Karl Marx, Friedrich Engels. Opere. Teorii asupra plusvalorii (Volumul al IV-lea al „Capitalului”). Partea a III-a [Volumul 26. Partea a III-a]

Table of contents :
Teoriia supra plusvalorii (Volumul al IV-lea al „Capitalului"). Partea a IlI-a. Capitolele XIX—XXIV şi anexe
[ C a p. 19]
T. R. Malthus
[1. Confundarea de către Malthus a categoriilor marfă şi capital]
[2. Concepţia vulgară a lui Malthus asupra plusvalorii]
[3. Trăsături comune ale malthusienilor şi ricardienilor, în poziţia faţă de clasa muncitoare]
[4. Interpretarea unilaterală de către Malthus a teoriei valorii a lui Smith. Folosirea de către Malthus a tezelor eronate ale lui Smith în polemica cu Ricardo]
[5. Interpretarea dată de Malthus tezei smithiene a valorii invariabile a muncii]
[6. Folosirea de către Malthus a tezelor ricardiene cu privire la modificarea legii valorii, în combaterea teoriei valorii bazate pe muncă]
[7. Definiţia vulgară a valorii dată de Malthus. Concepţia sa despre profit ca adaos la preţ. Combaterea concepţiei lui Ricardo asupra salariului relativ]
[8. Malthus despre munca productivă şi acumulare]
[9)] Capitalul constant şi capitalul variabil [în concepţia lui Malthus]
[10. Teoria malthusiană a valorii]
[11.] Supraproducţie. „Consumatori neproductivi etc."
[12. Esenţa socială a polemicii lui Malthus cu Ricardo. Denaturarea de către Malthus a concepţiilor lui Sismondi cu privire la contradicţiile producţiei burgheze].
[13. Critica făcută de ricardieni concepţiilor lui Malthus despre „consumatorii neproductivi"]
[14. Caracterul apologetic şi de plagiatal scrierilor lui Malthus]
[15. Principiile lui Malthus expuse în scrierea anonimă „Outlines of Political Economy..."]
[ C a p. 20]
Destrămarea şcolii ricardiene
1. [R. Torrens]
2. [James Mill]
3. Scrieri polemice
4. McCulloch
5. Wakefield. [Obiecţii la teoria lui Ricardo cu privirela valoarea muncii şi la renta funciară]
6. Stirling. [Explicarea profitului prin cerere şi ofertă]
7. John Stuart Mill
8. [Observaţie finală privind şcoala ricardiană]
[ C a p. 21]
Opoziţie faţă de economişti (pe baza teoriei ricardiene)
1. "The Source and Remedy of the National Difficulties etc. A Letter to Lord John Russell", London, 1821 (anonym)
2. Ravenstone. [Capitalul ca plusprodus. Confundarea formei antagoniste a dezvoltării cu conţinutul ei. Opinie negativă asupra rezultatelor dezvoltării capitalistea forţelor productive]
3. Hodgskin
[4] Bray ca opoziţie faţă de economişti
[ C a p. 22] Ramsay
[1. încercarea de a se face o deosebire între capitalul constant şi cel variabil. Concepţia despre capital ca o formă socială neesenţială]
[2. Ramsay despre plusvaloare şi valoare.Reducerea plusvalorii la profit. Despre influenţa modificărilor valorii capitalului constant şi capitalului variabil asupra ratei şi masei profitului]
[ C a p. 23]
Cherbuliez
[1. încercare de a face deosebire între capitalul constant şi capitalul variabil]
[2. Scăderea relativă a capitalului variabil odatăcu dezvoltarea progresivă a producţiei capitaliste]
[3) Cherbuliez despre compoziţia organică a capitalului şi influenţa ei asupra ratei profitului. A sa „lege a aproprierii"]
[4) Despre acumulare ca reproducţie lărgită
[5) Elemente ale concepţiilor sismondiene la Cherbuliez. Compoziţia organică a capitalului. Capital fix şi capital circulant]
[6) încercarea lui Cherbuliez de a reuni concepţiile lui Ricardoşi ale lui Sismondi, care se exclud reciproc]
[ C a p. 24]
Richard Jones
[1. „An Essay on the Distribution of Wealth...". Intuirea de către Jones a deosebirii istorice dintre modurile de producţie. Superioritatea lui faţă de Ricardo în unele probleme ale teoriei rentei]
2. [„An Introductory Lecture on Political Economy...". Conceptul „structura economică a naţiunii". Confuzia lui Jones în legătură cu „Labour Fund"]
3. Richard Jones. „Text-book of Lectures on the Political Economy of Nations", Hertford 1852
A n e x e
Revenue and its sources. Economia vulgară
[1] Dezvoltarea capitalului purtător de dobînda pe baza producţiei capitaliste.
[2] Capitalul purtător de dobîndă şi capitalul comercialîn raport cu capitalul industrial. Forme mai vechi.
Forme derivate.
[3. Separarea unor părţi ale plusvalorii sub forma diferitelor venituri. Raportul dintre dobîndă şi profitul industrial. Caracterul iraţional al formelor fetişizate ale venitului.]
[4. Separarea tot mai mare a formelor transformateale plusvalorii de esenţa ei — supramuncă. Profitul industrial ca „salariu pentru capitalist"]
[5. Deosebirea esenţială dintre economia politică clasică şi cea vulgară. Dobînda şi renta ca elemente constitutive ale preţului de piaţă al mărfii,
[6. Polemica lui Proudhon împotriva dobînzii. Neînţelegerea de către el a legăturii dintre dobîndă şi sistemul muncii salariate]
Adnotări şi indici
Citate în limbi străine
Capitolul nouăsprezece
Capitolul douăzeci
Capitolul douăzeci şi wnu
Capitolul douăzeci şi doi
Capitolul douăzeci şi trei
Capitolul douăzeci şi patru
Anexe
Indice bibliografic, cuprinzând lucrările menţionate de Marx
Indice de nume
Tablou de greutăţi, măsuri şi monede
Indice de materii
Adnotări
Cuprins

Citation preview

Proletari

din

toate

ţările,

uniţi-vă

K A R L MARX F R I E D R I C H ENGELS OPERE

EDITURA

POLITICA

1984

1

K A R L MARX FRIEDRICH ENGELS V O L U M U L 26 Partea a III-a

EDITURA Bucureşti

POLITICA —

1984

P r e z e n t e t r a d u c e r e a fost î n t o c m i t ă în colectivul d e redacţie a l E d i t u r i i politice d u p ă originalul a p ă r u t în e d i t u r a „Dietz", B e r l i n , 1968, c o m p l e ­ t a t cu u n e l e n o t e din e d i ţ i a r u s ă , •apărută î n E d i t u r a p e n t r u l i t e r a t u r ă politică, Moscova, 1964.

KARL

MARX

Teorii a s u p r a plusvalorii (Volumul al IV-lea al „Capitalului") Partea a IlI-a Capitolele XIX—XXIV şi anexe

[Capitolul

nouăsprezece]

T. R. Malthus

1

[XIII—753] Lucrările lui Malthus de care ne ocupăm aici sînt : 1. "The Measure of Value Stated and Illustrated", London, 1823. 2. "Definitions in Polit. Economy etc.", London, 1827. (A se vedea aceeaşi lucrare editată de John Cazenove, London, 1853, cu "notes a n d supplementary r e m a r k s " *) ale lui Caz[enove]). 3. "Principles of Polit. Econ. etc.", 2. ed., London, 1836 (prima ediţie 1820, sau în jurul acestui an, a se vedea). 4. De avut în vedere şi următoarea lucrare a unui malthusian i s t (i.e. m[althusianiştii] împotriva ricardienilor) : "Out­ lines of Polit. Econ. etc.", London, 1832. 2

[1. Confundarea

de către Malthus a categoriilor

marfă şi capital]

în lucrarea sa (181.4) "Observations on the Effects of the Corn Laws...", M[althus] mai. spunea despre A. Smith : „Evident, A . S m i t h a a j u n s la a c e a s t ă d e m o n s t r a ţ i e d a t o r i t ă d e p r i n d e r i i s a l e d e a c o n s i d e r a munca (adică v a l u e of l a b o u r ) ) ca măsură a valorii, i a r c e r e a l e l e — ca m ă s u r ă a muncii... Că nici m u n c a şi nici o a l t ă m a r f ă n u p o a t e constitui o m ă s u r ă e x a c t ă a v a l o r i i d e s c h i m b r e a l e — a c e a s t a e s t e c o n s i d e r a t ă a s t ă z i o teză i n c o n t e s t a b i l ă a e c o n o m i e i politice şi decurge, d e fapt, t o c m a i d i n definiţia v a l o r i i d e s c h i m b " [p. 2]. 2

Dar în lucrarea sa [din] 1820, "Princ. of Pol. Ec", Mal­ thus îl combate pe Ricardo folosind „standard measure of value" ) al lui Smith, p e care nici acesta nu-1 foloseşte nici3

*) — „ n o t e şi o b s e r v a ţ i i s u p l i m e n t a r e " . — Nota ) — v a l o a r e a m u n c i i . — Nota trad. ) — „ e t a l o n u l v a l o r i i " . — Notă trad. 2 3

trad.

8

Capitolul

nouăsprezece 3

odată acolo unde realmente este deschizător de d r u m u r i . în lucrarea citată mai sus cu privire la „Corn Laws", Malthus însuşi a reţinut cealaltă definiţie a lui Smith — determinarea valorii prin quantity of capital (accumulated labour) *) şi labour (immediate) necessary for t h e production of a n a r t i c l e ) . în genere a nu se uita că atât ^Principles" ale lui Mfalthus], cît şi celelalte două lucrări citate, care, în unele p u n c t e trebuiau să le explice m a i amănunţit pe acestea, îşi datoresc apariţia în mare parte invidiei provocate de succesul lucrării lui R i c a r d o şi încercării de a ajunge din nou la locul de frunte pe care el, ca un plagiator abil, şi-1 cucerise pe căi necinstite, înainte de apariţia lucrării lui R[icardo]. La aceasta se adaugă faptul că în lucrarea lui R[icardo] determinarea valorii, deşi tratată abstract, era îndreptată împotriva inte­ reselor landlorzilor şi lacheilor lor, pe care Malthus le r e p r e ­ zenta într-un mod şi mai direct decît pe cele ale burgheziei industriale. Nu trebuie negat, totuşi, că Mfalthus] avea u n oarecare interes teoretic pentru meditaţii profunde. Totuşi, faptul că 1-a combătut pe Ricardo, şi felul cum ă făcut acest lucru, a fost posibil numai pentru că R[icardo] s-a încurcat în tot felul de inconsecvenţe. Combătîndu-1 pe Rficardo] > Mfalthus] a pornit, pe de o parte, de la formarea plusvalorii , [pe de altă parte], de la modul cum Rficardo] însuşi concepe egalizarea preţurilor d e c o s t în diferite sfere de investire a capitalului, ca modificare a legii valorii, [precum şi] de la confuzia permanentă pe care o face între profit şi plusvaloare (identificarea directă a aces­ tora). Malthus nu lămureşte aceste contradicţii şi quid p r o quo-uri, ci le preia de la Ricardo, pentru ca, sprijinindu-se pe această confuzie, să răstoarne legea ricardiană fundamentală a valorii şi să tragă concluzii plăcute pentru ai săi protectors ) . Meritul propriu-zis al lui M [althus] în cele trei lucrări constă în faptul că el pune accentul pe schimbul inegal dintre , capital şi munca salariată, în timp ce Rficardo], de fapt, n u demonstrează cum din schimbul de mărfuri, potrivit legii va­ lorii (potrivit timpului dc muncă ^cuprins în ele), decurge schimbul inegal dintre capital şi munca vie, dintre o cantitate determinată de muncă acumulată şi o cantitate determinată of immediate labour % lasă, prin urmare, d e fapt, nelămurită ori2

f

4

5

6

3

1

) ) — Nota ) *) 2

3

— c a n t i t a t e a d e c a p i t a l ( m u n c ă a c u m u l a t ă ) . — Nota trad. — m u n c a (nemijlocită) n e c e s a r ă p e n t r u p r o d u c e r e a u n u i articol. trad. — p r o t e c t o r i . — Notă trad. — d e m u n c ă nemijlocită. ^ Nota trad.

^ww*, _,,^ .„ v

u»-.^^:

(«3

M

a

«

(p

a g i n a

*

a

186i^

»Teoriilor J 8 6 3 >

a

s

u

p

ai

r

a

m

,

n

a

n

u

s

n

T. R. M a l t h u s

9

ginea plusvalorii (deoarece la el capitalul se schimbă direct pe muncă, şi n u pe capacitatea de muncă). [754] Unul dintre puţinii adepţi de mai tîrziu ai lui Mfalthus], Cazenove, în p r e ­ faţa la sus-menţionaţa lucrare „Definitions" etc. sesizează acest lucru şi de aceea spune : „Schimbul de mărfuri şi repartiţia" (salariu, r e n t ă , profit) t r e b u i e a n a l i z a t e distinct... Legile r e p a r t i ţ i e i n u d e p i n d n i c i d e c u m de legile s c h i m b u l u i (Prefaţă, p . VI, VII).

Ceea ce în cazul de faţă nu înseamnă nimic altceva decît că raportul dintre salariu şi profit —• schimbul dintre capital şi m u n c a salariată, accumulated labour a n d immediate labour —' n u coincide nemijlocit cu law [of] interchange of commo­ dities ).. Dacă analizăm valorificarea banilor sau a mărfii ca capital — aşadar, nu valoarea lor, ci valorificarea lor capitalistă —, este clar că plusvaloarea n u este altceva decît excedentul m u n ­ cii (munca neplătită) pe care o comandă capitalul, pe care o comandă marfa sau banii, peste cantitatea de- muncă cuprinsă în însăşi această marfă. In afară de cantitatea de muncă cuprinsă în această marfă (egală cu suma de muncă cuprinsă în elementele de producţie pe care le cuprinde marfa + munca nemijlocită care i-a fost adăugată), ea cumpără u n excedent de muncă care nu este cuprins în marfă. Acest excedent con­ stituie plusvaloarea ; de mărimea lui depinde proporţia valo­ rificării. Şi această cantitate excedentară de muncă vie pe care se schimbă marfa constituie sursa profitului. Profitul (mai exact plusvaloarea) n u provine din echivalentul muncii m a t e ­ rializate, care se schimbă pe o cantitate egală de m u n c ă , v i e , ci din p a r t e a d e muncă vie care este apropriată în acest schimb fără ca pentru ea să se plătească u n echivalent, din munca neplătită pe care capitalul şi-o apropriază în acest schimb aparent. Prin urmare, dacă facem abstracţie de momentele intermediare ale acestui proces -— şi Mfalthus] este cu atîfr: mai îndreptăţit să facă abstracţie de ele cu cît la Rficardo] aceste momente intermediare lipsesc —, dacă avem în vedere n u m a i conţinutul faptic şi rezultatul procesului, atunci valori-ş ficarea, profitul, transformarea banilor sau a mărfii în capital nu derivă din faptul că mărfurile se schimbă în conformitate cu legea valorii, adică în raport cu timpul de m u n c ă ' p r o p o r ­ ţional necesar pentru producerea lor, ci mai degrabă invers, 2

* ) — : m u n c a a c u m u l a t ă şi m u n c a n e m i j l o c i t ă . — Nota ) — l e g e a s c h i m b u l u i d e m ă r f u r i , — Nota trad. 2

trad.

10

Capitolul

nouăsprezece

din faptul că mărfurile sau banii (munca materializată) se schimbă pe o cantitate mai mare de muncă vie decît cea cu­ prinsă în ele sau cheltuită pentru producerea lor. în lucrările menţionate, singurul merit al lui Mfalthus] este de a fi pus accentul pe acest punct, care la Rficardo] este cu atît mai vag cu cît el presupune întotdeauna produsul finit, care se împarte între capitalist şi muncitor, fără să analizeze schimbul, procesul intermediar, care duce la această împărţire. Acest merit este anulat apoi de faptul că el confundă valori­ ficarea banilor sau a mărfii ca capital, deci valoarea lor în funcţia specifică de capital, cu valoarea mărfii ca atare ; de aceea, după cum vom vedea, el revine la ideile absurde ale sistemului monetar — profit upon expropriation — şi ajunge, în genere, la cea mai penibilă confuzie. Prin urmare, în expu­ nerea sa, în loc să-1 depăşească pe Rficardo], Mfalthus] în­ cearcă să arunce economia politică înapoi nu numai în compa­ raţie cu Rficardo], dar chiar în comparaţie eu Smith şi cu fiziocraţii. 7

„ î n aceeaşi ţ a r ă şi în acelaşi t i m p , v a l o a r e a d e s c h i m b a m ă r f u ­ rilor, care se d e s c o m p u n n u m a i în m u n c ă şi profit, e s t e m ă s u r a t ă exact p r i n c a n t i t a t e a d e m u n c ă r e z u l t a t ă d i n m u n c a a c u m u l a t ă şi d i n m u n c a n e m i j l o c i t ă folosită efectiv p e n t r u p r o d u c e r e a lor, l a c a r e se a d a u g ă s u m a v a r i a b i l ă a profitului la t o a t e a v a n s u r i l e e v a l u a t e î n m u n c ă . A c e a s t a însă t r e b u i e să fie în m o d n e c e s a r aceeaşi c a n t i t a t e de m u n c ă c a r e v a c o m a n d a m a r f a r e s p e c t i v ă " ("The M e a s u r e of V a l u e S t a t e d a n d I l l u s t r a t e d " , L o n d o n , 1823, p . 15, 16). „ M u n c a care p o a t e c o m a n d a o m a r f ă e s t e o m ă s u r ă a v a l o r i i " (1. c. p. 61). „ N u a m întîlnit n i c ă i e r i " (înainte de l u c r a r e a s a " T h e M e a s u r e of V a l u e etc.") „o f o r m u l a r e în sensul c ă cantitatea de muncă p e c a r e o r e c l a m ă de obicei o m a r f ă t r e b u i e să reprezinte şi să măsoare canti­ tatea de muncă cheltuită pentru producerea acestei mărfi î m p r e u n ă cu p r o f i t u l " ("Definit in Pol. Ec. etc.", Lond., 1827, p . 196).

Domnul Malthus vrea să includă direct „profitul" în defi­ niţia valorii, pentru ca din această definiţie să tragă direct concluzii, ceea ce nu face Rficardo]. De unde se vede că el simte în ce constă dificultatea. De altfel, extrem de absurd este la el faptul că identifică valoarea mărfii şi valorificarea ei ca capital. Cînd marfa sau banii (pe scurt, munca materializată) se schimbă ca capital pe muncă vie, ele se schimbă întotdeauna pe o cantitate de muncă mai m a r e decît cea cuprinsă în ele, şi dacă comparăm, pe de o parte, marfa înainte de acest schimb şi, pe de altă parte, produsul rezultat din schimbul mărfii pe munca vie, constatăm că marfa s-a schimbat pe propria ei valoare (echivalent) + un

T. R. M a l t h u s

11

excedent peste propria ei valoare, plusvaloarea. Ar fi însă absurd să spui, pornind de la aceasta, că valoarea mărfii = va­ loarea ei + u n excedent peste această valoare. De aceea, dacă marfa se schimbă ca marfă pe altă marfă, şi nu se schimbă, ca capital, pe muncă vie, atunci ea se schimbă —• în măsura în care aici are loc un schimb de echivalente — pe aceeaşi cantitate de muncă materializată cuprinsă chiar în această marfă. De menţionat doar faptul că, după părerea lui M[althus], profitul este dat direct într-o formă finită în valoarea mărfii şi că pentru el este clar u n lucru — marfa comandă mereu o cantitate mai m a r e de muncă decît este cuprinsă în ea. „ T o c m a i p e n t r u că m u n c a p e c a r e o r e c l a m ă d e obicei o m a r f ă e s t e egală cu m u n c a c h e l t u i t ă efectiv p e n t r u p r o d u c e r e a ei, cu a d a o s u l profitului, a v e m d r e p t u l s-o c o n s i d e r ă m " (the l a b o u r ) *) „ca m ă s u r ă a valorii. Dacă, p r i n u r m a r e , c o n s i d e r ă m că valoarea obişnuită a unei mărfi este d e t e r m i n a t ă d e condiţiile naturale şi necesare a l e furnizării, a t u n c i n u î n c a p e nici o î n d o i a l ă că n u m a i m u n c a , pe c a r e p o a t e s-o r e c l a m e d e obicei, p o a t e servi ca m ă s u r ă a a c e s t o r condiţii" ("Defin. in Pol. Ec", London, 1827, p. 214). „Cheltuieli de producţie elementare — o expresie absolut echiva­ l e n t ă p e n t r u condiţiile f u r n i z ă r i i " (Edit. C a z e n o v e , Lond., 1853, 1. c. p . 14). „ M ă s u r a condiţiilor furnizării : c a n t i t a t e a d e m u n c ă cu c a r e se s c h i m b ă m a r f a cînd e a se află în s t a r e a ei n a t u r a l ă şi o b i ş n u i t ă " (Edit. Caze[no,ve], 1. c. p . 14). „ C a n t i t a t e a de m u n c ă r e c l a m a t ă de o m a r f ă r e p r e z i n t ă e x a c t c a n ­ t i t a t e a d e m u n c ă c h e l t u i t ă p e n t r u p r o d u c e r e a ei p l u s profitul la c a p i ­ t a l u l a v a n s a t ; e a r e p r e z i n t ă deci efectiv şi m ă s o a r ă condiţiile n a t u r a l e şi n e c e s a r e a l e furnizării, cheltuielile de p r o d u c ţ i e e l e m e n t a r e , c a r e d e t e r m i n ă v a l o a r e a " (Ed. Cazefnove], 1. c. p . 125). „Deşi c e r e r e a p e n t r u o m a r f ă o a r e c a r e n u este p r o p o r ţ i o n a l ă cu cantitatea a l t e i m ă r f i p e c a r e c u m p ă r ă t o r u l p r i m e i m ă r f i e s t e dispus şi în s t a r e să o d e a în s c h i m b , ea este î n r e a l i t a t e p r o p o r ţ i o n a l ă cu cantitatea de muncă p e c a r e c u m p ă r ă t o r u l v r e a s-o dea, şi a c e a s t a d e o a r e c e : cantitatea de muncă p e oare o c o m a n d ă de obicei o m a r f ă r e p r e z i n t ă e x a c t c e r e r e a efectivă p e n t r u a c e a s t ă m a r f ă , p e n t r u că e a r e p r e z i n t ă e x a c t cantitatea de muncă şi de profit necesară pentru furni­ zare, în t i m p ce c a n t i t a t e a efectivă de muncă pe care o marfă poate s-o c o m a n d e , d a c ă se a b a t e de la c a n t i t a t e a d e m u n c ă o b i ş n u i t ă , r e p r e z i n t ă u n e x c e d e n t s a u o lipsă de cerere, p r o v o c a t e d e cauze t e m ­ p o r a r e " (Ed. Caze[nove], 1. c. p . 135).

Mfalthus] are dreptate şi în acest caz. Conditions of sup­ ply ), i.e. condiţiile producţiei sau, mai exact, ale reproducţiei mărfii pe baza producţiei capitaliste constau în aceea că marfa 2

*) — m u n c a . — Nota trad. ) — C o n d i ţ i i l e furnizării. — Nota 2

trad.

Capitolul

12

nouăsprezece

sau valoarea ei (banii în care ea se transformă) se schimbă în procesul producţiei sau reproducţiei ei pe o cantitate mai m a r e de muncă decît cea cuprinsă în ea, căci marfa este produsă numai în scopul de a se realiza un profit. De pildă, un fabricant de stambă şi-a vîndut stamba. Con­ diţia furnizării unei noi cantităţi de stambă constă în aceea că,, în procesul de reproducţie a stambei, fabricantul caută să. schimbe banii — valoarea de schimb a stambei — pe o canti­ tate mai m a r e de muncă decît cea cuprinsă în ea sau decît cea reprezentată în bani. Fabricantul de stambă produce stamba în calitate de capitalist. Ceea ce doreşte el să producă nu este stamba, ci profitul. Producţia de stambă este doar mijlocul de a produce profit. Dar ce rezultă de aici ? în stamba produsă este cuprins mai mult timp de muncă, mai multă muncă decît în stamba avansată. Acest timp, de supramunca, plusvaloarea, se exprimă şi îh surplus produce *), într-o cantitate de stamfbă mai mare decît cea care a fost schimbată pe muncă. Prin urmare, o parte din produs nu înlocuieşte stamba care a fost. schimbată pe muncă, ci constituie u n surplus produce, care aparţine fabricantului. Sau dacă avem în vedere produsul în ansamblu, atunci fiecare cot de stambă conţine o parte alicotă sau valoarea lui conţine o parte alicotă pentru care nu seplăteşte nici un echivalent şi care reprezintă muncă neplătită. Dacă, aşadar, fabricantul vinde cotul de stambă la valoarea lui, adică dacă îl schimbă p e bani sau pe marfă, care conţin u n timp de muncă egal, atunci el realizează o anumită sumă de bani, sau obţine o anumită cantitate de marfă care nu-1 costă nimic. Căci el nu vinde stamba la timpul de muncă pe care 1-a plătit, ci la timpul de muncă cuprins în această stambă, iar o parte din acest timp de muncă [756] nu 1-a plătit. Stamba cuprinde un timp de muncă egal, de pildă, cu 12 şilingi, din. care fabricantul a plătit numai 8 şilingi. El vinde marfa cu 12 şilingi, dacă o vinde la valoarea ei, şi cîştigă, prin urmare,. 4 şilingi.

[2. Concepţia

vulgară a lui Malthus

asupra

plusvalorii]

în ceea ce-1 priveşte pe cumpărător, el plăteşte, conform, presupunerii noastre, în orice împrejurări numai valoarea stambei. Adică el dă o sumă de bani în care este cuprins tot atîta timp de muncă [cît] este cuprins în stambă. Aici sînt *) — p l u s p r o d u s . — Nota

trad.

T. R. M a l t h u s

13

posibile numai trei cazuri. Cumpărătorul este capitalist. Banii (i.e. valoarea mărfii) cu care plăteşte stamba cuprind şi ei o parte din munca neplătită. Dacă, prin urmare, unul vinde muncă neplătită, celălalt cumpără cu muncă neplătită. Fiecare din ei realizează muncă neplătită, until în calitate de vînzător, celălalt în calitate de cumpărător. Sau cumpărătorul este inde­ pendent p r o d u c e r ) . în acest caz, el primeşte u n echivalent pentru echivalent. Că munca pe care vînzătorul o vinde în marfă este plătită sau nu — acest lucru nu-1 interesează pe cumpărător. El primeşte tot atîta muncă materializată cîtă dă. Sau, în sfîrşit, cumpărătorul este muncitor salariat. Şi în acest caz, el primeşte, ca orice alt cumpărător — presupunînd că marfa se vinde la valoarea ei —, pentru banii lui un echivalent sub formă de marfă. El primeşte în marfă tot atîta muncă materializată cîtă dă în bani. Dar pentru banii care constituie salariul său, el a dat mai multă muncă decît este cuprinsă în aceşti bani. El a înlocuit munca cuprinsă în el şi a adăugat supramunca, pe care o dă gratis. El a plătit, aşadar, banii peste valoarea lor şi plăteşte deci şi echivalentul banilor — stamba etc. — peste valoarea ei. Prin urmare, p e n t r u el ca purchaser ), costul este mai m a r e decît pentru seller-ul ) oricărei mărfi, deşi în marfă el primeşte un echivalent pentru banii săi ; dar în bani el nu primeşte u n echivalent p e n t r u munca sa, ci, dimpo­ trivă, munca dată reprezintă mai mult decît echivalentul. Mun­ citorul este deci singurul care plăteşte toate mărfurile peste valoarea lor, chiar atunci cînd le cumpără la valoarea lor, pentru că el a cumpărat echivalentul general pentru muncă, banii, peste valoarea lor. P e n t r u cel ce vinde marfa muncito­ rului nu rezultă deci de aici nici un cîştig. Muncitorul hu-i plăteşte mai mult decît oricare alt cumpărător, el îi plăteşte valoarea muncii. De fapt, capitalistul care vinde muncitorului marfa produsă de acesta realizează un profit din această vînzare, dar numai acelaşi profit pe care-1 realizează vînzîndu-şi marfa oricărui alt cumpărător. Profitul capitalistului — atunci cînd el vinde marfa muncitorului său — nu provine din faptul că vinde marfa peste valoarea ei, ci din f a p t u l că el a cumpă­ rat-o realmente înainte, în procesul producţiei, de la muncitor sub valoarea ei. 1

2

3

Şi iată că domnul M[althus], la care valorificarea" mărfii ca capital se transformă în valoarea ei, îi transformă consec*) — p r o d u c ă t o r i n d e p e n d e n t . — Nota ) — c u m p ă r ă t o r . — Nota trad. ) — v î n z ă t o r u l . — Nota trad. 2 3

trad.

14

Capitolul

nouăsprezece

vent pe toţi cumpărătorii în muncitori salariaţi, cu alte cuvinte, după el, toţi cumpărătorii schimbă cu capitalistul nu marfă, ci muncă nemijlocită şi toţi îi dau în schimb capitalistului mai multă muncă decît este cuprinsă în marfă, în timp ce, dimpo­ trivă, profitul capitalistului provine din aceea că el vinde toată munca cuprinsă în marfă, deşi a plătit numai o parte din munca cuprinsă în marfă. Aşadar, în timp ce la Rficardo] difi­ cultatea provine din faptul că legea schimbului de mărfuri nu explică direct schimbul dintre capital şi munca salariată, ci, dimpotrivă, pare să o contrazică, Mfalthus] rezolvă această dificultate prin aceea că cumpărarea (schimbul) de mărfuri este transformată de el în schimb între capital şi muncă salariată. Mfalthus] nu înţelege deosebirea dintre suma totală a muncii cuprinse într-o marfă şi suma muncii plătite cuprinse în marfa respectivă. Tocmai această deosebire constituie sursa profitu­ lui, în continuare însă, Mfalthus] este nevoit să deducă profitul din faptul că vînzătorul vinde marfa nu numai peste ceea ce-1 costă pe el (şi acest lucru îl face capitalistul), ci peste ceea ce costă ea, şi ajunge deci din nou la concepţia vulgară a profi­ tului upon expropriation ), să deducă, aşadar, plusvaloarea din faptul că vînzătorul vinde marfa peste valoarea ei (i.e. la un timp de muncă mai m a r e decît cel cuprins în ea). Aşadar, ceea ce el cîştigă ca vînzător al unei mărfi pierde ca cumpără­ tor al altei mărfi, şi este absolut de neînţeles cum printr-o asemenea urcare nominală generală a preţurilor poate cineva „să cîştige" realmente [757]. îndeosebi este de neînţeles cum societatea en masse se poate îmbogăţi de pe u r m a acestui fapt, cum poate el să ducă la formarea unei plusvalori reale sau a unui surplus produce real. Concepţie absurdă, stupidă. 1

Trecerea de la încercarea confuză a d-lui Malthus, care însă intuieşte just şi este conştient de dificultatea pe care nu o depăşeşte, ca, pornind de la tezele lui A. Smith, care, după, cum am văzut, exprimă cu naivitate toate elementele contradictorii, devenind astfel sursă, punct de plecare pentru concepţii diametral opuse, să prezinte, în opoziţie cu Ricardo, o teorie nouă şi să cucerească „the first r a n k " ), trecerea d e la această încercare la stupida concepţie vulgară se face p r e ­ cum urmează : Analizînd valorificarea mărfii ca capital — adică analizînd marfa în schimbul ei cu munca productivă vie —, [vedem] că marfa comandă, în afară de timpul de muncă cuprins în ea 2

') — d i n î n s t r ă i n a r e . — Nota trad. ) — locul întîi. — Nota trad.

2

T. R. M a l t h u s

15

sub forma echivalentului pe care-1 reproduce muncitorul, şi un timp de supramuncă, care constituie sursa profitului. Dacă acum transferăm această valorificare a mărfii asupra valorii ei, atunci fiecare cumpărător al mărfii trebuie să se manifeste faţă de ea ca muncitor, ceea ce înseamnă că în afară de canti­ tatea de muncă cuprinsă în marfă să dea în schimb — la cum­ părare — o cantitate suplimentară de muncă. întrucît, în afară de muncitori, ceilalţi cumpărători nu se manifestă faţă de marfă ca muncitori {chiar cînd muncitorul apare ca simplu cumpărător de mărfuri, vechea diferenţă iniţială se menţine indirect}, trebuie să admitem că ei nu dau, ce-i drept, direct mai multă muncă decît este cuprinsă în marfă, dar ei dau ceea ce este acelaşi lucru, o valoare care conţine o cantitate mai m a r e de muncă. Cu această [cantitate] de „supramuncă sau, ceea ce este acelaşi lucru, valoare care cuprinde mai multă muncă" se face trecerea. In f a c t ) , problema se reduce la următoarele : valoarea unei mărfi constă în valoarea pe care cumpărătorul o plăteşte pentru ea, şi această valoare [este] egală cu echivalentul (valoarea) mărfii + un excedent peste această valoare, o* plusvaloare. Aşadar, o concepţie vulgară. Profitul constă în aceea că o marfă este vîndută mai scump decît este cumpărată. Cumpărătorul o cumpără cu mai m u l t ă muncă sau muncă materializată decît 1-a costat pe vînzător. Dar dacă cumpărătorul este el însuşi capitalist, vînzător de marfă, iar banii săi — mijloacele sale de cumpărare — reprezintă numai marfă vîndută, rezultă numai că amîndoi îşi vînd unul altuia marfa p r e a scump şi se înşală astfel reciproc, se înşală în aceeaşi măsură, atunci cînd amîndoi realizează numai rata generală a profitului. Aşadar, de unde trebuie să vină cumpărătorii care să-i plătească capitalistului o quantity ) de muncă egală cu munca cuprinsă în marfa sa + profitul acestuia ? De exemplu. Marfa îl costă pe vînzător 10 şilingi. El o vinde cu 12 şilingi. El comandă astfel muncă nu numai de 10 şilingi, ci de 2 şilingi mai mult. Dar cumpărătorul îşi vinde şi el marfa, care costă 10 şilingi, cu 12 şilingi. în felul acesta, fiecare pierde ca cumpărător ceea ce a cîştigat ca vînzător. Singura excepţie o constituie clasa muncitoare. Căci, dat fiind că preţul produsului depăşeşte preţul său de cost, muncitorii pot cumpăra din nou numai o parte din produs, şi astfel cea­ laltă parte din produs, sau preţul acestei alte părţi, este profit pentru capitalist. întrucît însă profitul provine tocmai din 1

2

') — D e fapt. — Nota trad. ) — c a n t i t a t e . — Nota trad.

2

16

Capitolul

nouăsprezece

faptul că muncitorii pot cumpăra din nou numai o parte din produs, capitalistul (clasa capitaliştilor) nu-şi poate realiza niciodată profitul [numai] datorită cererii muncitorilor, iiu-1 poate realiza schimbînd întregul produs pe salariu, ci, dimpo­ trivă, îl poate realiza numai datorită faptului că întregul sala­ riu este schimbat numai pe o parte din produs. Aşadar, în afară de muncitori este nevoie de o altă cerere şi de alţi c u m ­ părători, căci altfel n-ar exista nici u n profit. Cine sînt aceştia ? Dacă sînt capitalişti, vînzători, atunci intervine autoînşelarea sus-menţionată a clasei capitaliştilor, prin aceea că capitaliştii urcă nominal preţul mărfurilor lor, şi fiecare cîştigă ca vînzător ceea ce pierde ca cumpărător. Este, prin urmare, nevoie de cumpărători care să nu fie vînzători pentru a putea capitalistul -să-şi realizeze profitul, să [poată] vinde mărfurile „la valoarea lor". De aici necesitatea landlorzilor, pensionarilor, sinecuriştilor, popilor etc., inclusiv a lacheilor şi servitorilor lor. Cum anume intră aceşti „cumpărători" în pose­ sia [758] mijloacelor de cumpărare — cum anume trebuie ei să ia mai întîi de la capitalişti o parte din produsele lor fără să dea vreun echivalent,. pentru ca apoi cu partea astfel luată să cumpere mai puţin decît u n echivalent •—, acest lucru dom­ nul Malthus nu-1 explică. în orice caz, de aici rezultă a sa plea ) pentru o cît mai numeroasă clasă neproductivă, ca vînzătorii să poată găsi o piaţă, o demand ) pentru a lor supply ) . Şi aşa se face că autorul pamfletului despre populaţie predică ca o condiţie a producţiei un supraconsum permanent şi apro­ prierea de către trîndavi a unei părţi cît mai mari din produsul anual. La această plea, care decurge necesarmente din teorie, se adăugă faptul că capitalul reprezintă tendinţa spre o avuţie abstractă, tendinţa de valorificare, tendinţă ce poate fi realizată însă numai datorită faptului că există o clasă de cumpărători, care reprezintă tendinţa de cheltuire, consum, risipă, adică numai datorită faptului că există clase neproductive, care sînt cumpărători fără a fi vînzători. l

2

3

8

[3. Trăsături comune ale malthusienilor şi ricardienilor în poziţia faţă de clasa muncitoare] P e această bază, în deceniul al doilea (perioada 1820—1830 este în genere pentru English •political economy ) marea epocă 4

*) ) ) ) 2

3 4

— — — —

pledoarie. — Nota trad. cerere. — Nota trad. ofertă. — Nota trad. e c o n o m i a politică engleză. — Nota

trad.

T. R. M a l t h u s

17

metafizică) a avut loc frumoasa dispută dintre malthusieni şi ricardieni. Ca şi malthusienii, aceştia din u r m ă considerau necesar ca muncitorul să nu-şi aproprieze produsul, ci o parte din acesta să revină capitalistului, pentru ca el, muncitorul, să fie stimulat să producă şi astfel să - se asigure sporirea avu­ ţiei. Dar ricardienii combat vehement concepţia malthusienilor potrivit căreia landlords, states and church synecurists, and a whole lot of idle retainers, must first lay hold — without any equivalent — of a part of the capitalists produce *) {exact aşa cum procedează capitalistul cu muncitorul), pentru ca munci­ torul să cumpere apoi de la capitalişti cu un profit pentru aceştia din urmă propriile lor mărfuri. Dar ricardienii afirmă acelaşi lucru cu privire la muncitori. P e n t r u a spori acumula­ rea, şi deci cererea de muncă, muncitorul trebuie să cedeze pe gratis o cantitate cît mai mare din propriul său orodus capitalistului, pentru ca acesta din urmă să retransforme în capital net r e v e n u e ) sporit în felul acesta. Acelaşi lucru îl afirmă malthusianul. De la capitaliştii industriali trebuie luat gratis cît mai mult, sub formă de rentă, impozit etc., astfel ca ceea ce le-a rămas să poată fi vîndut cu un profit pentru ei „acţionarilor" involuntari. Muncitorul nu trebuie să-şi apro­ prieze propriul său produs pentru a nu pierde imboldul de a munci, afirmă ricardienii împreună cu malthusienii. Capitalis­ tul industrial trebuie să cedeze o parte din produsul său cla­ selor p u r consumatoare — fruges consumere nati ) —, p e n t r u ca aceste clase să schimbe din nou cu capitalistul industrial, în condiţii dezavantajoase p e n t r u ele, p a r t e a p e care i-au cedat-o. Altfel capitalistul ar pierde imboldul de a produce, care constă tocmai în aceea că el realizează u n profit mare, îşi vinde marfa cu mult peste valoarea ei. La această amu­ zantă luptă vom reveni mai tîrziu. 2

3

[4. Interpretarea unilaterală de către Malthus a teoriei valorii a lui Smith. Folosirea de către Malthus a tezelor eronate ale lui Smith în polemica cu Ricardo] în primul rînd vrem să dovedim că Malthus a ajuns ia o concepţie cu totul banală : *) — î n p r i m u l r î n d l a n d l o r z i i şi s i n e c u r i ş t i i s t a t u l u i şi bisericii, p r e c u m şi o î n t r e a g ă c o h o r t ă d e lachei trândavi t r e b u i e să-şi a p r o p r i e z e — f ă r ă nici u n e c h i v a l e n t -• o p a r t e din p r o d u s u l c a p i t a l i s t u l u i . — Nota trad. ) — v e n i t u l net. — Nota trad. ) — n ă s c u ţ i p e n t r u a se b u c u r a d e r o a d e l e p ă m î n t u l u i (Horaţiu. Epistole). — Nota trad. 2

3

18

Capitolul

nouăsprezece

„Oricît d e m a r e a r fi n u m ă r u l t r a n z a c ţ i i l o r i n t e r m e d i a r e p r i n c a r e t r e b u i e să t r e a c ă m ă r f u r i l e , i n d i f e r e n t d a c ă p r o d u c ă t o r i i îşi t r i m i t m ă r f u r i l e în C h i n a sau l e vând acolo u n d e a u fost p r o d u s e , p r o b l e m a d a c ă ei v o r obţine p e n t r u a c e s t e m ă r f u r i u n p r e ţ de p i a ţ ă suficient d e p i n d e exclusiv de f a p t u l dacă producătorii îşi pot înlocui capitalurile cu profitul obişnuit, a ş a încît să fie în Stare să-şi c o n t i n u e cu succes afacerile. Dar ce sînt capitalurile lor ? Ele sînt, a ş a c u m a f i r m ă A. S m i t h , u n e l t e l e cu a j u t o r u l c ă r o r a se l u c r e a z ă , m a t e r i a l e l e care s î n t p r e l u c r a t e şi mijloacele d e a c o m a n d a c a n t i t a t e a n e c e s a r ă de m u n c ă " [p. 70].

(Şi aceasta, consideră el, este all the labour worked up in the commodity Profitul este un excedent peste expended labour ) astfel pentru producerea mărfii. Aşadar, in fact nomi­ nal surcharge over the cost of the commodity ) . Şi p e n t r u a nu exista nici o îndoială asupra părerii sale, el îl citează apro­ bator, spre a-şi valida propria sa concepţie, pe colonelul Torrens : „On the Production of Wealth", Oh. VI, p . 349 : 2

3

„ C e r e r e a efectivă constă în posibilitatea şi î n c l i n a ţ i a consumato­ rilor" (opoziţia d i n t r e c u m p ă r ă t o r i şi vînzători d e v i n e opoziţia d i n t r e c o n s u m e r s şi p r o d u c e r s ) ) [759] d e a d a p e n t r u m ă r f u r i , fie p r i n s c h i m ­ bul direct, fie p r i n cel i n d i r e c t , o a n u m i t ă p a r t e , m a i m a r e , din t o a t e p ă r ţ i l e „ c o m p o n e n t e a l e capitalului, decît costă p r o d u c ţ i a lor" („Defin." ed. Caz[enove], p . 70, 71). 4

Şi însuşi domnul Cazenove, editor, apologet şi comentator al ..Definitions" ale lui Malthus, spune : „ P r o f i t u l n u d e p i n d e de p r o p o r ţ i a î n care m ă r f u r i l e î n t r e ele"

se

schimbă

{dealtfel, dacă ar fi analizat numai schimbul de mărfuri dintre capitalişti, teoria malthusiană ar fi apărut, în măsura în care aici nu este vorba de schimbul cu muncitorii, care în afară de labour nu au să schimbe cu capitaliştii nici o altă com­ modity, ca simplu reciproque surcharge, nominal surcharge of the price of their commodities ). De aceea trebuie să se facă abstracţie de schimbul de mărfuri şi oamenii care nu produc mărfuri trebuie să schimbe bani}, 5

*) — î n t r e a g a m u n c ă î n v e s t i t ă î n m a r f ă . — Nota trad. ) — m u n c a c h e l t u i t ă . — Nota trad. ) — d e fapt u n a d a o s n o m i n a l l a cheltuielile mărfii. — Nota trad. ) — c o n s u m a t o r i şi p r o d u c ă t o r i . — Nota trad. ) — a d a o s reciproc, a d a o s n o m i n a l l a p r e ţ u l m ă r f u r i l o r lor. — Nota trad. 2

3

4

5

T. R. M a l t h u s

19

, p e n t r u că l a fiecare n i v e l a l profitului p o a t e să existe acelaşi r a p o r t d e schimib, d e p i n d e î n s ă d e r a p o r t u l d i n t r e p r e ţ u l mărfii şi s a l a r i u , s a u d e s u m a d e b a n i n e c e s a r ă p e n t r u a c o p e r i r e a c o s t u r i l o r iniţiale, şi a c e s t a e s t e î n t o t d e a u n a d e t e r m i n a t d e m ă s u r a î n o a r e sacrificiul p e c a r e îl face c u m p ă r ă t o r u l , sau v a l o a r e a m u n c i i p e c a r e o dă el penitru a a c h i z i ţ i o n a o m a r f ă , d e p ă ş e ş t e c h e l t u i a l a f ă c u t ă de p r o d u c ă t o r p e n t r u a a d u c e m a r f a p e p i a ţ ă " (Cazenove 1. c. p . 46). y

P e n t r u a ajunge la aceste frumoase rezultate, Mfalthus] a trebuit să facă foarte mari pregătiri teoretice. D'afoord *), con­ s i d e r e d o latură a concepţiei lui A. Smith potrivit căreia valoarea m ă r f i i = q u a n t i t y of labour which it commands, or by which it is commanded, or against which it exchanges ), t r e ­ buiau înlăturate obiecţiile aduse chiar de A. Smith şi de cei care i-au urmat, inclusiv de Malthus, că valoarea unei mărfi, că valoarea, poate să fie măsură a valorii. Lucrarea "The Measure of Value stated and illustrated", London, 1823, este o adevărată mostră d e cretinism, care, îmbătîndu-se cu propria-i cazuistică, se strecoară printre p r o ­ priile confuzii lăuntrice şi a cărei expunere greoaie şi stîngace lasă cititorului naiv şi incompetent impresia că, dacă pentru el este greu să clarifice această confuzie, cauza acestei difi­ cultăţi nu rezidă în contradicţia dintre confuzie şi claritate, ci în incapacitatea lui de a înţelege. Ceea ce trebuie să facă Malthus în primul rînd este să şteargă din nou delimitarea făcută de Rficardo] între „value of labour" şi „quantity of labour" şi să reducă la u n singur aspect eronat acea alăturare care exista la Smith. 2

9

„O c a n t i t a t e d e m u n c ă d a t ă t r e b u i e să a i b ă aceeaşi v a l o a r e ca salariul care o comandă sau pentru care e a , e s t e schimbată de fapt" ("The Measure of Value stated and illustrated", Lond., 1823, p. 51).

Scopul acestei fraze : a pune pe acelaşi plan quantity of labour şi value of labour. In sine, această frază exprimă o simplă tautologie, un truism absurd. întrucît wages ), sau ceea ce „for which it" (a quantity of labour) „exehanges" ), constituie valoarea acestei cantităţi de muncă, este o tautologie să afirmi că valoarea unei cantităţi de muncă determinate este egală cu salariul sau 3

4

*) — î n .primul r î n d . — Nota trad. ) — cantitatea de muncă pe care ea o comandă sau pentru care este c o m a n d a t ă s a u p e c a r e e s t e s c h i m b a t ă . — Nota trad. ) — salariile. — Nota trad. ) — „ p e n t r u c a r e e a " (o c a n t i t a t e d e m u n c ă ) „este s c h i m b a t ă " . — iVota trad. 2

3

4

20

Capitolul

nouăsprezece

cu masa de bani sau de mărfuri cu care se schimbă această muncă. Cu alte cuvinte, aceasta nu înseamnă decît că valoarea de schimb a unei cantităţi de muncă determinate = valoarea ei de schimb, alias called wages ). De aici n u rezultă nicidecum {abstracţie făcînd de faptul că nu munca se schimbă direct pe salariu, ci capacitatea de muncă, confuzie care face posibil nonsensul} că o cantitate de muncă determinată este egală cu cantitatea de muncă cuprinsă în salariu sau în banii sau mărfu­ rile care reprezintă salariul. Dacă u n muncitor munceşte 12 ore şi primeşte ca salariu produsul a 6 ore de muncă, atunci acest produs de 6 ore de muncă constituie value p e n t r u 12 ore de muncă (deoarece wages, the echangeable commodity f o r ) [12 p r e de muncă]). De aici nu rezultă că 6 ore de muncă = 12 ore, sau că marfa care reprezintă 6 ore este egală cu. marfa care reprezintă 12 ore de muncă. Nu rezultă că valoarea salariului = valoarea produsului în care este reprezentată munca. De aici rezultă doar că value of labour ) (pentru că este măsurată prin value a capacităţii de muncă, nu prin munca efectuată de muncă), [760] value of a given quantity of l a b o u r ) conţine mai puţină muncă decît cumpără ea ; că, de aceea, valoarea mărfii în care este reprezentată munca cum­ părată este foarte diferită de valoarea mărfurilor cu care această given quantity of labour was purchased, or' by which it was commanded ). 1

2

3

4

5

Domnul M[althus] ajunge la concluzia diametral opusă. Deoarece valoarea unei cantităţi de muncă date = valoarea ei, rezultă, după părerea lui, că valoarea în care este reprezen­ tată această cantitate de muncă = valoarea salariului. Rezultă mai departe că munca nemijlocită (deci după ce se scad mij­ loacele de producţie) care este absorbită de o marfă care este cuprinsă în ea nu creează o valoare mai m a r e decît cea care s-a plătit pentru ea ; .reproduce numai value of w a g e s ) . Chiar de aici reiese că profitul nu poate fi explicat dacă valoarea mărfurilor este determinată de munca cuprinsă în ele, că tre­ buie dedus din altă sursă, şi anume trebuie să se pornească de la premisa că valoarea unei mărfi trebuie s ă cuprindă pro­ fitul pe care-1 realizează. Căci munca cheltuită pentru produ6

J 2

) — n u m i t ă şi s a l a r i u . — Nota trad. ) — s a l a r i u l r e p r e z i n t ă m a r f a c a r e p o a t e fi s c h i m b a t ă pe. —

Nota

trad. 3

) — v a l o a r e a m u n c i i . — N o t a trad. ) — v a l o a r e a u n e i c a n t i t ă ţ i de m u n c ă d a t e . — Nota trad. ) — c a n t i t a t e d e m u n c ă d a t ă a fost c u m p ă r a t ă s a u d e c a r e ea a fost c o m a n d a t ă . — Nota trad. *) — v a l o a r e a s a l a r i u l u i . — Nota trad. 4

6

T. R. M a l t h u s

21

cerea ei constă : 1. din munca cuprinsă în maşinile uzate etc. — şi care de aceea apare din nou în valoarea produsului. 2. din munca cuprinsă în r a w p r o d u c e ) folosită. Amândouă aceste elemente nu sporesc, evident, în virtutea faptului că devin elemente de producţie ale unei mărfi noi, cantitatea de muncă cuprinsă.în ele înainte de producerea noii mărfi. Rămîne prin u r m a r e 3. munca cuprinsă în wages, care v a fi schimbată p e muncă vie. Aceasta din u r m ă însă, după părerea lui Mfalthus], nu este mai m a r e decît munca materializată, against it is exchanges ), Hence ), marfa nu conţine nici o p a r t e d e muncă neplătită, ci n u m a i muncă care înlocuieşte u n echivalent. Hence ), rezultă că, dacă valoarea mărfii a r fi determinată de munca cuprinsă în ea, marfa nu ar aduce nici u n profit. Dacă deci aduce un profit, atunci acesta este un excedent al preţu­ lui mărfii peste munca cuprinsă în ea. Aşadar, pentru a fi vîndută la valoarea ei (care include profitul), munca trebuie să comande a quantity of labour = the quantity of labour worked u p in itself + a surplus of labour, representing the profits realized in the purchase of the commodity ). 1

2

3

3

4

[5. Interpretarea dată de Malthus tezei smithiene a valorii invariabile a muncii] P e n t r u a demonstra că labour, nu cantitatea de muncă necesară pentru producere, ci labour ca marfă, serveşte ca măsură a valorilor, Mfalthus] susţine mai departe că „valoarea p . 29, N o t ă ) .

muncii

este

constantă"

("The

Measure

of value

etc.",

{Nimic original, doar o parafrazare şi dezvoltare a tezei lui A. Smith, 1.1, eh. V, ed. Garnfier], t. I, p . 65, 66 : „Se p o a t e s p u n e c ă î n t o t d e a u n a şi p r e t u t i n d e n i c a n t i t ă ţ i d e m u n c ă egale s î n t de o v a l o a r e egală p e n t r u m u n c i t o r . î n condiţii n o r m a l e d e s ă n ă t a t e , p u t e r e şi i n t e l i g e n ţ ă , î n g r a d u l s ă u obişnuit de p r i c e p e r e şi d e î n d e m î n a r e , el v a sacrifica î n t o t d e a u n a aceeaşi p a r t e d i n liniştea, l i b e r ­ t a t e a şi fericirea sa. P r e ţ u l p e eare-1 p l ă t e ş t e e n e a p ă r a t î n t o t d e a u n a acelaşi, o r i c a r e a r fi c a n t i t a t e a d e b u n u r i p e oare o p r i m e ş t e în s c h i m b . *) — m a t e r i a p r i m ă . — N o t a trad. ) — p e oare ea s e s c h i m b ă . — Nota trad. ) —. A ş a d a r . — Nota trad. ) — o c a n t i t a t e d e m u n c ă = c a n t i t a t e a d e m u n c ă folosită în e a însăşi + u n e x c e d e n t d e m u n c ă , r e p r e z e n t î n d profitul r e a l i z a t la v î n z a r e a mărfii. — Nota trad. 2 3

4

22

Capitolul

nouăsprezece

Cu a c e s t preţ, frrtasadevăr, p o a t e c u m p ă r a u n e o r i o c a n t i t a t e m a i m a r e d i n acestea, a l t e o r i u n a m a i m i c ă ; v a l o a r e a lor î n s ă e a c e e a c a r e v a r i a z ă , n u v a l o a r e a m u n c i i cu c a r e ele se cuimpără. î n t o a t e t i m p u r i l e şi l o c u r i l e e s t e scump ceea ce se o b ţ i n e cu g r e u t a t e , sau costă m u l t ă m u n c ă p e n t r u a se dobîmdi, şi ieftin ceea ce se o b ţ i n e uşor, s a u cu foarite p u ţ i n ă m u n c ă . P r i n u r m a r e , n u m a i m u n c a , fiind a c e e a c a r e n i c i ­ o d a t ă n u v a r i a z ă în v a l o a r e a sa, n u m a i e a este e t a l o n u l a d e v ă r a t şi definitiv d u p ă care v a l o a r e a t u t u r o r m ă r f u r i l o r p o a t e fi, î n t o t d e a u n a şi o r i u n d e , a p r e c i a t ă şi c o m p a r a t e ) [Versiunea r o m â n e a s c ă : A. Smith, „ A v u ţ i a n a ţ i u n i l o r " , B u c u r e ş t i , E d i t u r a A c a d e m i e i R.P.R., 1962, vol. I, p. 26].

{Mai departe, descoperirea lui Mfalthus], de care este atît de mîndru şi despre care spune că el este primul care a făcut-o, şi anume că valoarea este egală cu cantitatea de muncă cu­ prinsă în marfă plus o quantity of labour, care reprezintă pro­ fitul, este şi ea, după cum se pare, o simplă alăturare a două fraze ale lui Smith (Mfalthus] a fost întotdeauna u n plagiator): 1. I, ch. VI (ed. Gfarnier], t. I, p. 100.) : „ T r e b u i e o b s e r v a t că v a l o a r e a r e a l ă a diferitelor p ă r ţ i c o m p o n e n t e a l e p r e ţ u l u i este m ă s u r a t ă cu c a n t i t a t e a de m u n c ă p e care fiecare din ele o p o a t e c u m p ă r a sau de c a r e p o a t e d i s p u n e . M u n c a m ă s o a r ă v a l o a ­ r e a n u n u m a i a acelei p ă r ţ i d i n p r e ţ c a r e r e v i n e muncii, ci şi v a l o a r e a p ă r ţ i i c a r e se d e s c o m p u n e în rentă şi a p ă r ţ i i c a r e se d e s c o m p u n e în profit".} [Versiunea r o m â n e a s c ă , vol. I, p. 38].

[761] în acest sens, Malthus spune : „Dacă c e r e r e a d e m u n c ă creşte, aitumci salariile m a i m a r i a l e m u n c i t o r i l o r n u p r o v i n dititr-o c r e ş t e r e a valorii m u n c i i , ci d i n t r - o s c ă d e r e a valorii p r o d u s u l u i p e oare se schimibă m u n c a . î n cazurile cînd există o a b u n d e n ţ ă de m u n c ă , salariile s c ă z u t e a l e m u n c i t o r i l o r p r o v i n d i n t r - o c r e ş t e r e a valorii p r o d u s u l u i , şi n u dinitr-o s c ă d e r e a valorii m ă r f i i " ("The Measure of Value etc."', p . 35) (cf. p. 33—35).

Bailey ridiculizează foarte bine, precum urmează, argu­ mentarea lui Mfalthus] (invariable value- of labour *)) că value of labour este constantă (demonstraţia ulterioară este a lui Mfalthus], nu a lui Smith ; îndeosebi teza) : „ î n acelaşi m o d se p o a t e d e m o n s t r a d e s p r e orice a r t i c o l că a r e o v a l o a r e i n v a r i a b i l ă , de pildă, d e s p r e 10 iarzi d e p o s t a v . Căci, indife­ r e n t d a c ă d ă m 5 l.st. sau 10 l.st. p e n t r u cei 10 iarzi, s u m a d a t ă v a fi î n t o t d e a u n a egală cu v a l o a r e a p o s t a v u l u i p e n t r u c a r e este p l ă t i t ă , sau, c u a l t e cuvinte, va a v e a o v a l o a r e i n v a r i a b i l ă î n r a p o r t cu p o s t a v u l . D a r c e e a ce se d ă p e n t r u u n l u c r u oare a r e v a l o a r e i n v a r i a b i l ă t r e b u i e să a i b ă tot o v a l o a r e i n v a r i a b i l ă , d r e p t care cei 10 iarzi d e p o s t a v t r e b u i e să a i b ă o v a l o a r e invariabilă... E s t e t o t a t î t d e i n u t i l să m e n ­ ţionezi în mod i n v a r i a b i l s a l a r i u l în v a l o a r e — p e n t r u că el, deşi v a r i a z ă în ceea ce p r i v e ş t e c a n t i t a t e a , c o m a n d ă a c e e a ş i c a n t i t a t e de m u n c ă — p e cît e s t e d e i n u t i l s ă m e n ţ i o n e z i ca i n v a r i a b i l ă în ce ') — v a l o a r e a i n v a r i a b i l ă a m u n c i i . — Nota

trad.

T. R. M a l t h u s

23

p r i v e ş t e v a l o a r e a suma c a r e t r e b u i e p l ă t i t ă p e n t r u o p ă l ă r i e , p e n t r u că, deşi v a r i a z ă , fiind o d a t ă m a i m a r e , a l t ă d a t ă m a i mică, poţi c u m ­ p ă r a cu e a î n t o t d e a u n a o p ă l ă r i e " („A Critical Dissertation on the Nature, Measures and Causes of Value e t c . " , L o n d o n , 1825, p . 145, 146, 147).

In aceeaşi lucrare, Bailey ridiculizează cu mult sarcasm tabelele absurde, dar cu pretenţii de profunzime, în care Mfal­ thus] „ilustrează" a sa measure of value ). în a sa „Definitions in Polit. Econ." (London, 1827), în care îşi dezlănţuie mînia împotriva sarcasmelor lui Bailey, Mfalthus] încearcă, între altele, să demonstreze invariable va­ lue of labour după cum urmează : 1

„O g r u p ă î n s e m n a t ă de m ă r f u r i , d e p i l d ă m a t e r i i l e p r i m e , cresc o d a t ă cu p r o g r e s u l societăţii î n c o m p a r a ţ i e ou m u n c a , î n t i m p ce a r t i ­ colele p r e l u c r a t e scad. D e a c e e a , n u s î n t e m d e p a r t e de a d e v ă r c î n d a f i r m ă m că, î n m e d i e , m a s a m ă r f u r i l o r c a r e c o m a n d ă î n aceeaşi ţ a r ă o c a n t i t a t e d e m u n c ă d a t ă n u s e ' p o a t e s c h i m b a î n m o d e s e n ţ i a l în d e c u r s de cîteva secole" ("Definitions etc.", L o n d o n , 1827, p . 206).

Tot aşa de bine cum demonstrează „invariable value of labour", demonstrează Mfalthus] şi că o creştere a preţurilor în bani ale salariului trebuie să determine o creştere generală a preţurilor în bani ale mărfurilor. „Cînd salariile în b a n i p l ă t i t e p e n t r u m u n c ă cresc, în g e n e r a l , v a l o a r e a b a n i l o r s c a d e p r o p o r ţ i o n a l ; i a r cînd v a l o a r e a b a n i l o r scade, p r e ţ u r i l e m ă r f u r i l o r cresc î n t o t d e a u n a " (Defin. 1. c. p . 34). 2

Dacă value of money compared with labour ) scade, t r e ­ buie demonstrat imediat că value of all commodities compared with money ) a crescut, sau că value of money, not estimed in labour, b u t in t h e other commodities, has fallen ) . Mfalthus] demonstrează acest lucru luîndu-1 ca premisă. 3

4

[6. Folosirea de către Malthus a tezelor ricardiene cu privire la modificarea legii valorii în combaterea teoriei valorii bazate pe muncă] Malthus porneşte întreaga polemică împotriva determi­ nării valorii de către Rficardo] de Ia tezele enunţate mai întâi de însuşi Rficardo] cu privire la faptul că variations in exchanJ

) — m ă s u r ă a valorii. ) — valoarea banilor ) — valoarea tuturor '') — v a l o a r e a b a n i l o r a scăzut. — Nota trad. 2

3

— IVota trad. c o m p a r a t ă cu m u n c a . — Nota trad. m ă r f u r i l o r c o m p a r a t ă cu b a n i i . — Nota trad. c a l c u l a t ă n u în m u n c ă , ci î n a l t e m ă r f u r i

24

Capitolul nouăsprezece

geable values of commodities, independent of the labour wor­ ked u p in. them, are produced by the different composition of capital as resulting from the process of circulation — diffe­ rent proportions of circulating and fixed capital, different de­ grees of durability in the fixed capital employed, different returns of circulating c a p i t a l ) . Pe scurt, d e confuzia pe care o face Rficardo] între preţul de cost şi value, prin aceea că interpretează egalizările preţului de cos% care sînt indepen­ dente de mass of labour employed in the particular spheres of production ), ca modificări ale valorii înseşi, aruncând astfel peste bord întregul principiu. Malthus sesizează aceste con­ tradicţii, puse în evidenţă de însuşi Ricardo, faţă de determi­ narea valorii prin timpul de "muncă şi descoperite pentru prima oară de acesta nu pentru a le rezolva, ci numai pentru a reveni la cohcepţii cu totul absurde şi pentru a prezenta manifesta­ rea fenomenelor contradictorii, traducerea lor în limbaj drept o rezolvare a lor. Vom întîlni aceeaşi metodă în perioada de destrămare a şcolii r[icard]iene sau în perioada lui [James] Mill şi Mac-Culloch, care, verbal, încearcă, prin definiţii şi distincţii scolastice-absurde, să pună direct de acord fenome­ nele contradictorii cu legea generală, pentru a se debarasa de ele în raţionamentele lor, drept care dispare, dealtfel, însăşi baza generală. Pasajele în care Mfalthus] întoarce împotriva lui Rficardo] materialul împotriva legii valorii pe care i 1-a furnizat chiar acesta sînt următoarele : 1

2

„A. S m i t h a a r ă t a t că cerealele a u nevoie d e u n a n p e n t r u a se coace, i a r vitele a u nevoie de 4—5 a n i p e n t r u a p u t e a fi sacrificate. Dacă, p r i n u r m a r e , c o m p a r ă m d o u ă c a n t i t ă ţ i , d e c e r e a l e şi d e c a r n e , c a r e a u o v a l o a r e de s c h i m b egală, a t u n c i este s i g u r că a p a r e o dife­ r e n ţ ă în profitul de 1 5 % r e a l i z a t în cei 3 săsa 4 arii s u p l i m e n t a r i la c a p i t a l u l investit în p r o d u c e r e a cărnii ; a b s t r a c ţ i e făcînd d e orice a l t e consideraţii, egalizarea diferenţei s-ar face p e n t r u o c a n t i t a t e d e m u n c ă m u l t m a i m i c ă [762]. Ş i astfel p u t e m a v e a d o u ă m ă r f u r i cu o v a l o a r e de s c h i m b egală, în t i m p ce m u n c a a c u m u l a t ă şi n e m i j l o c i t ă c u p r i n s ă în u n a d i n a c e s t e m ă r f u r i e s t e cu 40 s a u 5 0 % m a i m i c ă decît cea c u p r i n s ă în cealaltă. A c e s t a este u n . f e n o m e n care se p e t r e c e zilnic *)' — v a r i a ţ i i l e î n v a l o r i l e d e s c h i m b a l e m ă r f u r i l o r , i n d e p e n d e n t d e m u n c a cheltuită î n ele, s î n t p r o d u s e de c o m p o z i ţ i a diferită a c a p i ­ t a l u l u i , ce r e z u l t ă d i n p r o c e s u l d e circulaţie — p r o p o r ţ i i l e diferite ale c a p i t a l u l u i fix şi a l e celui circulant, d u r a b i l i t a t e a diferită a c a p i t a l u r i l o r fixe folosite, t i m p u r i l e de r o t a ţ i e diferite a l e c a p i t a l u l u i circulant. —Nota trad. ) — m u n c a folosită în a n u r n i t e sfere de p r o d u c ţ i e — Nota trad. 2

T. R. M a l t h u s

25

i n ţ a r ă cu o m a r e c a n t i t a t e d i n m ă r f u r i l e i m p o r t a t e ; şi d a c ă profitul a r s c ă d e a d e l a 15 l a 8%, v a l o a r e a cărnii d e vită în c o m p a r a ţ i e cu c e r e a l e l e a r s c ă d e a c u p e s t e 2 0 % " ("The Measure of Value stated etc.", p . 10, 11).

întrucît capitalul constă numai din mărfuri şi o m a r e parte din mărfurile cuprinse în el sau care îl alcătuiesc au u n preţ (aşadar, exchangeable value ) în sensul obişnuit al cuvîntului) care n u constă nici din accumulated [labour] ), nici din imme­ diate labour ), ci, în măsura în care analizăm numai această marfă deosebită, dintr-un simplu adaos nominal la valoare, caused by the addition of the average profits ), M[althus] spune : x

2

3

4

„ M u n c a n u este s i n g u r u l e l e m e n t c a r e i n t r ă î n c a p i t a l " ("Defln.",< edit. Gazfenove], p. 29). „Ce sînt cheltuielile de producţie?... C a n t i t a t e a d e muncă cheltuită în mod necesar pentru producerea mărfii şi c u p r i n s ă în u n e l t e l e şi m a t e r i a l e l e c o n s u m a t e l a p r o d u c e r e a ei p l u s o cantitate suplimentară de muncă c a r e c o r e s p u n d e . profitului obişnuit l a capitalul a v a n s a t p e n ­ t r u t i m p u l cît a fost a v a n s a t " (1. c , p . 74, 75). „Miri-acelaşi m o t i v MIM. c o m i t e o g r a v ă e r o a r e a t u n c i cînd d e n u ­ m e ş t e c a p i t a l u l m u n c ă a c u m u l a t ă . C a p i t a l u l a r p u t e a fi d e n u m i t , e v e n ­ tual, muncă acumulată plus profit, d a r în nici u n caz m u n c ă a c u m u ­ lată, a f a r ă d e cazul cînd n e h o t ă r î m să s p u n e m că profitul este m u n c ă " (1. c , p . 60, 61). „Este a b s o l u t greşit să spui că valorile m ă r f u r i l o r s î n t r e g l a t e sau d e t e r m i n a t e de c a n t i t a t e a de m u n c ă şi d e c a p i t a l n e c e s a r ă p e n t r u p r o d u c e r e a lor. E s t e a b s o l u t j u s t să spui că ele sînt reglate de canti­ tatea de muncă şl de profit n e c e s a r ă p e n t r u p r o d u c e r e a lor" (1. c , p . 129)s

în legătură cu aceasta, Cazenove la p. 130 :

menţionează în nota de

„Expresiei m u n c ă şi profit i se obiectează că cele d o u ă n o ţ i u n i n u sînt corelative deoarece m u n c a este u n factor activ, i a r profitul u n rezultat, p r i m a este o cauză, celălalt o consecinţă. Din a c e s t e m o t i v e , domnul Senior a î n l o c u i t - o cu muncă şi abstinenţă... î n orice caz t r e ­ b u i e să recunioastem că n u a b s t i n e n ţ a şi folosirea p r o d u c t i v ă a capita­ lului constituie izvorul p r o f i t u l u i " .

După Senior : „Cel ce-şi t r a n s f o r m ă v e n i t u l în c a p i t a l se lipseşte p e o a r e i l e - a r p r o c u r a c h e l t u i r e a acestui c a p i t a l " . v

) '-) ) '') 3

— —• — —

v a l o a r e de s c h i m b . — Nota trad. [muncă] a c u m u l a t ă . — Nota trad. m u n c ă nemijlocită. — Nota trad. p r o v o c a t de a d ă u g a r e a profitului m e d i u . — Nota

de

plăcerile

trad.

26

Capitolul

nouăsprezece

Frumoasă explicaţie ! Valoarea mărfii constă din munca cuprinsă în ea plus profitul din munca cuprinsă în ea şi din munca necuprinsă în ea, dar care trebuie plătită la cumpărarea mărfii. Polemica dusă în continuare de Mfalthus] împotriva lui Ricfardo] : „ A f i r m a ţ i a " lui R i c a r d o „că în aceeaşi m ă s u r ă în oare v a l o a r e a Salariului creşte profitul scade, şi viceversa, [este] e x a c t ă n u m a i p o r ­ n i n d de -la p r e m i s a că m ă r f u r i p e n t r u p r o d u c e r e a c ă r o r a se c h e l t u i e ş t e aceeaşi c a n t i t a t e de m u n c ă a u î n t o t d e a u n a aceeaşi v a l o a r e , ceea ce e s t e e x a c t î n t r - u n caz din 500 şi decurge în m o d n e c e s a r d i n f a p t u l că o d a t ă cu d e z v o l t a r e a civilizaţiei şi a tehnicii c a n t i t a t e a de c a p i t a l fix investit c r e ş t e n e c o n t e n i t şi face ca t i m p u r i l e de r o t a ţ i e a l e capi­ t a l u l u i c i r c u l a n t să fie tot m a i diferite şi m a i i n e g a l e " ("Defin.", Lon­ don, 1827, p . 31, 32).

(Acelaşi lucru la p . 53, 54 în ediţia lui Cazfenove], unde Malthus spune t e x t u a l : „ S t a r e a n a t u r a l ă a l u c r u r i l o r " d e n a t u r e a z ă m ă s u r a valorii a lui R i c a r d o p e n t r u că a c e a s t ă s t a t e ) [face ca] „ o d a t ă cu d e z v o l t a r e a civi­ lizaţiei şi a tehnicii c a n t i t a t e a d e capital fix investit s ă c r e a s c ă n e c o n ­ tenit şi t i m p u r i l e de r o t a ţ i e a l e c a p i t o l u l u i c i r c u l a n t să fie tot mai d i f e r i t e şi m a i inegale"). „ î n s u ş i d o m n u l R i c a r d o a d m i t e i m p o r t a n t e excepţii de la r e g u l a s a ; d a r dacă se a n a l i z e a z ă cazurile c a r e s e n u m ă r ă p r i n t r e e x c e p ţ i i l e sale, a d i c ă a c e l e cazuri în oare c a n t i t ă ţ i l e d e capital fix i n v e s t i t e sînt d e m ă r i m e diferită şi a u d u r a b i l i t a t e diferită şi î n c a r e t i m p u r i l e d e r o t a ţ i e a l e capitalului c i r c u l a n t i n v e s t i t s î n t inegale, c o n s t a t ă m că a c e s t e cazuri sînt a t î t de n u m e r o a s e , încît r e g u l a p o a t e fi c o n s i d e r a t ă e x c e p ţ i e , şi e x c e p ţ i a — regulă" (p. 50). 1

[7. Definiţia vulgară a valorii dată de Malthus. Concepţia sa despre profit ca adaos la preţ. Combaterea concepţiei lui Ricardo asupra salariului relativ] In conformitate cu cele spuse mai înainte, explică value ) şi a s t f e l : 2

M[althus]

10

„ E v a l u a r e a unei m ă r f i este b a z a t ă pe cheltuielile pe care le com­ portă ea pentru cumpărător sau p e sacrificiul p e oare a c e s t a t r e b u i e să-1 facă p e n t r u a o b ţ i n e m a r f a şi c a r e e s t e m ă s u r a t d u p ă cantitatea de muncă pe care o dă în schimb sau, ceea ce este acelaşi lucru, d u p ă c a n t i t a t e a de muncă pe care o c o m a n d ă m a r f a " ("Defin.", edit. Gazfenove], p . 8, 9). *) — s t a r e . — N o t a trad. ) — valoarea. — Nota trad.

2

T. R. M a l t h u s

27

Ca o deosebire între M[althus] şi R[icardo], Cazenove mai relevă : [763] „ D o m n u l R i c a r d o a considerat, ca şi A. S m i t h , m u n c a a d e ­ v ă r a t a m ă s u r ă a cheltuielilor ; d a r el a folosit a c e a s t ă m ă s u r ă n u m a i l a cheltuielile de producţie..., d a r ea p o a t e fi tot a t î t de b i n e m ă s u r ă a cheltuielilor pentru cumpărător" (1. c , p . 56, 57).

Cu alte cuvinte, valoarea unei mărfi este egală cu suma de bani pe care trebuie s-o plătească cumpărătorul, şi această sumă de bani este evaluată cel mai bine în masa de common labour *) care poate fi cumpărată cu aceşti bani *. Ce a n u m e determină această sumă de bani, el, fireşte, nu spune. Este concepţia absolut ordinară existentă în common l i f e ) asupra acestui lucru. Simplă banalitate exprimată emfatic. Cu alte cuvinte, aceasta nu înseamnă decît că preţul de cost şi valoa­ rea sînt identice, o confuzie care la A. Smith şi mai mult încă la Ricardo vine în contradicţie cu analiza lor reală, dar pe care Malthus o ridică la rangul de lege. Este concepţia despre valoare a filistinului din lumea concurenţei care este prizo­ nierul concurenţei şi care cunoaşte numai aparenţa acesteia. Prin ce este atunci determinat preţul de cost ? Prin advan­ ces ) + profit. Şi prin ce este determinat profitul ? De u n d e provine fondul p e n t r u acesta, de unde provine surplus p r o ­ duce în care este reprezentată această surplus value ? Dacă este vorba numai de o creştere nominală a p r e ţ u ­ lui banilor, atunci n u este nimic mai uşor .decît să creşti valoarea mărfurilor. Şi prin ce este determinată valoarea avan­ surilor ? Prin valoarea muncii cuprinse în ele, spune Malthus. Şi prin ce este determinată aceasta ? Prin valoarea mărfurilor pe care se cheltuieşte salariul. Şi valoarea acestor mărfuri ? Prin valoarea muncii + profitul. Şi aşa ne învîrtim mereu într-un cerc. Să presupunem că muncitorului i se plăteşte realmente valoarea muncii sale, adică mărfurile (sau suma de bani) care constituie salariul său sînt egale cu valoarea mărfu­ rilor (a sumei de bani) în care se realizează munca sa, astfel că, dacă primeşte u n salariu de 100 de taleri, el adaugă la materia primă etc., pe scurt la advances, tot numai o valoare de 100 d e taleri, în care caz profitul poate, în genere, să 2

3

* M a l t h u s presupune existenţa profitului pentru a măsura ulte­ rior m a s a valorii lui cu u n e t a l o n exterior. El n u a t i n g e p r o b l e m a a p a r i ţ i e i p r o f i t u l u i şi a posibilităţii lui i n t r i n s e c i . *) — m u n c ă o b i ş n u i t ă . — Nota trad. ) — v i a ţ a d e t o a t e zilele. — Nota trad. ) — a v a n s u r i . — Nota trad. 2 J

28

Capitolul

nouăsprezece

constea numai dintr-un adaos pe care vînzătorul îl realizează la vînzarea mărfii peste valoarea ei reală. Acest lucru îl fac toţi vînzătorii. Aşadar, în măsura în care capitaliştii schimbă mărfurile între ei, nici unul din ei nu realizează ceva datorită acestui adaos, şi cu atît mai puţin se creează pe această cale un fond suplimentar din care' ei şi-ar putea obţine Venituri. Numai capitaliştii ale căror mărfuri întră în consumul clasei muncitoare vor realiza u n profit real, şi nu unul imaginar, revînzînd muncitorilor mărfurile mai scump decît le-au cum­ părat de la ei. Mărfurile pe care ei le-au cumpărat de la m u n ­ citori cu 100 de taleri sînt revîndute de ei muncitorilor cu 110 taleri. Aceasta înseamnă că ei revînd numai 10/11 din produs şi 1/11 reţin pentru ei. Ce altceva înseamnă aceasta decît că, de pildă, din cele 11 ore cît lucrează muncitorul, i se plătesc numai 10 ore, i se dă produsul numai a 10 ore, î n timp ce o oră sau produsul unei ore revine fără echivalent capitalistului ? Prin urmare, ce altceva înseamnă aceasta decît. că — în raport cu clasa muncitoare — profitul provine din; faptul că muncitorii dau gratis capitaliştilor o parte din m u n c a lor, că deci „cantitatea de muncă" does not come to the same thing as „value of labour" *) ? Toţi ceilalţi capitalişti a r obţineînsă numai un profit imaginar, deoarece ei nu ar avea această soluţie. Cît de puţin a înţeles Mfalthus] primele teze ale lui Rficardo], după cum n-a înţeles deloc că u n profit nu este posibil decît printr-un s u r c h a r g e ) la valoare, ne-o dovedeşte,, între altele, următorul pasaj : 2

„Se p o a t e a f i r m a c ă p r i m e l e m ă r f u r i , d a c ă s î n t t e r m i n a t e şi d a t e s p r e î n t r e b u i n ţ a r e , p o t fi n u m a i r e z u l t a t u l m u n c i i şi că, d e aceea, v a l o a r e a l o r este d e t e r m i n a t ă d e c a n t i t a t e a acestei m u n c i ; căci e s t e c u d e s ă v î r ş i r e imposibil de c o n c e p u t c a astfel de m ă r f u r i s ă fie folosite ca capital p e n t r u p r o d u c e r e a a l t o r m ă r f u r i , fără ca capitalistul să fie lipsit pentru o anumită perioadă de posibilitatea de a folosi capitalul avansat de el şi de a obţine în schimb o despăgubire sub formă de profit. î n stadiile i n i ţ i a l e a l e societăţii, cînd a c e s t e a v a n s u r i de muracă e r a u r e l a t i v mici, a c e a s t ă d e s p ă g u b i r e e r a m a r e şi, d a t o r i t ă r a t e i r i d i ­ cate a profitului, i n f l u e n ţ a p u t e r n i c v a l o a r e a a c e s t o r m ă r f u r i . î n s t a ­ diile a v a n s a t e ale societăţii, p r o f i t u l e x e r c i t ă o i n f l u e n ţ ă p u t e r n i c ă a s u p r a valorii capitalului - şi a m ă r f u r i l o r d a t o r i t ă sporirii considerabile a c a n t i t ă ţ i i capitalului fix folosit şi p r e l u n g i r i i i n t e r v a l u l u i în c a r e o m a r e p a r t e din capitalul c i r c u l a n t a v a n s a t este r e s t i t u i t din nou c a p i 4

Nota

) — nu este unul trad. 2) — adaos. — Nota

şi

acelaşi

trad.

lucru

cu

„valoarea

muncii".

—

T. R. M a l t h u s

29

t a l i s t u l u i , d u p ă t r e c e r e a a c e s t u i i n t e r v a l , d i n cîştigul o b ţ i n u t . î n ambele cazuri, proporţia în care m ă r f u r i l e se s c h i m b ă î n t r e ele este i n f l u e n ţ a t ă [esenţial] de n i v e l u l v a r i a b i l al profitului..." ("Definit, etc.", edit. Cazfenove], p. 60).

Conceptul de salariu relativ este unul dintre marile merite ale lui Ricardo. Este vorba de faptul că valoarea salariului (deci şi a profitului) depinde întru totul de raportul dintre p a r t e a zilei de muncă în care muncitorul munceşte pentru sine însuşi (pentru producerea sau reproducerea salariului său) şi partea din timpul său care aparţine capitalistului. Din punct de vedere economic, acest lucru este foarte important şi este in fact *) numai o altă expresie p e n t r u adevărata teorie a plus­ valorii . El este important, de asemenea, pentru relaţia socială dintre cele două [764] clase. M [althus] simte că aici ceva nu este în regulă şi de aceea trebuie să facă o obiecţie. 1I

„ P î n ă la R i c a r d o n - a m î n t î l n i t nici u n a u t o r c a r e să folosească t e r m e n u l d e salariu s a u s a l a r i u efectiv î n t r - u n sens c a r e s ă p r e s u p u n ă o oarecare proporţie".

(Ricardo vorbeşte despre valoarea salariului, care, ce-i drept, apare şi ca partea din produs care revine muncitorului ) . 12

„Profitul î n t r - a d e v ă r , p r e s u p u n e o a n u m i t ă p r o p o r ţ i e , i a r rata pro­ fitului a fost întotdeauna şi pe bună dreptate exprimată în procente la valoarea capitalului avansat". 2

{Ce înţelege Mfalthus] prin value of advances ) este foarte greu de spus, ba chiar p e n t r u el — imposibil. După părerea lui, valoarea mărfii = advances cuprinse în ea + profitul. Deoarece advances constau nu numai din immediate labour ), ci şi din commodities, value of advances = advances in them + p r o f i t ) . Astfel, prof itul = prof it upon t h e advances -f- pro­ fit ) . Şi aşa in infinitum ) . 3

4

5

6

„ D a r c r e ş t e r e a sau s c ă d e r e a s a l a r i u l u i n u s-a m ă s u r a t î n t o t d e a u n a d u p ă r a p o r t u l faţă de p r o d u s u l t o t a l o b ţ i n u t p r i n c h e l t u i r e a u n e i a n u ­ m i t e c a n t i t ă ţ i de m u n c ă , oi d u p ă c a n t i t a t e a m a i m a r e s a u m a i m i c ă d i n t r - u n a n u m i t p r o d u s p e c a r e o p r i m e ş t e m u n c i t o r u l , s a u d u p ă posi­ bilitatea mai m a r e sau mai mică a unui asemenea produs de a comanda n e v o i l e şi conforturile vieţii" ("Defin.", Lond., 1827, p . 29, 30). ') ) ) ) — Nota ) ) 2

3

4

6

6

— de fapt. — Nota trad. — v a l o a r e a a v a n s u r i l o r . — Nota trad. — m u n c ă nemijlocită. — Nota trad. — v a l o a r e a a v a n s u r i l o r = a v a n s u r i l e c u p r i n s e în ea + trad. — profitul la a v a n s u r i + profitul. — N o t a trad. — la infinit. — Nota trad.

profitul.

30

Capitolul

nouăsprezece

Dat fiind că în condiţiile producţiei capitaliste scopul n e ­ mijlocit este valoarea de schimb — sporirea valorii de schimb —, este important de ştiut cum se măsoară ea ? Dat fiind că valoarea capitalului avansat este exprimată în bani (în bani reali sau bani de calcul), gradul acestei sporiri se măsoară potrivit mărimii în bani a capitalului, luîndu-se ca etalon u n capital (o sumă de bani) de o anumită mărime — 100. „Profitul la c a p i t a l " — s p u n e M[althus] — r e p r e z i n t ă d i f e r e n ţ a d i n t r e v a l o a r e a capitalului a v a n s a t şi v a l o a r e a p e c a r e o a r e m a r f a a t u n c i c î n d e s t e v î n d u t ă s a u folosită ("Def. in Polit. Ec.", Lond., 1827, p . 240, 241).

[8. Malthus despre munca productivă [a)]Muncă

productivă

şi muncă

şi

acumulare]

neproductivă

„Venitul se cheltuieşte p e n t r u m e n ţ i n e r e a nemijlocită a vieţii şi p e n t r u delectare, i a r c a p i t a l u l se c h e l t u i e ş t e p e n t r u o b ţ i n e r e a u n u i profit" ("Defin.", Lond., 1827, p . 86). U n m u n c i t o r şi u n s e r v i t o r sînt „ d o u ă u n e l t e c a r e sînt folosite p e n t r u două scopuri cu t o t u l diferite, p r i m u l t r e b u i e să a j u t e la a g o ­ n i s i r e a a v u ţ i e i , celălalt — l a c o n s u m a r e a e i " (1. c , p . 9 4 ) . 1 3

Definiţia bună :

următoare

dată

muncitorului

productiv

P r o d u c t i v e l a b o u r e r *) e s t e cel c a r e directly augments wealth" ) ("Princ. of Pol. Ec." [London, 1836], p . 47).

" his

este masters

3

Să luăm şi alt pasaj : „ S i n g u r u l c o n s u m p r o d u c t i v în sensul p r o p r i u a'l c u v î n t u l u i este c o n s u m u l şi d i s t r u g e r e a a v u ţ i e i de c ă t r e capitalişti în scopul r e p r o ­ ducţiei... M u n c i t o r u l p e care-1 foloseşte c a p i t a l i s t u l c o n s u m ă , desigur, p a r t e a d i n s a l a r i u l s ă u p e c a r e n u o e c o n o m i s e ş t e ca v e n i t p e n t r u a t r ă i şi a se delecta, şi n u ca capital, în scopul producţiei. El este un consumator productiv pentru persoana c a r e îl foloseşte şi p e n t r u stat, dar, s t r i c t vorbind, n u p e n t r u s i n e î n s u ş i " ("Defin.", ed. Caz[enove], p . 30).

[b)]

Acumulare

„Nici u n economist d i n zilele n o a s t r e nu p o a t e să î n ţ e l e a g ă p r i n economisire n u m a i t e z a u r i z a r e ; şi d a c ă f a c e m a b s t r a c ţ i e d e a c e a s t ă o p e r a ţ i e l i m i t a t ă şi sterilă, a t u n c i n u n e p u t e m i m a g i n a nici o a l t ă *) — M u n c i t o r p r o d u c t i v . — Nota trad. ) — sporeşte nemijlocit „avuţia patronului

2

său".

— Nota

trad.

T. R. M a l t h u s

31

a c c e p ţ i e a acestui t e r m e n decît a c e e a c a r e t r e b u i e să d e c u r g ă d i n folosirea diferită a ceea ce a fost economisit, b a z a t ă p e d e o s e b i r e a r e a l ă d i n t r e diferitele feluri d e m u n c ă a n g a j a t e cu mijloacele e c o ­ n o m i s i t e " ("Princ. of Pol. Ec", p . 38, 39). „Acumularea de capital: folosirea unei p ă r ţ i a v e n i t u l u i în cali­ t a t e d e c a p i t a l . D e aceea, c a p i t a l u l p o a t e s ă c r e a s c ă f ă r ă o c r e ş t e r e a a v e r i i î n n u m e r a r s a u a a v u ţ i e i " ("Defin.", ed. Caz[enove], p . 11). „Dacă într^o ţ a r ă c a r e d e p i n d e î n cea m a i m a r e p a r t e d e i n d u s t r i e şi c o m e r ţ , î n r î n d u r i l e clasei m u n c i t o a r e sînt l a r g răspândite u n e l e o b i ­ c e i u r i î n ţ e l e p t e î n ce p r i v e ş t e căsătoria, a c e s t e a p o t d ă u n a ţării r e s ­ p e c t i v e " ("P. of Pol. Ec", p . 215).

Şi acest lucru îl spune predicatorul măsurilor preventive împotriva suprapopulaţiei. „hipsa obiectelor necesare vieţii este a c e e a c a r e s t i m u l e a z ă cel m a i m u l t clasa m u n c i t o a r e să p r o d u c ă obiecte d e l u x ; d a c ă a c e s t s t i m u l e n t este î n l ă t u r a t s a u m u l t a t e n u a t , î n a ş a fel încît obiectele n e c e s a r e vieţii p o t fi d o b î n d i t e cu foarte p u ţ i n ă m u n c ă , a v e m t o a t e m o t i v e l e să a d m i t e m că p e n t r u p r o d u c e r e a obiectelor de confort n u se v a folosi m a i m u l t t i m p , ci m a i p u ţ i n " ("P. o. P. E.", p . 334).

Dar de cea mai m a r e importanţă pentru suprapopulaţiei este afirmaţia :

teoreticianul

„ D a t fiind că n a t u r a p o p u l a ţ i e i face ca s p o r u l d e m u n c i t o r i s ă n u p o a t ă fi f u r n i z a t p e p i a ţ ă , p e n t r u satisfacerea u n e i cereri deosebite, decît d u p ă 16—18 a n i , i a r t r a n s f o r m a r e a v e n i t u l u i î n c a p i t e l — p r i n e c o n o m i s i r e — a r e loc m u l t m a i rapid, o ţ a r ă este e x p u s ă î n p e r m a ­ n e n ţ ă riscului c a f o n d u l p e n t r u m e n ţ i n e r e a m u n c i i s ă c r e a s c ă m a i r e p e d e d e c î t p o p u l a ţ i a " (1. c , p . 319, 320).

[765] Cazenove remarcă în mod just : „ C î n d c a p i t a l u l e s t e folosit p e n t r u avansarea salariilor muncito­ rilor, el nu adaugă nimic la fondul pentru întreţinerea muncii, ci doiar foloseşte p e n t r u p r o d u c ţ i e o a n u m i t ă p a r t e din f o n d u l e x i s t e n t " ("Def. in P. Ec", p . 22. n o t ă ) .

[9)] Capitalul constant şi capitalul variabil [în concepţia lui Malthus] „Munca acumulată" (de fapt, a r t r e b u i s p u s m a t e r i a l i s e d l a b o u r , m u n c ă m a t e r i a l i z a t ă ) „este m u n c a c h e l t u i t ă p e n t r u p r o d u c e r e a m a t e ­ riilor p r i m e şi uneltelor, folosite p e n t r u p r o d u c e r e a a l t o r m ă r f u r i " ("Def. in P. Ec", ed. Caz[enove], p . 13). „ C î n d v o r b i m d e s p r e m u n c a folosită p e n t r u p r o d u c e r e a m ă r f u r i l o r , m u n c a folosită p e n t r u p r o d u c e r e a c a p i t a l u l u i n e c e s a r p r o d u c e r i i lor t r e b u i e d e n u m i t ă m a n c ă acumulată, s p r e deosebire d e munca nemijlo­ cită, p e c a r e o foloseşte u l t i m u l c a p i t a l i s t " (1. c , p . 28, 29).

32

Capitolul

nouăsprezece

Este, desigur, foarte important să se facă această deose­ bire. La M [althus] însă ea nu duce la nimic. El încearcă să reducă surplus value s a u at least its r a t e *) (ceea ce el confundă, dealtfel, în permanenţă cu profitul şi rate of profit) la raportul faţă de capitalul variabil, faţă de acea parte a capitalului care a fost investită în immediate labour ) . Este însă o încercare puerilă şi nici nu p u t e a fi altfel dată fiind concepţia lui asupra valorii. In ale sale „Principles of Pol. Ec", el spune : 2

Să p r e s u p u n e m că capitalul este cheltuit n u m a i p e n t r u salariu... „100 de lire sterline sînt folosite p e n t r u m u n c ă nemijlocită. D a c ă la sfîrşitul a n u l u i cîştigul e s t e d e 110, 120 s a u 130 1. st., este c l a r că î n fiecare caz profitul v a fi d e t e r m i n a t . d e r a p o r t u l d i n t r e v a l o a r e a p r o ­ d u s u l u i total şi p a r t e a din p r o d u s u l r e s p e c t i v necesară pentru plata muncii folosite. Dacă p e p i a ţ ă v a l o a r e a p r o d u s u l u i = 110, p a r t e a n e c e ­ s a r ă p e n t r u p l a t a m u n c i t o r i l o r = 10/11 d i n v a l o a r e a p r o d u s u l u i , i a r profitul = 10%. Dacă v a l o a r e a p r o d u s u l u i este d e 120, p a r t e a n e c e s a r ă [ p e n t r u p l a t a ] muncii = 10/12, i a r profitul = 2 0 % ; d a c ă v a l o a r e a p r o ­ d u s u l u i este de 130, p a r t e a n e c e s a r ă p e n t r u p l a t a m u n c i i a v a n s a t e = 10/13, i a r profitul = 30%. Să p r e s u p u n e m a c u m că a v a n s u l capi­ t a l i s t u l u i nu constă n u m a i din m u n c ă . Capitalistul aşteaptă acelaşi avantaj de la toate părţile de capital pe care le avansează. Să p r e ­ s u p u n e m că 1/4 din a v a n s [este cheltuit] p e n t r u m u n c ă (nemijlocită), că 3/4 constau din m u n c ă a c u m u l a t ă şi profit cu u n e l e a d a o s u r i care p r o v i n din r e n t e , impozite şi a l t e cheltuieli. î n acest caz este î n t r u t o t u l just să a f i r m ă m că profitul capitalistului variază odată cu valoa­ rea variabilă a acestei 1/4 din produsul său, comparată cu cantitatea de muncă folosită. De pildă, u n f e r m i e r foloseşte p e n t r u cultivarea p ă m â n t u l u i 2 000 1. st., d i n t r e care 1 500 p e n t r u s ă m î h ţ ă , ' î n t r e ţ i n e r e a cailor, u z u r a capitalului său fix, dobînzile la c a p i t a l u l său fix şi circu­ l a n t , r e n t ă , dijmă, i m p o z i t e etc. şi 500 p e n t r u m u n c a nemijlocită, iar la sfîrşitul a n u l u i încasează 2 400 l.st. P r o f i t u l lui este d e 400 la 2 000 l.st., a d i c ă 20%. Şi la fel d e clar este că, d a c ă luăm 1/4 din valoa­ rea produsului, adică 600 l.st, şi o comparăm cu suma plătită sub formă de salariu pentru munca nemijlocită, rezultatul va indica exact aceeaşi rată a profitului" (p. 267, 268). 14

Aici, Malthus cade în lord-dundrearyism . El vrea (intu­ ieşte că surplus value, h e n c e ) profitul, este î n t r - u n raport determinat faţă de capitalul variabil, cheltuit pentru salariu) să demonstreze that „profits are determinated by the propor­ tion of the value of the whole produce which is required to pay the labour employed" ). La început, el operează just, în 3

4

*) — cel p u ţ i n r a t a ei. — Nota trad. ) — m u n c a nemijlocită. — Nota trad. ) — p l u s v a l o a r e a , deci. — Nota trad. ) — că „profitul este d e t e r m i n a t d e r a p o r t u l d i n t r e v a l o a r e a î n t r e ­ gii p r o d u c ţ i i şi a c e a p a r t e a ei c a r e este n e c e s a r ă p e n t r u p l a t a muncii folosite". — Nota trad. 2

3 4

33

T. R. M a l t h u s

măsura în care presupune că întregul capital constă din capital variabil, din capitalul cheltuit pentru salariu. î n acest caz, profitul şi surplus value sînt de fapt identice. Dar şi în acest caz, el se limitează la o reflecţie extrem de absurdă. Dacă capitalul cheltuit este 100 şi profitul — 10%, valoarea produ­ sului = 110, profitul constituie 1/10 din capitalul cheltuit (hence 1 0 % din acesta) şi 1/11 din valoarea produsului total, în valoarea căruia este inclusă propria lui valoare. El repre­ zintă, aşadar, 1/11 din valoarea produsului total, iar capitalul avansat reprezintă 10/11 din această valoare. Faptul că u n profit de 10% poate fi, în raport cu.valoarea produsului total, exprimat în aşa fel încît partea care nu constă din profit este egală cu .10/11 din produsul total, sau încît un produs de 110 1. st. şi incluzînd un profit de 10%, cuprinde cheltuieli de 10/11 din valoarea lui, la care se realizează acest profit, este u n strălucit raţionament matematic care îl amuză atît de mult, încît îl repetă la exemplele cu un profit de 20, 30% etc. Pînă aici nu avem decît o tautologie. Profitul este un procen­ taj la capitalul cheltuit ; valoarea produsului total cuprinde valoarea profitului, iar capitalul cheltuit [766] este valoarea produsului total minus valoarea profitului. Aşadar, 110—10 = = 100. Dar 100 reprezintă 10/11 din 110. Să mergem însă mai departe. Să presupunem un capital format nu numai din capital variabil, ci şi din capital constant. „Capitalistul aşteaptă acelaşi avantaj la toate părţile de capital pe care le avansează". Aceasta contrazice, ce-i drept, afirmaţia că profitul (ar fi tre­ buit spus • surplus value) este determinat de raportul faţă de capitalul cheltuit pentru salariu. But never mind ! ) Mfalthus] nu este omul care să contrazică „aşteptările" sau părerile „ca­ pitalistului". Dar aici se întrece pe sine. Se .presupune un capi­ tal de 2 000 1. st., din care 3/4, sau 1 500 1. st., reprezintă capi­ talul constant, iar 1/4, sau 500 1. st., capitalul variabil. Profitul = 20%. Astfel, profitul = 400, iar valoarea produsului = = 2 000 + 400 = 2 400 1. st. Dar 600 : 400 = 66 2 / 3 % . Va­ loarea produsului total = 1 000, iar partea din acesta cheltuită pentru salariu = 6/10. Cum calculează însă domnul Malthus ? Să luăm 1/4 din produsul total = 600 1. st., 1/4 din capitalul cheltuit = 500 1. st., = partea din capitalul avansat cheltuită pentru salariu, si 100 1. st. = 1/4 din profit = partea din p r o ­ fit care revine salariului. Şi aceasta trebuia să dovedească „that the profits of the capitalist will vary with the varying 1

') — D a r n - a r e i m p o r t a n ţ ă ! — Nota

trad.

34

Capitolul

nouăsprezece

values *) a acestei 1/4 din produsul său, compared with the quantity of labour e m p l o y e d " ) . Aceasta nu dovedeşte însă decît că u n profit cu un procentaj dat, de pildă de 20%, la un capital dat, de pildă de 4 000 1. st., constituie u n profit de 2 0 % la fiecare parte alicotă a acestui capital, ceea ce este o tautologie. Dar aceasta nu dovedeşte absolut nimic pentru un raport determinat, deosebit, specific al acestui profit faţă de acea parte din capital care a fost cheltuită pentru salariu. Dacă eu presupun în loc de [1/4], cum a făcut domnul Mfal­ thus], 1/24 din produsul total, deci 100 1. st. (din 2 400 1. st.), atunci aceste 100 1. st. conţin şi ele 2 0 % profit, sau 1/6 din această sumă este profit. Capitalul ar reprezenta 83 1/3 iar profitul — 16 2/3. Şi dacă aceste 83 1/3 erau egale, de pildă, cu valoarea unui cal folosit în producţie, atunci s-ar fi demon­ strat, în maniera malthusiană, că profitul v a r y with the vary­ ing value ) a calului, sau odată cu partea produsului total care reprezintă 28 4/5. Asemenea m i s e r e s ) debitează Mfalthus] acolo unde se bizuie pe propriile lui forţe şi nu-i plagiază pe Townsend, Anderson sau pe alţii. Demnă de relevat este, de fapt (abstrac­ ţie făcînd de ceea ce este caracteristic acestui om), intuirea \ faptului că surplus value trebuie calculată la partea de capital • cheltuită pentru salariu. {O anumită rată a profitului fiind dată, gross profit, masa profitului depinde întotdeauna de mărimea capitalului avan­ sat. Acumularea însă este determinată de partea acestei mase, care este retransformată în capital. Această parte însă, dat fiind că este egală cu gross profit minus venitul cheltuit de .capitalist, va depinde nu numai de valoarea acestei mase, ci şi de ieftinătatea mărfurilor pe care capitalistul le poate cum­ păra cu aceasta, în parte de ieftinătatea mărfurilor care intră în consumul, în venitul său, în parte de ieftinătatea mărfurilor care intră în capitalul constant. Deoarece aici se presupune că rata profitului este dată, se presupune că şi salariul este dat}. 2

3

4

[10. Teoria malthusiană

a valorii]

Valoarea muncii nu trebuie să se schimbe niciodată (pre­ luat de la A. Sfmith]), trebuie să se schimbe numai valoarea mărfii pe care o primesc în schimbul m u n c i i . Într-un caz, 1S

J

) — că profitul c a p i t a l i s t u l u i v a r i a z ă o d a t ă cu v a l o a r e a v a r i a b i l ă . — JVota trad. ) — c o m p a r a t ă cu c a n t i t a t e a de m u n c ă folosită. — Nota trad. ) — v a r i a z ă o d a t ă cu v a l o a r e a v a r i a b i l ă . — Nota trad. ) — mizerii. — Nota trad. 2

3 4

T. K. M a l t h u s

35

salariul este egal cu 2 şilingi pentru o zi de muncă, în celălalt caz este egal cu 1 şiling. în primul caz, capitalistul dă pentru acelaşi timp de muncă de două ori mai mulţi şilingi decît in cel de-al doilea caz. Dar în al doilea caz, muncitorul dă pentru acelaşi produs de două ori mai multă muncă decît în primul caz, pentru că în al doilea caz el dă o zi de muncă întreagă p e n t r u 1 şiling, iar în primul — numai o jumătate de zi de muncă. Domnul Mfalthus] vede numai că capitalistul dă pen­ tru una şi aceeaşi muncă cînd mai mulţi, cînd mai puţini şilingi. El nu vede că şi muncitorul dă pentru un anumit pro­ dus cînd mai multă muncă, cînd mai puţină. „A da o c a n t i t a t e m a i m a r e de p r o d u s p e n t r u o c a n t i t a t e d a t ă d e m u n c ă , s a u a p r i m i o c a n t i t a t e m a i m a r e de m u n c ă p e n t r u o c a n t i t a t e d a t ă d e p r o d u s e s t e p e n t r u e l " (Malthus) „ u n u l şi a c e l a ş i l u c r u . Şi totuşi, t r e b u i e să a d m i t e m că s î n t l u c r u r i d i a m e t r a l o p u s e " ("Observa­ tions on certain verbal disputes in Pol. Ec., particularly relating to value and to demand and supply", London, 1821, p. 52).

Foarte just se remarcă în aceeaşi lucrare („Observations on certain verbal disputes etc.", L., 1821) că munca ca măsură a valorii — în accepţia în care Malthus o ia aici, de la A. Smith — poate servi ca măsură a valorii exact aşa cum poate servi oricare altă marfă şi că munca nu este, în acest sens, o mă­ sură atît de bună cum sînt, realmente, banii. Aici ar fi vorba, în general, numai de o măsură a valorilor în sensul în care banii sînt măsură a valorii. [767] î n genere, trebuie avut în vedere că niciodată măsura valorii (în sensul banilor) nu este aceea care face măr­ furile comensurabile — vezi partea I a lucrării mele, p. 45 . 16

„ D i m p o t r i v ă , n u m a i comensurafoilitatea m ă r f u r i l o r ca t i m p m u n c ă m a t e r i a l i z a t este a c e e a c a r e face ca a u r u l s ă d e v i n ă b a n i " .

de

Ca valori, mărfurile reprezintă o unitate, o simplă întru­ chipare a aceleiaşi unităţi, a muncii sociale. Măsura valorii (banii) le presupune ca valori şi se raportează numai la expre­ sia şi mărimea acestei valori. Măsura valorii se raportează întotdeauna la transformarea valorilor în preţuri, presupune deja valoarea. Alluded place ) din „Observations" este : l

„ D o m n u l M a l t h u s s p u n e : « î n acelaşi loc şi î n acelaşi t i m p , dife­ r i t e l e c a n t i t ă ţ i de m u n c ă zilnică, care p o t c o m a n d a m ă r f u r i diferite, se află î n r a p o r t d i r e c t c u v a l o r i l e lor de s c h i m b r e l a t i v e » , şi v i c e l

) — P a s a j u l r e s p e c t i v . — Nota

trad.

36

Capitolul

nouăsprezece

1 7

v e r s a , Dacă acest l u c r u este j u s t în ceea ce p r i v e ş t e m u n c a , el este tot a t î t de j u s t în ceea ce p r i v e ş t e orice a l t l u c r u " (1. c , p. 49). „Banii pot să funcţioneze tot a t î t de b i n e în acelaşi t i m p şi în acelaşi loc c a m ă s u r ă a valorii... D a r a c e a s t a (proposition ) a lui Mfalt­ hus]) p a r e s ă nu fie j u s t ă în ceea ce p r i v e ş t e m u n c a . M u n c a nu este o m ă s u r ă nici m ă c a r p e n t r u acelaşi t i m p şi p e n t r u acelaşi loc. Să l u ă m o c a n t i t a t e de cereale, care î n acelaşi loc şi î n acelaşi t i m p e r a e g a l ă ca v a l o a r e cu u n d i a m a n t d a t ; o a r e c e r e a l e l e şi d i a m a n t e l e p l ă ­ tite în n u m e n a r vor c o m a n d a c a n t i t ă ţ i e g a l e de m u n c ă ? S e p o a t e s p u n e că nu, d a r d i a m a n t u l va c u m p ă r a bani, cu a j u t o r u l c ă r o r a se poate c o m a n d a o cantitate egală de muncă... M ă s u r a este inutilă, căci nu p o a t e fi a p l i c a t ă decît dacă este corectată p r i n folosirea altei m ă s u r i , p e c a r e încearcă s-o înlocuiască. P u t e m conchide d o a r că c e r e a l e l e şi d i a m a n t u l vor c o m a n d a c a n t i t ă ţ i egale de m u n c ă pentru că a u aceeaşi v a l o a r e în bani. Ni se cere însă să c o n c h i d e m că două l u c r u r i au aceeaşi v a l o a r e p e n t r u c ă c o m a n d ă c a n t i t ă ţ i egale de m u n c ă " (1. e , p. 49, 50). 4

[11.] Supraproducţie.

„Consumatori

neproductivi

etc."

Din teoria valorii a lui Mfalthus] decurge întreaga teorie a necesităţii, în continuă creştere, a consumului neproductiv, pe care a predicat-o atît de insistent acest teoretician al supra­ populaţiei (care rezultă din lipsa mijloacelor de subzistenţă). Valoarea unei mărfi este egală cu valoarea materialelor, a ma­ şinilor etc. + cantitatea de muncă nemijlocită cuprinsă în ea, ceea ce la Malthus este egal cu valoarea salariului cuprins în marfă -f- un adaos la profitul realizat la aceste avansuri, în funcţie de nivelul ratei generale a profitului. Acest adaos no­ minal la preţul mărfii constituie profitul şi este o condiţie a ofertei, adică a reproducţiei mărfii. Aceste elemente constituie the price for the purchaser ), spre deosebire de price for the producer ), iar price for the purchaser este valoarea reală a mărfii. Se pune acum întrebarea cum poate fi realizat acest preţ ? Cine trebuie să-1 plătească ? Şi din care fond trebuie plătit ? , 2

3

La M [althus] trebuie să facem o deosebire (pe care el nu o face). O parte din capitalişti produce mărfuri care intră direct în consumul muncitorului ; o altă parte produce mărfuri care intră numai indirect în acest consum, în măsura în care acestea intră, de fapt, ca materie primă şi maşini etc., în capi') — a f i r m a ţ i a . — Nota trad. ) — preţul pentru cumpărător. ) — preţul pentru producător.

2 3

— Nota trad. — Nota trad.

T. R. M a l t h u s

37 i

talul necesar pentru a produce necessaries ) sau mărfuri care nu intră nicidecum în consumul muncitorului, deoarece intră numai în venitul nonmuncitorilor. Să ne ocupăm mai întîi de capitaliştii care produc articole ce intră în consumul muncitorilor. Ei nu sînt numai cumpără­ tori ai muncii muncitorilor, ci şi vînzători ai produsului aces­ tora către muncitori. Dacă cantitatea de muncă pe care o adaugă muncitorul valorează 100 de taleri, capitalistul îi plă­ teşte muncitorului 100 de taleri. Şi aceasta este: [după Malthus] singura valoare pe care o adaugă materiei prime etc. munca pe care el o cumpără. Muncitorul primeşte, aşadar, valoarea muncii sale şi îi dă in r e t u r n ) capitalistului numai un echiva­ lent pentru această valoare. Dar, deşi nominal munca conţine valoare, în realitate el primeşte o masă mai mică de mărfuri decît a produs. în realitate primeşte numai o p a r t e din munca sa, materializată în produs. Să presupunem, p e n t r u a simpli­ fica, aşa cum procedează adesea însuşi Mfalthus], că 'capitalul constă numai din capitalul cheltuit pentru salariu. Dacă 100 de taleri sînt avansaţi muncitorilor pentru a produce marfa şi aceşti 100 de taleri reprezintă valoarea muncii cumpărate şi singura valoare pe care această muncă o adaugă produsului —• capitalistul vinde însă această marfă cu 110 taleri, iar muncitorul poate recumpăra cu cei 100 de taleri numai 10/11 din produs ; 1/11 din produs, o valoare de 10 taleri sau masa plusprodusului, care reprezintă această surplus value de 10 tă­ ieri, rămîne capitalistului. Dacă capitalistul vinde marfa cu 120 de taleri, muncitorul primeşte numai 10/12, iar capita­ listul 2/12 din produs şi din valoarea acestuia. Dacă capitalist u r vinde marfa cu 130 de taleri (30%)» muncitorul [primeşte] numai 10/13, iar capitalistul 3/13 din produs. Dacă capitalistul vinde cu 50%, deci cu 150 de taleri, muncitorul primeşte 2/3, iar [768] capitalistul 1/3 din produs. Cu cît este mai ridicat preţul la care el vinde, cu atît este mai mică partea muncito­ rului, cu atît este mai m a r e propria lui parte din valoarea produsului, deci şi din cantitatea produsului. Cu atît mai puţin poate să recumpere muncitorul din valoarea produsului sau din produs cu valoarea muncii sale. Lucrurile nu se schimbă cu nimic dacă în afară de capitalul variabil este avansat şi capital constant, dacă, de pildă, în afară de 100 de taleri pentru salariu se avansează şi 100 de taleri pentru materii prime etc. în acest caz, dacă rata profitului este 10, capitalistul nu vinde 2

*) — obiecte d e p r i m ă necesitate. — Nota ) — înapoi. — Nota trad.

2

trad.

Capitolul

38

nouăsprezece

marfa cu 210 taleri, ci cu 220 de taleri (dintre care 100 repre­ zintă capitalul constant şi 120 produsul muncii). {„Nouveaux Principes etc." ale lui Sismondi a u a p ă r u t pen­ tru prima oară în 1819}. Aici, la capitaliştii din categoria A, care produc articole ce intră nemijlocit în consumul muncitorilor — necessaries —, avem deci un caz cînd prin adaosul nominal la preţul mărfii — adaosul nominal al profitului la preţul avansurilor •— se creează de fapt un surplus funds ) p e n t r u capitalist, căci pe această cale ocolită capitalistul restituie muncitorului numai o parte din produs, iar cealaltă parte şi-o apropriază. Acest rezultat n u derivă însă din faptul că el vinde muncitorului întregul produs la o valoare ridicată, ci din faptul că tocmai ridicarea valorii produsului îl pune pe muncitor în imposi­ bilitate de a recumpăra cu salariul său întregul produs, dîndu-i posibilitatea de a recumpăra numai o parte din acesta. Se înţe­ lege, prin urmare, că d e m a n d ) a muncitorului n u poate fi niciodată suficientă pentru a realiza excedentul of purchase price ) peste [cost price] preţul d e c o s t , deci profitul şi „va­ loarea" mărfii. Dimpotrivă, fondul-profit există numai pentru că el nu este în stare să recumpere cu salariul său întregul său produs, adică pentru că demand a sa nu coincide cu s u p p l y ) . Prin urmare, capitalistul A dispune de o anumită cantitate de marfă de o anumită valoare, în cazul dat 20 de taleri, de care nu are nevoie pentru înlocuirea capitalului şi pe care, în parte, poate s-o cheltuiască ca venit, în parte s-o folosească pentru acumulare. Nota bene : î n ce măsură el dispune de un asemenea fond, aceasta depinde de adaosul la valoare pe care 1-a realizat peste cost-price şi care determină proporţia în care capitalistul şi muncitorul îşi împart produ­ sul total. l

2

3

1S

4

Să trecem acum la capitaliştii din categoria B, care fur­ nizează categoriei A materia primă şi maşinile etc., p e scurt capitalul constant. Categoria B poate să vîndă numai catego­ riei A, căci ea nu poate să-şi vîndă din nou mărfurile nici muncitorilor, who have nothing to do with capital (raw mate­ rial, machinery etc- ), nici capitaliştilor care produc obiecte de lux (adică tot ceea ce [nu reprezintă] necessaries, nu intră in 5

*) 2) 3) ) ) 4 5

nile

— — — — —

etc.).

fond s u p l i m e n t a r . — Nota trad. cererea. — Nota trad. p r e ţ u l u i d e c u m p ă r a r e . —Nota trad. oferta. — Nota trad. c a r e n u a u nici o l e g ă t u r ă cu c a p i t a l u l ( m a t e r i a p r i m ă , m a ş i ­ — Nota trad.

