titulescu le-a publicat în anii 1994-1997. Noul ministru de Externe, dl prof. univ. dr. Andrei Pleşu, instalat în prima decadă a lunii ianuarie a acestui an 188 , mi-a reconfirmat calitatea de coordonator naţional al editării operei politico-diplomatice a lui Nicolae Titulescu. Discuţia cu dv. şi materialele pe care mi le-aţi arătat în vara anului 1997, dar, mai ales, materialele pe care mi le-aţi evocat şi semnalat, mi-au trezit un deosebit interes. Aş dori ca, în cazul în care vă menţineţi acordul, să procedez la studierea lor, în cursul unei călătorii la Lausanne în primăvara acestui an. Pentru a putea adresa nota de propuneri corespunzătoare ministrului de Externe, care este de drept şi preşedintele Fundaţiei Europene Titulescu, ce ar gira şi sponsoriza deplasarea mea în Elveţia, îmi sunt necesare răspunsuri exprese la următoarele chestiuni: -Dacă sunteţi de acord să cercetez în arhiva dv. (o perioadă de două-trei

~ • c nu mai lucrez la Editura Enciclopedică, asumându-mi alee Incruca . d . 'lităti vă rog să-mi adresaţi faxul dv. pe a resa. b responsa l , ' pROFOX . of dr George G. Potra, director PR D1u1 pr · · fax· 212.36.00.

.

săptămâni);

- Dacă sunteţi de acord să fac copii după materialele studiate. Pentru devizul cheltuielilor aferente deplasării, mi-ar fi utile informaţii privind costul hotelului (un hotel de condiţie medie), dacă aş putea obţine un discount în cazul unei şederi pe o perioadă de două-trei săptămâni , dacă aş putea servi masa într-o formulă mai avantajoasă la clinica unde lucraţi şi, în fine, preţurile pentru copii xerox şi copii foto la format A4. Îmi cer scuze că vă sâcâi cu asemenea chestiuni « mărunte», dar fondurile de care dispune Fundaţia Europeană Titulescu sunt extrem de mici şi perspectivele de a dispune de sume mai mari nu sunt deloc încurajatoare, aşa că trebuie să prezint un deviz de cheltuieli cât mai restrâns. V-aş fi îndatorat dacă mi-aţi răspunde cât mai curând posibil pentru a putea include această călătorie într-un program de lucru foarte încărcat, în planurile mele pentru prima jumătate a acestui an înscriindu-se şi definitivarea lucrării Proscrisul, dedicată exilului lui Nicolae Titulescu, pentru care am un angajament ferm (deocamdată pentru o versiune în limba română) cu o casă editorială din Bucureşti. 166

•

. . .

· • ne vom întâlni cu aceleasi bune sentimente 1mpartaş1te Cu speranta ca ' . . c d '. ului· 1997 cu aceeasi dorincă de a concnbm, necare upa • rimavara ş1 vara an , , '. , . l . in P . sere la restituirea operei iluscrulu1 nostru mamcaş, a mare u1 uren 1e noa ' 1 - . .. P • · arelui european care a fost Nicolae Titu eseu, va rog sa pnm1ţ1, roman s1 a m 1 d 1 . . 'dO mnule doctor, expresia sentimentelor me e e a easa preţuire. snmate prof. dr. George G. Potra" 189

167

Memoriu

către

un fost subaltern

. În consecinţă, odată obţinut acest acord de consultare a fondului Tnulescu din partea lui Gilbert Monney Câmpeanu, am făcut eforturi pentru obţinerea unui suport material-financiar pentru o călătorie de studii de circa 3 săptămâni. Mai întâi, m-am adresat Ministerului Afacerilor Externe al României: ,,Stimate domnule consilier al ministrului, Punerea în aplicare a programului adoptat în 1992 de către conducerea Ministerului Afacerilor Externe şi a Fundaţiei Europene Titulescu privind tipărirea operei politico-diplomatice a lui Nicolae Titulescu, într-un număr de 16 volume, acoperind anii 1913-1941, presupune - dincolo de tot ceea ce s-a făcut pozitiv până acum - continuarea eforturilor pentru identificarea şi aducerea în ţară a noi documente privitoare la viaţa şi activitatea lui Ni~olae Titulescu, politica externă a României din perioada interbelică. In mod cert, la ora actuală, asemenea documente se mai află în colectii şi arhive publice şi private din Elveţia, Spania, Portugalia şi Marea Britanie. Printr-un fericit concurs de împrejurări, am primit informaţii că un asemenea bogat fond de arhivă se află la Lausanne, în Elvetia. Din datele pe care le deţin, reies următoarele: ' -Încă din anii 1934-1935, Nicolae Titulescu a încredinţat diplomatului român George Anastasiu documente privind activitatea sa şi politica externă a RomJniei, în ideea constituirii unui fond care să-l ajute să-şi scrie memoriile. - ln posesia diplomatului român au intrat astfel - în timpul vieţii lui Nicolae Titulescu - telegrame cifrate, circulare, memorii, memorandumuri, referate, memorii, rapoarte, interviuri, studii pe problemă, conferinţe, documentare diverse, notiţe zilnice. - După decesul lui Nicolae Titulescu, în 1941, George Anastasiu a primit alte asemenea documente (făcând apel la colegii care au ales calea exilului, la rudele lui Nicolae Titulescu, în primul rând la soţia acestuia, Catherine Titulescu, care i-a încredinpt o parte din documentele recuperate 168

de la Harrods din Londra şi din cele recuperate de la Ambasada Marii Britanii din Lisabona). . . _ . . . _Q arte însemnată din fondul astfel consmu1t a fost data - dm raţiuni . ~ si în condicii neclare - vânzare? donaţie? - la Hoover lnstitution incerte , , . . ives (Stanford University, Palo Alto, California, SUA) . h Are-La . moartea sa, George Anastasiu a încre d inţat documente le ce 1-au ramas · inale sau copii) doctorului G. Monney Câmpeanu, un apropiat, care • . . . • d •. (ong prin origine, statură intelectuala ş1 probit:te mora1a 1-~ cucen: mere er~a. _ Din datele preliminare oferite de catre acesta din urma, respecuva hivă aflată în propria custodie cuprinde, printre altele, copii ale celor 187 ::iete, a câte 50 pagini fiecare, cu însemnări personale ale lui Nicolae Titulescu, acoperind anii 1923-1931 (impropriu numit „j urnalul lui Nicolae Titulescu", aflat la Hoover lnstitution Archives) şi alte 12 caiete, în original, acoperind anii 1923-1927, totalizând 500 pagini, care nu au fost încredintate nici în copie, nici în original sus-amintitei instituţii americane, c; şi alte documente (în original sau în copie), o importantă corespondenţă cu personalităţi străine (Winston Churchill, Raymond Poincare, Aristide Briand, Jan Massaryk, James Ramsay McDonald, Benito Mussolini, Andre Tardieu, Sir Joseph Austen Chamberlain, Edvard Benes, James Billings Kellogg, Gustav Stresemann, Oino Grandi, Wickham Steed) şi româneşti (Iuliu Maniu, Nicolae Iorga, Take Ionescu, I.G. Duca, Regina Maria, Martha Bibescu, Ion Antonescu etc.). Studierea acestui fond - care, după dacele preliminare de care dispunem, ne-ar oferi mărturii preţioase şi inedite privind pe Nicolae Titulescu - este de natură să asigure completarea bazei documentare existente în arhivele românesti. ' Confruntarea datelor preliminare oferite de către doctorul G. Monney Câmpeanu cu inventarele arhivelor noastre conduce la concluzia că respectivul fond de arhivă cuprinde numeroase şi preţioase mărturii inedite, inexistente în România si inaccesibile în alt fel. Fac precizarea că doc~mentele privind pe Nicolae Tirulescu, cu precădere cele 187 caiete ale «j urnalului», dar nu numai, aflate la Hoover Institution Archives, reprezintă un fond închis până în anul 2011. Decesul lui George I. Duca 1'>0 custodele acestui fond, a eliminat si cele mai mici posibilităti de '

)

169

'

acces, posibilităţi pe care le-au sondat în timp, cu rezultate puţin semnificative, alei, câtiva colegi români. , Stimate domnule consilier al ministrului, În cadrul unor discuţii particulare şi în corespondenţa avută cu Domnia Sa, doctorul G. Monney Câmpeanu (care a încredinţat, de altfel, Fundaţiei Europene Titulescu versiunea originală, în limba franceză, a lucrării lui Nicolae Titulescu Politica externă a României) şi-a exprimat acordul pentru a studia aceste documente şi a face copii după acele piese care reprezintă interes pentru noi (rog a se vedea anexele). Menţionez că în discuţiile avute cu Domnia Sa, încercările mele persuasive de a-l determina să încredinţeze întregul fond arhivistic aflat în păstrarea sa - deţinătorul recunoscând franc că nu are capacitatea de a-l ordona si de a-l exploata arhivistic si stiintific - s-au lovit de un refuz ' ' ' ' categoric şi obstinat, doctorul G. Monney Câmpeanu considerând că Fundaţia Europeană Titulescu nu-şi îndeplineşte raţiunile de a fi, după părerea sa printre acestea trebuind să se regăsească constituirea unui fond arhivistic documentar bine individualizat, legat de Nicolae Titulescu, structuri de cercetare şi valorificare proprie, prin articole, studii şi lucrări, un muzeu (sau cel puţin o expoziţie) cu piese autentice şi reprezentative pentru viaţa si , activitatea fostului ministru de Externe. Stimate domnule consilier al ministrului, În 1992, conducerea Ministerului Afacerilor Externe si , a Fundatiei , Europene Titulescu mi-au încredinţat coordonarea eforturilor şi demersurilor intelectuale legate de editarea operei politico-diplomatice a lui Nicolae Titulescu. Îndrăznesc să cred că activitatea stiintifică personală consacrată în timp vieţii şi activităţii lui Nicolae Titul~scu (concretizată în aproape o sută de articole, studii, comunicări pe problemă, ca şi într-un număr de opt cărţi culegeri de documente, antologii, exegeze, la care am avut o contribuţie esenţială, fie ca factor inspirator şi coordonator, fie ca contributor propriu-zis) justifică această onoare, precum şi încrederea pentru îndeplinirea unui nou demers de utilitate ştiinţifică şi practică indiscutabilă. Informaţiile şi considerentele de mai sus mă determină să vă supun atenţiei - spre studiu şi decizie - propunerea de a efectua, în lunile martie-aprilie, 170

O

călătorie de studii de 21 de zile, la Laus~nne, _al ~ărei ~~op ar fi ~ercetarea . · Nicolae Titulescu mai sus-menţionata, 1dent1f1carea pieselor de

arh1ve1 A . . . · .. 1 . - care lipsesc din arhivele romaneşn ş1 asigurarea copiem or. rezistenta · 11· ' 1 Andeplinire a acestei misiuni presupune suportarea unor ch e1tuie Aducerea a 1 . . . . . diurnă si transport cu avionul s1 trenul pe direcţia Bucureşnre encru caza , , , _ . P ... h-Lausanne si retur. Apare, de asemenea, necesara alocarea unei sume Zunc , . . . 1 . . h' co ierea a circa o mie de pagm1 dm documente e respecuve1 ar 1ve. pentru P • A . , d ·f· · Aducerea acestor documente în ţara ar mcreg1 m mo _semn1 1cat1~ fondurile Arhivei Ministerului Afacerilor Externe, în general, ş1 ale fondului Nicolae Tirulescu, în particular, şi ar asigura lărgir~a bazei ~oc~menta~e pentru proiectul de tipărire a operei politico-diplomau~e a ~u1 Nicolae T1:ule:c~, proiect în curs de derulare. Menţion~z că aceasta acţiune este prevazuta m mod expres în Hotărârea Guvernului nr. 563/1991 (art. 8, par. 2). Conducerea Direcţiei Arhivă şi Documente Diplomatice, cu care am discutat în amănunt obiectivele şi perspectivele acestei deplasări, împăr­ tăseste opinia că sunt întrunite premisele unei acţiuni fructuoase. 'Î~ cazul în care această deplasare va fi aprobată, este de la sine înţeles fructificând relaţiile excelente pe care le am cu dr. G. Monney Câmpeanu voi face în continuare eforturi pentru a schimba opinia sa actuală, în sensul de a-1 determina să încredinteze statului român documentele pe care le are , în

păstrare.

Încredintat că informatiile pe care vi le aduc la cunoştinţă şi propunerile pe care vi le.supun atenţiei vor întâlni interesul şi solicitudinea dv., a omului de cultură care a fost asociat el însuşi unor importante demersuri publicistice consacrate lui Nicolae Titulescu la aniversarea centenarului naşterii sale, vă rog să primiţi , stimate domnule consilier al ministrului, expresia sentimentelor mele de

preţuire şi

respect.

George G. Potra

Domnului , erban Stati Consilier al ministrului Consilier coordonator" 191 171

O solicitare fără răspuns

Neavând speranţa că Ministerul Afacerilor Externe va răspunde pozitiv solicitări - cu atât mai mult cu cât nu era vorba de o initiac" · acestei . , !Va internă a acestei instituţii, cu atât mai mult cu cât nu făceam parte din structurile sale - am adresat cvasiconcomitent o solicitare asemănătoare domnului Dimitrie Sturdza, care subscrisese unor actiuni de interes publ 1·c, , mecenatul său fiind determinam pentru declanşarea şi finalizarea lor. 192 ,,Excelenţă,

În 1992, conducerea Ministerului Afacerilor Externe si a Fundariei Europene Titulescu mi-a încredinţat coordonarea eforturilor ;i demersurilor intelectuale legate de editarea operei politico-diplomatice a lui Nicolae Titulescu. Îndrăznesc să cred că activitatea ştiinţifică personală consacrată în timp vieţii şi activităţii lui Nicolae Titulescu (concretizată în peste o sută de articole, studii, comunicări pe problemă , ca şi într-un număr de opt cărţi culegeri de documente, antologii, exegeze, la care am avut o contriburie substanţială, fie ca factor inspirator şi coordonator, fie ca contribuc'or propriu-zis) justifică această onoare, precum şi încrederea pentru îndeplinirea unui nou demers de utilitate stiintifi.că si , , , practică indiscutabil ă pe care îl am în vedere pentru viitor. În străinătate se află încă documente esentiale pentru cunoasterea vierii şi activităţii lui Nicolae Titulescu. , , , Aducerea acestora în ţară ar întregi în mod semnificativ fondurile Arhivei Ministerului Afacerilor Externe (în mod special pentru proiectul de tip ări re a operei politico-diplomatice a lui Nicolae Titulescu, proiect în curs de derulare). Un asemenea fond se află la Lausanne, în posesia doctorului Gilbert Monney Câmpeanu, lăsat prin testament acestuia de către diplomatul român George Anastasiu 193 , căruia, încă din 1935, Nicolae Titulescu îi încredinţase sarcina de a strânge toace înscrisurile esenţiale privind viaţa )

172

. · · cea sa cu scopul scrierii unor viitoare memorii. Sunt documente . ..) . 51' acuv1ta · 1 originale (telegrame, memorandumun, rapoarte, memor11 ŞI esenua e, . .c • - . . '. (d e cele 187 de caiete, a câte 50 de pagm1 11ecare, cu msemnan copu e P e lui Nicolae Titulescu, acopennd · anu·· 1923-1 931 - 1mpropnu · · ersona1e al . . P · «Ju rnalul lui Nicolae Titulescu» - aflat la Hoover lnsntunon numite 194 · . libere pentru cercetare doar în anul 2020) , care ar perm1te Arc h 1ves, . • _ . . . . rea informaciei de care dispunem m rara s1 rescnerea unor pagm1 , . . , ' comp 1eca legate de viaţa ilustrului d1sparut. . . Doctorul Gilbert Monney Câmpeanu şi-a exprimat acordul oral ş1 ~cns de a studia această arhivă şi de a face copii xerox după unele ma.renale, nefiind dispus, cel puţin în prezent, din considerente pe care nu le 1~ţeleg, dar pe care trebuie să le accept, să le încredinţeze arhivelor româneşu (recte Fundatiei Europene Ticulescu). V-~ supus atenţiei coate aceste informaţii, gândind că dorinţa şi_ nevoia de a întreprinde acest demers s-ar putea întâlni cu bunăvoinţa ŞI gen~rozitarea dv. recu noscute, cu interesul dv. pentru toate cauzele autentic româneşti , pe care dv. şi familia dv. le-aţi servit şi le serviţi cu neostenită consecventă .

Îndrăz~esc să vă solicit sprijinul pentru realizarea acestei misiuni, a cărei complexitate presupune o şedere de circa două-trei săptămâni. .

Ministerul Afacerilor Externe şi Fundaţia Europeană Titulescu nefiind în măsură să-mi asigure o asemenea călătorie de studii, dar pe care o susţin din punct de vedere intelectual şi moral, v-aş ruga să analizaţi posibilitatea de a-mi asigura concursul pentru realizarea acestei deplasări (transport cu avionul si cu trenul pe directia Bucuresti-Ziirich-Lausanne şi retur, hotel '

şi diurnă) .

,

'

Nu as vrea să închei înainte de a vă exprima întreaga mea gratitudine şi a colab;ratorilor mei pentru premiul «Ion Ghica» pe care dv. şi doamna ni l-aţi acordat, prin intermediul Fundaţiei Magazin Istoric, pentru lucrarea: Constantin Vişoianu, Misiunile mele, apărută la Editura Enciclopedică la sfârşitul anului 1997. Vă rog să primiţi, Excelenţă, expresia sentimentelor mele de deosebită Stimă.

"195 prof. George G . Potra

173

_După numeroase insistenţe personale, pe care le-am întreprins succesj pe lângă oficialităţi româneşti şi personalităţi româneşti din diasporăv ~inister_ul Afacerilor Externe al României a făcut diligenţe pentru a intr; m posesia documentelor prezervate de George Antoniade şi de Gilbert Monney Câmpeanu.

le ne vor permite nu doar reconstituirea biografiei intelectuale şi polir_i_ce

De natura evidenţei, o asemenea întreprindere de anvergură şi de durată - începută şi concretizată, până în prezent, în tipărirea câtorva volume, editate conform tuturor rigorilor ştiinţifice, apărute la prestigioasa Edirură Enciclopedică din Bucureşti, volume pe care amintita casă editorială a avut plăcerea să vi le ofere - presupune mai întâi de toate strângerea laolaltă a tuturor înscrisurilor provenind de la sau în legătură cu Nicolae Titulescu.

Efostulu i ministru al Afacerilor Străine, ci şi restituirea, pentru generaţnle ~e azi şi de mâine, a p~l~ticii ext~r~e a României interb_elice, :şa cu~ a fost • diră si transpusa m pract1ca sub bagheta acestui roman considerat, ea gan ' . pe drept, «ministru al Europei». . . . .. . . . . Restituind aceste documente originale cercurilor ştnnpfice, 1storic1lor, ·uristilor, diplomaţilor, dar şi marelui public, vom arunca lumina adevărului ~u~ra a tot ce a fost, !nlăcurând falsurile_ şi int~rpretă~il_e schiloade sau.ren~entioase pe care o istoriografie nu de puţine ori aservita le-a proferat m nmp. ' Ari făcu t, în ceea ce vă priveşte, stimate domnule doctor, în urmă cu câtiv~ ani, un gest care vă onorează în cel mai înalt grad şi care s-a bucurat si ~e bucură de deosebita noastră preţuire, atunci când ne-aţi încredinţat ~anuscrisul francez al lucrării Politica externă a României (1937). Ştim de la domnul George G . Patra că sunteţi în posesia unui număr emnificariv de documente privind viaţa şi activitatea lui Nicolae Titulescu, pe care regretatul diplomat român George Anastasiu - de care v-a legat o trânsă prietenie - vi le-a încredinţat înainte de moarte spre păstrare. perăm ca disponibilitatea pe care aţi manifestat-o în trecut să se extindă în viitor, astfel ca aceste înscrisuri să-şi găsească locul firesc, cu finalitatea enunţată m ai sus, în Arhivele Diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe al Ro m âniei. Ne-ar bucura dacă, înregistrând cu obiectivitate evoluţiil e democratice din România, preocupările «Fundaţiei Europene Tirulescu» si ale cercurilor sriintifice românesti, care continuă să vadă în Nicolae Tit~lescu un reper intel~ctual şi mor;l de mare altitudine, aţi încredinţa Arhivelor Diplomatice ale MAE aceste documente. Desigur, preluarea acestora s-ar face cu toate rigorile ştiinţifice şi legale cuvenite, a tfel ca donaţia dvs. să-şi găsească recunoaşterea prin locul aparte pe care fondul respectiv l-ar avea în cadrul Arhivei Diplomatice a MAE. Pentru ~tabilirea detaliilor, domnul George G. Potra s-ar putea deplasa la Lausanne tntr-o pe rioadă convenabilă dvs. În ace t cadru de preocupări, suntem bucuroşi să vă informăm că familia Anroniade a hotărât - printr-un gest de aleasă frumusqe morală şi atitudine românească - să încredinţeze Arhivelor Diplomatice ale MAE - după cum Puteţi constata din copia scrisorii pe care ne-a trimis-o şi pe care o anexez

174

175

La 29 octombrie 1999, în urma unei discuţii pe care am purtat-o c Mihai-Răzvan Ungureanu, secretar de Stat la Ministerul Afacerilor Exter~ ne - în prezenţa prof. dr. Dumitru Preda, directorul Direcţiei Arhivă Diplomatică, şi a prof univ. dr. Ion Calafeteanu, consilier la aceeaşi Direcţie -, demnitarul român a adresat, prin intermediul ambasadorului României la Berna, următoarea scrisoare: ,,Stimate domnule G. Monney Câmpeanu, Sunt bucuros să vă adresez aceste rânduri, deşi nu am avut plăcerea să vă întâlnesc personal cu ocazia vizitelor dvs. în România. Domnul profesor George G. Potra, colaboratorul nostru şi al «Fundaţiei Europene Titulescu», ne-a împărtăşit preocupările dvs. constante pentru prezervarea memoriei lui Nicolae Titulescu, demersurile pe care le-aţi făcut în timp pe lângă diverse autorităti si personalităti române pentru aducerea în tară a rămă­ şiţelor pământe~ti lor la B;asov alături , 'ale Catherin~i Titulescu si asezarea ' , de acelea ale ilustrului ei soţ. )

)

În vara aceasta am reusit , să îndeplinim această dorintă , testamentară ' cu concursul familiei Antoniade - în primul rând al doamnei Marie-Yvonne Antoniade, dar şi al domnului George Antoniade - al cărei sprijin a fost şi rămâne de nepreţuit . As,a după cum stiti, «Fundaria , Europeană Titulescu» creată în 1991 ' si-a ' propus ca principale obiective readucerea lui Nicoale Tirulescu la Braşov şi tipărirea integrală a operei politico-diplomatice a marelui om de stat şi diplomat român. )

)

)

prezentei - tot ceea ce a rămas ca înscrisuri şi obiecte personale de pe ur marelui diplomat Nicolae Titulescu, aflate în păstrarea ei. ma Dacă voi adăuga faptul că recent Arhivele Diplomatice ale Ministerulu· Afacerilor Externe al României au intrat în posesia unui important '. . d d S! consistent set e ocumente aparţinând lui Nicolae Titulescu, încredinta;e nouă doar cu puţin timp în urmă de MAE francez, într-un gest colegiai de înţelegere a scopurilor nobile pe care le urmărim, veţi avea întreaga măsură a dorinţei şi preocupărilor noastre de a aduce acasă tot ce ne-a lăsat acesta ca experienţă diplomatică şi moştenire intelectuală. Aş fi bucuros, şi sper ca mesajul meu să întâlnească receptivitatea dvs., ca în anul 2000 să putem, în prezenţa dvs., în cadrul unei ceremonii speciale, să salutăm aducerea acestor documente în ţară, intrarea lor în Arhivele Diplomatice ale Ministerului nostru de Externe şi constituirea fondului «Donaţia Dr. G. Monney Câmpeanu». Cu alese sentimente de preţuire, al dvs." 196

Un chip de fată p entru d ocumente

Pe arcursul anilor, după acel prim gest semnificativ, prin care dr. Gilbert Mon:ey C âm peanu a pus la dispoziţia Fundaţiei Europene -~itulescu · nea în limba franceză a lucrării Politica externă a României (1937), versm • discuţiile noastre despre destinul documentelor Titulescu pe care le avea m posesie s-au aprofundat, _de o ~arte _şi ~e ~Ita exprim~n~u-se puncte de vedere suplimentare, sponnd nemdo1eln1c mcrederea parţilor. Cu fie care scrisoare în plus, cu fiecare întâlnire cu Domnia Sa, la Bucuresti sau în străinătate, am făcut noi paşi înainte. În 2002, d r. Gilbert Monney Câmpeanu mi-a comunicat acordul de principiu privind donarea documentelor Titulescu către Fundaţia Europeană Timlescu, fără nicio obligaţie financiară; în acelaşi tivm~, cu tact, ~ar categoric, dr. Gilbert Monney Câmpeanu mi-a adresat rugammtea de a 1se oferi în contrapartidă o replică a unui bust aflat în Colecţiile Muzeului de Artă ale României, reprezentând pe mama sa. În consecinţă, am făcut diligenţele de rigoare, adresând secretarului general al guvernului următorul memoriu: „Fundaţia Europeană Titulescu

Stimate domnule ministru, După cum vă este cunoscut, dl Gilbert Monney Câmpeanu, cetăţean elveţian, este posesorul unei arhive Titulescu, moştenită de la diplomatul român George Anastasiu, fose secretar personal al lui Nicolae Ticulescu, ministru al Afacerilor Străine al României, cuprinzând piese originale, de interes maj or pentru cunoaşterea şi scrierea istoriei diplomatice interbelice a ţ~rii şi a biografiei marelui dispărut. In discuţii purtate la Geneva şi la Bucureşti cu primul-ministru şi cu ecretarul general al guvernului, O-Sa şi-a exprimat disponibilitatea de a le pune la dispoziţia Fundaţiei Europene Titu/eseu, adresând deopotrivă rugămintea de a i se asigura, de către partea română, o replică a buscului 176

177

Chip de fată (reprezentând pe mama sa) realizat de sculptoriţa Militza Pătraşcu, aflat în Colecţiile Muzeului Naţional de Artă al României. Rugămintea interlocutorului a fost întâmpinată cu receptivitate, acest primind asigurări că va fi onorată. a În consecinţă, Ministerul Culturii şi Cultelor a asigurat obţinerea tuturor avizelor necesare legale care să facă posibilă o asemenea lucrare. În prezent, ne aflăm în situaţia de a alege între trei oferte, anexate actualului memoriu, avansate de trei posibili executanţi. Personal, propun aprobarea ofertei avansate de sculptorul Nicolae Doru Drăguşin, la cel mai scăzut preţ, în care se regăsesc doar costuri materiale, manopera fiind gratuită. În acest caz, rog să aprobaţi lansarea de îndată a lucrării şi onorarea sculptorului Nicolae Doru Drăguşin cu suma de 11 milioane lei la predarea ei. Lucrarea poate fi definitivată în curs de 7 până la 1O zile şi poate f1 înmânată dlui Gilbert Monney Câmpeanu în condiţiile transmiterii de către acesta a documentelor promise, la sfârşitul lunii iulie-începutul lunii august anul curent. Primiţi, vă rog, stimate domnule ministru, expresia sentimentelor mele de aleasă stimă. Al dumneavoastră George G. Porra Director executiv 18 iulie 2002

163/2001 privind reglementarea unor măsuri financiare, aprobată cu nr~dificări şi completări prin Legea nr. 364/2002, rn având în vedere prevederile art. III alin. (11) lit. i) din Ordonanţa de tă a Guvernului nr. 163/2001, precum si Hotărârea Consiliului urgen , . . _ .' ·nrerrni nisterial pentru imagine externa nr. 31 dm 12 august 2002, pentru 1 bro area Hotărârii Consiliului interministeral pentru imagine externă nr. ; d~n 29 aprilie 2002 privind aprobarea Proiectului „Realizarea unui 3 rograrn de cercetare - Europolis 2002 - asupra contextului aderării p României 1a structuri·1 e europene ", Guvernul României adoptă prezenta hotărâre. Art. 1 (1) Se aprobă finanţarea Proiectului ,,Arhiva Nicolae Titulescu", propus de Fundaţia Europeană „Titulescu". (2) Finanţarea acţiunii prevăzute la alin. (1) se asigură p!"in suplimentarea bugetului Ministerului Culturii şi Cultelor cu suma de 11 milioane lei şi diminuarea corespunzătoare a bugetului Secretariatului General al Guvernului, de la capitolul 72.01 ,,Alte acţiuni", subcapitolul 13 „Programe de informare şi prezentare a imaginii României", titlul „Transferuri". (3) C u suma prevăzută la alin. (2) Ministerul Culturii şi Cultelor va realiza o copie a bustului Chip de fată de Militza Pătraşcu, care va fi donată domnulu i Gilbert Monney Câmpeanu, deţinătorul arhivei originale „Nicolae Titulescu" . 198

În temeiul prevederilor art. 107 din Constituţia României şi ale art. III alin. (11) lir. K) şi alin. (11 1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului

Imediat ce am citit Hotărârea Guvernului din 16 august 2002, publicată în „Monitorul Oficial" la 27 august 2002, am început să număr mintal zilele care se vor scurge până la materializarea deciziei, de care legam, atât eu, cât şi colegii mei de la Fundaţia Europeană Titulescu, dorinţa de a beneficia cât mai repede de lectura documentelor aflate în discuţie. Zilele treceau fară niciun rezultat. Parcă totul încremenise. Am ajuns din nou la conducerea Muzeului aţional de Artă al României, unde fusesem cu mai puţin de două luni în urmă, împreună cu dr. Gilbert Monney Câmpeanu. Am întâlnit aceeasi răceală ca si la întâlnirea precedentă, desi acum exista O Hotărâre de Guve~n care regle menta chestiunea. ,

178

179

Domnului Serban Mihăilescu ' Ministru pentru Coordonarea Secretariatului General al Guvernului României" 19 ' La mai puţin de o lună, Guvernul României a adoptat în consecinţă: HOTĂRÂRE pentru aprobarea unor măsuri referitoare la finanţarea din fondurile pentru promovarea imaginii externe a României a unor acţiuni şi proiecte

1

N-am înteles nici a r unei,· n1c1 · · ma1· tarz1u, • · d e ce directoarea M l 1. . , Nauonal d A • IR • · · d uzeu , e rea a oman1e1, oamna Roxana Theodorescu a tinut • u. confrunt ' · m sa rna • . e cu un d.1scurs d octoral şi emfatic despre rolul si locul l . m soc1er are, d espre va 1oarea pieselor aflate în acest patrimoniu ' uzeu d u1 regleme nan f · as1guratorn · · · ş1. nscun . . multiple, despre dezavantaJ·ele tri ' espre · .. tempera · . c-. m1ter11 .. re a unor piese, oncare ar 11 ele (tablouri, sculpturi s.a.) sp l spam ex ·· l · • d • . • • , ' re a te , . poziţiona e, aJungan , m cele dm urma, sa-mi afirme absurd . 0 J>erapunea de a produce o replică după statueta lui Militza Pătrascu · c~ sa aducă prejudicii integrităţii piesei originale. ' nsca N-am să consum steril timpul cititorului, evocând tot ce s-a însirat • acel monolog trist. , In Cred si'. as r·azi· ca• d aca• aş c-.n insistat • · asupra Hotărârii de Guvern adoptate pe ~are directoarea Muzeului Naţional de Artă al României o avea în f ' ochilor • · sa- ad uc argumente proprii ţinând de experienra aţa f . . '.d~ca• aş cn •m d raznlt amihala m acest domeniu (tatăl meu a fost director al Muzeului Camer~i de Cornere, a Roman1e1 • · · •m cea d ea d oua jumătate a anilor '30 ai secolului trecut). '. as, fi riscat a manarea • · · pozmve · · (cac1 - · un reruz r. unei· reacţ11 categoric si definmv ar fi fost exclus). ' · unei· reacţ11·· aci·d e sau măcar a unor comentarii Mi-am repri ma r tentaţia . . malmoase· am ales c • d.1scursul respectivei , ., rormu la d e a ascu l ta •m tacere doamne ş1 am câştigat. Cu prietenul meu, sculptorul Nicolae Doru Drăgusin, lucrurile au mers exemplar. ' Am recâştigat timpul pierdut. La ~6 octo~brie 2002 m-am aflat la Otopeni, pe Aeroportul H enri Coanda, gata sa plec spre Elvetia. Fără voia mea introduc aici 0 pagină de umor negru. Un vameş de la Otopeni, ignorând toate hârtiile oficiale (Hotărârea de Guvern , autorizarea dată de către Directia Patrimoniu din Ministerul Culturii s,· a ·) , m·1 - a cerut - cu 45 d e minute · ·•mamte · d e d eco larea avionu · lu1· • sa demenaJ·ez , s·a d es1g1 · ·1ez ş1· sa• d esc h"d 1 lad a •m care se afla bustul pe care ·1I duce~m, cerându-mi să demonstrez - vă rog să nu râdeti - că „nu este o statuie a. lui • · « . M" · . Brancuş1 a laveam d e n·d·1col ş1. absurd. Nu' găseam o soluţie pentru 1es1rea d.m aceasta• s1tuat1e. · · Reacrn · ·1 e me1e - mai mult niste interjectil·· , dând glas u1m1rn · · ·· mergan • d pana • ' · la consternare ' ' - păreau să nu' aibă niciun 1

180

eu_ şi vameşu_!-. de o par_ce}i de :lta a lăzii ~e _apăr~ Arunci când nu ma1 speram n1m1c, ,,soluua s-a nascut datonta unei l buscu· • stea, cei de pe aeroport ubelnice. Eu nu aveam la purtător o şurubelniţă ,U~esii ~ nu aveau o şurubelniţă stea pentru desfacerea lăzii cu pricina. ~ine~a _ un şef?! - a cerut imperios să eliberăm spaţiul blocat de ladă şi • vamesul până arunci intratabil, m-a împins spre poartă, uitând de acun C1 , ' grija lui ca nu cumva să fug peste hotare cu un presupus bust făcut de

efect.

Scăceam imobili -

Brâncuşi.

Când am descins la Geneva, m-a întâmpinat Gilbert Monney Câmpeanu. Ne-am îmbarcat - având alături preţiosul „colet" - în maşina cu care venise gazda mea (un station, poate una dintre maşinile sale personale sau una închiriată). M-a consultat dacă să mergem spre Vecroz pe autostradă au pe o şosea traversând localităţile cantoanelor pe care le-am văzut arunci pentru prima dată . Am ales cea de a doua formulă. S-au scurs, iată, 12 ani. Memoria mea păstrează imagini fermecătoare. Totul părea realizat de arhitecţi şi pictori flamanzi. Dincolo de particularitătile , locuintelor, am rămas cu bucuria întâlnirii cu gospodari desăvârsiti. , , Ca român , atât de dezamăgit după 1990 de felul în care conaţionalii s-au manifestat faţă de pământuri, păduri şi ape, am înţeles ce ne desparte de elveţieni (şi de alţii) - dragostea de mediu, gradul de implicare în muncă, )

rigoarea profes ională şi solidaritatea comunitară. Am ajuns p uţin după prânz în mica localitate Vetroz ,

dominată de

im~ginea majestuoasă a Alpilor. ln mica vilă a familiei dr. Gilbert Monney Câmpeanu m-au întâmpinat mama doctorului, sotia acestuia - ea însăsi doctoriră - si cei doi copii. Nu ştiu dacă băcrina doamnă ştia, în ;mănunt, ~cop ul vizitei mele . Nu .tiu dacă, mai ales, ştia că adusesem de la Bucureşti replica buscului ce i-l 1

făcuse Militza Pătrascu . Dr. Gilbert a m;ntat o mică surpriză. În salonul vilei, pe un piedestal procurat din timp, am aşezat împreună piesa semnată de eleva lui Brâncuşi. Am savurat intrarea în „scenă" a bătrânei doamne, întâlnirea cu statuia. Am văzut o femeie impresionată, dar nu emoţionată . În viaţa ei de emigrant, trecuse prin momente dificile. O căliseră. Se comporta ca o şefa de trib. 181

În tren, cu un tezaur la purtător

Stăpâna casei ne aştepta cu masa. Aşa că, la puţin timp de la sosire, luam

loc alături de membrii familiei, în cocheta sufragerie, care degaja o bună­ de ostentaţie. În ciuda faptului că gazdele mele se comportau ireproşabil, eu încercam o stare de tensiune cu greu stăpânită. Voiam să mângâi documentele promise, voiam să le răsfoiesc cu câteva ceasuri mai devreme decât ceilalti. ' Probabil că dr. Gilbert Monney Câmpeanu a citit, dincolo de aparenta mea linişte, interesul şi nerăbdarea. Din sufragerie am trecut afară, într-un pavilion de vară, unde, cu o cafea alături, am parcurs cele câteva pagini ale Actului de donaţie. Textul era clar, fară echivocuri, certificând că fusese redactat de un profesionist. Astfel, în după-amiaza zilei de 26 octombrie 2002, dr. Gilbert Monney Câmpeanu ca donator, iar eu, George G. Potra, director al Fundatiei Europene Titulescu, ca donatar, am semnat la Vetroz (Elvetia) Actul d~ donatie mult aşteptat. ' ' Concomitent, George G. Potra, director al Fundaţiei Europene Titulescu, ca donator, şi Gilbert Monney Câmpeanu, ca donatar, au semnat contractul de donaţie prin care Fundaţia Europeană Titulescu punea la dispoziţie familiei Monney Câmpeanu, în contrapartidă cu documentele Titulescu, replica lucrării Cap de fată a sculptoriţei Militza Pătraşcu. Am avut încă de atunci, în acea zi superbă de toamnă elvetiană de neuitat ' ' pentru mine, conştiinţa că, împreună, am semnat un ace care consacra salvarea unui important fond de documente Nicolae Titulescu şi integrarea acestora într-un circuit de cercetare si valorificare adecvat si necesar. Odată consumat actul de predar;-primire, mi-am luat ~ămas bun de la cei ai casei. Dr. Gilbert Monney Câmpeanu m-a condus la gara din Veuoz, pentru a lua trenul spre Geneva. S-a grăbit să-mi ia bilet, refuzând cu orice chip să-l plătesc eu. voinţă lipsită

182

m în mână documentele Ticulescu cu mult mai mare emoţie şi . 1nea · 1· 1 ·b T ..'. decât as fi încercat pentru transportul unei va 1ze cu va on an care griJa. ' de altă provenientă. Orice s-ar fi întâmplat cu o asemenea lvenene sau , • . . . • . e '. d b · multi sau putini, s-ar fi gas1t, mai devreme sau mai tarz1u, rna e ani, , , . . l · su l . Cât priveste riscurile pe care le implica transportu unui tezaur • · pier · d en·1e d e acest o so une. ' car acestea' mi se păreau infinit mai man,· cac1 docurnen ' ti sunt irecuperabile. . . . P~ -am comportat ciudat. Am căutat un loc mai departe de ceilalţi . . h"d ·• 1n tren m "lători (oricum puţini). Incercam o stare de fibnlape. Desc 1 eam ş1 m~ cah'd metodic dosarul fabulos, cu ochii roată. Cineva care m-ar f1 c I eam 5· h" utin mai mult m-ar fi considerat un suspect. , 1 nu c iar pe observ at P , . 1 d ·1 t Mă comportam ca un urmărit. Peisajul de dmco o e geamun e ned rep . • •. b • • • mi-a ramas stram. Am co orat vagonu lu i unde m-am asezat , . . m gara ca . un . . drogat. Voiam să ajung cât mai repede la hotel. ~-am luat n_1c1 tr_a~va1, _mc~ autobuz, nici taxi, de frică să nu fiu atacat de cineva sau, ş1 mai rau, sa r:n1 se fure sau să pierd inestimabilul dosar. Cu mâinile tremurând de emoţie, cu palmele umede, ţinând la piept dosarul cu d~cu1:1ente, am parcurs drumul gară-hotel cu un pas alert, în căutarea unui adapost. Am tras storurile, am aprins lumina. . . tăpân pe situatie" constatam că au intrat astfel în posesia Fundaţiei ,, S ' Europene Titulescu un total de 1.630 pagini-document (tele~_rame, no~e personale, note de convorbiri, memorandumuri, declaraţ11 de presa, discursuri) şi 425 scrisori adresate de personalităţi române şi străine, toate )

elaborate în perioada 1923-19 31. . Printre scrisorile şi telegramele trimise lui Nicolae Ticulescu s: a_fl~ înscrisuri - mentionate aleatoriu - semnate de: Regina Maria a Romamei, Regina Olga a Greciei, Patriarhul Miron Cristea, Alexandru Averescu, Ion I.C. Brătian·u, Elisa Brătianu, Vintilă I.C. Brătianu, Ion Gh. Duca, Gheorghe Gh. Mironescu, Nicolae Iorga, Iuliu Maniu, Ion Mihalache, dr. N. Lupu, Ioan Cantacuzino, Ion Antonescu, C.I.C. Brătianu, Elena Văcărescu, Marcha Bibescu, Dimitrie I. Ghika, Grigore Gafencu, Constantin Visoianu Nicolae Petrescu-Comnen, Vespasian V. Pella, Viorel ' ' Gusti, Constantin Diamandy, Dimitrie Drăghicescu, Virgil Tilea, Dimitrie Radu Tr.G. Djuvara, Alexandru I. Lapedatu, Virgil Madgearu, Mircea 183

Djuvara, Dragoş Protopopescu, Constantin Hiott, dr. Constanti n Angelescu , Ion M. Mitilineu, Sextil Puşcariu, Barbu Ştirbey, Dimitrie Negulescu, Ion Lugoşia1:u, Traian R. Ionaşcu, Eric Drummond, Mineiteiro (Mineichiro) Adacci, Edouard Herrioc, Winston Churchill, Ramsay MacDonald, Austen Chamberlain, Gustav Stresemann, Philip John Noel Baker, Oino Grandi, Franc;ois Poncet, Frank Billy Kellogg, Felix Charles Saint-Aulaire, Wickham Steed, Henri de Jouvenel, Ifor Leslie Evans ' Madeleine Brisson, Louise Weiss, Lucien Wolf s.a. La Bucureşti, pe îndelete, aveam să constat că mă confrunt cu o provocare fascinantă, dar dificilă . M-am angajat într-un laborios proces de prelucrare, arhivistică şi redacţională, traducere şi adnotare, împreună cu câţiva colegi. Doi ani mai târziu, în 2004, sub egida Fundaţiei Europene Titulescu, o parte din documentele aduse din Elveţia, şi anume scrisorile adresate lui şi primite de Tirulescu, donate de dr. Gilbert Monney Câmpeanu, aveau să-şi vadă apariţia într-un volum impresionant, care a impus dincru început prin ţinuta sa academică . 199 N-am încetat să mă gândesc, de când am publicat acest volum, pe care îl revendic ca pe o reuşiră editorială, că el nu s-ar fi putut realiza da că, fideli memoriei lui Nicolae Ticulescu, unii dintre foscii săi colaboratori nu ar fl păstrat pentru posteritate înscrisuri care să ne permită să aruncăm un nou şi puternic fascicul de lumină asupra personalităţii şi operei marelui nostru compatriot, om de stat şi diplomat, Nicolae Titulescu. Relaţiile cu dr. Gilbert Monney Câmpeanu şi familia sa au continuat să fle foarte bune. I-am primit la Bucureşti, pe toţi, Gilbert, soţia sa, cei doi copii, şi mama sa, doamna Câmpeanu. La un moment dac, pe fundalul unei comunicări regulate (telefoane, urări cu ocazia sărbătorilor, întâlniri cu ocazia repetatelor vizite în România a lui Gilbert privind probleme legate de revendicarea şi obţinerea unor terenuri agricole), relaţiil e au încetat, în sensul că la niciunul dintre mesajele mele (mai multe) , de vreun fel sau altul, n-am primit niciun răspuns. M-a întristat. M-am gândit că era vorba de o intrigă. Supoziţia avea să mi se confirme după aproape un an , într-o întâlnire aleatorie, la Casa Ticulescu, cu cineva care, una-dou ă, fără să ne cunoaştem, fără să fi avut o conversaţie pe această temă, mi-a reproşat „modul cum aţi pus mâna pe documentele Ticulescu de la dr. Monney

.• Anconiazii, dar nu v-a reuşit" . lucru pe care l-aţi mcercat cu ',, . Câ- .,.,peanu ••· ··1 d l a unor - cornencaru. . . i nici ulterior, să au rep ic far~r considerat necesar, nici a:un~ ' d mentelor încredinţate . d • d ca ed1tarea ocu 1-..-am . ·ouă ri abjecte, const eran . a onestităcii Fundaţiei Europene d mai convmgatoare , 1ns• constituie ~ova \ c~a lismului celor care le-au pus în valoare. u si a prores1ona îitU lesc , "

)

)

185 184

În căutarea de noi documente Titu/eseu

Paralel cu investigarea şi studierea documentelor Titulescu din Arh 1' Diplomatică a Ministerului Afacerilor Externe, din Biblioteca Acad ~~ Române, din Arhivele (Fond Colecţii speciale) Bibliotecii Centrale d emS iei .bl' .. N · l ) e tat (B Istori'ce C encra le l 1 1otec11 , . .anona ' . e a. României, din Arhivele Nationale , a e Roman1e1, dm Arhiva Muzeului Naţional de Istorie a României d. a României, din alte fonduri (Cra:ov~~ Arh'.va ~larma, Iaşi, Galaţi ş.a.) , am contactat o sumă de persoane care au avut 1~tr-un fel sau altul, direct sau prin predecesorii lor, legături cu Nicola~ T1tulescu. Am insistat pe lângă aceste persoane fle pentru a le dărui Fundatiei E~ropene Ti~ulescu, pentru a le integra şi prezerva astfel într-un fond coer~nt, bm~ dete~mmat, s~ru~turat şi organizat după criterii ştiinţifice , fle pentru a-m1 da duect sau md1rect accesul la acesta prin xerocopierea lor, pentru a le putea fructifica în volumele de documente avute în vedere sau în curs de realizare. Au fost oameni cărora nu le-am cerut nimic ş i care au avut initiativa de a oferi tot ce mai aveau despre sau în legătură cu Nicolae Titulescu'. În 2003 am tipărit lucrarea Nicolae Titufescu-Nicolae Raicoviceanu. Mărturiile unei prietenii. A fost un moment emoţionant când, la lansarea acestui volum 2°0, am putut saluta în Casa Titulescu pe câtiva dintre urmasii lui Nicolae T'.tulescu şi ai Catherinei Titulescu sau' urmaşi ai p riet~nilor familiei T1~ules.cu: Simona Burcă, dr. Nicolae Cuclelis, Sanda Argeşeanu, Irina Ra1cov1ceanu. La câteva săptămâni d u pă acest eveniment, doamna Irina Raicoviceanu m-a vizitat la Casa Titulescu, aducându-mi un dosar firav, cu câteva înscrisuri, cu regretul că nu mai avea nimic altceva care să ne ofere. Nu puţine documente - potrivit mărturii l or Domniei Sale - fuseseră distruse de tatăl ei, Nicolae Raicoviceanu, du pă 1944, d in temerea de a nu fi incriminat şi condamnat de organele represive, fo losind aceste înscrisuri ca documente acuzatoare, iar ceea ce mai rămăsese famil ia le-a pus la

Băn.cii Naţi.onale

judeţene

186

· · _ prin donatie sau vânzare - Muzeului Naţional de Istorie a ·spoz1ne , d. . 1 R , . d1 • '. · C emotie am pus mâna pe un exemplar m ziaru „ omama Rornan1e1. u , ' . . 1 T. 1 "" · • rit în exil, în care am găsit un discurs ţinut de Nico ae 1tu eseu Noua ' npa . . .. Romane, • • 1918 ca membru al Consiliului Nationa1al Unitam în franca, m , ' . • .. ' . 1 ' · desfasurată în Occident pentru cauza umtaţ11 napona e a în campania ' . . • . . . • N' 1 , ·1 . cu emotie, am cine o cartolina a Regme1 Mana catre 1co ae rornan1 or, , • . T. 1 .d . • una semnata de Cathenne 1tu eseu ş1 esnnata · două scrisori Tacu1eseu ş1 , . • • d • · . · p cop·iu alta semnată de Marys Nemsor (nascuta Iuca) a resata 1u1 Irinei ro ' '. · · · · 1 · 1 ·1 Nicolae Raicoviceanu, cu referiri relevante ş1 medice pnvmd u nme e z1 e de existenţa al e 1u1. N'ico1ae T'1tu1eseu. 201 . . • . e un timp , u nul din foi doamne i Simona Burca, domnul. Omu . es P t . 1 u mi-a adus un întreg plic de fotografii Titu 1eseu, marea maJontate co , d •. . -· .. , N1 acute si O bună parte valorificate de noi sau e a1ţ11 m 1ucran npante cunos , . . , . 1 anterior. Gestul nu-şi pierde nimic din semmflcape, cu atac mai mu t cu cât a fost un gest spontan şi din proprie i~spiraţie. " . . În 2004, doamna Do rii Blaga a ofent în „dar Fundaţiei Europene Ticulescu manuscrisul conferintei despre Nicolae Titulescu, ţinută de Lucian Blaga la 23 noiemb rie 1945 la.Cluj, la Colegiul Acad~mic. Spre surp~~za şi tristetea mea, un an mai târziu doamna Dorii Blaga ş1-a retras „darul : V

'

"Domnului George G. Potra, Director al «Fundaţiei europene N . Titulescu» Îmi face o deoseb i tă plăce re, în calitate de fiică şi moştenitoare a scriitorului Lucian Blaga, să vă ofer în dar pentru „Fundaţia e~rop~ană_ N: Titulescu" , pe care o conduceţi, manuscrisul (25 file) confennţe1 tatal~i meu despre N . Titulescu, pe care a ţinut-o în 23 noiembrie 1945 la CluJ, în sala Colegiului Academic. Textul face parte din volumul «!zv~a.d,:», Ed. Humanitas, 2002. Pentru tipar tatăl meu a făcut unele mod1flcan m text. Adaug două telegrame ad resate de N. Tiru lescu tatălui meu, care demonstrează excelentele relatii dintre ei. '

Primiţi vă rog asigu rarea stimei mele deosebite,

08.03.04"202 187

(ss.) Dorii Blaga

Nu ştiu dacă o donaţie se poate retrage, nu ştiu dacă Fundaţia Europeană Titulescu era obligată să restituie manuscrisul donat şi primit în bună regulă. Doamna Dorli Blaga a menţionat că doreşte să transfere acest manuscris la Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga" din Cluj, în cadrul căreia se află arhiva Lucian Blaga. Trebuie precizat că această arhivă exista de ani buni, că doamna Dorii Blaga a încredinţat acesteia în timp tot ceea ce considera că trebuie să se prezerve în acest cadru şi că, dintru început, Domnia Sa ştia că dispune de manuscrisul conferinţei lui Lucian Blaga despre Nicolae Titulescu. Într-o discuţie particulară, venind să-şi retragă „darul", Dorli Blaga mi-a împărtăsit, cu voie sau fără voie, cu neJ' ustificat aplomb ratiunea reală ' ' a Domniei Sale: nemulţumirea că domnul Adrian Năstase, preşedinte al Fundaţiei Europene Titulescu, nu intervine prompt şi eficient pentru blocarea construcţiei unei săli de sport în coasta cimitirului din localitatea Lancrăm , judeţul Alba, unde se află mormântul lui Lucian Blaga. Faptul că i-am adus la cunoştinţă doamnei Dorii Blaga că domnul Adrian Năstase nu mai era prim-ministru, că nu mai face parte din Executiv, că nu are nici într-un fel dreptul legal de a interveni, după cum faptul că plasarea în spaţiu a respectivei săli de sport ţine de Consiliul local respectiv şi de nimeni altcineva, nu i-a schimbat în niciun fel hotărârea. 204 În memoria prieteniei celor doi titani, am iertat-o pe doamna Dorii Blaga, nu i-am reproşat nimic nici atunci, nici ulterior - doar poate cu privirea mea - i-am transmis, cu ocazia unor vizite la locuinţa sa din Bulevardul

·a editiile de documente Titulescu tipărite sub auspiciile Fundatiei , ' Dac l , Europene Titulescu până atunci şi după aceea. Sunt convins că Dorli Blaga a regretat gestul, cu atât mai mult cu cât l-arn primit în tăcere, trist, fără explozii de interjecţii. Poate şi de aceea, este o presupunere a mea, Dorli Blaga mi-a oferit ulterior spre consultare şi publicare acele fotografii Titulescu-BrediceanuBlaga (care ne redau o familie) 205 şi m-a ajutat ~u mem~ria-.i fabu_lo~să :ă btin precizările genealogice necesare pentru editarea scnsonlor mm1se m o ) timp de Traian Vuia lui Caius Brediceanu. 206 In 2011, Domnia Sa mi-a pus la dispoziţie un set de fotografii privind perioada în care Lucian Blaga a funcţionat ca trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar al României la Lisabona. Toate acestea le-am introdus într-un volum de studii şi comu207 nicări dedicat activităţii diplomatice a lui Lucian Blaga. Cu scriitorul George Corbu m-am întâlnit în timp de mai multe ori. Mai întâi cu epigramele sale, mai apoi cu eseistica sa şi nu în ultimul rând cu articole şi studii serioase privind diverse personalităţi româneşti, inclusiv din spatiul culturii si diplomatiei. Lans area la Casa• Titulescu 'a culegerii de articole semnate de Valentin Lipatti, adunate şi editate de George Corbu sub titlul Carnet pestriţ, mi-a prilejuit o mai mult decât agreabilă întâlnire, chiar emoţionantă, cu George Corbu, întrucât eu însumi fusesem colaborator mai tânăr al lui Valentin Lipatti la Comisia Naţională a României pentru UNESCO, întrucât eu însumi fusesem în casa lui în momente de glorie sau de tristeţe, înconjurat de cei apropiaţi , de prieteni, sau însingurat şi părăsit. La lansarea acestei lucrări am ţinut să iau cuvântul, să-l evoc pe Valentin Lipatti, reamintind pentru toţi cei prezenţi adagiul plin de semnificaţie cu care încheia unul dintre volumele sale şi pe care l-am comentat public: ,,Sunt prea bătrân, prea bolnav şi prea lipsit de veleităţi ca să nu spun adevărul, tot adevărul! "· Peste pu ţin timp, George Corbu mi-a încredinţat spre studiu un număr de 28 de scrisori, în copie, privind familiile Nenişor şi Titulescu. Acestea au intrat în posesia lui George Corbu fie de la Gheorghe Nenişor (mort în 1976), fie, mai sigur, de la cea de-a doua soţie a acestuia, Marieta Rareş (moartă în 1994).

188

189

„Declaraţie

Subsemnata Ana Dorica Bugnariu (Dorli Blaga), fiica scriitorului Lucian Blaga, retrag azi 14.06.05 manuscrisul original al conferinţei lui Lucian Blaga despre N. Titulescu, oferit anul trecut Fundaţiei N. Titulescu (aprilie 2004, 25 file) pentru a-l transfera la Bibi. Centrală Universitară «Lucian Blaga» din Cluj, unde continui arhiva «Lucian Blaga». (ss) Ana Dorica Bugnariu

A

14.06.05 "203

)

1

• M-a b ucurat faptul că George Corbu le-a publicac208 (deşi fragmentar) m cursu 1anului 2012. !i~p d~ mulţi a~i ~e zile, poate chiar de peste 25 de ani, am reînnoit periodic, direct sau mduect, domnului Luchian Deaconu, un valoros cercetător craiovean, rugămintea de a-mi pune la dispoziţie textul conferintel ţinute de Nicolae Titulescu în 1918 în Franta si Italia. ' or 209 În comu~icările susţinute şi studiile publi~ate , în text şi în note de subsol, Luchian Deaconu fa.cea referiri în mai multe rânduri la respectivele conferinţe, de care dispunea, citându-le locul şi data pronunţării, lăsând fără răspuns întrebări privind statutul lor (colecţie particulară sau de stat si locul de depozitare). ' Dincolo de promisiuni, fa.cute an de an, am rămas mult timp fără aceste conferinţe, trăind temerea că ele s-ar putea distruge sau înstrăina, lipsindu-ne posibilitatea de a le introduce în circuit public şi a face cunoscute celor interesaţi mărturii substanţiale ale pledoariilor pentru cauza unitătii românilor fa.cute de toţi cei ce s-au angajat în acei ani în primele linii ;le cauzei românesti. În cursul a~ului 2011, colegii de la Muzeul de Istorie Olt m-au sesizat despre editarea de către Luchian Deaconu a arhivei Consiliului National al Unităţii Române, în care s-au conservat documente care privesc direct sau indirect pe Nicolae Titulescu. 210 Există în România locuri legate mai strâns de numele lui Nicolae Tit~lescu: Craiova, Iaşi, Bucureşti, Slatina, Braşov, Ploieşti. In muzeele din aceste localităti se află o serie de documente Titulescu. E dificil să dezvoltăm aici o analiză privind condiţiile în care documente Titulescu au ajuns în aceste muzee, în fiecare caz în parte, dacă ele sunt originale sau copii, dacă ele au parvenit de la rude sau prieteni, de la foşti diplomaţi sau de la negustori de profesie. Ceea ce ştim astăzi este că în provincie cel mai important fond de documente Titulescu se află la Muzeul Olteniei (Craiova), iar unele piese importante la Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova şi la Arhivele Naţionale Istorice - Iasi. ' Am scris şi în altă parte şi nu voi pierde ocazia de a o repeta şi acum, că în arhivele şi muzeele româneşti unii funcţionari, căci nu le pot spune 190

c I _ u comportat si, uneori, din păcate, se comportă ca nişte proprietari a}ue ' s a , .c l . . l ente care ar avea dreptul de cunoastere si 10 osmţa exc ui acestor docum , . .' . ' . . a.. ceea ce contravine tuturor prevedenlor legale şi obişn~mţelor mtelecs1va, • . . · ale. Si mai grav este faptul că aceştia nu mtocmesc nişte inventare ~iguroase tu ' r fonduri că nu publică nimic din documentele respecuve. ale acesto , . • • • • Pensionarea prematură (chiar claca fa.cuta la termen, ea_ raman~ pre") a doamnei Otilia Gherghe un om de mare modesne, dar si de o matura '. . • ' . deosebită hărnicie şi probitate profesionala, a mgreunat accesul metodic la

fondul Titulescu de la Muzeul Olten_ie_i (Cr~iova). • • În ce mă priveşte, am fa.cut cercetan relanv sumare, m 2002, m Muzeul Olteniei, cercetări atât cât mi-au permis rigorile subiective ale celor care conduceau Muzeul, cât şi timpul limitat afectat proiectului editorial pe care

îl urmăream .

