Materie si memorie

Table of contents :
Cuvint înainte la ediţia a VII-a......Page 7
I. Despre selectarea imagini lor pentru reprezentare. Rolul corpului......Page 15
II. Despre recunoaşterea imaginilor. Memorie şi creier......Page 68
III. Despre supravieţuirea imaginilor. Memorie şi spirit......Page 119
IV. Despre delimitarea şi fixarea imaginilor. Percepţie şi materie. Suflet şi corp......Page 158
Rezumat şi concluzie......Page 197
Date biografice......Page 219
Bibliografie selectivă......Page 223
Cuprins......Page 227

Citation preview

Colecţia PLURAL

Coperta colecţiei

:

Silviu LUPESCU

Henri Bergson La matiere et la memoire Felix Alcan, Paris, 1896

©

by POLIROM Co SA Iaşi , 1996 pentru prezenta traducere

Editura POLIROM B-dul Copou nr. 3, P. O . Box 266, 6600 Iaşi Tel . & Fax (032) 214100; (032) 214111 ISBN: 973-9248-17-9 Printed in ROMANIA

Henri Bergson

MATERIE SI MEMORIE l

Traducere de Cora Chiriac

POLIROM laşi, 1996

Cuvint inainte la ediţia a VII-a Cartea de faţă afirmă realitatea spiritului, realitatea mate­

riei şi încearcă să determine raportul dintre ele într-un caz precis, cel al memoriei. Este, prin urmare, clar dualistă. Dar, pe de altă parte, înfăţişează copul şi spiritul de aşa

manieră încît speră să atenueze mult, dacă nu chiar să

suprime, dificultăţile teoretice ridicate întotdeauna de du­ alism şi care fac ca acesta, fiind sugerat de conştiinţa

imediată, adoptat de simţul comun, să nu prea fie agreat de filosofi. În cea mai mare parte, dificultăţile provin din concepţia cînd realistă, cînd idealistă asupra materiei. Ne-am propus ca obiectiv al primului capitol să arătăm că idealismul şi realismul sînt două teze la fel de excesive, că e fals să reducem materia la reprezentarea noastră asupra ei şi că la fel de fals e să facem din ea un lucru ce ar produce în noi reprezentări, dar care ar fi de o altă natură decît ele. Ma­ teria, pentru noi, ,este un ansamblu de „imagini". Şi prin

„imagine" înţelegem o anumită existenţă care e mai mult decît ceea ce filosoful idealist numeşte o reprezentare, dar mai puţin decît ceea ce filosoful realist numeşte un lucru, o existenţă situată la mijloc de dnun între ,.lucru'' şi „re­ prezentare''. Această concepţie asupra materiei este pur şi simplu cea a simţului comun. L-am ului pe un om străin de

speculaţiile filosofice spunîndu-i că obiectul din aţa lui, pe care-l vede şi-l atinge, nu există decît în mintea lui şi pentru

mintea lui sau chiar, mai general, doar pentru sprit, aşa cum voia Berkeley. Interlocutorul nostru ar susţine întot­ deauna că obiectul există independent de conştiinţa ce îl percepe. Însă, pe

de alt:i pate, la fel de mult l-am uimi

spunîndu-i că obiectul este cu totul altfel decît îl percepem, că nu are nici culoarea pe care ochiul i-o atribuie, nici

rezistenţa pe care i-o descoperă mîna. Pentru el, culoarea şi rezistenţa sînt în obiect: nu sînt stări ale spiritului nostru,

sînt elemente constitutive ale unei existenţe independente de a noastră. Prin urmare, pentru simţul comun, obiectul

6

Hrie şi mem orie

fiecărui simţ este de a traduce în limba sa proprie mişcări omogene şi mecanice petrecute în spaţi u . De unde, în cele din urm