T. R. M a l t h u s

39 1

the common use of the labouring class )), nici unor capitalişti care produc capitalul constant necesar pentru producţia obiec­ telor de lux. Am văzut mai sus că în capitalul avansat de categoria A există 100 de taleri pentru capitalul constant. Fabricantul aces­ tui capital constant, dacă rata profitului este egală cu 10%, 1-a fabricat cu preţul de cost de 90 10/1,1 taleri, d a r îl vinde cu 100 d e taleri (90 10/11 : 9 1/11 = 1 0 0 :10). El îşi realizează, prin urmare, profitul pe seama categoriei A. De aceea primeşte din produsul acesteia, vândut cu 220 de taleri, cei 100 de taleri ai săi, în loc de 90 10/11, cu care c u m ­ pără, după cum presupunem, immediate labour ) . B nu-şi reali­ zează nicidecum profitul datorită muncitorilor săi, al căror produs în valoare de 90 10/11 taleri nu poate fi revîndut cu 100 de taleri, deoarece ei, în general, nu cumpără nimic de la el. Ei sînt, totuşi, în aceeaşi situaţie ca muncitorii din cate­ goria A. P e n t r u 90 10/11 taleri, ei primesc o cantitate de marfă care are numai nominal valoarea de 90 10/11 taleri, deoarece fiecare parte a produsului din A s-a scumpit în aceeaşi măsură, sau fiecare p a r t e din valoarea lui reprezintă, în r a p o r t cu adaosul la profit, o parte mai mică din prodtfs. (Această umflare poate merge, totuşi, n u m a i pină la un. a n u ­ mit, punct, deoarece muncitorul trebuie să primească destulă marfă pentru a trăi şi a-şi reproduce ^capacitatea de muncă. Dacă capitalistul A a r fi adăugat u n procent de ,100 şi a r ifi vtndut marfa, eane-1 costă 200 d e taleri, cu 400 de 'taleri, muncitorul ar fi putut să recumpere numai 1/4 din produs (dacă a r fi primit 100 de taleri). Şi dacă, p e n t r u a trăi, muncitorul air fi avut nevoie de jumătate din produs, capitalistul a r fi trebuit să-i plătească 200 de taleri. El ar deţine deci numai 100 de t a ­ leri (100 de taleri capital constant şi 200—-salariu). Ar fi deci acelaşi lucru ca în cazul cînd a r tfi vândut cu 300 de taleri etc.). Capitalistul din categoria B nu-şi realizează (direct) pro­ fitul datorită muncitorilor săi, ci datorită faptului că vinde mărfurile capitalistului din categoria A. Produsul din A nu serveşte capitalistului din categoria B doar la realizarea profi­ tului, ci constituie chiar propriul său fond de profit. Acum este clar că A nu poate realiza profitul obţinut datorită m u n ­ citorilor, prin vînzarea mărfurilor către capitalistul B, şi că capitalistul B, asemenea muncitorilor capitalistului A, nu poate reprezenta a sufficient d e m a n d ) pentru produsul său (pentru 2

3

*) — în c o n s u m u l o b i ş n u i t a l clasei m u n c i t o a r e . — Nota ) — m u n c ă nemijlocită. — Nota trad. ) — o c e r e r e suficientă. — Nota trad.

2 3

trad.

Capitolul

40

nouăsprezece

a putea vinde acest produs la valoarea lui). Dimpotrivă, aici intervine o reacţie. [769]. Cu cît adaosul la profit este mai mare, cu atît este mai mare, în detrimentul muncitorilor săi, partea din produsul total pe care o apropriază el şi care lip­ seşte capitalistului B. Capitalistul B obţine în aceeaşi măsură un adaos la profit ca şi capitalistul A. Capitalistul B plăteşte muncitorilor săi, ca şi înainte, 90 10/11 taleri, deşi aceştia primesc mai puţină marfă. Dar dacă A ia 20% în ioc de 10%, B ia şi el 2 0 % în loc de 10% şi îşi vinde marfa cu 109 1/11 taleri în loc de 100 de taleri. Astfel se măreşte partea de cheltuială pentru A. A şi B pot chiar să fie considerate, pe bună dreptate, ca o singură categorie. (B face parte din cheltuielile lui A şi cu cît capitalistul A trebuie să plătească mai mult din produsul total capitalistului B, cu atît îi rămîne lui mai puţin). Din capi­ talul de 290 10/11 taleri, B posedă 90 10/11 şi A 200. Ei chel­ tuiesc împreună 290 10/11 taleri şi au un profit de 29 1/11 ta­ leri. B nu mai poate cumpăra de la A pentru o sumă mai mare de 100 de taleri, care include şi profitul său, de 9 1/11 taleri. Amîndoi au împreună acum, aşa cum am mai spus, un venit de 29 1/11 taleri. în ceea ce priveşte acum categoriile C şi D, în care C sînt capitaliştii care produc capitalul constant necesar pentru luxuries ), iar D capitaliştii care produc direct luxuries, este clar, în primul rînd, că immediate demand ) pentru C este only formed by ) D. Capitalistul D este purchaser ) mărfurilor lui C. Iar C poate realiza profit numai vînzînd mărfurile lui D la un preţ extrem de ridicat, cu un adaos nominal la preţul lor de cost. D trebuie să-i plătească lui C mai mult decît este necesar pentru ca C all the ingredients of its commodities replaces ). D, la rîndul său, adaugă profit, în parte la avances ale lui C, in parte la capitalul avansat direct pentru salariu de D. Din profitul pe care C îl primeşte de la D, el poate să cumpere o parte din mărfurile lui D, deşi el nu poate să cheltuiască în felul acesta întregul său profit, deoarece are nevoie şi de necessaries pentru el, nu' numai pentru muncitori, p e care le obţine schimbînd cu D capitalul realizat. în primul rînd, reali­ zarea mărfii lui C depinde direct de vînzarea acesteia lui D ; i

2

3

4

5

*) — ) — ) — ) — ) — rilor sale. 2 3

4 5

obiectele d e l u x . — Nota trad. c e r e r e a nemijlocită. — Nota trad. d o a r f o r m a t ă d e . — Nota trad. c u m p ă r ă t o r u l . — Nota trad. s ă înlocuiască t o a t e c o m p o n e n t e l e [preţului d e cost] a l e m ă r f u ­ — Nota trad.

T. R. M a l t h u s

41

1

în al doilea rînd, that sale effected ), atunci, demand izvorîtă din profitul lui C poate să realizeze tot atît de puţin valoarea mărfii vîndute de D pe cît poate să realizeze demand a lui B [valoarea mărfii] lui A. Profitul obţinut de C este obţinut de la D, şi dacă el îl cheltuieşte tot pentru marfa lui D, şi nu pentru alte mărfuri, cererea lui nu poate să fie, totuşi, nici­ odată mai mare decît profitul obţinut de D. El trebuie să fie întotdeauna mult mai mic decît capitalul lui C, decît întreaga lui cerere şi nu constituie niciodată o source ) de profit p e n t r u D (decît cel mult atunci cînd îl înşală întrucîtva pe C cu adaosul pe care îl face la mărfurile pe care i le revinde), deoarece profitul obţinut de C provine direct din buzunarul lui D. Mai departe, este clar că, în măsura în care capitaliştii, fie din categoria C, fie din categoria D, îşi vînd reciproc măr­ furile — în cadrul aceleiaşi categorii —, nu se cîştigă astfel nimic şi nu se realizează nici un profit. M vinde lui N marfă de 110 taleri care costă numai 100 de taleri, dar la fel proce­ dează N faţă de M. După schimb, ca şi înainte de schimb, fie­ care posedă o cantitate de marfă al cărei preţ de cost este. de 100 de taleri. Fiecare primeşte pentru 110 taleri marfă care costă numai 100 de taleri. Adaosul -nu-i dă posibilitatea de a dispune m a i mult de marfa altuia decît dă altuia posibilitatea de a dispune de marfa sa. Dar in ceea ce priveşte valoarea, ar fi absolut acelaşi lucru dacă fiecare, M şi N, fără a-şi schimba marfa, şi-ar oferi plăcerea să o numească 110 taleri în loc de 100 de taleri. Mai departe, este clar că surplus value nominală în D (căci C este inclus aici) nu reprezintă nici un real surplus produce ). Faptul că muncitorul, datorită adaosului lui A, p r i ­ meşte pentru 100 de taleri o cantitate mai mică de necessaries poate la început să nu prezinte nici o importanţă pentru D. El trebuie să cheltuiască, ca şi înainte, 100 de taleri pentru a angaja un anumit n u m ă r de muncitori. El plăteşte munci­ torilor valoarea muncii lor şi ei nu adaugă nimic la produs, ci îi dau numai un echivalent. Excedentul peste acest echivalent poate fi obţinut numai prin vînzarea mărfii către o terţă per­ soană, deoarece vinde marfa peste cost price. In realitate, fabricantul de oglinzi a r e în produsul său tot atîta surplus value şi surplus produce ca şi fermierul. Căci produsul conţine muncă neplătită (surplus value), şi această 2

3

!) — d a c ă vânzarea este efectuată. — Nota ) — s u r s ă . — Nota trad. ) — pluisprodus r e a l . — Nota trad. 2

3

trad.

42

Capitolul

nouăsprezece

muncă neplătită se întruchipează tot atît de bine în produs ca şi munca plătită. Ea se întruchipează în surplus produce. O parte din oglindă nu-1 costă nimic, deşi ea are valoare, căci conţine muncă, tot aşa cum conţine şi partea oglinzii care înlocuieşte capitalul avansat. Această surplus value există în surplus produce înainte de vînzarea oglinzii, nu este [creată] abia prin această vînzare. Dimpotrivă, dacă în munca nemijlo­ cită muncitorul ar fi dat u n echivalent pentru accumulated labour *), pe care el o primeşte sub formă de w a g e s ) , n-ar exista nici [770] surplus produce, nici surplus value corespun­ zătoare acestuia. La Mfalthus] însă, unde muncitorul restituie arumai un echivalent, lucrurile [se petrec] ) altfel. Este clar că categoria D (inclusiv C) nu-şi poate crea în mod artificial un surplus fonds în acelaşi fel în care şi 1-a creat categoria A, şi anume [prin aceea că] revinde muncito­ rilor marfa mai scump decît a cumpărat-o de la ei şi astfel îşi apropriază, după înlocuirea capitalului cheltuit, [o] parte din produsul total. Căci muncitorii nu sînt cumpărători ai mărfurilor lui D. Aici, fondul suplimentar nu poate [să ia fiinţă] şi datorită faptului că capitaliştii D îşi vînd marfa unii altora, că îşi schimbă între ei mărfurile. El poate fi realizat deci numai prin vînzarea produsului către categoriile A şi B. [întrucît] ei vînd mărfuri în valoare de 100 de taleri cu 110 taleri, A poate să cumpere cu 100 de taleri numai 10/11 din produsul ei, iar 1/11 îi rămîne, şi această parte din propriile ei mărfuri ea poate s-o consume sau să o schimbe pe alte măr­ furi din propria ei categorie D. Cu toţi capitaliştii care nu produc nemijlocit necessaries şi care deci [nu] revînd muncitorilor cea mai m a r e parte sau •.o m a r e parte din mărfurile lor, lucrurile se prezintă în felul următor : Să presupunem că capitalul lor constant = 100. Dacă, mai departe, capitalistul plăteşte 100 pentru salariu, el plăteşte muncitorilor valoarea muncii lor. Muncitorii adaugă la valoa­ r e a de 100 încă 100 de taleri şi astfel valoarea tonală (cost price) a produsului este 200 de taleri. Atunci de unde profitul ? Capitalistul vinde marfa care valorează 200 cu 220, deci ave­ rage r a t e of profit ) — 10%. Dacă el vinde, într-adevăr, marfa 2

3

4

*) — m u n c a a c u m u l a t ă . — Nota trad. ) — s a l a r i u . — Nota trad. .) P a g i n a 770. a m a n u s c r i s u l u i e s t e d e t e r i o r a t ă . C u v i n t e l e lipsă 'din u n e l e rînduri a l e t e x t u l u i a u fost r e c o n s t i t u i t e de r e d a c ţ i e d u p ă sens .-şi p u s e î n p a r a n t e z e d r e p t e . — Nota red. — r a t a m e d i e a profitului. — Nota trad. 2

3

T. R. M a l t h u s

43

cu 220, este clar că p e n t r u reproducţia acestei mărfi vor ajunge 200 de taleri : 100 — cheltuieli pentru materie primă etc., 100 — pentru salariu, iar 20 de taleri ai capitalistului vor fi folosiţi pentru a acumula capital. Dar cui îi vinde el marfa cu 1 0 % peste „valoarea" ei „de producţie", care, potrivit lui Mfalthus], se deosebeşte de „va­ loarea de vînzare" sau de valoarea reală, astfel că de fapt profitul = diferenţa dintre valoarea de producţie şi valoarea de vînzare, sau = valoarea de vînzare —• valoarea de p r o ­ ducţie ? Prin schimb sau prin vînzări între ei, aceşti capitalişti nu pot realiza nici u n fel de profit. Dacă A îi vinde lui B marfă în valoare de 200 cu 220 B îi joacă atunci lui A aceeaşi festă. Prin faptul că aceste mărfuri trec din mîna unuia în mîna altuia, ele nu-şi schimbă nici valoarea, nici cantitatea. Cantitatea de marfă care se afla înainte în mina lui A se află acum în mîna lui B, şi viceversa. Faptul că acum este 110 ceea ce înainte era 100 nu schimbă nimic. Purchasing power, either of A, or of B nu s-a schimbat. Dar, potrivit ipotezei noastre, aceşti capitalişti nu pot să-şi vîndă mărfurile muncitorilor. Ei trebuie, aşadar, să le vîndă capitaliştilor care produc necessaries. Într-adevăr, aceştia posedă, datorită schimbului dintre ei şi muncitori, u n surplus fonds real. Crearea unei sur­ plus value nominale a făcut, într-adevăr, ca în mîna lor să ajungă u n surplus produce. Şi acesta este singurul surplus fonds care există pînă acum. Pentru ceilalţi capitalişti, el t r e ­ buie să ia fiinţă numai datorită faptului că ei îşi vînd mărfu­ rile, peste valoarea lor de producţie, posesorilor acestui sur­ plus fonds. In ceea ce-i priveşte pe capitaliştii care produc capitalul constant necesar pentru producţia de necessaries, noi am văzut că producătorul acestor necessaries este obligat să cumpere de la ei. Aceste purchases ) intră în cheltuielile lui de producţie. Cu cît profitul lui este mai mare, cu atît sînt pentru el mai costisitoare avansurile de capital, la care se adaugă aceeaşi rată a profitului. Dacă vinde cu 2 0 % în loc de 10%, produ­ cătorul adaugă capitalului său constant tot 2 0 % în loc de 10%. î n plus, pentru 90 10/11 el nu mai cere 100, ci 109 1/11, sau, în cifre rotunde, 110, aşa încît valoarea produsului este acum 210, din care 2 0 % = 42, deci acum valoarea întregului pro­ dus = 252. Din aceasta muncitorul primeşte 100. Capitalistul 2

*) — P u t e r e a d e c u m p ă r a r e a lui A s a u a lui B . — Nota ) — c u m p ă r ă r i . — Nota trad.

2

trad.

44

Capitolul

nouăsprezece

primeşte acum ca profit mai mult ele i/11 din produsul total ; înainte, cînd vindea cu 220, primea numai 1/11. Masa produ­ sului a rămas aceeaşi, dar partea disponibilă pentru capitalist [a] crescut, atît sub raportul valorii, cît şi sub cel al cantităţii. în ceea ce-i priveşte pe ceilalţi capitalişti, care nu produc nici necessaries, nici capitalul care intră în producţia acestor necessaries, ei [pot] obţine profit numai vînzîndu-şi mărfurile primelor două categorii de capitalişti. Dacă primele două cate­ gorii iau 20%, ceilalţi iau [tot atît]. Dar [schimbul] primei categorii de capitalişti diferă foarte mult de schimbul dintre cele două categorii de capitalişti. Prima, [datorită schimbului] cu muncitorii, a creat un surplus fonds real de necessaries (un surplus produce), care, [ca dife­ renţă] a capitalului, se află la dispoziţia ei, astfel că ea poate să-1 folosească în parte pentru a face acumulări, în parte poate [să-1 cheltuiască ca venit], fie pentru necessaries, fie pentru luxuries. Surplus value [reprezintă] [XIV—771] aici, de fapt, supramuncă şi surplus produce, deşi [după părerea lui Mal­ thus] acest rezultat poate fi dobîndit pe clumsy ) cale ocolită a unui surcharge ) la preţul mărfii. Să presupunem că valoarea produsului muncitorilor care produc necessaries ar fi în reali­ tate = 1 0 0 - Dar cum pentru a plăti salaries ) sînt suficiente 10/11 din produs, capitalistul poate să cheltuiască numai 90 10/11, la care să obţină u n profit de 9 1/11. Dacă, în iluzia că valoarea muncii şi cantitatea muncii sînt identice, el plăteşte muncitorilor 100 1. şi le vinde mărfuri pentru 110, el primeşte, ca şi înainte, 1/11 din produs. Faptul că 1/11 din produs valo­ rează acum 10 1. în loc de 9 1/11 nu reprezintă un cîştig pen­ tru el, deoarece acum în loc de u n capital de 90 10/11 el aj avansat unul de 100. l

2

3

în ceea ce priveşte însă celelalte categorii de capitalişti; nu există un surplus produce real, nimic care să reprezinte timp de supramuncă. Produsul unei munci de 100 este vîndut cu 110, şi numai p r i n t r - u n adaos la preţul mărfurilor, acest capital trebuie să se transforme în capital + venit. But how stands the case naw, as Lord Dundreary would say, between these two classes of capitalists ? ) . 4

*) — anevoioasa. — Nota trad. , 2 ) — adaos. — Nota trad. ) — salariile. — Nota trad. *) — D a r c u m s t a u lucrurile, c u m a r s p u n e l o r d u l D u n d r e a r y , ' î n t r e a c e s t e d o u ă categorii de capitalişti ? — Nota trad. 3

T, R. M a l t h u s

45 19

Producătorii de necessaries vînd p l u s p r o d u s u l în valoare de 100 cu 110 (pentru că ei plătesc ca salariu 100 în loc de 90 10/11). Dar ei sînt singurii care posedă un surplus produce. Dacă ceilalţi capitalişti le vînd produsul în valoare de 100 tot cu' 110, atunci ei înlocuiesc, de fapt, capitalul lor cu profit. De ce ? Deoarece necessaries de 100 le ajung să-şi plătească muncitorii şi, prin urmare, să-şi oprească 10. Sau, mai precis, pentru că ei primesc de fapt necessaries în valoare de 100, dar numai 10/11 din acestea sînt suficiente pentru a-i plăti pe muncitori, ei găsindu-se atunci în aceeaşi situaţie în care se găsesc capitaliştii A şi B. Aceştia .din u r m ă însă primesc in r e t u r n *) numai o cantitate de produs, care reprezintă o valoare de 100. Faptul că nominal acesta costă 110 nu le aduce nici un cîştig, deoarece nici cantitativ, ca valoare de întrebuinţare, el nu reprezintă o masă mai mare decît cea furnizată de timpul de muncă cuprins în 100 1. ; ei nu pot nici să înlocuiască cu acesta în afară de capitalul de 100 şi unui de 10. Acest lucru ar fi posibil numai în cazul revînzării. Deşi ambele categorii îşi vînd reciproc cu 110 ceea ce valo­ rează 100, totuşi, numai la cea de-a doua categorie 100 are realmente efectul a 110. Cealaltă categorie a primit, de fapt, pentru o valoare de 110 numai o valoare de 100. Or, ea îşi vinde surplus produce cu un preţ mai ridicat numai pentru că plăteşte peste valoarea lor obiectele care intră în venitul ei. In realitate însă, şi surplus value realizată de a doua categorie se limitează la participarea ei la surplus produce realizat de prima categorie, deoarece ea nu creează nici u n surplus produce. în legătură cu această scumpire a obiectelor de lux, Malthus menţionează, pe bună dreptate, că scopul imediat al producţiei capitaliste este acumularea, şi nu expenditure ) . Aşa­ dar, ca urmare a acestei tranzacţii dezavantajoase, prin care pierd din nou o parte din roadele acaparate de la muncitori, capitaliştii din categoria A îşi vor reduce cererea de luxuries. Dacă însă ei fac acest lucru şi încep să acumuleze mai mult, scade cererea solvabilă — piaţa pentru necessaries ale lor, piaţă care, în totalitatea ei, nu poate fi creată de cererea muncitorilor şi a producătorilor de capital constant. Prin aceasta va scădea preţul la necessaries, dar numai datorită ridicării acestui preţ, datorită adaosului nominal la acesta — şi proporţional cu acest adaos —, capitaliştii din categoria A 2

J 2

) — înapoi. — Nota trad. ) — c h e l t u i r e a . — Nota trad.

46

Capitolul

nouăsprezece

storc plusprodusul de la muncitori. Dacă preţul ar scădea de la 120 la 110, atunci surplus produce al lor (şi surplus value a lor) ar scădea de la 2/12 la 1/11. Totodată însă, pentru pro­ ducătorii de luxuries se reduce în măsură mult mai m a r e . ş i piaţa, cererea pentru aceste obiecte. Prima categorie vinde în schimbul cu cea de-a doua sur­ plus produce real, după ce şi-a înlocuit deja capitalul. A doua [categorie] însă vinde numai capitalul ei, pentru ca prin această tranzacţie să-1 transforme din capital în capital + ve­ nit. Astfel, întreaga producţie (şi mai cu seamă creşterea ei) este posibilă numai dacă se scumpesc necessaries, ceea ce însă, pe de altă parte, ar trebui să corespundă unui preţ al artico­ lelor de lux invers proporţional cu masa reală a acestora. Cate­ goria a doua nu cîştigă nici ea nimic în acest schimb, pentru că vinde cu 110 ceea ce valorează 100. De fapt, ea primeşte înapoi 110, care valorează însă numai 100. Dar aceşti 100 (sub formă de necessaries) înlocuiesc capital + profit, în timp ce cei 100 sînt doar formal 110. Rezultă, aşadar, că prima cate­ gorie primeşte luxuries în valoare de 100. Ea cumpără cu 110 luxuries în valoare de 100. Dar 110 valorează 110, pentru că se plăteşte cu 100 munca (se înlocuieşte capitalul) şi se păs­ trează 10 ca excedent. [772]. Este în genere greu de înţeles cum se poate obţine profit din faptul că părţile care fac schimb îşi vînd u n a alteia mărfurile cu acelaşi adaos, se înşală în aceeaşi măsură una pe alta. Această dificultate ar fi înlăturată dacă, în afară de schim­ bul unei categorii de capitalişti cu muncitorii lor şi de schim­ bul diferitelor categorii de capitalişti între ei, pe scenă ar apărea o a treia categorie de cumpărători —• u n deus ex m a china : o categorie care să plătească mărfurile la valoarea lor nominală, fără ca, la rîndul ei, să vîndă marfă, să reia, la rîndul ei, jocul de la început ; aşadar, o categorie care să par­ curgă procesul B—M, şi nu B—M—B ; care cumpără nu cu scopul de a înlocui capitalul ei cu profit, ci cu scopul de a consuma mărfurile ; categorie care să cumpere fără ca să vîndă, în acest caz, capitaliştii ar realiza un profit nu datorită schim­ bului de mărfuri între ei, ci [l-ar realiza] 1. datorită schimbu­ lui cu muncitorii, prin aceea că le revînd o parte din produsul total pentru aceiaşi bani cu care au cumpărat de la ei produsul total (după ce au scăzut capitalul constant) ; 2. datorită acelei părţi, atît de necessaries, cît şi de luxuries, care este vîndută celei de-a treia categorii de cumpărători. Dat fiind că aceasta

47

T. R. M a l t h u s

plăteşte liO pentru 100, fără ca, la rîndul ei, să vîndă 100 p e n ­ tru 110, se realizează astfel în mod real, n u numai nominal, un profit de 10%. Profitul s-ar obţine pe două căi, şi anume : revînzînd muncitorilor cît mai puţin posibil din produsul total şi vînzînd cît mai mult posibil celei de-a treia categorii, care plăteşte cu numerar, fără ca să vîndă ea însăşi ceva, care' cumpără pentru a consuma. Dar cumpărătorii care n u sînt şi vînzători trebuie să fie consumatori care nu sînt şi producători — consumatori nepro­ ductivi —, şi tocmai această categorie de consumatori nepro­ ductivi este aceea care rezolvă la Malthus coliziunea. Dar aceşti consumatori neproductivi trebuie să fie, totodată, con­ sumatori solvabili, trebuie să constituie real demand şi a n u m e sumele de valoare pe care le posedă şi le cheltuiesc anual t r e ­ buie să fie suficiente nu numai pentru a plăti valoarea de producţie a mărfurilor pe care le cumpără şi le consumă, ci şi pentru a plăti adaosul nominal la profit, plusvaloarea, dife­ renţa dintre valoarea de vînzare şi valoarea de producţie. Această categorie va reprezenta în societate consumul p e n t r u consum, aşa cum clasa capitaliştilor reprezintă producţia pen­ tru producţie ; una reprezintă „passion for expenditure" ), i a r cealaltă „passion for accumulation" ) („Princ. of P. E.", p. 326). Tendinţa de acumulare este menţinută în rîndul clasei capi­ taliştilor prin aceea că veniturile ei depăşesc întotdeauna chel­ tuielile ei, iar profitul este stimulentul acumulării. în pofida acestui zel pentru acumulare, nu se ajunge la supraproducţie, sau se ajunge foarte greu, deoarece unproductive consumers ) nu constituie numai u n uriaş canal de scurgere pentru produ­ sele aduse pe piaţă, dar, în ceea ce-i priveşte, nu aduc pe piaţă nici un fel de produse, aşadar, oricît de numeroşi a r fi, ei nu fac concurenţă capitaliştilor, dimpotrivă, ei toţi repre­ zintă cererea fără ofertă, şi de aceea echilibrează ponderea ofertei peste cererea care există din partea capitaliştilor. Dar de unde provin mijloacele de plată anuale ale acestei clase ? în primul rînd, proprietarii funciari sînt aceia care îşi însuşesc, cu titlu de rentă, o mare parte din valoarea p r o d u ­ sului anual şi care cheltuiesc banii luaţi astfel de la capitalişti pentru a consuma mărfurile produse de capitalişti, la cumpă­ rarea cărora capitaliştii îi înşală. Aceşti proprietari funciari nu 2

3

4

2 3 4

— c e r e r e a r e a l ă . — Nota trad. ) — „ p a s i u n e a p e n t r u a c h e l t u i " . — Nota trad. ) — „ p a s i u n e a p e n t r u a a c u m u l a " . ' — Nota trad. ) — c o n s u m a t o r i i n e p r o d u c t i v i . — Nota trad.

48

Capitolul

nouăsprezece i

trebuie să producă şi, on an average ), nu produc. Esenţial este faptul că, în măsura în care ei cheltuiesc banii pentru cumpărarea muncii, ei nu ţin muncitori productivi, ci paraziţi ai avuţiei lor, menial servants ), care menţin la un nivel ridi­ cat preţul obiectelor de primă necesitate, prin aceea că le cum­ p ă r ă fără a contribui la creşterea ofertei la aceste obiecte sau la oricare alte .mărfuri. Dar aceşti titulari ai rentei funciare n u sînt destul de numeroşi pentru a crea „an adequate de­ m a n d " ). Trebuie să se recurgă la. artificii. Acestea constau.în impozite ridicate, în existenţa unui mare n u m ă r de sinecurişti ai statului şi ai bisericii, armate mari, pensii, o zeciuială pen­ tru popi, o mare datorie publică şi, din cînd în cînd, războaie costisitoare. Acestea sînt „panaceele" („Princ. Pol. Ec", p. 408 sqq.). Cea de-a treia categorie prezentată de Malthus ca „pana­ ceu" — care cumpără fără ca să vîndă şi consumă fără ca să producă — primeşte, aşadar, de la bun început o parte însem­ nată din valoarea produsului anual, fără să plătească,' şi îi îmbogăţeşte pe producători prin faptul că aceştia din urmă trebuie să pună mai întîi la dispoziţie, pe gratis, cumpărăto­ rilor banii pentru cumpărarea mărfurilor lor, iar apoi [773] sa-şi retragă din nou banii, vînzîndu-le mărfurile peste.valoa­ rea acestora, sau primind ei în schimb mai multă valoare sub formă de bani decît au furnizat sub formă de mărfuri. Şi acest procedeu se repetă anual. 2

y

[12. Esenţa socială a polemicii lui Malthus cu Ricardo. Denaturarea de către Malthus a concepţiilor lui Sism,ondi cu privire la contradicţiile producţiei burgheze]. Concluziile trase de Malthus din a sa teorie fundamentală a valorii sînt foarte juste, dar această teorie, la rîndul ei, a fost admirabil adaptată scopului său — apologia rînduielilor existente în Anglia : landlordism, „state and church", pen­ sioners, tax-gatherers, tenths, national debt, stock-jobbers, beadles, parsons and menial servants („naţional expendi­ ture") ), combătute de ricardieni ca tot atîtea drawbacks 4

*) — de regulă. — Nota trad. ) — personal casnic. — Nota trad. ) — „o c e r e r e c o r e s p u n z ă t o a r e " . — Nota trad. ) — l a n d l o r d i s m u l u i , s t a t u l u i şi bisericii, p e n s i o n a r i l o r p e r c e p t o r i ­ lor, zeciuielii, datoriei publice, a g e n ţ i l o r de b u r s ă , aprozilor, p a s t o r i l o r şi p e r s o n a l u l u i casnic („cheltuielilor p u b l i c e " ) . — N o t a trad. 2 3

:

4

T. R. M a l t h u s

49

superannuated *) şi inutile ale producţiei burgheze, [ca] nuisan­ ces ) . Ricardo apăra producţia burgheză quand m e m e ) în m ă ­ sura în care ea [însemna] dezvoltarea cît se poate de nestînjenită a forţelor productive sociale, fără să se preocupe de soarta agenţilor producţiei, fie ei capitalişti sau muncitori. El recunoaşte legitimitatea istorică şi necesitatea acestei trepte de dezvoltare. Pe cît de mult îi lipseşte simţul istoric în ceea ce priveşte trecutul, pe atît de mult trăieşte el în centrul istoric al vremii lui. Malthus doreşte şi dezvoltarea cît mai liberă a producţiei capitaliste, numai în măsura în care mizeria pe care o îndură principalii ei agenţi, clasele muncitoare, este o condi­ ţie a acestei dezvoltări, dar ea trebuie, totodată, să se adapteze „nevoilor de consum" ale aristocraţiei şi ale ramificaţiilor ei în stat şi biserică, ea trebuie, totodată, să servească ca bază materială pentru pretenţiile perimate ale reprezentanţilor inte­ reselor moştenite de la feudalism şi de la monarhia absolută. Malthus vrea producţie burgheză în măsura în care ea nu este revoluţionară, în măsura în care nu creează u n moment de dezvoltare istorică, ci numai o bază materială mai largă, mai comodă pentru „vechea" societate. 2

3

Aşadar, pe de o parte, avem clasa muncitoare, care, în virtutea principiului populaţiei, este întotdeauna r e d u n d a n t ) în raport cu mijloacele ei de subzistenţă — o suprapopulaţie ca rezultat al subproducţiei; apoi clasa capitaliştilor, care în virtutea acestui principiu al populaţiei este întotdeauna în stare să vîndă din nou muncitorilor propriul lor produs la preţuri la care muncitorii primesc numai atîta cît este necesar să-şi ţină zilele ; în sfîrşit, o parte considerabilă a societăţii formată din paraziţi, din sibariţi, în parte din stăpînij în parte din slugi, care, cu titlu de rentă sau cu titlu politic, îşi însuşesc pe gratis o parte considerabilă de avuţie de la clasa capita­ liştilor, ale căror mărfuri ei le plătesc însă peste valoarea lor, cu banii luaţi de la aceiaşi capitalişti ; clasa capitaliştilor este călăuzită în producţie de tendinţa de acumulare, grupurile neproductive reprezentând, sub raport economic, numai t e n ­ dinţa de consum, risipa. Şi totuşi, acesta este singurul mijloc de a scăpa de supraproducţie, care există concomitent cu o suprapopulaţie — suprapopulaţie în raport cu producţia. Ca cel mai bun panaceu şi pentru una şi pentru cealaltă — supraconsumul claselor aflate în afara producţiei. Disproporţia din4

') ) ) '') 2 3

— — — —

p i e r d e r i periimate. — Nota trad. p a g u b e . — Nota trad. t o t u ş i — Nota trad. excedentară. — Nota trad.

bO

Capitolul

nouăsprezece

tre populaţia muncitoare şi producţie va fi înlăturată prin aceea că o parte din produs va fi consumată de leneşi, de cei care nu produc. Disproporţia supraproducţiei capitaliştilor va fi suprimată de supraconsumul consumatorilor avuţiei. A m văzut cît de pueril, banal şi plat este Malthus atunci cînd, sprijinindu-se pe latura slabă a concepţiei lui A. Smith, încearcă să construiască o teorie îndreptată împotriva teoriei lui Ricardo, bazîndu-se pe laturile forte ale concepţiei lui A. Smith. Cu greu se poate găsi u n efort mai mare, mai ridicol al neputinţei decît lucrarea lui Malthus cu privire la valoare. Dar, de îndată ce ajunge la consecinţele practice şi păşeşte din nou în domeniul în care acţionează ca u n fel de Abraham a Santa Clara economic , el se simte quite at his ease ). Dealtfel, şi aici el este tot u n plagiator înnăscut. Cine putea crede, la prima vedere, că „Principles of Political Eco­ nomy" ale lui Malthus nu reprezintă decît traducerea malthusianizată a [cărţii] lui Sismondi „Nouveaux Principes d'eco. pol." ? Şi totuşi, aşa este. Lucrarea lui Sismondi a apărut în 1819. Caricatura în limba engleză a acestei cărţi, făcută de Mfalthus], a văzut lumina tiparului un an mai tîrziu. Acum el a găsit la Sismondi u n punct de sprijin teoretic pentru unul din voluminoasele sale pamflete economice aşa cum mai înainte găsise la Townsend şi Anderson, în plus aici el foloseşte şi noile teorii învăţate din „Principles" ale lui Ricfardo]. 20

1

[774] Dacă la Ricardo, Malthus a combătut tendinţa pro­ ducţiei capitaliste, care este revoluţionară în raport cu vechea societate, de la Sismondi el împrumută, cu instinctul popesc ce nu dă greş, numai ceea ce e reacţionar în raport cu produc­ ţia capitalistă, în raport cu societatea burgheză modernă. îl exclud aici pe Sismondi din prezentarea mea istorică, deoarece critica concepţiilor lui va fi cuprinsă într-o parte de care mă voi putea ocupa numai după această lucrare a mea şi în care voi trata despre mişcarea reală a capitalului (con­ curenţa şi creditul). Modificarea malthusiană a concepţiilor sismondiene se vede chiar din titlul unui c h a p t e r ) al „Pr. o. Pol. Ec". 2

„Necesitatea u n e i u n i r i a forţelor p r o d u c t i v e cu m i j l o a c e l e de r e p a r ­ tiţie î n v e d e r e a a s i g u r ă r i i unei s p o r i r i p e r m a n e n t e a a v u ţ i e i " (p. 361).

[în acest capitol se spune :] *) — în e l e m e n t u l lui. — Nota ) — capitol. — Nota trad.

2

trad.

T. R. M a l t h u s

51

„ N u m a i forţele p r o d u c t i v e n u a s i g u r ă c r e a r e a u n u i g r a d d e a v u ţ i e c o r e s p u n z ă t o r . Este nevoie şi de altceva p e n t r u ca a c e s t e forţe să a c ţ i o ­ neze d i n plin. î n p r i m u l r î n d , d e o cerere efectivă şi n e l i m i t a t ă pentru, tot ceea c e se p r o d u c e . Ceea ce p a r e să c o n t r i b u i e î n cea m a i m a r e m ă s u r ă la a t i n g e r e a a c e s t u i scop este o repartiţie o produselor şi o a d a p t a r e a a c e s t o r p r o d u s e l a nevoile celor ce le c o n s u m ă , care să s p o r e a s c ă p e r m a n e n t v a l o a r e a de s c h i m b a întregii m a s e d e p r o d u s e " ("Pr. o. Pol. Ec", p . 361).

î n continuare tot sismondian şi împotriva lui Ricfardo] : „Avuţia u n e i ţ ă r i d e p i n d e , î n p a r t e , de cantitatea produselor obţi­ n u t e p r i n m u n c a ei, i a r în p a r t e , de o astfel de a d a p t a r e a acestei c a n t i t ă ţ i la t r e b u i n ţ e l e şi l a p u t e r e a de c u m p ă r a r e a p o p u l a ţ i e i e x i s ­ t e n t e care, d u p ă c u m se p o a t e a p r e c i a p e b a z ă d e calcule, t r e b u i e să d e a acestei c a n t i t ă ţ i de p r o d u s e o valoare. N i m i c n u p o a t e fi m a i cert decît a f i r m a ţ i a că a v u ţ i a n u este d e t e r m i n a t ă n u m a i d e u n u l din aceşti f a c t o r i " (1. c , p . 301). D a r a v u ţ i a şi v a l o a r e a s î n t s t r î n s l e g a t e î n t r e ele în v i r t u t e a f a p t u l u i că aceasta din urmă este necesară pentru pro­ ducerea celei dinţii" (1. a ) .

Acest pasaj este îndreptat special împotriva lui Ricfardo]. Ch. XX. „Value and Riches, their distinctive properties" [„On the Principles of Political Economy, and Taxation", third edi­ tion, London, 1821, p. 320]. Ric[ardo] spune acolo, între altele, următoarele : „ V a l o a r e a deci se deosebeşte în m o d esenţial de bogăţie, d e o a r e c e v a l o a r e a n u d e p i n d e de a b u n d e n ţ ă , ci de dificultatea sau u ş u r i n ţ a p r o ­ ducţiei" [Versiunea r o m â n e a s c ă : David Ricardo, O p e r e alese, B u c u r e ş t i , E d i t u r a A c a d e m i e i R.P.R., 1959, vol. 1, p. 212].

{Dealtfel, value poate să crească şi odată cu „facility of production" *). Presupun că într-o ţară populaţia creşte de la 1 milion de oameni la 6 milioane. Milionul de oameni muncea cîte 12 ore pe zi. Cei 6 milioane au dezvoltat în aşa măsură productive p o w e r s ) , încît fiecare produce în 6 ore atît cît p r o ­ ducea înainte în 12 ore. Astfel, potrivit concepţiei lui Ricardo, avuţia s-ar înşesi, iar valoarea s-ar întrei}. 2

„ B o g ă ţ i a n u d e p i n d e d e v a l o a r e . U n o m este b o g a t s a u s ă r a c d u p ă a b u n d e n ţ a obiectelor de p r i m ă n e c e s i t a t e şi de l u x p e c a r e şi l e p o a t e procura... N u m a i e o n f u n d î n d i d e e a de v a l o a r e cu a c e e a de a v u ţ i e s a u b o g ă ţ i e s-a p u t u t a f i r m a că p r i n m i c ş o r a r e a c a n t i t ă ţ i i de m ă r f u r i , adică d e obiecte de p r i m ă n e c e s i t a t e , d e confort şi de p l ă c e r e a l e vieţii u m a n e , s e p o a t e s p o r i b o g ă ţ i a . D a c ă v a l o a r e a a r fi m ă s u r a bogăţiei, n u s-ar p u t e a n e g a a c e a s t ă a f i r m a ţ i e , d e o a r e c e r a r i t a t e a ridică v a l o a r e a *) — „ u ş u r i n ţ a p r o d u c ţ i e i " . — Nota trad. ^ — forţele p r o d u c t i v e . — Nota trad.

52

Capitolul

nouăsprezece

•mărfurilor ; dar... dacă b o g ă ţ i a constă d i n obiecte d e p r i m ă necesitate şi d e p l ă c e r e , a t u n c i n u p o a t e fi m ă r i t ă p r i n t r - o m i c ş o r a r e a c a n t i t ă ţ i i a c e s t o r a (I.e., p . 323, 324) [ V e r s i u n e a r o m â n e a s c ă , vol. I, p . 213—214].

Cu alte cuvinte, Ricfardo] spune aici : avuţia constă numai din valori de întrebuinţare. El transformă producţia burgheză în simplă producţie de valori de întrebuinţare — frumoasă concepţie despre un mod de producţie în care domină valoarea de schimb. Forma specifică a avuţiei burgheze este considerată de el ca ceva pur formal, care nu afectează conţinutul ei. De aceea, el neagă şi contradicţiile producţiei burgheze, care se manifestă violent în crize. De aici, concepţia sa, total greşită, asupra banilor. Acesta şi este motivul pentru care, atunci cînd analizează procesul de producţie a capitalului, el nu ia deloc în consideraţie procesul circulaţiei, în măsura în care acesta din urmă include metamorfoza mărfurilor, necesitatea t r a n s ­ formării capitalului în bani. In orice caz, nimeni nu a demon­ strat mai bine şi mai exact decît Ricardo că producţia bur­ gheză nu este producţie de avuţie pentru producers ) (cum îi numeşte el în repetate rânduri p e m u n c i t o r i ) , că, aşadar, pro­ ducţia de avuţie burgheză este ceva diferit de producţia of „abundance", of „necessaries and luxuries" for the men who produce t h e m ) , şi lucrurile ar trebui să se prezinte aşa în cazul cînd producţia nu ar fi decît u n mijloc pentru satisfa­ cerea nevoilor producătorilor, o producţie în care ar domina numai valoarea de întrebuinţare. Totuşi, acelaşi Ricardo spune: l

21

2

2 2

„Dacă a m t r ă i în u n u l d i n p a r a l e l o g r a m e l e d o m n u l u i O w e n şi a m beneficia cu toţii, în c o m u n , de p r o d u s e l e n o a s t r e , î n acest caz n i m e n i d i n t r e noi n u a r p u t e a suferi d e p e u r m a a b u n d e n ţ e i , dar, a t î t a v r e m e cît societatea este constituită a ş a c u m este a c u m , a b u n d e n ţ a v a fi a d e s e o r i d ă u n ă t o a r e p r o d u c ă t o r i l o r , i a r r a r i t a t e a v a fi în a v a n t a j u l a c e s t o r a " („On Protection to Agriculture", 4th ed. Land., 1822, p . 21). [ V e r s i u n e a r o m â n e a s c ă : David Ricardo, O p e r e alese, vol. II, B u c u r e ş t i , E d i t u r a A c a d e m i e i E.P.R., 1962, p . 222—223].

[775] Ricfardo] consideră producţia burgheză, mai precis producţia capitalistă, ca formă absolută a producţiei, ale cărei forme determinate ale relaţiilor de producţie n u intră, aşadar, nicăieri în contradicţie sau nu încătuşează producţia ca atare, care constă în crearea unei abundancy ), care include în sine o masă de valori de întrebuinţare ca o multitudine a acestora 3

' '

*) — p r o d u c ă t o r i . — Nota trad. ) — de „ a b u n d e n ţ ă " , d e „obiecte d e p r i m ă n e c e s i t a t e şi de l u x " p e n t r u o a m e n i i c a r e îe p r o d u c . — Nota trad. ) — a b u n d e n t e . — Nota trad., 2

3

TVR. Malthus

53

şi care, la rîndul ei, cere, ca o condiţie a înaltei dezvoltări a omului ca producător, o dezvoltare multilaterală a capacităţi­ lor sale productive. Şi aici el intră într-o amuzantă contradic­ ţie. Cînd vorbim despre value şi riches, noi trebuie să avem în vedere numai societatea în totalitatea ei. Dar cînd vorbim despre capital şi labour, atunci se înţelege de la sine că ,,gross revenue" ) există n u m a i pentru a crea „net revenue" ) . De fapt, ceea ce admiră Ricardo în producţia burgheză este faptul că formele ei determinate oferă, în comparaţie cu formele de producţie anterioare, cîmp liber d e dezvoltare forţelor produc­ tive. Acolo undej ele încetează şă facă acest lucru, sau acolo unde se manifestă contradicţiile în cadrul cărora ele fac acest lucru, Ricardo neagă contradicţiile, sau, mai bine zis, exprimă el însuşi contradicţia în altă formă, stabilind drept ultima Thule ) avuţia ca atare — masa valorilor de întrebuinţare pentru sine, fără să ţină seama de producători. x

2

3

Sismondi are sentimentul profund că producţia capitalistă se contrazice pe sine, că formele ei —• relaţiile ei de producţie — stimulează, p e de o parte, dezvoltarea nestăvilită a forţei productive şi a avuţiei, dar că, pe de altă parte, aceste relaţii sînt condiţionate, şi contradicţiile proprii lor, dintre valoarea de întrebuinţare şi valoarea de schimb, marfă şi bani, cumpă­ rare şi vînzare, producţie şi consum, capital şi muncă salariată etc., iau proporţii cu atît mai mari cu cît forţa productivă se dezvoltă mai mult. El simte mai cu seamă contradicţia funda­ mentală : pe de o parte, dezvoltarea nestăvilită a forţei pro­ ductive şi sporirea avuţiei, care constă din mărfuri şi trebuie transformată în bani ; pe de altă parte, ca bază, limitarea la necessaries a masei producătorilor. H e n c e ) , la el crizele nu sînt nişte accidente, ca la Ricardo, ci puternice izbucniri, pe scară m a r e şi repetate periodic, ale contradicţiilor imanente. E l oscilează însă tot timpul : trebuie oare ca forţele productive să fie frînate de către stat pentru a le pune de acord cu rela­ ţiile de producţie, sau relaţiile de producţie trebuie frînate p e n t r u a le p u n e de acord cu forţele productive ? în această privinţă, el se refugiază adesea în trecut ; devine laudator temporis aeti ) sau încearcă să atenueze contradicţiile printr-o altă reglementare a venitului în raport cu capitalul, sau a repar4

5

') — „ v e n i t u l b r u t " . — Nota trad. ) — „ v e n i t u l n e t " . — Nota trad. ) — s u p r e m u l scop. — Nota trad. ) A ş a d a r . — Nota trad. 3)..— l a u d a t o r a l v r e m u r i l o r t r e c u t e Nota trad. 2

3 4

(Horaţiu,

Ars

poetica).

—

(

54

Capitolul

nouăsprezece

tiţiei în raport cu producţia, neînţelegînd că relaţiile de repar­ tiţie nu sînt decît relaţii de producţie, sub alia specie. El critică convingător contradicţiile producţiei burgheze, dar nu le înţelege şi, prin urmare, nu înţelege nici procesul rezolvării lor. Concepţiile lui se bazează însă, de fapt, pe intuirea faptu­ lui că forţelor productive dezvoltate în cadrul societăţii capita­ liste trebuie să le corespundă condiţii materiale şi sociale ale creării avuţiei, trebuie să le corespundă noi forme de apro­ priere a acestei avuţii ; că formele burgheze nu sînt decît forme tranzitorii şi pline de contradicţii, în cadrul cărora avuţia are întotdeauna numai o existenţă contradictorie şi apare, tot­ odată, pretutindeni ca antipod al ei. Este avuţia, care are întotdeauna ca premisă sărăcia şi care se dezvoltă numai dezvoltînd şi sărăcia. Am văzut cu cîtă măiestrie îşi însuşeşte Malthus [concep­ ţiile] lui Sismondi. Exagerată şi într-o formă cu mult mai respingătoare, teoria lui Mfalthus] este cuprinsă în : Thomas Chalmers (Professor of Divinity )) „On Politic. Econ. in Con­ nection with the Moral State and Moral Prospects of Society", 2nd ed., Lond., 1832. Aici, nu numai că din punct de vedere teoretic este mai evident elementul popesc, dar se manifestă şi din punct de vedere practic member [of] „established church" ), care apără „din p u n c t de vedere economic" ale ei ,,loaves a n d fishes" ) şi întregul sistem de instituţii, împreună cu care această church se înalţă şi decade. Tezele lui Malthus (la care m-am referit mai sus) cu privire la muncitori sînt : 1

2

3

„ C o n s u m u l şi c e r e r e a m u n c i t o r i l o r folosiţi î n m u n o a p r o d u c t i v ă nu pot constitui niciodată, ele singure, u n m o t i v p e n t r u a c u m u l a r e şi i n v e s t i r e d e capital..." ("P. of PoZ. Ec.", p. 315).. „Nici u n f e r m i e r nu-şi va a s u m a s a r c i n a g r e a d e a s u p r a v e g h e a m u n c a a 10 o a m e n i a d i ţ i o n a l i , n u m a i p e n t r u că p r o d u s u l s ă u t o t a l va fi vîinidut p e p i a ţ ă cu u n p r e ţ m a j o r a t , care r e p r e z i n t ă o suimă a b s o l u t egală cu cea p l ă t i t ă m u n c i t o r i l o r a d i ţ i o n a l i . î n s i t u a ţ i a a n t e r i o a r ă a c e r e r i i şi ofertei mărfii, d e s p r e care este v o r b a , s a u în p r e ţ u l ei t r e b u i e s ă fi i n t e r v e n i t — încă î n a i n t e de a fi fost c r e a t ă c e r e r e a a d i ţ i o n a l ă şi i n d e p e n d e n t de ea — ceva care să justifice folosirea î n p r o d u c ţ i a ei a u n u i n u m ă r a d i ţ i o n a l d e m u n c i t o r i " (1. e , p . 312). „ C e r e r e a c r e a t ă de însuşi m u n c i t o r u l p r o d u c t i v nu p o a t e fi nici­ o d a t ă o cerere suficientă, [776] d e o a r e c e e a n u se e x t i n d e a s u p r a întregii *) — Profesor de teologie. — Nota trad. ) — m e m b r u l „bisericii d e s t a t " din A n g l i a . — Nota trad. ) •— literal : „pîini şi p e ş t i " ; aici în s e n s u l de „ b u n u r i p ă m â n t e ş t i " . — Nota trad. 2 3

2 3

T. R. M a l t h u s

55

cantităţi de p r o d u s e c r e a t e d e el. Dacă ea s-ar extinde, n-ar mai exista profit şi deci nici m o t i v e p e n t r u folosirea m u n c i i m u n c i t o r u l u i . î n s ă ş i existenţa profitului adus de o marfă oarecare p r e s u p u n e o c e r e r e care depăşeşte c e r e r e a m u n c i t o r u l u i c a r e a p r o d u s a c e a s t ă m a r f ă " (1. c , p. 405, n o t ă ) . „ D e o a r e c e o c r e ş t e r e p u t e r n i c ă a c o n s u m u l u i claselor m u n c i t o a r e t r e b u i e să sporească s i m ţ i t o r cheltuielile d e p r o d u c ţ i e , profitui t r e b u i e să s c a d ă şi să d i m i n u e z e s a u să s u p r i m e m o t i v u l a c u m u l ă r i i " (1. c , p . 405). „Lipsa obiectelor necesare vieţii îi s t i m u l e a z ă în principali p e m u n ­ citori s ă p r o d u c ă obiecte de l u x ; dacă a c e s t s t i m u l e n t a r fi î n l ă t u r a t sau a r fi în m a r e m ă s u r ă slăbit, în a ş a fel încît obiectele n e c e s a r e vieţii a r puitea fi o b ţ i n u t e cu f o a r t e .puţină c h e l t u i r e de m u n c ă , a t u n c i a v e m t o a t e m o t i v e l e să a d m i t e m că p e n t r u p r o d u c e r e a obiectelor de confort se va c h e l t u i n u m a i m u l t ă , ci m a i p u ţ i n ă m u n c ă " (1. c , p . 334).

Malthus nu are nici u n interes să ascundă contradicţiile producţiei burgheze ; dimpotrivă, el are interes să le dezvă­ luie, pe de o parte, pentru a demonstra că mizeria clasei m u n ­ citoare este ceva necesar (şi chiar este p e n t r u acest mod de producţie) şi, pe de altă parte, pentru a demonstra capitalişti­ lor necesitatea [unei] biserici şi a [unui] cler opulente pentru a crea o adequate demand *) pentru produsele capitaliştilor. Malthus demonstrează, aşadar, că pentru „continued progress of wealth" ) [p. 314] nu este suficientă nici creşterea populaţiei, nici acumularea capitalului (1. c. p. 319, 320), nici „fertility of soil" ) (p. 331), nici „inventions to save labour" ) , nici extin­ derea „of[of] foreign m a r k e t s " ) (1. c , p- 352, 359). 2

3

4

5

„Atât m u n c i t o r i i , cît şi capitalistul p a t fi e x c e d e n t a r i în r a p o r t cu posibilitatea d e a fi folosiţi în m o d a v a n t a j o s (1. c , p . 414).

Aşadar, în opoziţie cu ricardienii, el subliniază posibili­ tatea unei supraproducţii generale (1. c , p . 326 ş.a.). Principalele lui teze în legătură cu aceasta sînt urmă­ toarele : „ C e r e r e a este d e t e r m i n a t ă î n t o t d e a u n a d e valoare, i a r oferta — de > cantitate" ("P. o. Pol", p , 316). „ M ă r f u r i l e n u se s c h i m b ă n u m a i p e m ă r f u r i , ci şi p e p r o d u c t i v e l a b o u r şi p e r s o n a l s e r v i c e s °) şi în c o m p a r a ţ i e cu ele, ca şi în c o m p a r a ţ i e cu banii, p o a t e s ă a i b ă loc o s u p r a s a t u r a r e g e n e r a l ă a pieţei cu m ă r f u r i " (1. c ) . 4

) ) ") '') ) ) 2

3

e

— — — — — —

c e r e r e a d e c v a t ă . — Nota trad. „ s p o r i r e a c o n t i n u ă a a v u ţ i e i " . — N o t a trad. „ f e r t i l i t a t e a s o l u l u i " . — N o t a trad. „invenţii c a r e economisesc m u n c a " . — Nota trad. „pieţelor e x t e r n ^ ' . — Nota trad. m u n c ă p r o d u c t i v ă şi servicii p e r s o n a l e . — Nota

trad.

56

Capitolul

nouăsprezece

„Oferta t r e b u i e să fie î n t o t d e a u n a p r o p o r ţ i o n a l ă c u cantitatea, c e r e r e a — cu valoarea" ("Def. in Pol. Ec", ed. Cazen[ove], p . 65).

iar

„«Este limpede»- — s p u n e J a m e s Mill — « c ă t o t c e a p r o d u s u n o m şi n u v r e a să p ă s t r e z e p e n t r u c o n s u m u l p r o p r i u constituie o r e z e r v ă p e c a r e o p o a t e da î n s c h i m b u l a l t o r m ă r f u r i . D e a c e e a , d o r i n ţ a sa d e a c u m p ă r a şi mijloacele s a l e d e a c u m p ă r a , c u a l t e c u v i n t e c e r e r e a s a este a b s o l u t egală cu' c a n t i t a t e a p r o d u s e l o r p e oare l e - a p r o d u s el şi pe c a r e n u a r e i n t e n ţ i a s ă le consume»... E s t e e v i d e n t că mijloacele d e care d i s p u n e el p e n t r u a c u m p ă r a a l t e m ă r f u r i n u s î n t p r o p o r ţ i o n a l e cu cantitatea p r o p r i i l o r sale m ă r f u r i , p e c a r e l e - a p r o d u s şi p e c a r e v r e a să l e vîndă, ci cu valoarea de schimb a a c e s t o r m ă r f u r i ; şi d a c ă v a l o a r e a d e s c h i m b a unei m ă r f i n u este p r o p o r ţ i o n a l ă cu c a n t i t a t e a ei, n u p o a t e s ă fie j u s t ă a f i r m a ţ i a că c e r e r e a şi oferta fiecărui i n d i v i d sînt t o t d e a u n a egale î n t r e e l e " (1. c , p . 64, 65). „Dacă c e r e r e a fiecărui i n d i v i d a r fi e g a l ă c u oferta sa, î n sensul r i g u r o s a l cuvîntului, a c e a s t a a r dovedi c ă fiecare i n d i v i d ş i - a r p u t e a v i n d e î n t o t d e a u n a m a r f a i a u n p r e ţ e g a l cu cheltuielile d e producţie, i n c l u s i v u n profit a c c e p t a b i l ; a t u n c i c h i a r o s u p r a s a t u r a r e temporară a p i e ţ e i a r fi imposibilă. A r g u m e n t u l d e m o n s t r e a z ă p r e a mult... O f e r t a t r e b u i e să fie î n t o t d e a u n a p r o p o r ţ i o n a l ă cu cantitatea, i a r c e r e r e a — cu valoarea" ("Def. in Pol. Ec", Lond., 1827, p . 48, n o t ă ) . „Aici, Mill î n ţ e l e g e p r i n c e r e r e mijloacele lui d e c u m p ă r a r e " (ale c u m p ă r ă t o r u l u i ) . „ D a r aceste m i j l o a c e p e n t r u c u m p ă r a r e a altor m ă r f u r i n u sînt p r o p o r ţ i o n a l e cu cantitatea p r o p r i i l o r lui m ă r f u r i , p e c a r e el le-a p r o d u s şi v r e a s ă l e v î n d ă , ci cu valoarea lor de schimb ; şi dacă v a l o a r e a d e s c h i m b a unei m ă r f i n u este p r o p o r ţ i o n a l ă cu c a n t i t a t e a ei, n u p o a t e să fie j u s t ă a f i r m a ţ i a că c e r e r e a şi oferta fiecărui individ sînt î n t o t d e a u n a egale î n t r e e l e " (1. c , p . 48, 49). „ T o r r e n s greşeşte cînd s p u n e că «o c r e ş t e r e a ofertei este s i n g u r a cauză a u n e i cereri s p o r i t e » . D a c ă a r fi a ş a , c î t d e g r e u a r fi p e n t r u o m e n i r e să se refacă d e p e u r m a r e d u c e r i i t e m p o r a r e a c a n t i t ă ţ i i de a l i m e n t e şi d e î m b r ă c ă m i n t e . D a r cînd s e r e d u c e c a n t i t a t e a d e a l i m e n t e şi d e î m b r ă c ă m i n t e , creşte v a l o a r e a l o r ; p r e ţ u l î n b a n i a i cantităţii r ă m a s e de a l i m e n t e şi d e î m b r ă c ă m i n t e v a c r e ş t e t e m p o r a r m a i m u l t decît scade c a n t i t a t e a lor, î n t i m p ce p r e ţ u l î n b a n i a l m u n c i i poate să r ă m î n ă n e s c h i m b a t . C o n s e c i n ţ a n e c e s a r ă este că p u t e m p u n e î n m i ş ­ c a r e o c a n t i t a t e m a i m a r e d e m u n c ă p r o d u c t i v ă d e c î t î n a i n t e " (p. 59, 60). „ T o a t e m ă r f u r i l e unei n a ţ i u n i p o t să s c a d ă î n c o m p a r a ţ i e c u b a n i i s a u m u n c a " (1. c , p . 64 sqq.). „ A ş a d a r , o s u p r a s a t u r a r e g e n e r a l ă este posibilă" (1. a ) . „ T o a t e p r e ţ u r i l e lor p o t să s c a d ă s u b p r e ţ u l l o r d e cost" (1. c ) .

[777] Mai trebuie menţionat ce spune Malthus procesul circulaţiei :

despre

„Cînd calculăm v a l o a r e a capitalului fix folosit ca p a r t e a c a p i t a ­ lului a v a n s a t , t r e b u i e ca l a sfîrşitul a n u l u i să c a l c u l ă m v a l o a r e a r ă m a s ă a acestui capital c a p a r t e a î n c a s ă r i l o r a n u a l e . î n realitate, capitalul a n u a l a v a n s a t d e el (de capitalist) constă numai d i n c a p i t a l u l s ă u cir­ c u l a n t şi d i n u z u r a capitalului s ă u fix p l u s d o b î n d a l a c a p i t a l u l fix şi

T. R. M a l t h u s

5T

d o b î n d a l a p a r t e a dial c a p i t a l u l s ă u circulant, c a r e constă din b a n i i d e c a r e a r e n e v o i e p e n t r u a face p l ă ţ i l e a n u a l e c î n d ele d e v i n s c a d e n t e " ("P. o. Pol. Ec", p . 269).

Sinking fund i.e. fund for wear and tear of the fixed c a p i t a l ) este, zic eu, şi fund of accumulation ). 1

2

[13. Critica făcută de ricardieni despre „consumatorii

concepţiilor lui neproductivi"]

Malthus

Vreau să citez şi cîteva pasaje dintr-o scriere ricardiană îndreptată împotriva teoriei lui Mfalthus]. în ceea ce priveşte' atacurile cuprinse în această scriere, din punct de vedere capi­ talist, împotriva unproductive consumers în general, and land­ lords in p a r t i c u l a r ) , voi arăta în altă parte că, din punctul de vedere al muncitorilor, ele îi vizează literalmente pe capi­ talişti. (De aceasta mă voi ocupa în secţiunea : „Tratarea apo­ logetică a raportului dintre capital şi munca salariată" 3

„ D o m n u l M a l t h u s şi cei ce gîndesc ca el p o r n e s c de la f a p t u l că o i n v e s t i ţ i e m a i m a r e d e c a p i t a l nu e s t e posibilă decît d a c ă s e poatea s i g u r a o r a t ă a profitului egală cu r a t a a n t e r i o a r ă a profitului sau m a i m a r e decît a c e a s t a şi că s i m p l a s p o r i r e a c a p i t a l u l u i nu tinde, în sine, să a s i g u r e o astfel de r a t ă a profitului, ci a c ţ i o n e a z ă în sens i n v e r s ; ei c a u t ă o s u r s ă i n d e p e n d e n t ă de p r o d u c ţ i e şi c a r e să se afleîn a f a r a ei, o s u r s ă a cărei c r e ş t e r e p r o g r e s i v ă să p o a t ă ţine p a s u l cu c r e ş t e r e a p r o g r e s i v ă a c a p i t a l u l u i , din c a r e să p o a t ă fi o b ţ i n u t e p e r m a ­ n e n t a d a o s u r i l a r a t a n e c e s a r ă a p r o f i t u l u i " ("An Inquiry into those Principles, respecting the Nature of Demand and the Necessity of Consumption, lately advocated by Mr. Malthus etc.", L o n d o n , 1821, p.. 33, 34).

Aceste surse sînt, după părera lui Malthus, „unproductiveconsumers" (1. c , p. 35). „ D o m n u l M a l t h u s v o r b e ş t e cîteodată ca şi c u m a r e x i s t a două' fonduri diferite, c a p i t a l şi venit, ofertă şi cerere, p r o d u c ţ i e şi consum, care t r e b u i e să a i b ă grijă să ţ i n ă p a s u l u n u l cu celălalt şi să nu se d e p ă ş e a s c ă u n u l p e c e l ă l a l t . C a şi c u m pe lingă întreaga masă a mărfu­ rilor produse a r m a i fi n e v o i e de o a l t ă m a s ă , c ă z u t ă din cer, care să s e r v e a s c ă l a c u m p ă r a r e a a c e s t o r m ă r f u r i produse... F o n d u l de c o n s u m d e c a r e . a r e el nevoie p o a t e fi o b ţ i n u t n u m a i p e s e a m a p r o d u c ţ i e i " (1. o , p . 49, 50), „Din r a ţ i o n a m e n t e l e l u i " (ale lui M a l t h u s ) „ n u î n ţ e l e g e m deloc d a c ă t r e b u i e s ă s p o r i m s a u s ă f r î n ă m p r o d u c ţ i a . D a c ă cineva d u c e ') — Fondul de amortizare, adică fondul d e î n l o c u i r e a uzurii c a p i ­ t a l u l u i fix. — Nota trad. ) — fond de a c u m u l a r e . — Nota trad. ) — c o n s u m a t o r i l o r n e p r o d u c t i v i în g e n e r a l şi a l a n d l o r z i l o r î n special. — Nota trad. 2

3

58

Capitolul

nouăsprezece

l i p s ă d e cerere îi r e c o m a n d ă o a r e d o m n u l M a l t h u s s ă p l ă t e a s c ă o s u m ă d e b a n i altei .persoane p e n t r u ca a c e a s t a s ă - i c u m p e r e m ă r f u r i l e ? P r o ­ b a b i l c ă n u " (1. o , p . 55). C e r t a i n l y yes ! *) „Scopul pe care-1 u r m ă r e ş t i a t u n c i cînd îţi vinzi m a r f a a o b ţ i n e o a n u m i t ă s u m ă de h a n i ; n - a r a v e a nici u n r o s t •această s u m ă de b a n i unei a l t e p e r s o a n e , p e n t r u c a s ă ţi-o ulterior, s ă - ţ i c u m p e r e m ă r f u r i l e . D a c ă le-ai d a foc, a i fi în s i t u a ţ i e " (1. c., p. 63).

este de să dai restituie aceeaşi

în privinţa lui Mfalthus] are dreptate. Dar din faptul că „the whole mass of commodities produced" ) reprezintă unul şi acelaşi fond —• fondul de producţie şi fondul de consum, fondul ofertei şi fondul cererii, fondul capitalului şi fondul venitului — nu urmează nicidecum că este indiferent cum va fi repartizat fondul total între aceste diferite categorii. Autorul anonim nu înţelege ce are în vedere Mfalthus] atunci cînd spune despre „cererea" muncitorilor că este „in­ adecvată" pentru capitalişti. 2

„Cît -schimbul finite, pe ^cerere, a

p r i v e ş t e cererea din p a r t e a muncii, a c e a s t a î n s e a m n ă sau de m u n c ă p e m ă r f u r i , sau... s c h i m b u l de p r o d u s e e x i s t e n t e , o v a l o a r e viitoare, c a r e se v a adăuga... a c e a s t a este a d e v ă r a t a cărei c r e ş t e r e este e s e n ţ i a l ă p e n t r u p r o d u c ă t o r i " (1. c , p. 57). 3

Malthus nu are în vedere offer of labour ) (ceea ce auto­ rul nostru numeşte „demand from labour" )), ci demand de mărfuri, pe care muncitorul poate s-o prezinte datorită sala­ riului pe care 1-a primit : banii, cu care el apare în calitate de cumpărător pe piaţa de mărfuri. Şi, în legătură cu această demand, Mfalthus] menţionează, în mod just, că ea can never be adequate to the supply of the capitalist ). Altfel muncitorul a r putea să recumpere cu salariul său întregul său produs. 4

5

[778] Acelaşi autor spune : „O c e r e r e sporită din p a r t e a lor" (a m u n c i t o r i l o r ) „ d e n o t ă i n t e n ţ i a -de a l u a c h i a r o p a r t e m a i m i c ă şi d e a lăsa o p a r t e m a i m a r e celor c a r e - i a n g a j e a z ă ; şi d a c ă s e s p u n e că p r i n r e d u c e r e a c o n s u m u l u i se a c c e n t u e a z ă s u p r a s a t u r a r e a , p o t r ă s p u n d e că s u p r a s a t u r a r e a pieţei este s i n o n i m ă cu u n profit r i d i c a t " (1. c , p . 59). J

) ) ) ) )

2

3 4 5

Nota

— Sigur că d a ! — Nota trad. — î n t r e a g a m a s ă a m ă r f u r i l o r p r o d u s e . — Nota trad. — oferta de m u n c ă . — Nota trad. — „cererea din partea muncii". — Nota trad. — n u poate să fie niciodată a d e c v a t ă ofertei capitalistului. — trad.

59

T. R. M a l t h u s

Acesta ar trebui să sune ca o glumă, dar ea conţine de fapt secretul fundamental al „suprasaturării" [pieţei]. Cu privire la „Essay on Rent" a lui M[althus] , autorul nostru spune : 23

„Cînd d o m n u l M a l t h u s a p u b l i c a t al său Eseu asupra rentei, se p a r e că, în p a r t e , a făcut-o cu i n t e n ţ i a de a c o m b a t e lozinca « J o s l a n d l o r z i i !»-, c a r e p e a t u n c i « e r a scrisă c u r o ş u p e t o a t e zidurile»-, d e a a p ă r a a c e a s t ă clasă şi de a d e m o n s t r a că e a n u este tot u n a cu monopolista. Că r e n t a nu p o a t e fi s u p r i m a t ă , că c r e ş t e r e a ei este, î n g e n e r e , u n f e n o m e n n a t u r a l c a r e însoţeşte c r e ş t e r e a a v u ţ i e i şi a p o p u ­ laţiei — acest l u c r u 1-a d o v e d i t el ; d a r lozinca p o p u l a r a « J o s l a n d ­ lorzii !»• nu î n s e a m n ă în m o d obligatoriu că ceva de genul r e n t e i nu t r e b u i e să existe, ci, m a i d e g r a b ă , că e a t r e b u i e să fie r e p a r t i z a t ă egal î n r î n d u l întregii p o p u l a ţ i i , în c o n f o r m i t a t e cu aşia-numitul « p l a n al lui Spence»- . D a r cînd el îi a p ă r ă p e l a n d l o r z i î m p o t r i v a d e n u m i r i i o d i o a s e d e m o n o p o l i ş t i şi î m p o t r i v a o b s e r v a ţ i e i lui A d a m S m i t h c ă « l o r le place s ă c u l e a g ă acolo u n d e n u a u semănat»-, s e p a r e că e l l u p t ă p e n t r u o denumire... D a r în t o a t e a c e s t e a r g u m e n t e ale lui se s i m t e a v o c a t u l " (1. c , ,p. 108, 109). 2(i

[14. Caracterul apologetic şi de plagiat al scrierilor lui Malthus] Cartea lui M[althus] „On Population" era un pamflet împotriva revoluţiei franceze şi a ideilor de reformă, contem­ porane ei, din Anglia (Godwin etc.). Ea era o apologie a mize­ riei clasei muncitoare. Teoria — plagiată de la Townsend etc. Al său „Essay on Rent" era un pamflet în apărarea landlorzilor împotriva capitalului industrial. Teoria — plagiată de la Anderson. „Princ. of Pol. Ec." era un pamflet scris în apărarea inte­ reselor capitaliştilor împotriva muncitorilor şi în apărarea inte­ reselor aristocraţiei, church, tax-eaters, Jenkin's ) etc. împo­ triva capitaliştilor. Teoria : A. Smith. Descoperirea proprie — lamentabilă. In expunerea ulterioară a teoriei, baza a fost Sis­ mondi [XIV—778]. l

[VIII—345] {Malthus („Essai sur la Population etc.", 5th ed. trad, de P. Prevost, Geneve, 1836, 3me ed. t. IV, p. 104, 105) face cu obişnuita lui „filozofie profundă" următoarele observaţii în legătură cu u n plan de a dărui vaci cottagers-ilor ) . 2

4

) —• bisericii, m î n c ă t o r i l o r d e impozite, lingăilor. — Nota trad. ) — Ţ ă r a n i c a r e p r i m e a u d e la p r o p r i e t a r u l f u n c i a r s a u d e l a f e r ­ m i e r u l - a r e n d a ş p e n t r u c a r e l u c r a u o m i c ă l o c u i n ţ ă (cottage) şi o b u c a t ă d e p ă m î n t în j u r u l ei. — Nota trad. 2

60

Capitolul

nouăsprezece

„Se s p u n e a că cottagers-ii c a r e a u vaci m u n c e s c m a i b i n e şi d u c o v i a ţ ă m u l t m a i o r g a n i z a t ă decît cei ce n u a u vaci... M a j o r i t a t e a a c e ­ l o r a care a u a c u m vaci l e - a u c u m p ă r a t ou cîştigul r e a l i z a t d i n m u n c a lor. Este, p r i n u r m a r e , m a i j u s t s ă s e s p u n ă că m u n c a este a c e e a c a r e l e - a d a t vacile decît să se s p u n ă că v a c i l e sînt a c e l e a c a r e l e - a u d a t gustul pentru muncă".

E drept că pe parveniţii din rîndul burgheziei, Ies vaches i-au stimulat să muncească cu sîrguinţă (şi să exploateze muncă străină) şi tot Ies vaches le-au dat fiilor lor le gout de Toisivete ) . Dacă vacile lor ar fi lipsite nu de capacitatea de a da lapte, ci de aceea de a comanda, muncă străină neplătită, aceasta ar fi foarte util pentru pofta lor de a munci. Acelaşi „filozof profund" remarcă : 2

„Este evident că nu toţi oamenii pot aparţine clasei de mijloc. Clasele d e sus şi clasele de jos s î n t i n e v i t a b i l e " (fireşte,- n u e x i s t ă mijloc fără e x t r e m e ) „şi, în plus, foarte folositoare. D a c ă se i a societăţii s p e r a n ţ a d e a se ridica şi t e a m a de a d e c a d e şi d a c ă m u n c a n u a r c o m p o r t e r ă s p l a t ă , i a r i n d o l e n ţ a — p e d e a p s ă , n u s-ar v e d e a n i c ă i e r i acel zel, a c e a r î v n ă cu care m u n c e ş t e fiecare p e n t r u a-şi î m b u n ă t ă ţ i s i t u a ţ i a si care constituie m o b i l u l p r i n c i p a l a l p r o s p e r i t ă ţ i i publice" (1. c , p . 112).

Cei de jos trebuie să existe pentru ca cei de sus să se teamă că vor decade, iar cei de sus — pentru ca cei de jos să spere că se vor ridica. întrucît indolenţa atrage pedeapsa, m u n ­ citorul trebuie să fie sărac, iar rentierul sau proprietarul fun­ ciar —• atît de îndrăgit de Malthus — să fie bogat. Dar ce înţe­ lege Malthus prin recompense du travail ? ) Malthus înţelege, aşa cum vom vedea mai t î r z i u ) , că muncitorul trebuie să efectueze o parte din munca sa fără echivalent. Frumos sti­ mulent dacă „recompense" şi nu foamea ar servi drept stimu­ lent, în cel mai bun caz, totul se reduce la aceea că u n m u n ­ citor poate să spere că va putea odată să exploateze alţi muncitori. 3

4

„ P e m ă s u r ă ce m o n o p o l u l se e x t i n d e " — s p u n e „ l a n ţ u l d e v i n e tot m a i greu p e n t r u cei e x p l o a t a ţ i " .

Rousseau

—,

27

Altfel gîndeşte „profundul gînditor" Malthus. Marea lui speranţă •— pe care el însuşi o califică plus ou, moins ) utopică — este că masa clasei de mijloc va creşte, iar proletariatul 5

') ) ) *) ) 2

3

5

— vacile. — Nota trad. — gustul /trîndăviei. — Nota trad. — r ă s p l a t a m u n c i i . — Nota trad. Vezi v o l u m u l d e faţă, p . 28, 3,1—33. — Nota — m a i m u l t sau m a i p u ţ i n . — Nota trad.

red.

T. R. M a l t h u s

61

(proletariatul care munceşte) va constitui o parte relativ tot mai mică din întreaga populaţie (chiar dacă creşte în mod absolut). Acesta este, într-adevăr, mersul societăţii burgheze. „ T r e b u i e s ă n u t r i m s p e r a n ţ a " — s p u n e M f a l t h u s ] — „că, î n viitor, m e t o d e l e p r i n c a r e se v a r e d u c e m u n c a şi c a r e a u î n r e g i s t r a t deja u n p r o g r e s a t î t d e r a p i d v o r satisface, în cele din u r m ă , t o a t e n e v o i l e societăţii celei m a i o p u l e n t e , folosind o c a n t i t a t e de m u n c ă o m e n e a s c ă m a i m i c ă decît este n e c e s a r ă a c u m p e n t r u acelaşi scop ; şi d a c ă atunci muncitorul nu va fi scutit de o parte din poverile grele care apasă acum pe umerii lui" (el v a t r e b u i s ă m u n c e a s c ă ca şi î n a i n t e , tot a t î t d e m u l t şi, r e l a t i v , tot m a i m u l t p e n t r u alţii şi tot m a i p u ţ i n p e n t r u sine), „numărul acelora c ă r o r a societatea le a r u n c ă p e u m e r i o ' p o v a r ă a t î t d e g r e a v a s c ă d e a " (1. c , p . 113) [VIII-346].)

[15. Principiile lui Malthus expuse în scrierea anonimă „Outlines of Political Economy..."] [XIV—778]. O scriere în care sînt expuse principiile lui Mfalthus] : „Outlines of Political Economy (being a plain and short view of the laws relating to the production, distribution and Consumption of Wealth etc."), London, 1832. Acest domn ) a r a t ă d'abord ) motivul practic pentru care malthusienii combat determinarea valorii prin timpul de muncă : l

2

„ D o c t r i n a că m u n c a e s t e s i n g u r a s u r s ă a a v u ţ i e i este, p r e c u m se p a r e , p e cît de p e r i c u l o a s ă p e a t î t d e falsă, deoarece, d i n n e n o r o c i r e , oferă u n p u n c t de sprijin a c e l o r a c a r e s u s ţ i n că î n t r e a g a p r o p r i e t a t e a p a r ţ i n e c l a s e l o r m u n c i t o a r e şi că p a r t e a p e c a r e o c a p ă t ă celelalte e s t e f u r a t ă s a u r ă p i t ă p r i n f r a u d ă d e la a c e s t e a " (1. c , p . 22, n o t ă ) .

în fraza următoare iese mai clar în evidenţă decît la Mfalthus] faptul că el confundă valoarea mărfii cu valorifi­ carea mărfii sau a banilor ca Capital. în aCest ultim sens este exprimată în mod just originea plusvalorii :„ „Valoarea capitalului, c a n t i t a t e a d e m u n c ă p e c a r e o v a l o r e a z ă ea s a u p e c a r e o c o m a n d ă ea, e s t e î n t o t d e a u n a m a i m a r e decît c a n t i t a t e a d e m u n c ă c a r e a fost c h e l t u i t ă p e n t r u ea, i a r d i f e r e n ţ a constituie p r o f i t u l s a u r e c o m p e n s a p e n t r u posesorii c a p i t a l u l u i " (1. c , p . 32).

J u s t este şi raţionamentul de mai jos, luat de la Malthus, în care se arată de ce profitul se calculează la cheltuielile de producţie ale producţiei capitaliste. • 1

2

) J o h n Cazenove. — Nota red. ) — în p r i m u l rînd, — Nota trad.

62

Capitolul

nouăsprezece

„Profitul la oapitalul i n v e s t i t " {„dacă acest profit n u a r fi o b ţ i n u t n u a r e x i s t a suficiente m o t i v e de a p r o d u c e m a r f a " ) „este o condiţie e s e n ţ i a l ă a ofertei şi constituie, ca a t a r e , o p a r t e c o m p o n e n t ă a cheltu­ ielilor de producţie" (1. c , p. 33).

în fraza următoare este corect exprimat, pe de o parte, că profitul la capital provine direct din schimbul capitalului cu munca, pe de altă parte, teoria m[althusiană] a profitului rea­ lizat din vînzare. „Profitul u n u i o m n u d e p i n d e de f a p t u l că el c o m a n d ă m u n c i i .altora, ci de f a p t u l că el c o m a n d ă însăşi munca".

produsul

(Aici se face distincţia corectă între schimbul de marfă cu marfă şi schimbul de marfă, în calitate de capital, cu munca). „Dacă el poate să-şi vîndă mărfurile" [779] (în condiţii în care the value of money ) scade) „la un p r e ţ mai ridicat, în timp ce salariul muncitorilor lui rămîne neschimbat, el obţine, evident, un cîştig, indiferent dacă preţurile altor mărfuri cresc sau nu. O parte mai mică din ceea ce produce îi ajunge pen­ tru ca să pună în mişcare această muncă, iar o parte mai mare rămîne deci pentru el" (p. 49, 50). La fel stau lucrurile cînd, de pildă, ca u r m a r e a intro­ ducerii de maşini noi, de procese chimice etc., capitalistul pro­ duce marfa sub valoarea ei anterioară, dar o vinde sau la vechea ei valoare, sau, în orice caz, peste valoarea ei indivi­ duală, la care a scăzut atunci. în acest caz, muncitorul, ce-i drept, nu lucrează direct u n timp mai scurt pentru sine „şi un timp mai lung pentru capitalist. Dar „a smaller proportion of what he produces is sufficient to p u t that labour into motion" ) pentru reproducţie. De fapt, muncitorul schimbă, aşadar, o parte mai mare decît înainte din a sa immediate l a b o u r ) pentru propria sa realised labour ). El primeşte, de pildă, ca şi înainte, 10 1. st. Dar aceste 10 1. st. — deşi în ceea ce pri­ veşte societatea reprezintă aceeaşi cantitate de muncă — nu mai sînt produsul unui timp de muncă egal cu cel de mai înainte, ci, poate, al unui timp de muncă mai scurt cU o oră. Muncitorul munceşte, prin urmare, de fapt u n timp mai lung pentru capitalist şi u n timp mai scurt pentru sine însuşi. Este ca şi cînd muncitorul ar primi numai 8 1. st., care însă, datox

2

3

4

J

) — v a l o a r e a b a n i l o r . — Nota trad. ) — „o p a r t e m a i m i c ă d i n c e e a ce p r o d u c e el e s t e suficientă p e n ­ t r u a p u n e în m i ş c a r e a c e a s t ă m u n c ă " . — Nota trad. ) — m u n c ă nemijlocită. — Nota trad. ) — m u n c ă m a t e r i a l i z a t ă . — Nota trad. 2

3 4

T. R. M a l t h u s

63

rită creşterii productivităţii muncii lui, reprezintă aceeaşi masă de valori de întrebuinţare pe care o reprezentau înainte 10 1. st. în legătură cu identity of demand a n d supply *) a lui [James] Mill, el remarcă : „Oferta fiecăruia d e p i n d e d e c a n t i t a t e a p e c a r e o a d u c e p e p i a ţ ă ; c e r e r e a lui p e n t r u a l t e obiecte d e p i n d e de valoarea ofertei lui. Oferta este d e t e r m i n a t ă ; a c e a s t a d e p i n d e de e a însăşi. C e r e r e a este n e d e t e r ­ m i n a t ă ; e a d e p i n d e de a l ţ i factori. O f e r t a p o a t e să r ă m â n ă aceeaşi, în t i m p ce c e r e r e a se s c h i m b ă . 100 d e c u a r t e r i d e c e r e a l e p e c a r e u n i n d i v i d i - a r a d u c e p e p i a ţ ă p o t să valoreze o d a t ă 30 de şilingi şi a l t ă ­ d a t ă 60 de şilingi o u a r t e r u l . Cantitatea ofertei este, în a m b e l e c a z u r i , aceeaşi, d a r c e r e r e a a c e s t u i individ sau p o s i b i l i t a t e a lui de a c u m p ă r a a l t e l u c r u r i este, în u l t i m u l caz, de două ori m a i m a r e decît în p r i m u l " (1. e , p. 111, 112).

Despre raportul dintre muncă şi maşini, el remarcă : „ C î n d c a n t i t a t e a d e m ă r f u r i p r o d u s e v a spori ca u r m a r e a u n e i diviziuni m a i judicioase a m u n c i i , nu v a fi nevoie d e o c e r e r e m a i m a r e p e n t r u a î n t r e ţ i n e î n t r e a g a m u n c ă folosită î n a i n t e " .

(How this ? If the distribution of labour is more judicious, more commodities will be produced by the same labour hence supply will grow, and does its amsorption not require a n increased amount of demand ? Does A. Smith not rightly say that division of labour depends upon the extent of the market ? ) în realitate, deosebirea, în măsura în care se are în vedere demand din afară, rămîne aceeaşi ; numai că [cererea este necesară] în mai m a r e măsură în cazul maşinilor. Dar „a more judicious distribution of labour" may require the same or even a greater number of labourers than before, while the introduction of machinery must under al circumstances dimi­ nish the proportion of the capital laid out in immediate labour ), 2

3

„ î n t i m p ce, a t u n c i c î n d se i n t r o d u c m a ş i n i , o p a r t e d i n m u n c ă r ă m î n e , desigur, disponibilă d a c ă n u i n t e r v i n e o c r e ş t e r e a cererii s a u o s c ă ­ dere a salariului sau profitului. *) — i d e n t i t a t e a cererii şi ofertei. — N o t a trad. 2) — C u m a ş a ? D a c ă r e p a r t i z a r e a m u n c i i e s t e m a i judicioasă, aceeaşi m u n c ă v a p r o d u c e m a i m u l t e m ă r f u r i ; d e a c e e a oferita v a c r e ş t e şi a b s o r b i r e a ei n u v a r e c l a m a o c r e ş t e r e a c e r e r i i ? A. S m i t h nu s p u n e oare, p e b u n ă d r e p t a t e , că d i v i z i u n e a m u n c i i d e p i n d e d e proporţiile; pieţii ? — N o t a trad. ) — „o m a i j u d i c i o a s ă r e p a r t i z a r e a m u n c i i " p o a t e s ă n e c e s i t e a c e l a ş i n u m ă r de m u n c i t o r i s a u c h i a r u n n u m ă r m a i m a r e decît î n a i n t e , î n t i m p ce i n t r o d u c e r e a m a ş i n i l o r t r e b u i e s ă r e d u c ă î n o r i c e î m p r e j u ­ r a r e p a r t e a d e c a p i t a l i n v e s t i t ă în m u n c a nemijlocită. — Nota trad. 3

'64

Capitolul

nouăsprezece

Să presupunem că avem o maşină în valoare de 1 200 1. st., din care 1 000 1. st. reprezintă salariul a 100 de muncitori — cîte 10 1. st. de fiecare muncitor — şi 200 1. st. reprezintă pro­ fitul, la o rată a profitului de 20%. Să ne închipuim acum că aceeaşi marfă ar fi produsă de munca a 50 de muncitori cu ajutorul unei maşini care costă munca altor 50 de oameni şi care are nevoie de 10 oameni pentru a fi întreţinută. Produ­ cătorul va fi în situaţia de a reduce preţul mărfii produse de el la 800 1. st. şi de a primi aceeaşi recompensă pentru folo­ sirea capitalului său. S a l a r i u l a 50 de m u n c i t o r i c a r e p r i m e s c cîte 10 l.st. . . . 500 l.st. a 10 o a m e n i c a r e î n t r e ţ i n m a ş i n i l e . . . . . . . . 100 l.st. P r o f i t u l d e 20% l a c a p i t a l u l c i r c u l a n t de . . . 500 l.st. \ „ , .. l a c a p i t a l u l fix d e 500 l.st./ n n

z u u

1,ST

800 l.st. (p. 114, 115). 1

^(Cei „10 men to keep it in r e p a i r " ) reprezintă aici uzura anuală. Altfel, e greşit : căci labour of repairing ) a maşinilor se adaugă la cheltuielile de producţie iniţiale ale maşinilor)Înainte trebuia să se cheltuiască anual 1 000 1. st., dar şi pro­ dusul [valora] atunci 1 200 1. st. Acum, pentru maşini s-a cheltuit o dată pentru totdeauna 500 1. st. ; această sumă nu va mai putea fi deci cheltuită in any other w a y ). Ceea ce-i rămîne să cheltuiască [sînt] 100 1. st. anual pentru „repair" şi 500 1. st. pentru salariu (deoarece în acest exemplu nu figu­ rează r a w m a t e r i a l ) . El trebuie să cheltuiască anual numai 600 1. st. şi să obţină, ca şi mai înainte, la capitalul său total u n profit de 200 1. st. Masa şi rata profitului au rămas ace­ leaşi. Dar produsul său anual nu reprezintă acum mai mult decît 800 1. st.}. 2

3

4

„Cel care î n a i n t e t r e b u i a să p l ă t e a s c ă 1 200 l.st. p e n t r u m a r f ă p o a t e să economisească a c u m 400 l.st., p e c a r e p o a t e s ă - i cheltuiască ori p e n t r u altceva, ori p e n t r u c u m p ă r a r e a u n e i c a n t i t ă ţ i m a i m a r i din aceeaşi m a r f ă . D a c ă a r fi c h e l t u i t e p e n t r u [780] produsul m u n c i i n e m i j ­ locite, ele a r ocupa n u m a i 33,4 m u n c i t o r i , î n t i m p ce n u m ă r u l m u n ­ citorilor care, c a r e z u l t a t a l i n t r o d u c e r i i m a ş i n i l o r , r ă m î n f ă r ă l u c r u v a fi d e 40, căci : S a l a r i u l a 33,4 m u n c i t o r i c a r e p r i m e s c cîte 10 1. st. . Profitul 20%

*) ) ) ) 2

3

4

— „10 o a m e n i c a r e o î n t r e ţ i n " . — Nota — m u n c a d e î n t r e ţ i n e r e . — Nota t r a d . —. în v r e u n a l t m o d . — Nota trad. — m a t e r i a p r i m ă . — N o t a trad.

trad.

. 334 l.st. 66 l.st. 400 l.st.

65

T. R. M a l t h u s

(Cu alte cuvinte, aceasta înseamnă : dacă 400 1. st. vor fi chel­ tuite pentru mărfuri, care reprezintă produsul of immediate labour, şi dacă salariul per om = 10 1. st., atunci mărfurile care costă 400 1. st. trebuie să fie produsul muncii a mai puţin de 40 de oameni. Dacă ele ar fi produsul muncii a 40 de oameni, ele ar conţine numai paid labour ). Valoarea muncii (sau a in wages realized quantity of l a b o u r ) ) ar fi egală cu valoarea produsului (a quantity of labour realized in com­ modity )). Dar mărfurile de 400 1. st. conţin muncă neplătită, care constituie tocmai profitul. Ele trebuie să fie, prin urmare, produsul a mai puţin de 40 de oameni. Dacă profitul = 20%, atunci numai 5/6 din produs constau din muncă plătită ; prin urmare, aproximativ 334 1. st. = 33,4 men a t 10 per m a n ) . O şesime; adică aproximativ 66, reprezintă muncă neplătită. Exact în acelaşi mod a demonstrat Ric[ardo] că maşinile, chiar atunci cînd preţul lor în bani este tot atît de ridicat ca şi preţul muncii nemijlocite pe care o înlocuiesc, nu pot fi decît produsul unei cantităţi anumite de muncă ). 1

2

3

4

5

„Dacă ele" (cele 400 l.st.) „au fost c h e l t u i t e p e n t r u c u m p ă r a r e a unei c a n t i t ă ţ i m a i m a r i din aceeaşi m a r f ă , sau p e n t r u c u m p ă r a r e a u n e i a l t e m ă r f i , p e n t r u p r o d u c e r e a c ă r e i a s-a folosit a c e l a ş i fel şi aceeaşi c a n t i t a t e de capital fix, ele a r p u t e a d a d e l u c r u n u m a i la 30 de m u n c i t o r i , căci : S a l a r i u l a 25 m u n c i t o r i c a r e p r i m e s c fiecare cîte 10 l.st. . . Salariul a 5 muncitori angajaţi pentru întreţinere . . . P r o f i t u l l a 250 l.st. c a p i t a l c i r c u l a n t şi 250 l.st. capital fix .

250 5C 100 400

1st. Lst. l.st. l.st.

(In cazul în care au fost introduse maşinile, producerea unei mărfi în valoare de 800 1. st. cere o cheltuială de 500 1. st. pentru maşini ; aşadar, pentru producerea unei mărfi de 400 1. st. — numai 250 1. st. ; mai departe, pentru maşinile de 500 1. st. este nevoie de 50 de muncitori, deci, pentru maşinile de 250 1. st. este nevoie de 25 de muncitori ( = 250 1. s t . ) , pentru întreţinerea maşinilor (reproducţia maşinilor) de 500 1. st. este nevoie de 10 muncitori, deci pentru cele de 250 1. s t . ' — 5 (50 1. st.). Astfel, avem 250 1. st. capital fix şi 250 1. st. capital circulant, în total 500 1. st., la care profitul de 2 0 % = 100. Aşadar, produsul = 300 1. st. wages şi 100 1. st. profit = = 400 1. st. Sînt folosiţi 30 de muncitori. Aici se prespune în ') — muncă plătită. — Nota trad. ) — c a n t i t ă ţ i de m u n c ă r e a l i z a t e î n s a l a r i u . — Nota trad. ) — c a n t i t ă ţ i i d e m u n c ă r e a l i z a t e în m a r f ă . — Nota trad. ) — o a m e n i p r i m i n d 10 1. st. fiecare. — N o t a trad. ) Vezi K. Marx şi F. Engels. Opere, voi. 26, p a r t e a a I l - a , B u c u ­ reşti, E d i t u r a politică, 1983, p . 603—605. — Nota trad. 2

3

4

5

Capitolul

66

nouăsprezece

toate cazurile că capitalistul (cel care se ocupă de producţie) î m p r u m u t ă din economiile (400 1. st.) pe care consumatorii le-au depus la bancher, sau că el însuşi posedă capital, în afară de cei 400 1. st. economisiţi din veniturile consumatorilor. Căci cu u n capital de 400 1. st. el nu poate să cheltuiască 250 1. st. pentru maşini şi 300 1. st. pentru salarii). „Cînd s u m a t o t a l ă de 1 200 1. st. e s t e c h e l t u i t ă p e n t r u p r o d u s u l m u n c i i nemijlocite, v a l o a r e a p r o d u s u l u i se î m p a r t e în 1 000 l.st. salariu, şi 200 l.st. profit" (100 d e m u n c i t o r i , s a l a r i u = 1 000 l.st.). „Cînd a c e a s t ă . s u m ă este cheltuită p a r t e î n t r - u n fel, p a r t e în altfel, ...atunci v a l o a r e a p r o d u s u l u i se î m p a r t e în 934 l.st. s a l a r i u şi 266 l.st. profit" (şi a n u a n e 60 d e m u n c i t o r i la m a ş i n i şi 33,4 (deci 93,4 m u n c i t o r i ) i m m e d i a t e . labour, a d i c ă 934 1. st.) „şi, î n sfârşit, în cazul celei d e - a t r e i a p r e s u p u n e r i , c î n d s u m a t o t a l ă a fost c h e l t u i t ă p e n t r u p r o d u s u l c o m u n al m a ş i n i l o r şi al m u n c i i , v a l o a r e a p r o d u s u l u i s e î m p a r t e în 900 l.st. s a l a r i u şi 300 l.st. profit (şi a n u m e 90 d e m u n c i t o r i ) " (1. c , p . 114—117). [781] „ D u p ă i n t r o d u c e r e a maşinilor, capitalistul n u p o a t e să folo­ sească tot a t î t a m u n c ă cît a folosit î n a i n t e f ă r ă să a c u m u l e z e m a i m u l t capital. D a r v e n i t u r i l e p e c a r e le economisesc c o n s u m a t o r i i obiec­ telor d u p ă s c ă d e r e a p r e ţ u r i l o r l o r spori c o n s u m u l u n u i obiect sau a l t u l şi vor crea astfel o c e r e r e p e n t r u o parte, d a c ă n u c h i a r p e n t r u întreaga m u n c ă care a fost î n l ă t u r a t ă p r i n i n t r o d u c e r e a m a ş i n i l o r " (1. c , p . 119). „ D o m n u l MeCulioch c r e d e că i n t r o d u c e r e a m a ş i n i l o r î n t r - o r a m u r ă de p r o d u c ţ i e creează în mod necesar o cerere egală sau mai mare de muncitori concediaţi în oricare altă ramură de producţie. Pentru a d e m o n s t r a acest lucru, el a d m i t e că s u m a p u s ă a n u a l d e o pante, n e c e s a r ă p e n t r u î n l o c u i r e a valorii maşinilor, a t u n c i cînd, în cele din u r m ă , este p r o c u r a t ă , creează a n u a l o c e r e r e creseîndă d e m u n c ă . . î n t r u c î t însă aceste s u m e a n u a l e , a t u n c i cînd s î n t a d u n a t e l a sfîrşitul u n e i p e r i o a d e , p o t s ă fie egale n u m a i cu cheltuielile iniţiale făcute pen­ tru maşini plus dobînzile respective, plătite în perioada funcţionării lor,. n u este lesne de înţeles c u m p o t ele s ă . creeze o c e r e r e p e n t r u m u n c ă c a r e s ă depăşească c e r e r e a p e c a r e a r fi p r o v o c a t - o d a c ă n u s - a r fi folosit nici o m a ş i n ă " (1. o , [p. 119, 120]). v

o

r

28

Sinking fund *) poate, ce-i drept, să servească la acumulare în intervalul pentru care se calculează uzura maşinilor, dar acest lucru nu se întîmplă. în orice caz însă, această demand for labour ), creată astfel, este mult mai mică decît ar fi fost în cazul cînd pentru plata salariului s-ar cheltui întregul capi­ tal (investit în maşini), şi n u n u m a i annuity ) . Mac Peter este, ca de obicei, dobitoc. Acest pasaj merită să fie menţionat numai pentru că aici este exprimată ideea că sinking fund este un fond de acumulare. 2

3

1

) — F o n d u l de a m o r t i z a r e . — Nota trad. ) — c e r e r e d e m u n c ă . — Nota trad. ) — a n u i t a t e a . — Nota trad.

2 3

67

[Capit olul

douăzeci]

Destrămarea şcolii ricardiene 1. [R. la) Smith

Torrens]

şi Ricardo despre raportul dintre a profitului şi legea valorii]

rata

medie

[782] R. Torrens. „An Essay on the Production of Wealth etc.", London, 1821. Observarea concurenţei — a fenomenelor producţiei — a r a t ă că capitaluri de mărimi egale aduc, on an average pro­ fituri egale, sau că, average rate of p r o f i t ) fiind dată, masa profitului depinde de mărimea capitalului avansat (average rate of profit n u înseamnă nimic altceva). A. Smith a înregistrat acest fapt. El nu şi-a făcut nici u n fel de scrupule cu privire la legătura dintre faptul respectiv şi teoria valorii formulată de el, cu atît mai puţin cu cît, în afară de aşa-numita sa teorie esoterică, el a formulat şi diferite alte teorii şi putea, după cum i-ar fi convenit, să-şi amintească de u n a sau de alta dintre ele. Singura reflecţie pe care i-o p r o ­ voacă acest fapt este o polemică cu concepţia care vrea să dizolve profitul in wages of superintendence, since, apart from a n y other circumstance ), m u n c a of superintendence nu creşte în aceeaşi măsură în care creşte volumul producţiei şi, în plus, valoarea capitalului avansat (ca urmare, de pildă, a faptului că materia primă este scumpă) poate să crească fără ca volumul producţiei să crească . O lege imanentă pentru determinarea profitului mediu şi a mărimii lui nu există la el. El se limi­ tează la a afirma că concurenţa micşorează acest x. 2

3

29

*) — ) — ) — orice a l t ă 2

3

în m e d i e . — Nota trad. r a t a m e d i e a profitului. — Nota trad. în s a l a r i u l p e n t r u s u p r a v e g h e r e , căci, făcînd î m p r e j u r a r e . — Nota trad.

abstracţie

de

68

Capitolul douăzeci

Ricardo identifică pretutindeni (abstracţie făcînd de cîteva observaţii izolate şi întîmplătoare) în mod direct profitul cu surplus value ). De aceea, la el, mărfurile se vînd cu profit nu pentru că se vînd peste valoarea lor, ci pentru că se vînd la valoarea lor. Totuşi, analizînd valoarea (ch. I din ale sale „Principles"), el este primul care meditează în principal la raportul dintre determinarea valorii mărfurilor şi fenomenul că capitaluri egale ca mărime dau profituri egale. Ele pot face acest lucru numai în măsura în care mărfurile pe care le produc, deşi nu sînt vîndute la preţuri egale (se poate spune, totuşi, că rezultatul lor are acelaşi preţ dacă valoarea părţii neconsumate a capitalului fix se calculează la valoarea produ­ sului), aduc o surplus value egală, u n excedent egal al preţului peste preţul capitalului avansat. Dar iată că Ricfardo] atrage [mai întîi atenţia asupra faptului că capitaluri de mărimi egale fnu au nicidecum o compoziţie organică egală. Deosebirea în această compoziţie el o concepe aşa cum a găsit-o la A. Smith — circulating şi fixed c a p i t a l ) —, deci el cunoaşte numai de­ osebirile care decurg din procesul de circulaţie. 1

2

El nu vorbeşte nicidecum direct despre faptul că ceea ce contrazice prima facie ) legea valorii este faptul că capitaluri cu o compoziţie organică inegală, care deci pun în mişcare mase inegale of immediate labour ), produc mărfuri de aceeaşi valoare şi dau aceeaşi surplus value (pe care el o identifică cu profitul). Dimpotrivă, trecînd la analiza valorii, el presupune existenţa capitalului şi a unei rate generale a profitului. El identifică de la bun început preţurile de cost cu valorile şi nu observă că această presupunere este prima facie în contradicţie cu legea valorii. Abia pe baza acestei presupuneri, care conţine principala contradicţie şi dificultatea propriu-zisă, ajunge la analiza unui caz particular — variaţia salariului, ridicarea sau scăderea acestuia. P e n t r u ca rata profitului să rămînă aceeaşi, creşterea sau scăderea salariului, căreia îi corespunde scăde­ rea sau creşterea profitului, trebuie să acţioneze inegal asupra capitalurilor cu compoziţie organică diferită. Dacă salariul creşte şi deci profitul scade, atunci scad şi preţurile mărfurilor pentru producerea cărora este nevoie de un capital fix relativ mai mare. In cazul contrar are loc contrarul. în acest caz, exchangeable values ) ale mărfurilor nu sînt determinate de 3

4

5

*) ) ') ) )

2

?

4

5

— — — — —

p l u s v a l o a r e a . — Nota trad. capital c i r c u l a n t şi capital fix. — Nota l a p r i m a v e d e r e . — Nota trad. d e m u n c ă nemijlocită. — N o t a trad. valorile de schimb. — Nota trad.

trad.

D e s t r ă m a r e a şcolii

ricardiene

69

timpul de muncă necesar pentru producerea fiecăreia din aceste mărfuri. Cu alte cuvinte, această determinare a ratelor egale ale profitului la capitaluri cu o compoziţie organică dife­ rită (Ricfardo] ajunge însă la această concluzie numai î n t r - u n caz izolat şi numai pe această cale ocolită) contrazice legea valorii, sau, cum spune RicfardoJT^cnnst-rtuie o excepţie de la aceasta, fapt în legătură cu care Mfalthus] remarcă în m o d just că, odată cu progress of [783] industry ), regula devine excepţie, iar excepţia regulă ) . însăşi contradicţia n u este for­ mulată clar la Ricfardo], adică nu este exprimată astfel : deşi < o marfă conţine mai multă muncă neplătită decît altă marfă — căci, în condiţiile unei rate egale de exploatare a muncito­ rilor, cantitatea de muncă neplătită depinde de cantitatea de muncă plătită, adică de cantitatea de immediate labour folo­ sită —, mărfurile furnizează, totuşi, aceleaşi valori sau acelaşi excedent de muncă neplătită peste munca plătită. Dimpotrivă, la el, contradicţia figurează numai în forma singulară : în anumite cazuri, salariul — variaţia salariului — afectează p r e ­ ţurile de cost ale mărfurilor (exchangeable values, spune el). Tot aşa, timpurile de circulaţie diferite ale capitalului — fie că el rămîne mai mult în procesul de producţie (dacă n u chiar în procesul de muncă) sau în procesul circulaţiei,, avînd nevoie pentru rotaţia sa nu de mai multă muncă, ci dej mai mult timp — afectează şi ele tot atît de puţin egalitatea! profiturilor ; aceasta contrazice din nou legea valorii, ceea cel este, după Ricardo, tot o excepţie de la legea valorii. El a prezentat, aşadar, lucrurile într-un mod foarte uni- U . lateral. Dacă el le-ar fi prezentat într-o formă generală, ar fi I I ajuns şi la o rezolvare generală a problemei. Dar marele lui merit r ă m î n e : Ricfardo] intuieşte deose- ]\*~)birea dintre valori şi preţuri de cost şi, pentru cazuri deter­ minate, formulează — deşi numai ca o excepţie de la lege — faptul că capitaluri cu o compoziţie organică diferită (deci, în ultimă instanţă, numai capitaluri care exploatează cantităţi de muncă vie inegale) furnizează plusvalori (profituri) egale şi — dacă nu luăm în considerare faptul că o parte din capitalul fix intră în procesul de muncă fără să intre în procesul de valorificare •—• valori egale, mărfuri cu aceeaşi valoare (mai precis, preţuri de cost, dar el aici face unele confuzii). f

1

2

3 0

f

) — p r o g r e s u l i n d u s t r i e i . — Nota trad. 2) Vezi v o l u m u l de fată, p . 26. — Nota red.

Capitolul douăzeci

70

lb) Confuzia pe care o face Torrens „valorii muncii" şi a sursei

la determinarea profitului]

Aşa cum a m văzut *), Malthus se foloseşte d e aceasta pen­ tru a nega legea ricardiană a valorii. Torrens porneşte, chiar la începutul lucrării sale, de la această descoperire a lui Ricardo ; nicidecum însă cu scopul de a rezolva problema, ci de a prezenta „fenomenul" ca o lege a fenomenului. „Să p r e s u p u n e m că s e folosesc c a p i t a l u r i cu g r a d e de d u r a b i l i t a t e diferite. Să l u ă m , de pildă, u n f a b r i c a n t de p o s t a v şi u n f a b r i c a n t de m ă t a s e , fiecare având u n c a p i t a l d e 2 000 l.st., însă p r i m u l c h e l t u i e ş t e 1 500 l.st. p e n t r u m a ş i n i d u r a b i l e şi 500 l.st. p e n t r u salarii şi m a t e r i a l e , în t i m p c e . a l doilea c h e l t u i e ş t e n u m a i 500 l.st. p e n t r u m a ş i n i d u r a b i l e şi 1 500 1. st. p e n t r u s a l a r i i şi m a t e r i a l e . . . S ă p r e s u p u n e m c ă 1/10 din acest c a p i t a l fix este c o n s u m a t ă a n u a l şi că r a t a profitului e s t e 10% — a t u n c i , î n t r u c î t c a p i t a l u l de 2 000 1. st. a l f a b r i c a n t u l u i de p o s t a v t r e b u i e să a d u c ă 2 200 l . s t . p e n t r u a-i d a acest profit şi î n t r u c î t oa r e z u l t a t a l procesului d e p r o d u c ţ i e v a l o a r e a c a p i t a l u l u i fix este r e d u s ă d e l a 1 500 l a 1 350 1. st., m ă r f u r i l e p r o d u s e t r e b u i e s ă fie v î n d u t e cu 850 1. st. Şi tot aşa, î n t r u c î t c a p i t a l u l fix al f a b r i c a n t u l u i de m ă t a s e e s t e r e d u s ca r e z u l t a t a l p r o c e s u l u i d e p r o d u c ţ i e cu 1/10, s a u d e la 500 la 450 1. st., m ă t a s e a p r o d u s ă cu scopul d e a-i a d u c e r o t a obişnuită a profitului l a c a p i t a l u l său t o t a l d e 2 000 1. st. t r e b u i e să fie v î n d u t ă cu 1 750 1. st... Cînd se folosesc c a p i t a l u r i d e aceeaşi m ă r i m e , d a r cu g r a d e de d u r a b i l i t a t e diferite, m ă r f u r i l e p r o d u s e împreună cu restul capitalului d i n t r - o ramură de p r o d u c ţ i e v o r fi egale, în ceea ce p r i v e ş t e v a l o a r e a d e schimb, cu obiectele p r o d u s e şi cu r e s t u l capitalului dintr-o altă ramură de producţie" (p. 28—29).

Aici este prezentat, înregistrat numai fenomenul care se manifestă în sfera concurenţei. De asemenea, este presupusă o „customary rate of profit" ), fără să se explice de u n d e pro­ vine ea sau măcar să lase să se înţeleagă că acest lucru trebuie explicat. 2

„Capitaluri egale, sau, cu a l t e c u v i n t e , cantităţi egale de muncă acumulată, a d e s e a p u n în m i ş c a r e c a n t i t ă ţ i diferite de m u n c ă n e m i j l o ­ cită, d a r a c e a s t a n u s c h i m b ă n i m i c " (p. 29, 30),

— şi anume nu schimbă nimic în faptul că valoarea produsului plus residue of the capital not c o n s u m e d ) furnizează valori egale sau, ceea ce este acelaşi lucru, profituri egale. In această frază, meritul nu constă în faptul că T[orrens] a înregistrat din nou numai fenomenul, fără să-1 explice, ci 3

4

) Vezi v o l u m u l d e faţă, p . 8, 23—25. — Nota red. ) — „rată obişnuită a profitului". — Nota trad. ) — r e s t u l de c a p i t a l n e c o n s u m a t . — Nota trad.

2 3

D e s t r ă m a r e a şcolii

ricardiene

71

în faptul că el determină deosebirea dintre capitaluri prin aceea că capitaluri de mărime egală p u n în mişcare mase ine­ gale de muncă vie, deşi el denaturează din nou lucrurile, prezentînd aceasta ca un caz „special". Dacă v a l o a r e a = m u n c ă cheltuită realizată într-o marfă, este clar că, dacă mărfurile sînt vîndute la valoarea lor, surplus value cuprinsă în ele poate să fie egală numai cu munca neplătită cuprinsă în ele sau cu surplus labour. Dar această surplus labour — la aceeaşi rată de exploatare a muncitorului — nu poate fi egală la capi­ taluri, which put in motion different quantities of immediate labour ), indiferent dacă această deosebire este provocată de procesul de producţie nemijlocit sau de timpul de circulaţie. Aşadar, meritul lui T[orrens] este de a da această formulare. La ce concluzie ajunge el ? Că aici [784], în producţia capita­ listă, are loc o schimbare subită în legea valorii. Aceasta în­ seamnă că legea valorii, care este abstrasă din producţia capi­ talistă, contrazice fenomenele acesteia. Şi ce pune el in loc ? Nimic altceva decît expresia verbală neşlefuită şi negîndită a fenomenului care trebuie explicat. 1

„ L a î n c e p u t u r i l e societăţii"

(aşadar, atunci cînd valoarea de schimb în general — produsul ca marfă •— nu este încă dezvoltată şi de aceea nu este dez­ voltată nici legea valorii) „ v a l o a r e a r e l a t i v ă a m ă r f u r i l o r este d e t e r m i n a t ă de cantitatea totală de muncă, acumulată şi nemijlocită, cheltuită pentru producerea lor. De î n d a t ă î n s ă c e se acumulează capital şi se f o r m e a z ă o clasă a capita­ liştilor d i s t i n c t ă de clasa m u n c i t o r i l o r , d i n m o m e n t u l cînd cel c a r e a p a r e î n t r - o r a m u r ă o a r e c a r e d e p r o d u c ţ i e ca î n t r e p r i n z ă t o r n u m a i m u n c e ş t e , ci a v a n s e a z ă în a c e s t scop a l t o r a m i j l o a c e de s u b z i s t e n ţ ă şi m a t e r i a l e , p u t e r e a de s c h i m b a m ă r f u r i l o r este d e t e r m i n a t ă d e c a n t i ­ t a t e a d e c a p i t a l c h e l t u i t ă în p r o d u c ţ i e sau de cantitatea de muncă acu­ mulată" (1. e , p . 33, 34). „Dacă d o u ă c a p i t a l u r i s î n t [egale], v a l o r i l e p r o d u s e l o r lor v o r î i egale, oricît de diferită ar fi cantitatea de muncă nemijlocită pe care ele o pun în mişcare sau pe care o reclamă pro­ dusele lor. D a c ă a c e s t e c a p i t a l u r i n u s î n t egale, p r o d u s e l e l o r n u v o r a v e a o v a l o a r e egală, c h i a r d a c ă c a n t i t a t e a t o t a l ă de m u n c ă c h e l t u i t ă p e n t r u p r o d u s u l fiecăruia d i n t r e ele a r fi a b s o l u t a c e l a ş i " (p. 39). A ş a d a r , d u p ă a c e a s t ă separare a capitaliştilor de muncitori, valoarea d e s c h i m b începe s ă fie d e t e r m i n a t ă d e mărimea capitalului, de c a n ­ t i t a t e a de m u n c ă a c u m u l a t ă , şi n u — ca înainte de această separare — d e s u m a m u n c i i a c u m u l a t e şi a celei n e m i j l o c i t e c a r e s-a c h e l t u i t p e n t r u p r o d u c e r e a m ă r f i i " (1. e , p. 39—40). *) — c a r e p u n î n m i ş c a r e c a n t i t ă ţ i diferite d e m u n c ă n e m i j l o c i t ă . — Nota trad.