Consider că Fondul Nicolae Titulescu din acest Muzeu rezervă încă surprize celor care îl vor putea consulta metodic şi îl vor ex~loata ri~ur~s .. Semnale succesive venind din această zonă lasă speranţa mventanern şi deschiderii acestui fond pentru cercetare publică. La Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova (Ploieşti), documentele T itulescu au ajuns, după ştiinţa mea, la mijlocul anilor '60, datorită indiferentei lui George Macovescu, pe vremea aceea prim-adjunct al ministrul~i Afacerilor Externe. Gheorghe Nenişor şi alţi câţiva diplomaţi români mai mult sau mai putin muritori de foame, au oferit conducerii Minist~rului Afacerilor Exter~e, în original sau în copie, o serie de documente având contingenţă cu numele lui Nicolae Titulescu. La propunerea Oficiului de studii si documentare din Ministerul Afacerilor Externe (unde lucram împreună c~ Constantin I. Turcu) de a accepta oferea făcută, George Macovescu ne-a replicat că avem suficient, ba chiar arhisuficient de multe documente T itulescu, că nu puţine din documentele oferite erau exemplarul 2 sau 3 si , în consecintă , , George Macovescu a dispus să se comunice 211

)

)

ofe:tanţilo r un răspuns negativ. 21 2 lntr-o atare situatie având în vedere relatia de prietenie dintre tatăl meu, prof. George Po,tra, şi prof. Nicolae Simache, am sugerat celor ce făcuseră sus-numita ofertă să se adreseze directorului Muzeului Judeţean de Istorie Prahova (Ploieşti), rugându-l pe profesorul Nicolae Simache să 191

achiziţioneze aceste documente. Domnia Sa a făcut-o cu promptitudine·

nu lăsa nimic să se prăpădească, pe mâna unor neştiutori . Aşa a înzestra; şi a inaugurat aproape 20 de muzee, ctitorie fără egal în România din secolul XX. 213 În septembrie 2008, directoarea Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova (Ploieşti), doamna Lia Maria Voicu (fostă Dulgheru), mi-a confirmat dorinţa de a colabora cu Fundaţia Europeană Titulescu la punerea în valoare a documentelor Nicolae Titulescu aflate în gestiunea sa. Am fa.cut şi după aceea apeluri succesive în răstimp mai mare de un an, prin istoricii Petre Ţurlea, Gavrilă Preda, Narcis-Dorin Ion. La începutul anului 2010 - urmare a insistenţelor preşedintelui Fundaţ-iei Europene Titulescu -, Lia Maria Voicu (Dulgheru) a încredinţat Fundaţiei Europene Titulescu copii (scanate) ale unui număr de 64 documente din perioada 1912-1935 aflate în proprietatea Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova (Ploieşti). Rămân, de asemenea, fără răspuns solicitările adresate de mine e adevărat, nesistematic - directiilor J. udecene (acum serviciilor J. udetene) ' ' ' ale Arhivelor Naţionale şi muzeelor judeţene de istorie pentru obţinerea de informaţii privind înscrisuri Nicolae Titulescu de orice fel aflate în posesia lor. Deşi nu aparţin în niciun fel categoriei de documente diplomatice, voi menţiona sumar aici câteva donaţii care au întregit patrimoniul intelectual-artistic al Fundaţiei Europene Titulescu. Oe la relansarea Fundaţiei Europene Titulescu, în 2002, domnul Adrian Năstase, preşedintele acesteia, a dăruit, spre expunere în Casa Titulescu, piese de patrimoniu: fotografii cu autograf ale fostului ministru de Externe 2002; broşuri de la începutul secolului trecut reprezentând alocuţiuni rostite la începutul activităţii publice a lui Nicolae Titulescu, ca deputat şi apoi ca ministru de Finanţe - 2003-2006; caricaturi - 2004-2007; un portret în ulei, de mari dimensiuni, realizat de Traian Brădean - 2009 ş.a. Colegul Nicolae Petrescu, istoricul, muzeograful, autor al unor articole şi studii interesante despre Nicolae Titulescu, mi-a dăruit, în 2011, pe lângă diverse cupuri de presă, o caricatură semnată de Ion Anestin, fa.cută în 192

enerat de stabilirea relatiilor diplomatice dintre România şi contextu l g · RSS la 9 iunie 1934. . . . . V itolul cadouri, se impune să menţionez protonpul eflg1e1 Ttt~lescu La d P lptorul Gheorghe Adoc, precum şi însemnul de preşedinte al facut e seu ·1 .• d l . a lei de a XII-a sesiuni a Adunării Societăţii Naţiuni or,_ aparţ~nan u1 ce_ l T t"tulescu dăruit la 4 septembrie 2002 de ing. Vasile Sto1an. N1co ae ' • d · • d Nu vo i u ita pe distinsul pensionar care, constrans e nevoi, avan ut · · Eu ropene Titulescu, la un preţ modic, discul de patefon pe care f un dane1 " d N" 1 · ' rimată O parte a discursului „Idealul creator , pronunţat e 1co ae este imp • 927 • . „ H"1s . l ·n 10 iunie 1921 si înregistrat de BBC, m 1 , m co.1ecţta Titu eseu 1 , . . . . , , , · " Nu voi· uita de asemenea mei pe cei care, anon1m1 sau nu, Masters v01ce . , . ' . . . . . • t rat pe la Casa Titulescu cu scnsori ş1 fotografii Nicolae T1tulescu, s-au van u fa d' · dispărând în ceaţă, fără a le pute~ ~e?ea în amănunt, ară a putea 1scuta ş1 negocia un p reţ rezonabil de ach1Z1ţ1e. . _ . . _ Dacă apariţii ca cea care priveşte discul, o piesa ~-aris1ma, _ne _umple · 1· m·ile de bucurie disparitii ca cele privind posesoru pasageri (ş1 poate in ' , d d. . . 1 ile ali) ai unor documente Titulescu ne întristează, flin scoase m c1rcu1cu in!leccual piese poate chiar indispensabile, intrate şi păstrate sub un obroc

::a

. . neprofesional ş i egoist. Definitivând , în 2002, albumul ce avea să apară în acelaşi an sub mlul Nicolae Titulescu. Un mare Român. Un mare European. Un mare Contem" o d" "F dul poran. O restituire foto-documentară, am mai trecut 'mea ata ~rin on_ Nicolae T itulescu de la Arhiva Diplomatică a Ministerului Afacerilor Externe. Ca şi prima dată, în perioada 1964-1966, când pregăteam pri~ul ~olum Nicolae T itulescu , Documente diplomatice, în casetele Fondului Nicolae Îitulescu am găsit în devălmăşie documente de tot felul - în ~riginal sa~ în copie -, telegrame, rapoarte, interviuri, declaraţii, conferinţe, dar Ş 1 certificate medicale chicante de tot felul, felicitări, invitaţii ş.a. Investigând atun~i, în 20 02, încă o dată şi încă o dată, pentru a ~dentifl~a toc ceea ce ar fi fose susceptibil să fie luat în discuţie pentru ilustraţia albumului în discutie am avut o revelatie. Dar nu doresc să a~ticipez. ' ·" Căci ceea ce supunem atenţiei presupune, mai mult decât alee „cazuri o evocare mai amplă de context. 1

193

O

cabală

a nevestei şi a familiei

La sfârşitul anului 1939, Nicolae Ticulescu se afla în Elveţia, la cură, ca de obicei în acest sezon. Nu renunţase la această nevoie şi la această plăcere nici chiar după ce fusese înlăturat din guvern. Relaţiile cu soţia sa, Catherine, au înregistrat în anii 1937-1939, cu fluxuri si refluxuri, o continuă deteriorare. ' Concurau la o asemenea situaţie bolile amândurora, ambii fiind de timpuriu sau de ani buni suferinzi. Nicolae Ticulescu a resimţit puternic până la moarte, aproape ca o suferinţă fizică, imunda lovitură ce i-o dăduseră guvernanţii de la Bucureşti. Psihologi de profesie sau doar observatori atenţi din alte sfere au constatat, în contact cu „Patronul", efectele stăruitoare ale acestei lovituri asupra psihicului său, asupra prezenţei şi prestaţiei intelectuale, asupra capacităţii de concentrare si a disponibilitătii pentru un efort coerent si constant, ' ' ' remarcând la el accentuarea manifestărilor de susceptibilitate şi nervozitate, abandonarea progresivă a spiritului de comunicare şi o părăsire a dialogului în favoarea monologului, cu manifestări repetitive şi discontinue, o accentuare a temerii de sărăcie, mizerie si moarte. ' Propriile sale necazuri au întâlnit la Catherine Titulescu o tensiune nervoasă, cu greu stăpânită, pe care, în mod firesc, o genera schimbarea brutală de statut, presiunile financiare şi, nu în ultimul rând, multiplicarea atacurilor care, din varii părţi, se îndreptau împotriva lui Nicolae Ticulescu. Ar fi fost firesc ca, în cazul său, Cacherine Titulescu să manifeste mai multă înţelegere faţă de soţul ei şi o resemnare în privinţa noului scacuc. Din păcate - şi scriu aceste lucruri cu greutate - Catherine Ticulescu nu a conscientizac ireversibilul ce intervenise în cariera socului ei, cu coace ' ' . efectele legate de poziţie, putere, mijloace, imagine etc. etc. Ea a crezut ca îşi poate permite mondenităţi, angajându-se, în numele soţului ei, în cheltuieli pe care cei doi nu şi le mai permiteau şi în împrumuturi despre car~ nu l-a informat. Nesăbuinţa Cacherinei l-a supărat pe Nicolae, dar şi mai 194

mult l-a supărat lipsa de sinceritate. După 30 de ani de convieţuire, şocul a fose ceribil pentru Nicolae Ticulescu. S-au formulat neîndoielnic reproşuri, s-au pronunţat cuvinte dezagreabile, n-au lipsit probabil şi vorbe spuse pe un ton mai ridicat. Cacherine Ticulescu a gândit doar la efecte, nu şi la ca Uze · A crezut si , a afirmat că tot ceea ce se întâmplă între ei îsi , găsesce , explicaţia în starea de sănătate psihică a lui Nicolae Ticulescu. A hotărât să-l interneze într-o casă de sănătate - pentru a folosi un eufemism - invocând autoritatea" unor medici de circumstanţă, ale căror opinii erau îndeajuns de contradictorii pentru a anula sau măcar a amâna orice măsură extremă. -a apelat la forţa poliţienească pentru internarea obligatorie a lui Nicolae Ticulescu şi numai ajutorul şoferului englez, Arthur John Corley, îngerul său păzitor de peste un deceniu, l-a ajutat să scape de sub escorta celor 2 14 veniţi să-i răpească libertatea.

195

Carol al Ii-lea confirmă

În cercuri bine informate din Bucureşti au ajuns ecouri ale tentativei de a-l izola pe Nicolae Titulescu. Carol al II-lea, ale cărui sentimente faţă de fostul ministru de Externe erau departe de a fi amicale, 215 nota în însemnările sale din 1O ianuarie 1940, la puţine zile de la consumarea acestui eveniment: ,,Vorbind, după obicei, cu Duduia la telefon, aflu că la Bucuresri e frig şi, ceea ce e şi mai interesant, e că toată chestiunea cu Titulescu n~-i adevărată şi pare a fi o cabală a nevestei şi a familiei". 216 Aproape după O lună, la 6 februarie 1940, consemnând o întâlnire cu un nou-numit ministru, Suveranul retinea: ,,Christu s-a întors din Franta si a primit noua ' ' ' funcţiune, cu care trebuie însărcinat, dar cere vreo 14 zile ca să se puie la curent, deci semn de seriozitate. Despre Titulescu zice că s-a convins că nu e deloc nebun şi că totul a fost o intrigă montată de nevastă şi de cutra aia de Sergiu Nenişor". 2 1 7 Totul s-a frânt atunci între cei doi. După 30 de ani de căsnicie, Nicolae Titulescu a intentat divort 218 si la 4 martie 1940 a redactat un nou testa' ' ment 2 19, anulând ipso facto pe toate cele anterioare, Catherine Titulescu nemaifigurând printre moştenitori. Încercarea de reţinere a lui Nicolae Titulescu şi fuga sa din Elveţia, care ţin de un film de aventuri au avut, neîndoielnic, ecouri nu doar în cercuri medicale si în familie, ci si în unele cercuri oficiale. Fără a dispune de ' ' amănunte, putem afirma cu toată răspunderea că oficialităţile elveţiene s-au simţit mai mult decât jenate de această întâmplare şi au luat cea mai penibilă şi nejustificată măsură - să-l pedepsească pe Nicolae Titulescu, să-l considere non grata în Elveţia. Nu voi stărui în acest context asupra amănuntelor acestui episod tragic, care face în cercetările mele obiectul unei alte lucrări. Mă rezum să spun că gustul amar pe care i l-au lăsat respectivele întâmplări nu l-au făcut pe Nicolae Titulescu să abandoneze gândul reîntoarcerii. 196

e această cară prin mii de fire, cunoscuse acolo , la uibu~a Era legat d ' · - · · · 1 · 1· d . - .. Natiunilor, consacrarea internaţ10nala, iar pe1saJU ş1 c ima m Soc1ecap1 ' - pentru el mediul fizic si psihic cel mai reconfortant. ia reprezentasera . , .. . . . . l Elv~ţ d' b" ·ie elvetiene pe lângă punnu bani ce-1 mai avea, N1co ae ln una m anc1 , ' . -' . • • . -• . . ·1 cumente diverse s1 carn care 11 msopsera m m1smn1 e Ticulescu d epusese do ' ' sale diplomatice.

197

Elveţia

îl respinge pe Titu/eseu

În februarie-martie 1940, Nicolae Titulescu s-a adresat succesorului lui Giuseppe Mocca la conducerea Departamentului Politic Federal, într-o formă insolită, căci nu-i cunoştea numele, pentru a solicita şi a obţine intrarea în Elveţia şi asigurări că se va bucura de imunităţile diplomatice si, în consecinţă, va fi scutit de orice noi surprize neplăcute. ' Îmi refuz deliberat orice întreruperi în scrisoarea lui Nicolae Titulescu,220 un adevărat monument epistolar, de mare densitate ca informatie si de ' ' mare rigoare ca expresie. ,, Domnule ministru, Aţi citit lucrarea lui Zweig Scrisoarea unui necunoscut? A mea s-ar putea intitula «scrisoare către un necunoscut». Nu spun asta pentru a dovedi că am scrisori, dar nu stiu cui scriu în carne si oase.22 1 ' ' Gândesc că scriu celui care îl înlocuieşte pe preşedintele Mona, acel preşedinte Motta care nu m-a adoptat decât în 1930, când m-a văzut prezidând cea de a XI-a Adunare a Societăţii Naţiunilor, acel preşedinte Motta care a avut sinceritatea de a-mi spune, cu ocazia realegerii mele ca preşedinte al celei de a XII-a Adunări a Societătii Natiunilor, că a votat contra mea, ' ' pentru că el era împotriva principiului ca aceeaşi persoană să poată ocupa succesiv fotoliul prezidenţial de mai multe ori, acel preşedinte Morta cu care am avut unele divergenţe de principiu, nu foarte grave, în problema sancţiunilor, căci, dacă amândoi iubeam Italia, eu voiam ca Societatea Naţiunilor să pună pe picioare un sistem de sancţiuni care să poată servi la 222 nevoie tării mele, acel presedinte Mocca care, luna trecută, desi muribund , ' ' ' mi-a răspuns la telegrama prin care îi ceream o anchetă privind interceptarea scrisorilor mele, adresate fie şi Regelui (chestiune în care stărui , dar as upra căreia vom reveni cu altă ocazie). Oricum, telegrama de răspuns, de a doua zi, 223 care se ocupa de problema mea, purta semnătura «Mona» şi acest fapt m-a mişcat profund. 198

Pentru ce vă scriu această scrisoare? . . . Deoarece doresc să revin în Elveţia pentru raţiuni mulnple. · întâi, atmosfera îmi este mai familiară. M ai d 1 ·1 • Dacă se face un examen al vieţii mele, se va ~e ea ~ă _oc~n e m car: am c wlocuiesc au fost Londra si Geneva, cu 1mpreJunm1le care depaşesc rererat sa ' . . w. . P . ată pe acelea din Anglia. Sau provincia franceza ş1 Italia. pnn ce ' . d . 1· . . d Sunt cu siguranţă un parizian ca spine, ar n~ ~m-a p acut nicio_ atw a sa .. ult timp la Paris. E prea multă lume. Spmtul nostru trebuie sa fie cra1esc m mereu pe Mont Blanc. . . . . . . . . Apoi, dacă fac din România, Franţa, An.?lia _şi El~~ţia un ~o~ md1v1Z1b1_l, • Elvetia am petrecut cel mai mare numar dm anu de acnv1tate. Grape ~;ibunei pe care ne-o oferea cândva Societatea Naţiunilor, care.funcţiona în Elvecia numele meu a devenit cunoscut, şi acest lucru nu-l ult. T~ebuie să adaug că viaţa în Elveţia este mai puţin scumpă decât viaţa la Paris, în ciuda diferenţelor de curs de schimb. Există apoi în Elveţia pensiunea, care nu este cunoscută în marile hoteluri din Paris. Chestiunea banilor contează pentru mine în acest moment, în ciuda împrumuturilor pe care le-am făcut în urmă cu trei ani - am fost foarte pre~ăzător - î~ Anglia şi Elveţia, căci în cele două ţări creditul meu :ra_cel mai_ m~r.e , ca ş1 în ciuda calitătii mele de avocat international. Dar cat nmp societaţile care m-au angajat în trecut cu anul vor mai 'considera serviciile mele utile? În fine, este vorba de fractura umărului meu drept, cauzată de o alunecare în Elvetia. Cred că în această ţară se tratează cel mai bine afecţiunile de acest ge~. Aici, după o examinare de patru ore, doctorii mi-au spus: «N-aveti, nimic ',si mai ales nu consultati medicii». Fapt este că niciun doc-. tor n-a trecut pragul uşii mele - spre marea mea plăcere de alcfel - de trei săptămâni de când mă aflu la Paris. Vă scriu toate aceste amănunte nevrând să plătesc o poliţă nimănui , pentru a vă dovedi că nu am păstrat nicio pică Elveţiei pentru ceea ce s-a întâmplat. Mi-am dat seama pe deplin că s-a dorit să se aplice în privinţa mea o le~e exagerată, care exista de asemenea în Franţa până cu câtva timp în urma , că autoritătile elvetiene au fost fără reproş în ceea ce mă priveşte, cu excepţia agentului ~e care l~am cerut eu însumi Departamentului Politic, fară să ştiu w

)

199

-

•

că i s-a vorbit înainte de a-i

fi vorbit eu însumi. Acesta nu a încetat

să se

lamenteze de-a lungul drumului nostru de la Coire la Delles spunând· «Cum mă veţi putea ierta? De două zile de când sunt cu dumneavoastră. văd că sunteţi ca întotdeauna ministrul nostru Ticulescu». I-am răspuns; «Sunteţi deja iertat». Doresc să mă întorc la Montreux Palace, la Montreux sau în vecinătăti Dar, înainte de a o face, trebuie să am o garanţie, în special aceea că~~ mi se vor mai întâmpla situaţii de genul celor pe care le-am cunoscut la Palace Hotel din Saint-Moritz si , la Coire. Nu doresc să insist asupra acestor scene penibile. De altfel, le cunoaşteţi. Mă voi mulţumi să vă spun că optanţii unguri, colonii unguri , Conferinţa de la Haga etc., tot ceea ce este considerat succes diplomatic în trecutul meu, nu înseamnă nimic faţă de ceea ce a trebuit să pledez pentru a îndepărta autoritătile care, la cererea sotiei mele, voiau să-mi , elvetiene, , , împiedice libertatea de mişcare. Credeti-mă, domnule ministru, că realizez trista situatie , , în care mă aflu, fiind obligat să vă scriu în legătură cu această chestiune. Dar dorinţa mea de a mă întoarce în Elveţia este mai puternică ca orice. Ştiu că mi-aţi putea răspunde: «Dar ceea ce dumneavoastră ne cereţi este o garanţie că nu se va aplica o lege elveţiană! » Sunt în prea mare măsură jurist - mi s-a reproşat atât de mule acest lucru - pentru a nu vă da răspunsul pe care o asemenea obiecţie îl comportă. Sunt membru al Comisiei de Cooperare Intelectuală. Ştiu că în Elveţia nu se acordă imunităţi diplomatice persoanelor decât în timpul exercitării funcţiilor lor. Dar, dat fiind faptul că am fost în două rânduri succesiv preşedinte al Societăţii Naţiunilor, că am fose timp de 20 de ani ministru al ţării mele, că am o misiune permanentă din partea preşedintelui Comisiei de Cooperare Intelectuală, Herriot, şi anume de a mă ocupa în Elveţia de anumite chestiuni privind cooperarea intelectuală, că sunt în prezent în proces de divorţ cu soţia mea tocmai pentru fapte care s-au petrecut în Elveţia, cred că mă găsesc totuşi într-o situaţie diferită de aceea a unor membri ai altor comisii ale Sociecăcii , Naciunilor. , Acţiunea mea de divorţ se bazează pentru moment doar pe injurii grave, fară a preciza faptele. Dar, presupunând că tot ce s-a spus în privinţa mea

ar

. .. .

cru asemenea suferinte unui om

fi adevărat, i se pot acorda lmlgn]1~~ psae~ timp de 20 de ani, 'apelând la

fost port-paro u caru .. olitic, care a , el adevărat când se cunoasce acnv1tatea d p Si aceasta ar putea 11 ' . . P a: , ur si simplu activitatea mea, de 20 de am? Dosaagenţi ş1 .scan - h · d ·că voi spune P . , rnea po 1in , b" t niciodată de aceasta c esnune, ar "lor care nu m1-au vor 1 d . relor doct~n nvinsi de ălăvrăgelile altora, eu le opun un dosar e cern~ care s-au lasat cos· , . p dacă unele acte contradictorii poartă aceeaşi d" ale 1 ce ven spune . _. ficate me ic . , ·1 - : ca· sunt obiectul unei mist1Hcan, ca accept -;i Inut1 sa va spun · b" sernnacura. 1· . d rg din aceasta eu le realizez mai me ca . le po it1ce care ecu ' . . . consecinţe d - crăiesc acolo unde vreau ş1 mmem n-a Cu coace acestea, oresc sa . . oricine. · l bl' . după câte sciu, că as fi un penea pu ic. reuns, , ' P • - cer nu este O favoare prea mare . ln orice caz, cee~ ce va . a Departamentului Politic, altfel reînDar eu doresc sa am o acopenre. . • El ecia ar fi imposibila. toarcerea mea m v , - d le ministru că nu îmi dau seama de C d . dumneavoastra, omnu ' . d l . r~ eţt ·b"l" • care mă aflu, fond obligat să vă scriu o scnsoare e .~enu s1tuapa peni 1 am . _ • .d eama că vă dau prea multe decaln care

celei actuale? Credeţi ca_ nu im'. au s l' . Ministerul Afacerilor Străine sunt infime în raportunle unui om po mc cu - . ce m'1 s a • tâmpla cU1va ceea . · d al unei rări? Dar când, pnn surpnn ere, se m . . l bl - . , . . - - . d · e pnncipa a pro ema s1 ·1nta·mplac mie problema propnei aparan evm . d ~ ' . - l - pot interesa ecat detaliile pe care vi le dau pe deplin conşnent ca e e nu ma . . d Pe mine însumi ' nu sune de _prisos. f . d am asceptat nic10 ara Stiam că viata comporta su ennţe, ar nu m• c . , • _ . • • l . - ia forma acelora care au rost ş1 ca acelea ce aveau sa m1 se mtamp e mie sa care sunt. ((

• .. · - - - .. rsonale Nicolae ' · Cred că dincolo de rariuni privind mgnprea sanataţu ~e . ' _F gaJ· ase în razbo1, pentru a-şi Titulescu vrea să părăseasca ranţa, care se an găsi securitatea într-o Elveţie neutră.

201

200

Meschinăriile

Departamentului Politic Federal

c . 1 1 . 7 al Pactului Societătii Naţiunilor, membrii - conrorm arnco u u1 , . d . . d focr-a evar, .. S . - .. Naciunilor sunt îndrituiţi să beneficieze e pnv1entan t11 oe1ecam , i repre z ·- . . , . Ş .. n itan d1plomance. d · legii şi ă restitui placa de înmatriculare nu voi dispune e maşma .Ascfe ec1d, . ale atice în timpul reuniunilor Comisiei de Cooperare . emne ip om . - D cu ins a1· O timpul acestora, chiar după doctrina respecnva a eparr, m · - · d' 1 · 1nceleccu a. . Federal, eu am dreptul la imumcap ip omance; . . carnenculu1 1. 1 . eu nu cin automobilul meu m Elveţia, c1 m , .. · - ·1 , rivesce restu nmpu ui, C ac p , 1R bl.1cii mi-a acordat privilegiile ş1 imumtaţi e ode guvernu epu ·1 Franţa, u c-:1 . brilor de misiuni de reprezentare a puten or recunoscute şer1 or ş1 mem

I~: .d

Nu am găsit un răspuns la această scrisoare, ceea ce mă face să cred că nu i s-a răspuns lui Nicolae Ticulescu. Consecvenci, cu ei însisi, ' ) elvetienii nu numai că i-au refuzat viza de intrare , ci au continuat să-i facă mizerii lui Nicolae Ticulescu. La 5 aprilie 1940, Departamentul Politic Federal se adresa Legaţiei României de la Berna cu solicitarea ca Nicolae Ticulescu să restituie placa de înmatriculare, cu însemne diplomatice, a automobilului pe care fostul ministru de Externe român, de două ori presedinte al Adunării Societătii îl avea ' , Naciunilor, , înregistrat în cantonul Geneva, invocând drept argument faptul că delegaţia permanentă a României pe lângă Societatea Naţiunilor fusese desfiinţată. Şocat de această meschinărie şi de această ineleganţă ieşite din comun, care discreditează aceste oficialităţi dincolo de timp, Nicolae Ticulescu a găsit totusi , puterea să-si ' înfrângă amărăciunea si , să trimită un scurt memoriu şefului Departamentului Politic Federal, demontând demoscraţia acestuia: „Cu toate că Guvernul român nu mi-a anulat niciodată calitatea de delegat permanent pe lângă Societatea Naţiunilor - reînnoită în 1928 şi constituind un act in se, care nu era consecinţa fapt ului că aveam o altă calitate (aceea de ministru la Londra sau aceea de ministru al Afacerilor Străine) şi cu coace că delegaţia permanentă a României pe lângă Societatea Naţiunilor n-a fose suprimată, ci pur şi simplu transferată de la Geneva la Berna, Departamentul Politic Federal a avut amabilitatea să-mi conserve beneficiul acestei plăci de înmatriculare, nu ca membru al delegaţiei României pe lângă Societatea Naţiunilor, ci ca membru al Comisiei de Cooperare Intelectuală, care îşi are sediul la Geneva. Este adevărat că Departamentul Politic Federal este mai restrictiv în materie de imunităţi diplomatice pentru membrii şi reprezentanţii Societăţii Naţiunilor; dar nu este mai puţin incontestabil că el recunoaşte imunităţile şi privilegiile diplomatice membrilor Societăţii Naţiunilor de-a lungul perioadei de desfăşurare a reuniunilor lor ordinare şi extraordinare. )

202

A

A

scr~ine în

Fra~ţ~-

a

că am o misiune permanentă din parcea Comisiei de

~p~!~:~ ;~;e~eca~!lă, care justifică cu atât mai mult placa de înmatriculare .d l · orasului Geneva. a C;ed că Excelenta Voastră va binevoi să accepte cons1 erente e pe cart ~ . . , permite să păstrez placa de înmatriculare a oraşu u1 le-am expus ş 1-m1 va d Geneva. N - 0 tîm piedica să spun Excelenţei Voastre car sunt e i.nm~tat sa u ma P . d 20 d · cu Elvena slabesc; văd că legăturile pe care le-am avut ump e e am. h, . d mme o c esuune e · să fac cocul pent ru a le conserva reprezmta pentru A

A

•

-

dragoste " 224 . La prima vedere, scos din context, acest demers al lui Nicolae Tnulescu pare un act de deşertăciune . . . . . . Nicolae Ticulescu lua de fapt atitudine împotriva unei acţmni resmcuve~ . - ·1 1 . e care era un _act de crasa care nu putea fl mot ivată de automaţi e e vepen , . . - - . eeze diflcultan cu ocazia d ingratitudine si care, în plus, era e natura sa-1 cr , viitoarelor sal~ eventuale, vizite în Elveţia. . . _ ' · · onalităti căreia 1 se rapea . 1 Sigur era si actul d e orgo 11u a unei man pers , . _ . , . . . d -1- . • O masma cu msemne lntr-o zi si acest minor pnv1legm e a ca aton mer . ,. diplomacice care să fle apărată de coace posibilele vexaţiuni. ' La începutul toamnei. anu 1u1. 1940 , N.ico 1ae Ticulescu a făcut , .un dnou' El · d r a fost mea o ara demers pentru a obţine viza de şe d ere m veţia, a 225 obstrucrionat. , A

203

-

O

nouă

solicitare, un nou refuz

Măsura, incredibilă, dar care spune atât de mule despre felul în care autorităţile elveţiene au acţionat în timp, în diverse împrejurări, l-a mâhnit

profund pe compatriotul nostru, care s-a adresat din nou, nu după mult timp, Departamentului Politic Federal, cu acelaşi „succes" de pân ă atu nci: ,, Domnule ministru, Refuzul vizei de intrare în Elveţia pe care am cerut-o de curând m-a mâhnit profund. N-am niciun fel de mândrie a v-o ascunde. Am lucrat în ţara dumneavoastră în timpul ultimilor 20 de ani mai mult decât în oricare alea. Este imposibil să mi se refuze de pe o zi pe alta intrarea în Elveţia, pe care cred că am onorat-o. Cunosc raţiunile care au determinat aceste măsuri şi tocmai în scopul de a le face să dispată vă solicit din nou intrarea în Elveţia. Ce lucru ar putea fi mai normal decât acela de a întâlni, la Geneva, de exemplu, pe soţia mea, care trăieşte în Elveţia, pentru a pune toace lucrurile la punct? Măsurile adoptate fără a se vedea şi fără a se explica sunt cele care provoacă consecinţele cele mai dezagreabile. Şi odată reglementate chestiunile pendinte, de ce aş fi privat, după 20 de ani, de cură de altitudine la Saint-Moritz, de aceea pe care medicii mi-o impun în prezent, având în vedere, mai ales, că am pierdut-o pe aceea de anul trecut? Sunt ani de când trăiesc în afara vieţii politice, fapt arestat de guvernul actual al României si ca arare sederea mea pe teritoriul indiferent cărui scat ' ' nu ar putea reprezenta o complicaţie pentru acesta din urmă. Oricare ar fi răspunsul Departamentului Politic, v-aş fi obligat să mi-l adresaţi direct la Hotel Carlton, la Cannes, Alpii Maritimi, Franţa, şi nu ca în trecut la Legaţia de la Berna sau la Legaţia de la Vichy. Personalul acestora din urmă s-a schimbat. El a fose promovat de către mine ca ministru al Afacerilor Străine şi mi-ar fi neplăcut să fac cunoscut prezentul meu demers pe lângă dumneavoastră. "226 204

ceastă solicitare nu a primit un răspuns favorabil. Este greu de spus ~1c1a . . l · ile de ordin personal sau de ordin polmc sunt ce e care au • daca ranu n . . 1 b l 't doptarea acestei măsuri. Nicolae T1tulescu face aluzie a am e e cond us a a cegorii de argumente. . • . •. _ ca I ns1sce · nea lui Nicolae Ticulescu de a găsi un refugiu m Elveţia 1ş1 gaseşce , l . . . . • . . cia si în (sau mai ales) proliferarea războiu u1, noi ş1 noi ţan exp lica , , b - • d b . rvegia Olanda Belgia, Luxem urg - cazan su ocupaţie Oanemarca , No , ' . _. . • 'i n faptul că însăsi, Franca germana, , ' una dm tarile , .sale. de adopţie, fusese . că să cedeze în fata agresiunii hitleriste (la 16 mnie 1940, Franţa cere obl iga ' iunie cu Germania · s1· la 24 iunie · · cu Ita1·ia). N"1co1ae · · · 'incheiat la 22 arm1suuu, , . . Ticules,c u s-a refugiat în „Franţa liberă", de~~nind în_tr-~n. fel pnzom~r. Elvecia neutră" îi apărea ca o insulă a propne1 suprav1eţum, ca un spaţiu " , al speranţe i . . . . _ _ . .. La 17 martie 1941, după multe luni de agitaţie frenenca subsumata 1deu de a părăs i Euro pa, Nicolae Ticulescu se stingea din viaţă la Cannes. 11..r · 1

205

Secretele de dincolo de usile blindate '

Nicolae Titulescu nu a mai revăzut Elveţia, nemaiputând recupera cele depuse într-o bancă elveţiană, care până acum nu au fost recuperate şi tare îmi este frică să nu se fl pierdut odată pentru totdeauna. La 17 octombrie 1940, Credit Suisse din Geneva închiria pe numele lui Nicolae Titulescu o cameră blindară pe o perioadă de trei luni, începând cu 23 octombrie 1940, până la 22 ianuarie 1941. Suntem confruntaţi cu un document de excepţie. De ce? Originalul acestei chitanţe 227 , căci despre aşa ceva este vorba, o recipisă, de fapt, având nr. 24 006, eliberară la Geneva , la 17 octombrie 1940, dovedeşte cel puţin două lucruri: faptul că s-a făcut o depunere pe numele lui Nicolae Titulescu, dar că depozitul n-a mai fost deschis de de pună tor, nici la termen, nici după aceea. Orice depunere se face pe baza ac hitării unei sume, ea se certifică printr-un act (o chitanţă , în cazul în s p eţă), iar depunătorul poate ridica cele depuse numai pe baza respectivei chita nţe şi a depunerii ei, la lichidarea depozitului. Acrul în discuţie precizează că s-a procedat la închirierea unei chambre fort şi nu a unui seif, ceea ce dă temeiul să se afirme că era vorba d e o cantitate apreciabilă de bunuri! Nu am găsit niciun inventar şi nicio altă semnalare privind aceas tă depunere. Aşa fiind, este hazardat să facem presupuneri în privinţa co nţi­ nutului. Ferindu-mă de orice speculaţii , îndrăznesc totuşi să pres upun că în această chambre fort s-au aflat şi documente primite sau elaborate de Nicolae Tirulescu în îndelungata perioadă de activitate în care a acţ ionat la Societatea Nariunilor. , De ce au fost depuse aceste documente la Geneva? De ce p e termen limitat? Nu există niciun temei să se creadă că ele au fost aduse din altă parte, se poare presupune că în urma părăsirii precipitare a Elveţiei şi din cauza răspunsului negativ la cererile sale succesive de a putea reveni în Elve ţia

206

Tirulescu a apelat la această solucie, sperând, cocuşi, că va reveni Nico 1ae ' cândva. · • l · h b fi inchirierea pe o perioadă lirr:i~~:ă, dar n~ mic.a, a ace e1 c. am re o~t . . • · centia si speranta revenim m acelaşi loc, mer-un spaţiu de locuit indica in , , , . l , d. • . ·1 lasă să credem cu îndreptăţire că Nicolae Titu eseu nu s-a gan 1r sa s1rn1 ar, • f' . . . d - este documente în Franca ocupata, 1e numai pe JUmatate, e duca ac · . • , . . ermane si nici nu avea sau nu vr01a sa le mcredmţeze altcuiva. arrnace 1e g , , . • , Nu crebuie să fii un specialist în lumea bancara pentru a mţelege diferenţa între cojfre fort şi chambre forte. Deci , ~icolae.Titulescu (sau un intermediar, în numele lui) apelase .la un s?aţi~ mai amplu p~ntru : de ozita un volum mai mare de bunun. Refuzam sa credem cel puţin doua p l • d' • lucruri: că ar fl apelat, fără rost, a un spaţiu supra 1mens1onat m raport cu necesitările reale ale deponentului, pe de o parte; că ar fl apelat la o chambre forte pe~cru bunuri comune şi, cu atât mai puţin, pe~isabile,. pe de altă arre. Supoziţia că Nicolae Titulescu ar fl depus valon financiare , docu~enre politico-diplomatice, caiete cu însemnări zilnice, scrisori, este mult A

mai credibilă . Cine a deschis acest depozit la Credit Suisse? După aparenţe, unii grăbiţi ar putea afirma că acesta a fost Nicolae Titulescu. Ar fl o gravă eroare. Pentru că: -din d ecembrie 1939, până la moartea sa, în martie 1941 , Nicolae Îitulescu nu a mai vizirat Elvetia în ciuda dorincei , , sale si , a tuturor solieitărilor succesive adresate Departamentului Politic Federal; -la această afirmaţie categorică se adaugă- deşi nu cu aceeaşi greutate rezultatele analizei grafologice , care conduc la concluzia indubitabilă că respectiva chitanţă nu a fost completată de Nicolae Titulescu; -întrucât s-ar putea invoca şi admite că nu funcţiona obligaţia ca beneficiarul (depozitarul) să fle una şi aceeaşi persoană cu cel care completa chitanţa (sau un act similar), precizez că o asemenea situaţie nu presupune ab contraria că Nicolae Tirulescu ar fi fost de faţă şi că ar fi apelat la un secretar sau un cunoscut, neprezenţa sa în Elveţia în decembrie 1939-martie 1941 fiind mai presus de orice îndoială. )

207

Suma cerută pentru închirierea acestei chambre fort nu era mică. Spre comparaţie, dacă pentru taxele de autentificare a testamentului lui Nicolae Titulescu din 4 martie 1940 s-au perceput 33,80 franci elveţieni (adică 88 4 lei), pentru depozitul de la Credit Suisse s-a achitat suma de 500 franci elveţieni (adică 13.077 lei), de aproape 15 ori mai mult. Cine a făcut depunerea? Mărturii nu avem. Să fi cerut Nicolae Titulescu soţiei sale să facă în numele său şi pentru sine acest lucru? Nu este exclus, dar mă îndoiesc, căci unul dintre motivele pierderii încrederii lui Nicolae în Catherine era nesinceritatea acesteia. Putea să o facă şi altcineva, o rudă, un colaborator sau un prieten. Nu este exclus niciunul din aceste cazuri. În privinţa rudelor, Nicolae Titulescu ar fi putut apela doar la unul dintre cei cu ca re continua să aibă relatii (Gheorghe Nenişor şi Ionel Christu), dar nu avem mărturii că a făcut-o şi nici nu cunoaştem persoanele la care a apelat. Nu-mi pot refuza categoric presupunerea că persoana care a făcut o depunere în numele sau doar pe numele l_ui Nicolae Titulescu a fost chiar soţia sa, Catherine Titulescu . Pe numele pare o formu l ă mai credibilă, cei doi soti fiind în divort. Un fapt care mă tentează să iau în considerare un asemenea ultim procedeu sunt antecedentele sale, mai grave, care au generat tensiuni între cei doi: împrumutu ri bănesti de la diversi bancheri elvetieni, ' ' făcute de Catherine Titulescu, în numele şi pe numele lui Nicolae Titulescu. Ca o ultimă ipoteză, care nu poate fi ignorată, ar fi şi acordul celor doi soţi, dincolo de starea de divorţ în care se aflau, de a-şi pune la adăpost în Elveţia valorile pe care le aveau, în condiţiile în care în Franţa nu mai aveau nicio certitudine. ~ putea continua cu supoziţiile, dar exerciţiul ar fi lipsit de sens. Nu ştim astăzi dacă acest înscris (chitanţă) i-a parvenit direct lui Nicolae Titulescu şi, în caz afirmativ, când şi pe ce canal, în posesia cui s-a prezervat acest document până la intrarea sa în posesia Arhivei Diplomatice a Ministerului Afacerilor Externe, probabil în anii '70 ai secolului trecut; nu ştim, de asemenea, de ce nu s-a folosit nimeni de el pentru deschiderea acestui depozit.

.

.

.

.

208

. . Cacherine Titulescu si tentat sa_ ere d ca• nici , nici executorii , testa, _ Sun;i otrivit testamentului din 4 martie 1940, nu au avut l~ m~na , t'1mpul războiului de care s-ar fi folosit cu prompmudme rnenta ' p document m · • · 1941 acest . , . p după moartea lui Nicolae T1tulescu m marne oncum m nm . .l sau d hide respectivul depozit, ca parte a unui demers mai arg. · T"1tu leseu, pe ntru a esc l d e după moarte după război, nimeni,· C at h enne Nu înte eg e c , ' . · · d . (G, · ·) Nenisor sau Gheorghe (George!) Nenişor, nu a nd1cat epuSerg1u 1g1 , . l Ţ" l . d l C 'd"t Suisse. Pentru că în arhiva N1co ae 1tu eseu aceasta enle e a re i . f - d a"strat Să fi intervenit uitarea sau cei ce au vrut s-o aca, upa n. hitanta s-a p · . . d ' l · Ni"colae Titulescu în timpul războ1ulu1 sau upa aceea, s-au c ' . . moartea u1 . d · pedi" mente de nedepăsit (inexistenta unui legat sau testament lovit e im ' . care să-i îndrituiască în acest sens)? _ . _ _ _. . Nu-mi rămâne decât să presupun că aceasta ch~~anţa s-~- ravaş1t pnntr_e celelalte documente Titulescu, aflate la unii sau la alţii, ~udenu sau cunosc~ţ~, · - hiar cei care au avut-o în mână nu i-au acordat importanţa cuvenita. ~I ca C • . . l . Af ·1 Acest document, ajuns în Arhiva Diplomatica a Ministeru ~1 acer~ or Externe, în condi ţii pe care nu le ştim şi care, în ultimă instanţa, nu m:1 a~ astăzi niciun fel de importanţă majoră, acest document p_robeaza ca beneficiarul (Nicolae Titulescu sau un intermediar) nu a el1b~rat aces~ depozit, căci lichidarea ar fi implicat predarea chitanţei, _pr~lungirea un~i asemenea depozit impunând predarea vechii chitanţe ş1 eliberarea alteia noi, pe un alt te rmen. l · .' . ln c1Uda mteresulu1 persana l d e a cunoaşte proced u r·1le băncilor e venene l · d "1t nu am obtinut niciun · , la expirarea termenu u1 pentru un asemenea epoz , d · ' · · că la un moment fel de inform aţii clare şi sigure. M a omma mgnJorarea , . _ . dat, după ani d e „abandonare", această chambre fort a fost ~es-~hisa şi · tia bancu , a fost · conţinutul , mai ales dacă nu erau va lon care sa reţma a ten. . c · · d · l · t s ar fi si renuntat once transrerat cme sne un e s1 ca a o anumita par e , , ' ' ' · • l l" · considerente de evaluare fiind depersonalizate pana a e 1mmarea to tală a determinărilor tinând de afectivitate. Aducerea lu i 'Nicolae Titulescu acasă 228 nu se poate reduce la reînhumarea în pământul tării a osemintelor sale, ci presupune în mod necesar reda: bândirea într~gii sale moşteniri intelectuale, parte de mare importanţa a patrimoniului naţional. 4

•

•

•

209

În necesarul efort de a recupera, într-o formă sau alta, toate cele de

•m nume1e ş1. pentru N.ICO Iae Ţ·nu Ieseu, aurorirările române sunt chem puse. . . • . , ate sa • d . m ep 1measca demersunle "cuvenite cat mai urgent posibil , cu discret, 1•e ŞI· CU .

tact, dar ş1 cu perseverenţa. Sper că la Bucuresti nu se va replica încă o dată că avem alte pr 1 -. ·0 r·itan· . · calitatea de membru al Uniunii Europene ne va oferi ca români mai m 1'' în ~aterie de contacte demersuri , chiar nu ~;: parte dm Uniunea Europeană şi rămâne îndeajuns de departe de noi. Statului român îi revine obligaţia de a cerceta şi clarifica această situatie. Recuperarea unor posibile documente Nicolae Titulescu este mai imp~rtantă decât recuperarea unor posibile valori financiare ale familiei păs trate în respectivul depozit. Anii ce vin pot să ne ofere tot felul de surprize, termenele de 40 sau de 50 de ani fixate pentru deschiderea unor fonduri s-au scurs , asa că este posibil să apară documente bănuite, dar nevăzute până acum. De~chiderea pentru cercetare a arhivelor Federaţiei Ruse, un adevărat eveniment al anilor '90, ne-a fa.cut să sperăm în noi orizonturi pentru cercetăril e privind istoria politicii externe şi a diplomaţiei româneşti (inclusiv celor privind pe Nicolae Titulescu), cu atât mai mult cu cât în acestea se află documente (originale sau doar copii) germane sau franceze capturate de către sovietici odată cu ocuparea Germaniei în anul 1945. Este, de asemenea, greu de spus actualmente - în ciuda deschiderilor operate, cu mai multă generozitate în trecut, cu oarecare parcimonie după aceea şi cu o serie de restricţii în prezent - dacă arhivele ruse (foste sovietice) cuprind - în loturile confiscate în România, şi avem în vedere în principal Arhiva Cabinetului militar al Maresalului Antonescu - si documente privind pe Nicolae Titulescu (indicii î~ acest sens sunt). '

facilită~i

şi

dacă Elveţia

Arhivele diplomatice româneşti, la începutul anilor '40 - de la dezordine la degradare -

În srudiul2 29 privind Ministerul Afacerilor Străine şi Serviciul Diplomatic Român, F.C. Nanu 230 , o personalitate autentică a diplomaţiei româneşti interbelice, releva dintru început: românesti ,, Pr intre asezămintele , , care au o mare nevoie de o primenire tehnică , se prenumeră fireşte şi diplomaţia română . Nu vorbesc aci de «diplomatia» în întelesul telurilor urmate de România în politica ei din afară, ci ~ă mărgi~esc la Î nţelesul tehnic al cuvântului, adică organismul de stat înfiinţat spre a sluji de unealtă de informare şi executare a guvernului, 1

pe tărâmul politicii externe. " ,,Se întelege că si, Serviciul arhivei si, al registraturii ar trebui să fie rânduit pe temeiuri m od erne, cu dosare de metal , fişe alfabetice, o « evidenţă » a hârtiilor care aşteaptă răspuns, spre a se face reveniri după un timp de aşteptare potrivit etc., apoi cu destule dactilografe, spre a putea înmulţi hârtiile privind mai multe chestiuni ca să poată rămâne câte o copie la fiecare dosar interesat etc. Sistemul de azi se bizuie numai pe memoria şi experienţa a do i vechi şi foarte buni funcţionari, dar ne putem întreba cu groază ce se va întâmpla când ei vor ieşi la pensie, ceea ce nu va întârzia mult. La fel în legaţiile din străinătate, ar trebui «uniformizate» şi «standardizate» sistem ele de «dosarizare» a dosarelor si hârtiilor. Astfel, s-ar usura ' ' mult munca functionarilor, atât în legatii, cât si în centrală, s-ar câstiga un 1 timp pierdut în hârtiiior clasate, s-ar evit~ multe greşeli datorite lipsei unor hârtii din dosarele unde ar trebui să se afle. Apoi cum, orice s-ar face, sunt hârtii care nu pot fl găsite , ar trebui o «dosarizare» 23 1

)

preţios,

căutarea

greş it

şi

dublă, una după subiect, alta cronologică. Dacă, în acelaşi timp, s-ar părăsi sistemul vechi şi cu cotul nepotrivit de a folosi coli duble, din care a doua rămâne mai totdeauna albă, înlocuindu-le cu foi simple, locul ocupat de arhivă nici nu s-ar mări . 210

211

Totodată, dosarele ar fi mult mai uşor de studiat si s-ar pierde mai p

h • .. d - d

l

l

,

·

Uttne

arm anului , ar fi fixat e z1·1' n1c . . aca . osare e, în oe să fie cusute la sfârsitul , cu şme ş1 ace de metal. O lucrare de mare folos ar fi întocmirea unor fi înşirând după ţări şi materii toate «precedentele». Cum stau lucrurile ast:.e misiu~ile diplomat~ce străi~e îşi pot bate joc de noi după plac, obţinân~ · n·1men1. lucrun ni le-au refuzat acum doi-trei ani ca"c 1 _ ' . pe care .ele msele nu-ş1 adu.ce aminte ca avem un «precedent» în favoarea noastră . Pe de altă parte, noi cerem de multe ori azi unui guvern străin lucruri pe care ieri le refuzasem. Vorbesc fireşte de chestiuni juridice şi administrative privitoare la imunităţi diplomatice ş.a . m.d. Cu întocmirea acestui « fişier», ar putea fl însă~cinată secţia istorică sus-amintită , pe lângă clasarea şi eventual publicarea actelor de stat mai vechi, de interes istoric. Direcţia tratatelor ar trebui să ţină la zi condica tratatelor scoasă în 1938 şi s~ mai scoată în fiecare an o culegere cuprinzând textele tratatelor noi."232 ln ciuda cerinţelor exprese ale Conducătorului Statului privind o activitate intensă şi coerentă pentru reorganizarea ministerelor, legea pentru (re)organizarea Ministerului Afacerilor Străine a întârziat cu mai mult de trei ani de zile, apelându-se la decrete-lege pentru clarificarea, precizarea şi reglementarea parţială a unor probleme referitoare la structură , încadrare cu personal, funcţionare şi asigurarea financiară. Întârzierea cu care s-a acţionat în cadrul Ministerului Afacerilor Străine l-a determinat pe Ion Antonescu 233 să ceară în mai multe rânduri , prin secretarul general al Preşedinţiei Consiliului de Miniştri, măsuri pentru accelerarea eforturilor şi finalizarea demersurilor pregătitoare. La 21 noiembrie 1941 , dând expresie stării de nemultumire fată de neajunsurile acumulate în timp în funcţionarea Minister~lui Afac~rilor Străine si fată de încetineala cu care actiona conducerea ministerului Ion Antonescu punea următoarea rezoluţie pe una din notele produse de Ministerul Afacerilor Externe, indicând să fle adusă la cunostinta minisrru. ' ' lui23~ si a autorului notei. '

'

J

'

'

Întrucât priveşte direct şi arhiva (documentele) Ministerului Afacerilor Străine - şi prin extensie şi arhivele României - am preluat integral această rezoluţie: 2 12

Legea de organizare nu se poate face cu uşurinţa c~ care se lucre~ză la ". I de Externe Ea este în studiu si va apare la ump. Ea va sausface Ministeru · ' le generale ale Tării, nu acelea ale câtorva persoane. interese , . . -~ Bugetul «nu poate fi întocmit» dm a~easta ~auza .. _ • • _ Este modalitate de a acoperi dezordinea b1rocrauca m care moaca acest O

rninister. _ _ . _ .• . Dl care a întocmit aceasta nota ş1 acela care a vazut-o ş1 mamtat-o ca şef - · d osteneala să vadă în ce hal se găseste arhiva acestui minister. sa-st ea , . . . Eu am spus odată Regelui Carol că Ministerul de Externe este o msmuţte

căreia ar trebui să i se pună gaz şi să i se dea foc. Arn fa.cut această afirmaţie pe baza unei experienţe fa.cute timp îndelungat. Am fost din 1920 şi până azi însărcinat cu multe chestiuni grele şi delicate. Aceste însărcinări m-au pus în contact cu Ministerul de Externe de foarte multe ori şi cu legaţiile noastre de la Varşovia, Constantinopol, Belgrad, Paris, Bruxelles, Londra şi cu acei care au lucrat la Comisia de .. . C ongresu1 Supre m 235 . reparaţii ş1

Peste tot, fără excepţie, am constatat o dezordine, o incurie, o nepăsare , necunoaştere a problemelor, o dezorientare, o lipsă de iniţiativă, de O constiintă de suflet si de dragoste românească îngrozitoare. Î~ sc'himb, am întâlnit peste tot în diplomaţia noastră « prinţi » improvizati pe dinafară ai J, «conti) » acuzati) de homosexualitate, stiutori ' Almanahului Gotha, unghii lustruite, oameni care veneau la 11 Y2 la birou în plină desfăşurare a unor acţiuni şi tratative capitale pentru interesele neamului şi plecau la 13, oameni care se lăudau că nu citesc nici «Universul» (fiindcă îi dezgustă) şi că nu cunosc nici Constituţia Ţării; oameni care făceau confuzie între tratatele de pace care ne priveau direct, în schimb făceau trafic de devize, de parfumuri şi nu aveau decât preocupări financiare personale; oameni care criticau, în limbi străine, bineînţeles şi faţă de străini; oameni care se lăudau că nu au nicio legătură cu ţara pe care însă o sugeau cât puteau, oameni care nu vorbeau nici româneşte şi care făceau din această demenţă un titlu de glorie etc. ere. lată de ce legea nouă întârzie. Ea trebuie să fie bine studiată, fiindcă noua organizare trebuie să pună capăt acestei cangrene, care dăinuieşte şi astăzi. 213

?i în trecut _şi în timpul cât am dirijat Ministerul de Externe 236, m-ani. lovit necontenit de dezordinea haotică a acestui minister, care nu are · 1. . • d" . . n1m c ţinut m or me,. . n1C10 urmă a efortului si ministri , activitătii , fostilor , , (tra ta. nve, conversap1, memorii, declaraţii, luptă etc.). Niciun dosar în ord1· . . l d ne nicio c• asare . .a ocumentelor. Când am cerut în octombrie trecut doc umen-' tarea m pnv~nţa tratativelor de la Craiova237 , de la Turnu Severin 2-1B, de la Budapesta dm 1940, mi s-a prezentat un morman de zdrente. Nici? u~mă în privinţa desfăşurării tragice a acţiuni/ care s-a sfârsit cu Arb1traJul de la Viena. A trebuit să fartez saltarele dlor Gigurtu239 Tătărescu 240 şi Manoilescu 241 , ca să aduc în arhiva ministerului schimbul d' scrisori între Re~ele Carol242 Fuhrer243 între dl Gigurtu Goring244. e Dumnezeu şue dacă nu au dispărut din nou. Lucrările prezentate Comisiei de reparaţii şi în dezbaterile Genevei lucrări capitale pentru noi, erau de o superficialitate criminală. ' Iată de ce am toată desconsiderarea mea pentru oamenii care servesc astfel ţara şi care în schimb îşi plimbă cu importanţă insuficienţa prin toate salo~nele şi pri_n mijlocul tuturor străinilor care ne judecă pe toţi după uşunnţa lor, flmdcă cei care muncesc nu au timp să se plimbe cu aere bis~arkiene printre oglinzi şi oameni care îi privesc şi îi judecă cu dispreţ. Singura preocupare şi mai importantă a acestor domni este să se scoale târziu, să se plimbe umflaţi de ei, să stropească cu noroi în tot ce este ro~ânesc şi muncitor şi să se preocupe de avansarea, de decoraţiile şi de devizele care cred că li se cuvin. Pentru partea finală a comunicării, să se găsească o soluţie care să realizeze automat dezideratul Ministerului de Externe. Secretariatul propuneri. «245 Maresa , l Antonescu

şi

şi

şi

Fără funcţionarii trebuincioşi şi fără bani

nu ~e poate organiza ~inis,, · l ra· nd arhiva Am cerut de 15 am dezlegarea acestei pro· . • • ul, în pnmu cer am privit-o totdeauna ca fond de cea mai mare msemnatate, blerne pe care . . d. ' t ma· rturisi coci colegii mei si o dovedeşte ş1 studiul meu m ' . . ~ ecurn po , pr . · M-am si specializat întrucâtva în aceasta chestiune. Insa pentru 15 1anuane. , . . • •. • C'!. • a unei organizări moderne a arh1ve1, ce cere mta1 un numar 1n1apcu1re . . . . . 1 . . l . e: . • d 1· cor de functionan spec1alişu, precum ş1 du apun specia e ş1 11ş1ere in estu a , b· · · . - • · de dosare moderne. Până acum, nu am putut o ţme mei perşi camas1 sonalul,' nici uneltele de luc~u trebui_nc~oa~e.. . • . cel trebuie cinut m seama ca mei sistemul nostru mvech1t de e alt r, ' , . l D . re nu a putut funcciona anul acesta măcar ca în timpun norma e, arhiva , f l •d l 1· . dace fond mobilizarea mai multor funcţionar~ şi apt~ ca os~r: e ~-o 1~1ce fost mutate de 5 ori în decursul celor dm urma 12 lum: mca1 canci au d. . . • d • p l l Direcţia politică a trebuit să facă loc Preşe mpe1, mutan u-se ~~ ~ ~t~ Sturdza, apoi când a fost mutată înapoi, după cutremur, apoi taraş~ ~n Palatul Srurdza şi, în sfârşit, cu prilejul împrăştierii, când a fost mutata m •d • p l l d «247 str. Av. Demecna e, ş1 mapo1 m a atu tur za. A

•

A

s

Considerându-se vizat de rezolutia lui Ion Antonescu din 21 noiembrie 1941, F.C. Nanu adresa, la 2 de~embrie 1941, lui Ovidiu Vlădescu, 246 secretarul general al Presedintiei Consiliului de Ministri , , , , o notă în care recun?ştea paternitatea norei din 29 octombrie şi o nega pe aceea din 15 noiembrie, atrăgând atenţia că încă de la 15 ianuarie înaintase conducerii Ministerului Afacerilor Străine un amplu studiu privind reorganizarea Departamentului. 214

215

Paris-Berlin-Moscova-Paris-Bucuresti ,

O întâmplare

intervenită cu cincisprezece ani în urmă confirmă ca

realitate ceea ce avansam ca scenariu posibil privind circulaţia în timp a unor părţi a arhivelor Nicoale Titulescu (şi nu numai). Aflate pe pământ francez (o parte, desigur), aceste arhive au fost capturate de germani în timpul ocupării Franţei. La sfârşitul războiului , Armatele Sovietice de ocupaţie (şi de ce numai ele?!) au pus mâna pe arhivele germane (mai bine zis pe arhivele aflate în mâinile germanilor, inclusiv pe cele capturate în Franţa) şi le-au transportat în Uniunea Sovietică. În anii '90, ca urmare a unor aranjamente intervenite între Moscova şi Paris, precum şi între Moscova şi Bonn, sovieticii au restituit respectivelor ţări o parte din arhivele care le privesc în mod direct (ca şi alte valori) , într-un gest de aparentă bunăvoinţă, dar în realitate de profund calcul politic (elementul mercantil nelipsind niciodată, atunci când n-a fost , într-un fel sau altul, elementul declanşator sau dominant) . lată ce ne-a împărtăşit prof. univ. dr. Ion Calafeteanu 248 în legătură cu evenimentul la care făceam referire mai sus: „Prin intermediul Ambasadei României la Paris, Directia Arh ivelor ' Diplomatice a Ministerului Afacerilor Externe a intrat de curând în posesia unui număr de patru cu tii conţinând documente diplomatice româneşti din perioada 1934-1936. Este vorba de patru cutii, cu circa 2.000 pagini de documente , primite de la Direcţia Arhivelor Ministerului Afacerilor Externe al Franţei. Documentele respective au făcut parte din arhiva personală a lui Nicolae Titulescu (se cunoaşte că acesta păstra copii după toate documentele ce p lecau de la el sau pe care le primea) şi reprezi ntă o parte din arhiva acestuia pierdută în condiţii neclare în anii celui de-al Doilea Război Mondial (cea mai mare parte a ei se află în prezent la Hoover lnstitution on War, Revolution and Peace, Stanford University, Palo Alto, Ca, SUA) . 216

tem împreJ·urările în care documentele respective au ajuns în Nu cun Oas' . . . f . M' n isterului Afacerilor Externe francez ş1 mc1 nu putem re ace fl . d " (. .. osesia i · · erari· ul lor In mod sigur însă ele s-au a at o penoa a m anu P omP let 1tm . • c . l · • boi mondial) în posesia statului german. Argumentele m acest . u}omu u1 raz . • m eroase. N u mai asa se poate explica faptul ca pe dosare se a 0 a U sens sunt n ' l d · .. ·n limba germană: «Anlage zu Arch. Komm .. . /42», (pe dosare e e 1 inscnpţ11 • .• • . • • care această inscripţie lipseşte sune decupan m harne, cee~ ce arata ca a pe •· ") D e asem enea , pe un dosar scrie «Telegramme an Tttulescu von ... fost caia ta . . bis ... » (de fapt , este tradus textul românesc scris pe dosar ~e N1_c olae Ticulescu însuş i). Semnalăm, apoi, că pe u~ dosa_r c~ ~onţtne_ ~10rna demisiei lui N. T itulescu adresată în 1935 pnmulu1-mm1stru Tatarescu scrie «Demissionschrift Titulescu's». Şi, în sfârşit, un ultim argument: un dosar concine erei d ocumente traduse integral în limba germană şi pe care este pusă 'ştampila «Geheim » (secret) . Documentele traduse se referă l~ declaratia prof. Gamillscheg, directorul Institutului german de la Bucureşn, făcută ~nui diplomat român privind conţinutul convorbirilor avute de Gh. Brătianu, în februarie 1936, cu von Neurath şi Goring; la o convorbire a lui C. Visoianu cu ambasadorul Marii Britanii la Varşovia despre relaţiile polono-~ermane şi ultimul la modul de reglementare a unor probleme financiare între Germania si Polonia. ' Documentele Nicolae Titulescu sunt grupate pe două categorii. Prima, documente primite: în cea mai mare parte, telegrame primite la Ministerul Afacerilor Străine de la diverse oficii diplomatice şi recransmise (prin cifru sau cu rier) lui Nicolae Titulescu în străinătate şi numai foarte puţine primite direct de Nicolae Titulescu.

A doua , docu mente expediate: aproape în exclusivitate telegrame adresate MAS. În majoritatea cazurilor, problematica dosarelor este diversă (ordinea documentelor fiind cronologică), cu o preponderenţă a temelor aflate în perioada res pectivă «la ordinea zilei». Majoritatea documentelor nu sune originale, dar u nele dintre ele (puţine) au însemnări marginale făcute de icolae Titulescu ceea ce le creste valoarea istorică si documentară. ' ' Iacă, pe scurt, conţinutul celor patru cutii: )

2 17

Cuti~ ~r. 1 c_u~ri~de un dosar cu documente din perioada 1-31 rna· 19 36. Aici se afla şi ca ceva telegrame primi ce de N. Ti tulescu la Cap M . 1 . arnn . d l . . l D' d irect e a ministru mu Cesianu de la Paris Un ale dos . ' - . . . ar cantine rapoarte de presa dm perioada februarie-mai 1935. Două dos ' dimensiuni mai mici, cuprind demisia lui N. Titulescu din 19 ;re(, de • - d e către N Ticulescu o copi'e b"3 este · · - d e mana vOr b a d e ciorna scnsa -l · - . . . . . • · , acuca a maşina şi o alea copie, cu intervenna m text a lui N Ticulescu pre - · • . _ . , · , ganta pentru a fi transmisa Regelui Carol al II-lea) si telegrame primite •Intre 1-~ ~un~e 193_6. ~n sfârşit, în această primă cutie se mai află O scrisoare (ongmala) a lui ~ila~ ~tojadinov~c, ministrul de Externe al Iugoslaviei, din 1 august 1935, msopta de o copie a proiectului convenciei militare înt R • . T. , re omania, 1urcia şi Iugoslavia şi un plic, cu antetul MAS, cu telegrame din perioada 1-15 august 19 34.

Cutia nr. 3 cuprinde, de asemenea, erei dosare. Unul are telegrame cifrate din perioada 1-15 martie 1936. Aici se află şi două telegrame în clar de la preşedintele Cehoslovaciei, Thomas G. Masaryk şi de la Regina Maria. Problematica dominantă: conflictul din Etiopia şi intrarea crupelor germane în Renania. Al doilea conţine 165 telegrame, pe teme diverse, expediate de Nicolae Titulescu între 25 marcie-31 august 1935, iar în ultimul sunt

,degram e primite de N. Titulescu între 16-31 martie 1936, când se afla la Londra. . . . Ultima cutie conţine un lun~ rapo_rt (~9 p.), dm mnie 19~~' al mi. l i României la Sofia, Vasile Scoica, m care se face o analiza extrem . . 015 cru u ·nentă asupra situatiei generale dm Bulgaria, un dosar cu rapoarte de pern ' • . . · . anu·· 1935-1936 trimise de Legatia , Roma01e1 la Buenos-Aires, un altul d10 cu rap Oa rte si , telegrame privind situatia , internă . . din Germania în anii }934-1935 (semnalăm aici un raport al lui Nicolae Petrescu-Comnen, iniscrul României Ia Berlin, din 28 octombrie 1935, în care sunt ~ezencate persecuţiile împotriva cetăţenilor români de origine evreiască ~aţi în Germania, precum şi protestele şi intervenţiile în favoarea lor făcute de către Legaţie), şi un dosar documentar privind « Chestiunea Habsburgilor». Toate aceste documente vor fi accesibile cercetătorilor la începutul anului vii cor." Un episod plin de semnificaţii ridică noi întrebări şi face plauzibile noi supozitii într-un subiect care nu numai că nu este închis, ci va rămâne, ' ' după părerea mea, timp îndelungat deschis, oferind nu puţine surprize. Acest episod vorbeşte de la sine de sustragerea unor documente Nicolae Titulescu de către forţe externe oscile acestuia. Există temeiuri - şi referirile ample de mai sus le confirmă cu certitudine - că hitleriştii au pus mâna pe documente Ticulescu cu ocazia ocupării Parisului. După demitere, aşa cum se ştie, Nicolae Titulescu s-a stabilit, temporar după credinţa lui, în Sudul Franţei. A revenit periodic la Paris - pentru întâlniri cu personalităţi ale vieţii politice şi ale lumii diplomatice - ceea ce ne face să credem că, într-un fel sau altul, el şi-a păstrat acolo un cadru de lucru , dispunând de cărţi de referinţă şi de documente esenţiale. Atacul fulger împotriva Franţei, în mai 1940, a surprins pe toacă lumea, creând panică în rândurile oamenilor politici şi ale militarilor, ale diplomaţilor şi ale oamenilor de afaceri, francezi sau străini, care au căutat formule de supravieţuire, abandonând sedii, arhive, valori de toc felul. Când au ocupat Parisul, armatele germane au pus mâna - prin Abwehr 249 - pe documente detaliate privind planurile anglo-franceze de

218

219

•

•

A

,

Cutia nr. 2 cuprinde trei dosare cu o tematică variată. Primul dosar conţine telegrame primite la MAS între 16-30 aprilie 1936 şi retransmise de Savel Rădulescu lui Nicolae Titulescu, aflat în străinătate (problematica precumpănitoare este cea a Strâmtorilor Mării Negre). Al doilea dosar conţine, ~e asemenea, telegrame primite la MAS între 1-15 aprilie 1936 şi retransmise de Savel Rădulescu, prin cifru sau telefonic. În al treilea dosar sune telegrame primite între 1 februarie-I martie 1936. În acest ultim dosar se află şi cele trei telegrame traduse în germană, amintite anterior. Cât~va telegrame au însemnări făcute de Nicolae Ticulescu, prin care respinge acuzaţiile ce i se aduceau în epocă că ar fi negociat un tratat de asistenţă mutuală cu URSS. Un pasaj dintr-o telegramă din Londra (29 februarie 1936), care prezintă modul cum a fost receptată în Marea Britanie rarificarea Pactului de asistentă franco-rus de către Franta este tradus, pe document, în limba germană. ' '

distrugere a instalaţiilor petroliere din zona Ploiesri. Capturarea I documente y iru · leseu (a ly ' a to r. arun· de acelea ale altor personalirări fra f d , , nceze St 1

Mihai A ntonescu cere Reich-ului documentele Titu/eseu

srrame aţa e ce e mcredinţate Ministerului de Externe al Ro • · . ' Q . d'O rsay, apare, ca arare, şi posibilă şi probabilă. 250 man1e 1 de catre ua1 V.