72

Capitolul douăzeci

Nici aici nu avem decît constatarea fenomenului, a faptu­ lui că capitaluri egale aduc profituri egale, sau că preţul de cost al mărfii este egal cu preţul capitalului avansat plus pro­ fitul mediu ; şi, în afară de aceasta, se arată că acest fenomen, since equal capitals p u t in motion different quantities of immediate l a b o u r ) , este prima facie incompatibil cu d e t e r m i ­ narea valorii prin timpul de muncă cuprins în ea. Observaţia că acest fenomen al producţiei capitaliste apare numai atunci cînd există capital — clase de capitalişti şi de muncitori, con­ diţii obiective ale muncii devenite independente ca capital •— este o tautologie. Dar în ce mod separarea [factorilor necesari] pentru pro­ ducerea mărfii — capitalişti şi muncitori, capital şi muncă salariată — contrazice legea valorii, acest lucru este doar „dedus" din fenomenul neînţeles. Ricfardo] a încercat să demonstreze că separarea dintre I capital şi munca salariată nu schimbă — cu anumite excepţii : — nimic în determinarea valorii mărfurilor. Bazîndu-se pe ! excepţiile ric[ardiene], T[orrens] neagă însăşi legea. El se reîntoarce la A. Smith (împotriva căruia este îndreptată de­ monstraţia ric[ardiană]), care consideră că „in the early pe­ riod" ), cînd oamenii stăteau faţă în faţă numai ca posesori de mărfuri şi ca indivizi care făceau schimb de mărfuri, valoarea mărfii era determinată de timpul de muncă cuprins în ea, ceea ce nu mai are loc atunci cînd se constituie capitalul şi proprietatea funciară. Aceasta înseamnă (aşa cum am arătat deja în prima p a r t e ) că legea valabilă pentru mărfuri ca mărfuri nu mai este valabilă de îndată ce ele sînt considerate ca capital sau ca produs al capitalului, de îndată ce, în genere, se trece de la marfă la capital. P e de altă parte, produsul ia omnilateral forma de marfă numai datorită faptului că întregul produs trebuie transformat în valoare de schimb, iar toate componentele producţiei lui intră în el chiar ca mărfuri, adică produsul devine omnilateral marfă abia odată cu dezvoltarea producţiei capitaliste şi pe baza acesteia. Aşadar, legea mărfii trebuie să existe în producţia care nu produce (sau produce numai parţial) mărfuri şi nu trebuie să existe pe baza produc­ ţiei a cărei esenţă este existenţa produsului ca marfă. Legea însăşi, ca şi marfa ca formă generală a produsului, este abstrasă din condiţiile producţiei capitaliste şi trebuie să nu fie valabilă tocmai pentru producţia capitalistă. 1

2

31

*) — î n t r u c î t c a p i t a l u r i e g a l e p u n î n m i ş c a r e c a n t i t ă ţ i diferite d e m u i i c ă nemijlocită. — Nota trad. ) — „la î n c e p u t " . — Nota trad. 2

Destrămarea şcolii ricardiene

73

Influenţa separării dintre „capital şi labour" asupra deter­ minării valorii este, dealtfel — facem abstracţie de tautologia că, atîta timp cît nu există capital, capitalul nu poate să deter­ mine preţurile —, tot o interpretare plată a unui fapt care se manifestă la suprafaţa producţiei capitaliste. Atîta timp cît fiecare munceşte cu propriile iui unelte şi îşi vinde singur produsul pe care-1 produce {numai că în realitate nevoia de a vinde produsul nu coincide niciodată pe [785] scara întregii societăţi cu producerea cu ajutorul condiţiilor de muncă pro­ prii}, în cheltuielile lui intră atît costul uneltelor, cît şi munca pe care el o efectuează. Cheltuiala capitalistului constă din capitalul avansat, din suma de valoare pe care o cheltuieşte în producţie, şi nu din munca pe care nu o efectuează el şi care-1 costă numai atît cît a plătit pentru ea. Pentru capitalişti, acesta este u n motiv foarte bun de a calcula şi de a-şi împărţi sur­ plus value (la scara întregii societăţi) nu după cantitatea of immediate labour which a given capital puts in motion ), ci după mărimea capitalului avansat de ei. Dar aceasta nu con­ stituie nicidecum o bază pentru a explica de unde provine această plusvaloare repartizabilă şi repartizată în acest fel. Tforrens] se mai conformează lui Ricardo prin aceea că valoarea mărfii trebuie determinată de cantitatea de muncă, dar n u m a i „the quantity of accumulated labour" expended upon the production of commodities" ) [este aceea] care trebuie să determine valoarea lor. Aici, Torrens intră însă într-o fru­ moasă încurcătură. Prin urmare, de pildă, valoarea postavului este determi­ nată de accumulated labour, ceea ce aici nu înseamnă altceva decît realized labour, timp de muncă materializat în războiul de ţesut, în lînă etc. şi în wages, care constituie componentele necesare pentru producerea lui. Dar cînd postavul este gata, cînd producţia sa se încheie, atunci immediate labour expendend ) pentru producerea postavului se transformă, de aseme­ nea, în acumulated sau realized labour. De ce, aşadar, valoarea războiului d e ţesut şi a lînii să fie determinate de realized labour cuprinsă în ele (care nu este altceva decît immediate labour realized in a n object, in a result, in a useful thing ), x

2

3

4

*) — de m u n c ă n e m i j l o c i t ă p e c a r e o p u n e î n m i ş c a r e u n c a p i t a l d a t . — N o t a trad. 2) — „cantitatea de muncă acumulată" cheltuită pentru producerea mărtfurilor. — Nota trad. 3) — m u n c a n e m i j l o c i t ă c h e l t u i t ă . — Nota trad. — m u n c ă n e m i j l o c i t ă m a t e r i a l i z a t ă î n t r - u n obiect, î n t r - u n p r o ­ dus, î n t r - u n l u c r u util. — Nota trad.

74

Capitolul douăzeci

iar valoarea postavului — nu ? Dacă postavul intră şi el ca u n component of production, de pildă, în vopsitorie sau croi­ torie, atunci el reprezintă „acumulated labour", iar valoarea hainei este determinată de valoarea salariilor muncitorilor, a uneltelor lor şi a postavului, a cărui valoare este determinată .ea însăşi de „accumulated labour" conţinută în el. Dacă con­ sider munca ca capital, ceea ce aici înseamnă ca condiţie a producţiei, atunci valoarea ei se reduce la immediate labour, care se numeşte „accumulated labour", deoarece există i n formă materializată. Dimpotrivă, dacă consider aceeaşi „marfă ca marfă, ca produs şi rezultat al procesului de pro­ ducţie, valoarea ei nu este determinată de labour acumulată ;în ea, ci de labour acumulată în condiţiile ei de producţie. într-adevăr, frumos cercle vicieux ) — să vrei să deter­ m i n i valoarea mărfii prin valoarea capitalului, deoarece va­ loarea capitalului este egală cu valoarea mărfurilor din care / este constituit. James Mill are dreptate atunci cînd, referinI du-se la acest individ, spune : l

2

„Capital is commodities ), şi a s p u n e că v a l o a r e a m ă r f u r i l o r este ••determinată de v a l o a r e a c a p i t a l u l u i î n s e a m n ă a s p u n e că Valoarea .mărfii este d e t e r m i n a t ă de v a l o a r e a m ă r f i i " [James Mill. " E l e m e n t s of •Political Economy", L o n d o n , 1821, p. 74] . 32

Aici mai trebuie menţionat ceva. întrucît [după Torrens] -valoarea mărfii este determinată de valoarea capitalului care o produce, sau, cu alte cuvinte, de masa de labour, de muncă accumulated şi realized în acest capital, sînt posibile doar două situaţii : în primul rînd, marfa conţine valoarea capitalului fix con•sumat ; în al doilea rînd, valoarea materiei prime sau canti­ t a t e a de muncă cuprinsă în capitalul fix şi în materia primă : în al treilea rînd, cantitatea de muncă materializată în bani .sau în mărfuri care funcţionează ca wages. Sînt însă [posibile] numai două cazuri : Cantitatea de muncă „acumulată" cuprinsă în capitalul fix şi în materia primă rămîne după procesul de producţie aceeaşi cu cea dinainte. în ceea ce priveşte însă cea de-a treia p a r t e din advanced „accumulated labour" ) , muncitorul o în­ locuieşte prin a sa immediate labour ), adică „munca nemijlo3

4

') ) ) ) 2 3

4

— — — —

cerc vicios. — Nota trad. Capitalul înseamnă mărfuri. — Nota trad. „ m u n c a a c u m u l a t ă " a v a n s a t ă . — Nota trad. m u n c ă nemijlocită. — Nota trad.

D e s t r ă m a r e a şcolii

ricardiene

75

cită" adăugată la materia primă etc. reprezintă în marfă, în produs, tot atîta accumulated labour cît era cuprinsă în wages. Sau mai mult. Dacă ea reprezintă mai mult, atunci marfa con­ ţine mai multă accumulated labour decît capitalul avansat. Atunci profitul decurge tocmai din excedentul de accumulated labour cuprinsă în marfă, peste accumulated [labour] cuprinsă în capitalul avansat. Şi atunci, valoarea [786] mărfii este de­ terminată, ca şi înainte, de cantitatea de muncă cuprinsă în ea (accumulated plus immediate, dintre care aceasta din u r m ă există acum în marfă ca muncă acumulată, şi nu ca muncă nemijlocită. Nemijlocită este în procesul de producţie, acumu­ lată •—• în produs). Sau ea reprezintă numai cantitatea [munca] avansată în salariu, este numai u n echivalent al acesteia. (Dacă ar repre­ zenta mai puţin, nu s-ar putea explica de ce capitalistul eîştigă, ci cum se face că nu pierde. De unde provine profitul în ultimul caz ? De unde provine surplus value, excedentul mărfii peste valoarea componentelor producţiei, sau valoarea capitalului avansat ? Nu din procesul de producţie propriu-zis, în aşa fel încît [acest excedent] să se fi realizat doar în cadrul schimbului sau al procesului circulaţiei, ci din schimb, din procesul circulaţiei. Cu aceasta ne reîntoarcem la Malthus şi la concepţia mercantilistă primitivă a „profitului din înstrăi­ nare". La ea ajunge consecvent şi domnul Torrens, deşi el este din nou atît de inconsecvent, încît să nu explice această valoare numerică ca provenind dintr-un fond inexplicabil, picat din cer, şi anume dintr-un fond care constituie nu numai un echivalent pentru marfă, ci u n surplus peste acest echiva­ lent şi alcătuit din means ) ale cumpărătorului, care este întot­ deauna în stare să plătească marfa peste valoarea ei, fără a o vinde peste valoarea ei, ceea ce reduce totul la zero. El ) nu > este atît de consecvent ca Malthus, ca să recurgă la o astfel de ficţiune, ci afirmă că „effectual demand" ) — deci sumavaloare care plăteşte produsul — ar decurge din supply' ), ar fi deci tot marfă ; dealtfel, este absolut de neînţeles cum amîndouă părţile, vînzători şi cumpărători, se pot înşela reci­ proc at the same rate )l

2

3

1

5

„ C e r e r e a efectivă p e n t r u o m a r f ă este d e t e r m i n a t ă î n t o t d e a u n a şi c o r e s p u n d e , î n condiţiile u n e i r a t e a p r o f i t u l u i d a t e , c a n t i t ă ţ i i p ă r ţ i l o r *) ) ) ) )

2

3 4 5

— m i j l o a c e l e . — Nota trad. T o r r e n s . — Nota red. — „ c e r e r e a e f e c t i v ă " . — Nota — ofertă. — Nota trad. — î n aceeaşi m ă s u r ă . — Nota

trad. trad.

76

Capitolul douăzeci

c o m p o n e n t e ale capitalului sau obiectelor n e c e s a r e p e n t r u p r o d u c e r e a mărfii, p e care c o n s u m a t o r i i sînt în s t a r e şi s î n t dispuşi să le ofere în s c h i m b " (1. c , p. 344). „Sporirea ofertei este singura cauză a sporirii cererii efective" (p. 348).

în schimb, Malthus, citind această frază din Torrens, for­ mulează, pe bună dreptate, şi un protest împotriva acestuia („Def. in P. Ec", Lond., 1827, p. 59 Dar că Torrens ajunge efectiv la această concluzie absurdă ne-o arată următoarele fraze de mai jos cu privire la cheltuie­ lile de producţie etc. : „Preţul de piaţă" (la M a l t h u s , v a l o a r e a de c u m p ă r a r e — p u r c h a ­ sing value) : „ c u p r i n d e î n t o t d e a u n a şi r a t a profitului o b i ş n u i t ă p e n t r u p e r i o a d a dată. Preţul natural, c a r e constă din cheltuielile de producţie, sau, cu a l t e cuvinte, din investiţiile de capital în p r o d u c ţ i e sau în f a b r i c a ţ i a mărfii, n u p o a t e să c u p r i n d ă r a t a p r o f i t u l u i " (1. c , p . 51). „Este ca şi cînd u n fermier, c h e l t u i n d 100 de cuarferi de grîu, p r i m e ş t e înapoi 120 de c u a r t e r i , cei 20 d e c u a r t e r i d e g r î u reprezentîncf profitul ; a r fi a b s u r d să n u m i m a c e s t e x c e d e n t sau profit p a r t e din cheltuieli.... Tot aşa, f a b r i c a n t u l a r p r i m i o c a n t i t a t e de p r o d u s e finite a c ă r o r valoare de schimb este m a i m a r e decît v a l o a r e a m a t e r i a l e l o r [avansate] d e el etc." (p. 51—53). „ C e r e r e a efectivă constă în c a p a c i t a t e a şi î n c l i n a ţ i a consumatorului de a d a p e n t r u m ă r f u r i , fie p r i n s c h i m b direct, fie p r i n s c h i m b u l indirect, o anumită parte mai mare din toate c o m p o n e n t e l e capitalului decît costă p r o d u c ţ i a lor" (1. e , p . 349).

120 de cuarteri de grîu reprezintă, desigur, mai mult decît 100 de cuarteri. Dar dacă analizăm, aşa cum e cazul aici, numai valoarea de întrebuinţare şi procesul pe care-1 par­ curge ea, deci, propriu-zis, procesul vegetativ sau fiziologic [787], ar fi greşit să se afirme că nu cei 20 de cuarteri, ci, mai degrabă, elementele lor componente sînt acelea care nu intră m. procesul de producţie. Pe de altă parte, ele nu pot proveni din acesta. în afară de cei 100 de cuarteri — s ă m î n ţ a —, în procesul care transformă cei 100 de cuarteri de grîu în 120 de cuarteri intră elementele chimice furnizate de îngră­ şăminte, sarea pe care o conţine pămîntul, precum şi apa, aerul, lumina. Transformarea şi asimilarea acestor elemente, a componentelor, a condiţiilor — a expenditure of n a t u r e ) care transformă cei 100 de cuarteri în 120 — are loc chiar în procesul de producţie, iar elementele acestor 20 d e cuarteri 33

2

') Vezi v o l u m u l d e faţă, p . 56. — Nota red. 2) — cheltuielilor n a t u r i i . — Nota trad.

D e s t r ă m a r e a şcolii

ricardiene

77

intră ca „ expenditure" *) fiziologică chiar în acest proces, al cărui rezultat este transformarea a 100 de cuarteri în 120 de cuarteri. Dacă privim aceşti 20 de cuarteri numai din punctul de vedere al valorii de întrebuinţare, ei nu reprezintă un simplu profit. Aici, partea organică asimilează şi transformă în s u b ­ stanţe organice elementele anorganice. Fără o adăugire de substanţe — şi aceasta este expenditure fiziologică —, din 100 de cuarteri n u s-ar obţine niciodată şi în nici u n caz 120 de cuarteri. Erin urmare, în fond se poate spune, chiar şi numai din punctul de vedere al valorii de întrebuinţare, al griului ca grîu, că în forma anorganică intră în proces ca cheltuială ceea ce în forma organică apare ca rezultat existent, alcătuit din 20 de cuarteri de grîu, reprezentînd un excedent al griu­ lui recoltat peste cel semănat. Dar acest mod de t r a t a r e are în sine tot atît de puţină contingenţă cu problema profitului pe cît ar avea dacă am spune că sîrmele, care, graţie procesului muncii, sînt de o mie de ori mai lungi decît metalul din care au fost obţinute, r e p r e ­ zintă un profit înmiit, deoarece lungimea lor s-a înmiit. în cazul sîrmei creşte lungimea, în cazul griului creşte numărul [cuarterilor]. Dar nici excedentul de lungime, nici excedentul [de cuarteri] nu creează profit, căci acesta este legat numai de valoarea de schimb, deşi această valoare de schimb apare sub forma unui surplus produce. în ceea ce priveşte însă valoarea de schimb, nu mai t r e ­ buie explicat că 90 de cuarteri de grîu pot să valoreze tot atît •de mult (ba chiar mai mult) decît 100 de cuarteri, 100 —• mai mult decît 120 şi 120 — mai mult decît 500. Prin urmare, pe baza unui exemplu care nu are nici o legătură cu profitul, cu excedentul valorii produsului peste valoarea capitalului avansat, Torrens trage concluzia cu p r i ­ vire la profit. Şi chiar din punct de vedere fiziologic, din punctul de vedere al valorii de întrebuinţare, exemplul lui este greşit, deoarece de fapt cei 20 de cuarteri de grîu, care figurează la el ca plusprodus, există deja, d'une maniere ou d'une a u t r e ) , chiar dacă într-o altă formă. în procesul de producţie. Dealtfel, în cele din urmă, T[orrens] aşa şi formulează vechea lui idee genială că profitul este „profit upon expro­ priation" ) . 2

3

1 2 3

) — „ c h e l t u i a l ă " . — N o t a trad. ) — î n t r - u n fel s a u a l t u l . — Nota trad. ) — „profit din î n s t r ă i n a r e " . — Nota trad.

Capitolul douăzeci

78 Ic) Torrens

şi conceptul

de cheltuieli

de

producţie]

Meritul lui T[orrens] este, în genere, acela de a fi ridicat problema litigioasă a ceea ce reprezintă cheltuielile de pro­ ducţie. Ric[ardo] confundă permanent valoarea mărfii cu chel­ tuielile de producţie (în măsura în care ele sînt egale cu preţul de cost) şi de aici uimirea lui că Say, deşi determină preţul p r i n cheltuielile de producţie, trage alte concluzii ). Ca şi Ric[ardo], Malthus afirmă că preţul mărfii este determinat de cheltuielile de producţie, ca şi Rficardo], el include profitul în cheltuielile de producţie. Cu toate acestea, el determină valoarea într-un mod cu totul diferit, nu prin cantitatea de muncă cuprinsă în niarfă, ci prin cantitatea de muncă pe care marfa poate să ocomande. Echivocurile conceptului de theltuieli de producţie decurg din însăşi natura producţiei capitaliste. In primul rînd. Pentru- capitalist, cheltuielile făcute pen­ tru marfa (produsă de el) reprezintă, fireşte, ceea ce îl costă pe el această marfă. P e el, marfa nu-1 costă nimic, adică el expends no value upon it ), în afară de valoarea capitalului avansat. Dacă el cheltuieşte 100 1. st. p e n t r u materie primă, unelte, wages ) etc. cu scopul de a produce marfă, atunci ea îl costă 100 1. st., ni plus ni m o i n s ) . In afară de munca cuprinsă în aceste advances ) — în afară de munca acumulată, care, fiind cuprinsă în capitalul avansat, determină valoarea mărfurilor avansate •—, marfa nu-1 costă muncă. Ceea ce-1 costă immediate l a b o u r ) sînt wages pe care el le plăteşte pentru această muncă. In afară de wages immediate labour nu-1 costă pe capitalist nimic, şi în afară de immediate labour, el nu a avansat nimic, except the value of the constant capital ). [788] In acest sens înţelege T[orrens] cheltuielile de pro­ ducţie şi în acest sens le înţelege orice capitalist atunci cînd calculează profitul, whatever its rate m a y b e ) . Aici, cheltuielile de producţie = advances of the capita­ list '= the value of the capital advanced = the quantity of 1

A

2

3

4

5

6

7

8

*) C o m p . K. Marx şi F. Engels. O p e r e , vol. 26, p a r t e a a 11-a, B u c u ­ reşti, E d i t u r a politică, 1983, p . 513—515. — Nota red. ) — n u c h e l t u i e ş t e v a l o a r e p e n t r u ea. — Nota trad. ) — salarii. — Nota t r a d . ) — nici m a i m u l t , nici m a i p u ţ i n . — Nota trad. ) — a v a n s u r i . — Nota trad. ) — m u n c a nemijlocită. — Nota trad. ) — în a f a r ă de v a l o a r e a c a p i t a l u l u i c o n s t a n t . — Nota trad. ) — i n d i f e r e n t de r a t a a c e s t u i a . — Nota trad. 2

3

4

5

6

7

s

D e s t r ă m a r e a şcolii

ricardiene

1

79 1

labour contained in the advanced commodities ). Şi orice eco­ nomist, inclusiv Ricardo, are nevoie de această determinare a cheltuielilor de producţie ca advances, e x p e n s e s ) etc. Este' ceea ce Malthus numeşte producing price ), în opoziţie cu preţul cumpărătorului. Acestei determinări a avansurilor îi corespunde transformarea plusvalorii în forma de profit. în al doilea rînd. Cheltuielile de producţie, în prima lor" determinare, sînt preţul pe care capitalistul îl plăteşte pentru confecţionarea mărfii during the process of production ), ceea: ce îl costă, prin urmare, pe el marfa. Dar ceea ce producerea mărfii îl costă pe capitalist şi ceea ce costă producerea mărfii înseşi sînt două lucruri cu totul diferite. Munca (materializată./ şi nemijlocită) pe care el o plăteşte pentru producerea mărfii şi munca necesară pentru a produce marfa sînt absolut dife­ rite. Diferenţa dintre ele constituie diferenţa dintre value' a d v a n c e d ) şi value' e a r n e d ) , dintre preţul de cumpărare a l mărfii pentru el şi preţul ei de vînzare (dacă marfa este. vîn­ dută Ia valoarea ei). Dacă această deosebire nu ar exista, banii sau marfa nu s-ar transforma niciodată în capital. Odată cu surplus value ar seca şi sursa profitului. Cheltuielile de pro­ ducţie ale mărfii înseşi constau din valoarea capitalului c o n ­ sumat în procesul ei de producţie, adică din cantitatea de muncă materializată care intră în ea + cantitatea de imme­ diate labour which is expended upon it ). Suma totală a muncii consumate în ea, muncă „materializată" - j - immediate labour, formează cheltuielile de producţie ale mărfii înseşi. Marfa poate fi creată numai cu ajutorul consumului industrial al acestei cantităţi of realized a n d immediate l a b o u r ) . Aceastaeste condiţia necesară p e n t r u ca ea să iasă din procesul de producţie ca produs, ca marfă şi chiar ca valoare de întrebuin­ ţare. Şi, oricît ar varia profitul şi salariul, acest cost de p r o ­ ducţie imanent al mărfii rămîne acelaşi atîta timp cît condi­ ţiile tehnologice ale procesului de muncă real rămîn aceleaşi sau, ceea ce este acelaşi lucru, atîta timp cît nu au loc nici un fel de variaţii în nivelul de dezvoltare dat al forţei pro2

3

4

5

6

7

8

*•) — avansurile capitalistului = valoarea capitalului avansat = c a n ­ t i t a t e a d e m u n c ă c o n ţ i n u t ă î n m ă r f u r i l e a v a n s a t e . — N o t a trad. ) a v a n s u r i , cheltuieli. — Nota trad. ) — preţ de producţie. — Nota trad. '') — î n t i m p u l p r o c e s u l u i d e p r o d u c ţ i e . — Nota trad. ) — v a l o a r e a a v a n s a t ă . — Nota trad. ) — v a l o a r e a o b ţ i n u t ă . — Nota trad. — muncă nemijlocită cheltuită pentru ea. — Nota trad. ) — d e m u n c ă m a t e r i a l i z a t ă şi m u n c ă nemijlocită. — Nota trad. 2 3

5 6

8

Capitolul douăzeci

80

ductive a muncii. în acest sens, costul de producţie al mărfii este egal cu valoarea ei. Munca vie expended upon the com­ modity şi munca vie paid by the capitalist ) sînt lucruri dife­ rite. Hence de prime a b o r d ) , costul de producţie al mărfii diferă p e n t r u capitalist (his advances )) de costul de producţie al mărfii înseşi, de valoarea ei. The excess of its value ) (deci a ceea ce costă marfa însăşi) over and beyond the value of the advances ) (deci a ceea ce marfa îl costă pe capitalist) consti­ tuie profitul which, therefore, results, not from selling the commodity beyond its value but beyond the value of the advances paid by the capitalist ). Această determinare a cheltuielilor de producţie, a chel­ tuielilor de producţie imanente ale mărfii, egale cu valoarea ei, adică cu suma totală a timpului de muncă (realized and imme­ diate ) [necesară] pentru producerea mărfii, rămîne condiţia fundamentală a producerii mărfii şi rămîne invariabilă atâta timp cît forţa productivă a muncii rămîne neschimbată. în al treilea rînd. Am arătat însă mai înainte ) că în fie­ care trade or particular occupation ) capitalistul nu vinde marfa reprezentând produsul fiecărei r a m u r i sau fiecărei pro­ ducţii sau .sfere de producţie specifice la valoarea cuprinsă în această marfă, că deci [the] amount of its profit is not identical with the amount of surplus value, of surplus labour sau unpaid labour realized in the commodities he sells ' )'- Dimpotrivă, on the average ), el poate să realizeze în marfă numai atîta sur­ plus value cît revine acesteia ca produs al unei părţi alicote a capitalului social. Dacă capitalul social = 1 000, iar capitalul dintr-o producţie anumită [789] = 100 şi dacă total amount of surplus value (hence of surplus produce, in which that surplus 2

3

4

5

6

7

8

9

10

1 1

12

4

) — c h e l t u i t ă p e n t r u m a r f ă . — Nota trad. ) — p l ă t i t ă de capitalist. — Nota trad. ) — Deci d e l a b u n î n c e p u t . — Nota trad. ) — a v a n s u r i l e lui. — N o t a trad. ) — E x c e d e n t u l v a l o r i i ei. —• Nota trad. °) —• peste v a l o a r e a a v a n s u r i l o r . — Nota trad. ) — care deci nu rezultă din faptul că marfa este vîndută peste valoarea ei, ci din faptul că ea este vîndută peste valoarea avansurilor plătite de capitalist. — Nota trad. ) — m a t e r i a l i z a t ă şi nemijlocită. — Nota trad. ) K. Marx şi P. Engels. O p e r e , voi. 26, p a r t e a a I l - a , B u c u r e ş t i , E d i t u r a politică, 1983, p . 571—572. — Nota red. ) — r a m u r ă s a u p r o d u c ţ i e specifică. — Nota trad. ) — m a s a profitului lui h u e s t e i d e n t i c ă c u m a s a p l u s v a l o r i i , a s u p r a m u n c i i sau a m u n c i i n e p l ă t i t e m a t e r i a l i z a t e în m ă r f u r i l e v î n d u t e d e el. — Nota trad. ) — î n m e d i e . — N o t a trad. 2 3 4

B

7

8 9

10

n

12

D e s t r ă m a r e a şcolii

ricardiene

81

1

value is realized)• ) = 200, deci 20%, capitalul de 100 investit în această producţie va vinde marfa la preţul de 120, w h a t ­ ever might be t h e value of the commodity, whether 120, less or more ; whether, therefore, the unpaid labour contained in his commodity, form l / 5 of the labour advanced upon it, or whether it do n o t ) . Acesta este preţul de cost, şi cînd este vorba de cheltuie­ lile de producţie în sens propriu (economic, capitalist), acestea reprezintă the value of the advances plus the value of the average profits ). ~ Este clar că, oricît s-ar abate întotdeauna acest preţ de cost al mărfii de la valoarea ei, el este determinat de valoarea produsului total al capitalului social. Capitalurile, datorită ega­ lizării profiturilor lor, se raportează unele la altele ca părţi alicote ale capitalului social total şi, ca a t a r e părţi alicote, ele realizează dividende din common funds of surplus value (surplus produce) sau surplus labour or unpaid l a b o u r ) . Aceasta nu schimbă cu nimic valoarea mărfii, nu schimbă nimic în faptul that whether its cost price be equal to, greater or smaller than its value, it can never be produced without its value being produced, that is to say, without the total amount of realized and immediate labour, required for its production being expended upon i t ) . Această masă de muncă, not only of paid, but of unpaid labour ) , trebuie cheltuită pen­ tru marfă, iar raportul general dintre capital şi muncă nu se schimbă cu nimic prin faptul that in some occupations p a r t of the unpaid labour is appropriated by „brother capitalists" instead of by the capitalist who puts the labour in motion in that peculiar, department of industry ). Mai departe este clar t h

2

3

4

5

6

3 i

7

*) — s u m a t o t a l ă a plusvalorii (deci a plusprodusului în c a r e este m a t e r i a l i z a t ă a c e a s t ă p l u s v a l o a r e ) . — Nota trad. ) — o r i c a r e a r fi valoarea m ă r f i i , indiferent dacă ar fi 120, sau m a i m u l t s a u m a i puţin, i n d i f e r e n t deci d a c ă m u n c a n e p l ă t i t ă c u p r i n s ă î n m a r f ă r e p r e z i n t ă s a u n u 1/5 d i n munca avansată î n ea. — Nota trad. ) — v a l o a r e a avansurilor plus valoarea profitului mediu. — Nota trad. ) — fondul comun d e plusvaloare (plusprodus) sau supramuncă s a u m u n c ă n e p l ă t i t ă . — Nota trad. ) — că, i n d i f e r e n t dacă preţul ei d e cost este egal s a u este m a i m a r e sau m a i m i c decît v a l o a r e a ei, e a n u p o a t e fi p r o d u s ă fără să fie p r o d u s ă valoarea ei, f ă r ă m a s a t o t a l ă de m u n c ă m a t e r i a l i z a t ă şi m u n c ă nemijlocită folosită p e n t r u p r o d u c e r e a ei. — Nota trad. ) — n u n u m a i d e m u n c ă p l ă t i t ă , ci şi d e m u n c ă n e p l ă t i t ă . — Nota trad. ) — că în u n e l e p r o d u c ţ i i o p a r t e d i n m u n c a n e p l ă t i t ă este apro­ p r i a t ă de „confraţii c a p i t a l i ş t i " , şi n u de capitalistul c a r e p u n e m u n c a î n m i ş c a r e în a c e a s t ă r a m u r ă specifică a i n d u s t r i e i . — Nota trad. 2

3

4

5

6

7

Capitolul douăzeci

82

that, whatever be the relation between the value and the costprice of a commodity, the latter will always change, rise or fall, according with the changes of value, that is to say the quantity of labour required for the production of the commo­ dity ) . în continuare este clar : p a r t of the profit must always represent surplus value, unpaid labour, realized in the commo­ dity itself, because on the basis of capitalistic production, în all commodities there is more labour worked u p t h a t he has been paid by the capitalist putting the labour in motion. Some part of the profit may consist of labour not worked u p in the commodity yielded by a definite trade, or resulting from a given sphere of production ; but, then, there is some other commodity, resulting from some other sphere of production, -whose cost-price falls bellows its value, or in whose cost-price less unpaid labour is accounted for, paid for, than is contai­ ned in i t ) . Este deci clar că, deşi cost-prices of most commodities must differ from their values, and hence their, „ costs of pro­ duction" from the total quantity of labour contained in them, nevertheless those costs of production and those cost-price are not only determined by the values of commodities, confirm the law of value insted of contradicting it, but, moreover, that only on the foundation of value and its law, the very exis­ tence of costs of production, and cost-prices can be conceived, and becomes a meaningless absurdity without that premise ). 1

2

3

1

) — că, i n d i f e r e n t de r a p o r t u l d i n t r e v a l o a r e şi p r e ţ u l d e cost al m ă r f i i , a c e s t a din u r m ă se s c h i m b ă î n t o t d e a u n a , creşte s a u scade, în funcţie d e s c h i m b ă r i l e valorii, a d i c ă d e c a n t i t a t e a d e m u n c ă folosită p e n t r u p r o d u c e r e a mărfii. — Nota trad. ) — o p a r t e d i n p r o f i t t r e b u i e s ă r e p r e z i n t e î n t o t d e a u n a plus­ v a l o a r e , m u n c ă n e p l ă t i t ă m a t e r i a l i z a t ă î n m a r f ă , d e o a r e c e , pe b a z a pro­ ducţiei capitaliste, î n t o a t e m ă r f u r i l e e s t e c u p r i n s ă m a i m u l t ă m u n c ă decît a p l ă t i t capitalistul care a p u s - o în m i ş c a r e . O p a r t e din profit p o a t e consta din m u n c ă n e c h e l t u i t ă p e n t r u m a r f a f u r n i z a t ă de o a n u ­ m i t ă r a m u r ă sau c a r e p r o v i n e d i n t r - o p r o d u c ţ i e d a t ă ; d a r a t u n c i e x i s t ă o a l t ă m a r f ă c a r e p r o v i n e d i n t r - o a l t ă sferă d e p r o d u c ţ i e , a l cărei p r e ţ de cost scade s u b v a l o a r e a ei, s a u în a l cărei p r e ţ d e cost e s t e calculată, p l ă t i t ă m a i p u ţ i n ă m u n c ă n e p l ă t i t ă decît c o n ţ i n e ea. — Nota trad. 3) — p r e ţ u r i l e de cost ale celor mai m u l t e mărfuri trebuie să difere de v a l o r i l e lor şi deci „cheltuielile lor d e p r o d u c ţ i e " de cantitatea totală de m u n c ă c u p r i n s ă în ele, totuşi, a c e s t e cheltuieli d e p r o d u c ţ i e şi acest p r e ţ de cost nu s î n t n u m a i d e t e r m i n a t e d e v a l o r i l e m ă r f u r i l o r , conform legii valorii, şi n u în opoziţie cu ea, ci, m a i m u l t , n u m a i p e b a z a valorii şi a legilor ei p o a t e fi î n ţ e l e a s ă e x i s t e n ţ a cheltuielilor d e p r o d u c ţ i e şi a p r e ţ u l u i , fără a c e a s t ă p r e m i s ă fiind o totală a b s u r d i t a t e . — Nota trad. 2

83

D e s t r ă m a r e a şcolii r i c a r d i e n e

Vedem, totodată, cum economiştii care, pe de o parte, văd că fenomenul efectiv are loc în sfera concurenţei şi, pe de altă parte, nu înţeleg mijlocirea between the law of value a n d t h e law of cost-price *) recurg la ficţiunea că capitalul, şi n u munca determină valoarea mărfurilor sau rather ) că, în genere, nu există valoare. [790] Profitul intră în costul de producţie al mărfii ; el a fost inclus, pe bună dreptate, de A. Smith ca element în „ n a t u rel prix" ) al mărfii deoarece, pe baza producţiei capitaliste, marfa — in the long run, on the average — is not brought to market, if it does not yield the cost-price = the value of the advances -f- t h e average, profit ). Sau, cum se exprimă Malthus, deşi el nu înţelege originea profitului, its real causation ), deoarece profitul, deci preţul de cost, which involves it, is a condition of the supply of the commodity ) (pe baza producţiei capitaliste). To be produced, to be brought to the market, the commodity must fetch t h a t market-price a t least, that costprice to the seller, whether its own value be great or smaller than that cost-price ). Capitalistului îi este indiferent dacă marfa sa conţine mai multă sau mai puţină unpaid labour ) , decît celelalte mărfuri if into its price enters so much of the general stock of unpaid labour, or the surplus produce in which it is fixed, as every other equal quantity of capital will d r a w from that common stock ). In acest sens, capitaliştii sînt „comunişti". In cadrul concurenţei, fiecare tinde, fireşte, să obţină niai mult decît average? profit ), ceea ce este posibil numai atunci cînd celălalt obţine mai puţin. Dar tocmai dato-* rită acestui fapt se creează average profit. 2

3

4

5

6

7

8

9

m

1

) — d i n t r e legea v a l o r i i şi legea p r e ţ u l u i d e cost. — Nota trad. ) — m a i d e g r a b ă . — Nota trad. ) — „ p r e ţ u l n a t u r a l " . — IVota trad. *) — p î n ă l a u r m ă , î n g e n e r e , n u este a d u s ă p e p i a ţ ă d a c ă n u r e c u p e r e a z ă p r e ţ u l de cost = v a l o a r e a a v a n s u r i l o r + profitul m e d i u . — Nota trad. ) — c a u z a lui r e a l ă . — Nota trad. ) — î n c a r e el este c u p r i n s este o condiţie a ofertei m ă r f i i . — Nota trad. ) — P e n t r u a fi p r o d u s ă , p e n t r u a fi a d u s ă p e p i a ţ ă , marfa t r e ­ b u i e să d e a v î n z ă t o r u l u i cel p u ţ i n p r e ţ u l d e p i a ţ ă , p r e ţ u l de cost, i n d i ­ f e r e n t d a c ă p r o p r i a ei v a l o a r e este m a i m a r e s a u m a i m i c ă decît a c e s t p r e ţ d e cost. — Nota trad. ) — m u n c ă n e p l ă t i t ă . — Nota trad. 9) — d a c ă î n p r e ţ u l ei i n t r ă t o t a t î t a d i n f o n d u l g e n e r a l d e muncă n e p l ă t i t ă sau din p l u s p r o d u s u l în c a r e e a e s t e f i x a t ă cît o b ţ i n e d i n a c e s t fond c o m u n o r i c a r e a l t c a p i t a l d e m ă r i m e egală. — 'Nota trad. ) — p r o f i t u l m e d i u . — Nota trad. 2 3

5 6

7

8

10

84

C a p i t a l u l douăzeci

Sub forma dobînzii la capitalul avansat (indiferent dacă este împrumutat sau nu), o parte din surplus value realizată în profit apare şi pentru capitalist ca avance, ca cost de pro­ ducţie, pe care îl face el în calitate de capitalist, profitul fiind, în genere, scopul nemijlocit al producţiei capitaliste, Dar în dobîndă (mai cu seamă la capitalul împrumutat), acesta apare şi ca premisa reală a producţiei lui. Aceasta arată, totodată, în ce constă deosebirea dintre for­ mele de producţie şi formele de repartiţie. Profitul, formă de repartiţie, este aici, totodată, o formă de producţie, o condiţie de producţie, a necessary ingrediency of the process of pro­ duction ). Ce absurditate susţine deci — la aceasta vom reveni ulterior — J. St. Mill etc., care consideră formele de producţie burgheze drept absolute, iar formele de repartiţie burgheze — drept relative din punct de vedere istoric, hence transitory ) . ' Forma de repartiţie este forma de producţie sub alia specie ). -Differentia specifica**) — deci şi delimitarea specifică — pe care o creează limita repartiţiei burgheze intră în producţia însăşi ca determinaţie care se extinde şi o domină. Dar faptul că datorită propriilor ei legi imanente este silită, pe de o parte, să dezvolte forţele productive ca şi cum ea nu ar fi o producţie pe o bază socială limitată, iar pe de altă parte, că ea le poate dezvolta numai în anumite limite este cea mai profundă şi mai ascunsă cauză a crizelor, a contradicţiilor care izbucnesc [în producţia burgheză], în cadrul căreia ea se mişcă, şi care, chiar potrivit concepţiei vulgare, superficiale, o caracterizează doar ca p formă istorică trecătoare. Aceasta este interpretată apoi, deşi vulgar, dar, pe de altă parte, întrucîtva just, de Sismondi, de pildă, ca o contradicţie între producţie de dragul producţiei şi o repartiţie care, eo ipso ), exclude dezvoltarea absolută a productivităţii. 1

2

3

5

2. [James

Mill]

[791] James MUL „Elements of Polit. Econ.", Lond., 1821, (ediţia a 2-a, Lond., 1824). Mill a fost primul care a prezentat teoria lui Rficardo] într-o formă sistematică, chiar dacă numai schematic. Ceea ce J

) — ) — ) — '>), r) — 2 3

5

o c o m p o n e n t ă n e c e s a r ă a p r o c e s u l u i de p r o d u c ţ i e . — Nota deci t r e c ă t o a r e . — Nota traă. d i n t r - u n a l t p u n c t d e v e d e r e . — Nota trad. D i f e r e n ţ a specifică. — Nota trad. t o c m a i p r i n aceasta. — Nota traă.

traă.

D e s t r ă m a r e a şcolii r i c a r d i e n e

85

urmăreşte el este consecvenţa logică formală. Cu el începe, „aşadar", şi destrămarea şcolii ricfardiene]. La maestru, noul şi esenţialul din „noianul" de contradicţii se dezvoltă violent din fenomene contradictorii. înseşi contradicţiile pe care se bazează atestă bogăţia fundamentului viu, din care apare şi îşi croieşte drum teoria. Altfel stau lucrurile cu discipolul. Mate­ ria lui primă nu mai este realitatea, ci forma teoretică nouă în care a sublimat-o maestrul. în parte, obiecţia teoretică a adversarilor noii teorii, în parte legătura adesea paradoxală a acestei teorii cu realitatea l-au determinat să încerce să o combată pe prima şi să scape printr-o explicaţie de cealaltă. Făcînd această încercare, se încurcă el însuşi în contradicţii şi, încercînd să le rezolve, el prezintă, totodată, destrămarea inci­ pientă a teoxiey-p£_care o apără_cJQgmatic^-Mill vrea, pe de o parte, să prezinte producţia burgheză drept formă absolută a producţiei şi, de aceea, caută să demonstreze că contradicţiile ei reale sînt doar aparente. Pe de altă parte, el se străduieşte să prezinte teoria r[icardiană] drept forma teoretică absolută a acestui mod de producţie şi, de asemenea, să înlăture prin­ tr-o demonstraţie formală contradicţiile teoretice, care, în parte, au fost relevate de alţii, în parte le-a sesizat chiar el. La Mill există totuşi, într-o oarecare măsură, şi o dezvoltare a concep­ ţiei ricardiene, dincolo de limitele în care o prezintă însuşi Ricardo. Ca şi Ricardo, el are aceleaşi interese istorice — acelea ale capitalului industrial împotriva proprietăţii funciare — şi trage mai vehement concluzii practice din teorie — de pildă, din teoria rentei funciare — împotriva existenţei pro­ prietăţii funciare, pe care ar vrea s-o transforme, mai mult sau mai puţin direct, în proprietate de stat. Aici însă nu ne vom opri asupra ultimei concluzii şi asupra acestui aspect al Iui Mill. ' : [a) Confundarea

plusvalorii

cu

profitul]

Despre deosebirea dintre plusvaloare şi profit, discipolii lui Rficardo] vorbesc tot atît de puţin ca el. Chiar Ricardo o observă numai datorită influenţei deosebite pe care variaţia salariului o poate avea asupra capitalurilor cu compoziţie organică diferită (şi aceasta din urmă numai în raport cu pro­ cesul circulaţiei). Lor nici nu le trece prin minte că, chiar dacă nu analizăm capitaluri din different occupations ), ci fiecare 1

*) — d i f e r i t e r a m u r i . — N o t a

traă.

86

Capitolul douăzeci

capital în parte — în măsura în care el nu constă exclusiv din capital variabil, nu este capital cheltuit doar pentru sala­ riu —, rata profitului şi rata plusvalorii sînt diferite, deci şi profitul trebuie să fie o formă mai evoluată, specific modifi­ cată a plusvalorii. Deosebirea dintre plusvaloare şi profit ei o sesizează numai în măsura în care este vorba de u n profit egal — average rate of p r o f i t ) — p e n t r u capitalurile din different spheres of production and differently composed of fixed and circulating ingrediences ). în această privinţă, Mill nu face decît să repete, să vulgarizeze cele prezentate de Ricfardo] în ch. I „On Value" ). Singura idee nouă care-1 preocupă în legă­ tură cu această problemă este următoarea : Mill remarcă faptul că „Urne as such" ) (aşadar, nu .timpul de muncă, ci timpul) nu produce nimic, nu produce deci nici „value" )- Atunci cum este în concordanţă cu legea valorii fap­ tul că u n capital care, cum spune Ricardo, pentru că are ne­ voie de u n timp de circulaţie mai îndelungat aduce acelaşi profit ca şi capitalul care foloseşte mai multă muncă nemijlo­ cită, dar circulă mai rapid ? Vedem că Mill are aici în vedere numai un caz singular, care, exprimat generic, ar putea fi for­ mulat după cum urmează : cum coincid preţul de cost şi ave­ rage r a t e of profit ) presupusă de acesta [792] ( h e n c e ) m ă r ­ furi de aceeaşi valoare care conţin cantităţi de muncă extrem de inegale) cu faptul că profitul nu este altceva decît o parte din timpul de muncă cuprins în marfă, şi anume partea care este apropriată de capitalist fără un echivalent ? în opoziţie cu aceasta, atunci cînd este vorba de average rate of profit şi de preţul de cost, se impun puncte de vedere cu totul străine şi exterioare determinării valorii, de pildă, că capitalistul al cărui capital trebuie să parcurgă perioade de circulaţie mai lungi, deoarece, aşa cum se întîmplă, de pildă, în cazul vinului, capi­ talul trebuie să rămînă o perioadă mai lungă în procesul de producţie (sau, în alte cazuri, să rămînă o perioadă mai lungă în procesul de circulaţie), trebuie să fie despăgubit pentru timpul în care el n u poate să-şi valorifice capitalul. Dar cum poate timpul, în decursul căruia nu a r e loc nici o valorificare, să creeze valoare ? l

2

3

4

5

6

*) — r a t a m e d i e a p r o f i t u l u i . — ) — diferite s f e r e de p r o d u c ţ i e p r i v e ş t e e l e m e n t e l e fixe şi c i r c u l a n t e . ) — „Despre valoare". — Nota ) — „timpul ca atare". — Nota ) — „valoare". — Nota trad. ) — rata medie a profitului. — ) — deci. — Nota trad. 2

3

4

7

N o t a trad. şi e u o compoziţie diferită în ce — Nota trad. trad. trad.

5 e

7

Nota

trad. \

Destrămarea

şcolii

ricardiene

87

Pasajul din Mill cu privire la „timp" sună astfel : „ T i m p u l n u p o a t e să facă nimic... a t u n c i c u m p o a t e el să s p o 2~ească v a l o a r e a ? T i m p u l este d o a r o e x p r e s i e a b s t r a c t ă , u n c u v î n t , u n s u n e t . Şi din p u n c t d e v e d e r e logic e s t e t o t a t î t de a b s u r d să v o r b e ş t i d e s p r e o u n i t a t e a b s t r a c t ă ca m ă s u r ă a valorii şi d e s p r e t i m p c a c r e a t o r a l v a l o r i i " ("Elements e t c . " 2 . ed., p . 99) 3 . n d

S

în realitate, la stabilirea temeiurilor pentru compensaţia capitalurilor în diferite sfere de producţie nu este vorba de producţia plusvalorii, ci de repartiţia ei între diferitele cate­ gorii de capitalişti. Aici se impun, aşadar, puncte de vedere care n u au absolut nici o contingenţă cu determinarea valorii ca atare. Drept temei pentru compensaţie serveşte aici tot ceea ce sileşte u n capital in a peculiar sphere of production *) să renunţe la condiţiile în care ar fi p u t u t să producă în alte sfere o plusvaloare mai mare. Aşadar, de pildă, cînd se foloseşte mai m u l t capital fix şi mai puţin capital circulant, mai mult capital constant decît capital variabil, cînd capitalul trebuie să r ă m î n ă mai mult t i m p în procesul de circulaţie, în sfârşit, cînd el trebuie să rămînă mai mult timp în p r o ­ cesul de producţie fără să fie supus unui proces de muncă, ceea ce se întâmplă de fiecare dată acolo u n d e procesul de producţie, potrivit naturii lui tehnologice, su­ feră întreruperi, pentru a supune produsul in devenire a c ­ ţiunii forţelor naturii, cum se întîmplă, de pildă, cu vinul în pivniţă. în toate aceste cazuri — dintre care ultimul este cel la care se opreşte Mill, absolut limitat şi singular ca dificul­ t a t e — are loc o compensaţie. Din plusvaloarea produsă în alte sfere, o parte este transferată asupra acestor capitaluri, care se află în condiţii mai puţin favorabile pentru exploatarea directă a muncii, în raport doar cu mărimea lor (această ega­ lizare, în care fiecare capital apare numai ca parte alicotă a capitalului social, este înfăptuită de concurenţă). Fenomenul este foarte simplu de îndată ce este înţeles raportul dintre plusvaloare şi profit şi, mai departe, egalizarea profiturilor la r a t a generală a profitului. Dar, dacă trebuie înţeles pornind direct de la legea valorii, fără nici o mijlocire, dacă trebuie deci să se explice profitul realizat de un capital anumit într-o r a m u r ă anumită de producţie din plusvaloarea, munca neplă­ tită, cuprinsă în mărfurile produse de el (deci şi direct din munca realizată în aceste mărfuri), aceasta este o problemă mult mai greu de rezolvat decît cvadratura cercului, care algebric poate fi soluţionată. Este pur şi simplu o încercare ') — d i n t r - o a n u m i t ă sferă de p r o d u c ţ i e . — Nota

traă.

Capitolul d o u ă z e c i

88

de a prezenta ceea ce nu există drept ceva ce există. Or, toc­ mai în această formă nemijlocită încearcă Mill să rezolve p r o ­ blema. Aici, prin urmare, nu este posibilă o rezolvare a p r o ­ blemei, ci numai o eludare sofistică a dificultăţii, aşadar, numai scolastică. Mill face începutul. La u n cap sec lipsit de scrupule ca McCulloch, această manieră devine cea mai cruntă n e r u ­ şinare. Rezolvarea dată de Mill nu poate fi caracterizată mai bine decît a făcut-o Băiley : „ D o m n u l Mill a făcut o î n c e r c a r e c i u d a t ă de a r e d u c e acţiunea, timpului la cheltuirea de muncă. « D a c ă » , s p u n e el ("Elements", 2 ed., 1824, p . 97), « v i n u l c a r e este p ă s t r a t î n p i v n i ţ ă îşi sporeşte, d a t o ­ r i t ă acestui fapt, în d e c u r s u l a n u l u i v a l o a r e a cu 1/10, t r e b u i e admis p e d r e p t cuvânt, că p e n t r u el a fost folosită c u 1/10 m a i m u l t ă muncă»... Un f a p t p o a t e fi considerat, p e b u n a d r e p t a t e , că a a v u t ioc [793] a t u n c i cînd el a a v u t r e a l m e n t e loc. î n e x e m p l u l dat, p o t r i v i t acestei p r e m i s e , nici o fiinţă o m e n e a s c ă n u s-a a p r o p i a t de vin şi n u a chel­ t u i t p e n t r u el nici o s e c u n d ă , nici o m i ş c a r e a m u ş c h i l o r " („A criticai Dissertation on the Nature, Measures and Causes of Value etc.", L o n ­ don, 1825, p . 219, 220). n d

y

Contradicţia dintre legea generală şi relaţiile concrete mai dezvoltate nu trebuie rezolvată aici prin găsirea unor verigi intermediare, ci prin subsumarea directă şi adaptarea n e m i j ­ locită a concretului la abstract. Şi acest lucru poate fi realizat cu ajutorul unei ficţiuni verbale, by changing vera r e r u m voca­ bula ). {Aici avem într-adevăr de-a face cu „verbal disputes" , dar „verbal", deoarece contradicţiile reale, care nu au fost rezolvate în mod real, trebuie să fie rezolvate cu ajutorul fra­ zelor). Faptul că această manieră, care la Mill nu apare decît în germene, a distrus mult mai mult întreaga bază a teoriei ric[ardiene] decît au făcut-o toate atacurile adversarilor v a ieşi la iveală la McCulloch. Mill recurge la acest procedeu numai în cazurile în care nu găseşte absolut nici o altă soluţie. în general, metoda lui este totuşi diferită. Acolo unde raportul economic — deci şi categoriile care exprimă acest raport — cuprinde în el opoziţii este contradicţie, şi anume unitatea contradicţiilor ; el scoate în evidenţă momentul unităţii opoziţiilor şi neagă opoziţiile. El face din unitatea opoziţiilor identitatea nemijlocită a acestor opoziţii. De pildă, marfa ascunde în ea opoziţia dintre valoa­ rea de întrebuinţare şi valoarea de schimb. Această opo­ ziţie se dezvoltă, se prezintă, se realizează ca dedublare a mărfii în marfă şi bani. Această dedublare a ei apare ca pro1

l

36

) — p r i n s c h i m b a r e a d e n u m i r i i r e a l e a l u c r u r i l o r . — Nota

traă.

D e s t r ă m a r e a şcolii r i c a r d i e n e

ces în metamorfoza mărfii, în care vînzarea şi cumpărarea constituie momente diferite ale unui proces, fiecare act al acestui proces incluzînd, totodată, în sine şi opusul său. în prima parte a acestei lucrări am amintit cum rezolvă Mill opo­ ziţia, stabilind doar unitatea dintre vînzare şi cumpărare, transformînd deci circulaţia în comerţ de schimb, dar introducînd din nou prin contrabandă categoriile împrumutate din c i r c u l a ţ i e . Vezi şi cele spuse de mine acolo cu privire la teoria banilor enunţată de el, unde abordează problema în mod analog . La J. Mill este şi o proastă împărţire : „De la Production". „De la Distribution", „Des Exchanges", „De la Consommation" ). • 37

38

1

[b) Încercările sterile ale lui Mill de a pune schimbul dintre capital şi muncă cu legea

de acord valorii]

Salariul: „ î n loc să a ş t e p t e p î n ă c î n d p r o d u s e l e s î n t o b ţ i n u t e şi valoarea» lor realizată, s-a c o n s i d e r a t că e m a i comod p e n t r u m u n c i t o r i ca p a r t e a lor să le fie p l ă t i t ă a n t i c i p a t " (â l'avance). „ F o r m a s u b c a r e se găseşte că e m a i c o n v e n a b i l ca ei să p r i m e a s c ă a c e a s t ă p a r t e este a c e e a a salariului. D a c ă p a r t e a d i n p r o d u s e c a r e r e v i n e m u n c i t o r u l u i a fost p r i m i t ă în î n t r e g i m e de m u n c i t o r sub f o r m a s a l a r i u l u i , aceste p r o d u s e a p a r ţ i n e x c l u s i v capitalistului, d e o a r e c e d e f a p t el a cumpărat partea muncitorului şi i-a p l ă t i t - o acestuia ca a v a n s " („Elements", traducerea franceză a lui Parisot, Paris, 1823, p. 33, 34).

Deosebit de caracteristic pentru Mill este că, aşa cum banii sînt doar un expedient, inventat pentru comoditate, t o t aşa raportul-capiial a fost inventat pentru comoditate. Aceste relaţii de producţie sociale specifice au fost inventate pentru „comoditate". Marfa şi banii se transformă în capital datorită faptului că muncitorul a încetat de a face schimb ca producă­ tor de mărfuri şi ca posesor de mărfuri, mai mult, el este nevoii ca, în loc să vîndă marfa, să-şi vîndă însăşi munca, (nemijlocit capacitatea lui de muncă) ca marfă posesorului condiţiilor obiective de muncă. Această separare este premisa raportului dintre capital şi munca salariată, aşa cum este pre­ misa pentru transformarea banilor (sau a mărfii, pe care ei o reprezintă) în capital. Mill presupune despărţirea, separarea, presupune raportul dintre capitalist şi muncitorul salariat, pen­ tru a-1 prezenta ulterior ca o chestiune de comoditate, că m u n J

) — „Despre producţie", „Despre „ D e s p r e c o n s u m " . — Nota trad.

repartiţie",

„Despre

schimb",

Capitolul douăzeci

'90

citorui nu vinde un produs, o marfă, ci partea lui din produs (a cărui producţie el nu o determină nicidecum şi care are loc -în continuare independent de el) înainte de a o fi produs. [794] •Sau, mai exact, că partea din produs care revine muncitorului este plătită de capitalist — este transformată în bani — îna­ i n t e ca capitalistul să fi vîndut, has disposed of *) produsul, din -care o parte revine muncitorului. Cu ajutorul acestei interpretări urma să fie ocolită difi­ c u l t a t e a specifică legată de forma specifică a raportului. Şi anume dificultatea sistemului ric[ardian], potrivit căruia m u n ­ citorul vinde direct munca sa (nu capacitatea sa de muncă). •Dificultatea : valoarea mărfii este determinată de timpul de m u n c ă cheltuit pentru producerea ei. Cum se explică faptul că această lege a valorii nu se confirmă în cel mai m a r e dintre toate schimburile, care constituie baza producţiei capitaliste, schimbul dintre capitalist şi muncitorul salariat ? De ce canti­ tatea of realized l a b o u r ) , pe care muncitorul o primeşte ca wages ), nu este egală cu cantitatea de immediate labour ) , pe •care el o dă în schimbul salariului ? To shift this difficulty ), Mill îl transformă pe muncitorul salariat într-un posesor de mărfuri, care vinde capitalistului produsul său, marfa sa, căci partea sa din produs, din marfă, este produsul său, marfa sa, o valoare produsă de el sub forma unei mărfi deosebite. El rezolvă dificultatea prin aceea că prezintă tranzacţia dintre capitalist şi muncitorul salariat, care cuprinde opoziţia dintre realized [labour] şi immediate labour, drept tranzacţia obiş­ nuită dintre posesorii de realized labour şi posesorii de mărfuri. 2

3

4

5

Deşi prin acest truc Mill s-a găsit în imposibilitatea de a înţelege differentia specifica a procesului care are loc între capitalist şi muncitorul salariat, el nu şi-a micşorat, totuşi, nicidecum dificultatea, ci şi-a sporit-o, deoarece particularita­ tea rezultatului nu mai poate fi înţeleasă acum pornindu-se de la particularitatea mărfii pe care o vinde muncitorul (şi care posedă caracterul specific că însăşi valoarea ei de întrebuin­ ţare este un element al valorii de schimb, drept care folosirea mărfii creează o valoare de schimb mai m a r e decît era cu­ prinsă în ea). La Mill, muncitorul este un vînzător de mărfuri ca oricare altul. El produce, de pildă, 6 coţi de pînză. Din aceşti 6 coţi de ') ) ) ) ) 2 3 4

5

— — — — —

s ă fi l i v r a t . — N o t a traă. de m u n c ă m a t e r i a l i z a t ă — Nota traă. s a l a r i u . — Nota traă. m u n c ă nemijlocită. — Nota traă. P e n t r u a î n l ă t u r a a c e a s t ă dificultate. — Nota

traă.

D e s t r ă m a r e a şcolii r i c a r d i e n e

91

pînză, 2 reprezintă o valoare egală cu munca pe care a adău­ gat-o el. El este, prin urmare, cel care vinde capitalistului 2 coţi de pînză. De ce atunci muncitorul nu primeşte de la capitalist valoarea integrală a celor 2 coţi de pînză, aşa cum primeşte oricare alt vînzător a 2 coţi de pînză, din moment ce acum muncitorul este u n vînzător de pînză ca şi oricare altul ? Dimpotrivă, contradicţia cu legea valorii se manifestă şi mai pregnant. El n u vinde o marfă specifică, diferită de toate celelalte mărfuri. El vinde muncă materializată într-un pro­ dus, deci marfă, care, ca marfă, nu se deosebeşte specific de nici o altă marfă. Dacă preţul unui cot de pînză, adică canti­ tatea de bani cuprinsă în timpul de muncă inclus în cotul de pînză, este egală cu 2 şilingi, de ce primeşte muncitorul 1 şiling în loc de 2 ? Dar dacă el primeşte 2 şilingi, atunci capitalistul n u realizează nici o surplus value şi întregul sistem ricfardian] ar cădea peste bord. Am ajuns din nou la profit upon expro­ priation ). Cei 6 coţi de pînză l-ar costa pe capitalist valoarea lor, egală adică cu 12 şilingi. Capitalistul i-ar vinde însă cu 13 şilingi. 1

Sau pînza, sau oricare altă marfă se vinde la valoarea ei atunci cînd o vinde capitalistul ; ea se vinde însă sub valoarea ei cînd o vinde muncitorul. Legea valorii ar fi, aşadar, anu­ lată de tranzacţia dintre muncitor şi capitalist. Şi tocmai pen­ t r u a evita acest lucru, Mill recurge la ficţiunea sa. El vrea să transforme raportul dintre muncitor şi capitalist în raportul •obişnuit dintre vînzătorii şi cumpărătorii de mărfuri. De ce atunci legea obişnuită a valorii mărfurilor nu trebuie să deter­ m i n e aici tranzacţia ? Dar, ni se spune, muncitorul este plătit „en avance". Aici, prin urmare, nu avem de-a face cu raportul obişnuit dintre vînzarea şi cumpărarea mărfurilor. Ce semni­ ficaţie trebuie să aibă aceste „avansuri" ? Muncitorul, care este plătit, de pildă, săptămînal, „a avansat" munca sa şi a creat partea din produsul săptămînal care îi aparţine lui — a materializat munca lui săptămînală într-un produs (conform presupunerii lui Mill şi conform practicii) înainte de a fi pri­ mit de la capitalist „plata" pentru această parte. Capitalistul „a avansat" materia primă şi uneltele, muncitorul — „munca" şi cînd, la sfîrşitul săptămînii, se plăteşte salariul, muncitorul vinde capitalistului marfă, marfa sa, partea sa din marfa totală. Dar capitalistul, va spune Mill, îi plăteşte muncitorului, adică vinde, transformă în bani cei 2 coţi [795] de pînză înainte de a fi transformat el însuşi în bani, de a fi vîndut cei 6 coţi de 4

) — p r o f i t u l d i n î n s t r ă i n a r e . — Nota

traă.

92

Capitolul douăzeci

pînză ! Şi dacă capitalistul a lucrat după comandă, dacă el a vîndut marfa înainte de a o fi produs ? Sau, mai general : ce-1 interesează pe muncitor — aici vînzător a 2 coţi de pînză — că capitalistul cumpără de la el aceşti 2 coţi de pînză pentru a-i revinde şi nu pentru a-i consuma ? Ce-1 interesează pe vînzător motivele pe care le urmăreşte cumpărătorul ? Şi cum este posibil ca aceste motive să modifice legea valorii ? Atunci, în mod consecvent, fiecare vînzător ar trebui să-şi vîndă marfa sub valoarea ei, deoarece el dă cumpărătorului produsul s u b forma unei valori de întrebuinţare, în timp ce cumpărătorul îi dă valoarea sub formă de bani, forma sunătoare a produsului, î n acest caz, fabricantul de pînză ar fi trebuit să plătească, şi negustorului de fire de in, fabricantului de maşini, producă­ torului de cărbune etc. mai puţin. Căci ei îi vînd mărfuri p e care el vrea abia să le transforme în bani, în timp ce el leplăteşte „en avance" valoarea componentelor mărfii sale, nu mai înainte ca această marfă să fi fost vîndută, ci înainte de a fi fost produsă. Muncitorul îi furnizează pînză, marfa în forma în care poate fi vîndută ; ceilalţi vînzători de mărfuri, dimpotrivă, îi furnizează maşini, materii prime etc., care t r e ­ buie abia să parcurgă u n anumit proces pentru a putea fi vîndute. Pentru un ric[ardian] absolut ca Mill, la care cumpă­ rarea şi vînzarea, off re şi demande *) sînt p u r şi simplu iden­ tice, iar banii sînt doar o formalitate, cel mai frumos ar fi dacă transformarea mărfii în bani — şi, dealtfel, nimic altceva nu se petrece atunci cînd cei doi coţi de pînză sînt vînduţi capi­ talistului •— ar însemna că vînzătorul îşi vinde marfa sub valoarea ei, iar cumpărătorul trebuie să cumpere cu banii lui peste valoarea ei. Aşadar, el ajunge la absurditatea că în această tranzacţie cumpărătorul cumpără pentru a vinde din nou cu profit, de aceea vînzătorul trebuie să-şi vîndă marfa sub valoarea ei, ceea ce răstoarnă întreaga teorie a valorii. Această a doua încercare a lui Mill de a rezolva o contradicţie ricfardianăj suprimă, de fapt, întreaga bază a sistemului, şi în special predilecţia lui de a fixa raportul dintre capital şi munca sala­ riată ca schimb direct între hoarded şi immediated labour ) , adică de a-1 concepe în determinaţia lui specifică. Pentru a ieşi din încurcătură, Mill ar fi trebuit să meargă mai departe şi să spună că aici nu este vorba despre o simplă tranzacţie de cumpărare şi vînzare de mărfuri. Raportul dintre 2

J 2

) — oferta şi c e r e r e a . — Nota traă. ) — m u n c ă a c u m u l a t ă şi m u n c ă nemijlocită. — Nota

trad.

D e s t r ă m a r e a şcolii

ricardiene

93

muncitor şi capitalist este mai degrabă raportul dintre lending capitalist or discounting capitalist (monied capitalist) şi indus­ trial capitalist *), în măsura în care aici este vorba despre plata, vînzarea produsului muncitorului = partea sa din produsul total. Ar fi o explicaţie destul de bună de a se presupune exis­ tenţa capitalului purtător de dobîndă — o formă specifică a capitalului — pentru a explica capitalul producător de profit (forma generală a capitalului) ; de a prezenta o formă derivată a plusvalorii (care presupune deja capitalul) drept cauza apa­ riţiei plusvalorii. In afară de aceasta, Mill ar fi trebuit să fie consecvent şi în locul tuturor legilor precise cu privire la salariu şi la rate of w a g e s ) , pe care le-a expus Rficardo], să •o deducă din rate of i n t e r e s t ) , şi tot nu s-ar putea spune de fapt prin ce ar u r m a să fie determinată rate of interest, de­ oarece aceasta, potrivit ricardienilor and all other economists, worth naming, is determined by the rate of p r o f i t ) . 2

3

4

Fraza despre „partea" muncitorului din propriul său pro­ d u s se bazează în fond pe următoarele : dacă cercetăm nu tranzacţia izolată dintre capitalist şi muncitor, ci e x c h a n g e ) c a r e a r e loc între ei in the course of reproduction ), dacă p r i ­ vim conţinutul real al acestui proces şi nu forma în care el apare, se vădeşte, de fapt, că ceea ce capitalistul plăteşte m u n ­ citorului (precum şi partea capitalului care se -opune muncito­ rului ca capital constant) nu este decît o parte din produsul muncitorului, şi a n u m e o parte din produsul care nu trebuie abia să fie transformat în bani, ci din produsul care a fost deja vîndut, a fost deja transformat în bani, deoarece wages s e plătesc în bani, şi nu in naturalibus ). In sclavagism etc., unde nu există aparenţă falsă generată de transformarea p r e ­ alabilă a produsului •—• partea din el cheltuită p e n t r u salariu — în bani, este evident că ceea ce sclavul primeşte drept plată n u este de fapt ceea ce îi „avansează" slave owner ) , ci numai partea din munca materializată a sclavului care se întoarce 5

6

7

8

1

scont trad. 2

) — c a p i t a l i s t u l c a r e d ă b a n i cu î m p r u m u t s a u face o p e r a ţ i i d e (capitalistul posesor d e b a n i ) şi c a p i t a l i s t u l i n d u s t r i a l . — Nota

) — r a t a s a l a r i u l u i . — Nota trad. ) — r a t a dobînzii. — Nota trad. ) — şi t u t u r o r celorlalţi economişti d e m n i de a fi m e n ţ i o n a ţ i , este d e t e r m i n a t ă d e r a t a profitului. — Nota trad. ) — s c h i m b u l . — Nota trad. ) — î n c u r s u l r e p r o d u c ţ i e i . — Nota trad. ) — î n n a t u r ă . — Nota trad. ) — s t ă p î n u l d e sclavi. — Nota trad. 3

4

B 6

7

8

94

Capitolul douăzeci

la el sub forma mijloacelor de subzistenţă. La fel se prezintă lucrurile şi cu capitalistul. El „avansează" numai aparent. Ceea ce avansează el muncitorului ca wages sau, mai exact, ceea ce-i [796] plăteşte, căci el plăteşte munca abia după ce a fost efectuată, este o parte a produsului care a fost produs de muncitor şi transformat în bani. O parte din produsul munci­ torului pe care şi-1 apropriază capitalistul, care este răpit m u n ­ citorului, ajunge la muncitor sub formă de wages sau, dacă vreţi, ca avans la produsul nou. Este cu totul nedemn de Mill (aşa ceva se potriveşte pen­ tru McCulloch, Say sau Bastiat) să se cramponeze de această aparenţă a tranzacţiei pentru a explica însăşi tranzacţia. Capi­ talistul nu are nimic de avansat to the labourer except w h a t he before has taken from the labourer, has been advanced to him by the other people's labour ) . Chiar Malthus însuşi spune că ceea ce avansează capitalistul nu consists „of cloth" şi „other commodities", b u t „of labour" ) , aşadar, tocmai din ceea ce capitalistul nu efectuează. Capitalistul îi avansează muncitorului propria muncă a muncitorului. Dar toată această perifrază nu-1 ajută cu nimic pe Mill, şi anume nu-1 ajută cu nimic să ocolească rezolvarea următoa­ rei probleme : în ce fel schimbul dintre hoarded şi immediate labour (şi aşa concepe Ricfardo] şi după el M[ill] şi alţii proce­ sul schimbului dintre capital şi muncă) corespunde legii valorii, pe care o contrazice în mod direct ? Că ea nu-1 ajută cu nimic pe Mill se vede din următoarele fraze ale lui : i

2

3

„în ce proporţie se î m p a r t p r o d u s e l e î n t r e o u v r i e r ) şi capitalist, sau ce p r o p o r ţ i e reglează n i v e l u l s a l a r i u l u i ?" (p. 34, ed. Parisot). „ F i x a r e a p ă r ţ i l o r î n t r e o u v r i e r şi capitalist este obiectul u n e i t r a n z a c ţ i i comerciale, ai u n u i tîrg î n c h e i a t î n t r e ei. Orice t r a n z a c ţ i e c o m e r c i a l ă l i b e r ă este r e g l e m e n t a t ă d e c o n c u r e n ţ ă , i a r condiţiile se s c h i m b ă în funcţie de raportul variabil dintre cerere şi ofertă" (1. o , p. 34, 35).

Muncitorul primeşte „partea" sa plătită din produs. Acest lucru a fost spus pentru a-1 transforma pe muncitor faţă de capitalist într-un vînzător obişnuit de marfă (produs) şi a estompa specificul relaţiei. P a r t e a din produs [a muncitorului] este produsul lui, deci partea din produs în care este m a t e *) — m u n c i t o r u l u i î n a f a r ă d e ceea ce a l u a t î n p r e a l a b i l d e l a m u n c i t o r , d e ceea ce i-a a v a n s a t p r i n m u n c a a l t o r m u n c i t o r i . — Nota trad. ) — constă „ d i n p o s t a v " şi „ a l t e m ă r f u r i " , ci „din muncă" . — Nota trad. ) — m u n c i t o r . — Nota trad: 2

3

39

D e s t r ă m a r e a şcolii

ricardiene

95

rializată munca lui nou adăugată. Quod non *). Noi întrebăm acum, dimpotrivă, care este „partea" lui din produs, deci care este produsul lui ? Căci partea din produs care-i aparţine este produsul lui pe care-1 vinde. Acum auzim că produsul lui şi produsul lui sînt două lucruri cu totul diferite. Noi trebuie mai întîi să stabilim ce anume este produsul lui (adică partea lui din produs, aşadar, partea din produs care-i aparţine). P r o ­ dusul lui era, aşadar, un simplu cuvînt, deoarece partea de valoare pe care muncitorul o primeşte de la capitalist nu este determinată de propria lui producţie. Mill nu a făcut deci decît; să amîne dificultatea. El este acum tot acolo unde era la început. Aici este un quid pro quo. Dacă considerăm schimbul d i n ­ tre capital şi munca salariată ca u n act continuu — cum şi este dacă nu se fixează, nu se izolează un act, u n moment, singular al producţiei capitaliste —, muncitorul primeşte o parte din valoarea produsului lui pe care el a înlocuit-o + par­ tea valorii, pe care el a dat-o gratis capitalistului. Aceasta se repetă în permanenţă. El primeşte, aşadar, de fapt, în p e r m a ­ nenţă o parte din valoarea propriului său produs, o parte sau o porţiune din valoarea creată de el. Cît de m a r e sau cît de mic este salariul său, acest lucru nu este determinat de p a r t e a sa din produs, ci, dimpotrivă, partea sa din produs este deter­ minată de mărimea salariului său. De fapt, muncitorul p r i ­ meşte o parte din valoarea produsului. Dar partea pe care o primeşte este determinată de value of labour ), şi nu invers,, value of labour -—• de partea din produs. Value of labour estefixată, adică timpul de muncă de care are nevoie muncitorul pentru propria lui reproducţie ; ea este fixată prin vînzarea capacităţii lui de muncă către capitalist. Prin aceasta este fixată, de fapt, şi partea sa din produs. Dar nu invers, nu este fixată întîi partea sa din produs şi, prin aceasta, nivelul sau value a salariului său. Or, aceasta este u n a din frazele cele mai importante şi cel mai adesea subliniate ale lui Ric[ardo], căci altminteri preţul muncii ar determina preţul mărfii p r o ­ duse de el, în timp ce, după părerea lui R[icardo], preţulmuncii n u determină decît rata profitului. 2

Şi cum stabileşte acum Mill „partea" din produs pe care o primeşte muncitorul ? Prin cerere şi ofertă, prin concurenţa dintre muncitori şi capitalişti. Fraza lui Mill poate fi aplicată tuturor mărfurilor : J

) — C e e a c e n u e s t e cazul. — Nota 2) — v a l o a r e a m u n c i i . — Nota trad.

trad.

•96

C a p i t e l u l douăzeci

„ F i x a r e a p ă r ţ i l o r " (citeşte a valorii m ă r f u r i l o r ) „ î n t r e o u v r i e r şi capitalist" (vînzător şi c u m p ă r ă t o r ) „este obiectul u n e i t r a n z a c ţ i i c o m e r •oiale, a l u n u i tîrg î n c h e i a t î n t r e ei [797]. Orice t r a n z a c ţ i e c o m e r c i a l ă l i b e r ă este r e g l e m e n t a t ă d e c o n c u r e n ţ ă , i a r condiţiile se s c h i m b ă în funcţie de r a p o r t u l v a r i a b i l d i n t r e c e r e r e şi ofertă" (1. c , p . 34, 35).

Acesta fost-a, aşadar, ascunsul sîmbure al cîinelui ! Mill, •care, ca u n ricfardian] fervent, demonstrează că cererea şi «oferta pot, într-adevăr, să determine oscilaţiile preţului de piaţă peste sau sub valoarea mărfii, dar nu pot să determine însăşi această valoare, că cererea şi oferta sînt cuvinte lipsite de sens dacă sînt folosite pentru determinarea valorii, deoarece propria lor determinare presupune deja determinarea valorii ! ;Şi acum — ceea ce Say îi reproşa deja lui Ricfardo] —, pen­ tru a determina value of labour, pentru a determina valoarea unei mărfi, el recurge la fixarea de către cerere şi o f e r t ă ! 4 0

Dar mai mult. Mill nu spune — ceea ce aici nici nu prezintă importanţă -— care din cele două părţi reprezintă offre *) şi care demand ) . Totuşi, întrucît capitalistul dă banii, iar muncitorul, dimpo­ trivă, oferă ceva în schimbul banilor, presupunem că demand este din partea capitalistului, iar offre din partea muncito­ rului. Dar ce „vinde" muncitorul ? Ce oferă el ? „Partea" lui din produs, care încă nu există ? Dar partea lui din viitorul produs urmează abia să fie determinată de concurenţa dintre el şi capitalist, de raportul dintre „cerere şi ofertă" ! O parte a raportului, oferta, nu poate să constea din ceva care este el însuşi abia rezultatul luptei dintre cerere şi ofertă. Prin ur­ mare, ce oferă spre vînzare muncitorul ? Munca sa ? Dar în acest caz Mill a ajuns din nou la dificultatea iniţială, pe care a v r u t s-o ocolească, la exchange dintre hoarded şi immediate labour ) . Şi atunci cînd spune că aici nu are loc un schimb de echivalente sau că valoarea mărfii vîndute, a muncii, nu este măsurată prin „timpul de muncă", ci este determinată de con­ curenţă, de cerere şi ofertă, el recunoaşte că teoria lui Rficardo] suferă u n eşec, că adversarii acestuia au dreptate cînd susţin că determinarea valorii mărfii prin timpul de muncă este gre­ şită, deoarece valoarea celei mai importante munci, a muncii 2

3

x 2 3

.Nota

) — ofertă, — N o t a t r a d . ) — cerere. — Nota t r a d . ) — s c h i m b u l d i n t r e m u n c a a c u m u l a t ă şi m u n c a nemijlocită. — traă.

97

D e s t r ă m a r e a şcolii r i c a r d i e n e

înseşi, contrazice această lege a valorii mărfurilor. Vom vedea mai tîrziu că Wakefield s p u n e acest lucru direct )Mill poate să se sucească şi să se învârtească cît vrea. El mu scapă de această dilemă. în cei m a i (bun caz, pemtrru a folosii piropniiul său mod de exprimare, comauireniţa muradtarillor face ca ei să ofere o masă de muncă determinată ia u n p r e ţ icaire, în funcţie de raportul dintre cerere şi ofertă, este egal cu o parte mai m a r e sau mai mică din produsul pe care ei îl vor produce cu ajutorul acestei mase de muncă. Dar faptul că acest preţ, această sumă de bani pe care ei o primesc este egală cu o parte mai m a r e sau mai mică a valorii produsului care urmează a fi creat nu împiedică nicidecum de prime abord ) ca o masă determinată de muncă vie (immediate labour) să se schimbe aici pentru o masă mai m a r e sau mai mică de bani (accumulated labour ) şi labour existentă sub formă de valoare de schimb). Nu împiedică, aşadar, ca aici să se schimbe canti­ tăţi inegale de muncă, ca o cantitate mai mică de hoarded labour să se schimbe pe o cantitate mai m a r e de immediate labour. Tocmai acesta era fenomenul pe care Mill trebuia să-1 explice şi de a cărui explicare voia să scape fără să încalce legea valorii. Fenomenul nu este cu nimic schimbat şi, cu atît mai puţin, explicat prin faptul că la sfîrşitul procesului de producţie raportul în care muncitorul schimbă munca sa nemij­ locită cu bani apare în proporţia dintre valoarea plătită m u n ­ citorului şi valoarea produsului creat de el. Schimbul iniţial inegal dintre capital şi labour apare aici n u m a i într-o altă formă. 1

2

3

Cît de mult se opune Mill schimbului direct dintre labour şi capital, de la care Ricfardo] mai porneşte încă nestînjenit, se vede şi din cele afirmate în continuare. Şi anume, el spune : [798] „Se p r e s u p u n e u n n u m ă r d e t e r m i n a t d e c a p i t a l i ş t i şi Un n u m ă r d e t e r m i n a t de m u n c i t o r i . Proporţia în care ei îşi împart pro­ dusul este, într-un mod oarecare, fixată. Dacă n u m ă r u l muncitorilor creşte fără ca m a s a capitalurilor să crească, p a r t e a d e muncitori ultsrior a n g a j a t ă t r e b u i e să c a u t e să î n l ă t u r e p a r t e a i n i ţ i a l o c u p a t ă . E a p o a t e face a c e s t l u c r u n u m a i o f e r i n d u - s e să l u c r e z e p e n t r u o r e t r i b u ţ i e m a i mică. N i v e l u l s a l a r i u l u i s c a d e în m o d n e c e s a r " (în caz c o n t r a r , invers)... „Dacă r a p o r t u l d i n t r e m a s a c a p i t a l u r i l o r şi p o p u l a ţ i e este acelaşi, a t u n c i şi n i v e l u l s a l a r i u l u i este acelaşi". (1 c , p . 35 şi u r m . ) . *) Vezi K. M a r x şi F . Engels. Opere, voi. 26, p a r t e a a I l - a , B u c u ­ reşti, E d i t u r a politică, 11983, p . 437 şi v o l u m u l d e faţă, p . 203. — Notarea. ) — d e l a î n c e p u t . — Nota trad. ) — m u n c ă a c u m u l a t ă . — Nota trad. 2 3

98

C a p i t o l u l douăzeci

Ce trebuia determinat era „proporţia în care ei" (capita­ liştii şi muncitorii) „îşi împart produsul". P e n t r u a fixa acest lucru cu ajutorul concurenţei, Mill presupune că această pro­ porţie „este într-un mod oarecare fixată". P e n t r u a determina „partea" muncitorului cu ajutorul concurenţei, el presupune c ă ea este determinată „într-un mod oarecare" înainte de c o n ­ curenţă. Dar nu-i suficient. Pentru a arăta cum concurenţa, schimbă împărţirea determinată „într-un mod oarecare" a pro­ dusului, el presupune că, atunci cînd n u m ă r u l lor creşte mai repede decît masa capitalurilor, muncitorii se oferă să lucrezepentru o retribuţie mai mică. Aici, el spune, aşadar, direct că oferta muncitorilor constă din „m u n c ă" şi că ei oferă această, muncă în schimbul „retribuţiei", adică în schimbul banilor, al unei sume determinate of „hoarded labour" ). P e n t r u a eluda schimbul direct dintre muncă şi capital, vînzarea directă a muncii, el recurge la teoria „împărţirii produsului". Şi pentru, a explica proporţia în care.se împarte produsul, el presupune vînzarea directă & muncii pentru bani, aşa încît acest schimbiniţial dintre capital şi muncă se exprimă ulterior în raport [cu partea] care revine muncitorului din produsul său, dar nui partea sa din produs determină acest exchange ) iniţial. Şi, în sfîrşit, cînd numărul muncitorilor şi masa capitalurilor rămîn neschimbate, „nivelul salariului" rămîne acelaşi. Dar care este nivelul salariului dacă cererea şi oferta coincid ? Tocmai acest, lucru urmează a fi explicat. Dar el nu este explicat prin faptul: că nivelul salariului se schimbă cînd se suprimă acest echilibru dintre cerere şi ofertă. Sinuozităţile tautologice ale lui Mill demonstrează doar că el simte aici o piedică în teoria lui Rficardo], pe care el o depăşeşte numai datorită faptului că,, în genere, rămîne în afara teoriei. 1

2

împotriva lui Malthus, Torrens etc. împotriva determinării valorii mărfurilor prin valoarea capitalului, M[ill] remarcă în. mod just : „Capitalul înseamnă m ă r f u r i . Dacă v a l o a r e a m ă r f u r i l o r este deci d e t e r m i n a t ă de v a l o a r e a capitalului, el este d e t e r m i n a t de v a l o a r e a mărfurilor, ceea ce î n s e a m n ă că v a l o a r e a m ă r f u r i l o r este d e t e r m i n a t ă , d e e a î n s ă ş i " („Elements etc.", Lond., 1821, p . 74).

{Mill nu estompează opoziţia dintre capital şi muncă. Este necesar ca rata profitului să fie m a r e pentru ca clasa socială *) — d e „ m u n c ă a c u m u l a t ă " . — Nota 2) — s c h i m b . — Nota trad.

traă.

D e s t r ă m a r e a şcolii r i c a r d i e n e

99

care nu depinde de munca nemijlocită să fie considerabilă ; de aceea, salariul trebuie să fie deci relativ mic. Este necesar ca masa muncitoare să n u fie stăpînă pe timpul ei, ci să fie sclava nevoilor ei, p e n t r u ca aptitudinile omeneşti (sociale) să se poată dezvolta liber la clasele cărora această clasă munci­ toare le serveşte doar ca fundament. Clasa muncitoare r e p r e ­ zintă lipsa de dezvoltare — pentru ca celelalte clase să r e p r e ­ zinte dezvoltarea omenească. Aceasta este in fact opoziţia în cadrul căreia se dezvoltă societatea burgheză [799] şi în cadrul căreia s-a dezvoltat pînă acum oricare societate, opoziţie p r o ­ clamată ca lege necesară, adică ceea ce există proclamat ca raţional absolut. J

„Ferfectibilite ) omenească sau capacitatea de a înainta continuu d e p e o t r e a p t ă a ş t i i n ţ e i şi a fericirii p e o alta, m a i î n a l t ă , d e p i n d e , se pare,. în m a r e p a r t e de o clasă de o a m e n i care sînt stăpîni pe timpul lor a d i c ă s î n t d e s t u l de b o g a ţ i p e n t r u a fi scutiţi de orice g r i j ă l e g a t ă de mijloacele care le a s i g u r ă u n t r a i î m b e l ş u g a t . A c e a s t a e s t e clasa d e o a m e n i care cultivă şi î m b o g ă ţ e ş t e d o m e n i u l ştiinţei ; ea răspândeşte l u m i n a ; copiii ei p r i m e s c cea m a i b u n ă e d u c a ţ i e şi se p r e g ă t e s c să î n d e p l i n e a s c ă funcţiile cele m a i i m p o r t a n t e şi m a i delicate î n socie­ t a t e ; ei d e v i n legiuitori, j u d e c ă t o r i , a d m i n i s t r a t o r i , profesori, i n v e n ­ t a t o r i în d o m e n i u l a r t e l o r , c o n d u c ă t o r i ai t u t u r o r m u n c i l o r i m p o r t a n t e şi utile, p r i n c a r e s p e c i a u m a n ă d o m i n ă forţele n a t u r i i " ([ed. P a r i s o t , P a r i s , 1823], p . 65). „Dobînda la capitaluri t r e b u i e să fie foarte mare, p e n t r u ca o p a r t e c o n s i d e r a b i l ă a societăţii să fie â m a r n e ) d e a s e b u c u r a d e a v a n t a j e l e t r î n d ă v i e i " (1. c , p. 67).] 2

Legat de cele mai sus. Mill, ca ricardian, face deosebire între muncă şi capital ca simple forme diferite ale muncii. muncă

„ M u n c ă şi capital — p r i m a — muncă nemijlocită, acumulată" (ed. I engleză, Lond., 1821, p . 75),

celălalt

—

In altă parte, el spune : „ î n l e g ă t u r ă cu a c e s t e d o u ă feluri de muncă trebuie menţionat că ele n u sînt plătite întotdeauna la acelaşi nivel" (ed. Parisot, p. 100).

Aici, el este, aşadar, la obiect. Deoarece ceea ce plăteşte m u n c a nemijlocită este întotdeauna hoarded l a b o u r ) , capital, faptul că nu sînt plătite la u n nivel egal nu înseamnă aici decît că o cantitate mai m a r e de immediate l a b o u r ) se schimbă pe 3

4

4 2 3 4

) ) ) )

— — — —

P e r f e c t i b i l i t a t e a . — Nota trad. î n s i t u a ţ i a . — Nota trad. m u n c ă a c u m u l a t ă . — Nota trad. m u n c ă n e m i j l o c i t ă . — N o t a trad.

100

Capitolul douăzeci

o cantitate mai mică de hoarded labour, şi „întotdeauna", de­ oarece, în caz contrar, hoarded labour nu s-ar schimba, ca „capital", pe immediate labour şi n u numai că nu ar aduce dobinda foarte mare pe care o rîvneşte Mill, dar n u ar aduce în genere nici o dobîndă. Aici trebuie admis, aşadar, întrucît Mill, ca şi Ric[ardo], consideră schimbul dintre capital şi labour ca u n schimb direct între hoarded labour şi immediate labour, că ele se schimbă în proporţii inegale şi că aici legea valorii, potrivit căreia se schimbă între ele cantităţi de muncă egale, suferă u n eşec. [c) Neînţelegerea de către al profitului

Mill a rolului industrial]

regulator

Mill relevă ca o lege fundamentală ceea ce Ricardo p r e ­ supune de fapt pentru expunerea teoriei sale asupra rentei *) : „ R a t a profitului î n a g r i c u l t u r ă r e g l e a z ă r a t a c e l o r l a l t e p r o f i t u r i " (2-nd edit., Lend., 1824, p . 78).

Ceea ce este profund greşit, întrucît producţia capitalistă începe în industrie, şi nu în agricultură, şi o cuprinde pe aceasta din urmă treptat, aşa încît abia odată cu dezvoltarea producţiei capitaliste the agricultural profits become equalised to t h e industrial ), numai în u r m a acestei egalizări primele le [vor influenţa] pe ultimele. Aşadar, în primul rînd este fals din punct de vedere istoric. în al doilea rînd însă, de vreme ce această egalizare există, adică de vreme ce se presupune acel stadiu de dezvoltare a agriculturii în care capitalul, în funcţie de rata profitului, este aruncat din industrie în agricultură şi viceversa, este tot atît de greşit să se spună că de acum înainte agricultural profits ) ar deveni regulatoare, în loc să se spună că ar avea loc o interacţiune. Dealtfel, pentru a explica renta, însuşi Ricardo presupune contrariul. Preţul cerealelor creşte ; în consecinţă, profiturile scad nu în agricultură (cîtă vreme nu are loc o nouă ofertă de pămînturi mai proaste, sau de doze de capital, de categoria ă doua, mai puţin productive), căci creş­ terea preţului la cereale compensează cu prisosinţă fermieru­ lui creşterea salariilor ca u r m a r e a creşterii preţului i a cereale, 2

3

J

) Vezi K. Marx şi F. Engels. O p e r e , voi. 26, p a r t e a a I l - a , B u c u ­ reşti, E d i t u r a politică, H983, p . 513—515. — Nota red. 2) — p r o f i t u r i l e d i n a g r i c u l t u r ă v o r fi egale c u c e l e d i n i n d u s t r i e . — Nota trad. ) — p r o f i t u r i l e din a g r i c u l t u r ă . — Nota trad. 3

D e s t r ă m a r e a şcolii r i c a r d i e n e

101

ci în industrie, unde [nu are] loc o astfel de compensare sau supracompensare. Totodată scade rata profitului realizat în industrie şi hence *) capitalul care dă această r a t ă mai joasă a profitului poate fi folosit pe pămînturile mai proaste. în con­ diţiile vechii rate a profitului, acest lucru nu ar avea loc. Şi numai ca u r m a r e a acestei reacţii a scăderii profitului din industrie asupra celui agricol on the worse lands ) scade agri­ cultural profit g e n e r a l l y ) [800] şi o parte a acestuia, on the better soils ) , se separă de profit sub formă de rentă. Aceasta este prezentarea r[icardiană] a acestui proces, în care, aşadar, profitul industrial reglează profitul în agricultură. Dacă acum, ca u r m a r e a perfecţionărilor din agricultură, agricultural profit creşte din nou, atunci creşte şi profitul in­ dustrial. Aceasta nu exclude însă nicidecum faptul că, aşa cum scăderea profitului industrial condiţionează iniţial scăderea profitului agricol, tot aşa o creştere a acestuia să atragă după sine o creştere a profitului agricol realizat. Aceasta are loc ori de cîte ori profitul industrial creşte, independent de preţul cerealelor şi al altor agricultural necessaries ) care intră în salariul muncitorilor, deci ca u r m a r e a scăderii valorii mărfu­ rilor care constituie capitalul constant etc. Dealtfel, renta nici n u ar putea fi explicată dacă profitul realizat industrial nu ar regla profitul agricol. The average rate of profit ) este dată în industrie de egalizarea profiturilor la capitaluri şi de t r a n s ­ formarea, în felul acesta, a valorilor în preţuri de cost. Aceste preţuri de cost — valoarea capitalului avansat + average p r o f i t ) — formează premisa, pe care agricultura o primeşte de la industrie, deoarece în agricultură, din cauza proprietăţii funciare, egalizarea nu poate avea loc. Dacă valoarea produ­ sului agricol este mai m a r e decît preţul de cost, determinat de industrial average profit ), excedentul acestei valori peste p r e ­ ţul de cost formează renta absolută. Dar pentru ca acest exce­ dent al valorii peste preţul de cost să poată fi măsurat, preţul de cost trebuie să reprezinte elementul primordial, adică t r e ­ buie să fie impus agriculturii, ca lege de către industrie. 2

3

4

5

6

7

8

J

) 2» ) ) *) *) ) *)

3

4

7

— — — •— — — — —

deci. — Nota trad. [obţinut] p e pămînturile m a i proaste. — Nota profitul agricol în genere. — Nota trad. d e pe pământurile mai bune; — Nota trad. produse agricole necesare vieţii. — Nota trad. Rata medie a profitului. — Nota traă. profitul mediu. — Nota trad. profitul m e d i u din industrie. — Nota trad.

trad.

102

Capitolul douăzeci

De notat fraza lui Mill : „Ceea ce se c o n s u m ă productiv este î n t o t d e a u n a capital. A c e a s t a este o î n s u ş i r e a c o n s u m u l u i p r o d u c t i v c a r e m e r i t ă a fi r e l e v a t ă în m o d deosebit. Ceea ce e s t e c o n s u m a t .productiv este capital, şi d e v i n e c a p i t a l d a t o r i t ă c o n s u m u l u i " (edit. Par[isot], 1. c , p. [241], 242).

[d)] Cerere,

ofertă,

supraproducţie

1

„O d e m a n d e ) î n s e a m n ă dorinţa şi mijlocul de a cumpăra... Obiec­ tul echivalent" (mijlocul de a c u m p ă r a ) „ p e care-tt a d u c e u n o m e s t e instrumentul cererii. D i m e n s i u n e a cererii l u i se m ă s o a r ă p r i n v a l o a r e a a c e s t u i obiect. C e r e r e a şi obiectul e c h i v a l e n t s î n t t e r m e n i c a r e p o t fi s u b s t i t u i ţ i u n u l altuia... V o i n ţ a s a (a u n u i om) de a cumpăra şi mij­ loacele sale de a face a c e s t l u c r u s î n t deci egale, sau c e r e r e a s a este e x a c t = v a l o a r e a p r o d u s u l u i s ă u t o t a l p e c a r e nu v r e a s-o c o n s u m e " (ed. Parfisot], 1. c , p . 252, 253).

Vedem aici cum este demonstrată identitatea nemijlocită dintre cerere şi ofertă (deci imposibilitatea unei general g l u t ) ) . Cererea constă dintr-un produs şi, desigur, volumul acestei cereri se măsoară prin valoarea acestui produs. Aceeaşi „argu­ m e n t a r e " abstractă prin care Mill demonstrează că cumpăra­ rea şi vînzarea sînt numai identice, nu şi deosebite u n a de alta ; aceleaşi fraze tautologice, prin care arată că preţurile depind de masa banilor aflaţi în circulaţie ; aceeaşi manieră de a demonstra că offre şi demande (care nu sînt decît forme mai dezvoltate de cumpărător şi vînzător) trebuie să se acopere u n a pe alta. Peste tot aceeaşi logică. Dacă u n raport conţine opoziţii, el este, aşadar, nu numai opoziţie, ci şi unitate a opo­ ziţiilor. Este deci unitate fără opoziţie. Aceasta este logica lui Mill, cu ajutorul căreia el suprimă „contradicţiile". Să luăm mai întîi oferta. Ceea ce eu ofer este marfă, unitatea dintre valoarea de întrebuinţare şi valoarea de schimb — de pildă, o cantitate determinată de fier = 3 1. st. (ceea ce = o cantitate determinată de timp de muncă). Potrivit premisei, sînt producător de fier. Eu ofer o valoare de între­ buinţare, fier, ofer o anumită valoare, şi anume valoarea exprimată în preţul fierului, în cele 3 1. st. Numai că aici este o mică deosebire. Eu realmente am adus p e piaţă o cantitate de fier determinată. Dimpotrivă, valoarea fierului există numai ca preţ al său, care trebuie abia să fie realizată de cumpără­ torul fierului, care reprezintă p e n t r u mine cererea de fier. 2

*) — c e r e r e . — Nota traă. 2) — s u p r a s a t u r ă r i g e n e r a l e . — Nota

trad.

D e s t r ă m a r e a şcolii r i c a r d i e n e

103

Cererea vînzătorului de fier constă în cererea de valoare de schimb a fierului, care, ce-i drept, este cuprinsă în fier, dar n u este realizată. Este posibil ca aceeaşi valoare de schimb să fie reprezentată în cantităţi foarte diferite de fier. Oferta de valoare de întrebuinţare şi oferta de valoare ce urmează a fi realizată nu sînt nicidecum identice, deoarece cantităţi cu totul diferite de valoare de întrebuinţare pot reprezenta aceeaşi cantitate de valoare de schimb [801]. Aceeaşi valoare de 3 1. st. poate fi reprezentată în 1, 3 sau 10 tone. Cantitatea de fier (valoare de întrebuinţare) pe care eu o ofer şi cantitatea de valoare pe care eu o ofer nu sînt deloc proporţionale între ele, deoarece ultima cantitate poate rămîne neschimbată, indiferent cît s-ar schimba prima. Oricît de m a r e sau de mică ar fi cantitatea de fier oferită de mine, eu vreau, potrivit presupunerii noastre, să realizez valoarea fierului independent de această cantitate proprie a lui şi, în genere, de existenţa lui ca valoare de întrebuinţare. Aşadar, valoarea oferită (dar încă nerealizată) şi cantitatea de fier ofe­ rită, care este realizată, nu sînt nicidecum proporţionale. Nu există deci nici u n temei în virtutea căruia capacitatea unei mărfi de a fi vîndută la valoarea ei să fie proporţională cu masa de marfă oferită de mine. P e n t r u cumpărător, marfa mea există în primul rînd ca valoare de întrebuinţare. El o cumpără ca atare. Dar ceea ce-i trebuie lui este o cantitate determinată de fier. Nevoia lui de fier este tot atît de puţin determinată de cantitatea de fier produsă de mine pe cît de puţin este proporţională valoarea fierului meu cu această cantitate. Desigur, cel care cumpără deţine numai forma transfor­ mată a unei mărfi, banii — marfa sub formă de valoare de schimb —, şi el poate să apară ca cumpărător numai pentru că el sau alţii au apărut înainte ca vînzători ai mărfii care există acum sub formă de bani. Acesta nu este însă u n motiv ca el să-şi retransforme banii în marfa mea sau ca nevoia lui pentru marfa mea să fie determinată de cantitatea în care eu am produs marfa respectivă. In măsura în care el este demandeur pentru marfa mea, el poate să pretindă fie o cantitate mai mică decît aceea pe care o ofer eu, fie întreaga cantitate, dar sub valoarea ei ; cererea lui poate să corespundă tot atît de puţin ofertei mele pe cît de puţin cantitatea unei valori de întrebuinţare oarecare pe care o ofer eu şi valoarea la care o ofer sînt identice. Dar cercetarea cererii şi ofertei nu-şi are locul aici.

104

C a p i t a l u l douăzeci

în măsura în care eu ofer fier, eu nu cer fier, ci bani. Eu ofer o Valoare de întrebuinţare deosebită şi cer valoarea aces­ teia. Oferta şi cererea mea sînt, aşadar, tot atît de diferite u n a de alta pe cît sînt valoarea de întrebuinţare şi valoarea de schimb. în măsura în care în fier eu ofer o valoare, eu cer realizarea acestei valori. Oferta şi cererea mea sînt, aşadar, tot atît de diferite pe cît sînt idealul şi realul. Mai departe, canti­ tatea pe care o ofer şi valoarea ei nu sînt proporţionale. Cere­ rea pentru cantitatea de valoare de întrebuinţare oferită de mine nu se orientează însă după valoarea pe care eu vreau s-o realizez, ci după cantitatea de care are nevoie cumpărătorul la un preţ determinat. Şi următoarele fraze ale lui Mill : „Este e v i d e n t că fiecare o m a d a u g ă l â m a s a g e n e r a l ă [a p r o d u s e ­ lor] c a r e constituie oferta t o t a l i t a t e a a ceea ce a p r o d u s şi n u v r e a să consume. Indiferent de forma în care o parte din produsul anual a j u n g e î n mîinile u n u i om, d a c ă el îşi p r o p u n e să n u c o n s u m e din a c e a s t a , el v r e a să se d e b a r a s e z e de t o a t ă a c e a s t ă p a r t e , care, în con­ secinţă, sporeşte oferta. D a c ă el c o n s u m ă o p a r t e , el v r e a să se d e b a ­ r a s e z e d e t o t restul, şi t o t r e s t u l se a d a u g ă la o f e r t ă " (1. c , p . 253).

Cu alte cuvinte, aceasta nu înseamnă decît că toate mărfu­ rile aduse pe piaţă formează oferta. „ P e n t r u că, p r i n u r m a r e , c e r e r e a u n u i o m este egală cu p a r t e a d i n p r o d u s u l a n u a l sau, ca să ne e x p r i m ă m altfel, cu p a r t e a din a v u ţ i e d e care el v r e a s ă s e d e b a r a s e z e " .

{Halte-lâ *) ! Cererea lui este egală cu valoarea (de îndată ce este realizată) acelei părţi din produse de care el vrea să scape ; el vrea să se debaraseze de o cantitate determinată de valoare de întrebuinţare şi vrea să aibă valoarea acestei valori de întrebuinţare. Cele două sînt anything but identical )}, 2

„şi p e n t r u că oferta fiecărui o m r e p r e z i n t ă e x a c t acelaşi l u c r u " ;

{nicidecum; cererea sa constă nu în lucrul de care el vrea să se debaraseze, şi a n u m e în produs, ci în cererea pentru valoa­ rea acestui produs ; dimpotrivă, oferta sa constă realiter ) în acest produs, în timp ce valoarea acestuia este oferită idealiter )}, 3

4

„aşa că offre şi d e m a n d a u n u i i n d i v i d s î n t în m o d n e c e s a r [1. c , p . 253, 254]. *) *) 3) *)

— — — —

Stai ! — Nota traă. orice altceva, dar n u identice. — Nota realmente. — Nota traă. ideal. — Nota traă.

traă.

egale"

D e s t r ă m a r e a şcolii r i c a r d i e n e

105

(Aceasta înseamnă că valoarea mărfii oferite de el şi va­ loarea pe care el o cere pentru ea, dar pe care nu o are sînt egale ; dacă el vinde marfa la valoarea ei, atunci valoarea ofe­ rită (sub formă de marfă) şi valoarea obţinută (sub formă de bani) sînt egale. Dar din faptul că el vrea să vîndă marfa la valoarea ei nu rezultă că aşa se şi întîmplă în realitate. Canti­ tatea de marfă este oferită de el; se află pe, piaţă. El caută valoarea pentru marfa [oferită]). „ î n t r e offre şi d e m a n d e există o r e l a ţ i e specifică. Orice m a r f ă oferită, a d u s ă p e piaţă, p u s ă în v î n z a r e , e s t e î n t o t d e a u n a î n acelaşi t i m p obiectul u n e i c e r e r i , i a r o m a r f ă c a r e este o b i e c t u l u n e i c e r e r i face p a r t e î n t o t d e a u n a î n a c e l a ş i t i m p d i n m a s a g e n e r a l ă a p r o d u s e l o r care constituie oferta. O r i c e m a r f ă este î n t o t d e a u n a concomi­ tent obiect a l cererii şi a l ofertei. Cînd doi o a m e n i fac u n s c h i m b , u n u l din ei n u face n u m a i o ofertă, i a r celălalt — n u m a i o c e r e r e : obiectul, articolul ofertei sale t r e b u i e să-i p r o c u r e p e a c e l a a l cererii sale, şi, î n c o n s e c i n ţ ă , d e m a n d e şi offre, c e r e r e a şi oferta s a s î n t p e r f e c t egale. D a r d a c ă offre şi d e m a n d e a fiecărui i n d i v i d sînt î n t o t d e a u n a egale, a t u n c i şi oferta şi c e r e r e a t u t u r o r indivizilor u n e i n a ţ i u n i , în a n s a m b l u , t r e b u i e să fie egale. Orioît d e m a r e a r fi, a ş a d a r , v o l u m u l p r o d u s u l u i a n u a l , el n u p o a t e s ă d e p ă ş e a s c ă n i c i o d a t ă v o l u m u l c e r e r i i a n u a l e . T o t a l i t a t e a p r o d u s u l u i a n u a l este î m p ă r ţ i t ă î n t r - u n n u m ă r de p ă r ţ i egal cu n u m ă r u l indivizilor c ă r o r a l e este d i s t r i b u i t a c e s t p r o d u s . T o t a ­ l i t a t e a cererii = s u m a a ceea ce, d i n t o a t e a c e s t e p ă r ţ i , posesorii n u păstrează pentru consumul propriu ; dar totalitatea părţilor = întregul p r o d u s a n u a l " (1. c , p. 254, 255).

Dacă Mill a presupus că offre şi demande ale fiecărui individ sînt egale, atunci tot raţionamentul lui profund că offre şi demande ale tuturor indivizilor sînt egale este absolut superfluu. Cum' l-au înţeles pe Mill contemporaneous ricardians )' cu el se vede, de pildă, din următoarele : 1

, „ A v e m , a ş a d a r , cel p u ţ i n u n c a z " {se s p u n e î n l e g ă t u r ă c u d e t e r ­ m i n a r e a de c ă t r e Mill a v a l e u r d u t r a v a i l ) } î n c a r e p r e ţ u l ( p r e ţ u l m u n ­ cii) este r e g l a t î n m o d p e r m a n e n t d e r a p o r t u l d i n t r e ofertă şi c e r e r e " . („Discours sur l'econ. polit." P a r McCulloch, t r a d u i t p a r G-me Prevoşt, Geneve, 1825, în a n e x a „Reflexions sur le systeme de Ricardo" a lui P r e v o s t , p . 187). 2

în sus-menţionatul „Discours", McCulloch spune că scopul lui Mill [este] „ d e a d a o deducţie logică p r i n c i p i i l o r economiei politice" (p. 88). Mill „cercetează a p r o a p e t o a t e p r o b l e m e l e p u s e în discuţie. El s-a p r i c e p u t să clarifice şi să simplifice p r o b l e m e l e cele m a i c o m p l i c a t e şi m a i dificile şi să p u n ă î n o r d i n e a lor n a t u r a l ă d i f e r i t e l e p r i n c i p i i a l e ş t i i n ­ ţ e i " (.1. a ) . *) — r i c a r d i e n i i c o n t e m p o r a n i . — Nota 2) — v a l o r i i m u n c i i — Nota traă.

trad.

106

Capitolul douăzeci

Din logica lui Mill se poate trage concluzia că el păstrează integral în mod naiv ca „ordre naturel" *) structura cu totul •nelogică a cărţii lui Ricardo, pe care a m analizat-o mai sus ). 2

[e)] Prevost. [Respingerea unor concluzii ale lui şi James MUL încercări de a demonstra că o mişcare a profitului nu este inevitabilă]

Ricardo permanentă

în ceea ce-1 priveşte pe Prevost, citat mai sus, care la baza lucrării sale „Reflexions etc." pune expunerea, făcută de Mill, a sistemului lui Ricardo, unele din obiecţiile pe care le ridică el se întemeiază pe simpla interpretare greşită, şcolă­ rească a lui Ricardo. De remarcat însă următoarele cu privire la rentă : „ P u t e m să a v e m r e z e r v e f a ţ ă de i n f l u e n ţ a p e c a r e o a u pămîntu­ rile de calitate mai proastă a s u p r a d e t e r m i n ă r i i p r e ţ u r i l o r d a c ă se ţine .seama, a ş a cum se cuvine, de întinderea lor relativă" (Prevost, 1. c , p . 177).

, Prevost citează din Mill următorul pasaj, important şi pentru analiza mea, întrucît aici Mill îşi reprezintă un exemplu în care renta diferenţială apare datorită faptului că new de­ mand — additional demand is supplied by a better, not by a worse soil ), deci ascending l i n e ) . 3

4

„Domnul Mill foloseşte a c e s t e x e m p l u : «Să p r e s u p u n e m că t o a t e p ă m î n t u r i l e c u l t i v a t e d i n t r - o a n u m i t ă ţ a r ă s î n t d e aceeaşi c a l i t a t e şi deci d a u acelaşi profit la c a p i t a l u r i l e . investite, cu e x c e p ţ i a u n u i s i n g u r a c r u , c a r e d ă u n p r o d u s d e şase ori m a i m a r e decît cel p e c a r e - 1 p r o d u c e o r i c a r e altul»-" (Mill. „Elements etc.", 2 - ed., p . 71). „Este cert că, a ş a c u m d e m o n s t r e a z ă d o m n u l Mill, f e r m i e r u l a c e s t u i d i n u r m ă a c r u n u ş i - a r p u t e a spori v e n i t u l p r o v e n i t din a r e n d ă " (adică nu a r p u t e a r e a l i z a u n profit m a i m a r e decît ceilalţi f e r m i e r i ; la P r e v o s t , ideea e s t e foarte prost e x p r i m a t ă ) „şi că cele cinci şesimi d i n p r o d u s a r r e v e n i p r o p r i e t a r u l u i funciar". i n d

4 1

(Aici, prin urmare, avem rentă diferenţială fără scăderea ratei profitului şi fără creşterea preţului produsului agricol). (Acest lucru trebuie să se întîmple cu atît mai frecvent cu cît [803] odată cu dezvoltarea industrială a unei ţări, odată cu *) — „ o r d i n e n a t u r a l ă " . — N o t a trad. ) Vezi K. Marx şi F. Engels. O p e r e , voi. 26, p a r t e a a I l - a , B u c u ­ reşti, E d i t u r a politică, ,1983, p . 171—176. — Nota red. ) — n o u a c e r e r e — c e r e r e a a d i ţ i o n a l ă este s a t i s f ă c u t ă p r i n t r e c e r e a l a u n pământ m a i b u n , n u la u n u l m a i prost. — N o t a trad. ) — l i n i a a s c e n d e n t ă . — Nota trad. 2

3

4

Destrămarea şcolii ricardiene

107

dezvoltarea mijloacelor de comunicaţie şi cu creşterea popu­ laţiei, situaţia trebuie să se îmbunătăţească necontenit, indife­ r e n t cum a r sta lucrurile cu fertilitatea naturală, iar situaţia {relativ mai bună) acţionează ca o fertilitate naturală [mai mare]). „ D a r d a c ă i n g e n i o s u l a u t o r s - a r fi gândit s ă facă o astfel d e p r e s u p u n e r e p e n t r u cazul c o n t r a r , el s-iar fi convins că r e z u l t a t u l a r fi fost a l t u l . Să p r e s u p u n e m că t o a t e p ă m â n t u r i l e s î n t d e a c e e a ş i c a l i ­ t a t e , cu e x c e p ţ i a u n u i a c r u de p ă m â n t d e o c a l i t a t e m a i p r o a s t ă . Că p e .acest u n i c a c r u d e p ă m î n t p r o f i t u l la c a p i t a l u l i n v e s t i t a r r e p r e z e n t a a ş a s e a p a r t e din profitul r e a l i z a t p e ceilalţi a c r i . S e p o a t e c r e d e o a r e că p r o f i t u l d e p e câteva m i l i o a n e d e a c r i t r e b u i e să s c a d ă l a o ş e s i m e d i n p r o f i t u l t r a d i ţ i o n a l ? P r o b a b i l că a c e s t s i n g u r a c r u n u v a e x e r c i t a n i c i o i n f l u e n ţ ă , d e o a r e c e diferitele p r o d u s e (mai a l e s cerealele), c i n d s î n t a d u s e p e p i a ţ ă , n u sânt, a f e c t a t e în m o d s i m ţ i t o r d e c o n c u r e n ţ a u n e i p ă r ţ i a t î t d e mici. D e a c e e a şi s p u n e m noi că a f i r m a ţ i a a d e p ţ i l o r lui R i c a r d o cu p r i v i r e la i n f l u e n ţ a p ă m â n t u r i l o r m a i p r o a s t e t r e b u i e m o d i f i c a t ă p r i n întinderea relativă a p ă m â n t u r i l o r c u f e r t i l i t a t e d i f e r i t ă " XPrevost, 1. c , p . 177, 178).