)

V

V

Un do cument, până acum inedit, aruncă o lumină nouă în această directie. 4 decembrie 1942, Mihai Antonescu 25 1, vicepreşedinte al Consiliului de Miniş tri şi preşedinte al Consiliului de Miniştri a.i., ministru al Afacerilor Străi ne a.i., adresa (nota va fi trimisă efectiv la 5 decembrie 1942) lui Gheorghe Davidescu 252, secretarul general al Ministerului Afacerilor

u.'

Străine , urm ătoarea notă:

,,Dl vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri a luat cunoştinţă cu întârziere de nota dlui Davidescu în legătură cu convorbirea cu dl Stelzer253 , prin care ni se cere ca Auswărriges Amt 254 să folosească un document găsit în arhiva lui Nicolae Titulescu, purtând asupra relaţiilor ruso-americane. Desi verb al i-am comunicat, îndată ce dl ministru m-a întrebat la ' telefon , p ă rerea mea [e] că în niciun caz nu ni se poate cere o autorizare despre o arh ivă care nu a fost remisă guvernului aliat român, după care procedura cererii de autorizare s-ar fi putut produce normal, astfel că în principiu nu am nicio autorizare de dar. Cred însă că acum este timpul ca să cerem dlui dr. Stelzer, care a pus această probl emă, ca să semnaleze guvernului Reichului că ar fi potrivit, faţă de un aliat, ca arhiva lui Nicolae Tirulescu să fie pusă la dispoziţia guvernului regal român. " 255 Nora adresată de Mihai Antonescu către Gheorghe Davidescu (nu am găsit nora de convorbiri Davidescu-Stelzer) nu lasă niciun echivoc asupra faptului că în d ecembrie 1942 Germania hicleristă detinea documente (greu de spus câte) care aparţinuseră lui Nicolae Titulesc~. Este absolut clar că acestea au intrat în posesia lui Auswărriges Amt nu pe ca le p o l itico-diplomatică sau comercială. Nu oficiile diplomatice germane, ci serviciile de spionaj hitleriste fuseseră acelea care puseseră mâna pe documente. De ce au fost expediate aceste documente la Auswărriges Arnt? Au fost transmise ele într-adevăr? Au fost transferate în totalitare?! 220

221

Întrebările nu sunt deloc gratuite, cunoscute fiind jocurile de interes dintre diversele servicii hitleriste, conflictele de competenţă, concurenta s~ 1 adversitatea dintre ele. ' • Nu dispunem de nicio informaţie care să confirme, în mod direct sau indirect, că demersurile oficialităţilor româneşti au primit vreun răspuns pozitiv din partea autorităţilor celui de-al treilea Reich. De fapt, pentru a fi deosebit de precişi, ar trebui să spunem că nota adresată de Mihai Antonescu lui Gheorghe Davidescu este o precizare de poziţie pe care ministrul Afacerilor Străine o împărtăşeşte secretarului general al Ministerului Afacerilor Străine, demnă, dar prudentă. A adresat, oare, în urma acestei note, Gheorghe Davidescu o cerere expresă legaţiei celui de-al treilea Reich pentru restituirea arhivei lui Nicolae Titulescu sau s-a mulţumit să constate, asa , cum o fa.cea Mihai Antonescu însusi, , că locul acestor documente ar fi în România şi că ele ar trebui să fie remise guvernului român?! 256 Nu dispunem de informaţii pentru a formula un răspuns peremptoriu. Să sperăm că şansa ne va surâde cândva - nouă sau altora - pentru a găsi un răspuns la această chestiune de cea mai mare importanţă, întrucât priveşte unul din fondurile cele mai preţioase de documente ale arhivei naţionale politico-diplomatice. Raţiunile faptului că nemţii doreau să folosească - desigur pentru a face referiri publice - un document din arhiva lui Nicolae Titulescu privind relaţiile ruso-americane nu pot fi încă descifrare. Momentul exprimării unei asemenea dorinţe - formulară aşa cum lasă să se înţeleagă Mihai Antonescu, mai devreme decât cel al elaborării de către el a unei note de răspuns pentru secretarul general al Ministerului Afacerilor Străine, Gheorghe Davidescu - nu îl putem pune, cel puţin deocamdată, în relaţie cu evenimentele în cervenite în raporturile ruso-americane în anii 1941-1942. Cererea germană la care ne-am referit mai sus, intervenită probabil în noiembrie 1942, nu avea în vedere desigur dezvăluiri care să stimuleze O atitudine anti-americană la Bucuresti, în sensul declarării războiului, care la acea dacă era un fapt împlinit; nu' era desigur nici intenţia de a identifica elemente care să ducă la o reconsiderare în sens pozitiv a raporturilor româno-americane de la acea dacă. Aceste constatări pe care mă simt obligat să le fac nu permit totuşi a avansa niciun fel de supoziţii în legătură cu 222

I real al demersului legaţiei germane la Bucureşti. Cert .e~re .c~ ~u substratu . d . - . re sigur că nu din delicateţe of1c1aliraţ1le chesuune e ruuna, es . • era o . h'rlerisre la Bucuresti cereau acordul guvernului roman pentru , b'l 1 -. . diPlOrnauce .L menea document· este indiscura 1 ca scopu urmant ŞI · ea unui ase ' . bl' 1 fo1osir f' colosit acest document ar fi implicat pu IC statu d 0 l în care s-ar 1 1, • .• • • • . 111° • . • d cestuia adoptarea - chiar în cond1ţ11le polmco-m111tare an impunan a 1· " . d . d rom -'unei reacţii. Nu menajamentele faţă_d_e ''.u_n_a 1at , c1 on_nţa : date . . acestuia au determinat of1c1aliraţ1le germane sa ceara reveni reacţia . aP I colosirea respectivului document. O asemenea cerere nu rdu pentru r, . 1 1 "1 aco . _ primit un răspuns pozitiv, dar a lărgit contenciosu re aţu or numai ca nu a româno-germane.

223

Un document Titu/eseu - o armă de război

O notă informativă a Direcţiei Generale a Poliţiei, din primăvara anului 1942, aduce indirect informaţii suplimentare privind arhivele lui Nicolae Titulescu: „Legaţia franceză este informată că direcţiunea ziarului «Journal de Geneve» obţinuse, încă din timpul vieţii lui Nicolae Titulescu, autorizarea de a publica anumite documente, legate de activitatea lui, în special în legătură cu politica faţă de URSS. Aceleaşi cercuri adaugă că Grigore Gafencu - în timpul când era ministru de Externe - a reuşit să amâne, prin intervenţiuni, publicarea acestor documente. Informaţiile Legaţiei arată că, acum, aceste documente vor fi publicate, însă nu în presa elveţiană, ci în presa engleză. Documentele s-ar referi la prietenia şi securitatea pe care o oferise URSS-ul României, recunoscându-i şi frontiera Nistrului, «prilej pe care însă politicienii din România l-au scăpat, deoarece nu au ştiut să aprecieze împrejurările». " 257 O asemenea notă informativă permite câteva constatări: Moartea lui Nicolae Titulescu nu a pus capăt prigoanei împotriva ideilor sale. Documente în discuţie fuseseră împiedicate să apară în timpul mandatului lui Grigore Gafencu 258 la Ministerul Afacerilor Străine (21 decembrie 1938-1 iunie 1940) . Indiscutabil că această poziţie era determinară de Regele Carol al Ii-lea şi prim-miniştrii Armand Călinescu şi Gheorghe

esupuse atitudini din partea URSS (am spus presupuse în mod deliberat, P\i dispon ibilitatea sovieticilor în privinţa recunoaşterii integrităţii c\icoriale a României este departe de cea invocată în nota informativă la ce re ne referim) ar fi pus România în situaţia nedreaptă de a fi judecată ca c~ scat care, dincolo de raţiune, victimă a tuturor prejudecăţilor şi adeptă ~ unei linii agresive în politica sa faţă de URSS, ar fi refuzat mâna întinsă de URSS , dând cu piciorul unei şanse reale de a rezolva pe cale paşnică un litigiu cericorial. Cât priveşte dorinţa englezilor de a publica aceste documente, este evident că o asemenea intenţie urmărea să creeze noi dificultăţi regimului de la Bucureşti, calificat ca un regim agresiv, în ciuda faptului că raţiunea fundamentală a intrării sale în război împotriva URSS alături de puterile Axei a fost redobândirea de către ţara noastră a teritoriilor ce îi fuseseră smulse de către URSS în anul 1940. N-am identificat, în ceea ce avem în ţară, aproape nimic din presa britanică interbelică, o publicaţie engleză care să fi publicat un asemenea presupus document. În fine - şi acest lucru interesează cu precădere în cadrul actualei lucrări-, ceea ce mi se pare de reţinut este faptul că în anul 1942 în Elveţia şi în Anglia se aflau aceste documente privind evoluţia relaţiilor româno-sovietice. Cred că nu mă hazardez - oricum, nu prea mult - avansând presupunerea că era vorba de memoriile trimise de Nicolae Titulescu, în 1939 si 1940, ' lui Carol al Ii-lea.

Tătărescu.

Dacă

la nivelul anilor 1938-1940 ratiunea nepublicării unor asemenea documente avea o determinare obiectivă si una subiectivă (aceasta din urmă chiar mai pronunţară), la nivelul anului 942 preocuparea pentru nepublicarea acestor documente ţinea de înalta politică, România fiind în stare de război cu URSS. Este de la sine înteles că evidentierea unei asemenea 1

i

.

224

.

225

Titulescu la Hoover Archives2 59

La fiecare aniversare sau comemorare s-a discutat în cercuri de specialitate şi în cercuri oficiale despre identificarea fondurilor de arhivă din străinătate

susceptibile să cuprindă documente Nicolae Titulescu, despre investigarea acestora şi obţinerea într-o formă sau alta a tuturor, sau măcar a unora, dintre înscrisuri. Ar fi nedrept să ignorăm preocupările reale în materie, dar ar fi şi inexact să nu spunem că au lipsit programe coerente şi mijloace financiare adecvate. După ştiinţa mea, nu a existat un organism care să stabilească exact şi clar obiectivul aducerii în cară - într-o formă sau alta, asa cum am mentionat ' ' a documentelor Nicolae Titulescu, un organism care să definească repere acţionale, în plan geografic ş i instituţional, care să prevadă responsabilităţi, să urmărească şi să obţină sumele necesare deplasării în zonele de interes, destinate cumpărării sau copierii respectivelor documente . Între „sărbători" s-a aşternut tăcerea, p reocupări l e s-au estompat, iar demersurile - fără a fi fost vreodată blocate - au devenit cu totul aleatorii. Aveam să constat, aflându-mă, în decembrie 2003, la Hoover Archives, că, în timp, pe la prestigioasa instituţ i e au trecu t mai mulţi cercetători români - Florin Constantiniu, Ilie Ceausescu, Valeriu Florin Dobrinescu, Ion Stanciu, Ioan Chiper, Gheorghe Buzatu, Ion Calafeteanu, Ion Saizu, Dumitru Şandru - venind de la Arhivele Statului, de la universităţi, institute si centre de cercetare, din Bucuresti si provincie, pentru a mă referi ' ' la România, dar si din alte rări . ' Deşi n-am forţat indiscreţia gazdelor, am ajuns la concluzia - referindu-mă la cercetătorii români - că stagiul lor la Hoover Archives a fost scurt, că temele de investigare au fost foarte diverse, în funcţie de mandatul şi exigenţele celor care i-au sponsorizat sau expediat, că aproape toţi - ş i nu le fac un reproş - nu şi-au propus acoperirea cap-coadă a fondului Nicolae Titulescu şi, cu atât mai mult, niciunul nu a urmărit (îndrăznit) aducerea lor în ţară. )

)

)

)

226

·· din tre cei pe care i-am întâlnit în timp mi-au vorbit de dificultăţile U n11 • d · · .. ,u care s-a u confruntat în diverse arhive din lume interesan pe 1stonc11 rornâni. . . f, d . Aveam să constat eu însumi că în_ multe a:h~ve europ~n_e e:1s_tau on un • h' fondu ri doar part,ial deschise, pers1scand cond1ponan temporale inc ise, . . • 1. 1 • d . . - . d' artea vânzăto r ilor sau donatonlor ş1, nu m u nmu ran , resmcţ10nan 1 ~ ~ d numărul de dosare consultabile si chiar numărul de copii acceptate privin

'

pe parcursul unui stagiu anu~l de cercedt~re. . d' .. d' Temerile pe care mi le-au mocu 1at, 1rect sau m 1rect, unu 1~tre con: lui. · · români si , cu care am plecat la drum, pe urmele arhivelor _. locuro rl 1 Nicolae Titulescu, în arhivele americane, aveau să se dovedeasca m cea mai mare măsură nefondate şi nu oricum de nedepăşit. Se impune a spune că minusurile în cercetarea arhivelor străine franceze i britanice, d ar cu p recădere a celor americane au afectat valoarea în~ercărilor monografice dedicate lui Nicolae Titulescu, atât sub raportul structurii, cât si, m ai ales, sub acela al bazei lor ideatice şi documentare . „Exceptându-i' pe Jacques de Launay şi, îndeosebi, pe Walter M . Bacon jr. - afirma Gh. Buzatu în urmă cu peste trei decenii - studiile de specialitate de până acum nu s-au întemeiat pe arhiva personală a ilustrului diplomat, aflată mai demul t în posesia Fundaţiei Hoover din cadrul Universităţii Stanford (Palo Alto, California, SUA) şi p usă în ultimii ani la dispoziţia tuturor cercetătorilo r. " 260 Singurul ce rcetător român care a făcut, până în anii 2000, o cercetare mai serioasă a fo ndulu i Nico lae Titulescu de la Hoover Archives a fost istoricul iesean G h . Buzatu, aflat la Stanford University la începutul anului 1980. La sfârsitul anului 2003 visul meu de a cerceta la Hoover Archives avea să se împlinească; după ce trecusem, în anul precedent, pentru prea puţine zile, pe la Biblio teca Palatului Naţiunilor de la Geneva, pe la Arhiva Academiei Diplomatice I nternaţionale de la Paris şi la Biblioteca Congresului Statelor Unice ale Americii. Adrian Năstase, prim-ministru al Guvernului României (2000-2004), preşedinte al F undaţiei Europene Titu lescu, a aprobat ca în perioada 1-21 decemb rie 2003 să efectuez, cu doamna Delia Răzdolescu, o vizită )

)

)

227

de documentare şi cercetare la Hoover Institution on War Revoluc · 10 n and p . . ' eace - Hoover Arch1ves and L1brary, Stanford Universicy, Palo Al California, USA. to,

.

e la aceste arhive a câtorva istorici români, a semnalării în reviste şi

t~JllP P ânesti a unora dintre piesele întâlnite, documentele de interes ziare rom , • , , .

Mai fusesem în Statele Unite de trei ori - de două ori în trecere 1·a • , , r 1n 2002, m Anul Tirulescu, în calitate de comisar al unor expozitii consacr l · , ace ma~e u1 nostru înaintaş la Washington, New York, Cleveland, Detroic, Chicago, Las Vegas - dar trăiam de astă dată o febră deosebită . Ce mă aşteaptă, ce voi găsi, cum voi fi primit, ce voi putea cerceta, ce voi obcine şi, mai ales, ce voi putea aduce Fundaţiei Europene Titulescu? ' La câtva timp după reîntoarcerea în România, i-am scris domnului Sorin Ducaru, trimis extraordinar şi ambasador plenipotenţiar al României la Washington. La 25 iunie 2003, i-am exprimat mulţumiri pentru sprijinul acordat itinerării în Statele Unite ale Americii a expozitiei consasrace lui Nicolae Ticulescu, pe de o parte, şi i-am solicitat con~ursul, în numele Fundaţiei Europene Titulescu, pentru o cercetare la Hoover Archives, în scopul identificării şi aducerii în ţară a unui număr cât mai mare de documente privind opera politico-diplomatică a fostului ministru de Externe al României, pe de altă parte: ,,Stimate domnule ambasador, Vă felicit pentru rodnica şi prestigioasa activitate. Ţin să vă mulţumesc încă o dată pentru primirea deosebit de călduroasă şi sprijinul activ acordate, în decembrie 2002, colegilor mei, în demersul american pentru itinerarea expoziţiei consacrate lui Nicolae Tirulescu, la care continuăm să primim ecouri dintre cele mai pozitive. V-am vorbit cu ocazia discuţiilor cu dumneavoastră despre intenţia de a investiga - conform programului Fundaţiei Europene Tirulescu - fondul arhivistic existent la Institute of War, Revolution and Peace, Hoover Archives, Stanford Universicy, Palo Alto, California. În ciuda trecerii în

• • în mare parte necunoscute, noua, m Romama. ca.fllan . . . al G 1 .R , . . Recent, domnul Adrian Năstase, pnm-mm1stru , uvernu u1 o_man1~1, d. cele Fundaciei Europene Titulescu, a cerut m mod expres sa urma, , · 'd prese tn . ' c program relansat la miJ.locul anu1ui trecut, program mreg1stran Cl.fll aces , • . . . .. . împliniri notabile, amintind doar cele 4 carp aparute, expoz1ţ111e orgamzat.~ • este 35 de state, simpozioanele desfaşurate în colaborare cu alte fundaţu ID p d . d' • . .. . şi prestigioase instituţii aca em1ce. m ţara ş1 strama~ate ş.a. . •, În consecinţă , aş dori ca în ulttma parte a anului, de prefennţa m perioada 15 noiembrie-15 decembrie 2003, pentru circa 10-14 zile, să mă t afla la Hoover Archives, împreună cu un colaborator, pentru cercetarea faducerea în sub a unui ~ât ~ai m~re de documente Tirulescu, care ne lipsesc, o mare parte dm ele fond mcredmţate sau vândute acestei instituţii în urmă cu circa trei decenii şi jumătate de Ecaterina Titulescu. Dispunem la Bucureşti de lista - cred completă - a Fondului România şi, în acest cadru, a Fondului Titulescu, alcătuit din telegrame, memorandumuri, declaraţii , interviuri, procese-verbale, comunicate de presă, articole de şi despre Nicolae Titulescu, scrisori, trimise sau primite, fotografii (portret sau de grup), tăieturi din presa română şi internaţională, trimiţând direct la opera şi activitatea fostului ministru de Externe român. Din informaţiile generoase găsite pe site-urile instituţiei ce găzduieşte acest fond arhivistic nu reiese nicio interdictie sau limitare a cercetării şi copierii acestor documente la faţa locului, cel puţin în cazul Fondului Îitulescu. Stimate domnule ambasador, Profitând de promisiunea verbală pe care mi-aţi fa.cuc-o, vă adresez de această dacă rugămintea de a sprijini cât mai călduros şi mai urgent demersul pe care îl avem în vedere, transmiţând, în modul pe care îl veţi considera adecvat, un mesaj doamnei Elena Danielson, care răspunde de conservarea acestor arhive, evocându-i profesionalismul, continuitatea preocupărilor, fertilitatea demersului în cadrul Fundaţiei Europene Îitulescu, precum şi generozitatea pe care cercetătorii americani au găsit-o

228

229

Până acum, Adrian Năstase rămâne primul si singurul înalt dem ·

. . ' ni tar , d roman care a oved1t un interes autentic facă de această problemă · fa ·b·1· · ' ŞI care a acut pos1 1 a susţinerea acestui proiect. Un asemenea demers fa.cea d'mtr-un program nattona · l, care includea . parce arhivele si bibliotecile cuc ·1 · . ' , uror man or capaale occidentale, europene în primul rând si acelea ale vec· ·1 , . . ' , 1n1 or Romame1, foşti sau nu aliati.

ţară,

formă xerografiară,

l

~umăr

'

întotdeauna în România - în Arhiva Ministerului Afacerilor Extern . . l N · e s1 Ah r 1ve e aponale Istorice Centrale de la Bucuresti. ' Am dori să putem obţine, în măsura posibil~lui, un răspuns cât rna· 1 prompt, pentru care vă sunt deja îndatorat. . ~~~d~ţi~ Europeană Titulescu, la început de drum, dispune de posibilnap limitate, aşa că am fi recunoscători dacă, pe perioada scontat · .. l H e1 cercetan a oover Archives, am putea beneficia de cazare, contra cost, la u~ ~reţ rezonabil, în campusul universitar, orice detalii de preţ, inclusiv cele pnvmd costul xerocopiilor sau al fotocopiilor, ar fi mai mult decât utile. Fu~~aţia Europeană Ticulescu este gata să analizeze la faţa locului cu factoru responsabili de la Hoover Archives posibilicăcile de colaborare inclus~v publicarea de documente sub egida ambelor noa~cre instituţii, fiind gata sa doneze un sec de valoroase lucrări, în limba română si în limbi străine, materializând tocmai rezultatele eforturilor de cercetare întreprinse la noi, în România, si în alee scate. În paralel, adrese; o scrisoare doamnei Elena Danielson, mentionând că solicitarea o fac ca director executiv al Fundaciei Europene Ticules~u si director ştiinţific al Asociaţiei de Drept Internaţi~nal şi Relaţii Internaţi~nale. Convins de vibratia pe care o averi pentru orice cauză românească de ataşamentul dumne;voastră faţă de ~alorile perene ale Patronului di;lo~aţiei româneşti, ţin să vă mulţumesc anticipat pentru efortul şi implicarea m acest demers ştiinţific de interes naţional, blocat prea mule timp de dezinteres şi ignorare.

. .. ademice mari edituri si publicatii de vocaţie naţională şi inter. sorut11 ac ' , , • . bi' in . ' 1· am sacisfactia de a înregistra, printre cele 40 de carţt pu JCate, apona a, . n • de 10 volume dedicate lui Nicolae Titulescu. un numar I .d bi' mi s-a încredinţat coordonarea programu u1 e pu 11 n national, Pe pa , . . . l Ţ' 1 . · ală a operei politico-diplomauce a lui N1co ae nu eseu, opera care incegr • . . l l . . d' • d . al cărei urme se găsesc m manle arhive a e umu, mere care m mo vasta, e . · · 1 • m ânia detine cantitatea cea mai mare ş1 cea mai re evanta. Ro fluesc, , N' 1 Ţ' J o am obtinut la Geneva peste 2000 de documente 1co ae icu eseu "ecent, , . (de şi desp re), de la urmaşi şi foşti ~~labor~t?ri ai ~cestuia. În mod firesc, deşi nu v-am v1z1tat mc1odaca, :u~os~ multe l~crun despre arh iva dumneavoastră, despre Fondul Romama ş1, cu precadere, despre Fondul Titulescu. . . Pentru urmărirea în continuare a programului despre care v-am vorbit mai sus, studierea şi folosirea documentelor Titulescu din arhiva dumneavoastră, apare Fu ndaţiei Europene Ticulescu şi Asociaţiei de Drept I~cernacional si Relacii Incernationale, pe care le conduc, ca o necesitate

int~lectuaÎă de pr,im ordin.

' Ca om de stiintă, veci întelege că numai apelul la totalitatea documentelor în discutie, f;ucciflcare'a lo~ ar fi în măsură să restituie incegralicacea vieţii şi operei l~i Nicolae Titulescu, ferindu-ne de acuza unei abo_rdări !i cracări partizane, lim itative şi deformante, ceea ce ar fi exact concranul faţa de ceea

viziteze România în luna lui Gustar: ,,Stimată doamnă Danielson, Mă adresez dumneavoastră ca cercecăcor, profesor şi editor, ca direcror executiv al Fundaţiei Europene Titulescu şi director ştiinţific al Asociaţiei de Drept Internacional si Relacii Internationale din România. • La ca_r~cul a a~roap; 40 d~ ani de ac,civicace ştiinţifică şi profesională, mcepura m arhivele Ministerului Afacerilor Externe, continuată apoi la

ce ne propunem. • • . Nu ne lovim astăzi, în România, de niciun fel de cenzura, cu acar mai mult în domeniul ştiinţific, iar studiile şi volumele publicate în materie certifică deopotrivă buna credinţă şi profesionalismul nostru. Ştiu fo arte bine de la colegii mei care v-au vizitat în timp arhivele, pe regretatul George Duca şi pe dumneavoastră şi pe alţi colaboratori ai dumneavo astră de receptivitatea cu care au fose primiţi, ceea ce îmi dă speranca si încrederea că veci acorda aceeasi solicitudine instituţiilor pe care le rep;e;inc, asigurându-~i posibilica:ea de studiere şi fructificare a documentelor ce ne interesează în scopul şi cu rigorile mai sus prezentate. Ştiu de la domnul Dorin Matei, redactor şef al revistei «Magazin Istoric», revistă cu care colaborez de la înfiintare, că veci veni în România în luna august a.c., pentru un număr de zile, din păcate prea scurt.

230

231

Cu cele mai alese sentimente de preţuire, «161 G eorge G . Potra

Două zile mai târziu, la 27 iunie 2003, i-am trimis un e-mail doamnei Elena Danielson, director al Hoover Archives and Library, care urma să

.

.

M-ar bucura să vă pot saluta la Fundacia , Europeană Ticulescu si, Ia Asociaţia de Drept Internaţional şi Relaţii Internaţionale (Bucuresti Şoseaua Kiseleff 47; tel.: 260.28.0 l.; fax.; 260.28.00.) şi să vă prezin; universul în care a trăit şi a creat Nicolae Titulescu, în care ne străduim să. perpetuăm ideile marelui nostru compatriot, un om care şi-a depăşit secolul si , care îsi , păstrează tocmai de aceea actualitatea. Aş dori ca, împreună cu unul dintre colaboratorii mei, să pot fi la Hoover Archives în perioada 15 noiembrie-15 decembrie 2003, pentru 10-14 zile maximum, cu speranţa că voi putea fructifica la maximum timpul de cercetare, astfel ca să pot îmbogăţi fondul documentar al volumelor din colecţie, unele aflate sub tipar, altele în curs de pregătire. Sper că vă veţi exprima acordul, oferindu-mi în acelaşi timp detalii privind costul xerocopiilor şi fotocopiilor, pe de o parte, precum şi al unei posibile cazări în campusul universitar, desigur contra cost, pe de altă parte. Din site-ul dumneavoastră, deduc că - împlinindu-se peste 60 de ani de la moartea lui Nicolae Titulescu, neexistând în acelaşi timp nicio contingenţă cu evenimentele politico-militare şi de securitate de după cel de-al Doilea Război Mondial, şi cu atât mai puţin cu cele actuale - nu există astăzi niciun fel de restrierii, , de orice natură, în privinta , cercetării Fondului. Îmi cer scuze pentru acest mesaj poate prea lung, dar când ne vom întâlni la Bucureşti şi apoi la Stanford, vă asigur că voi încerca să fiu mai scurt. În aşteptarea unui răspuns din partea dumneavoastră, pentru care vă mulţumesc anticipat, cu deplin respect colegial, vă rog să primiţi expresia sentimentelor mele de aleasă preţuire. «161 George G . Pocra La mijlocul lunii august 2003 m-am întâlnit cu doamna Elena S. Danielson, însoţită de Ron Danielson, soţul ei, care a inclus în vizita întrep rinsă în România si , o întrevedere la Casa Ticulescu. Arunci si , aici, distinsa cercetătoare americană a avut revelaţia cunoaşterii mai îndeaproape a preocupărilor citulesciene ale cercetătorilor români, producţia editorială în materie, întregul ansamblu de manifestări desfaşurate sau avute în vedere de Fundaţia Europeană Titulescu. A fost un punct câştigat, un punct foarte important, al pregătirii vizitei în SUA. 232

. car despre incencia unei cercetări la Stanford University, despre d 1scu , . . 1· d 1· · d. d ru " . · avut surpriza unei reacn1 p me e so 1c1tu me e eea ce îm1 propun ş1 am , c . d'me. rompntu . • R • . rnare P . f 1 ca· Elena S Danielson a venlt m omama cu M-a impresionat aptu · . . . • c · •l C D ca de la Măldăresn dm Judecul Valcea. A 1ost, . dul să aJunga a asa u , , , • . gan c 1 1 ·" 1 i George I. Duca, a crescut şi s-a format m apropierea . r-un re ' ,,e eva a u . . . . p . l inc l . • _ bucurat de precuirea s1 pnetema acestuia. nn e d' !ornatu u1 roman, s a , , . • . . d ip · d Roma· nia de istoria si eul cura e1. S-a mdragosm e ţara apropiat e ' , . • El S s-a • l6 2003 aflată la Casa Memonala Duca, ena · sera La august ' "V:' l b noa iels~n a dăruit Muzeului Judeţean ,,Aurelian Sacerdoţeanu a cea,_ su Dan . d . l'.lme documentele Fondului Duca de la Hoover Arch1ves. forma e micron ' · d d. d Gh cre1·onul în mână paginile substannale e icate e . Am stu d 1at cu ' . fa . . Nicolae Titulescu de la Hoover Arch1ves. Am acut Buzatu tezauru1u1 . . . .. d a· ele le-am luat cu mine, pentru a nu uita mm1c, pentru xerocop u up , .. .. a verifica la fata locului unele date ş1 mformaţu. • • . . . ·1' spunea ca· Gh Buzatu nu reusise să vadă totul, ca aveam sa I neu ma 1m · ' 1 • aflu cev; ce el nu aflase şi relatase, că aveam să pot cerceta docu~ence ~ I~ integralitatea lor, depăşind ceea ce istoricul ieşean ne yuse~e l~ l~~e~ana prin regestele pe care le-a facut pe marg\nea a 435 de mscnsun ş1, m me, să obtin xerocopii după cât mai multe dmcre ele. . . . C~ două săptămâni înainte de plecare, am primit pnn FE~EX scns~n:e de invitatie adresate de cei de la Hoover Archives and Library, mie~n calitate d~ director, doamnei Delia Răzdolescu în calitat~ de _expert. ~ . d viza amencana pe 1O am, aveam probleme cu pasapoarte1e, d ispuneam e . l S · · ci când am aJ uns a an ' dar aveam să constat la vama amencana, acun . . . .. Franc1.sco, d upa• ma1. mu le de 20 de ore de călătorie, că respecnvele mv1taţ11 pe care le aveam asupra noastra. au fac1·1·nat coace f,o rmalitătile , . ' desfasurate . , . . le, era d ucan • d resp ecrul s1, cons1derana sub semnul unei bunăvoinţe specia , gazdă si, implicit, pentru oaspeţii săi. . d d. Pentru institutia ·· • e 1cace , ' . 1 Am dus la Hoover Archives and Library mai mu ce cum cu carp .. • 1 d' sub egida Fundane1 lui N icolae Tirulescu - cu siguranţa coace ce e e 1tace . , Europene Titulescu de la crearea ei în 1991 -, lui Ion Gh. Du.c~, Gnl~~re . · d 1srona · · R o mâme1 , po mea Gafencu Constantin Visoianu, alee 1e pnvm . ' '. . d' · purine în limba engleza. externă şi diplomaţia romaneasca, m pacace prea , A rY'I

233

La sosirea pe aeroport l d' S F . a roa e 32 . . u m an rancisco - care înregistrase în 20Q 2 _P P milioane pasageri sosire/plecare - ne astepta un Lincoln I na 1, condus de un fi ' rnpeşo er creo1, care avea ceva din alura unui atlet si portamentul unui majordom de casă mare. , corn_

Am ~ebarcat la Palo Alto - după câteva zeci de mile, pe o autostr . perfecta, dar relativ aglomerată - pe Call R l ada ·r . pan·· • e ea, o sosea care mergea d'1n C al irornia M · · ' • N a lfl ex1e şi pe care s-au scurs timp de decenii pelerini ra . numar e-am înregist 1 C " ara · . rat a „ oronet , un motel de trei stele pe ca • alesesem si und fa ' re I1 , e acusem rezervare pe Internet, un motel pe măsura b oarelor noastre de cercetători români în două double" d1'sp • duzu• ·1 e e1ememare· cabin. d d ' fi . .d ". 'l . .unan de toate f:aci·1·ttan . . . ., • · a e uş, ngi er, inventaru minim pentru ga tit,. ce~i _ş1 cafea, m fine, televizorul cu câteva zeci de canale. În curt " pa1m1en si · · .. . " e . ' cocotten, magnolu, alte şi alte flori, pe care, prin multimea s· vanetatea lor beton 1 · f: 1 1 • ' ,1 .1 fl •' u şi as a tu nu reuşeau sa le coplesească în ciuda masim or a ate mtr-un d · · d d • ' , . ute-vmo, sosm , upa cum aveam să observ, din varii state amencane. Am crezut că după t' d d - • . a atea ore e nesomn, upa atatea ore de zbor după trecerea ma1 m 1 ·d· ' • d . u tor men Jane, vom cădea frânti de oboseală. Nu reuseam ' • ' sa a orm1m, după t • · · d d' . . oata agnapa e rnarntea plecarii şi de pe parcursul b 1 oru u1, ne era pe unde f · d . b z va nea sa nu a orm1m ustean si a doua zi să ne • seu1am prea târziu pe • · . ' ' . ntru ca sa ma1 putem aJunge la prima oră la „program". A doua z1, la 7 30 d • · I d . d . el . . , , upa micu e1un e ngoare - agrementat de cafea u tru, cac1 nu aveam de u d . . • n e sa servesc sau sa-m1 prepar cafea turcească am coborat la receptie ce • d · r „ . , , ran mrormaţu cum putem să ajungem la Hoover. D . . Hotelierul - german de · · . l ongme, cu care e11a Razdolescu a încropit un d ia og despre Români d N d' C . . . a, espre a ia omanec1 s.a. - ne-a spus că la mai . pup~ d~ 1OO de m. opreşte autobuzul care duce Hoover. Zis s1 fa.cut. Am luat b I C . auto uzu . urat, ceva ma1 aglomerat la ora aceea, . d ' . . d 1se-d1mmeată mergâ d d S . . . , ' n upa ceas. urpnza avea sa fie dată de faptul ca transportul era gratui·r c· d . d . . . , rnn acopent e mumc1pal1tate. Palo Alto nu este un oras, a J cl"d ' ·1 or •ma I te. A tata • car • aveam să vă d - •rn . a m purmul timp liber aflat J d' · · h' ' • a 1spoz1pe - am constatat un amestec de ar 1tecrura modernă tipic · h' . I . . . . . . , amencana, cu ar 1recrura armo-americană, alarufl d e cladmle mai înalte ri'd· • .. '90 · • · , 1care m anu , coex1stand cu altele mai mici, cu

I;

234

. .. fioarce diferite ' de la shopuri dest1nap1 . . pentru ucilirăci. minore de primă ·care până la ateliere de reparap1. • neces1 .. •. Zonele populate, gospodăreşte întreţinute, a1c~rneaz~ cu spaţu car~ 1ş1 • onstrucciile viitoare - supermarketun, stadioane, parcun de aşceapca c , agrement. b As • 1· . . . C u o chii pe fereastră privesc la cei ce urcă în auro uz. b , ceapca m1şnp, • ordine tineri sau mai puţin tineri, la urcare în auto uz 1ş1 acroşeaza · lecel: într-un fel de rastel în parcea din faţă a autobuzului. Nimeni nu bi~lClC · • · · al · . este nervos, nimeni nu se împinge, nimeni nu ppa ş1, mai es, mmem nu ·· este pe nimeni. Cohorte de asiatici - în principal chinezi - gânguresc J&gn , . 'b'l C'. l l .. b'l în şoaptă. Şoferul îşi continuă drumul 1mpas1 1 , pe nru şose e1 1mpeca I e de aici, ca coate celelalte pe care aveam să le întâlnesc. Când soferul ne-a spus că am ajuns la Hoover, prima impresie a fost că ni se dă ; informaţie incorectă, fie că noi n-am întrebat clar, fie că am fose A

înţeleşi greşit.

•

•

. . . • impresie era dacă de pnma percepţie, ş1 anume ca ne aflăm în faţa unui parc imens. Stanford Universicy se află pe câteva zeci de hectare, reunind facultăţi de profil divers, laboratoare de referinţă, biblioteci de mare prestigiu, săli de conferinţe şi, desigur, Hoover Archives and Library. Am intrat în clădirea având doar parter şi am fose conduşi la Elena S. Danielson - un birou mic ' functional, nimic orgolios, având lângă cărţi şi manuscrise numeroase amintiri, mai ales ceramică, aduse din România. Parcă ne despărţisem ieri. Am fa.cut formele de înregistrare, am luat cunoştinţă de rigori - coace hainele se depun la garderobă, orice obiecte: cărţi, manuscrise, stilouri, pixuri, foarfece ş.a. se depun în fişete personalizate - ni s-au distribuit pentru notite , hârcii cu antetul institutiei , si creioane obisnuite si , am pătruns în universul lor. Un spaţiu modern, cu toace facilităţile de studiu, având la nevoie putinţa să-ţi branşezi laptopul, iar într-un colţ xeroxuri pentru copierea documentelor alese, folosindu-ce fie de un abonament cumpărat ad-hoc pentru Un număr de copii, fie folosindu-ce de monedă cash. Torul pare perfect, cu excepţia aerului condiţionat. Simţi că îţi îngheaţă capul şi gâtul. Majoritatea Şi coacă această falsă

.

)

235

)

arhivarilor sunt rusi si polonezi N 1. .. .. . d . . ' ' · u ipsesc amencanu. Unu au •. e spec1alnare, alţii nu. Arhivisrii în roralirarea I d.. . preganre .d , or au sru 11 univers· cursuri e specialirare. La un birou special d • Itare şi , cu ve ere asupra mrre ·· • supravegherea este asigurară non-srop L . . . . gu sali, . • • . a ieşue, roate paginile xeroxare co~1are de mana, pe harrie cu antet, se verifică si se stampilează p· . sau fara greşeală. Intrarea si iesirea din sălile de sru,d1·u s' . . . ara grabă, p ' ' e monironzează . entru un sand~ici~ o_ cafea sau un suc, ieşi fle pentru a re aseza . dm numeroasele banei dm imensul parc deosebit de. . .. fi , pe una I h. , mgnJit, ie pe un d. terase e c 10şcurilor ce servesc fară niciun cel de d. . . - . a in . ' ri 1scnmman profi . d sru_ enp sau personalul de întreţinere. ' eson, In aşteptarea primelor materiale documentare de contact arunc o . . · II ·H ' privire ~ ~uru u1 oover Archives . In ror arealul de la Stanford se cir Jb1c1cleta, nu cu maşina, excepţie fac cei care ad;c posta mater1"ale dcu a cu sum d • · , ' e con-~au e_ mtrepnere, ridică gunoiul. Gazonul este tuns impecabil . ~0~1 -d~~1 ;.Ies cei din vegetaţia specifică zonei californiene - benefic,i::; e a or an intre cele mai îndrăzneţe. E linişte, este putin mai răcoros dar aerul este curat, se aude ciripit de păsări si de . • , . . . .' d . , JUr-1mpre1ur zeci s1 zeci poalt~ subte, e vevenţe brune sau argintii în căutare de hrană sau doa; iesir: la p tm are. , î

În ace~ zi de 1 decembrie 2003 a început stagiul nostru de cercetare si l-am contmuat necondirionar timp de 3 săptămâni Opr ·1 . • , ru ere d 1 '. • • ore zi mc, o mtreP e Vi ora, ca top ceilalţi, predarea materialelor la 16 30· - - . · I · d • I , , paras1rea Spapu ui e mrregu personal Ia ora 17·, acnvarea · · . de securitate . s1stemulu1 Integral. Pe_ b_aza opisurilor puse la dispoziţie de arhiviştii de la Hoover Archives am_paş1t la (re)parcurgerea fondului Nicolae Tirulescu. In cele ce urmează mă vo· ·d . • . . ~ ~~r-1 oar asupra orgamzării fondului, pentru a:nţele~e consrrucpa lui, fac1litaple şi dificultăţile de abordare, dimensiunea erorrunlor de a-l parcurge si • I· - . • . _ . . , , nu tn u t1ma Instanţa, de a-1 copia şi, în cele d m urma, de a-1 edna ş1 ripări. fondul Nicolae Titulescu cuprinde 16 cucii mari.

lnţeleg să apelez la prezentarea descriptivă fa.cută în 1982 de istoricul Gh. Buzatu nu pentru că f· c ' nu aş 1 purur-o race personal, ci pentru că 236

Domniei Sale îi revine această prioritate nu îndeajuns lăudară; în ciuda unor imp reciziuni sau lipsuri, este edificatoare şi o reproduc ca atare: » Se poare desprinde că piesa de rezistentă , a întregului fond Titulescu constituie ceea ce deţinătorii au denumit, poate puţin prea pretenţios, O Jurnal!Diary (cutiile 1-12). Despre ce este vorba de fapt? Fondul respectiv cuprinde în total 187 de caiete-tip (modelul Tinto-script, nr.690) numerotate chiar de Titulescu. Pe aceste caiete, diplomatul a fa.cur între 1923 şi 1931 diferite însemnări ori a aşternut textele primare ale unor telegrame, memorandumuri, note, rapoarte etc., destinate unor persoane şi instituţii, cu precăd ere Ministerului Afacerilor Străine din Bucureşti; tot pe aceste caiete aflăm unele consemnări ale unor cunoscuţi (Vintilă Brătianu, de pildă) sau transcrise de către destinatar textele unor scrisori expediate de N. Iorga, I.G . Duca ş.a. Fiecare caiet avea câte 100 de file, însă numerotarea fa.cur roate era de la 1 la 50, filele duble având rostul lor: Titulescu si-a , însemnările pe flle cu indigo, astfel că, deşi prima filă, transmisă de obicei colaboratorilor (pentru traducere, cifrare etc.) şi chiar direct destinatarilor, era decup a tă din caiet, textul se păstra în copie pe cea de-a doua filă. Unele documente necesitau mai multe file şi diplomatul desprindea el însuşi pe cele de deasupra, acoperite cu scrisul său original, iar în caiete rămâneau copiile la indigo. Procedeul s-a repetat pentru fiecare dintre cele 187 de caiete ale j urnalului. În totalitatea sa, jurnalul se extinde pe nu mai puţin de 9 350 flle, cuprinzând sute şi sute de documente, dintre care, în timpul ce am avut la d ispoziţie pentru cercetări, am transcris - integral, parţial ori în rezumat - aproximativ 500. Natura documentelor este extrem de diversă (minute ş i concluzii ale unor întrevederi, programe de activitate, textul unor telegrame către Ministerul Afacerilor Străine din Bucureşti, scrisori trimise ori primite, note şi memorandumuri, manuscrisele unor lucrări, proiectele unor interviuri şi articole de presă, numeroase telegrame de felicitare transmise oamenilor politici şi de afaceri ai timpului, unor militari. români şi străini etc., etc.) şi acesta este motivul pentru care credem că denumirea de jurnal este pretenţioasă. Ne aflăm, mai degrabă, în faţa unui pseudo-j uma!. Istoricii care l-au consultat înaintea noastră şi pe care i-am ~~nţionat (Bacon şi Launay) nu apelează la termenul de «jurnal», ci preferă sa indice «documente diplomatice şi personale» ori «caierul personal» ale 237

l~i N ..Titulescu. Cu ace~~e r~~i~eri, propunem, totuşi, ca documentul î d1scuţ1e, de o valoare şt11nţ1fica excepţională pentru studierea pol' . ~ t R , . . . l . ·1 . I t1c11 ex erne a omanie1 ş1 a re aţ11 or internaţionale după Primul R· b . M on d'ia,l sa-ş1 • . pastreze . .l ld az o1 • , m d ,u e jurnal, dat de posesorii săi actual·1. Facern aceasta. propunere, avan m vedere si diplomatului atun c1· cand , . , intentiile . , s-a decis ş1 ~ perseverat aproape un decenm la consemnarea în caiet . . • .. l I e a acttv1taţ11 sa e. ntre 1923 şi 1931, Titulescu a reprezentat România la Land în cursul sesiunilor Ligii - la Geneva, la unele conferinte politice si ra, . c-. • l , , econo· 51. m1co-nnanc1are, a reg ementat datoriile de război către Marea Br1·tan1e c-.· SUA, nmd doar o scurtă perioadă ( 1927-1928) la conducerea Mini.st 1'· Af · .. eru u1 . acenlor Strame din Bucureşti. Tocmai această perioadă este mai «slab» ilust.rată de_Jurnal, întrucât, în calitatea-i de lider al politicii externe româneşti, el primea documentele şi era înconjurat de un întreg aparat de colaboratori, ceea ce-l dispensa de «obligaţia» de-a mai face însemnări, în afară ~e ocaziile sau de documentele pe care le aprecia extrem de importante. ln restul perioadei, Titulescu, de obicei singur, rezolva, în cursul nopţilor, problemele corespondenţei şi misiunilor sale diplomatice şi de aici au rezulta: cele 1~7 de·c,a iete,}urnalul său, cu o triplă menire, după convingerea noastra: de a-1 servi m cursul tratativelor; de a constitui proba irefutabilă a eforturil~r sale în slujba ţării, faţă de atacurile adversarilor săi politici cunoscuţi sau potenţiali, interni şi externi; de a-i oferi temeiul Memoriilor pe c.a~e in~enţiona încă de prin anii '20 să le scrie după retragerea sa din ~ervic1ul diplomatic şi pe care a întrevăzut-o în alee împrejurări decât cele m care s-a produs. Numai aşa se explică de ce N . Titulescu, în toace peregrinările sale, ţinea să fie « însoţit» mereu de jurnal, căci, desigur, acesta îl «servea» cu credinţă şi promptitudine ori de câte ori avea nevoie. Pe de altă parte, atât înainte, cât şi după 29 august 1936, Ticulescu s-a slujit de notele sale dintre 1923 şi 1931 fie în întocmirea unor materiale oficiale, fle, mai cu seamă, la redactarea a ceea ce trebuia să constituie nu numai o lucrare memorialistică, ci şi motivaţia sensului întregii sale activităti diplomatice cartea Politica externă a României, redijată şi definitivată î~ 1936-1937 şi 16 proiectată s-o publice în 1937-1938, în limbile română, engleză şi franceză." .l Un segment la fel de important, inedit în totalitatea sa, al fondului Nicolae Titulescu de la Hoover Archives and Library îl constituie cele circa 238

· ori primite de omul politic şi diplomatul român de la numeroase .. . , .. . .· ;,J 1· · · omâne si strame dispuse m cumle 13-14. Pnntre semnatarn . . . . l persona 1ta ţ1near scrisori, plasate în penoada 1921-1939, regas1m urmatoare e ~llle: Ion Antonescu, Albert Apponyi, Gheorghe Argeşeanu, Constantm n . Herbert Henry Asquith, Alexandru Averescu, Italo Balbo, j\rgero1anu, •. • Leon Blum Ion I.C. Brătianu, Vintilă I.C. Brananu, Ben es Ed.var'dd Briand' Gheorghe Buzdugan, ' Alexandru Cantacuzino, Carol al j\r1sn eRobert Cecil, ' · Winston · Austen Chamberlam, Spencer Churc h"1ll , I11 - ea,· · N c,·ocori Arthur Connaughc Julius · · G N h .1 Curnus, eorge ac ame Oi1111cne · , ' . n Angelo Maria Dolci, Paul Doumer, Ene Drummond, Ion Gh. ' . . . Gh'k Curzo Principesa Elena a României, Grigore Gafencu, D1m1cne I. 1 a, . 1 Oua, Oino Grandi, Arthur Henderson, Edouard Herriot, Principesa I e.ana României (Maica Alexandra), Take Ionescu, Nicolae Iorga, Henn de jouvenel, Frank Billings Kellogg, David Lloyd George, Loui~ Louch~ur, Ramsay McD onald, Iuliu Maniu, Mihail Manoilescu, Regma Mana a României, Jan Masaryk, G.G. Mironescu, Ion M. Micilineu, Jean Monnet, Gilbert Murray, Benito Amilcare Mussolini, Prinţul Nicolae al României, Harold N icolson, Scefan Osusky, Joseph Paul-Boncour, Nicolae Petrescu-Comnen, Raymond Poincare, Nikolaos Politis, Stelian Popescu, icolae Rădescu, Charles Saint-Aulaire, Barbu Şcirbey, Mihail R. Scurdza, Andre Tardieu, Gheorghe Tătărescu, Albert Thomas, Eleucherios Venizelos, 2.'-0 de sens

M-~

'

.

Constantin V isoianu. În fm e, cu tiile 14-16 cuprind alte documente privind demiterea sa la 29 august 1936, cuvântări şi articole din perioada 1935-1936, cuvântări şi anicole, extrase din presa română şi străină, din perioada 1926-1936. Mă opresc aici cu această prezentare, relativ tehnică, vizând în principal definirea vastitătii diversitătii si complexitătii fondului Nicolae Titulescu, precum şi orga~iz~rea lui, s~fi~iente prin el~ însele pentru a formula judecăţi

de valoare . Scrierea politicii externe şi a diplomaţiei româneşti din perioada interbelică - demers de anvergură în care ultimele patru decenii au marcat paşi substanţiali - nu va putea să fie împlinită fară studierea profundă a fondului documentar Nicolae Ticulescu, în general, şi a celui de la Hoover Archives and Lib rary, în particular. 239

Odată cu publicarea sa integrală, cercetătorii români şi străini vor ave

la dispoziţie noi şi importante mărturii pentru o judecată obiectivă a ornu~ lui şi operei, pentru aprofundarea filosofiei sale politice şi cunoaşterea în detaliu a acţiunii sale politico-diplomatice, pentru eliminarea unor hiatusuri de până acum şi pentru înlăturarea unor aprecieri sumare sau eronate. Valorificarea acestui fond documentar Nicolae Titulescu, de la Hoover Archives and Library, pe care în copie îl avem acum şi în patrimoniul nostru naţional, reprezintă în egală măsură o şansă şi o obligaţie pentru istoricii români în general, pentru cercetătorii de la Fundaţia Europeană Titulescu în particular. Am îndeplinit această misiune cu satisfactia si bucuria pe care ci le dă sansa poate unică a unei vieri. ' ' ' ' ' Experienţa americană de la Hoover Archives and Library m-a condus la constatări şi comparaţii pe care le fac cu decenţă, sinceritate şi bunăvoinţă . La Bucureşti, pe parcursul a câteva decenii de cercetare în arhive românesti, centrale si locale, m-am întâlnit, nu de purine ori, cu atitudini ' cel puţin ciudate, din partea administratorilor lor, care de multe ori au adăugat comodităţii şi lipsa de elementară receptivitate, ca şi când arhivele ar fi fost o proprietate personală, accesul la acestea apărând ca un gest de favoare . De la Palo Alto, Stanford University CA- SUA aveam să plec cu amintiri de neuitat, dar şi cu regretul că am ajuns prea târziu şi că n-am putut rămâne mai mult. Dacă nu ştiu ce-ar putea dobândi de la ei arhiviştii noştri, în materie de management, sunt sigur că ar putea învăţa ceva în materie de comportament, de promptitudine, solicitudine, bunăvoinţă şi colegialitate de-a dreptul exemplare. Sejurul la Hoover Archives and Library avea să se încheie pentru noi cu o surpriză depăşind orice aşteptări. Părăseam Palo Alco cu un adevărat tezaur oferit de gazde, în semn de preţuire pentru Fundaţia Europeană Titulescu, pentru cercetătorii ei: pentru seriozitatea şi devotamentul arătate în munca de cercetare întreprinsa la ei si alături de ei. ' La 8 ianuarie 2004, la puţin timp după revenirea în ţară scriam conducerii Fundaţiei Europene Titulescu: )

)

succes,. reuşi~d •• l c nd documentar Nicolae T1culescu, existent m . . . . d în rara mcregu 10 să aducem ' 1 • d • modul cel mai fenc1t mformaţta e care . l H oover comp etan m Arhive e ' . . .. . • arhivele dm rara. dispune~ m • ba, de aproximativ 12 OOO de pagini, în xerocopn ş1 A rec1em ca este vor pl de microfilme. . .. d b' • 24 ro e „ F d .. Europene Ticulescu au fost pnm1ţi cu eose na 1t rezentantu un aue1 e~ . · c'ratati cu' un spirit de colegialitate fără reproş. nv1tate s1 , 0. • d c rece P '• eul de care ne-am bucurat este rara prece en , ' z ă m ca cratamen . .. ( .. Preci . . F dului fiind fără niciun fel de resmcţn pomv1t ltarea s1 copierea on d 100 d consu ' al A h' elor Hoover pot fi xerocopiare oar e regulilor de cercetare e r iv d file~ pe an universitar). b'l în cazul tuturor acestor ocumente, ln lus, cu cocu 1 remarca l ' . . p " 1 s'1 microfilmele ne-au fose asigurate cu mlu gratuit. xerocopu e , h' 1 H d u Acest gest dă expresie înaltei aprecieri pe care Ar ive e . oove_r ~ . ad . . Europene Ţ'1tu1es cu ( · · ·] s1 e · · • .. resc·1g'1oase a Fundane1 , Asoc1ane1 , acnv1taţ11 p , . . . . Ore t Internaţional şi Relaţii Internaţionale. lontactele stabilite de reprezentanţii Fundaţiei Euro.Pene T1tulescu 1~ nivelul conducerii Arhivelor Hoover consolidează o relaţie de cola~orare ş1 deschide noi perspective de cercetare, în colecţiile acestora aflan~~-.s~ fonduri docu men tare de mare valoare despre multe alte persana naţi .

ttVă in

formăm că misiunea a fost îndeplinită cu de~lin

politice si diplomatice româneşti. Un r~l determinant în desfăşurarea

. .

· .. c b'l I a avut doamna Elena S. Europene T iculescu sub aceste ausp1c11 ravora 1 e . . H I · · n on War, Revolunon Danielson Associate Director oover nsmuno . ' .b d A h' e are o afecnune and Peace si d irector - Hoover L1 rary an re 1ves, car , ' • · ['_· d · d n deceniu colaboratoare deosebită pentru Remania, run ump e peste u . • . l . • G D ca fiul lui I Gh. Duca, care, apropiata a diplomatu u1 roman eorge u , · · 1 A · · · functionat la Hoover stabilit dup ă război în Statele Unite a e mencu, a , . • h' c d ·1 mânesti din Colecna Archives, având un rol major m ar 1varea ron un or ro , • 264 Europeană Centrală si de Sud-Est" , U „ ' • · d · 1· fost surprinzătoare. nu . . Reactia cercurilor romaneşti e specia 1tate a dintre 'colegi" nu au întârziat să-si manifeste surprinderea Şl chiar sus: " .' . . · 1· ·f, t fata piciunea fată de rezultatele comunicate, iar ş1 mai mu ţi au mani esta ,

' 241

240

.

activităţii reprezentanţilor Fundaţiei

de această reuşită o indiferenţă abia disimulară, neputând accepta faptu l că Fundaţia Europeană Titulescu nu numai că şi-a asumat acest rol bine delimitat, ci a parcurs întregul drum de la dorinţă la reuşită. În mod firesc, am doric să fac cunoscută această informaţie privind îmbogăţirea fondului documentar al Fundaţiei Europene Ticulescu, dar am fost atent la formula respectivă pentru a nu crezi susceptibilităţi sau a genera reproşuri care să creeze dezagremente prietenilor noştri americani de la Hoover Archives. Adresându-mă, la 14 ianuarie 2004, doamnei Elena S. Danielson, îi scriam: ,,Dragă Elena, Preşedintele Fundaţiei Europene Ticulescu, domnul Adrian Năstase, prim-ministru al României, a salutat cu satisfacţie rezultatele vizitei noastre de documentare la Hoover Archives, apreciind în mod deosebit activitatea pe care o desfăşuraţi, înaltul profesionalism al echipei pe care o conduci şi, mai ales, disponibilitatea pe care ai avut-o faţă de cercetătorii români. Este firesc ca site-ul nostru de pe internet să menţioneze călătoria de studii la Hoover Archives, scopul, substanţa şi rezultatele ei. În consecinţă, pentru deplina corectitudine şi pentru modul cum vom înscrie în site generosul vostru gest colegial de a ne pune la dispoziţi e întreg Fondul Ticulescu, preocupaţi ca nu cumva să genereze comentarii neavenite, te rog să-mi propui formula pentru a consacra faptul de prestigiu pentru noi si de semnificatie pentru relaciile noastre. ' ' Ştiu cât eşti de ocupată, dar am ţinut întotdeauna să fiu foarte riguros cu lucrurile sensibile. Nu am uitat studiul tău în curs si, în consecintă, transmite-mi prin ' e-mail informaţiile de care ai nevoie pentru a le aduce la cunoştinţă domnului academician Paul Cernovodeanu si doamnei doctor în ştiinţe Georgeta Filicti, eminenţi cunoscători ai p~rioadei şi problematicii de interes pentru tine. Al tău sincer, «165 George )

am informat-o la sfârsitul lunii ianuarie 2004 COnform b une lo r uzante ' , , ceastă intentie, cerându-i acordul: despre a ,

Dragă Elena, . . • . • " · · d •1n mod deosebit rolul esential pe care l-a1 avut ş1 d a1 m . • . . • . . Aprecun · fructificarea fondunlor de documente pnvmd Romama ş1, conservarea ş 1 . - . • . . . Ir decât atât, lărgirea accesului cercecatonlor ramam, precum ş1 mai mu 1 d. - . • -d" a •n totalitate în copie pentru consu care 1recta ş1 nemgra 1ta . încre d mţa re 1 ' , . . · - mare de documente având în vedere concnbuna adusa pe a unui numar ' . _. . . .' • _ 1 la consolidarea relatiilor dintre comun1tat1le smnţifice romana aceasta ca e ' ., , . . - există intentia de a ti se acorda un Ordin de Mem dm partea . · şi amencana'. • . . , , Presedintelu1 Roman1e1. Conform bunelor uzanţe îţi solicităm acordul. Cancelaria O rdinelor solicită de urgenţă un CV al tău. Te rog să faci să-mi parvină cât mai urgent. . • _ Te felicit cu anticipaţie pentru recunoaşterea meritelor cale ş1 te 1mbraţişez cu cele mai alese sentimente de prietenie.

> ' aduce acasă. Si mai stiu un lucru: că la Fundatia unde lucrează domnul ' > > Potra se desfăsoară o activitate care în tările civilizate cade în sarcina unor > > institute, care au zeci de specialişti, fonduri corespunzătoare şi domnul Potra, spre uimirea mea, nu 1-a sechestrat pe Titulescu. Mai săptămâna trecută ne-a oferit un alt volum în care Titulescu ne este restituit în straie de sărbătoare, cu respectul şi iubirea de care trebuie să se bucure asemenea personalităţi. " 505

Manifestări similare celei de la Casa Titulescu aveau să aibă loc, la 27 martie 2014, la Universitatea „ 1 Decembrie 1918" din Alba Iulia şi la Colegiul Naţional „Lucian Blaga" din Sebeş (cu participarea domnilor Gheorghe Tinca, ambasador; Marian Ştefan, istoric; Mugurel Sârbu, preşedinte al Fundaţiei Culturale „Lucian Blaga"-Sebeş, jud. Alba; Radu

Totoianu, director al Muzeului Numicipal „Ioan Raica"-Sebeş, jud. Al~~; George G. Potra), precum şi, la 17 aprilie 2014, la Universitatea „Valahia din Târgovişte (cu participarea domnilor Constantin Vlad, ambasador, 400

· · O ameni·1 or de Sciintă bru a I A ca d em1ei , , din România; Nicolae ~e m ) • • _ • . . . 0 bescu, ambasador; George G. Pocra · Ec 0 . ere vocile care s-au exprimat, în scris, m sapcamande ş1 lunile de •in aritia lucrării , m-am oprit d oar la cateva. dup5alap, , acestei cărei, în prestigioasa revistă „Cultura", maestrul a utan d' aparitia A

I0 n Brad scria:

• . • • d • ,Aceasta• no ua· si· , monumentală carte vine sa certifice mea o ara ceea cel .' ci·i si literarii cunosteau de multă vreme: George G. Potra este ce d1p1orna ' ' ' d . al. . to,ri·zat istoric dintre coci cei care s-au ocupat e opera ş1 person 1tatea mai au , . . . , . [ ] lui Nicolae Ticulescu, părintele d1plomape1 moderne ro~a~eşu. . . ·• . s-a tradus în munca sa de bened1ccm cercetator ş1 AceaSta• devotiune , ·d ·· d "tor în cară si străinătate, din arhive şi biblioteci, a zeci e mu e 1 cu ega ' , ' 1 · · al 1t e documente titulesciene, studiate şi adunate ~n vo urne_ ongm ~' _reve a oa~ ncru ceea ce a însemnat proiecţia unui diplomat ş1 om p~lmc de gem~ ecranul unei Românii care era din interior extenor, la cele mai cumplite încercări istorice. [. · .] . • • . .. În cele optsprezece capitole ale volumului de faţa, aparut cu spnJinul Fundatiei Culturale «Lucian Blaga» din Sebeş, Alba, George G. Potra pune în pagină, cu acribie ştiinţifică, sute şi sute de doc~me~te (un.ele re~ro~~se ·1n facsimil ) si fotografii, care atestă şi fac convmgatoare 1mpreJuranle . lae r·icu_1esc_u. "506 deosebite ale ,ultimilor ani din viaţa şi activitatea lui. N1co Accentuând asupra zonelor de mare tensiune ale sfârşitului lui Nicolae 11culescu, dar si asupra ticăloşiilor consumate în 50 de ani de după moarc:a · • ' · d e parte de rara, ' marele d1sparut · · acestuia, ,m care a contmuat sa• ramana , scriitorul si publicistul Corneliu Vlad scria: . .' · d. · · d. · • 1 1 · N' 1 e T1'tulescu au avut ca uium, ,Agonia s1 1spanpa m viaţa a e u1 1co a . ' întârziat gest napona . l d e suprema• cmsure, · · aşe zarea tragic şi mult . eroului • ·· europene ş1· mon d.1a 1e 'm p anteonu l mart1'r1'lor neamului care este, pacu pentru noi, întregul pământ românesc. [ ... ] . . . · · • d atora t de noi smgurulu1 Acestui act de reparaţie mora la• ş1· 1stonca . . demnicar din lume ales pentru d oua. man d ace preşe d'm ce al Ligii Nauumlor _ , _ îi este consacrată cartea Titufescu. După 50 de ani din :1-ou Acasa. O nou~ cane a prof. dr. George G. Potra despre Ticulescu. A câta oare? Nu mulţi . · leseu, pnv1 · ·1 egm · 1 d e a putea fi dintre marii români au, asemenea lm· T1tu

~

supusă,

401

şi

cunoscuti în posteritate cu întreaga operă larg accesibilă corect re · . . ' . . • ~ . , , StltUtt ' ş1 competent exphc1tata. ln plus, ş1 cu reconstituirea riguroasă si mig'l ~ • I . I . . . , a oasa a mrregu u1 parcurs a unei v1en, tumultuoase si , expusă , de-a lungul vremi·1 feluritelor mistificări. Ceea ce a izbutit G. Călinescu în privinta bio fi '. . . ·1 I . E . (l" • d • - . I , gra tei ş1 scnen or u1 mmescu asan , msa, ş1 e , un noian de întrebări fiia . ) •mtrepnn . d e, cu tenacitate, . raspuns pro f . George G. Porra prin cănii ra. ediţiile de şi privitoare la Titulescu. ' e Şt Cartea despre ultimul drum al lui Titulescu este scrisă în registru . . . . grav de recviem. Calvarul final al lui Nicolae T1tulescu atinge paroxismul î ultimii săi cinci ani de viaţă. Anii cumpliţi dintre înlăturarea lui brutală viaţa politică activă, la 29 august 1936, şi sfârşitul vieţii sale pământene, 17 martie 1941. Un sfârşit prematur şi precipitat de un mediu politic intern şi internaţional, dar şi familial, ostile toate, care parcă au conjura; împotriva acestui cavaler al marilor cauze ale civilizaţiei. Împrejurări aparent surprinzătoare, dar de fapt explicabile, apropie Golgota ultimilor ani ai lui Titulescu de ultimul deceniu de viaţă de infern al lui Eminescu. Proscrisi si blamati, repudiati si ignorati, denigrati si scosi cu violentă dar s1· cu viclenie din viaţa publică în plină forţă, condamnaţi de fapt la moarte civilă, declarati nebuni si dusi cu forta către case de sănătate mintală acesti doi eroi de «început de calendare» ai românilor, cum ar spune Ion Barbu, nu-şi găsesc nici azi pe deplin liniştea bine cuvenită din cauza feluriţilor detractori de - să sperăm - ultimă oră, care cred că fac jocuri utile cuiva dacă împroaşcă insanităţi pe ceea ce avem pur în istorie şi în cui tură. "50 ~ Distinsul muzeograf şi cercetător, istoricul şi publicistul Emil Păunescu, care a arătat interes şi preocupare pentru subiecte precum relaţia Nicolae Titulescu-George Oprescu; Nicolae Titulescu-Nicolae Raicoviceanu, nora: ,,Sfârşitul anului 2013 a reprezentat un adevărat triumf pentru reputatul istoric George G . Potra, directorul executiv al Fundaţiei Europene Titulescu. [... ] Casa de la Şosea a găzduit o nouă lansare, de această dată fiind vorba de un volum monumental al autorului George G. Potra, intitulat Titulesct1: După 50 de ani din nou Acasă. Lucrarea a apărut datorită sprijinulu~ financiar oferit de Fundaţia Culturală „Lucian Blaga" din Sebeş şi traceaza exhaustiv odiseea îndeplinirii voinţei testamentare a Marelui Tic, aceea de

dt

1:

J

)

)

,

)

)

)

)

J

,

J

402

)

)

,

'

,

'

fi înhumat în pământul Ţării, în inima. ei (şi a_ !ra~silvaniei), la Br~şov. a 516 de pagini si O anexă cu 98 de 1lustraţ11. Dintre cele 15 capitole Ea. are! . ltimul sun; două frumoase eseuri, referitoare la «ultimele zile ale

runu ş i u . . 1· - . . P . p scr'is» respectiv la relana autorului cu persona 1tatea care1a 1-a

unui ro ' , . . cea mai fructuoasă parte a canere1 sale, George G. Potra a remet d . . consacra b . . b" o potrivă pentru initiati si pentru marele pu he 1u 1tor e 1stone, d orat, e ' ' ' d. · · · 111 . ··ie mortii si înmormântării de la Nisa [Cannes], receptarea 1spanţte1 cond 1ţu , , . . . _ . .. .• , epocă si reînvierea lui polmca dm anu 1944-194 5. A trecut apoi m , - · 1 (d. sale· 1ntă aniversările (din 1962, 1972, 1982 şi 1992) şi comemoran e m rev1s ·· • -·d 66 şi 1991), tratând influenţa lor pe parcursu.1 un~1 J~mataţt e veac 19 cunoasterii si întelegerii dimensiunile renum1tulu1 diplomat. O parte asupra , , , _ . . . tantială a cănii este consacrata analizei documentelor testamentare ş1 subs , , . 1 · · demersurilor întreprinse de cei ce au încercat - mai mu t sau mai p~ţm dezinteresat - să-i îndeplinească dorinţa. Toate acestea converg catre l ciclarea ori măcar limpezirea celor mai multe dintre controversele 1pe care eu · le-a iscat postumitatea lui Titulescu . Dincolo de unele accente po e~1ce,_ remarcăm strădania autorului de a fi cât mai obiectiv, modestia ş1 perseverenţa sa întru a ne oferi o imagine cât mai c~ar~ asupra subiec~u~ui." Salutând reconstituirea odiseei postume a lui T1tulescu, publicistul

J

Şerban Cionoff scria:

,,Dureroasă si nedreaptă soartă a avut Nicolae Titulescu şi după moarte! De parcă nu ar 'ri fost de ajuns ura şi înverşunarea ~nor co~t~mpora~i, î~~re care un rusinos loc de frunte îl au Carol al II-iea ş1 Gh. Tatarescu, mmg1le perfide ţes~te pentru a-l îndepărta de la cârma diplomaţiei rom_ân~şt! şi: în

final, de a-l exila definitiv, a fost nevoie să mai treacă 50 de am pana cand să îşi găsească odihna veşnică în pământul ţării pe care a iubit-o şi a slujit-o cu o rară devotiune. Această odisee postumă se regăseşte, în datele sale esenriale si mai ales în dedesubturile sale, încă puţin ştiute până azi, în carre'a lui George G. Potra Titu/eseu. După 50 de ani din nou acasă, apărută, recent, sub egida Fundaţiei Europene Titulescu (Sebeş, 2013) · . Fără îndoială, George G. Potra era printre cei mai potriviţi pentru a scne această

carte. [ ... ] Cercetând cu atentie toate variantele de testament existente, George G. Potra operează fine disocieri, compară argumente, descoperă erori de 403

interpretare sau chiar denaturări de o crasă rea-credintă a v01· . T iru leseu, d mrre ' nce1 care cea mai· otrăviră mi se pare aceea că ' el n d , . 1Ut· fi • l . u a orie Ie mgropar a Braşov, ma1 brutal spus, nu a dorit să fie îngropat în R • .sa 0 La cap~ru · l u_ne1· ana 1·12e d e o impecabilă · rigoare, concluzia lui Gearman,a e ·

Porra vme sa aşeze faptele în ordinea lor morală si J·uridică fir -~ G. • h l , easca Re m umarea sa a Braşov, la jumătate de secol de la trecerea sa în : • 1· . • d l . . . ecernttace a 1mp mir gan u marelui d1sparuc ş1 o obligarie a poporului rom · • f: ' . 1. l .. , an, in ape unicu ŞI ce mai important executor testamentar al său » . Motiv pe . 1 1 - .. . ntru care acest cap1to a carţu se ş1 numeşte: «Testamentul politic al lui Titulescu o opţiune politică indiscutabilă » . [... ] Pe bună dreptate, canea lui George G. Porra acordă o atentie fi ·1 · ( . . . , aparte e orrun or unase ca să folosesc termenul) ale 1nsu· · .. ' . nu am mc10 rennere , tu ţ11lor. democrance ale României de după 1990 , în mod cu rorul d eose b'1c . . ale mm1srrulu1 de Externe, Adrian Năstase, pentru îndeplinirea Testamentului lui Nicolae Tirulescu. Această secriune a cănii este plină de m I 1• , ) ) u te mtamp an - unele mai frumoase, altele mai purin frumoase - care împ~eună, dau. dimensiunile unui impresionant pro,iecr politic şi diplo~acic dm care mai avem, încă, mult de învăţat. [... ] Lecţia acestei întâmplări este, cred, foarte simplă : arunci când România vrea cu adevărat să îşi pledeze cauza şi să susţină Interesul National, trebuie să caute ş_i reuşeşte să îşi afle, în Europa şi în lume, cei mai buni, pledanţi! [...] Cu Tztulescu. După 50 de ani din nou acasă, George G . Porra a dac o carte care poare fi socotită una de excepţie în toată puterea cuvântului."508 Pe parcursul a peste zece ani, m-am întâlnit frecvent cu domnul Constantin Vlad, de regulă la Casa Tirulescu, sub semnul provocator al unui schimb de idei privind „bolile" planetei si accidentele" umanicăcii. Modest - dincolo de riduri, premii si decoratii ~ '~rietenul meu nu vine' în ago~a s.ă f~că parad~ de erudiţie, ci 'ni se ală~ură, cu prudenţa şi gravitarea unui gand1tor care 1-a cercetat pe multi întelepri de ieri si de astăzi pentru a ne împărtăşi judecăţile şi întrebările ~ăsc,ure din lecturi larg acop~riroare. Am declarat public că îl preţuiesc pe Constantin Vlad pentru faptul că nu lasă gândul să se odihnească. Nu în citesc şi nu îl ascult pentru a-mi da direct sau indirect dreptate, îl citesc şi îl ascult pentru a mă verifica, penrru a-mi îmbogăţi propriile percepţii şi judecăţi cu noi unghiuri de abordare. A

A

404

"le si experientele diverse dar complementare, ale acestei distinse ' . ' . . . • mtr-o voce. de ersona l i rări , a culturii românesti , se regasesc s1mbionc . P cică individualitate şi originalitate. Confennţele sale - ma• convmg, aucen ld . .. . . re din tre ele - vor să ne ferească de riscu e a supravieţui ignoranţi şi, fieca c d - ·1 . l .. . - . •. cu aca' t mai· mult , indiferenti, rată , e provocan e nmpu u1 istonc caruia 11

\focaţu

ncem contemporani. su La 17 aprilie 2014, în faţa unor prestigioşi membri ai corpului profesoral, cto ranzi si studenti în ani terminali, de la Universitatea „Valahia" a uno r do , · . . . din Târgovişte, ambasadorul Constantin Vlad, mem~ru ~l Academiei , , din România, a procedat la o fina radiografie a luOam enilo r de Stiintă crării Titulescu. După 50 de ani din nou Acasă, focalizând asupra actualităţii mesajului ideatic şi moral al marelui neînfrânt: Sunt bucu ros că astăzi mi se oferă prilejul de a exprima câteva gânduri » d despre cea mai recentă carte a lui George G. Potra: Titulescu. După 50 e ani din nou Acasă aici, în Târgovişte, veche şi venerabilă Cetate de Scaun a românismului, în incinta Universităţii «Valahia» - instituţie de învăţământ superior tânără, dar aflată deja pe o treaptă înaltă a profesionalismului şi prestigiului academic. . . . . . Cartea pe care o supunem atenţiei publice este, prm d1mensmn1 ŞI caracter, o lucrare-document. Prima parte se citeşte greu. Nu din cauza felului cum este scrisă, ci pentru ceea ce ne pune sub ochi, întrucât se ocupă de atitudinea au toritătilor vremii facă de Titulescu în intervalul 1936, când a fost eliminat din g~vern, şi 1941 : când a trecut în eternitate, precum şi fată de memoria lui Ticulescu în zilele când trupul său neînsufleţit era înhumat în pământ străin. Este o lectură tristă despre un destin amar, destinul în ul timii ani de viată a celui care a fost si rămâne , în ciuda tuturor împotrivirilor, marele NicoÎae Titulescu. Acest' destin pune în relief încă odată, dacă mai era nevoie, o zodie nefastă care, parcă, urmăreşte naţia noastră ro mâ n ă. [ ... ] Celelalte părţi ale lucrării se ocupă de soarta răm~­ şiţelor pământeşti şi moştenirii lui Titulescu - moştenire formată atât dm faptele sale, consemnate de istorie, cât şi din creaţia sa în domeniul ideilor, al teoriei. Cu câteva luni în urmă , la Fundaţia Europeană Titulescu a fose evocat mai ales modul cum cartea lui George G. Potra reface drumul osemintelor lui Titulescu din mormântul provizoriu de la Cannes în pământul 405

Patriei, la Şcheii Braşovului, potrivit dorinţei sale testamentare. În cuvântul meu de astăzi as• vrea să mă refer la valoarea deosebită a cănii • mention , ace în reliefarea personalităţii lui Titulescu. George G. Potra realizează acest lucru nu prin reproducerea unor texte originale: documente, conferinte interviuri, telegrame etc. elaborate de Ticulescu în activitatea lui dipl~~ matică. Asemenea texte dau conţinut unei serii de tomuri apărute sub egida Fundaţiei Europene Ticulescu, alcătuite tot de domnul Potra după ani, zeci de ani de căutări răbdătoare şi migăloase în arhive, inclusiv în faimoasa Hoover Archives, în reviste, în presa cotidiană, în colecţii particulare. Numai datorită acestei dedicaţii a autorului cărţii de faţă cititorul de azi şi de mâine are acum la îndemână, pe rafturi de bibliotecă, o bună parce din creaţia lui Ticulescu. Acest lucru îl subliniam când rosteam un Laudacio cu prilejul primirii de către George G. Potra a Premiului Internaţional «Nicolae Ticulescu»: «Se poate afirma, cred, fără teamă de a greşi că în istoria ţării au fose puţine împrejurările când s-a depus atâta dăruire şi abnegaţie pentru valorificarea creaţii unor mari fli ai neamului, ca în cazul moştenirii lui Ticulescu. Şi de câtă perseverenţă a fost nevoie, câte obstacole au trebuit depăşite, câtă nepăsare, dar şi împotrivire ascunsă sau făţişă au trebuit învinse spre a se ajunge aici!». Conţinutul volumului la care mă refer e dac de ceea ce au spus despre Ticulescu numeroşi, foarte numeroşi contemporani ai săi. Prin aceasta, cartea Titufescu. După 50 de ani din nou Acasă, împreună cu lucrarea impunătoare în trei volume Pro şi Contra Titufescu, datorată tot lui George G. Pocra, se constituie într-un veritabil monument de preţuire şi de neuitare dedicat personalităţii lui Ticulescu, accivicăcii , sale în sluJ·ba României, a păcii si securicătii în Europa si în lume, moştenirii sale teoretice, ştiinţifice. Reproduc în paginile ce urmează câteva asemenea aprecieri într-o ordine absolut întâmplătoare, cu menţiunea că ele sunt selectate din multe, multe sute. O fac conştient de faptul că nu există în istoria ţării un om politic care să fi stârnit atâta interes câ~ a provocat Ticulescu, despre care să fi simţit nevoia să se pronunţe, public, atâtea personalităţi ale vremii. [ . .. ] .. În sfârşit, un îndrăgostit de Ticulescu, contemporan nouă, autorul cărpl pe care o discutăm, George G . Potra: )

406

)

)

. . . r crebuie

«1 ..... u

să uităm că Titulescu a crăit şi

ţară, că s-a

a murit pentru

. acur cu fata la dusman. . l -'"ârş1t pre~ T"tuÎescu a văzut românismul şi europe1smu ca 11..T ebuie sa uitam ca 1 . . 1..... u cr . . . . . um nu obligatoriu adversanv1. . os1b11armonici, onc terrnen1 p . m că Ticulescu a fose un mare european. Nu crebu1e sa Uita . 1· f , modul cel mai pertinent acele c l dintre cei care au re ie ac m . . .. . . A rost unu . E . n loc proeminent în istona C1vil1zape1. .b ·· e asigura urope1 u . contn uţ11 car . . părat valorile Europei, reliefând capaocacea A fost unul dmcre cei care au a . . . l rii si civilizaciei concmenculu1 nostru. de iradiere a cu t~ , , . . . mai ferventi ai cooperării europene, A fose unul dmcre promoto_rn cei , V

V

'

•

V

•

,

V

V

V

ai

l~,: ; ~in:~::~::ă:!~

::;;c:~aicras

acenţvia asupra marilor răspunderi ale

şi şansele, însuşi

Euro_pe~ pentru :v~li~i~~:~~;:::/:~;:;::~ncele destinul Titu eseu a gan , relegând că România este în Europa României, în coordonate europene, m, E ro a fără România nu poate fi. . . ş1 ca. ul p , ndic niciodată Europa în cer meni Vest ş1 Est ş1 nu_ a Titu eseu n-a ga . Europa fond popoarele şi culcunle confundat Eu ropa doar cu o parte a e1, . . ·1 si ei, coace, ideile şi aspiraţiile ei, coace, valorile sale, coate, v1ccom e ' •

V

. d N. l e Ticulescu. O astfel înfrângerile ei, coace». Iacă cum s-a scris si încă se poate scne espre ico a . d În de personalitate nu ~ucea să nu scâ_mea_s~ă i_nvidii,v adv:rTs1_1ccauţl1~sc~ş;:e:up. rea . · · · n mai mamte arata ca acest sens, unu l d mere autoru oca, .. v• ( ] Pe măsură ce · · d. e contemporanu sa1. · · · multă umb ră pentru nu puţini mer v ·d ·1 lui d endenca fata de Moscova, l e1 e , • . . A · România postbelica s1-a caşngat m ep , . 1· f ecimea s1 vigoarea. ceeaş1 Ticulescu, luate în seamă, şi-au re ie ac prosp ' . . . ' . d pav decembrie R 'nia în pnmu am u . l . deceniu Să fie oare atitudine faţă de Titu eseu a avut orna , 1989 [ ] Acest curs însă a încetat brusc m ulnmu1 ·. Ţ" l a acuzatoare umbra 1u1 icu eseu prea mare, prea deasa ş1, aş spune, pre l. d . ;i Al crebarea apare , cest u nm ecemu. n . pentru cei ce au deţinut puterea m a , lei mii erindac la carma cam m u firesc întrucât coate guverne le care s-au P , care d l · scaurat o cacere . 10 ani l-au ignorat pe Ticulescu şi, ne ec arat, ~u m A l si lucru se ce numele s1 opera sa. ce a, seamă nă a carannna m ceea ce pnveş gul e1. f'= rarav d eose b"ire · v , '• l.mea constată si în ceea ce priveşte clasa po m mere ' , V

•

•

•

•

V

•

,

•

V

•

•

V

•

•

V

•

•

,

V

•

V

,

•

407

• •

între «dreapta"» şi ,,«stânga"». Să se repete istoria? Să copleşească statura lui Ticulescu pe diriguitorii recenţi şi contemporani ai treburilor ţării? Să se jeneze aceştia când se pune faţă în faţă strălucirea politicii externe românesci promovate de Titulescu şi mediocritatea prestaţiilor internaţionale ~le României post-decembriste? [... ] Repet întrebarea de mai înainte: se explică actuala atitudine de ignorare a lui Titulescu prin simple slăbiciuni omeneşti: invidie, complex de inferioritate, etc.? Ar fi bine să fie aşa, dar mi-e teamă că lucrurile au cauze mai adânci şi mai grave. Am în vedere că de 7 ani România este membră a Uniunii Europene, calitate în virtutea căreia, potrivit tratatelor UE, o serie de atribute ale suveranităţii, inclusiv din domeniul politicii externe, trec în competenţe comunitare. Din păcate în cazul României asemenea transferuri de suveranitate sunt însoţite de tendinţe spre desconsiderarea valorilor naţionale, care uneori nu este departe de nihilism naţional. Între altele, este vorba tocmai de diminuarea staturii si , importantei unor mari personalirări ale neamului, de subaprecierea creaţiei autohtone şi a tradiţiilor naţionale. Cred că acesta este şi cazul lui Nicolae Titulescu. [ ... ] Ce poare să însemne pentru noi, astăzi, personalitatea lui Titulescu, chiar proeminentă la timpul său? Ce semnificaţie, principială, dar şi practică pot avea acum modul în care el a gândit şi a făcut poli cică externă, ideile lui despre rolul diplomatiei României? ' Nu intenţionez în acest cadru restrâns să procedez la demontarea unor asemenea puncte de vedere, care se bazează pe sofismul că prezentul nu are nimic de învărac si de preluat din trecut. Remarc doar că existenţa unor ' , astfel de viziuni arară că atitudinea actuală de ignorare a lui Titulescu nu este generată de trăsături umane, de factori de conjunctură. De aceea, nu putem să preţuim îndeajuns ceea ce fac oameni precum George G. Porra pentru punerea la dispoziţia românilor a acelui summum de idei care au călăuzit politica externă şi diplomaţia României sub Nicolae Tirulescu, precum şi studiile, exegezele aprofundare asupra unora sau altora dintre dimensiunile gândirii lui Tirulescu. Pentru că creaţia titulesciană nu fac: parte, pur şi simplu, din trecut. Ea este o moştenire valoroasă, o componen.ra intrinsecă a conştiinţei noastre naţionale, defineşte şi potenţează, pnn

.

408

. l d' h ul national al românilor. . si semnificacie, ceva esenpa m et os • conpnut , - ~ . d • . • du-l pe George G. Pocra: «Avem nu pot sa mche1 ecat c1can . . pe aceea, . l O păstrează si proiectează valoarea unui mesaJ . de Titu eseu. pera sa , . " 509 11eVOle • d' bilă si dureroasă accualicace». de incre i ,

.

409

EPILOG

Nimeni nu poate risca să pună grăbit capăt demersului românesc consacrat descoperirii şi recuperării documentelor pierdute ale lui Nicolae nculescu. Unii vor spune, nu fără oarecare temei, că principalele documente ale activităţii sale politico-diplomatice sunt cunoscute şi că este greu de crezut că orice alte piese nou descoperite să poată da peste cap concluziile evidenţiate de ceea ce se află, direct sau indirect, la dispoziţia cercetătorilor români şi străini interesaţi de problemă. ~a fiind, mi se pare totuşi obligatoriu să angajăm eforturi de cercetare în zone care ascund posibile surprize: Am semnalat, înainte de coace, un depozit (chambre fort) închiriat pe numele lui Nicolae Ticulescu, în 1940, la o bancă elveţiană, depozit pentru care nu există indicii, si cu atât mai pucin mărturii, că titularul sau urmasii > • > lui l-ar fi închis (lichidat), intrând în consecinţă în posesia conţinutului său. Faptul că nu am identificat un inventar al acestui depozit, nu mă împiedică să presupun că în acesta, orice o fi găzduit, s-au aflat, pe lângă valori de un fel sau altul, şi documente politico-diplomatice. Arhivele cancelariilor diplomatice din ţările europene rămân zone de mare interes în care trimisii arhivelor nacionale ale României trebuie să-si continue cercetările din anii precedenţi, trecând de la abordări panoramice la focalizări pe evenimente şi personalităţi, din care nu poate lipsi personalitatea lui Nicolae Ticulescu. Relacia lui Nicolae Ticulescu cu lideri dintr-un mare număr de scate europ;ne, cu jurişti, economişti, oameni politici şi-a găsit reflexul într-o cantitate apreciabilă de înscrisuri, o parte flind dată de înscrisurile sub semnătura lui Nicolae Ticulescu, iar o alta, nu mai puţin importantă, de comentarii şi ecouri, în primul rând din partea şefilor oficiilor diplomatice străine la Bucureşti sau a trimişilor speciali în capitala României sau din partea acelora care au avut întâlniri şi discuţii cu şeful diplomaciei românesti cu ocazia unor reuniuni internacionale pe cerne

.

.

.

.

.

.

411

ini foto Nicolae Titulescu (antu~~ şi postume), o arhiva de imag . . 1 OOO de imagini. · · · d oase peste · Ptpsurnând, după apr~c1en JU ic1 Un om trăind în viitor, cu ticraj în limbi Copii ale filmului documen:a~ . d casete cu CD-uri privind viaţa, t"onala msonte e . . . ' T" '1 buie depuse în coace man 1e rnare circulape mterna,1. de . 1 · N 1colae nu eseu ere opera şi poste_ncat~a lu1l . . dar si circulate în propria noascra pra ca ·ve si biblioteci a e umu, , . . arh1 , . nentelor nanonale . 1 ... artori ai valon or ş1 perma . , ['; '. confruntă sau vor confrunta ,.. bl onom1co-nnanc1are . 1 Oricâte pro eme ec . • cav directie este o exigenţă me ucacnunea m aceas , societatea romaneasca, ' 1 d 1 rmă ca student la scoala unora Ţ g un semna eaa , . ra . • . d" Iul XX· ca fiu al unui mare tabilă si, scnngenta. . . h" · n romani m seco , dintre cei mai man ar iv~ş . noscute de salvare si editare de docufăcut e1ortun recu ' . . . al . . colecnonar, care a . . sonal"1tăti ale iscone1 nanon e, ' • dd d · · evenimente s1 per , ' l d~ o ·umărare de secol, ca martor a mente ţinan e omen~1, .. . ca truditor în am bel~ d_1_recţul, ump .. J coate pericolele implicite, de ·ndepărtării actualei ş1 vutoare or gener~ţ~1'. cu_ . IT 1 l · • favoarea e1v1hzane1 · .d 'ea mare când este vorba de înscrisuri pe suport c as1c m . Nicio s umă nu va uebu1 cons1 erata pr . v ost a documentelor Nicolae T1culescu . punerea la ad ap Timpul nu are rabdare . v · reviziuni . În aceste documente se r~gads~~.c anahze,diude:J~c~ sunt purtătoare ale d ·d · banca a , aceste ocu . . . d rturii ale uecutulu1, c1 ş1 Pastracoare e „1 ei· · c · Ele nu sunt oar ma adevărulu i ş1 1orţe1 noastre . idei ale viitorului. •

economico-financiare, de securitate-dezarmare, de statut al minorităti l de reglementare a datoriilor şi despăgubirilor de război ş.a. ' or, Nu mai puţin importante mi se par scrisorile trimise de Nicolae Titulesc având ca destinatar oficiali sau particulari, români sau străini, scrisori nu, uşor de identificat, căci dispersia şi numărul lor pot întrece orice pre~ supunere. De intuitivă evidenţă, dificultatea de a ajunge la ele - pe baza unor indicii privind relaţiile lui Nicolae Ticulescu sau urmând intuiţii de cercetător - are în vedere numeroasele fonduri personale, voluminoase uneori, inventariate sumar adeseori, aflate în arhive de profil sau mari biblioteci din pră şi de peste hotare, dar şi implicaţiile financiare pe care le presupune desemnarea de specialişti, cu profil istoric şi cu pregătire lingvistică. Recuperarea firească şi adoptarea măsurilor de conservare biotehnice si de prelucrare arhivistică a documentelor Nicolae Titulescu îşi urmează de ani de zile în România drumul firesc de publicare prin reviste de specialitate şi prin volume (culegeri) de documente, cu apariţii preocupam de rare. Răspunderile în ambele direcţii, convergente, vor trebui reconfirmate sau asumate pentru a depăşi cât mai curând problemele blocante în desfăsurarea acestui demers de interes nacional. ' De ani de zile si conservatorii valorilor arhivistice din rara noastră sune ' preocupaţi de punerea acestora pe suport film şi, mai recent, pe suport electronic. La Hoover Archives, fondul Nicolae Ticulescu a fose pus pe suport fllm încă de la începutul anilor 2000, iar în prezent se află şi este accesibil pe suport electronic. S-au păstrat doar puţine imagini filmate Nicolae Ticulescu. Cercetări întreprinse în 1981-1982 de publicistul şi regizorul Pompiliu Gâlmeanu şi echipa sa în ţări din Europa şi de peste ocean, pentru realizarea unui fllm documentar-artistic consacrat lui Nicolae Ticulescu, au condus la constatarea că în prezent nu mai există decât un număr redus de metri de peliculă cinematografică privind pe fostul om de stat şi diplomat român, acoperind maximum 3-4 minute. În 1966, la împlinirea a 25 de ani de la moartea lui Nicolae Ticulescu'. preocupările pentru identificarea, salvarea şi valorificarea de fotografii Nicolae Ticulescu au parcurs un drum îmbucurător, dar nu suficient. Pledez )

)

V

•

ntfU C•·

V

•

•

•

V

V

V

V

V

V

•

V

V

413 412

•

V

NOTE

1 ,, ••• Tot ce este hârtie, corespondenţă, acte etc., unde s-ar afla ele, le leg cu ridu articular scumpului meu precin [sic!] Savel Rădulescu.// Deşi nu doresc ca ele să fie ~bieccul unor memorii, va uza de ele pentru a restabili adevărul în interesul ţării şi al meu" - Codicil la testamentul lui Nicolae Ticulescu, Monte Carlo, 18 noiembrie 1937, cf. Ion C. Grecescu, Ultima dorinţă a Lui Nicolae Titu/eseu, în „Magazi n Istoric", an )0/, nr. 3 (168) , mai 1981, p. 61; Idem, Un codicil al testamentului Lui Nicolae Titu/eseu, în "Tribuna României", an X, nr. 203, 15 aprilie 1981 , p. 7; apudNicolae Ticulescu, Opera politico-diplomatică (1 ianuarie 1937-31 decembrie 1937), partea a II-a, volum îngrijit de George G. Pocra; colaboratori: Delia Răzdolescu, Daniela Boriceanu, Ana Pocra, Gheorghe Neacşu, Fundaţia Europeană Ti culescu, Bucu reşci, 2007, doc. nr. 251, p. l 256. Cercetătorul american Wal cer M. Bacon jr. a accentuat asupra acestei păreri. În conferinţa sa Titufescu's Secret Book. A Synopsis of Romania's Foreign Poficy by Nicolae Titu/eseu, prezentată în mai 1982 la Asociaţia de Drept Internaţional şi Relaţii Internaţionale din Bucureşti, analistul american afirma: ,,Citind însemnările din ce în ce mai patetice din Jurnalele sale din acei ani, nu am descoperit niciun indiciu că ar fi intenţionat să-şi scrie şi să-şi publice memoriile politice. // Nu avea nici timpul şi, aparent, nici motivaţia să o facă" - vezi Nicolae Ticulescu, Politica externă a României (1937), ediţie îngrijită de George G. Pocra, Constantin I. Turcu, Ion M. Oprea; cuvânt înainte de Teodor Meleşcanu, ministru al Afacerilor Externe al României, preşedinte al Fundaţiei Europene Ticulescu, Fundaţia Europeană Ticulescu, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1994 [în continuare Nicolae Ticulescu, Politica externă a României (1931)], Noră asupra volumului , p. 20. 2 Faptul că în testamentele sale din 5 ianuarie 1940 şi din 4 martie 1940 Savel Rădulescu nu figurează prin ere executorii testamentari nu ne îndreptăţeşte să afirmăm că „Patronul" a renunţat la preocuparea sa pentru destinul post mortem al înscrisurilor sale (trimise sau primite). (George G. Pocra, Titu/eseu. După 50 de ani din nou Acasă, Fundaţia Europeană Titulescu, Sebeş, 2013 [în continuare Titu/eseu. După 50 de ani din nou Acasă], pp. 344-346). 3 Gr. Silvian, Azi, de vorbă cu secretarul particular al ilustrului defunct, povestindu-ne Amintiri despre Nicolae Titu/eseu, în „Ultima Oră", 22 aprilie 1945 - apud Pro şi contra Titu/eseu, editia a II-a revăzută si adăugită, volumele I- III, editie îngrijită, selectie, cuvânt înainte şi po~tfaţă, note biogr'afice, adnotări şi explicaţii, i~dice de George.G. Pocra, Fundaţia Europeană Titulescu, Bucureşti, 2012 [în continuare Pro şi contra Titu/eseu, ediţia a II -a], voi. II, p. 469. În ciuda statutului său, de ască dacă Sergiu Nenişor comite

415

o crasă eroare. Nicolae Ticulescu n-a elabo. . . · iac s1 d1ccac ·· · timp de câ teva luni, dosa re esentiale privind 'c c _memorn , c1 a copiat cu frenez,· d. .. d ' onrennta de Pace d I p . e, ispoz1pa sa, oar spre consul care, de Andre T:a d . Cf. G, e a ans, Puse I Tt D ·1. r ieu. . eorge G p -,-. a . ara repţz or, Editura Fundaciei U . . . ocra, 1 ztulescu S . , ,, n1vers1tatea pentru coci" Slatina · 'f>re 4 Octavian Goga,Jurnalpolitic, 1931 (21 manie 1931.) ' ·?OO_I, pp. 67-71. Ioan Şerb; argument şi note istorice de Mircea M , ' ;exc_scabd1c ş, prezentat de Lic~rar~ ", an XXXIII , nr. 3/1985, pp. 162-163. uşar, rn " ev1sca de Istorie şi Teorie W1ckham Steed, Nicolae Titu/eseu - late Rouma . Times and Echiopia News", an VII , nr. 324, 18 iulien;~:i.mbass~dor to Britain, h „New a II-a , voi. III P 285 ' Pro şz contra Titu/eseu ed· . '. · · , 1pa 6 Constantin Xeni , Nicolae Titu/eseu în Arhivei . continuare ANIC], Inventar nr. I 851 'd e Naf'.onale Istorice Centrale [în Ti le , . .. ' osar nr. 2; cf. s1 Consta . X . . ztu 'Seu, in Fzgurz zlustre din e'ţoca Român . ' M. . b '. . nt1n en1, Nicolae zez arz, text sta ilic pre · Ş re [;an, Editura Oscar Print, Bucuresci, 2009 21 O N '. . zentare !1 note Marian afirme şi să confirme depunerea temp,ora - d ,dp. . u e_x1sca vreo alta s ursă care să . I ra e ocumente N1col T I I d ip_omacică din capitala Spaniei. ae iru eseu a misiunea Procesul opranrilor. s Lucian Blaga, Niculae Titu/eseu

fi .. •

..

23 noiembrie 1945 în lsvoad. E '. con e1'.nfa ros_m a la Colegiul Academi c din Cluj, Petre Nicolau, pref:că de Geo~·ge sGeurz,_ coEndrftrz?e,Ma~tzcole, edifie îngrijiră de Dorii Blaga şi • ana, Itu1a merva B . 1972 Lucian Blaga, ,,Insomnie lânud destine!. t. - '"" , l . ' ucureşn , ' pp. 182- 199; , 6' e aru , m uczan Blaua • d . f. · • in colaborare, îngrijitor de edirie G ' G p 6' m zp omaţza romanea'Seti, Popescu, fon Brad Ion Floroiu• p eolîirge .. Gocra; colaborări: Nicolae Mareş, Alexandru ' ' ave ugu1 eorge G p G C b Sebes, Fundaria Europeană T c' ' I · orra, eorge or u, Municipiul icu Ieseu, entru Cultural L · BI " ' • Cu l turală „Lucian Blaga"_ S b S b " ucian aga - Sebeş, Fundafia . . e eş , e eş,2011 , pp . 162- 163. . 9 Conscant1n V1so1anu, Nicolae Titu/eseu - ele nească ", nr. 5 1966·· 'P dC . . . mente pentru un portret, în „Fiinp Româ' •a u onscant1n V1so 1a M.· · ·1, !. edirie îngriJ. ită de Geo G p N · • nu_, munz e me e (culegere de documente), ' rge · orra, 1colae Dinu ( ·d ") C Ion Calafereanu N . l N · l • cooi onacon , onsranrin f. Turcu, ' ,co ae ,co eseu. cuvant , . Ad . S . d. . ' mamre nan evenn, ministru al Afacerilor Externe Editura E · I io . '. • nc!c ope ,ca, Bucureşti , 1997, doc. nr. 79, p. 385 L1v1u Valenas fn c t !. . ·1, · cu Alexandrz D ,, . !. ul1se e lnegoczer~ or cu Uniunea Sovietică 1934-1947 Convorbiri I anre opo, vo um apar b • ··· · Anei-Maria Trăusa Ed· ut su . 1ngnJ1rea Antoniei -C lara Marnea ş1 i1 • ' n, ,cura Vremea, Bucureşt1, 200 I , pp. 95-96. Scmoare, Bucuresri 29 se remb 11.· 1926 . . . Tir J H ' ' P e , Vrnrda I.C. Brătianu către Nicolae u eseu oover Archives Stanford U . . Box XI I[ · 15· . N· I T· ' nivers,ry, CA, USA, Fond Nicolae Tirulescu. t . d" I I . ' vezi ICO ae ltulescu o'P (1920-19:29, 1 ' era po ztzco- zp,omaticd. Corespondenţă, volumul I J 1, partea a fi-a, volum îngr 1 ...1 d G 1· R" d I A J t e eorge G. Porra ; colaboratori: De ,a az o eseu, na Porra , Elena Daniels F d . E • on, un apa uropeana Tirulescu Bucuresci 2013

'

.'

.(ln continuare Nicolae Ticulescu,

Corespondenţă, volumul II (1920-1939)], doc. nr. 133,

p 682.

' 1! Nicolae Iorga făcea referiri la „geamantanele" cu documente care îl însoreau pe Nicolae T iru lescu - cf. N. Iorga, Vrem să ştim cine conduce, în „Nea mul Românesc", iunie 1937; apud George G. Pocra, Nicolae !orga-Nicolae Titu/eseu. Interferenţe, Fun5 daţia Euro peană Ticulescu, Bucureşti , 2011 [în continuare Nicolae Iorga-Nicolae Titu/eseu. Interferenţe], doc. nr. 85 , p. 238. u Infor maţii obţinute de la Savel Rădulescu la 6 iulie 1966. Aflat pe coasta Mediceranei, la Nisa, în primăvara anului 1926, Nicolae Ticulescu soliei ca soţiei sale, Cacherine T iculescu: ,,Te rog adu-mi caierele mele începând cu 1 martie 1925" - Telegramă, N isa, 26 martie [1926), Nicolae Ticulescu către Cacherine Ticulescu, Londra , Arhiva Fundaţiei Europene Ticulescu [în continuare AFET], Caiere Nicolae Ticulescu, Personale, VII, 17 august 1925-3 0 martie 1926, p. 48. În perspectiva plecării lui Catherine Ti tulescu din Londra, pentru mai mule timp , spre Elveţia, pentru a-l revedea la Geneva, N icolae Ticulescu îi scria: ,,Te rog depune la Bancă valizele cu acre, ca şi roate hârtiile mele în cucii de lemn şi hârtiile de birou şi etajera" - Telegramă , Geneva, 23 martie 1926, Nicolae Tirulescu către Carherine Ticulescu, Londra, AFET, Personale, VII, 17 august 1925-30 martie 1926, p. 45. La prezenţele în Parlament, mai ales dacă era vorba d e i nterpelări (arunci când îndeplinea misiunea de ministru de Externe), Nicolae Ti culescu era însoţit de o „a rmară " de secretari, care aveau, în proximitatea ,.Patronului", unul sau mai multe geamantane pregătite ca secreceruri, în care, pe poliţe , erau dispuse Într-o ordine cunoscută numai de cei initiati si investiri cu obligaria de a oferi la cerere, instantaneu, documencul , oricare ar A fost el, pentru a A folo sit ca argument- p ro b ă sau ca aer-replică. Savel Rădulescu mi-a descris cu atâta precizie o asemenea scen ă- în care Iorga se confrunta cu Tirulescu - încât a făcut din mine, la peste 35 de ani de la eveniment, aproape un participant. La rândul meu, la peste 40 de ani de la întâlnirile mele cu Savel Rădulescu din locuinţa sa aproape goală din str. Ion Luca Caragiale, unde revenise din puşcărie, pot developa „filmul" cu aceeaşi acurateţe cu care o facuse pentru mine Domnia Sa în calitate de gazdă, dar mai ales de martor, care voia să spun ă, care voia să lase o mărturie. 14 Oricum , Guvernul României l-a cracat cu oscilicace pe Nicolae Ticulescu şi, după demitere, cu atât mai mult cu cât acesta a continuat să se manifeste public, a arătat o intolerabil ă i ndiferentă facă de arhivele fostului ministru de Externe. În D eclaracia de avere, facucă în vircuc~a de~recelor-lege din septembrie 1940, Nicolae Ticulescu sublini a: „Mai mule, desi demis din funcciile mele ministeriale pe când eram în străinătate, între Conferi np de la Montreux şi Adunarea Ligii Naţiunilor din septembrie 1936, statul roman nu mi-a plătit nici înapoierea mea, dar nici costul înapoierii arhivelor de care aveam nevoie fa aceste două întruniri internaţionale" [s. n. G. G. P] - Nicolae Titulescu-Nicofae Raicoviceanu. Mărturiile unei prietenii, culegere de documente alcătuită de Emil )

0

416 417

)

I

I

)

Păunescu, Nicolae Petrescu, George G p

_ B . Titu/eseu- Nicolae Raicoviceanu Mărt :.!. Otra,_ u_cureştr, 2003 (în continuare N: is N . uru e unei prietenii]' doc. nr. 112 zcofae ae Ionescu, De la fon Brătianu la N, · I. Ti I. • • P- 189. 1938 ico ae itu eseu, tn „Cuvântul " 29 . 16 .J.b ·a ' ianuarie 1 em. 17 Ibidem. 1s C . A . onscannn rgeco1anu, lnsemnări zilnice voi IV(J . . d S 1· N Ed· , . ianuarze-30 iu . 1912 e te ian eagoe, ltura Machiavelli, Bucuresci 2002 68 nze J8), editie 19 N. 1 T. 1 ' ' ,p. ' tco ae teu eseu, Politica externă a Roma· . . (19127,1 . 20 · · . . nzei J / , pp. 19-32 Nicolae Tnulescu, Pol1t1ca externă a Roma· mei .. (19127 . • . ... . d J J ed.ltle Pocra, Constantin I. Turcu, Ion M Oprea· c • • . d' , tngn)lta e George G Ac ·1 . ' uvant tnaince e Teodor Mel . . a I ruacen or Externe al României presedinte I F d . . eşcanu, ministru E • T. 1 . ' • a un apei Europene Titules F uropeana icu eseu, Ednura Enciclopedică 1994 . cu, undaria . 1 T. 1 R ., ' • 424 P· st 25 fotografi 1· h N 1co ae icu eseu, omamas Foreign Policy 93 7), ediced b G~or ors-texte; I. Turcu; foreword by Teodor Melescan R . ' My. . ge G. Pocra, Constantin tntster for F . P rest.d ent o F che Ticulescu European• Fo u, d oman1as . T' I oreign Affairs un at10n, teu eseu Europea F d ' E ncyc Iopaed ic Publishing House, 1994 4 . fc fi. n oun ation, 04 25 N" I . ' p. ŞI Otogra 11 hors-texc 1co ae Tttulescu, Romania's Foreign Polic 9 )]· N' l _ e tn conttnuare 37 O exterieure de la Ro uman ie (19371 edici·o J!. , ' Gico ae Tnulescu , La Politique h n so1gnee par eorge G p C . Turcu; avant-propos par Teodor Meles . . · ocra, onscanttn I. ,canu, m1n1scres des Aff · , , Roumanie, Presidenc de la Fondacion Eu O , T· aires ecrangeres de T 1 r peenne ttu 1eseu Fondacio E , icu esco, Edirions Encyclopedique, Bucuresri 1996 440 '. n _uropeenne 2 [în continuare Nicolae Ticulescu La P. t . ' ' , . ' P· şi 5 fotografii hors-cexte 'I . . ' o itzque exterzeure de la Roumanie (193 7')] • Nicolae T1culescu, Operapolitico-dit>/omat· . (l . . · ) r 1ca ianuarie 1937 31 d. b · partea I, partea a II-a, partea a fli-a volu • ... d G ecem rze 1937 • Delia Răzdolescu Daniela B . ' A m ingrt)lt e eorge G. Pocra; colaboracori: . • ' onceanu, na Pocra, Gheorghe Neac . • • . d Adnan Nascase presedi IF d . . şu, cuvant inainre e . ' • nce a un apei Europene Titulescu F d . E . T1rulescu, Bucureşti, 2007, pp. l 445-1 639· I 645 l 844 I 845, un apa uropeana . 1 T. 1 O ' ; -2 041 [în continuare N teo ae iru eseu, 'Pera politico-diplomatică (1 · · 9.12 . 1 22 G s·1 · . ianuarie J 7-31 decembrie 1937)]. r. 1 v1an, Az1, de vorbă cu secretarulp . I. I .1 . . . d. "'. 1 -r· I. articu ar a uustrului defunct, povestindu-ne A m1nt1rz espre 1v1co1ae 1 ztu eseu în Ul · O ·« Titu/eseu editia a II1 II ' " nma ra ' 22 aprilie 1945; cf Pro şi contra , . a, vo. , p. 4 6 9. 2.l Constantin Xeni, Nicolae Titu/eseu î F . . d" . p. 2 l O. • n igun 11ustre zn epoca României Man.

o

r·

.

Armand Călinescu, · •ingn)lta ··· - d e d r. Al . Gh . . H · I"nsemnări politice· 1916-1939, ed·1t1e Savu, Ed trura umanttas , Bucuresri 1990 20 7 d • . .. • ' • P· ; apu Pro ş1 contra Titu/eseu, ed1ţu1 a li-a, vo.1 I, p. 28 7 . 25 Înmânându-i unei colege la 28 · · 20 4 . ' iunie l , un exemplar din lucrarea Nicolae T1rulescu, Corespondenţă, volumul!! (1920-19391 .· . N • . · · d · / , sc11am . ., -am sa şnu poare n1c10 ara 2 "

418

scrisori a trimis şi a primit în timp Ticulescu, dar ştiu că trebuie să le caut, să le salvez le citesc pentru cei care cred că merită". 1/J A-F. Frangulis ( 1888-1975) . Jurist şi diplomat grec. Studii juridice la Atena, Berlin, c;eneva şi Paris. Doctor în Drept al Universităfii din Paris. Membru al delegariei elene la Consiliul Su~re~ d~ la ~o~dra, und~ s-~ disc~car elaborarea condiţiilor de pa~e- în ~erea încetăm razbo1ulu1 dmcre Grecia ş1 Turcia (1921 ). Reprezentant al Grec1e1 la Conferinţa ambasadorilor (1921-1922). Ministru şi reprezentant al Greciei la Consiliul Societăţii Naţiunilor (1921). Delegat al Greciei la prima (15 noiembrie-18 decembrie l920), a doua (5 septembrie-5 octombrie 1921) şi a treia (4-30 septembrie 1922) sesiuni ale Adun ării Societăţii Naţiunilor. Ministru plenipotenţiar. Fondator şi secretar general perpetuu al Academiei Diplomatice Internaţionale (1926). Ulterior a fost ales preşedinte pe viaţă al Academiei Diplomatice lnc~rnaţionale. Iniţiator şi coordonator al impresionantei lucrări Dictionnaire diplomatique. ln calitate de secretar general perpetuu, I colaborat timp de mai mulţi ani cu Nicolae Ticulescu, membru fondacor al Academiei Diplomatice I nternaţionale, în perioada în care diplomatul român a îndeplinit funcţia de vicepreşedinte (din 1927) şi de preşedinte (din 1934). Colaborarea s-a extins şi după tnlăcurarea lu i Nicolae Titulescu din funcţia de ministru de Externe al României. În semn de omagiu , A.F. Frangulis a semnat articolul dedicat lui Nicolae Titulescu din Dictionnaire diplomatique (come V, Paris, [f.a.J, pp. 1.121-1.123). A patronat reuniunea organizară de Academia Diplomatică Incernaţională, la 21 mai 1966, cu ocazia comemoră ri i a 25 de ani de la moartea lui Nicolae Ticulescu , realizând 'o evocare plină de căldură a omu lui şi operei. Cf. şi A.F. Frangulis, Amintiri despre Nicolae Titu/eseu. .A fost, poate, cel mai mare diplomat al timpului său", în „Lumea", an IV, nr. 11 (125) , 10 martie 1966, p. 22; Idem, Erinnerungen an Nicolae Titu/eseu. Vi!leicht der grăste Diplomat seiner Zeit, în „Neur Weg", 15 martie 1966. Vezi şi Viorica Moisuc, Un mare slujitor al Europei, în „Magazin Istoric", an XVI, nr. 6 (183), iunie 1982, pp. 18- 20. 27 Jacques de Launay. Scriicor şi iscoric belgian de expresie franceză. Specialist în istoria contemporană. Preocupări deosebire privind perioada celui de al Doilea Război Mondial. A fose secretar general al Comisiei lnternarionale pentru Învărământul Istoriei (Bruxelles). Este cunoscut citicorilor români din următoarele lucrări: Carnets secrets de Louis Loucheur (1963); Emile Mayrisch et la politique du patronat europeen 1926-1933 0 965); Le dossier de Vichy (1967); Coudenhove-Kalergi, le pionnier de !'Europe Unie (Împreună cu Viccorio Ponce, A. Zurcher, M. Kajima) ( 1971 ); Les grandes decis ion de la ) D . I ·· · ip ornat s1•. om po 1·mc • d · roman. • L1centiat . rept a1 Facultătii de D U · . . .. . 10 19 ' rept a ntvers1tat11 dm Bucuresti I . ' 37; ataşat de legatiune 15 septe b .· · , · mpiegat cls. I, I aprilie ' ' m 11 e 1937 · secretar de le · J 19 4 O; transferat legatiunea Lisabo 1 . . ' 94 gaţiune c s. III, 15 septembrie , na, iunte I l · sec d I . ' recar e egaţiune cls. II, 1942 c f. ~nuar Diplomatic şi Consular. 1942 Naţional Român la Lisabona. ' pp.70, 155. Reprezentant al Comitetului 93 S · cnsoare, Washington , 8 m arne . 1954 · .. Totescu, la Lisabona -Cole . G M ' Constannn V1şo1anu către Alexandru cna · xerox în Colecţia George G. Potra). ' · · onney Cârn peanu (O copie 94 Ion (Ioan, Jean) Pangal (1893-1950) p bi. . . . . . I p . · u teist, ziarist, om politic şi diplomat român. Studii liceale si u · • . , nivers1ta1e a ans. Sep. -• c . _ .. • .. m Pnmul Război Mond· Id . ionunp 1n ravoarea mtrarn Roma01e1 . . . ia e pa1tea A1ianlor Se . IC ·1· I . . Unttatea Românilor 9 ) D. • .. · cietar a ons1 1u u1 Naponal pentru 18 · irector polmc al ziar I · L R · " • · . ( ) c . u Ul » a oumanie . Inreme1aza Pamdul Socialisr-Tărăn , esc 1920 care ruz10 • •10 1922 • 1927, participă Ia cons · . p ' .d neaza, , cu Partidul Tărănesc. ln t1tu1rea am ului Ţ· .(d • . D. • aianesc r. N. Lupu), fiind ales secreta r general pentru propaga d" . n a ş1 presa. 10 1932 Id. . .. . .. transformară în Partidul A rar (1936) este ~nu mne fruntaşu Un1un11 Agra~e, România. Subsecrera. d Sg I p · ~a~on. Maie Comandor al Marelui Orient din I e tar a resedmna C ·1· I . d . 31 mai/6 iunie 1932) (d I d ' ·. onst tu ui e Mmişrri (27 iunie 1931e a 23 ecembne 1931 pe · p - · I c ··) A general pe lângă g . I I . nn u resa ş1 nrormap1 . gene uvernu genera ului Franco (1939) Ti. . . . . .. pleniporentiar Ia Lisabona ( .· . · nm1s exrraordmar ş1 min1st1U 20 apn!te 1939- 15 octombrie 1940). Rechemat în ţară de •

o

430

conducătorul starului, Ion Antonescu, la 15 octombrie 1940, alege calea exilului. Stabilit în Portugalia, menţine anumite contacte cu serviciile britanice în vederea ieşirii Jlornâniei din alianţa cu Germania hitleristă. La 14 iunie 1948, i se retrage cetăţenia română de către regimul comunist de la Bucureşti - cf. Horia Nestorescu-Bălceşti, Enciclopedia ilustrată a francmasoneriei din România, voi. 3, Editura Phobos, Bucureşti,

2005, PP· 10-14.

Scrisoare, Lisabona, 28 martie 1954, Alexandru Totescu către Constantin Vişoianu, la Washington - Colecţia G. Monney Câmpeanu (o copie xerox în Colecţia George G. 9;

Pocra). 96 Scrisoare, Washington , 5 aprilie 1954, Constantin Vişoianu către Alexandru Tocescu, la Lisabona - Ibidem. 9' Brutus Coste (1910-1984). Diplomat român. Absolvent al Facultăţii de Drept din Bucureşti . A intrat în diplomaţie în 1932. A îndeplinit misiuni diplomatice la Paris, Londra, Washington , Lisabona. Ataşat de legaţie (1933); secretar de legaţie cls. III (1936); secretar de legaţie cls. II (1939). Însărcinat cu afaceri a.i. la Washington; ulterior însărcinat cu afaceri la Lisabona. În 1946 a refuzat să revină în ţară, înaintându-şi demisia. În timpul Conferinţei de Pace de la Paris, a fost secretar general al Biroului Românesc din Exil, condus de Grigore Gafencu, destinat să apere interesele ţării înaintea învingătorilor din cel de-al Doilea Război Mondial. După 1947, s-a stabilit în Statele Unite ale Americii. A fost consilier diplomatic al generalului Nicolae Rădescu. A colaborat frecvent cu postul de radio „Vocea Americii". În 1954, s-a numărat printre iniîiacorii şi organizatorii Adunării Naţiunilor Europene Captive, al cărei secretar general a fost în perioada 1954-1965. Consilier al Institutului de Politică Externă de pe lângă Universitatea Pennsylvania şi al Institutului de Strategie Americană din Chicago 0 965-1967). În perioada 1967-1976 a fost profesor titular al Universităţii Fairleigh Dickinson din New Jersey. În 1974, a înfiinţat la New York comitetul Adevărul despre România . Lucrări: Romania at the Peace Conference - Observation Concerning the Draft Peace Treaty with Romania, Paris-Geneva, 1946; An Episode in the Diplomatic History of Bassarabia and Northern Bucovina in the Tragic Plight ofa Border Area, Davis, California, 1983. 98 Mihail Cămărăşescu (1896-m.?). Diplomat român. Licenţiat în drept la Faculrarea de Drept a Universităţii din Iaşi. Araşar de legaţiune , 15 septembrie 1920; secretar de ~egaţiune cls. Ill, 16 septembrie 1921; pus în disponibili care, 1 aprilie 1922; rechemat ln activirare de serviciu, 1 ianuarie 1927; secretar de legaţiune cls. II, 1 noiembrie 1928; secretar de legaţiune cls. I, 15 aprilie 1934; transferat la legafiunea din Lisabona, 1 mai 1.934; consilier de legafiune, 1 noiembrie 1939. Însărcinat cu afaceri la Lisabona; consilier la legaţiunea din Roma, 15 iulie 1941 - cf. Anuar Diplomatic şi Consular. 1942,

pp. 67, 115. 431

?')

D

.

ummu D. Jurascu (1890-m ~) D· I în ştiinre politice la Pa/is A .. . ip omar român. Studii universitare în d · · parcurs toace treptei . . d. I repr · 22 decembrie 1913· secretar de I . I e canere1 ip omatice: acasar de I ş1 I ' egat1e c s III 16 feb · 19 18 ' egarie c s. II, 22 august 1920; secretar de leg~tie ci~ I '15 o rubar_1e 9 ; secretar de leg;r,·' I 1928 . . • · • crom ne I 23· T ,e august ; ministru plenipotenciar cls II (1934~)- . . 'cons11er de legarie (1941) A • · · ministru I · • • . ocupat posturi diplomatice la Belgrad A ' S p p en1potenriar cls I B~·ux_elles, Sofia, Roma, Vatican, Berna, Oslo, Lis,ab~:~a·d. t. etersb~rg, Praga, Berii~, mm_1s extraordinar şi ministru plenipotentiar la OsÎo m care r~r.mem ca deosebite: la Lisabona ( 1O manie-15 decembrie 194 ·1 . ( 15 .apnlie-30 mai 1934)· Ad · · · C · n penoada cand a fi h ' I Af ost rec emac în mm1strapa enrrală a ocupat functiile d d .. 19~~; di~ector al Afacerilor Politice (Î octo:~;:c~o;3~) - ~~::;: Consulare (1 manie Scnsoare, Lisabona 22 aprilie 1954 Al d îi ' PP· 70, 133. h. ' • exan ru otescu căt C · Ia ,v, was ington - Colectia G Mo re onstannn Visoianu Porra) , . nney ampeanu (o copie xerox în Colecria Ge' c' · , orge . 101 Corect Sir Ronald Campbell. IO'v· · - ionca Moisuc, Un mare slujitor al Eu~ . • . (l 83), iunie 1982, p. 20. opei, m „Magazin Istoric", an XVI, nr. 6

i)

c·

io.1 Telegramă cifrată, nr. 727 Madrid Bucureşti -AMAE, Fond 77/T.3'4 I 1 '

2 . 1· l . iu ie 940, Fredenc Nanu

către MAS, la vo . l . Scnsoare, Lisabona, 22 aprilie 1954 Ale d. îi . la Washington - Coleccia G M C.' xan I u otescu catre Constantin Visoianu, • C I ' ' . onney ampeanu (o cop· Pocra). ie xerox m o ecria George G. 104

•

105

Ibidem. N

1()6

,

u am putut consulta această scrisoare Infor . d . . . . mapa o epnem md1rect dintr-o altă scrisoare: Scrisoare Bucuresti 30 . 1· 1999 . Madrid-AMAE b· 'I[)". iu ie . ,_Dumitru Preda către George Anconiade, la io- R I ,d a inetu uectorulu1 D1recriei Arhivă Diplomatică. oxana or ache, S-a făcut dreptate Asa !. . . Titu/eseu s-a reîntreuit în P . . f . . . · · cum a asat cu fzmbă de moarte, familia 6 amantu taru Guverna t.. ,. ai regimului Iliescu în R . . L:b _·" n, u actuau au reparat un abuz groso!lln ioa . ' " omania I era ' 15 iulie 1999. Scnsoare, [Madrid], 8 septembrie 1999 G . la Bucuresti -AMAE C b. D. ' eorge Anconiade către Dumitru Preda, IM v· . . M . ' a ineru 1 irectorului Direcriei Arhivă Diplomatică ionca o1suc, Un mare slujitor f E . • . . . ( 183), iunie 1982 a uropei, m „Magazin Isroric", an XVI, nr. 6 'p. 20 . 11oc • A onstant1n nconiade ( 1880-1954) J . . . diplomat româ L" . • d · unse, magistrat, filosof, istoric al culturii ş1 n. 1cent1at m rept (1902) s·1 d • 1· " . versirătii d · B . . 'A . • octor m 1tere şi nlosofie (I 907) al Uni' in ucu1est1. practicat mag·sr • 1 Consilier la Currea de A el ( _1 ratura, p~rcurgand _s~cce~iv mai multe ~rep~e. 191 Secretar general al dele p. . 5. 925). Memb1 u al Consil1ulu1 Superior Leg1slanv. Arbitru • . . gape1 ~omane la Conferinp de Pace de la Paris (1919-1920). pe langa tnbunalele arbmale mixte ( 1921 - 1928) D I I S . . ·1 . · e egat a oc1ecacea Napun1 01

C

(1 28- 1936). Trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar al României pe lângă 9 Societatea Naţi~nilor la_Geneva (I ~28-1936); la Berna (1936-1.9_38). Me_mbru ~so~ia~ al Academiei D1plom~nce_ Incer~a510na~e (~929). ~a fi_losof, a crmcat te~na ka~nan~ ş1 stka n ciană a cunoştmre1, suspnand ca ex1stenra ş1 existenţa fenomenala sune 1deance, vreme ce lumea numenală nu poate fi niciodată cunoscută. Lucrări: !fuziunea realistă (!907), teză de doctorat; Thomas Carlyle (1909); Filosofia lui Henri Bergson (1910); /,npt rialismul culturii germane (1915); Machiavelli. Omul. Timpul. Opera (1931). A fost colaborator apropiat al lui Nicolae Titulescu şi a rămas fidel acestuia după eliminarea de

re

la Palatul Sturdza. 111 G eorge G. Potra, Titu/eseu. Spre Ţara Drepţilor, Editura Fundaţiei „Universitatea pencru tof', Slatina, 2001. 112 1) 25 mai 1923-25 august 1923; 2) 23 sepc. 1923-14 ianuarie 1924; 3) 22 occombrie 1924-12 noiembrie 1924; 4) 12 noiembrie 1924-04 decembrie 1924; 5) 4 decembri~ 1924-27 februarie 1925; 6) 27 februarie 1925-20 iunie 1925; 7) 29 iunie 1925- 17 august 1925; 8) 17 august 1925-30 martie 1926; 9) 30 martie 1926-29 mai 1926; 1O) 31 mai 1926-14 iulie 1926; 11) 21 iulie 1926-01 ianuarie 1927; 12) O1 februarie 1927-10 iulie 1927. 113 15 aprilie 2002, Geneva; 14 iunie 2002, Bucureşti; 27 octombrie 2002, Geneva; 28 ianuarie 2003, Paris. 114 Scrisoare, Bucureşti , l O iulie 2003, George G. Potra către Vlad Anconiade, la Geneva - Coleqia George G. Potra. 115 C u scopul de a obţine captatio benevolentiae, în anii 2008-2009, prin avocaţii săi, Vlad Antoniade a făcut mici donaţii (înscrisuri şi fotografii privind pe Nicolae Ticulescu) Muzeulu i Judeţean Ole, ceea ce nu înseamnă, în niciun fel, respectarea angajamentului asumat voluntar de Gheorghe Anconiade. 116 Gh. Buzatu, N. Titulescu: Regăsirea arhivei personale, ,,pierdută" în vâltoarea războiului, în Din istoria secretă a celui de-al Doilea Război Mondial, voi. II , Editura Enciclo pedică, Bucureşti, 1995, pp. 309-332. 117 Ibidem, pp. 310-311. 118 Ibidem, pp. 313-329. 119 Jacques de Launay, A cincea valiză. Titulescu fi Europa, p. 146. iio AMAE, Fond 77/T.34, voi. Comemorarea a 25 de ani de la moartea lui Nicolae Ticulescu - în cară. iz, Pompili~ Gâlmeanu, Opinii - controverse. Din nou despre „misterul" celei de-a cincea valize a lui Nicolae Titu/eseu, în „Magazi n Istoric", an XXVII, serie nouă, nr. 7 (31 6), iulie 1993, p. 68. l!Z În presă apar câteva articole şi studii, semnate de oameni politici (de orientări diferite - Mihai Ghelmegeanu, Petre Constantinescu-Iaşi) sau de cercetători (Ion M. Oprea, Cristian Popişceanu): Petre Constantinescu-laşi, I.M. Oprea, O importantă figură

432 433

a diplomaţiei . . europene . - Nicolae Titulescu , în ,, St u d··« 11 , an XJV, nr. 6 , 1961 , pp. 1 40 9 1 434; Cnsnan Pop1şceanu, Nicolae Titulescu, un di1>lomatpatriot în Probi . . I " 6 r ' " eme inc napona e , nr. , 1961 , pp. 43-50; Petre Constancinescu-Iasi I.M Op l\r· erT-; /, fi. ' , . rea, ,vicol itu eseu - gure marquante de La diplomatie europeenne, în „Revue Roumaine d'Histoire~'e tom I, nr.. 2, 1962, pp. 375-409; r , prom ot or al.zd „' . . . .M. Ghelmegeanu, Un di1>lomatpatriot d e pace şi securitate colectiva - Nicolae Titulescu, în Contemporanul" ( eu · .. . " , nr. 37 831),14 septembne 1962, pp. 1, 2; Cnsnan Pop1şteanu, O personalitate de seamă ad' , .. , . d' , N' L . . . . . ipwmatie, romane ş1 mon 1aie ico ae Titu/eseu. Pagini dzn istoria realitătii inter t' l ·• . nu, iona e 10 . . I .. ,, P ro bi eme mternat1ona e , nr. 6 decembrie 1962 pp 59-63· p C · ' . • . •' . . . , · , . onstannnescu-Iasi, I.M. Oprea, O importanta figura a diplomatzei euroipene - Nicolae Titulescu î D · . '. . , . . · , n zn istoria contemporanaaRomantet, EdituraStiintifică CluJ· 1965 pp 41-71 p . ansamblul . . . . , , ' ' , · . ennu manifestanlor dm această perioadă, vezi George G. Potra, Prima con~scare 0 ~ · ,, l . -r· , , . " 'J' 'J'czaia a uz 1 ituiescu, m „Penscop , an VI , nr. 2 (22), aprilie-iunie 2013 pp 53-65· . . . . ' · , apu d G eorge G. Potra, Titulescu. Dupa50deanzdm nou Acasă, pp. 131-146. La 13 iunie 1963 la Geneva, George Macovescu, adjunct al ministrului Afacerilor Externe al României ofi ·

Mu~eul_ui

Soci~tăţii Naţiunilor, în prezenţa lui Pier Pasquale Spinelli, directorul Oficiu~:~

Naţiunilor Unite la Geneva, un portret al lui Nicolae Titulescu.