(Say, în notele la traduction de Constancio *) a [cărţii] lui Ricardo, are doar o singură observaţie justă cu privire la com­ merce etranger ) . Profitul poate fi obţinut şi prin înşelătorie, prin aceea că unul cîştigă ceea ce altul pierde. î n t r - o ţară, pierderea şi cîştigul se egalizează. Nu la fel stau lucrurile între diferite ţări. Şi chiar teoria lui Ricardo consideră — ceea ce Say nu observă — că trei zile de muncă dintr-o ţ a r ă se pot schimba pe o singură zi de muncă din altă ţară. Legea valorii -suferă aici o modificare esenţială. Sau, aşa cum într-o ţară î n t r e skilled, composed labour şi unskilled, s i m p l e ) , există u n anumit raport, tot aşa poate exista între zilele de muncă din diferite ţări. în acest caz, ţ a r a mai bogată exploatează ţara mai săracă, chiar dacă aceasta din u r m ă cîştigă datorită schim­ bului, aşa cum a arătat J. St. Mill în ale sale „Some Unsettled Questions etc." } . 2

3

43

„Noi r e c u n o a ş t e m că, în g e n e r a l , r a t a p r o f i t u l u i a g r i c o l d e t e r m i n ă .rata p r o f i t u l u i i n d u s t r i a l . D a r , în acelaşi t i m p , t r e b u i e r e m a r c a t că a c e a s t a d i n u r m ă a c ţ i o n e a z ă , l a rândul ei, i n m o d n e c e s a r , a s u p r a c e l e i ­ lalte. Când p r e ţ u l c e r e a l e l o r c r e ş t e p î n ă l a u n a n u m i t p u n c t , c a p i t a l u ­ rile i n d u s t r i a l e se î n d r e a p t ă s p r e a g r i c u l t u r ă şi reduc în m o d necesar •profiturile a g r i c o l e " (Prevost, 1. c , p . 179). *) — traducerea lui Constancio. — Nota trad. 2) — comerţul e x t e r i o r . — Nota trad. ) — m u n c a calificată, complexă, şi m u n c a necalificată, simplă. — Nota trad. 42

3

108

Capitolul douăzeci

Obiecţia este justă, dar este formulată extrem de îngust. Vezi mai sus ) . Ricardienii susţin că profitul poate să scadă numai ca ur­ m a r e a creşterii salariului, deoarece odată cu creşterea popu­ laţiei creşte şi preţul la necessaries ), ceea ce este însă o conse­ cinţă a acumulării capitalului, deoarece, pe măsură ce are loc această acumulare, se trece la cultivarea de pămînturi de cali­ tate tot mai proastă. Dar însuşi Ric[ardo] admite că profiturile pot să scadă chiar şi atunci cînd capitalurile cresc mai repede decît populaţia, adică atunci cînd salariile cresc datorită con­ curenţei dintre capitaluri. Acesta-i punctul de vedere al lui A. Smith. Prevost spune : i

2

„Dacă c e r e r e a crescîndă a c a p i t a l u r i l o r s p o r e ş t e p r e ţ u l m u n c i t o r i ­ lor, a d i c ă salariul, n - a r fi o a r e j u s t să "se a f i r m e că oferta crescîndă din p a r t e a aceloraşi c a p i t a l u r i n u p o a t e să s c a d ă p r e ţ u l capitalurilor, cu a l t e c u v i n t e profitul ?" (1. e , p . 188).

Pornind de la baza ric[ardiană] greşită că baisse des pror f i t s ) poate fi explicată numai prin scăderea plusvalorii, deci a supramuncii, deci printr-o valoare mai m a r e [de pe urma] scumpirii obiectelor necesare vieţii pe care le consumă munci­ torii, deci [prin] creşterea valorii muncii, although real retri­ bution of the labourer, instead of being ascending, decli­ nes ) —, pe această bază, el încearcă să demonstreze că o scă­ dere continuă a profitului nu este necesară. în primul rînd, el spune : 3

4

„ S t a r e a de p r o s p e r i t a t e î n c e p e p r i n a face să c r e a s c ă 5

profitul", 6

şi a n u m e profits agricoles ) ; odată cu etat p r o s p e r e ) creşte populaţia, h e n c e ) cererea de agricultural produce ), hence surplusprofits ) fermierului, 7

8

9

„şi c h i a r cu m u l t î n a i n t e de a se t r e c e la c u l t i v a r e a d e noi p ă m î n t u r i , a ş a încît, a t u n c i cînd a c e s t e a îşi e x e r c i t ă i n f l u e n ţ a a s u p r a r e n t e i , r e d u c î n d profiturile, acestea, deşi d i m i n u a t e i m e d i a t , r ă m î n la fel d e r i d i c a t e c u m e r a u înainte... D e ce l a u n m o m e n t d a t se t r e c e l a c u l t i v a r e a ') 2) ) )

1

Vezi v o l u m u l de faţă, p . 99 —102. — Nota red. — obiectele n e c e s a r e vieţii. — N o t a t r a d . — s c ă d e r e a p r o f i t u r i l o r . — JVota trad. — d e ş i s a l a r i u l r e a l a l m u n c i t o r u l u i , î n loc să c r e a s c ă , s c a d e . — Nota trad. ) — p r o f i t u r i l e agricole. — Nota traă. ) — s t a r e a d e p r o s p e r i t a t e . — Nota traă. ) — deci. — Nota traă. ) — p r o d u s a g r i c o l — Nota traă. 9j — cantitate determinată de valoare de întrebuinţare I, a mărfii care funcţionează ca bani. 2

Acesta este fenomenul nemijlocit. Şi de el se cramponează Bfailey]. Forma cea mai superficială în care valoarea de schimb se manifestă ca raport cantitativ în care mărfurile şe schimbă între ele este, după părerea lui Bfailey], valoarea lor. înain­ tarea de la suprafaţă în profunzime nu este îngăduită. El uită chiar raţionamentul simplu că, dacă y coţi de pînză sînt egal cu x pfunzi de paie, această egalitate între lucruri ine­ gale, pînză şi paie, face din ele mărimi egale. Această existenţă a lor ca ceva egal trebuie, totuşi, şă fie diferită [823] de exis­ tenţa lor ca paie şi pînză. Ele sînt egale nu ca paie .şi pînză, ci ca echivalente. De aceea, o parte a egalităţii trebuie să exprime aceeaşi valoare ca cealaltă. Valoarea paielor şi a pînzei nu trebuie să fie, aşadar, nici paie, nici pînză, ci trebuie să fie ceva comun ambelor şi diferit de ambele, ca paie şi pînză. Care este aceasta ? El nu dă nici un răspuns. în loc de a face acest lucru, el trece în revistă toate categoriile economiei poli­ tice, pentru a repeta la infinit litania monotonă că valoarea este raportul de schimb al mărfurilor şi de aceea nu este ceva deosebit de acest raport. iy — valoare ) — valoare 2

reală. — Nota traă. relativă. — Nota traă.

D e s t r ă m a r e a şcolii

ricardiene

147

„Dacă valoarea u n u i obiect este puterea lui de cumpărare, atunci t r e b u i e să existe ceva de c u m p ă r a t . V a l o a r e a n u î n s e a m n ă deci n i m i c pozitiv s a u p r o p r i u m ă r f i i , ci d o a r s i m p l a relaţie î n t r e d o u ă obiecte ca m ă r f u r i c a r e se s c h i m b ă î n t r e ele" ([Bailey. „A Criticai Disertatiori on t h e N a t u r e , .Measures, a n d Causes of V a l u e " , L o n d o n , 1825], p. 4—5).

în această frază este cuprinsă, de fapt, întreaga lui ştiinţă. „If value is nothing but power of purchasing" (a very fine definition, since „purchasing" supposes not only value, but the representation of value as „money"), „it denotes" *) etc. Dar mai întîi să curăţim această frază a lui Bfailey] de ceea ce a fost introdus în ea în mod absolut prin contrabandă. „Purcha­ sing" înseamnă „a cumpăra", înseamnă transformarea banilor în marfă. Banii presupun deja value şi dezvoltarea of value. Aşadar, înainte de toate să evităm expresia „purchasing". Alt­ fel vom explica value prin value. în loc de „purchasing" t r e ­ buie să spunem „exchanging against other objects".. Că „there must be something, to p u r c h a s e " ) este o remarcă absolut superfluă. Dacă „object" ar fi consumat de către producătorii lui ca valoare de întrebuinţare, dacă el nu ar fi decît un mijloc de apropriere a altor obiecte şi nu „marfă", atunci, fireşte, nu ar putea fi vorba de value. 2

La început este vorba de object. Apoi însă relaţia „in which two objects stand to each other" se transformă în „the relation... they stand to each other... as exchangeable com­ modities" ). Obiectele sînt în relaţie of e x c h a n g e ) sau ex­ changeable objects to each other ) . De aceea, ele sînt „comniodities", ceea ce înseamnă else than „objects" ). Dimpotrivă, „relaţia of exchangeable commodities" este sau o aberaţie, căci „not exchangeable objects" nu sînt commodities, sau domnul Bfailey] se bate singur. Objects shall not be exchanged in any proportion w h a t e v e r ) , ci trebuie să se schimbe ca commodi3

4

5

6

7

*) — „ D a c ă valoarea n u e s t e nimic a l t c e v a d e c î t putere de cumpăt rare" (frumoasă definiţie, căci „ c u m p ă r a r e a " p r e s u p u n e nu n u m a i v a ­ l o a r e a , ci r e p r e z e n t a r e a v a l o r i i ca „ b a n i " ) , „ e a î n s e a m n ă " . —' Nota trad. 2) — „a s c h i m b a p e a l t e o b i e c t e " . C ă „ t r e b u i e să f i e ceva d e c u m ­ p ă r a t " . — Nota trad. • . '•') — „în c a r e d o u ă o b i e c t e se află u n u l f a ţ ă d e a l t u l " se t r a n s ­ formă: î n ^relaţia.... d i n t r e ele... ca m ă r f u r i c a r e Se s c h i m b ă î n t r e ele". — Nota trad. : '*) — de s c h i m b . — Nota trad. ) — o b i e c t e c a r e se s c h i m b ă u n e l e p e altele. Nota traă. ••*)• — „mărfuri", ceea c e î n s e a m n ă a l t c e v a d e c î t „ o b i e c t e " . — Nota trad. ) — Obiectele n u t r e b u i e să se s c h i m b e î n t r - o a n u m i t ă p r o p o r ţ i e i — Nota trad. 6

7

148

Capitolul douăzeci

ties, adică trebuie să se raporteze unele la altele ca exchan­ geable commodities, adică ca obiecte care au fiecare o valeur şi care urmează să fie schimbate unele pe altele în funcţie de echivalenţa lor. Cu aceasta Bfailey] ar fi recunoscut că r a t e *) în care ele s-ar schimba, aşadar power ) fiecărei mărfi de a cumpăra celelalte mărfuri, este determinată de valoarea ei, de această valoare, şi nu de această power, care nu este decît o simplă consecinţă. 2

Eliminînd din frază tot ceea ce este greşit, introdus prin contrabandă sau absurd, ea ar suna astfel : Dar stai. Noi trebuie să eliminăm şi altă capcană, altă absurditate. Avem două expresii : „Power" of exchanging of a n object ) etc. (deoarece „purchasing" este nejustificată şi lipsită de sens fără conceptul de bani şi „relation in which" •an object exchanges with other )). Dacă „power" trebuie să în­ semne altceva decît „raport", nu ar trebui să se afirme ca „power of exchanging" is „merely the relation" ) etc. Dacă ar fi acelaşi lucru, atunci ar fi stupid să se folosească două expre­ sii diferite pentru lucruri care n u au nimic comun unele cu altele. Relation of a thing to another is a relation of the two things and cannot be said to belong to either. Power of a thing, on the contrary, is something intrinsic to the thing, although this its intrinsic quality m a y only [824] manifest itself in its relation to other things. F.i. power of attraction is a power of the thing itself, although that power is „latent" as long as t h e r e a r e there n o things to a t t r a c t ) . Aici se încearcă să se prezinte valoarea „obiectului" ca ceva care-i aparţine lui şi care există doar ca u n „raport". De aceea se foloseşte mai întîi cuvîntul „power" şi apoi cuvîntul „relation", 3

4

5

6

Expresia exactă este deci următoarea : *) — r a p o r t u l . — IVota traă. 2) — p u t e r e a . — Nota traă. ) — „ P u t e r e a " d e s c h i m b a u n u i obiect. — Nota traă. ) — „raportul în care" u n obiect s e s c h i m b ă c u a l t u l . — Nota traă. ) — „ p u t e r e a d e s c h i m b " este „ d o a r r a p o r t u l " . — Nota traă. ) — R a p o r t u l d i n t r e u n l u c r u şi a l t u l e s t e u n . r a p o r t î n t r e d o u ă l u c r u r i şi n u s e p o a t e s p u n e că a p a r ţ i n e u n u i a . D i m p o t r i v ă , puterea unui lucru este ceva i n t r i n s e c l u c r u l u i , c h i a r d a c ă a c e a s t ă c a l i t a t e i n t r i n s e c ă a lui s e p o a t e (manifesta n u m a i în r a p o r t e u a l t e l u c r u r i . D e e x e m p l u , p u t e r e a d e a t r a c ţ i e este o p u t e r e a l u c r u l u i însuşi, c h i a r dacă această putere este „latentă" atîta timp cît nu există u n lucru c a r e s ă fie a t r a s . — Nota traă. 3

4

5

6

D e s t r ă m a r e a şcolii r i c a r d i e n e

149

„If t h e v a l u e of a n object i s t h e r e l a t i o n i n w h i c h i t e x c h a n g e s w i t h o t h e r objects, v a l u e d e n o t e s , c o n s e q u e n t l y " (viz. i n c o n s e q u e n c e of t h e „If") „ n o t h i n g , b u t m e r e l y t h e r e l a t i o n i n w i c h t w o o b j e c t s s t a n d t o e a c h o t h e r as e x c h a n g e a b l e objects" ) . 4

Nimeni nu va nega această tautologie. De aici urmează» dealtfel, că „value" of an object „denotes nothing" )< De pildă^ 1 pfund de cafea = 4 pfunzi de bumbac. Care ar fi în acest caz valoarea unui pfund de cafea ? 4 pfunzi de bumbac. Dar valoarea a 4 pfunzi de bumbac ? 1 pfund de cafea. întrucît valoarea u n u i pfund de cafea = 4 pfunzi de bumbac, iar p e de altă parte, valoarea a 4 pfunzi de bumbac = 1 pfund de cafea, este clar că valoarea unui pfund de cafea = 1 pfund de cafea (căci 4 pfunzi de bumbac = 1 pfund de cafea), a = b, b = a. Hence ) a = a. Din această explicaţie rezultă deci că valoarea unei valori de întrebuinţare = cantitatea aceleiaşi valori de întrebuinţare. Aşadar, valoarea unui pfund de cafea n u este .decît 1 pfund de cafea. Dacă 1 pfund de cafea = 4S pfunzi de bumbac, este clar că 1 pfund de cafea > 3 pfunzi de bumbac şi că 1 pfund de cafea < 5 pfunzi de bumbac. Faptul că 1 pfund de cafea > 3 pfunzi de bumbac şi că 1 pfund de cafea < 5 pfunzi de bumbac exprimă, de asemenea, u n raport între cafea şi bumbac, tot aşa cum 1 pfund de cafea = 4 pfunzi de bumbac. Semnul = nu exprimă un raport în mai m a r e m ă s u r ă decît exprimă semnul >> sau semnul '>) — v a l o r i p r e z e n t e , ci n u m a i d e s p r e valori t r e c u t e . — Nota trad. JJ) — u n u i c u a r t e r de grîu. — Nota trad. ) — v a l o a r e a lui este n u m a i ceea ce s-a o b ţ i n u t în s c h i m b u l lui şi, a t î t a t i m p cît el n u e s t e s c h i m b a t , „ r a p o r t u l lui faţă de b a n i " e s t e d o a r i m a g i n a r . — N o t a trad. ) — s c h i m b u l a a v u t loc. — Nota trad. '•') — aceeaşi e x p r e s i e în b a n i a valorii — ca u r m a r e a s c h i m b u r i ­ l o r i n t e r v e n i t e în v a l o a r e a b a n i l o r — î n s e a m n ă , fin t i m p u r i d i f e r i t e i , valori diferite. — Nota trad. ) — p r e ţ u l î n b a n i la v a l o a r e . — N o t a trad. ) — c o m p a r a r e a v a l o r i i d i n t r - o p e r i o a d ă cu cea d i n a l t ă p e r i o a d ă n u constituie o o p e r a ţ i e p e c a r e se b a z e a z ă însăşi p r o d u c ţ i a ? — Nota trad. ) — v a l o a r e a m u n c i i . — Nota traă. Nota

2

:l

r

7

8

10 u

12

166

Capitolul douăzeci

„Rog să n u se î n ţ e l e a g ă că a s a f i r m a că v a l o r i l e m ă r f u r i l o r s e r a p o r t e a z ă u n e l e l a a l t e l e a ş a c u m se r a p o r t e a z ă c a n t i t ă ţ i l e de muncă n e c e s a r e p e n t r u p r o d u c e r e a lor, sau că v a l o r i l e m ă r f u r i l o r se r a p o r ­ tează u n e l e la a l t e l e a ş a c u m se r a p o r t e a z ă valorile muncii. E u a f i r m n u m a i Că, d a c ă p r i m a este j u s t ă , u l t i m a n u p o a t e fi g r e ş i t ă " (i. c , p . 92).

A determina valoarea mărfurilor prin valoarea unei mărfi (şi dacă mărfurile sînt determinate de „value of labour", ele sînt determinate de altă marfă ; value of labour presupune muncă ca marfă), sau a o determina printr-Un al treilea ele­ ment care nu are valoare şi nu este marfă, ci substanţa valorii şi primul care face ca produsele să devină marfă — aceasta este pentru Bfailey] unul şi acelaşi lucru. In primul caz este vorba de o măsură a valorilor mărfurilor, adică, in fact *), de bani, de o marfă în care celelalte mărfuri îşi exprimă valoarea. P e n t r u ca acest lucru să fie ,cu putinţă, valorile mărfurilor trebuie să fie deja presupuse. Atît marfa care măsoară, cît şi mărfurile măsurate trebuie să fie deja identice cu o a treia, în celălalt caz, dimpotrivă, mai întîi este stabilită, această identitate, care, ulterior, îşi găseşte an expression in price, money price or other price ). • . Bfailey] identifică: „măsura invariabilă a valorilor" cu căutarea unei măsuri imanente a valorilor, adică Cu însuşi conceptul de valoarea Atîta t i m p {cît aceste două lucruri sînt confundate, căutarea unei „măsuri invariabile a valorilor" este dictată de instinctul raţiunii. Variabilitatea este tocmai trăsă­ tura caracteristică a valorii. „Invariabilul" exprimă faptul că măsura imanentă a valorilor nu poate fi ea însăşi, la rîndul ei, marfă, valoare, ci, dimpotrivă, ceva care constituie valoarea şi care este, de aceea, şi măsura imanentă a valorii. Bfailey] demonstrează [823] că valorile mărfurilor pot găsi a monetary expression ), că, dacă raportul valoric al mărfurilor este dat, toate mărfurile îşi pot exprima valoarea într-o marfă, chiar dacă aceasta din u r m ă îşi schimbă valoarea. Această marfă rămîne, totuşi, mereu aceeaşi pentru celelalte mărfuri în ace­ laşi timp, căci e a . s e schimbă simultaneously ) în raport cu toate. De aici, el conchide că nu este nevoie de nici u n raport valoric al mărfurilor şi nici nu trebuie căutat u n astfel de raport. Dat fiind că el găseşte că un astfel de raport este repre2

3

4

1

) — de fapt — Nota traă. ?) — o e x p r e s i e î n p r e ţ , în p r e ţ u l - in b a n i Nota trad. ) — e x p r e s i e în b a n i . — N o t a t r a d . ) — s i m u l t a n . — N o t a trad. 3

4

sau în alt

preţ. — '

D e s t r ă m a r e a şcolii r i c a r d i e n e

167

zentat în monetary expression, el n u mai consideră necesar să „înţeleagă" în virtutea cărui fapt este posibilă această expresie, cum este ea determinată şi ce exprimă ea de fapt. Cele spuse sînt, în genere, valabile atît împotriva lui [Bailey], cît şi împotriva lui Malthus, întrucît [Bailey] consi­ deră că, dacă se face din quantity of labour or value of labour *) o măsură a valorii, atunci ar fi vorba de una şi aceeaşi problemă, de una şi aceeaşi sferă. In ultimul caz sînt deja presupuse valorile ă căror măsură este căutată, este deja p r e ­ supusă m ă s u r a exterioară [a acestora], expresia ca valoare [a acestora]. în primul Caz se cercetează geneza şi n a t u r a ima­ nentă a valorii înseşi. î n ' c e l de al doilea — dezvoltarea mărfii în bani, sau forma pe care o capătă valoarea de schimb în procesul de schimb .al mărfurilor. I n primul caz se. a r e în vedere valoarea, independent de această expresie, valoare care, dimpotrivă, , constituie'.premisa acestei expresii. Bfailey],,, ca şi ceilalţi dobitoci, a considerat că a determina valoarea m ă r ­ furilor înseamnă ,a: găsi expresia lor, în bani, an externai mea­ sure of their values ). Dar ceilalţi dobitoci, călăuzindu-se după instinctul raţiunii, spun că această măsură trebuie să aibă în acest caz o valoare, invariabilă, adică sa stea in fact ea însăşi în afara categoriei valoare. [Bailey] spune însă că aici nici nu mai trebuie să se aibă în vedere altceva, deoarece expresia valorii există deja îh practică ' şi că însăşi această expresie are şi poate avea o valoare variabilă fără să-şi p r e ­ judicieze funcţia. ' . între altele; M el însuşi ne-a spus mai sus că 100, sau 200, sau 300 de cuarteri de grîu pot fi produsul muncii ă 6 oameni, adică produsul aceleiaşi cantităţi de muncă, în timp ce la el „value of labour" only: means [the] aliquot p a r t ) pe care aceşti 6 oameni o primesc din cei 100, 200, 300 de cuarteri. Această parte poate fi de 50, 60, 70 de cuarteri per om ,, Aşa­ dar, quantity of labour şi value of that same quantity of labour ) sînt, după el, expressions ) foarte diferite. Şi cum ar putea fi ele aceleaşi, indiferent dacă valoarea ar fi exprimată în prima din ele, sau în a doua, care se deosebeşte în mod esenţial de prima ? Dacă aceeaşi muncă care [a dat] înainte 3 cuarteri de grîu dă acum 1 cuarter, în timp ce aceeaşi muncă, 2

3

57

4

J 2 3

5

) — c a n t i t a t e a de m u n c ă sau v a l o a r e a m u n c i i . — Nota trad. ) — o m ă s u r ă e x t e r i o a r ă a valorii lor. — . N o t a trad. ) —. „ v a l o a r e a m u n c i i " î n s e a m n ă n u m a i p a r t e a alicotă. — N o t a

trad. 4

) — c a n t i t a t e a de m u n c ă şi v a l o a r e a aceleiaşi c a n t i t ă ţ i de m u n c ă . — Nota trad. ' .;. ' ) — e x p r e s i i . — N o t a traă. ' 5

Capitolul douăzeci

168

care a dat înainte 20 de coţi de pînză (sau 3 cuarteri de grîu) dă acum, ca şi înainte, 20 de coţi de pînză, atunci, apreciindu-se după timpul de muncă, 1 cuarter de grîu ar fi [acum] egal cu 20 de coţi de pînză, sau 20 de coţi de pînză ar fi egali cu 1 cuarter de grîu, iar 3 cuarteri de grîu ar fi egali cui 60 de coţi de pînză, în loc de 20. Valorile cuarterului de grîu şi ale cotului de pînză s-ar fi schimbat, aşadar, relatively ). Dar ele nu s-ar fi schimbat, nicidecum, după „value of labour", deoarece 1 cuarter de grîu şi, 20 de coţi de pînză sînt acum, ca. şi înainte, aceleaşi valori de întrebuinţare. Şi este posibil c a 1 cuarter de grîu să nu comande acum o cantitate de muncă mai, m a r e decît înainte. 1

Dacă considerăm marfa singulară, atunci afirmaţia lui Bfailey] nu are absolut nici u n sens. Dacă timpul de muncă necesar pentru producerea cizmei se reduce cu o Zecime, atunci se micşorează şi valoarea cizmei cu o zecime şi comparativ,. expressed in all other commodities, when the labour required for their production has remained the same or has not desoreased at the same r a t e ) . Gu toate acestea, valoarea muncii, de pildă salariul zilnic în atelierele de cizmărie, ca şi în toate celelalte industries, poate să fi rămas neschimbat sau chiar să fi crescut. In cizma singulară este cuprinsă mai puţină muncă, deci şi mai puţină muncă plătită. Dar cînd se vorbeşte despre valoarea muncii, nu se are în vedere că [pentru] o oră de muncă, pentru o cantitate mai mică de muncă, se plăteşte mai puţin decît [pentru] o cantitate mai mare. Afirmaţia lui Bfailey] ar putea avea un sens numai dacă ar fi raportată la produsul total al capitalului. Să admitem că 200 de cizme ar fi produsul aceluiaşi capital (şi al aceleiaşi munci) care înainte producea 100 de cizme. în acest caz, valoarea celor 200 de cizme ar fi aceeaşi cu cea a 100 de cizme. Şi atunci s-ar putea spune că cele 200 de cizme se raportează la 1 000 de coţi depînză (să zicem că acestea ar fi produsul unui capital de 200 1. st.), ca valoarea muncii puse în mişcare de cele două capitaluri. în ce sens ? Oare în sensul în care acest lucru a r fi p u t u t fi spus şi despre [833] raportul dintre cizma singulară şi cotul de pînză ? 2

*) — relativ. — Nota trad. ) — e x p r i m a t în t o a t e celelalte m ă r f u r i , . a t u n c i cînd m u n c a n e c e ­ s a r ă p e n t r u p r o d u c e r e a lor a r ă m a s aceeaşi s a u n u a s c ă z u t în a c e e a ş i m ă s u r ă . — JVota trad. 2

D e s t r ă m a r e a şcolii

ricardiene

169

Valoarea muncii este partea din timpul de muncă care este cuprinsă într-o marfă şi pe care muncitorul şi-o apro­ priază ; ea este partea din produs în care este întruchipat timpul de muncă care aparţine muncitorului. Dacă, prin ur­ mare, întreaga valoare a unei mărfi se descompune în timp de muncă plătit şi în timp de muncă neplătit şi dacă raportul dintre timpul de muncă neplătit şi cel plătit este acelaşi, cu alte ctivinte dacă plusvaloarea constituie în toate mărfurile aceeaşi proporţie din valoarea totală, atunci este limpede că, dacă mărfurile se raportează unele la altele ca şi cantităţile de muncă totală cuprinse în ele, ele trebuie să se raporteze unele la altele şi ca părţi alicote ale acestor cantităţi de muncă totală, deci şi ca timpul de muncă plătit dintr-o marfă la timpul de muncă plătit din altă marfă. M : M ' = Tmt (timpul de muncă total [materializat în M] : T m t ' (timpul de muncă total [materializat în M'|). Tmt • . • „ „•• - . Tmt' = timpul de munca plătit m M, si = x • x — timpul de muncă plătit în M', deoarece se presupune că în ambele mărfuri timpul demuncă plătit constituie aceeaşi parte alicotă a timpului de muncă total. M : M" = Tmt : Tmt'. „, . „ ,, Tmt Tmt', Tmt : Tmt = x x Tmt T m t' si M : M' x x sau mărfurile se raportează unele la altele ca timpurile demuncă plătite cuprinse în ele, adică ca values of labour con­ tained in t h e m v

Dar în cazul acesta, value of labour nu este determinată aşa cum vrea Bfailey], ci este determinată ea însăşi prin timpul de muncă. Mai departe, făcînd abstracţie de transformarea valorilor în preţuri de producţie şi analizînd numai valorile, capitalurile constau din diferite aliquot parts of variable and constant *) — v a l o r i l e m u n c i i c u p r i n s e î n ele. — Nota

trad.

Capitolul douăzeci

170

capitals. Hence, as far as values a r e considered, t h e surplus values are not equal or the paid labour is not an equal aliqout part of the total labour a d v a n c e d ) . în genere, w a g e s ) — s â u values of labour — ar fi aici indicii ale values of commodities ), n u ca values, nu în măsura în care wages cresc sau scad, ci în măsura în care cantitatea de muncă plătită cuprinsă într-o marfă şi reprezentată în salarii ,ar fi un; indiciu al, cantităţii totale de muncă cuprinsă într-p marfă relativă,. î n t r - u n cuvînt, problema ar fi următoarea : dacă valorile mărfurilor se raportează unele la altele ca Tm : T m ' (cantită­ ţile de timp de muncă cuprinse în ele), se, raportează şi ca Tm Tm' ' : -—— , (cantităţile de timp de muncă plătită cuprinse 1

2

3

în ele), dacă proporţia dintre, timpul de muncă plătit şi timpul de muncă neplătit ar fi în toate mărfurile aceeaşi, deci dacă timpul de muncă plătit ar fi întotdeauna egal cu timpul de muncă total, oricare ar fi el, împărţit la x. Dar acest „dacă" nu corespunde realităţii. Presupunînd chiar că muncitorii din diferite ramuri muncesc un timp de muncă suplimentar egal, raportul dintre timpul de muncă plătit şi cel folosit este, totuşi, diferit în diferitele ramuri pentru că raportul dintre immediate labour employed ) şi accumulated, labour employed ) este şi el diferit. De exemplu, V + C şi V + C . în ambele cazuri, timpul de muncă neplătit = 1/10. î n prima marfă ar fi 105, în cea de-a doua — 101. Timpul de muncă plătit ar fi în primul caz egal cu 1/2 din munca avansată, iar în al doilea caz — numai cu 1/10. [834] Bailey spune : ' 4

5

50

50

10

90

„Dacă m ă r f u r i l e se r a p o r t e a z ă u n e l e l a a l t e l e c a şi c a n t i t ă ţ i l e de .muncă c a r e ' l e p r o d u c , e l e t r e b u i e . s ă se r a p o r t e z e u n e l e l a a l t e l e şi că v a l o r i l e acestei m u n c i , : căci c o n t r a r i u l a r p r e s u p u n e în , m o d n e c e s a r că două m ă r f u r i A şi B p o t fi egale ca v a l o a r e , deşi . Valoarea m u n c i i •folosite în u n a din ele a r fi m a i m a r e sau, m a i m i c ă decît cea folosită în cealaltă, sau că A şi B p o t fi i n e g a l e ca v a l o a r e , deşi munca;.folosită p e n t r u fiecare din ele a r fi egală ca v a l o a r e . D a r a c e a s t ă diferenţă în !

1

*) — p ă r ţ i alicote de capital v a r i a b i l şi capital constant. De aceea, î n , m ă s u r a în c a r e se i a u în c o n s i d e r a ţ i e . valorile, p l u s v a l o r i l e n u sînt e g a l e s a u m u n c a p l ă t i t ă n u este o p a r t e alicotă egală a m u n c i i totale a v a n s a t e . — N o t a trad.: ) — salariile. — Nota trad. ./>••:.:•• •• ) — valorilor mărfurilor, — Nota trad. ) — munca nemijlocită folosită. — Nota trad. ,) — m u n c a a c u m u l a t ă folosită. — Notă traă.' '• 2 3 4 5

D e s t r ă m a r e a şcolii r i c a r d i e n e

171

valoare a două mărfuri produse de o muncă de o valoare egală ar. fi i n c o m p a t i b i l ă cu egalitatea recunoscută a profiturilor, pe care domnul Ricardo, împreună cu alţi autori, o recunoaşte" (1. c , p . 79, 80).

în ultima frază, Bailey dibuieşte fără să vrea o obiecţie j u s t ă la adresa lui Ric[ardo], care identifică direct profitul cu surplus value şi values cu cost-prices. Formulată just, această obiecţie este următoarea : dacă mărfurile se vînd la valorile lor, ele dau profituri inegale, deoarece atunci profitul este egal cu plusvaloarea-care este cuprinsă în ele. Aşa este just. N u este vorba de a combate teoria valorii, ci a blunder of *) Ricardo în aplicarea acestei teorii. Dar cît de departe era Bfailey] în pasajul citat mai sus de înţelegerea justă a problemei reiese din următoarea frază : „Ricfardo] consideră, d i m p b t r i v ă , că v a l o a r e a m u n c i i p o a t e să crească s a u să s c a d ă f ă r ă să i n f l u e n ţ e z e v a l o a r e a mărfii. A c e a s t ă a f i r ­ m a ţ i e se deosebeşte, evident, foarte: m u l t de .prima şi j u s t e ţ e a e i d e p i n d e efectiv de falsitatea celeilalte s a u d e a f i r m a ţ i a c o n t r a r ă " (1. c , p . 81).

Dobitocul a spus singur, că. rezultatul aceleiaşi munci poate să fie'lOO, 200, său 300 de cuarteri de grîu. Aceasta determină raportul dintre cuarterul de grîu şi celelalte mărfuri, indife­ rent cum ar varia valoarea muncii, cu alte cuvinte, indiferent cît din 100, 200 sau 300 de cuarteri pot reveni muncitorului. Dobitocul a r fi • fost cît de cît consecvent dacă ar fi spus : values of labour pot să crească sau scadă, şi totuşi values of commodities se raportează unele la altele, ca şi values of. labour, deoarece, potrivit unei premise greşite, creşterea sau scăderea of wages being general, and the value of wages being always the same proportionate part of the whole quantity of labour .employed ). 2

[y)Confuzia

pe care o face Bailey şi profit]

între

valoare

„ P o s i b i l i t a t e a de a exprima v a l o a r e a m ă r f u r i l o r n u a r e nici o l e g ă ­ t u r ă cu statornicia valorilor lor"

{Indeed, not ! but it has much to do with first finding the value, before expressing it ; finding in what w a y the values *) ;—- o g r e ş e a l ă a lui. — Nota trad. ) — s a l a r i u l u i este g e n e r a l ă , iar v a l o a r e a • s a l a r i u l u i este î n t o t ­ d e a u n a aceeaşi ca parte proporţională din c a n t i t a t e a totală d e m u n c ă folosită. — Nota traă. 2

Capitolul douăzeci

172

in use, so different from each other, fall under the common, category and denomination of values, so that the value of the one may be expressed in the other *)}, „nici în c o m p a r a ţ i e unele cu altele, nici cu mijlocul de s c h i m b folosit. D u p ă c u m n u a r e nici o l e g ă t u r ă nici posibilitatea d e a c o m p a r a întreele aceste expresii ale valorii".

{If the value of different commodities are expressed in t h e same third. commodity, however Variable its value may be,, it is of course very easy to compare these expressions, already possessed of a common denomination ).} 2

„ D a c ă A v a l o r e a z ă 4B sau 6B"

(the difficulty consist in equalising A with any portion of B : and this is only possible if there exists a common unity for A and B, or if A and B are different representations of the same unity. If all commodities are to be expressed in gold, money, the difficulty remains the same. There m u s t be a com­ mon unity between the gold and each of the other commodities ) 3

„şi d a c ă C v a l o r e a z ă 8B sau 12B, — a c e s t e a s î n t î m p r e j u r ă r i c a r e nu fac nici o deosebire în posibilitatea de a exprima valoarea lui A şi C în B şi, desigur, nici o deosebire în posibilitatea d e a c o m p a r a î n t r e ele v a l o a r e a lui A şi v a l o a r e a lui C d a c ă a c e s t e a sînt e x p r i m a t e într-oa t r e i a m a r f ă , B " (p. 104, 105).

But how to express A in B or C ? A, B, C must all be considered as something different from what they are as things, products, values in use, to express „them" in each other, or, what comes to the same unity. Thing to treat them as equiva­ lent expressions of the same unity. A = 4B. Then the value !

) — Ce-i d r e p t , n u are, d a r e a a r e o l e g ă t u r ă cu a f l a r e a valorii î n a i n t e ca a c e a s t a să-şi fi găsit o e x p r e s i e , ou a f l a r e a căii p e care v a l o ­ r i l e de î n t r e b u i n ţ a r e , care sînt a t î t de diferite u n e l e de altele, se înca­ d r e a z ă în aceeaşi categorie, în aceeaşi d e n u m i r e de valori, în a ş a fel încît v a l o a r e a u n u i lucru să p o a t ă fi e x p r i m a t ă în a l t u l . — Nota trad. ) — D a c ă v a l o a r e a diferitelor m ă r f u r i este e x p r i m a t ă în aceeaşi a t r e i a m a r f ă , oricît de v a r i a b i l ă a r fi v a l o a r e a acesteia, este, f i r e ş t e , f o a r t e uşor de a c o m p a r a î n t r e ele a c e s t e expresii, c a r e a u d e j a o d e n u ­ m i r e c o m u n ă . — Nota trad. ) —• dificultatea constă în a egaliza A cu o c a n t i t a t e din B, şi a c e s t l u c r u este posibil n u m a i dacă e x i s t ă o u n i t a t e c o m u n ă p e n t r u A şi B s a u d a c ă A şi B sînt înfăţişări diferite a l e aceleiaşi. u n i t ă ţ i . D a c ă t o a t e m ă r f u r i l e îşi pot găsi e x p r e s i a î n a u r , în b a n i , dificultatea rămîneaceeaşi. T r e b u i e să existe o u n i t a t e î n t r e a u r şi t o a t e celelalte m ă r f u r i . — Nota t r a d . 2

3

D e s t r ă m a r e a şcolii

ricardiene

173

••of A is expressed in 4B, a n d the value of 4B in A, so t h a t both sides express the same. They are equivalents. They are both equal expressions of value. It would be the same if they w e r e unequal ones or A > 4 B , A < 4 B . In all these cases they are as far [835] as they are values, only different or equal in 'quantity, but always quantities of the, same quality. The diffi­ culty is to find this q u a l i t y ) . 1

„Condiţia n e c e s a r ă în p r o c e s u l de m ă s u r a r e a valorii este de a •aduce m ă r f u r i l e c a r e t r e b u i e m ă s u r a t e la u n numitor comun"

(de exemplu, pentru a compara un triunghi cu toate celelalte poligoane nu trebuie decît să le transformi pe acestea din u r m ă în triunghiuri, to express t h e m in triangles. But to do this the A and the polygon are in fact susposed as identities, diffe­ rent figurations of the same — space )}, 2

.„ceea ce se p o a t e face cu aceeaşi u ş u r i n ţ ă în orice m o m e n t ; sau, m a i «exact, ceea ce e x i s t ă deja î n t r - o f o r m ă finită, d e o a r e c e în p r a c t i c ă sînt î n r e g i s t r a t e t o c m a i preţurile m ă r f u r i l o r , a d i c ă r a p o r t u l lor valoric faţă de b a n i " (1. c , p. 112). „A măsura v a l o a r e a este acelaşi l u c r u cu a o exprima" (1. a , p. 152).

Aici, individul ne apare în toată splendoarea. Noi găsim values măsurate, exprimate în prices. Putem, aşadar, să nu ştim [spune Bailey] ce anume este valoarea. Dezvoltarea mă­ s u r i i valorilor în bani şi, mai departe, dezvoltarea banilor ca etalon al preţurilor sînt confundate de el cu descoperirea conceptului de valoare în dezvoltarea ei ca măsură imanentă a mărfurilor în cadrul schimbului. De aceea, el are dreptate cînd afirmă că aceşti bani nu trebuie să fie o marfă cu o 4 — D a r c u m p o a t e fi exprimat A în B sau C ? M ă r f u r i l e A, B şi C t r e b u i e c o n s i d e r a t e ca ceva diferit de ceea ce sînt ele ca l u c r u r i , p r o d u s e , valori d e î n t r e b u i n ţ a r e , c h i a r d a c ă „ele" sînt exprimate unele în altele, sau, ceea ce î n s e a m n ă acelaşi lucru, c h i a r d a c ă s î n t t r a t a t e c a e x p r e s i i e c h i v a l e n t e ale aceleiaşi u n i t ă ţ i . A = 4B ; a ş a d a r , v a l o a r e a lui A e s t e exprimată în 4B, i a r v a l o a r e a 4B este e x p r i m a t ă î n a ş a fel încît a m î n d o u ă p ă r ţ i l e e x p r i m ă acelaşi lucru. Ele sînt e c h i v a l e n t e , ele s î n t a m î n d o u ă e x p r e s i i egale a l e valorii. N u a r e nici o i m p o r t a n ţ ă dacă e l e s î n t e x p r e s i i inegale, d a c ă A > 4B s a u A < 4B. î n t o a t e a c e s t e c a z u r i , ele sînt, în m ă s u r a în c a r e s î n t valori, diferite sau egale n u m a i s u b r a p o r t c a n t i t a t i v , d a r î n t o t d e a u n a c a n t i t ă ţ i a l e u n e i a şi aceleiaşi calităţi. Dificultatea este de a găsi a c e a s t ă calitate. — Nota trad. '-) — să le e x p r i m i în t r i u n g h i u r i . D a r p e n t r u a face acest l u c r u , t r i u n g h i u l şi poligonul t r e b u i e să fie p r e s u p u s e a fi identităţi, expresii idiferite a l e aceluiaşi — s p a ţ i u l . — Nota trad.

174

Capitolul douăzeci

valoare invariabilă ; de aici, el trage însă concluzia că nu estenecesară o determinare a valorii independentă, distinctă de marfa însăşi. De îndată ce valoarea mărfurilor este dată ca unitate comună, măsurarea valorii lor relative coincide cu exprimarea acestei valori. Dar noi nu obţinem expresia atîta timp cît nu descoperim unitatea, care e diferită de existenţa nemijlocită a mărfurilor. Iată chiar exemplul dat de e l ) ' : Distance between A and B. To speak of their distance they are already supposed as being both points' (or line's) of space. Being commuted in points,' and points of the same line, t h e i r ' distance may be expressed in inches, or feet etc.' The. unity of the two commo­ dities A and B is, at the first' view, their exchangeability. They are „exchangeable" objects.' As „exchangeable" objects they are magnitudes of the same denomination. But this ,,their" existence as an „exchangeable" object must be different from their existence as values in use. What is it ? ) . 1

2

Banii sînt ei înşişi, expresia valorii, o presupun. Ca etalon al preţurilor, banii, la rîndul lor, presupun transformarea (teo­ retică) a mărfii în bani. Dacă valorile tuturor mărfurilor sînt prezentate ca preţuri în bani, atunci eu pot să le compar ; d e fapt, ele sînt deja comparate. Dar pentru a prezenta valorile ca preţuri, valoarea mărfurilor trebuie să se fi prezentat în prealabil ca bani. Banii reprezintă doar forma în care valoarea mărfurilor apare în procesul circulaţiei. Cum pot eu însă să exprim x cotton ) în y bani ? Aceasta întrebare se reduce însă la următoarele : cum pot eu îri genere să exprim o marfă î n altă marfă, sau să prezint mărfurile ca echivalente ? Răspunsul îl dă numai analiza valorii, independent de expresia pe care o găseşte o marfă în altă marfă. 3

*) Vezi v o l u m u l de faţă, p . 14—15. — Nota red. ) — D i s t a n ţ a d i n t r e A şi B. A v o r b i de d i s t a n ţ a d i n t r e ele t r e ­ b u i e în orice caz să se p r e s u p u n ă că a m b e l e p u n c t e (sau linii) se află în spaţiu. A t u n c i cînd ele sînt t r a n s f o r m a t e în p u n c t e şi p u n c t e a l e aceleiaşi linii, d i s t a n ţ a d i n t r e ele p o a t e fi e x p r i m a t ă în ţoii, p i c i o a r e e t c . Unitatea, celor două m ă r f u r i A şi B e s t e - — la p r i m a v e d e r e — p o s i b i l i t a t e a lor de a fi s c h i m b a t e . Ele s î n t - obiecte „ c a r e se p o t s c h i m b a " . î n calitate de obiecte „ c a r e se p o t s c h i m b a " , ele sînt .mărimi p u r t î n d aceeaşi d e n u m i r e . D a r a c e a s t ă e x i s t e n ţ ă „a l o r " câ o b i e c t e „ c a r e se pot s c h i m b a " t r e b u i e să fie diferită de e x i s t e n ţ a lor ca v a l o r i de î n t r e b u i n ţ a r e . Ce este a c e a s t a - ? . — N o t a trad. ) — b u m b a c . — Nota trad. 2

3

175

D e s t r ă m a r e a şcolii r i c a r d i e n e

„Este o e r o a r e a considera... că p o a t e să e x i s t e u n r a p o r t v a l o r i c î n t r e m ă r f u r i a p a r ţ i n â n d u n o r p e r i o a d e diferite, ceea ce, p r i n însăşi firea l u c r u r i l o r , este imposibil ; şi d a c ă n u e x i s t ă nici u n r a p o r t , a t u n c i el nici n u p o a t e fi m ă s u r a t " (p. 113). 1

Aceeaşi aberaţie ca mai sus )- Cînd banii funcţionează deja ca mijloc de plată, exists „the relations of value between com­ modities at different periods" ) . întregul proces al circulaţiei este compararea permanentă of values between commodities at different periods. 2

„Dacă ei" (banii) „nu sînt u n b u n mijloc de c o m p a r a r e a m ă r f u r i ­ lor î n p e r i o a d e diferite..., a t u n c i î n s e a m n ă că ei n u p o t să î n d e p l i n e a s c ă o funcţie î n t r - u n caz în c a r e ei nu ă u d e î n d e p l i n i t nici o funcţie" (p. 118). ' :

A

h

Ca mijloc de plată şi tezaur, banii trebuie să îndeplinească această funcţie... De fapt, secretul întregii absurdităţi, care oozes aut in the following phrase ), copiată p u r şi simplu după „verbal obser­ ver" , îmi întăreşte convingerea-că Bfailey] a făcut uz, ca pla­ giator, de „verbal,observations", pe care le-a trecut cu atîta grijă sub tăcere : 3

;

:

[836] „ A v u ţ i a este u n a t r i b u t a l omului, v a l o a r e a este u n a t r i b u t al m ă r f u r i l o r . Bogat este u n o m s a u o c 6 m u n i t a t e ; v a l o r o a s a e s t e o p e r i a s a u u n d i a m a n t " (p. 165).

A pearl or a diamond is valuable as a, pearl or a diamond,, that is by their qualities as values in use for men, that is as — riches. But there is nothing in a pearl or, a diamond by which a relation of exchange between them is given ) etc. Bfailey] devine deodată un filozof profund : 4

„ E x i s t ă o deosebire î n t r e m u n c a , c o n s i d e r a t ă cauză g e n e r a l î n t r e cauza şi măsura valorii" (p. .170 sg§.).

şi măsură,

în

Există, de fapt, o deosebire foarte m a r e (pe care însă o trece cu vederea Bfailey]) între „measure" ) (în sensul de bani) 5

') Vezi v o l u m u l de faţa, p. 158—160 şi 165. — Nota red. ) — e x i s t ă „ r a p o r t u r i valorice î n t r e m ă r f u r i a p â r ţ i n î r i d u n o r p e ­ r i o a d e diferite".—• Nota trad. ) — iese la i v e a l ă în u r m ă t o a r e a frază. — Nota trad. '') — O p e r l ă s a u u n d i a m a n t au v a l o a r e ca perlă sau ca d i a m a n t , a d i c ă în v i r t u t e a calităţilor lor ca valori de î n t r e b u i n ţ a r e p e n t r u o a m e n i — r e s p e c t i v ca avuţie. D a r p e r l a sau d i a m a n t u l n u conţin n i m i c c a r e s ă d e t e r m i n e o r e l a ţ i e de s c h i m b î n t r e ele. — Nota trad. ) — „ m ă s u r a " . — Nota trad. • 2

3

s

Capitolul douăzeci

176 1

şi „cause of value" ). „Cause" of value transformă valorile de întrebuinţare în value. Măsura exterioară a valorii presupune deja existenţa valorii. Aurul, de pildă, poate să măsoare value of cotton ) numai dacă aurul şi bumbacul, ca value, posedă o unitate diferită de ambele. „Cause" of value este substanţa valorii şi de aceea şi măsura ei imanentă. 2

„ T o a t e împrejurările... care, mijlocit sau nemijlocit, e x e r c i t ă o • a n u m i t ă influenţă a s u p r a conştiinţei o a m e n i l o r în c a d r u l s c h i m b u l u i de m ă r f u r i p o t fi c o n s i d e r a t e cauze a l e valorii" (p. 182, 183).

Aceasta nu înseamnă, de fapt, decît următoarele : Cauza valorii unei mărfi sau a echivalenţei dintre două mărfuri o constituie împrejurările care-1 determină pe vînzător sau chiar pe cumpărător să considere ceva drept valoare sau echivalent al unei mărfi. „împrejurările" care determină valoarea unei mărfi nu sînt nicidecum mai mult recunoscute datorită fap­ tului că sînt calificate drept împrejurări care influenţează „the mind" ) a participanţilor la schimb şi care, ca astfel d e î m p r e ­ jurări, zac şi în conştiinţa (sau poate nu, sau poate sînt repre­ zentate deformat) a participanţilor la schimb. Aceleaşi împrejurări (independente de mind, deşi o influ­ enţează) care-i constrâng pe producători să-şi vîndă produsele ca mărfuri — împrejurări care deosebesc o formă a producţiei sociale de alta — conferă produselor lor (chiar şi pentru con­ ştiinţa lor) o valoare de schimb independentă de valoarea de întrebuinţare. Conştiinţa lor poate să nu ştie ce determină in fact valoarea produselor lor, sau pentru ea poate să nici nu existe ceea ce face din aceste produse ale lor valori. Ei sînt în relaţii care le determină conştiinţa fără a fi obligaţi să ştie acest lucru. Fiecare poate să folosească, banii ca bani fără să ştie ce anume sînt banii./Categoriile economice se reflectă în con­ ştiinţă într-un mod foarte deformat. [Bailey] deplasează pro­ blema în domeniul Conştiinţei, deoarece cu teoria nu poate merge mai departe. în loc să spună ce înţelege el prin „valoare" (sau prin „cause of value"), Bfailey] ne spune că ea este ceea ce îşi reprezintă cumpărătorul şi vînzătorul în actul schimbului. De fapt, la baza acestei fraze, care se vrea filozofică, stau următoarele : 3

2 3

— „cauza valorii".. — Nota t r a d . ) — v a l o a r e a b u m b a c u l u i . — Nota ) — „conştiinţa". — Nota trad.

trad.

D e s t r ă m a r e a şcolii

177

ricardiene

1. Le prix courant *) este determinat de diferite î m p r e ­ jurări care se exprimă în raportul dintre cerere şi ofertă, şi ca atare influences „the mind" of the operators on the m a r ­ k e t ) . Foarte importantă descoperire ! 2. La transformarea valorilor mărfurilor în preţuri de cost se au în vedere „diferite circumstances" ), câre, ca „baze pen­ t r u compensaţie", exercită influenţă on t h e m i n d ) sau i se înfăţişează ca atare. Toate aceste baze pentru compensaţie exercită însă influenţă numai asupra conştiinţei capitalistului în calitatea sa de capitalist şi decurg din însăşi n a t u r a produc­ ţiei capitaliste, şi nu din concepţia subiectivă a cumpărătorului şi vînzătorului. în capetele lor, ele există, dimpotrivă, ca „adevăruri eterne" de la sine înţelese. 2

3

4

5

Ca şi predecesorii săi, Bfailey] catches a t ) de confuzia pe care o face Ricfardo] între values şi cost prices in order to prove that value is not determined b y labour, because cost prices are deviations from v a l u e s ) . Acest lucru este absolut just în comparaţie cu identificarea pe care o face Ricfardo], d a r nu în comparaţie cu problema însăşi. în legătură cu aceasta, Bfailey] citează, în primul rînd, ceea ce spune însuşi Rficardo] despre change in the relative values of [837] commodities, in consequence of a rise in the value of l a b o u r ) . El citează mai departe „influenţa timpului" (deosebirea în timpul de producţie, fără prelungirea timpului de muncă), acelaşi caz pentru care şi-a făcut scrupule Mill ). Adevărata contradicţie generală — the very existence of an average rate of profit, despite the different composition of capital, its different times of circulations ) etc. —, el n u o sesi­ zează. El nu face decît să repete formele singulare în care 6

7

8

9

x

) — P r e ţ u l de p i a ţ ă . — Nota trad. ) — i n f l u e n ţ e a z ă „ c o n ş t i i n ţ a " celor c a r e fac t r a n z a c ţ i i p e p i a ţ ă . — Nota trad. ) — î m p r e j u r ă r i . — Nota trad. '') — a s u p r a conştiinţei. — Nota trad. ) — se a g a ţ ă . — Nota trad. ) — v a l o r i şi p r e ţ u r i l e d e cost p e n t r u a d e m o n s t r a că v a l o a r e a n u e s t e d e t e r m i n a t ă de m u n c ă , deoarece p r e ţ u r i l e de cost s e a b a t de l a v a l o r i . — Nota t r a d . ) — s c h i m b a r e a valorilor r e l a t i v e a l e m ă r f u r i l o r ca u r m a r e a unei c r e ş t e r i a valorii m u n c i i . — Nota trad. ) Vezi v o l u m u l de faţă, p. 86—88. — Nota red. ) — însăşi e x i s t e n ţ a unei rate medii a profitului, în pofida c o m ­ poziţiei diferite a c a p i t a l u l u i , a t i m p u r i l o r l u i de c i r c u l a ţ i e diferite. — Nota trad. 2

3

5

6

7

8 s

Capitolul douăzeci

178

apare contradicţia care i-a preocupat deja pe Ricfardo] şi pe urmaşii lui. Aici, el este deci un simplu imitator : el nu duce critica nici cu un pas mai departe. în continuare, el relevă : cheltuielile de producţie con­ stituie principala cauză of „value", deci principalul element al valorii. El relevă însă în mod just — ceea ce au făcut deja [alţi autori] de după Ricfardo] — că însuşi conceptul de chel­ tuieli de producţie are accepţie diferită. El însuşi se declară, în ultimă instanţă, ele acord cu Torrens, că valorile sînt deter­ minate de capitalul avansat, ceea ce este just pentru costprices, dar absurd dacă acesta nu este dedus din valoare, adică dacă valoarea mărfurilorurmează să fie dedusă dintr-un raport mai dezvoltat, din valoarea capitalului, şi nu invers. Ultima sa obiecţie este aceasta : valorile mărfurilor nu pot fi măsurate prin timpul de muncă dacă timpul de muncă din­ tr-o ramură de activitate nu este egal cu timpul de muncă din altă ramură de activitate, astfel încît aceeaşi marfă în care se întruchipează, de pildă, 12 ore de muncă efectuate de u n inginer să aibă o valoare de două ori mai m a r e decît marfa în care se întruchipează 12 ore de muncă efectuate de un field labourer ). Aceasta înseamnă : o zi de muncă simplă, de exem­ plu, nu este măsură a valorii dacă există alte zile de muncă care se raportează ca composite days to the days of simple l a b o u r ) . Ricfardo] a demonstrat că acest fapt n u împiedică măsurarea mărfurilor prin timpul de muncă dacă raportul dintre simple and composite l a b o u r ) este d a t . El a omis, ce-i drept, să arate cum se dezvoltă şi cum se determină acest raport. Aceasta se referă la tratarea salariului şi se reduce, în ultimă instanţă, la valoarea diferită a capacităţii de muncă înseşi, adică l a cheltuielile ei de producţie diferite (determi­ nate de timpul de muncă). Frazele în care Bfailey] exprimă cele de mai sus sînt următoarele : 1

1

2

3

5 8

„ N i m e n i n u contestă, de fapt, că cheltuielile de producţie consti­ t u i e cea m a i i m p o r t a n t ă condiţie, c a r e d e t e r m i n ă c a n t i t a t e a î n c a r e se s c h i m b ă m ă r f u r i l e din a c e a s t ă c a t e g o r i e " (în c a r e n u e x i s t ă m o n o p o l y ) şi î n c a r e e s t e posibilă a n i n c r e a s e p r i n i n c r e a s e of i n d u s t r y ) ) , „ d a r cei 4

5

*) — m u n c i t o r agricol. — Nota traă. ) — zilele d e m u n c ă c o m p l e x ă l a zilele d e m u n c ă s i m p l ă . Nota traă. ) — m u n c a s i m p l ă şi m u n c a c o m p l e x ă . — Nota traă. ) — m o n o p o l . — Nota trad. ) — o c r e ş t e r e p r i n e x t i n d e r e a producţiei. — Nota trad. 2

3 4

5

—

D e s t r ă m a r e a şcolii r i c a r d i e n e

179

m a i b u n i economişti ai noştri î n ţ e l e g în mod diferit cheltuielile de p r o d u c ţ i e ; unii c o n s i d e r ă că cantitatea de muncă c h e l t u i t ă p e n t r u p r o ­ d u c e r e a unei m ă r f i a r constitui cheltuielile ei ; alţii c o n s i d e r ă că capitalul folosit pentru aceasta m e r i t ă a c e a s t ă d e n u m i r e " (1. c , p. 200). „Ceea ce m u n c i t o r u l p r o d u c e fără capital îl costă p e a c e s t a m u n c a sa, ceea ce p r o d u c e capitalistul îl costă p e a c e s t a c a p i t a l u l s ă u " (p. 201).

(Tocmai acest considerent determină poziţia lui Torrens. Pe capitalist nu-1 costă nimic munca pe care el o foloseşte, pe el. îl costă numai capitalul, pe care-1 cheltuieşte pentru salariu.) „ V a l o a r e a m a s e i de m ă r f u r i p e n t r u a c e a s t a " (p. 206).

este d e t e r m i n a t ă de c a p i t a l u l

folosit

împotriva determinării valorii mărfurilor pur şi simplu prin quantity of labour contained in them *) : „Acest l u c r u nu poate fi just, de v r e m e ce noi p u t e m găsi e x e m p l e d e a c e s t gen : 1. Cazuri cînd două m ă r f u r i sînt p r o d u s e de o c a n t i t a t e egală de m u n c ă , d a r sînt, totuşi, v î n d u t e pe c a n t i t ă ţ i diferite de b a n i . 2. Cazuri cînd d o u ă m ă r f u r i care e r a u î n a i n t e egale ca v a l o a r e a u d e v e ­ nit i n e g a l e ca v a l o a r e f ă r ă ca c a n t i t a t e a de m u n c ă folosită p e n t r u fiecare din ele să se fi s c h i m b a t î n t r u c î t v a " (p. 209). „ N u este u n r ă s p u n s satisfăcător" (în ceea ce p r i v e ş t e p r i m u l caz) „ d a c ă s p u n e m , ca d o m n u l R i c a r d o , că « e v a l u a r e a diferitelor calităţi de m u n c ă p o a t e fi stabilită foarte c u r î n d p e p i a ţ ă cu o precizie suficientă p e n t r u t o a t e scopurile p r a c t i c e » ; s a u ca d o m n u l Mill, că la « e v a l u a r e a u n o r c a n t i t ă ţ i egale de m u n c ă se ţ i n e seama, fireşte, de diferite g r a d e de dificultate şi p r i c e p e r e » . A s e m e n e a e x e m p l e a n u l e a z ă complet v a l a ­ b i l i t a t e a g e n e r a l ă a regulii" (p. 210). „ E x i s t ă d o a r două m e t o d e posibile de a c o m p a r a o c a n t i t a t e de m u n c ă cu a l t a : u n a constă în c o m p a r a r e a lor d u p ă timpul cheltuit, c e a l a l t ă — d u p ă rezultatul produs" (aceasta d i n u r m ă cînd este v o r b a de t a s k - w o r k ) ) . „ P r i m a [metodă] e s t e a p l i c a b i l ă l a t o a t e felurile de m u n c ă , cealaltă p o a t e fi a p l i c a t ă n u m a i d a c ă se c o m p a r ă m u n c a chel­ t u i t ă p e n t r u p r o d u c e r e a u n o r obiecte d e acelaşi fel. Dacă, p r i n u r m a r e , l a e v a l u a r e a a d o u ă feluri de m u n c ă diferite, t i m p u l c h e l t u i t n u d e t e r ­ m i n ă r a p o r t u l d i n t r e [ 8 3 9 ] c a n t i t ă ţ i l e d e m u n c ă , a t u n c i acest r a p o r t t r e b u i e să r ă m î n ă n e d e t e r m i n a t şi n e d e t e r m i n a b i l " (p. 215). î n l e g ă t u r ă cu 2 : „Să l u ă m două m ă r f u r i o a r e c a r e de o v a l o a r e egală, A şi B, d i n t r e c a r e p r i m a a fost p r o d u s ă cu c a p i t a l fix, i a r cea d e - a d o u a — p r i n m u n c ă , f ă r ă să se folosească maşini, şi să p r e s u ­ p u n e m că fără nici o modificare a capitalului fix sau a c a n t i t ă ţ i i d e m u n c ă i n t e r v i n e O c r e ş t e r e în v a l o a r e a m u n c i i . P o t r i v i t p r o p r i e i a r g u ­ m e n t a ţ i i a d o m n u l u i R p c a r d o ] , r a p o r t u l v a l o r i c . d i n t r e A şi B s-ar m o d i f i c a i m e d i a t , ceea ce î n s e a m n ă că acestea a r deveni i n e g a l e c a v a l o a r e " (p. 215, 216). 2

59

') — c a n t i t a t e a de m u n c ă c u p r i n s ă în ele. — Nota ) — m u n c a în acord. — Nota trad.

2

traă.

Capitolul douăzeci

180

„ L a a c e s t e cazuri, noi p u t e m a d ă u g a influenţa timpului asupra valorii. D a c ă o m a r f ă a r e nevoie d e m a i m u l t t i m p p e n t r u p r o d u c e r e a ei decît a l t ă m a r f ă , a t u n c i v a l o a r e a ei v a fi m a i m a r e , c h i a r d a c ă nu n e c e s i t ă mai mult capital şi mai multă muncă. D o m n u l R i c a r d o a d m i t e i n f l u e n ţ a acestei cauze, d o m n u l M M o s u s ţ i n e etc." (1. c , [p. 217]).

In sfîrşit, B[ailey] mai remarcă — şi acesta este singurul lucru nou — contribuţia lui în această privinţă. „Cele trei feluri de m ă r f u r i m e n ţ i o n a t e " (adică cele trei feluri d e m ă r f u r i î m p r u m u t a t e tot d i n „ v e r b a l o b s e r v a t i o n s " ) (şi [cazurile] c î n d e x i s t ă m o n o p o l a b s o l u t sau l i m i t a t , ca î n cazul cerealelor, s a u c o n c u ­ r e n ţ ă liberă) „nu p o t fi s e p a r a t e î n m o d a b s o l u t u n a de a l t a . Ele n u n u m a i că s î n t s c h i m b a t e u n e l e p e altele, f ă r ă nici u n d i s e e r n ă m î n t , d a r s î n t şi amestecate u n e l e cu a l t e l e in procesul de producţie. De aceea, o m a r f ă p o a t e să d a t o r e z e o p a r t e d i n v a l o a r e a ei m o n o p o l u l u i , i a r o p a r t e — acelor cauze c a r e d e t e r m i n ă v a l o a r e a p r o d u s e l o r m o n o ­ polizate. Astfel, de e x e m p l u , u n obiect o a r e c a r e p o a t e fi p r o d u s î n condiţiile celei m a i l i b e r e c o n c u r e n ţ e d i n t r - o m a t e r i e p r i m ă p e c a r e posesorul ei, d a t o r i t ă u n u i m o n o p o l total, p o a t e s-o v î n d ă l a u n p r e ţ d e sase ori m a i m a r e decît cheltuielile ei r e a l e " (1. c , p . 223). „ î n a c e s t caz e s t e l i m p e d e că se p o a t e s p u n e , p e b u n ă d r e p t a t e , că v a l o a r e a o b i e c t u l u i v a fi d e t e r m i n a t ă de c a n t i t a t e a de c a p i t a l c h e l t u i t ă de f a b r i ­ cant, d a r că -nici o a n a l i z ă nu a r face posibilă r e d u c e r e a valorii c a p i ­ t a l u l u i l a c a n t i t a t e a d e m u n c ă " (p. 223, 224).

Această remarcă este justă. Aici însă monopolul nu i n t e ­ resează, deoarece avem numai două categorii : valoarea şi pre­ ţul de cost. Este limpede că transformarea valorilor în preţuri de cost are u n efect dublu. în primul rînd : profitul adăugat la s capitalul avansat poate fi mai ridicat sau mai scăzut decît plusvaloarea care este cuprinsă în marfă, adică poate să r e p r e ­ zinte mai multă sau mai puţină muncă neplătită decît este cuprinsă în marfă. Acest lucru este valabil pentru partea varia­ bilă a capitalului şi pentru reproducţia ei în marfă. Dar, făcînd abstracţie de aceasta, şi preţul de cost al capitalului constant, sau al mărfurilor care intră ca materie primă, matieres i n strumentales *) şi unelte de muncă, ca condiţii de muncă, în valoarea mărfii nou produse poate fi mai ridicat sau mai scăzut decît valoarea lor. Astfel, în valoarea mărfii nou pro­ duse intră o parte a preţului, care se abate de la valoare şi care este independentă de cantitatea de muncă nou adăugată, sau de cantitatea de muncă datorită căreia aceste condiţii de producţie, avînd u n preţ de cost dat, sînt transformate într-un produs nou. Este, în genere, clar că ceea ce se referă la dife­ renţa dintre preţul de cost şi valoarea mărfii ca atare — ca J

) — m a t e r i a l e a u x i l i a r e . — Nota

trad.

D e s t r ă m a r e a şcolii r i c a r d i e n e

181

rezultat al procesului de producţie — se referă şi la marfă în măsura în care ea, sub forma capitalului constant, intră în procesul de producţie ca ingredient, ca premisă. Capitalul variabil, oricare ar fi diferenţa dintre valoare şi preţul de cost al mărfii, este înlocuit printr-o cantitate determinată de muncă, care formează o componentă a valorii noii mărfi, indiferent dacă această valoare este exprimată chiar în preţul ei sau dacă este mai m a r e sau mai mică decît acesta. Dimpotrivă, diferenţa dintre preţul de cost şi valoare este transformată în valoarea mărfii noi ca u n element deja presupus, în măsura în care acesta intră în preţul mărfii noi independent de pro­ priul ei proces de producţie. Astfel, diferenţa dintre preţul de cost şi valoarea mărfii este generată pe două căi : prin diferenţa dintre preţul de cost şi valoarea mărfurilor, care formează premisele procesului de producţie al mărfii noi, şi prin diferenţa dintre plusvaloarea care a fost realmente adăugată la condiţiile de producţie, şi profitul calculat [la capitalul avansat]. Totuşi, fiecare marfă care intră în calitate d e capital constant în altă marfă iese din alt proces de producţie ca rezultat, ca produs. Astfel, marfa apare alternativ ca premisă pentru producţia altei mărfi şi ca rezultat al unui proces de producţie în care existenţa altor mărfuri constituie premisa pentru propria ei producţie. în agricultură (creşterea vitelor), aceeaşi marfă apare o dată ca produs, altă dată ca condiţie de producţie. Această importantă abatere a preţurilor de cost de la valori — care condiţionează producţia capitalistă — n u schimbă faptul că preţurile de cost sînt determinate, acum ca şi înainte, de valori. 4. McCwZZoch sub

[a) Vulgarizarea şi destrămarea totală a sistemului aparenţa aplicării lui consecvente. Apologetica cinică capitaliste. Eclectism lipsit de scrupule]

ricardian, a producţiei

[840] [McCulloch] — vulgarizatorul economiei ricfardiene] şi, totodată, cea mai jalnică mostră a destrămării ei. Vulgarizator nu numai al lui Ricardo, ci şi al lui J a ­ mes Mill. în genere, în toate privinţele economist vulgar, apologet a ceea ce există. Singura lui preocupare, dusă pînă la ridicol, este tendinţa de scădere a profitului ; de situaţia muncitorilor

182

Capitolul douăzeci

el este pe deplin mulţumit, aşa cum este, în genere, mulţumit de toate contradicţiile economiei burgheze, care apasă pe umerii clasei muncitoare. Aici, totul este în floare. Aici, el ştie chiar că „ i n t r o d u c e r e a de m a ş i n i î n t r - o r a m u r ă de p r o d u c ţ i e creează în m o d n e c e s a r o c e r e r e egală sau m a i m a r e de m u n c i t o r i concediaţi în o r i c a r e a l t ă r a m u r ă de p r o d u c ţ i e " . 60

1

. Aici, he deviates f r o m ) Ricfardo], aşa cum în lucrările sale de mai tîrziu el va fi foarte mealy-mouthed ) cu proprie­ tarii funciari. Dar his whole tender anxiety for the poor capi­ talists, considering the tendency of t h e rate of profit tofall ! ) 2

3

„ S p r e deosebire d e ceilalţi r e p r e z e n t a n ţ i ai unei ştiinţe, d o m n u l McCulloch n u p a r e să c a u t e deosebiri caracteristice, ci d o a r asemănări, şi î n t r u c î t se călăuzeşte d u p ă a c e s t principiu, el e s t e t e n t a t să c o n f u n d e obiectele m a t e r i a l e cu cele n e m a t e r i a l e , m u n c a p r o d u c t i v ă cu cea n e p r o ­ ductivă, capitalul cu venitul, mijloacele de s u b z i s t e n ţ ă ale m u n c i t o r i l o r cu muncitorii, p r o d u c ţ i a cu c o n s u m u l şi m u n c a cu profitul" (Malthus. „Defin. in Pol. Ec. etc'.", London 1827, p.' 69, 70). „ î n ale sale «Princ, of Pol. Econ.», E d i n b u r g h 1825, d o m n u l M c ­ Culloch face o deosebire î n t r e valoarea reală şi valoarea-relativă sau valoarea de schimb. P r i m a , s p u n e el la p a g i n a 211, « d e p i n d e de c a n t i ­ t a t e a d e m u n c ă cheltuită p e n t r u a p r o p r i e r e a sau p r o d u c e r e a ei, i a r c e a ­ l a l t ă — de cantitatea de muncă sau de oricare altă marfă pe care ea se schimbă»; şi aceste d o u ă valori, s p u n e el m a i d e p a r t e (p. 215), sînt, în condiţii obişnuite, identice, a d i c ă a t u n c i cînd oferta d e m ă r f u r i pe p i a ţ ă c o r e s p u n d e î n t r u totul cererii eficiente pentru, aceste m ă r f u r i . Or, d a c ă ele sînt identice, a t u n c i şi cele d o u ă c a n t i t ă ţ i d e m u n c ă , d e s p r e c a r e v o r b e ş t e el, t r e b u i e să fie identice. D a r la p a g i n a 221, el ne s p u n e că ele nu sînt identice, deoarece p r i m a i n c l u d e profitul, p e cînd cealaltă îl e x c l u d e " ([Cazenove] „Outlines of Polit. Econ.. etc", London 1832, p. 25).

Şi anume, McCulloch spune 1. c. („P[rinciples] cal] E[conomy]"), p. 221 :

of

P[oliti-

„ î n . realitate, ea" (marfa) „este s c h i m b a t ă î n t o t d e a u n a p e n t r u o c a n t i t a t e mai m a r e fde m u n c ă decît c e a d a t o r i t ă c ă r e i a este p r o d u s ă e a ) , şi tocmai acest excedent constituie profitul".

Avem aici un exemplu strălucit al modului de a proceda folosit de acest arhişarlatan scoţian. *) — ) — ) — d a t ă fiind 2 3

el se a b a t e de la. — Nota trad. mieros. — Nota trad. î n t r e a g a lui grijă p l i n ă de a f e c ţ i u n e este p e n t r u capitalist, t e n d i n ţ a de scădere a r a t e i profitului ! — IVota t r a d . 1

D e s t r ă m a r e a şcolii

ricardiene

183

Controversele lui Malthus, Bailey etc. îl silesc să facă distincţie între real value şi exchangeable, sau relative value ). Dar el face această distincţie — in principie ) — aşa cum o găseşte la Ricfardo]. Real value consideră marfa din punctul de vedere al muncii necesare pentru producerea ei; valoarea relativă consideră proporţia diferitelor mărfuri care pot fi pro­ duse în acelaşi timp şi care, de aceea, sînt echivalente şi, prin urmare, valoarea uneia din mărfuri poate fi exprimată în cantitatea de valoare de întrebuinţare a altei mărfi care costă acelaşi timp de muncă. Relative value a mărfii este, în acest sens rficardian], numai o altă expresie a valorii ei reale şi n u înseamnă nimic altceva decît că mărfurile se schimbă în raport cu timpul de muncă cuprins în ele, deci timpul de muncă cuprins în fiecare din ele este egal. Dacă, prin urmare, preţul de piaţă al unei mărfi este egal cu valoarea ei de schimb (cum este în cazul cînd demand şi supply ) se acoperă), marfa cum­ părată cuprinde tot atîta muncă ca şi cea vîndută. Ea reali­ zează numai valoarea ei de schimb, sau este vîndută numai la valoarea ei de schimb, dacă în cadrul schimbului se obţine pentru ea aceeaşi cantitate de muncă care a fost dată p e n t r u ea. 1

2

3

Toate acestea le constată Culloch în mod just, repetînd ca u n papagal [cele spuse de alţii]. Numai că aici el merge prea departe, deoarece definiţia dată de Malthus valorii de schimb — cantitatea de muncă salariată pe care o comandă o marfă — îi displace profund. De aceea, el defineşte relative value drept „quantity of labour or of any other commodity, for which a commodity will exchange" )- Analizînd relative value, Ricfardo] vorbeşte întotdeauna numai de commodities exclusive of labour, because in the exchange of commodities a profit is only realized, because in the exchange between commodity and labour equal quantities of labour are not e x c h a n g e d ) . De aceea, chiar la începutul lucrării sale, Ric­ fardo] pune accentul pe faptul că determinarea valorii [841] mărfii prin timpul de muncă cuprins în ea este toto coelo ) A

5

6

J

) — valoarea reală şi valoarea de schimb, s a u valoara relativă. — traă. ) — în p r i n c i p i u . — Nota trad. ) — c e r e r e a şi oferta. — Nota traă. ) — „ c a n t i t a t e a d e m u n c ă sau d e o r i c a r e a l t ă m a r f ă p e c a r e se s c h i m b ă o m a r f ă " . — IVota t r a d . ) — m ă r f u r i , excluzîrad m u n c a , d e o a r e c e în s c h i m b u l de m ă r f u r i se realizează u n profit n u m a i p e n t r u că în s c h i m b u l d i n t r e m a r f ă şi m u n c ă nu se s c h i m b ă c a n t i t ă ţ i egale de m u n c ă . — Nota trad. ) — complet. — IVota trad. Nota

2 3

4

5

6

184

Capitolul douăzeci

deosebită de determinarea acestei valori prin cantitatea d e muncă pe care marfa poate s-o c u m p e r e ; el stabileşte, p e de o parte, deosebirea dintre cantitatea de muncă pe care o cuprinde o marfă şi cantitatea de muncă pe care ea o comandă. P e de altă parte, el exclude schimbul dintre marfă şi muncă în relative value of commodity. Because, if a com­ modity exchanges with a commodity, equal quantities of labour are exchanged. If it exchanges with labour itself, u n e ­ qual quantities of labour are exchanged, and capitalistic p r o ­ duction rests on the inequality of this exchange ) : Rficardo]! nu explică cum se potriveşte această excepţie cu conceptul d e valoare. De aici, controversele care au avut loc între discipolii lui. Dar, cu un instinct just, el face excepţia. (De fapt, n u este excepţie, dar este excepţie în concepţia lui.) Culloch merge, aşadar, mai departe decît Rficardo] ; el este, în a p a ­ renţă, mai consecvent decît acesta. La el nu există nici o fisură. Totul e dintr-o bucată. I n d i ­ ferent dacă o marfă se schimbă pe altă marfă sau pe muncă, acest raport de schimb este egal cu the relative value of a commodity. Şi dacă mărfurile schimbate sînt vîndute la valoa­ rea lor (deci, dacă cererea şi oferta se acoperă), această r e l a ­ tive value este întotdeauna expresia valorii reale. Aceasta înseamnă că la ambii poli ai schimbului există cantităţi de muncă egale. Aşadar, „in t h e ordinary state of things" ), o> marfă se schimbă chiar şi numai pe o cantitate de muncă salariată egală cu cantitatea de muncă cuprinsă în această marfă. Muncitorul primeşte în salariul său tot atîta materiali­ sed labour ) cît îi înapoiază el capitalistului, în cadrul schim­ bului, sub forma muncii nemijlocite. Cu aceasta dispare sursa plusvalorii, iar întreaga teorie ricardiană este aruncată peste bord. Aşadar, la început, domnul Culloch răstoarnă teoria lui Ricardo, dînd impresia unei maxime consecvenţe. Şi ce face el mai departe ? Trece fără pic de jenă de l a Rficardo] la Malthus, care consideră că valoarea mărfii este determinată de cantitatea de muncă pe care o cumpără marfa şi care trebuie să fie întotdeauna mai mare decît cantitatea de muncă cuprinsă în marfă. Dar la Malthus, acest lucru este 6 1

1

2

3

*) — v a l o a r e a r e l a t i v ă a mărfii. Căci, d a c ă o m a r f ă se s c h i m b ă cu o m a r f ă , se s c h i m b ă c a n t i t ă ţ i de m u n c ă egale. D a c ă se s c h i m b ă chiarc u m u n c ă , se s c h i m b ă c a n t i t ă ţ i i n e g a l e d e m u n c ă , şi p r o d u c ţ i a c a p i t a ­ l i s t ă s e b a z e a z ă p e i n e g a l i t a t e a a c e s t u i s c h i m b . — Nota trad. ) — „în condiţii o b i ş n u i t e " . — Nota trad. ) — m u n c ă m a t e r i a l i z a t ă . — Nota trad. 2 3

D e s t r ă m a r e a şcolii r i c a r d i e n e

185

exprimat ca ceea ce şi este de fapt, ca opoziţie faţă de Ricardo, dar domnul Culloch adoptă această opoziţie după ce a adoptat formularea rficardiană] cu o consecvenţă aparentă (adică cu. consecvenţa nechibzuitului), care distruge sensul teoriei rficardi]ene. De aceea Culloch n u înţelege esenţa teoriei r[icardi]ene —• că profitul se realizează pentru că mărfurile se schimbă la valoarea lor — şi r e n u n ţ ă la ea. Dat fiind că ex­ changeable value, care, după părerea lui Culloch, în „the ordi­ n a r y state of m a r k e t " = real value, d a r „in point of fact" *) este întotdeauna mult mai m a r e decît aceasta, deoarece pe acest excedent se bazează profitul (grozavă opoziţie şi grozavă analiză, care se bazează pe „in point of fact"), „the quantity of labour or of any other commodity", pe care se schimbă, marfa, iar ceea ce este valabil pentru „any other commodity" este valabil pentru „labour". Cu alte cuvinte, marfa nu se schimbă numai pe o cantitate mai m a r e de immediate labour decît este cuprinsă în ea, ci şi pe o cantitate mai m a r e de m a t e ­ rialized labour in the other commodities decît cantitatea cu­ prinsă în marfă, ceea ce înseamnă că profitul este „profit upon alienation" ), şi cu aceasta a m ajuns din nou la mercantilist!. Malthus trage această concluzie. La Culloch, ea apare ca ceva de la sine înţeles, numai cu pretenţia că aceasta constituie dezvoltarea sistemului r[icardi]an. 2

Şi această dezagregare totală a sistemului ric[ardian], d e z ­ agregare care se mai mîndreşte că este dezvoltarea consec­ ventă a acestuia, plebea, mai ales continental mob ) (din rîndul căreia nu lipseşte, desigur, domnul Roscher), a primit-o ca p e o consecinţă, dusă prea departe, dusă pînă la extrem, a siste­ mului r[icardi]an, convinsă fiind astfel că maniera ricardiană a d-lui Culloch „de a tuşi şi scuipa" , îndărătul căreia seascunde eclectismul «său neputincios, lipsit de idei şi d e p r o ­ bitate, ar fi de fapt o încercare ştiinţifică de a aplica în mod consecvent acest sistem ! McCulloch este pur şi simplu un om care voia să facă afaceri cu economia r[icardi]ană, ceea ce a şi reuşit într-un mod demn de invidiat. El a procedat exact aşa cum a procedat; Say, care a făcut afaceri cu Smith, dar el are cel puţin meritul de a fi introdus o anumită ordine formală şi de a-şi fi făcut: pe alocuri, în afară de cazurile cînd n-a înţeles, unele scrupule teoretice. întrucît Culloch a obţinut, graţie economiei rficar3

62

4

) — realitate". ) — ) — 2

3

„condiţiile o b i ş n u i t e ale p i e ţ e i " = v a l o a r e a — Nota trad. „profit d i n î n s t r ă i n a r e " . — Nota trad. p l e b e a c o n t i n e n t a l ă . — Nota trad.

reală, d a r

„în.

186

Capitolul douăzeci

dijene, o catedră de profesor la Londra, s-a văzut nevoit.să se manifeste la început ca ricardian şi chiar să participe şi la lupta împotriva proprietarilor funciari. De îndată ce a simţit că are teren solid sub picioare şi că pe spinarea lui Ricardo [842] îşi cîştigase o poziţie, principala lui grijă a fost să ţină prelegeri de economie politică, în special ric[ardi]ană, în limi­ tele whigismului şi să îndepărteze din ea toate concluziile n e ­ plăcute pentru whigi. Ultimele sale lucrări despre bani, impo­ zite etc. sînt simple plaidoyers p e n t r u orice cabinet whig. Ast­ fel, individul a ajuns în posturi rentabile. Scrierile lui statistice sînt simple catchpennies ). Ca „a vulgarian", individul însuşi este o întruchipare a destrămării şi vulgarizării teoriei, fapt despre care vom mai spune cîte ceva before we have done with that speculating Scotchman ) . " In 1828, McCulloch a editat lucrarea lui Smith ,,Wealth of Nations" şi volumul al patrulea al acestei ediţii cuprinde propriile sale notes şi dissertation ), în care, p e n t r u a-1 umfla, în parte reproduce articolele proaste publicate anterior, care nu au nici o legătură cu problemele abordate în lucrare, cum este, de pildă, articolul despre „ entail" ) etc., în parte, repetă aproape textual prelegerile de istorie a economiei politice, său, după cum afirmă chiar el, ,,largely draws upon t h e m " ) , în parte însă caută să asimileze în maniera sa ceea ce a adus nou în acest interval de timp atît Mill, cît şi adversarii lui Ricardo. în ale sale ,,Principles of Pol. Econ." , domnul McCulloch nu face decît să copieze ale sale „notes" şi ,,dissertations" pe care el însuşi le copiase deja din ale sale „scrieri răzleţe" ante­ rioare. Dar în „Principles", lucrurile se prezintă mai rău, deoarece în „notes" este m a i uşor să comiţi inconsequences ) decît ântr-o aşa-zisă expunere metodică. Astfel, tezele de mai sus {„Principles" ale lui cuprind şi pasaje copiate din Mill, completate cu exemple dintre cele m a i absurde, şi r e p r i n t s ) ale unor articole despre corntrade ) etc., pe care el le-a repro­ dus textual, sub douăzeci de titluri diferite, în diferite publi­ caţii periodice, adesea, a t different periods ), în aceeaşi publi1

:

2

1

3

4

5

63

6

7

8

9

1

) — cîrpăceli. — Nota

2

) — înainte de a ne despărţi de acest . scoţian speculativ. —

3

) — note şi explicaţii. — Nota

Nota

trad.

trad. •'') — sucicesdune. — Nota

trad.

traă.

5

) — „preia mult din ele". •— Nota

6

) — inconsecvenţe. — Nota trad. ) — reproduceri. — Nota trad.

7

8 9

trad.

) — comerţul ou cereale. — JVota trad. ) — la date diferite. — Nota trad.

Destrămarea şcolii

ricardiene

187

caţie}, preluate, ce-i drept, în parte textual din „notes" etc., sînt întrucîtva mai puţin inconsecvente în aceste „notes" decît în „Principles". î n sus-menţionatul vol. I V . a l ediţiei A. Smith (London 1828), Mac spune (el repetă textual acelaşi lucru în ale. sale „Principles of Polit. Econ.", fără să facă însă distinctions *) pe care le mai considera necesare în „notes") : „Este necesar să se facă o deosebire între valoarea valoarea

reală

sau valoarea

costului

mărfurilor

de schimb

sau produselor.

şi Prin

prima, adică prin valoarea de schimb a unei mărfi sau a unui produs, se înţelege posibilitatea sau capacitatea de a se schimba sau pe altă marfă, sau pe muncă, iar prin a doua, adică prin valoarea reală sau valoarea costului mărfii, se înţelege cantitatea de muncă necesară pentru producerea sau aproprierea ei, . sau, mai precis, cantitatea de muncă care ar fi fost necesară pentru producerea sau aproprierea unei mărfi de acelaşi gen în timpul în care se face cercetarea" (1. e , p. 85, 86). „O marfă produsă de o cantitate de muncă determinată"' (cînd oferta de mărfuri este egală cu cererea efectivă) se va schimba sistematic pe o altă marfă, sau va cumpăra o altă marfă produsă de aceeaşi cantitate de muncă. Ea nu se va schimba, totuşi, niciodată pe exact aceeaşi cantitate de muncă, sau nu va cumpăra exact aceeaşi cantitate de muncă, ca aceea care a produs această marfă ; dar, deşi ea nu face acest lucru, ea se va schimba întotdeauna pe aceeaşi canti­ tate de muncă, sau va cumpăra aceeaşi cantitate de muncă, ca oricare altă marfă care a fost produsă în aceleaşi condiţii, sau cu o cantitate de muncă egală cu aceea care-a produs-o" (1. c, p. 98, 97). In point of fact ) (această frază este repetată textual în „Principles", deoarece acest „in point of fact" constituie in point of fact întreaga sa argumentaţie), „•ea" (marfa) „se va schimba întotdeauna pe o cantitate mai mare" (adliică o cantitate mai mare de muncă decît cea cu ajutorul căreia a 2

fost produsă) şi tocmai

acest

excedent

constituie

profitul.

Nici un capi­

tal n-ar avea vreun motiv" (cia şi cuim la schimbul de mărfuri şi la cercetarea valorii mărfurilor este vorba de „motivele" cumpărătorului) de a schimba produsul unei cantităţi de muncă date oare a fost deja efectuată [843] pe produsul unei cantităţi de muncă egale care urmează a fi efectuată. Aceasta ar însemna „a da cu împrumut" („a schimba" ar însemna „a da cu împrumut") „fără a primi o dobîndă pentru suma dată cu împrumut" (I. c, p. 96). Să începem cu sfîrşitul. Dacă capitalistul n u ar primi înapoi mai multă m u n c ă decît a avansat p e n t r u wages, he would „lend" without „pro­ fit" ) . Ceea ce trebuie să explice este cum se poate realiza un profit dacă mărfurile (labour or other commodities" )) se schimbă la valorile lor. Şi explicaţia este că nici un profit nu 3

4

') — deosebirile. —• Nota trad. ) — în realitate. — Nota trad.

2

3

) — salarii, el ar da „cu împrumut". fără „profit". •— *) — munca sau alte mărfuri. — Nota trad.

Nota.trad.

188

Capitolul douăzeci

ar fi posibil dacă s-ar face un schimb de echivalente. în pri­ mul rînd, se presupune că capitalistul şi muncitorul „facschimb". Apoi, pentru a explica profitul, se presupune că ei nu fac schimb, ci că unul din ei „dă cu împrumut" (deci dă marfă), iar celălalt ia cu împrumut, aşadar, plăteşte abia după ce a primit marfa. Sau, pentru a explica profitul, se spune că capitalistul nu ar primi „nici o dobîndă" dacă el nu ar realiza, nici un profit. Tocmai aici este greşeala. Marfa cu care capita­ listul plăteşte wages şi marfa pe care el o primeşte înapoi ca: rezultat al muncii sînt valori de întrebuinţare diferite. Aşadar, el nu primeşte înapoi ceea ce a avansat, după cum nu pri­ meşte înapoi una şi aceeaşi marfă atunci cînd schimbă o marfă pe altă marfă. Este unul şi acelaşi lucru dacă el cumpără o» altă marfă sau dacă el cumpără munca specifică care îi creează această altă marfă. în locul valorii de întrebuinţare pe care o dă, el primeşte o altă valoare de întrebuinţare, ca în orice schimb de mărfuri- Dacă însă avem în vedere numai valoarea mărfii, atunci to exchange, „a given quantity of labour already performed" against „the same quantity to be performed" *) (deşi in fact capitalistul plăteşte abia după ce labour is perfor­ med )) nu conţine nici o contradicţie, după cum nu conţine nici o contradicţie to- exchange a quantity of labour performed against the same quantity of labour performed ). Aceasta din urmă este o tautologie absurdă. Prima presupune că „labour to be performed" is materialised in other value of use as thelabour performed ). în acest caz, aici există deci o deosebire şi, de aceea, un motiv de schimb care izvorăşte chiar din ra­ port, în timp ce în primul caz nu există un astfel de motiv, de­ oarece pe a se schimbă numai a, în măsura în care în acest ex­ change este vorba de quantity of labour. Domnul Mac invocă. deci motivul. Motivul capitalistului, de a primi înapoi o „quan­ tity of labour" mai mare decît cea pe care o dă. Profitul esteexplicat prin aceea că capitalistul are un motiv să obţină un, „profit". Dar tot aşa s-ar putea spune în cazul vînzării mărfu­ rilor negustorului, în cazul fiecărei vînzări de mărfuri, care 2

3

4

— a s c h i m b a „o c a n t i t a t e de m u n c ă d a t ă deja e f e c t u a t ă " p e „ o c a n t i t a t e egală ce u r m e a z ă a fi e f e c t u a t ă " . — IVota trad. ) — m u n c a a fost efectuată. — N o t a traă. ) — a s c h i m b a o c a n t i t a t e de m u n c ă e f e c t u a t ă p e o c a n t i t a t e egală, d e m u n c ă efectuată. — Nota trad. '') — „ m u n c a ce u r m e a z ă a fi e f e c t u a t ă " este m a t e r i a l i z a t ă într-o» v a l o a r e de î n t r e b u i n ţ a r e diferită d e cea a m u n c i i d e j a efectuate. — Nota trad. 2 3

D e s t r ă m a r e a şcolii r i c a r d i e n e

189

nu are în vedere consumul, ci cîştigul : He has no motive to exchange the same quantity of performed labour against the same quantity of performed labour. His motive is to get more performed labour în r e t u r n than he gives away. Hence he must get more performed labour in the form of money or commodities that he gives away in the form of a commodity or of money. He must, therefore, buy cheaper than he sells, -and sell dearer than h e has b o u g h t ) . Astfel, profitul upon ^alienation ) nu este explicat prin aceea că el este adecvat legii valorii, ci prin aceea că cumpărătorul şi vînzătorul nu au nici u n „motiv" să cumpere sau să vîndă potrivit legii valorii. Aceasta este prima descoperire „remarcabilă" a lui Mac, care -se încadrează foarte bine în sistemul ricardian, care caută să demonstreze cum the law of value despite the „motives" of seller and buyer ) îşi croieşte drum. i

2

3

[844] In rest, expunerea lui Mac din „notes" se deosebeşte d e expunerea lui din „Principles" numai prin următoarele : în „Principles", el face o deosebire între „real value" şi „relative value" şi spune că, „under ordinary circumstances" % ele sînt egale, dar că „in point of fact" ele nu pot fi egale dacă urmează să se realizeze un profit. Aşadar, el spune doar că ,faptul" contrazice „principiul". în „notes", el deosebeşte trei feluri de values : „real va­ lue", „relative value" of a commodity in its exchange in other commodities, and relative value of a commodity exchanged with labour. „Relative value" of a commodity in its exchange with another commodity is its reaZ value expressed in other •commodity. Or in a n ^equivalent" ) . Dimpotrivă, its relative value in exchange with labour is its real value expressed in :3

5

J

) — El n u a r e nici u n m o t i v d e a s c h i m b a o c a n t i t a t e d e m u n c ă e f e c t u a t ă p e n t r u aceeaşi c a n t i t a t e de m u n c ă efectuată. M o t i v u l s ă u e s t e d e a p r i m i m a i m u l t ă m u n c ă e f e c t u a t ă decît d ă el. De aceea, el trebuie s ă p r i m e a s c ă , s u b f o r m ă d e b a n i sau de m ă r f u r i , m a i m u l t ă m u n c ă e f e c t u a t ă decît dă el sub f o r m a de m ă r f u r i sau d e b a n i . El t r e b u i e , p r i n ' u r m a r e , să c u m p e r e m a i ieftin decît a v î n d u t şi să v î n d ă m a i s c u m p d e c î t a c u m p ă r a t . — Nota trad. ) — din înstrăinare. — Nota trad. ) — în pofida „motivelor" c u m p ă r ă t o r u l u i şi v î n z ă t o r u l u i , legea valorii. — Nota trad. ) — „în condiţii n o r m a l e " . — Nota trad.' . ) — v a l o r i : „ v a l o a r e a r e a l ă " , „ v a l o a r e a r e l a t i v ă " a u n e i m ă r f i în s c h i m b u l ei cu a l t e m ă r f u r i şi v a l o a r e a r e l a t i v ă a unei m ă r f i î n s c h i m ­ b u l cu m u n c a . „ V a l o a r e a r e l a t i v ă " a unei m ă r f i în s c h i m b u l ei cu a l t ă m a r f ă este v a l o a r e a ei reală exprimată în a l t ă m a r f ă . S a u î n t r - u n .„echivalent". — Nota trad. 2

3

4

5

Capitolul douăzeci

190

other real value, that is greater than itself *). Aceasta înseamnă că valoarea ei este schimbul cu o valoare mai mare, schimbul cu u n neechivalent. Dacă marfa ar fi schimbată cu u n echi­ valent în muncă, nu s-ar realiza nici u n profit. Valoarea unei mărfi in its exchange with labour ) este o valoare mai mare. Problemă : Determinarea ricardiană a valorii contrazice the exchange of a commodity with labour. Soluţia dată de Mac : In the exchange of a commodity with labour the law of value does not exist, b u t its contrary ) . Altminteri, profitul nu ar putea fi explicat. P e n t r u el, ricardianul, profitul trebuie explicat prin legea valorii. Soluţia: Legea valorii este (in this case) ) profitul. „ î n point of fact", Mac nu face decît să exprime ceea ce susţin adversarii teoriei ricardiene, şi anume că, dacă legea valorii guvernează schimbul dintre capital şi murtcă, atunci nu există nici un profit. Ei afirmă că din această cauză legea ricardiană a valorii este greşită. El susţine că legea nu există pentru acest caz, pe care el trebuie să-1 explice pornind de la această lege, şi că în acest caz „means" something else b y „value" ). De /aici se vede că el nu înţelege nici o iotă din legea, ricardiană. Altminteri el ar fi trebuit să spună : în condiţii cînd mărfurile se schimbă în raport cu timpul de muncă cu­ prins în ele, profitul se explică prin aceea că în mărfuri este cuprinsă „muncă neplătită". Aşadar, schimbul inegal dintre capital şi muncă explică schimbul mărfurilor la valoarea lor şi profitul realizat în cadrul acestui schimb de mărfuri. în loc de aceasta, el spune : Mărfurile care cuprind aceeaşi cantitate de timp de muncă comandă o cantitate egală de surplus de muncă, care nu este cuprinsă în ele. Aşa se gîndeşte el să împace tezele lui Ricardo cu cele ale lui Malthus, strecurînd •o identitate între determinarea valorii mărfurilor prin timpul de muncă şi determinarea valorii mărfurilor prin command of labour. Dar ce înseamnă aceasta : mărfurile care conţin aceeaşi' cantitate de timp de muncă comandă tot atît de multă cît este cuprinsă în ele ? Aceasta nu înseamnă decît că marfa, în care este cuprins u n timp de muncă determinat, comandă o canti2

3

4

5

') — v a l o a r e a ei r e l a t i v ă în s c h i m b u l cu m u n c a este v a l o a r e a ei r e a l ă e x p r i m a t ă î n t r - o altă v a l o a r e r e a l ă care este m a i m a r e decît e a însăşi. — Nota trad. ) — în s c h i m b u l ei cu m u n c a . — Nota traă. ) — î n s c h i m b u l u n e i mărfi cu m u n c a n u e x i s t ă legea valorii, ci c o n t r a r i u l ei. — Nota trad. '') — în acest caz. — Nota trad. ) — p r i n „valoare se înţelege" altceva. — N o t a trad. 2

3

5

D e s t r ă m a r e a şcolii r i c a r d i e n e

191

tate determinată de supramuncă, adică o cantitate de muncă mai m a r e decît cea cuprinsă în ea. Că acest lucru nu se referă numai la marfa A, în care este cuprins x timp de muncă, ci şi la marfa B, în care este cuprins tot x timp de muncă, este deja exprimat în formula malthusiană. La Mac, rezolvarea contradicţiei este deci următoarea : în cazul cînd acţionează lega ricardiană a valorii, atunci profitul, hence *) capitalul şi producţia capitalistă n-ar fi cu putinţă. Este tocmai ceea ce susţineau adversarii lui Rficardo]. Şi aşa le răspunde Mac, aşa îi combate el. El nu observă întreaga splendoare a unei interpretări a valorii de schimb în [exchange with] labour ), care constă în aceea că valoarea este schimbul pe o nonvaloare. 2

[b) Denaturarea conceptului de valoare prin extinderea lui asupra proceselor din natură. Identificarea valorii de schimb cu valoarea de întrebuinţare]

[845] După ce a abandonat astfel baza economiei politice ricardiene, domnul Mac merge, totuşi, mai departe şi distruge baza acestei baze. Prima, dificultate în sistemul ricardian o constituia ex­ change of capital and labour — so as to be corresponding to the „law of value" ). A doua dificultate o constituia faptul că capitaluri egale ca mărime, indiferent de compoziţia lor organică, dau profituri egale — sau general rate of profit ). în realitate n u Ise ştia cum values se transformă in cost-prices. Dificultatea 'decurgea deci din faptul că capitaluri egale ca mărime, cu o compoziţie inegală, whether unequal propor­ tions of constant and variable capital, whether of fixed and circulated capital, whether of unequal times of circulation ), p u n în mişcare mase inegale de muncă nemijlocită, deci şi mase egale de muncă neplătită, şi nu pot, prin urmare, să-şi apro­ prieze în procesul de producţie o surplus value egală sau u n surplus produce egal. Aşadar, nu sînt profituri egale dacă pro3

4

5

*) — deci. — Nota trad. ) — în [schimbul cu] m u n c a . — Nota traă. ) — s c h i m b u l d i n t r e c a p i t a l şi m u n c ă în c o n f o r m i t a t e cu „legea valorii". — Nota traă. ) — r a t a g e n e r a l ă a profitului. — Nota traă. ) — i n d i f e r e n t d a c ă d i n c a u z a proporţiilor i n e g a l e d i n t r e c a p i t a l u l c o n s t a n t şi c a p i t a l u l v a r i a b i l , d i n t r e c a p i t a l u l fix şi c a p i t a l u l circulant, s a u a t i m p u r i l o r de c i r c u l a ţ i e inegale. — Nota trad. 2

3

4

5

Capitolul douăzeci

192

fitul nu este decît surplus value calculated in regard to the value of the whole capital advanced *)• Dar dacă surplus value reprezintă altceva decît munca (neplătită), atunci munca nu •este, în genere, foundation and measure" of the value of com­ modities ). Dificultăţile care apar aici le descoperise însuşi Ri[cardo] (chiar dacă nu în forma generală), considerîndu-le excepţii de la rule of value ) . Cu ajutorul acestor excepţii, Malthus aruncă regula peste bord, întrucît excepţiile constituie regula. Tor­ rens, angajat şi el în polemică cu Rficardo], a formulat cel p u ţ i n problema cînd a spus că capitaluri de mărime egală pun în mişcare mase de muncă inegale, producînd, totuşi, mărfuri de „valori" egale, şi că deci valoarea nu este determinată de muncă. La fel Bailey etc. Mill, la rîndul său, a preluat ca atare excepţiile constatate de Rficardo], punînd la îndoială o singură formă. Există o singură bază pentru egalizarea profiturilor capitaliştilor, pe care el o găsea în contradicţie cu regula. Cazul e r a următorul : anumite mărfuri rămîn mai multă vreme în procesul de producţie (de pildă vinul în pivniţă), fără ca pen­ t r u ele să se cheltuiască muncă ; este o perioadă în care ele •sînt supuse acţiunii anumitor procese naturale. (Aşa, de pildă, îndelungata întrerupere a muncii — nemenţionată de Mill — î n agricultură, în tăbăcărie înainte de folosirea unor mijloace chimice.) Şi totuşi, se consideră că acest timp este aducător d e profit. Timpul în decursul căruia marfa nu este supusă muncii este considerat timp de muncă. (Acelaşi lucru se în"tîmplă, în genere, acolo unde se ia în consideraţie un timp de circulaţie mai îndelungat.) Mill „a scăpat", ca să spunem aşa, din încurcătură declarînd că timpul în decursul căruia vinul, d e pildă, stă în pivniţă ar putea fi considerat ca un timp în decursul căruia el absoarbe muncă, deşi, potrivit premisei noas­ t r e , in point of fact, nu este cazul ). Altminteri ar trebui să se spună că „timpul" creează profit şi că timpul ca atare este „ u n sunet gol şi fum" . La acest galimatias al lui Mill se referă Culloch sau, mai exact, îl reproduce în maniera sa, de obicei emfatică, de plagiator, într-o formă generală, în care absurditatea latentă iese la iveală, iar ultima rămăşiţă a siste­ mului riefardian], ca, dealtfel, întreaga gîndire economică, este înlăturată cu succes. 2

3

4

65

4

) — Nota ) ) ) 2 3

4

— p l u s v a l o a r e a c a l c u l a t ă în r a p o r t cu î n t r e g u l c a p i t a l a v a n s a t . trad. — „baza şi măsura" valorii mărfurilor . — Nota trad. — r e g u l a valorii [adică d e la legea valorii]. — Nota trad. Vezi v o l u m u l de faţă, p . 85—87. — Nota red. M

D e s t r ă m a r e a şcolii r i c a r d i e n e

193

La o analiză mai atentă, toate dificultăţile menţionate mai sus se reduc, la rîndul lor, la următoarea dificultate : Partea de capital care intră sub formă de mărfuri în pro­ cesul de producţie, ca material sau ca unealtă, nu adaugă nici­ odată produsului mai multă valoare decît avea înainte de acest proces de producţie. Căci ea nu are valoare decît în măsura în care este muncă materializată, iar munca cuprinsă în ea in no way is altered *) prin intrarea ei în procesul de producţie. Ea este în aşa măsură independentă de procesul de producţie în care intră şi în aşa măsură dependentă de munca socialmente determinată, required for its own production ), încît propria ei valoare se schimbă dacă pentru reproducţia ei este nevoie de mai mult sau de mai puţin timp de muncă decît este cuprins în ea. De aceea, ca valoare, această parte a capitalului intră nemodificată în procesul de producţie şi iese nemodificată din acest proces. în m ă s u r a în care ea intră realmente în procesul de producţie şi se modifică, aceasta este o modificare pe care o suferă valoarea ei de întrebuinţare, pe care o suferă ea însăşi ca valoare de întrebuinţare. Şi toate operaţiile la care este supusă materia primă, sau pe care le efectuează unealta de muncă, sînt simple procese pe care ele le parcurg ca materie primă determinată, ca unealtă de muncă determinată (fuse etc.), procese ale valorii lor de întrebuinţare, care nu au, ca atare, nici o legătură cu valoarea de schimb. Valoarea de schimb se menţine în această [846] change ) . Voila tout ). 2

3

4

Altfel stau lucrurile cu partea de capital care se schimbă pe capacitatea de muncă [Arbeitsvermogen]. Valoarea de între­ buinţare a capacităţii de muncă este munca, elementul care constituie valoarea de schimb. întrucît munca furnizată de capacitatea de muncă în consumul ei industrial este mai mare decît munca necesară pentru propria ei reproducţie şi care furnizează un echivalent pentru salariul ei, valoarea, pe care capitalistul o primeşte de la muncitor în schimbul salariului pe care i 1-a plătit, este mai m a r e decît preţul pe care 1-a plătit capitalistul pentru această muncă. De aici urmează, presupunîndu-se aceeaşi rată de exploatare a muncii, că, din două capi­ taluri egale ca mărime, cel care pune în mişcare mai puţină muncă vie, fie pentru că de la bun început partea lui varia­ bilă este mai mică în raport cu cea constantă, fie pentru că *) 2) ) '') 3

— — — —

n u e s t e în nici u n fel modificată. — Nota traă. n e c e s a r ă p e n t r u p r o p r i a ei p r o d u c ţ i e . — Nota s c h i m b a r e . — Nota traă. A s t a - i tot. — Nota traă.

traă.

194

Capitolul douăzeci

timpul de circulaţie sau timpul de producţie în care ea nu se schimbă pe muncă, nu vine în contact cu ea, nu o absoarbe [este mai lung], creează mai puţină plusvaloare şi, în genere, creează mărfuri de o valoare mai mică. Cum mai este posibil, în asemenea condiţii, ca valorile create să fie egale, iar plusvalorile să corespundă capitalului avansat ? Ricfardo] nu a putut răspunde la aceasta deoarece, pusă astfel, problema este absurdă, deoarece în realitate nu se produc nici valori egale,, nici plusvalori egale. Ricfardo] însă n-a înţeles geneza ratei generale a profitului şi, de aceea, n-a înţeles nici transfor­ marea valorilor în preţuri de cost, specific deosebite de e l e . Dar Mac înlătură dificultatea bazîndu-se pe stupidul „sub­ terfugiu" al lui Mill. Inconvenientul se rezolvă prin aceea că printr-o simplă frază se scapă de deosebirea caracteristică din care decurge acest inconvenient. Deosebirea caracteristică este următoarea : valoarea de întrebuinţare a capacităţii de muncă; este munca, de aceea creează ea valoare de schimb. Valoarea de întrebuinţare a altor mărfuri este valoare de întrebuinţare,, spre deosebire de valoarea de schimb, fapt pentru care nici o change *) pe care o suferă această valoare de întrebuinţare n u influenţează valoarea ei de schimb predestinată. Inconvenien­ tul se rezolvă prin aceea că valorile de întrebuinţare ale m ă r ­ furilor sînt denumite valoare de schimb, iar operaţiile pe care le efectuează aceste mărfuri ca valori de întrebuinţare,, servi­ ciile pe care ele le prestează în producţie ca valori de î n t r e ­ buinţare sînt denumite muncă. Astfel, în viaţa de toate zilele se vorbeşte de animale de muncă, de maşini de muncă, ba chiar se spune, în limbaj poetic, că fierul lucrează sub arşiţă,, sau lucrează sub loviturile ciocanului. Se spune chiar că el strigă. Şi nimic nu e mai uşor de demonstrat decît că fiecare„operaţie" este muncă, căci munca este o operaţie. La fel se poate demonstra că tot ceea ce este corporal posedă senzorialitate, deoarece tot ceea ce este senzorial este corporal. „Ca muncă p o a t e fi definită p e drept orice a c ţ i u n e s a u o p e r a ţ i e c a r e este î n d r e p t a t ă s p r e o b ţ i n e r e a u n u i r e z u l t a t dorit, i n d i f e r e n t d a c ă e a este f ă c u t ă de oameni, de a n i m a l e inferioare, de m a ş i n i s a u de for­ ţ e l e n a t u r i i " (1. c , p . 75).

Şi aceasta nu se referă nicidecum [numai] la uneltele d e muncă. In fond, aceasta se referă în aceeaşi măsură şi la m a t e ­ ria primă. Lîna este supusă unei phisical action or operation ) atunci cînd absoarbe substanţa colorantă. Dealtfel, asupra nici 2

') — s c h i m b a r e . — Nota trad. ) — a c ţ i u n i s a u o p e r a ţ i i fizice. — Nota 2

traă.

;

D e s t r ă m a r e a şcolii

ricardiene

195

unui lucru nu se acţiona fizic, mecanic, chimic etc., „to bring about a desirable result" ) , fără ca lucrul să reacţioneze. Prin urmare, acesta nu poate fi prelucrat fără să lucreze el însuşi. Şi astfel, toate mărfurile care intră în procesul de producţie sporesc valoarea nu numai prin aceea că propria lor valoare este menţinută, ci prin aceea, că ele creează o valoare nouă datorită faptului că „lucrează" ele însele şi nu sînt numai muncă materializată. Cu aceasta, fireşte, este înlăturată orice dificultate. în fond, aceasta este o simplă perifrază, o nouă de­ numire pentru „services productifs du capital" ), „services productifs de la terre" ) etc. ale lui Say, cu care Ricfardo] a polemizat permanent şi cu care a polemizat Mac, mir abile dictu''), în aceeaşi „disertation" sau „notă" în care îşi prezintă cu emfază descoperirea pe care a împrumutat-o de la Mill şi a înfrumuseţat-o. împotriva lui Say, el apelează la reminis­ cenţele lui ricardiene şi îşi aminteşte că aceste „services p r o ­ ductifs" nu sînt de fapt decît însuşirile pe care lucrurile le au, ca valori de întrebuinţare, în procesul de producţie. Dar, fireşte, cînd el dă acestor „services productifs" denumirea sacramentală de „muncă", totul se schimbă. i

2

3

[847] După ce Mac a transformat cu succes mărfurile în muncitori, se înţelege de la sine că aceşti muncitori primesc şi salariu şi că, în afară de valoarea pe care ei o posedă ca „accu­ mulated labour" ) , trebuie să li se plătească şi u n salariu pen­ tru „operaţiile" sau „acţiunea" lor. Aceste wages ) ale mărfu­ rilor sînt băgate în buzunar, prin procură, de capitalist, ele sînt „wages of accumulated labour", alias p r o f i t ) . Şi cu aceasta s-a demonstrat [după părerea lui McCulloch] că profi­ tul egal la capitaluri egale, indiferent dacă acestea p u n în miş­ care o cantitate m a r e sau mică de muncă, rezultă nemijlocit din determinarea valorii prin timpul de muncă. Dar cel mai ciudat este, după cum am mai remarcat, fap­ tul că în acelaşi moment în care Mac, pornind de la Mill, îşi însuşeşte concepţiile lui Say, el lansează împotriva aceluiaşi Say frazele ric[ardiene]. Cum îl copiază el textual pe Say, cu singura deosebire că acolo unde Say vorbeşte despre action®) 5

6

7

*) 2) ) ) ) ) ) ) 3

4

5

fi 7 8

— „ p e n t r u a se a j u n g e la r e z u l t a t u l d o r i t " . — Nota trad. — „serviciile p r o d u c t i v e a l e c a p i t a l u l u i " . — Nota trad. — „serviciile, p r o d u c t i v e ale p ă m î n t u l u i " . — Nota trad. — m i n u n a t spus. — Nota trad. — „ m u n c ă a c u m u l a t ă " . — Nota trad. — salarii. — Nota trad. Vezi v o l u m u l d e faţă, p . 200—201. — Nota red. — a c ţ i u n e . — Nota trad.