12 . : ,,Sc~nteia", 27 septembrie 1964; ,,Glasul Patriei", 1O octombrie 1964. Figura lui Nicolae T1culescu este omagiată de decenii în capitala Etiopiei, la Addis Abeba, dincolo de toate con_fruntările tribale, religioase şi politice şi de răsturnările de regim. Cf. George G. Potra, Tztulescu alături de ssfinti · noua, · nr. J 1 , , în n Magazin Istoric" , an XXXIX , se ne (4~4), noiembrie 2005, pp. 63-64+2 imagini color (planşa coperta III) - apud Adrian ~a~t~se, Geor_ge G. Potra, Titu/eseu -Ziditor de Mari Idealuri, ediţia a II-a, pp. 383-386. In mima capitalei etiopiene, în Holy Trinity Cathedral, principala biserică ortodoxă coptă din Addis Abeba, a fost fixată în frescă, încă din 1944, figura lui Nicolae Titulescu ca preşedinte al Societăţii Naţiunilor. Această frescă se află în naos, pe peretele lateral din dreapta, în registru superior. - Cf. Dr. Richard Pankhurst, Memories of Fascist ltaly's Invasion. ln Praise ofNicolae Titulescu ofRomania, în „Addis Tribune", nr. 147, 5 augusr 1995, p. 8 - apud Virgil Cândea, Mărturii româneşti peste hotare. Mica Enciclopedie, II (India-Olanda. Supliment Albania-Grecia), Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1998,

p. 70. 12.. ,,Scânteia", 27 septembrie 1964; ,,Glasul Patriei", I O octombrie 1964. 125 În perioada 6 noiembrie 1946-15 noiembrie 1947. 126 Telegramă cifrată, nr. 69 371, Paris, 30 decembrie 1966, Victor Dimitriu către George Macovescu, la Bucureşti - AMAE, Telegrame, Intrate, Oficiul Paris, 1966 (occombrie-decembrie), voi. IV. ir Telegramă cifrată, nr. 69 355, Paris, 23 decembrie 1966, Viccor Dimitriu către Serviciul curieri diplomatici, la Bucuresti , - Ibidem .

434

12sTe l egramă cifrată, nr. 93 116, Paris, 22 noiembrie 1967, Victor Dimitriu către Ministerul Afacerilor Externe -AMAE, Fond 77/T.34, Dosarul aducerii osemintelor lui

Nicolae T iculescu în ţară. 1n Notă, nr. 21/02777, Bucureşti, 13 februarie 1967, Oficiul de Studii şi Documentare (Gheorghe Ploeşceanu) către George Macovescu - AMAE, Fond 77/T.34, Dosarul ad ucerii osemintelor lui Nicolae Ticulescu în ţară. 1.JO Tel egramă cifrată, nr. 93 170, Paris, 11 decembrie 1967, Dumitru Aninoiu către Ministerul Afacerilor Externe - AMAE, Telegrame, Intrate, Oficiul Paris, 1967 (noiembrie-decembrie), vol. V. 131 Telegramă cifrată, nr. 93 203, Paris, 31 decembrie 1967, Dumitru Aninoiu căi:re Oficiul de Studii şi Documentare -AMAE, Telegrame, Intrate, Oficiul Paris, 1967 (noiembrie-decembrie), vol. V. 132 Ibidem; cf şi Telegrama cifrată, nr. 21/00101, Bucureşti, 3 ianuarie 1968, Oficiul de Scudii şi D ocumentare (Dionisie Ionescu) către Ambasada României la Paris -AMAE, Telegrame, Ieşite, Oficiul Paris, 1968 (ianuarie-martie), voi. I. 133 Telegramă cifrată, nr. 72 005, Paris, 6 ianuarie 1968, Victor Dimitriu către Ministerul Afacerilor Externe - AMAE, Telegrame, Intrate, Oficiul Paris, 1968 (ianuariemarcie), vol. I; Fond 77 /T.34, Dosarul aducerii osemintelor lui Nicolae Ticulescu în ţară. 134 Te legramă cifrată, nr. 72 046, Paris, 22 ianuarie 1968, Dumitru Aninoiu către Ministerul Afacerilor Externe - AMAE, Fond 77 /T.34, Dosarul aducerii osemintelor lui Nicolae Tit ulescu în ţară. 135 Documentele au fose declasificate prin H.G. nr. 1 201/4 decembrie 2012. 136 Telegramă cifrată, nr. 21/00105, Bucureşti , 1O ianuarie 1968, Oficiul de Studii şi Documentare (Dionisie Ionescu) către Ambasada României la Paris -AMAE, Telegrame, Ieşite , Oficiul Paris, 1968 (ianuarie-aprilie), vol. I.

Telegramă cifrată, nr. 21/00112, Bucureşti, 24 ianuarie 1968, Oficiul de Studii şi Documentare (Dionisie Ionescu) către Ambasada României la Paris -AMAE, Telegrame, Ieşite , O fici ul Paris, 1968 (ianuarie-aprilie), voi. I. 138 Telegramă cifrată, nr. 21/00183, Bucureşti, 6 noiembrie 1968, Oficiul de Studii Şi Documen tare (I . Vlasiu) către Ambasada României la Paris - AMAE, Telegrame, Ieşite, O fic iul Paris, 1968 (septembrie-decembrie), voi. lll. 139 Telegramă cifrată, nr. 73166, Paris, 15 noiembrie 1968, Constantin Flitan către Vasile Gliga - AMAE, Telegrame, lnrrate, Oficiul Paris, 1968 (occombrie-decembrie), voi. V. 140 Telegramă cifrată, nr. 73263, Paris, 21 decembrie 1968, Constantin Flitan că ere George M acovescu - AMAE, Telegrame, Intrate, Oficiul Paris, 1968 (occombrieir

decemb rie, voi. V.

435

Telegramă cifr:ră, Secret, Fulger, nr. 23/02894, Bucureşti, 23 decembrie 19 68 George Macovescu cacre Constantin Fliran - AMAE , Telegrame , Jesite • , Oc,Hc1.u I Pa . , 1968 (septembrie-decembrie), voi. III. ns, 14 1

Telegramă cifrară, nr. 73273, Paris, 30 decembrie 1968 Constantin FI· . M ' itan carr eorge acovescu -AMAE, Telegrame, Intrate, Oficiul Paris, 1968 (ocrombrie-d e brie), voi. V. ecern. 142

G

Suntem încredintati că Sergiu Dimitriu diplomat de carieră a sfat · . ·. · ' , un-o avizat 51consrant pe Marys Nenişor, în al cărei cerc apropiat s-a aflat. • 143

::: Nepot de frate. Fi_u al lui _Gheorghe ~urcă ş'._al _lui Germaine Grenzard. Ion_ M. Oprea, Nzco_Lae Tztu~escu, Editura ~t11np_fică, Bucureşti, 1966. 146 Scnsoare (fr.), Madnd, 6 mai 1967, Cathenne T1tulescu către Ion Burcă_ C I . · xerox •m C o Iecţia George G. Porra). o ecr1a Jon Burca· (o copie ' Pentru ansa~blu,_ ~ezi Adrian Năstase, Nicolae Titu/eseu. Contemporanul nostru/ Not~e contempor~m, ediţia a doua revăzută şi adăugiră, Regia auronomă Monitorul Oficial, Bucureşn , 2002 _[în c~n-rinuare Adrian Năstase, Nicolae Titu/eseu. Contemporanul nostru/Natre contem1>oram, edma • r . a doua revăzută si . adăugiră] , pp · 165- 190 . parcurg 10 2014, cu aceeaşi stupoare ca în 1991, lista membrilor fondatori ai Fundariei Europe T ' ~ iruI eseu. Am căutat înainte de toate să văd dacă în lista acestora se găsesc numele rudelor apropiate, supravieţuitori, ale lui Nicolae Titulescu. 147

I-am g~sit ca „membri fondatori" pe Mariella Emanoil şi pe Sanda Argeşeanu: . - Mar'.ella Emanoil (născută Nenişor) este fiica lui Sergiu Nenişor, nepot al lui Nicolae T1tulescu, si a Gabrielei Tiuleanu

.

'

- Sanda Argeşeanu (născută Nenişor) este fiica lui Ion (Ionel) Gheorghe Nenişor, nepot al lui Nicolae Titulescu, şi a Irinei Duma. Nu i-am găsit printre „membrii fondatori " pe Nicolae Cuclelis, Simona Nicolau sau Marie Yvonne Antoniade:

S-ar putea să fi scăpat şi alee nume din acea~c~ cacegor~e.. _ . • . . De neînţeles , până la suspect, este faptul ca m aceasta lista_nu ~1-au gas1t locul mai . · are au scris despre Nicolae Titulescu: Ion M. Oprea (1stonc); Ion C. Grecescu tot1ce1c . . (. . d" I )·I . · )· Vasile Malinschi (economist); Constanun I. Turcu tStonc, 1p ornat , oan (Junst , ( ) G G p C · Voicu (politolog, diplomat) ; D_inu C. -~iurescu istoric ; eo('.ge . ·)· Vot ra_. 1sFrol r'.~' . · )· Robert Deutsch (istonc publ1c1st); Gheorghe Buzatu 1stonc , a1enu 011n pu bi ,c1sc , ' . . . . .. [)obrinescu (istoric); Florin Constanti~iu ~istoric); Ioan Ch1pe'.· (1stonc); ~on Agngoroa1e'. . · )· Pompiliu Gâlmeanu (scenanst s1 operator film); Traian Zorzoitu (muzeograf), (1sconc , ·. . . ·· Id (. · ). Nicolae Dascălu (istoric, diplomat); Eliza Cam~us (1sro_nc);_ Emtl1~n- Bo tStonc , I. Saizu (istoric); I. Ciupercă (istoric); Cristian P~p1şt_ea~u (1ston_c, publicist); lo~n Scurtu . ·c)· Gheorghe Matei (istoric); Valentin L1patt1 (literat, diplomat); Dummu . Tuţu . (,scor1 , (istoric), Mihai lacobescu (1stonc); .sconc · )·, Vasile Gr· Bobocescu (istoric)·' D. Sandru , . (1 Constantin Buşe (istoric); Vasile Arimia (istoric, arhivist); Nicolae Iordache (politolog, diplomat); Ştefan Pascu (istoric); Mihnea Gheorghi_u. (sc'.'.itor). . . • • . Orice s-ar spune, orice explicaţii s-ar da, acum ş1 m v11tor, aceste ltpsun raman cnste şi

nedrepte. . N-am găsit pe această listă pe Ion Gh. Maurer, George Macovescu, Ştefan Andrei, fară de care comemorările şi aniversările din 1966, 1972 şi 1982 nu ar fi existat. 14s Adrian Năstase, Nicolae Titu/eseu. Contemporanul nostru/Natre contemporain, ediţia a doua revăzută şi adăugită, p. 183 . 149 Ibidem, p. 184. 150 Ibidem, p. 187. 151 „Monitorul Oficial al României ", Partea I, Legi, decrete, hotărâri şi alte acte, an

- Nicolae Cuclelis (fiu al soţilor Mariana Christu şi Gheorghe Cuclelis), nepot al Paulei Titulescu (căsătorită Christu), dar şi nepot al lui Nicolae Tirulescu. - Simona (Moni) Nicolau (fiică a soţilor Eugen Burcă şi Aurelia Ionescu), nepoată a Carherinei Titulescu (născută Burcă) , soţia lui Nicolae Titulescu. - Marie Yvonne (Voni) Antoniade (fiică a sorilor Lucia (Lucette) Burcă şi Dimitrie Brezulescu), nepoată a Carherinei Titulescu (născută Burcă) sotia lui Nicolae Ticulescu. Am căutat pe cei care au scris despre Nicolae Titulescu, î~ străinătate sau în România. . I-am găsit ca „mem bri fondatori" pe Jacques de Launay (istoric şi publicist belgian)'. M1roslaw Tejchman (istoric ceh); Milan Vanku (istoric sârb); Franciszek Golemski (istoric, politolog polonez). Lipsesc - referindu-mă la cercetători străini dedicari lui Nicolae Titulescu - nume ca: Walter M. Bacon jr. (istoric american); Zivko Avra~ovski (istoric sârb); S. Mikulicz (istoric polonez); Antonina Kuzmanova (istoric bulgar) .

III, nr. 261, 21 decembrie 1991. 152 Sergiu Celac (28 decembrie 1989-27 iunie 1990); Adrian Năstase (28 iunie 199016 octombrie 1991; 16 octombrie 1991-19 noiembrie 1992); Teodor Viorel Meleşcanu (19 noiembrie 1992-11 decembrie 1996); Adrian Severin (12 decembrie 199628 decembrie 1997); Andrei Pleşu (29 decembrie 1997- 17 aprilie 1998; 17 aprilie 1998-22 decembrie 1999); Petre Roman (22 decembrie 1999-28 decembrie 2000); Mircea Dan Geoană (28 decembrie 2000-28 decembrie 2004); Mihai-Răzvan Ungureanu (29 decembrie 2004-14 martie 2007); Călin Popescu-Tăriceanu (ad-interim 23 marcie-5 aprilie 2007); Adrian Cioroianu (5 aprilie 2007-15 aprilie 2008); Lazăr Comănescu (15 aprilie-22 decembrie 2008); Cristian Diaconescu (22 decembrie 20083 octombrie 2009); Cătălin Predoiu (ad-interim 3 octombrie-23 decembrie 2009); Teodor Baconschi (23 decembrie 2009-23 ianuarie 2012); Cristian Diaconescu (27 februarie-2 7 aprilie 2012); Andrei Marga (7 mai-6 august 2012); Titus Corlăţean (6 august 2012-10 noiembrie 2014); Teodor Viorel Meleşcanu (10 noiembrie24 noiembrie 2014); Bogdan Aurescu (24 noiembrie 2014-prezent). Durata unor mandate - şi las deoparte în mod deliberat pe interimari - a fost de doar câteva luni:

436

437

Sergiu Celac (circa 6 luni), Lazăr Comănescu (8 luni), Cristian Diaconescu (2 luni) Andrei Marga (3 luni) , Teodor Viorel Meleşcanu (două săptămâni). De intuitiv.' evidenfă, într-_o_ a~emenea _vi~eză „cic~larii': nu ~oe trece în revistă şi prelua principalei: dosare de polmca externa ş1, cu arac mai pupn, să se aplece asupra unei „problerne secundare - editarea documentelor diplomatice româneşti " . Această constatare n implică, ab contraria, că cei care au scat mai mult pe post s-ar fi aplecat cu un plus d~ interes şi bunăvoinţă asupra problemei editării documentelor diplomatice românesci liJ Relaţiile româno-sovietice. Documente, voi. I (191 7-1934), Ministerul Afac~rilor Externe al României, Direqia Arhivă Diplomatică ; Ministerul Afacerilor Externe al Federafiei Ruse, Departamentul Istorico-Documentar, colegiu de redaqie: Mihai-Răzvan Ungureanu, Şerban Scati, Nicolae Dinu, Dumitru Preda, Daniela Bleoancă, Aleksandr Alekseevici Avdeev, Vladimir Alekseevici Cijov, Piotr Vladimirovici Stegnîi , Piocr lvanovici Pronîcev, Liudmila Viktorovna Vnukova, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1999, 445 p.+VIII planşe; Relaţiile româno-sovietice. Documente, voi. II (1935-194!), Ministerul Afacerilor Externe al României, Direqia Arhivă Diplomatică; Ministerul Afacerilor Externe al Federaţiei Ruse, Departamentul Istorico-Documentar, colegiu de redaqie: Cristian Niculescu, Costin Ionescu, A.A. Avdeev, P.V. Stegnîi, A.A. Tolcaci, P.I. Pronîcev, R.F. Usaciova; autori: Vitalie Văratic, Dumitru Preda , Stelian Obiziuc; introducere Ioan Scurtu, Editura Fundaţiei Culturale Române , Bucureşti , 2003, 566 p.+ VIII planşe. 4 Ji România-Vatican. Relaţii diplomatice. I (1920-1950), Ministerul Afacerilor Externe al României, Direqia Arhivelor Diplomatice, autori: Marius Ioan Bucur, Cristina Păiuşan, Ioan Popescu, Dumitru Preda; au colaborat: Alexandru Ghişa , Costin Ionescu, Nicolae-Alexandru Nicolescu; cuvânt înainte: Mihail Dobre , ambasador al României pe lângă Sfântul Scaun; mons. Jean-Claude Perisset, nunţiu apostolic în România, Bucureşti, 2003 , 368 p.+ VIII planşe. 1 5 ' România-Polonia. Relaţii diplomatice. I (1918-1939), Ministerul Afacerilor Externe al României , Direqia Arhivelor Diplomatice, autori: Florin Anghel , Nicolae Mares, Dumitru Preda; colaboracori: Costin Ionescu, Nicolae-Alexandru Nicolescu, Cristina Păiusan, Maria Preda; cuvânt înainte de Mircea Dan Geoană , ministru al Afacerilor Ex.terne al României, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2003, 249 p.+22 planşe. 156 Relaţiile româno-spaniole. Documente (1936-1939), Ministerul Afacerilor Excer~e al României , Oficiul Arhivei Diplomatice, coordonator: Doru Liciu; colaboracori: Cosnn Ionescu, Alin Victor Marei , Laurenţiu Constantiniu; Institutul Culcural Român, Bucureşti, 2006, 322 p. w

. . .

Romanian-Norwegian Relations. Diplomatic Documents 1905-1947, M1nisti ~

0

f

Jardar Seim, Stelian Obiziuc; editori: Jardar Sei'.11 , Alin Victo.r M:ce'.; contribuţii: Doru . · Andrei Căpusan , ' Nicolae-Alexandru Nicolescu; cuvanc inaince de Jonas Gahr L1c1u, Afacerilor Externe al Norvegiei , si Adrian Cioroianu, ministru al iniscru al ' Sc0re , m Afacerilor Externe al României, Institutul Cultural Român, Bucureşti, 2007, 2~5- p. 1ss România-Israel. 50 de ani de relaţii diplomatice, voi. I (1948-1969), Manmerul Afacerilor Externe al României, Direqia Arhivelor Diplomatice, autori: Daniela ~leoancă, Nicolae-Alexandru Nicolescu, Cristina Păiuşan, Dumitru Preda; colaboraton: Teodor Gheorghe , Costin Ionescu, Cristian Tudorache; cuvânt înainte de: Victor Boştinaru, preşedinte al Comisiei de politică ext~rnă a C~merei D~putaţilor; Avra~am Millo , ambasador al Statului Israel la Bucureşn; postfaţa de Valenu Georgescu, pnmul ambasador al României în Israel, Editura Sylvi, Bucureşti, 2000, 458 p. 1S9 Confluenţe româno-finlandeze. Trei seco/,e de contacte. 85 de ani de relaţii diplomatice I

Romanialais-Suomalaisia Yhtymăkohtia. 300 vuotta kosketuksia. 85 vuotta diplo,naattisuhteita I Romanian-Finnish Confluences. Three Centuries of Connections. 85 Years of Diplomatic Relationships, Ministerul Afacerilor Externe, Ar~ivele 1?i.plomati~e, Ambasada României la Helsinki, aucori: Alexandru Popescu, Stelian Ob1Z1uc, Cost1n Ionescu, Nicolae Nicolescu, Cristian Tudorache, Ionela Anghel, Editura Institutului Cultural Român , Bucureşti, 2005, 309 p. l(,() Grigore Gafencu, Misiune la Moscova (culegere de documente), ediţie îngrijită de Ion Calafeteanu, Nicolae Dinu, Nicolae Nicolescu; cuvânt înainte de Teodor Meleşcanu, ministrul Afacerilor Externe, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1995. 161 Constantin Vişoianu, Misiunile mele (culegere de documente) , ediţie îngrijiră de George G. Potra şi Nicolae Dinu - coordonatori; Constantin I. Turcu, Ion Calafeteanu, Nicolae Nicolescu; cuvânt înainte de Adrian Severin, ministrul Afacerilor Externe, Editura Enciclopedică , Bucureşti, 1997. 162 Ministerul Afacerilor Excerne, Direqia Arhivă şi Documente Diplomatice, Mo-

mente dramatice pentru diplomaţia românească: epurările din anii 1947-1948, Bucureşti , martie 1997; Ministerul Afacerilor Externe, Direqia Arhivă şi Documente Diplomatice, Scurtă istorie a organizării MAE, Bucureşti, iulie 1997 . 163 Viorica Moisuc, România şi criw cehoslovacă. Documente. Septembrie 1938, Fundaţia Europeană Titulescu, Editura Historia, Bucureşti, 201 O, pp. 31 - 37. l(..i „Monitorul Oficial al României" , Partea I, Legi, decrete, hotărâri şi alee acce, an 173 (XVII), nr. 748, 17 august 2005, pp. 1-3. 165

Documente Diplomatice Române, seria I, volumul 11 , anul 1883, volum realizat de Alin Ciupală, Rudolf Dinu , Antal Lukacs; introducere de Rudolf Dinu , Edicura Academiei , Bucureşti, 2006 , CXLVll+595 p.; Documente Diplomatice Române, seria I, volumul 12, 1884-1885, editori Rudolf Dinu, Alin Ciupală, Antal Lukacs; editori

Foreign Affairs of Romania, Diplomacic Archives Deparcment; Miniscry of fore•r Affairs of Norway, Deparcment for European Affairs and Trade Policy, editori genera •·

ISociaţi Anca-Graţiela Moga, Nicolae Nicolaescu; introducere de Rudolf Dinu, Edi cura

438

439

Conphys , Râmnicu Vâlcea, 2010, 932 p.; Documente Diplomatice Române, seria I,

volumul 13, 1886, volum realizat de Alin Ciupală, Antal Lukacs şi Lidia Trăusan-M Editura Monitorul Ofi~ial, B~cureş~i, ~O 14; Documente Diplomatice Române, s~ria a !~:~: volumul 18, partea l 1 zanuane-30 1ume 1936, volum realizat de Laurentiu Const .. . . . . , annn 1u Alm-V1ctor Matei; introducere de Laurentiu Constantiniu Alin-Victor Matei M' · ' . . . . • • ' ' in1scerul Afacenlor Externe, Institutul Diplomatic Roman, Editura Academiei Române B . , ucuresn 2008, CXXXIV + 1.002 p.; Documente Diplomatice Române, seria a li-a, volumul j ' 8 partea a II-a, 1 iulie-31 decembrie 1936, volum realizat de Laurentiu · · ' , Consta nnn1u Alin-Victor Matei, Andrei Siperco; introducere de Laurentiu ' • Constantiniu , Ali'n -y·ictor' Marei, Andrei Şiperco; Ministerul Afacerilor Externe, Institutul Diplomatic Român Editura Conphys, Râmnicu Vâlcea, 201 O, CXl+9 l 8 p.; Memorialistică diplomatică: volumul I, Alexandru Em. Lahovary, Amintiri diplomatice. Constantinopol (1902-1906), Viena (I 906-1908), ediţie îngrijită de Adrian Stănescu şi Laurenţiu Vlad; studiu introductiv, selecţia documentelor, note, comentarii şi indice de Laurenţiu Vlad, Institutul European, laşi, 2009, L+ 150 p.; Documente Diplomatice Române, seria a III-a, România şi Tratatul de La Varşovia. Conferinţele miniştrilor Afacerilor Externe si ale adjuncţilor Lor (1966-1991), volum realizat de Mioara Anton; introducere de Mioara Anton, Editura Alpha MDN, Buzău, 2009, CLXXXII+ 1.275 p.; Prizonieri de război români în Uniunea Sovietică. Documente 1941-1956, colectivul de editare: Laurentiu Conscantiniu, Ilie Schipor, Vitalie Văratic (coordonator), Vladimir lvanovici Korota~v, Vladimir Nikolevici Kuzelenkov; studiu introductiv de Vitalie Văratic; Editura Monitorul Oficial, Bucureşti, 2013, LXVll+874 p. 166 Notă, Bucureşti, 17 octombrie 1991, George G. Pocra, Constantin I. Turcu, Ion M. Oprea către Adrian Năstase, ministrul Afacerilor Externe al României, la Bucureşti copie xerox în colecţia George G. Potra. 16 - Proiectul a cunoscut diverse variante, mai ample şi mai amănunţite în raport cu cel de faţă. Actualul text reproduce ad Litteram proiectul în varianta adusă la cunoştinţa opiniei publice româneşti - cf. Opera politico-diplomatică a Lui Nicolae Titu/eseu, în „Lumea", an XXX, nr. 28 (1495), 9 iulie 1992, pp. 27-28. Intervenţia unor funcţionari nepricepuţi a facuc ca în textul în limba franceză şi în textul în limba engleză să apară o serie întreagă de inadvertenţe (.,rearanjarea" textului iniţial de către birocraţii de la Fundaţia Europeană Titulescu ar putea lăsa să se creadă că s-a renunţat la ideea de a publica I 6 volume şi că sumarul acestora a fost schimbat, eliminându-se lucruri „neconvenabile"; noua titulatură a proiectului ar putea, la rândul său, să facă să se creadă că editorii au convenit asupra unui proiect şi mai larg, incluzând pe lângă opera politico-diplomatică şi opera ştiinţifică. Pentru edificare, cf. Fondation Europeenne Ticulescu, Projet. Publication de f 'a?uvre pofitique, diplomatique et scientifique de Nicofile Titu/eseu, Bucarest, 1992. Calitatea traducerii în limba franceză si în limba engleză nu onorează Ministerul Afacerilor Externe şi Fundaţia Europeană Titulescu. În ce mă 440

nu-mi pot asuma nicio responsabilitate, întrucât textul în cele două limbi nu • rni-a fose aracat. • . 168 O copie xerox m Colecţia George G. Pocra. . . _ i69 Notă, Bucureşti, 25 martie 1992, George G. Pocra ş1 Constantin I. Turcu ca ere Adrian Năstase, ministrul Afacerilor Externe, preşedintele Fundaţiei Europene Ticulescu, .

pnveşce,

la Bucu reşti - o copie în colecţia George G. Pocra. . . _ 1-0 N otă, Bucureşti, 19 iunie 1992, George G. Potra ş1 Constantin I. Turcu cacre Adrian Năstase, ministrul Afacerilor Externe, preşedintele Fundaţiei Europene Ticulescu - o copie în colecţia George G. Pocra. . _ n Notă, Bucureşti, 29 iunie 1992, George G. Potra şi Constantin I. Turcu cacre Adrian Năstase, ministrul Afacerilor Externe, preşedintele Fundaţiei Europene Ticulescu - o copie în colecţia George G. Pocra. m O copie xerox în Colecţia George G . Potra. 173 N icolae Titu/eseu şi judeţul Olt (album), colectiv redacţional: Agapie Viran, Dobre Marin , Grosu Aurelia, Ivaşcu Ion, Matiu Paul, Teodorescu Dorin, Zorzoliu Traian, Consiliul j udeţean Olt şi Complexul memorial „Nicolae Ticulescu", Slatina, 1996. . 174 Teodor Meleşcanu, Cuvânt rostit La Lansarea proiectului tipăririi operez po/1tico-diplomatice a Lui Nicolae Titu/eseu, Fundaţia Europeană Titulescu, Bucureşti, 15 martie 1993 (în mss, o copie xerox în colecţia George G. Potra). n *** Tipărire'a., operelor complete ale Lui Nicolae Titu/eseu, în „Meridian", 15 martie 1993; George Delacriş, Un proiect ce va deveni realitate. Editarea operei diplomatice a Lui

Nicolae Titu/eseu, în „Meridian", 16 martie 1993. 176 „Monitorul Oficial al României", Partea I, Legi, decrete, hotărâri şi alte acte, an III , nr. 261, 21 decembrie 1991. ir G eo rge G. Pocra, Fundaţia Europeană Titu/eseu. 2 OOO de documente Titu/eseu inedite. ,,Am ajuns La un punct critic al chestiunii aplicării tratatelor", în „Magazin Istoric", an XXXVI I, serie nouă, nr. 5 (424), mai 2003, pp. 13-17. n Vezi George G. Potra, Constantin I. Turcu, Ion M. Oprea, Notă asupra volumului, în Nico lae Titulescu, Politica externă a României (1937), pp. 19-32; George G. Potra, Constan tin I. Turcu, Note to the volume, în Nicolae Ticulescu, Romania's Foreign Policy 0937), pp. 19-32; Idem, Note sur !'edition, în Nicolae Ticulescu, La Politique exterieure ek La Roumanie (1937), pp. 21-36; George G. Potra, Studiu introductiv, în Nicolae Îitulescu, Opera politico-diplomatică (I ianuarie 1937-31 decembrie 1937), partea I, pp. 154-166. 19 - Interviurile au fost difuzate la Radio „Europa Liberă" la 6 şi 29 iulie 1981, 7, 14, 21 , 28 martie 1982, 4, 11, 18, 25 aprilie 1982, 2, 10, 16 mai 1982 - colecţia George Anastasiu/Gilbert Monney Câmpeanu (apud AFET); cf. şi Gh. Barbu, Ion Solacolu, Schimbarea aliantelor României de La Titu/eseu La Antonescu, Institutul European, laşi, 1995, passim. V~zi şi în Nicolae Titulescu, Opera politico-diplomatică (I ianuarie 441

1937-31 decern.brie 1937), partea a 11!-a, doc. nr. 367-379, pp. 2 043-2 112. Ye .. George Anastasiu, Nicolae Titu/eseu, ,,Europa Liberă" 18 ianuarie 1983 zi şi 180

s

.

'

'

. . a~el Radulescu ~l 89~~1.:7.0). Economist, diplomat, om politic şi de stat rom• Licenpac m drept al Univers1tat11 din Bucuresci. Doctor în drept al Universi·ca·c„ d' an. 11 C ons1·1·ier "nnanc1ar · la Legacia României ' · din ·Londra ( 1925-1928) Co ·1· '" 10 Pa ns. . . •. . · ns1 ier nnanciar . economist (dm 1928), apoi director al Sectiunii economice în Centrala M· · şi Afacen·1 or Strame · · (d' · in1scerulu I· m 1928). Ministru plenipotentiar (l ianuarie 1930) S b S • . . • · u secretar d tac m Mm1scerul Afacerilor Străine (21 octombrie 1932-29 august 1936) p •· . e I . I . . I . .. . .. . . ar ic1panc a ma1 mu te sesiuni a e Adunam ş1 Cons1ltulu1 Societătii Naciunilor la difcer 1·ce c fc · · . ' , ' on ennce mternar1onale pe probleme economice si financiare, ca si la Conferinta Dez • '.. (1932) p d' · · · ' • • armaru . . reşe mc.e .al ~om1s1e1 pentru buget a Societăfii Nariunilor (1935). Membru as~c1~c al Ac~dem1e1 Diplomatice Internarionale (l 935). Cel mai apropiat colaborator al lu.1 ~JCo)a~ T 1cul.escu. Preşedinte al Comisiei Române pentru Aplicarea Convenriei de Armisttpu (no1embne 1944-aprilie 1945). Arestat şi „rerin ut administrativ" (1948-1950) Co~damnat 24 de luni (1 august 1951-1 august 1953). Închis la Ocnele Mari. L~ exp1rarea te:me.nului, pedeap~a i.s-a prelungit cu 60 de luni (1 august 1953-1 augusr 1~58). Pus m. libercace la 23 iunie 1954. Vezi şi Horia Dumitrescu, Diplomatul Savel Radu/eseu, Editura Pallas, Focşani, 2003, passim. '. Gheorghe Paraschivescu. Diplomat de carieră. Ministru plenipotenriar cls. I. Tnm1s extraordinar şi ministru plenipocenriar al României în Japonia (1 manie 193915 decembrie 1940). Preşedinte onorific al Asociariei românilor ce crăiesc în China. Pus în retragere la 1 mai 1941 - cf Organizarea institufională a Ministerului Afacerilor Externe. Acte şi documente, voi. li (1920-1947), edirie îngrijită de Ion Mamina, George G. Pocra, Gheorghe Neacşu, Nicolae Nicolescu, Fundaria Europeană Ticulescu, Bucureşri, 2006 [în continuare Organizarea institufională a Ministerului Afacerilor Externe. Acte şi documente, voi. II (1920-1947)], p. 104; Iolanda Ţighiliu, Românii din China în prima jumătate a secolului XX p. 253. 182 Valiză (tip ladă) din lemn (fr). 183 S . G J cnsoare, eneva, 4 septembrie 1985, George Anastasiu către [onel [Burcă? Coleqia George Anastasiu (o copie xerox în Colecria George G. Potra). 184 Că cei doi (sau măcar unul dintre ei) au vândut documente Tirulescu (cel puţin° parce a lor) la Hoover Archives mi s-a confirmat indirect de reacria la cererea mea expresâ din 2002 privind consulrarea fondului Tirulescu; conducerea de.la Hoover Archives mi-a c~ruc o dovadă - drept condirie pentru consultarea unor segmente ale fondu lui Tirulescu - că cei doi nu mai sune în viară, dară fiind specificarea că respectivele documente au fose încredinpre cu condiria ca ele să fie consultare după moartea lor. Quod erat demonstrandum. 18

•

Inventarul fondului de la Londra, publicat de Gh. Buzatu , confirmă ac~~,s~:i presupunere - cf. Gh. Buza cu, N Titu/eseu: Regăsirea arhivei personale, ,.pierduta 111 185

442

.J/ area ,y;;zboiului în Din istoria secretă a celui de-al Doilea Război Mondial, voi. II, ,,,.ro u • Editura En c iclopedică, Bucureşti, 1995, pp. 313-329. • _ . 186 Fax, Lausanne, 25 august 1995, Gilbert Monney Campeanu catre Vlad Andrei Moga, la Bu c ureşti; Fax, 30 mai 1997, Gilbert Monney Câmpeanu către George G.

Potra, la Bucureşti - Coleqia Ge~r.ge ~· Pocra: _ _ 1s· Nicolae Tirulescu, Opera polzttco-dzp/,omatzca. Corespondenfa, volumul I (1921-1931), ,tra J, partea a II-a, volum îngrijit de George G. Porra; colaboratori: Delia Răzdolescu, ~!berc Monney Câmpeanu, Daniela Boriceanu, Cristina Păiuşan, Fundaria Europeană 1itulescu, Bucureşti 2004, 1.236 p.+32 iluscrarii. . 188 29 decembrie 1997-17 aprilie 1998; 17 aprilie 1998-22 decembne 1999. 189 Scrisoare, 15 ianuarie 1998, Bucureşti , George G. Pocra către Gilbert Monney Câmpeanu, la Lausanne - Coleqia George G. Potra; AFET. 190 George I. Duca (1905-1985). Diplomat şi publicist român. Licenriar al Facultăfii de Drept din Bu cureşti. Misiuni diplomatice: Washington, Tokyo, Rio de Janeiro, Stockholm. Ataşat de legarie la Legaria de la Washington (I octombrie 1928) . Chemat tnAdminiscraria centrală (1 ianuarie 1931). Secretar de legarie cls. III (1 iulie 1932). Transferat la Legaria de la Tokyo (1 ianuarie 1933); Legaria de la Rio de Janeiro (I iulie 1934). Secretar de legarie cls. II (I decembrie 1936). Transferat la Legaria de la Washington (l aprilie 1937). Chemat în Adminiscraria centrală (I august 1939). Secretar de legarie cls. I (1 mai 1941). Director al Personalului (I 7 mai 1941 ). Transferat la Legaţia de la Budapesta (3 iulie 1941). Consilier al Legariei României la Stockholm (1943-1946), unde a dus negocieri secrete cu reprezencanrii URSS şi, neoficial , în numele opoziriei democrate, cu Aliaţii şi sovieticii ( 1943- 1944) privind ieşirea României din război. Stabilit în SUA (1948). Memorii. S-a sinucis. 191 Memoriu, 9 februarie 1998, Bucureşti, George G . Potra către Şerban Sraci, la Bucureşti - Coleqia George G . Pocra; AFET. Reaqia destinatarului - sau, mai bine zis, lipsa de reaqie - a adăugat o nouă dezamăgire, confirmându-mi încă o dacă divorrul dintre inteligentă si caracter. 192 Cuvânt d~ ~ulrumire adresat de Adrian Năstase, ministru de Externe al României , prinţului Dimitrie S~urdza pentru contriburia financiară subsranrială adusă la achiziţionarea săbiilor lui Alexandru Ioan Cuza şi intrarea lor în patrimoniul narional, în Adrian Năstase, România după Malta. 875 de zile ia Externe, voi. 8 ( I ianuarie-31 martie 1992), pp. 200-201. 19 1 · La 26 septembrie 1986, George Anastasiu a desemnat ca moştenitor al tuturor lucrurilor sale din Elvefia (inclusiv cele privind pe Nicolae Tirulescu) pe domnul dr. Gilbert Monney Câmpeanu. i·i. Crasă eroare! În octombrie 2002, câ nd aveam să preiau de la dr. Gilbert Monney Câmpeanu fondul de documente Tirulescu, aveam să constat că George Anastasiu/ Gilberc Monney Câmpeanu se afla u în posesia unui număr mai mic (circa 1.000) de 443

file-document, originale desprinse din cele 187 · r· I p [' b . . , caiete 1tu eseu. entru a n ine înt precizez ca cele 187 de caiete însumau 9 350 ['ile D ·c . . • . I ,eles, . . n . 1re1enp este ca m caiete e vând Hoover Arch1ves rămăseseră doar copiile; cele circa 1.000 de file-d Ute la • . . ocument era 011.· . I • fi ~~~a e, _m orma man_uscns, imensa majoritate manu propria Titulescu. u Scnsoare, 18 mai 1998, Bucuresti, George G. Potra către Dimitrie St d G C I · ' ur za I eneva - o ecpa George G. Potra; AFET. Un răspuns negativ m-ar fi dezamă · d, a I-as fi fa · · L. . • . gir, ar , 1 acceptat ara comentanu. 1psa oncaru1 răspuns m-a deceptionat fa.ca· d .. . • bd . . , n u-ma sa ma mere aca nu cumva proiectul i s-a părut „prinţului" lipsit de interes nation I da • · I" ·d ·[' , a sau ca nu cumva „pnnţu n-a I entmcat în el facrori generatori ai unei lovituri de · · 1magine. 196 S · . cnsoare, 29 ocrombne 1999, Mihai-Răzvan Ungureanu către Gilbe M rt onney am~eanu - AMAE, Cab inetul D1rectorului Direqiei Arhivă Diplomatică.

c·

.

.

Memoriu, Bucureşti, 18 iulie 2002, George G. Potra director executiv al Fund · · · ' ane1 uropene T1tulescu, către Şerban Mihăilescu, ministru pentru Coordonarea Se ' . I .G I cretanatu u1 enera al Guvernului României - AFET. 19

'

E

HG nr. 870, Bucureşti, 16 august 2002, în „Monirorul Oficial al României" Par~;: I, _Legi, de.crete, hotărâri şi alte acte, an XIV, nr. 633, marţi, 27 august 2002, p. 5'. Nicolae T1tulescu, Opera politico-diplomatică. Corespondenţă, volumul J (19211931), partea I şi partea a ff-a, volum îngrijit de George G. Potra; colaborarori: Delia 198

Răzdolescu, Gilbert Monney Câmpeanu, Daniela Boriceanu, Cristina Păiusan; cuvânt îna'.n.re de Adrian Năstase, prim-ministru al Guvernului României, preşedi~re al Fun-

~apei ~~ropen_e Titulescu, Fundaţia Europeană Ticu lescu, Bucureşti, 2004, 1.238 p.+32 il~strap1. Dupa cum se poare observa, am înscris numele lui Gilbert Monney Câmpeanu pnntre colaborarori, exclusiv pentru faptul de a fi păstrat cu grijă documentele Tirulescu încredinţare la moarte de George Anastasiu. 200

La Casa Tirulescu, la 2 iulie 2003.

Cf George G . Porra, Cortină de final. Ultimele zile ale Lui Nicolae Titu/eseu, în Parad·g „ D iscurs. · M.eto da.· Permanenţe. Omagiu profesorului Gh. Buzatll, 1 mele is· t oriei. voi. II, coordonaror Stela Cheprea, Academia Română - Filiala Iasi, Centrul de lsrorie 201

şi

~~:ili~~ie Europeană, .Casa Editorială Demiurg, Iaşi, 2009, pp. 286-30 I. SC11soare, 8 mame 2004, [Bucureşti], Dorii Blaga către George G. Pocra, la Bucureşti - Coleqia George G. Porra; AFET.

.1 Declaraţie, [Bucureşti], 14 iunie 2005, dară de Ana Dorica Bugnariu (Dorii Blaga) Fundaţiei Europene Titulescu, la Bucuresri - Colectia George G. Porra; AFET. )Q ,., • In anul 2012, Dorii Blaga stăruie asupra nemulţumirii generare de construcp~ 20

I

)

•

amintitei săli de sport, dar, spre onoarea dânsei nu mai aminteste de răspunderi niciodaca reale în acest sens ale fostului prim-ministru ~ cf Dorii Blag~. Tatăl meu Lucian Blaga. Editura Humanitas, Bucureşti, 2012, p. 187. 444

G eorge G. Potra, Imagini inedite dintr-un album de familie. O echipă, o familie. T,tulescu-Blaga-Brediceanu, în „Magazin Istoric", an XXXIX, serie nouă, nr. 8 (461), ugusr 200 5, p. 32+2 file cu 1O ilusr. a 206 George G. Pocra, Nu este momentul descurajării, ci al acţiunii (f-f/), în „Magazin sco rl·c" , an XL ' serie nouă, nr. 10 (475), ocrombrie 2006, pp. 39-45; nr. 11 (476), 20,

1

noiembrie 2006, pp. 78-83. 207

Lucian Blaga în diplomaţia românească, în colaborare, îngrijitor de ediţie George

G. Porra; colab orări: Nicolae

Mareş, Alexandru Popescu, Ion Brad, Ion Floroiu, Pavel

Ţugui, George G. Potra, George Corbu, Municipiul Sebeş, Fundaţia Europeană

Timlescu, Centrul C ultural „Lucian Blaga" - Sebeş, Fundaţia Culturală „Lucian Blaga" Sebeş, Sebeş, 2011, 188 p. şi 77 ilust. zos George Corbu, Activitatea diplomatică a lui Nicolae Titu/eseu oglindită în cores-

pondenţă in edită defam~lie, ~n ~,Acasă",.an V,.nr. 1-2 (l~-18), '.anuarie-::iu~ie_20!~'. PP· 70-81 . Editorul prec1zeaza ca „textul mcredmpt acum t1parulu1 fusese gand1t, m Imu mari, încă de la început ul a nu lu i 1990, cu intenţia de a fi prezentat în cadrul Simpozionului «Nicolae Titulescu - 50 de ani de la trecerea în eternitate», organizat în ziua de 15 martie 1991, în amfiteatrul Liceu lu i «Nico lae Tirulescu» din Slatina, judeţul Olt. I I Împrej urări le n u ne-au permis să onorăm invitaţia organizatorilor (Inspectoratul pentru Cultu ră al Judeţului Ole şi Liceul «Nicolae Titulescu» Slatina), care au avut bunăvoin ţa de a trece în programul, tipărit, al respectivei manifestări omagiale ciclul comunicării " de faţă. 209 Luchian D eaconu, Nicolae Titu/eseu, luptător activ pentru desăvârşirea unităţii naţionale a po,porului român si recunoasterea ei internatională, comunicare suscinută la sesiunea ştiinţifi că organizară de Filiala de la Craiova a Asociaţiei de Drept Internaţional şi Relaţii Inte rn aţional e (ADI RI), cu ocazia aniversării a 100 de ani de la naşterea lui NicolaeTirulescu - 12-13 martie 1982; Idem, Noi mărturii documentare referitoare la lupta pentru făurirea statului naţional unitar român, în „Oltenia", V-VI ( 1984-1986) , Craiova, 1987, p p. 99-103; Idem, Activitatea de la Paris din anii 1918-1919, debutul diplomatic al lui Nicolae Titu/eseu, comunicare susrinută la sesiunea sriinrifică aniversară „Nicolae Tirulescu" organizară cu ocazia sărbăto~irii a 11 O ani de 'ta n~şrerea marelui diplomat român, Craiova, 4 martie 1992; Idem, Nicolae Titu/eseu şi propaganda naţională românească desfăşurată în Franţa în anii 1917-1919, comunicare susţinură la „Zilele Nicolae Tirulescu", edir ia a VIII -a, 1998, în „Caierul simpozionu lu i", Slatina, 1998, pp. 30-33; Idem, Patr~ discursuri inedite ale diplomatului român Nicolae Titu/eseu, comunica re s u stinută la „Zi lele Nicolae Tirulescu", editia a X I-a, 200 I, în „Caietul sirnpozionului" ,' Slatina - Nicolae Titulescu, 2001, pp. 8-14. 210 Luchian Deaconu, Franţa şi România unite în comunitatea de sacrificiu în anii 19/6-1918. Documente externe din arhivele Consiliului Naţional al Unităţii Române de la Paris, redacţia ziarului „La Roumanie", coloniei române din Paris, voi. /, doc. 1-235, I

I

I

445

I

5 decembrie 1916-22 noiembrie 1918; voi. I!, doc. 236-550, 24 noiembrie 1918-22 · . 1922, Editura Sicech, Craiova, 2009, 369 p.+385 p. Zltnze Toma Rădulescu, Etape şi perspective ale constituirii fondului memoria/ Nico/. Titu/eseu, Sesiunea şciinrifkă aniversară „Nicolae Ticulescu", dedicară împlinirii a ani de la nascerea marelui diplomat român, Secciunea „N icolae Ticulescu - omul c· I O · ' , anu. rarul ", Craiova, 4 manie 1992; Idem , Deschidere Cabinet Titu/eseu la Craiova 16 m . ' arr1e 2005, Radio Oltenia, Craiova, 22 martie 2005; Idem , Fondul „Nicolae Titu/eseu" din 211

te

Muzeul Olteniei, comunicare prezentată la „Zilele Nicolae Ticulescu", edifia a XX-a, 2009, în „Caierul simpozionului", comuna Nicolae Ticulescu, 17 marcie 2009. 212

Bucur Chiriac, Amintiri despre apusul zeilor, voi. I, Editura Graph, pp. 289-292 şi 308-321.

Buzău, 201 I

213

Cf George Pocra, Cuvânt rostit la omagierea profesorului Nicolae Simache, 19 noiembrie 1975.

'

Ploieşti,

George G. Pocra, Titu/eseu. Avatarurile elveţiene ale unui proscris, conferincă susrinucă sub auspiciile Fundariei Europene Ticulescu, Casa Ticulescu, Bucureşti, 25 ma~cie 2008; publicară în „Hiscoria", an V1II, nr. 77, mai 2008, pp. 31-38; cf şi Idem, le., în Adrian Năstase, George G. Pocra, Titu/eseu - Ziditor de mari idealuri, edicia a II-a , , pp. 294-311. 214

George G. Pocra, Din culisele demiterii lui Nicolae Titu/eseu. Treptele dizgraţiei (I-III), în „Magazin Istoric", an. XXI , nr. 3 (240), manie 1987, pp. 22-26; nr. 4 (24 1), 211

aprilie 1987, pp. 22-26, 32; nr. 5 (242), mai 1987, pp. 28-32. Carol al II-iea, Intre datorie şi pasiune. Însemniiri zilnice, voi. li (1939-1940), edirie Narcis-Dorin Ion , Casa de editură şi presă „Şansa" SRL, Bucureşti , 1996, p. 87. 217 Ibidem, p. I 02. 216

îngrijită de Marcel-Dumitru Ciucă şi 218

Vezi Nicolae Titu/eseu-Nicolae Raicoviceanu. pp. 172-175.

Mărturiile unei prietenii, doc. 96, 97.

219

Vezi facsimilul în Nicolae Titu/eseu, un mare Român, un mare European, un mare Contemporan. O restituire foco-documentară, foco nr. 413-414, p. 303.

Scrisoare (fr.), [Paris, martie 1940], Nicolae Ticulescu către Politic Federal, la Berna -AMAE, Fond 77/T.34, voi. 3-4. 220

şeful

Deparcamencului

După decesul lui Giuseppe Mona , conducerea Departamentului Politic Federal a fose luară de Marcel Pilec-Golaz, care a scat în fruntea acestui departament în perioada 6 martie 1940-4 ianuarie 1945. 221

222

Giuseppe Mona (17 decembrie 1871-23 ianuarie 1940). În februarie 1940, Agoscina Mona şi copiii adresau lui Nicolae Ticulescu o scrisoare de mulrumiri pentru condoleanrele transmise cu ocazia morrii consilierului federal Morea - AMAE, Fond 77/T.34, voi. 15. 446

221

Telegramă (fr.), în clar, Berna, 9 ianuarie 1940 , Giuseppe Morea către Nicolae

I cu la Sainc-Moritz - Ibidem. (c·) . 19 apn·1·ie 1940 , Nicolae Ticulescu n. ' pans,

1itU '. !!•esScnsoare

către Marcel

la Be rna - Ibidem.

·1

. G I Pdec- o az,

·· ·

··

· d eca d.a a Iu n1·1· octombrie 1940 ' Prefectura Alpi or Mannm1 „autoliza Ipe· ,,, -In pnma •• Ţ' I u1 ,.,. lae 1cu eseu, r,cost ministru al Afacerilor Străine al României, titular X Aal paşaporcu · · ,,1co . d ca· ·1n Elvecia pe sosea, cu masina sa nr. CD 641 . utonzapa este 767 sa se u , • , · c Al ·1 nr, · "_ Notă , Nisa • 7 octombrie 1940, Prereccura pt or ,,,labilă' pâna. La l5 octom b~te . · i Divizia a II-a - Ibidem. Marmm ,. (fr. ) , Cannes , 8 noiembrie 1940, Nicolae Ticulescu Marcel 226 Scnsoare

către

p·J t Golaz la Berna - Ibidem. te!;. NicoÎae Titu/eseu, un mare Român, un mare European, un mare Contemporan.

O restituire foto-documentară, foco nr. 415, p. 302.

. . . • us George G. Potra, Titu/eseu. După~? de ani din nou Acasa, Fundapa Eu1opeana hors texte. îi1tuIeseu, Sebes,, 2013 • 576 p.+98 iluscratll · . . . . · R • C t · m F.C. Nanu , Ministeru/Afacerilor Străine şz Servzczul D1plomat1c oman. um_es e ŞI cum ar tre bu1· sa· fite - AMAE , Problema 82 ' voi. 8, pp. 79-120; apud Organizarea 47) instituţională

a Ministerului Afacerilor Externe. Acte şi documente, voi. li (1920-19

,

pp. 454-485.

. · , d (P · ) · C . N anu ( 1894- 1975) . Diplomat român. L1cennac tn repc. ans •.'lO F re d enc . . • I II· Ataşat de legari e (1918); secretar de legape cls. III (1920)_, secretar de _le~ape c s . . (1921 ); secretar de legarie cls. I (1925); consilie~ de leg.ape (1930) · ~tniscru plenipotenciar cls. II (I octombrie 1936); ministru plenipotenpar cls. I (I ~a1 1941 ). A_ avut misiu~i la Berna Londra, Washington, Berlin , Varşovia, Buenos Atres, Mo~cev1deoj Madrid. Funccii:' Director ajutor la Diviziunea Tratatelor ( I iunie 1~34?. _D1rector Cabinetului Cifrului (23 noiembrie 1936). Trimis extraordinar ŞI ministru _plenipotenciar la Buenos Aires şi Montevideo (1937-1939); Madrid (1939-1_940). ~ 11:eccor al Afa~erilor Administrative si Judiciare (25 februarie 1941). Membru tn Com1S1unea Consultativă de înaintări în grad a Ministerului Afacerilor Străine. Secretar ~eneral al Ministerului Afacerilor Străine, prin delegarie (8 august 1941-8 sepcembne 1941 ). linm1s · · extraordinar · s1· mmtstru · · · · 1a Stockholm ( 1 septembrie 1943-1 octomp 1en1potenpar brie 1944) , unde a ~urcat negocieri secrete pentru încheierea armistifiului, cu reprezen_tanţi oficiali ai URSS, în capitala Suediei, inclusiv cu ambasadoarea Aleksandra Kollonra1. După război, a rămas în emigratie. BI Ibidem, p. 454.

~

si

!.\!

H1

Ibidem, pp. 478-479. • .· I on A nconescu ( 1882-1946). Maresal si om de scat roman. A urmat cursu11le , , „

Şcolii Militare de Ofireri de Infanterie şi Cavalerie din Bucureşti ( ~ 902_- l _904), Ş~o 111

Speciale de Cavalerie din Târgovişte (1906), Şcolii Superioare de Razbo1 din Bucu1eşn 447

(1909-191 I). A absolvit Cursul poscacademic de informaţii al armatei franceze de Versailles. A parcurs toace treptele ierarhiei militare, de la sublocotenent (1904) la la de brigadă (1931 ), general de divizie (1937) si maresal (1941) În timpul p ~eneral • . . . ' · · nrnulu·I Razbo1 Mondial a fose seful Biroului Operacii al Marelui Cartier General Î . . . ' . • .. · n această cal1tace, a concnbutt la elaborarea planunlor de operam ale armatei române î I . .. . , n ce e trei cam panu: 1916, 1917 ş1 1918-1919. Comandant al Centrului de inscructie al c I .. . . . . , ava ene1 dm S1b1~ ~1926-192~) _ş,_ al Şco!ii Superioare de Război (1927-1929; 1931 - 193 ). 3 ~caşat mil1ca_r al Rom.antet _Ia _P ans (30 a~gusc 1922) şi la Londra (inclusiv Bruxelles), intre 2~ mat l 923 __ş1 14 1ul1e 1926. Nicolae Ticulescu l-a desemnat ca delegat la Confennţa Reparap1lor de la Londra (1924) şi la Conferinţa pentru Dezarmare de la Geneva. Şef al Starului Major General ( 1933- 1934). Ministru al Apărării Naţionale (2S decembrie 1937- 10 februarie 1938; 10 februarie-30 martie 1938). Ministru ad-interim al Aerului şi Marinei (februarie-martie 1938). A protestat energic împotriva acceptării notelor ultimative ale guvernului sovietic din 26-27 iunie 1940, cerând apărarea teritoriului na5ional. Internat la Mănăstirea Bistriţa din dispoziţia Regelui Carol al II-iea (iulie 1940). In urma Dictatului de la Viena, a fose însărcinat cu formarea guvernului (4 septembrie 1940), fiind investit cu depline puteri. A impus Regelui Carol al II-iea să abdice (6 septembrie 1940), succesiunea tronului revenind lui Mihai I. În ianuarie 1941, a înăbuşit rebeliunea legionară. A condus ţara prin decrete-legi. A promovat o politică externă alături de Germania şi Italia. În iunie 1941 a decis intrarea României în război pentru recuperarea Basarabiei şi a nordului Bucovinei. A acceptat continuarea operaţiilor armatei române şi dincolo de Nistru. După înfrângerea de la Scalingrad , a permis şi iniţiat tratative secrete privind scoaterea ţării din război. A fost înlăturat de la putere prin lovitura de scat de la 23 august 1944. Preluat de Armata Roşie (septembrie 1944), a fose ţinut în URSS până în aprilie 1946. În 1946 a fose adus în ţară şi judecat de „Tribunalul poporului" din Bucuresci. A fose condamnat la moarte si executat la închisoarea Jilava ' (I iunie 1946). Hs Mihai A. Antonescu. rn Consiliul Suprem. 236 Ca ministru ad-interim la Ministerul de Externe în perioada 20 decembrie 194030 iunie 1941. 2r În urma tratativelor româno-bulgare care au avut loc la Craiova, între 19 augusr7 septembrie, la 7 septembrie 1940 a foc semnat un Tratat între cele două ţări , prin care parcea de sud a Dobrogei (Cadrilaterul), format din judeţele Durostor şi Caliacra, revine Bulgariei. Cu acest prilej are loc un schimb de populaţie. Totodată, parcea bulgară se obligă să plătească o despăgubire de un miliard de lei şi să îngrijească mausoleul de la Griviţa al ostaşilor români căzuţi în Războiul pentru Independenţă (1877- 1878) ~ Istoria politicii româneşti în date, coordonator Ion Calafeceanu, Fundaţia Europeana

.

448

Editura Enciclopedică ' Bucuresci . , 2003 [în continuare Istoria politicii româneşti ln date] , P· 329. . . ns În perioada 16--24 august 1940, la Turnu Sevenn, au loc cracanve mere delegapa • a· condusă de Valer Pop si delegacia ungară, condusă de Hory Andras. La 16 aurornan , ' . . . . . . . st delegaţia ungară prezintă un lung memonu pnn care cere cedarea unui centonu de

1itU Ies Cu ,

A

•

:.OOO km2 , cu o populaţie de 3.90~-~00 de lo_cuic~r~, _d in care ~.200.~0~ rom_âni, zoo.OOO maghiari, 500.000 germant şi alee naponalttap. Delegapa romana respinge

1 a~esce cereri, declarând că ele nu por constitui „o bază acceptabilă de discuţi~" . L~ 19 auust Valer Pop prezintă un memoriu în care propune efectuarea unui schimb de ~pulaţie, însoţit, în subsidiar, de unele rectificări_ d~ fronti_:ră. ,,De~egaţia r~mân_ă - s~ arată în memoriu - este dispusă să continue negoc1enle, claca delegapa ungara ar b10evo1 să-i comunice că este gara să accepte, în numele guvernului ungar, ca bază de discuţie, principiul schimbului de populaţie". Delegaţia ungar~ cere ~a _parcea _română. să facă o contrapropunere cu caracter teritorial , ceea ce delegapa romana refuza. Tratativele sunt întrerupte apoi până la 24 august, şefii celor două delegaţii mergând la Budapesta şi Bucureşti după noi instrucţiuni. La 23 august, ora 17, la Bucureşti are loc un Consiliu de coroană, care formulează astfel mandatul delegaţiei române: să obţină adeziunea delegaţiei ungare la principiul schimbului de populaţie; să se hotărască după aceea numărul locuitorilo r de naţionalitate maghiară ce urmau să fie transferaţi în Ungaria şi , în final, să se stabilească consecinţele teritoriale ale transferului de populaţie. Reprezentantul ungar a primit instrucţiuni să adopte o „atitudine fermă " şi să ceară propuneri teritoriale concrete din parcea delegaţiei române. La 24 august cele două delegaţii se reîntâlnesc pentru a constata că fiecare menţine la baza propunerilor sale vechile principii: cea română - schimbul de populaţie; cea ungară - cedările teritoriale. În aceste condiţii lucrările se întrerup, fără a mai fi reluate vreodată, deşi Regele Carol II , I. Gigurcu şi M. Manoilescu dau dispoziţii în aceeaşi zi lui Valer Pop să se reia discuţiile la 28 august, când delegaţia română urma să prezinte o hartă pe care să fie concretizat modul în care înţelegea parcea română „soluţionarea diferendului " pe baza schimbului de populaţie; delegatul ungar pare „foarte satisfăcut" şi propune continuarea negocierilor într-o localitate din Ungaria. Negocierile nu vor mai fi însă reluate, Puterile Axei impunând soluţia „arbitrajului" - Istoria politicii româneşti în date, pp. 326- 327. 239 lon Gigurcu (Gigârcu) (1886--1959). Inginer de mine, om politic şi de stat român. Studii universitare la Freiburg şi Charloccenburg (Germania). Director general al Societăţii Mica"· presedinte al Societătii Nitrogen"; presedinte al Băncii de Sconc. Ministru al l~duscri~i si 'comercului (28, d~cembrie 1937~1 O februarie 1938). Ministru al lucrărilor Publice si Co:nunicaciilor (24 noiembrie 1939- 11 mai 1940; 11 mai-I iunie 1940). Ministru al Afacerilor s'crăine (1-28 iunie 1940). Ministru secretar de scat (28 iunie-4 iulie 1940). Preşedinte al Consiliului de Miniştri (4 iulie-4 septembrie 1940). 449

Membru al Directoratului Frontului Renasterii Narionale. Arestat si întemnita I s· • • • t a igh Malmaison; moare în închisoare. ' et, Gheorghe Tătărescu ( 1886-1957). Jurist, publicist, diplomat, om politic si d român. Licenriat în drept al Universicătii din Bucuresci. Doctor în drept al U . ' ~ s_tat . . • . ' . .• niversitatii d in Pans (1912). Avocat in Baroul din Goq. Unul dintre membrii marcanti a· p .d ' . · I L"b 1 · 1·d - ·· · · · " ' i arn ului N apona i era şi i er al grupam „nnenlor liberali . Secretar general al p ·d . . . . . . . . art1 ului Naponal Liberal (1931) si presedinteal Pamdului Nanonal Liberal (Gh Ta't·. ) • . • . • , . a1escu , intre 1945 ŞI 1947. Deputat (dm 1919) . Ministru în mai mulre rânduri· al Ind · . . . . . · l'.Stne1 şi .. Comerrulu1, al Armamentelor; al Aeru lui s1 Mannei ad-interim· al Af:acer·ilo S .. . . . · • ' r traine a~-znterzm_ (2-1~ octombrie 1934; 10 februarie-30 martie 1938); de Interne. Prim-rni111stru (5 1anuane-l octombrie 1934; 2 octombrie 1934-29 august 1936· 29 . . . . , august 1936~ 14 noiembne 1937; 17 noiembne-28 decembrie 1937; 24 noiembrie 193911 mai 1940; 11 mai-4 iulie 1940). Ambasador al României la Paris (9 decembrie 193830 august 1939). A susrinut regimul autoritar al Regelui Carol al II-iea. Vicepresedince al Frontului Renaşterii Narionale (din 23 iunie 1940). Vicepreşedinte al Consili~lui de Miniştri şi ministru al Afacerilor Externe (6 martie 1945-6 noiembrie 1947), în guvernul Petru Groza, calitate în care a condus delegafia română la Conferinp de Pace de la Paris (1946). Ca urmare a votului de neîncredere din parcea Parlamentului dominat de comunişti, a demisionat din guvern (6 noiembrie 1947) şi s-a retras de la conducerea partidului (3 decembrie 1947). Arestat (în noaptea de 5/6 mai 1950) şi închis la Sighec. Eliberat în iunie 1955. Membru de onoare (22 iunie 1937) al Academiei Române. Repus în drepturi (3 iulie 1990) ca membru de onoare al Academiei Române. 2 0 "

(l4 iulie-27 noie~brie 1931). Arestat în anii 1944-1945 şi 1948-1950. A murit în I chisoarea de la S1gher. n w Caro l al II-iea (1893-1953) . Rege al României (1930-1940). Fiul Regelui

0_7

Mihail Manoilescu (1891-1950). Inginer, economist, om politic şi de stat român. A urmat cursurile Şco l ii Narionale de Poduri şi Şosele ( 1915). Subdirector ( 1919), director ( 1920) şi director general al Refacerii Industriale în cadrul Ministerului Induscriei şi Comerrului. Profesor universitar la Universitatea din Bucuresti si la Scoala Politehnică. Unul dintre întemeietorii neoliberalismului în România. A elab~r;t teo;·ia corporatismului integral şi pur şi teoria generală a proteqionismului cu taxe vamale pentru ramurile în care se realizează cea mai ridicată productivitate a muncii. Presedinte al Asociafiei Genera le a Inginerilor din România (1935). Membru al Partidul~i Poporului (19261927) şi al Partidului Narional Ţărănesc (1927-1931). Deputat (din 1926) şi senator. Subsecretar de Stat în Ministerul Finanrelor (30 manie 1926-4 iun ie 1927). Apropiat al principelui Carol, a contribuit la aducerea acestuia, în 1930, pe tronul României. Ministru în mai multe rânduri: al Lucrărilor Publice si Comunicariilor ( 13 iunie8 ocrombrie 1930); al Industriei şi Comerrului ( 1O ocr.ombrie 1930~ aprilie 1931; 18 aprilie-14 iulie 19 31); al Afacerilor St răi ne ( 4 iul ie-4 septembrie 1940; 4 septembrie-14 septembrie 1940). A acceptat, sub presiunea Germaniei şi Italiei, semna~e~ Dictatului de la Viena (august 1940). Guvernaror al Băncii Narionale a României

Ferdinand I şi al Reginei Maria. Memb_r~ de o~oare a! A~ademiei Române martie 1), preşedinte de onoare al Academiei Romane (8 iu111e 1930-5 seprembne 1940). 192 În perioada 1918-1927 a renunpt de mai multe ori la calitatea de moşteni cor al tronului, ărăsind pra. Sosit incogniro în pră (6 iunie 1930), a fost proclamat rege de către ~arlament. A manifestat o preocupare specială pentru dezvoltarea economică a României i encru viap culturală. Pe plan extern, a menrinut alianp cu puterile occidentale ~e~ocratice. Pe plan intern, a aqionat pentru dezbinarea şi discreditarea partidelor olirice. La 1O februarie 1938, a instaurat un regim monarhic autoritar. Măsurile ~doptate (o nouă conscitufie, dizolvarea partidelor politice, înfiinprea Frontului Renaşteri i Narionale, reforma administrativă, a viefii parlamentare etc.) nu au putut asigura srab ilirarea noulu i regim. După declanşarea celui de-al Doilea Război Mondial, a cedat presi u nilor Germaniei, URSS, Italiei, Ungariei şi Bulgariei, care i-au impus importante ces iuni teritoriale din trupu l rării în vara anului 1940, prin ocuparea Basarabiei ş i a nordului Bucovinei de către Armata Roşie, pierderea părfii de nord-vest a Transilvaniei a n exată Ungariei şi a Cadrilaterului în favoarea Bulgariei. La 6 septembrie 1940, a fose nevoie să abdice în favoarea fiului său, Mihai, şi să părăsească pra. Căsărorit cu: Ioana (Zizi) Lambrino (1918); principesa Elena (1921), fiica Regelui Greciei, mama Regelui M ih ai I; Elena Lupescu (1947). A murit la Estoril (PorrugAalia) şi a fost înmormân tat în cimitirul regal al mănăstirii Săo Vicente (Lisabona). ln anul 2003, rămăş ifel e p ământeşti ale lui Caro l II şi ale Elenei Lupescu au fose aduse în pră şi reînhumate, separat, la Curtea de Argeş. 243 Adolf H icler (Schicklgruber) (1889-1945). Om po litic fascist german. Şeful Partidulu i Nacional Socialist al Muncii din Germania (N.S.O.A.P.) (din 1921 ). Cancelar (din ianuarie '1933) şi conducăror (Fi.ihrer) al scatului german (din august 1934). Unul din creatorii d octrinei naziste (Mein Kamp/), întemeiară pe antidemocratism şi rasism. Dizolvă partidul comunist şi proclamă partidul nazist drept partid unic. A insralar în Germania o d ictatură sângeroasă, a promovat o politică externă agresivă - în numele „spafiului vital" - care a provocat declanşarea celui de al Doilea Război Mondial şi a supus a proape întreaga Europă u nui regim de dominarie şi de teroare. Spre sfârşitul războiulu i, când zdrobirea Germaniei devenise evidentă, s-a sinucis. 244 H ermann Goring (1893- 1946). Mareşal, om politic şi de star fascist german. Unul dintre p ri ncipa lii criminali de război fascişti. Aderă la Partidul Narional Socialist al Muncii d in Germania (NSDAP) ( 1922). Şef al S.A. A participat la puciul racar de la Munchen (1923). Deputat (1928). Preşedinte al Reichscagului (1932). A contribuit în mare măsu ră la aducerea lui Hitler la putere (1933). Ministru al Aerului şi comandant al Lu fcwaffe (1935). Feldmareşa l ( 1938); mareşal al Reichului şi şeful suprem al

450

451

M

economiei de război (1940). Succesor desemnat al Fiihrerului din 1939 , - • U Id. · ·· ·· pana 1n 194 nu mere m1patorn organizării Gestapo-ului (Geheime Scaacspolicze· _ p . . S. I de scat) ş1· a11 agare · Ior de concentrare. Expulzat din partid (1945) C d o 11t1a • secretă d - îi .b .. . on amnat la e cacre n unalul de la Nurnberg; s-a sinucis în închisoare . llloane ~5 AMAE, Problema 82, voi. 85, pp. 190-192; apud Oruanizarea in t . . ·1o E 6' s ltutzon ,. a M · . • , "Alfa mzs,erumz acerz r xterne. Acte si documente voi. fi (1920-1947'1 ' t11.11 246 AMAE p bi , , /, pp. 449-45 I , ro ema 82, voi. 8, pp. 178-181; a'Pud Oruanizarea · t. . · M. . , "Alfa ., 6' ms ltutzon L· a m1sterum1 acemor Externe. Acte şi documente, voi. II (1920-1947 1 ' aa 24" .1, Tb·J /, pp. 451-454 . taem, p. 453 . 24s C b. - I • II onvor 1re avuta a rncepucu unii octombrie 1999. Vezi si I C I fi A rhtva · -r· , a a eceanu ' .1 ltuiescu se întoarce, în Magazin Istoric" an XXXIII · , on " , , sene noua, nr decembrie 1999, pp. 85-86. . 12 (393 )'

·recto r al Direcriei Tratatelor ( 1940); Director .al ?ir:c~iei Afacerilor Politice ( 1940). consultativă pentru ina1ncan (1940) : Secretar general al · Afacerilor ttfe . I 1 Străine (11 octombrie 1941-1 octombrie 1944) - cf. Anuar "'in1sceru u L· . . I . Alfa pa · şz· consu Lar.. 1942, pp · 46 , 123·, Oruanizarea institutiona a a Ministeru u1 ajj, /omatzc 6 , ;/,;tor Externe. Acte şi documente, voi. II (1920-1947), pp. 543,_562. !51 Gerhard Stelzer, consilier al Legariei germane la Bucureşn. 2s4 Ministerul de Externe al Germaniei. m Notă, nr. 59 N, Bucureşti, 5 decembrie 1942, Mihai Antonescu către Gheorghe Oavt·d eseu , la Bucuresri • - ANIC ' Fond Presedintia • • • Consiliului de Miniştri, dosar 43/1 942 sau AMAE, Fond 77/T.34, voi. I sau m voi. 15-16. nr. 256 Pe această notă se află următoarea adnotare: ,,Dir. Cab. Am rugat pe dl Scelzer

Serviciul de Informacii al Starului Ma1·or german ( 1925-1944) d d · w·Jh I . . . ' ' con US e amiralul I e m Canans ş1 apoi de Heinrich Himmler. Acest organism a ·ucac un role · 1• . rez1scenre1 . . .rn Europa ocupară. senna I upca .1mpocnva 1 ' 10

a interveni . Davidescu. 8. XJI. 1942" · _ .. . _ 257 No tă i nformativă, nr. 935 B, 22 martie 1942, Direqiunea Generala a Poltpe1 carre minimii Afacerilor Interne, Afacerilor Externe şi Propagandei -AMAE, Fond 77 /T.34,

249

Multe documente capturare de că ere germani în 1940, cu ocazia invadării F · rance1, · J c· · I - b . I . . au merar a srarşnu raz 01u u1 10 mâna sovieticilor, fiind plasate în diverse arhive din URSS - cf Gh. Buzatu, Românii în arhivele Kremlinului, Editura Univers Enciclopedic Bucureşti, 1996. ' 250

251

Mihai A. Antonescu (1904-1946). Jurist

şi om de scat român. A urmat cursurile

Facultăfi_i de Drepc_ din Bucureşti, unde şi-a obfinuc doctoratul. Începând cu anul 1929 va func_pona_ ca asistent de drept incernarional la Academia de Studii Comerciale şi Induscnale dm Bucureşti, în acelaşi timp profesând şi avocatura. În 1938 l-a cunoscu t

~e generalul Ion Antonescu , de care s-a legat cu o sinceră prietenie. A fose alături de el m furtunosul an 1940; începând cu 9 septembrie 1940 şi până în ianuarie 1941, ocupă s~a~nul de ministru al Justifiei. A îndeplinit concomitent, începând din iunie 1941 şi pana la 23 august 1944 funcriile: ministru al Afacerilor Străine (30 iunie 1941 - 23 august 1944), al Propagandei Narionale, vicepresedinte al Consiliului de Minisrri si în absenra mareşal~lu_i, __preşedince al Consiliului d~ Miniştri. Accivicarea şi pre~cu~drile sale în vederea 1eşm1 României din alianra cu Germania, au fose curmare prin arestarea sa la 23 august 1944. După decenria în URSS în perioada septembrie 1944-aprilie 1946 a fose readus în rară, judecat, condamnat la moarte si executat la I iunie 1946 la închisoarea Jila~~· împreună cu I~n Antonescu, Constantin Vasiliu şi Gheorghe Alexianu. Gheorghe Dav1descu (1892-1973) . Jurist, diplomat si om de scat român . Doctor în drept al Universităfii din Budapesta. Secretar de legarie cÎs. III ( 1920) ; cls. II (1924); cls. I (1928). Consilier de legafie (1932). Ministru plenipocenriar cls. II (1935) ; cls. I (1941). A îndeplinit funqii diplomatice la Varşovia, Tallin, Moscova. Trimis extraordinar şi ministru plenipocenriar la Tallin (I octombrie 1935-1 martie 1939); la Moscova (I octombrie 1939-10 august 1940). Director al Direqiei Afacerilor Politice (1939); 452

I)• rnbru în Comisiunea

voi. Î5 şi în voi. Xl.

. . .. . Grigore Gafencu (1892-1957). Jurist, diplomat, publtc:sc, om polmc_ ş• de stat român. Licenciac în drept al Universităfii din Geneva. Doctor 10 drept la Pans (1914). A urmat Şco;la de observatori aerieni din cadrul Aeronauticii militare 0_914): ~ l~ac parce la Prim ul Război Mondial ca locorenenc aviator. După război a pracnc:,c z1ansnc~ şi avocatura. A înttinpc „Revista vremii" (1921). Director al ziarelor ~,Argu_s (1923~ Ş,'. ,,Timpul" (1937). S-a numărat printre fondatorii agenriei de presa ,,~nene Rad10__ (,,Raclor"), în 1921. Membru al Partidului Ţărănesc şi, după 1926, unul dmrre fruntaşu Partidului Nacional Tărănesc. Deputat (din 1928). Senator. Secretar general al Ministerului A'facerilo'r Străine ( 1928). Subsecretar de Scat la: Ministerul Lucrărilor Publice si Comunicaciilor (14 noiembrie 1929-7 iunie 1930; 7-8 iunie 1930) ; Preşedinfia Consiliuiu/ de Miniştri (13 iunie-8 octombrie 1930); Ministerul Afaceril_o~ Străine (9 iunie-IO august 1932; 11 augusr-21 octombrie 1932); Ministerul Indus~ne1 şi Comerculu i (14 iun ie-9 noiembrie 1933). A fost favorabil instituirii regimului de autoritar~ mo narhică. Ministru de Externe (21 decembrie 1938-1 februarie 1939; l februari e-28 septembrie 1939; 28 sepcembrie-23 noiembrie 1939; 24 noiembri~ 1939- 11 mai 1940; 11 mai-I iunie 1940). A fa.cuc parce din Directoratul Frontului Renaşteri i Narionale ( 1939). Trimis extraordinar şi ministru pleniporenriar I~ Moscov_~ OO august 1940-22 iunie 1941 ). A promovat o poli cică de consolidare a Inrelegern Balcanice si de contracarare a cendintelor revizioniste ale statelor vecine. Scos din cadrele Ministeru lui Afacerilor Străine (4 a~gusc 1941 ). Stabilit în Elveria (noiembrie 1941 ), _a desfăşu rat o intensă acrivicace diplomatică pentru ieşirea României din război şi , apoi, pentru suscinerea intereselor nationale la Conferinp de Pace de la Paris (iulie-octombrie 1946). După 1945, s-a in'ipus drept unul dintre liderii marcanri ai emigrariei rom âne anticomuniste. În urma procesului liderilor Partidului Narional Ţărănesc 2ss

453

~ocrombrie-noiembrie 1947), a fost condamnat (în contumacie) la 20 ani muncă si lnic ln 1947, a întreprins un turneu de conferinre şi a rinur cursuri în SUA. A fose rnernb a. al Comitetului Narional Român ( 1949-1950). I s-a retras cerăcenia română (20 fceb r_u , , r~n 1948). A participat la înfiinprea Ligii Românilor Liberi (1950). A colaborat ce Comitetul Europa Liberă. Membru al Academiei Diplomatice lnternarionale (193 ). u 259 8 George G. Porra, Titu/eseu la Hoover Archives. Prezervarea unei memorii (I-II!') , ,,Cultura", s~rie nouă, an V, nr. 37 (292), 23 septembrie 2010, p. 22; nr. 38 (29'i),n 3 30 seprembne 20 l O, p. 19; nr. 39 (294), 7 octombrie 20 l O, p. 1O; Idem, Titu/eseu la Hoover Arehives, în „Revista Româno-Americană", seria a doua, nr. XXI, ianuarie 201 I pp. 124-140. ' 260

Gh. Buzatu, Fundamentele strategiei păcii (,,Jurnalul" lui N Titu/eseu), în Titu/eseu şi strategia păcii, coordonaror Gh. Buzatu, Editura Junimea, Iaşi, 1982 [în continuare Titu/eseu şi strategia păcii], p. 71. 261

Scrisoare, 25 iunie 2003, George G. Porra, consilier personal al primului-ministru, direcror executiv al Fundariei Europene Tirulescu, către Sorin Ducaru , ambasador al României la Washingron - Coleqia George G. Porra. Scrisoare, 27 iunie 2003, Bucureşti, George G. Potra, direcror executiv al Fundariei Europene Ticulescu şi director şriinr ific al Asociariei de Drept lnternarional şi Relarii lnternarionale din România, către Elena Danielson, director al Hoover Archives, la Stanford, California, SUA - Colecria George G. Pocra. "Dear Mrs. Danielson: 262

I cake che liberry ro approach you in my capacicy of sciencific researcher, professor and ediror, as Executive Direcror of che Ticulescu European Foundation and Sciencific Oirecror of che Association oflncernacional Law and Incernacional Relacions in Romania. Afcer forry years of sciencific and professional acciviry, started ac che Archives of che Miniscry of Foreign Affairs , concinued ar academ ic inscicuces, presrigious publishing houses and periodicals of nacional and incernarional standing, I am happy ro record, among the forry books already published under my name, ten volumes dedicared co Nicolae Tirulescu. Ar a national levei, I have been encrusted rhe credirable dury ro co-ordinate rhe program for rhe integral publication of Nicolae Titulescu's poli tical and diplomatic work, a vast oeuvre, whose craces can be found in rhe great archives of the world; Romania owes, of course, rhe grearesc and mosc relevant quancity of such documencs. 1 ha~e recently obrained ar Geneva, over 2000 Titulescu (by and on) documents , from his relatives or former collaborarors. . f Alrhough 1 have never had rhe opporruniry ro visit your Archives, I have gor a lor O information abour chem, abour rhe Romanian Collecrions and, primarily, abour rhe Titulescu Holding. 454

· d P1·ogram ' rhe srudy and use of rhe . h ood progress of rhe above-mennone . h Foi t e apers g .10 d epos1re . d 1n . you1. collecrions is an inrellectual sine .qua non for r de L I P 'fjcu . . leseuu European Foun d anon an d rhe Association of lnrernanona 1 aw an r,ru esc d" h" . nai Relarions, under my irecrors ip. . Jncernat10 h I ou may understand chat only an exhaustive . approach h A refined se o ar as you are, y sa d h · . materialization would be able to resmute to t e he relevant ocuments, t e11 . . f· i l of a c . I y· I ' life and work in ies integral1ry, safeguardmg us IOm any Id b h bi . N1co ae teu escus pu "ble ic accuse of parnsan, . . . o f deforming approach, chat wou e t e exact resrncnve pSSI

· e of our intentions. h · oppos1td h . Romania today any barrier of censorship, so much r e more in We o nor ave m bi. h d b c . ·c. d ornam, . a nd all rhe relevant scudies and volumes pu is e y us acresc o che sc1enc1r1c . ood faich and professional srandmg. . . our Ihavebeento g Id b ymyco lleagues who had visired, ar one urne or anothe1, your · b h. ho have mec t h e Iare G eorge Du ca , you personally or your ass1stants, a .out arc w . . w1c . h wh1"ch chey were treaced, a face which allows me to hope agamst eh ives, rear recepnv1ry h eg b imistic chat you would prove equally solicitous as concern~ r_ e . h · to scudy and macenalize hope and e opt insricurions I am re~r~sen~i:!'doi~e:i~~ ~:i:wec:~~:i:r;:~iication wich highest scienthe documencs we a1e 1nce1e tifici r~:: from Mr. Dorin Marei , ediror-in-chief of Magazin istoric'. a review ~o _w hic~ . . gomg. · to come. 10 Romania m ch1s I have contributes since ies incepnon, t h ar you a1e monch of Au usc, for, unfortunately, a much roo shorc p~nod of ttme. . n l would b! very happy ro be able ro greet you ar che T1tulesc~ European Foundac~:a . . oflnternacional Law and Inrernational Relanons (Bucharesr,_Şose . an d th e Assoc1at1on d h niverse m Kiseleff 47· phone: 260.28.0 l .; fax: 260.28.00.) and intro uce you to t e u h .d ' . to perpetuared ch e .I fieas . which Nicolae Ticulescu used to live and wor k , w h ere we smve. of our great fellow-citizen, a man w h o was aIways b een ahead of h1s cenrury an t eie Ole preserving his topicaliry to rh_is day. . b bi ro visit rhe Hoover l would like rogecher w1th one of my ass1scants, to e a e h Archives in rhe November 15-December 15 2003 interval, for I O- l 4ddays ac t ~ mh o~t; . a reh ' in or erI co dennc hoping ro make best use of rhe rime d e d .icate d to iese . .·t t bi" h db us someofchemarea ymp1m' documencary basis of the volumes ro b e pu 1s e Y , orhers prepared tobe pur in print. h cime some l hope chat you will express your agreemenc, offering me ' ac t e same d li , fa h ies on rhe one han ' as we f d . h as o h decails regarding che cost o Xerox an P oro cop ' . . ·d by us of course m cas , on t e possible accommodacion in rhe u01vers1ry campus, pai orher hand . . . . h _ here are already I underscand from the informanon prov1ded on your sire c ac _as c wich over 60 years since Nicolae Tirulescu's dearh, and chere is no connecr1on wharsoever 455

che posc-WWIJ m1·1·itary, po 1·mcal · and security evencs, and cherefore . h .w1c dcu:renc o nes chat chere are no rescriccions, of whacever na cure chey mighc b holding · e - in seu y1ng eh e said I.deeply apologize for chis somewhac lengchy message, buc I shall tr to . poss1ble when we meec in Bucharesc and, chen, ac Stanford. y be as bnef as Looking forward to your reply, ac your earliesc convenience lease . regards, and I remain , dear Mrs. Danielson ' p rece1ve my besc Sincerely yours, George G. Porra"

'

::: Gh. ~uzatu, Titu.lescu _şi strategia păcii, pp. 72_ 73 . . ~o~a, Bucureşo, 8 ianuarie 2004 , George G. Pocra către Adria . pnm-min1srru al Guvernului României, presedince al Fundaciei E n_ Nascase, ' ' uropene Tnulescu _ AFET, Corespondenţă, 2004. 26s S . Bucuresci, 14 ianuarie 2004 George G Pot . El cnsoare, d. 1H ' ' . ra carre ena S Da . 1 Ir~~tor a oover Archives - AFET, Corespondenţă, 2004. . nie son, Dear Elena:

. . The Presidenc of che Titulescu European Foundation M Ad . pnme-miniscer of Ro mania, greeced wich pleasure che resulcs o'f ou~· doc~::n~asra_s~, acfchhe HooverlAdrcbhives, highly appreciating your activiry, the high professional se:~;::~ o t e team e y you and ' in partICu . 1ar, your spirit of receptivity sh . h Romanian researchers. own to t e A lht. is q~ice ~atural chat our website should mencion our working visit to the Hoover re IVes, ns a1ms, substance and results. _S~bsequently, for the sake of accuracy and in order to find che besc way to record in ~:::~erou'.· generous su~port and t:am like spirit with which you puc ac our disposal O fe ŢI1_cfulescu Holding, and rrying co a void any undesirable commencs, we would b e. grate c Ia 1·k . . u 1 you could suggesc eh e d ue rormu 1 e Iy co sanccion this face, mosc piemg10us for us and ful! of significance for our relacions. · d co be ngorous · I know you are so busy, buc I ha ve a 1ways tne when sensitive marrers were ac srake. . f, 1 have_nor forgotten your ongoing srudy and, subsequently, would you e-mail me rhe in ormanon you need co convey chem to academician Paul Cernovodeanu and to Filirri , PhD , bo t h eminent · .Mrs. Georgeta . se h o Iars o f rhe period and topics you are mreresced in. Sincerely yours, George" 2 . 6(, Scrisoare, Bucureşti, [?] ianuarie 2004, George G. Pocra către Elena S. Danielson, d1r~~tor al Hoover Archives - AFET, Corespondenţă, 2004. . Dear Elena:

rovided by you to Romanian researchers, offering chem a ful! , unlimired and direct p porcun iry co consult a great number of documencs , and caking inco account che ::ncribucion you have macle in chis way to rhe srrengrhening of rhe relacions becween the Romanian and U.S. scientific communiries, che intention has been expressed chat should be granted an Order of Merit by che President of Ro mania. 00 Y According co eciquette, we ask your kind permission in chis sense. The Chancellery of Orders requests urgencly your Curriculum Vitae. I would very much appreciace if you could send ic to me ac your earliesc convenience. I congraculace you in advance for che well-deserved recognition of your merits and I remain, faichfully yours, George G. Porra" 267 Alocuţiune rostită de George G. Porra, direccor executiv al Fundaţiei Europene Tirulescu, consilier al prim-ministrului României, la înmânarea Ordinului Naţional „Pentru merit", în grad de Comandor, doamnei Elena S. Danielson, direccoarea Arhivelor şi Bibliotecii Hoover, Scatele Unice ale Americii, Casa Titulescu, 15 noiembrie 2004 AFET, Ceremonii. Discursuri. "You r Excellencies, Ladies and Ge ntlemen, Dear Colleagues, Dear Mrs. Danielson, Ic is a great pleasure to welcome coday, ar che Ticulescu European Foundation, a very important guest, Mrs. Elena S. Danielson, Direccor of rhe Hoover lnstitution Archives and Library, che Uniced Scaces of America. Mrs. D anielson îs nor for rhe first rime in Romania. Wich every new visit she had che opporcuniry to get acquainced a linie more wich che Romanian space and spirit and wich every new visit she acquired a greacer number of friends. The presence ar chis meecing of personalicies from che Roman ian academic milieu, of Romanian high-ranking diplomacs, of leaders of inscicucions of nacional imporcance in che sphere scate, nacional and milicary archives - is a proof of che high consideracion enjoyed by Mrs. Elena S. Danielson in che Romanian scientific, cultural and diplomatic ci reies. We greec in Mrs. Danielson's person che eminent researcher. Mrs. Danielson ascended al! che graded ranks of rhe Hoover hierarchical sceps. She is ful fi ll ing her mission ac rhe head of che Hoover Archives and Library wich professional

~ighly appreciaring rhe essencial parc you have played in che conservarion and effic1enc use of rhe Roma man · d ocumencary fiun d s an d , more rhan char, rhe larger access

excellence, auchoriry, intelligence and diplomacy. M rs. Danielson incroduces herself noe only wich her discinguished sciencific ci des, buc also wich a huge number of arcicles and scudies, wich conrribucions to prescigious volu mes devoced to a long range of problems and personalicies; by each of chem, and by

456

457

all raken rogerher, she managed to elab . our rhe meaning and subsrance f h . _ora~e on and elucidare rheir biograph O t ell acnon I h Y, ro p . n er capaciry of Director of rhe H . . oin e subsranrial conrriburion to kee . 1· oover Arch1ves and Library she h . ping a 1ve and în . · h . as mad arc h ives and book funds b . h c1easmg t e1r presrige, ro aug . ea b , y w1se mer ods of con . menring h y a broad overrures to rhe pubJ · I f servanon and besr use of rh1's t e fi Id te ar arge o all . treasu ie s of poli tical science hisrory I .' I caregones, srudenrs, researche . ry, , , aw, socio ogy d · I fi rs 1n th Ali rhrough her career Mrs D . I h ' tp omacy, rom all over rhe w Id e , · ante son as sh or remarka ble benevolence to all rhose who cam own great considerarion for a~d For rhe Romanians she h h e to srudy ar Hoover. a b as s own somerhin M num er of years she had been a close . fg more. aybe because for a g G . D ass1sranr o rhe d rear eo1ge uca, rhe son of rhe illusrrious Romania 1· _re_nowne Roman ian diplomat Ir would be fasridious ro name all rhe Roman ~o metan and diplomat, l.G. Duca. Hoover Archives. I would l1'ke t n1ans researchers who srudied . h o express my grar' d h . 1n t e recepriviry and impeccable spirit of cordial· iru e, on t etr behalf, for her exemplary M rs. D ante · Ison has had rh tty. . gree~r mendt Rof having builr a bridge, a new and long-lasring bridge, berween rhe Ame ncan an om · . ·[' Romania highly appreciares rhe I an1an sc1enr1nc circles. and enriching rhe Romanian-Amep_arr p ~yed fby Mrs. Elena Danielson in promocing . ncan t1es O co-o . · Romantan values. peiatton , as well her respect for Your Excellencies Ladies and gencle~en, Dear Colleagues, Dear Mrs. Danielson Ar rhe proposal of eh~ Prime Minister of Rom . . anta, Hts Excellency Adrian Născa e, who wished to emphasize eh . . e tmporranc role pia ed b M . El . conservac1on and besc use 0 f h . h d Y Y ts. ena Dantelson în che · c e ne ocumenrar h Jd · Rornanta, preserved ac rhe H A h' Y O rngs and funds regarding her d. R omanian researchers and rhe doover . re ftves h ' oucsran tng supporr excended co onatton o t e cop· O f h G . I T ttu I I. . tes t e eorge Duca and Nicolae eseu funds co Roma · h ntan cu tura tnsttcucions t e Presidenc of Roman ia, His Excellenc To '. 8, 2004, che 'Narional Orde. f M . ' . y n fltescu , conferred upon her, on March to enrs, tn rhe rank 0 fC d . I D ante om man er, to Mrs. Elena . son, Director of rhe Hoov . . 1 er nsttcunon Archives and Library, USA. Your Excellencies, Ladies and genclemen, Dear Colleagues,

I am highly honored, dear Mrs. Elena S . . . cultural and scienrific O ·d . · Dan telson , to hand you over ch1s htgh t et, co congraculace yo h ·1 d f of all your friends in Roman ia. u eartt Y an wish you success, on behal

I arn excremely pleased rhat chis evenr is caking place in che Ticulescu House, che J.ouse of che mosr brillianr leader of 20rh-century Romanian diplomacy, a personaliry of ioternacional prescig:,' a sceadfasr friend of rhe American people and an admirer of American democracy. 268 Cuvânt rostit de Elena S. Danielson, director al Arhivelor şi al Bibliotecii Hoover din Scarele Unite ale Americii , la decernarea Ordinului de Merit la sediul Fundatiei Europene T iculescu, Bucureşti, 15 noiembrie 2004 - AFET, Ceremonii. Discursuri. "lt is such a pleasure to be here today with Prof. George Potra, Dr. Delia Razdolescu , lllY friends and colleagues ac che Ticulescu European Foundation, and wich chis clistinguished gathering of historians and Archives directors: Prof. Constantin Ene (Dean of che Dipl omatic Academy of the Miniscry of Foreign Affairs) , Prof. Dan Berindei (President of the History Seccion of the Roman ian Academy), Director Cornel Lungu (General D irector of che Nacional Archives of Romania), Director Alexandru Osca (General Di rector of the Milicary Archive), Costin Ionescu (Deputy Director of the Miniscry of Foreign Affairs Archives), Dorin Matei of Magazin Istoric, Prof. Dumitru Preda and ochers of this circle of people devoced to che preservacion of Roman ian history. I am doubly overwhelmed by chis recepcion coday. The hospicaliry I have enjoyed in your coun cry is really very special, and I realize ic has roocs in ancienc cradicions. As Romania modernizes and joi ns inro che mainstream of European life, I hope chat you do noe give up some of chese old and perhaps archaic buc quite wonderful cradicions. With each visic co Romania I am furcher in debc! The balance of paymencs is deftnicely on your side. I am also overwhelmed by che gescure of conferring chis honor on me as che rcpresencacive of che Hoover lnscicucion Archives. The Order of Merit is someching I will wear wich boch pride and humiliry ac che same cime. I am very aware char ic is che Hoover Archives char has received chis honor, and ic was che founder of rhe Archives, Herberc Hoover, an American active on che European diplomatic stage in che l 920s and early l930s who is responsible for che accenrion I am receiving. Wood row Wilson and Herberr Hoover worked togecher ro help secure che independence of Eascern European scaces char were born our of che scruggles berween rhe great empi res: che Ottoman, Russian, Auscro-Hungarian and German empires. Hoover knew the condicions ftrsr hand from his work ftrsr as a businessman in Eascern Europe and Russia, and lacer as a humanitarian bringing food supplies în a rime of need to Stabil ize che nacion scaces of che region. His desire to document rhe emergence of chese new co unrries is che founding principie of che Hoover Archive. The firsc Easr European collector for che Hoover Archives, Frank Golder, craveled ro Bucharesc in the early l 920s. His letters back to rhe Archives describe how difftculr ic Was co acquire documenracion umil he mer personally wich Nicolae Iorga. Then he

458 459

received sers of newspapers from World War . . rerain roday as rhe only copies of rh I ~ubl1shed m Bucharesr. These c . Collecring emigre papers fi Rese so~rces I~ rhe Unired Srares. opres We .h h rom omanian exiles b . . w1r t e donarion of rhe hand .· . egan m a maJor way in rh wi men memo1rs of fc R e 1970 :°uca, ~ gifr from his son George Duca. Ir was ~:er omanian Prime Minister Io s msrrucnng me in Romanian history. I ralked w·rh h " orge Duca who pariently beg n m · fh· c 1 1meverymo · fc an emones o is rarher and his farhe , . I . . rnmg or years abo h· d. . rscircemmrerwarR . G ur is iansr and I prepared an exhibirion of h1·s d. . . h oman1a. eorge Duca Was a . . 1anes w1r rh · · h persona Imes and evenrs from Ro . b fc e1r ne commenra mania e ore rhe c . ry on communiry_in rhe Wesr during char rime. He ralked :Ţmun1sr_era, ~nd of rhe ernigre rhey were snll alive, andin face rhey 1· . people l1ke T1rulescu as rhou h After George D d. d I fr were a ivmg presence for him. g . uca ie , o en rhoughr abour w . mdeed begin to bring in Remania ·1 li . ays ro connnue his work. We d"d I . n ex1 e co ecnons eve ·h h JOurnalisr from rhe Roman ian desk of R d. F . n w1r our im. I worked wirh a d L" . d d . a ro iee Europe na onare mrerview tapes wirh hundreds f R . me 1v1u Floda, who Wh I o oman1an personalities . en was promored to the head of rhe Archives I .. h1re a new employee, so I specified in rhe ·ob d '. _had a unigue opporruniry ro Romanian language would be highl d . bJI fc escnpt1on chat a knowledge of rhe Y es1ra e or rhe a 1· Th . app IICant who was a native Ro . k PP icants. ere was only one man1an spea er Laura C ta Iented graduare of rhe Central E U . ' . . osovanu, a young and very . uropean n1vers1ry m B d Sh co li ecnng program and even th h h . u apese. e energized our oug s e 1s now a grad f C I b. . . Iives m New York she . uare o o um ia Law School and connnues to publish documen fi . Magazm Istoric. We have hi· d R . ts rom the Hoover Archives in re a new omanian A h . . R d. egually devored ro her counr. , h. re 1v1sr o ica Claudino, who is . I y s IStory. M1crofilming u · d . . n1gue ocumenrs is essential co rh . . elf preservanon. The Duca and T1culescu papers were microfil1 d . d me m or er to meer · · f che logica! rhing co do to m k . . fii . our missJOn o preservarion. Ir wa a e m1c10 I m cop1es I . h . and the Casa Duca The . I b co P ace m t e T1rulescu Foundation . . se macena s elong t 0 h R R . t e oman1an people and I have an obligacion co make chem a .1 bi vai a e to oman1an s h OI h . d . . And I will continue to wo k h . c ars eie an m the diaspora abroad. Th . . . . r on t e proJecr from severa! an Ies. e1e is rechnical JUStificarion for the use f ·1 . . g . d ·d . . kn si vei halide microfilm. When generared according to preservarion sran a1 s It is own tO I fc IO I ase or a Oyears, and scientific resrs indicare ic could lasr a5 I ong or onger rhan pa . h is to keep copies in d·cc I . pei, so per aps 500 years. One principie irrerenr ocanons as a p e . . fi rhe longeviry of h · .· I r caunon agamsr 1re and orher dangers ro 1sro11ca sources So brin i h fii1 wirh sound pracri I I · g ng t e ms ro Remania was in accordance . Th h. . ce. r was a so a great I Foundation have re d b . f· . P easuie. e 1stonans ar rhe Tirulescu f h" d newe my e1ie m rhe impo 1. rance o t 1s ocumentarion ro a proper . h. wriring of history boch R ' omanian istory and European hisrory.

°

ln one sense I was merely doing my job, keeping fairh wirh rhe donors such as George ()oca and Liviu Floda. And rhe Romanian historians have confirmed my somewhar . uicive belief chat chis is a very significant and meaningful sec of documentacion ac 1nc t{oover, and che efforrs to preserve and make ic accessible to research are appreciaced even more by expercs such as yourselves chan I can fully undersrand as an American. As I mencioned in che opening of my remarks, I would like co repeac how each visic bere ro Remania puts me in debc. This award is a great honor. Bur I am very much aware char che work for which I receive ic has noe been finished. The microfilms ensure che preservacion of che documents buc ic is a cechnology chat is difficulc to use. ln order to make che documents fully accessible one more scep is reguired. They need tobe digicized. So chis great honor has only been half earned. Lee me just conclude by assuring you chat I will work on fully earning chis honor by making chese macerials ar Hoover more easily accessible for use by scholars such as yourselves. The balance of payments is scill in your favor! I will try to work my way our of chis debc of gracirude! Thank you very much." 269 Scrisoare de felicitare adresată de George G . Porra, director executiv al Fundaţiei Europene Ticulescu, şi Delia Răzdolescu, doamnei Elena S. Danielson cu ocazia aniversării sale.

"Our meecing wich Elena Danielson ac rhe Hoover Archives is as live in our memory as if ic happened yesterday, is as strong as if bumessed by a decade-long friendship. To say chat Elena Danielson is an exguisire professional would be almosc graruicous and fascidious , anyhow insufficient, short of many orher essencial rhings. For chirty days we had been ac Hoover Archives, and rhen rwice, when she was în Rornania, we were happy enough to see her every day. Thanks to her, we were able co feel, becrer rhan anywhere else, chat rhe Hoover Archives and Library are live organisms, rhac chey breache, char chey need che blood and nerves of a human being who knows whac she is doing, who links her aspiracions co che desciny of che inscicucions represenced by her. Elena Danielson has lived and is living her live nacurally. Everybody who knows her - and chere are ochers who know her becrer - remarks che poise and serenity wich which she moves among documents and books, as if chey were live beings, chat must be treaced wich great care and delicacy. Elena Danielson had che dignified grace of an American aristocratic lady of high incelleccual nobilicy. Frorn che very firsc moment we mer her, we have been conguered by her remarkable colloguial spontaneicy, by her exemplary ceam-spirit, by her desire and capacity co meec rhe wishes of all her incerlocucors.

460 461

Elena Danielson is a fellow worker, a colleague, a parmer. For chose ac home a d f, . . co be your buddn hor chose from far away. The l1felong colleague, che colleague you w1sh colleague you will never forgec. y, t e We have been in many places in che world. We have known very differenc peo le warmer or colder spaces, more or less generous people, jolly or introvened people. l:er; are people who have curned ioto cheir personal propercy che documencs and books enrrusced cemporarily ro rheir adminiscracion, denying chus che access ro chose creas ro all chose concerned . ures Buc Elena Danielson is generous, a person who has goc che precise underscandin beccer say superior comprehension of che mission she has been enrrusced wich. g, An undeniable auchority, professionally speaking, Elena Danielson paces chrough the Library and Archives noe like a monument, buc like a human being; you do noe feel she is a supervisor, buc che person ready ro give you a piece of informacion before asking for ic, ready ro give you a piece of advice when she knows by incuicion char you need it, ready to help you when you do noe even dare ro hope chat anybody would offer you a helping hand. Elena Danielson is noe che Director. She is che Colleague. Elena Danielson knows chat she is whac she is by working hard , rigorously for almosc two decades. She knows che imporcance and responsibility of her funccion, buc she remained che same modest, discreec and demurred person she has always been. Some people, wirh the passage of rime, Jose rhe joy ro live. Readings and srudies have alienared chem from rhe living people, placing chem ioto an ivory rower, in which communicarion is impossible, eirher ro or from ic. Elena Danielson has been graced wirh che happy mal ison of human conracrs, which she culrivares wich delicacy and wic, wich charm and perseverance. She is a wirness ro r_he birrh of friendships and food for rheir enrichmenr.

arch be ond all che Gods chey are worshipping, are her brochers • y . h d respect. Being so wich everybody, Elena chem w1c truse an d s1srers an f b d ,n . s che truse and respect o every o y b n..nielso n enJOY h and respect cannoc be negoriared, cannot e v„ O ·etson knows c ac rrusr ' I 1·c b Elena he charani rhey are born sponraneous Iy an d can . sray unalrered for ones who e ire, ur

Ali. che people on E d she rrears

t,oug ' I ·chour any chance robe regained. can die abrupt. y w1e saw E Iena D ante . Ison enJ·oying beauty, be ic in front of a cenrury-old ln Ro man1a, w . h . h hoir who sang wirh che angels; she was happy ro lisrening ro a c uic c ' h · h h 1· · alcarp1ece or h f. che green grass o f ou1. m eandering landscape, or rouc w1c er tps h d couch un er er eec . b rhe imaginacion of Roman ian poccers; s e . molded long cenrunes ago y . h" h I the c ayvery Jugswell ro d1scove1 . . rh e ongina . . liry and uniqueness of our cusroms, ennc mg er knows own affeccive memory. . Elena D anielson is nor an Amencan. Elena O an ielson is a Romanian . lt's crue if one cakes ic as a joke. lt's noe a joke if one cakes as chbe real rr_uch. d passion never part wich cheir old loves; h mplish chings y vocanon an h f h h . Ie b "ic o f rh e sou I of rhe places and of che warmc h o r e T ose w o acco eh chem a Im . k they Ica .e over w1 hem .toto ch e1r. own be1ng . an d sray in rheir company over t ehyears peop e, i~corp~r.ace to chem someching of che verified cenicude they need so muc . to come, imparnng r_ h ver leaves she is a person who srays. Elena D anielson is a person w o ne ' h rher in life· find rhe power ro W isdo m helps one pass ~erenely from_one sta~;/01:c: ~n another ,rime. If the power p . ' ag·1native energetic people, make the same thing in a d 1fferenr way, inf anot · e O pragmanc, 101 , I. . · to adjusc to new rea ines is a v1rtu I h k char wirhout ir one cannor . . . . . of chose peop e w o now perseverance 1s, 10 1ts turn, a Vil cue accomplish anyching or cannot do anyching durable.

We have known people who, afcer reaching che cop of rhe hierarchical ladder, lose rheir balance, abandon che nexr day cheir natural behavior, assume a pose char does noe befir rhem, change cheir manner and scyle, which, if nor aurhoricarian, becomes anyway distant, alrering any emorional and affecrive component of communicacion. By becoming a boss, Elena Danielson has never reminded one ro be rhe Boss, she has never even rried ro impose adminisrratively upon ochers a reality. She knows char rhose who recognize her as a Boss are doing so because rhey feel char She is rhe Boss and n~t because she is asking chem to do so. Common sense would work everywhere like rhis, bur in spice of che lesson of thousands of years of human relarions, some of our fellow beings do nor learn anyrhing from rhis message.

Elena Danielson is a scrong and upright chara~c~r. . I s close and nearby to us. Ac a d iscance of chousands of miles, Elena Danie son is a hway f·· nds among her Elena D anielson is our f rien d an d s h e can r1·usr us as er uue 11e thousands of acquaincances. .

Pro ud ro be an American, Elena Danielson has never affecred rhe vainglory of sorne of her comparriors.

Îiculescu. . h will always be · che Ticulescu House 10 Buc arest, you 10 ln your short passages . I . d h" seif wich che princes of ... . ch e d 1·aw·ing room where Ticu eseu encenaine im „e Icome 10

462

463

Elena we envy you for being so rich in friendsh1ps. c . family for ' c h f: ·1 h d and have ar Hoover, ror you1 own • We envy you ror c e am1 y you a. h b her Everywhere and always, which yo u have known ro be che besc w1fe and c e est mor . you were, have been and are at Home. h d h ·d · fe of che volumes we 1 r-· d Nicolae For us and wich us you wi·11 a Iways b e rhe mor er an c e m1 w memory of our common i 1en ' h r ecual are preparing in honor o f an d to t e pe P

thought, of the arts, of politics and diplomacy, you will always have a pia bi h . . . ce reserv d h t e ta e w ere conv1v1altry always managed ro dominate selfish interescs d . e ac h . . h c . an asp1racio opmg agamst ope ror a mmute chat all of us are striving hard ro find Truch a ~s, the Love of our neighbor. nd ga1n Elena, may God give you a happy, long and prosperous life! George G. Pocra High Chancellor of che Order of Love

and

Delia Razdolescu Lady Keeper of the Grand Seal of Souls

Issued this Holy Day of August l 2ch, 2005 Ac Titulescu Palace, in Bucharest, somewhere in Europe" O formă iniţială a acestui studiu, mai restrânsă a fost publicată în volum 1N' I . I .. . ' u 1co ae T icu eseu, Opera pofztico-diplomatică (iulie 1927-iulie 1928 l partea f F d . /, , un aria . . Europeana Tnulescu, Bucuresci, 2003 [în continuare Nicolae Titulescu O'P '1· · d' , . . . . .• , era po 1tlco- tpiomattca (iulze 1927-zulie 1928)], pp. XCI-CXll şi în volumul Adrian Năstase George G. Potra, Titu/eseu - Ziditor de mari idealuri, ediţia a II-a , pp. 544-572. Î~ volu~ul de faţă, aduc informaţiile şi comentariile pe această temă la nivelul anului 2014. 2 1 ' George G. Potra, Titu/eseu. După 50 de ani din nou Acasă, (capicolele Prima confiscare oficială a lui Titu/eseu şi Sensurile unei comemorări - între afirmare si contestare), pp. 131-146 şi 147-234. . 170

Pentru filosofia, mizele, paşii relevanţi, ecouri şi reacţii ale ceea ce a fost denumit „dr~_mul deschiderii" (1962-1972) con fer Mircea Maliţa, Dan Dungaciu, Istoria prin ochu diplomatului. Supravieţuirea prin diplomaţie, ,,deceniu! deschiderii" ( 1962- 1972) şi crizele lumii globale, Editura Rao , 2014, în special pp. 190- 208 ; 209-231. Vezi şi România. Supravieţuire şi afirmare prin diplomaţie în anii Războiului Rece. Comunicări, articole, studii, voi. I-II, coordonacor ambasador Nicolae Ecobescu, Fundaţia Europeană Titulescu, Bucureşti, 2013, passim; Paul Niculescu-Mizil, Naşterea „Lumii", în O istorie trăită, vo lumul I, ediţia a II-a, 2002, revăzută şi completată, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2002, pp. 235-247; Valeriu Râpeanu , ,,Departe trebuie să te cobori în timp.··" [cuvânt rostit la o jumătate de veac de la crearea Asociatiei de Studii Sud-Est Europene], în „Acasă", an VI, nr. 3-4 (23-24), iulie-decembrie 20 3, pp. 75-77; Nicolae Ecobescu, A .D.!.R.!. şi noua arhitectură de securitate europeană. Contribuţii notabile în sfera elaborărilor conceptuale, în Pagini din diplomaţia României (,,semper fidelis patriae''), Asociaţia ambasadorilor şi diplomaţilor de carieră din România, voi. IV, Editura Junimea, Iaşi, 2012, pp. 362-376. n Nicolae Titulescu, Documente diplomatice, colectiv de redacţie: George Macovescu, redactor responsabil; Dinu C. Giurescu, Gheorghe Ploeşteanu, George G. Poc~a, Constantin I. Turcu, Editura Politică, Bucureşti, 1967, 894 p.+31 ilustraţii. Deşi a 272

i

464

'b · • mod real la fel ca noi roti ceilalti la realizarea acestui volum, Ileana Băncilă , , •, . filosofului Vasile Băncilă, prieten cu Lucian Blaga) nu a figurat pe coperta (fiica I i conducerea Ministerului Afacerilor Externe şi a Editurii Politice găsindu-se ,volumu u ' . · · d · · ·1 1· · .. d • doptarea unei măsuri abuzive; la punn nmp upa aceea, ngon e po meu e li are m a ' . . • . • . d 50 d' Ministerul Afacerilor Externe au făcut ca ea sa nu mai poara funcţiona alacun cadre in . . . " 1 · D upă cinci ani de trudă exemplară, M101sterul Afacenlor Externe a „ renunţat a 001 de. · la atâtia aleii la sfârsitul anilor · , 60, 1gnoran · · d vo Iumu I su bscanţia . I mai. sus 1111ne, ca • . ' • . . . . I inenţionac, apărut la împ~i~ire~ a ~5 ~e ani ~e- la moartea lui N1co_l~e.T1_tu _eseu: Pe~cru certă reus1ta smnnfica, folosita pentru multe scudu ş1 carp de 1scone a acest vo Ium , O . , . . . • · .. ex cerne si, a diplomaciei românesci George Macovescu nu ne-a adresat 01c1 macar Po1.1nc11 , , ' . .. . . • de multumire refuzând lui Walter Roman, direccorul Ed1turn Polmce, oferea un cuvant , , . . . . de a ne onora financiar, ceea ce ni s-a părut nu doar un gest nepocnv1t, c1 ş1 unul nedrep~'. · · I nu era decât unul dintre semnatari. George Macovescu a refuzat nu doar banu cac1 e d d 1 „ d . . d . · e c' s,· pentru noi fără să ne întrebe, fără să-i ăm acor u , nesmn 01c10 ara pentru S10 , 1 , , • .. · . . • câtă nevoie aveam de banii aceia. Eu unul speram sa-m1 iau un costum nou, cac1 lucrand timp de erei ani în arhivă, în praf şi mucegai, se ponosise. Speram s_ă-mi iau un _palt_on . Ar fi fost primul meu palton nou, căci ceea ce aveam fusese purtat nmp de mulţi am de tata şi apoi de mine de când intrasem în serviciu la stat. Atât desp~e „gen~rosul" Mac! Vezi Geo rge G. Pocra, ,,Generosul" Mac (mss) şi George G. Pocra, fn galeria unor nu_me prea repede uitate, în „Flacăra lui Adrian Păunescu", an IX, nr. 14 (3_85), 27 ~ame2 aprilie 2009, p. 1O. Mai trist mi se pare că distinsul n~scru c~le~, D1~u ~: G1~rescu.' în volumul său De La Sovromconstrucţii nr. 6 La Academia Romana. Amzntm. Marturu, pare că uită eforturile făcute de Ileana Băncilă, George G. Potra şi Constantin_!. ~urcu: lăsând pe cei neavizaţi să înţeleagă că în anii respectivi ne-am aflat pe acolo dm simpla întâmplare, pe lângă Domnia Sa, ca simpli observacori sau cititori de documente. 274 *** În curând: Nicolae Titu/eseu - Documente diplomatice, în „Scânteia", 26 decembrie 1967; N[icolae] P[opescu]-Bo[gdăneşti], Nicolae Titulescu. Documente diplomatice, în „Contemporanul", nr. 1 (1108), 5 ianuarie 1968, p. 8; Vasile Gr. Bobocescu, Nicolae Titulescu, Documente diplomatice, Editura Politică, Bucureşti, 1967, 894 p., în ,,Revista Arhivelor", an XI, nr. I , 1968, pp. 220-222; Lector, [Nicolae Titu/eseu Documente diplomatice, Editura Politică, Bucureşti, 1967], în „Pentru Apărarea Păcii", an XIX, nr. 215, februarie 1968, p. 29; Gheorghe Gheorghe, Nicolae Titulescu, Documente diplo matice, Editura Politică, Bucureşti, 1967, 894 p., în „Revista Română de Drept", an XXIV, nr. 2, 1968, pp. 169- 178; Petre Bărbulescu , Nicolae Titule~cu. ~o~um~~~e diplomatice [N. Titu/eseu. Documents diplomatiques}, în „Revue Roumame d H1sroue , tome V II , nr. 3, 1968 , pp. 454-459; Mihail Ghelmegeanu, Nicolae Titulescu, Documente diplomatice, în „Revista Română de Studii lnternationale", an li, nr. 3-4, 1968 , pp. 165- 168; Idem, Nicolae Titulescu, Documente diplomatice [Documents diplom_atiques!, Editura Politică, Bucureşti, 1967, 894 p., în „Revue Roumaine d'Etudes lnternanonales ,

'°.

ntrt Uit 10

465

an II, nr. 3-4, Bucarest, 1968, pp. 175-178·, Ion Isaiu N Titu/eseu Di"scur . .. . _ . . • · ' suri, Ed Ştunţifica, 1967; Documente diplomatice, Ed. Politică , 1967' în ,, Steaua" ' an XIX n S·

(22_0), mai 1_9~~· pp. 114-~ 15; V. B~bocescu.'_N!cola~ Titu/eseu, Documentediplo~za~ce Editura Polttica, Bucureşti, 1967, in „Stud11 ş1 Amcole de Istorie", an XIII 1 ' 69 pp. 303-307; I. Nicolae Titu/eseu, Documente diplomatice, Bucuresti, ~} ' n I.ztica, . - 1967, 39,:iJp .• •in,,A nuaru I Insntutu · 1u1· d e Iscone · s1· Arheologie «AD Xe ' itum ro , · · nopo l " Iaşi, corn VI, 1969, pp. 307-308. " ' 275 Petre Bărbulescu, N. Titu/eseu, Documente diplomatice [N. Titu/eseu Do . . .. _ • , • cuments diplomatiques}, Ed. Politica, Bucarest, 1967, in „Revue Roumaine d Histoire" , torne VII nr. 3, 1968. ' n Vasile Gr. Bobocescu, Nicolae Titu/eseu, Documente diplomatice, Editura Politică, Bucureşti, 1967, 894 p., în „Revista Arhivelor", an XJ, nr. l, Bucureşti, 1968. i~ Gheorghe, Gheorghe, Nicolae Titu/eseu, Documente diplomatice, Editura Politică, Bucureşti, 1967, 895 p., în „Revista Română de Drept", organ al Asociafiei Juriştilor din Republica Socialistă România, an XXIV, nr. 2, 1968. 278 În februarie 1968, Ambasadei României la Paris i s-a indicat din Centrala Ministerului Afacerilor Externe al României să ia legătura cu A.F. Frangulis, preşedintele Academiei Diplomatice Intemarionale, pentru a sonda dacă există posibilitatea lansării lucrării Nicolae Titulescu, Documente diplomatice într-o sedintă" de comunicări a Academiei - Telegramă cifrată, nr. 21/00123, Bucureşti, 1O februa;·ie 1968, Oficiul de Studii şi Documentare (Dionisie Ionescu) către Dumitru Aninoiu - AMAE, Telegrame, Ieşire, Oficiul Paris, 1968 (ianuarie-februarie), voi. I. N-am identificat un asemenea demers, atât din parcea Ambasadei Român iei la Paris, cât şi din partea Academiei Diplomatice lntemarionale. n George Macovescu,jurnal, voi. I (1952-1982), cuvânt înainte de Florin Consrantiniu; edifie îngrijită de Mioara Anton, Editura Dominor, Bucureşti, 2006. 280 lndiscurabil, dincolo de oferta noastră ca redactori ai volumului, cei care aveau să decidă asupra a ceea ce rămâne au exercitat neîndoielnic o funqie de cenzură. Ca „referenţi şriinfifici" ai acestui volum, Costin Murgescu şi Comei Bogdan duc cu ei peste timp o răspundere . Atunci, ca şi acum, am avut sentimentul că ei sunt mai carolici decât Papa, că exagerează, deşi linia politică de la acea dată le permitea mai mult decât au lăsat în vo lum. Dezvăluiri ulterioare ne îndrituiesc să credem că n-a fose vorba de frica individuală a celor doi, de instinctul lor de conservare; în cadrul diplomariei româneşti (si nu numai) au funcrionar angajamente si conditionări trimirând la o certă putere, cu efecte intuire sau iden.rificare în varii zon; ale ex~rimării valo;·ilor şi inrer~selor româ-. neşri - cf. Larry Warrs, Fereşte-mă, Doamne, de prieteni ... Războiul clandestin al Blocului Sovietic cu România, Editura RAO, 20 l 1, 720 p. . . ! BI Ca urmare a hotărârii conducerii Ministerului Afacerilor Externe (Noră a Direqiet Politice de Sinteză nr. 1436 din 9 no iembrie 1964), colectivul Oficiului de rudii şi

Ciupercă,

466

ocumenrare (format din Dinu C. Giurescu, George G. Poua, Constantin I. Turcu, Băncilă) a studiat în Arhiva Ministerului Afacerilor Externe, 898 dosare, cu Ueana • . . . . roximativ 315.000 file, din care au fost selecponate ş1 fişate documentele ş1 materialele ~P eresând activitatea diplomatică a lui Nicolae Titulescu. Au fose studiate concomitent ::cerialele existente la Arhivele Sra_tul_ui din Bucureşti şi Biblioteca Acaden_iiei Ro~âne. Au fost redactate peste 5.500 fişe bibliografice de semnalare; p_e acest te~e1, colecnvul a cocmi t culegerea Nicolae Titulescu, Documente diplomatzce - Nota, nr. 21 /0250, :ucureşti , 25 iunie 1965, Activitatea diplomatică a Lui Nicolae Titu/eseu (tematică

D

rovizorie) -AMAE, Fond 77/T.34. P 2s2 N icolae Titulescu, Discursuri, studiu introductiv, texte alese şi adnotări de Robert Deutsch, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1967, 622 p+53 ilustraţii. 283 Lucrarea a fost semnalată şi comentată în presa de specialitate: Cristian Popişceanu, Discursurile lui Nicolae Titu/eseu, în „Lumea", 12 occombrie 1967, p. 23; *** Nicolae Titu/eseu - discursuri, în „Magazin Istoric", an I, nr. 7, octombrie 1967, p. 90; I. Agrigoroaiei, Nicolae Titu/eseu, Discursuri, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1967, 622 p., în ,,Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie «A.O. Xenopol»", Iaşi, tom V, 1968, PP· 266-267; Constantin Vlăduţ, Nicolae Titu/eseu, Discursuri, Editura Ştiinţifică, Bucuresti, 1967, în „Revista Româ n ă de Studii I nternaţionale", an II, nr. 3- 4, 1968, pp. J68- 169; Idem, Nicolae Titu/eseu, Discursuri [Speeches}, Bucharest, Editura Ştiinţifică, /967, 621 p., în „Revue Roumaine d'Etudes Intemationales", an II, nr. 3-4, Bucaresr, 1968 , pp. 179-180; V. Magdalen, Robert Deutsch, Nicolae Titu/eseu , Discursuri, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1967, 624 p., în „Revista Arhivelor", an XJ, nr. I, Bucureşti, 1968, pp. 218-219. Z8 4 I. Agrigoroaiei, Nicolae Titu/eseu, Discursuri, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1967. 622 p., în „Anuarul Institutului de lsrorie şi Arheologie «A.O. Xenopol»", laşi, tom V, 1968. m Titu/eseu natre contemporain, edition soignee par Valenrin Lipatti, George G. Pocra, Constantin I. Turcu; avant-propos de Ştefan Andrei, miniscre des Affaires Errangeres, Les Editions Nagel, Paris, 1982, 222 p.+3 1 ilustraţii. La 5 noiembrie 1981, Valentin Lipatti supune atenţiei lui Ştefan Andrei, membru supleant al Comitetului Politic Executiv al CC al PCR, ministru al Afacerilor Externe al României spre aprobare proiectul de sumar, însorit de devizul estimativ, pentru lucrarea c~~sacrată lu i Ni~olae Ticulescu. li Pe baza :lementelor cuprinse în sumarul sus-mentio nat urmează să discut la Paris cu edicorul Louis Nagel publicarea lucrării de către ed i~ura s~ în 1982 cu ocazia centenarului nascerii lui Titulescu" - Notă, Bucureşti, S noiemb rie 1981, Valentin Lipatti către Ştefan Andrei - AMAE, Fond 77 /T.34, Mapa Nicolae Ticulescu, Diverse, Centenar, 1982. Pe acest document, la 14 noiembrie 1981, şeful de cabinet al ministrului, Constantin Ghirdă, a notat: ,,Tovarăşul ministru Ştefan Andrei a aprobat materialul anexat". Deci, se poate afirma că această dată reprezintă actul oficial de naştere al acestui proiect. Do uă zile mai târziu, la 16 noiembrie 1981, Valentin 467

Lipatti înainta Editurii Nagel propunere a t1par1111 · - · .·· 1ucrar11 - ·· „N"1co 1ae Tirul contemporanul nostru" - Aide memoire, Paris, 16 noiembrie 1981 V I . e~cu L . N I b J ' a ennn Lip . . 1 _aru carre ou1s age - l iaem. Ambasadorul român promitea depunerea man . • . . 1 25 . . uscnsu u1 1 mai ta1z1u a ianuarie 1982 şi exprima disponibilitatea auroritătilo • ce . . , r romane d cumpara un numar apreciabil de exemplare, plătibil cu bonuri Unesco (dol . SU ea 16 ianuarie 1982, Valentin Lipatti confirma lui Louis Nagel expedierea te arii . l A). La . • 1 .• . xtu u1 ucrăr .. cu exceppa cuvantu u1 mamre semnat de Srefan Andrei iar la 20 1·an · 19 . II, uane 82 pro1e I , ' d e text pentru cuvântul înainte era si el aprobat si-si lua drumul către d. cru 286 c· . 1 - . . - - . . . e itura geneveză mtoru de astaz1 menta sa afle unele amănunte din biografia acest · 1 - . · . l Am e1 ucran M · • •· d a1 1nta1 espre tit u. propus mai multe versiuni: ,,Nicolae Tirulescu _ . d. 1 · " N. 1 · auroponrer ip omanc ; ,, 1co ae T1rulescu - herald al păcii"· Nicolae Titulesc . " . . ' ,, u - un om pentru eternitate ; ,,Nicolae T1tulescu - contemporanul nostru" · Nicolae Tirule d ',, seu - 20 e ani • m tranşeele păcii"; ,,Nicolae Tirulescu - un om pentru O idee"· Nicola T I d · · 1 - · ·" S l . ' " e Itu eseu aca emic1anu pacu . -a a es mlul „Nicolae Titulescu - contemporanul nosr " ·1 d"d d · · ru, pe care 1 a usem ep unu, eseu al meu. Cât ,. priveşte .. textele alese, seleqia a avut în vedere părei , din conferinte , , de rem arca b"l1 ecou 1~ epoca, consacrare problemelor păcii; discursuri şi cuvântări rostite în calitate de pre~ed:~~e al ~d~nării Societăţii Naţiunilor sau pronunţate în alte organisme ale S~c1etap'. Na~1undor, p_recum şi în cadrul unor organizaţii de securitate regională; d1scursun r~sme cu ocazia unor evenimente în planul relaţiilor bilaterale (vizite, semnări de acordun, tratate, inaugurarea de relaţii diplomatice); interviuri si declaratii fa.cure presei străine şi române; însemnări cu caracter personal. ' ' G'.·uparea textelor alese a fost concepută tematic, în cadrul a patru subcapirole, puse s~b mlur_i s~~nificative, preluând formulări succinte din înseşi textele respective sau dm aprec1en Internaţionale fa.cute în legătură cu acestea. Le mentionez pentru frumuseţea lor: '

· că m ăcoare" sau „A trecut ceasul vorbelor; a sun ac ceasul faptelor" sau „Nu, nu asistăm : prăbuşirea unei lumi. Ne aflăm d~ar pe şantie'.·ul unde se construieşte o lume nouă". La fiecare din capicolele acescu1 volum am 111cercat pentru prefaţare o prezentare succintă de trei-patru pagini a valorilor titule~ciene ş'. a perenităţii lor. Deşi m-~m ferit de exagerări şi cu atât mai mult de superlanve, deşi nu l-am contrapus pe T1tulescu imă nui din epocă şi cu atât mai mule din contemporaneitate, intenţia mea, deşi a fose n reciacă în mod formal, a fose amendară prin intervenţii succesive, ajungându-se la ap c · crenn · d pe ed'1tor de once · decizia că eliminarea acescor prereţe este cea mai· b una· so lupe, comentarii negative şi reproşuri grave din parcea înaltelor oficialităţi de la Bucureşti. Temerea lui Ştefan Andrei a alcerac întrucâtva din personalitatea acestui volum, care şi-a ierdur ceva din alura ştiinţifică, pentru a căpăta tuşe de politică actuală neavute în

~edere si nedorite de cei care l-au gândit iniţial. 2s· *~* Prezente românesti, în „România Literară", 8 aprilie 1982. 2s8 Valentin Lipatti a dvut un contact permanent cu Editura Nagel , telefonic, prin telexuri şi scrisori sau personal. În perioada 27 februarie-3 martie 1982, Valentin Lipatti a fa.cuc o u ltimă deplasare la Geneva „pentru definitivarea textului şi corecturilor la lucrarea Titu/eseu, contemporanul nostru, care se află în curs de tipărire la Editura Nagel şi urm ează să apară în prima jumătate a lunii manie, cu ocazia celebrării centenarului Titulescu" - Noră de propuneri, nr. 2/774, Bucureşti, 13 februarie 1982, Aurel Duma către Ştefan Andrei -AMAE, Fond 77/T.34, Mapa Nicolae Titulescu, Diverse, Centenar, 1982. 289 Ministerul de Externe al României a achizicionat un număr de 500 de exemplare Noră de propuneri, nr. 7/437, Bucureşti, 18 idnuarie 1982, Mia Groza căcre Ştefan Andrei - AMAE, Fond 77/T.34, Mapa Nicolae Titulescu, Diverse, rilie '1939 introd ' • ·• ' Passzm·' Idem , 1urna note de acad D B . d . . . . r , ucere ş, r L . . . an enn e1, Editura Fundapet PRO, Bucuresci, 2003 passim· Idem 1urna polztzc [1 ·-31 d b · .1 · · ' ' ' ' . ' . _maz ecem ne1 1939, studiu Introductiv de acad. Dan Berindei Ed ttura Fundatte1 PRO B · 2004 . ' . , , ucureşn , ,pamm; ldem,}urnalpolitic, (1 ianuarie 19406 septem bne 19401 d. · d · . I . /, seu tu tntro ucttv ŞI note de acad. Dan Berindei Institutul European .[ aşi], 19~8, ?assim; Idem, Jurnal politic, (7 septembrie 1940-8 februarie 1941), scudi~ tntroducttv s1 note de ac d D B . d . I . • . . a · an enn e1, nsncucul European, [Iaşi]. 2000, passim; Id em, }urnalpolztzc voi III (9fib · 2 · . ' · e ruane- 1 iunie 194 1), studiu introductiv si note de acad. Dan Berindei Inscic t J E · politic, / . . ' u u uropean , [I aş,·i , 2002, passim; Idem , jurnal 22 I· · 1942'/,1 cuvanc • tntroducnv, · · note s1· 10d1ce · · de acad. Dan . mnze . 1941-28fib e ruane Bennde1 , Editura Lucma [B · ] . ' . . n, ucureştt, 2005 , passzm; Idem, jurnal politic, (1 marm 1942-31 ianuarie 1943) se d. · d · · · · · d · . , u tu tntro ucttv, note ş1 10d1ce de acad. Dan Benn e1, Editura Academica ' (Buc uieşn . ·, 200 9 ] , passim; . Id em,jurnal politic 1 ianuarie-24 august 4 19 4, studiu introductiv s·,1 note d e aca d . D an Bermde,, · · Editura ·' • ·1 or, . Roza Vancun

Vasile Marei, Aspecte ale activităţii diplomatice a Lui Nicolae Titu/eseu oglindite în mente din arhivele polone, în „Revista Română de Studii Internaţionale", an XVI, nr. ţ ), mai-iunie 1982, pp. 211-224; Idem , Aspects de L'activite diplomatique de Nico_Lae ~ /eseu re/ive par des doeuments contenus dans Les archives polonaises, în „Revue Roumatne d:;udes Incernacionales", a_n X~l, nr.~ (59), _ma!-j~in 1982, pp. 211-224; Idem , [)ocumente în arhivele polone, 10 .Titu/eseu şz. ~trateţza paw, p~. 473-481; Idem, Doc-umente inedite din arhivele poloneze pnvmd opznule Lui Nicolae Tztulescu asupra unor probleme . ttrnationale, în „Revista Arhivelor", an LXX, voi. LV, nr. l, 1993, pp. 67-75. ,n .100 Ivănescu, Emil Popescu, N. Titu/eseu, profesor La laşi, în Titu/eseu şi strategia 299

9

o.

păcii, pp. 481-488.