196

Capitolul douăzeci

el denumeşte această action labour, se poate vedea cel mai bine din următoarele pasaje din Ricfardo], în care acesta din u r m ă polemizează cu Say : „ D o m n u l Say... îi i m p u t ă " (lui A. S m i t h ) , „ca o e r o a r e , că el a t r i ­ b u i e d o a r m u n c i i o m u l u i p u t e r e a de a p r o d u c e valori. O a n a l i z ă m a i e x a c t ă n e a r a t ă că v a l o a r e a se d a t o r e ş t e acţiunii m u n c i i , sau, m a i b i n e zis, a c t i v i t ă ţ i i p r o d u c t i v e a omului, c o m b i n a t ă cu a c ţ i u n e a a c e l o r a g e n ţ i p e care îi p r o d u c e n a t u r a şi cu a c e e a a căpătâiului. I g n o r a r e a de c ă t r e el a acestui p r i n c i p i u 1-a î m p i e d i c a t să stabilească a d e v ă r a t a teorie a influenţei m a ş i n i l o r a s u p r a p r o d u c ţ i e i de b o g ă ţ i i " . î n c o n t r a d i c ţ i e cu p ă r e r e a lui A d a m S m i t h , d o m n u l S a y vorbeşte... d e s p r e v a l o a r e a p e c a r e o d a u m ă r f u r i l o r agenţii n a t u r a l i . D a r aceşti a g e n ţ i n a t u r a l i , cu t o a t e că sporesc în m a r e m ă s u r ă valoarea de întrebuinţare, n u sporesc n i c i o d a t ă v a l o a r e a d e s c h i m b a unei mărfi, d e s p r e c a r e v o r b e ş t e d o m ­ n u l S a y (Principles, 3 ed., p . 334—336). „Maşinile şi a g e n ţ i i n a t u r a l i pot c o n t r i b u i în foarte m a r e m ă s u r ă l a b o g ă ţ i a u n e i ţări..., d a r nu a d a u g ă ceva la v a l o a r e a acestei bogăţii" (p. 335, Notă). [ V e r s i u n e a r o m â n e a s c ă , vol. I, p. 218—219], 66

1

Ricardo, ca şi toţi economiştii worth naming ), [deci şi ca] A. Smith (deşi odată, într-un moment d e b u n ă dispoziţie, a n u ­ mit boul a productive labourer )), prezintă munca d r e p t acti­ vitate omenească, mai mult, ca activitate omenească social­ mente determinată, ca unică sursă a valorii. Ricfardo] se deose­ beşte de ceilalţi economişti tocmai prin consecvenţa cu care consideră valoarea mărfurilor ca simple ,,representations" ) ale muncii socialmente determinate. Toţi aceşti economişti înţeleg, mai mult sau mai puţin, şi Ricardo mai mult decît toţi cei­ lalţi, că valoarea de schimb a lucrurilor trebuie considerată ca o simplă expresie, ca o formă specifică a activităţii productive a oamenilor, ca ceva toto g e n e r e ) diferit de lucruri şi de întrebuinţarea lor ca lucruri, fie în consumul industrial, fie în consumul neindustrial. P e n t r u ei, valoarea este de fapt numai expresia materială a raportului care se stabileşte între activi­ tăţile productive ale oamenilor, între diferitele lor munci. Ricardo foloseşte la adresa lui Say cuvintele lui Destutt de Tracy, care, după cum o spune el clar, exprimă şi propria sa părere : 2

3

4

„ î n t r u c î t este sigur că facultăţile n o a s t r e fizice şi m o r a l e sînt s i n ­ g u r a n o a s t r ă bogăţie din n a ş t e r e , întrebuinţarea acestor facultăţi (a facultăţilor omeneşti), „o muncă de un anumit fel" (deci l a b o u r ca 4

) — d e s e a m ă . — Nota trad. '•*) Vezi K. Mora; şi F. Engels. Opere, voi. 26, p a r t e a I, B u c u r e ş t i , E d i t u r a politică, 1980, p . 242. — N o t a red. ) — r e p r e z e n t ă r i . — Nota trad. ) — c u totul. — Nota trad. 3

4

D e s t r ă m a r e a şcolii r i c a r d i e n e

197

r e a l i z a r e a capacităţii omeneşti), „este s i n g u r a n o a s t r ă c o m o a r ă m o ş t e ­ nită ; şi n u m a i p r i n a c e a s t ă î n t r e b u i n ţ a r e s î n t c r e a t e a c e l e l u c r u r i p e c a r e le n u m i m bogăţii... E s t e cert, de a s e m e n e a , că t o a t e a c e s t e l u c r u r i r e p r e z i n t ă d o a r m u n c a c a r e l e - a creat, şi d a c ă ele a u o v a l o a r e , sau c h i a r d o u ă valori distincte, ele n u p o t p r o v e n i decît d i n m u n c a din c a r e e m a n ă " (Rie[ardo], 1. c , p. 334). [ V e r s i u n e a r o m â n e a s c ă , vol. I, p . 218].

Aşadar, mărfurile, lucrurile în genere, au valoare numai ca reprezentări [848] ale muncii omeneşti ; nu în măsura în care ele sînt ceva, în sine, ca lucruri, ci în măsura în care sînt întruchiparea muncii sociale. Şi iată că s-au găsit unii care au cutezat să spună că bietul Mac 1-a dus la extrem pe Ricfardo], el, care, în tendinţa sa nesăbuită de a „folosi" în mod eclectic teoria ric[ard]iană cu toate contradicţiile ei, identifică principiul ei cu cel al î n ­ tregii economii, munca însăşi ca activitate omenească şi ca acti­ vitate omenească socialmente determinată cu acţiunea fizică etc. proprie mărfurilor ca valori de întrebuinţare, ca lucruri ! El, care pierde însăşi noţiunea de muncă ! Devenind insolent datorită „subterfugiului" lui Mill, el îl copiază pe Say şi, în acelaşi timp, polemizează cu el folosind fraze ricardiene şi [copiază] tocmai frazele lui Say pe care Ricardo le combate în capitolul douăzeci, „Value a n d Riches" ), ca fiind diametral opuse [concepţiilor] sale şi ale lui Smith. (Roscher repetă, fireşte, că Mac este Richfardo dus la extrem .) Numai că Mac este mai absurd decît Say, care nu denumeşte muncă „acţiunea" focului, a maşinilor etc. Şt mai inconsecvent. In timp ce Say afirmă că vîntul, focul etc. creează „valoare", Mac consideră că valoarea este creată numai de acele valori de întrebuinţare, de acele lucruri care ar putea fi monopoli­ zate, ca şi cum vîntul, aburul sau apa ar putea fi folosite ca forţă motrice fără proprietatea asupra morii de vînt, maşinii cu abur, roţii hidraulice ! Ca şi cum cei care posedă, care mo­ nopolizează lucrurile a căror posesiune este necesară pentru folosirea agenţilor naturii n-ar fi monopolizat aceşti agenţi ai naturii ! Eu pot să am aer, apă etc. cît vreau. Dar ca agenţi ai producţiei ele există pentru mine numai în cazul cînd am acele mărfuri, acele lucruri prin folosirea cărora acestea acţio­ nează ca agenţi ai producţiei. Aşadar, Mac rămîne în u r m a lui Say. 1

67

In această vulgarizare a lui Ric[ardo] vedem aşadar, cea mai completă, cea mai nesăbuită destrămare a teoriei sale. !

) — „ V a l o a r e a şi b o g ă ţ i a " . — Nota

trad.

Capitolul douăzeci

198

„Totuşi, în m ă s u r a în c a r e a c e s t r e z u l t a t " (produs d e a c ţ i u n e a s a u o p e r a ţ i a e f e c t u a t ă de u n l u c r u oarecare) „este p r o d u s d e m u n c a sau o p e r a ţ i a efectuată de forţe a l e n a t u r i i care n u p o t fi nici m o n o p o l i z a t e , nici a p r o p r i a t e de u n n u m ă r m a i m a r e sau m a i m i c d e indivizi, e x c l u z î n d u - i p e alţii, ...el n u a r e nici o v a l o a r e . Ceea ce este e f e c t u a t d e a c e s t e forţe a l e n a t u r i i este e f e c t u a t p e g r a t i s " (McfCulIoeh], 1. c , p . 75).

Ca şi cum ceea ce is done by cotton, wool, iron, or machi­ nery, were not done g r a t u i t o u s l y " ). Maşina costă, operaţia efectuată de maşină nu este plătită. Nici o valoare de între­ buinţare a unei mărfi nu mai costă nimic după ce valoarea ei de schimb este plătită. 1

„ O m u l c a r e v i n d e ulei n u cere nici o p l a t ă p e n t r u p r o p r i e t ă ţ i l e n a t u r a l e a l e acestuia. L a e v a l u a r e a cheltuielilor d e p r o d u c ţ i e a l e u l e i u ­ lui, el ţ i n e s e a m a de v a l o a r e a m u n c i i folosite p e n t r u o b ţ i n e r e a a c e s t u i ulei, şi a c e a s t a este v a l o a r e a u l e i u l u i " .

Combătîndu-1 pe Say, Ric[ardo] a subliniat tocmai faptul că acţiunea maşinii, de pildă, costă tot atît de puţin ca acţiu­ nea vîntului sau a apei : „Serviciile... p e care ni Ie a d u c a g e n ţ i i n a t u r a l i şi maşinile... ne s î n t de folos... n u m a i p r i n a c e e a că sporesc v a l o a r e a de î n t r e b u i n ţ a r e ; d e o a r e c e e x e c u t ă a c ţ i u n e a lor în m o d gratuit..., a j u t o r u l p e c a r e ni-1 d a u n u a d a u g ă nimic l a v a l o a r e a de s c h i m b " (Ricfardo], p . 336, 337). [ V e r s i u n e a r o m â n e a s c ă , vol. I. p. 219].

Aşadar, Mac n-a înţeles nici chiar cele mai simple teze ale lui Ricfardo]. Dar vulpoiul gîndeşte astfel : dacă valoarea de întrebuinţare a bumbacului, maşinilor etc. nu costă nimic, dacă nu se plăteşte decît valoarea lor de schimb, atunci această valoare de întrebuinţare este vîndută d e cei care folosesc bumbac, maşini etc. Ei vînd ceea ce pe ei nu-i costă nimic. [849] Obtuzitatea grobiană a acestui individ se poate vedea din faptul că, după ce a preluat „principiul" lui Say, el expune cu multă emfază teoria rentei funciare pe care a copiat-o amănunţit de la Ricardo. întrucît pămîntul este o „forţă a naturii... care p o a t e fi m o n o p o l i z a t ă inumăr m a i m a r e sau m a i m i c d e indivizi, [McCulloch, p . 75, N o t a 1],

sau a p r o p r i a t ă de u n exduzîndu-i pe alţii" 2

atunci natural vegetative action or „labour" ), forţa sa produc­ tivă, are valoare, şi astfel renta se explică prin productive ') — este efectuat de b u m b a c , lînă, fier sau m a ş i n ă nu a r fi e f e c ­ t u a t „pe g r a t i s " . — Nota trad. ) — a c ţ i u n e a sa v e g e t a t i v ă n a t u r a l ă sau „ m u n c a " , — Nota trad. 2

D e s t r ă m a r e a şcolii

199

ricardiene

A

power ) a pămîntului, ca la fiziocraţi- Acest exemplu este con­ cludent pentru maniera lui Mac de a-1 vulgariza pe Ric[ardo]. Pe de o parte, el copiază enunţurile lui Ricfardo], care au u n sens numai pe baza premiselor lui Ricfardo], iar pe de altă parte, acceptă de la alţii (rezervîndu-şi n u m a i „nomenclatura" sau mici modificări de interpretare) negarea directă a acestor premise. El ar fi trebuit să spună : „Rent is t h e wages of land" pocketed by the landowner ) . 2

„Dacă u n capitalist c h e l t u i e ş t e aceeaşi s u m ă p e n t r u s a l a r i i l e m u n ­ citorilor, p e n t r u î n t r e ţ i n e r e a cailor sau p e n t r u î n c h i r i e r e a u n e i m a ş i n i ş i d a c ă m u n c i t o r i i , caii şi m a ş i n a pot să efectueze, t o a t e , aceeaşi can­ titate de muncă, v a l o a r e a a c e s t e i a v a fi e v i d e n t a c e e a ş i , i n d i f e r e n t cine «o v a e f e c t u a " (1. c , p. 77).

Cu alte cuvinte : valoarea produsului se reglează după valoarea capitalului investit. Aceasta este problema [care] t r e ­ buie rezolvată. După părerea lui Mac, e n u n ţ a r e a problemei înseamnă „obviously" ), totodată, şi rezolvarea ei. Cum însă maşina, de pildă, efectuează a greater piece of w o r k ) decît the men displaced, b y t h e m ) , este şi m a i „obviously" că valoarea produselor maşinii, în loc să scadă, ar trebui să crească în comparaţie cu cea a produselor oamenilor who „perform the same w o r k " ) . Cum maşina produce, poate, 10 000 pieces of w o r k ) în timpul în care fthe] m a n produce u n a şi cum fiecare piece are aceeaşi valoare, produsul maşinii ar trebui să fie de 10 000 de ori mai s c u m p decît cei al omului. Dealtfel, în tendinţa sa de a se deosebi d e Say, deoarece la acesta crearea valorii nu se datoreşte acţiunii agenţilor na­ turii, ci n u m a i acţiunii agenţilor monopolizaţi s a u produşi cu ajutorul muncii, Mac nu se poate abţine şi r e v i n e la frazeolo­ gia ricardiană. De exemplu, labour of wind p r o d u c e s t h e desi­ red effect on s h i p ) . (Produces a change in i t ) ) . 3

4

5

6

7

8

9

*) — forţa p r o d u c t i v ă . — Nota trad. ) — „Renta este salariul pămîntului", pe care şi-l însuşeşte pose­ sorul p ă m î n t u l u i . — Nota trad. ) — „evident". — N o t a trad. ) — o c a n t i t a t e d e m u n c ă m a i m a r e . — N o t a trad. ) — o a m e n i i p e c a r e îi înlocuieşte. — Nota traă. ) — c a r e „efectuează aceeaşi m u n c ă " . — Nota trad. ) — b u c ă ţ i . — Nota trad. ) — munca v î n t u i u i p r o d u c e efectul dorit a s u p r a corăbiei. — N o t a trad. ) — P r o d u c e o s c h i m b a r e în ea. — Nota trad. 2

3 4

5

G 7

8

9

200

Capitolul douăzeci

„ D a r valoarea acestei s c h i m b ă r i nu este sporită p r i n a c ţ i u n e a sau m u n c a forţelor n a t u r i i c a r e p a r t i c i p ă l a a c e a s t ă s c h i m b a r e şi n u d e p i n d e în nici u n caz de acestea, ci de cantitatea de capital sau d e produsul muncii anterioare care a c o n t r i b u i t l a p r o d u c e r e a a c e s t u i r e z u l t a t , tot a ş a c u m cheltuielile pentru măcinatul cerealelor n u d e p i n d d e a c ţ i u n e a v î n t u l u i sau a apei care p u n în m i ş c a r e m o a r a , ci de c a n t i t a t e a c a p i t a ­ lului c o n s u m a t p e n t r u a c e a s t ă o p e r a ţ i e " (p. 79).

Aici, deodată, măcinatul adaugă valoare cerealelor, numai în măsura în care capitalul, „the produce of.previous labour", is „wasted" in the act of grinding *). Deci nu pentru că piatra de moară „munceşte", ci pentru că prin „waste" ) a pietrei de moară is „wasted" ) şi valoarea cuprinsă în ea, munca în­ truchipată în ea. După aceste frumoase explicaţii, Mac rezumă astfel înţe­ lepciunea pe care şi-a însuşit-o de la Mill şi Say şi datorită căreia el p u n e de acord conceptul de valoare cu toate fenome­ nele care vin în contradicţie cu acesta : 2

3

„ C u v î n t u l «muncă» înseamnă... în t o a t e discuţiile cu p r i v i r e la valoare... sau m u n c a nemijlocită a o m u l u i , sau munca capitalului pro­ d u s d e om, s a u şi u n a şi a l t a " (1. c , p. 84).

Prin labour [850] trebuie deci să se înţeleagă munca omu­ lui, apoi accumulated labour a acestuia şi, în sfîrşit, aplica­ ţiile utile, adică proprietăţile fizice etc. ale valorilor d e între­ buinţare care se manifestă în consumul (industrial). Fără aceste proprietă ţi, valoarea de întrebuinţare nu înseamnă nimic. Valoarea de întrebuinţare se manifestă numai în cadrul con­ sumului. Prin urmare, prin valoarea de schimb a produselor muncii înţelegem valoarea de întrebuinţare a acestor produse, • deoarece această valoare de întrebuinţare constă numai din activitatea ei, sau, cum o denumeşte Mac, din „munca" ei în cadrul consumului, indiferent dacă acesta este sau nu u n con­ sum industrial. Dar felul „operaţiilor", „acţiunilor" sau „ m u n ­ cilor"' valorilor de întrebuinţare, exact ca măsurile naturale ale acestora, sînt tot atît de diferite ca înseşi aceste valori de întrebuinţare. Care este atunci unitatea, măsura lor, care ne dă posibilitatea să le comparăm între ele ? Este cuvîntul co­ m u n „muncă", în care sînt incluse activităţi total diferite ale valorilor de schimb, după ce munca însăşi este redusă la cuvîntul „operaţii" sau „acţiuni". Cu identitatea dintre valoar

*) — „ p r o d u s u l m u n c i i a n t e r i o a r e " , este „folosit" în o p e r a ţ i a m ă c i ­ n a t u l u i . — Nota trad. ) — „ c o n s u m a r e a " . — Nota trad. ) — este „consumată". — Nota trad. 2 3

D e s t r ă m a r e a şcolii

201

ricardiene

rea de întrebuinţare şi valoarea de schimb se încheie deci această vulgarizare a lui Ric[ardo], pe care trebuie, de aceea, s-o privim ca ultima şi cea mai trivială expresie a destrămării şcolii ca şcoală. „Profitul la capital este n u m a i o a l t ă d e n u m i r e a salariului munca acumulată" (McfCulloeh], „ P r i n c i p l e s " etc., 1825, p . 291),

pentru

adică o altă denumire a salariului plătit mărfurilor pentru serviciile pe care le aduc, ca valori de întrebuinţare, în producţie. Acest wages of accumulated labour *) are, dealtfel, la d o m ­ nul McCulloch şi o semnificaţie misterioasă specifică. Noi am amintit deja că — abstracţie făcînd de cele copiate de el de l a Ricardo, Mill, Malthus şi Say şi care formează fondul propriuzis al lucrărilor sale —, el însuşi reia şi vinde iarăşi şi iarăşi sub diferite titluri a sa „accumulated labour" „largely dra­ wing" ) întotdeauna upon what he had got paid before ). Această manieră de a obţine „wages of accumulated labour" a fost deja analizată pe larg în 2826 într-o lucrare a sa, şi ce n-a realizat McCulloch în 1826—1862 luînd wages for a accumu­ lated labour ! (Tucidide-Roscher preia şi această frază j a l ­ nică) . Lucrarea se intitulează : Mordecai Mullion. „Some Illus­ trations of Mr. McCulloch's Principles of Poltic. Economy", Edinburgh 1826 . Aici se a r a t ă cum chevalier d'industrie ) al nostru şi-a făcut un nume. 9/10 copiază din lucrările lui A. Smith şi Ricardo etc., iar restul de 1/10 din propria sa accu­ mulated labour, „most shamelessly and damnably reitereted" ) . Mullion, de pildă, arată că McCulloch nu numai că vinde unul şi acelaşi articol pe rînd la „Edinburgh Review" , „Scotsm a n " , „Encyclopaedia Britanhica" ca „disertations" origi­ nale, ca lucrări noi, dar el, bunăoară, în „Edinburgh Review" chiar reproduce textual acelaşi articol, numai cu unele schim­ bări în dispunerea materialului şi sub o nouă firmă. î n legă­ tură cu aceasta, Mullion spune despre „this most incredible cobbler", „this most Economical of all the Economists" ) : 2

3

6 8

69

70

4

5

7t

72

7 3

6

!

) — s a l a r i u al m u n c i i a c u m u l a t e . — Nota trad. ) — „ l u î n d m u l t " . — Nota trad. ) — d i n ceea ce a fost p l ă t i t î n a i n t e . — IVota trad. '') — c a v a l e r u l i n d u s t r i e i . — Nota trad. 5) — m u n c ă a c u m u l a t ă , „ p e care o r e p e t ă în m o d u l cel m a i n e r u ­ ş i n a t şi m a i c o n d a m n a b i l " . — Nota trad. ) — „acest cîrpaci i n i m a g i n a b i l " , „acest cel m a i economist d i n t r e e c o n o m i ş t i " . — Nota trad. 2 3

e

'202

Capitolul douăzeci

„Articolele d o m n u l u i McCulloch n u pot fi citaşi d e p u ţ i n a s e m u i t e c o r p u r i l o r cereşti, î n t r - o p r i v i n ţ ă î n s ă se a s e a m ă n ă cu aceşti a ş t r i — ele r e v i n l a a n u m i t e i n t e r v a l e " (p. 21).

Nu este de mirare că el crede în „wages of accumulated labour" ! Faima domnului Mac arată pînă unde poate ajunge neru­ şinarea unui cavaler al industriei. [850 a] Cum exploatează McCulloch unele teze ale lui Ricardo pentru a-şi da importanţă se poate vedea, între altele, din „Edinburgh Review", March 1824, unde acest amic al wages of accumulated labour (mîzgăleala se intitulează C o n ­ siderations on the accumulation of Capital") porneşte o ade­ vărată ieremiadă pe tema scăderii ratei profitului. „Autorul... e x p r i m ă astfel t e m e r i l e p e care i le insuflă s c ă d e r e a p r o f i t u l u i : « A p a r e n t a d e p r o s p e r i t a t e pe c a r e o oferă A n g l i a este î n ş e ­ l ă t o a r e ; p l a g a sărăciei a a t i n s p e n e s i m ţ i t e m a j o r i t a t e a cetăţenilor, i a r f u n d a m e n t e l e p u t e r i i şi m ă r e ţ i a n a ţ i u n i i au fost z d r u n c i n a t e . Acolo u n d e d o b î n d a este scăzută, c u m este î n Anglia, r a t a profitului este şi e a scăzută, i a r p r o s p e r i t a t e a n a ţ i u n i i a depăşit p u n c t u l ei c u l m i n a n t » . A c e s t e a f i r m a ţ i i nu p o t să n u - i s u r p r i n d ă p e toţi cei c a r e cunosc s i t u a ­ ţ i a s t r ă l u c i t ă în care se află A n g l i a " ([McCulloch, „Discours s u r l'econ o m i e " , t r a d u i t p a r ] Prevost, 1. c , p. 197).

Domnul Mac nu trebuia, prin urmare, să se impacienteze p e n t r u faptul că „land" gets better „wages" than „iron, bricks, etc." The cause must have been, that it „labours" harder ) [XIV—850 a]. [XV — 925] {O scroafă chioară tot mai găseşte uneori o ghindă, aşa şi cu McCulloch ; numai că chiar şi acest lucru, aşa cum îl concepe el, nu este decît o inconsecvenţă, deoarece el nu face nici o deosebire între surplus value şi profit. In al doilea rînd, acesta este tot unul din plagiatele eclectice nesă­ buite. Pentru indivizi ca Torrens etc., care consideră că value este determinată de capital, şi tot aşa pentru Bailey, profitul [se află] în raport cu capitalul (avansat). Spre deosebire de Ricfardo], ei nu identifică profitul cu plusvaloarea numai pen­ tru că, în genere, nu simt nevoia de a explica profitul pe baza valorii, pentru că ei iau forma în care se manifestă plus­ valoarea — profitul, ca raport al plusvalorii faţă de capitalul avansat — drept forma iniţială ; de fapt însă, ei nu fac decît să exprime în cuvinte forma de manifestare. l

— „ p ă m î n t u l " p r i m e ş t e u n „ s a l a r i u " m a i b u n decît „fierul, c ă r ă ­ mizile e t c " . Cauza t r e b u i e să o constituie f a p t u l că el „ l u c r e a z ă " cu m a i m u l t ă r î v n ă . — Nota trad.

D e s t r ă m a r e a şcolii r i c a r d i e n e

203

Iată pasajele din Mac în care 1) este r i c a r d i a n şi 2) copiază direct din lucrările adversarilor lui Ric[ardo] : Teza lui Ricardo [„o c r e ş t e r e a profitului n u p o a t e fi d e t e r m i n a t ă •decît d e o s c ă d e r e a s a l a r i u l u i , i a r o s c ă d e r e a p r o f i t u l u i — decît de -o c r e ş t e r e a s a l a r i u l u i " ] este v a l a b i l ă n u m a i „în c a z u r i l e î n c a r e p r o •ductivitatea industriei r ă m î n e c o n s t a n t ă " (McCull[och], „ P r i n c of P . E.", E d i n b u r g h , 1825, p. 373). A d i c ă a industriei c a r e f u r n i z e a z ă c a p i t a l c o n .stant. „ P r o f i t u r i l e d e p i n d de r a p o r t u l lor faţă d e c a p i t a l u l c a r e le p r o ­ d u c e , şi n u d e r a p o r t u l faţă de salarii. Dacă, în genere, productivitatea i n d u s t r i e i se d u b l e a z ă şi d a c ă s u r p l u s u l o b ţ i n u t a s t f e l se î m p a r t e î n t r e •capitalist şi m u n c i t o r i , p r o p o r ţ i a d i n t r e capitalist şi m u n c i t o r i r ă m î n e -aceeaşi, deşi rata profitului a crescut î n r a p o r t c u c a p i t a l u l a v a n s a t " (1. c , p . 373—374).

Chiar şi în acest caz aşa cum remarcă şi Mac, s-ar putea spune să wages au scăzut relativ în comparaţie cu produsul, p e n t r u că profiturile au crescut. (în acest caz însă, tocmai creşterea profitului ar fi cauza scăderii salariilor.) Acest calcul se bazează însă pe maniera greşită de a calcula salariile ca p ă r ţ i din produs, iar domnul J. St. Mill, d u p ă cum am arătat mai sus, caută să generalizeze, pe această cale sofistică, legea ric[ardiană] .} [XC — 925]. 74

5. Wakefield. [Obiecţii la teoria lui Ricardo cu privire la valoarea muncii şi la renta funciară] [XIV — 850 a] Meritele propriu-zise ale lui W[akefield] -în tratarea capitalului au fost explicate mai înainte în capi­ tolul „Transformarea plusvalorii în capital" . Aici ne vom ocupa numai de ceea ce se referă direct la „temă". 7S

„Dacă m u n c a e s t e c o n s i d e r a t ă ca m a r f ă , i a r c a p i t a l u l , p r o d u s al m u n c i i , ca o a l t ă m a r f ă , în a c e s t caz, î n i p o t e z a că v a l o r i l e celor d o u ă m ă r f u r i a r fi d e t e r m i n a t e de c a n t i t ă ţ i e g a l e d e m u n c ă , o c a n t i t a t e de m u n c ă d a t ă s-ar s c h i m b a — în toate î m p r e j u r ă r i l e — c o n t r a unei •cantităţi d e capital c a r e a r fi fost p r o d u s ă de o c a n t i t a t e e g a l ă de m u n c ă ; munca trecută a r fi s c h i m b a t ă în p e r m a n e n ţ ă c o n t r a aceleiaşi c a n t i t ă ţ i d e muncă prezentă. D a r v a l o a r e a m u n c i i , î n r a p o r t cu a l t e m ă r f u r i , cel p u ţ i n în m ă s u r a în c a r e s a l a r i u l d e p i n d e de c o t a - p a r t e , n u este d e t e r m i n a t ă de aceeaşi c a n t i t a t e de m u n c ă , ci de r a p o r t u l d i n :tre ofertă şi c e r e r e " (Wakefield. Edit, of S m i t h s „ W e a l t h of N a t i o n " , London, 1835, vol. I, p . 230, 231, Notă),.

Prin urmare, potrivit lui Wakefield, profitul ar fi inexpli­ cabil dacă valoarea muncii ar fi plătită. în vol. II al ediţiei A. Smith pe care o citează, W[akefield] remarcă :

204

Capitolul douăzeci 78

„Plusprodusul creează î n t o t d e a u n a r e n t ă ; totuşi, se poate plăti şi o rentă care să nu constea din plusprodus" (1. c , p . 216). „Dacă, a ş a cum se î n t î m p l ă în I r l a n d a , m a r e a m a s ă a u n u i p o p o r a j u n g e în s i t u a ţ i a de a se h r ă n i n u m a i cu cartofi, de a locui în cocioabe, de a se î m b r ă c a în z d r e n ţ e şi de a t r e b u i să cedeze, p e n t r u p e r m i s i u ­ n e a de a t r ă i astfel, tot ceea ce p o a t e p r o d u c e , în a f a r ă d e cocioabe, z d r e n ţ e şi cartofi, atunci p r o p r i e t a r u l p ă m î n t u l u i p e c a r e t r ă i e s c ei p r i m e ş t e cu a t î t m a i m u l t cu cît a c e ş t i a se m u l ţ u m e s c cu m a i p u ţ i n , c h i a r d a c ă p r o d u s u l c a p i t a l u l u i şi a l m u n c i i a r r ă m î n e acelaşi. Ceea ce dau nenorociţii de fermieri acaparează landlordul. în acest fel, o scădere a nivelului de trai al agricultorilor ar fi o altă cauză a plusprodusului... Cînd salariile scad, efectul p e care-1 a r e a c e s t f a p t a s u p r a p l u s p r o d u s u l u i este acelaşi, c a şi c u m a r s c ă d e a n i v e l u l d e trai al a g r i c u l t o r i l o r ; p r o d u s u l total r ă m î n e acelaşi, în t i m p ce p a r t e a e x c e ­ d e n t a r ă este m a i m a r e ; p r o d u c ă t o r i i p r i m e s c m a i p u ţ i n , i a r l a n d ­ l o r d u l — m a i m u l t " (p. 220, 221).

In acest caz, profitul se numeşte rentă, exact aşa cum se numeşte dobîndâ atunci cînd muncitorul, cum se întîmplă de pildă în India, lucrează cu sumele avansate de capitalist (deşi nominal el este independent) şi trebuie să-i furnizeze întregul surplus produce. t

6. Stirling.

[Explicarea

profitului

prin cerere şi

Stirling (Patrick James). „The Philosophy Edinburgh, 1846.

ofertă]

of Trade

etc.",

„ C a n t i t a t e a fiecărei mărfi t r e b u i e să fie r e g l a t ă în aşa fel, încît r a p o r t u l d i n t r e oferta şi c e r e r e a ei s ă fie m a i m i c d e c i ' r a p o r t u l d i n t r e oferta de m u n c ă şi c e r e r e a d e m u n c ă . Diferenţa d i n t r e p r e ţ u l s a u v a l o a r e a m ă r f i i şi p r e ţ u l sau v a l o a r e a m u n c i i w o r k e d up in i t ) c o n s t i ­ t u i e profitul sau surplusul, p e care R i c a r d o nu-1 p o a t e explica p e b a z a teoriei sale" (I. c , p. 72, 73). l

[851] Aceeaşi persoană ne spune : „Dacă valorile m ă r f u r i l o r se r a p o r t e a z ă u n e l e l a a l t e l e c o r e s p u n ­ z ă t o r cheltuielilor lor de p r o d u c ţ i e , a t u n c i acest l u c r u a r p u t e a fi d e n u m i t par of value" ) (p. 18). 2

Aşadar, dacă cererea şi oferta de muncă ar coincide, munca s-ar vinde la valoarea ei (indiferent ce înţelege Stirling prin această valoare). Iar dacă cererea şi oferta mărfii, in which the labour is worked u p ), ar coincide, marfa s-ar vinde la cheltu3

') — c h e l t u i t e p e n t r u ea, — Nota traă. ) — n i v e l u l valorii. — Nota trad. ) — p e n t r u c a r e este c h e l t u i t ă m u n c a . — Nota

2 3

trad.

D e s t r ă m a r e a şcolii r i c a r d i e n e

205

ielile de producţie, prin care Stirling înţelege the valii-J of labour. Preţul mărfii este în acest caz egal cu the value of labour worked up in it. Iar preţul muncii este on a par p r o ­ priei sale value. Hence the price of the commodity = the price of the labour worked up in it. Hence, there would be not p r o ­ fit or surplus ) . Aşadar, Stirling explică profitul sau surplusul în felul ur­ mător : Oferta de muncă în raport cu cererea de muncă trebuie să fie mai m a r e decît oferta de marfă în care the labour is worked up, în raport cu cererea d e această marfă. Problema este ca marfa vîndută să fie vîndută mai scump decît este plătită munca cuprinsă în ea. Acest lucru este denumit de domnul Stirling explicarea fenomenului surplusului, în timp ce el nu este decît o para­ frazare a ceea ce urmează a fi explicat. La o analiză mai amă­ nunţită, aici sînt posibile numai trei cazuri : Preţul muncii este ,,on the par of value", adică cererea şi oferta de muncă corespund preţului muncii, este egal cu valoarea ei. în acest caz, marfa trebuie să fie vîndută peste valoarea ei, adică trebuie să se facă în aşa fel, încît oferta de mărfuri să fie sub cererea [de mărfuri]. Acesta este „profit upon alienation" tout p u r ) , numai că i s-a adăugat condiţia în care este posibil-' Sau cererea de muncă depăşeşte oferta de muncă, iar preţul [muncii] depăşeşte valoarea ei. în acest caz, capitalistul i-a plătit muncitorului mai mult decît valorează marfa, iar cum­ părătorul trebuie să plătească capitalistului un surplus dublu : în primul rînd, ceea ce capitalistul a plătit d'abord ) muncito­ rului şi, în al doilea rînd, profitul capitalistului. Sau preţul muncii [este] sub valoarea ei, oferta de muncă depăşeşte cere­ rea de muncă. în acest caz, surplusul provine din faptul că munca este plătită sub valoarea ei şi este vîndută [în marfă] la valoarea ei sau, cel puţin, peste preţul ei. i

2

3

Dacă se înlătură toate nonsensurile, reiese că la Stirling surplusul provine din faptul că munca este cumpărată de capi­ talist sub valoarea ei şi este revîndută, sub formă de marfă, peste preţul ei. • Dacă din celelalte cazuri se înlătură forma ridicolă, că producătorul trebuie „să facă în aşa fel" încît să vîndă marfa *) — la n i v e l u l p r o p r i e i s a l e valori. Deci, p r e ţ u l m ă r f i i = p r e ţ u l m u n c i i c h e l t u i t e p e n t r u ea. Deci, n u a r e x i s t a p r o f i t sau s u r p l u s . — Nota trad. -) — p u r şi s i m p l u „profit din înstrăinare". — Nota traă. ) — m a i întîi. — Nota trad. 3

Capitolul douăzeci

206

peste valoarea ei sau peste „the par of value", ele se reduc la următoarele : Dacă cererea pentru o marfă oarecare este mai m a r e decît oferta ei, atunci preţul de piaţă creşte peste va­ loare. Ceea ce, desigur, nu este o descoperire şi explică numai, un soi de „surplus" care nu a prezentat niciodată nici cea mai mică dificultate, nici pentru Ricardo, nici pentru altcineva [XIV — 851]. 7. John Stuart

Mill

[a) Confundarea ratei plusvalorii cu rata profitului. Elemente ale concepţiei despre „profit upon alienation". Concepţii confuze despre „profiturile avansate"] 77

[VII •— 319]. în o p u s c u l u l citat mai sus, care conţine în fond toate ideile originale ale domnului J[ohn] St[uart] Mill cu privire la political economy *) (spre deosebire de volumino­ sul său compendiu ), în Esseul IV, intitulat „On Profits and Interests" ), se spune : 78

2

„Uneltele şi m a t e r i i l e p r i m e , ca şi a l t e l u c r u r i nu a u costat la. î n c e p u t n i m i c a l t c e v a decît muncă... M u n c a folosită p e n t r u p r o d u c e r e a , u n e l t e l o r şi a m a t e r i i l o r p r i m e a d ă u g a t ă l a m u n c a folosită m a i tîrziu. p e n t r u p r e l u c r a r e a m a t e r i i l o r p r i m e cu a j u t o r u l u n e l t e l o r dă s u m a t o t a l ă a m u n c i i folosite în p r o d u c ţ i a mărfii finite... A înlocui capitalul nu înseamnă, prin urmare, decît a înlocui wages of the labour em­ ployed" ). 3

Aceasta este în sine greşit, deoarece employed labour şi. salariile plătite nu sînt nicidecum identice. Dimpotrivă, emplo­ yed labour este egală cu suma salariului şi profitului. A înlo­ cui capitalul înseamnă a înlocui munca plătită (wages) şi munca neplătită de capitalist, dar vîndută, totuşi, de el (profitul). Domnul Mill confundă aici „employed labour" and that por/ tion of the employed labour which is paid for by the capitalist that employs i t ) . Această confuzie nu dovedeşte că el ar fi înţeles teoria ricardiană, pe care pretinde s-o profeseze. în ceea ce priveşte capitalul constant, mai trebuie menţio­ nat în treacăt că, dacă fiecare parte a capitalului constant s e reduce la previous labour ), deci se poate considera că la u n 4

5

') ) ) '*) tită de •') 2 3

— economia politică. — Nota trad. — „ D e s p r e profituri şi dobînzi", — Nota trad. — s a l a r i u l p e n t r u m u n c a folosită. — Nota trad. — „ m u n c a folosită" cu p a r t e a din m u n c a folosită c a r e este p l ă ­ capitalistul c a r e o foloseşte. — Nota trad. — m u n c a p r e c e d e n t ă . — Nota trad.

D e s t r ă m a r e a şcolii r i c a r d i e n e

207

moment dat aceasta reprezintă profitul sau salariul sau şi u n a şi alta, de îndată ce acest capital constant este format, o parte a acestuia nu se mai poate reduce nici la profit, nici la salariu, cum se întîmplă, de pildă, cu sămînţa etc. Mill nu face deosebire între plusvaloare şi profit. Prin urmare, el afirmă că rata profitului (ceea ce este just pentru plusvaloarea transformată deja în profit) este egală cu raportul dintre preţul produsului şi preţul mijloacelor lui de producţie (inclusiv munca) (vezi p. 92, 93). Şi, totodată, el vrea să deducă legile ratei profitului direct din legea ricardiană, ,, prof its depend upon wages ; rising as wages fall, and falling as wages rise" ), în care Ricardo confundă plusvaloarea cu profitul. Domnul Mill nu este el însuşi pe deplin edificat asupra problemei pe care încearcă s-o rezolve. Vom formula deci pe scurt problema sa înainte de a-i asculta răspunsul. Rata pro­ fitului este raportul dintre plusvaloare şi suma totală a capita­ lului avansat (capitalul constant şi capitalul variabil conside­ rate împreună), în timp ce plusvaloarea este excedentul canti­ tăţii de muncă pe care o efectuează muncitorul peste canti­ tatea de muncă care-i este avansată ca salariu ; deci, p l u s ­ valoarea este considerată numai în raport cu capitalul variabil sau cu capitalul cheltuit pentru salarii, şi nu cu întregul capi­ tal. Rata plusvalorii şi rata profitului sînt deci două rate dife­ rite, deşi profitul este o plusvaloare privită n u m a i sub certa specie ). Despre rata plusvalorii este just să se spună că ea „depends" ) exclusiv „upon wages ; rising as wages fall, and falling as wages rise" ) . (Despre masa plusvalorii ar fi greşit să se spună acest lucru, deoarece aceasta nu depinde numai de gradul în care este apropriată supramuncă muncitorului,, ci şi de masa [numărul] muncitorilor exploataţi concomitent.) Dat fiind că rata profitului este raportul dintre plusvaloare şi suma totală a capitalului avansat, ea este, desigur, afectată sau determinată de scăderea sau creşterea plusvalorii, deci de rise or fall of wages ) ; dar, în afară de această determinare, r a t a profitului include şi alte determinări, care [320] nu depind de creşterea sau scăderea salariului şi n u pot fi reduse nemijlocit la acesta. 1

2

3

4

5

') — „profitul d e p i n d e de s a l a r i u ; creşte cînd s a l a r i u l s c a d e şi s c a d e cînd s a l a r i u l c r e ş t e " . — Nota trad. ) — d i n t r - u n a n u m i t , p u n c t de v e d e r e . — IVota traă. ) — „ d e p i n d e " . •— Nota trad. ) — „ d e s a l a r i u ; creşte a t u n c i cînd s a l a r i u l s c a d e şi s c a d e atunci, cînd s a l a r i u l c r e ş t e " . — Nota traă. ) — c r e ş t e r e a sau s c ă d e r e a s a l a r i u l u i . — Nota traă. 2

3

/j

5

208

Capitolul douăzeci

Domnul J. St. Mill, care, pe de o parte, ca şi Ricardo, identifică nemijlocit profitul cu plusvaloarea, iar pe de altă p a r t e (în polemica cu antiricardienii), nu interpretează rata profitului în sens ricardian, ci în sensul ei adevărat, ca raport între plusvaloare şi suma totală a capitalului avansat (capital variabil + capital constant), se străduieşte să demonstreze că rata profitului este determinată nemijlocit de legea care deter­ mină plusvaloarea şi că se reduce pur şi simplu la aceea că, cu cît este mai mică partea din ziua de muncă care revine muncitorului, cu atît este mai mare partea care revine capita­ listului şi viceversa. Să examinăm acum strădaniile lui, în care cel.mai rău lucru îl constituie faptul că el ştie ce anume problemă vrea să rezolve. Dacă el ar fi formulat problema just, nu i-ar fi putut da această rezolvare greşită. Astfel, el spune : „Deşi uneltele, m a t e r i i l e p r i m e şi c l ă d i r i l e s î n t ele însele p r o d u s u l m u n c i i , întreaga sumă a valorii lor n u p o a t e fi r e d u s ă la s a l a r i i l e m u n ­ citorilor care le-au p r o d u s " .

{Mai sus, el spune : înlocuirea de capital înseamnă înlo­ cuirea de salariu}. „ î n calcul t r e b u i e i n c l u s e şi profiturile p e care le r e a l i z e a z ă c a p i ­ talistul la aceste salarii. Acest din u r m ă capitalist t r e b u i e să înlocuiască prin p r o p r i u l s ă u capital nu n u m a i salariile p l ă t i t e d e el şi de p r o d u ­ c ă t o r u l uneltelor, ci şi profitul p r o d u c ă t o r u l u i de u n e l t e " (1. c , p. 98). „Profitul, prin u r m a r e , n u r e p r e z i n t ă n u m a i excedentul rămas d u p ă î n l o c u i r e a cheltuielilor ; el i n t r ă c h i a r în cheltuieli. C a p i t a l u l este c h e l t u i t în p a r t e p e n t r u p l a t a s a u r a m b u r s a r e a salariilor şi în p a r t e p e n t r u profiturile a l t o r capitalişti, al c ă r o r concurs a fost n e c e s a r p e n ­ t r u o b ţ i n e r e a mijloacelor de p r o d u c ţ i e " (1. c , p . 98, 99). De aceea, u n obiect poate fi produsul aceleiaşi cantităţi de muncă ca şi înainte şi t o a t e cheltuielile de producţie se p o t micşora d a c ă e x i s t ă posibilitatea d e a se economisi o parte din profitul p e oare u l t i m u l p r o d u c ă t o r t r e ­ b u i e să-1 plătească p r i m u l u i producător... Este, totuşi, a d e v ă r a t că r a t a profitului se modifică i n v e r s p r o p o r ţ i o n a l cu cheltuielile de p r o d u c ţ i e a l e s a l a r i u l u i " (p. 102, 103).

Aici pornim, fireşte, întotdeauna de la premisa că preţul unei mărfi este egal cu valoarea ei. P e această bază îşi con­ tinuă cercetarea şi domnul Mill. D'abord *) trebuie menţionat că, în modul de prezentare citat mai sus, profitul are o foarte pregnantă aparenţă de pro­ fit upon alienation ; but passons o u t r e ) . Nimic mai greşit 2

*) — Mai întîi. — IVota trad. ) — profit din î n s t r ă i n a r e ; d a r să t r e c e m p e s t e a s t a . — Nota

2

trad.

D e s t r ă m a r e a şcolii r i c a r d i e n e

209

decît [să afirmi] că un obiect (dacă este vândut la valoarea lui) „este produsul aceleiaşi cantităţi de muncă ca şi Înainte" şi că, totodată, „cheltuielile lui de producţie se pot micşora" datorită unei împrejurări oarecare. {Acest lucru ar fi fost posibil numai în sensul stabilit mai întîi de mine, adică atunci cînd se face o deosebire netă între cheltuielile de producţie ale obiectului şi cheltuielile de producţie ale capitalistului, deoa­ rece acesta nu plăteşte pentru o parte din aceste cheltuieli de producţie . în acest caz este, de fapt, adevărat că capitalistul realizează, de asemenea, profitul din supramuncă neplătită a propriilor lui muncitori, după cum poate să-1 realizeze şi din faptul că-i plăteşte mai puţin decît i se cuvine capitalistului care-i furnizează capitalul constant, adică nu plăteşte acestui capitalist o parte din supramuncă cuprinsă în marfa sa, dar neplătită de acest capitalist (care tocmai de aceea constituie profitul lui). Aceasta se reduce întotdeauna la aceea că el plăteşte marfa sub valoarea ei. Rata profitului (deci raportul dintre plusvaloare şi valoarea totală a capitalului avansat) poate să crească datorită faptului că aceeaşi cantitate de capi­ tal avansat devine obiectiv mai ieftină (ca u r m a r e a creşterii productivităţii muncii în sferele de producţie care produc capi­ tal constant), ca şi datorită faptului că ea devine subiectiv mai ieftină pentru cumpărător, deoarece el plăteşte această cantitate de capital sub valoarea ei. Pentru el, aceasta este întotdeauna rezultatul unei cantităţi de muncă mai mici}. [321]. Mill spune, în primul rînd, că capitalul constant al capitalistului care face marfa finită nu se descompune numai în wages, ci şi în profit. Raţionamentul este aici următorul : Dacă acesta se descompune numai în salariu, atunci p r o ­ fitul ar reprezenta surplusul care rămîne capitalistului după înlocuirea tuturor salariilor, {şi toate cheltuielile (plătite) pro­ dusului s-ar descompune în salariu}, din care ar consta în­ treaga sumă a capitalului avansat. Valoarea totală a capitalului avansat ar fi egală cu valoarea totală a wages cuprinse în produs. Profitul ar constitui excedentul. Şi deoarece rata pro­ fitului = raportul dintre acest excedent şi valoarea totală a capitalului avansat, atunci, evident, această rată va creşte sau va scădea în raport cu valoarea totală a capitalului avansat, adică cu valoarea salariilor, a căror totalitate constituie capi­ talul avansat. {însăşi această obiecţie este, în fond, absurdă dacă se are în vedere raportul general dintre profit şi salariu. Din întregul produs, domnul Mill ar fi trebuit doar să detaşeze partea care se descompune în profit (indiferent dacă este plătit ultimului sau primului capitalist participant la producţia m ă r 7fl

210

Capitolul douăzeci

fii) şi partea care se descompune în salariu, şi astfel suma p r o ­ fiturilor ar fi fost, ca şi înainte, egală cu excedentul peste valoarea sumei salariilor, iar „raportul invers" al lui Ricardoar putea fi valabil pentru rata profitului. Numai că nu este adevărat că totalitatea capitalului avansat se descompune în profit şi salariu}. Dar capitalul avansat nu se descompune n u ­ mai în salariu, ci şi în profiturile avansate. Prin urmare, p r o ­ fitul constituie un surplus nu numai peste salariile avansate, dar şi peste profiturile avansate. Rata profitului nu este deci determinată de surplusul peste salarii, ci de surplusul ulti­ mului capitalist peste suma salariilor plus profiturile, a căror sumă, conform premisei, formează întregul capital avansat. Aşadar, această rată se poate schimba, evident, nu numai prin creşterea sau scăderea salariilor, ci şi prin creşterea sau scă­ derea profiturilor. Şi dacă am face abstracţie de schimbarea ratei provocată de creşterea sau scăderea salariilor, dacă p r e ­ supunem — ceea ce se întîmplă frecvent în practică — că v a ­ loarea salariilor, adică cheltuielile lor de producţie egale cu timpul de muncă cuprins în ele, ar rămîne constante, am ajunge, urmîndu-1 pe domnul Mill, la frumoasa lege potrivit căreia creşterea sau scăderea ratei profitului depinde de creş­ terea sau scăderea profitului. „Dacă s-ar p u t e a economisi o p a r t e din profitul pe c a r e uitixnuî p r o d u c ă t o r t r e b u i e s-o p l ă t e a s c ă p r i m u l u i p r o d u c ă t o r , cheltuielile d e p r o d u c ţ i e a l e obiectului s-ar m i c ş o r a " .

Acest lucru este, în fond, foarte just. Admiţînd că nici o parte din profitul producătorilor precedenţi n-ar fi fost u n simplu surcharge *) — profit upon alienation, cum spune James Stuart —, atunci orice economisire a unei „părţi din profit" {în măsura în care această economisire n u este rezultatul înşe­ lării producătorului precedent, adică al faptului că nu i se plă­ teşte întreaga valoare cuprinsă în marfa sa} ar fi o economi­ sire a cantităţii de muncă, necesară pentru producerea mărfii. {Aici facem abstracţie de profitul plătit, de pildă, pentru timpul în care capitalul rămîne nefolosit în perioada producţiei etc.}. Dacă, să spunem, înainte era nevoie de două zile p e n t r u a aduce materia primă, de pildă cărbunele de la mină la fabrică, iar acum este nevoie de o singură zi, atunci „se economiseşte" o zi de muncă ; dar acest lucru este valabil atît pentru partea acestei zile care se descompune în salarii, cît şi pentru p a r t e a care se descompune în profit. J

) — a d a o s . — Nota

traă.

D e s t r ă m a r e a şcolii r i c a r d i e n e

211

D u p ă ce Mill a înţeles că rata surplusului ultimului capi­ talist sau, în genere, rata profitului n u depinde n u m a i de r a p o r t u l d i r e c t d i n t r e w a g e s şi profit, ci şi d e r a p o r t u l d i n t r e u l t i m u l profit, s a u p r o f i t u l f i e c ă r u i capitalist, şi v a l o a r e a t o t a l ă a capitalului avansat, e g a l ă cu s u m a (cheltuită p e n t r u salarii) a capitalului variabil p l u s capitalul constant, că deci [322] rata profitului n u este determinată n u m a i de raportul dintre profit şi p a r t e a c a p i t a l u l u i c h e l t u i t ă p e n t r u salarii, d e c i n u n u m a i d e c h e l t u i e l i l e de p r o d u c ţ i e s a u v a l o a r e a salariilor, el c o n t i n u ă : „Este, totuşi, a d e v ă r a t că r a t a profitului v a r i a z ă în r a p o r t i n v e r s c u cheltuielile de p r o d u c ţ i e ale s a l a r i u l u i " . G r e ş i t şi, t o t u ş i , a d e v ă r a t . E x e m p l u l p e c a r e îl dă el e s t e clasic p e n t r u m a n i e r a d e a e x e m p l i f i c a a e c o n o m i ş t i l o r , şi e s t e c u atît m a i u i m i t o r c u cît a u t o r u l l u i a scris şi d e s p r e ş t i i n ţ a l o g i c i i . 8 0

„Să p r e s u p u n e m , d e e x e m p l u , că 60 de m u n c i t o r i agricoli p r i m e s c ca s a l a r i u 60 de c u a r t e r i de cereale, că folosesc apoi capital fix şi s ă m î n ţ ă în v a l o a r e de 60 d e c u a r t e r i şi că p r o d u s u l o p e r a ţ i i l o r l o r = 180 d e c u a r t e r i . P r e s u p u n î n d că r a t a profitului este d e 50%, a t u n c i s ă m î n ţ ă şi u n e l t e l e t r e b u i e să se d e s c o m p u n ă în p r o d u s u l muncii a 40 de o a m e n i , d e o a r e c e salariile a c e s t o r 40 de o a m e n i î m p r e u n ă cu p r o ­ fitul r e p r e z i n t ă 60 d e c u a r t e r i . Deci, dacă produsul constă din 180 de cuarteri, el este rezultatul muncii a 100 de oameni. Să p r e s u p u n e m a c u m că m u n c a r ă m î n e aceeaşi, d a r că, datorită unei invenţii, nu mai este nevoie de capital fix şi de sămînţă. înainte, 180 d e c u a r t e r i se p u t e a u o b ţ i n e c h e l t u i n d u - s e 120, astăzi se obţin c h e l t u i n d u - s e n u m a i 100. Cei 180 de c u a r t e r i r e p r e z i n t ă r e z u l t a t u l aceleiaşi c a n t i t ă ţ i de m u n c ă , r e z u l t a t u l m u n c i i a 100 d e oameni. U n c u a r t e r de c e r e a l e e s t e deci

produsul

a

din m u n c a u n u i m u n c i t o r . Căci u n c u a r t e r de 18 cereale, i n d i f e r e n t d e r e m u n e r a ţ i a m u n c i t o r u l u i , este, de fapt, p r o d u s u l aceleiaşi' c a n t i t ă ţ i de m u n c ă , deşi cheltuielile de p r o d u c ţ i e s-au micşo­ r a t ; a c u m el r e p r e z i n t ă p r o d u s u l a d i n m u n c a u n u i m u n c i t o r şi 18 n i m i o m a i m u l t , în t i m p ce î n a i n t e p e n t r u p r o d u c e r e a lui e r a nevoie d e a c e a s t ă c a n t i t a t e de m u n c ă p l u s o c h e l t u i a l ă s u b f o r m ă de r e s t i t u i r e d e profit, ceea ce a r î n s e m n a — m a i m u l t . D a c ă cheltuielile de p r o ­ d u c ţ i e a l e s a l a r i u l u i a r fi r ă m a s aceleaşi, p r o f i t u r i l e n - a r , f i p u t u t să crească. F i e c a r e m u n c i t o r a r fi p r i m i t 1 c u a r t e r d e cereale, d a r 1 c u a r t e r de c e r e a l e l a a c e a d a t ă e r a r e z u l t a t u l a c e l o r a ş i cheltuieli de p r o d u c ţ i e ca 1 — c u a r t e r i astăzi. Or, p e n t r u ca fiecare m u n c i t o r să p o a t ă p r i m i 5 a c e l e a ş i cheltuieli de p r o d u c ţ i e ca înainte, t r e b u i e să p r i m e a s c ă f i e c a r e 1 c u a r t e r d e cereale + — d e c u a r t e r " (p. 99—103).

212

Capitolul douăzeci

„Admiţînd, aşadar, că muncitorul este plătit cu aceleaşi obiecte pe care el le.produce, este evident că, atunci cînd are loc o oarecare econo­ misire a cheltuielilor de producţie ale acestor obiecte, cînd muncitorul continuă să primească aceleaşi cheltuieli de producţie, el trebuie să p r i ­ m e a s c ă neapărat o cantitate mai mare de produse, o cantitate care să fi crescut. în aceeaşi proporţie în care a crescut puterea productivă a capitalului. Dar, dacă.ar fi aşa, cheltuielile capitalistului vor reprezenta exact aceeaşi proporţie din produsul obţinut ca şi înainte, iar profitul va creşte. De aceea, variaţiile ratei profitului şi cele ale cheltuielilor de producţie ale salariului merg mînâ în mînă şi sînt inseparabile. Părerea lui Ricardo este, aşadar, absolut justă în cazul cînd prin salarii joase el nu înţelege de muncă mai mici,

numai salariile care sînt produsul unei cantităţi ci salariile care sînt, produse cu o cheltuială mai

mică, în care sînt induse munca şi profiturile anterioare" (1. c , p. ,104).

în acest frumos exemplu trebuie să remarcăm, d'abord, că se presupune că, datorită unei invenţii, cerealele sînt culti­ vate fără.sămînţă (materie primă) şi fără capital fix ; că ele sînt fabricate fără materie primă şi fără unelte de muncă, adică din aer, apă şi pămînt, prin simplă muncă manuală. Această [323] premisă absurdă n u ascunde nimic altceva decît premisa că u n produs este produs fără capital constant, adică pur şi simplu prin munca nou adăugată. în acest caz se demon­ strează, fireşte, ceea ce era de demonstrat, şi anume că pro­ fitul şi plusvaloarea sînt identice, că, prin urmare, şi rata profitului depinde numai de raportul dintre supramuncă şi munca necesară. Dificultatea a izvqrît tocmai din faptul că, raportând plusvaloarea la partea constantă a c a p i t a l u l u i — şi acest raport îl numim rata profitului •—, rata plusvalorii şi rata profitului sînt diferite. Astfel, dacă presupunem că capi­ talul constant = 0, atunci dificultatea generată de existenţa capitalului constant va fi rezolvată prin aceea că se face abstracţie de existenţa acestui capital constant. Cu alte cuvinte, dificultatea se rezolvă prin aceea că se presupune că nu există. Probatum e s t ) . Acum să formulăm cum trebuie problema, sau ilustrarea milliană a problemei. în prima premisă avem : 1

Capital constant

Capital variabil

(fixed capital şi seed )) 60 de cuarteri 2

1) 2

s_

a

Produs total

(Capital cheltuit pentru salariu) 60 de cuarteri 180 de cuarteri (60 de muncitori)

dovedit. — Nota

trad.

) — capital fix şi sămînţă. — Nota

trad.

Profit

60 da cuarteri

D e s t r ă m a r e a şcolii r i c a r d i e n e

213

în acest exemplu se presupune că munca adăugată capi­ talului constant este egală cu 120 de cuarteri, şi cum fiecare cuarter reprezintă salariul pentru o zi de muncă (sau pentru un an de muncă al unui singur muncitor, ceea ce nu este decît o zi de muncă -formată din 365 de zile de muncă), atunci cei 180 ele cuarteri conţin numai 60 de zile de muncă, dintre care 30 înlocuiesc salariul muncitorilor şi 30 constituie profitul. De fapt,.noi admitem, aşadar, că o zi de muncă se materializează în 2 cuarteri, ele aceea, cei 60 de muncitori materializează cele 60 de zile de muncă ale lor în 120 de cuarteri, dintre care 60 constituie salariul lor şi 60 -— profitul. Cu alte cuvinte, datorită faptului că. muncitorul lucrează o jumătate de zi pen­ tru el, pentru înlocuirea salariului, şi o j u m ă t a t e de zi pentru capitalist, se creează surplus value *•) p e n t r u capitalist. De aceea, rata plusvalorii este egală cu 100%, şi nu cu 50%. întrucît însă capitalul variabil constituie numai o jumătate din întregul capital avansat, rata profitului nu se exprimă în raportul de 60 de cuarteri la 60 de cuarteri, ci în raportul de 60 de cuar­ teri la 120 de cuarteri ; ea nu este deci egală cu 100%, ci n u ­ mai cufiQ%. Dacă partea constantă a capitalului ar fi egală cu zero, atunci întregul capital avansat ar consta numai din 60 de cuarteri, numai din capitalul avansat pentru salarii, care repre­ zintă 30 de zile de muncă ; profitul şi plusvaloarea, deci şi ratele lor, a r fi identice. Profitul ar reprezenta 100%, şi nu 5 0 % ; 2 cuarteri de cereale ar fi produsul unei zile de muncă, iar 120 de cuarteri de cereale — produsul a 60 de zile d e muncă, deşi 1 cuarter de cereale ar constitui, numai salariul pentru o zi de muncă, iar 60 de cuarteri de cereale — numai salariul pentru 60 de zile de muncă. Cu alte cuvinte, munci­ torul ar primi numai jumătate, numai 50% din produsul său, în timp ce capitalistul ar primi dublul sumei cheltuite de el, adică 100%. Cum stau atunci lucrurile cu capitalul constant de 60 de cuarteri ? Şi aceştia reprezintă produsul a 30 de zile de muncă. Dar, presupunînd că în acest capital constant elementele p r o ­ ducţiei lui se află în acelaşi raport unele faţă de altele, că 1/3 din acesta constă din capital constant şi 2/3 din muncă nou adăugată, că plusvaloarea şi rata profitului este aceeaşi, vom avea următorul calcul : ;

Capital constant

Capital variabil

Produs total

Profit

20 de cuarteri

20 de cuarteri (Salariu pentru 20 de muncitori)

60 de cuarteri

20 de cuarteri

4

) •— p l u s v a l o a r e . — Nota

trad.

214

Capitolul douăzeci

Rata profitului va reprezenta tot 50%, iar rata plusvalorii — 100%. Produsul total ar fi [324] produsul a 30 de zile de muncă, din care însă 10 zile de muncă {— 20 de cuarteri) reprezintă munca preexistentă (capitalul constant), iar 20 d e zile de muncă — munca nou adăugată a 20 de zile de muncă, dintre care fiecare ar primi însă, ca salariu, numai o jumătate din produsul său. Doi cuarteri ar fi, ca şi pînă acum, produsul muncii unui muncitor, deşi un cuarter ar fi, ca şi pînă acum, salariul pentru munca unui muncitor şi u n cuarter ar consti­ tui profitul capitalistului, care şi-a apropriat o jumătate din munca efectuată de muncitor. Cei 60 de cuarteri care reprezintă plusvaloarea acestui ultim capitalist care produce constituie o rată a profitului de 50%, deoarece cei 60 de cuarteri care reprezintă plusvaloarea nu sînt calculaţi numai în raport cu cei 60 de cuarteri avan­ saţi pentru salariu, ci şi în raport cu cei 60 de cuarteri avan­ saţi pentru sămînţă şi capitalul fix, deci în total 120 de cuarteri. Aşadar, dacă Mill admite că pentru capitalistul^ care a produs sămînţă şi capitalul fix, ceea ce înseamnă 60 de cuar­ teri, profitul reprezintă 50%, dacă el admite, apoi, că aici capi­ talul constant şi cel variabil intră în aceeaşi proporţie ca în producţia celor 180 de cuarteri de cereale, el ar putea spune, pe bună dreptate, că profitul = 20 de cuarteri, salariul = 20 de cuarteri, iar capitalul constant = 20 de cuarteri. Dar cum salariul = 1 cuarter, atunci 60 de cuarteri conţin 30 de zile de muncă, după cum 120 de cuarteri conţin 60 de zile de muncă. Dar ce spune Mill ? „ P r e s u p u n â n d că r a t a profitului este de 50%, a t u n c i sămânţa şi u n e l t e l e folosite la p r o d u c ţ i a celor 180 de c u a r t e r i de c e r e a l e t r e b u i e să fie p r o d u s u l muncii a 40 d e o a m e n i , d e o a r e c e s a l a r i i l e a c e s t o r 40 de o a m e n i î m p r e u n ă cu profitul fac 60 de c u a r t e r i " [p. 99].

La primul capitalist, care folosea 60* de muncitori, cărora Ie plătea, fiecăruia, u n salariu de u n cuarter pe zi (care chel­ tuia deci 60 de cuarteri pentru salarii) şi care mai cheltuia apoi 60 de cuarteri pentru capitalul constant, cele 60 de zile de muncă se materializează în 120 de cuarteri, din care m u n ­ citorii primesc ca salariu numai 60 de cuarteri. Cu alte cuvinte, salariul este egal numai cu o jumătate din produsul muncii a 60 de oameni. Aşadar, cei 60 de cuarteri capital constant reprezintă produsul muncii a numai 30 de oameni ; dacă ei s-ar descompune numai în profit şi salarii, atunci salariile ar

D e s t r ă m a r e a şcolii r i c a r d i e n e

215

reprezenta 30 de cuarteri şi profitul — 30 de cuarteri ; salariul a r fi deci egal cu munca a 15 muncitori, iar profitul — de asemenea. Dar, dacă profitul reprezintă numai 50%, aceasta s e datorează faptului că, potrivit presupunerii, din cele 30 de zile cuprinse în cei 60 de cuarteri de capital constant, 10 zile reprezintă munca preexistentă (capital constant) şi numai 10 zile se descompun în salarii. Aşadar, 10 zile sînt cuprinse în capitalul constant, 20 — reprezintă zile de muncă nou adăugate, dintre care, totuşi, muncitorii lucrează numai 10 zile p e n t r u ei şi 10 zile pentru capitalist. Domnul Mill afirmă însă că aceşti 60 de cuarteri sînt produsul muncii a 40 de oameni, î n timp ce înainte 120 de cuarteri erau produsul muncii a 60 de oameni. înainte, u n cuarter conţinea o jumătate de zi de muncă (deşi reprezenta salariul pentru o zi de muncă), acum însă 3/4 de cuarter ar fi egale cu o jumătate de zi de muncă, în timp ce 1/3 din produs (cei 60 de cuarteri), cheltuită pentru capitalul constant, are exact aceeaşi valoare, adică conţine acelaşi timp de muncă, ca oricare altă 1/3 din produs. Dacă domnul Mill ar fi voit să descompună capitalul constant de 60 de cuarteri numai în salarii şi profit, aceasta n-ar fi schim­ bat cu nimic cantitatea de timp de muncă cuprinsă în el. Ea ar reprezenta, ca şi pînă acum, 30 de zile de muncă ; dar cum aici nu ar trebui înlocuit nici un capital constant, profitul şi plusvaloarea ar coincide. Profitul ar reprezenta, prin urmare, 100% şi nu ca înainte, 50%. înainte, plusvaloarea reprezenta şi ea 100%, iar profitul — numai 50%, tocmai ca u r m a r e a faptului că în calcularea profitului intră şi capitalul constant. Aşadar, aici avem o dublă manevră greşită a domnului Mill. în ceea ce priveşte primii 180 de cuarteri, dificultatea constă în faptul că plusvaloarea şi profitul nu coincideau, deoarece cei 60 de cuarteri reprezentînd plusvaloarea trebuiau calculaţi nu numai în raport cu 60 de cuarteri (partea produ­ sului total egală cu salariul), ci şi [325] în raport cu 120 de cuarteri, deci cu capitalul constant de 60 de cuarteri + sala­ riul de .60 de cuarteri. De aceea, plusvaloarea reprezenta 100%, iar profitul — numai 50%. Pentru cei 60 de cuarteri care con­ stituie capitalul constant, domnul Mill înlătură această difi­ cultate presupunînd că aici întregul produs se împarte între capitalist şi muncitori, cu alte cuvinte că la formarea capi­ talului constant, alcătuit din sămînţă şi unelte de muncă, repre­ zentînd 60 de cuarteri, nu participă nici u n capital constant. Eaptul care trebuia explicat pentru capitalul I se presupune că nu ar mai exista p e n t r u capitalul II,. şi cu aceasta dispare însăşi problema.

Capitolul douăzeci

216

. î n al doilea rînd.însă, după ce el a presupus că în valoarea celor 60 de cuarteri care formează capitalul constant pentru I intră numai muncă, deci nu muncă preexistentă, nu capital . constant, că, prin urmare, profitul şi plusvaloarea — deci şi rata profitului şi rata plusvalorii — coincid, că între, ele n|u există nici o deosebire, el presupune, dimpotrivă, că între ele există o deosebire, şi de aceea, cum se întîmplă în cazul I, profitul reprezintă numai 50%. Dacă în cazul I, 1/3 din produs n-ar fi capital constant, profitul ar fi egal cu plusvaloarea ; produsul total ar fi numai 120 de cuarteri = 6 0 de zile de muncă, din care 30 ( = 60 de cuarteri) şi le-ar fi apropriat m u n ­ citorii şi 30 ( = 6 0 de cuarteri) — capitalistul. Rata profitului ar fi tot atît de mare ca rata plusvalorii, adică 100%. Ea ar fi 50%, pentru că cei 60 de cuarteri — reprezentând plus­ valoarea —• nu sînt calculaţi în raport cu 60 de cuarteri (sala­ riile), ci în raport cu 120 de cuarteri (salariile, sămînţă şi capitalul fix). în cazul II, el presupune că nu intră capital constant. El admite, de asemenea, că aici salariul este acelaşi, adică 1 cuarter. Şi totuşi, el consideră că profitul şi plusvaloa­ rea sînt diferite, cu alte cuvinte că profitul reprezintă numai 50%), deşi plusvaloarea este de 100%. De fapt, Mill presupune că cei 60 de cuarteri, care reprezintă 1/3 din produsul total, conţin mai mult timp de muncă decît o altă treime din pro­ dusul total, că aceşti 60 de cuarteri sînt produsul a 40 zile de muncă, în timp ce ceilalţi 120 de cuarteri au fost produsul a numai 60 de zile de muncă. De fapt însă, aici peeps out the old delusion of profit upon alienation ), care nu are nici o legătură cu timpul d e muncă cuprins în produs şi nici cu determinarea ricardiană a valorii. Şi anume, el presupune că salariul pe care-1 primeşte un om pentru o zi de muncă este egal. cu produsul zilei sale de muncă, sau cuprinde atîta timp de muncă cît lucrează el. Dacă pentru salarii se plătesc 40 de cuarteri, iar profitul r e ­ prezintă 20 de cuarteri, cei 40 de cuarteri conţin 40 de zile de muncă. Plata celor 40 de zile de muncă = produsul a 40 de zile de muncă. Dacă la 60 de cuarteri revin 50%, sau 20 de cuarteri profit, rezultă că 40 de cuarteri = produsul muncii a 40 de oameni, deoarece, potrivit premisei, 40 de cuar­ teri constituie salariul şi un muncitor primeşte un cuarter pe zi. De unde provin atunci ceilalţi 20 de cuarteri ? Cei 40 de oameni muncesc 40 de zile de muncă, deoarece primesc 40 de 1

') — apare vechea eroare cu privire la profitul din înstrăinare. — Nota

trad.

217

D e s t r ă m a r e a şcolii r i c a r d i e n e

cuarteri. Prin urmare, 1 cuarter este produsul unei zile de muncă. 40 de zile de muncă produc deci numai 40 de cuarteri, şi nici u n bushel în plus. De unde provin atunci cei 20 de cu­ arteri care constituie profitul ? Aici persistă vechea eroare cu privire la profit upon alienation, o creştere pur nominală a preţului produsului peste valoarea lui. Aici însă, el apare cu desăvîrşire absurd şi imposibil, deoarece valoarea nu este reprezentată în bani, ci într-o parte alicotă a produsului. Nimic nu-i mai uşor decît să consideri că, dacă 40 de cuarteri de cereale constituie produsul a 40 de muncitori, care primesc un salariu de u n cuarter pe zi (sau pe an), deci întregul lor produs este cuprins în salariu, şi că, dacă un cuarter de cereale, exprimat în bani, ar fi egal cu 3 1. st., iar 40 de cuar­ teri ar fi egali cu 120 1. st., capitalistul ar vinde aceşti 40 de cuarteri cu 180 1. st., realizînd astfel u n profit de 60 1. st., adică 50% (60 1. st. = 20 de cuarteri de cereale). Dar se ajunge ad absurdum dacă se susţine că din cei 40 de cuarteri d e cereale, produşi de cei 40 de muncitori în decurs de 40 de zile de muncă şi pentru care se plăteşte ca salariu 40 de cuarteri, se vînd 60 de cuarteri. î n mîinile [capitalistului] se află numai 40 de cuarteri şi el vinde 60 de cuarteri, deci cu 20 de cuarteri mai mult decît cantitatea pe care o are spre vînzare. [326] în primul rînd, Mill încearcă, aşadar, să demonstreze legea ricardiană, şi anume legea ricardiană greşită, în care plusvaloarea este confundată cu profitul, cu ajutorul următoa­ relor frumoase presupuneri : 1. că capitalistul care produce capitalul constant, in his turn, no capital c o n s t a n t ) , şi cu aceasta el înlătură î n t r e a g a dificultate provocată de capitalul constant ; 2. că, deşi el [nu are nevoie] de capital constant, deose­ birea dintre plusvaloare şi profit, generată de capitalul con­ stant, continuă totuşi să existe, chiar dacă nu există capital constant; 3. că cel care produce 40 de cuarteri de grîu poate să. vîndă 60 de cuarteri, deoarece produsul său total este v î n d u t în calitate de capital constant unui alt capitalist, al cărui capi­ tal constant = 60 de cuarteri, şi deoarece capitalistul nr. II obţine la aceşti 60 de cuarteri un profit de 50%. Ultima absurditate se reduce la concepţia despre profit upon alienation, care aici apare atît de absurdă numai p e n t r u că nu valoarea nominală exprimată în bani, ci o parte din p r o ­ dusul vîndut ar trebui să constituie profitul. Cu aceasta, d o m 1

!

) — nu a r e nevoie de c a p i t a l constant. — Nota

trad.

Capitolul douăzeci

'218

nul Mill, voind să-1 apere pe Ricardo, a r e n u n ţ a t la concepţia sa fundamentală şi a rămas mult în u r m a lui Ricardo, a lui A. Smith şi a fiziocraţilor. Prima lui încercare de a apăra doctrina ricardiană constă, p r i n urmare, în aceea că el de prime abord *) o respinge, şi anume respinge principiul ei, potrivit căruia profitul este n u ­ mai o parte a valorii mărfii, deci numai partea din timpul de muncă cuprins în marfă, pe care capitalistul o vinde, ce-i drept, odată cu produsul său, dar pentru care nu i-a plătit muncitorului. După părerea lui Mill, capitalistul plăteşte m u n -citorului pentru întreaga zi de muncă şi realizează, totuşi, u n profit. Să vedem cum operează el mai departe. El presupune că, datorită unei invenţii, dispare nevoia de a folosi la producţia de cereale sămînţă şi unelte agricole, cu alte cuvinte, el presupune că ultimul capitalist nu are nevoie de capital constant, aşa cum a presupus că producăto­ rul primilor 60 de cuarteri nu a avut nevoie de s e e d ) şi de capital fix. Raţionamentul lui ar fi trebuit să fie acum următorul : Capitalistul 1 nu trebuie să cheltuiască, acum 60 de cuar­ teri pentru seed şi capital fix, deoarece noi am declarat că capitalul său constant este egal cu zero.. El trebuie, prin ur­ mare, să cheltuiască numai 60 de cuarteri pentru salariile a 60 de muncitori care efectuează 60 de zile de muncă. Produsul acestor 60 de zile de muncă = 120 de cuarteri. Muncitorii primesc numai 60 de cuarteri. Capitalistul are, aşadar, un pro­ fit de 60 de cuarteri, adică un profit de 100%. Rata profitului obţinută de el este perfect egală cu rata plusvalorii, adică este perfect egală cu t i m p u l d e muncă pe care muncitorii l-au efec­ tuat nu pentru ei, ci pentru capitalist. Ei au lucrat 60 de zile. Ei produc 120 de cuarteri şi primesc ca salariu 60 de cuarteri. Ei primesc deci ca salariu produsul a 30 de zile de muncă, deşi au lucrat 60 de zile. Cantitatea de timp de muncă, Care costă 2 cuarteri, este egală, ca şi pînă acum, cu o zi de muncă. Ziua de muncă plătită de capitalist este egală, ca şi pînă acum, cu 1 cuarter, este egală, cu alte cuvinte, cu jumătate din ziua de muncă efectuată. Produsul s-a micşorat cu 1/3, de la 180 de cuarteri la 120 de cuarteri, şi totuşi profitul a crescut cu 50%, şi anume de la 50% a ajuns la 100%. De ce ? Din 180 de cuar2

;

2

— la început. — Nota trad. ) — s ă m î n ţ ă . — Nota trad.

219

D e s t r ă m a r e a şcolii r i c a r d i e n e

teri, 1/3 înlocuieşte numai ceea ce s-a cheltuit pentru capitalul ^constant, ceea ce n-a intrat deci nici în profit, nici în salarii. P e de altă parte, cei 60 de cuarteri pe care muncitorii i-au produs pentru capitalist sau cele 30 de zile de muncă pe care rmuncitorii le efectuează pentru capitalist nu s-au calculat în raport cu cei 60 de cuarteri cheltuiţi pentru salarii, sau în r a p o r t cu cele 30 de zile de muncă efectuate de muncitori pentru ei înşişi, ci în raport cu cei 120 de cuarteri, sau cu cele 60 de zile de muncă, cheltuiţi pentru salarii, sămînţă şi capital fix. De aceea, deşi din 60 de zile muncitorii muncesc 30 pentru ei şi 30 pentru capitalist şi deşi o investiţie de 60 de cuarteri ."făcută de capitalist pentru plata salariilor îi aduce acestuia u n produs de 120 de cuarteri, rata profitului său nu este de 100%, ci numai de 50%, pentru că a fost calculată altfel: într-un caz la 2 X 60, iar în celălalt caz la 60. Plusvaloarea [327] era aceeaşi, dar rata profitului eră diferită. Dar cum abordează Mill această problemă ? El n u presupune că capitalistul [care datorită unei invenţii :nu investeşte capital constant], cheltuind 60 de cuarteri obţine 120 de cuarteri (din 60 de zile de muncă îi revin 30), ci că el 1'oiose.şte acum 100 de muncitori care-i furnizează 180 de cuar­ teri, admiţînd tot timpul că salariul pentru o zi de muncă este •egal cu u n cuarter. Calculul ar fi următorul : Capital investit (numai variabil, investit numai in salarii) 100 de c u a r t e r i (salariul p e n t r u 100 de zile de m u n c ă )

Produs total

Profit

180 de c u a r t e r i

80 d e c u a r t e r i

Aceasta înseamnă că capitalistul realizează u n profit •de 80%. Profitul este aici egal cu plusvaloarea. Deci şi rata plusvalorii este egală numai cu 80% ; ea era înainte egală cu 100%, deci cu 20 mai mult. Aici avem, prin urmare, fenome­ nul că rata profitului a crescut cu 30, iar rata plusvalorii a .scăzut cu 20, . . -. . - Dacă capitalistul ar fi cheltuit, ca pînă acum, p e n t r u salaxii numai 60 de cuarteri, am avea următorul calcul : 100 de c u a r t e r i d a u 80 d e c u a r t e r i p l u s v a l o a r e 10 ,Î ^ ,, ,, eo „ „ „ 48 „

înainte însă, 60 de cuarteri ne dădeau 60 (adică o scădere c u 20%). Sau, exprimat altfel, înainte dădeau

Capitolul douăzeci

220

Produs total 120 d e c u a r t e r i

60 d e c u a r t e r i 10 „ ., 100 „ „

20 „ 200 „

„

Plusvaloare 60 d e c u a r t e r i 10 „ „ 100 „ „

Plusvaloarea a scăzut, aşadar (în ambele [cazuri] trebuie să calculăm la 100 de cuarteri), de la 100 de cuarteri la 80 de cuarteri, adică cu 20°/q. (60 : 48 = 100 : 80 ; 60 : 48 = 10 : 8 ; 48 = 5 : 4 ; 4X60 = 240 şi 48X5 = 240.) Să examinăm acum timpul de muncă, sau valoarea u n u i cuarter. înainte, 2 cuarteri erau egali cu 1 zi de muncă s a u 1 cuarter era egal cu o jumătate de zi de muncă, sau cu 9/1S din munca unui muncitor. Acum însă, 180 de cuarteri r e p r e ­ zintă produsul a 100 de zile de muncă ; prin urmare, 1 cuar­ ter este produsul a yj~j din ziua de muncă = 10/18 din ziua de muncă. Sau produsul s-a scumpit cu 1/18 din ziua de muncă, sau munca a devenit mai puţin productivă, deoarece pentru producerea unui cuarter înainte muncitorul avea nevoie de numai 9/18 din ziua de muncă, iar acum are nevoie de 10/18 din ziua de muncă. Rata profitului a crescut, deşi plus­ valoarea a scăzut, şi, consequently *), productivitatea muncii a scăzut, sau valoarea reală, cost of production of wages 2) a cres­ cut cu 1/18 sau 11 V %- înainte, 180 de cuarteri erau produsul 90 a 90 de zile de muncă (1 cuarter este produsul a —rrr din ziua 9

loO

de muncă, adică 9/18 din ziua de muncă, sau a unei V2 din ziua de muncă). Acum, ei sînt produsul a 100 de zile de muncă (un cuarter este produsul a ——• sau 10/18 din ziua de muncă). 180 Să presupunem că o zi de muncă este egală cu 12 ore sau cu 60 minute X 12, adică cu 720'. [328] Atunci a 18-a parte d i n 720' tr-o zi de muncă ar fi egală cu •,, adică cu 40'. Din aceste lo

720 de minute, muncitorul dă, în primul caz, capitalistului 9/18 = 1/2 din 7 2 0 ' = 360'. Prin urmare, 60 de muncitori îi dau 360 X 60 de minute. Din aceste 720 de minute, muncitorul dă, în al doilea caz, 8/18, adică numai 320'. Dar primul capitalist foloseşte 60 de muncitori, cîştigă deci 360 X 60. Al doilea capi­ talist foloseşte 100 de muncitori, cîştigă deci 100X320 = 32 000'. 1

) — ca urmare. — Nota trad. -) — cheltuielile d e p r o d u c ţ i e a l e s a l a r i u l u i . — Nota

trad.

221

D e s t r ă m a r e a şcolii r i c a r d i e n e

Primul [cîştigă] 360 X 60 = 21 600'. Al doilea cîştigă deci mai mult decît primul, deoarece 100 de muncitori a 320 de minute pe zi dau mai mult decît 60 de muncitori a 360 de minute pe zi. Aceasta numai pentru că el foloseşte cu 40 de muncitori m a i mult ; dar de la fiecare muncitor el cîştigă proporţional mai puţin. El cîştigă, deşi rata plusvalorii a scăzut, deci pro­ ductivitatea muncii, deci cheltuielile de producţie ale salariilor reale, adică cantitatea de muncă cuprinsă în ele a crescut. Iată însă că domnul Mill vrea să ne demonstreze exact con­ trariul . Să presupunem că capitalistul nr. I, care nu „a inventat" producerea de cereale fără sămînţă şi fără capital fix, folo.seşte şi el (ca şi capitalistul nr. II) 100 de zile de muncă, în timp ce în calculul de mai sus el foloseşte numai 90 de zile de muncă. El trebuie, aşadar, să folosească cu 10 zile de muncă m a i mult, dintre care 3Ys pentru capitalul său constant (să­ mînţă şi capital fix), 3V3 pentru salarii. Produsul acestor 10 zile de muncă, în condiţiile vechiului nivel al producţiei lui, reprezenta 20 de cuarteri, dintre care însă 6% cuarteri se folosesc pentru capitalul constant, iar 12V cuarteri reprezintă produsul a 6 /s zile de muncă. Din care 6 / cuarteri reprezintă salariul şi 6% cuarteri — plusvaloarea. Vom avea, prin urmare, următorul calcul : 81

3

2

2

3

Capital , constant

ce înainte 180 de cuarteri, dintre care 60 de cuarteri capital constant, erau produsul a 90 de zile de muncă. In acest caz, capitalul de 60 de cuarteri, cheltuit pentru salarii = 30 de zile de muncă, dar care comandă 60 de zile de muncă, furnizează, ca şi pînă acum, acelaşi produs — 120 de cuarteri. Valoarea acestui produs ar rămîne şi ea neschimbată, şi anume un cuar­ tei- = 1/2 de zi de muncă. Ce-i drept, înainte, produsul era de 180 de cuarteri, şi nu de 120 de cuarteri ca acum, dar aceşti 60 de cuarteri în plus reprezintă numai timpul de muncă cuprins în capitalul constant. Prin urmare, cheltuielile de pro­ ducţie ale salariului şi salariul însuşi ar rămîne neschimbate,, atît sub raportul valorii de întrebuinţare, cît şi sub raportul valorii de schimb ; 1 cuarter de cereale = 1/2 de zi de muncă. Plusvaloarea ar rămîne şi ea neschimbată, şi anume de 60 d e cuarteri la 60 de cuarteri, sau de 1/2 de zi de muncă la 1/2 de zi de muncă. Rata plusvalorii era în ambele cazuri de 100%. Cu toate acestea, rata profitului, în primul caz, era de n u m a i 50%, în timp ce acum ea este de 100%. Şi aceasta numai pen­ tru că 6 0 : 6 0 = 1 0 0 % , iar 6 0 : 1 2 0 = 50%- Această creştere a ratei profitului nu provine aici dintr-o schimbare în cheltuielile

D e s t r ă m a r e a şcolii r i c a r d i e n e

227

de producţie ale salariului, ci pur şi simplu din faptul că aici capitalul constant = 0 ; rezultatul este aproape acelaşi şi atunci cînd se micşorează valoarea capitalului constant, şi deci contra­ valoarea capitalului avansat, deci atunci cînd creşte proporţia dintre plusvaloare şi capital, şi această proporţie este rata pro­ fitului. Ca rată a profitului, plusvaloarea nu este calculată numai la partea de capital care se măreşte efectiv şi creează plus­ valoare, adică la partea de capital care e cheltuită pentru sala­ rii, ci şi la valoarea materiei prime a maşinilor, a căror valoare reapare numai în produs, şi, în afară de aceasta, la valoarea întregii maşini, nu numai la partea acesteia care intră efectiv în procesul de valorificare şi a cărei uzură trebuie deci înlo­ cuită, ci şi la partea care intră numai în procesul muncii. în al doilea rînd : în cel de-al doilea exemplu s-a presu­ pus; că, în timp ce capitalul I furnizează un produs de 180 de cuarteri = 90 de zile de muncă, aşa încît 60 de cuarteri (30 de zile de muncă) = capitalul constant, 60 de cuarteri (pentru 60 de zile de muncă, din care muncitorilor li se plătesc 30) = ca­ pitalul variabil, salariul = 60 de cuarteri (30 de zile de muncă), plusvaloarea = 60 de cuarteri (30 de zile de muncă) ; capitalul II, în schimb, furnizează tot 180 de cuarteri, egali însă cu 100 de zile de muncă, din care 100 de cuarteri = salariul, iar 80 de cuarteri = plusvaloarea. întregul capital avansat este cheltuit aici p e n t r u salarii. Aici, capitalul constant = 0, valoarea reală a salariului a crescut, deşi valoarea de întrebuinţare pe care o primeşte muncitorul a rămas aceeaşi, 1 cuarter ; dar 1 cuarter = 10/18 de zi de muncă, în timp ce înainte el era egal cu numai 9/18 de zi de muncă. Plusvaloarea a scăzut de la 100% la 80%, deci cu 1/5 sau cu 20%. Rata profitului a crescut de la 5 0 % la 80%, deci cu 3/5 sau cu 60%. în acest caz, aşadar, cheltuielile de producţie reale ale salariului nu numai că n-au rămas neschimbate, dar au şi crescut. Munca a devenit mai puţin productivă şi, de aceea, supramuncă a scăzut. Şi totuşi, rata profitului a crescut. De ce ? în primul rînd, pentru că aici nu este nici un capital constant şi deci rata profitului = rata plusvalorii. în toate cazurile în care capitalul nu este cheltuit exclusiv pentru salarii — ceea ce în condiţiile producţiei capi­ taliste este aproape imposibil —, rata profitului trebuie să fie întotdeauna mai mică decît rata plusvalorii şi ea trebuie să fie mai mică în aceeaşi proporţie în care valoarea totală a capi­ talului avansat este mai m a r e decît partea componentă a capi-^ talului care este cheltuită pentru salarii. în al doilea rînd, capi-

228

Capitalul douăzeci

talistul II foloseşte, în comparaţie cu capitalistul I, mult mai mulţi muncitori şi într-o proporţie mult mai m a r e decît repre­ zintă diferenţa de productivitate a muncilor folosite de fiecare dintre aceşti capitalişti. în al treilea rînd : Dacă avem în vedere u n singur aspect, atunci cazurile de la în primul rînd şi în al doilea rînd epui­ zează dovada că variaţiile în rata profitului pot avea loc cu totul independent de cheltuielile de producţie ale salariului. Căci la în primul rînd s-a arătat că rata profitului poate să crească, deşi cheltuielile de producţie ale muncii rămîn n e ­ schimbate. La în al doilea rînd s-a arătat că pentru capitalul II, în comparaţie cu capitalul I, rata profitului creşte, cu toate că productivitatea muncii scade, şi deci cheltuielile de producţie ale salariului cresc. Prin urmare, cu ajutorul aceluiaşi [VIII — 332] caz s-a dovedit că dacă noi, dimpotrivă, comparăm capi­ talul I cu capitalul II, rata profitului scade, deşi r a t a plus­ valorii creşte, productivitatea muncii creşte, deşi cheltuielile de producţie ale salariului scad. Ele reprezintă [pro cuarter] pentru I numai 9/18 de zi de muncă, iar pentru II 10/18 de zi de muncă, şi totuşi rata profitului la II este cu 60% i m a r e decît la I. în toate aceste cazuri, variaţiile ratei profitului nu numai că nu sînt determinate de variaţiile cheltuielilor de producţie ale salariului, dar se şi află în aceleaşi condiţii. T r e ­ buie însă menţionat că de aici nu rezultă că o mişcare este cauza celeilalte (de pildă, rata profitului nu scade pentru că cheltuielile de producţie ale salariilor scad, sau nu creşte pen­ tru că cheltuielile de producţie ale salariilor cresc), ci doar că alte împrejurări paralizează efectele contrarii. In orice caz însă, legea ricardiană potrivit căreia variaţiile ratei pi^ofitului au loc într-o direcţie opusă aceleia în care au loc variaţiile salariului şi că una creşte pentru că cealaltă scade şi viceversa este greşită. Această lege este valabilă numai pentru rata plus­ valorii. Totuşi, în faptul că rata profitului şi valoarea salariu­ lui cresc şi scad nu într-o direcţie contrară, ci în aceeaşi direc­ ţie există (ce-i drept, nu întotdeauna) chiar o corelaţie nece­ sară. Acolo unde munca este mai puţin productivă se foloseşte mai multă muncă manuală. Acolo însă unde munca este mai puţin productivă se foloseşte mai mult capital constant. De aceea, aceleaşi împrejurări care provoacă aici o creştere sau o scădere a ratei plusvalorii trebuie să provoace o schimbare în direcţie inversă în rata profitului, adică, în cazul creşterii ratei plusvalorii, să provoace o scădere a ratei profitului ş.a.m.d. m a

D e s t r ă m a r e a şcolii

ricardiene

229

[b) Aparenta variaţie a ratei profitului atunci cină capitalistul produce singur capitalul constant necesar]

Acum vrem să prezentăm cazul aşa cum 1-a şi gîndit propriu-zis Mill, deşi el nu 1-a formulat corect. Aceasta va explica, totodată, sensul adevărat al vorbăriei lui despre pro­ fitul avansat al capitalistului. în pofida oricărei „invenţii" şi a oricărei „uniri", exemplul nu poate rămîne aşa cum 1-a formulat Mill, deoarece conţine o contradicţie absolută şi o absurditate absolută, îşi suprimă propriile lui premise. > Din 180 de cuarteri, 60 de cuarteri (sămînţă şi capitalul fix) ar fi egali cu 20 de cuarteri profit şi 40 de cuarteri sala­ riul pentru 40 de zile de muncă, aşa încît dacă 20 de cuarteri profit dispar, rămîn, totuşi, cele 40 zile de muncă, drept care muncitorii primesc pentru munca lor întregul produs, deşi este imposibil de ştiut de unde provine profitul de 20 de cuarteri şi valoarea lor. Dacă se presupune că aceştia sînt u n simplu surcharge nominal de prix ), adică n u reprezintă timp de muncă apropriat de capitalist, atunci dispariţia lor trebuie să fie tot atît de avantajoasă ca şi cum în cei 60 de cuarteri ar fi calcu­ laţi 20 de cuarteri ca salariu pentru muncitorii care nu au lucrat. Mai departe : 60 de cuarteri sînt aici numai expresia valorii capitalului constant. Dar ei trebuie să fie produsul a 40 de zile de muncă. P e de altă parte, se presupune că ceilalţi 120 de cuarteri sînt produsul a 60 de zile de muncă. Dar prin zile de muncă trebuie să se înţeleagă aici aceeaşi muncă medie. Premisa este deci absurdă. Trebuie, aşadar, să admitem, în primul rînd, că 180 de cuarteri conţin numai 90 de zile de muncă, iar cei 60 de cuar­ teri, care reprezintă valoarea capitalului constant, n u m a i 30 de zile de muncă. Presupunerea că profitul = 20 de cuarteri, sau 10 zile de muncă — poate să dispară este şi ea absurdă ; căci atunci ar trebui să se presupună că cei 30 de muncitori folo­ siţi la producţia capitalului constant, deşi nu lucrează la ace­ laşi capitalist, sînt, pe de altă parte, atît de amabili, încît îşi iau numai salariul, 1/2 din timpul lor de muncă, şi n u calcu­ lează cealaltă jumătate din marfa lor. P e scurt, aceasta ar în­ semna că ei vînd zilele lor de muncă cu 5 0 % sub valoarea lor. Prin urmare, şi această premisă este absurdă. Dar să admitem că capitalistul I, în loc'să cumpere capi­ talul constant de la capitalistul II, pentru a-1 prelucra ulte1

l

) — a d a o s n o m i n a l l a p r e ţ . — Nota

traă.

230

Capitolul d o u ă z e c i

rior, ar uni în propria sa întreprindere producţia capitalului constant cu prelucrarea acestuia. El şi-ar furniza deci sămînţă, uneltele agricole etc. Să facem abstracţie şi de invenţia dato­ rită căreia sămînţă şi capitalul fix ar deveni superflue. Am avea, aşadar, 20 de cuarteri ( = 10 zile de muncă) pentru capi­ talul constant (pentru producţia capitalului său constant) _şi 10 cuarteri (ca salariu pentru 10 zile de muncă, din care m u n ­ citorii muncesc 5 zile pe gratis), iar calculul ar fi acum ur­ mătorul : Capital variabil pentru 80 Capital de muncitori constant .20 d e c u a r t e r i 60 + 20 = 80 de (10 zile de c u a r t e r i (Salariul muncă) p e n t r u 80 de muncitori) ( = 4 0 de zile de muncă)

1333]

Plusvaloare

Produs total

60 + 20 = 80 de 180 d e c u a r ­ cuarteri teri ( = 9 0 de ( = 4 0 de zile de zile d e m u n c ă ) muncă)

Cheltuielile de producţie reale ale salariului au rămas aceleaşi, deci şi productivitatea muncii. Produsul total a rămas acelaşi — 180 de cuarteri — şi are, ca şi pînă acum, aceeaşi valoare — de 180 de cuarteri. Rata plusvalorii a rămas aceeaşi — 80 de cuarteri la 80 de cuarteri. Suma absolută sau mări­ mea plusvalorii a crescut de la 60 la 80 de cuarteri, deci cu 20 de cuarteri. Capitalul avansat a scăzut de la 120 la 100 de cuarteri. înainte, la 120 de cuarteri am avut 60 de cuarteri, sau o rată a profitului de 50%. Acum, la 100 de cuarteri avem 80 de cuarteri, sau o rată a profitului de 80%. Valoarea totală a capitalului avansat a scăzut de la 120 la 20 de cuarteri, iar rata profitului a crescut de la 50% la 80%. Profitul, abstracţie făcînd de rată, este acum de 80 de cuarteri, pe cînd înainte era de 60 ; el a crescut deci cu 20 de cuarteri, adică aşa cum a crescut suma (nu rata) plusvalorii. Aici, prin urmare, n u s-a petrecut nici o schimbare, nici o variaţie în cheltuielile de producţie ale salariului real. Creş­ terea ratei profitului provine aici, în primul rînd, din faptul că, deşi nu rata plusvalorii, în schimb mărimea absolută a plusvalorii a crescut de la 60 de cuarteri la 80 de cuarteri, deci eu 1/3 ; şi aceasta a crescut cu 1/3, sau cu 3 3 y % , deoarece capitalistul foloseşte acum direct 80 de muncitori în întreprin­ derea lui, nu 60 ca înainte, el exploatează deci cu 1/3, sau 3 3 % % , mai multă muncă vie, şi anume el foloseşte acum 80 de muncitori în condiţiile aceleiaşi rate a plusvalorii în care a folosit înainte numai 60 de muncitori. 3

D e s t r ă m a r e a şcolii r i c a r d i e n e

231

In al doilea rînd. In timp ce astfel mărimea absolută a plusvalorii (deci gross profit )) a crescut cu 3 3 y % , d e la 60 de cuarteri la 80 de cuarteri, rata profitului a crescut de la 5 0 % la 80%, cu 30, deci cu 3/5 (deoarece 1/5 din 50 = 10, iar 3/5 = = 30), adică cu 60%. De fapt, valoarea capitalului avansat a scăzut de la 120 la 100 de cuarteri, deşi valoarea părţii com­ ponente a capitalului cheltuită pentru salarii a crescut de la 60 la 80 de cuarteri (de la 30 la 40 de zile de muncă). Această parte a capitalului a crescut cu 10 zile de muncă ( = 20 de cuar­ teri). Dimpotrivă, partea constantă a capitalului a scăzut de la 60 la 20 de cuarteri (de la 30 de zile de muncă la 10), cu 20 de zile de muncă. Aşadar, dacă scădem cele 10 zile de muncă cu care a crescut partea de capital cheltuită pentru sa­ larii, atunci întregul capital cheltuit scade cu 10 zile de muncă ( = 20 de cuarteri). înainte, el reprezenta 120 de cuarteri ( = 60 de zile de muncă). Acum reprezintă numai 100 de cuar­ teri ( = 50 de zile de muncă). A scăzut deci cu o sesime, adică cu 1 6 % % . Dealtfel, toată această variaţie a ratei profitului este doar aparentă, este doar o trecere dintr-un registru de facturi în altul. Capitalistul I are acum în loc de 60 de cuarteri profit 80 de cuarteri, adică un profit cu 20 de cuarteri mai m a r e ; acesta este însă exact profitul pe care-1 realiza înainte produ­ cătorul capitalului constant şi pe care acum îl pierde, deoarece capitalistul I, în loc să cumpere capitalul constant, îl produce el şi de aceea, în loc să [334] plătească producătorului de capi­ tal constant plusvaloarea de 20 de cuarteri (10 zile de muncă) pe care acest producător a luat-o de la cei 20 de muncitori pe care i-a folosit, bagă această plusvaloare în propriul său buzunar. Ca şi pînă acum, la 180 de cuarteri profitul este de 80 de cuarteri. cu deosebirea că înainte aceştia erau împărţiţi între două persoane. Rata profitului pare mai mare, deoarece îna­ inte capitalistul I considera cei 60 de cuarteri doar capital constant, ceea ce şi erau pentru el, deci nu profit obţinut de producătorul capitalului constant. Rata profitului este tot atît de puţin modificată pe cît este plusvaloarea sau oricare con­ diţie de producţie, inclusiv productivitatea muncii. înainte, capitalul cheltuit de producătorul [capitalului constant] era egal c u 40 de cuarteri (20 de zile de muncă), cel cheltuit de capita­ listul I [capitalul variabil] era egal cu 60 de cuarteri (30 de zile de muncă), împreună 100 de cuarteri (50 de zile de muncă), 1

3

*) — p r o f i t u l total. — Nota

trad.

232

Capitolul douăzeci

iar profitul era pentru unul 20 de cuarteri şi pentru celălalt 60 de cuarteri, adică în total 80 de cuarteri (40 de zile de muncă). întregul produs = 90 de zile de muncă (180 de cuar­ teri), 80 d e cuarteri profit la o valoare de 100 de cuarteri chel­ tuită pentru salarii şi capital constant. Pentru societate, veni­ tul, care provine din profit, a rămas aici, ca şi pînă acum, con­ stant ; la fel şi raportul dintre plusvaloare şi salariu. Deosebirea provine din aceea că, atunci cînd capitalistul apare pe piaţa de mărfuri în calitate de cumpărător, el este u n simplu posesor de mărfuri ; el trebuie să plătească valoarea integrală a mărfii, întregul timp de muncă cuprins în ea, indi­ ferent de măsura în care capitalistul şi muncitorii au participat sau participă la roadele acestui timp de muncă. Cînd însă el apare pe piaţa muncii în calitate de cumpărător, el cumpără de fapt mai multă muncă decît plăteşte. Prin urmare, cînd, în loc să cumpere materia primă şi maşinile d e care a r e nevoie, le produce singur, el îşi apropriază supramuncă, pe care alt­ minteri a r fi trebuit s-o plătească vânzătorului materiei prime şi maşinilor. Pentru capitalistul individual — nu pentru rata profitului — este, ce-i drept, o deosebire între a avea el profitul sau a-1 plăti altcuiva. (De aceea, la calcularea micşorării ratei profitu­ lui prin creşterea capitalului constant se ia întotdeauna media societăţii, adică masa totală pe care societatea o foloseşte la u n moment dat drept capital constant şi raportul dintre această masă şi masa capitalului cheltuit direct pentru salarii.) Cu toate acestea, chiar pentru capitalistul individual, acest punct de vedere are, şi poate avea adesea, o importanţă determinantă la alegerea unor astfel de combinaţii ca acelea care apar, de pildă, atunci cînd unul şi acelaşi capitalist filează şi ţese sau chiar arde în cuptor cărămizile de care are nevoie ş.a.m.d. Ceea ce are aici o importanţă determinantă este economisirea reală a cheltuielilor de producţie prin economisirea transpor­ tului, economisirea clădirilor, combustibilului, forţei motrice etc., prin controlul mai riguros asupra calităţii materiei prime etc. Dacă el ar voi să-şi construiască singur maşinile de care are nevoie, el le-ar fabrica pe scară mică, aşa cum face micul producător care lucrează pentru propriile sale nevoi sau p e n ­ tru nevoile personale ale cîtorva clienţi, iar maşina l-ar costa mai mult decît dacă ar cumpăra-o de la constructorul de m a ­ şini, care lucrează pentru piaţă. Sau dacă el ar voi să fileze, să ţeasă şi, totodată, să construiască maşini nu numai pentru el, ci şi pentru piaţă, atunci ar avea nevoie de un capital mai

D e s t r ă m a r e a şcolii r i c a r d i e n e

233

mare, pe care, probabil, l-ar folosi într-un mod mult mai avantajos (diviziunea muncii) în propria sa întreprindere. Acesta poate fi u n punct de vedere numai atunci cînd capita­ listul îşi creează pentru sine o piaţă suficientă pentru a-şi putea produce singur capitalul constant într-o proporţie mai avantajoasă. In acest scop trebuie ca cererea lui de capital constant să fie suficient de mare. în acest caz, chiar dacă munca lui este mai puţin productivă decît munca producătorului propriu-zis al capitalului constant, el îşi apropriază o parte din supramuncă, pe care el altfel ar trebui s-o plătească unui alt capitalist. După cum vedem, aceasta nu are nici o legătură cu r a t a profitului. Dacă, prin urmare, aşa cum se arată în exemplul lui Mill, înainte s-au folosit 90 de zile de muncă şi 80 de m u n c i - , tori, la cheltuielile de producţie nu s-a economisit nimic ; supramuncă cuprinsă în produs, reprezentând 40 de zile de muncă ( = 8 0 de cuarteri), era apropriată Înainte de doi capi­ talişti, iar acum — de u n singur capitalist. Cei 20 de cuarteri profit (10 zile de muncă) nu fac decît să dispară dintr-un registru de facturi ca să apară în altul. Această economisire a profitului anterior, dacă n u coincide cu economisirea de timp de muncă, deci şi cu economisirea de salariu, este deci o simplă delusion ). 1

[c) Despre

influenţa pe care o are modificarea asupra plusvalorii, profitului

valorii capitalului şi salariului]

constant

[335] In al patrulea rînd însă, rămîne aici cazul cînd v a ­ loarea capitalului constant scade, datorită faptului că produc­ tivitatea muncii creşte, şi cu privire la acest caz rămîne d e cercetat dacă şi în ce măsură aceasta are vreo legătură cu cheltuielile de producţie reale of wages o r value of l a b o u r ) , întrebarea care se pune este, prin urmare, următoarea : în ce j măsură o schimbare în valoarea reală a capitalului constant' ţ provoacă, totodată, o schimbare în raportul dintre profit şi sa-j lariu ? Valoarea capitalului constant — cheltuielile lui de p r o ­ ducţie — poate să rămînă constantă şi, totuşi, în produs poate să intre o eantitate mai m a r e sau mai mică din acest capital constant. Chiar dacă se presupune că valoarea lui rămîne con­ stantă, masa lui totală va creşte pe măsură ce se va dezvolta 2

8 2

*) — i l u z i e . — Nota trad. ^M,VA/W\.C,' ^ — a l e s a l a r i u l u i s a u cu v a l o a r e a ^muncii. — Nota

trad.

;234

Capitalul douăzeci

productivitatea muncii şi producţia pe scară mare. De aceea, variaţiile în masa relativă a capitalului constant folosit în con­ diţii cînd cheltuielile de producţie ale acestuia rămîn neschim­ bate sau chiar cresc, variaţii care influenţează rata profitului •deci prime aibord ), sînt excluse din această analiză. Mai departe, din analiza acestei probleme sînt excluse toate ramurile de producţie ale căror produse nu intră nici direct, nici indirect în consumul muncitorului. Dar variaţiile în rata reală a profitului (adică în raportul dintre plusvaloarea •/realmente produsă în aceste r a m u r i de producţie şi capitalul cheltuit) în aceste ramuri de producţie influenţează rata gene­ rală a profitului, care provine din nivelarea profiturilor, tot aşa cum influenţează schimbările ratei profitului în ramurile -de producţie ale căror produse intră direct sau indirect în con­ sumul muncitorului. Mai departe, problema se reduce la următoarele : Cum poate o schimbare a valorii capitalului constant să exercite o influenţă inversă asupra plusvalorii ? Căci presupunîndu-se că plusvaloarea este dată, se presupune şi raportul dintre supra­ muncă şi munca necesară, deci valoarea salariului, adică chel­ tuielile lui de producţie. în aceste împrejurări, o schimbare -oarecare în valoarea capitalului constant nu poate să afecteze valoarea salariului şi nici raportul dintre supramuncă şi munca .necesară, deşi în toate împrejurările trebuie să influenţeze rata profitului, cheltuielile de producţie ale plusvalorii pentru capi­ talist şi, în anumite împrejurări —- atunci cînd produsul intră în consumul muncitorului —, şi cantitatea de valori de între­ buinţare în care se exprimă salariul, deşi nu şi valoarea ei de schimb. Să presupunem că salariul este dat, că, de pildă în fabrica • de bumbac salariul = 10 ore de muncă, surplus value = 2 ore de muncă. [Să presupunem] că în u r m a unei recolte bune preţul bumbacului brut a scăzut la jumătate. Aceeaşi cantitate de bumbac care înainte îl costa pe fabricant 100 1. st. acum îl costă numai 50 1. st. Aceeaşi cantitate de bumbac absoarbe, ca şi pînă acum, aceeaşi cantitate de muncă de filat şi de ţesut. Aşadar, acum, cu o cheltuială de 50 1. st. pentru bumbac, capi­ talistul poate să absoarbă o supramuncă egală cu cea pe care o absoarbe cu o cheltuială de 100 1. st. ; sau, dacă el continuă să cheltuiască 100 1. st. pentru bumbac, el primeşte acum la acelaşi preţ o cantitate de bumbac cu ajutorul căreia el poate 1

l

) — d e l a b u n î n c e p u t . — Nota

trad.

D e s t r ă m a r e a şcolii r i c a r d i e n e

235

absorbi o cantitate dublă de supramuncă. în ambele cazuri, r a t a plusvalorii, adică raportul dintre ea şi salariu, rămîne aceeaşi ; dar în al doilea caz, masa plusvalorii creşte, deoarece la aceeaşi rată a supramuncii se foloseşte de două ori atîta muncă. în ambele cazuri, rata profitului creşte, deşi aici nu a avut loc nici o schimbare în cheltuielile de producţie ale sala­ riilor. Ea creşte deoarece în rata profitului surplus value este calculată la cheltuielile de producţie ale capitalistului, la va­ loarea totală a capitalului cheltuit de el şi deoarece aceste cheltuieli de producţie au scăzut. P e n t r u a produce aceeaşi surplus value ca înainte, el cheltuieşte acum mai puţin. în al doilea caz nu creşte numai rata profitului, ci şi amount of p r o f i t ) , deoarece, datorită folosirii unei. cantităţi mai mari de muncă, însăşi plusvaloarea creşte, fără ca această folosire să provoace cheltuieli mai mari pentru materia primă. Şi în acest caz ar avea loc o creştere în rata şi în masa profitului, fără să intervină vreo schimbare în valoarea muncii. P e de altă parte, [să presupunem] că în u r m a unei recolte proaste valoarea bumbacului se dublează, aşa încît aceeaşi can­ t i t a t e de bumbac [336] care costa înainte 100 1. st. costă acum 200 1. st. în acest caz, rata profitului scade în toate împreju­ rările, dar în anumite împrejurări poate să scadă şi masa sau absolute magnitude of profit ). Dacă capitalistul foloseşte ace­ laşi n u m ă r de muncitori ca şi pînă acum şi aceştia lucrează tot atît ca înainte şi exact în aceleaşi condiţii, atunci rata profi­ t u l u i scade, deşi raportul dintre supramuncă şi munca necesară şi deci rata şi masa plusvalorii au rămas aceleaşi. Rata profi­ tului scade deoarece pentru capitalist cheltuielile de producţie ale plusvalorii au crescut, adică trebuie să se cheltuiască cu 100 1. st. mai mult pentru salarii, pentru a se apropria tot atîta timp de muncă străină ca şi înainte. Dacă însă capitalis­ t u l este nevoit să cheltuiască acum pentru bumbac o parte din banii pe care-i cheltuia înainte pentru salarii, de pildă să cum­ pere de 150 1. st. bumbac, din care 50 1. st. intrau înainte în salarii, atunci scade şi rata şi masa profitului, ultima deoarece s-a folosit mai puţină muncă, chiar dacă la aceeaşi rată a plus­ valorii. Acelaşi lucru s-ar întîmplă şi în cazul cînd în u r m a unei recolte proaste nu ar exista destul bumbac p e n t r u a absorbi aceeaşi cantitate de muncă vie ca înainte. î n ambele cazuri, masa şi r a t a profitului ar scădea, deşi value of labour ) i

2

3

*) — m a s a p r o f i t u l u i . — N o t a trad. ) — m ă r i m e a a b s o l u t ă a profitului. — Nota ) — v a l o a r e a m u n c i i . — Nota traă. 2

3

traă.

236

Capitolul douăzeci

a rămas aceeaşi, deci şi rata plusvalorii sau cantitatea de muncă neplătită pe care o primeşte capitalistul în raport cu m u n c a plătită de el pentru salarii. Aşadar, dacă rata plusvalorii rămîne neschimbată, deci dacă value of labour rămîne neschimbată, o schimbare a valo­ rii capitalului constant trebuie să provoace o schimbare în gross amount *) a profitului. Pe de altă parte, în ceea ce-1 priveşte pe muncitor, aici au loc următoarele : Dacă valoarea bumbacului, deci şi valoarea produsului în care intră bumbacul, scade, atunci muncitorul primeşte, ca şi pînă acum, un salariu egal cu 10 ore de muncă. Dar p a r t e a mărfurilor produse din bumbac pe care el o consumă este acum mai ieftină şi, de aceea, o parte din ceea ce el cheltuia înainte pentru bumbac poate fi cheltuită altfel. Cantitatea mijloacelor de subzistenţă accesibile lui, muncitorului, creşte însă numai în măsura în care el face economii la preţul mărfurilor din bumbac. Căci, în genere, pentru o cantitate mai m a r e de măr­ furi din bumbac el nu obţine acum mai mult decît obţinea înainte pentru o cantitate mai mică din aceste mărfuri. î n aceeaşi măsură în care a scăzut preţul mărfurilor din bumbac a crescut preţul celorlalte mărfuri. Pe scurt, o cantitate mai mare de mărfuri din bumbac n u are acum o valoare mai m a r e decît avea înainte cantitatea mai mică. în acest caz, prin ur­ mare, valoarea salariului rămîne aceeaşi, dar ea reprezintă o cantitate mai mare de alte mărfuri (valori de întrebuinţare). Cu toate acestea, rata profitului ar creşte, deşi rata plusvalorii, în condiţiile aceleiaşi premise, n-ar putea să crească. Invers în cazul scumpirii bumbacului. Dacă muncitorul lucrează acelaşi număr de ore şi primeşte, ca şi pînă acum, u n salariu egal cu 10 ore, atunci valoarea muncii sale ar fi aceeaşi, dar valoarea de întrebuinţare ar scădea, în măsura în care muncitorul consumă mărfuri din bumbac. în acest caz, valoarea de întrebuinţare a salariului scade, valoarea este aceeaşi, deşi rata profitului a scăzut. Dacă deci plusvaloarea şi salariul (real) scad şi cresc întotdeauna invers proporţional (cu excep­ ţia cazului cînd muncitorul participă la prelungirea absolută a timpului său de muncă ; în acest caz însă, capacitatea sa d e muncă se uzează cu atît mai repede), r a t a profitului poate să crească sau să scadă, în primul caz, deşi valoarea salariului 8 3

*) — m a s a t o t a l ă . — Nota

traă.

D e s t r ă m a r e a şcolii

ricardiene

237

rămîne aceeaşi, iar valoarea lui de întrebuinţare creşte, în al doilea caz, deşi valoarea salariului rămîne aceeaşi, iar valoarea Iui de întrebuinţare scade. De aceea, creşterea ratei profitului ca u r m a r e a scăderii valorii capitalului constant nu are nici o legătură directă cu o schimbare în valoarea reală a salariului (a timpului de muncă •cuprins în acesta). Cînd, prin urmare, aşa cum s-a presupus mai sus, valoa­ rea bumbacului scade cu 50%, nu e nimic mai greşit decît să se afirme că cheltuielile de producţie ale salariilor au scăzut, sau că muncitorul, atunci cînd e plătit în mărfuri din bumbac, primeşte, ca şi pînă acum, aceeaşi valoare, deci o cantitate mai m a r e de mărfuri din bumbac decît înainte (căci, ca şi pînă acum, 10 ore de muncă = 10 şilingi, iar eu pot cumpăra cu aceştia mai multe mărfuri din bumbac decît înainte, deoarece valoarea bumbacului b r u t a scăzut), rata profitului rămînînd aceeaşi. Rata plusvalorii rămîne aceeaşi, dar [337] rata profi­ tului creşte. Cheltuielile de producţie ale produsului ar scădea, p e n t r u că o parte componentă a produsului — materia primă —• ar costa mai puţin timp de muncă decît înainte. Cheltuielile de producţie ale salariilor ar rămîne aceleaşi, deoarece, ca si pînă acum, muncitorul lucrează aceeaşi cantitate de timp de muncă pentru sine şi aceeaşi cantitate de timp de muncă pentru capitalist. (Dar cheltuielile de producţie ale salariilor n u depind de timpul de muncă cheltuit pentru mijloacele de producţie cu care lucrează muncitorul, ci de timpul de muncă î n care acesta lucrează pentru înlocuirea salariului. La domnul Mill, cheltuielile de producţie ale salariului unui muncitor sînt mai scumpe tocmai pentru că el, de pildă, prelucrează cupru în loc de fier sau în loc de bumbac ; sau ele ar fi mar scumpe în cazul cînd el ar semăna sămînţă de in în loc de a semăna sămînţă de bumbac, sau cînd lucrează cu o maşină mai scumpă în loc să lucreze fără nici o maşină sau cu o simplă unealtă.) Cheltuielile de producţie ale profitului ar scădea, pentru că to­ talitatea, suma totală a capitalului avansat pentru producerea plusvalorii,. ar scădea. Cheltuielile plusvalorii nu sînt niciodată mai mari decît cheltuielile părţii de capital cheltuite p e n t r u •salarii. Dimpotrivă, cheltuielile profitului = cheltuielile totale ale capitalului avansat pentru crearea acestei plusvalori. Aşa­ dar, ele nu sînt determinate numai de valoarea părţii compo­ nente a capitalului care este cheltuită pentru salarii şi creează plusvaloarea, ci şi de valoarea părţilor componente ale capita­ lului care sînt necesare pentru a putea pune în acţiune partea •componentă a capitalului care se schimbă pe muncă vie. Dom-

238

Capitolul douăzeci

nul Mill confundă cheltuielile de producţie ale profitului cu cheltuielile de producţie ale plusvalorii, adică el confundă p r o ­ fitul cu plusvaloarea. Din cele expuse rezultă importanţa pe care o are iefti­ nirea sau scumpirea materiei prime pentru industria care p r e ­ lucrează aceste materii prime (ca să nu mai vorbim de ieftir nirea relativă a maşinilor *), chiar presupunînd că preţul d e piaţă este egal cu valoarea mărfii, cu alte cuvinte că preţul de piaţă al mărfii scade în aceeaşi măsură în care scade m a t e r i a primă cuprinsă în ea. Colonelul Torrens face de aceea, pe bună dreptate, u r m ă ­ toarea remarcă în legătură cu Anglia : „ P e n t r u o ţ a r ă ca Anglia, i m p o r t a n ţ a u n e i p i e ţ e e x t e r n e n u t r e b u i e m ă s u r a t ă d u p ă c a n t i t a t e a de m ă r f u r i finite p e care le p r i m e ş t e , ci d u p ă c a n t i t a t e a de e l e m e n t e a l e r e p r o d u c ţ i e i pe care e a o d ă în s c h i m b " (R. Torrens. „A l e t t e r to Sir A. P e e l etc. on the condition of England etc.", 2nd ed., Lond., 1843, p. 275).

{Modul în care Torrens demonstrează acest lucru este însă defectuos. Obişnuita vorbărie despre supply and demand *). La el, problema se reduce la aceea că, dacă capitalul englez care fabrică, de pildă, stambă creşte mai repede decît capitalul which grows cotton, in the United State for instance ), p r e ţ u l bumbacului creşte, şi atunci el spune : 2

„ V a l o a r e a p r o d u s e l o r din b u m b a c v a s c ă d e a în r a p o r t cu e l e m e n t a r al producţiei lor" [1. e , p . 240].

costul

Adică în timp ce, ca urmare a cererii crescînde din partea Angliei, materia primă creşte, cotton fabrics ), scumpite c a u r m a r e a preţurilor în creştere la materia primă, vor scădea,, ceea ce şi vedem, de pildă, acum (primăvara anului 1862), cînd firele nu sînt cu mult mai scumpe decît bumbacul brut, iar ţesăturile nu sînt cu mult mai scumpe decît firele. T o r r e n s presupune însă cazul cînd pentru consumul industrial englez există destul bumbac, chiar şi scump. Preţul bumbacului creşte peste valoarea lui. Dacă deci cotton fabrics se vînd la valoarea. 3

* P r i n ieftinirea relativă a m a ş i n i l o r î n ţ e l e g că v a l o a r e a a b s o l u t ă a n u m ă r u l u i d e m a ş i n i folosite creşte, d a r n u în r a p o r t cu n u m ă r u l şi eficienţa a c e s t o r maşini. J

) — ofertă şi c e r e r e . — Nota traă. 2) — c a r e cultivă b u m b a c u l în S t a t e l e U n i t e , d e p i l d ă . — Nota ) —1 p r o d u s e l e d i n b u m b a c . — Nota trad.

3

trad~

D e s t r ă m a r e a şcolii r i c a r d i e n e

239"

lor, acest lucru este posibil numai atunci cînd cotton grower *) obţine din întregul produs mai multă surplus value decît i secuvine, participă de fapt la o parte din surplus value care îi revine fabricantului de bumbac. Ultimul nu poate înlocui această parte printr-o urcare a preţurilor deoarece d e m a n d ) scade ca u r m a r e a creşterii preţurilor. Dimpotrivă. Ca u r m a r e a scăderii cererii, profitul lui poate să scadă şi mai mult decît scade din cauza a ceea ce şi-a adăugat cotton grower. Cererea de materii prime, de bumbac de pildă, este reglată, în fiecare an nu de cererea efectivă existentă la u n moment dat, ci de cererea medie din anul respectiv, deci n u numai de cererea fabricilor aflate în funcţiune, ci şi de cererea sporită din partea fabricilor care, cum arată experienţa, se vor des­ chide în anul următor, adică de creşterea relativă a numărului de fabrici în cursul anului, sau de cererea suplimentară, [338] care va corespunde creşterii relative. Dimpotrivă. Dacă scade preţul bumbacului etc., de pildă ca u r m a r e a unor recolte deosebit de bune, acest preţ scade mai întotdeauna sub valoarea lui, şi tot în virtutea legii cererii, şi ofertei. Rata profitului, şi eventual, aşa cum am arătat mai sus, the gross amount of profit, creşte deci nu numai în pro­ porţia în care ea creşte atunci cînd preţul bumbacului ieftinit: este egal cu valoarea lui, ci creşte şi pentru că produsul finit, nu se ieftineşte cu întreaga sumă care corespunde diferenţei dintre valoarea bumbacului şi preţul lui plătit cultivatorului de bumbac, adică şi pentru că fabricantul de bumbac bagă în buzunar o parte din plusvaloarea care se cuvine cultivatorului de bumbac. Aceasta nu micşorează cererea pentru produsul său, al cărui preţ scade în orice caz, deoarece a scăzut valoarea bumbacului. Dar preţul acestuia nu scade atît de mult cît scade preţul bumbacului brut, care ajunge sub propria lui. valoare. în plus, în asemenea perioade, cererea creşte pentru că muncitorii sînt ocupaţi total şi plătiţi în consecinţă, deci apar ei înşişi, în m a r e măsură, în calitate de consumatori, de con­ sumatori ai propriului lor produs. în cazurile cînd preţul m a t e ­ riei prime scade nu datorită scăderii permanente şi continue a cheltuielilor. ei medii de producţie, ci datorită anotimpuluL deosebit de favorabil sau deosebit de nefavorabil (condiţii m e ­ teorologice), salariul muncitorilor nu scade, dimpotrivă, cere­ rea de muncitori creşte. Efectul acestei cereri nu se manifestă 2

*) — c u l t i v a t o r u l b u m b a c u l u i . — Nota ) — c e r e r e a . — Nota traă.

2

traă.

240

Capitolul douăzeci

numai în măsura în care ea creşte. Dimpotrivă. Cînd produsul se scumpeşte brusc, pe de o parte, mulţi muncitori sînt conce­ diaţi, iar pe de altă parte, fabricantul caută să evite pierderile p r i n reducerea salariului stib nivelul normal. Aşadar, cererea normală a muncitorilor scade şi acest lucru accentuează şi mai m u l t scăderea deja generală a cererii şi efectul pe care aceasta îl are asupra preţului de piaţă.} Ceea ce 1-a dus în mare măsură pe Mill la fantezia că o schimbare a valorii capitalului constant determină o schimbare în valoarea muncii, sau în cheltuielile de producţie ale muncii, sau că, de exemplu, o scădere a valorii capitalului constant avansat determină o scădere a valorii muncii, a cheltuielilor ei de producţie, deci şi a salariului, este concepţia sa (ricar­ diană) cu privire la împărţirea produsului între muncitori şi capitalist. Prin scăderea valorii materiei prime, a bumbacului b r u t de pildă, scade valoarea firelor. Cheltuielile lor de pro­ ducţie scad ; cantitatea de timp de muncă cuprinsă în ele se reduce. Dacă, bunăoară, un pfund de fire ar fi produsul unei zile de muncă de douăsprezece ore a unui om şi dacă valoarea bumbacului cuprins în acest pfund de fire ar scădea, atunci valoarea acestui pfund de fire ar scădea, exact aşa cum a scăzut valoarea bumbacului folosit la filat. De exemplu, la 22 mai 1861, preţul unui pfund de mule yarn, Nr. 40 2nd quality ) era de 12 pence (1 şiling). La 22 mai 1858, el era de 11 'pence {de fapt, 11 / , deoarece preţul lor nu a scăzut îri' m ă s u r a în care a scăzut preţul bumbacului brut). Dar în pri­ mul caz, preţul unui pfund de bumbac brut de calitate era de 8 pence (de fapt, 8V ), iar în al doilea caz — de 7 pence (de fapt, 7%). Aici, valoarea firelor a scăzut deci exact în măsura în care a scăzut valoarea bumbacului brut, adică valoarea materiei lor prime. Prin urmare, spune Mill, munca este aceeaşi ca şi pînă acum ; dacă înainte ea era de 12 ore, produsul este, ca şi pînă acum, rezultatul acestor 12 ore. în al doilea caz se adaugă însă la fiecare penny mai puţină muncă preexis­ tentă decît în primul caz. Munca este aceeaşi, dar cheltuielile de producţie ale muncii s-au micşorat (şi a n u m e cu u n penny). Deşi pfunclul de fire, ca fire, ca valoare de întrebuinţare, este, ca şi pînă acum, produsul unei munci de douăsprezece ore, valoarea unui pfund de fire nu este nici acum şi nu a fost nici înainte produsul unei munci de douăsprezece ore efectuate de filator. în primul caz, 2/3 din 12 pence, adică 8 pence, erau valoarea bumbacului brut, şi nu produsul filatorului ; în al doilea caz, produsul lui nu-1 reprezentau 2/3 din 11 pence, l

e

8

8

l

) — fire m u l e n r . 40 c a l i t a t e a a doua. — Nota

trad.

241

D e s t r ă m a r e a şcolii r i c a r d i e n e

adică 7 pence. In primul caz, ca produs al muncii de douăspre­ zece ore rămîn 4 pence, iar în al doilea caz — tot 4 pence. In ambele cazuri, munca adaugă numai 1/3 la valoarea firelor. P r i n urmare, în primul caz, dintr-un pfund de fire, numai 1/3 de pfund reprezintă produsul filatorului (facem abstracţie ele maşini), şi tot aşa stau lucrurile şi în al doilea caz. Munci­ torul şi capitalistul trebuie să împartă între ei, ca şi pînă acum, numai 4 pence = 1/3 de pfund de fire. Dacă cu cele 4 pence muncitorul cumpără fire, el obţine, în cazul al doilea, mai multe fire decît în primul caz, dar o cantitate mai m a r e de fire valorează acum tot atît cît valora înainte o cantitate mai mică de fire. Dar cele 4 pence se împart între muncitor şi capitalist ca şi înainte. Dacă muncitorul foloseşte pentru repro­ ducţia sau producţia salariului 10 ore, atunci supramuncă sa reprezintă, ca şi pînă acum, 2 ore. Ca şi pînă acum, muncito­ rul primeşte 5/6 din cele 4 pence, sau 1/3 de pfund de fire, iar capitalistul primeşte 1/6. Aşadar, în împărţirea produsului, a firelor n u s-a petrecut nici o [339] change *). Şi totuşi, r a t a profitului a crescut, deoarece valoarea materiei prime a scăzut şi deci raportul dintre plusvaloare şi capitalul total avansat sau Cheltuielile de producţie ale capitalului au crescut. Dacă pentru simplificarea exemplului facem abstracţie de maşini etc., atunci ambele cazuri pot fi reprezentate după cum urmează : „ . , Fre(ul unui Pfund «re

ital Muncă constant adăugată C a p

„ , „ Salarii

a e

Cheltuieli totale „ , i . Plusvaloare listului

a l e

c a p

t a

pr0

Rata fltului

•Cazul 1.12 p.

8 p.

4 p.

13p.V farthing

11 p . V3 farthing

2 p. % farthing

.5 15 „/ 17

C a z u l II l i p

7 p.

4 p.

13.p.V3 farthing

10 P- Vs farthing

2 p. % farthing

6 14 creşte : 1. Cînd marfa parcurge rapid diferitele ei faze de p r o ­ ducţie, se scurtează procesul de producţie în fiecare fază d e producţie ; acest lucru este condiţionat de faptul că timpul de muncă necesar pentru producerea mărfii, i n fiecare din for­ mele ei, se micşorează, aşadar, odată cu dezvoltarea diviziunii muncii,. maşinilor, a folosirii proceselor chimice etc. {Odată cu dezvoltarea chimiei este accelerată artificial trecerea mărfu­ rilor dintr-o stare de agregat în alta, combinarea lor cu alte corpuri, ca la vopsit, separarea substanţelor, ca la albit, pe scurt, este accelerată artificial atît modificarea formei (a stării de agregat) a aceloraşi substanţe, cît şi schimbul de substanţe care trebuie să aibă loc, fără a mai vorbi de faptul că pentru reproducţia vegetativă şi organică a plantelor şi animalelor s e furnizează substanţe mai ieftine, adică substanţe care costă mai puţin timp de muncă.} 2. în parte prin combinarea diferitelor ramuri de produc­ ţie, prin centrele de producţie care se formează pentru a n u ­ mite ramuri de producţie, [în parte prin] dezvoltarea mijloa­ celor de comunicaţie, marfa trece rapid dintr-o fază de p r o ­ ducţie în alta, se scurtează perioada intermediară, intervalul în care marfa rămîne în etapa intermediară a unei faze de producţie, adică se scurtează trecerea de la o fază de produc­ ţie la alta. 3. Toată această dezvoltare — atît scurtarea fazelor d e producţie, cît şi accelerarea trecerii de la o fază la alta — presupune producţia pe scară mare, producţia de masă şi,, totodată, producţia pe bază de mult capital constant, îndeosebi capital fix, deci un flux continuu al producţiei. Adică nu în sensul în care tocmai am examinat acest flux, prin apropierea una de alta şi întrepătrunderea diferitelor faze ale producţiei. Ci în sensul că în producţie nu intervin pauze intenţionate. Acesta este cazul atîta timp cît se lucrează după comandă, ca în producţia [873] meşteşugărească, sau chiar în manufactura propriu-zisă (dacă aceasta nu este deja transformată de m a r e a industrie). Aici însă producţia se desfăşoară pe scara pe care o permite capitalul. Acest proces nu aşteaptă cererea, ci este o funcţie a capitalului. Capitalul lucrează continuu pe aceeaşi scară (facem abstracţie de acumulare sau de extindere), cu o permanentă dezvoltare şi extindere a forţelor productive. P r o -

C a p i t o l u l douăzeci şi u n u

304

ducţia este, prin urmare, nu numai rapidă, aşa încît marfa capătă repede forma în care ea devine adecvată circulaţiei, ci şi permanentă. Producţia apare aici numai ca reproducţie per­ manentă şi esîe, totodată, producţie de masă. Dacă, aşadar, mărfurile rămîn mult timp în rezervoarele circulaţiei, acestea vor fi curînd suprasaturate din cauza vite­ zei cu care se succed valurile producţiei şi a cantităţii masive de substanţe care intră permanent în rezervoare. In acest sens, Corbet, de pildă, spune : The m a r k e t is always overcharged ). Dar aceleaşi împrejurări care produc această viteză şi repro­ ducţia masivă reduc şi necesitatea de a aduna mărfuri în aceste rezervoare. în parte — în măsura în care este vorba de con­ sumul industrial —, acest fapt e deja cuprins în apropierea una de alta a fazelor producţiei, pe care mărfurile înseşi sau părţile lor componente trebuie să le parcurgă. Dacă cărbunele va (fi produs zilnic în cantităţi masive şi va fi adus la uşa fabricantului pe calea ferată, cu vapoare etc., acesta nu va trebui să-şi facă u n stoc, sau va trebui să-şi oprească doar puţin cărbune, sau, ceea ce este acelaşi lucru, dacă se inter­ pune un shopkeeper ), acesta din u r m ă va avea nevoie doar de o mică rezervă în afară de ceea ce el vinde zilnic şi primeşte zilnic din nou. La fel cu firele, fierul etc. Abstracţie făcînd însă de consumul industrial, unde rezervoarele de mărfuri (adică rezervele părţilor componente ale mărfurilor) trebuie să soadă în acest fel, shopkeeper are şi el, în primul rînd, viteza mijloacelor de comunicaţie, în al doilea rînd, certitu­ dinea unei permanente înnoiri şi aprovizionări rapide. De aceea, deşi stocul său poate să crească în ceea ce priveşte masa, fiecare element al acestuia se află pentru o perioadă mai scurtă în rezervoarele' lui. î n această stare de trecere, în raport cu întreaga masă de mărfuri pe care el o vinde, adică în raport cu mărimea producţiei faţă de consum, rezerva păstrată, adunată, este mică. Altfel se prezintă lucrurile pe treptele mai puţin dezvoltate ale producţiei, unde reproducţia se desfăşoară lent deci în rezervoarele circulaţiei trebuie să rămînă mai multe mărfuri —'-, mijloacele de comunicaţie sînt lente, legăturile dificile, din care cauză reînnoirea stocu­ rilor se face cu întreruperi şi de aceea este un m a r e interval Intre golirea rezervoarelor şi umplerea lor din nou — reînnoi­ rea stocului de mărfuri. Este ceva analog cu ceea ce are loc î n cazul produselor a căror reproducţie, în virtutea naturii i

2

J 2

) — P i a ţ a este întotdeauna ) — negustor. — Nota trad.

suprasaturată

1 0 1

. — Nota

trad.

305

Opoziţie f a ţ ă de economişti

valorii lor de întrebuinţare, se realizează numai anual sau se­ mestrial, într-un cuvînt la termene mai mult sau mai puţin îndepărtate. {Cum influenţează mijloacele de comunicaţie golirea rezer­ voarelor [se vede], de pildă, la bumbac. Dat fiind că între Liverpool şi United States vapoarele circulă în permanenţă — viteza de comunicaţie constituind un moment, iar permanenţa un altul —, nu se transportă tot bumbacul deodată. El soseşte pe piaţă treptat. (Producătorul nu vrea să inunde piaţa at once ).) La Liverpool, bumbacul zace în docuri, ce-i drept, el zace într-un rezervor al circulaţiei, dar — raportat la consumul total al articolului respectiv —: nu în cantitatea care ar fi necesară în cazul cînd vaporul ar veni din America numai o dată sau de două ori după o călătorie de şase luni. Omul din Manchester etc. îşi umple magaziile aproximativ în raport cu volumul consumului său nemijlocit, deoarece telegraful electric şi calea ferată fac posibil,în orice moment transferul bumbacului de la Liverpool la Manchester.} O umplere deosebită a rezervoarelor circulaţiei — în m ă ­ sura în care n u este o u r m a r e a overcharge of the m a r k e t ) , care în aceste împrejurări este infinit mai uşor de realizat decît în condiţiile r i t m u l u i lent, patriarhal, al producţiei — este doar speculativă, excepţională in regard to a real sau suspected fall or rise of prices ) . Cu privire Ia această scădere relativă a rezervei — adică a mărfurilor aflate în circulaţie — în comparaţie cu masa producţiei şi consumului, vezi Lalor, „Economist" , Corbet (a se plasa citatele respective [874] după Hodgskin). Sismondi a văzut în mod eronat în aceasta ceva demn de compătimire (a-1 revedea şi pe e l ) . (Ce-i drept, pe de altă parte; are loc o permanentă extin­ dere a pieţei şi, în aceeaşi măsură în care se reduce inter­ valul de t i m p în care marfa se află pe piaţă, creşte întin­ derea spaţială sau se extinde în spaţiu piaţa, iar periferia în raport cu centrul, adică în raport cu sfera de producţie a mărfii, este descrisă printr-o rază tot mai mare.) De viteza reproducţiei este legată — sau nu este decît o altă expresie a acestei viteze •— împrejurarea că consumul [trăieşte] de azi pe mîine, că el îşi schimbă tot atît de repede 1

2

3

m

103

J

) — d i n t r - o d a t ă . — Nota traă. 2) — s u p r a s a t u r ă r i i p i e ţ e i . — Nota traă. ) — faţă de o reală sau presupusă scădere sau creştere a preţu­ rilor. — Nota traă. 3

306

C a p i t o l u l douăzeci şi u n u

lenjeria şi hainele pe cît de repede îşi schimbă părerile şi nu umblă zece ani în aceeaşi haină etc. Consumul, chiar de arti­ cole pentru care există condiţionarea de către n a t u r a valorii de întrebuinţare, devine tot mai contemporan cu producţia, este deci tot mai dependent de present, coexisting labour ). (In fact, aici are loc un schimb de coexisting labour.) Şi aceasta în aceeaşi măsură în care munca trecută devine un moment tot mai important al producţiei, deşi însuşi acest trecut este de dată tot mai recentă şi are numai un caracter relativ. (Cît de mult este legată crearea de rezerve de insuficienţa producţiei :, atîta timp cît vitele ieşeau n u m a i cu greu din iarnă, în timpul iernii nu se găsea carne proaspătă. Abia cînd creşterea vitelor a învins această dificultate a încetat de la sine şi crearea de rezerve, care. era necesară, pentru a înlocui carnea proaspătă cu carne sărată sau afumată.) Produsul devine marfă numai acolo unde el intră în circu­ laţie. Odată cu producţia capitalistă, producerea produsului ca marfă, hence ) şi circulaţia se extind considerabil din u r m ă ­ toarele motive : 1. Producţia en masse, cantitatea, caracterul de masă nu este deci cantitativ în nici un raport cu nevoia producăto­ rului ; in fact, este o pură întâmplare dacă el este, to some minim degree ), consumatorul propriului său produs. Acolo unde el este un consumator masiv, acest lucru are loc numai dacă el produce a part of the ingredients of this own capital ) . P e treptele anterioare, dimpotrivă, numai — sau mai ales — excedentul produsului peste ceea ce era destinat nevoilor p r o ­ prii devine marfă. 2. Unilateralitatea calitativă a produsului este proporţio­ nală cu varietatea sporită a nevoilor. Aceasta aduce cu sine o mai mare separare şi autonomizare a ramurilor de producţie care înainte erau legate între ele — într-un cuvînt, creşterea diviziunii muncii în cadrul societăţii —, la care se adaugă crearea unor noi ramuri de producţie şi creşterea diversităţii speciilor de mărfuri. (La sfîrşit, după H[odgskin], să fie [men­ ţionat] şi ce spune Wakefield.) Această variegation, differen­ tiation of commodities ) este de două feluri : diferitele faze 1

2

3

4

5

1

) 2) ) ) ) 3

4 5

— — — — —

m u n c a p r e z e n t ă , coexistentă. — Nota trad. deci. — Nota trad. c h i a r î n m i c ă m ă s u r ă . — Nota Irod. o p a r t e d i n c o m p o n e n t e l e p r o p r i u l u i s ă u c a p i t a l . — Nota v a r i e t a t e , d i f e r e n ţ i e r e a m ă r f u r i l o r . — Nota trad.

trad.

Opoziţie f a ţ ă de economişti

307

ale unuia şi aceluiaşi produs, precum şi lucrările intermediare pentru acest produs (adică lucrările efectuate pentru elemen­ tele componente) se descompun n i diferite ramuri de muncă independente unele de altele. Sau acelaşi produs în diferite faze se transformă în different kinds of commodities ). Dar, în al doilea rînd, deoarece munca şi capitalul devin libere (sau munca şi surplus produce )), pe de altă parte, se descoperă noi unităţi practice ale aceleiaşi valori de întrebuinţare, indi­ ferent dacă, datorită modificării [de la] nr. 1, apar noi nevoi (de pildă, nevoia de mijloace de comunicaţie mai rapide şi mai complete, determinată de folosirea aburului în industrie) şi de aceea noi moduri de a le satisface, sau dacă se descoperă noi utilităţi practice ale aceleiaşi valori de întrebuinţare, noi materiale sau procedee (ca, de pildă, galvanoplastia) pentru prelucrarea vechilor substanţe etc. Toate acestea se reduc la următoarele : One produce in its successive phases or condi­ tions converted into different commodities. Creation of new products or n e w values in use as commodities ). l

2

3

3. Transformarea majorităţii populaţiei în muncitori sala­ riaţi, care înainte consumau o masă de produse in n a t u r a libus ). 4. Transformarea fermierului în capitalist industrial {tot­ odată, a rentei în rentă în b a n i ; în genere, a tuturor presta­ ţiilor în natură (impozite etc., rentă funciară) în prestaţii în bani}. în genere : exploatarea industrială a pămîntului, care supune schimbului de substanţe atît condiţiile lui de produc­ ţie chimice, cît şi pe cele mecanice, ba chiar sămînţă etc., îngrăşămintele etc., vitele etc., în loc să se folosească, aşa cum se făcea înainte, grămada de bălegar. 5. Mobilizarea unei mase de bunuri înainte „inalienabile", în mărfuri şi crearea unor forme de proprietate care constau numai din hârtii de circulaţie. Pe de o parte, alienarea pro­ prietăţii funciare. {De asemenea, faptul că masele nu au nici u n fel de proprietate face, de pildă, ca ele să se raporteze şi la locuinţa lor ca faţă de o marfă.} [Pe de altă parte], acţiuni ale căilor ferate, pe scurt, tot felul de acţiuni. 4

J

) — d i f e r i t e specii de m ă r f u r i . — Nota trad. ) — p l u s p r o d u s u l . — Nota trad. ) — Vn produs e s t e t r a n s f o r m a t î n fazele s a u stările lui succe­ sive î n diferite mărfuri. C r e a r e de noi produse s a u noi valori de în­ trebuinţare ca m ă r f u r i . — Nota trad. ) — î n s t a r e n a t u r a l ă . — Nota trad. 2 3

4

308

C a p i t o l u l douăzeci şi u n u [d) Polemica împotriva concepţiei „acumulării" de mijloace de subzistenţă de către capitalist pentru muncitor. Neînţelegerea de către Hodgskin a cauzelor reale ale fetişizării capitalului]

[875] Acum să revenim la Hodgskin. Prin „acumularea" de către capitalist pentru muncitori nu se poate înţelege, fireşte, faptul că mărfurile, la trecerea lor din producţie în consum, se află în rezervoarele circulaţiei, în circulaţie, pe piaţă. Aceasta ar însemna că produsele circulă de dragul muncitorului şi devin mărfuri de dragul lui ; în genere, că producerea produselor ca mărfuri are loc de dragul muncitorului. Ca oricare altul, muncitorul vrea să transforme marfa pe care el o vinde de fapt, deşi n u ca formă •— adică munca sa —, mai întîi în bani pentru a re'transforma apoi aceşti bani în mărfuri destinate consumului. Faptul că diviziunea muncii (în măsura în care este bazată pe producţia de mărfuri), munca salariată, în genere producţia capitalistă nu pot avea loc fără ca fie mijloacele de consum, fie mijloacele de produc­ ţie să se afle dinainte pe piaţă ca mărfuri, că acest gen de producţie este imposibil fără circulaţia mărfurilor — rămînerea mărfurilor în rezervoarele circulaţiei — este limpede ca lumina zilei. Căci produsul este marfă xat'e^oxiîv ) numai în cadrul circulaţiei. Faptul că muncitorul trebuie să găsească mijloacele de subzistenţă necesare sub formă de mărfuri este tot atît de adevărat pentru el, ca şi pentru oricare altul. Dealtfel, muncitorul se opune negustorului nu ca munci­ torul capitalistului, ci ca banii — mărfurilor, sau ca cumpără­ torul — vînzătorului. Aici nu avem o relaţie între munca salariată şi capital, afară de cazul cînd este vorba de propriii muncitori ai negustorului. Dar chiar aceştia, în măsura în care ei cumpără de la negustor, nu se opun acestuia ca muncitori. Acest lucru are loc numai în măsura în care acesta cumpără de la ei. Să-i lăsăm deci pe aceşti agenţi ai circulaţiei. în ceea ce-1 priveşte însă pe capitalistul industrial, rezerva sa, acumularea sa c o n s t ă : [în primul rînd], din capitalul său fix — clădiri, maşini etc. —, pe care muncitorul nu le con­ sumă, sau, în măsura în care le consumă, el le consumă în procesul muncii, productiv, pentru capitalist ; deşi pentru m u n ­ citor, ele sînt, ce-i drept, mijloace de muncă, nu sînt însă niciodată mijloace de subzistenţă. în al doilea rînd, din m a t e 4

— î n p r i m u l r î n d ; p r o p r i u - z i s . — Nota

trad.

Opoziţie f a ţ ă de e c o n o m i ş t i

309

ria lui primă, matieres» instrumentales *), a căror rezervă se micşorează în măsura în care, aşa cum am văzut, intră nemij­ locit în producţie. Dar nici acestea n u sînt mijloace de sub­ zistenţă pentru muncitor. Această „acumulare" a capitalis­ tului, pentru muncitor nu, înseamnă decît că capitalistul îi face muncitorului serviciul de a-1 deposeda de proprietatea asupra condiţiilor de muncă şi de a transforma aceste mijloace de muncă (ele însele doar u n produs transformat al muncii acestuia) în mijloace de exploatare a muncii. în orice caz, muncitorul, atunci cînd foloseşte ca mijloc de muncă maşina sau materia primă, nu se hrăneşte cu ele. în al treilea rînd, din mărfurile care se află în magazie, în depozit, înainte de a intra în circulaţie. Acestea sînt produse ale muncii ; nu mijloace de subzistenţă acumulate p e n t r u întreţinerea ei, a muncii, în timpul producţiei. Aşadar, „acumularea" de către capitalist a mijloacelor de subzistenţă pentru muncitor nu înseamnă decît că el trebuie să posede destui bani pentru a plăti salariul, bani cu care muncii torul scoate din rezervoarele circulaţiei mijloacele sale de consum (şi, dacă avem în vedere întreaga clasă, recumpăra o parte din propriul produs). Aceşti bani sînt însă doar forma transformată a mărfii, pe care muncitorul a vîndut-o şi a furnizat-o. în acest sens, mijloacele de subzistenţă sînt „acu­ mulate" pentru muncitor tot aşa cum sînt acumulate pentru capitalistul său, care, de asemenea, cumpără cu bani (forma transformată a aceleiaşi mărfi) mijloace de consum etc. Aceşti bani pot să fie un simplu semn al valorii, ei nu trebuie, prin urmare, să fie u n reprezentant „of previous labour" ), ci să exprime numai în mîna fiecărui individ preţul realizat nu al muncii trecute (sau al mărfii anterioare), ci al contemporaneous labour ) , sau al mărfii pe care el o vinde. Simplă existenţă for­ mală . Sau acumularea — dat fiind că şi în condiţiile modu­ rilor de producţie anterioare muncitorul a trebuit să se h r ă ­ nească şi, în genere, să consume mijloace de subzistenţă în timpul producţiei, indiferent de durata pe care o necesita pro­ ducerea produsului său — înseamnă că muncitorul trebuie mai întîi să transforme produsul muncii lui în produs al capi­ talistului, în capital, p e n t r u a primi ulterior drept plată o parte din acest produs sub formă de bani. 2

3

m

[876] în acest proces (iar p e n t r u acest proces, ca atare, nu prezintă în fond absolut nici o importanţă dacă ceea ce *) — m a t e r i a l e l e a u x i l i a r e . — Nota trad. ) — „al m u n c i i a n t e r i o a r e " . — Nota trad. ) — m u n c i i s i m u l t a n e . — Nota trad. 2

3

310

C a p i t o l u l douăzeci şi u n u

primeşte muncitorul este produsul of contemporaneous or pre­ vious labour, dacă el primeşte produsul muncii efectuate para­ lel sau propriul său produs anterior), pe H[odgskin] îl intere­ sează următoarele : O mare parte, cea mai m a r e parte a produselor consumate zilnic de muncitor, pe care el trebuie să le consume indiferent dacă propriul său produs este gata sau nu, nu este nicidecum stored up labour of bygone time ). Dimpotrivă, ele sînt to a great d e g r e e ) produse ale muncii care a u fost produse în cursul aceleiaşi zile, aceleiaşi săptămîni în care muncitorul produce marfa sa. Astfel sînt pîinea, carnea, berea, laptele, ziarele etc. El ar fi p u t u t să adauge că ele sînt, în parte, abia produsele muncii viitoare, deoarece cu salariile strînse în decurs de şase luni muncitorul cumpără o haină care este confecţionată abia la sfîrşitul acestor şase luni etc. (Am văzut că întreaga producţie presupune reproducţia simultană a ele­ mentelor componente care intră în ea şi a produselor în dife­ ritele forme, ca materie primă, semifabricat etc. Dar orice capital fix presupune pentru reproducţia sa muncă viitoare, tot astfel şi pentru echivalentul său, fără de care el nu poate fi reprodus.) în timpul anului, spune Hfodgskin], muncitorul (dat fiind caracterul reproducţiei cerealelor, al producţiei, m a ­ teriilor prime vegetale etc.) trebuie să se bizuie to some degree on previous l a b o u r ) . {Acest lucru nu se poate s p u n e despre [o] casă. Acolo unde natura valorii de întrebuinţare se uzează numai treptat, nu se consumă, ci doar se foloseşte, existenţa p e „piaţă" a unor produse ale muncii trecute nu este nici­ decum rezultatul unui act deosebit, inventat pentru muncitor. Muncitorul a „locuit" şi înainte ca să fi „acumulat" capitalis­ tul pentru el nişte cocioabe fetide şi macabre. (Vezi în legă­ tură cu aceasta : Laing .)} (Abstracţie făcînd de nenumăra­ tele nevoi de zi cu zi, care au o importanţă hotărîtoare mai cu seamă pentru muncitor, care poate să-şi satisfacă aproape n u ­ mai nevoile de zi cu zi, am văzut că, în genere, producţia şi consumul devin tot mai contemporaneous, deci, dacă avem în vedere întreaga societate, consumul tuturor se bazează din ce în ce mai mult pe producţia lor simultană sau, mai precis, pe produsele producţiei simultane.) Dar atunci cînd operaţiile durează mai mulţi ani, muncitorul trebuie să „conteze" numai pe propria sa producţie, pe munca simultană şi viitoare a muncitorilor [care produc] alte mărfuri. J

2

3

m

J 2 3

) — muncă acumulată din t r e c u t . — Nota trad. ) — în m a r e m ă s u r ă . — N o t a t r a d . ) — î n t r - o o a r e c a r e m ă s u r ă p e m u n c a a n t e r i o a r ă . — Nota

trad.

Opoziţie f a ţ ă de e c o n o m i ş t i

311

Muncitorul trebuie să găsească întotdeauna pe piaţă mij­ loacele de subzistenţă ca mărfuri („services" *) pe care el le cumpără sînt create eo ipso ) în momentul cînd ele sînt cum­ părate), deci relativ ca produce of antecedent l a b o u r ) , şi a n u m e al unei munci care a n t e c e d e t ) existenţa lor ca p r o ­ duce ), dar n u este nicidecum antecedent to his own labour with whose price he buys these p r o d u c e s ) . Ele pot fi con­ temporaneous products şi sînt astfel de cele mai multe ori pentru cei care trăiesc de azi pe mîine. Take it, all in a l l ) , „acumularea" de către capitalist a m i j ­ loacelor de subzistenţă p e n t r u muncitor se reduce la urmă­ toarele : 1. producţia de mărfuri presupune că articolele de con­ sum ipe care nu le produc ei înşişi le găsesc ca mărfuri pe) piaţă, sau că mărfurile sînt produse în genere ca mărfuri; 2. in fact, cea mai m a r e parte a mărfurilor consumate de muncitor în ultima lor formă, în care ele i se opun ca mărfuri, sînt produse ale muncii simultane (deci nu sînt acumulate în nici un fel de către capitalist) ; 3. în producţia capitalistă, mijloacele de muncă şi mijloa­ cele de subzistenţă produse de muncitorul însuşi se opun acestuia unele în calitate de capital constant, celelalte în cali­ tate de capital v a r i a b i l ; aceste condiţii de producţie ale sale apar ca proprietate a capitalistului ; trecerea acestora de la [muncitor] la capitalist şi reîntoarcerea produsului său sau a valorii produsului său se numeşte „acumulare" de capital cir­ culant pentru el. Aceste mijloace de subzistenţă, pe care m u n ­ citorul trebuie să le consume întotdeauna înainte ca produsul său să fie gata, devin „capital circulant" prin aceea că munci­ torul, în loc să le cumpere el direct sau să le plătească fie cu valoarea produsului său trecut, fie în contul produsului său [877] viitor, el trebuie să primească mai întîi de la capitalist u n cec pentru acestea — bani ; u n cec pe care capitalistul îl poate emite numai datorită produsului trecut, viitor sau prezent. 2

3

4

5

6

7

*) — „serviciile". — Nota trad. ) — t o c m a i . — Nota trad. ) — p r o d u s al munci} a n t e r i o a r e . — Nota trad. ) — p r e c e d e . — N o t a trad. ) — p r o d u s . — Nota trad. ) — a n t e r i o r p r o p r i e i l u i m u n c i , cu a l c ă r e i p r e ţ el a c e s t e p r o d u s e . — Nota trad. ) — A v î n d î n v e d e r e t o a t e acestea. — Nota trad. 2

3

4 5 6

7

cumpără

312

C a p i t o l u l douăzeci şi u n u

H[odgskin] se străduieşte aici să demonstreze dependenţa muncitorului faţă de coexisting labour a altor muncitori, în opoziţie cu dependenţa sa faţă de previous labour, 1. pentru a înlătura „fraza cu privire la acumulare" 2. deoarece „present labour" se opune capitalului, în timp ce „previous labour" a fost deja întotdeauna considerată de economişti eo ipso capital, formă înstrăinată şi independentă a muncii, ostilă muncii înseşi. In sine însă, un moment foarte important este înţelegerea semnificaţiei pe care o are pretutindeni contemporaneous labour faţă de previous [labour]. H[odgskin] ajunge deci la următoarea concluzie : Capitalul este sau o simplă denumire şi un pretext, sau exprimă nu un lucru, ci o relaţie, relaţia socială a muncii unuia faţă de coexisting labour a altuia, şi consecinţele, ejects ) acestei relaţii sînt atribuite lucrurilor din care constă aşanumitul capital circulant. îh orice existenţă a mărfii ca bani, realizarea ei în valori de întrebuinţare depinde de contempo­ raneous labour. însăşi [munca] efectuată în decurs de un an este contemporană. Numai o mică parte din mărfurile care intră în consumul nemijlocit reprezintă produsul a mai mult de un an, iar atunci cînd ele reprezintă aşa ceva, de pildă vitele etc., ele au nevoie în fiecare an de o muncă nouă. Toate operaţiile care necesită o perioadă mai lungă de un an se bazează pe o producţie anuală continuă. l

„ F a p t u l c ă c a p i t a l i s t u l a r e c o m a n d a a s u p r a muncii unui număr de o a m e n i şi n u f a p t u l că p o s e d ă o r e z e r v ă d e m ă r f u r i îi d ă acestuia p o s i b i l i t a t e a s ă întreţină şi deci s ă folosească alţi m u n c i t o r i " (p. 14).

Cu toate acestea, banii dau oricui „the command" asupra „the labour of some men" \ asupra muncii realizate în mărfu­ rile lor, ci şi asupra reproducţiei acestei munci, deci în aceeaşi măsură asupra muncii înseşi. Ceea ce, după părerea lui Hodgskin, este „acumulat" real­ mente, dar nu ca o masă moartă, ci ca ceva viu, este iscusinţa muncitorului, gradul de dezvoltare a muncii. {Ce-i drept (ceea ce Hodgskin nu relevă, deoarece pentru el este important, spre deosebire de concepţia grobiană a economiştilor, să pună accentul pe subiect, pe subiectivul din subiect ca să spunem aşa, în opoziţie cu lucrul), treapta de dezvoltare a forţei pro*) — efectele. — IVota trad. ) — „comanda" asupra „muncii unui n u m ă r de oameni". 2

trad.

Nota

Opoziţie f a ţ ă de e c o n o m i ş t i

313

ductive a muncii, din fiecare moment de la care se porneşte,, există nu numai sub formă de aptitudine şi capacitate a m u n ­ citorului, ci, totodată, şi în acele organe materiale pe c a r e această muncă şi le-a creat şi pe care şi le reînnoieşte zilnic.} Acesta şi este adevăratul prius care constituie punctul de ple­ care, iar acest prius este rezultatul unui proces de dezvoltare. Acumularea este aici asimilare, menţinerea permanentă şi, tot­ odată, transformarea a ceea ce a fost deja furnizat, realizat. Or, tocmai în acest mod, Darwin face din „acumulare" prim ereditate la toate organismele, la plante şi animale, principiul ' motrice al formării lor, astfel că diferitele organisme se for­ mează ele însele prin „acumulare" şi nu sînt decît nişte „in­ venţii", nişte invenţii acumulate treptat ale subiecţilor vii.. Dar acesta nu este singurul prius pentru producţie. La animal,, ca şi la plantă, acest [prius] îl constituie n a t u r a exterioară lui, aşadar, atît natura anorganică, cît şi relaţiile cu celelalte ani­ male şi plante. Omul, care produce în cadrul societăţii, găseşte ' deja o natură deja modificată (în special elemente ale n a t u r i i transformate în organe ale propriei sale activităţi) şi relaţii determinate în care producătorii se află unii faţă de alţii. Această acumulare este în parte rezultatul procesului istoric, în parte, la muncitorul individual, transmission of skill ). La această acumulare, spune Hfodgskin], nici un capital circulant nu exercită nici o influenţă asupra marii mase a muncitorilor. El a arătat că „the stock of commodities" (mijloace de subzistenţă) „prepared" ) este întotdeauna mic în comparaţie cu consumul total şi cu producţia. Dimpotrivă, degrees of skill )' al producţiei existente este în fiecare moment dat premisa producţiei totale, prin urmare, principala acumulare a avuţiei, cel mai important rezultat obţinut al antecedent labour, care există însă în munca vie. 1

2

3

[878] „ T o a t e efectele a t r i b u i t e de obicei a c u m u l ă r i i de c a p i t a l c i r ­ c u l a n t d e c u r g d i n a c u m u l a r e a şi s t o c a r e a m u n c i i iscusite, şi a c e a s t ă o p e r a ţ i e e x t r e m de i m p o r t a n t ă este î n d e p l i n i t ă , î n ceea ce p r i v e ş t e m a ­ r e a m a s ă a m u n c i t o r i l o r , f ă r ă v r e u n c a p i t a l c i r c u l a n t " (p. 13).

Afirmaţia economiştilor că numărul muncitorilor (deci bunăstarea sau mizeria populaţiei muncitoare existente) de­ pinde de masa existentă a capitalului circulant este comentată just de H[odgskin] : J 2

) — t r a n s m i t e r e a i s c u s i n ţ e i . — Nota trad. ) — „stocul de m ă r f u r i p r e g ă t i t " . — Nota trad. ) — g r a d u l de iscusinţă. — Nota trad.

C a p i t o l u l douăzeci şi u n u

314

„ N u m ă r u l m u n c i t o r i l o r t r e b u i e să d e p i n d ă î n t o t d e a u n a d e tatea capitalului circulant sau, ca să m ă e x p r i m m a i exact, de tatea produselor muncii coexistente p e c a r e muncitorii au voie c o n s u m e " (p. 20).

canti­ canti­ să le

Ceea ce se atribuie capitalului circulant, unui stoc de mărfuri, este efectul „of coexisting labour"". Aşadar, cu alte cuvinte, H[odgskin] spune : efectele unei forme sociale deter­ minate a muncii sînt atribuite lucrurilor, produselor acestei m u n c i ; însuşi raportul este prezentat fantezist sub formă materială. Am văzut că aceasta este o trăsătură caracteristică specifică a muncii bazate pe producţia de mărfuri, pe valoarea de schimb şi că acest quid pro quo se manifestă în marfă şi în bani (ceea ce H[odgskin] nu vede) şi în măsură mai m a r e în c a p i t a l . Influenţele pe care le exercită lucrurile ca momente obiectuale ale procesului muncii sînt atribuite acestor lucruri în capital ca influenţe pe care ele le posedă în personificarea, în autonomia lor faţă de muncă. Ele ar înceta să aibă aceste influenţe cînd ar înceta să se opună, în această formă înstrăi­ nată, muncii. Capitalistul în calitate de capitalist este doar personificarea capitalului, dotat Cu voinţă proprie, cu p per­ sonalitate creată de muncă în opoziţie cu munca. Hfodgskin] consideră acest lucru ca o iluzie pur subiectivă, îndărătul căreia se ascund incorectitudinea şi interesele claselor exploa­ tatoare. El nu vede cum acest mod de a-şi reprezenta lucru­ rile izvorăşte din însuşi raportul real, el nu vede că nu acesta din u r m ă este expresia celui dintîi, ci invers. î n acelaşi sens, •socialiştii englezi spun : „Noi avem nevoie de capital, şi nu de capitalist" . Dar dacă ei îl înlătură pe capitalist, ei lipsesc condiţiile muncii de caracterul de capital. 106

107

{„Verbal Observer", Bailey şi alţii remarcă faptul că .„value; valeur" exprimă o însuşire care aparţine lucrurilor, î n realitate, la început, ele nu exprimă altceva decît valoarea de întrebuinţare a lucrurilor pentru om, însuşirile acestora, c a r e le fac utile sau plăcute pentru om. Este în însăşi firea lucrurilor ca „value, valeur, Wert" să nu poată avea, din punct de vedere etimologic, altă origine. Valoarea de întrebuinţare •exprimă relaţia naturală dintre lucruri şi oameni, in fact, existenţa lucrurilor pentru oameni. Valoarea de schimb r e p r e ­ zintă o semnificaţie altoită mai tîrziu — odată cu dezvoltarea socială care a creat-o — pe cuvîntul Wert ( = valoarea de în­ trebuinţare). Ea este existenţa socială a lucrurilor.

Opoziţie f a ţ ă de e c o n o m i ş t i

315

1

„Sanscrită — W e r , c o u v r i r , p r o t e g e r ) , de aici, r e s p e c t e r , h o n o r e r , şi a i m e r , c h e r i r ) . A d j e c t i v u l - d e r i v a t d e aici — W e r t a s — excelent, r e s ­ p e c t a b l e ) ; gotică — w a i r t h s ; tudesque ) — w e r t ; anglo-saxonă — w e a r t h , v o r d h , w u r t h ; anglă — w o r t h , w o r t h y ; olandeză — waard, w a a r d i g ; alemană — w e r t h ; lituaniană — wertas, respectable, precieux, cher, e s t i m a b l e ) . Sanscrită — w e r t i s ; latină — v i r t u s ) ; gotică — w a i r t h i ; germană — W e r t h " [Chavee. „Essai d'etymologie p h i l o s o p h i que", B r u x e l l e s , 1844, p . 176]. 2

3

!>

5

6

7

W e r t ) a lucrului este, d e fapt, propriul lui virtus, în timp ce valoarea de schimb este absolut independentă de cali­ tăţile lui obiectuale. 8

9

S a n s c r i t ă : „Wal, a a c o p e r i , a î n t ă r i ; [latină] — v a l l o ) , v a l e o ) , v a l l u m ) : a c o p e r ă şi fortifică, v a l o r e s t e f o r ţ a î n s ă ş i " . De aici — valeur, value. „ C o m p a r ă c u g e r m a n i c e ) W a l : — Walle, walte ); în anglă — wall™), wieldly [1. a , p. 70].} 1 0

u

i2

1 0 8

H f o d g s k i n ] t r e c e a c u m l a capitalul fix. E l e s t e f o r ţ a p r o ­ d u c t i v ă p r o d u s ă şi, î n d e z v o l t a r e a l u i î n m a r e a i n d u s t r i e , o r g a ­ n u l p e c a r e ş i 1-a c r e a t m u n c a socială. Referitor la capitalul fix : „ T o a t e u n e l t e l e şi m a ş i n i l e s î n t p r o d u s u l , m u n c i i " (p. 14). „ A t î t a t i m p cît ele n u sînt decît r e z u l t a t u l m u n c i i anterioare şi n u s î n t folo­ site în m o d a d e c v a t de c ă t r e m u n c i t o r i , ele n u înlocuiesc c h e l t u i a l a p e c a r e o r e c l a m ă c o n f e c ţ i o n a r e a lor... M a j o r i t a t e a lor p i e r d d i n v a l o a r e d i n c a u z ă că s t a u nefolosite m u l t timp... C a p i t a l u l fix riu primeşte uti­ litatea de la munca trecută, ci de la munca prezentă şi aduce un profit posesorului său nu pentru că a fost acumulat, ci pentru că este un mijloc de a dobîndi comanda asupra muncii" (p. 14, 15). Aici, î n sfîrşit, e s t e s e s i z a t ă j u s t n a t u r a

trad. _ a respecta, a o n o r a şi a iubi, a m î n g î i a . — Nota trad. - e x c e l e n t , r e s p e c t a b i l . — Nota trad. *) - g e r m a n a v e c h e ; f r a n c o n a v e c h e . — Nota trad. , • 5) _ r e s p e c t a b i l , p r e ţ i o s , d r a g , p r e ţ u i t . — Notă trad. ) - forţă, v i r t u t e . — IVota trad. trad. ) — V a l o a r e . — Nota ) - a î n c o n j u r a cu u n v a l , a fortifica. — Nota trad. ) - a fi p u t e r n i c , a fi s ă n ă t o s , a a v e a t r e c e r e , a a v e a v a l o a r e . — Nota trad ) - val. — Nota trad. ") - g e r m a n i c u l . — Nota trad. ) - eu domin. — Nota trad. ii) _ perete. — Nota trad. 14) _ a poseda, a avea în mină. — N o t a trad. l

)

2) )

3

C

7

8 9

m

n

— a a c o p e r i , a p r o t e j a . — Nota

capitalului.

316

C a p i t o l u l douăzeci şi u n u

[879] D u p ă ce u n e l t e l e a u fost p r o d u s e , c a r e este efectul lor.?' Nici u n u l . D i m p o t r i v ă , ele î n c e p să r u g i n e a s c ă s a u să se d e g r a d e z e d a c ă n u s î n t folosite de m u n c ă " (p. 15). „Ca o u n e a l t ă să fie s a u n u consi­ d e r a t ă c a p i t a l p r o d u c t i v d e p i n d e î n t r u t o t u l de f a p t u l d a c ă ea v a fi folosită s a u n u d e c ă t r e m u n c i t o r u l p r o d u c t i v " (p, 15, 16). „Este lesne de înţeles de ce... c o n s t r u c t o r u l de şosele t r e b u i e săp r i m e a s c ă o p a r t e d i n cîştigul p e care-1 p o a t e r e a l i z a din ele n u m a i cel ce le foloseşte. D a r n u î n ţ e l e g de ce întreg acest cîştig trebuie să revină şoselei şi să fie a p r o p r i a t , s u b n u m e l e d e p r o f i t l a c a p i t a l u l lor,, de o serie de p e r s o a n e c a r e nici n u construiesc şi nici n u folosesc a c e s t e ş o s e l e " (p. 16). „Folosul colosal p e care-1 a d u c e m a ş i n a cu a b u r n u d e p i n d e d e fierul şi de l e m n u l a c u m u l a t , ci de cunoaşterea practică şi vie a forţe­ lor naturii, c a r e d a u p o s i b i l i t a t e a u n o r o a m e n i de a c o n s t r u i a c e s t e m a ş i n i , i a r a l t o r a — de a l e c o n d u c e " (p. 17). „ F ă r ă c u n o ş t i n ţ e e l e " (maşinile) „ n u a r fi fost i n v e n t a t e , f ă r ă î n ­ d e m â n a r e a şi d e x t e r i t a t e a m u n c i t o r i l o r - c o n s t r u c t o r i d e m a ş i n i ele nua r fi fost c o n s t r u i t e şi f ă r ă î n d e m î n a r e a şi m u n c a a l t o r m u n c i t o r i e l e n u a r fi fost folosite p r o d u c t i v . C u n o ş t i n ţ e l e , i s c u s i n ţ a şi m u n c a s î n t singurii factori c a r e d a u c a p i t a l i s t u l u i p o s i b i l i t a t e a de a p r e t i n d e o parted i n p r o d u s " (p. 18). „ D u p ă ce e l " (omul) „a moştenit cunoştinţele mai multor gene­ raţii, trăind în mijlocul unei mari mase de oameni, el este î n s t a r e , d a t o r i t ă a p t i t u d i n i l o r lui i n t e l e c t u a l e , să c o m p l e t e z e n a t u r a " (1. c ) . „ M u n c a p r o d u c t i v ă a unei ţ ă r i n u d e p i n d e de cantitatea, ci d e calitatea capitalului fix... C a p i t a l u l fix, ca mijloc d e a-i h r ă n i s a u î n t r e ­ ţ i n e p e o a m e n i , este, î n ceea ce p r i v e ş t e eficienţa sa, î n t r u t o t u l d e p e n ­ d e n t de iscusinţa m u n c i t o r i l o r şi, d e aceea, m u n c a p r o d u c t i v ă a u n e i ţ ă r i , î n m ă s u r a în c a r e se a r e î n v e d e r e c a p i t a l u l fix, este în raport cu cunoştinţele şi iscusinţa poporului" (p. 19, 20). ;i

le] Dobînda

compusă, explicarea, bazată a scăderii ratei profitului

pe

aceasta,

„Este suficientă o p r i v i r e fugitivă p e n t r u ca o r i c a r e să se c o n v i n g ă că, o d a t ă cu d e z v o l t a r e a societăţii, profitul simplu n u scade, ci creşte. A c e a s t a î n s e a m n ă că aceeaşi c a n t i t a t e de m u n c ă c a r e î n t r - o p e r i o a d ă a n t e r i o a r ă a p r o d u s 100 de c u a r t e r i de g r î u s a u 100 d e m a ş i n i cu a b u r p r o d u c e azi c a n t i t ă ţ i ceva m a i mari... î n t r - a d e v ă r , v e d e m că î n a c e a s t ă ţ a r ă t r ă i e s c î n belşug, d a t o r i t ă profitului, m u l t m a i m u l ţ i o a m e n i decît î n a i n t e . E s t e însă clar că nici o muncă, nici o forţă productivă, nici o i n g e n i o z i t a t e şi nici o a r t ă n u este î n s t a r e să satisfacă pretenţiile exa­ gerate ale dobînzii compuse. D a r t o a t ă e c o n o m i a este f ă c u t ă d i n veni­ tul capitalistului" (adică d i n s i m p l e p r o f i t ) ) , „aşa î n c î t în r e a l i t a t e a c e s t e p r e t e n ţ i i sînt p e r m a n e n t e , i a r f o r ţ a p r o d u c t i v ă a m u n c i i refuză, tot p e r m a n e n t , să le satisfacă. Aici se creează, p r i n u r m a r e , în p e r m a ­ n e n ţ ă u n fel de e c h i l i b r u " (1. c , p . 23). 1

1 0 9

De pildă, u n capital de 100 cu 1 0 % ar da în 20 de ani, în cazul cînd profitul ar fi acumulat, aproximativ 673, să zicem 700, întrucît aici o diferenţă în plus sau minus nu are nici o> *) — profitul simplu. — Nota

trad.

Opoziţie f a ţ ă de e c o n o m i ş t i

317

importanţă. Astfel, în decurs de 20 de ani, capitalul ar spori de şapte ori. Potrivit acestui etalon, în cazul cînd am avea de-a face numai cu dobîndă simplă, capitalul ar trebui să aducă o dobîndă de 3 0 % pe an în loc de 10%> adică u n profit de trei ori mai mare, şi cu cît am mări şirul de ani cu atît — :scontîndu-se o dobîndă anuală simplă — ar creşte mai mult nivelul dobînzii sau rata profitului, şi aceasta cu atît mai rapid cu cît mai m a r e ar fi capitalul. De fapt însă, acumularea capitalistă nu este nimic altceva decît retransformarea dobînzii în capital (deoarece aici, pentru scopul pe care-1 urmărim, adică p e n t r u scopul acestui calcul, dobîndă şi, profitul sînt considerate identice). Aşadar, dobîndă compusă. Astăzi, u n capital este de 100 ; el produce un profit (sau o dobîndă) de 10. Adunat la capital, [dă] 110 ; acesta este acum capitalul. Dobîndă la această sumă nu este deci numai dobîndă la capitalul de 100, ci dobîndă la 100 C + 1 0 D . Aşa­ dar, dobîndă compusă. Deci, la sfîrşitul celui de-al doilea an — (100 C + 10 D) +• 10 D + 1 D == (100 C + 1 0 D ) + 1 1 D = = 121. Acesta este acum capitalul la începutul celui de-al trei­ lea an. în cel de-al treilea an — (100 C + 10 D) + 11 D + + 12 1/10 D. Astfel, la sfîrşitul celui de-al treilea an, capitalul este 133 1/10. [880] Avem : Capital Primul an Al doilea an 100 + 10 Al treilea an 1 0 0 + 2 0 + 1

Al patrulea Al cincilea etc.

100 =110 =121

an 100 + 3 0 + 3 ' / an 100 + 4 0 + 6 ' /

1 0

, 1

1 0 0

=133V 146''V o 10

i0

Dobîndă 10 10 + 1' ( P r i n s e m n u l 1' indicăm dobîndă compusă) 10 + 2' + l/10' 10 + 3 31/100' 1 0 + 4 64/1 000'

î n al doilea an, î n c a p i t a l i n t r ă dobîndă (simplă) de î n al treilea an, î n c a p i t a l i n t r ă d o b î n d ă de î n al patrulea î n al cincilea î n al şaselea

an, în c a p i t a l i n t r ă d o b î n d ă de an, î n c a p i t a l i n t r ă d o b î n d ă de an, [în] c a p i t a l [intră d o b î n d ă ] d e

î n al şaptelea

an, [în] c a p i t a l [intră d o b î n d ă ] d e

î n al optulea

an, [în] c a p i t a l [intră d o b î n d ă ] d e

[ î n al nouălea

an, î n c a p i t a l i n t r ă d o b î n d ă de]

Sumă 110 121

133 1/10 146 41/100 161 51/1 000 10 21 33" 10 41 46 100 51 61 1 000 1 561 77 10 000 87 171 94 100 000 35 881 141 .1 OOfl 000

Capitolul douăzeci şi u n u

318

Sau, în al nouălea an, mai mult de jumătate din capital constă din dobînda şi astfel acea parte a capitalului care con­ stă din dobînda creşte în progresie geometrică. Am văzut că, în decurs de douăzeci de ani, capitalul s-ar fi mărit de şapte ori, în timp ce, chiar potrivit celor mai „exagerate" presupuneri ale lui Malthus, populaţia se poate dubla numai în douăzeci şi cinci de ani. Dar să admitem că aceasta se dublează în decurs de douăzeci de ani şi că deci se dublează şi populaţia muncitoare. Dacă socotim rezultatul mediu din fiecare an, atunci dobînda ar trebui să fie de 30%, de trei ori mai m a r e decît este ea. Considerînd însă că rata exploatării este aceeaşi, populaţia care s-ar dubla în, decurs de douăzeci de .ani (şi o bună parte din aceşti douăzeci de ani ea nu este încă aptă de muncă, ea devine ca atare abia în a doua jumătate, în pofida muncii copiilor) ar putea furniza numai de două ori atîta muncă decît înainte şi, prin urmare, numai de două ori, dar nu de trei ori atîta supramuncă. Rata profitului (şi de aceea şi rata dobînzii) este deter­ minată : 1. Presupunînd că rata exploatării rămîne aceeaşi : de numărul muncitorilor ocupaţi, de masa absolută a muncitorilor ocupaţi, deci de creşterea populaţiei. Deşi această masă creşte, raportul dintre ea şi suma totală a capitalului folosit scade odată cu acumularea capitalului şi cu dezvoltarea industrială (aşadar, dacă rata exploatării rămîne aceeaşi, rata profitului [scade]). Tot atît de puţin îi trece populaţiei prin minte [să crească] în aceeaşi progresie geometrică în care creşte dobînda compusă. P e o anumită treaptă a dezvoltării industriale, creş­ terea populaţiei explică creşterea masei plusvalorii şi a profi­ tului, dar, totodată, scăderea ratei profitului. 2. [De] mărimea absolută a zilei normale de muncă, adică de mărirea ratei plusvalorii. Ea poate, aşadar, să crească prin prelungirea timpului de muncă peste ziua de muncă normală. Dealtfel, aceasta are limitele ei fizice şi, by and b y ), limitele ei sociale. Faptul că, în aceeaşi măsură în care muncitorii p u n în mişcare mai mult capital, acelaşi capital comandă o canti­ t a t e mai mare de timp de muncă absolut [881] is out of the question ) . 3. Dacă ziua normală de muncă rămîne aceeaşi, surplus labour creşte relativ prin scurtarea timpului de muncă nece­ sar şi ieftinirea mijloacelor de subzistenţă care intră în con1

2

J 2

) — treptat. — Nota trad. ) — este în a f a r a p r o b l e m e i . — Nota

trad.

Opoziţie f a ţ ă de economişti

319

sumur muncitorului în raport cu dezvoltarea forţei productive a muncii. Dar aceeaşi dezvoltare a forţei productive a muncii micşorează capitalul variabil în raport cu cel constant. Din punct de vedere fizic este imposibil ca timpul de supramuncă, de pildă, a doi oameni care înlocuiesc douăzeci de muncitori să fie egal, datorită măririi timpului de [supramuncă] absolut sau relativ, cu cel a douăzeci de muncitori. Dacă aceşti două­ zeci de muncitori efectuează zilnic numai două ore de supra­ muncă, atunci ei furnizează 40 de ore de supramuncă, în timp ce întregul timp de viaţă a doi oameni este — într-o zi — de 48 de ore. Valoarea capacităţii de muncă nu scade în aceeaşi pro­ porţie în care creşte forţa productivă a muncii sau a capita­ lului. Această creştere a forţei productive sporeşte şi în toate ramurile care nu produc (direct sau indirect) necessaries ), raportul dintre capitalul constant şi capitalul variabil, fără să provoace vreo schimbare în value of labour ). Dezvoltarea for­ ţei productive nu este uniformă. Este în însăşi natura produc­ ţiei capitaliste ca industria să se dezvolte mai rapid decît agricultura. Aceasta nu decurge din natura pămîntului, ci din faptul că el are nevoie de alte condiţii sociale pentru a fi ex­ ploatat realmente conform naturii lui. Producţia capitalistă se orientează spre pămînt numai după ce influenţa ei 1-a secătuit şi 1-a lipsit de calităţile lui naturale. La aceasta se adaugă faptul că, datorită proprietăţii funciare, produsele agrare sînt plătite mai scump — în raport cu alte mărfuri —, deoarece sînt plătite la valoarea lor şi nu sînt reduse la preţul lor de cost. Ele constituie însă principala parte constitutivă a neces­ saries. La aceasta se adaugă, apoi, faptul că, datorită legii concurenţei, dacă 1/10 din pămînt este mai costisitor de ex­ ploatat, restul de 9/10 sînt afectate „în mod artificial" de aceeaşi nefertilitate relativă. Pentru ca odată cu acumularea capitalului rata profitului să rămînă aceeaşi, ea ar trebui de fapt să crească. Atîta timp cît capitalul dădea o supramuncă de 10%, acelaşi muncitor ar fi trebuit, de îndată ce se acumulează dobîndă la dobîndă, iar capitalul folosit se măreşte astfel, să dea de trei, patru, cinci ori mai mult în progresia of compound interest, which is nonsense ). l

2

3

*) — obiecte de p r i m ă n e c e s i t a t e . — Nota trad. 2) — v a l o a r e a m u n c i i . — Nota trad. ^ — dobînzii c o m p u s e , c e e a ce este a b s u r d . — Nota

trad.

320

C a p i t o l u l douăzeci şi u n u

Masa capital pe care muncitorul o pune în mişcare şi a cărei valoare el o menţine şi o reproduce prin munca sa este cu totul diferită de valoarea pe care o adaugă el, şi deci de plusvaloare. Dacă masa capitalului = 1 000, iar munca adău­ gată = 100, atunci capitalul reprodus = 1 100. Dacă masa = = 100, iar munca adăugată = 20, atunci capitalul reprodus = = 120. în primul caz, rata profitului = 10%, iar în al doilea caz = 20%. Dar din 100 se poate acumula mai mult decît d i n 20. Şi astfel, torentul capitalului — sau „acumularea" lui — se rostogoleşte mai departe {facem abstracţie de deprecie­ rea lui datorită creşterii forţei productive} în raport cu greu­ tatea pe care o posedă deja capitalul, şi nu în raport cu nivelul ratei profitului. Aceasta explică creşterea acumulării, sub r a ­ portul masei, în pofida ratei profitului, care este în scădere, abstracţie făcînd de faptul că, chiar dacă aceasta scade, în condiţiile unei productivităţi în creştere, poate fi acumulată o parte mai mare din venit decît în condiţiile unei rate mai m a r i a profitului şi ale unei productivităţi mai mici. O rată ridicată a profitului —• în m ă s u r a în, care ea ş e bazează pe o r a t ă ridicată a plusvalorii — este posibilă cînd se munceşte foarte mult, deşi munca este neproductivă. Ea este posibilă deoarece, deşi munca este neproductivă, nevoile muncitorului, deci şi minimul salariului, sînt extrem de reduse. Minimului r e d u s al salariului îi va corespunde o lipsă de energie a munciiîn ambele cazuri, capitalul se acumulează lent, deşi r a t a profi­ tului este ridicată. Populaţia este stagnantă, iar timpul de muncă, reprezentînd costul produsului, este mare, deşi salariul plătit muncitorului este mic. [882] Eu am e x p l i c a t ) scăderea ratei profitului, care are loc chiar dacă rata plusvalorii rămîne aceeaşi sau chiar creşte, prin aceea că capitalul variabil scade în raport cu capitalul constant, adică present l a b o u r ) vie scade în raport cu past labour employed and reproduced ). Hodgskin şi cel care a scris „The Source and Remedy of the National Difficulties" o explică prin imposibilitatea ca muncitorul să corespundă cerinţelor [of] compound interest = accumulation of capital ). 1

2

3

4

„Nici o m u n c ă , nici o forţă p r o d u c t i v ă , nici o i n g e n i o z i t a t e şi nici o a r t ă n u este în s t a r e să satisfacă c e r i n ţ e l e e x a g e r a t e a l e dobînzii c o m p u s e . D a r t o a t e economiile sînt f ă c u t e d i n v e n i t u l c a p i t a l i s t u l u i " *) Vezi K. Marx şi F . Engels. O p e r e , voi. 26, p a r t e a a I l - a , B u c u ­ r e ş t i , E d i t u r a politică, 1983, p . 482 şi 652. — Nota red. ) — m u n c a p r e z e n t ă . — Nota trad. ) — m u n c a t r e c u t ă folosită şi r e p r o d u s ă . — Nota trad. ) — dobînzii compuse = a c u m u l ă r i i c a p i t a l u l u i . — Nota traă. 2 3 4

Opoziţie faţă de economişti

321

1

, farmers rent. El ajunge de | fiecare dată la concluzia că unei forme determinate a muncii \ n şi condiţiilor ei îi corespunde o formă determinată a rentei U^'j"**""'' adică â proprietăţii funciare. Astfel, el a analizat seria Labour Rent or Serf Rent, Change from Labour Rent to Produce Rent, Metayer Rent, Ryot Rent*) etc. o expunere ale Cărei detalii nu interesează aici: în toate formele timpurii ale rentei, proprietarul funciar şi nu capitalistul apare ca apropriator nemijlocit al surplus labour străine. Renta (aşa cum este ea , interpretată de fiziocraţi pe baza reminiscenţelor [feudale] apare, din punct de vedere istoric (pe scară chiar mai largă la popoarele asiatice), ca forma generală a surplus labour, a\ „ muncii care trebuie îndeplinită pe gratis. Spre deosebire de T*^ capital, aici aproprierea acestei surplus labour nu este m i j - - ^ - ^ locită de către schimb, ci se bazează pe dominaţia violentă a unei părţi a societăţii asupra celeilalte (de aici şi sclavia directă, serbia sau relaţiile de dependenţă politică). Dgtt fiind că aici trebuie să analizăm proprietatea funciară numai în măsura în care înţelegerea ei condiţionează înţele­ gerea capitalului, nu ne vom opri asupra expunerilor lui J[ones] şi vom trece direct la rezultat, care-1 deosebeşte în mod foarte favorabil de toţi predecesorii săi : în prealabil unele incidental r e m a r k s ) . La clacă — şi la formele serbiei (resp. sclaviei), care-i co­ respund mai mult sau mai puţin, [1122] Jones relevă incon­ ştient cele două forme la care se reduce orice surplus value (surplus labour). Este îndeobşte caracteristic faptul că claca propriu zisă, în forma ei cea mai brutală, arată în modul cel mai clar trăsăturile esenţiale ale muncii salariate. v

1

2

„ R e n t a " (în cazul clăcii) „ p o a t e fi m ă r i t ă n u m a i î n aceste î m p r e ­ j u r ă r i , s a u a t u n c i c î n d m u n c a ş e r b i l o r este folosită cu m a i m u l t ă p r i c e p e r e şi e f i c i e n ţ ă " ( r e l a t i v e s u r p l u s l a b o u r ) , d a r a c e s t f a p t este frî') — r e n t a în m u n c ă s a u claca, t r a n s f o r m a r e a r e n t e i î n m u n c ă î n r e n t ă î n p r o d u s e , r e n t a s i s t e m u l u i e x p l o a t ă r i i în p a r t e , r e n t a p l ă t i t ă de r i o ţ i . — Nota trad. ) — o b s e r v a ţ i i î n t r e a c ă t . — Nota trad. m

2

422

C a p i t o l u l douăzeci şi p a t r u

n a t de incapacitatea proprietarului funciar de a stimula ştiinţa agri­ c u l t u r i i , sau d e s p o r i r e a cantităţii d e m u n c ă , şi î n a c e s t caz, d a c ă p ă m î n t u r i l e p r o p r i e t a r i l o r funciari s î n t c u l t i v a t e m a i b i n e , cele a l e ş e r b i ­ lor, p e c a r e se d e p u n e m a i p u ţ i n ă m u n c ă , sînt c u l t i v a t e cu a t î t m a i p r o s t " (1. c. ch. II, [p. 61]).

Ceea ce deosebeşte această carte a lui Jones, despre rentă, de „Syllabus", de care ne vom ocupa mai jos, la punctul 2, este următorul lucru : în prima lucrare el consideră diferitele forme ale proprietăţii funciare ca ceva dat, în cea de a doua — diferitele forme ale muncii, cărora acestea le corespund. Jones arată, de asemenea, cum acestor relaţii de producţie diferite le corespund grade diferite de dezvoltare a forţei productive a muncii. Claca (ca şi munca sclavilor) are comun cu munca sala­ riată, quoad *) renta, faptul că aceasta din urmă se plăteşte în muncă, şi nu în produse, şi cu atît mai puţin în bani. „La r e n t a s i s t e m u l u i e x p l o a t ă r i i î n p a r t e f a p t u l că proprietarul funciar avansează mijloacele de exploatare, şi lasă în seama muncito­ rului nemijlocit lucrările agricole i n d i c ă lipsa p e r m a n e n t ă a u n e i clase a capitaliştilor î n t r e aceştia d o i " , (p. 74) „ R e n t e l e p l ă t i t e de rioţi sînt rente în produse, pe care un mun­ citor care îşi cîştigă salariul lucrind pămîntul, le plăteşte suveranului ca proprietar al acestui pămînt". (ch. I, [p. 109]) (Mai ales î n Asia.) „ R e n t e l e p l ă t i t e d e rioţi se î m b i n ă a d e s e a cu r e n t e l e î n m u n c ă şi cu d i j m e l e " , (p. 136 şi urm.) [Aici], s u v e r a n u l este c o n s i d e r a t p r i n c i p a l u l l a n d l o r d . „ P r o s p e r i t a t e a sau, m a i p r e c i s , existenţa oraşelor î n Asia d e p i n d e î n t r u t o t u l de cheltuielile locale ale g u v e r n u l u i " (1. c. [p. 138]). „ R e n t e l e p l ă t i t e de cottier sînt t o a t e r e n t e l e care, conform înţe­ legerii, trebuie plătite în bani d e c ă t r e a r e n d a ş i i - ţ ă r ă n i , cafe t r ă i e s c d i n c u l t i v a r e a p ă m î n t u l u i " . (p. 143) (Irlanda) P e cea m a i m a r e p a r t e d i n suprafaţa pămîntului n u există rente în bani". „ T o a t e aceste f o r m e " (serf, ryot, m e t a y e r , c o t t i e r etc., p e s c u r t • ^ - p e a s a n t s rents )) frînează dezvoltarea deplină a forţelor productive a l e p ă m î n t u l u i " . „ D i f e r e n ţ a î n ceea ce p r i v e ş t e productivitatea industriei d e p i n d e , în p r i m u l r î n d , de n u m ă r u l d e m e c a n i s m e d e s t i n a t e folosirii m u n c i i m a n u a l e şi, î n al doilea r î n d , d e m ă s u r a î n c a r e activităţile pur fizice sînt sprijinite de rezultatele acumulate ale muncii trecute, ea d e p i n d e , p r i n u r m a r e , d e c a n t i t ă ţ i l e diferite de î n d e m î n a r e i c u n o ş ­ t i n ţ e şi c a p i t a l folosite î n p r o d u c ţ i e " . „ U n număr redus de clase [ne]agricole. E s t e e v i d e n t c ă n u m ă r u l r e l a t i v a l celor ce s e p o t î n t r e ţ i n e , f ă r ă să l u c r e z e în a g r i c u l t u r ă , t r e b u i e m ă s u r a t d u p ă forţele p r o d u c t i v e a l e a g r i c u l t o r i l o r " , (ch. VI, [p. 157—160]) „ C î n d î n A n g l i a a fost d e s ­ f i i n ţ a t ă m u n c a şerbilor, c u l t i v a r e a d o m e n i i l o r p r o p r i e t a r i l o r funciari a fost p r e l u a t ă d e f e r m i e r i . Aceştia e r a u ţărani liberi". (1. c , [p. • 166]). 1 3 2

2

*) — î n ceea c e , p r i v e ş t e . — Nota trad. 2) — r e n t a p l ă t i t ă de ş e r b i , d e rioţi, d e dijmaşi, d e ţ ă r a n i i s ă r a c i etc., p e s c u r t r e n t e l e p l ă t i t e de ţ ă r a n i . — Nota trad.

Richard Jones

423

Ajungem, în sfîrşit, la punctul care ne interesează aici în mod deosebit, la Farmers'Rents ). Tocmai aici superioritatea lui J[ones] este evidentă, căci el demonstrează că ceea ce Riefardo] etc. concep ca formă eternă a proprietăţii funciare, este forma ei burgheză, care, în genere, apare abia atunci cînd 1) — proprietatea funciară încetează de a fi relaţia dominantă în producţie şi deci în societate şi 2) — cînd agricultura se practică în mod capitalist, ceea ce presupune dezvoltarea marii industrii {at least of m a n u f a c t u r e ) ) la oraşe. Jones arată că renta în sens ricfardian] există numai într^o [1123] societate bazată pe modul de producţie capitalist. Odată cu transfor­ m a r e a rentei funciare în profit suplimentar încetează şi influ­ enţa directă a proprietăţii funciare asupra salariului, oeea ce nu înseamnă, cu alte cuvinte, decît că acum surplus labour n u mai este apropriată direct de proprietarul funciar ci de capitalist. Mărimea relativă a rentei depinde numai de împăr­ ţirea plusvalorii between capitalist and proprietor, not the exaction on t h a t surplus;labour itself ). Acest punct a p a r e în^ fond lâ J[ones], deşi nu este, exprimat clar. 1

2

3

în comparaţie cu Ric[ardo], J[ones] face u n important pas ^ înainte, atît în ceea ce priveşte explicarea istorică a fenome­ nelor, cît şi în ceea ce priveşte detaliile economice. Vom u r m ă r i pas cu pas teoria sa. Aici există, desigur, şi blunders ) . în frazele de mai jos J [ones] explică corect condiţiile istorice şi economice în care renta funciară este egală cu sur­ plus profit, cu alte cuvinte, [condiţiile în care] ea este expre­ sia proprietăţii funciare moderne : 4

„Rente ale fermierilor p o t exista n u m a i acolo importante relaţii dintre diferitele clase ale societăţii decurgă din proprietatea asupra pămîntului şi din tului". (p. 185)

u n d e cele mai au încetat să posesia pămîn­

Modul de producţie capitalist începe în manufactură şi îşi subordonează abia mai tîrziu agricultura. „ P r i m i i c a r e se s u p u n conducerii capitaliştilor s î n t m e s e r i a ş i i şi m e ş t e ş u g a r i i " (p. 187). C o n s e c i n ţ ă i m e d i a t ă a a c e s t u i s i s t e m este capa­ citatea de a transfera, la alegere, m u n c a s a u c a p i t a l u l , folosite î n a g r i ­ c u l t u r ă , — î n a l t e r a m u r i de a c t i v i t a t e " . *) — R e n t a p l ă t i t ă de f e r m i e r i . — Nota trad. 2) — cel p u ţ i n a m a n u f a c t u r i i . — Nota trad. ) — î n t r e c a p i t a l i s t şi p r o p r i e t a r u l funciar, n u d e p e r c e p e r e a a c e s ­ t e i s u p r a m u n c i înseşi. — Nota traă. ) — greşeli. — Nota trad. 3

4

C a p i t o l u l douăzeci şi p a t r u

424

{Şi abia cînd există această capacitate poate fi vorba d e o egalizare a profiturilor în agricultură şi în industrie.} „ A t î t a t i m p cît f e r m i e r u l e r a u n ţ ă r a n c a r e m u n c e a şi c a r e , din lipsa a l t o r mijloace n e c e s a r e p e n t r u î n t r e ţ i n e r e a lui, era, silit s ă le o b ţ i n ă d i n p ă m î n t , nevoia î l lega de' acest p ă m î n t ; r e z e r v a n e î n s e m n a t ă p e c a r e el p o a t e o poseda e r a l e g a t ă d e fapt de p ă m î n t ca şi p o s e s o r u l ei, d e o a r e c e a c e s t c a p i t a l e r a insuficient p e n t r u a-i a s i g u r a e x i s t e n ţ a , î n cazul c î n d n u e r a folosit e x c l u s i v î n a g r i c u l t u r ă . O d a t ă cu a p a r i ţ i a , . î n t r e p r i n z ă t o r u l u i capitalist a c e a s t ă d e p e n d e n ţ ă d e p ă m î n t a încetat, tyCr ~ \ şi d a c ă p r i n folosirea muncitorilor Ia munca cîmpului nu se poate cîş\_ \tiga atîta cît se poate cîştigă prin folosirea lor în diferite alte ramuri 117.)

p . 66 " T h e capitalist cannot, after t h e i n t r o d u c t i o n e m p l o y a s m u c h l a b o u r as h e did before, w i t h o u t a c c u m u l a t i n g f u r t h e r c a p i t a l ; b u t t h e r e v e n u e w h i c h is s a v e d b y t h e c o n s u m e r s of t h e a r t i c l e a f t e r its p r i c e h a s fallen, will, toy i n c r e a s i n g t h e i r c o n s u m p t i o n of t h a t or s o m e t h i n g else, c r e a t e a d e m a n d for some though n o t for all t h e l a b o u r w h i c h h a s b e e n d i s p l a c e d b y t h e m a c h i n e . " 1. c. p . 119.) p . 66 " M r . McCulloch conceives t h a t t h e i n t r o d u c t i o n of m a c h i n e s i n t o a n y e m p l o y m e n t necessarily occasions an equal or greater demand for the disengaged labourers in some other employ­ ment. I n o r d e r t o p r o v e t h i s , h e supposes t h a t t h e a n n u i t y n e c e s s a r y t o r e p l a c e t h e v a l u e of t h e m a c h i n e b y t h e t i m e i t is w o r n out, will e v e r y y e a r occasion a n i n c r e a s i n g d e m a n d for l a b o u r . B u t as t h e succesive a n n u i t i e s a d d e d t o g e t h e r u p to t h e e n d of t h e t e r m , can o n l y e q u a l the original cost of the machine, and the interest upon it during the time it is in operation, in what way it can ever create a demand for labour, b e y o n d w h a t it w o u l d h a v e d o n e h a d n o m a c h i n e b e e n employed, it is n o t easy to u n d e r s t a n d . " (1. c. [p. 119, 120]..)

Capitolul

douăzeci

p . 70 " S ă p r e s u p u n e m că se i n v e s t e ş t e u n c a p i t a l de different d e g r e e s of durability. D a c ă u n w o o l l e n şi u n silk m a n u f a c t u r e r i n v e s t e ş t e fiecare u n c a p i t a l de 2 000 1. şi p r i m u l i n v e s t e ş t e 150C 1. i n d u r a b l e m a c h i n e s şi 500 1. i n w a g e s a n d m a t e r i a l s , î n t i m p c e celălalt investeşte n u m a i 500 1. i n d u r a b l e m a c h i n e s şi 1 500 in w a g e s şi materials... Să p r e s u p u n e m că 1/10 din a c e s t c a p i t a l fix este c o n s u m a t a n u a l i a r r a t a profitului e s t e 10%, î n a c e s t caz, î n t r u c î t t h e r e s u l t s of t h e w o o l l e n m a n u f a c t u r e r ' s c a p i t a l of 2 0CO 1., to give h i m t h i s profit £ 2 200 şi î n t r u c î t v a l o a r e a c a p i t a l u l u i fix se r e d u c e în p r o c e s u l de p r o d u c ţ i e de la 1 500 l a 1 350, t h e goods p r o d u c e d m u s t sell for 850 1. Şi i n t h e l a k e m a n n e r , î n t r u c î t c a p i t a l u l fix a l l u i silk m a n u f a c t u r e r se r e d u c e î n procesul de p r o d u c ţ i e cu 1/10, s a u d e la 500 la 450, t h e silks p r o d u c e d m u s t , in o r d e r t o yield h i m t h e customary rate of profits u p o n his w h o l e c a p i t a l of 2 000 1., sell for 1 750 1... w h e n capitals e q u a l i n a m o u n t , b u t of different degrees of d u r a b i l i t y , a r e employed, t h e articles p r o d u c e d , together with the residue of capital, in one occupation, will be equal in exchangeable v a l u e t o t h e t h i n g s p r o d u c e d , a n d t h e r e s i d u e of c a p i t a l , i n another occupation." ([R. T o r r e n s , " A n essay on t h e p r o d u c t i o n of wealth...", L o n d o n 1821, [p. 28, 29].) p . 7C " E q u a l capitals, sau, cu a l t e c u v i n t e , e q u a l q u a n t i t i e s of accu­ mulated labour, will often put in motion different quantities of immediate labour; a c e s t f a p t n u s c h i m b ă n i m i c . " (p. 29, 30.)

585>

Citate în limbi străine

p. 71 " I n t h e e a r l y p e r i o d of s o c i e t y " (...) "the total quantity of labour, accumulated and immediate, expended on production, s î n t acelea c a r e d e t e r m i n ă v a l o a r e a m ă r f u r i l o r . D a r d e î n d a t ă ce stock a c c u m u l a t e d i a r o clasă a capitaliştilor se d i f e r e n ţ i a z ă d e o clasă a muncitorilor, when the person who undertakes any b r a n c h of i n d u s t r y , does n o t p e r f o r m his o w n w o r k , b u t a d v a n c e s s u b s i s t e n c e a n d m a t e r i a l s to o t h e r s , t h e n it is t h e am.ount of capital, or t h e quantity of accumulated labour expended in p r o d u c t i o n , d e t e r m i n ă t h e e x c h a n g e a b l e p o w e r of c o m m o d i t i e s . " (1. c. p. 33, 34.) p . 71 " D a c ă d o u ă c a p i t a l u r i s î n t egale, p r o d u s e l e lor [sînt] de v a l o a r e egală, however we may vary the quantity of immediate labour which they put in motion, o r w h i c h their produce may r e q u i r e . D a c ă ei n u s î n t egali, p r o d u s e l e lor s î n t of u n e q u a l v a l u e , t h o u g h t h e t o t a l q u a n t i t y of l a b o u r e x p e n d e d u p o n e a c h s h o u l d b e p r e c i s e l y e q u a l . " (p. 39.) p. 71 "Deci d u p ă a c e a s t ă separation of capitalists and labour, the amount of capital, t h e q u a n t i t y of a c c u m u l a t e d l a b o u r d e t e r m i n ă v a l o a r e a d e s c h i m b , şi n u ca înainte de această separare, the s u m of a c c u m u l a t e d a n d i m m e d i a t e l a b o u r , e x p e n d e d on p r o d u c ­ tion." (1. c. p . 39, 40.) p. 75 " T h e effectual d e m a n d for a n y c o m m o d i t y is a l w a y s d e t e r m i n e d , a n d u n d e r a n y g i v e n r a t e of profit, is c o n s t a n t l y c o m m e n s u r a t e w i t h t h e q u a n t i t y of t h e i n g r e d i e n t s of c a p i t a l , o r of t h e t h i n g s r e q u i r e d in its p r o d u c t i o n , w h i c h c o n s u m e r s m a y b e a b l e a n d w i l l i n g t o offer i n e x c h a n g e for it." (1. c. p . 344.) pi 76 " I n c r e a s e d supply;'este the effectual demand." (p. 348.)

one

and

only

cause

of

increased

p. 76 "Market price" (...) " i n c l u d e c u s t o m a r y r a t e of p r o f i t for t h e t i m e being. Natural price, consisting of t h e cost of production, or, i n o t h e r w o r d s , of the capital expended in raising or fabri­ c a t i n g c o m m o d i t i e s , c a n n o t i n c l u d e t h e r a t e of profit." (1. c. p . 51.) I«. 76 " E s t e acelaşi l u c r u ca a t u n c i cînd u n f e r m i e r o b ţ i n e l a 100 q r s . of c o r n 120 q r s . in r e t u r n , deci u n p r o f i t d e 20 qrs. ; a r fi a b s u r d c a acest e x c e d e n t s a u profit s ă fie n u m i t a p a r t of e x p e n d i t u r e . . . T o t a ş a t h e m a n u f a c t u r e r p r i m e ş t e i n r e t u r n a q u a n t i t y of f i n i s h e d w o r k of a h i g h e r e x c h a n g e a b l e v a l u e , decît m a t e r i a l s etc." ( p . 51—33.) p . 76 "Effectual d e m a n d consists in t h e p o w e r a n d i n c l i n a t i o n , on the part of consumers, to give for c o m m o d i t i e s , e i t h e r b y i m m e ­ d i a t e or circuitious b a r t e r , some greater portion of a l l t h e i n g r e ­ d i e n t s of capital t h a n t h e i r p r o d u c t i o n costs." (1. c. p . 349.) p. 87 " T i m e c a n do nothing... h o w t h e n c a n i t a d d to v a l u e ? T i m e is a m e r e a b s t r a c t t e r m . I t is a w o r d , a s o u n d . A n d i t is t h e v e r y s a m e logical a b s u r d i t y , t o t a l k of a n a b s t r a c t u n i t y m e a s u ­ r i n g v a l u e , a n d of t i m e c r e a t i n g it." ([James] Mill, " E l e m e n t s etc.", 2nd., p . 99.) p . 88 " M r . Mill h a s m a d e a curious a t t e m p t t o r e s o l v e t h e effects of time i n t o expenditure of labour. «If» s a y s h e , (p. 97, 2nd. e d . a " E l e m e n t s " , 1824) « t h e w i n e w h i c h is p u t in t h e cellar is

586

Citate în limbi străine i n c r e a s e d in v a l u e 1/10 b y b e i n g k e p t a year, 1/10 m o r e of l a b o u r m a y be c o r r e c t l y considered a s h a v i n g b e e n e x p e n d e d u p o n , i t . » ...a fact can b e correctly c o n s i d e r e d as h a v i n g t a k e n [793] p l a c e only w h e n it r e a l l y h a s t a k e n p l a c e . I n t h e i n s t a n c e a d d u c e d , n o h u m a n being, b y t h e t e r m s of t h e supposition, h a s a p p r o a c h e d t h e w i n e , or s p e n t u p o n it a m o m e n t o r a single m o t i o n of h i s m u s c l e s . " (Bailey, "A critical Dissertation on the Nature, Mea­ sures and Causes of Value etc.", L o n d o n 1825, p . 219, 220.)

p. 98 " C a p i t a l is commodities. If t h e v a l u e of c o m m o d i t i e s , t h e n , d e p e n d s u p o n t h e v a l u e of capital, it d e p e n d s u p o n t h e v a l u e of commodities ; t h e v a l u e of c o m m o d i t i e s d e p e n d s u p o n itself." ([James] Mill, "Elements etc.", L o n d . 1821, p. 74.) p. 99 " L a b o u r a n d c a p i t a l — t h e one, immediate labour... hoarded labour." (1st Engl, edit., L o n d . 1821, p . 75.)

the

other,

p. 105 «Voilâ done u n cas m o i n s » {...} «ou le p r i x (le p r i x d u t r a v a i l ) est regie, d'une m a n i e r e p e r m a n e n t e , p a r le r a p p o r t de 1'offre â la d e m a n d e . » («Discours s u r l'econ. polit.» P a r M c C u l l o c h , t r a d u i t p a r Gme Prevost, Geneve 1825 ; în a n e x e l e lui P r e v o s t «Reflexions sur l e s y s t e m e de R i c a r d o » , p. 187.) p . 105 ...«de d o n n e r u n e deduction logique des p r i n c i p e s de l'economie p o l i t i q u e . * (p. 88) Mill « e x p o s e p r e s q u e t o u s les sujets d e discu­ ssion. II a su d e b r o u l l i e r et simplifier les q u e s t i o n s les p l u s c o m p l i q u e e s et les p l u s difficiles, poser les d i v e r s p r i n c i p e s de la science d a n s l e u r o r d r e n a t u r e l . » (1. c.) p. 106 « O n p e u t elever u n d o u t e s u r l'influence des terres inferieures p o u r regler les p r i x , en a y a n t e g a r d , c o m m e o n l e doit, â l e u r etendue relative.» (Prevost, 1. c. p. 177.) p. 106 « M r . Mill use de cette c o m p a r a i s o n : « S u p p o s e z q u e toutes les t e r r e s en c u l t u r e d a n s u n c e r t a i n pays s o i e n t de m e m e q u a l i t e et d o n n e n t les m e m e s profits a u x c a p i t a u x q u ' o n y a p p l i q u e , k l'exception d ' u n seul acre, q u i d o n n e u n p r o d u i t s e x t u p l e de celui de tout a u t r e . » (Mill, «Elements e t c » , 2nd. ed., p. 71.) «II est certain, c o m m e M. Mill le p r o u v e , q u e le f e r m i e r de ce d e r n i e r a c r e ne p o u r r o i t p o i n t elever son f e r m a g e . » (...) « e t qv.e les cinq sixiemes du p r o d u i t a p p a r t i e n d r o i e n t a u p r o priet'iire.» (...) «Mais si l ' i n g e n i e u x a u t e u r a v o i t p e n s e â p r o ­ p o s e r u n e fiction s e m b l a b l e p o u r l e cas i n v e r s e , il a u r o i t r e c o n n u q u s le r e s u l t a t etoit different. E n effet, s u p p o s o n s t o u t e s les t e r r e s a u niveau, e x c e p t e u n a c r e de t e r r e i n f e r i e u r e . Q u e sur cet a c r e u n i q u e , le profit de c a p i t a l soit la s i x i e m e p â r t i e d u p r o f i t s u r tout a u t r e . P e n s e - t - o n q u e le profit de q u e l q u e s millions d'acres fut force de se r e d u i r e â la s i x i e m e p â r t i e de sjon profit h a b i t u e l ? II est p r o b a b l e q u e cet a c r e u n i q u e n ' a u r o i t p a s d'effet, p a r c e q u e les p r o d u i t s q u e l c u o n q u e s ( s p e c i a l e m e n t le ble) e t a n t portes a u m a r c h e , n e souffriroient p o i n t s e n s i b l e m e n t de la c o n c u r r e n c e d ' u n e p o r t i o n minime. N o u s disons d o n e q u e l ' a s s e r t i o n r i c a r d i e n n e sur l'effet des t e r r e s i n f e r i e u r e s doit e t r e modifiee p a r l'etanăue relative des t e r r e s de fertilite inegale.» (Prevost, 1. c. p . 177, 178.) p. 1C7 « N o u s reconaissons q u ' e n g e n e r a l le t a u x des profits a g r i c o l e s regie celui des profits i n d u s t r i e l s . M a i s e n m e m e t e m p s n o u s f e r r o n ş r e m a r q u e r q u e c e u x - c i r e a g i s s e n t n e c e s s a i r e m e n t sur les

Citate în limbi străine

587

p r e m i e r s . Q u a n d le p r i x d u b l e v i e n t â h a u s s e r â u n certaiin point, les c a p i t a u x i n d u s t r i e l s s ' a p p l i q u e n t a u x t e r r e s e t r e d u i s e n t n e c e s s a i r e m e n t les profits agricoles.» (Prevost, 1. c. p. 179.) p. 108 «Ne s e m b l e - t - i l p a s q u e , si la d e m a n d e c r o i s s a n t e des c a p i t a u x fait h a u s s e r le p r i x des o u v r i e r s , c ' e s t - â - d i r e le salaire, on n'a pas r a i s o n d'affirmer q u e l'offre c r o i s s a n t e d e ces m e m e s c a p i t a u x ne p e u t p o i n t faire baisser le p r i x des c a p i t a u x , en d ' a u t r e s t e r m s l e profit ?» (1. c. p . 188.) jp. 108 « L ' e t a t p r o s p e r e c o m m e n c e p a r faire h a u s s e r les p r o f i t s * (...) « e t cela l o n g - t e m p s a v â n t q u e Ton cultive les n o u v e l l e s t e r r e s ; en s o r t e q u e , l o r s q u e celles-ci e x e r c e n t l e u r i n f l u e n c e sur la r e n t e e n d e d u c t i o n des profits, ceux-ci, b i e n q u ' i m m e d i a t e m e n t d i m i n u e s , r e s t e n t e n c o r e aussi elves qu'ils e t o i e n t a v â n t le p r o ­ gres... P o u r q u o i k u n e e p o q u e q u e l c o n q u e , c u l t i v e - t - o n l e s t e r r e s de q u a l i t e i n f e r i e u r e ? Ce n e p e u t e t r e q u ' e n v u e d ' u n p r o f i t au moins egal au profit courant. Et q u e l l e c i r c o n s t a n c e p e u t a m e n e r ce t a u x d u profit sur de telles t e r r e s ? L ' a c e r o i s s e m e n t [804] de la p o p u l a t i o n . Pressant... s u r l a l i m i t e des s u b s i s t a n c e s , elle fait h a u s s e r le p r i x des a l i m e n s (du ble e n p a r t i c u l i e r ) , d u m a n i e r e â d o n n e r de gros profits a u x c a p i t a u x a g r i c o l e s . Les a u t r e s c a p i t a u x affluent s u r les t e r r e s ; m a i s c o m m e celles-ci s o n t d ' u n e e t e n d u e b o r n e e , cette c o n c u r r e n c e a u n t e r m e ; et il a r r i v e enfin q u ' e n c u l t i v a n t des sols p l u s i n g r a t s , o n o b t i e n t e n c o r e des profits superieurs ă ceux du commerce ou des manu­ factures. Des lors (en s u p p o s a n t ces t e r r e s inferieures: d ' u n e e t e n d u e suffisante) les profits agricoles son. forces de se r e g l e r s u r c e u x des d e r n i e r s q u e l'on a v e r s e s s u r l e s t e r r e s . C e s t ainsi q u e p r e n a n t le t a u x des profits â . l'origine d u p r o g r e s divitial, on r e c o n o î t r a q u e les profits n ' o n a u c u n e t e n d e n c e k d i m i n u e r . lis h a u s s e n t a v e c la p o p u l a t i o n croissante, j u s q u ' a u p o i n t ou les profits agricoles on t e l l e m e n t c r u qu'ils p e u v e n t e p r o u v e r (par des c u l t u r e s nouvelles) u n e d i m i n u t i o n n o t a b l e , s a n s r e d e s c e n d r e j a m a i s a u - d e s s o u s d e l e u r t a u x primitif, ou (pour p a r l e r p l u s e x a c t e m e n t ) a u - d e s s o u s d u t a u x m o y e n d e t e r ­ m i n e p a r diverses circonstances.» (p. .190—192.) p 110-111 «Les t e r r e s de q u a l i t e i n f e r i e u r e ...ne s o n t m i s e s en c u l t u r e q u e lorsqu'elles r e n d e n t d e s profits e g a u x ou s u p e r i e u r s k c e u x des c a p i t a u x i n d u s t r i e l s . S o u v e n t , d a n s ces circonstarices, m a l g r e les n o u v e l l e s c u l t u r e s , le p r i x du b l e et des p r o d u i t s a g r i c o l e s r e s t e e n c o r e fort eleve. Ces h a u t s p r i x g e n e n t la p o p u l a t i o n o u v r i e r e , p a r c e q u e l a h a u s s e des s a l a i r e s n e s u i t p a s e x a c t e ­ m e n t celle d u p r i x des ofojets d e c o n s o m m a t i o n k l'usage des s a l a r i e s . lis sont p l u s ou m o i n s â c h a r g e â la p o p u l a t i o n t o u t e n t i e r e , p a r c e q u e p r e s q u e t o u t e s les m a r c h a n d i s e s s o n t affectees de la h a u s s e des s a l a i r e s et d e celle du p r i x des objets d e p r e m i e r e necessite. C e t t e g e n e u n i v e r s e l l e , j o i n t e â la m o r talite qu'occasionne une population surabondante, a m e n e une d i m i n u t i o n d a n s l e n o m b r e des s a l a r i e s , et de s u i t e u n e h a u s s e d a n s les salaires e t u n e b a i s s e d a n s les profits agricoles. Des lors t o u t e s les o p e r a t i o n s o n t lieu en sens i n v e r s e des p r e c e d e n t e s . Les c a p i t a u x Se r e t i r e n t des t e r r e s i n f e r i e u r e s et se r e v e r s e n t s u r T i n d u s t r i e . M a i s le p r i n c i p e de p o p u l a t i o n a g i r a b i e n t o t de n o u v e a u ; des q u e l a m i s e r e a u r a cesse, le n o m b r e des o u v r i e r s croîtra, l e u r s a l a i r e d i m i n u e r a , et e n c o n s e q u e n c e :

:

588

Citate în limbi străine les profits h a u s s e r o n t . U n e s u i t e d e telle oscillations d o i t a v o i r lieu, s a n s q u e les profits m o y e n s en soient affectes. II p e u v e n t p a r d ' a u t r e s causes h a u s s e r ou baisser, ou p a r c e t t e c a u s e m a m e , ils p e u v e n t c h a n g e r , a l t e r n a t i v e m e n t e n s e n s c o n t r a i r e , s a n s q u e l e u r baisse ou l e u r h a u s s e m o y e n n e p u i s s e e t r e a t t r i b u e e a> la neeessite d ' e n t r e p r e n d r e de n o u v e l l e s c u l t u r e s . L a population, est le r e g u l a t e u r , qui r e t a b l i t l ' o r d r e n a t u r e l e t c o n t i e n t les. profits e n t r e c e r t a i n e s limites.» (1. c. p . 194—196.)

p . 112 "...disputes... a r e e n t i r e l y o w i n g t o t h e use of w o r d s i n different senses b y different p e r s o n s ; t o t h e d i s p u t a n t s looking, l i k e t h e k n i g h t s i n t h e story, a t different sides of t h e shield." ("Obser­ vations on certain verbal disputes in Political Economy...", Lon­ don 1821, p. 59, 60.) p . 112 " T h e r e is a n o b v i o u s difficulty i n s u p p o s i n g t h a t labour is w h a t w e m e n t a l l y a l l u d e to, w h e n w e t a l k of v a l u e or of r e a l price, a s opposed to n o m i n a l p r i c e ; for w e often w a n t to s p e a k of t h e value or price of labour itself. W h e r e b y l a b o u r , a s t h e r e a l p r i c e of a t h i n g , w e m e a n t h e l a b o u r w h i c h produced the t h i n g , t h e r e is a n o t h e r difficulty besides ; for w e often w a n t t o s p e a k of t h e value or price of land; b u t l a n d is n o t p r o ­ d u c e d b y labour. This definition, t h e n , w i l l only a p p l y t o commo­ dities." (1. c. p . 8.) p. 114 " < A n i n c r e a s e d s u p p l y of l a b o u r is a n i n c r e a s e d s u p p l y of t h a t w h i c h is t o p u r c h a s e l a b o u r . > If w e say, t h e n , w i t h M r . R i c a r d o , t h a t l a b o u r is a t e v e r y m o m e n t tending to what he calls its n a t u r a l price, w e m u s t only recollect, t h a t t h e i n c r e a s e m a d e i n its s u p p l y , i n o r d e r to tend t o t h a t , is itself o n e c a u s e of t h e c o u n t e r a c t i n g p o w e r , w h i c h p r e v e n t s t h e t e n d e n c y f r o m b e i n g effectual." (p. 72, 73.) p . 114 " I t is n o t m e a n t to b e a s s e r t e d b y h i m " (Ricardo) " t h a t t w o p a r t i c u l a r lots of t w o different a r t i c l e s , a s a h a t a n d a p a i r of shoes, e x c h a n g e w i t h one another^ w h e n those two particular lots w e r e p r o d u c e d b y e q u a l q u a n t i t i e s of l a b o u r . By ^commodity*, w e m u s t h e r e u n d e r s t a n d «description of commodity*, not a p a r t i c u l a r i n d i v i d u a l h a t , p a i r of shoes e t c . T h e w h o l e l a b o u r w h i c h p r o d u c e s a l l t h e h a t s i n E n g l a n d is t o b e c o n s i d e r e d , t o this purpose, as divided among all the hats. This seems to m e n o t to h a v e b e e n e x p r e s s e d a t first, a n d i n t h e g e n e r a l s t a t e ­ m e n t s of his d o c t r i n e . " (1. c. p . 53, 54). " D e e x e m p l u , R i c a r d o v o r b e ş t e d e «a p o r t i o n of l a b o u r of t h e e n g i n e e r i n m a k i n g machines...» p e c a r e o c o n ţ i n e o p e r e c h e d e ciorapi. Y e t t h e « t o t a l l a b o u r » t h a t p r o d u c e d e a c h s i n g l e p a i r of stockings, if it is of a single p a i r w e a r e s p e a k i n g , i n c l u d e s t h e whole l a b o u r of t h e e n g i n e e r ; n o t « a p o r t i o n * ; for o n e m a c h i n e m a k e s m a n y p a i r s , a n d n o n e of t h o s e p a i r s could h a v e d o n e w i t h o u t a n y p a r t of t h e m a c h i n e . " (1. c. p . 54.) p . 116 "If you call l a b o u r a c o m m o d i t y , i t is n o t l i k e a c o m m o d i t y w h i c h is first p r o d u c e d i n o r d e r t o e x c h a n g e , a n d t h e n b r o u g h t t o m a r k e t w h e r e it m u s t e x c h a n g e w i t h o t h e r c o m m o d i t i e s a c c o r d i n g to t h e r e s p e c t i v e q u a n t i t i e s of e a c h w h i c h t h e r e m a y be i n t h e m a k e t a t t h e t i m e ; l a b o u r is created a t t h e m o m e n t it is b r o u g h t t o m a r k e t ; n a y , i t is b r o u g h t t o m a r k e t , b e f o r e i t is c r e a t e d . " (1. c. p . 75, 76.)

Citate în limbi străine

589

p . 117 " I n different stages of society, t h e a c c u m u l a t i o n of capital, or of t h e means of employing labour, is m o r e or less r a p i d , a n d m u s t i n a l l cases d e p e n d o n t h e p r o d u c t i v e p o w e r s of l a b o u r . T h e p r o d u c t i v e p o w e r s of l a b o u r a r e g e n e r a l l y g r e a t e s t w h e r e is a n a b u n d a n c e of f e r t i l e l a n d . " ( R i c f a r d o , " P r i n c i p l e s of political economy...",] 3rd. edit., 1821, p . 92 [citat d u p ă " O b s e r v a t i o n o n c e r t a i n v e r b a l d i s p u t e s in P o l i t i c a l Economy...", L o n d o n 1821, p . 74].) p . 117 "If, i n t h e first s e n t e n c e , the productive powers of labour mean the smallness of that aliquot part of any produce that goes to those whose manual labour produced it, t h e s e n t e n c e is n e a r l y i d e n t i c a l , b e c a u s e t h e remaining aliquot part is the fund whence capital can, if t h e o w n e r pleases, be a c c u m u l a t e d . " (...) " B u t t h e n t h i s does n o t g e n e r a l l y h a p p e n w h e r e t h e r e is m o s t fertile l a n d . " [ " O b s e r v a t i o n s o n c e r t a i n v e r b a l d i s p u t e s i n political economy...", p. 74.] p . 118 " I t does i n N o r t h A m e r i c a , b u t t h a t is a n artificial s t a t e of t h i n g s . " (...) " I t does n o t i n M e x i c o . I t does n o t in N e w H o l l a n d . T h e p r o d u c t i v e p o w e r s of l a b o u r a r e , i n d e e d , i n another sense, g r e a t e s t w h e r e t h e r e is m u c h f e r t i l e l a n d , viz. t h e p o w e r of m e n , if h e chooses it, to r a i s e m u c h raw produce in pro­ p o r t i o n to t h e w h o l e l a b o u r h e p e r f o r m s . I t is, i n d e e d , a gift of nature, that men can raise more food than the lowest quan­ tity that they could maintain a n d k e e p u p t h e existing p o p u ­ lation ; (...) " b u t «surplus produce» (the t e r m u s e d by Mr. R i c a r d o , p a g e 93), g e n e r a l l y m e a n s t h e excess of t h e w h o l e p r i c e of a t h i n g a b o v e t h a t p a r t of it w h i c h goes t o t h e l a b g u r e r w h o m a d e i t ; " (...) " a p o i n t , w h i c h is s e t t l e d b y h u m a n a r r a n g e m e n t , a n d n o t fixed [by n a t u r e ] . " (1. c. p . 74, 75.) p . 119-120 " W h e n t h e d e m a n d for a n a r t i c l e e x c e e d s t h a t w h i c h is, w i t h r e f e r e n c e to t h e p r e s e n t s t a t e of s u p p l y , t h e effectual d e m a n d ; a n d w h e n , c o n s e q u e n t l y , t h e p r i c e h a s risen, e i t h e r a d d i t i o n s c a n b e m a d e to t h e r a t e of s u p p l y a t t h e s a m e r a t e of cost of p r o d u c t i o n as before ; i n w h i c h c a s e t h e y w i l l b e m a d e till t h e a r t i c l e is b r o u g h t t o e x c h a n g e a t t h e s a m e r a t e a s b e f o r e w i t h o t h e r a r t i c l e s : or, secondly, no possible a d d i t i o n s c a n b e m a d e t o t h e f o r m e r r a t e of s u p p l y : a n d t h e n t h e price, w h i c h h a s risen, w i l l n o t be b r o u g h t d o w n , b u t c o n t i n u e to afford, a s S m i t h says, a g r e a t e r r e n t , or p r o f i t s , or w a g e s (or all t h r e e ) , to t h e p a r t i c u l a r land, capital, or l a b o u r , e m p l o y e d in p r o d u c i n g t h e a r t i c l e ; or, t h i r d l y , t h e a d d i t i o n s w h i c h c a n b e m a d e w i l l r e q u i r e p r o p o r t i o n a l l y more l a n d , or c a p i t a l , o r l a b o u r , o r a l l t h r e e , t h a n w e r e r e q u i r e d for the periodical pro­ duction" (...) "of t h e a m o u n t p r e v i o u s l y supllied. T h e n t h e a d d i ­ t i o n w i l l n o t b e m a d e till t h e d e m a n d is s t r o n g e n o u g h , 1) to p a y this i n c r e a s e d p r i c e for t h e a d d i t i o n ; 2) t o p a y t h e s a m e i n c r e a s e d p r i c e u p o n t h e o l d a m o u n t of s u p p l y . F o r t h e person w h o has produced the additional quantity will be no more a b l e to g e t a high p r i c e for it, t h a n t h o s e w h o p r o d u c e d t h e f o r m e r quantity... T h e r e w i l l t h e n b e surplus profits in this t r a d e . . . T h e surplus profits w i l l b e e i t h e r i n t h e h a n d s of s o m e p a r t i c u l a r p r o d u c e r s only... or, if t h e additional produce cannot b e distinguished from t h e rest, w i l l b e a s u r p l u s s h a r e d b y all...