~ucureştt ,. 1997, passim; Idem, Jurnal politic, (25 august 1944-3 noiembrie 1944), studiu tntroducttv' note si · · Editura Paralela 45 (Pitesci 200 6] , , in d.ice d e aca d . D an Bennde1, passim; Idem •J•'urnalpott · ('/. · b . Gdecem b ne . 1944), studiu incroducnv, ' ·. ' noceş•· . . z zc, 'I nozem ne10d1ce de acad Dan Be .· d · Ed· D · 110 . . · e1, •tura o-mrnor, [Bucuresci, 2007],passim; Idem, } urnaI polztzc, (7 decembrie 1944- 6 martze · 1945), seu d.tu 1ncroduct1v · '· note si indice de aca d. Oan Berindei , Editura D O _ · . [B . · . ' ' . . ·_ m1001, ucu1eşn , 2008], passzm; Idem , jurnal polztzc, (7 martie 2 august 1945)' voi · XIV, seu d.tu mcro · d ucc,v, · note s1· 10d1ce · · de acad. Dan Benn · d e,·• . 20 l 1 J pa . ' Editura Academica, [Bucuresci , , , sstm.

.. . . • . ... • Gh. Buzatu, Călătorie de documentare ştunţifica m Statele Unite ale Amenw, 1n ,.Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie «A.O. Xenopol»", laşi , tom VII, 1980, PP· 878-883. ; Idem, Nicolae Titu/eseu. Pagini din ,Ju~n~t' [I-IX), în „Cronica", an XVII, nr. 30 (860) , 23 iulie 1982, p. l O; nr. 31 (86 l ), 30 iuite l 982, p. 8; nr. 32 (862), 6 august 1982, p. 1O; nr. 33 (863), 13 august 1982, p. l O; nr. 35 (865),_ 27 august l 982, p. 8; nr. 36 (866), 3 septembrie 1982, p. 8; nr. 37 (867), l O septembrie 1982, p. l O; nr. 38 (868), 17 septembrie 1982, p. 8; nr. 39 (869), 25 septembrie 1982, p. 8; Idem, Nicolae T,tulescu. Pagini din ,Jurnal", în Titu/eseu şi strategia păcii, pp. 375-447; Idem , Nicolae Titu/eseu and European Disarmament, în „A nuarul Institutului de Istorie şi Arheologie «A.O. Xenopol»", Iaşi , tom XXI, 1984, pp. 53-60; Idem , !.G. Duca şi N. Titu/eseu, în ,.Anuarul Institutului de Istorie şi Arheo logie «A.O. Xenopol »", laşi, tom XXII, parcea I, 1985, pp. 309-317; Idem, N. Titu/eseu: Regăsirea arhivei personale „pierdută" în vâltoarea războiulu i, în Din istoria secretă a celui de-al Doilea Război Mondial, voi. II , Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1995, pp. 309-332; Idem , Octavian Goga, implicat în demiterea lui Nicolae Titu/eseu, în Gheorghe Buzatu , O istorie a prezentului, Editura Mica Valah ie, Craiova, 2004, pp. 204-211; Idem, Nicolae Titu/eseu - noi documente, comunicare susţinută la „Zilele NicolaeTiculescu", ediţia a XVI-a, 2006, în cadru l sesiunii ştiinţifice Nicolae Titu/eseu - perenitatea valorii, consacrate comemorării a 65 de ani de la moartea marelui diplom at, Slatina, 16 martie 2006; Gh. Buzatu, Valeriu Florin Dobrinescu, Coordonate ale diplomaţiei tituleseiene, în „Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie «A.O. Xenopol»", Iaşi, tom XIX, 1982, pp. 219-237. .ioi Al. Bălincescu, Omagiu Lui N. Titu/eseu. Documente craiovene. Scrisori, în „Ramuri", an III , nr. 3 (20), 15 martie 1966, p. 6. 30 1 · Dinu C. Giurescu, La diplomatie roumaine et Le Pacte des quatre ( 1933), în „Revue Roumaine d' Hisco ire", an VII, nr. l, 1969, pp. 77- 102. 104 Alexandru Dobre, Nicolae Titu/eseu La Academia Română, în „Memoriile Seqiei de Ştiinţe Istorice a Academiei Republicii Socialiste România ", seria IV, corn VII, 1982, Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1984, pp. 143-155; Idem , Precizări bibliografice. Testamentele - mistic şi de conştiinţă - ale Lui Nicolae Titu/eseu. Cinci

474

475

301

scrisori inedite (text scabii ir, note şi comentarii de ... ), în „Revista de Etnografie şi Folclor" rom 38, nr. 1-2, 1993, pp. 129-134; Idem, Contribuţii la cunoafterea relatiilor d· ' . . ' Z//tre Nicolae Tttulescu fl. Moses Gaster (perioada londoneză}, comunicare SUSfinură la Si _ pozionul organizat cu ocazia celei de edifii a „Zi lele Nicolae Tirulescu", edifia a X~ 2000, în „Caieru l simpozionului", Slatina - Nicolae Tirulescu, 2000, pp. 51_ .•a. 60 ' in Nicolae Titulescu. Eternitatea unui destin exemplar, pp. 61-67. 305

Robert Deucsch, The Foreign Policy of Roman ia and the Dynamics ofPeace (I 9 1936), în „Revue Roumaine d'Histoire", rom V, nr. I, ianuarie-februarie 1966, ~p. 32_ 132; Idem, La Roumanie et le probleme des Detroits a Montreux, en 1936 în Re121 ' ,, vue Roumaine d' Hisroire", tom Vl, nr. I, 1967, pp. 39-56. Nicolae Petrescu, Diplomatul român Nicolae Titu/eseu, prefedinte al Societăţii Natiunilor, recunoaftere a prestigiului României, în „Muzeul Nafional", V, Bucureşti, 19.81, pp. 377-384; Idem, Informaţii noi despre Nicolae Titu/eseu fi implicaţiile externe ale reformei agrare, în „Ialomip". Materiale de isrorie agrară a României, Slobozia, 1983, pp. 639-646; Idem, Nicolae Titu/eseu în ultimii ani ai vieţii, în „M uzeul Narional", VJJ, Bucureşti, 1983, pp. 281-286; Idem , Din arhiva istorică a României, în Românii in istoria universală (111), pp. 787-799; Idem, Nicolae Titu/eseu fi Istrate Micescu la concurenţă pentru o catedră universitară, expunere Ia „Zi lele Nicolae Titulescu", edifia a V-a, 1995, în „Caierul simpozionului", 1995, pp. 6-8; în Nicolae Titu/eseu. Eternitatea unui destin exemplar, pp. 178-180; Idem, Înalte distincţii conferite lui Nicolae Titu/eseu: Ordinul cehoslovac „leul Alb" fi Ordinul Naţional „ Vulturul Aztec': comunicare susrinură la „Zilele Nicolae Titulescu", edifia a VIII-a, 1998, în „Caietul simpozionului", Slatina, 1998, pp. 21-24; Idem , Despre colaborarea dintre Elena Văcărescu fi Nicolae Titu/eseu, comunicare susrinură Ia „Zilele Nicolae Tirulescu", ediria a X-a, 2000, în „Caierul sim• pozionului ", Slatina - Nicolae Tirulescu, 2000, pp. 28-36; Idem, Nicolae Raicovicianu, colaborator fi prieten apropiat al lui Nicolae Titu/eseu, comunicare susrinură la „Zilele Nicolae Tirulescu", edifia a XI-a, 200 I, în „Caietul simpozionului", Slatina - Nicolae Tirulescu, 2001, pp. 45-51; în Nicolae Titu/eseu. Eternitatea unui destin exemplar. pp. 80-84. 306

.

Păunescu, Cum a devenit Nicolae Titu/eseu membru al Comisiei Internaţionale Cooperare Intelectuală, comunicare prezentară la „Zilele Nicolae Tirulescu", edifia a Jo- Emil

de XII-a, 2002, în „Caierul simpozionului", Slatina - Nicolae Tirulescu, 2002, pp. 38-47; în Nicolae Titu/eseu. Eternitatea unui destin exemplar, pp. 172- 177. George Oprescu, Amintiri de la liga Naţiunilor. Comisia Internaţională de Cooperare Intelectuală, în „Revista Română de Studii Internationale", an III, nr. 2 (6), 1969, pp. 55-67; Idem , Souvenirs de la ligue des Nations. l~ Commission lntematio1111le de Cooperation lntellectuelle, în „Revue Roumaine d'Erudes Inrernarionales", an III, nr. 2 (6), Bucarest, 1969, pp. 61-74. 108

476

. G eamanu, -r. Istoric", G 1·igore ies t amen tuLpoLitic al lui Nicolae Titu/eseu, în „Magazin.I',..,. L 40) b · l98l pp 8-ll,6l;Idem, ThePoliticallegacyo;1v1coae XV, nr 9 (l 7 , seprem ne , . 82 55 63· ' . 2-1941),în„Romania-PagesofHistory,anVlI,nr. l , 19 · P.P· - • r,rulescu (188 l't.que de Nicolae Titu/eseu (1882-1941), în „Roumame - Pages le testament po i i .. h . N.. L Idem, . 1 1982 . 55-63; Idem, Das politisches Vermac tms ico ae 'p p " VII 1 1982 d·H· roire an VII, nr. ' is ' 82_ 1941), în „Rumănien - Blatter der Geschichce, an , nr. , •. • r,,ulesc~/ ~!em, Politiceskoe zavefcianie Nikolae Titulesku (1882-1941 ), în. "Ru ma~ ia 5 PP· 5 - . ' .... VII . 1 1982 p 55-63· Idem, El testamento politico de Nicolae S nirî 1stom , an • n1. ' ' p · ' . · " 1 1982 era ' (1882 - 1941)' în " Romania - Paginas de h1stor1a , an VII, nr. , , Titulescu IO'l

·

PP·,;;~;;,n Năsm,,

'P'"°'ă, în

,n

Lungul drum al „Ma,elu; T;t" „H _i>riză: ,, Cartea secretă" , · r· , I I N . I" r a tUt 11tu1escu • "Jurna u apona , an XV, nr. 4 654, 20 aprilie 2008 p 36· Ad · N· T." le fă · · ' · ' nan ascaseT.'. N:,zco' laine ztu seu a -acut dm slu;irea ţării o religie, în Adrian Năstase George G p Ziditor de mari idealuri editia a II-a pp 229 238· D . ' M ·1 ocra, ttuiescu " • " ' • ' . ' um1tru azi u, ,Jn slujba Romd .. eterne ' m „Lumea ' an XV, nr. 3 ( 192) 2009 pp 61-63· Do . ,. d mei ri· le .. . ' ' · , nn ieo orescu, Nicolae ztu seu, Operapol1t1co-diplomatică (1 ianuarie 1937-31 decembrie 1937) l • ... de George G. Potra; în colaborare cu: Delia Răzdolescu Danz"el.a Bo . ' voAum mflJlt Gh h Ni . , riceanu, na rotra e~rg e. eacşu, Fundaţia Europeană Titu/eseu, Bucureţti, 2007, 2.472 p. +48 l î~

I

.A

,,Caietul simpozionului", Slatina, 2009, pp. 82-83. 464

2009.

D

.

um1tru

M ·1

P .,

A

azi u, ,,ln slujba României eterne" în Lumea" an XV n 3 (192) ' " ' ' r. ,

Scrisoare, l _5 aprilie 2008, Bucureşti, Mihai-Răzvan Ungureanu către George G. Pocra, la Bucureşn - Colecţia George G. Porra. 466 E- ~ai·1, 17 apn·1ie · 2 008, Havana, George Aposcoiu către George G. Porra, la 465

Bucureşn - Coleqia George G. Pocra. 467

D . Ti d

. onn eo orescu, Alocuţiune rostită la cea de a XVIII-a editie a Zilelor Nicolae ' " T1culescu", Slatina, 17 martie 2009. 468 Di,.,fomatice R omane, • · a li-a, vo I umu l 18, partea / , 1 zanuaru. . . Documente . r seria 30 iunie 1936, volum realizat de Laurenţiu Constantiniu, Alin-Victor Matei; introducere de Laurentiu · I Aracenlor c · · I , Constantiniu , Al'm- v·1cto1· M acei,· M.misteru Externe lnsnrucu Diplomatic Român, Editura Academiei Române , Bucureşti, 2008, CXXXIV+ 1 002 p.; Documente_Diplomatice Române, seria a II-a, volumul 18, partea a fi-a, 1 iulie3! decembrie 1936, volum realizat de Laurenţiu Constantiniu, Alin-Victor Matei, Andrei Şi~e:co; introducere de Laurenţiu Conscantiniu, Alin-Viccor Matei, Andrei Şiperco; Ministerul Afacerilor Externe, Institutul Diplomatic Român Editura Conphys Râmnicu Vâlcea,20IO,CX1+918p. ' , 469 Doc umen t e D ip · !.omattce · R omâne, seria a II-a, volumul 18, partea / , 1 ianuarie30 iunie 1936, p. VII. 70

Documente Diplomatice Române, seria a II-a, volumul 18, partea a II-a, 1 iulie31 decembrie 1936, p. VII. , -i Ibidem, p. VIII. "

494

•"! Un plus de rigoare ar fi eliminat, spre exemplu, o jenantă inadvertenţă, invocând

ta documentele 385 şi 386 (volumul 18, partea a II-a) un Constantin Lugoşianu ca trimis extraordina r şi ministru plenipotenţiar al României la Londra, căci nu există un Constantin Lugoşianu, ci un Ion Lugoşianu; acesta a fose şef al misiunii române la Roma, . ~eful misiunii române la Londra - ca însărcinat cu afaceri a. i. - a fost un timp aar r Conscancin Laptew. La documentul 457 (volumul 18, partea a II-a), CC al URSS va crebui citit CC al PCUS. m George Pocra, ,,Întâlnirile" mele cu Domnul Profesor, în Nicolae Iorga. 1871-1940. Studii fi documente, voi. XI , coordonatori: Constantin Buşe, Constantin Găucan, Editura Universităţii din Bucureşti, 201 O, pp. 281-298.

19 decembrie 1990. m George G. Pocra, Nicolae /orga-Nicolae Titu/eseu. Interferenţe, în Nicolae Iorga. 1871-1940. Studii fi documente, voi. XI, coordonatori: Constantin Buşe , Constantin 474

Găucan , Editura Universităţii din Bucureşti, 201 O, pp. 299-524. 476 George G. Porra, Nicolae /orga-Nicolae Titu/eseu. Interferenţe, Fundaţia Europeană

Titulescu, Bucureşti, 2011 , 260 p. 477 Ibidem, p. 75. 47 8 La lansarea moderată de publicistul Octavian Ştireanu, au rostit alocuţiuni: Viorica Moisuc; Ion Brad; Radu Ciuceanu; Valeriu Râpeanu ; Petre Ţurlea; Florin Constantiniu. Au publicat comentarii si recenzii: Ion Brad, Emotionantele retrăiri, în „Acasă", an V, nr. 1-2 (17- 18), ianuarie-iunie 2012, pp. 69-70; E~gen Uricaru, Între admiraţii fi orgolii. .Nicolae Iorga-Nicolae Titu/eseu. Interferenţe", în „Balcanii şi Europa", nr. 121/2012, pp. 32-33; Şerban Cionoff, Lecţia unei nedrepte înfruntări: Iorga adversus Titufescu, în „Cronica de Iaşi", februarie 2012, p. 4; Emil Păunescu , Doi titani. Consideraţii inspirate de Lectura unei cărţi necesare, în „Informaţia de Giurgiu", 16-22 februarie 2012, p. 5; Corneliu Vlad, Iorga fi Titufescu împreună în Panteonul naţional, în „Cro nica Română", an XXI, nr. 37 (5571 ), marţi, 24 aprilie 2012, p. 11 ; Dumitru Mazilu, Nicolae Iorga fi Nicolae Titu/eseu - Interferenţe, în „Palatul de Justiţie", serie nouă, an XXIII, nr. 4, 2012, p. 4; Nicolae Mareş , Un studiu drept de istorie, în „Diplomat Club", an XX, nr. 1-3 (238-240), 2012, p. 12; Idem, op. cit., în „Dacia literară", revistă de restituiri culturale, an XXIII (serie nouă din 1990), nr. 108-109 (9-10/2012), pp. 69-70; Idem , George G. Potra - Un ;tudiu drept de istorie, în „Economistul" , nr. 10 (60), 19-25 martie 2012, P· 23; Idem , op. cit., în „Biblioteca Bucureştilor", an XV, nr. 7, iulie 2012, p. 32. Lucrarea a mai fost prezentată la ediţia a XXXII-a a Festivalului Internaţional „Lucian Blaga" (Casa memorială „Lucian Blaga", Lancrăm, jud. Alba, 6 mai 2012) şi la Târgul de carte de la edicia a III -a a Salonului internacional de literatură si artă „Roronda plopilor aprinşi" '(Biblioteca judeţeană „Anei~ Ivireanul", Râm~icu Vâlcea, jud. Vâlcea, 13 mai 2013). 495

4-9

.

. Octavian Ştireanu , Cuvânt inrrod . . . Nicolae Titu/eseu. Interferente Ca r I uct1v iomr la lansarea lucrării Nicola I, 4so Viorica M . Al . ' . sa iru eseu, 22 decembrie 20 I I. e orga. o1suc, ocupune rostiră la l I ... Tttulescu. Interferenţe, Casa Tirules 22 d an.s area ucraru Nicolae lorga-N· 481 Ion B d Al . cu, ecembne 2011. zcofae ra , ocupune rostiră la lansarea lucrării N: Interferenţe, Casa Tirulescu 22 decemb . 2011 icolae Iorga-Nicolae Titu!. 48l Rad c· '• ne . eseu. u 1uceanu , Cu vane · I I rost1r a ansarea I .. ·· Ni Interferenţe, Casa Tirulescu 22 decembr · 201 J ucra111 ieolae Iorga-Nicolae Titu' 48.l V I . . ' ie . ieseu. . a enu Rapeanu, Alocuriune rostiră la lansar I ... Tttulescu. Interferente, Casa Titulescu 22 d b . ea ucraru Nicolae lorga-Nieol. 484 p ' , ecem ne 20 J J ae etre Ţurlea, Alocutiune rostită la lansarea I . .. .. Interferenţe, Casa Titulesc,u, 22 decembrie 2011 ucrarn Nicolae Iorga-Nicolae Titu/eseu. 485 Flori C · · · . n onstant1niu, Alocuriune rostită la lansar I . .. . Tttulescu. Interferente, Casa Titulescu 22 d b . ea ucraru Nicolae Iorga-Nicola~ 486 E ' • • ecem ne 2011 • ugen Uricaru, Intre admiratii . 1·. . . lnte,-/', " • BI · şi orgo ll . ,,Nicolae foru: N · I. 4'-f-erenţe' m" a canii şi Europa", nr. 12l/20J2 6a- ico ae Titu/eseu. . ' Şerban Cionoff, Şerban Cionoff, lectia une~ n d • e repte mfruntdri: Iorga adversus Tttulescu, în „Cronica de Iasi" februarie 201'2 488

c

1·

• ,

.

orne iu Vlad, Iorga si Titu/eseu im reund • Română", an XXI, nr. 37 (5571) . 24'P ·1· m Panteonul naţional, în „Cronica 489 . • marp, apn 1e 2012 Nicolae Mareş, Un studiu drept de istorie • D : . ·« . culturale, an XXIII (serie nouă din 1990) ' m " ac1a literara ' revistă de restituiri 490 E .1 p· . , nr. I 08-109 (9-10/2012) m'. aunescu, Doi titani. Consideratii ins irate d. !. .. • . „Informaua de Giurgiu" 16 22 fc b . ' r> e ectura unei carti necesare în 49 1 '. • eruane20J2. · ' Dummu Mazilu, Nicolae Iorga si Nic I. ri· Justifie", serie nouă, an XXIII n 4 20' 12 o ae itulescu - Interferenţe, în „Palatul de 49, . , r. , . • Nicolae Titulescu, Opera ot . d.1 !. .. 1939), partea I sipartea a li- P littco: P.~mattca. Corespondenţă, volumul fi (1920. , a, vo um mgnJ1t de G G p Răzdolescu , Ana Porra Ele D .I eorge · otra; colaboratori: Delia , na an1e son Fund · E . 2013, 1.096 p.+30 ilusrratii h ' apa uropeana Tirulescu , Bucureşti, .i , ors texte. 49 George G. Potra, Titu/eseu la Hoover A h . „Cultura", an V, nr. 37-39 (292-294) . re wes. Preze~varea unei memorii (I-III), în 494 George G. Potra -r·t f. I. , 23 ş1 30 septembrie 2010, 7 octombrie 2010. , , i u eseu a Hoover Arch . • R . " seria a doua an XXI · . wes, in „ ev1sta româno-americană , 495 ' , tanuane 2 O11, pp. 124-140. La lansare au luat cuvânrul: Adria N· . . Constantin Vlad; Geor e G. Porra C ~- . astase'.. Neagu Udro1u; Ioan Scurru; Nicolae Titules~, C. . g d. . · omeneam şi recen211 publicate: Radu Ştefan Vergarri, "'· ompon enta voi fi (1920 19391 şi prefată de Georue G n . ' ; _b · . /, partea I şi partea a li-a, text îngrijit • 6 ' · rotra, cota oratori- D t R ,_J_!. Editura Fundatia Ei . Ţ; L · e ia azuo eseu, Ana Potra, Elena Danielson, . ,ropeana ttu eseu, Bucureşti, 2013, 574 p . (voi. li, partea/),

0 P· {voi. II, partea li) + ilustraţii, în Argesis, Srudii şi comunicări, seria Istorie , tom Extras, Muzeul Judeţean Argeş, Editura Ordessos, Piteşti, 2013, pp. 431-433; Emil Păun escu, Un triumf în „Cuvântul liber" (Giurgiu), nr. l 249, 09-16 ianuarie 20 14, p. 7; Dan Sulugiuc, Tezaurul Titu/eseu:,, Un univers de idei şi acţiune': în „Periscop", an VIL nr. l (25), ianuarie-martie 2014, pp. l 05-111; Emil Păunescu, După zece ani, 'n Revista româno-americană", editată de Asociatia „Amicii Statelor Unite", seria a I » • doua, martie 2014, nr. XXV, pp. 278-280. 496 Adrian Năstase, Alocuţiune rostită de ... , preşedinte al Fundaţiei Europene liculescu, la lansarea lucrării Nicolae Titu/eseu, Opera politico-diplomatică. Corespondenţă, val fi (1920-1939), Casa Titulescu, 28 noiembrie 2013. 497 Radu Ştefan Verga ni, Nicolae Titu/eseu. Corespondenţă, voi. II (1920-1939), partea / fi partea a II-a, text îngrijit şi prefaţă de George G. Potra; colaboratori: Delia Răzdolescu, Ana Potra, Elena Danielson, Editura Fundaţia Europeană Titu/eseu, Bucureşti, 2013, 574 p. (voi. II, partea I), 510 p . (voi. 11, partea II) + ilustraţii, în Argesis, Studii şi comunicări, seria Istorie, tom XXII, Extras, în Muzeul Judeţean Argeş, Editura Ordessos, Piteşti, 2013. 498 Emil Păunescu, Un triumfîn „Cuvântul liber" (Giurgiu), nr. 1 249, 09-16 ianuarie

51

,OOL

2014. 499

Dan Sulugiuc, Tezaurul Titu/eseu: ,,Un univers de idei şi acţiune, în „Periscop", an VII, nr. 1 (25), ianuarie-martie 2014. 500 George G. Pocra, Titu/eseu. După 50 de ani din nou Acasă, Fundaţia Europeană Titulescu, Sebeş, 2013, 573 p.+98 ilustraţii. 501 Ibidem, pp. 344-345. soi Au avut intervenţii la lansarea volumului: Adrian Năstase; Gheorghe Tinca; Marian Ştefan ; Corneliu Vlad; Anton Vătăşescu; Adrian-Marius Dobre; Mugurel Sârbu; George G. Pocra. Au publicat recenzii sau comentarii: Şerban Cionoff, Odiseea postumă a lui Titu/eseu, în Jurnalul.ro (ediţia on-line), 6 decembrie 2013; Corneliu Vlad, Titu/eseu, tăind capetele lui Hitler şi Mussolini, în Curentul.ro (ediţia on-line), 1O decembrie 2013; Carol Roman, Biblioteca balcanică : ,, Titu/eseu. După 50 de ani din nou Acasă", în „Balcanii şi Europa", nr. 141, ianuarie 2014, pp. 28-29; Emil Păunescu, Un triumf în „Cuvântul liber" (Giurgiu), nr. 1 249, 09-16 ianuarie 2014, p. 7; Dan Sulugiuc, Tezaurul Titu/eseu:,, Un univers de idei şi acţiune", în „Periscop", an VII, nr. l (25), ianuarie-martie 2014, pp. 105- 111; Ion Brad, Un roman istoric, în „Cultura" serie nouă, an IX, nr. 17 (468), joi 22 mai 2014, p. 14; Dumitru Mazilu, Titu/eseu - ,,un soldat al ţării mele în tranşeele păcii ", în „Lumea", an XX, nr. 7 (256), 2014, pp. 41-43. 50 1 · Adrian Năstase, Cuvânt introductiv rostit la lansarea volumului Titu/eseu. După 50 de ani din nou Acasă, Casa Tirulescu, l O decembrie 2013. 504 Gheorghe Tinca, Alocuţiune rostită la lansarea volumului Titu/eseu. După 50 de ani din nou Acasă, Casa Titulescu, Bucureşti , 1O decembrie 2013.

496 497

505 Marian Ştefan, Cuvânt rostit la lansarea volumului Titulescu. După 50 de ani din nou Acasă, Casa Titulescu, Bucureşti , 10 decembrie 2013. 506 Ion Brad, Un roman istoric, în „Cultura" serie nouă, an IX, nr. 17 (468), joi 22 mai 2014, p. 14.

so- Corneliu Vlad, Titu/eseu, tăind capetele lui Hitler fi Mussolini, în Curentul.ro

(ediţia on-line), I O decembrie 2013.

Şerban Cionoff, Odiseea postumă a lui Titulescu, în Jurnalul.ro (ediţia on-line), 6 decembrie 2013. 508

509

Constantin Vlad, Cuvânt rostit la lansarea volumului George G. Potra, Titu/eseu.

După 50 de ani din nou Acasă, Universitatea „Valahia", Tîrgovişte, 17 aprilie 2014.

ANEXE

498

1.

,, publicarea documentelor Titu/eseu a dovedit o necesitate "

1

Mihail Ghelmegeanu

Considerând pacea ca un atribut inalienabil al condiţiei umane şi relaţiile dintre state ca fiind normate pe temeiul principiilor fundamentale de drept internaţ i onal, Titulescu a conceput cooperarea statelor pentru pace ca o vastă creaţie spre forme superioare tot mai conştiente, mai organizate şi mai eficace, ca un neîncetat dialog pentru perfectibilitate. În opera de construcţie şi de afirmare a politicii externe a României la care a contribuit în epoca dintre cele două războaie mondiale, în principal între anii 1921 şi 1936, ca fauritor şi exponent strălucit al acestei politici, Ticulescu a unit în mod exemplar „ cunoaşterea" cu „acţiunea", la care a adăugat darul unor însuşiri personale, excepţionale şi prestigioase, puse în serviciul poporului român si al organizatiei comunitătii internationale de state. 2 În conferinţa Ordinea în gândire, rostită de N. Titulescu la Universitatea Komenski d in Bratislava cu prilejul decernării titlului de doctor honoris causa, la 19 iunie 1937, el mulţumea pentru această cinstire a activităţii sale ştiintifl , ce si , politice. ,,În ce mă priveste , - declara el - ele se confundă. Pentru m ine, ele sunt contopite într-un singur tot, pentru că felul cum mi-am d us activitatea politică nu mi-a îngăduit niciun moment să rup legăturile cu activitatea mea stiintiflcă. În adevăr, în domeniul politic am , , aplicat întotdeauna legile ştiinţei, iar în domeniul ştiinţific am acceptat )

)

)

)

Mihail Ghelmegeanu, Nicolae Titu/eseu, Documente diplomatice, Editura Politică, Bucureşti, 1967, 894 p., în „Revista Română de Studii Incernafionale", an li , nr. 3-4 , 1968, pp. 165-168. 2 Activitatea diplomatică oficială a lui . Ticulescu începe la 16 decembrie 1921 , când este num it ca trimis extraordinar şi ministru plenipotenfiar al României la Londra, şi se încheie la 29 august 1936, când este înlăturat din guvernul G. Tătărescu, din care tacea parce ca ministru al Afacerilor Externe al României . [n.M.G.] I

501

în tot~ea~na regulile experienţei, pe care viaţa mi le dezvăluia la fie a1 canere1 mele politice." care pas . P~bl~c~~ea documentelor Titulescu a dovedit o necesitate. Ideile o .. litice onginea or istonca in evenimentele trecutului . . , gasesc ., . . . , care aJung pnn esent l Şl inb prezent. Pnnc1pml suveranitătii, al independentei ·1 · ' , , al neamestecul,a ·,or 10 tre un e interne, ideea reglementării conflictelor pe cale . ui d - · ·· - ·· · paşnica, aceea ezamag1r11, a cooperaru internaţionale sunt rezultatul un · , d l a u1 m e ung proces mentinandu-s1 · ·1 e sch.imbăril . . 1stonc, . . ,, .'. mereu utilitatea 1'n con d"1ţ11 ca l~rnnve intervenite in relaţule dintre state. or In introducerea la volumul de documente publicat inti"t l · O d. li .. l . . ' u a ta 'Pera ip omatzca a uz Nzcowe Titulescu, prof. univ. George Macovesc bl. · . . . u su miaza • d. ca stu operei l u1 N 1colae Ti tulescu este semn 1·f·1cat1va, · · pentru că . . 1erea .. „pnnc1p11le fundamentale · de l" . . , pentru care el a militat ' departe de a-ş1· pier a_~tua ~tatea, d~vin da'.. ce in ce mai mult stâlpii principali ai edificiului relaţulor _interna_ţio_~ale . In condiţii noi, când socialismul constituie sistemul esenţial al v1~ţ11 contemporane, aceste principii se amplifică si capătă c~rolare speciale, dar continuă să formeze linia diriguitoare îd relatiile dintre state şi popoare" (p. 67). ' Volumul_ la c~r_e ne referim cuprinde 491 de documente, rapoarte, tel~grame, c1rculan, cuvântări etc., îndeosebi din Arhiva Ministerului Afacen~or Externe'. A~~~emi~i Republicii Socialiste România, din publicaţiile ofi_ci.~l~ ale Soc~e~aţu ~apunilor, din comunicatele şi procesele-verbale ale M1c11 lnţelegen ş1 ale lnţelegerii Balcanice.' Travali u 1 acnv1taţ11 · · • · · d.ip 1omance · ·include o vastă informatie cunostinte multilateral e, o larga- pracuca · • prores1onala c · - s1. un simt . ', '. .' covars1tor de' raspund~re faţă de ţara şi poporul propriu, d~ perspica~itate în judecarea exacta a unor situat·· · d ar 'm continua · - prefacere, la care se ,11 d eterminate, adaugă mobilitatea schimbărilor în relatiile internationale de esenta fenomenelor de criză. A introduce pe citit~r într-un ;seme~ea labo/aror de

ş1 .pnnc1p11le i· nte rnapona . le 1s1 ,~ . l . de bază . • , în viata , statelor si ' a relatiilor ,

•

•

•

A

•

1 • Volumul este rezultatul muncii asidue a unui grup de cercetători, alcătuit din dr. Dinu C. Giurescu , Gheorghe Plocşteanu , George Patra şi Constantin Turcu, sub conducerea prof. univ. George Macovescu. [n.M.G.]

502

travaliu asiduu, de relaţii diplomatice la cel mai înalt nivel, de creaţie şi inventivitate a soluţiilor necesare, care să corespundă însă permanenţelor politicii externe a statului propriu când un asemenea proces de creaţie şi de adaptare are ca autor pe Nicolae Titulescu constituie o metodă de informare şi de cunoaştere dintre cele mai originale şi mai instructive, mai ales că aproape de fiecare caz în parte sunt notate şi judecăţile de valoare emise de Titulescu însuşi asupra situaţiilor şi problemelor date . Sunt abordate în modul acesta, fără să facem referiri exhaustive, ci numai de exemplificare, tratativele care au dus la încheierea păcii de la Lausanne (1923), când, în faţa divergenţelor dintre Marile Puteri, Titulescu cerea ca să fie „perfect întărite interesele româneşti" în adoptarea unei hotărâri. Timp de aproape 12 ani, între 1920 şi 1932, Titulescu, în diferite calităţi, a participat la negocierile privind reparaţiile şi datoriile de război. Ca ministru al Finanţelor şi apoi ca ministru plenipotenţiar la Londra, Titulescu a considerat necesar să informeze forurile financiare şi politice din Apus că România nu va accepta să fle rezolvată o asemenea problemă fără participarea ei. Din îndelungata sa activitate în problema reparaţiilor şi datoriilo r de război, încheiată în 1932 la Conferinţa de la Lausanne (16 iunie-9 iulie), care a anulat cea mai mare parte din reparaţiile de război restante ale Germaniei, transmiţându-se unei reglementări ulterioare problema dato riilor interaliate de război, Titulescu, după ce a apărat colectivitatea ro mânească de plata vreunor impozite pentru datorii de război, adăuga: ,,Să nu privim aparenţele trecătoare, ci realitatea. În viaţa internaţională, în realitate, nu esti stimat decât în măsura în care stii să-ti aperi drepturile" . ' ' ' Documentele evocă, pentru ca să exemplificăm de data aceasta pe probleme predominant po litice, conferinţele pentru reducerea şi limitarea armamentelor, initiate, în urma unei rezolutii a Adunării Societătii Natiunilor, din sep~embrie 1925. La închid~rea celei de-a XII-a s~siuni', în septemb rie 1931, ca preşedinte al Societăţii Naţiunilor, Titulescu considera că viitoarea conferinţă a dezarmării va fi „piatra de încercare" a înţelegerii dintre naţiuni pentru a pune în aplicare dispoziţiile art. 8 din Pactul Societăţi i Naţiunilor, care prevedea reducerea armamentelor la minimul

încă

503

compatibil cu securitatea natională si cu executarea obligatiilo . . , r tnternaponale care ar fi impuse de o, acţiune, comună.

Cu toate strădaniile, rezultatul Conferintei din februarie 1932 a fco . , cu ministrul de Extern st nuJ' cum a constatat Tnulescu într-o convorbire

căruia dezvăluia

Marii Britanii, John Simon, îi fondul real al acestei situ:t;.1 în modul ,,Cu ce am împiedicat de noi, puterile m/ succesul Conferinţei dezarmării? Tardieu a venit cu un plan de dozarmar:· Am spus: da. Hoover a venit cu un plan de dezarmare. ~ spus: da. Paul-Boncour a venit cu un plan de dezarmare. Am spus: da. MacDonald a venit cu un plan de dezarmare. Am spus: da. flm franci: ceea ce împiedică mersul normal al lucrurilor sunt complicaţiunile de interese între Marile Puteri: conflictul franco-german, conflictul italo-francez, conflictul franco-englez. La ele se mai poate adăuga conflictul dintre mare putere şi o mică putere, ca, de pildă, conflictul germano-polonez siO italo-iugoslav. Ori de câte ori este vorba de un conflict grav care împiedici dezvoltarea normală a lucrurilor, este vorba de o mare putere ... " Documentele publicate ilustrează obiectivele principale ale politicii externe conduse de Nicolae Titulescu. Pornind de la semnificaţiile majore ale intereselor României, el a selectat acele metode mijloace de care aduce o la cooperarea paşnică a statelor, cu respectarea demnităţii fiecărei naţiuni. El considera că orice politică externă serioasă trebuie să se bazeze în primul rând pe bunele raporturi cu ţările vecine. După impasul Conferinţei dezarmării, a urmărit, împreună cu partenerii săi din această parte a Europei, să consolideze Mica prin pactul de la 16 februarie 1933 încheierea Pactului Înţelegerii în Balcani (9 februarie 1934). Conţinutul lor istoric reprezenta, în fond, afirmarea popoarelor în trecut asuprite şi exercitarea dreptului lor de autodeterminare. ,,Ideea - sublinia Titulescu - că am voit să ne ridicăm împotriva intereselor unei alte puteri, mici sau mari, este ror asa de eronată ca aceea că am fi voit să servim interesele altuia decât ale n~astre. Vrem llm prietenii tuturor excepfie, dar în treburile noastre nu primim ca stăpâni pe nimeni".

următor:

pildă

Preşedintele

Să

diplomatică

şi contribuţie pregnantă

să poată

Înţelegere

acţiune

şi să grăbească

să

naţiunilor lară şi

Încheierea pactelor regionale defensive introducere lor pe coordo~a: acţiunilor care tind la stabilirea unui regim de securitate generala şi

tele

perar

e

economică

între state consu·cuie obiectivul principal al politicii . 1 T 1 u

războiul

"":rne preconizare_ de N1co_ae itu es~s) nu interzicea în tom e,ttpactul (artl.. B . nd-Kellogg denumit si Con. • h · a Pactu u1 na ' ' · ·1 cazurile. Dar pnn_ mc e1ere 1928 statele condamnau războiul ca mtJ oe oria de la Paris dm 27 aug~st ~ ale si, declarau .că renunţă la el ca ve ' re a litigiilor mternapon de reglementa I' .. natională în cadrul relaiiilor reciproce. • l ·nstrument de po mea 1 ,b w• cursul Conferintei pentru dezarmare m .. · ii e a orara m ' · I · dd Definiţia agresmn .' . L' . si acceptarea ei în pnmu ran e . . . . . lui Maxim ttvmov , . w . R •. 19 33 dm m1pat1va . d' Uniunea Sovietica st ornanta . d 1 apropierea mere ' . l Nicolae T1tulescu, a us. a l latiilor diplomatice dmtre ce e w . ea terenului pentru re uarea re , şi la pregattr .. . .

Societăp1 Naţiunilor

două state.

. L d entru definirea agresiunu dm 3 ŞI Conventiile ultenoare de la onSra _P . w . de mai multe state, printre ' d U · nea ov1euca st 4 iulie 1933, semnate e . mu . 1 laÎte state din Mica lnţelegere . • . • nd st adezmnea ce or • . care Romanta, ava , . d ' l d securitate. Sintetizand l nt pnmor ta e · . "d'1c, el declara printre altele la 11 matw reprezentau w un e ·eme · trument JUn g enerala a acestui ms c wde agresor ... însemneaza . fi · de a nu iace opera 1934: ,A se angaJa cu. er~rut~te .d 1 au stăpânit până astăzi eforturile .că si solidă care constituie a substitui vagilor aspuaţmm de t ea bcar: natiunilor şi ale conducătorilor l?r? . aza.,?r[acbnl ns,-G M]'. ' l · · trelomatice proiect 1 · • · . r eaza o umma vie asupra operei de o actualitate incontestabilă a ilustrului om d . r e s~at, car~, ~ent~u noi, n-a rost numai poate cel mai strălucit diplomat al ~1mpulu1 sau, c1 a fost un mare patriot care a militat pentru suveranitate independenţă şi egală îndreptăţire a României în relatiile internationale' a fos~ un luptăt-~r in~ransigent pentru apărarea drept~rilor româ~eşri locunle unde tra1m dm veacuri străvechi .

p;

. ~ele d~uă ~ol~me ne dezvăluie un Titulescu mare, deopotrivă prin iniţianvele ş1 acpumle care marchează poziţia constantă a României ca factor activ în soluţionarea problemelor internaţionale , ca promotor al cauzei păcii,.~recum şi stegar al patriotismului, sentiment înălţător săpat adânc în conşrnnţa poporului român. Principiile juridico-politice de o nezdruncinată valabilitate si semnificaţie, prezentate într-o modalitate literară de o surprinzătoare, eleganţă stilistică, începând cu textele telegramelor cifrate până la discursurile rostite de la tribunele internaţionale, ne demonstrează că Titulescu a stiut că există o opoziţie categorică si ireductibilă între nationalism si pat;iotism între ' ' ' desconsiderarea intereselor nationale ale diferitelor nati~ni în folosul alrora şi năzuinţa justă, legitimă, a fiecărei naţiuni de a dispune în mod liber de Ion Isaiu , N TituLescu, Discursuri , Ed. Ştiinţifică, 1967; D ocumente diplomatice, Ed: Politică, 1967. în „Steaua", revistă lun a ră a Uniunii Scriitorilo r, C luj, an XIX, nr. 5 (220), mai I

1968. pp. 11 4- 11 5. 508

propria ~oartă, de_ a~ş~ dez~olta în mod nestingherit forţa ~re~toare spre _a _se bucura, 1mpreuna ş1 m stransă colaborare cu celelalte naţmm, de cucennle progresului şi de a se manifesta plenar în marele concert al civilizaţiei umane. Până azi nu s-a subliniat îndeajuns că Tirulescu a figurat pe listele celor ce urmau să fie asasinaţi din ordinul naziştilor tocmai datorită patriotismului său. în primăvara anului 1935, când „cârcoteala juridică internaţională" atinsese una din culmile ei, Titulescu, adresându-se preşedintelui Consiliului de Miniştri al Franţei, Paul-Boncour, aflat în vizită la Bucureşti, a ţinut să precizeze: ,,Politica externă a României e o politică profund naţională, ale cărei reguli, metode şi ţeluri, îşi trag toată originea din interesul patriei. Căci, vă rog să ştiţi, ceea ce caracterizează mai înainte de toate pe români este dragostea lor arzătoare de ţară, credinţa lor nestrămutată în destinele care o aşteaptă ... " Tirulescu a definit metoda principală a diplomaţiei româneşti ca fiind "coordonarea progresivă a acţiunii noastre cu aceea a statelor cu interes comun, până la integrarea ei în grupuri internaţionale din ce în ce mai mari. De la naţional prin regional la universal, iată lozinca României peste graniţă".

Patriotismul politicii titulesciene rezultă cu claritate dintr-o seamă de inrerventii si actiuni a căror fundamentare era făcută într-un spirit stiintific şi umanitarist. Titulescu a militat pentru sancţionarea hotărâtă a oricărui stat care îndrăzneşte să încalce independenţa naţională şi integritatea teritorială a vreunei rări, denuntând în acelasi timp „diplomatia cedării " . Discutarea eventualităţii modificării Pactului Ligii i-a prilejuit o strălucită pledoarie în apărarea principiului egalităţii naţiunilor. Promotor ferm al unei politici bazate pe „egalitate în drepturi şi demnitate" , Titulescu avertiza în Consiliul Societăţii Naţiunilor: ,,Nu vom accepta niciodată să se dispună de soarta noastră fară noi sau să ni se impună hotărâri la care nu am consimţit. Noi nu avem ale stăpân decât pe noi înşine " . • Luciditatea şi caldul său patriotism l-au fa.cut să declare: ,,Nu mă amestec '.n politica internă a niciunui stat; pe mine mă preocupă numai politica Internă a propriei mele ţări. Vreau pace. Pentru aceasta ne trebuie alianţe şi amiciţii cu toate popoarele fară deosebire. Eu nu fac o alegere între gloanţele J

)

,

,

)

)

,

509

J

,

care s-ar putea îndrepta spre tara noastră. Eu vreau ca România să tra" 1· • asca , Şi va trăi, căci acţiunea ei nu consistă în a substitui o ostilitate unei alt~ ostilităţi, ci a suprapune o prietenie peste altă prietenie". Este de reţinut mobilitatea orientării titulesciene când era vorba de interesele fundamentale ale ţării. Titulescu telegrafia în iulie 1935 Legatiei noastre din Berlin: ,, Dacă eventual am încheia un pact de asistenţă mutu,ală cu Sovietele, suntem dispuşi să încheiem unul identic şi cu Germania, cu condiţiunea ca şi ea, la rândul ei, să ne garanteze integritatea teritorială a noastră si a tărilor aliate nouă " . '

_ . .. . ne diplomatică sau negocia un .. ă O controversă juridica, iniţia o acţiu nOl1t1C ' . • ' · t lui . r~ ea s ontanenatea desavarş1ca a ges u - b . uacac, av p , 1· . . 1 i său o orientare ferma, fa.ra a aten, rezencat m po mea nmpu u . . . fi . E1a rep . .. . a unei actmni colecuve, e iciente, ' ·va agres1unu, pentru organizare irnpocn . · pace pentru viata. pentru cooper~re ş1 b .' părător 'al intereselor vitale ale României , E ·nent s1 neo oslt a . . . , ~1 l , demonstrat cu fervoare strălucirea spmculu1 romanesc. N. Ticu eseu a

'

Titulescu ştia prea bine că pacea are numeroşi şi puternici duşmani, că „sinonimul păcii nu este lipsa războiului". Titulescu nu-si lua sperantele drept realităţi, cum spuneau adversarii săi. El era convins că „pace~ se proclamă; pacea se cucereşte, iar strădaniile depuse pentru ca ea să izbândească sunt mai grele şi mai îndelungate decât cele pe care le implică orice altă cucerire". Militând pentru triumful cauzei păcii , cauză atât de actuală şi scumpă tuturor popoarelor lumii, i-a fose dac lui Titulescu să vadă flăcările răz­ boiului, barbariile nazismului. A fose un chin îndelung şi greu, o prăbuşire lentă a omului care şi în ultima clipă a vieţii a ţinut să-şi exprime profunda solidaritate cu destinul pământului pentru unitatea şi integritatea căruia a luptat o viaţă. Căci e bine să ne amintim în anul semicentenarului Unirii că Ticulescu, agonizând în Franţa ocupată, şi-a dorit - în acea cumplită iarnă a anului 1941 - mormântul în Transilvania, pentru care în anii 1915-1916, alături de Iorga, Delavrancea şi Goga, înflăcăra masele populare: ,,România nu poate fi întreagă fără Ardeal. .. Ardealul e leagănul care i-a ocrotit copilăria, e şcoala care i-a fa.uric neamul, e farmecul care i-a susţinut viaţa". Colaboratorii săi apropiaţi, sub vraja calităţilor excepţionale ale acestu'. şef admirabil, erau uimiţi de capacitatea acestuia de a sesiza primejdiile şi de a da soluţiile cele mai potrivite de apărare în faţa acestor primejdii. Nicolae Ticulescu, membru al Academiei Române, remarcabil om de stat, autoritate internaţională în teoria şi practica diplomaţiei şi a dreptului, orator şi negociator de prestigioasă ţinută, a intrat cu un farmec persona! în consciinta obstească. În coace manifestările sale, fie că încerca o fronda ' ' , 510

3.

. fi

„Puţin atrăgător ca formă şi necinstit ca on

d"l

George Anastasiu

. l 1982 a fiăcut obiectul unor stăruitoare comel . t .. lui Domnule A nastasiu, anu . ·1 , . a centenaru ui nas eni morări - din partea comunişti or romani - . , . - a Titulescu. Comemorări stăruitoare, dar adesea şi de !rost gus~. Una din ultimele manifestări a fost publicarea, zntr-o ~dtt~ra ~lv~ţ~ana\ 't.i ain Stiu ca at1 citit-o. vt unei cărti intitulate: Ticulescu, notre contempor · · ' T: L " ruuăm sd ne vorbiti despre ea. Dar, înainte de toate, pentru ce acest" itu escua· t:, , - cu ortogra+za francez 'J' . , d la , fiost cunoscut în l urnea tntreaga, atunci can e . . · Take Ionescu Ti tulesco" întocmai cum au fost şi sunt cunoscuţi şi azi G ,.{, ' " , .. . ane de noi -Antonescu, a1encu, Maio rescu, Averescu, Filipescu sau - mai apro r Enescu, Eugen Ionescu, Elvira Popescu etc.? . . . rto -afla S-ar snune că sentimentul de decenţă care a ;ustificat sa dse al~opbte oft gr, ă r . b d , România un e im a ancez , franceză cu o final este azi a an onat zn . ' limba diplomatică a ultimelor secole, nu mat are curs. . . . L"b , -" 18 ianuarie 1983; transmis Interviu acordat de George Anastasiu postului „E~~~a i~ra ~ey Câmpeanu către George mie ca anexă la Scrisoare, 27 aprilie 1998, Lausanne, l ert on G. Potra, la Bucureşti - Colecţia George G. Pocra; AFET. I

511

Ca să lămurim pe ascultătorii din cară care poate nu sune 1 1 h· · ' ' ' a curent trecutu c iar apropiat, trebuie să fac o serie de precizări pr· · cu Titulescu. ivitoare la Ticulescu a plecat la Paris, în 1900, cu un pasaport pe num 1 N·

T ICU1esco ŞI· cu d.ip 1orna de bacalaureat si actele de 'stare civilă t de e icol fl _as

• l" b f

. ' ' ra use o Ic1al m im a ranceza, tot pe numele Nicolas Ticulesco. El a fost· · 1 . 1 1· . .I . . mscns a Pans a po 1pe, ca ŞI a umvers1tate, pe numele indicat în actele acest fl . ' • . D . d. ea o 1c1ale romaneşti. e atunci, m 1900, si până la moartea lui în 1941 fi 1 . . 1. . ' ' ' paşapoartele o os1te pentru a ca aton au fost date de autoritătile române t. , ş 1 pe numele . 1 T 1tu esco. Adaug că tot pe numele Nicolas Titulesco au fose întocmite absol t · ·1 d d" . . u toate scnson e e acre nare ş1 deplmele puteri date lui şi semnate de Rege si de guvern, pentru a reprezenta România la Londra la Geneva la S · ' N · · . . ' , oc1etatea apumlor, la d1fentele conferinţe internaţionale (inclusiv la Conferinca de Pace de la Versailles) sau pentru semnarea Tratatului din Triano~, cu Ungaria. În corespondenţa oficială sau personală adresară lui Ticulescu de către străini, a~eştia au folosit întotdeauna şi fără excepţie ortografia franceză a numelui. Pe româneşte - cum era firesc - Ticulescu a semnat întotdeauna numele l~i cu u final. Dar în străinătate, el a trăit şi a rămas Nicolas Titulesco. Ş1 tot aşa este scris pe mormântul lui, la Cannes. Ţin să a_da~g că posed un exemplar din teza de licenţa în drept de la Pans, a tacalu1 lui Titulescu. Teza este publicată la Paris, în 1866. Ea are ~3 de pagini tipărite mărunt, din care primele zece pagini sunt redactate în limba latină. Lucrarea este semnată Jean-Nicolas Ticulesco. Este cazul să spunem că semnătura aceasta s-a transmis din tată în flu. Cu alte cuvinte, până la ocupaţia sovietică, românii - pentru consideraţii de decenţă, de ţinută, de demnitate - puteau avea oficial, legal, o dublă ortografiere a numelui lor, cea românească şi cea franceză. Suprimându-se această dublă scriitură - din prostie sau din ignoranţă România de azi se prezintă ca o ţară subdezvoltată pe plan intelectual. Volumul despre Titulescu, al cărui titlu I-aci amintit este publicat la o editură elveţiană, de mâna doua. El a fost tipări~ în 1981 ,' dar pus în vânzare 512

bia în 1982. El nu poartă nume de autor. Dar editorul vorbeşte de autorii • ·· la plural care rămân însă necunoscuti, căci nu le dă numele. carp 1' ' , . . Fuga de răspundere, ca şi laşitatea care se leaga de anonimate, sunt racceristice regimurilor totalitare. ca Volumul conţine 220 de pagini, plus vreo 15 pagini de fotografii, din care unele cu legende eronate. Din cele 220 de pagini de text, peste 150 reproduc - amestecate ca într-un ghiv~ci - fraze din disc~rsuri.' articol~, celegrame de-ale lui Ticulescu. Unele dm aceste texte - martunseşce ed1corul - au fost. .. aranjare, potrivire. Operaţia aceasta se numeşte falsificare. în cările civilizate, ca şi în România Mare, în România lui Titulescu, asemene~ falsificări erau aspru pedepsite. Dar reproşul cel mai grav cu privire la aceste texte se referă la escamotarea voită a to t ce este în legătură directă cu Basarabia. A publica un volum asupra lui Ticulescu şi a politicii sale externe, din care se suprimă tot ce aminteşte măcar lupta dusă de el în jurul frontierei basarabene, a publica un asemenea volum trunchiat este o acţiune nu numai profund necinstită, dar de-a dreptul antinaţională. Un al doilea capitol din carte este constituit din amintiri despre Titulescu ale unor contemporani, 24 la număr, din care 1O români. O primă constatare: în toate textele provenind din limba franceză, numele lui Ticulescu este ortografiat cu u final. Odată mai mult se recurge la fals, pentru că în toate aceste texte numele era scris Titulesco. O a doua observatie: nu se dă nicio indicatie de sursă - din ce document, carte etc. sunt repr~duse aceste amintiri. Am identificat totuşi unul din texte si anume acela atribuit lui Take Ionescu. Este vorba de un articol ' , publicat în ziarul „La Roumanie" - oficiosul, în limba franceză, al Partidului Conservator-la data de 13.12.1913. El este intitulat tocmai „Ticulesco". Take Ionescu vorbea şi scria o limbă fra nceză excepţional de pură, de bogată, de elegantă. Textul apărut în volumul comuniscilor este fără îndoială retradus din româneste, dar într-o ' ' franceză şcolărească, total diferită de originalul lui Take Ionescu. D e remarcat, în fine, că printre contemporanii citaţi se află Elena Văcărescu. Excepţie? Neglijenţă? Numele ei este scris cu ortografia franceză:

1

513

Helene Vacaresco? Acest fapt dovedeste _ si el _ , · · 1 d 1· , , cat este de şovm1s~u e irant practicat actualmente la Bucuresti. nese rios Capnolul acesta din carte cuprinde câteva da't e b"1ogra f·ice . l 1 ersoane e a e caror amintiri au fost reproduse p . l Privind P G · nntre e e se f}- p roza, care, ne spune nota autorilor' a fost , ci· tez ,, P rese d"1nte1e a a· ecre . guvern d emocrauc al României". Un guvern . : . primului . . impus, m martie 1945 U · R · S · S . Şl mentmut gratie trupelor de O · , de ·1 ' , cupaue, un guvern ruşi. or Basarabia şi Bucovina de Nord un g ' d C'.. care a cedat . . . , uvern care a esumtat .d po1mce, a introdus dictatura si totalitarismul . , pani ele · l C ., , comunist, un guve ucis a. anal. s1 m temnite mii zeci de mii· d . rn care '. _ _ , ' e oameni. nevmovati . a elita polmca a tarii un guvern condus d d l ' , printre care . . , ' e un ar e ean care din I . nic1e, a schimbat numele Brasovului în Orasul St 1· ' sugar"d" . ' ' a in, un asemenea gu d e ~tra aton este pentru autorii volumului ,, un g uvern d emocrauc" . vern In rezumat, se poate spune că acest volum despre Titulescu nu se . . • · •. ca O · - prezmca reuşita. puţm atragator ca formă si necinstit ca fond. ~artea lasă, în adevăr, impresia de ~ fi fost fa.cută de mânt . 1· S · -d - . uta a. , l apoi, nu va caret categorii de cititori în străinătate se adresează A · care nu-l cu~osc pe Titulescu nu pot dobândi - citind acest volum_ .de;:; 0 _ve~ere ~alsa,_ deformată a politicii lui Titulescu. Ei vor căuta, desigur, în bibli_otec_d~ di~ lumea liberă să afle mai multe. Şi atunci vor descoperi m_a~1p~lan~~ ~1 escamotările operate de autorii anonimi de la Bucureşti. Cmtoru stram1 , care cunosc de·Jape T"itu leseu d"m 1ectun· s1· studu·· ancenoare · aceştia ştiu mult mai mult despre el decât scrie în carte.' ' . Nu ştiu dacă ignoranţa sau lichelismul au prezidat la întocmirea acestui Tttulescu, notre contemporain, dar rezultatul este acelasi. '

4.

Tragic şi demn 1 Titus Vîjeu

fiu al savantului George Potra, autorul acelei docte şi pline de farmec Istorii a Bucureştilor, George G. Potra este el însuşi istoric, parte a unei dinastii" d e slujitori ai zeiţei Clio. Specializarea şi-a fa.cut-o în istoria contemporană, cu accent pe istoria diplomaţiei şi a relaţiilor internaţionale interbelice. Domeniu în care a strălucit, ca un astru, conaţionalul nostru icolae T itulescu, o personalitate copleşitoare, căreia autorul i-a consacrat mii de pagini, tipărite în reviste de specialitate ori în volume cu caracter monografic. Recent, George G. Potra a publicat în Editura „Fundaţiei Universitare pentru toţi" din Slatina o nouă carte intitulată Titulescu - Spre Ţara Drepţilor. De ce Slatina şi de ce poartă acest titlu uşor sibilinic? Vom încerca să răspundem pe rând ... Cartea apare în capitala judeţului Olt, ce se mândreş te cu fiul său excepţional, devenit o glorie a politicii europene şi mondiale. Şi-şi extrage titlul dintr-o mărturie a marelui diplomat, datând din preajma dispariţiei sale pământeşti: ,,Eu n-am să mai apuc să văd ce se va împlini, fiindcă eu sunt un călător, cu paşaport şi cu viza în regulă, în Ţara Drep ţilor". Tulburătoare această premoniţie a celui care - niciun an mai târziu - avea să treacă într-adevăr în lumea drepţilor, adică în lumea celor puri ca ninsoarea, lipsiţi de păcate, ce-şi vor fi dus traiul în curăţenie şi-n dragoste de oameni.

Nicolae Titulescu a fost un astfel de om. Chiar dacă şi-a atras vrăjmăşia multor contemporani, dintre care unii chiar l-au urât, pur şi simplu. Atletul diplomaţ iei europene nu putea să nu-i obosească pe nevolnici cu pasul său I Titus Yîjeu, Tragic fi demn, tabletă difuzată în cadrul rubricii „Cafeaua de dimineată cu Îitus Yîjeu", emisiunea „Matinal duminical", Radio România Accualităti, 22 aprilie 2001; publicată în Titus Yîjeu , Eterul si eternul, Societatea Română de Radiodifuziune , Bucureşti, 2003,pp. 140-141. .