590

Citate în limbi străine P e o p l e will give s o m e t h i n g to belong to a t r a d e i n w h i c h such surplus profit can be m a d e . . . W h a t t h e y so give, is rent." (p. 79 sqq.)

p. 120 " C o n v e r s i o n of r e v e n u e i n t o c a p i t a l " is a n o t h e r of t h e s e verbal sources of c o n t r o v e r s y . O n e m a n m e a n s b y it, t h a t t h e capitalist lays o u t p a r t of t h e profits h e h a s m a d e b y his capital, in m a k i n g additions to his capital, i n s t e a d of s p e n d i n g it for h i s p r i v a t e use, as he m i g h t else h a v e d o n e : a n o t h e r m a n m e a n s by it, t h a t a p e r s o n lays out as c a p i t a l s o m e t h i n g w h i c h h e n e v e r got a s profits, or a n y c a p i t a l of his o w n , b u t r e c e i v e d a s r e n t , wages, s a l a r y . ' " (1. c. p . 83, 84.) p. 121 "If t h e capital employed i n c u t l e r y is i n c r e a s e d as 100 : 1 0 1 , a n d can only p r o d u c e a n i n c r e a s e of c u t l e r y i n t h e s a m e p r o p o r t i o n , t h e degree in w h i c h it will i n c r e a s e t h e c o m m a n d w h i c h its p r o d u c e r s h a v e o t h e r t h i n g s in g e n e r a l , n o i n c r e a s e d p r o d u c ­ tion of them h a v i n g by t h e s u p p o s i t i o n t a k e n p l a c e , will be in a less proportion; a n d this, a n d n o t t h e i n c r e a s e of t h e q u a n ­ tity of cutlery, constitutes t h e e m p l o y e r s ' profits of t h e i n c r e a s e of t h e i r w e a l t h . B u t if t h e like a d d i t i o n of 1 % h a d b e e n making at the same time to the capitals of all other trades a n d with the like result as to produce, t h i s w o u l d n o t follow : for t h e r a t e a t w h i c h each a r t i c l e w o u l d e x c h a n g e w i t h t h e r e s t w o u l d r e m a i n u n a l t e r e d , a n d t h e r e f o r e a given p o r t i o n of e a c h w o u l d give t h e s a m e c o m m a n d a s before over t h e rest." ( [ " A n I n q u i r y into those P r i n c i p l e s , r e s p e c t i n g t h e N a t u r e of D e m a n d a n d t h e Necessity of C o n s u m p t i o n , lately a d v o c a t e d b y Mr. M a l t h u s etc.", L o n d o n 1821], 1. c. p. 9.) p. 124 "Mr. R i c a r d o (p. 359, 2nd. ed.), after q u o t i n g t h e d o c t r i n e of S m i t h a b o u t t h e c a u s e of t h e fall of profits, a d d s : «M. Say, has, h o w e v e r , m o s t satisfactorily s h o w n , t h a t t h e r e is n o t capital w h i c h m a y be e m p l o y e d in a country, b e c a u s e d e m a n d is only limited by p r o d u c t i o n * . (...) « T h e r e c a n n o t be a c c u m u l a t e d (p. 360) in a c a u n t r y a n y a m o u n t of c a p i t a l w h i c h c a n n o t b e e m p l o ­ yed productively* (meaning, I a s s u m e , s p u n e i n d i v i d u a l incluse, •«with profit to t h owner*) « u n t i l w a g e s rise so h i g h in con­ sequence of t h e rise of necessaries, a n d so little c o n s e q u e n t l y r e m a i n s for t h e profits of stock, t h a t t h e m o t i v e for a c c u m u ­ l a t i o n ceases.* [p. 18, 19.] p. 125-126 " T h e l a t t e r s e n t e n c e limits (not to say contradicts) t h e for­ m e r , if « w h i c h m a y n o t b e employed*, in t h e former, m e a n s ^ e m p l o y e d p r o d u c t i v e l y * , or r a t h e r , ^ p r o f i t a b l y * . A n d if it m e a n s s i m p l y «employd», t h e p r o p o s i t i o n is useless ; b e c a u s e n e i t h e r A. S m i t h n o r or b o d y else, I p r e s u m e , d e n i e d t h a t it m i g h t « b e employed*, if you did n o t c a r e w h a t profits is b r o u g h t . " (1. c. p. 19.) p . 126 " T h e very m e a n i n g of a n i n c r e a s e d d e m a n d b y t h e m " (the laboures) "is, a disposition to t a k e less t h e m s e l v e s , a n d l e a v e a l a r g e r s h a r e for t h e i r e m p l o y e r s ; a n d if it is b e s a i d t h a t this, b y d i m i n i s h i n g c o n s u m p t i o n , i n c r e a s e s glut, I can only a n s w e r , t h a t g l u t is s y n o n y m o u s w i t h h i g h profits." (1. c. p . 59.) p . 126 " T h e l a b o u r e r s do not, c o n s i d e r e d a s c o n s u m e r s d e r i v e a n y b e n e ­ fit from m a c h i n e s , w h i l e flourishing (as Mr. S a y says, « T r ă i t e

Citate în limbi străine

591

d'eeonomie politique*, ed. 4, vol. I, p . 60), u n l e s s t h e article, w h i c h t h e m a c h i n e s c h e a p e n , is one t h a t c a n be b r o u g h t , b y c h e a p e n i n g , w i t h i n t h e i r use. T r e s h i r i g - m a c h i n e s , w i n d - m i l l s , m a y b e a g r e a t t h i n g for t h e m i n this v i e w ; b u t t h e i n v e n t i o n of a v e n e e r i n g m a c h i n e , or a block m a c h i n e , or a l a c e f r a m e , does n o t m e n d their condition m u c h . " (1. c. p . 74, 75.) p. 126 " T h e h a b i t s of t h e l a b o u r e r s , w h e r e division of l a b o u r h a s b e e n c a r r i e d v e r y far, a r e a p p l i c a b l e o n l y to t h e p a r t i c u l a r l i n e t h e y h a v e b e e n u s e d t o ; they are a sort of machines. Then t h e r e is a long p e r i o d of idleness, t h a t is, of l a b o u r l o s t ; of w e a l t h c u t off a t its root. It is q u i t e useless t o r e p e a t , like a p a r r o t , t h a t t h i n g s h a v e a t e n d e n c y t o find t h e i r level. W e m u s t look a b o u t us, a n d see t h a t t h e y [813] Cannot for a l o n g t i m e find a l e v e l ; t h a t w h e n t h e y do, i t w i l l b e a far lowler level t h a n t h e y s e t o u t from." (1. c. p . 72.) p. 127 " H e " (muncitorul) " w i l l a g r e e to work part of his time for the capitalist; or, w h a t comes to t h e s a m e t h i n g , t o consider p a r t of t h e w h o l e p r o d u c e , w h e n r a i s e d a n d e x c h a n g e d , a s b e l o n g i n g to t h e capitalist. H e m u s t do so, or t h e capitalist w o u l d n o t h a v e afforded h i m his a s s i s t a n c e . " (...) " B u t a s t h e capitalist's motive was gain, a n d a s t h i s a d v e n t a g e s a l w a y s d e p e n d , i n a c e r t a i n degree, on t h e will to save, as w e l l as on t h e power, t h e c a p i t a l i s t w i l l be disposed to afford a n a d d i t i o n a l p o r t i o n of t h e s e assistances ; a n d as h e w i l l find f e w e r p e o p l e i n w a n t of t h i s a d d i t i o n a l p o r t i o n , t h a n w e r e i n w a n t of t h e o r i g i n a l p o r t i o n , h e m u s t e x p e c t to h a v e a less s h a r e of t h e benefit to himself ; h e m u s t b e c o n t e n t t o m a k e a present" (!!!) " (as it w e r e ) to t h e l a b o u r e r , of p a r t of t h e b e n e f i t his a s s i s t a n c e occasions, or else h e w o u l d not g e t t h e o t h e r p a r t : t h e profit is r e d u c e d , t h e n , b y c o m p e t i t i o n . " (1. c. p. 102, 103.) p. 128 " A . S m i t h c o n s i d e r a că a c c u m u l a t i o n o r i n c r e a s e of stock in g e n e r a l l o w e r e d t h e r a t e of profit in g e n e r a l , on t h e s a m e p r i n c i p l e w h i c h m a k e s t h e i n c r e a s e of stock i n a n y p a r t i c u l a r t r a d e l o w e r t h e profits of t h a t t r a d e . B u t s u c h i n c r e a s e of stock i n a p a r t i c u l a r t r a d e m e a n s an i n c r e a s e m o r e in proportion than stock is a t t h e s a m e t i m e i n c r a s e d in o t h e r t r a d e s . " (1. c , p. 9.) p. 128 " T h e i m m e d i a t e m a r k e t for capital, o r field for capital, m a y b e said t o t h e l a b o u r . T h e a m o u n t of c a p i t a l w h i c h c a n be i n v e s t e d a t a g i v e n m o m e n t , in a given country, or t h e w o r l d , so a s t h e r e t u r n n o t less t h a n a given r a t e of profits, s e e m s p r i n c i ­ p a l l y to d e p e n d on t h e quantity of labour, w h i c h it is possible, b y t h e l a y i n g out t h a t capital, t o i n d u c e t h e t h e n e x i s t i n g n u m b e r of h u m a n beings to p e r f o r m . " (I. c. p . 20.) p. 128 "Profits do n o t d e p e n d on price, t h e y d e p e n d on p r i c e c o m p a r e d w i t h outgoings." (1. c. p. 28.) ;

p. 128 " T h e p r o p o s i t i o n of Mr. S a y does n o t a t a l l p r o v e t h a t opens a m a r k e t for itself, b u t o n l y t h a t c a p i t a l a n d open a m a r k e t for one a n o t h e r . " (1. c. p. 11.)

capital labour

p . 129 " T o a t e dificultăţile e c o n o m i e i politice se p o t r e d u c e la u r m ă ­ t o a r e a : W h a t is t h e g r o u n d of e x c h a n g e a b l e v a l u e ?" (Thomas

592

Citate în limbi străine de Quincey, "Dialogues of Three Templars on Political chiefly in relation to the Principles of Mr. Ricardo", Magazine", vol. IX, 1824, p . 347.)

Economy, "London

p . 129 " E s t e a b s o l u t fals să s e conchidă, t h a t t h e r e a l v a l u e is g r e a t , b e c a u s e t h e q u a n t i t y it b u y s is great, or s m a l l b e c a u s e t h e q u a n t i t y it b u y s is small... If A double its v a l u e , it w i l l n o t t h e r e f o r e c o m ­ m a n d double t h e f o r m e r q u a n t i t y of B . I t m a y d o so : a n d i t m a y also c o m m a n d 500 t i m e s m o r e , or 500 t i m e s less. N i m e n i n u v a n e g a că A b y d o u b l i n g its o w n v a l u e w i l l c o m m a n d a d o u b l e q u a n t i t y of all t h i n g s w h i c h h a v e b e e n s t a t i o n a r y i n v a l u e . B u t t h e q u e s t i o n is w h e t h e r u n i v e r s a l l y , f r o m d o u b l i n g its v a l u e , A w i l l c o m m a n d a double q u a n t i t y . " (1. c. p . 552 sqq. passim.) :p. 130-131 "If t h e a b s o l u t e q u a n t i t y of l a b o u r , w h i c h p r o d u c e s t h e g r e a t e r p a r t of commodities, or a l l e x c e p t one, is i n c r e a s e d , w o u l d you say t h a t t h e v a l u e of t h a t o n e is u n a l t e r e d ? [In w h a t sense ?] since it w i l l e x c h a n g e for less of e v e r y c o m m o ­ d i t y besides. If, i n d e e d , it is m e a n t to b e a s s e r t e d t h a t t h e meaning of i n c r e a s e o r d i m i n u t i o n of v a l u e , is i n c r e a s e or d i m i n u t i o n in t h e q u a n t i t y of l a b o u r t h a t p r o d u c e d t h e c o m m o ­ dity s p o k e n of, t h e conclusions I h a v e j u s t b e e n o b j e c t i n g t o m i g h t b e t r u e e n o u g h . B u t t o say, a s M r . R i c a r d o does, t h a t t h e c o m p a r a t i v e q u a n t i t i e s of l a b o u r t h a t p r o d u c e t w o c o m m o ­ dities a r e t h e cause of t h e r a t e a t w h i c h t h o s e t w o c o m m o ­ dities will e x c h a n g e w i t h each other, i.e. of t h e e x c h a n g e a b l e v a l u e of each, — is v e r y different from saying, t h a t t h e exchan­ geable value of either means t h e q u a n t i t y of l a b o u r w h i c h p r o d u c e d it, u n d e r s t o o d w i t h o u t a n y r e f e r e n c e to t h e o t h e r , o r t h e existence of t h e o t h e r . " ("Observations etc.", p . 13.) p. 131 " M r . Rficardo] tells us indeed, t h a t « t h e i n q u i r y t o w h i c h h e w i s h e s to d r a w t h e r e a d e r ' s a t t e n t i o n r e l a t e s to t h e effect of t h e v a r i a t i o n s in t h e relative, v a l u e of c o m m o d i t i e s , a n d n o t in t h e i r absolute v a l u e » ; as if h e t h e r e c o n s i d e r e d t h a t t h e r e is s u c h a t h i n g as e x c h a n g e a b l e v a l u e w h i c h is n o t r e l a t i v e . " (1. c. p . 9, 10.) p . 131 " T h a t Mr. R i c a r d o h a s d e p a r t e d f r o m his o r i g i n a l u s e of t h e t e r m value, a n d has made of it something absolute, instead Of relative, is still m o r e e v i d e n t in his c h a p t e r , e n t i t l e d « V a l u e a n d Riches, t h e i r distinctive P r o p e r t i e s » . T h e q u e s t i o n t h e r e discussed, h a s b e e n discussed also b y o t h e r s , a n d is p u r e l y v e r b a l a n d useless." (1. c. p. 15 sq.) p . 134 " T h e rise of v a l u e of a r t i c l e A, only m e a n t value estimated i n articles B, C etc., i.e. v a l u e i n e x c h a n g e for a r t i c l e s B, C e t c . " (1. c. p. 16.) p . 135 "Value is a property of things, riches of men. V a l u e is t h i s sense, necessarily i m p l i e s e x c h a n g e , r i c h e s do not." (1. c. p . 16.) p . 138 " V a l u e , or v a l e u r i n F r e n c h , is n o t only u s e d a b s o l u t e l y i n s t e a d of r e l a t i v e l y a s a q u a l i t y of t h i n g s , b u t is e v e n u s e d b y s o m e as a m e a s u r a b l e c o m m o d i t y . ^Possessing a v a l u e » , t r a n s f e r r i n g a p o r t i o n of v a l u e " , (...) " t h e s u m , o r t o t a l i t y of v a l u e s " etc. I do n o t k n o w w h a t t h a t m e a n s . " (1. c. p . 57.)

593

Citate în limbi străine

p . 145 " « T h e relative v a l u e of t w o t h i n g s * , is o p e n t o t w o m e a n i n g s : the rate at which t w o things exchange or would exchange w i t h each other, or t h e c o m p a r a t i v e p o r t i o n s of a third for w h i c h e a c h e x c h a n g e s or w o u l d e x c h a n g e . " (1. c. p . 53.) p . 145 " I n m a k i n g l a b o u r t h e foundation of the value of c o m m o d i t i e s , and the comparative quantity of labour w h i c h is n e c e s s a r y to t h e i r p r o d u c t i o n , the rule which determines the respective quantities of goods w h i c h s h a l l be g i v e n i n e x c h a n g e for e a c h other, w e m u s t n o t b e s u p p o s e d to d e n y t h e a c c i d e n t a l a n d t e m p o r a r y d e v i a t i o n s of t h e a c t u a l or m a r k e t p r i c e of c o m m o ­ dities from this, t h e i r p r i m a r y a n d n a t u r a l p r i c e . " ([Ricardo, " O n t h e principles..."] 3rd ed., 1821, p . 8C .) 1

p. 145 " « T o m e a s u r e . . . is to find h o w m a n y t i m e s t h e y * " ( l u c r u r i l e m ă s u r a t e ) " « c o n t a m . . . unities of the same description*. A franc is not a m e a s u r e of v a l u e for a n y t h i n g , b u t for a q u a n t i t y of t h e same metal of w h i c h francs a r e m a d e , u n l e s s francs, a n d t h e t h i n g s to b e m e a s u r e d , c a n b e r e f e r r e d to some other measure which is common to both. This, I t h i n g , t h e y c a n be, for t h e y a r e b o t h t h e result of labour; and, therefore", (...) " l a b o u r is a common measure, by which their real as w e l l a s t h e i r relative value m a y be e s t i m a t e d . " (1. c. p . 333, 334.) p . 147 "If t h e value of a n object is its power of purchasing, there m u s t b e s o m e t h i n g to p u r c h a s e . V a l u e d e n o t e s consequently n o t h i n g p o s i t i v e o r i n t r i n s i c , tout m e r e l y t h e relation in which t w o objects s t a n d to e a c h o t h e r a s exchangeable commodities." ([Bailey, " A Critical D i s s e r t a t i o n o n t h e N a t u r e , M e a s u r e s , a n d C a u s e s of Value...", L o n d o n 1825], p. 4, 5.) p . 150 " A s w e c a n n o t s p e a k of the distance of any object without i m p l y i n g s o m e o t h e r object, between which and the former this relation exists, so w e c a n n o t s p e a k of t h e v a l u e of a c o m m o ­ dity b u t in r e f e r e n c e to another commodity [825] compared with it. A t h i n g c a n n o t b e v a l u e a b l e i n itself w i t h o u t r e f e r e n c e t o a n o t h e r t h i n g " (...), " a n y m o r e t h a n a t h i n g c a n b e distant in itself w i t h o u t r e f e r e n c e t o a n o t h e r t h i n g . " (1. c. p . 5.) p. 152 " I t " ( v a l u e ' " c a n n o t a l t e r a s to one of t h e objects w i t h o u t a l t e r i n g a s t o o t h e r . " (1. c. p. 5.)

compared,

p. 154 " C h i a r d a c ă a r e x i s t a n u m a i două m ă r f u r i , a m b e l e s-ar s c h i m b a p r o p o r ţ i o n a l c u q u a n t i t y of l a b o u r . If... A should, a t a s u b s e ­ q u e n t period, r e q u i r e t h e double q u a n t i t y of l a b o u r for its p r o d u c t i o n , w h i l e B c o n t i n u e d to r e q u i r e o n l y t h e s a m e . A w o u l d b e c o m e of d o u b l e t h e v a l u e of B... B u t a l t h o u g h B c o n ­ t i n u e d t o b e p r o d u c e d b y t h e s a m e l a b o u r , it w o u l d n o t c o n ­ t i n u e of t h e s a m e v a l u e , for it w o u l d e x c h a n g e for only half t h e q u a n t i t y of A, t h e o n l y commodity, by the supposition, w i t h w h i c h it could be c o m p a r e d . " (1. c. p . 6.) p . 154 "It is from this circumstance of constant reference to other commodities" (...), " o r to money, w h e n w e are speaking of the relation between any two commodities, t h a t t h e notion of value, a s something intrinsic and absolute, h a s r i s e n . " (1. c. p . 8.)

594

Citate în limbi străine

p. 154 "What I asert is, that if all commodities were produced under exactly the same circumstances, as f.L, by labour alone, any commodity, which always required the same quantity of labour,, could not be invariable in value", (...) "while every other commo­ dity underwent alteration." (1. c. p. 20, 21.) p. 154 "Value is nothing intrinsic and absolute." (1. c. p. 23.) p. 154 "It is impossible to designate, or e x p r e s s the value of a commodity,

except

by a quantity

of some

other

commodity."

(1. c. p. 26.) p. 154 "Instead of regarding value as a relation between two objects, they" (Ric[ardo] and his followers) "consider it as a positive result produced by a definite quantity of labour." (1. c, p. 30.) p. 154-155 "Because the values of A and B, according to their doctrine, are to each other as the quantities of producing labour, or... are determined by the quantities of producing labour, they appear to have concluded, that the value of A alone, without reference to any thing else, is as the quantity of its producing labour. There is no meaning certainly in this proposition." (1. c. p. 31. 32.) p. 155 "...value as a sort of general and independent property." (p. 35.) p. 155 "The value of a commodity must be its value in something." (1. c. [p. 35].) p. 155 "The value

of any commodity

denoting its relation

in

exchange

to some other commodity" (...), "we may speak of it as moneyvalue, corn-value, cloth-value, according to the commodity with which it is compared ; and then there are a thousand different kinds of value, as many kinds of value as there are commodities' in existence, and all are equally real and equally nominal."

(1. c. p. 39.) p. 156 "Mr. Ricardo, ingeniously enough, avoids a difficulty, which, on a first view, threatens to encumber his doctrine, that value depends on the quantity of labour employed in production. If this principle is rigidly adhered to, it follows, that the value t

of labour

depends

on the

quantity

of labour

employed

in

pro­

ducing it — which is evidently absurd. By a dexterous turn, therefore, Mr. Ricardo makes the value of labour depend on the

quantity

of labour

required

to produce

wages,

or to give-

him the benefit of his own language, he maintains, that the value of labour is to be estimated by the quantity of labour required to produce wages, by which he means, the quantity of labour required to produce the money or commodities given to the labourer. This is similar to saying, that the value of cloth is to be estimated, not by the quantity of labour bestowed on its production, but by the quantity of labour bestowed on the production of the silver, for which the cloth is exchanged." (1. c. p. 50, 51.) p. 159 "A rise or fall in the value of labour implies a n increase or decrease in the quantity of the commodity given in exchange for it." (1. c. p. 62.)

Citate în limbi străine

595

p. 160-161 " L a b o u r is a n echangeafole t h i n g , or one w h i c h c o m m a n d s o t h e r t h i n g s i n e x c h a n g e ; b u t t h e t e r m profits denotes only a s h a r e or proportion of commodities, not an article which can be exchanged against other articles. W h e n w e a s k w h e t h e r w a g e s h a v e risen, w e m e a n , w h e t h e r a definite p o r t i o n of l a b o u r e x c h a n g e s for a g r e a t e r q u a n t i t y of o t h e r t h i n g s t h a n before ;" (...) " b u t w h e n w e ask w h e t h e r profits h a v e risen, we... mean... w h e t h e r t h e g a i n of t h e capitalist b e a r s a h i g h e r r a t i o to t h e c a p i t a l e m p l o y e d . " (p. 62, 63.) p . 161 " T h e v a l u e of l a b o u r does n o t e n t i r e l y d e p e n d on t h e p r o p o r ­ tion of t h e w h o l e p r o d u c e , w h i c h is g i v e n to t h e l a b o u r e r s i n e x c h a n g e for t h e i r l a b o u r , b u t also o n t h e p r o d u c t i v e n e s s of l a b o u r . " (p. 63, 64.) p. 161 " T h e proposition, t h a t w h e n l a b o u r rises profits m u s t fall, is t r u e only w h e n its r i s e is n o t o w i n g to a n i n c r e a s e in its p r o d u c t i v e p o w e r s . " (p. 64.) p. 161 "If t h i s p r o d u c t i v e p o w e r b e a u g m e n t e d , t h a t is, if t h e s a m e labour produce m o r e commodities in the same time, labour may r i s e i n v a l u e w i t h o u t a fall, n a y e v e n w i t h a r i s e of profits." p. 66.) p . 162 " W h a t e v e r t h e p r o d u c e of t h e l a b o u r of 6 m e n m i g h t b e , w h e t h e r 100 o r 200 o r 300 .qrs. of corn, y e t so long as t h e p r o p o r t i o n of t h e c a p i t a l i s t w a s one f o u r t h of t h e p r o d u c e , t h a t f o u r t h p a r t e s t i m a t e d in l a b o u r w o u l d b e i n v a r i a b l y t h e s a m e . " (...) " W e r e t h e p r o d u c e 100 qrs., t h e n , as 75 qrs. w o u l d b e given to 6 m e n , t h e 2:5 a c c r u i n g t o t h e capitalist w o u l d c o m ­ m a n d t h e l a b o u r of t w o m e n : " (...) "if t h e p r o d u c e w e r e 300 qrs., t h e 6 m e n w o u l d o b t a i n 225 qrs., a n d t h e 75 falling t o t h e capitalist w o u l d still c o m m a n d 2 m e n a n d n o m o r e . " (...) " T h u s a rise i n t h e p r o p o r t i o n w h i c h w e n t to t h e capitalist w o u l d b e t h e s a m e as a n i n c r e a s e of the value of profits estimated in labour" (...), "or, i n o t h e r w o r d s , a n i n c r e a s e i n t h e i r p o w e r of c o m m a n d i n g l a b o u r . " (p. 69.) p . 163 " S h o u l d it b e objected to t h e d o c t r i n e of profits a n d t h e v a l u e of l a b o u r rising a t t h e s a m e time, t h a t as the commodity pro­ duced is the only source whence the capitalist and the labourer can obtain their remuneration, it n e c e s s a r i l y follows t h a t w h a t o n e g a i n s t h e o t h e r loses, t h e r e p l y is obvious. So long as t h e p r o d u c t c o n t i n u e s t h e s a m e , this is u n d e n i a b l y t r u e ; b u t it is e q u a l l y u n d e n i a b l y , t h a t if t h e p r o d u c t be d o u b l e d the portion of both may be increased, al t h o u g h , t h e proportion of one is lessened and that of t h e o t h e r a u g m e n t e d . " (...) "So l o n g a s t h e p r o d u c t c o n t i n u e s t h e same, this is u n d e n i a b l y t r u e ; b u t it is e q u a l l y u n d e n i a b l y , t h a t if t h e p r o d u c t b e d o u b l e d t h e portion of both may increased, a l t h o u g h t h e proportion of one is lessened and that of the other augmented. " S o long as t h e p r o d u c t c o n t i n u e s t h e s a m e , this is u n d e n i a b l y t r u e ; b u t it is e q u a l l y u n d e n i a b l e , t h a t if t h e p r o d u c t be d o u b l e d t h e portion of both, m a y b e increased, a l t h o u g h t h e proportion of o n e is lessened a n d t h a t of t h e o t h e r a u g m e n t e d . N o w it is a n i n c r e a s e i n t h e portion of t h e p r o d u c t assigned t o [the] l a b o u r e r w h i c h c o n s t i t u t e s a r i s e i n t h e value of his labour;" (...) " b u t it is a n i n c r e a s e in t h e proportion assigned to the capitalist

596

Citate în limbi străine w h i c h constitutes a r i s e in profits ;" (...) "whence" (...) " i t clearly follows, t h a t t h e r e is n o t h i n g i n c o n s i s t e n t i n t h e s u p p o ­ sition of a simultaneous rise in both." (p. 70.)

p. 164 " V a l u e is a relation between contemporary commodities, b e c a u s e such only a d m i t of b e i n g e x c h a n g e d for e a c h o t h e r ; a n d if w e c o m p a r e t h e v a l u e of a c o m m o d i t y a t o n e t i m e w i t h its v a l u e a t a n o t h e r , it is o n l y a c o m p a r i s o n of t h e r e l a t i o n in w h i c h i t stood a t t h e s e different t i m e s t o s o m e o t h e r c o m m o ­ dity." (1. c. p . 72.) p. 166 " I beg not to b e u n d e r s t o o d a s c o n t e n d i n g , e i t h e r t h a t t h e v a l u e of c o m m o d i t i e s a r e t o e a c h o t h e r as t h e quantities of labour n e c e s s a r y for t h e i r p r o d u c t i o n , o r t h a t t h e v a l u e s of c o m m o d i t i e s a r e to e a c h o t h e r as t h e values of the labour : all t h a t I i n t e n d t o insist u p o n is, t h a t if t h e f o r m e r i|s'- t r u e , t h e l a t t e r c a n n o t be false." (1. c. p. 92.) p. 170-171 "If t h e c o m m o d i t i e s a r e to e a c h o t h e r as t h e q u a n t i t i e s , t h e y m u s t also t o b e e a c h o t h e r a s t h e v a l u e s of t h e p r o d u c i n g l a b o u r ; for t h e c o n t r a r y w o u l d n e c e s s a r i l y imply, t h a t t h e t w o commodities A and B might be equal in value, although the v a l u e of t h e l a b o u r e m p l o y e d i n o n e w a s g r e a t e r or less t h a n t h e v a l u e of t h e l a b o u r e m p l o y e d i n t h e o t h e r ; or t h a t A a n d B m i g h t be u n e q u a l i n v a l u e , if t h e l a b o u r e m p l o y e d i n e a c h w a s e q u a l in v a l u e . B u t t h i s difference in the value of two commodities, w h i c h w e r e produced by labour of equal value, w o u l d be i n c o n s i s t e n t w i t h the acknowledged equality of pro­ fits, w h i c h Mr. Ricardo maintains in common with other wri­ ters." (1. c. p. 79, 80.) p. 171 "Ric[ardo] c o n s i d e r ă însă t h a t l a b o u r m a y rise a n d fall in v a l u e w i t h o u t affecting t h e v a l u e of c o m m o d i t y . T h i s is obviously a v e r y different p r o p o s i t i o n f r o m t h e other, a n d d e p e n d s i n fact o n t h e falsity of t h e other, o r on t h e c o n t r a r y p r o p o s i t i o n e t c . " (1. c. p. 81.) p . 172 " T h e capability of expressing t h e v a l u e s of c o m m o d i t i e s h a s n o t h i n g to d o w i t h t h e constancy of their values" (...), " e i t h e r to each o t h e r or to t h e m e d i u m e m p l o y e d ; n e i t h e r h a s t h e c a p a b i l i t y of c o m p a r i n g t h e s e expressions of value a n y t h i n g t o do w i t h it." (...) " W h e t h e r A is w o r t h 4 B or 6 B " {...}, " a n d w h e t h e r C is w o r t h 8 or B, or 12 B, a r e c i r c u m s t a n c e s w h i c h m a k e n o difference in the power of expressing the value of A a n d C i n B, a n d c e r t a i n l y n o difference i n t h e p o w e r of c o m p a r i n g t h e v a l u e of A a n d C w h e n e x p r e s s e d . " (p. 104, 105.) p. 173 " T h e requisite condition i n t h e process is, t h a t t h e c o m m o d i t i e s to b e m e a s u r e d s h o u l d b e r e d u c e d to a common denominator" (...), " w h i c h m a y be d o n e a t a l l t i m e s w i t h e q u a l facility ; or r a t h e r it is r e a d y d o n e t o o u r h a n d s , since it is t h e prices of commodities w h i c h a r e r e c o r d e d , or t h e i r r e l a t i o n s i n v a l u e to m o n e y . " (1. c. p . 112.) p. 173 "Estimating p. 152.)

value

is t h e s a m e

thing

as

expressing

it."

(1. c.

p . 175 "Mistake... t h a t t h e r e l a t i o n of v a l u e c a n e x i s t b e t w e e n c o m m o ­ dities a t different periods, w h i c h is i n t h e n a t u r e of t h e case

597

Citate în limbi străine i m p o s s i b l e ; a n d if n o r e l a t i o n exists t h e r e c a n be n o r e m e n t . " (p. 113.)

measu­

p. 175 "If it" (money) "is n o t a good m e d i u m of c o m p a r i s o n b e t w e e n c o m m o d i t i e s a t different periods... a c e a s t ă i n c a p a b i l i t y or p e r ­ f o r m i n g a function i n a case w h e r e t h e r e is for it n o f u n c t i o n to p e r f o r m . " (p. 118.) p. 175 " R i c h e s a r e t h e a t t r i b u t e of m e n , v a l u e is t h e a t t r i b u t e of c o m m o d i t i e s . A m a n or a c o m m u n i t y is rich ; a p e a r l or 'a •diamond is Valuable." (p. 165.) p . 175 " D e o s e b i r e î n t r e l a b o u r a s cause a n d measure, cause a n d measure of v a l u e . " (p. 170 sqq.)

în g e n e r e

între

p. 176 " W h a t e v e r circumstances... a c t w i t h a s s i g n a b l e influence, w h e t h ­ e r m e d i a t e l y or i m m e d i a t e l y , o n t h e mind i n t h e i n t e r c h a n g e of c o m m o d i t i e s , m a y b e c o n s i d e r e d a s causes of v a l u e . " (p. 182, 183.) p . 178-179 " I t is not, i n d e e d , disputed, t h a t t h e m a i n c i r c u m s t a n c e w h i c h d e t e r m i n e s t h e q u a n t i t i e s in w h i c h a r t i c l e s of t h i s c l a s s " (...) " a r e e x c h a n g e d , is t h e cost of production; but our best e c o n o m i s t s do n o t e x a c t l y a g r e e on t h e m e a n i n g to b e a t t a ­ c h e d t o t h i s t e r m ; s o m e c o n t e n d i n g t h a t t h e quantity of labour e x p e n d e d on t h e p r o d u c t i o n of a n a r t i c l e c o n s t i t u t e s its cost ; o t h e r s , t h a t t h e capital employed upon it is e n t i t l e d t o t h a t a p p e l l a t i o n . " (1. c. p . 200.) p . 179 " W h a t t h e l a b o u r e r p r o d u c e s w i t h o u t c a p i t a l , costs h i m his l a b o u r ; w h a t t h e c a p i t a l i s t p r o d u c e s costs h i m his c a p i t a l . " (p. 201.) p. 179 " T h e m a s s of c o m m o d i t i e s a r e d e t e r m i n e d in v a l u e b y t h e c a p i ­ t a l e x p e n d e d u p o n t h e m . " (p. 206.) p. 179 " N o w t h i s c a n n o t b e t r u e if w e c a n find a n y i n s t a n c e s of t h e following n a t u r e : 1. Cases i n w h i c h t w o c o m m o d i t i e s h a v e b e e n p r o d u c e d b y a n e q u a l q u a n t i t y of l a b o u r , a n d y e t sell! for d i f f e r e n t q u a n t i t i e s of m o n e y . 2. Cases i n w h i c h t w o c o m m o ­ dities, once e q u a l i n v a l u e , h a v e b e c o m e u n e q u a l i n v a l u e , w i t h o u t a n y c h a n g e in t h e q u a n t i t y of l a b o u r -respectively e m p l o y e d i n e a c h . " (p. 209.) p . 179 " I t is n o a n s w e r " (...) " t o say, w i t h Mr. R i c a r d o , t h a t « t h e e s t i m a t i o n i n w h i c h different qualities of l a b o u r a r e held, c o m e s soon to b e a d j u s t e d in t h e m a r k e t w i t h sufficient p r e c i s i o n for a l l p r a c t i c a l p u r p o s e s * ; or w i t h Mr. Mill, t h a t « i n e s t i m a t i n g e q u a l q u a n t i t i e s of l a b o u r , a n a l l o w a n c e w o u l d , of course, be i n c l u d e d for different d e g r e e s of h a r d n e s s a n d skill*. " I n s t a n c e of this k i n d e n t i r e l y d e s t r o y t h e i n t e g r i t y of t h e r u l e . " (p. 210.) p . 179 " T h e r e a r e only t w o possible m e t h o d s of c o m p a r i n g one q u a n ­ t i t y of l a b o u r w i t h a n o t h e r ; one is to c o m p a r e t h e m by the time expended, t h e o t h e r by the result produced." (...) " T h e f o r m e r is a p p l i c a b l e to a l l k i n d s of l a b o u r ; t h e l a t t e r c a n foe u s e d only i n c o m p a r i n g l a b o u r b e s t o w e d o n s i m i l a r a r t i c l e s . If t h e r e f o r e , in e s t i m a t i n g t w o different sorts of w o r k , t h e t i m e s p e n t w i l l n o t d e t e r m i n e t h e p r o p o r t i o n b e t w e e n t h e [839] q u a n ­ tities of l a b o u r , i t m u s t r e m a i n u n d e t e r m i n e d a n d u n d e t e r m i ­ n a b l e . " (p. 215.)

598

Citate în limbi străine

p . 179 " T a k e a n y t w o c o m m o d i t i e s of e q u a l v a l u e , A a n d B, o n e p r o d u c e d by fixed c a p i t a l a n d t h e o t h e r b y l a b o u r , w i t h o u t t h e i n t e r v e n t i o n of m a c h i n e r y ; a n d suppose, t h a t w i t h o u t a n y c h a n g e w h a t e v e r in t h e fixed c a p i t a l or t h e q u a n t i t y of l a b o u r , t h e r e s h o u l d h a p p e n to b e a rise i n t h e v a l u e of l a b o u r ; a c c o r d i n g to Mr. R[ieardo]'s o w n s h o w i n g . ' A a n d B w o u l d b e i n s t a n t l y a l t e r e d i n t h e i r r e l a t i o n to e a c h o t h e r ; t h a t is, t h e y w o u l d b e c o m e u n e q u a l in v a l u e . " (p. 215, 216.) p . 180 " T o t h e s e cases w e m a y a d d t h e effect of time o n v a l u e . If a c o m m o d i t y t a k e m o r e t i m e t h a n a n o t h e r for its p r o d u c t i o n , although no more capital and l a b o u r , its v a l u e w i l l b e g r e a t e r . T h e influence of this c a u s e is a d m i t t e d b y Mr. R i c a r d o , b u t Mr. Mill c o n t e n d s etc." (1. c , [p. 217].) p . 180 " C e l e t r e i categorii de m ă r f u r i " (...) (...) " n u t r e b u i e s e p a r a t e î n m o d absolut. T h e y a r e all, n o t only p r o m i s c u o u s l y e x c h a n g e d for each other, b u t blended in production. A commodity, there­ fore m a y o w e p a r t of its v a l u e to m o n o p o l y , a n d p a r t t o t h o s e causes w h i c h d e t e r m i n e t h e v a l u e of u n m o n o p o l i z e d p r o ­ ducts. A n a r t i c l e , f.L, m a y b e m a n u f a c t u r e d a d m i d s t t h e freest c o m p e t i t i o n out of a r a w m a t e r i a l , w h i c h a c o m p l e t e m o n o p o l y e n a b l e s its p r o d u c e r to sell a t 6 t i m e s t h e a c t u a l cost." (p. 223). " I n this case it is obvious, t h a t a l t h o u g h t h e v a l u e of t h e a r t i c l e m i g h t be correctly said to b e d e t e r m i n e d b y t h e q u a n ­ t i t y of capital e x p e n d e d u p o n it b y t h e m a n u f a c t u r e r , yet n o analysis could possibly r e s o l v e t h e v a l u e of t h e c a p i t a l i n t o q u a n t i t y of l a b o u r . " (p. 223, 224.) p. 182 "...the i n t r o d u c t i o n of m a c h i n e s i n t o a n y e m p l o y m e n t n e c e s s a ­ r i l y occasions a n e q u a l or g r e a t e r d e m a n d for the disengaged labourers in s o m e o t h e r e m p l o y m e n t . " p . 182 " D o m n u l M'Culloch n u consideră, ca a l ţ i e x p o s i t o r s ai unei economii, to look for characteristic differences, b u t only for resemblances: a n d p r o c e e d i n g u p o n t h i s p r i n c i p l e , h e is led to confound m a t e r i a l w i t h i m m a t e r i a l objects ; p r o d u c t i v e w i t h u n p r o d u c t i v e l a b o u r ; c a p i t a l w i t h r e v e n u e ; t h e food of t h e l a b o u r e r w i t h t h e l a b o u r e r himself ; p r o d u c t i o n w i t h c o n s u m p ­ t i o n ; a n d l a b o u r w i t h profits". (Malthus, "Defin. in Pol. Ec. etc.", London 1827, p . 69, 70.) p. 182 " M r . M'Culloch, i n his «Princ. of Pol. Econ.», E d i n b u r g h 1825, divides v a l u e i n t o real a n d relative or exchangeable; t h e for­ m e r , h e says, (p. 211) «is d e p e n d e n t on t h e q u a n t i t y of l a b o u r e x p e n d e d in its a p p r o p r i a t i o n or p r o d u c t i o n , a n d t h e l a t t e r o n t h e quantity of labour, or of any other commodity, for w h i c h it w i l l e x c h a n g e » ; a n d t h e s e t w o v a l u e s a r e , h e says, p . 215), identical in t h e o r d i n a r y s t a t e of things, t h a t is, w h e n t h e s u p p l y of c o m m o d i t i e s i n t h e m a r k e t is e x a c t l y p r o p o r t i o n e d t o t h e effectual d e m a n d for t h e m . Now, if t h e y b e i d e n t i c a l , t h e t w o q u a n t i t i e s of l a b o u r w h i c h h e refers t o m u s t b e i d e n t i ­ cal also ; but, a t p. 221, h e tells us t h a t t h e y a r e not, for t h a t t h e o n e includes profits, w h i l e t h e o t h e r e x c u d e s t h e m . " ([Caze­ nove], "Outlines of Polit. Econ. etc.", London 1832, p . 25.)

Citate în limbi străine

599

p . 182 " I n t h e p o i n t of fact it" (...) " w i l l a l w a y s e x c h a n g e for m o r e " {labour t h a n t h a t by w h i c h it h a s b e e n p r o d u c e d } ; "and it is this excess that constitutes profits." (McCulloch, "Principles] of * Political] E[conomy]", p. 221.) p. 187 " I t is n e c e s s a r y to d i s t i n g u i s h b e t w e e n t h e exchangeable value a n d t h e real or cost value of c o m m o d i t i e s or p r o d u c t s . By t h e first, or t h e e x c h a n g e a b l e v a l u e of a c o m m o d i t y or p r o d u c t , is m e a n t its p o w e r or c a p a c i t y of e x c h a n g i n g e i t h e r for o t h e r c o m m o d i t i e s or for l a b o u r ; b y t h e second, o r its r e a l or cost v a l u e , is m e a n t t h e q u a n t i t y of l a b o u r w h i c h it r e q u i r e d for its p r o d u c t i o n or a p p r o p r i a t i o n , or r a t h e r t h e q u a n t i t y w h i c h w o u l d be r e q u i r e d for t h e p r o d u c t i o n or a p p r o p r i a t i o n of a s i m i l a r c o m m o d i t y a t t h e t i m e w h e n t h e i n v e s t i g a t i o n is m a d e . " (McCulloch î n A. S m i t h " W e a l t h of N a t i o n s " , e d i t a t ă de el, vol. IV, London 1828, p . 85, 86). " A commodity produced by a cer­ t a i n q u a n t i t y of l a b o u r w i l l " {when t h e s u p p l y of c o m m o d i t i e s is e q u a l to t h e effectual d e m a n d } u n i f o r m l y e x c h a n g e for, or b u y a n y o t h e r s o m m o d i t y p r o d u c e d by t h e s a m e q u a n t i t y of l a b o u r . I t w i l l n e v e r , h o w e v e r , e x c h a n g e for, or b u y a n y o t h e r c o m m o d i t y p r o d u c e d b y t h e s a m e q u a n t i t y of l a b o u r . It w i l l n e v e r , h o w e v e r , e x c h a n g e for, or b u y e x a c t l y t h e s a m e q u a n t i t y of l a b o u r t h a t p r o d u c e d it ; b u t t h o u g h it will n o t do this, it w i l l always ex­ c h a n g e for, or b u y t h e s a m e q u a n t i t y of l a b o u r as a n y o t h e r c o m ­ m o d i t y p r o d u c e d u n d e r t h e s a m e c i r c u m s t a n c e s , or b y m e a n s of t h e s a m e q u a n t i t y of l a b o u r , as itself." (1. c. p. 96, 97) "In point of fact" (...) " i t " (the commodity) " w i l l a l w a y s e x c h a n g e for m o r e " (viz. m o r e l a b o u r t h a n t h a t b y w h i c h w a s p r o d u c e d ) ; "and it is this excess that constitutes profits. N o capitalist could h a v e any motive" (...) " t o e x c h a n g e t h e p r o d u c e of a g i v e n q u a n ­ tity of l a b o u r a l r e a d y p e r f o r m e d [843] for t h e p r o d u c e of t h e s a m e quantity of labour to be performed. T h i s w o u l d b e to lend" ("to e x c h a n g e " w o u l d b e to " l e n d " ) " w i t h o u t r e c e i v i n g a n y i n t e ­ r e s t o n t h e l o a n . " (1. c. p . 96.) p . 194 "Labour m a y properly be defined to b e a n y sort of a c t i o n or operation, w h e t h e r p e r f o r m e d by m a n , t h e l o w e r a n i m a l s , m a c h i ­ n e r y , or n a t u r a l a g e n t s , t h a t t e n d s to b r i n g a b o u t a d e s i r a b l e r e s u l t . " (1. c. p . 75.) p . 196 " M . Say... i m p u t e s to h i m " (A. Smiith), "ias a n e r r o r , t h a t «he a t t r i b u t e s to t h e labour of man alone, t h e p o w e r of p r o d u c i n g v a l u e . A m o r e correct a n a l y s i s shows us t h a t v a l u e is o w i n g to t h e action of labour, or r a t h e r t h e i n d u s t r y of m a n , c o m b i n e d w i t h the action of those agents w h i c h n a t u r e supplies, a n d with that of capital. His i g n o r a n c e of t h i s p r i n c i p l e p r e v e n t e d h i m f r o m establishing t h e t r u e t h e o r y of t h e i n f u e n c e of m a c h i n e r y an t h e p r o d u c t i o n of w e a l t h * . In c o n t r a d i c t i o n to t h e opinion of A d a m S m i t h , M. Say... s p e a k s of t h e v a l u e w h i c h is given to c o m m o d i t i e s by n a t u r a l a g e n t s " e t c . " B u t t h e s e n a t u r a l a g e n t s , t h o u g h t h e y a d d g r e a t l y t o value in use never add exchangeable value, of w h i c h M. S a y is speaking... ([Ricardo] "Principles",. 3 ed., p . 3.34—336). "Machines a n d n a t u r a l agents m i g h t v e r y g r e a t l y a d d to t h e r i c h e s of a country... not... a n y t h i n g to t h e v a l u e of those riches." (p. 385, notă.)

600

Citate în limbi străine

p. 196-197 " A s it is c e r t a i n t h a t o u r p h y s i c a l a n d m o r a l faculties a r e a l o n e o u r o r i g i n a l riches, t h e employment of those faculties" (...), " l a b o u r of s o m e k i n d " (...) " i s o u r only o r i g i n a l t r e a s u r e , a n d t h a t i t is a l w a y s from t h i s e m p l o y m e n t , t h a t all those t h i n g s a r e c r e a t e d w h i c h w e call riches... I t is c e r t a i n too, t h a t a l l those things only represent the labour which has created them, a n d if t h e y h a v e a value, or e v e n t w o d i s t i n c t v a l u e s , t h e y c a n only d e r i v e t h e m f r o m t h a t of t h e l a b o u r from w h i c h t h e y e m a n a t e . " (Ricfardo], 1. c. p . 334.) p. 198 "In so far, however, as that r e s u l t " (the r e s u l t produced b y t h e action of any thing) " i s effected b y t h e l a b o u r or o p e r a t i o n of n a t u r a l agente, t h a t can n e i t h e r b e monopolized n o r a p p r o p i a t e d b y a g r e a t e r or s m a l l e r n u m b e r of i n d i v i d u a l s t o t h e e x c l u s i o n of o t h e r s , i t h a s no value. W h a t is d o n e b y t h e s e a g e n t s is d o n e gratuitously." (McfCulloch], 1. c. p . 75.) p. 198 "The man who sells oil makes no c h a r g e for its n a t u r a l q u a l i ­ ties. In e s t i m a t i n g its cost he puts down t h e v a l u e of t h e l a b o u r e m p l o y e d i n its pursuit, and such is its value." (Carey, " P . of Pol. E c " , P a r t I, P h i l a d e l p h i a 1837, p . 47.) p. 198 "The services which... natural agents and machinery per­ form for us ...are serviceable to us... by adding to value i n use ; but as they perform their work gratuitously... t h e assistance which they afford us, adds nothing to value i n e x c h a n g e . " (Rictardo], p . 336, 337.) p. 198 "...natural agent... monopolized or appropriated by a greater or Smaller number of individuals to the excusion of others"... [McCu'Uloch, p. 75, nota I.] p. 199 "If a capitalist expends the same sum in paying the wages of labourers, in maintaining horses, or i n hiring a m a c h i n e , a n d if t h e men, the horses, and the machine can all perform the same price of work, its value will obviously b e of t h e same by w h i c h e v e r of t h e m i t m a y b e p e r f o r m e d . " (1. c. p. 77.) p. 200 "But the value of that change is n o t increased by, a n d is in n o degree dependent on, the operation or labour of the natural agents concerned, but on the amount of capital, o r the produce of previous labour, that co-operated in the production of t h e effect ; just as the cost of grinding corn does not depend on t h e action of the wind or waiter that turns the mill, but on the amount of capital wasted i n t h e o p e r a t i o n . " (p. 79.) p. 200 " T h e w o r d labour means... i n a l l discussions r e s p e c t i n g value... either t h e i m m e d i a t e l a b o u r of m a n , o r t h e labour of the capi­ tal p r o d u c e d b y m a n , o r b o t h . " (1. c. p . 84.) p . 201 " T h e profits accumulated

of capital are only a n o t h e r name for the wages of labour." (McfCulloch], " P r i n c i p l e s " etc., 1825, p . 291.)

p . 202 " M r , McCulloch's articles a r e a s u n l i k e a s m a y b e t o t h e h e a v e n l y bodies — b u t , i n o n e respect, t h e y r e s e m b l e s u c h l u m i n a r i e s — t h e y h a v e s t a t e d of r e t u r n . " (Mordecani Mullion, "Some Illustrations of Mr. McCulloch's Principles of Politic. Eco­ nomy", Edinburgh 1826, p . 21.)

Citate In limbi străine

601

p . 202 " L ' a u t e u r . . . e n o n c e ainsi les c r a i n t e s q u e la baisse des profits lui i n s p i r e . « L ' a p p a r e n c e de p r o s p e r i t e q u e p r e s e n t e l'Angleterre,, est t r o m p e u s e ; la p l a i e de l a p a u v r e t e a a t t e i n t s e c r e t e m e n t l a m a s s e des citoyens, e t les f o n d e m e n s de la p u i s s e n c e e t d e la, g r a n d e u r n a ţ i o n a l e o n t e t e ebranles... L â ou l e t a u x d e l'interet; est b a s , c o m m e en A n g l e t e r r e , le t a u x d e s profits est e g a l e m e n t b a s et la p r o s p e r i t e de la n a t i o n a d e p a s s e le poi(nt. c u l m i n a n t » . Ces a s s e r t i o n s n e p e u v e n t m a n q u e r de s u r p r e n d r e t o u s c e u x qui conoissent l'etat b r i l i a n t d e l'Angleterre." ([McCulloch, «Discours s u r l ' e c o n o m i e » t r a d u i t p a r ] , Prevost, 1. c. p. 197.) p. 2C3 S e g u l a lui R i c a r d o ["a rise of profits c a n n e v e r b e brought!; a b o u t o t h e r w i s e t h a n b y a fall of w a g e s , n o r a fall of profits, o t h e r w i s e t h a n b y a rise of w a g e s ] " e s t e v a l a b i l ă n u m a i " i n t h o s e cases i n w h i c h t h e productiveness of industrie remains, s t a t i o n a r y " (McCulHoch], " P r i n c . of P . E.", E d i n b u r g h 1825, p . 373.) "...Profits d e p e n d on t h e p r o p o r t i o n , p e c a r e ele o a u f a ţ ă d e c a p i t a l u l d i n c a r e ele sînt p r o d u s e şi n u de p r o p o r t i o n to. t h e w a g e s . D a c ă în general p r o d u c t i v i t a t e a i n d u s t r i e i s-a d u b l a t şi d a c ă e x c e d e n t u l astfel o b ţ i n u t s e î m p a r t e î n t r e capitalist şi m u n c i t o r , p r o p o r ţ i a d i n t r e c a p i t a l i s t şi m u n c i t o r r ă m î n e aceiaşi, deşi r a t a profitului a c r e s c u t î n r a p o r t c u c a p i t a l u l î n v e s t i t . " 1. c. p. 373, 374.) p. 203 " T r e a t i n g l a b o u r a s a c o m m o d i t y , a n d capital, t h e p r o d u c e of l a b o u r , a s a n o t h e r , t h e n , if t h e v a l u e of t h e s e t w o c o m m o d i ­ ties w e r e r e g u l a t e d b y e q u a l q u a n t i t i e s of l a b o u r , a g i v e s a m o u n t of l a b o u r w o u l d , u n d e r a l l c i r c u m s t a n c e s , e x c h a n g e for t h a t q u a n t i t y of c a p i t a l w h i c h h a d b e e n p r o d u c e d b y t h e s a m e , a m o u n t of l a b o u r ; antecedent labour w o u l d a l w a y s e x c h a n g e for t h e s a m e a m o u n t of p r e s e n t labour. B u t t h e v a l u e of l a b o u r i n r e l a t i o n to o t h e r c o m m o d i t i e s , i n so far, a t least, a s w a g e s d e p e n d u p o n s h a r e , is d e t e r m i n e d , n o t b y e q u a l q u a n t i t i e s of labour, but by the proportion between supply and demand." (Wakefield, Edit, of S m i t h s " W e a l t h of N a t i o n s " , London 1835, vol. I, p . 230, 231, notă.) p. 204 " S u r p l u s p r o d u c e paid, which does II,] 216.)

a l w a y s constitutes r e n t : still rent may be not consist of surplus produce." (1. c. [vol.

p. 204 " D a c ă , a ş a c u m este c a z u l în I r l a n d a , t h e b u l k of a p e o p l e b e b r o u g h t to live u p o n potatoes, a n d i n hovels a n d r a g s , a n d t o , pay, for p e r m i s s i o n so to live, all t h a t t h e y c a n p r o d u c e b e y o n d hovels, r a g s , a n d potatoes, t h e n , t h e p r o p o r t i o n a s t h e y p u t u p w i t h less, t h e o w n e r of t h e - l a n d on w h i c h t h e y live, o b t a i n s m o r e , e v e n t h o u g h t h e r e t u r n to c a p i t a l or l a b o u r s h o u l d r e m a i n u n a l t e r e d . What the miserable tenants give up, the land­ lord gathers. So a fall in the standard of living amongst the cultivators of the earth is another cause of surplus produce... W h e n w a g e s fall, t h e effect upon s u r p l u s p r o d u c e is t h e s a m e a s a fall i n t h e s t a n d a r d of living ; t h e w h o l e p r o d u c e remaining;, t h e s a m e , t h e s u r p l u s p a r t is g r e a t e r ; t h e p r o d u c e r s h a v e less,, a n d t h e l a n d l o r d m o r e . " (220, 221.)

602

Citate în limbi străine

p. 208 " C u t o a t e că tools, m a t e r i a l s şi b u i l d i n g s înseşi s î n t p r o d u s u l m u n c i i totuşi n u întreaga lor v a l o a r e se d e s c o m p u n e î n w a g e s ale m u n c i t o r i l o r care l e - a u p r o d u s . " {...} "Aici sînt i n c l u s e şi» p r o f i t u r i l e realizate de capitalişti l a a c e s t e w a g e s . U l t i m u l c a p i ­ talist c a r e a p r o d u s n u t r e b u i e să î n l o c u i a s c ă n u m a i w a g e s p l ă t i t e p e n t r u p r o d u s c ă t r e s i n e şi c ă t r e t o o l m a k e r , ci şi p r o ­ fits of t h e t o o l m a k e r , a d v a n c e d de el din p r o p r i u l lui c a p i ­ t a l . " ([J. St. Mill, " E s s a y on s o m e u n s e t t l e d q u e s t i o n s of poli­ tical economy", L o n d o n 1844], p. 98). " D e a c e e a u n articol p o a t e fi produsul aceleiaşi cantităţi de muncă ca şi înainte şi totuşi d a c ă o p a r t e din profit care a fost r e a l i z a t ă de u l t i m u l p r o d u ­ cător v a fi economisită de p r o d u c ă t o r i i a n t e r i o r i " , preţul de cost al articolului respectiv se va micşora... Este î n s ă a d e v ă r a t că r a t e of profits v a r i e s i n v e r s e l y a s t h e cost of p r o d u c t i o n of w a g e s . " (p. 102, 103.) p. 201 " E s t e însă a d e v ă r a t că r a t e of cost of p r o d u c t i o n of w a g e s . "

profits

varies inversely as

the

p. 211 " S ă p r e s u p u n e m că, de e x e m p l u , 60 de m u n c i t o r i agricoli p r i ­ m e s c 60 qrs. of corn for t h e i r w a g e s , m a i d e p a r t e , că ei con­ s u m e fixed c a p i t a l a n d seed a m o u n t i n g î n v a l o a r e tot de 60 q r s . şi că p r o d u s u l operaţiei lor = 180 qrs. P r e s u p u n î n d că p r o ­ fitul este 5C%, seed a n d tools t r e b u i e să se d e s c o m p u n ă în p r o d u s u l m u n c i i a 40 de o a m e n i ; în acest caz w a g e s ale a c e s t o r 40 de o a m e n i î m p r e u n ă cu p r o f i t u l fac 60 q r s . P r o d u s u l constă deci din 180 qrs., deci este rezultatul muncii a 100 de oameni. Să p r e s u p u n e m a c u m că m u n c i t o r i i r ă m î n aceiaşi, d a r că d a t o r i t ă unei descoperiri dispare folosirea de fixed capital and şeed. î n a i n t e o r e î n t o a r c e r e a celor 180 q r s . n u e r a posibilă f ă r ă să se cheltuiască 120, a c u m e a este posibilă d a c ă se c h e l ­ tuiesc n u m a i 100. Cei 180 qrs. r e p r e z i n t ă aceiaşi c a n t i t a t e de m u n c ă ca şi î n a i n t e , m u n c a a 100 de o a m e n i . U n c u a r t e r de c e r e a l e r e p r e ­ z i n t ă p r o d u s u l de IC/18 din m u n c a u n u i om. U n c u a r t e r de cereale c a r e r e p r e z i n t ă r e m u n e r a ţ i a u n u i m u n c i t o r este d e fapt p r o d u s u l aceleiaşi m u n c i ca şi î n a i n t e d a r p r e ţ u l d e p r o d u c ţ i e al acestui c u a r t e r s-a m i c ş o r a t ; a c u m el este p r o d u s u l a n u m a i 10/18 d i n m u n c a u n u i om şi n i m i c a l t c e v a ; în t i m p ce î n a i n t e p e n t r u p r o d u c e r e a lui e r a n e c e s a r ă a c e a s t ă c a n t i t a t e de m u n c ă plus a n e x p e n d i t u r e , sub f o r m a r e i m b u r s e m e n t of profit, a m o u n t i n g cu 1/5 m a i m u l t . D a c ă p r e ţ u l de p r o d u c ţ i e of w a g e s a r fi r ă m a s . acelaşi, profits n u a r fi p u t u t să scadă. F i e c a r e m u n c i t o r ar p r i m i 1 c u a r t e r de c e r e a l e ; d a r 1 c u a r t e r d e c e r e a l e de a t u n c i e r a r e z u l t a t u l a c e l u i a ş i p r e ţ de p r o d u c ţ i e de a c u m , 1 1/5. Deci p e n t r u ca f i e c a r e m u n c i t o r să p o a t ă p r i m i acelaşi p r e ţ de cost, t r e b u i e ca fiecare s ă p r i m e a s c ă 1 c u a r t e r de c e r e a l e + 1/5." (p. 99—103.) p. 212 " D e aceea, a d m i ţ î n d că m u n c i t o r u l este p l ă t i t cu a c e l a ş i a r t i c o l p e c a r e el 1-a p r o d u s , este e v i d e n t că, d a c ă n u a u i n t e r v e n i t nici u n fel de savings of e x p e n s e în p r o d u c ţ i a a c e s t u i articol, d a c ă m u n c i t o r u l u i îi r e v i n e acelaşi cost of p r o d u c t i o n c a şi î n a i n t e , el t r e b u i e să p r i m e a s c ă an i n c r e a s e d q u a n t i t y , în aceeaşi r a t i o în care a crescut forţa p r o d u c t i v ă a c a p i t a l u l u i . D a r d a c ă

603

Citate în limbi străine

a r fi aşa, cheltuielile c a p i t a l i s t u l u i a r fi a c e l e a ş i ca şi î n a i n t e i a r profitul n u a r creşte. De aceea, v a r i a t i o n s i n t h e r a t e of profits şi cele in t h e cost of p r o d u c t i o n of w a g e s m e r g m î n ă în m î n ă şi s î n t i n s e p a r a b i l e . R i c a r d o a r e deci d r e p t a t e a t u n c i cînd p r i n low w a g e s el nu înţelege numai wages care sînt produsul unei cantităţi mici de muncă, ci şi wages produse cu cheltuieli mici, l a b o u r a n d p r e v i o u s profits t o g e t h e r . " (1. c. p . 104.) p . 214 " P r e s u p u n î n d că p r o f i t u l este 50%, seed şi tools t r e b u i e să se d e s c o m p u n ă în p r o d u s u l m u n c i i a 40 de m u n c i t o r i ; căci w a g e s ale a c e s t o r 40 de m u n c i t o r i r e p r e z i n t ă , î m p r e u n ă cu profitul, 60 q r s . " [p. 99.] >p. 224 " e s t e a c u m p r o d u s u l a 10/18 din m u n c a u n u i om şi nimic alt­ ceva" (...) " î n t i m p c e î n a i n t e e r a n e c e s a r ca, p e n t r u p r o d u c e r e a lui a c e a s t ă c a n t i t a t e de m u n c ă s ă se u n e a s c ă cu e x p e n d i t u r e s u b f o r m a of r e i m b u r s e m e n t of profit, a m o u n t i n g to 1/5 m a i m u l t . " [p. 102, 103.] p . 238 " T o a c o u n t r y i n t h e condition of E n g l a n d , t h e i m p o r t a n c e of a foreign m a r k e t m u s t be m e a s u r e d n o t b y t h e q u a n t i t y of finished goods w h i c h i t receives, b u t by t h e q u a n t i t y of t h e e l e m e n t s of r e p r o d u c t i o n w h i c h it r e t u r n s . " (R. Torrens, "A l e t t e r to Sir R. P e e l etc. on the condition of England etc.", 2nd ed., L o n d . 1843, p. 275.) p . 238 "...the v a l u e of cotton fabrics w i l l d e c l i n e in r e l a t i o n e l e m e n t a r y cost of t h e i r p r o d u c t i o n . " [ 1 . c. p . 240.]

to

the

p . 242 " D a c ă p r e ţ u l de cost al w a g e s a r r ă m î n e acelaşi ca î n a i n t e , p r o f i t u r i l e n u a r p u t e a s c a d e (creşte ?). F i e c a r e m u n c i t o r a r p r i m i 1 c u a r t e r de c e r e a l e ; d a r 1 c u a r t e r de c e r e a l e a v e a a t u n c i acelaşi p r e ţ d e p r o d u c ţ i e p e care îl a r e a c u m 1 1/5 c u a r t e r i . P e n t r u ca fiecare m u n c i t o r să p r i m e a s c ă acelaşi p r e ţ de cost, t r e b u i e să p r i m e a s c ă 1 c u a r t e r + 1/5." (1. c. p . 103.) p . 242 " D e aceea, a d m i ţ î n d că m u n c i t o r u l este p l ă t i t cu acelaşi a r t i c o l pe c a r e el 1-a p r o d u s , este e v i d e n t că, d a c ă n u a u i n t e r v e n i t nici u n fel de savings of e x p e n s e î n p r o d u c ţ i a a c e s t u i a r t i c o l , d a c ă m u n c i t o r u l u i îi r e v i n e acelaşi cost of p r o d u c t i o n ca şi î n a i n t e , el t r e b u i e să p r i m e a s c ă a n i n c r e a s e d q u a n t i t y , î n a c e e a ş i r a t i o în c a r e a c r e s c u t f o r ţ a p r o d u c t i v ă a c a p i t a l u l u i . D a r d a c ă ar fi aşa, cheltuielile c a p i t a l i s t u l u i a r fi aceleaşi ca şi î n a i n t e i a r p r o f i t u l n u a r creşte. D e aceea, v a r i a t i o n s i n t h e r a t e of profits şi cele i n t h e cost of p r o d u c t i o n of w a g e s m e r g m î n ă în m î n ă şi s î n t i n s e p a r a b i l e . R i c a r d o a r e deci d r e p t a t e a t u n c i c î n d p r i n l o w w a g e s el n u înţelege n u m a i w a g e s c a r e s î n t p r o d u s u l u n e i c a n t i t ă ţ i mici de m u n c ă , ci şi w a g e s p r o d u s e cu cheltuieli m i c i , l a b o u r a n d p r e v i o u s profits t o g e t h e r . " (1. c. p . 104.) p . 244

" T h e only e x p r e s s i o n of t h e l a w of profits... is, t h a t t h e y d e p e n d u p o n t h e cost of p r o d u c t i o n of w a g e s . " (1. c. p . 104, 105.)

604

Citate In limbi străine

p . 252 "Capital, strictly s p e a k i n g , h a s n o productive power. Singura forţă p r o d u c t i v ă este cea a m u n c i i ; a j u t a t ă d e s i g u r d e tools a n d a c t i n g u p o n m a c h i n e r y . " (1. c. p . 90.) p. 253 "Productive power of capital n u este a l t c e v a decît c a n t i t a t e a d e forţă p r o d u c t i v ă r e a l ă pe c a r e c a p i t a l i s t u l o p o a t e c o m a n d a p r i n i n t e r m e d i u l c a p i t a l u l u i său." (1. c. p. 91.)

Capitolul

douăzeci şi wnu

p. 255 " W h a t e v e r m a y be due to t h e c a p i t a l i s t " (...) " h e oatn only receive t h e surplus labour of t h e l a b o u r e r ; for t h e l a b o u r e r m u s t live." ("The Source and Remedy of the National Difficulties etc. A Letter to Lord John Russell", London 1821, (anonym), 23.) p. 255 "If capital does n o t d e c r e a s e in v a l u e as it i n c r e a s e s in a m o u n t , t h e capitalists w i l l e x a c t from t h e l a b o u r e r s t h e p r o ­ d u c e of e v e r y h o u r ' s l a b o u r b e y o n d w h a t it is possible for t h e l a b o u r e r to s u b s i s t on : a n d h o w e v e r h o r r i d a n d disgusting it m a y seem, t h e capitalist m a y e v e n t u a l l y s p e c u l a t e o n t h e food t h a t r e q u i r e s t h e least l a b o u r to p r o d u c e it, a n d e v e n t u a l l y say t o t h e l a b o u r e r , «You s h a ' n ' t e a t b r e a d , b e c a u s e b a r l e y m e a l is c h e a p e r ; you s h a ' n ' t eat m e a t , b e c a u s e i t is possible to subsist on beet root a n d p o t a t o e s * . A n d to t h i s p o i n t h a v e w e c o m e !" (p. 23, 24.) p. 255 "If t h e l a b o u r e r can be b r o u g h t to feed on p o t a t o e s i n s t e a d of b r e a d , it is i n d i s p u t a b l y t r u e t h a t m o r e c a n b e e x a c t e d from his l a b o u r ; i.e. w h e n h e fed on b r e a d h e w a s obliged to retain for the maintenance of himself and family the labour of Monday and Tuesday, h e will, on p o t a t o e s , r e c e i v e o n l y t h e half of M o n d a y ; a n d t h e remaining half of Monday and the whole of Tuesday a r e a v a i l a b l e e i t h e r for the service of the state or the capitalist." (1. c. p . 26.) p. 256 " I t is a d m i t t e d t h a t t h e i n t e r e s t p a i d to t h e capitalist, w e t h e r i n t h e n a t u r e of r e n t s , i n t e r e s t s of m o n e y , or profits of t r a d e , is p a i d out of t h e labour of others." (p. 23.) p. 256 "Suppose... t h e r e is n o surplus labour, consequently, t h a t c a n be a l l o w e d to a c c u m u l a t e as c a p i t a l . " (p. 4.)

nothing

p. 256 "...the possessors of t h e s u r p l u s p r o d u c e , or c a p i t a l . " (1. c.) p. 256 " T h e n a t u r a l a n d n e c e s s a r y c o n s e q u e n c e tal, is its decreasing v a l u e . " (p. 21, 22.)

of a n i n c r e a s e d

capi­

p . 256 " W h y set o u t b y telling us t h a t no a c c u m u l a t i o n of c a p i t a l will l o w e r profits, b e c a u s e n o t h i n g will l o w e r profits b u t i n ­ creased wages, w h e n i t a p p e a r s t h a t if p o p u l a t i o n does n o t i n c r e a s e w i t h capital, w a g e s w o u l d i n c r e a s e f r o m t h e d i s p r o ­ p o r t i o n b e t w e e n c a p i t a l a n d l a b o u r ; a n d if t h e p o p u l a t i o n does i n c r e a s e , w a g e s w o u l d i n c r e a s e from t h e difficulty of p r o d u ­ cing food." (p. 23.) p. 257 "If it w e r e possible, to c o n t i n u e to i n c r e a s e c a p i t a l a n d k e e p u p t h e v a l u e of capital, w h i c h is p r o v e d b y t h e i n t e r e s t of m o n e y c o n t i n u i n g t h e s a m e , t h e i n t e r e s t to b e p a i d for c a p i -

Citate în limbi străine

605

t a l w o u l d soon e x c e e d t h e w h o l e p r o d u c e of labour... c a p i t a l t e n d s i n m o r e t h a n a r i t h m e t i c a l p r o g r e s s i o n to i n c r e a s e c a p i t a l . I t is a d m i t t e d t h a t t h e interest paid to the capitalists, whether in t h e n a t u r e of r e n t s , interests of m o n e y , or profits of t r a d e , is p a i d o u t of t h e l a b o u r of o t h e r s . C o n s e q u e n t l y , if ' c a p i t a l go on a c c u m u l a t i n g t h e l a b o u r to b e g i v e n for t h e use of c a p i ­ t a l m u s t go on i n c r e a s i n g , i n t e r e s t p a i d for c a p i t a l c o n t i n u i n g t h e s a m e , till all t h e l a b o u r of a l l t h e l a b o u r e r s of t h e society is e n g r o s s e d b y t h e capitalist. B u t this is i m p o s s i b l e to h a p p e n ; for w h a t e v e r m a y be due to t h e capitalist, h e c a n only receive t h e surplus labour of t h e l a b o u r e r ; for t h e l a b o u r e r m u s t l i v e . " (P. 23.) p. 269 " S u p p o s e t h e w h o l e l a b o u r of t h e c o u n t r y to r a i s e j u s t suffi­ c i e n t for t h e s u p p o r t of t h e w h o l e p o p u l a t i o n ; it is e v i d e n t t h e r e is n o s u r p l u s l a b o u r , consequently, n o t h i n g t h a t c a n foe a l l o w e d t o a c c u m u l a t e as c a p i t a l . S u p p o s e t h e w h o l e l a b o u r of t h e c o u n t r y t o r a i s e so m u c h in one y e a r a s w o u l d m a i n t a i n it t w o y e a r s it is e v i d e n t o n e y e a r ' s c o n s u m p t i o n m u s t p e r i s h , o r for o n e y e a r m e n m u s t c e a s e from p r o d u c t i v e l a b o u r . B u t t h e possesors of the surplus produce, or capital, w i l l n e i t h e r m a i n t a i n t h e p o p u l a t i o n t h e following y e a r in idleness, n o r a l l o w t h e p r o d u c e to p e r i s h ; t h e y w i l l e m p l o y t h e m u p o n s o m e t h i n g n o t d i r e c t l y a n d i m m e d i a t e l y p r o d u c t i v e , for i n s t a n c e , i n t h e e r e c t i o n of m a c h i n e r y etc. B u t t h e t h i r d year, t h e w h o l e p o p u l a t i o n m a y a g a i n r e t u r n to p r o d u c t i v e l a b o u r , a n d t h e m a c h i n e r y e r e c t e d i n t h e l a s t y e a r coming n o w in o p e r a t i o n , este clar că p r o d u ­ s u l este m a i m a r e decît î n p r i m u l a n , d e o a r e c e este t h e p r o ­ d u c e of m a c h i n e r y in a d d i t i o n . A c e s t s u r p l u s p r o d u c e cu a t î t m a i m u l t , deci, m u s t p e r i s h o r b e p u t to u s e us before ; a c e a s t ă u s a n c e i n t r ă î n p r o d u c t i v e p o w e r a societăţii p î n ă c î n d mjen m u s t cease from p r o d u c t i v e l a b o u r for a t i m e , or t h e p r o d u c e of t h e i r l a b o u r m u s t p e r i s h . This is t h e p a l p a b l e c o n s e q u e n c e i n t h e s i m p l e s t s t a t e of society." (p. 4, 5.) p . 269 " T h e d e m a n d of o t h e r c o u n t r i e s is l i m i t e d , n o t only b y our p o w e r to p r o d u c e , b u t b y their p o w e r to p r o d u c e . " {...} " F o r d o w h a t y o u will, i n a series of y e a r s t h e w h o l e w o r l d c a n t a k e little m o r e of us, t h a n w e t a k e of t h e w o r l d , so t h a t a l l y o u r foreign t r a d e , of w h i c h t h e r e is so m u c h t a l k i n g , n e v e r did, n e v e r could, n o r n e v e r can, a d d one shilling, or o n e d o i t t o t h e w e a l t h of t h e c o u n t r y , a s for e v e r y b a l e of silk, c h e s t of tea, p i p e of w i n e t h a t e v e r w a s i m p o r t e d , s o m e t h i n g of e q u a l v a l u e w a s e x p o r t e d ; a n d e v e n t h e profits m a d e b y o u r m e r ­ c h a n t s in t h e i r foreign t r a d e a r e p a i d b y t h e c o n s u m e r of t h e r e t u r n goods h e r e . " (p. 17, 18.) p . 270 " F o r e i g n t r a d e is m e r e b a r t e r a n d e x c h a n g e for t h e c o n v e n i e n c e a n d e n j o y m e n t of t h e c a p i t a l i s t : h e h a s n o t a h u n d r e d bodies, n o r a h u n d r e d legs : h e c a n n o t c o n s u m e , i n cloth a n d cotton stockings, a l l t h e cloth a n d cotton stockings t h a t a r e m a n u f a c ­ t u r e d ; t h e r e f o r e t h e y a r e e x c h a n g e d for w i n e s a n d silks ; b u t t h o s e wines and silks represent the surplus labour of our own population, a s m u c h a s t h e cloths a n d cottons, a n d i n t h i s w a y t h e destructive power of the capitalist is increased beyond all

606

Citate în limbi străine bounds : — natur, who a n d to their their power,

b y foreign had put a w i s h e s to or desires."

t r a d e t h e capitalists c o n t r i v e t o o u t w i t 1 000 n a t u r a l limits t o t h e i r e x a c t i o n s , e x a c t ; t h e r e is n o limit n o w , e i t h e r to' (1. c. p. 18.)

p. 270 " I t is the infinite variety of ivants, and of the kinds of c o m m o ­ d i t i e s " {...} "necessary to their gratisfication, which alone r e n ­ d e r s t h e passion for w e a l t h " {...} " i n d e f i n i t e a n d i n s a t i a b l e . " (Wakefield, Ed. . de A. S m i t h , L o n d o n 1835, t. I, p . 64, notă.) p . 271 "Interest paid to t h e capitalists, w h e t h e r i n t h e nature" (...) "of rents, interests of money, or profits of trade." (["The Source and Remedy of the Natural Difficulties...", London 1821], 23.) p. 272 " T h e progress of i n c r e a s i n g c a p i t a l w o u l d , i n e s t a b l i s h e d socie­ ties, be m a r k e d b y t h e d e c r e a s i n g i n t e r e s t of m o n e y , or, w h a t comes to t h e s a m e , t h e deceasing q u a n t i t y of t h e l a b o u r of o t h e r s t h a t w o u l d b e given for its use." (p. 6.) p. 272 " O n a ţ i u n e este cu a d e v ă r a t b o g a t ă a t u n c i cînd n u p l ă t e ş t e d o b î n d a la c a p i t a l ; cînd în loc de 12 o r e s e l u c r e a z ă n u m a i 6 ore. W e a l t h is disposable time, a n d n o t h i n g m o r e . " (p. 6.) p . 276 " T o t e a c h t h a t t h e w e a l t h a n d p o w e r of a n a t i o n d e p e n d o n its capital, is to m a k e i n d u s t r y a n c i l l a r y to riches, to m a k e m e n s u b s e r v i e n t to p r o p e r t y . " (Piercy Ravenstone, M. A. "Thoughts on the Funding System, and its Effects", London 1824, p . 7.) p. 279 " W a n t s " ale săracilor " c o n s t i t u t e his w e a l t h " (ale b o g a ţ i l o r ) . D a c ă toţi a r fi egali n i m e n i n - a r m a i l u c r a p e n t r u altul. T h e necessaries of life w o u l d b e over a b u n d a n t w h i l s its comforts w e r e e n t i e r l y w a n t i n g " (p. 10). " T h e i n d u s t r y w h i c h p r o d u c e s is t h e p a r e n t of p r o p e r t y : t h a t w h i c h a i d s c o n s u m p t i o n is its child." (p. 12). " T h e g r o w t h of p r o p e r t y , t h i s g r e a t e r a b i l i t y to m a i n t a i n idle m e n , a n d u n p r o d u c t i v e i n d u s t r y , t h a t i n poli­ tical e c o n o m y is called c a p i t a l . " (p. 13) " A s t h e d e s t i n a t i o n of p r o p e r t y in e x p e n s e , as w i t h o u t t h a t it is w h o l l y useless to its o w n e r , its existence is i n t i m a t e l y c o n n e c t e d w i t h t h a t [863] of t h e i n d u s t r y of c o n s u m p t i o n . " (1. c.) p. 279 "If each m a n ' s labour were but enough to procure his own food, t h e r e could be no property, a n d n o p a r t of a people's i n d u s t r y could be t u r n e d a w a y to w o r k for t h e w a n t s of t h e i m a g i n a t i o n . " (p. 14, 15.) p. 279 " I n e v e r y stage of society, a s i n c r e a s e d n u m b e r s a n d b e t t e r c o n t r i v a n c e s a d d t o each m a n ' s p o w e r of p r o d u c t i o n , t h e num­ ber of those who labour is gradually diminished... Property g r o w s from t h e i m p r o v e m e n t of t h e m e a n s of p r o d u c t i o n ; i t s sole business is e n c o u r a g e m e n t of idleness. W h e n each m a n ' s l a b o u r is b a r e l y sufficient for his o w n s u b s i s t e n c e , as t h e r e c a n be no p r o p e r t y , t h e r e will be n o idle m a n . W h e n o n e m a n ' s l a b o u r can m a i n t a i n five, t h e r e w i l l be four idle m e n for one e m p l o y e d in p r o d u c t i o n : in n o o t h e r w a y can t h e p r o d u c e b e consumed... t h e object of society is to m a g n i f y t h e idle a t t h e e x p e n s e of t h e i n d u s t r i o u s , to c r e a t e p o w e r out of p l e n t y . " (p. 11.)

607

Citate în limbi străine

p. 280 "In the early stages of society, when men have no artificial assistance to their powers of industry, the proportion of their earnings which can be afforded to rent is exceedingly small : for land has no natural value, it owes all its produce to industry. But every increase of skill adds to the proportion which can be reserved for rent. Acolo unde munca a 9 oameni asigură întreţinerea a 10 oameni numai 1/10 din gross produce poate reveni rentei. Acolo unde munca unui singur om este suficientă pentru întreţinerea a 5 oameni 4/5 will go to rent sjau altor charges of state which can only be provided for out of the surplus produce of industry. Primul caz pare să fi avut loc în Anglia în timpul cuceririi, al doilea acum cînd numai 1/5 lucrează în agricultură." (p. 45, 46). "So true it is that the society turns every improvement but to the increase of idleness." (p. 48.) p. 280 "Războiul împotriva revoluţiei franceze has achieved no higher adventure than the turning a few Jews into gentlemen, and a few blockheads into political economists." (p. 66, 67). "Este un avantaj al debt system deşi el jefuieşte a large portion of their property of the ancient gentry of the land, to tranfer it to these new fangled hidalgos as a reward for their skill in the arts of fraud and peculation... If it encourage fraud and meanness ; if it clothe quackery and pretension in the gard of wisdom ; if it turn a whole people in a nation of jobbers... if it break down all the prejudicies of rank and birth to render money the only distinction among men... it destroys the per­ petuity of property." (p. 51, 52.) p. 284 "Productive capital and skilled labour are [deci! one. Capital and labouring polpulation are precisely synonymous." [Hodgskin "Labour

defended

against

the claims

of capital...",

London 1825,

p. 33.] p. 284 «e vera ricchezza... l'Uomo...»- (Galiani, Parte moderna, t. Ill, p. 229.)

«Della

Monetae,

CustodL

p. 285 "Capital is a sort of cabbalistic ivord, like church or state, o r any other of those general terms which are invented by those who fleece the rest of mankind to conceal the hand that sheares them." ( " L a b o u r defended...",

p. 17.)

p. 294 "Dar the effects attributed to a stock of commodities, under the name of circulating canital, are caused by coexisting labour.'*. (p. 9.) p. 294 "Do all the capitalists of Europe possess at this moment one week's food and clothing for all the labourers they employ ? Let us first examine the question as to food. One portion of the food of the people is bread, which is never prepared till within a few hours of the time when it is eaten... The produce of the baker, cannot be stored up. In no case can the mate­ rial of bread, whether it exist as corn of flour, be p r e s e r v e d toithout continual labour. Convingerea muncitorului care lucrea­ ză pentru cotton spinner, that he will obtain bread when herequires it, and his master's conviction that the money he pays him will enable him to obtain it, arise simple from thefact that the bread has always been obtained when required."" (1. c. p. 10.)

608

Citate în limbi străine

p . 295 " A n o t h e r a r t i c l e o r t h e l a b o u r e r ' s food is m i l k , a n d m i l k i s m a n u f a c t u r e d . . . t w i c e a day. If it b e s a i d t h a t t h e c a t t l e to s u p p l y it a r e a l r e a d y t h e r e ; w h y t h e a n s w e r is, t h e y r e q u i r e constant attention and constant labour, and their food, through the greater part of the year, is of daily growth. T h e fields i n w h i c h t h e y p a s t u r e , r e q u i r e t h e h a n d of m a n . L a fel este cazul cu m e a t ; it c a n n o t b e stored up, for it begins i n s t a n t l y d o d e t e r i o r a t e a f t e r it is b r o u g h t to m a r k e t . " (p. 1C.) p. 295 "...only a v e r y small stock is ever g e n e r a l c o n s u m p t i o n . " (p. 11.)

prepared,

compared

to

the

;p. 295 "Mill s p u n e pe b u n ă d r e p t a t e : « w h a t is a n n u a l l y p r o d u c e d is a n n u a l l y c o n s u m e d * , so t h a t , i n fact, to enable men to carry on all those operations which extend beyond a year, t h e r e c a n n o t be any stock of commodities stored up. T h o s e w h o u n d e r t a k e t h e m m u s t rely, t h e r e f o r e , n o t on any commodities already created, b u t t h a t o t h e r m e n w i l l l a b o u r a n d p r o d u c e w h a t t h e y a r e to subsist on till t h e i r o w n p r o d u c t a r e c o m p l e t e d . T h u s , s h o u l d t h e l a b o u r e r a d m i t t h a t s o m e a c c u m u l a t i o n of c i r c u l a ­ t i n g capital is n e c e s s a r y for o p e r a t i o n s t e r m i n a t e d w i t h i n t h e year... it is plain, t h a t in all o p e r a t i o n s w h i c h e x t e n d b e y o n d a year, t h e l a b o u r e r does not, a n d h e c a n n o t , r e l y o n accu­ mulated capital." (1. c. p. 12.) p . 295 "If w e duly consider t h e n u m b e r a n d i m p o r t a n c e of t h o s e wealthproducing operation which are not completed within the year, a n d t h e n u m b e r l e s s p r o d u c t s of daily l a b o u r , n e c e s s a r y to s u b s i s t e n c e , w h i c h a r e c o n s u m e d as soon as p r o d u c e d , w e s h a l l b e sensible t h a t the success and "productive power of every different species of labour is at all times more dependant on the co-existing productive labour of other men than on any a c c u m u l a t i n g of c i r c u l a t i n g capital." (p. 13.) p . 295 " I t is by t h e command t h e c a p i t a l i s t possesses over the labour of some men, n o t b y his possessing a stock of commodities, t h a t it is enabled to s u p p o r t a n d c o n s e q u e n t l y e m p l o y other labourers." p . 295 " T h e only t h i n g w h i c h can be said to be s t o r e d u p or p r e v i o u s l y p r e p e r e d , is t h e skill of the labourer." (p. 12.) ;p. 295 " A l l t h e effects u s u a l l y a t t r i b u t e d to a c c u m u l a t i o n of c i r c u ­ l a t i n g capital a r e d e r i v e d from the accumulation and storing up of skilled labour, a n d t h i s m o s t i m p o r t a n t o p e r a t i o n is p e r ­ f o r m e d a s far a s t h e g r e a t m a s s of t h e l a b o u r e r s is c o n c e r n e d w i t h o u t any circulating capital whatever." (p. 13.) p . 295 " T h e n u m b e r of l a b o u r e r s m u s t a t a l l t i m e s d e p e n d ©n t h e quantity of circulating capital; or, as I s h o u l d say, on t h e q u a n t i t y of t h e products of co-existing labour w h i c h l a b o u r e r s a r e a l l o w e d to consume..." (p. 20.) %>. 295 " C i r c u l a t i n g capital... is c r e a t e d only for c o n s u m p t i o n ; w h i l e fixed capital... is m a d e , n o t to be c o n s u m e d , b u t t o a i d t h e l a b o u r e r in p r o d u c i n g t h o s e t h i n g s w h i c h a r e t o b e c o n s u ­ m e d . " (p. 19.)

Citate în limbi străine

609

p. 312 " I t is b y t h e c o m m a n d t h e c a p i t a l i s t possesses o v e r t h e labour of some men, n o t b y his possessing a s t o c k of c o m m o d i t i e s , t h a t h e is e n a b l e d t o support and consequently employ other l a b o u r e r s . " (p. 14.) p . 313 " A l l t h e effects u s u a l l y a t t r i b u t e d t o a c c u m u l a t i o n of c i r c u l a ­ t i n g c a p i t a l d e r i v e d from t h e accumulation and storing up of skilled labour a n d t h i s m o s t i m p o r t a n t o p e r a t i o n is p e r f o r m e d , a s far as t h e g r e a t m a s s of t h e l a b o u r e r s is c o n c e r n e d , w i t h o u t a n y c i r c u l a t i n g c a p i t a l w h a t e v e r . " (p. 13.) p . 314 " T h e n u m b e r of l a b o u r e r s m u s t a t all t i m e s d e p e n d on t h e quantity of circulating capital; or, as I s h o u l d say, o n t h e quantity of the products of co-existing labour, which labourers a r e allowed to consume..." (p. 20.) p . 315 «WaZ couvrir, fortifier ; vallo valeo; vallus c o u v r e e t fortifie, valor est la force elle-meme»-. H e n c e valeur, value. "Compară cu W a l g e r m a n i c e : Walle, walte, Anglian wall, wield." [Chavee, «Essai d'etymologie p h i l o s o p h i q u e » , B r u x e l l e s 1844, p . 70.] p . 315 " A l l i n s t r u m e n t s a n d m a c h i n e s a r e t h e p r o d u c e of l a b o u r . " ([Hodgskin, "Labour defended...,] p . 14). " A s long as t h e y a r e m e r e l y t h e r e s u l t of previous l a b o u r , a n d a r e n o t a p p l i e d to t h e i r r e s p e c t i v e uses b y l a b o u r e r s , t h e y do n o t r e p a y t h e e x p e n s e of m a r k i n g them... m o s t of t h e m d i m i n i s h i n v a l u e from b e i n g kept... Fixed capital does not derive its utility from previous, but present labour; a n d does n o t bring its owner a profit b e c a u s e it h a s b e e n s t o r e d up, b u t b e c a u s e it is a means of obtaining command over labour." (p. 14, 15.) p. 316 " A f t e r a n y i n s t r u m e n t s h a v e b e e n m a d e , w h a t do they effect ? N o t h i n g . O n t h e c o n t r a r y , t h e y b e g i n t o r u s t or d e c a y unless u s e d or a p p l i e d b y l a b o u r . " (p. 15). " W h e t h e r a n i n s t r u m e n t s h a l l be r e g a r d e d as p r o d u c t i v e c a p i t a l o r not, d e p e n d s e n t i r e l y o n its being used, or not, b y s o m e p r o d u c t i v e l a b o u r e r . " (p. 15, 16.) p . 316 " O n e easily c o m p r e h e n d s why... t h e r o a d - m a k e r s h o u l d r e c e i v e s o m e of t h e .benefits, a c c r u i n g only t h e r o a d u s e r ; b u t I do n o t c o m p r e h e n d why all these benefits should go to the road itself, a n d be appropriated b y a s e t of p e r s o n s w h o n e i t h e r m a k e n o r use it, u n d e r t h e n a m e of profit for t h e i r c a p i t a l . " (P. 16.) p . 316 " T h e v a s t utility of t h e s t e a m - e n g i n e does n o t d e p e n d o n s t o r e d u p i r o n a n d wood, b u t on t h e practical and living knowledge of the powers of nature w h i c h e n a b l e s s o m e m e n t o c o n s t r u c t it, a n d o t h e r s to g u i d e it." (p. 17.) p . 316 " W i t h o u t k n o w l e d g e t h e y " (the m a c h i n e s ) " c o u l d n o t b e i n v e n ­ ted, w i t h o u t m a n u a l skill a n d d e x t e r i t y t h e y could n o t b e m a d e , a n d w i t h o u t skill a n d l a b o u r t h e y could n o t b e p r o d u c t i v e l y used. B u t t h e r e is n o t h i n g t h a n t h e k n o w l e d g e , skill, a n d . l a b o u r r e q u i r e d , o n w h i c h t h e capitalist c a n f o u n d a c l a i m t o a n y s h a r e of t h e p r o d u c e . " (p. 18.)

610

Citate în limbi străine

p. 316 "After h e " (man) " h a s inherited the knowledge of several gene­ rations, and when he lives congregated into great masses, he is e n a b l e d b y his m e n t a l faculties to c o m p l e t e t h e w o r k of n a t u r e . " (1. c.) p . 316 " I t is not t h e quantity b u t t h e quality of t h e fixed c a p i t a l o n w h i c h t h e p r o d u c t i v e i n d u s t r y of a c o u n t r y depends... fixed c a p i t a l as a m e a n s of n o u r i s h i n g a n d s u p p o r t i n g m e n , d e p e n d s for its efficiency, a l t o g e t h e r on t h e skill of t h e l a b o u r e r , a n d consequently t h e p r o d u c t i v e i n d u s t r y of a c o u n t r y , a s f a r a s fixed capital is concerned, is i n proportion to the knowledge and skill of the people." (p. 19, 20.) p. 316 " A m e r e glance m u s t satisfy e v e r y m i n d t h a t simple profit does not d e c r e a s e b u t i n c r e a s e i n t h e p r o g r e s s of society — i.e., t h e s a m e q u a n t i t y of l a b o u r w h i c h a t a n y f o r m e r p e r i o d p r o d u c e d 100 qrs. of w h e a t , a n d 100 s t e a m e n g i n e s , w i l l n o w p r o d u c e s o m e w h a t more... I n fact, also, w e find t h a t a m u c h g r e a t e r n u m b e r of p e r s o n e s n o w live i n o p u l e n c e on p r o f i t in this c o u n t r y t h a n f o r m e r l y . I t is clear, h o w e v e r , t h a t no labour, no productive power, n o i n g e n u i t y , a n d n o a r t , can answer the overwhelming demands of compound interest. But all saving is made from the revenue of the capitalist" (deci d i n s i m p l u l profit), "so t h a t a c t u a l l y t h e s e d e m a n d s a r e c o n s t a n t l y m a d e , a n d a s c o n s t a n t l y t h e p r o d u c t i v e p o w e r of l a b o u r refuses to satisfy t h e m . A sort of b a l a n c e is t h e r e f o r e , c o n s t a n t l y s t r u c k . " (p. 23.) p. 320-321 " N o labour, n o p r o d u c t i v e p o w e r , n o i n g e n u i t y , a n d n o a r t , can a n s w e r t h e o v e r w h e l m i n g d e m a n d s of c o m p o u n d i n t e r e s t . B u t all saving is m a d e from t h e r e v e n u e of t h e c a p i t a l i s t " (deci din s i m p l u l profit), "so t h a t a c t u a l l y t h e s e d e m a n d s a r e con­ s t a n t l y m a d e , . a n d as c o n s t a n t l y t h e p r o d u c t i v e p o w e r of l a b o u r refuses to satisfy t h e m . A s o r t of b a l a n c e is, t h e r e f o r e , con­ s t a n t l y struck." (1. c , p . 23.) p . 325 " I t is v e r y m a t e r i a l , w i t h r e f e r e n c e to labour, w h e t h e r you dis­ t r i b u t e t h e m " (goods, m ă r f u r i ) "so as to i n d u c e a greater supply of labour or a less : w h e t h e r you d i s t r i b u t e t h e m w h e r e t h e y w i l l be conditions of l a b o u r , o e r w h e r e t h e y w i l l be o p p o r t u n i t i e s for idleness." ("An I n q u i r y i n t o t h o s e P r i n c i p l e s , r e s p e c t i n g t h e N a t u r e of D e m a n d etc.", L o n d o n 1821, p . 57). " T h a t i n c r e a s e d s u p p l y of l a b o u r is p r o m o t e d by t h e i n c r e a s e d numbers of m a n k i n d " , (1. c. p. 58.) " T h e n o t b e i n g a b l e t o command so much labour a s before, too, is only i m p o r t a n t w h e r e t h e l a b o u r w o u l d p r o d u c e no m o r e t h a n before. If l a b o u r h a s b e e n r e n d e r e d m o r e p r o d u c t i v e , p r o d u c t i o n w i l l n o t be c h e c k e d , t h o u g h t h e existing mass of commodities should command less labour than before." (1. c. p. 60.) p . 325-326 " T h e a u t h o r of «Essay o n t h e A p p l i c a t i o n of C a p i t a l to L a n d * says, t h a t m o r e will b e g i v e n for l a b o u r w h e n t h e r e is m o s t i n c r e a s e of stock, a n d that... w i l l b e w h e n t h e profits on stock is highest. « T h e g r e a t e r t h e profits of stock», h e a d d s , « t h e h i g h e r will be t h e w a g e s of l a b o u r » . T h e f a u l t of this is, t h a t a w o r d o r t w o is left out. « T h e g r e a t e r have been t h e profits of stock»..., « t h e h i g h e r will be t h e w a g e s of labour*... T h e high profits a n d t h e h i g h w a g e s a r e n o t simultaneous ; they

Citate în limbi străine

611

d o n o t occur in t h e s a m e bargain; the one counteracts the other, a n d r e d u c e s it to a level. I t m i g h t as w e l l be a r g u e d , « t h e s u p p l y of a c o m m o d i t y is m o s t r a p i d w h e n t h e p r i c e is highest, t h e r e f o r e , l a r g e s u p p l y a n d high p r i c e go t o g e t h e r * . I t is a m i x i n g u p of c a u s e a n d effect." (1. c. p . 100, 101.) p. 328-329 " I n p r e t e n d i n g to s t a v e off t h e e x p e n s e s of t h e p r e s e n t h o u r to a f u t u r e day, in c o n t e n d i n g t h a t you c a n b u r t h e n p o s t e r i t y to s u p p l y t h e w a n t s of t h e e x i s t i n g g e n e r a t i o n , ei a f i r m ă a b s u r ­ d i t a t e a , t h a t you can c o n s u m e w h a t does not y e t exist, t h a t you c a n feed on p r o v i s i o n s before t h e i r seed h a v e b e e n s o w n in t h e e a r t h . " (R[avenstone], 1. c. p . 8). " A l l t h e w i s d o m of o u r s t a t e s m e n w i l l h a v e e n d e d in a g r e a t t r a n s f e r of p r o p e r t y from one class of p e r s o n s to a n o t h e r , i n c r e a t i n g a n e n o r m o u s fund for t h e r e w a r d of jobs a n d p e c u l a t i o n . " (1. c. p . 9.) p . 331-332 "...an i n c r e a s e of d e m a n d for n e c e s s a r i e s , in p r o p o r t i o n t o t h a t for superfluities, as c o m p a r e d w i t h w h a t w o u l d h a v e b e e n t h e p r o p o r t i o n b e t w e e n t h o s e t w o s o r t s of d e m a n d , if h e h a d e x e r t e d t h a t c o m m a n d to p r o c u r e t h i n g s for his o w n c o n s u m p ­ tion." (...) " N e c e s s a r i e s w i l l t h e r e b y e x c h a n g e for m o r e of t h i n g s in general... A n d , in p a r t , a t least, t h e s e n e c e s s a r i e s w i l l be food." ("An Inquiry into those Principles' etc., p. 22.) p . 332 " A t all e v e n t s , t h e n , t h e i n c r e a s e d p r i c e of c o r n w a s n o t t h e original cause of t h a t rise of w a g e s w h i c h m a d e profits fall, b u t on t h e c o n t r a r y , t h e rise of w a g e s w a s t h e c a u s e of t h e i n c r e a s e d p r i c e of corn a t first, a n d t h e n a t u r e of land, y i e l d i n g less a n d less p r o p o r t i o n a l r e t u r n s to i n c r e a s e d tillage, m a d e p a r t of t h a t i n c r e a s e of p r i c e permanent, p r e v e n t e d a c o m p l e t e reaction from t a k i n g p l a c e t h r o u g h t h e p r i n c i p l e of p o p u l a t i o n . " (1. c. p. 23.) p. 332-222 " A l m o s t e v e r y p r o d u c t of a r t a n d skill is t h e result of joint and combined labour." (...) "So d e p e n d e n t is m a n on m a n , a n d so m u c h does this d e p e n d e n c e increase as society a d v a n c e s , t h a t h a r d l y a n y l a b o u r of a n y single individual... is of t h e least v a l u e b u t as f o r m i n g a p a r t of t h e g r e a t social t a s k . " (...) " . . . W h e r e v e r t h e division of l a b o u r is i n t r o d u c e d t h e j u d g m e n t of o t h e r m e n i n t e r v e n e s before t h e l a b o u r e r c a n r e a l i s e his e a r n i n g s , a n d t h e r e is n o longer a n y t h i n g w h i c h w e can call t h e m a t e r i a l r e w a r d of i n d i v i d u a l l a b o u r . E a c h l a b o u r e r p r o d u ­ ces only s o m e p a r t of a w h o l e , a n d e a c h p a r t , h a v i n g n o v a l u e or utility of itself, t h e r e is n o t h i n g o n w h i c h t h e l a b o u r e r can seize, a n d say, «this is m y p r o d u c t , t h i s I w i l l k e e p t o myself*. B e t w e e n t h e c o m m e n c e m e n t of a n y j o i n t o p e r a t i o n , s u c h as t h a t of m a k i n g cloth, a n d t h e division of its p r o d u c t a m o n g t h e diffe­ r e n t p e r s o n s w h o s e c o m b i n e d e x e r t i o n s h a v e p r o d u c e d it, t h e j u d g m e n t of m e n m u s t i n t e r v e n e s e v e r a l t i m e s , a n d t h e q u e s t i o n is, h o w m u c h of this j o i n t p r o d u c t s h o u l d go to e a c h of t h e i n d i v i d u a l s w h o s e u n i t e d l a b o u r p r o d u c e d it ?"([Hodgskin], "La­ bour defended etc.", p. 25.) p . 333 " I k n o w n o w a y of deciding this [890] b u t by l e a v i n g it to b e s e t t l e d b y t h e u n f e t t e r e d j u d g m e n t of t h e l a b o u r e r s t h e m s e l v e s . " (1. c.) p. 333 " I m u s t a d d , t h a t it is doubtful w h e t h e r o n e species of l a b o u r is m o r e v a l u a b l e t h a n a n o t h e r ; c e r t a i n l y it is n o t m o r e n e c e ­ s s a r y . " (p. 26.)

612

Citate în limbi străine

p . 333 " M a s t e r s a r e labourers as well as their journeymen. In this c h a r a c t e r t h e i r i n t e r e s t is p r e c i s e l y t h e s a m e as t h a t of t h e i r m e n . B u t t h e y a r e also e i t h e r capitalists or t h e a g e n t s of t h e capitalist, a n d this r e s p e c t t h e i r i n t e r e s t is d e c i d e d l y o p p o s e d t o t h e i n t e r e s t of t h e i r w o r k m e n . " (1. c. p . 27.) p . 333 " T h e w i d e s p r e a d of e d u c a t i o n a m o n g t h e j o u r n e y m e n m e c h a n i c s of t h i s country, d i m i n i s h e s daily t h e v a l u e of t h e l a b o u r a n d skill of almost a l l m a s t e r s a n d e m p l o y e r s , b y i n c r e a s i n g t h e n u m ­ b e r s of persons w h o possess t h e i r p e c u l i a r k n o w l e d g e . " (p. 30.) p . 333 " T h e capitalist is t h e o p p r e s s i v e m i d d l e m a n b e t w e e n t h e r e n t l a b o u r e r s . " D a c ă e s t e e x c l u s d e aici " i t is p l a i n t h a t o r t h e power to employ labour, a n d co-existing labour a r e a n d productive capital a n d skilled labour a r e also one; s e q u e n t l y capital a n d a l a b o u r i n g p o p u l a t i o n a r e p r e c i s e l y n y m o u s . I n t h e s y s t e m of n a t u r e , m o u t h s a r e u n i t e d w i t h a n d w i t h intelligence." (p. 33.) p . 334 " E a s y l a b o u r is o n l y transmitted skill." (Th. Political Economy...", London 1827, p . 48.)

Hodgskin,

diffe­ capital, one ; con­ syno­ hands

"Popular

p . 334-335 " î n t r u c î t t o a t e a v a n t a j e l e ce d e c u r g d i n d i v i z i u n e a m u n c i i s î n t n a t u r a l l y c e n t r e in, a n d belong to t h e l a b o u r e r s , if t h e y a r e d e p r i v e d of t h e m şi i n t h e p r o g r e s s of society s e î m b o g ă ţ e s c n u m a i cei c a r e b y t h e i r i m p r o v e d skill w h o n e v e r l a b o u r , — t h i s m u s t a r i s e from u n j u s t a p p r o p r i a t i o n ; f r o m u s u r p a t i o n a n d p l u n d e r in t h e p a r t y e n r i c h e d , şi d i n c o n s e n t i n g s u m i s s i o n i n t h e p a r t y i m p o v e r i s h e d . " (p. 108, 109). " M u n c i t o r i i s e î n m u l ţ e s c în orice caz p r e a r e p e d e d a c ă t h a t m u l t i p l i c a t i o n is o n l y c o m ­ p a r e d w i t h t h e w a n t of t h e capitalist for t h e i r services." (1. c. p . 120.) p . 335 " M a l t h u s p o i n t s o u t t h e effects w h i c h a n i n c r e a s e i n t h e num­ ber of labourers h a s in l e s s e n i n g t h e s h a r e w h i c h e a c h one receives of t h e a n n u a l p r o d u c e , — t h e p o r t i o n of t h a t distribu­ ted a m o n g s t t h e m being a definite a n d d e t e r m i n a t e q u a n t i t y , n o t r e g u l a t e d i n a n y degree b y w h a t t h e y a n n u a l l y c r e a t e . " (1. c. p . 126.) p . 335 " L a b o u r , t h e e x c l u s i v e s t a n d a r d of c r e a t o r of all w e a l t h , no commodity."

value",

dar

"labour,

the

p . 335 " A s a m a n can dispose of s m a l l p o r t i o n s of p r o d u c e t h a t is c o r r u p t i b l e , for w h a t is i n c o r r u p t i b l e , h e is u n d e r n o t e m p t a ­ t i o n to t h r o w it a w a y ; a n d t h u s t h e u s e of m o n e y adds, t o w e a l t h , b y p r e v e n t i n g w a s t e . " (p. 197.) p . 335 " P r i n c i p a l u l a v a n t a j a l r e t a i l t r a d e : d e o a r e c e q u a n t i t y î n m ă r f u r i l e sînt cel m a i b i n e p r o d u s e n u este şi a c e e a î n ele s î n t cel m a i b i n e r e p a r t i z a t e . " (1. c. p . 146.)

care care

p . 335 " B o t h t h e t h e o r y r e l a t i v e to capital, a n d t h e p r a c t i c e of s t o p ­ ping labour a t that point where it can produce, in addition to t h e s u b s i s t e n c e of t h e l a b o u r e r , a profit for t h e capitalist, s e e m opposed t o t h e n a t u r a l l a w s w h i c h r e g u l a t e p r o d u c t i o n . " (p. 238). p . 335-336 " S e consideră, de e x e m p l u , că c a p i t a l u l fix r e p r e z i n t ă poziţia cea m a i a v a n t a j o a s ă p e n t r u i d e a of c a p i t a l a i d i n g p r o d u c t i o n t h r e e classes p e n t r u d i f e r e n ţ i e r e a î m p r e j u r ă r i l o r î n c a r e a c u ­ m u l a r e a este foarte diferită de c a p i t a l .

Citate în limbi străine

613

1. A t u n c i c î n d m a d e a n d u s e d b y t h e s a m e p e r s o n s . E s t e de la sine î n ţ e l e s ; e v e r y a c c u m u l a t i o n in his possession of t h e i n s t r u m e n t s h e m a k e s a n d uses, facilitates his l a b o u r . T h e l i m i t ale u n e i a s e m e n e a accumulation este the power of the labourer to make and use the instrument in question. 2. W h e n m a d e a n d u s e d b y different p e r s o n s , w h o s h a r e b e t w e e n t h e m i n j u s t p r o p o r t i o n t h e p r o d u c e of t h e i r c o m b i n e d l a b o u r . U n m u n c i t o r p r o d u c e i a r a l t u l foloseşte c a p i t a l u l ; t h e y divide the commodity in proportion as each has contributed b y his l a b o u r to p r o d u c e it... I should r a t h e r e x p r e s s t h i s fact, h o w e v e r , b y s a y i n g , t h a t a p a r t of t h e society b e i n g e m p l o y e d i n m a k i n g i n s t r u m e n t s , w h i l e a n o t h e r p a r t uses t h e m , is a branch of division of labour w h i c h aids p r o d u c t i v e p o w e r a n d a d d s t o t h e g e n e r a l w e a l t h . A s long as t h e p r o d u c e of t h e t w o classes of l a b o u r e r s is d i v i d e d b e t w e e n t h e m , t h e a c c u m u l a t i o n a n d i n c r e a s e of s u c h i n s t r u m e n t s a s t h e y c a n m a k e a n d use, is a s beneficial as if t h e y w e r e m a d e a n d u s e d b y o n e p e r s o n . 3. A t u n c i c î n d este o w n e d by a class of p e r s o n s w h o n e i t h e r m a k e o r u s e it. T h e c a p i t a l i s t b e i n g t h e m e r e owner of t h e i n s t r u m e n t s , is not, a s such, a l a b o u r e r . H e i n n o m a n n e r assists p r o d u c t i o n s . " {...} " H e acquir e s poses si on of t h e p r o d u c e of o n e l a b o u r e r , w h i c h h e m a k e s o v e r t o a n o t h e r , e i t h e r for a t i m e , ca l a m o s t k i n d s of fixed c a p i t a l , o r for ever, as i t is t h e case w i t h w a g e s , — w h e n e v e r h e t h i n k s it c a n be u s e d or c o n s u m e d for his a d v a n t a g e . H e n e v e r does a l l o w t h e p r o d u c e of o n e l a b o u r e r , w h e n it c o m e s i n t o his possession, to b e e i t h e r u s e d or c o n s u m e d b y a n o t h e r , unless i t is for his benefit. H e e m p l o y s or l e n d s his p r o p e r t y to share the produce, or n a t u r a l r e v e n u e , of labourers ; a n d e v e r y accumulation of such property i n his h a n d s is a mere extension of his power over the produce of labour, a n d r e t a r d s t h e p r o g r e s s of n a t i o n a l w e a l t h . T h i s a t p r e s e n t t h e case... W h e n t h e capitalist, b e i n g t h e o w n e r of a l l t h e p r o d u c e , w i l l a l o w l a b o u r e r s n e i t h e r to m a k e n o r u s e i n s t r u m e n t s , u n l e s s he o b t a i n s a profit o v e r a n d a b o v e t h e s u b s i s t e n c e of t h e l a b o u r e r , it is p l a i n t h a t b o u n d s a r e set t o p r o d u c t i v e l a b o u r m u c h w i t h i n w h a t n a t u r e p r e s c r i b e s . I n pro­ portion as capital in the hands of a third party is accumulated, so the whole amount of profit required by the capitalist increa­ ses, a n d so t h e r e a r i s e s a n artificial c h e c k t o p r o d u c t i o n a n d population... I n t h e p r e s e n t s t a t e of society, t h e l a b o u r e r s b e i n g in n o case t h e o w n e r s of capital, every accumulation of it adds to the amount of profit demanded from them, a n d e x t i n g u i s h e s a l l t h a t l a b o u r w h i c h w o u l d only p r o c u r e t h e l a b o u r e r his c o n f o r t a b l e subsistence... w h e n i t is a d m i t t e d t h a t l a b o u r p r o d u c e s a l l t h i n g s , e v e n capital, it is nonsense to attribute productive power to the instruments labour makes and uses... wages f a c i l a t e n o t p r o d u c t i o n , l i k e i n s t r u m e n t s . Labour, not capital, pays all wages." [1. c. p . 243-247.] p. 336 " M a j o r i t a t e a advances a l e capitalists c o n s t a u d i n promises to pay... D e s c o p e r i r e a şi folosirea b a n i l o r de h î r t i e a d e z v ă l u i t f a p t u l că c a p i t a l u l n u este n i c i d e c u m something saved. Atîta t i m p cît capitalistul, p e n t r u a-şi r e a l i z a a sa w e a l t h s a u p e n t r u

614

Citate în limbi străine a c o m a n d a o t h e r people's l a b o u r , t r e b u i e să p o s e d e a n a c t u a l a c c u m u l a t i o n of precious m e t a l s or c o m m o d i t i e s , se p o a t e a d m i t e că a c c u m u l a t i o n of capital este r e z u l t a t u l of a n a c t u a l s a v i n g , şi că de el d e p i n d e p r o g r e s u l societăţii. D a r de î n d a t ă ce s-au descoperit b a n i i de h î r t i e şi h î r t i i l e de v a l o a r e , c î n d cel ce n u p o s e d a nimic a l t c e v a decît such a piece of p a r c h e m e n t r e c e i v e d a n a n n u a l r e v e n u e i n pieces of p a p e r , cu c a r e o b ţ i n e a t o t c e e r a n e c e s a r p e n t r u p r o p r i a sa folosinţă s a u c o n s u m , a n d n o t giving a w a y all t h e pieces of p a p e r , w a s riches a t t h e e n d of t h e y e a r t h a n a t t h e b e g i n n i n g , or w a s e n t i l t e d n e x t y e a r t o r e c i v e a still g r e a t e r n u m b e r of pieces of p a p e r , o b t a i n i n g a still g r e a t e r c o m m a n d o v e r t h e p r o d u c e of l a b o u r , a d e v e n i t e v i d e n t că c a p i t a l u l n u este ceva economisit, i a r i n d i v i d u a l c a p i ­ talist n u se î m b o g ă ţ e ş t e p r i n a n a c t u a l a n d m a t e r i a l s a v i n g , ci doing s o m e t h i n g w h i c h e n a b l e d him... to o b t a i n m o r e of t h e p r o d u c e of o t h e r people's labour... The master manufacturer has either money or paper with w h i c h h e p a y s w a g e s ; t h o s e w a g e s his l a b o u r e r e x c h a n g e s for t h e p r o d u c e of o t h e r l a b o u r e r s , w h o w i l l n o t k e e p t h e w a g e s , w h e t h e r m o n e y or p a p e r ; a n d i ţ is r e t u r n e d t o t h e m a n u f a c ­ t u r e r , w h o gives in e x c h a n g e for it t h e cloth w h i c h his o w n l a b o u r e r s h a v e m a d e . W i t h it h e a g a i n p a y s w a g e s , a n d t h e m o n e y o r p a p e r a g a i n goes t h e s a m e round... To his p r o p e r t y (a capitalistului) îi este a t r i b u i t " m e r e l y , w h e t h e r he e m p l o y it to pay wages, or w h e t h e r it consist in useful i n s t r u m e n t s , all t h a t v a s t assistance, which kowledge and skill, when realized in machnery, g u c e to labour... T h e u n i t e d l a b o u r s of t h e m i n e r , t h e smelter, t h e s m i t h , t h e e n g i n e e r , t h e stocker, a n d of t h e n u m b e r l e s s o t h e r p e r s o n s , a n d n o t t h e lifeles m a c h i n e s , p e r f o r m w h a t e v e r is done b y steamengines... By the common mode of speaking, the productive power of this skill is attributed to its visible products, t h e i n s t r u m e n t s , the mere owners of w h i c h , w h o n e i t h e r m a k e n o r u s e t h e m , i m a ­ g i n e t h e m s e l v e s to be v e r y p r o d u c t i v e p e r s o n s . " (p. 248—251.)

p. 337 " P e m ă s u r ă ce p o p u l a ţ i a creşte, b o t h i n c r e a s e d p r o d u c t i o n a n d c o n s u m p t i o n t a k e place, w h i c h is a l l t h a t is e v e r m e a n t b y t h e t e r m s a c c u m u l a t i o n o r i n c r e a s e of n a t i o n a l w e a l t h . " (1. c , p. 257.) p. 337-338 " A t p r e s e n t , a l l t h e w e a l t h of society goes first i n t o t h e possession of t h e capitalist, a n d e v e n m o s t of t h e l a n d h a s b e e n p u r c h a s e d by h i m ; he pays t h e l a n d o w n e r his r e n t , t h e l a b o u r e r his w a g e s , t h e t a x a n d t h e t i t h e g a t h e r e s t h e i r c l a i m s , a n d keeps a large, indeed the largest, and a continually augmanting share, of the a n n u a l p r o d u c e of labour for himself. The c a p i t a l i s t m a y n o w be said to b e t h e first owner of a l l t h e w e a l t h of t h e c o m m u n i t y ; t h o u g h n o l a w h a s c o n f e r r e d o n h i m t h e r i g h t to this p r o p e r t y . " ([Hodgskin], "The Natural and Arti­ ficial Right of Property Contrasted", London 1832, p. 98.) p. 338 " T h i s c h a n g e has b e e n effected by the taking of interest on capital, a n d b y t h e process of c o m p o u n d i n t e r e s t ; a n d it is not a little curious, t h a t all t h e l a w g i v e r s of E u r o p e e n d e a v o u r e d to prevent this by statutes, vie. s t a t u t e s a g a i n s t u s u r y . " (1. c , p. 98, notă.)