514

515

energic, îndreptat spre o lume a întelegerii si a echilibrului D , , · e aceea I 29 august 1936, Nicolae Ticulescu era demis din postul său de m· · ' a in1scru de Externe, 1mpunandu-1-se un exil dureros. Camarila regală a 1 · C .. . . .. u1 aro) al Ii-lea avea aceleaşi interese - pare-se - cu mam1c11 externi ai lui Ticule reprezentaţi de campionii revizionismului. seu, •

A

•

•

Cartea lui George G. Pocra porneşte chiar de la acest eveniment oii . · per fi1d"" r 1 fi p tic, socouc m epoca „o maz1 1ue a . ,va ori 1când documente aflat • . bl" . . 1 e in ar.h1ve pu 1ce s1 ' pnvace, autoru investighează ultima parce a v·1ec11·· Iu1. Tnulescu, marcată de profunda ingratitudine a contemporanilor. ~I'nsemnăril~ z~lnice ale diplomatului dovedesc faptul că, deşi îndepărtat din postul de ministru de Externe, acesta rămăsese un observator activ si , compecent al dinamicii raporturilor internaţionale din preajma celui de-al Doilea Război Mondial. Mai mule decât atât: Ticulescu a rămas si o consciincă lucidă a timpului său, un comentator „fără ură şi patimă" ~l acestui fra~ment de Timp devenit istorie incandescentă. Ziaristul Leon Kaluscian, care a avut lungi convorbiri cu marele diplomat în acele ceasuri de amurg, nota că Titulescu „era îngrijorat de destinul ţări i , pe care îl solidariza cu acela al Europei ( ... ). Şi era încrezător că, peste sacrificii enorme, de sânge, peste cumplite suferinţi, dezastre şi ruini - cum n-au mai fost sortite omenirii să îndure - vor birui în cele din urmă Dreptul şi Dreptacea" . Mai mult, Titulescu socotea că „poporul român are erei calităţi nepreţuite: un puternic sentiment naţional, o loialitate profundă, o generozitate înnăscută". Acestui popor i-a închinat el întreaga sa viaţă, până la stingere. Ultimii ani ai acestei existente febrile ne sune rescicuici cu nesfârsica iubire pentru omul şi diplomatul Nicolae Ticulescu, dar şi p~ncru adevă~ul reprezentat de acesta, în noua carte a lui George G. Potra. O carte ce se citeşte cu o plăcere aparte. Căci, ajuns la capătul acestei lucrări ştiinţifice, fiecare cititor ar~ dreptul de a medica la un posibil roman: romanul amurgului unei vieţ~ pline de patos, întrerupte brutal de o moarte asupra căreia încă mai planeaza suspiciuni. Căci, cum bine îşi argumentează George G. Pocra lucrarea: ,,nevoia de Titulescu impune - în demersul cuprinzător pe care viaţa ·'. opera îl implică - şi restituirea exilului acestui român care n-a putut revent •

A

-

- · care a crebuit să astepte peste 50 de ani pentru a reveni în inima acasa Ş 1 ' }loman1e1 . A

•

.((

22 aprilie 2001

•

516

s. „ O astfel de carte trebuia neîndoielnic si de mai multă vreme tipărită ''1

'

Ioan Opriş

Albumul recent apărut - tipărit în excepţionale condiţii grafice -, dedicat celui mai de seamă diplomat român al veacului XX, Nicolae Titulescu îl datorăm scăruincei si califi.carului demers al istoricului George ' ' , G. Patra. Ed itarea lui n-ar fi fose desigur posibilă fără sprijinul Fundaţiei Europene Ticulescu, renăscută în ultimii doi ani prin sprijinul direct al primului-ministru al României, dl Adrian Năstase. Şi George G. Patra, şi Adrian Năstase sune bine cunoscuţi pentru studiile asupra vieţii, operei şi rolului diplomatului român. Cu atât mai mule le datorăm, în urma tipăririi albumului, laude şi recunoştinţă pentru restituirea recentă. O astfel de carte trebuia neîndoielnic Şi de mai multă vreme tipărită fie si în temeiul intereselor noastre superioare ' , de a ne cinsti cum se cuvine înaintaşii de statură europeană.

---

I Ioan Opris, Nicolae Titulescu . Un mare Român, un mare Europ ean, un mare Contemporan. O resti~uire foto-documentară realizată de Geo rge C. Potm, Cristina Pa iuşan _şi Dumitru Preda, cu un Cu vâ nt Înainte de Adrian Năstase; volum apă rut rnb egida Fundaţiei Europene Titulescu , Bucurefti, Monitorul Oficial, 2002, 453 p., în „ Dosarele Istoriei "•

nr. 2 (78), 200 3, pp . 8-9.

51 7

Magna voce Volumul este o restituire a biografiei tirulesciene, mereu impresiona • . - ·1 or superIanve . ale unui om d e mare vocaţie în plan jurid" nea pnn suma ca1·trap politic, diplomatic, cultural. ic,

Tirulescu . _ a făcut în câteva împreJ·urări istorie - europeană si· , c h·tar universala. Nu doar ca unul supus rigorilor acesteia. Pentru România contribuţiile sale, pe măsură ce va trece timpul, vor fi roc mai frecven; rememorare. Fie şi din simpla constatare că a stăruit pentru ca Ţara să fle mai bine cunoscută şi ascultată în lume. Interesele ţării l-au călăuzit_ o arată atâtea documente din lucrare - în tot ceea ce a făcut. A fose desigur un vizionar, cu o magna voce între contemporani, depăşindu-i pe muici dintre cei străluciţi şi plasaţi de posteritate printre cei mai buni. Statura s~, darurile cu care a fost înzestrat l-au făcut de timpuriu cunoscut, anuntând lumii geniul său. Dar aceste calităţi l-au plasat ca extrem de vulnerab il în faţa orgoliilor, intereselor contrare şi răutăţilor omeneşti. De cele dintâi s-a bucurat, fiind unul dintre puţini români care a fost iubit, chiar adulat, dobândind o recunoastere universală. De vulnerabilităti , , si răutăti nu o dară s-a întristat, aceste gânduri grăbindu-i de altfel sfârşitul. Şirul lung al onorurilor nu l-au ocolit şi n-o pot face: nici în timpul vieţii, şi nici în postumitatea sa. Titulescu nu va înceta niciodată să preocupe şi să acapareze interesul acelora care studiază prima jumătate a veacului XX. Să remarcăm, doar în treacăt, câteva „distincţii" care, unele, anunţau valoarea individuală, altele o consfinţesc pe cea publică. Bursier al Epitropiei „Madona Dudu", din Craiova, în 1900-1903, Tirulescu a fost trimis la studii la Paris, cu un stipendiu de 1.000 lei pe an, fiind selectat de ep itropi alături de un alt viitor om universal, Constantin Brâncusi. Ce tulburătoare coincidentă. Ofiţerului rezervist Titulescu i se confereau, în 1913, pentru partici~ar:~ la campaniile din războaiele balcanice medaliile „Bărbăţie şi Credinţa (ci. I) si ,,Avântul Tării", ca si ordinul „Steaua României". Ce debut iluscru al un~i cursus ho~orum pe~tru un civil! De acum şi până în 1982, când Adunarea pentru Integrarea Naţională din India i-a conferit ciclul d; I „Om al secolului pentru Pace şi Înţelegere Internaţională" onorurile vor 0

)

.

.

nenumărate.

518

)

Le segneur- adevărat! - a fose imortalizat în ipostaze diferite - de orator, vizionar, om de for public. Portretele sale au fost făcute de importanţi artisti, pictori, sculptori, graficieni - devenind nu doar un simplu omagiu, i si căutarea trăsăturilor celui portretizat. c 'unul d intre prietenii lui Tirulescu, cehul Edvard Benes, îl caracteriza, la 22 martie 1941, la vestea morţii diplomatului, într-o scrisoare către românii din America: ,,Europa a pierdut în Titulescu una din cele mai ascuţite minţi [subl. ns.] care ne-ar fi ajutat la crearea unei mai bune Europe". Aşa apare imaginea sa surprinsă în tabloul lui Jules Perahim, un portret oferit Muzeului Societăţii Naţiunilor din Geneva, la 13 iunie 1963. Ca şi în acela datorat lui Dan Hatmanu, ceva mai târziu. Şi mai pregnant - desigur, şi pentru caracterul monumental - îl rememorează sc~lptura prin l_ucrările lu~ Ion Irimescu, Iosif Constantin şi Gheorghe Adoc, iar recent pnn cea a lui Nicolae D oru Drăguşin. O efigie de-a sa, făcută de Ion Jalea, este şi ea de reţinut prin sugestia puternică a bronzului. Protecţia valorilor culturale Zona c ul tura l ă îl mai reţine pe Titulescu şi pentru un interes aparte

purtat patrimoniului cultural, destinului acestuia în faţa ameninţărilor decurgând din stările de conflicte armate . Comisia de Cooperare lnternatională - pe care a stimulat-o si , unde si-a , asigurat sp rij inul d irect al unor minţi luminate ca Paul Valery, Maria Sklodovska-Curie, Albert Einstein, Paul Painleve, Gilbert Murray, Alfredo Rocco, dar şi George Oprescu - a fost unul din sectoarele unde subiectul protecţiei culturale s-a dezbătut adeseori. Din chiar cu prinsul Convenţiei pentru definirea agresorului (Londra, 3-4 iulie 1933), deducem preocuparea sa pentru punerea la adăpost a valorilor culturale în momentele de criză. lntuitiilor si demersurilor sale , le vom datora dezvoltarea multor concepte ce vor face carieră, referitor la protejarea patrimoniului cultural în caz de conflicte militare. În baza acestora, în deceniul IV - când subiectul se va acutiza prin războaie civile (În Spania) sau agresiuni (Abisinia, Cehoslovacia, Austria, Polonia) -, subiectul va fi dezbătut pe plan internaţional. Astfel, de la tezele Convenţiei IX privind protejarea patrimoniului cultural pe timp de război (Haga,

.

.

519

1907) şi până la Conferinţa de la Washington (1922-1923) _ ca r a elaborat „Reguli privind războiul aerian" prin care se instituiau zone de protecţie pentru monumentele istorice - sau la Tratatul cu privire la prore~ jarea instituţiilor artistice şi ştiinţifice şi a monumentelor istorice (Pactul Roerich, Washington, 15 aprilie 1935), ne întâlnim cu numeroase idei si teze propatrimoniu. Acestea vor fi reţinute, în 1935, în corpul „Tratatul~i privind protecţia bunurilor imobile de valoare istorică" , semnat la Geneva, şi inserate, în 1939, în „Convenţia pentru protejarea colecţiilor naţionale". Unor astfel de interese de nivel universal le va dedica Titulescu eforturi sistematice de a aduce rezolvări prin demers diplomatic şi la masa tratativelor. Pentru că el (o va scrie lui Ion Antonescu, în 1940), nu cunoştea „decât un singur scop: intangibilitatea graniţelor ţării". Or, dacă graniţele şi patrimoniul erau garantate pentru ţara sa, se putea trece la extindere şi pentru alte ţări. Pacea, credea diplomatul, era cel mai import;mt obiectiv al lumii. În acel context, rezultatele tratativelor n-au întârziat să se anume. Oficiul Internaţional al Muzeelor de pe lângă Societatea Naţiunilor, 'prin care Henri Focillon încercase să ajute statul român în demersurile sale pentru recuperarea tezaurului istoric si artistic dus la Moscova, nu a reusit. Va ' ' reuşi, parţial, doar parţial, în 1936, Nicolae Titulescu, prin relaţia sa mai destinsă cu Uniunea Sovietică. Din păcate, idealurile lui Titulescu au fost compromise în epoca sa, iar imensa lui energie calificară pusa în serviciul Păcii s-a dovedit, în deceniul IV al veacului trecut, zadarnică. Excluderea din diplomatia românească si izolarea lui din viata politică anuntaseră biruinta Răului:.,,România fară Titulescu nu va mai România niciodată!" (scria' ,,The Cleveland News ", la 1 septembrie 1936). Lovit năprasnic pentru al său liberalism şi spirit democratic, ţintit ca duşman ~l celor ce zângăneau armele, diplomatul şi-a sfârşit zilele în contextul nefericlC al războiului mondial. Tot ceea ce construise în planul înţelegerii dintre oameni s-a infirmat, valorile pe care le-a servit fiind călcare în picioare. Chiar dacă nu i-a fost dat să trăiască izbânda Binelui, contemporanii săi, dar mai ales posteritatea, îl vor identifica cu acesta. Tilulescu a fost u.n excepţional arhitect al marilor idei pozitive şi va rămâne neîndoielnic un simbol al Binelui.

. - restituirea d ocumentara- a vierii , si , operei . să ne amintească despre t album e excepue . . i· muÎt decât am putut sau am facut Sale vine - ş1 pnn ace~ . l . . Î' d -m lui Titu eseu ma obligaţu. l arorad. , d - e multe din conceptele şi ideile sale, un muzeu ican u ,n l - stra·lucească - ar servi intereselor Până acum . Reven . . âne _ m care e sa „ I al Diplomape1 romd l l r·1 umane pe care si românii le-au sluJ1t. ar, bi' iin ace e va o • . · l e, su m . . . ni de documentare istorica ar naciona ' . l r .mst1tu1rea unei. M'1s1u plan mai a g, ·1 h ' . . e din marile centre europene Pe un . nsele studierii fondun or ar 1v1st1c lărgi şa

Privită dintr-o arare perspecuvad,

Ş i americane.

. d d e Ia un astcel de proiect - si trebuie s-o facă, , . pornm r1 ' 1 Rom~ma f.oatet~le sale di lomatice externe şi pe cele ale organism.e or să „mobileze spa, p . l . l crări de artă ca simboluri ale . .. . rnatio nale cu opere exceppona e ş1 u mte ' , . d - . . bunei întelegen, eul curu. serviciilor romaneşu a use pacu, ' . t a si chiar universalitatea A cfel prin Nicolae Ticulescu, europenita e - ' s d, mere . , · - vor fi mai bine argumentate. romani multora

6. extrem de actuală în sensul necesităţii . . a dimensiunea a masur, O bservării celor întâmplate pentru .,q prezentul ui t

„ Este o car e

f;

520

Eugen Uricaru

, d u- l.ca sub iect pe Nicolae Editia de fată a monumentalei cresto maţu.. avan . .. l d' F dariei Europene Tnulescu, cu spnJlnU ' ' Ticulescu, apărută la E nura un ' l b fi . - de un cuvânt înainte, Administratiei Fondului Cultural Naţiona ' ene iciaza .d n ·1nd.1ce , biografice, adnotan - · ş1· exp 1·icaţu, ·· precum s1 po s tfaţă, note , eu . •in " Balcanu.. ş i Europa", nr. 127/2012, . Au,Jevii.rul despre Nicolae Titulesctt, Eugen U ncaru, p. 31. 1

521

:ealizare de iniţiatorul cresroma . . . . . istoric al diplomariei Geor G ţp1e1, d1st1nsul diplomat şi comper 5 b ·l ' ' ge · orra, care ne d' · enruJ ~ tir ul acestei cărţi, în trei volume . . aru1eşre o a doua ediri Tztulescu, fierbe de multă 1mpres1onanre, anume Pro si , e. . • . vreme un cazan al istoriei no . , contra se pare, nu ş1-a gas1r rezolvarea ad· • • I astre care nici asr· . • , 1ca mre egerea de I" • N· a21, aşa cum tl descoperim în lectura rexrelo' . dp ma. icolae Tirulescu r reun1te e dom I p , · . • cu pnsosmra una dintre mari.le c-. . . nu orra dev· • ' ngun tragice al · . . • ' Ine ca exagerez, nu cred că gresesc cu torul e_ is:one1 romanilor. Nu cred T I , arunci cand ·d iru eseu este cea de-a patra fl1gura· d. . I const er că Nicolae m s1ru perso I" • ·1 marcat devenirea social-politică a po o~ului r ~a Ita? or tragice care au sub semnul jertfirii de sine si a cruci· f.1 • . . • oi;ia~, pnn soarra lor, aflată • I ' neam m surennră d · ca nu e-au înţeles, fie că le-au înrel d I ' . e carre cei care fle prin faptul că erau oameni de ca' raes, ar_ e-a~ considerat primejdioase . . eter s1 cu ideal · • l ' cava Ien a1 noblerei roma· . I ' un ma re. Cei patru . , nesn, ce e patru embl l istoria noastră modern. ' eme a e sacrificiului din a sunt, asa cred H A Vladimirescu şi, iară, cu ar umenr~l '. ~rea, vram Iancu, Tudor Porra, Nicolae Tirulescu Cg el cupnnse m cartea editară de domnul f: · omun ce or patru oa ·d aptul că au fost trădari umiliri· . . . d. mem e cumpănă le este ,' ' ş1 uc1s1, trece sau i d. d. . • monv - 1si iubeau neamul · • ' n trece, m acelasi , s1 rara 1nrr-un mod • d fi . , încât potrivnicilor lor le era' u'd • l arat e pro und ŞI de înăltător e nemre es aceste f: 5· . ' • . ' apte. , 1 tor comuna le este cauza sfârsirului lor - lucr , area m rau a apro · ·1 l înţeles să-i sluJ·ească si să-· •• l p_iap or or, a celor pe care ei au . , 1 apere pana a capar. •. • Textele cupnnse în cele trei volume su prestigiul narional si inr . d nr gra1toare m ceea ce priveşte ' , ernar10na1 e care s b N. l după cum sunt Ia fel d '. . e ucura 1co ae Tirulescu, e expresive arunci când b d • .. • . Internă sfâsiară de 1·nr . este vor a e o scena polmca . b I , erese s1 o pano ram· statelor rorali·rare ·inr ' • a externa u versată de aparitia r-o vreme 10 c ·11 · . . . . : • aplicării princip 1·1·1 0 I are uzia unei lumi a d1alogulu1 s1 a ' r care srareau a ba L. · · N . . Textele ad . • . za igu apuntlor mai functiona. unare cu migala s1 ' Domn J G , acurateţe nu sunr o simplă însiruire. u eorge G · Potra are stiinta · I . . .. ' din pies d. ' , rara a a catuu11 unui context coerent e aparent tsparare iar . interbelica· R • . '. . ~n acest caz contextul coerent este România , nu o omame 1dtl1că 1· 0 l d face eforturi g· . . . . cu me a emocraţiei, ci o ţară care igant1ce sa-s1 · • , gaseasca Iocu J ŞI· 1·d entitatea după un cataclism J. . sangeros, care pendulează Între n orma nare ŞI grotesc, o societate în care

urile politice sunt atât de contradictorii şi controversate încât întrebarea rească este - chiar vine din cexce - ,,care a fose norocul ei că a rezistat?". u cred că a fose vorba de un noroc, mai degrabă a fose vorba de inteligenţa lirică şi nu doar însoţită de consecvenţa unor mari sentimente, cum ar fi dragostea de România, a unor personalităţi între care se desprinde Nicolae Ţirulescu.

Lucrarea abundă în probe pro şi contra Ticulescu, de la mici reverenţe la mărtur ii sincere şi cuceritoare ale aprecierii pozitive până la obişnuitele pişcături ori grobienele atacuri. Este uimitor cât de diferite sunt personalităţile care au găsit de cuviinţă să se pro nunţe împotriva lui Nicolae Tirulescu; dau exemplu două dintre de, aflate în evidentă adversitate ideologică - Gheorghe Brătianu, ilustrul istoric, şi Octavian Goga, ilustrul poet. Tot uimitoare sunt argumentele care se aduc în aceste viruperante atacuri, de la faptul că e bolnăvicios, la cel că prea era ... o figură internaţională . Toate acestea stau între aceleaşi coperte cu aprecieri şi constatări obiective care re conving că Nicolae Tirulescu era nu doar în centrul arentiei narionale si internationale, ci se bucura de stimă, simpatie şi admiraţie. Îl amintesc numai pe Winston Churchill care, scriind despre Tirulescu, constata cu amărăciune. ,,Dacă l-am fi ascultat mai mult pe Tirulescu, n-am fi ajuns la discreţia nebunului de Hitler! Poate exista un elogiu mai mare adresat un ui diplomat, unui politician român?" Cartea domnului George G . Potra, pe lângă roate meritele directe, de la cele filologice, istorice ori ştiinţifice, mai are unul. Un merit, ca să spunem aşa , colateral. Este o carte extrem de actuală în sensul necesităţii observării celor întâmplate pentru a măsura dimensiunea prezentului. Tor ceea ce s-a Întâmplat are roate şansele să se repete, ba chiar se repetă ... ,

!

522 523

,

,

J

N-aş putea să nu amintesc faptul că - am fose martor - în vara anului t 990, când proaspătul urmaş al şefului diplomaţiei româneşti de odinioară, încă de la instalarea sa în fotoliul pe care Nicolae Titulescu îl ocupase în mod strălucie cu peste şase decenii în urmă, chiar din primele săptămâni , acesta aducea un suflu nou de veritabil şi credincios discipol al inegalabilului ministru, mă refer la Adrian Năstase, care propunea arunci - printre altele -

7. " Salutăm . ... această primă anarit. r ,ie ca pe o rara avis

in analele editoriale românesti , "1 Nicolae Mares ' Fundaţia Europeană „Nicolae Titulescu" care de ca' t1·v

. · , l .. . ' , a am ne desf: cop10s, si "r1· d.intre ce1e ara· 11 · · m Pan l şt11nţ1flc şi cultural, cu actiuni • , man1·cesta presug10ase, egate de opera şi personalitatea „Patronului" . mai decât ori ' d ' l · . • ' mai numeroase can m u tlma penoada, organizare sub auspiciile ei în t - . peste' lhotare, anului 2003 , un d ar d emu l t visat '. ,ara ş1 d ne-a adus, la sfârsitul , de cei care ,1 ve "eau ~e diplomatul român nepereche printre „titanii neamului romanesc - pr~mele volume din opera politico-diplomatică. ~r~a~e un~1 efort considerabil de a ajunge la tot ceea ce poare une în lumma personalitatea lui Nicolae Ticulescu respect1'v la d p d' A h' · ' ocumente in. r iva D1~lomatică a Ministerului Afacerilor Externe, Arhivele Naţionale lstonce Centrale, Biblioteca Academiei Roma' M 1d · G 1 · · 1 ne, uzeu e Istone a at1, s1 , - ucru n ou - 1a Fon d un.1e propm.. ale Fundatiei constituire recent (Fondul Monn ey C ampeanu ' /G eorge Anastasiu), ' ' inclusiv la r .. Gilbert . p ~sa vrem11, ca ş1 la bogata colecţie a Institutului Hoover din Palo Alto faara de care - subliniez - nu se poate scne · 1a ad evarata • e1. dimensiune istoria' contemporană a României. din plin , la un mve · 1 şrnnpnc .. · l'. ş1. editorial, . . Recuperând . . ridicat la nivelul 1 mile~ml_u al treilea, ticulescieni de formaţie şi cu har, din cadrul Fundaţiei, pun · . . m Circulatie , opera si , gâ n d'1rea mare1u1· 'mamtas al diplomatiei românesn· şi Internaţionale în tot ceea ce putea fl accesibil ~ână la data ~ublicării. ,

viaţa ş1

.:m

I Nicol ofitico di lae Mares . -,: ', Despre fi d.amentu I une,. Iucriiri din bronz: ., N icolae Titulescu. Opera pi f, b - ~ omatica ' 111 „Ecart (supliment de cultură al coridianului Economisrul ") nr. 264, ruane ' tu2r·e Ed ' 2004 p ' pp · [ ' Vlll:· apu dN 'ico Iae Mareş, Diplomaţie, poli"ticii, spiritualitate, cula, itura rur 1nrernaponal , Chi ş inău , 2 01 O, pp . 16- 2 2 .

524

şi elaborarea grabnică a unui plan cu privire la căile de aducere în conştiinţa contemporanilor a înaintaşului său . Faptele ce au urmat şi despre care am mai scris în paginile presei arată cu prisosinţă că intenţiile sale au avut o puternică motivaţie lăuntrică, respectiv aceea că Titulescu se impunea şi se impune, în continuare, a fl „aşezat alături de Eminescu şi Blaga, Iorga şi Pârvan, Caragiale şi Rebreanu, de Enescu şi Brâncuşi, de toţi ceilalţi titani ai neamului românesc, pe care nu vom obosi niciodată să-i evocăm şi să-i omagiem, nu doar pentru ceea ce au fost - şi poate ar fi destul -, ci şi pentru faptul că rămân alături de noi prin spirit" ( Cuvânt înainte, p. V) . Spiri tul ticulescian a fost omniprezent la autorul volumului Titulescu contemporanul nostru, iar acum , prin instituţia creară de fostul cercetător în drept internaţional şi de oamenii puşi de acesta să vegheze la realizarea dezideratului de care nu s-a îndepărtat cu nicio iotă din 1990, ba, dimpotrivă, 1-a aprofundat şi dezvoltat în continuare, dovedeşte hotărârea şi constanţa fondatorului instituţiei de a-1 aduce pe şeful interbelic al diplomatiei noastre cu toate luminile si umbrele sale nu numai spre inimile , ' contem poranilor, ci şi spre ale posterităţii, pe cât posibil, pentru totdeauna. Spun pentru totdeauna, deoarece aceasta a fost convingerea pe care mi-a creat-o tot ceea ce a realizat Fundaţia Europeană Ticulescu la început de mileniu, dovedind că acrele şi împlinirile sale capătă trăinicia bronzului, încât răuvoitorii şi impostorii nu le vor mai putea şterge niciodată cu buretele, aşa după cum - cu regret - s-a dovedit a fi posibil pentru o perioadă de timp pe care editorii o pun corect în evidenţă, cu tot ce a însemnat aceasta. De aceea, avem tot temeiul pentru a numi apariţia editorială la care ne vom referi, respectiv: Nicolae Titu/eseu, Opera politico-diplomatică. Iulie 1921- iulie 1928, în două părţi, drept o operă în bronz a marelui înaintas. '

52 5

Sculptorii ei sune George G. Pocra, care crudesce de aproa d ecenu· · 1a punerea •m lumina, · - cu rezultate de cercetare ' si publi·c·pe · Patru . • . . . , 1st1ce reb marca 1le, m ceea ce pnvesce opera s1 personaluatea lui Nicolae y· l . . . w' ' nu eseu ca ş1 cercetatorul Cost1ca Prodan în colaborare cu Daniela B · ' . w . . . w. ' onceanu, Delia Razdolescu ŞI Cnstma Pa1uşan. Cele două volume reusesc s· . • l . • d I l , a puna m umma ocumence e re evance la care s-a putut ajunge prin cea . laborioasă invescigatie fa.cucă până în prezent din perioada primulu·1 mdai · · ' . w. • r.1an ac de ministru al Afacerilor Scrame, mcredinţat de marele bărbat de stat I IC B b. I ' on . . .rat1an~, 1~ ca me~u c~r~ia Nicolae Ticulescu are portofoliul Extern~lor, .mere 6 1~he 1927 ş1 30 1uhe 1928. Aprecierea editorilor că desemnarea lui Nicolae T1culescu - personalitate politică şi diplomatică „deja bine concurată şi unanim recunoscută la acea dacă" - la conducerea Ministerului Afacerilor Străine al României „a fose o decizie benefică pentru afirmarea ţ~rii. în co~certul P?litic european, având o semnificaţie deosebită pentru larg1rea onzonculu1, bunul mers şi destinul diplomaţiei române în acea perioadă" e confirmată pe deplin în cele 383 de documente ale lucrării. În toate aceste înscrisuri şi în fiecare în parce. Menţionez că acestea sune telegrame, rapoarte, memorandumuri, interpelări şi răspunsuri la interpelările parlamentare, procese-verbale ale Comisiei juridice a Ministerului Afacerilor Străine, incervencii în structurile Sociecăcii Natiunilor - Adunare si Consiliu -, cuvântări, 'conferinte, declaratii si ~omu~icace de presă inte;viuri, înalte decrete, decizii mi~isteriale, ~crisori ş.a . Faptul că Fun,daţia a putut apela, în demersul ei benedictin de mare anvergură, la lucrări de arhivă internă si externă dovedeste încrederea si prestigiul de care se bucură w

•

•

' această instituţie.

'

'

Chiar în primul din documente recunoastem afinitatea cordială care îl lega pe viitorul şef al diplomaţiei de pre~ier, amintindu-i acestuia, în telegrama pe care i-o expedia de la Paris, la 23 iunie 1927, că nu poate uita că marele bărbat de stat a fose „primul Preşedinte de Consiliu sub care a prestat întâiul J·urămânc de ministru la Iasi acum zece ani în momente '' Take Ionescu,' fiind acum de grea cumpănă, alături de mult regretatul chemat a lucra împreună cu buni prieteni ca Vincilă Brătianu şi Duca". Am prezentat acest citat pentru a releva ce însemna în acele timpuri „spiritul de echipă " , după cum rezultă clar, şi cu ce personalităţi de marcă din viaţa

litică si diplomatică se aqiona pe plan intern şi extern de Româ.nia

po w a'vidă de pace după momentul istoric din 1918, îndeobşte fond noascra . b • 1 scută si recunoscută audienta de care T1tulescu se ucura m urne. ~olume pun echiv~c în c~arica~e~ ~.u care Ticulesc~ · tw încă de la începutul mandatului strategia politicu sale, precum ş1 prezm a . . .. w ile necesare pentru reorganizarea şi restructurarea mst1tupe1 pe care w masur . w ." • de „reorganizan m aceasta O va con duce · C a unul care am trecut prin zeci • . . . . . · ci·e , nu pot să nu remarc în fapta si insntu, , gandul lui T1tulescu w l"!. temeiuri ad, ărate în măsurile pe care le lua, rezultând fără echivoc ca racea aceasta d. evnecesitatea si dorinta de a pune în valoare profesionalismul 10 ' ' b d ,. • de la diplomacii săi o schim are e menta itate; m lucrawcorilor, dorindu-si , ' · di fapt, voia introducerea unui sti~. diplo~ati~ mo~e~n,. p~agmat1c, pre ~tibii_ cum ar spune americanu - menit sa suspna ş1 sa pro~o~eze ~cuv ·nreresele românesti. Personal chiar considera că „nu trebuie sa acţionez ~entru mea altfel decât eficace'~ Nimic mai clar mai transparent, am

~:i: două

fară

evidenţă

şi competenţa

ţara

şi

putea spune. w . w . . S-ar cuveni adăugat că, în toată aceasta perioada, ~oul. mm~scr~ al Afacerilor Străine nu pregetă să ceară oficiilor diplomatice ş1 lucratonlor acestora analize cuprinzătoare şi riguroase, creşterea şi diversificarea concac: telor diplomatice şi de presă ale oficiilor, ~conduită ~emnă şi e~~mplar~ din parcea diplomaţilor de coace rangurile. lnfiinţează m c:dr~l mm1sterulu: Consiliul Superior Diplomatic al României, în fr.untea c~ru1a desem.neaza diplomaţi emeriţi, cu o îndelungată carieră, ~u- n?1, .gr~bn1C pro::i~v~p, care de obicei au doar calitatea de a fi tineri şi galag1oş1 ş1 pe care 11 mcaln~am şi - vai! - îi tot întâlnim prin structurile MAE şi chiar în postun de ambasadori. . Plină de învătăminte si de mare actualitate rămâne declaraţia privind ' relatiile ministerului în 'fruntea căruia se afla cu presa ŞI. pe care nou l şe f al P;latului Sturdza, o face la scurt timp după preluarea investirii: ,,Ca~a . . ca a dumneavoastra,. • mn l'. · d cwa w•mere diwP lomat1e aceasta vă rog să o consideraţi , şi ziaristică este o strânsă legătură. Şi unii, şi alţii alergam du.pa noutate. Unii, diplomaţii, mai cu prudenţă, alţii, ziariştii, caută şi senzap~nalul. Da~ de la dumneavoastră, ziariştii, noi, diplomaţii, aflăm multe, ararea lucrun nouă folositoare, până să apuce calea oficială. lată de ce ţin ca în fiecare.

526 527

săptămână sau cel mule la două săptămâni să am o conferintă cu dum

voastră,

ca

să vă por împărtăşi atâtea lucruri interesante pen~ru ţară".

neaAcească crestomaţie diplomatică cu caracter monografic, ca si gru . l l , , paJu · · · · 1· d e 1mag1rn mce 1gent se ectate, care msoţeşte ultimul volum, toace îl pun în valoare nu numai pe „Patron", ci şi pe cei care în anul de referintă au fac alături de el „istorie diplomatică", regăsindu-se pomeniţi în te~te O bu:: parce din ataşaţii sau consilierii de presă activi şi imaginativi ai acelor timpuri. Unii dintre aceştia îşi vor continua activitatea mai în toacă perioada interbelică, precum Lucian Blaga, care îşi începuse munca la Varsovia şi Praga, Elena Văcărescu, Eugen Filotti, Nicolae Dianu, Alexa~dru Ştefanescu, Eugen Titeanu, Iosif Şchiopul, Raul Atanasiu, Petre Ilcus. De subliniat că Nicolae Ticulescu va colabora fructuos cu coacă c~ema jurnalisticii româneşti, de la Pamfil Şeicaru şi Alexandru Mavrodi la Cincinat Pavelescu şi Eugen Pom sau A.L. Zissu. Cunoaştem, totodată, că, în alee perioade ale vieţii sale, unii publicişti străini erau căutaţi şi cultivaţi din plin de Nicolae Titulescu. Toate actiunile, întâlnirile si , contactele omului politic, sef , al diplomaciei , româneşti, sunt consemnate cu scrupulozitate în această lucrare. Pentru viitori biografi sau pentru cei dispuşi să întocmească un calendar al vieţii ,i activităţii acestui titan al diplomaţiei noastre, lucrarea se constituie de-acum într-un document indispensabil. Să luăm, spre exemplu, o zi din viaţa lui Titulescu, 31 august 1927: Dimineaţa N T a lucrat la dosarul optanţilor unguri. Între orele 15 şi 17. N T l-a primit pe Echiburu Enrique Villegas, om politic şi diplomat chilian, căruia i-a explicat în detaliu fondul chestiunii optanţilor. Între orele 17.30 şi 18.30, NT l-a vizitat pe Edvard Benef. Între orele 19.30 şi 20.30, NT a mers la Andreas Michalttkopoulos, ministru al Afacerilor Străine al Greciei, unde a venit şi Nikolaos Politis. N T a cinat în camera sa cu dr. Nicolae L. Lupu, Nicolae Petrescu-Comnen si Vasile Stoica. Reperele respective (p. 943-1.053) reprezintă cea mai elocventă ilustraţie a unei activităţi neobosite pusă în slujba intereselor ţării pe cele mai diverse planuri, folosind din plin inteligenţa, talentul şi prestigiul de care person~l se bucura şeful diplomaţiei româneşti, şi nu în ultimul rând princr-un s~d laborios al accivitătii sale: direct cu oamenii. Toate acestea relevă, din )

'

528

perspectiva timpului, şi calitatea de marc~ a interlocutorilor săi: şefi de stac_e · de guverne, miniştri de Externe, de Finanţe, de Comerţ, parlamentari, :iplomaţi de primă mână, oameni de cultură,. ştiin_ţă ş~ artă, ziarişti, j~r~şt! etc. Numărul acestor întâlniri, contactele ş1 acţiunile la care part1c1pa Nicolae Titulescu este impresionant. Editorii reuşesc performanţa de a econstitui din surse greu accesibile, atacând fonduri colaterale din arhivă, :espectiv dosarele personale ale diplomaţilor şi consulilor români, tocmai encru a reconstitui biografia şi activitatea multora dintre ei, prezentându-i ~uccint în peste 100 de pagini. Dacele biografice esenţiale ale unora dintre ei văd lumina tiparului pentru prima dată (p. 1055-1163). Doar în ceea ce îl priveşte pe Petrescu-Comnen, Nicolae, diplomat de prestigiu, fost ministru de Externe, ambasador pe lângă Sf. Scaun, şi nu numai, calculatorul a făcut unele feste autorilor în prezentarea ultimei părţi din viaţa acestuia. După cunoştinţele mele, Pecrescu-Comnen a rămas în Italia, după 1944 si a actionat în străinătate, alături de Vişoianu, Gafencu, Buzeşti, ', Sănăcescu etc., la organizarea exilului românesc. Intre altele fie spus, istoria diplomaţiei române este în continuare văduvită de un studiu pertinent sau de o monografie consacrată acestui mare diplomat. Din documentele publicate rezultă clar activitatea desfăşurată de Nicolae Titulescu în Consiliul Societătii Natiunilor, în cadrul Micii Antante, pentru a pune activitatea Comisiei Dunării pe un făgaş nou, modern; la fel în ceea ce priveşte regimul Comisiei Europene de la Galaţi etc., Nicolae Titules~~ se impune asadar încă de la început, nu numai ca sef al diplomaţiei ' ' românesti, ci ca un veritabil „ministru al Europei", al unei Europe care aşa cum' subliniază şi editorii - ,,mai trăia cu optimism, speranţă şi principii )

)

)

de drept internaţional". Potrivit intentiilor initiale ale Fundatiei si ale proiectului elaborat de prof. dr. George G. Potra încă din ocro~brie 1991, Opera politico-diplomatică a lui Nicolae Titulescu este preconizată să apară în 16 volume, de cca. 400-500 de pagini fiecare, pentru a cuprinde roate actele care îl au ca emitent principal sau asociat pe Nicolae Titulescu în ipostazele de: deputat, publicist, ministru de Finanţe, trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar al României la Londra, reprezentant al României în diferite organisme incernationale sau ca participant-delegat la diverse conferinţe specializate, 1

1

,

'

529

la nivel subregional, regional şi mondial, ca şi în calitate de ministru d Externe. Urmează, aşadar, să fle publicate lucrări elaborate sau inspirate de el: rapoarte, memorandumuri, aide-mimoire-uri, note, circulare, telegrarnee interviuri, declaraţii, cuvântări, conferinţe, intervenţii la tribuna internario~ nală, în plen, consiliu sau comisii, răspunsuri la interpelări parlament~re decizii de numire sau revocare a unor diplomaţi români, testamenre' procuri, mesaje, articole, prefeţe, evocări ale unor momente i~torice si personalităţi politice, precum şi tratate, acorduri, convenţii, protocoal~, hotărâri de aderare la organisme internaţionale, acte de ratificare, hotărâri privind organizarea sau reorganizarea Ministerului Afacerilor Străine, de stabilirea relaţiilor diplomatice sau consulare cu diferite state, de înfiinţare, desfiinţare sau întrerupere a unor misiuni diplomatice şi consulare româneşti în străinătate, depline puteri etc. Am ţinut să subliniez obiectivele Fundaţiei în această direcţie, tocmai pentru a fi mai bine înţeleasă măreţia monumentului respectiv, dar mai ales faptul că ne aflăm la primul pas, făcut hotărât, cu o acribie ştiinţifică demnă de urmat, în mod profesionist din toate punctele de vedere. Salutăm, aşadar, această primă apariţie ca pe o rara avis în analele editoriale românesti, cu convingerea că cei îndrituiri vor veghea cu aceeaşi constanţă până la 'finalizarea acestei opera omnia. ' As sublinia că editorii n-au uitat de virtualii cititori străini si au transpus în li~ba cuvântul înainte, semnat de pr~f. dr. Adrian Năstase, prefaţa substanţială a editorilor, nota asupra ediţiei, rezumatele celor 383 de documente, respectiv, legenda ilustraţiilor, ceea ce poate asigura receptarea lucrării şi pe alte meridiane. De mare şi bun-simţ :sr~ apelul editorilor care ar dori să conteze pe „solidaritatea intelectuala Ş~ morală a tuturor celor care se vor regăsi într-un fel sau altul asociaţi acestui proiect şi care poate fi esenţial pentru succesul demersului naţional ca_re încearcă să îl redea pe Nicolae Titulescu oamenilor care se hrănesc din ideile unui Om care a făcut istorie în veacul asupra căruia şi-a pus pecetea ca demiurg al Păcii". Să sperăm că se va răspunde pe măsură.

franceză şi engleză:

8.

Un laborator fertil de cercetare1 Adrian

Stimaţi colegi,

Dragi prieteni, b d 1 C ei Titulescu într-un moment de aparte edem su arca e e as , . N e rev 1 .. . diplomatiei romanesn. semnificaţie pentru istoria ~~ t~r~i şsiub aceste' arcade, ev;căm şi omagiem De aproape patru decem~, alici, 1 care a îmbogătit spiritualitatea . 1 i Nicolae Titu eseu, omu , 1 1 figura şi oper~ u_ 1· d b' d" d pe firmamentul secolului trecut ocu româneas că şi umversa a, o an m

de stea nepereche. 0.

. 1datoriei cu piosenie si orgoliu, cu sennmentu ' ' ' . . .c d · i României mo•. . 1. 1- alături de ceilalţi pannţi ron aton a • . . . caci pnn e ş1 cu e . a1· . d O bândic expresia superioara, iar aspiraţia deme _ identitatea naţion a şi:a • • d · ens de existenta. ' • europeana a evem t s • . 1 fi t si rămâne permanenta. Nevoia noastra de Titu eseu a os '. • . le despre Nicolae Am afirmat în mai multe rândun ca s-a sens mu Ticulescu, dar că nu va fi niciodată prea mult. d O facem e necare

dacă

Ratiunile sunt de intuitivă valoare., . Tratatul de aderare la ~ ' · · ' e Romama va semna In această primavara, m car . 1 T" 1 seu reprezintă un ace de • a- 1evo ca pe N ico ae 1tu e Uniunea Europeana, juscitie. d. . E opei anilor '20 si '30 ai Vizionarul Nicolae Ticulescu a arult ur gândirea si ;ctiunea secolului trecut idei şi proiecte generoase, pe care ' , . • esedinte al Fundatiei Europene Titulescu, la lansaAdrian Năstase, Alocuriune rosma de ... ' pr , .. C , d tă volumul l (I 921-1931 ), . leseu, O'Pera p litico-diplomatrca. en, ' . 2005·' rea lucrării Nicolae Tacu C T orespon l Bucuresti 22 februarie Fundatia Europeană Ticulcscu, Bucureşti, 2004, la asa Gnu escuG, Patra' Titulescu - Ziditor de , • Ad · N. srase coroe · ' 8 Idem Un labomrorfertil de cercetare, an nan a d .' E o ă Titulescu Bucuresti, 200 ' . '.d 1 . d 1 ' t' 1 a a II-a revăzută si adăugită, Fun apa uropcan ' ' mar, 1 ea un, e , • i

°

pp. 440-449.

530

Năstase

531

continentului le înscriu în parrimoni . .. ul de a~p1rap1 perene şi în istor,· faptelor de consrrucrie europeanay . . • , care au susrmur s·1 · 1 d a • • Ja onar rumul de la aspirape la realitate. Firesc, necesar, în fiecare an în martie 1 . d .d . , , a aniversarea sau comemorarea sa, ar ş1 e Ziua Europei, evocăm pe Nicol y· 1 5· ae ltU eseu om 1 . • I cum am putea-o face mai bine m . b . , u ş, opera. a1 su stannal m · 1 convmgaror, decât identificând si restituind m d. 1 '. '. ai_ re evanr, mai · · ·1 . • e 1u u1 univers · . . Jurişti or, polirologilor, sociologilor . . . Itar, isronctlor presei s1 marelui p bl· . ' imensa parte medire, ale operei Patronului dipl . . u .1c n~1 pagini, Cu risycul de a mă repera, voi afirma, încă ro~a~eşn: sa-1 aşezam şi să-l respectăm pe Tirules 1' _adodara, ca no1 trebuie E • cu a aruri e Em · • mescu, Iorga, nescu, Brancusi, de alri titani ai neam 1 . ' • u u1 romanesc p . . . b o os1 niciodată să-i evocăm . e care nu vom r . ŞI sa-1 omagiem, nu doar rost - s1 poare ar fi destul . . r pentru ceea ce au . . ' - CI ŞI pentru raptul că ry • t ·d . spmr - azi, mâine, totdeauna. aman a aruri e no1 prin •

V

•

,

V

•

,

stt::::1e1

V

V

V

•

•

'

Chiar din momentul consrrucriei si definitivării . de tipărire a Operei po!itico-dinl ' . ' , . . programului naţional r omattce a tUt Nzco/,ae Titu!esc aR m plma desfaşurare astăzi, sub egida Fu d . . E u'. program ar luară în calcul editarea s . ·1 . ~ apei uropene T1rulescu, a fost crisori or trimise sa . . d compatriot în ambel · I u primire e marele nostru ' e ipostaze e e constitui d istoria vierii politice si a vierii d. l . n marturu prepoase pentru Î ., . ' . ip omance româneşci, şi nu doar. n ma1 pupn de un an si jumătate a fi d • . • , u ost a use la Bucuresci în original . . d ' ' sau m copie ' peste 800 de scrisori · l . . a resare lui· Nicolae Ticulescu de un spe~cru _arg ş1 divers de personalităţi româneşti şi străine. ons1der de datoria mea, ca r d. I .. P eşe mte a Fundape1 Europene Ticulescu, . d. sa exprim sennmenre de aleasy d. a gramu me doamnei Elena Danielson, .. Irector general al Arhivei si al B1"bi. Al C 1.r . • IOtecu de la Hoover Institution, Palo to, a irorrna, SUA, care a . l . . . . . . permis accesu nel1m1rar al colaboratorilor me1 ŞI copierea integrală a d I . . . ocumente or de Interes specific si imediat (cca. 4 00 de scrisori) si domn 1 . d G"lb ' d ' u u, r. 1 ert Monney Câmpeanu care ne-a onat un număr mare de doc • . . , . . umente, m original (printre care si cca. 400 d e scrisori). ' •

•

V

V

V

•

•

532

••

•

Documentele aduse în ţară au cunoscut operativ toate procedurile legale

de inventariere şi clasificare; imediat după aceea, au demarat operaţiunile complexe de editare. Cei care încearcă bucuria întâlnirii cu manuscrise de altădată, îmi vor înţelege emoţia cu care am răsfoit câteva zeci din cele peste 800 de scrisori aduse în România de colegul George G. Porra. Sentimentul încercat atunci, cu un an şi jumătate în urmă prima dată, cu un an în urmă a doua oară, când o cantitate atât de mare de documente Nicolae Titulescu poposeau în România, a fost egalat doar, în 1992 când au fose aduse rămăşiţele pământeşti ale marelui nostru compatriot şi depuse •1n inima Transilvaniei, la Scheii Brasovului, în curtea Bisericii Sf. Nicolae. Dacă în 1992 am adus rămăşiţele pământeşti ale lui Nicolae Titulescu, în 2002-2004 am recuperat şi adus o bună parte, extrem de importantă, din mostenirea intelectuală si morală a lui Nicolae Titulescu. Am pl ăcerea astăzi să salut apariţia unui volum, în două părţi, care cuprinde serul de 418 scrisori păstrate succesiv de George Anastasiu, secretar particular al fostului ministru de Externe al României şi de executorul său testamentar, dr. Gilbert Monney Câmpeanu. Studiul amplu pe care ni-l propune George G. Potra face să mă opresc la câteva note distinctive ale corpusului de documente originale, conservat timp de peste 60 de ani într-o colecţie particulară şi devenit astăzi proprietate a Fundaţiei Europene Tirulescu. Editorii au procedat cum trebuie, au respectat integralitatea şi identitatea fondulu i, ferindu-l de intruziuni de piese din alte fonduri străine sau rodestinatar. mânesti, chiar dacă aveau acelasi ' Autorii paginilor trimise lui Nicolae Titulescu sunt regine, prim-miniştri şi ministri de Externe, politicieni, diplomaci, , , artisti, , scriitori, ziarisci , din multe colţuri de lume. C u adevărat extraordinar, lui Nicolae Ticulescu îi scriau capete încoronate, înalţi demnitari, prinţi şi prinţese ale scrisului, bogaţi şi sărmani, proprietari de palate sau chiriaşi ai sărăciei şi dezamăgirii, laureaţi ai Premiului Nobel sau impiegaţi de cale ferată, oameni în ascensiune sau la cap ătul drumului. )

)

)

)

)

533

Nu îndrăznesc să afirm pe un ton erem . • . . , s-_a bucurat de mesajele unui numă;atât dtonu cadnimeni pană la el nu

nim~ni până la el n-a înregistrat o diversitate a:â~;;~a:/~;espo~denţi, că fie dm palate, fle din căsute modeste de l PI . . C . mesaJe, venind Ch· . • , ' ' a o1est1 ra1ov CI . işmau, pană la Geneva, Paris, Londra, New Y;rk a, UJ, Iaşi, afirm că puţini oameni din lume ac· . . ' dar am temeiuri să d fi , aror tra1ectone a fost b l• e orţe ostile din exterior si interior s-a b d ru~a intreruptă , , u ucurat e O audi • , . . • amp la ş1 ca au primit mesaje atât de numero d" enţa arat de de larg de persoane. ase m partea unui evantai arâr Scrisorile trimise lui Nicolae Tirulescu - I . • a care suntem si · • ~ raspuns - acoperă o gamă foarte largă si d. •d gun ca acesta , 1versa e probleme 1.. Interne, economico-financiare soci.ale 1 1 po 1t1ce . , , cu tura e arunci ' d ' can este vorba de expeditori români dar si de P bl ro eme externe, provenind d 1 .. . . ' ' po 1mc1, d1~lomaţi şi ziarişti, străini sau români. e a oameni fu . Unele dintre ele sunt adevărate analize de mare ~rezintă rapoarte sau informări operative privind nz1ml e. _Altele remrernarional evo Uţll pe Pan mrern sau '

r~.

.

Nicolae Tirulescu a fost benefi . l arunci când a cost . . c1aru unor asemenea scrisori nu doar n ministru de Exrer · • · a continuat să fie un o 1· . n~, c1 pe mrreg spapul temporal când . . . . m po mc acuv, îndeplinind misiunea de trimis ;ax;r::i:~~::: ~:i:1~~ru al României la Londra, prim-delegat internarionale. , ni or sau şef al delegaţiilor ţării noastre la varii conferinţe

plenipotenţiar

'

Conationalul nostru fi · d d ..• fi . I ' • • a ost mun ar e solic1rari, mergând de la chestiuni o 1c1a e grave pana Ia chestiuni personale. I se cerea să intervină în finant d • . I d d . ,area e carre manle bănci străine a pro· iecte or e mo ern1zare a salubri • · · B · J · d d. zaru ucureşulor sau de amenajare a zoneor mun are m sudul tării să d I d.1 l . · ' acor e concursu personal sau al unor oficii P omat1ce delegatiilor rom' 1 d·c · . . • . . , ane a Bente confennre mrernarionale, sa sust1na rezolvarea unor rO bi l d · , : . . P eme egare e acordarea sau recunoasrerea cerarenie1 române să interv· . c-_ ' • ' ma pentru nnantarea unor insrirurii de interes . ,. . ' o b sresc sau sponsorizarea d. • . . . • . . e narn unor carp de Istorie, istorie militară, 1srone a artei, de drept să d · . . . . , · • . . , acor e aJutor unor cnt1c1 s1 scriitori romani sa-şi cont1nue cercetările sa · · • · • . ' u sa-ş1 poara t1pan opera, să intervină pentru

restructurarea şi încadrarea cu personal a unor oficii diplomatice, să accepte (sau doar să intervină pentru) numirea, promovarea sau schimbarea în diverse posturi diplomatice. Reţin în mod deosebit atenţia solicitările primilor-miniştri din epocă făcute lui Nicolae Tirulescu pentru pregătirea şi susţinerea poziţiilor României la negocieri şi conferinţe internaţionale, cum au fost cele privind optanţii, minorităţi etnice sau religioase, datoriile şi reparaţiile de război ş.a. În aproape toate cazurile - dacă nu chiar în toate - Nicolae Tirulescu a avut rolul de vioara I în delegaţiile româneşti. Bucureştii au apelat la Nicolae Ticulescu, rugându-l să acţioneze statornic în roate formele posibile şi cu toate mijloacele disponibile pentru contracararea - la Londra şi la Paris, dar nu numai - propagandei ostile făcute de cercurile revizioniste din rările vecine nouă care câstigaseră în cercurile ' ' politice, economico-financiare şi de presă din Occident poziţii ce le permiteau manipularea opiniei publice, întreţinerea unui climat defavorabil ţării noastre, intereselor ei imediate şi de perspectivă. Omul care „n-a suferit de modestia de a fl român" - cum îl caracteriza mai mule decât sugestiv un contemporan al său - a avut forţa de a deschide uşa tuturor marilor Cabinete şi a tuturor proprietarilor şi directorilor publicaţiilor de prestigiu, să apere cu înţelepciune, talent şi pasiune cauzele româneşti la tribunele cele mai înalte pe care le oferea epoca. În numeroase pagini, lideri politici sau membri marcanţi ai Cabinetelor din România sau din alte ţări au elogiat pregătirea exemplară a vizitelor Suveranilor români la Londra şi la Geneva, relevând aportul discret dar eficient al celui care a contribuit la acest succes desăvârsit, cuvântările de mare ecou tinute la ' ' Academ ia Diplomatică Internaţională, la Paris, în Reichsragul german, la Berlin, la Societatea Internaţională de Filologie, Ştiinţe şi Arce Frumoase, la Londra. În u rmă cu peste 70 de ani, Nicolae Titulescu a făcut primele demersuri pentru intrarea în cadrul marilor universităti britanice a unor lectorate de limbă, literatură, istorie si civilizatie româ~ească. Scrisorile schimbare cu ' ' rectorii unor asemenea cerări universitare aduc la cunostinta noastră ' ' ' frecvenţa şi insistenţa demersurilor sale, spiritul imaginativ în căutarea şi

534 535

identificarea formelor s1· m · ·1 I , 1J oace or pentru c . concretete. a asemenea idei s· , a capete Acuzat cu ticăloşie de unii sau de altii . Nicolae Titulescu ne apare - prin , ~a a_clhelt~n ?etrebnic banii tăr1· · fi . I" • . scnson e pnmne d I , 1, o ic1a nap, de la instituţii academice, societăt"1 bl· e a o serie de culare - ca , pu ice sau perso • un om care nu s-a jucat cu banii bl· . . ane parri1~totdeauna până la ultimul leu, că a pledat e~~r ic1, ~e care i-a justificat catre stat a unor proiecte sau institutii cult p 1 u sus~merea financiară de • d ' ura e, care nscau • • b" agat mana e sute si sure de ori în propriul b sa moara, că a 1 fl . • , uzunar pentru a . d e va oare a an m nevoie pentru 1 . aJuta oameni ' ' a sa va ş1 onora obrazul • ·· R • . omama a traversat, în mai multe rânduri • . ţaru . Război Mondial, momente de criză polit. - d, indpeno~da de după Prim ul · • d d ica, e epres1une e · nanc1ara, e egradare a climatulu·1 .1N conom1co-fl. 1 soc1a · umeroase · · d N ico ae Ticulescu erau chemări d. I scnson a resare lui .•. 1recte a guvernare fo 1 d 1 1· . Afl • ' rmu ate e persona nap politice din întreg spectrul •. po mc. at m afara p ·d 1 tra1au momente de epuizare N1· 1 y· 1 aru e or, care , co ae nu eseu apar d · . d ea rept singura solutie, singura personalitate capab1·1a· s· 1. ' a preia con ucerea acestuia mai multă lucid1.tace . guvernu u1, pentru a da , ca program mai m I • mai muică autoritare si mai mult d. , ~ ta coerenţa , ca acţiune, guvernelor din marile ~apital -~re 1~, p~d~lan mcernaţional, din partea Se cunosc . e occ1 enta e ş1 m partea instituţiilor bancare. formeze guve;~ueal abtme ~a~zedle care l-au împiedicat pe Nicolae Titulescu să unei can a acceptat m d 1d. a ~egelui Carol al II-iea. an acu m partea Regenţei sau

Bucurându-se de o mare autoritate în instituţiile internaţionale, lui icolae Tirulescu - şi prin el României - i s-a cerut de diverse state sprijinul enrru nominalizarea şi alegerea reprezentanţilor lor în organele de ~nducere ale Adunării şi Consiliului Societăţii Naţiunilor, ca judecători la Curtea In ternaţională de Justiţie de la Haga. Scrisorile adresate de Frank Billings Kellogg, Gustavo Guerrero, Mineichiro Adatci sunt edificatoare pentru sensul unor asemenea solicitări, ca şi pentru gratitudinea pe care o exprimau scrisorile ce le expediau ca urmare a demersului ticulescian eficient de care se bucuraseră. Academ ii, universităţi de prestigiu, institute de cercetare, asociaţii profesionale, reviste, ziare, agenţii, poseuri de radio i-au cerut lui Nicolae Ticulescu să ţină cursuri, conferinţe, să le încredinţeze studii sau articole, să le acorde declaraţii sau interviuri. Nicolae Titulescu era un nume mare pe care soli ci ta n ţii îl voiau înscris în biografia lor intelectuală , în cartea lor de vizită, era o sursă suplimentară de autoritate şi prestigiu. Cercurilor academice, universitare, li se adăugau cele de opinie publică , cei din Bucuresti si din alte centre ale tării reprosându-i omului politic si diplomacului ro mân că nu le dă un răspuns pozitiv cu aceeaşi promptitudine cu care răspundea celor din străinătate. Alegerea lui Nicolae Titulescu· ca preşedinte al celei de a XI-a şi celei de a XII-a sesiuni a Adunării Societăţii Naţiunilor a fose apreciară nu doar ca un triumf personal, ci si ca un succes răsunător al României. Scrisorile si ' telegramele de felicitare trimise de miniştri, diplomaţi, scriitori, jurişti, oameni de afaceri, ziaristi au fost cu sutele. Unii dintre semnatari aveau funcţii, alţii nu, unele ~crisori sau telegrame erau semnate, altele nu, îi scriau membri ai Academiei Române, ai Academiei Diplomatice Internaţional e, figuri de marcă ale cabinetelor de la Londra sau Paris, remuţi directori sau colaboratori ai unor publicaţii de prestigiu. Faptul că Nicolae Titulescu fusese ales în fruntea areopagului de la Geneva accentua dorinţa unor largi cercuri de opinie publică din România de a-l vedea pe omul poli tic şi diplomatul român la conducerea unui partid viguros sau a unui guvern de autoritate şi eficienţă, asociind unei asemenea dorinţe speranţa de redresare a ţării, de revigorare a tonusului naţional, de sporire a încrederii ce ră reanul u i, a întregii rări. ,

J

)

J

J

)

In functiile sau mandatele consultat î~ an 1· . 1 pe care 1e onora, Nicolae Titulescu a fost n· . a 1za s1 rezo varea unor p bi cerut s· • . ' d ro eme con 1ccuale mterstate, i s-a a mscne pe or inea de . Ad - . . . N · ·1 . zi a unaru ş1 Consiliului Socierării apum or un evantai de problem . . d . .- . ' · 1• • .. . e pnvm mmontaule etnice, discriminarea ras1a a, sa spnJme la nivelul . I . ' I" ·1 "d orgamsme or mternationale problema inva1z1~or, a va uvelor şi orfanilor de război . , In mod constant Nicola T 1 d. e nu eseu a 1scutat cu factori responsabili din . I ' Secretanatu Societătii N · ·1 · 1 . . • . .• , apum or, Inc us1v la rnvelul secretarului general, ·· (d . ··) . prezenta Romame1 m diferit ' e secp1 ireq11 , ca ş1 în Comisia Internatională d e C ooperare Intelecrual" ( d ' . . a pre ecesoarea Organizatiei Natiunilor Unite pentru Ed ucape ş1 Cultură). ' ' 536

'

'

537

Sensibilitatea pe care Nicolae Titulescu a avut-o

fată

de d

.

fi . I I f , uren 1e s·1 su ennţe e a tora, aţa de decepriile si rristetile altora ca· a c ' d b I" . ' ' , , rost vorb a e oa a sau accident, de ingratitudine sau denigrare în mandat I I ' d 1· · · e e pe care

urea s-o ignorăm, căci e vorba de istoria noastră, de viaţa predecesorilor

postri, de victoriile şi înfrângerile naţiunii noastre, de valori perene şi erori

Azi se scriu din ce în ce mai puţine scrisori - în forma lor tradirională lăsând Ioc în tot mai mare măsură telefonului, fax-ului, e-mail-ul~i. A frucriflca Într-un fel sau altul bogăria de idei si informatii a fondurilor epistolare este resimţită ca o necesitate ~rât în străinătate, câ'r si Ia noi. Citit?rii - că sunt cercetători, istorici sau jurişti, politologi sdu diplomaţi, studenţi sau universitari - vor percepe ca firească şi indispensabilă includerea acestui volum de corespondenţă în Colecţia „Nicolae Titu/eseu. Opera politico-diplomatică " şi vor putea realiza o corelare şi o confruntare cu informaţia din alte tipuri de documente ce fac parte din colecţie, întregindu-şi viziunea asupra omului, operei şi epocii. Cu fiecare pagină a unor asemenea scrisori facem un pas într-o lume dispărută, pe care dacă nu întelegem s-o retrăim n-am avea dreptul si n-am ' ' '

:e parcurs, ele ne aduc în prim-p~an secven~ey ~nform~ţi~. privind pri.etenii şi inamicii noştri, ne aduc dovezi ale preţuim ş1 apreciem de care Nicolae Ticulescu s-a bucurat într-o lume în care a făcut Istorie. Efortul colegilor mei de la Fundaţia Europeană Tirulescu - stimulaţi şi coordonaţi de istoricul şi editorul George G. Potra - merită aprecieri căl­ uroase, profesionalismul şi dăruirea lor dând acestui nou volum o ţinută la fel de înaltă ca aceea a volumului precedent. Ceea ce se face la Fundaţia Europeană Titulescu conflrmă un spaţiu de vibraţie intelectuală autentică, existenţa unui laborator fertil de cercetare, vivacitatea şi coerenţa unei tribune prestigioase de idei, o atmosferă de convivialitate şi confort sufletesc pe care le-aş dori extinse în cât mai multe centre de iradiere culturală. Apari ţiile editoriale ale Fundaţiei Europene Tirulescu - şi cea de azi adaugă o fericită contribuţie - sporesc - prin originalitate, inedit şi profesionalism - camera de rezonanţă, prestigiul naţional şi internaţional al ideilor şi faptelor marilor noştri conaţionali. Nicolae Tirulescu s-a născut, a trăit şi a murit pentru Ţară, jertfindu-se pentru mari idei, pentru mari aspiraţii, pentru supravieţuirea, devenirea şi progresul poporului român, pentru pacea şi prosperitatea sa, mai presus de orice interese partizane. La sfârsitul anilor '30, Nicolae Tirulescu aflrma: ,,Partidul meu de azi se ' cheamă România". Nimic nu trebuie explicat. Nimic nu trebuie adăugat. Nimic nu trebuie justificat. El a spus arunci totul, definind crez, cauză, jertfa. Testamentul său ne obligă la solidaritate românească. Trebuie să ne regăsim cu toţii vibrând consonant într-o operă de interes narional cu toţii mai , ' restituirea universului său ne va face să ne simtim , boga ţi şi mai puternici prin ideile şi faptele bune pe care ni le-a lăsat mos reni re. Cei ce se vor întâlni cu acest volum au şansa - cel puţin aşa sper eu - de a parcurge pagini de real interes privind epoca interbelică, nume mai puţin

538

539

e m ep m1sera, a mişcat profund pe cei ce i-au simtit căldura si l'd · N . . . . , , sol anrarea u puţm1 erau cei care se s1mteau îndarorari fată de Nicol T' I · , ' , , ae itu eseu pentru greutatea cuvantului său când a fost vorba de acordarea d d' . d I" I R ' · · I e or 1ne s1 me a 11 a e omarne1 ace ora care s-au dedicat cauzelor rom ' · ' . . "I - .. , aneşr1, care au susţinut poz1ţ11 e ţaru noastre m organismele internarionale î • , , n marea presa mon d 1·a1-as.a. '

Nu~mi ~ropun să evoc aici toate punctele, fle chiar si cele esential al evantamlu1 problematic identificabil în cele 418 scrisori ~at ceva ochiului de Linx 1O. Florin Consrannniu: ,,1 vu ere ca a se r " ........... n tra în feuătură cu Titulescu .......... · ...... · ...... · .............. · . o L al do mnu lui ro . . cam eu să ăsim justificare La aceasta ostl ztate 11.Florin Consrannniu: ,,Este gr g. . " , d t amifiestă forua faţă de Titu/eseu ...... .................... .. pe care m mo constan om o 12.lon Brad: Un roman istoric........................................................................ „

546 550 556 561

~~:~c:l~:c;;~~::~~:::: ::: ::::::: ::::: :::: ::: ::::: ::::::::::: ::::::::::::: ::::::: ::: ::: :::::::: :·.::: :: ::: ::::::: :::: 5 79

ILUSTRATII '

Tipar offset: S.C. "ALTIP" S.A. Alba Iulia Str. Dimitrie Cantemir 2A Tel. 0258/811047, 0258/8117 44 E-mail:[email protected],www .altip.ro