615

Citate în limbi străine

p . 338 " T h e p o w e r of t h e capitalist over all t h e w e a l t h of t h e c o u n t r y , is a complete change in the right of property, and by which l a w , or series of l a w s , w a s it effected ?" (1. c. p . 99.) p . 340 " î n condiţiile s i s t e m u l u i a c t u a l , d a c ă m u n c i t o r u l d o r e ş t e să se î m b o g ă ţ e a s c ă , el n u t r e b u i e să s c h i m b e p r o p r i a sa m u n c ă , ci t r e b u i e să d e v i n ă capitalist s a u să s c h i m b e t h e l a b o u r of o t h e r people ; şi astfel, jefuind p e alţii în acelaşi m o d î n c a r e a fost jefuit el, p r i n u n e q u a l e x c h a n g e s , a j u n g e să a i b ă cîştiguri m a r i from t h e s m a l l losses of o t h e r people." (Bray (J. F.), "Labour's Wrangs and Labour's Remedy etc.", Leeds 1839, p . 57.)

Capitolul

douăzeci

şi doi

p. 344 ... " t h e t r a n s p o r t of c o m m o d i t i e s from o n e p l a c e to a n o t h e r . " (Ramsay, George, "An Essay on the Distribution of Wealth", Edin­ burgh, 1836, p . 19.) p. 344 ... " t h e seed of t h e a g r i c u l t u r i s t , a n d t h e r a w m a t e r i a l of t h e m a n u f a c t u r e r . " (p. 22, 23) p . 344 ... " m a n u r e of a l l k i n d s , fences for a g r i c u l t u r e , c o n s u m e d i n m a n u f a c t u r i e s " . (1. c. p . 23.)

and the

fuel

p. 344 "Circulating capital c o n s t ă n u m a i d i n s u b s i s t e n c e şi o t h e r n e c e s ­ saries a d v a n c e d to t h e w o r k m e n , p r e v i o u s t o t h e c o m p l e t i o n of t h e p r o d u c e of t h e i r l a b o u r . " (1. c.) p. 345 " F i x e d c a p i t a l a l o n e , n o t circulating, is p r o p e r l y s p e a k i n g a s o u r c e Of n a t i o n a l w e a l t h . " (p. 23) " L a b o u r a n d fixed c a p i t a l a r e t h e only e l e m e n t s of e x p e n s e of p r o d u c t i o n . " (p. 28) p. 345 " W e r e w e to s u p p o s e t h e l a b o u r e r s n o t to b e p a i d u n t i l t h e c o m p l e t i o n of t h e p r o d u c t , t h e r e w o u l d b e n o occasion w h a t e v e r for c i r c u l a t i n g capital. P r o d u c ţ i a v a fi l a fel d e m a r e . A c e a s t a d o v e d e ş t e t h a t c i r c u l a t i n g c a p i t a l is n o t a n immediate a g e n t of p r o d u c t i o n not even essential to it at all, b u t m e r e l y a conve­ nience rendered necessary by the deplorable poverty of the mass of the people." (p. 24) " T h e fixed c a p i t a l a l o n e c o n s t i t u t e s a n e l e m e n t of cost of p r o d u c t i o n i n a n a t i o n a l p o i n t of v i e w . " (p. 26) p . 346 ... " a p o r t i o n of t h e n a t i o n a l w e a l t h , e m p l o y e d , or m e a n t to b e e m p l o y e d , in f a v o u r i n g r e p r o d u c t i o n . " [p. 21] p . 346 " A c i r c u l a t i n g c a p i t a l w i l l a l w a y s m a i n t a i n m o r e l a b o u r t h a n t h a t f r o m e r l y b e s t o w e d u p o n itself. B e c a u s e , could it e m p l o y n o m o r e t h a n h a d b e e n p r e v i o u s l y b e s t o w e d u p o n itself, w h a t a d v a n t a g e could a r i s e to t h e o w n e r from t h e u s e of it a s s u c h ?" (p. 49) " S a u v r e a să n e c o n v i n g ă că t h e quantity of labour w h i c h a n y c i r c u l a t i n g c a p i t a l w i l l e m p l o y is n o m o r e t h a n e q u a l to that previously bestowed u p o n it. A c e a s t a î n s e a m n ă că, t h e v a l u e of t h e c a p i t a l e x p e n d e d w a s e q u a l to t h a t of t h e p r o d u c t . " (p. 52) p . 347 " C i r c u l a t i n g capital", d e e x e m p l u , " r a i s e d b y t h e l a b o u r of 100 m e n , v a p u n e î n m i ş c a r e 150 d e o a m e n i . T h e r e f o r e t h e p r o d u c t a t t h e e n d of t h e year, v a fi în acest caz, r e z u l t a t u l m u n c i i a 150". (p. 5C)

616

Citate în limbi străine

p. 347 " T h e r e f o r e t h e p r o d u c t a t t h e e n d of t h e year, w i l l be, in t h i s case, t h e result of t h e l a b o u r of 150 m e n . " [p. 50] p . 349 " T h e use of fixed c a p i t a l modifies t o a c o n s i d e r a b l e e x t e n t t h e p r i n c i p l e t h a t v a l u e d e p e n d s u p o n q u a n t i t y of l a b o u r . F o r s o m e commodities on w h i c h t h e s a m e q u a n t i t y of l a b o u r h a s b e e n e x p e n d e d , r e q u i r e v e r y different p e r i o d s before t h e y a r e fit for c o n s u m p t i o n . B u t as d u r i n g t h i s t i m e t h e c a p i t a l b r i n g s no r e t u r n , in order that the employment in question should not be less lucrative than others i n w h i c h t h e p r o d u c t is s o o n e r r e a d y for use, i t is n e c e s s a r y t h a t t h e c o m m o d i t y , w h e n a t l a s t b r o u g h t to m a r k e t , should b e increased in value by all that amout of profit withheld. Aceasta a r a t ă cum capital m a y regu­ l a t e v a l u e i n d e p e n d e n t l y of l a b o u r . " (p. 43) p. 349 ... " e m p l o y m e n t of c a p i t a l s h o u l d t h a n o t h e r s . " [p. 43]

n o t be less

[1 089]

lucrative

p. 349 ... " C a p i t a l is a s o u r c e of v a l u e i n d e p e n d e n t of l a b o u r . " (p. 55) p . 349-350 " S u r s a profitului este t h e l a w of t h e m a t e r i a l w o r l d , î n c a r e t h e beneficience of n a t u r e w h e n aided a n d directed b y t h e l a b o u r a n d skill of m e n , gives so a m p l e a r e t u r n to n a t i o n a l i n d u s t r y as to leave a s u r p l u s of p r o d u c t s over a n d a b o v e w h a t = a b s o ­ l u t e l y n e c e s s a r y for r e p l a c i n g i n k i n d t h e fixed c a p i t a l c o n s u m e d , a n d for perpetuating the race of labourers employed. [205] p . 350 ... "to

perpetuate

t h e r a c e of l a b o u r e r s . " [p. 205]

p . 350 ... " d e p l o r a b l e p o v e r t y of t h e m a s s of t h e p o p u l a t i o n " , p . 3 5 0 . . . " p e r p e t u a t e s t h e r a c e of l a b o u r e r s . . . " [p. 205]

[p. 24]

p. 35C " L e t t h e gross p r o d u c e b e e v e r so little m o r e t h a n is s t r i c t l y essential for t h e a b o v e p u r p o s e s , and t h e s e p a r a t i o n of a d i s ­ t i n c t r e v e n u e from t h e g e n e r a l m a s s , u n d e r t h e a p p e l a t i o n of p r o ­ fit, a n d belonging to a n o t h e r class of m e n , b e c o m e s possible." (p. 205) "The very existence of the master-capitalists as a distinct class is dependent on the productiveness of industry." (p. 206) p. 351 C r e ş t e r e a p r e ţ u r i l o r în u n e l e r a m u r i i n d u s t r i a l e ca u r m a r e a creşterii salariilor " b y no m e a n s e x e m p t e d t h e m a s t e r - c a p i t a l i s t from suffering i n t h e i r profits, n o r e v e n at all diminished their total loss, b u t o n l y s e r v e d to distribute it more equally among the different orders composing that body." (p. 163) p . 351 ... " t h e e m p l o y m e n t others..." [p. 43]

in

question

be

not

less

lucrative

than

p. 352 " T h e rise of w a g e s is l i m i t e d b y t h e p r o d u c t i v e n e s s of i n d u s t r y . I n o t h e r s words..., a m a n c a n n e v e r r e c e i v e m o r e for t h e l a b o u r of a d a y or y e a r t h a n w i t h t h e a i d of a l l t h e o t h e r sources of w e a l t h , h e c a n p r o d u c e i n t h e s a m e time... His p a y m u s t b e less t h a n t h i s , for a portion of the gross produce a l w a y s goes t o r e p l a c e fixed c a p i t a l " (...) " w i t h its profit", (p. 119) p. 353 "Value m u s t b e i n p r o p o r t i o n n o t m e r e l y to t h e c a p i t a l t r u l y c o n s u m e d , b u t to t h a t also w h i c h c o n t i n u e s u n a l t e r e d , viz., t o t h e t o t a l c a p i t a l e m p l o y e d . " (p. 74) p. 354 „ C e r e r e a de m u n c ă d e p i n d e " (...) " d e a m o u n t of c i r c u l a t i n g c a p i ­ t a l " , (p. 87) (...) „ O d a t ă cu p r o g r e s u l civilizaţiei t h e fixed c a p i t a l of t h e c o u n t r y is i n c r e a s e d a t t h e e x p e n s e of t h e c i r c u l a t i n g . "

Citate în limbi străine

617

(p. 89) „ C e r e r e a d e m u n c ă c r e ş t e g e n e r a l l y a ş a c u m c a p i t a l a u g ­ m e n t s , d a r n u i n t h e s a m e p r o p o r t i o n . " (p. 88) „ N u m a i în cazul cînd, în u r m a u n o r n e w i n v e n t i o n s c i r c u l a t i n g c a p i t a l s h a l l h a v e b e c o m e i n c r e a s e d p e s t e s u m a a n t e r i o a r ă " {...}, " t h a t a g r e a t e r d e m a n d for l a b o u r w i l l s p r i n g u p . D e m a n d w i l l t h e n rise, b u t n o t i n p r o p o r t i o n to t h e a c c u m u l a t i o n of t h e g e n e r a l c a p i t a l . I n c o u n t r i e s , w h e r e i n d u s t r y h a s m u c h a d v a n c e d , fixed c a p i t a l comes g r a d u a l l y to b e a r a g r e a t e r p r o p o r t i o n to circulating. Every augmentation, therefore, in the national stock destined for repro­ duction, comes, in the progress of society, to have a less influ­ ence upon the condition of the labourer", (p. 90, 91) " E v e r y a d d i ­ tion to fixed capital, is m a d e a t t h e e x p e n s e of t h e c i r c u l a t i n g . " (p. 91) " T h e evils r e s u l t i n g from t h e i n v e n t i o n of m a c h i n e r y , t o t h e l a b o u r i n g p o p u l a t i o n e m p l o y e d in t h e m a n u f a c t u r e s , will p r o b a b l y be b u t t e m p o r a r y , liable to the perpetually renewed however, as fresh i m p r o v e m e n t s a r e c o n s t a n t l y m a k i n g for e c o ­ n o m i s i n g l a b o u r . " [p. 91] p. 355 „ A ş a d a r , cu t o a t e că m a ş i n i l e m a y t h r o w o u t of e m p l o y m e n t a c o n s i d e r a b l e b o d y of p e r s o n s , after a l o n g e r o r s h o r t e r period, este totuşi posibil t h e r e e n g a g e m e n t of t h e s a m e , or e v e n a g r e a t e r a m o u n t of l a b o u r e r s . " (p. 92, 93) „ î n a g r i c u l t u r ă s i t u a ţ i a este c u t o t u l a l t a . T h e d e m a n d for r a w p r o d u c e n u c r e ş t e a t î t de r e p e d e ca c e r e r e a d e m a n u f a c t u r e d goods... F o r t h e c o u n t r y p e o p l e t h e c o n v e r s i o n of a r a b l e l a n d i n t o p a s t u r e este r e a l m e n t e fatală... A l m o s t all t h e founds w h i c h f o r m e r l y s u p p o r t e d m e n , a r e ' n o w v e s t e d i n cattle, sheep, a n d o t h e r e l e m e n t s of fixed capital." (p. 93) p. 355 "Wages as w e l l as profits, a r e to b e c o n s i d e r e d e a c h of t h e m a s a portion of the finished product, t o t a l l y d i s t i n c t in a n a t i o n a l p o i n t of v i e w , from t h e cost of r a i s i n g i t . " (p. 142) " F i x e d capital... i n d e p e n d e n t of its results... is a p u r e loss... N u m a i l a b o u r , a b s t r a c ţ i e f ă e î n d de w a g e s , de ceea ce is p a i d for it, este u n e l e m e n t al cheltuielilor de p r o d u c ţ i e . L a b o u r is a s a c r i ­ fice. T h e m o r e of it is e x p e n d e d i n one e m p l o y m e n t , t h e less f o r a n o t h e r one, a n d , t h e r e f o r e , w h e n a p p l i e d t o u n p r o f i t a b l e u n d e r ­ t a k i n g s , t h e n a t i o n suffers from t h e w a s t e of t h e p r i n c i p a l source of wealth... T h e reward of labour n u c o n s t i t u i e u n e l e m e n t of cost."( p . 142, 143) p. 355 C u m a n u m e se p o a t e c o m p a r a p r o d u s u l cu " t h e stock e x p e n d e d u p o n it ?... W i t h r e g a r d to a w h o l e nation... I t is e v i d e n t t h a t all the various elements of the stock expended must be reproduced i n s o m e e m p l o y m e n t or a n o t h e r , o t h e r w i s e t h e i n d u s t r y of t h e c o u n t r y c a n n o t go a s formerly. T h e r a w m a t e r i a l of m a n u f a c ­ t u r e s , t h e i m p l e m e n t s used in t h e m , a s also in a g r i c u l t u r e , t h e e x t e n s i v e m a c h i n e r y e n g a g e d in t h e f o r m e r , t h e b u i l d i n g s n e c e s ­ s a r y for f a b r i c a t i n g or s t o r i n g t h e p r o d u c e , m u s t a l l b e p a r t s of t h e t o t a l r e t u r n of a c o u n t r y , a s w e l l a s of t h e a d v a n c e s of al its m a s t e r - c a p i t a l i s t . T h e r e f o r e , t h e q u a n t i t y of t h e f o r m e r m a y be c o m p a r e d w i t h t t h a t of t h e l a t t e r , e a c h a r t i c l e b e i n g s u p p o s e d p l a c e d as it w e r e beside t h a t of a s i m i l a r k i n d . " (p. 137—139) p. 355-356 „ î n ceea c e p r i v e ş t e c a p i t a l i s t u l i n d i v i d u a l " , {...} „ î n t r u c î t el n u înlocuieşte i n k i n d c h e l t u i e l i l e sale d e o a r e c e e l t r e b u i e să o b ţ i n ă t h e g r e a t e r n u m b e r p r i n e x c h a n g e , a c e r t a i n p o r t i o n of

818

Citate în limbi străine

the product being necessary for this purpose, fiecare individual master-capitalist comes to look much more to the exchangeable value of his product than to its quantity", (p. 145, 146) p. 356 "The more the value of his product excedees the value of the capital advanced, the greater will be his profit. Thus, then, will

he estimate it, by comparing value with value, not quantity with quantity. Aceasta este o primă diferenţă to be remarked in the mode of reckoning profits between nations and individuals." (...) Cea de a doua constă în aceea că the master-capitalist face mun­ citorului numai un advance of wages, instead of paying them out of the finished commodity, he considers this as well as the fixed capital consumed, a part of his expenses, though, they nationally speaking, nu sînt a n element of cost. (...) A sa rată a profitului va depinde, prin urmare, upon the excess in the value of his product over and above the value of the capital, both fixed and circulating." (p. 146) p. 357 "Profit must rise or fall exactly as the proportion of the gross produce, or of its value, required to replace necessary advances, falls or rises... Aşadar, rata profitului depinde upon two circum­ stances : 1. the proportion of the whole produce which goes to the labourers ; secondly, the proportion which must be set apart for replacing, either in kind or by exchange, the fixed capital." (p. 147, 148). p. 358 "Este cert that an increased facility of raising the various objects which enter into the composition of fixed capital, tends, by diminishing this proportion, to raise the rate of profit, just as in the former case of an augmented return of the elements of circulating capital, which serves to maintain labour." (p. 164) p. 358 "Be the return small or great, the quantity of it required for replacing what has been consumed in these different forms, can undergo no alteration whatsoever. This quantity must be considered as constant, so long as production is carried on the same scale. Consequently, the larger the total return, the less

must be the proportion of the whole which the farmer must set aside for the above purposes." (p. 166). "Cu cît the farmer produce mai uşor the food şi raw material ca flax, hemp, wood etc., cu cît le poate produce mai uşor, cu atît profiturile vor creşte. The farmer's profit [creşte] prin increase in the quantity of his produce, its total

value

remaining

the same,

dar el folo­

seşte a smaller proportion of this sum şi consequently of its value for restoring the various elements of fixed capital, with which the farmer can supply himself ; while the manufacturer would be benefited by the greater power of purchasing possessed by his." (p. 166, 167) •p. 366 "An increased or diminished productiveness a industriei employed in raising commodities which do not enter into the composition of fixed capital, nu poate influenţa rata profitului, exceptly by affecting the proportion of the gross amount which goes to main­ tain labour." (p. 168) p. 366 „Dacă fabricantul, datorită unor perfecţionări aduse maşinilor, îşi dublează produsele, valoarea bunurilor trebuie în cele din urmă să scadă în aceeaşi proporţie în care a crescut cantitatea lor"

Citate în limbi străine

619

{...} „ . . . m a n u f a c t u r e r câştigă n u m a i î n m ă s u r a î n c a r e el p o a t e să-1 î m b r a c e m a i ieftin p e m u n c i t o r , şi astfel m u n c i t o r u l u i îi r e v i n e o p a r t e m a i m i c ă din p r o d u s u l total... „ F e r m i e r u l " {...} „cîştigă tot n u m a i în m ă s u r a în c a r e o p a r t e a c h e l t u i e l i l o r lui c o n s t a u în h a i n e p e n t r u m u n c i t o r i , h a i n e p e c a r e el, ca şi f a b r i ­ c a n t u l , le p o a t e o b ţ i n e a c u m m a i ieftin." (p. 168, 169) p . 367 ' ' S u c h c o m m o d i t i e s w h i c h h e l p to m a k e u p n e i t h e r fixed c a p i t a l n o r c i r c u l a t i n g , n u p o t a f e c t a p r o f i t u l ca u r m a r e a f a p t u l u i că a fost afectată p r o d u c t i v e n e s s a lor. S u c h a r e l u x u r i e s of all k i n d s . " (p. 169, 170) " M a s t e r - c a p i t a l i s t g a i n b y t h e a b u n d a n c e of l u x u r i e s b e c a u s e t h e i r profits w i l l c o m m a n d a g r e a t e r q u a n ­ t i t y for t h e i r p r i v a t e c o n s u m p t i o n ; b u t t h e r a t e of his profit is i n no d e g r e e affected either by t h e i r p l e n t y or s c a r c i t y . " (p. 171) p . 368 " S u c h a r e l u x u r i e s of all k i n d s . " [p. 170] p . 370 " I n i n d i v i d u a l cases r a t a p r o f i t u l u i este, deci, d e t e r m i n a t ă de u r m ă t o a r e l e c a u z e : 1. P r o d u c t i v i t a t e a i n d u s t r i e i e n g a g e d in r a i s i n g of articles of first necessity, de c a r e m u n c i t o r u l a r e nevoie p e n t r u food, c l o t h i n g etc. ; 2. P r o d u c t i v i t a t e a i n d u s t r i e i folosită in r a i s i n g t h e objects w h i c h e n t e r i n t h e c o m p o s i t i o n of fixed c a p i t a l ; 3. the rate of real wages." {...} " A v a r i a t i o n în p r i m a şi în a t r e i a c a u z ă acts u p o n profit by a l t e r i n g t h e p r o p o r t i o n of t h e gross p r o d u c e w h i c h goes to t h e l a b o u r e r : a c h a n g e in t h e second affects t h e s a m e , b y modifying t h e p r o ­ p o r t i o n n e c e s s a r y for replacing, either directly or by means of exchange, t h e fixed c a p i t a l c o n s u m e d i n p r o d u c t i o n ; for profit is essentially a q u e s t i o n of p r o p o r t i o n . " (p. 172) p. 370 „ R i c a r d o u i t ă că î n t r e g u l profit n u se î m p a r t e n u m a i în w a g e s şi profits, ci că o p a r t e este n e c e s s a r y for r e p l a c i n g fixed c a p i ­ t a l . " (p. 174, notă) p. 372 " T h e c o m p e t i t i o n of m a s t e r - c a p i t a l i s t s p o a t e să egalizeze p r o ­ fiturile c a r e d e p ă ş e s c c o n s i d e r a b i l n i v e l u l o b i ş n u i t " {...} d a r este greşit t h a t this o r d i n a r y l e v e l itself is l o w e r e d . " (p. 179—180). " D a c ă a r fi posibil ca p r e ţ u l of e v e r y c o m m o d i t y , b o t h r a w a n d f a b r i c a t e d , should fall i n c o n s e q u e n c e of t h e c o m p e t i t i o n a m o n g t h e p r o d u c e r s , y e t this could n o t in a n y w a y affect t h e profit. E a c h m a s t e r - c a p i t a l i s t w o u l d sell his p r o d u c e for less m o n e y , but, pe de a l t ă p a r t e , e v e r y a r t i c l e of his e x p e n s e s w h e t h e r belonging to fixed c a p i t a l or to circulating, w o u l d cost h i m a p r o p o r t i o n a l l y s m a l l e r s u m . " (p. 180, 181) p. 372 " T h e idea of profits being p a i d b y t h e c o n s u m e r s , is, a s s u r e d l y , very absurd. Who are the consumers ? They must be either land­ lords, capitalists, m a s t e r s , l a b o u r e r s , or else p e o p l e w h o r e c e i v e a s a l a r y . " (p. 133). " T h e only competition w h i c h can affect the general rate of gross profits, is t h a t b e t w e e n m a s t e r - c a p i t a l i s t s a n d l a b o u r e r s . " (p. 206) p. 373 „ C h i a r d a c ă p r e s u p u n e m că t h e c a p i t a l w a s n e v e r b o r r o w e d w i t h a n y v i e w b u t to p r o d u c t i v e e m p l o y m e n t , este totuşi posibil ca d o b î n d a să se s c h i m b e f ă r ă să a i b ă loc a n y c h a n g e i n t h e r a t e of profits. Căci, pe m ă s u r ă ce a n a t i o n a d v a n c e s i n t h e c a r e e r of w e a l t h , a class of m e n s p r i n g s u p a n d i n c r e a s e s m e r e u o clasă de o a m e n i c a r e , d a t o r i t ă m u n c i i " (...) „ î n a i n t a ş i l o r lor p o s e d ă

620

Citate în limbi străine f o n d u r i şi p o t t r ă i din d o b î n d ă l a a c e s t e f o n d u r i . T o t aşa, mulţi d i n t r e aceia c a r e în t i n e r e ţ e s a u la m a t u r i t a t e a u p a r t i c i p a t a c t i v l a afaceri, s e r e t r a g p e n t r u a t r ă i liniştiţi la b ă t r î n e ţ e d i n d o b î n d ă la s u m e l e a c u m u l a t e . A c e s t e d o u ă . clase a u t e n d i n ţ a de a creşte o d a t ă cu c r e ş t e r e a a v u ţ i e i ţ ă r i i ; for t h o s e w h o begin w i t h a t o l e r a b l e stock a r e l i k e l y to m a k e a n i n d e p e n d e n c e sooner t h a n t h e y w h o c o m m e n c e w i t h little. D e aceea, î n ţ ă r i l e vechi şi bogate, r a p o r t u l d i n t r e p a r t e a c a p i t a l u l u i n a ţ i o n a l p e c a r e posesorii ei n u vor s-o î n t r e b u i n ţ e z e ei înşişi, b e a r s a l a r g e r p r o p o r t i o n t o t h e w h o l e p r o d u c t i v e s t o c k of t h e society, d e c î t i n new[ly] settled a n d p o o r c o u n t r i e s . Cît d e n u m e r o a s ă este t h e class of r e n t i e r s i n E n g l a n d . As t h e class of rentiers i n c r e a s e s , so a l s o does t h a t of l e n d e r s of capital, for t h e y a r e one a n d t h e s a m e . C h i a r şi n u m a i d i n a c e a s t ă cauză, î n ţ ă r i l e vechi d o b î n d ă a r fi t r e b u i t să a i b ă t e n d i n ţ e de s c ă d e r e . " (p. 201 sqq.)

p. 373 „...ea d e p i n d e în p a r t e de r a t e of gross profits, î n p a r t e de pro-ţ p o r ţ i a î n c a r e se î m p a r t e î n d o b î n d ă şi profit i n d u s t r i a l . A c e a s t ă p r o p o r ţ i e d e p i n d e de c o m p e t i t i o n d i n t r e l e n d e r s şi b o r r o w e r s of capital. Această c o m p e t i t i o n e s t e i n f l u e n ţ a t ă , d a r n u reglată, by t h e r a t e of gross profit e x p e c t e d to be realized. C o m p e t i t i o n n u este r e g l a t ă e x c l u s i v de r a t ă , d e o a r e c e p e de o p a r t e , m u l ţ i i a u cu î m p r u m u t fără a n y v i e w to p r o d u c t i v e e m p l o y m e n t şi, deoarece, pe de a l t ă p a r t e , t h e proportion of the whole national capital to be lent, varies with the riches of the country inde­ pendently] of any change in gross profits." (p. 206, 207) „The profits of enterprise depend upon the net profits of capital, not the latter upon the former." (p. 214) p. 374 „ D o b î n d ă este o m ă s u r ă of i n d u s t r i a l profits n u m a i a c o l o u n d e civilizaţia a a t i n s u n a s e m e n e a n i v e l încît n u este nevoie d e w a n t of c e r t a i n t y of r e p a y m e n t . . . I n Anglia, de pildă, î n zilele n o a s t r e w e c a n n o t să n e î n c h i p u i m că a c o m p e n s a t i o n for r i s k e n t e r i n g into t h e i n t e r e s t r e c e i v e d f r o m f u n d s [lent] o n w h a t w o u l d be called good security." (p. 199, notă) p. 374 „ C a p i t a l i s t u l i n d u s t r i a l este d i s t r i b u i t o r u l g e n e r a l a l a v u ţ i e i ; e l p l ă t e ş t e m u n c i t o r i l o r salariul, c a p i t a l i s t u l u i — d o b î n d ă , p r o p r i e ­ t a r u l u i funciar — r e n t a . D e o p a r t e se află m a s t e r s , de cealaltă, p a r t e — l a b o u r e r s , capitalists şi l a n d l o r d s . T h e i n t e r e s t of t h e s e t w o g r a n d classes a r e d i a m e t r i c a l l y opposed t o e a c h o t h e r . I t is t h e m a s t e r w h o hires l a b o u r , capital, a n d l a n d , a n d of c o u r s e t r i e s to get t h e use of t h e m on a s l o w t e r m s a s possible ; w h i l e t h e o w n e r s of t h e s e s o u r c e s of w e a l t h d o t h e i r b e s t t o let t h e m a s h i g h as t h e y can." (p. 218, 219) p. 376 " P r o f i t s of e n t e r p r i s e p o a t e fi î m p ă r ţ i t p r i n z ă t o r u l u i ; 2. r i s c u l s ă u ; 3. cîştigul 226)

în : 1. s a l a r i u l î n t r e ­ s ă u suplimentar." (p„

p. 377 " S a l a r y r ă m î n e a p r o a p e acelaşi, i n d i f e r e n t este m a r e sau m i c ă . " (p. 227) p. 377 „Aceste s u r p l u s g a i n s " (...) " d o t r u l y v e d from the power of commanding belonging to t h e p e r s o n himself o r ".Net profits" (...) " v a r y e x a c t l y a s

dacă

întreprinderea

represent the revenue deri­ the use of capital whether b o r r o w e d f r o m o t h e r s ' {...}... t h e a m o u n t of t h e c a p i t a l ,

621

Citate în limbi străine

o n t h e c o n t r a r y t h e l a r g e r t h e capital, t h e l a r g e r t h e p r o p o r t i o n of t h e s u r p l u s g a i n s to t h e stock e m p l o y e d . " (p. 236) p . 378 " I n this m a n n e r t h e r e n t p a i d for o n e species of p r o d u c e b e c o ­ m e s t h e c a u s e of the high value of others." (p. 279) p . 378 " R e v e n u e " (...) "differs from t h e a n n u a l gross p r o d u c e , s i m p l y b y t h e a b s e n c e of a l l t h o s e objects w h i c h go t o k e e p u p fixed capital." (p. 471) p . 378 " ...neither a n immediate to it a t a l l . " (p. 468)

agent in production, nor even

essential

p . 379 „ R e n t i e r i i a r t r e b u i să se t r a n s f o r m e n u m a i î n c a p i t a l i ş t i i n d u s ­ t r i a l i . A c e s t l u c r u n u p r e z i n t ă nici o i m p o r t a n ţ ă p e n t r u national, w e a l t h . . . F i r e ş t e că n e t profit n u t r e b u i e să fie p r e a m a r e a s to afford s e p a r a t e i n c o m e s to t h e o w n e r a n d t h e e m p l o y e r . " (p. 476, 477) p . 379 " G r o s s profits of c a p i t a l şi enterprise... c o n t i n u a r e a p r o d u c ţ i e i . " (p. 475)

sînt

necesare

pentru

;p. 360 " D e d u c t f r o m t h e gross produce t h e w a g e s of l a b o u r , t h e r e n t of l a n d , t h e i n t e r e s t on capital, t h e cost of r a w m a t e r i a l , a n d t h e gains of the agent, merchant, or dealer, a n d w h a t r e m a i n e d w a s t h e profit of the manufacturer, the Lancashire resident, t h e occupier, on w h o m the burden of maintaining the workmen for so many partakers in the distribution of the gross produce' is thrown." ("Morning Star", din 1 d e c e m b r i e 1862.)

Capitolul

douăzeci şi trei

p . 381 «...les m a t i e r e s premieres, l'instrument, l'approvisionnement» (Cherbuliez, « R i c h e ou pauvre etc», P a r i s 1841 ( r e p r o d u c e r e d u p ă ediţia geneveză), p . 16). «II n ' y a a u c u n e difference e n t r e u n c a p i t a l et t o u t e a u t r e p o r t i o n de r i c h e s s e : c'est s e u l e m e n t p a r l'emploi q u i en est fait q u ' u n e chose d e v i e n t c a p i t a l ; c'estâ - d i r e , lorsqu'elle est employee, d a n s u n e operation productive, c o m m e m a t i e r e p r e m i e r e , c o m m e i n s t r u m e n t , ou c o m m e a p p r o ­ v i s i o n n e m e n t . » (p. 18) p . 397 « L e t r a v a i l l e u r a u n son t r a v a i l . » (p. 48)

droit exclusif

sur la v a l e u r r e s u l t a n t

de

p. 398 «Les p r o d u i t s s o n t a p p r o p r i e s î n a i n t e ca ele să se t r a n s f o r m e î n capital. A c e a s t ă c o n v e r s i o n n e les d e g a g e p a s de l ' a p p r o p r i a tion.» (p. 54) p . 399 « C h a q u e a c c u m u l a t i o n de l a richesse f o u r n i t les m o y e n s l e r e r l ' a c c u m u l a t i o n u l t e r i e u r e . » (p. 29)

d'acce-

p . 401 „ I p o t e z a u n u i raport invariabil î n t r e diferitele e l e m e n t e a l e c a p i ­ t a l u l u i n u se r e a l i z e a z ă p e nici u n a d i n t r e p t e l e p r o g r e s u l u i e c o n o m i c al societăţii. R a p o r t u l este e s e n ţ i a l m e n t e variabil şi a n u m e d i n d o u ă c a u z e : a) d i v i z i u n e a m u n c i i şi b) s u b s t i t u i r e a forţei u m a n e p r i n a g e n ţ i n a t u r a l i . " (p. 61). „Aceste d o u ă c a u z e t i n d să r e d u c ă proporţia d i n t r e f o n d u l d e m i j l o a c e de s u b z i s t e n ţ ă şi celelalte d o u ă e l e m e n t e a l e c a p i t a l u l u i . " (p. 62) „ D a t ă fiind a c e a s t ă s t a r e d e l u c r u r i , sporirea capitalului productiv nu duce

622

Citate în limbi străine în m o d zistenţă ţită, cel element muncii."

necesar la o c r e ş t e r e a fondului de m i j l o a c e de s u b ­ d e s t i n a t să formeze p r e ţ u l m u n c i i ; ea p o a t e să fie î n s o ­ p u ţ i n t e m p o r a r i l y , de o r e d u c e r e a b s o l u t ă a a c e s t u i al capitalului şi, în consecinţă, de o scădere a preţului (p. 63)

p. 417 „ P r o g r e s u l economic al societăţii, î n m ă s u r a î n c a r e este c a r a c t e ­ rizat p r i n t r - o c r e ş t e r e a b s o l u t ă a c a p i t a l u l u i p r o d u c t i v şi p r i n t r - u n changement de proportion e n t r e les d i v e r s e l e m e n t s de c e capital, oferă m u n c i t o r i l o r u n e l e a v a n t a j e : 1. P r o d u c t i v i t a t e a m a i m a r e a muncii, m a i cu s e a m ă d a t o r i t ă folosirii m a ş i n i l o r , p r o ­ v o a c ă o c r e ş t e r e a t î t de r a p i d ă a c a p i t a l u l u i p r o d u c t i v încît, în pofida unei a l t e r a t i o n s u r v e n u e în r a p o r t u l d i n t r e a p p r o v i s i o n ­ n e m e n t şi celelalte e l e m e n t e ale c a p i t a l u l u i , a c e s t e l e m e n t î n r e ­ g i s t r e a z ă şi el o c r e ş t e r e a b s o l u t ă c a r e p e r m i t e n u n u m a i folo­ sirea aceluiaşi n u m ă r de m u n c i t o r i ca î n a i n t e ci şi a u n u i n o m b r e a d d i t i o n n e l , astfel încît, cu excepţia unor întreruperi, rezul­ t a t u l p r o g r e s u l u i se r e z u m ă , p e n t r u m u n c i t o r , l a o c r e ş t e r e a c a p i t a l u l u i p r o d u c t i v şi a cererii d e m u n c ă . 2. P r o d u c t i v i t a t e a m a i m a r e a capitalului t i n d e s ă r e d u c ă c o n s i d e r a b i l v a l o a r e a u n u i m a r e n u m ă r de p r o d u s e , s ă le facă, deci, â l a p o r t e d u t r a v a i l l e u r , ale cărui t r e b u i n ţ e sînt în c r e ş t e r e " . (1. c. p. 65) p. 418 ... «d'assoir u n i m p o t de m a n i e r e â c e qu'il soit r e e l e m e n t p r e ­ leve s u r la r e n t e , et qu'il n e f r a p p e q u e l a rente»... (p. 128) p. 418-419 « Q u e ne f a i t - o n u n p a s d e p l u s en abolissant l'appropriation privee du sol ?» (p. 129) «Les p r o p r i e t a i r e s fonciers s o n t des oisifs e n t r e t e n u s a u x d e p e n s du p u b l i c s a n s a u c u n a v a n t a g e p o u r l'industrie, ni p o u r le b i e n - e t r e g e n e r a l de l a societe.» (p. 129) « C e sont les c a p i t a u x a p p l i q u e s â la c u l t u r e q u i r e n d e n t la t e r r e p r o d u c t i v e ; l e p r o p r i e t a i r e du sol n'y c o n t r i b u e en rien ; il n'est lâ q u e p o u r recevoir u n e r e n t e qui n e fait p o i n t p â r t i e d u profit de ses c a p i t a u x , et qui n ' e s t p o i n t le r e s u l t a t d u t r a v a i l ni des povoirs p r o d u c t i f s de la t e r r e , m a i s l'effet du p r i x a u q u e l la c o n c u r r e n c e des c o n s o m m a t e u r s eleve les p r o d u i t s agricoles» e t c . (p. 129) « C o m m e l'abolition de la p r o p r i e t e p r i v e e du sol n e c h a n g e r a i t r i e n a u x causes q u i font n a î t r e la r e n t e , cette r e n t e c o n t i n u e r a i t d'exister ; m a i s il s e r a i t p e r c u e p a r l'etat, a u q u e l a p p a r t i e n d r a i t t o u t le t e r r i t o i r e , et qui en a f f e r m e r a i t les p o r ­ tions cultivables a u x p a r t i c u l i e r s m u n i s des c a p i t a u x suffisants p o u r l'exploitation.» (p. 130) p. 419 «Enfin l'industrie e m a n c i p e e , degagee d r a i t u n essor i n o u i » etc. (p. 130)

de t o u t e

entrave,

pren-

p. 419 « C e s t le capital qui finiră p a r g o u v e r n e r le m o n d e , si a u c u n b o u l v e r s e m e n t n e v i e n t a r r e t e r la m a r c h e qui suit le d e v e l o p p e m e n t de nos societes sous l e r e g i m e de la loi de l ' a p p r o p r i a ­ tion.» (p. 152) p . 419 „ A p r o p r i e r e a g e n e r a l ă a ţonds productifs şi a p r o d u s e l o r a r e d u s , î n t o a t e t i m p u r i l e , n u m e r o a s a clasă a p r o l e t a r i l o r la o s t a r e de s u p u n e r e şi i n c a p a c i t a t e politică ; da, a c e a s t ă a p r o p r i e r e a fost c î n d v a c o m b i n a t ă cu u n s i s t e m de legi r e s t r i c t i v e , c a r e , en entravant le developpement de l'industrie et Vaccumulation des c a p i -

623

Citate în limbi străine

t a u x [1 121] m e t t a i e n t des b o r n e s â l ' a c c r o i s s e m e n t de l a classe d e s h e r i t e e , r e s t r e i g n a i e n t sa l i b e r t e civile d a n s des limites e t r o i tes, et c o n t r i b u a i e n t ainsi de p l u s i e u r s m a n i e r e s â r e n d r e cette classe inoffensive. A u j o u r d ' h u i , le c a p i t a l a b r i s e u n e p â r t i e d e ses e n t r a v e s ; il s ' a p p r e t e â les b r i s e r toutes.» (p. 155, 156)

Capitolul

douăzeci

şi

patru

p. 420 " T h e p o w e r a p ă m î n t u l u i to yield to t h e r u d e s t l a b o r s of m a n ­ k i n d , m a i m u l t decît este necesar p e n t r u s u b z i s t e n ţ a c u l t i v a t o ­ rului, d î n d u - i astfel posibilitatea de a p l ă t i u n tribut, este o r i ­ g i n e a r e n t e i . " (R. Jones. "An Essay on the Distribution of Wealth, and on the Sources of Taxation", Lond. 1831, Part I, p. 4.) „ R e n t a îşi a r e , p r i n u r m a r e , originea in t h e a p p r o p r i a t i o n of soil, a t a. t i m e w h e n t h e b u l k of t h e people m u s t c u l t i v a t e it on such t e r m s a s t h e y can o b t a i n , or s t a r v e ; a n d w h e n t h e i r s c a n t y c a p i ­ tal of i m p l e m e n t s , seed etc., being u t t e r l y insufficient to s e c u r e t h e i r m a i n t e n a n c e in a n y other o c c u p a t i o n t h a n t h a t of a g r i ­ c u l t u r e , is c h a i n e d w i t h t h e m to t h e l a n d b y a n o v e r p o w e r i n g ; necessity." [p. 11] p. 421-422 „ R e n t a " (...) „ p o a t e fi m ă r i t ă n u m a i în a c e s t e î m p r e j u r ă r i , s a u a t u n c i cînd m u n c a of t e n e n t r y este folosită cu m a i m u l t ă p r i c e p e r e şi eficienţă" {...} d a r a t u n c i c î n d a b o d y of u n f i t n e s s o f p r o p r i e t o r s to a d v a n c e t h e science of a g r i c u l t u r e , sau de s p o r i ­ r e a c a n t i t ă ţ i i de m u n c ă şi, în acest caz, d a c ă l a n d s of p r o p r i e t o r s , s î n t c u l t i v a t e m a i bine, cele ale şerbilor, pe c a r e se d e p u n e mai. p u ţ i n ă m u n c ă , sînt c u l t i v a t e m a i p r o s t " . (1. c. ch. II, [p. 61]) p. 422 ... "the advance of stock b y t h e p r o p r i e t o r , a n d t h e abandonment of the management of cultivation to the actual laborers, shows, t h e c o n t i n u e d a b s e n c e of a n i n t e r m e d i a t e class of capitalists." (p. 74) p. 422 " R y o t r e n t s a r e produce rents paid by a labourer, raising his. own wages from the soil, to the sovereign as its proprietor." (ch. I, [p. 109]) (...) „ R e n t e l e p l ă t i t e de rioţi se î m b i n ă a d e s e a cu l a b o r r e n t s a n d m e t a y e r r e n t s . " (p. 136 sq.)... " T h e p r o s p e r i t y o r r a t h e r t h e existence of towns i n Asia p r o c e e d s e n t i r e l y from t h e local expenditure of government." (1. c. [p. 138]) p. 422 "Cottier rents... all rents contracted to paid in money, by p e a s e n t t e n a n t s , e x t r a c t i n g t h e i r o w n m a i n t e n a n c e f r o m t h e soil." (p. 143) (...) „ P e cea m a i m a r e p a r t e din s u p r a f a ţ a p ă m i n t u r i l o r n u e x i s t ă money rents." p. 422 „Toate aceste f o r m e " (...) " p r e v e n t t h e full d e v e l o p m e n t of t h e p r o d u c t i v e p o w e r s of t h e e a r t h . Diferenţa în ceea ce priveşte productivitatea industriei d e p i n d e , în p r i m u l r î n d , de quantity of c o n t r i v a n c e used in a p p l y i n g m a n u a l l a b o r şi secondly de e x t e n t î n c a r e m e r e physical exertions are assisted by the accumulated r e s u l t s of p a s t l a b o r , p r i n u r m a r e , de q u a n t i t i e s diferite of skill, k n o w l e d g e , a n d c a p i t a l b r o u g h t to t h e t a s k of production... Small Numbers of the [Non-f agricultural Classes. I t is obvious, t h a t , t h e r e l a t i v e n u m b e r s of t h o s e p e r s o n s w h o , can b e m a i n t a i n e d , w i t h o u t a g r i c u l t u r a l labor, must be measured wholly by the pro-

624

Citate în limbi străine ductive powers of the cultivators." (ch. VI, [p. 157—160[) " I n E n g l a n d , t h e t e n a n t s w h o on t h e disuse of t h e l a b o r of t h e serf t e n a n t r y , took c h a r g e of t h e c u l t i v a t i o n of t h e d o m a i n s of t h e p r o p r i e t o r s , w e r e f o u n d on t h e l a n d ; t h e y w e r e yeomen." (I.e., [p. 166])

p. 423 "Farmer's R e n t s c a n only w h e n t h e most important relations the different classes of society have ceased too riginale in ownership and occupation of [the] soil", (p. 185)

of the

p. 423-424 " I t is t h e a r t i z a n s a n d t h e h a n d i c r a f t s m e n w h o first r a n g e t h e m s e l v e s u n d e r t h e management of capitalists." (p. 187) „ C o n s e ­ c i n ţ a directă a acestui sistem este t h e power of moving at pleasure t h e l a b o u r a n d c a p i t a l e m p l o y e d i n a g r i c u l t u r e , t o o t h e r occu­ p a t i o n s . " {...} „ A t î t a t i m p cît t e n a n t însuşi este a l a b o r i n g p e a sent, forced, i n t h e a b s e n c e of o t h e r funds for his m a i n t e n a n c e , to e x t r a c t it himself from t h e soil, legat p r i n n e v o i e d e a c e s t p ă m î n t ; t h e little stock p e c a r e e v e n t u a l el îl p o s e d ă , since i t w a s n o t sufficient to p r o c u r e h i m a m a i n t e n a n c e u n l e s s for t h e single p u r p o s e of cultivation, w a s v i r t u a l l y , c h a i n e d t o t h e soil w i t h its m a s t e r . C u c a p i t a l i s t - m a s t e r a c e a s t ă d e p e n d e n c e on t h e soil is b r o k e n : a n d unless as m u c h can be gained by employing the working class on the land, as from their exertion in various other employments, w h i c h i n s u c h a s t a t e of society a b o u n d , t h e b u s i n e s s of cultivation w i l l be a b a n d o n e d . R e n t , i n s u c h a case, n e c e s s a r i l y consists m e r e l y of surplus profit." (p. 188) (...) " W h e n t h e e n g a g e m e n t a l l a b o u r e r is w i t h a capitalist, this dependence on the landlord is dissolved." (p. 189) p. 424 „Cînd r e n t s consists of surplus profits, r e n t a of a p a r t i c u l a r spot of g r o u n d p o a t e creşte din u r m ă t o a r e l e 3 c a u z e : 1. a n i n c r e a s e of t h e p r o d u c e from t h e a c c u m u l a t i o n of l a r g e r q u a n t i t i e s of c a p i t a l i n its c u l t i v a t i o n ; 2. a p p l i c a t i o n m a i eficientă of c a p i t a l a l r e a d y e m p l o y e d ; 3. cînd c a p i t a l u l şi p r o d u s u l r ă m î n aceleaşi, t h e d i m i n u t i o n of t h e s h a r e of p r o d u c i n g classes î n acest p r o d u c e , a n d a c o r r e s ­ p o n d i n g i n c r e a s e of t h e s h a r e of t h e l a n d l o r d . A c e s t e cauze se p o t c o m b i n a in different p r o p o r t i o n s . " (p. 189) p . 425-426 „Cerealele c a n sell la u n preţ de monopol (adică l a u n p r e ţ c a r e r e p r e z i n t ă m a i m u l t decît t h e costs şi profits of t h o s e w h o g r o w it u n d e r t h e least f a v o u r a b l e c i r c u m s t a n c e s ) s a u la u n p r e ţ c a r e r e s t i t u i e n u m a i t h e c o m m o n profits. A d m i ţ î n d p r i m u l caz, făcînd a b s t r a c ţ i e de î n t r e a g a difference of t h e soils cultivated, increased produce obtained by increased capital (pri­ ces r e m a i n i n g t h e same) m a y i n c r e a s e t h e r e n t s , i n p r o p o r t i o n to t h e i n c r e a s e d c a p i t a l l a i d out." „De e x e m p l u 1 0 % e s t e o r d i ­ n a r y r a t e of profit. D a c ă c o r n p r o d u c e d by 100 1. st. c a n be sold for 115, r e n t a = 5 1. st. W h e n i n t h e p r o g r e s s of i m p r o v e m e n t t h e c a p i t a l e m p l o y e d o n t h e s a m e l a n d w e r e doubled, a n d t h e p r o d u c e doubled, t h e n 200 1. st. w o u l d yield 230, a n d 10 1. st. w o u l d b e t h e r e n t , a n d t h e r e n t w i l l b e d o u b l e d . " (p. 191) p . 426 „ î n m i c i l e c o m m u n i t i e s c o r n p o a t e fi î n p e r m a n e n ţ ă la u n preţ de monopol... Acest l u c r u este posibil şi în l a r g e r c o u n t r i e s d a c ă p o p u l a ţ i a creşte î n t o t d e a u n a m a i r a p i d decît i n c r e a s e of tillage.

625

Citate în limbi străine

D a r p r e ţ u l de m o n o p o l a l cerealelor este n e o b i ş n u i t i n c o u n t r i e s c u c o n s i d e r a b l e e x t e n t a n d g r e a t v a r i e t y of soil. D a c ă p r e ţ u r i l e cresc m u l t , se cultivă m a i m u l t p ă m î n t , s a u se i n v e s t e ş t e m a i m u l t c a p i t a l p e p ă m â n t u r i l e vechi, p î n ă c î n d p r e ţ u l a j u n g e să d e a o r d i n a r y profit on t h e outlay. A t u n c i stops t h e tillage şi î n a c e s t e ţ ă r i c o r n s e v î n d d e r e g u l ă la u n p r e ţ n o m o r e t h a n suffi­ cient to r e p l a c e t h e c a p i t a l e m p l o y e d u n d e r t h e l e a s t f a v o u r a b l e c i r c u m s t a n c e s , a n d o r d i n a r y r a t e of p r o f i t o n it ; i a r t h e r e n t p a i d on t h e b e t t e r soils is t h e n m e a s u r e d b y t h e excess of t h e i r p r o ­ d u c e over t h a t of t h e p o o r e s t soil c u l t i v a t e d b y s i m i l a r c a p i t a l s . " (p. 191, 192) S i n g u r u l l u c r u n e c e s a r for a r i s e of r e n t o v e r t h e s u r f a c e a unei ţ ă r i c a r e p o s e d ă soils de c a l i t a t e i n e g a l ă e s t e ca b e t t e r soils s h o u l d yield t o t h e a d d i t i o n a l c a p i t a l e m p l o y e d u p o n t h e m i n t h e p r o g r e s s of cultivation, s o m e t h i n g m o r e t h a n t h e soils confessedly inferior to t h e m ; for t h e n w h i l e m e a n s c a n b e f o u n d of e m p l o y i n g fresh c a p i t a l o n a n y soil b e t w e e n t h e e x t r e n e s A a n d Z, a t t h e o r d i n a r y r a t e of profit, r e n t s w i l l r i s e o n all t h e soils s u p e r i o r t o t h a t p a r t i c u l a r soil." (p. 195) p. 426 " T h e general accumulation a c a p i t a l u l u i i n v e s t i t în c u l t u r ă , w h i l e it a u g m e n t s t h e p r o d u c e of a l l g r a d a t i o n s Of soils, s o m e w h a t in p r o p o r t i o n to t h e i r o r i g i n a l goodness, must of itself raise rents ; fără reference to any progressive diminution in the return to the labour and capital employed, and, indeed quite independently of any other cause whatever." (p. 195) p. 427 " T h e a v e r a g e c o r n p r o d u c e of E n g l a n d a t o n e t i m e did n o t exceed 12 b u s h e l s p e r a c r e ; it is n o w a b o u t d o u b l e . " (p. 199) " E a c h successive p o r t i o n of t h e c a p i t a l a n d l a b o r c o n c e n t r a t e d on t h e land, m a y b e m o r e e c o n o m i c a l l y a n d efficiently a p p l i e d t h a n t h e last." (p. 199, 200) p. 427 „ R e n t a se va dubla, întreii, î m p ă t r i i etc., d a c ă c a p i t a l u l i n v e s t i t î n p ă m â n t v a fi d e 2, de 3, de 4 ori m a i m a r e , w i t h o u t a d i m i - n i s h e d r e t u r n , a n d w i t h o u t a l t e r i n g t h e r e l a t i v e fertility of t h e soils c u l t i v a t e d . " (p. 204) p. 427 " I t is n o t e s s e n t i a l to t h e rise t h a t t h e proportion fertility of the soils s h o u l d be e x a c t l y stationary."

between (p. 205)

p. 428 „ R i c a r d o a omis t h e n e c e s s a r i l y unequal effects c a p i t a l o n soils of u n e q u a l fertility." (1. c.)

of

the

additional

p. 428 „ D a c ă n u m e r e , b e a r i n g a c e r t a i n p r o p o r t i o n to e a c h other, v o r fi î n m u l ţ i t e cu acelaşi n u m ă r , r a p o r t u l d i n t r e ele r ă m î n e acelaşi ca şi n u m ă r u l iniţial, d a r t h e difference of the amounts of t h e s e v e r a l p r o d u c t s , w i l l i n c r e a s e a t e a c h s t e p of t h e p r o c e s s . D a c ă 10, 15, 20 v a fi î n m u l ţ i t cu 2 sau 4, şi v o r r e p r e z e n t a 20, 30, 40, s a u 40, 60, 8C, t h e i r r e l a t i v e p r o p o r t i o n s w i l l n o t b e d i s t u r b e d : 80 şi 60 se v o r afla în acelaşi r a p o r t f a ţ ă d e 40 ca 20 : 1 5 :10 ; d a r d i f e r e n ţ a between the amounts of their products will have i n c r e a s e d i n e a c h o p e r a t i o n , a n d from b e i n g 5 a n d 10, b e c o m e 10 a n d 20, a n d t h ş n 20 a n d 40." (p. 206, 207) p . 429 "If 100 be e m p l o y e d o n classes A, B a n d C, ou u n p r o d u c e d e 110, 115 şi 120, a n d s u b s e q u e n t l y 200, cu r e t u r n s of 200, 228 şi 235, t h e r e l a t i v e differences of t h e p r o d u c t s w i l l h a v e d i m i n i ­ shed, a n d t h e soils w i l l h a v e approximated in fertility; still t h e

626

Citate în limbi străine difference of amounts of their products w i l l b e i n c r e a s e d f r o m 5> a n d 10 to & a n d 16, şi de a c e e a r e n t s cresc. I m p r o v e m e n t s , t h e r e ­ fore, w h i c h t e n d t o a p p r o x i m a t e t h e d e g r e e s of fertility of thec u l t i v a t e d soils, m a y v e r y w e l l r a i s e r e n t s , şi f ă r ă p a r t i c i p a r e a a l t o r cauze." (p. 208) " T h e t u r n i p a n d s h e e p h u s b a n d r y , a n d t h e fresh c a p i t a l e m p l o y e d t o c a r r y it on, p r o d u c e d a g r e a t e r a l t e r a t i o n in t h e fertility of t h e poor soils, t h a n it t h a t of t h e b e t t e r ; still it i n c r e a s e d the absolute produce of each, a n d r a i s e d so r e n t s , în t i m p ce a c e a s t a m i c ş o r e a z ă differences of fertility of c u l t i v a t e d soils." (1. c.) „ î n ce p r i v e ş t e p ă r e r e a lui Ricfardo] ca a m e l i o r ă r i l e p o t d u c e la s c ă d e r e a r e n t e l o r , t o r e m e m b e r t h e s l o w l y progressive m a n n e r in which agricultural improvements a r e p r a c t i c a l l y discovered, c o m p l e t e d , a n d s p r e a d . " (p. 211)

p. 430 „ A ş a d a r , p r i m a s u r s ă a creşterii of f a r m e r ' s r e n t s s î n t t h e pro­ gressive accumulation a n d the unequal effects of capital o n a l l g r a d a t i o n s of soils." (p. 234) p. 431 " I m p r o v e m e n t s i n t h e efficiency of t h e c a p i t a l e m p l o y e d i n c u l t i v a t i o n , r a i s e r e n t s , b y i n c r e a s i n g the surplus profits realized on particular spots of land. T h e i n v a r i a b l y p r o d u c e t h i s increaseof s u r p l u s profits, unless they augment the mass of raw produce so rapidly as to outstrip the progress of demand. Such impro­ v e m e n t s in t h e efficiency of t h e c a p i t a l e m p l o y e d , do u s u a l l y occur in t h e p r o g r e s s of a g r i c u l t u r a l skill, a n d of t h e a c c u m u l a ­ t i o n of greater masses of auxiliary capital." (...) " A r i s e of r e n t s from t h i s cause, is g e n e r a l l y followed by the spread of tillage toinferior soils, w i t h o u t a n y d e c r e a s e i n t h e r e t u r n s t o a g r i c u l t u r a l c a p i t a l o n t h e w o r s t spots r e c l a i m e d . " (p. 244) p . 431 " A fall of profits is n o proof of t h e d e c r e a s i n g efficiency o f a g r i c u l t u r a l i n d u s t r y . " (p. 257) " P r o f i t s d e p e n d p a r t l y o n theamount of t h e p r o d u c e of l a b o u r , p a r t l y o n t h e division of that: p r o d u c e b e t w e e n t h e l a b o u r e r s a n d c a p i t a l i s t s ; şi d e a c e e a thea m o u n t a lor p o a t e să v a r i e z e f r o m a c h a n g e i n e i t h e r of these' p a r t i c u l a r s . " (p. 260) p . 431 " W h e n , a b s t r a c t i n g from t h e effects of t a x a t i o n , a n a p p a r e n t : d i m i n u t i o n t a k e s place in t h e r e v e n u e of t h e p r o d u c i n g classes, c o n s i d e r e d jointly." {...} " w h e n t h e r e is a fall in the rate of profits, not compensated by a rise of wages, şi i n v e r s " , {...} „ a t u n c i se p o a t e conchide t h e r e h a s b e e n s o m e d e c r e a s e i n t h e p r o d u c ­ t i v e p o w e r of l a b o r a n d capital." (p. 273) p . 432 " I n t h e p r o g r e s s of n a t i o n s , a n i n c r e a s e of m a n u f a c t u r i n g p o w e r a n d skill u s u a l l y occurs, greater t h a n t h a t w h i c h c a n be e x p ­ ected i n t h e a g r i c u l t u r e of a n i n c r e a s i n g p e o p l e . T h i s is a n u n ­ q u e s t i o n a b l e t r u t h . A rise in the relative value of raw producemay, therefore, b e e x p e c t e d i n t h e a d v a n c e of n a t i o n s , without any positive d e c r e a s e i n t h e efficiency of a g r i c u l t u r e . " (p. 265) p. 432 „Dacă r e n t a c r e ş t e din m o t i v u l a r ă t a t de (Ricardo, « t h e e m p l o y ­ m e n t of an a d d i t i o n a l q u a n t i t y of l a b o r w i t h a p r o p o r t i o n a l l y less r e t u r n * , a n d a c o n s e q u e n t , t r a n s f e r , t o t h e l a n d l o r d s of a p a r t of t h e p r o d u c e o b t a i n e d o n t h e b e t t e r soils ; t h e n t h e ave­ rage proportion of the gross produce taken by t h e landlords a s r e n t , will n e c e s s a r i l y i n c r e a s e . " î n a l doilea r î n d , " t h e i n d u s ­ t r y of a l a r g e r p r o p o r t i o n of t h e p o p u l a t i o n m u s t b e d e v o t e d to a g r i c u l t u r e . " (p. 280, 281)

Citate în limbi străine

627

p . 433 I n s t a t i s t i c a engleză g ă s i m t r e i f a p t e : " A s p r e a d of t i l l a g e d e t e r ­ m i n a t ă b y a r i s e i n t h e g e n e r a l r e n t a l of t h e c o u n t r y ; a d i m i ­ n u t i o n of t h e p r o p o r t i o n of t h e p e o p l e e m p l o y e d i n a g r i c u l t u r e ; a d e c r e a s e i n t h e l a n d l o r d ' s p r o p o r t i o n of t h e p r o d u c e . " (p. 282) p . 433 „A. S m i t h s p u n e : " I n t h e p r o g r e s s of i m p r o v e m e n t , r e n t , t h o u g h it i n c r e a s e s i n [the] e x t e n t , d i m i n i s h e s i n p r o p o r t i o n t o t h e p r o ­ d u c e of t h e l a n d . " " (p. 284) p . 433 „Din d i v e r s e r e t u r n s î n t o c m i t e a t different t i m e s c ă t r e B o a r d of A g r i c u l t u r e , r e z u l t ă că î n t r e g u l capital, a g r i c u l t u r a l l y e m p l o y e d i n E n g l a n d , is to t h a t a p p l i e d to t h e s u p p o r t of l a b o r e r s = 5 : 1 , a d i c ă s e foloseşte d e 4 ori m a i m u l t a u x i l i a r y c a p i t a l , a s t h e r e is of c a p i t a l a p p l i e d to t h e m a i n t e n a n c e of t h e l a b o u r u s e d d i ­ r e c t l y i n tillage. î n F r a n ţ a a c e s t r a p o r t = 2 : 1 " . (p. 223) " W h e n a g i v e n q u a n t i t y of a d d i t i o n a l c a p i t a l is a p p l i e d in the shape of the results of past labor, t o assist t h e l a b o r e r s a c t u a l l y e m p l o y e d , a less annual return w i l l suffice t o m a k e t h e e m p l o y m e n t of s u c h c a p i t a l profitable, şi deci p e r m a n e n t l y p r a c t i c a b l e , t h a n if t h e s a m e q u a n t i t y of fresh c a p i t a l w e r e e x p e n d e d i n t h e s u p p o r t of a d d i t i o n a l l a b o r e r s . " (p. 224) p . 433 „Să p r e s u p u n e m 100 1. st. e m p l o y e d t o t h e l a n d i n t h e m a i n t e ­ n a n c e of 3 m e n , p r o d u c i n g t h e i r o w n w a g e s şi u n profit d e 1 0 % l a a c e s t e a , r e s p e c t i v 110. C a p i t a l u l i n v e s t i t se v a d u b l a . î n p r i m u l r î n d se v o r folosi alţi trei m u n c i t o r i . I n c r e a s e d p r o d u c e t r e b u i e să fie = 100 1. st. = w a g e s of 3 a d d i t i o n a l m e n + 10 1. st. S ă a d ­ m i t e m a c u m că a d d i t i o n a l d e 100 1. st. este e m p l o y e d i n t h e s h a p e of i m p l e m e n t s , m a n u r e s or a n y r e s u l t s of p a s t l a b o r , î n t i m p ce t h e n u m b e r of t h e a c t u a l l a b o r e r s r ă m î n e a c e l a ş i . A c e s t a u x i l i a r y c a p i t a l d u r e a z ă î n m e d i e 5 a n i . T h e a n n u a l r e t u r n al c a p i t a l i s t u l u i t r e b u i e s ă fie 1G% p r o f i t şi 20 1. st. p e n t r u t h e a n n u a l w e a r a n d t e a r of his capital, deci s î n t n e c e s a r e 30 1. st. r e t u r n t o m a k e t h e c o n t i n u o u s e m p l o y m e n t a c e l e i l a l t e 100 1. st. p r o f i t a b l e î n loc de 110, t h e a m o u n t n e c e s s a r y w h e n d i r e c t l a b o r w a s e m p l o y e d b y it. E s t e deci c l a r că a c c u m u l a t i o n of a u x i l i a r y c a p i t a l i n cultivation, w i l l b e p r a c t i c a b l e w h e n t h e e m p l o y m e n t a l a c e s t u i a m o u n t of c a p i t a l in t h e s u p p o r t of a d d i t i o n a l l a b o r h a s ceased t o b e s o : a n d t h a t t h e a c c u m u l a t i o n of s u c h c a p i t a l m a y go for a n i n f i n i t e p e r i o d . " (p. 224, 225) " S o t h e i n c r e a s e of a u x i l i a r y c a p i t a l b o t h i n c r e a s e s t h e c o m m a n d of m a n o v e r t h e p o w e r of [the] soil, r e l a t i v e l y to t h e a m o u n t of [1129] l a b o r d i ­ r e c t l y or i n d i r e c t l y e m p l o y e d u p o n it ; a n d diminishes the annual return necessary t o m a k e t h e p r o g r e s s i v e e m p l o y m e n t of g i v e n q u a n t i t i e s of fresh c a p i t a l p r o f i t a b l e . " (p. 227) p. 433 „Să p r e s u p u n e m că u n c a p i t a l , d e e x e m p l u 100 1. st., e m p l o y e d u p o n t h e soil, este folosit î n î n t r e g i m e p e n t r u p l a t a s a l a r i u l u i şi y i e l d i n g 1 0 % profit a ş a încît v e n i t u l f e r m i e r u l u i = 1/10 d i n cel a l l a b o r e r s . D a c ă c a p i t a l u l se î n t r e i e ş t e etc. a t u n c i t h e r e v e n u e of t h e f a r m e r will c o n t i n u e t o b e a r t h e s a m e p r o p o r t i o n t o t h a t of t h e l a b o r e r s . D a r d a c ă n u m ă r u l m u n c i t o r i l o r r ă m î n e a c e l a ş i şi t h e a m o u n t of c a p i t a l is doubled, profits v o r fi d e 20 1. st. s a u 1/5 d i n v e n i t . D a c ă c a p i t a l u l se î m p ă t r e ş t e , ele v o r fi de 40 1. st. sau 2/5 d i n v e n i t u l m u n c i t o r i l o r ; d a c ă c a p i t a l u l c r e ş t e a j u n g î n d l a 500 1. st. profits r e p r e z i n t ă 50 1. st., or half t h e r e v e n u e of l a b o r e r s . I a r t h e w e a l t h , i n f l u e n c e şi, p o a t e , î n t r - o o a r e c a r e m ă s u r ă

628

Citate în limbi străine n u m ă r u l capitaliştilor increased... Creşterea s a r ă şi t h e employment cumstance, however, relative [increase] of

in the community, would be proportionally numărului capitaliştilor face de obicei n e c e ­ of some additional direct l a b o r . T h i s cir­ w i l l n o t p r e v e n t t h e steady progress of the the auxiliary capital." (p. 231, 232)

p . 436 " P r o p e r t y in t h e soil a l m o s t u n i v e r s a l l y r e s t s , a t o n e t i m e of a people's career, either, i n t h e g e n e r a l g o v e r n m e n t , or in p e r s o n s d e r i v i n g t h e i r i n t e r e s t from it." (R. Jones, "An introductory lec­ ture on polit. econ....", Lond. 1833, p . 14.) p . 436 " B y economical s t r u c t u r e of n a t i o n s , I m e a n t h o s e r e l a t i o n s b e t ­ w e e n t h e different classes w h i c h a r e e s t a b l i s h e d i n t h e first i n s t a n c e by t h e i n s t i t u t i o n of p r o p e r t y i n t h e soil, a n d b y t h e d i s t r i b u t i o n of its s u r p l u s p r o d u c e ; a f t e r w a r d s modified a n d c h a n g e d (to a g r e a t e r or less e x t e n t ) b y t h e introduction of capi­ talists, a s a g e n t s i n p r o d u c i n g a n d e x c h a n g i n g w e a l t h , a n d i n feeding a n d e m p l o y i n g t h e l a b o r i n g p o p u l a t i o n . " (p. 21, 22) p . 436 "...the a g g r e g a t e a m o u n t of t h e r e v e n u e s c o n s u m e d b y t h e l a b o ­ r e r s , w h a t e v e r b e t h e source of t h o s e r e v e n u e s . " (Jones ["Sylla­ bus..."] p. 44) p . 437 ,Chiar la n a ţ i u n i l e v e s t - e u r o p e n e m a i î n t î l n i m t h e effects of t h e social c o n f o r m a t i o n w h i c h r e s u l t s from t h e p e c u l i a r m o d e of d i s t r i b u t i n g t h e p r o d u c e of t h e i r l a n d a n d l a b o r , e s t a b l i s h e d [1131] in t h e e a r l y p e r i o d of t h e e x i s t a n c e of a g r i c u l t u r a l n a ­ t i o n s " . (Jones ["An i n t r o d u c t o r y l e c t u r e o n political economy..."], p. 16.) p . 438 " T h e changes, affecting this e c o n o m i s t c o n f o r m a t i o n h a v e t h e i r g r e a t agent, t h e i r m o v i n g p o w e r from w h i c h t h e y p r o c e e d i n capital viz. accumulated wealth employed with a view to profit." ... L a t o a t e n a t i o n s t h e distinct division of w e a l t h h e r e p o i n t e d out, acţionează ca a m o s t i m p o r t a n t p a r t i n m o d i f y i n g t h e ties w h i c h c o n n e c t t h e different classes of t h e c o m m u n i t y , a n d in d e t e r m i n i n g t h e i r p r o d u c t i v e p o w e r . "... î n A s i a şi o p a r t e d i n E u r o p a (înainte în î n t r e a g a E u r o p ă ) non-agricultural c l a s s e s se î n t r e ţ i n e a u a p r o a p e [în î n t r e g i m e ] d i n i n c o m e s a l e a l t o r classes, î n p r i n c i p a l din cele ale l a n d h o l d e r s . If y o u w a n t t h e l a b o r of a n a r t i z a n , you p r o v i d e h i m w i t h m a t e r i a l s ; h e c o m e s to y o u r house, you feed a n d p a y h i m his w a g e s . After a t i m e , t h e c a p i t a l i s t s t e p s in, he provides t h e materials, he advances the wages of the workman, he becomes his employer, a n d h e is the owner of the article produced, w h i c h h e e x c h a n g e s for y o u r money... A n i n t e r ­ m e d i a t e class î n t r e l a n d o w n e r s şi o p a r t e d i n n o n - a g r i c u l t u r i s t şi din a c e a s t ă i n t e r m e d i a t e class, t h o s e n o n - a g r i c u l t u r i s t s a r e d e p e n d e n t for e m p l o y m e n t a n d s u b s i s t a n c e . T h e ties w h i c h for­ m e r l y b o u n d t h e c o m m u n i t y t o g e t h e r a r e w o r n o u t a n d fall to pieces ; other b o n d s , o t h e r p r i n c i p l e s of cohesion c o n n e c t its dif­ f e r e n t classes : new economical relations s p r i n g i n t o b e i n g etc... Aici, în Anglia, n u n u m a i t h e g r e a t b o d y of n o n - a g r i c u l t u r i s t s a l m o s t w h o l l y d e p e n d on t h e p a y of capitalists, b u t t h e l a b o u r i n g c u l t i v a t o r s of t h e soil a r e t h e i r s e r v a n t s too." (p. 16 sqq.) p . 438 " L a b o u r f o u n d s " (...) „ p o a t e fi î m p ă r ţ i t î n t r e i categorii : 1. V e n i ­ t u l p r o d u s de l a b o u r e r s , p e c a r e îl c o n s u m ă ei înşişi şi c a r e n u a p a r ţ i n e nici unei a l t e p e r s o a n e " (...) 2. R e v e n u e s b e l o n g i n g to

Citate în limbi străine

629

classes distinct f r o m t h e l a b o u r e r s , a n d e x p e n d e d by t h o s e classes in t h e d i r e c t m a i n t e n a n c e of l a b o u r . 3. Capitalul în î n ţ e ­ lesul p r o p r i u al c u v î n t u l u i . Aceste distinct b r a n c h e s of l a b o r f o n d s p o t fi î n t î l n i t e in o u r o w n c o u n t r y ; d a r d a c ă w e look a b r o a d , w e see t h o s e p a r t s a l e acestor fonds c a r e aici s î n t foarte l i m i t a t e , c o n s t i t u i n g e l s e w h e r e t h e m a i n s o u r c e s of s u b s i s t e n c e to t h e p o p u ­ lation, a n d d e t e r m i n i n g t h e c h a r a c t e r a n d position of t h e m a j o ­ rity of t h e p e o p l e e t c . " (Jones, " S y l l a b u s of a course of t h e l e c ­ t u r e s o n t h e W a g e s of L a b o r " , p . 45, 46.) p . 438 " T h e w a g e s of laboring cultivators, or occupying peasants... Aceşti l a b o r i n g c u l t i v a t o r s , or p e a s a n t s , s î n t hereditary occupiers, proprietors, tenants. T h e t e n a n t s s î n t serfs, metayers, cottiers. A c e ş t i a din u r m ă p r o p r i u - z i s în I r l a n d a . Ca şi r e n t a şi profitul c a r e s î n t c o n f u n d a t e a d e s e a cu v e n i t u l , tot a ş a p e a s a n t - c u l t i v a t o r s s î n t c o n f u n d a ţ i c u all classes, d a r when their subsistence is es­ sentially dependent on the reward of their manual labor, ei treSb u i e c o n s i d e r a ţ i w a g e s - l a b o r e r . " (...) a "Hereditary occupiers, who are laboring [1132] cultivators. A n c i e n t G r e e c e , M o d e r n Asia, î n ­ deosebi I n d i a . " p" "Proprietors. F r a n c e , G e r m a n y , America, A u s ­ t r a l i a , V e c h e a P a l e s t i n a . " y " C o t t i e r s . " (p. 46—48) p . 439 „ î n A n g l i a se r e d u c e la m e n i a l s e r v a n t s , soldiers, sailors, a n d a few artizans working on their own account, a n d p a i d of the in­ comes of their employers. O v e r a c o n s i d e r a b l e p o r t i o n of t h e e a r t h h i s b r a n c h of t h e G e n e r a l L a b o r F u n d m a i n t a i n s n e a r l y t h e w h o l e of t h e non-agricultural laborers. F o r m e r p r e v a l e n c e of t h i s F u n d in E n g l a n d . D a r w i c k t h e k i n g - m a k e r . T h e English g e n t r y . P r e s e n t p r e v a l e n c e in t h e East. M e c h a n i c s , m e n i a l s . L a r g e b o d i e s of t r o o p s so m a i n t a i n e d . C o n s e q u e n c e s of t h e concentration of t h i s F u n d t h r o u g h o u t Asia i n t h e h a n d s of t h e sovereign. S u d d e n r i s e of cities ; s u d d e n d e s e r t i o n . S a m a r c a n d ; C a n d a h a r , a n d o t h e r s . " (p. 43, 49) p . 439 "Capital s h o u l d n e v e r be c o u n f o u n d e d w i t h t h e General Labor Fund of t h e w o r l d — of w h i c h a l a r g e p r o p o r t i o n consists of r e v e n u e s . All b r a n c h e s of a n a t i o n ' s revenues... contribute t o t h e a c c u m u l a t i o n b y w h i c h c a p i t a l is f o r m e d . T h e y c o n t r i b u t e i n different p r o p o r t i o n s i n different c o u n t r i e s a n d different stages of society. W h e n w a g e s a n d r e n t s c o n t r i b u t e t h e most." (p. 50) p. HO "All other things being equal, t h e p o w e r of a nation to s a v e from its profits v a r i e s w i t h t h e rate of profits ; is great w h e n t h e y a r e high, less w h e n l o w ; b u t a s t h e r a t e of profits declines, all other things do not remain equal. T h e quantities of capital employed relatively to the number of the population may in­ crease." {...} " I n d u c e m e n t a n d facilities t o a c c u m u l a t e m a y i n ­ crease... A low rate of profits is o r d i n a r i l y accompanied b y a rapid rate of accumulation, r e l a t i v e l y to t h e n u m b e r of the people, a s i n E n g l a n d ; şi o h i g h r a t e of profit b y a slower r a t e of a c ­ c u m u l a t i o n [1133], r e l a t i v e l y to t h e n u m b e r of people, ca în P o l o ­ nia, R u s i a , I n d i a e t c . " (p. 50 sqq.) p . 441 " E r r o r of t h e d o c t r i n e este a c e e a că a c o l o u n d e , datorită p r o ­ g r e s u l u i of n a t i o n s , t h e r a t e of profits declines, t h e m e a n s of p r o v i d i n g s u b s i s t e n c e for a n i n c r e a s i n g p o p u l a t i o n m u s t b e c o m e less. F o u n d a t i o n s of t h e e r r o r : 1. A m i s t a k e n notion, t h a t a c c u ­ m u l a t i o n from profits m u s t be slow w h e r e t h e r a t e of profits

630

Citate în limbi străine is low, a n d r a p i d w h e r e it is h i g h ; 2. A m i s t a k e n belief, t h a t profits a r e t h e only s o u r c e , of a c c u m u l a t i o n ; 3. A m i s t a k e n belief t h a t a l l t h e l a b o r e r s of t h e e a r t h s u b s i s t on a c c u m u l a t i o n s a n d savings from revenue itself." (p. 51)

p . 441 " A l t e r a t i o n s w h i c h t a k e p l a c e i n t h e e c o n o m i c a l s t r u c t u r e of n a t i o n s when capital assumes the task of advancing the wages of labor..." (p. 51, 52) p . 441 " T h e amount of capital devoted to maintenance of labor may vary, independently of any changes in the whole amount of capital" (...) G r e a t f l u c t u ­ a t i o n s in t h e a m o u n t of e m p l o y m e n t a n d g r e a t suffering m a y s o m e t i m e s b e o b s e r v e d t o b e c o m e m o r e f r e q u e n t as capital itself more plentiful." (p. 52) p, 441 "Periods of gradual transition of the laborers from dependence on one fund to dependence On another... Transfer of the laboring cultivators to the pay of capitalists... Transfer of the non-agri­ cultural classes to the employ of capitalists." (p. 52, 53) p . 441-442 "Slavery. Slaves m a y b e d i v i d e d i n t o p a s t o r a l - p r e d i a l - d o m e s ­ tic-slaves of a m i x e d c h a r a c t e r , b e t w e e n p r e d i a l a n d d o m e s t i c . E x i s t ă slaves a s c u l t i v a t i n g p e a s e n t s ; ca m e n i a l s o r a r t i z a n s , m a i n t a i n e d f r o m t h e i n c o m e s of t h e r i c h ; — as laborers main­ tained from capital." (p. 59) p.442 " T h e p r o d u c t i v e n e s s of t h e i n d u s t r y of n a t i o n s r e a l l y d e p e n d s o n 2 c i r c u m s t a n c e s : First, on t h e fertility or barrenness of the original sources (land a n d w a t e r ) of t h e w e a l t h t h e y p r o d u c e . Secondly, on t h e efficiency of the labor t h e y a p p l y i n d e a l i n g ., w i t h t h o s e sources o r f a s h i o n i n g t h e c o m m o d i t i e s o b t a i n e d from t h e m . (R. Jones, "Text-Book of Lectures on the Political Eco­ nomy of Nations", Hertford 1852, p . 4) p . 4 4 2 " T h e efficiency of human labor w i l l d e p e n d : 1. on the c o n t i n u i t y w i t h w h i c h i t is e x e r t e d ; 2. on t h e knowledge a n d skill w i t h w h i c h i t is a p p l i e d , t o effect t h e p u r p o s e of t h e p r o d u c e r ; 3. on t h e mechanical power b y w h i s h i t is a i d e d . " (p. 6) p . 442 " T h e power e x e r t e d b y h u m a n l a b o r e r s i n p r o d u c i n g w e a l t h . . . m a y b e i n c r e a s e d : 1. b y e n l i s t i n g i n t h e i r service, motive forces g r e a t e r t h a n t h e i r own... 2. b y e m p l o y i n g a n y a m o u n t or k i n d of m o t i v e [1134] forces a t t h e i r c o m m a n d , with increased me­ chanical a d v a n t a g e . . De e x e m p l u , e n g i n e of 40 h o r s e - p o w e r a c ţ i o n e a z ă î n a l t m o d a s u p r a căilor f e r a t e decît a s u p r a t u r n p i k e r o a d . " (p. 8) p. 442 " T h e b e s t f r o m of a p l o u g h w i l l do as m u c h w o r k , w e l l , w i t h t w o horses, as t h e w o r s t w i t h four." (p. 9)

and

as

p . 4 4 2 " T h e s t e a m - e n g i n e is n o t a m e r e tool, it gives additional motive force, n o t m e r e l y t h e means of using forces t h e l a b o r e r a l r e a d y possesses, with a greater mechanical advantage." (p. 10, notă) p. 443 "Capital... consists of w e a l t h ... with a view to profit." (p. 16)

saved

from

revenue,

and

used

p. 443 " T h e possible Sources of capital... a r e obviously, a l l t h e r e v e ­ n u e s of a l l t h e i n d i v i d u a l s c o m p o s i n g a c o m m u n i t y , f r o m w h i c h r e v e n u e s i t is possible t h a t a n y s a v i n g c a n b e m a d e . T h e p a r -

631

Citate în limbi străine t i c u l a r classes of i n c o m e w h i c h yield t h e m o s t a b u n d a n t l y t h e p r o g r e s s of n a t i o n a l capital, change at different stages their progress, a n d a r e t h e r e f o r e f o u n d entirely different n a t i o n s o c c u p y i n g d i f f e r e n t positions i n t h a t p r o g r e s s . " (1. c.)

to of in

şp. 443 "Profits a l s o far from b e i n g t h e o n l y s o u r c e s w h i c h c a p i t a l is f o r m e d or i n c r e a s e d : D u p ă c u m e s t e u n i m p o r t a n t s o u r c e of a c c u m u l a t i o n , î n c o m p a r a ţ i e cu w a g e s şi r e n t s , i n t h e e a r l i e r stages of society." (p. 20) 3?. 443 " W h e n a c o n s i d e r a b l e a d v a n c e i n t h e p o w e r s of n a t i o n a l i n d u s ­ t r y h a s a c t u a l l y t a k e n p l a c e , profits r i s e i n t o c o m p a r a t i v e i m p o r ­ t a n c e as a s o u r c e of a c c u m u l a t i o n . " (p. 21) ;

p . 447 " T h e r e is a difference b e t w e e n t h e i n f l u e n c e , o n t h e p r o d u c t i v e p o w e r s of n a t i o n s , of t h a t wealth which has been saved, a n d is dispensed as wages with a view to profit: a n d of t h a t w e a l t h w h i c h is a d v a n c e d o u t of r e v e n u e for t h e s u p p o r t of l a b o r . W i t h a v i e w t o this distinction. I u s e t h e w o r d c a p i t a l t o d e n o t e t h a t p o r t i o n of w e a l t h e x c l u s i v e l y w h i c h h a s b e e n s a v e d f r o m r e v e n u e , a n d is u s e d w i t h a v i e w t o profit." (p. 36, 37)

,-p. 447 " W e might... c o m p r i s e , u n d e r t h e t e r m , c a p i t a l , all the wealth devoted to the maintenance of labor, w h e t h e r it h a s g o n e t h r o u g h a n y previous process of saving or not... w e m u s t , t h e n , i n t r a c i n g t h e position of t h e l a b o r i n g classes a n d of t h e i r p a y m a s t e r s i n d i f f e r e n t n a t i o n s a n d u n d e r different c i r c u m s t a n c e s , d i s t i n g u i s h b e t w e e n capital which has been saved, a n d c a p i t a l which has undergone n o process of a c c u m u l a t i o n : b e t w e e n , i n s h o r t , c a p i ­ t a l w h i c h is r e v e n u e , a n d c a p i t a l w h i c h is n o t r e v e n u e . " (p. 3) •:p. 447 " I n e v e r y n a t i o n of t h e Old World, e x c e p t E n g l a n d a n d H o l l a n d , t h e wages of t h e a g r i c u l t u r i s t s are not advanced out of the funds w h i c h have been saved and accumulated from revenues, b u t a r e produced by the laborers themselves, and never exist in any other shape than that of a stock for their own immediate consumption." ;;p. 451 "Capital is t h e i n s t r u m e n t t h r o u g h w h i c h a l l t h e c a u s e s a u g m e n t t h e efficiency of h u m a n l a b o r , a n d t h e p r o d u c t i v e of n a t i o n s , a r e b r o u g h t i n t o play... C a p i t a l is t h e s t o r e d - u p of p a s t labor u s e d to p r o d u c e s o m e effect i n s o m e p a r t t a s k of p r o d u c i n g w e a l t h . " [p. 35]

which powers results of t h e

p . 45! " I t w i l l be c o n v e n i e n t , a n d it is r e s o n a b l e , t o c o n s i d e r t h e a c t of p r o d u c t i o n a s i n c o m p l e t e till t h e c o m m o d i t y p r o d u c e d h a s b e e n p l a c e d i n t h e h a n d s of t h e p e r s o n w h o is to c o n s u m e i t ; all done previously has t h a t point in view. The grocer's horse a n d c a r t w h i c h b r i n g s u p o u r t e a f r o m H e r t f o r d to t h e College, is as essential to o u r possession of it for t h e p u r p o s e of c o n s u m p ­ tion, as t h e l a b o r of t h e C h i n e s e w h o p i c k e d a n d d r i e d t h e l e a v e s . " (ibid. p . 35, notă) a?. 451 "...But... t h i s capital... does n o t p e r f o r m i n e v e r y community all the tasks it is capable of performing. It takes them up gra­ d u a l l y a n d successively i n a l l cases ; and it is a remarkable and an all-important fact, that the one special function, the per­ f o r m a n c e of w h i c h is essential t o t h e serious advance of the power of capital in all its other functions, is exactly that w h i c h , i n

632

Citate în limbi străine t h e case of t h e g r e a t e r p o r t i o n of t h e l a b o r e r s of capital has never yet fulfilled at all." (p. 35, 36)

p. 451 " I a l l u d e t o the

advance

of the

wages

of labor."

manekind,

(p. 36)

p . 451 " T h e w a g e s of l a b o r a r e a d v a n c e d by capitalists i n t h e case of less t h a n o n e - f o u r t h of t h e l a b o r e r s of t h e e a r t h . T h i s fact... of v i t a l i m p o r t a n c e i n a c c o u n t i n g for t h e c o m p a r a t i v e p r o g r e s s n a t i o n s . " (1. c.) p. 451 " C a p i t a l , or a c c u m u l a t e d stock, a f t e r p e r f o r m i n g v a r i o u s o t h e r functions i n t h e p r o d u c t i o n of w e a l t h , o n l y t a k e s u p l a t e t h a t of advancing t o t h e l a b o r e r his w a g e s . " (p. 79) p . 452 " C a p i t a l , o r accumulated stock, a f t e r p e r f o r m i n g v a r i o u s o t h e r functions i n t h e p r o d u c t i o n of w e a l t h , o n l y takes up l a t e t h a t of advancing to t h e l a b o r e r his wages..." (p. 79) p . 453 " A s t a t e of t h i n g s m a y h e r e a f t e r exist, a n d parts of the world may be approaching to it, u n d e r w h i c h t h e l a b o r e r s a n d t h e o w n e r s of a c c u m u l a t e d stock, m a y b e i d e n t i c a l ; b u t i n t h e p r o ­ gress of nations... t h i s h a s never yet b e e n t h e case, a n d t o t r a c e a n d understand that progress, w e must observe the laborers g r a d u a l l y t r a n s f e r e d from t h e h a n d s of a b o d y of c u s t o m e r s , w h o p a y t h e m o u t of t h e i r r e v e n u e s , t o t h o s e of a b o d y of e m p l o y e r s , w h o p a y t h e m b y a d v a n c e s of c a p i t a l o u t of t h e r e t u r n s t o w h i c h t h e o w n e r s a i m a t r e a l i z i n g a distinct r e v e n u e . T h i s m a y n o t b e as desirable a state of things as that in which laborers and capitalists are identified, b u t w e m u s t still a c c e p t it as constituting a stage in the march of industry, which has hit­ h e r t o m a r k e d t h e p r o g r e s s of a d v a n c i n g n a t i o n s . A t t h a t s t a g e t h e people of Asia h a v e n o t y e t a r r i v e d . " (p. 73) p. 454 " T h e capitalist h a s b e e n b u t a n a g e n t t o give t h e l a b o r e r s t h e benefit of t h e e x p e n d i t u r e of t h e r e v e n u e s of t h e s u r r o u n d i n g customers, in a n e w f o r m a n d u n d e r n e w c i r c u m s t a n c e s . " (p. 79) p. 415 " A s c o m m u n i t i e s change their powers of production, t h e y nece­ ssarily change their habits too." (p. 48) " D u r i n g t h e i r p r o g r e s s i n a d v a n c e , a l l t h e d i f f e r e n t classes of c o m m u n i t y find t h a t t h e y a r e c o n n e c t e d w i t h o t h e r classes b y new relations, are assuming new positions, a n d a r e s u r r o u n t e d b y n e w m o r a l a n d social d a n g e r s , a n d new conditions of social a n d political e x c e l l e n c e . " (1. c ) p. 455 " G r e a t political, social, m o r a l , a n d i n t e l l e c t u a l c h a n g e s , accom­ pany changes in the economical organisation of communities, a n d t h e agencies a n d t h e m e a n s , a f f l u e n t o r s c a n t y , b y w h i c h t h e t a s k s of i n d u s t r y a r e c a r r i e d on. T h e s e c h a n g e s n e c e s s a r i l y e x e r c i s e a c o m m a n d i n g i n f l u e n c e o v e r t h e different political a n d social e l e m e n t s t o b e f o u n d i n t h e p o p u l a t i o n s w h e r e t h e y t a k e p l a c e : t h a t i n f l u e n c e e x t e n d s to t h e i n t e l l e c t u a l c h a r a c t e r , t o t h e h a b i t s , m a n n e r s , m o r a l s , a n d h a p p i n e s s of n a t i o n s . " (p. 45) p . 455 " E n g l a n d is t h e only g r e a t c o u n t r y w h i c h h a s taken... t h e first s t e p i n a d v a n c e t o w a r d s p e r f e c t i o n as a producing machine: the o n l y c o u n t r y in w h i c h t h e p o p u l a t i o n , a g r i c u l t u r a l a s w e l l a s n o n - a g r i c u l t u r a l , is r a n g e d u n d e r t h e d i r e c t i o n of c a p i t a l i s t s , a n d w h e r e t h e effects of t h e i r m e a n s of t h e p e c u l i a r f u n c t i o n s

Citate î n limbi străine

633

t h e y a l o n e can p e r f o r m , a r e e x t e n s i v e l y felt, n o t only in t h e e n o r m o u s g r o w t h of h e r w e a l t h , b u t also i n a l l t h e e c o n o m i c a l r e l a t i o n s a n d positions of h e r p o p u l a t i o n . N o w , E n g l a n d , I say it w i t h r e g r e t , b u t w i t h o u t t h e v e r y slightest h e s i t a t i o n , is n o t to be t a k e n as a safe s p e c i m e n of [1145] t h e c a r e e r of a people so d e v e l o p i n g t h e i r p r o d u c t i v e forces." (p. 48, 49) p. 456 " T h e general labor funds consists : 1. Of w a g e s w h i c h t h e l a b o ­ r e r s t h e m s e l v e s p r o d u c e . 2. Of t h e r e v e n u e s of o t h e r classese x p e n d e d i n t h e m a i n t e n a n c e of l a b o r . 3. Of capital, o r a p o r t i o n of w e a l t h s a v e d from r e v e n u e a n d e m p l o y e d in a d v a n c i n g w a g e s w i t h a v i e w t o profit. T h o s e m a i n t a i n e d on t h e first division of t h e l a b o r funds w e w i l l call unhired laborers. Those on t h e second paid dependents. T h o s e on t h e t h i r d , hired workmen." (...) " T h e r e c e i p t of w a g e s from a n y of t h e s e 3 divisions of t h e l a b o r fund d e t e r m i n e s t h e relations of the laborer with the other classes of society, a n d so d e t e r m i n e s s o m e t i m e s directly, s o m e ­ t i m e s m o r e or less i n d i r e c t l y , t h e d e g r e e of c o n t i n u i t y , skill, a n d p o w e r w i t h w h i c h t h e t a s k s of i n d u s t r y a r e c a r r i e d on." (p. 51, 52) p . 456 " T h e first division, self-produced wages, m a i n t a i n s m o r e t h a n half, p r o b a b l y m o r e t h a n 2/3, of t h e l a b o r i n g p o p u l a t i o n of t h e e a r t h . T h e s e l a b o r e r s , consist e v e r y w h e r e of p e a s a n t s w h o o c c u p y t h e soil a n d l a b o r on it... T h e second division of t h e l a b o r fund, revenue expended in maintaining labor, s u p p o r t s b y t h e far t h e g r e a t e r p a r t of t h e productive n o n - a g r i c u l t u r a l l a b o r e r s of t h e East. It is of s o m e i m p o r t a n c e o n t h e c o n t i n e n t of E u r o p e ; w h i l e in E n g l a n d , a g a i n , it c o m p r i s e s o n l y a f e w j o b b i n g m a c h a n i c s , the relics of a larger body... T h e t h i r d division of t h e l a b o r fund, capital, is s e e n in E n g l a n d e m p l o y i n g t h e g r e a t m a j o r i t y of h e r l a b o r e r s , w h i l e it m a i n t a i n s b u t a s m a l l b o d y of i n d i v i d u a l s in Asia : a n d i n c o n t i n e n t a l E u r o p e m a i n t a i n s only t h e n o n - a g r i c u l t u r a l l a b o r e r s : n o t a m o u n t i n g , p r o b a b l y , o n t h e w h o l e , t o a quainter of t h e p r o d u c t i v e p o p u l a t i o n . " (p. 52) p. 456 " I h a v e not... m a d e a n y d i s t i n c t i o n a s to slave-labor... The civil rights of l a b o r e r s d o n o t affect t h e i r e c o n o m i c a l position. Slaves, as w e l l a s f r e e m e n , m a y b e o b s e r v e d s u b s i s t i n g o n e a c h p a r t of t h e g e n e r a l fund." (p. 53) p. 457 " T h e p o r t i o n of t h e c o m m u n i t y w h i c h is unproductive of rial w e a l t h m a y be useful o r it m a y b e useless." (p. 42)

mate­

p . 457 " I t is r e a s o n a b l e , to consider t h e act of production as i n c o m ­ p l e t e till t h e commodity produced h a s b e e n p l a c e d in t h e h a n d s of t h e p e r s o n w h o is to c o n s u m e i t . " (p. 35, notă) p . 457 " I t m a y b e as w e l l to p o i n t o u t h e r e h o w t h i s f a c t {of t h e w a g e s b e i n g a d v a n c e d b y capital} affects t h e i r powers of pro­ duction, o r t h e continuity, t h e knowledge, a n d t h e power, with w h i c h l a b o r is exerted... T h e c a p i t a l i s t w h o p a y s a w o r k m a n m a y assist t h e continuity of his labor. First, by making such conti­ nuity possible; secondly, b y superintending a n d enforcing it. M a n y l a r g e bodies of w o r k m e n t h r o u g h t t h e w o r l d p l y t h e s t r e e t for c u s t o m e r s , a n d d e p e n d for w a g e s o n t h e casual wants of p e r s o n s w h o h a p p e n a t t h e m o m e n t to r e q u i r e t h e services, or t o w a n t t h e articles t h e y c a n s u p p l y . T h e e a r l y m i s s i o n a r i e s

-634

Citate în limbi străine found this t h e case i n China... -«The a r t i z a n s r u n a b o u t t h e t o w n s from m o r n i n g t o n i g h t t o s e e k c u s t o m . T h e g r e a t e r p a r t of Chinese w o r k m e n m o r k i n p r i v a t e houses. A r e c l o t h e s w a n ­ ted, for e x e m p l e ? T h e t a i l o r c o m e s t o you i n t h e m o r n i n g a n d goes h o m e a t night. It is t h e s a m e w i t h all o t h e r a r t i z a n s . T h e y a r e c o n t i n u a l l y r u n n i n g a b o u t t h e s t r e e t s i n s e a r c h of work, even the smiths, who c a r r y about their h a m m e r and t h e i r f u r n a c e for o r d i n a r y jobs. T h e b a r b e r s , too... w a l k a b o u t t h e streets w i t h a n a r m - c h a i r o n t h e i r s h o u l d e r s , a n d a b a s i n for h o t w a t e r i n t h e i r h a n d s . * T h i s c o n t i n u e s t o b e t h e case v e r y g e n e r a l l y t h r o u g h o u t t h e East, a n d p a r t i a l l y i n t h e W e s t e r n World. N o w t h e s e w o r k m e n c a n n o t for any length of time work continuously. T h e y m u s t ply l i k e a h a c k n e y c o a c h m a n , a n d w h e n no c u s t o m e r h a p p e n s to p r e s s n t himself t h e y m u s t b e idle. If i n t h e progress of t i m e a c h a n g e t a k e p l a c e i n t h e i r e c o n o m i ­ c a l position, if t h e y become the workmen of a capitalist who advances their wages beforehand, t w o things take place. First t h e y can n o w l a b o r c o n t i n u o u s l y ; a n d , secondly, a n a g e n t is p r o v i d e d , whose office and whose interest it will be, to see that t h e y do l a b o r continuously... t h e capitalist h a s reserves... to w a i t for a customer... H e r e , t h e n , is a n increased continuity in the labor of all t h i s class of p e r s o n s . They labor daily from mor­ ning to night, a n d a r e not interrupted b y w a i t i n g for a seeking t h e customer, w h o is u l t i m a t e l y to c o n s u m e t h e a r t i c l e t h e y w o r k on. B u t t h e continuity of their labor, t h u s m a d e possible, is s e c u r e d a n d i m p r o v e d b y t h e superintendence of the capitalist. H e has advanced their wages ; h e is to recive the products of their labor. It is his interest and his privilege to see that they do not labor interruptedly or dilatorily. T h e c o n t i n u i t y of l a b o r t h u s far secured, t h e effect e v e n of this c h a n g e on t h e p r o ­ d u c t i v e p o w e r of l a b o r is v e r y great... the power is doubled. T w o w o r k m e n s t e a d i l y e m p l o y e d from morning to night, and from y e a r ' s e n d to y e a r ' s end, w i l l p r o b a b l y p r o d u c e m o r e t h a n 4 desultory w o r k m e n , w h o c o n s u m e m u c h of t h e i r t i m e i n r u n n i n g after c u s t o m e r s , a n d i n r e c o m m e n c i n g s u s p e n d e d l a b o r s . " (p. 37 sq.)

jj). 459 " T h e capitalist, too, k e e p s , a t it w e r e , a n echo-office for l a b o r : h e insures against u n c e r t a i n l y of finding a v e n t for l a b o r , w h i c h u n c e r t a i n i t y w o u l d , b u t for h i m , p r e v e n t t h e l a b o r , i n m a n y cases, from b e i n g u n d e r t a k e n . T h e t r o u b l e of l o o k i n g for a p u r c h a s e r , a n d of going t o a m a r k e t , is r e d u c e d , b y his m e a n s , t o a c o m p a r a t i v e l y s m a l l c o m p a s s . " ("An Inquiry into those Principles respecting the Nature of Demand and the Necessity of Consumption etc.", L o n d o n 1821, p . 102.) p . 459 " W h e r e t h e c a p i t a l is i n a g r e a t d e g r e e fixed, or w h e r e i t is s u n k o n land... t h e t r a d e r is obliged to continue to employ, m u c h m o r e n e a r l y ( t h a n if t h e r e h a d b e e n less fixed capital) t h e s a m e a m o u n t of c i r c u l a t i n g c a p i t a l a s h e did before, i n o r d e r n o t to c e a s e do d e r i v e any profits f r o m t h e p a r t t h a t i s fixed." (1. c , p. 73) '

Citate în limbi străine

635

Russell, Lord John (1792—1878) — o m politic englez, l i d e r u l w h i g i lor, p r i m - m i n i s t r u (1846—1852 şi 1865—1866), m i n i s t r u de e x t e r n e (1852—1853 şi 1859—1865). — 254. S Saint-Simon, Claude-Henri de Rouvroy, conte de (1760—1852) — socialist u t o p i s t francez. — 254, 494. Say, Jean-Baptiste (1767—1832) — e c o n o m i s t francez, a sisternatizat şi v u l g a r i z a t o p e r a lui A d a m Smith ; a fundamentat teoria v u l g a r - e c o n o m i c ă cu p r i v i r e la factorii p r o d u c ţ i e i , c o n s i d e r î n d p ă m î n t u l , c a p i t a l u l şi m u n c a d r e p t i z v o a r e de sine s t ă t ă t o a r e a l e r e n t e i , profitului şi s a l a r i u ­ lui (formula t r i n i t a r ă ) . — 78, 94, 96, 107, 124, 125—128, 181, 195— 200, 269, 528, 529. Schiller, Friedrich von (1759—1805) — poet, d r a m a t u r g , estetician şi . istoric g e r m a n ; r e p r e z e n t a n t de seamă al curentului „Sturm and Drang" din literatura germană. — 185; Seneca, Lucius Ânnaeus (aprox. 4 î.e.n.—65 e.n.) — filozof, scrii­ tor şi o m politic r o m a n , u n u l d i n t r e cei m a i m a r c a n ţ i r e p r e ­ z e n t a n ţ i ai stoicismului tîrziu. — 560. Senior, Nassau William (1790— 1864) — e c o n o m i s t v u l g a r e n ­ glez, a p o l o g e t a l c a p i t a l i s m u l u i , s-a r i d i c a t î m p o t r i v a r e d u c e r i i zilei d e m u n c ă . — 25, 372, 533. ;

Sismondi, Simonăe

Jean-Charles-Leonard de (1773—1842) — e c o ­

n o m i s t şi istoric e l v e ţ i a n ; a c r i ­ ticat c a p i t a l i s m u l d e p e poziţii m i c - b u r g h e z e şi a i d e a l i z a t m i c a p r o d u c ţ i e ; r e p r e z e n t a n t de s e a ­ m ă al romantismului economic. — 38, 48—51, 53, 54, 59, 84, 277, 279, 305, 381, 401, 417, 419. 424, 448. Smith, Adam (1723—1970) — eco­ n o m i s t englez, u n u l d i n t r e r e ­ p r e z e n t a n ţ i i de s e a m ă ai e c o n o ­ m i e i politice clasice b u r g h e z e . — 7, 8, 10, 14, 18, 19, 21, 22, 24, 27, 34, 50, 59, 63, 67, 72, 83, 108, 112, 124, 126, 128, 185, 186, 196, 197, 201, 203, 255, 271, 281, 284, 287, 288, 300, 332, 353, 357, 372, 373, 399, 433, 437, 450, 456, 467, 472, 479, 522, 528, 529, 531, 532, 542, 544. Spence, Thomas (1750—1814) — socialist u t o p i s t englez, a m i l i t a t pentru desfiinţarea proprietăţii p r i v a t e a s u p r a p ă m î n t u l u i şi i n ­ staurarea socialismului agrar. — 59. Steuart (Stewart), Sir James (cu­ n o s c u t şi s u b n u m e l e de Denham) (1712—1780) — e c o n o m i s t englez, u n u l d i n t r e u l t i m i i r e ­ p r e z e n t a n ţ i ai m e r c a n t i l i s m u l u i ; a d v e r s a r al teoriei c a n t i t a t i v e a b a n i l o r . — 210, 259, 420. Stirling, Patrick James (1809— 1891) •— e c o n o m i s t englez. — 203—206. Storch, Andrei Karlovici (Heinrich) (1766—1835) — economist, sta­ t i s t i c i a n şi istoric rus, m e m b r u a l A c a d e m i e i de Ş t i i n ţ e d i n P e ­ t e r s b u r g , e p i g o n al economiei politice clasice b u r g h e z e . •— 374. T Taylor, Tom (1817—1880) — d r a ­ m a t u r g si ziarist englez. — 33, 44—45. Torrens, Robert (1780—1864) — e c o n o m i s t englez, a d e p t al l u i " c u r r e n c y p r i n c i p l e " . — 17, 56, 67, 69—79, 98, 178, 179, 192, 202, 238, 239, 277, 284.

678

Indice de nume

Townsend, Joseph (1739—1816) — cleric, geolog şi sociolog englez; a p r o p a g a t teoria antiştiinţifică a p o p u l a ţ i e i p r e l u a t ă u l t e r i o r de M a l t h u s . — 34, 39, 59. Traian (Marcus Ulpius Traianus) (53—117) — î m p ă r a t r o m a n O S ­ II?) şi c o m a n d a n t m i l i t a r . — 567. Tucidide (aprox. 460—aprox. 395 î.e.n.) — istoric grec ; a u t o r u l l u c r ă r i i „Războiul peloponeziac". — 201, 529, 530. Turgot, Anne-Robert-Jacques, ba­ ron de l'Aulne (1727—1781)—eco­ n o m i s t şi om de s t a t francez, r e ­ p r e z e n t a n t de s e a m ă al şcolii fizioc f a t e ; controlor g e n e r a l al f i n a n ­ ţelor (1774—1776). — 288, 458, 504.

W Wakefield, 1862) — nomist, gheză a 204, 272,

Edward Gibbon (1796— o m de s t a t englez, eco­ a elaborat teoria bur­ colonizării. — 96, 203, 306.

Warwick, Richard Nevile, Earl of (1428—1471) — nobil englez, a j u c a t u n rol i m p o r t a n t î n R ă z b o ­ iul celor d o u ă roze (1455—1485); pentru influenţa pe care o exer­ cita a s u p r a î n s c ă u n ă r i i regilor a fost supranumit „făcător de r e g i " . — 439.

U

West, Sir Edward (1728—1828) — economist englez, u n u l d i n t r e r e p r e z e n t a n ţ i i economiei politice clasice b u r g h e z e ; a f o r m u l a t o teorie a r e n t e i funciare. — 325.

XJre, Andrew (1778—1857) — c h i ­ m i s t englez, economist v u l g a r , a u t o r a l m a i m u l t o r l u c r ă r i de e c o n o m i e i n d u s t r i a l ă . — 468.

Wilson, John (1785—1854) — poet şi p u b l i c i s t e n g l e z , , a scris s u b d i v e r s e p s e u d o n i m e . — 201.

Personaje din literatură, biblie şi mitologie Anteu — în mitologia greacă, u n u l d i n t r e giganţi, fiul zeului m ă r i i , P o s e i d o n , şi al zeiţei p ă m î n t u l u i , Geea. A n t e u era invincibil, d e ­ o a r e c e ori de cîte ori a t i n g e a p ă m î n t u l c ă p ă t a forţe noi. A fost î n v i n s î n cele din u r m ă de H e r c u l e , care, ţ i n î n d u - 1 s u s p e n ­ d a t în aer, 1-a strâns p î n ă 1-a î n ă b u ş i t . Mitul este folosit a s ­ tăzi ca o i l u s t r a r e a p r i n c i p i u l u i d u p ă c a r e c o n t a c t u l o m u l u i cu r e a l i t a t e a vie îl face de n e î n ­ vins. — 566. Cacus — p o t r i v i t mitologiei r o m a n e , u n m o n s t r u care scuipa foc ; a fost ucis de H e r c u l e . — 564, 565. Dundreanj, lord —• p e r s o n a j din c o m e d i a lui T o m T a y l o r " O u r A m e r i c a n C o u s i n " — 32, 45. Gerion — p e r s o n a j din mitologia g r e a c ă , u n u r i a ş cu trei t r u p u r i , a l e c ă r u i v i t e le-a f u r a t H e r c u l e c a r e 1-a şi ucis. — 564, 565.

Hercule —• e r o u din mitologia greacă, fiu al lui Zeus ; î n t r u ­ c h i p a r e a forţei şi a t e n a c i t ă ţ i i . — 563, 565. lezechiel

— p r o o r o c . — 556.

Isnia — p r o o r o c . — 556. Moloh — zeul n a t u r i i şi a l căl­ durii la asirieni şi fenicieni, c ă ­ r u i a i se a d u c e a u j e r t f e o m e ­ neşti ; u l t e r i o r a d e v e n i t s i m b o ­ l u l u n o r forţe, o a r b e n e s ă ţ i o a s e c a r e cer m e r e u noi şi noi j e r t f e . — 483. Polifem — în mitologia greacă, u n u l d i n t r e ciclopi, fiu a l . lui Poseidon. •— 563. Ulise, — n u m e l e l a t i n i z a t a l lui Odiseu. R e g e al insulei I t a c a , e r o u grec d i n r ă z b o i u l t r o i a n , r e n u m i t p e n t r u ş i r e t e n i a şi i s t e ­ ţ i m e a sa. P e r s o n a j p r i n c i p a l a l ,',Odiseii" lui H o m e r . — 563.

Tablou de greutăţi, măsuri şi monede Greutăţi T o n ă (ton, t) = 28 h u n d r e d w e i g h t s H u n d r e d w e i g h t s (cwt) = 1 1 2 pfunzi C u a r t e r = 28 pfunzi S t o n e = 14 pfunzi U n c i e = 16 d r a m s

1016,05 50,802 12,700 6,350 28,349

kg kg kg kg kg

Greutăţi „troy" p e n t r u medicamente, metale nobile şi pietre preţioase P f u n d (troy p o n n d ) = 12 u n c i i U n c i e (troy ounce) = 12 p e n n y w e i g h t s G r a n (grein)

372,242 g 31,103 g 0,065 g

Măsuri de lungime Mila engleză (British mile) lard Picior (foot) Ţol (inch) C o t (prusian)

.

1 609,329 91,439 30,480 2,540 66,690

m cm cm cm cm

4 046,7 1011,7 14,21 100 2 523

m m m m m

Măsuri de suprafeţe Acru Rood Rute Ar Iugăr

2

2

2

2

2

Măsuri de volum B u s h e l = 8 galoni G a l o n = 1 libes Pint

36,349 1 4,544 1 0,568 1

680

Tablou de greutăţi, măsuri şi monede

Monede Liră sterlină Şiling

(pound sterling S) = 20 şilingi

.

.

.

(shiling, sh) = 12 p e n c e

1,02 M K

P e n n y (penny, pence, d) = 4 F a r t h i n g i Guinee

(guinea)

8,51 pfengi

21 şilingi

21,45 M K

S o v e r e i g n (monedă de a u r == 1 l i r ă s t e r l i n ă engleză)

.

F r a n c (franc, fr) = 100 centimes Centimă

(monedă

.

.

.

L i v r ă ( m o n e d ă d e a r g i n t franceză) = 1 f r a n c

.

.

.

(monedă americană)

20,43 M K 80

d i v i z i o n a r ă franceză)

Cent

(c.)

20,43 M K

oca

0,8 80

pfeningi pfeningi pfeningi

4,2

pfeningi

6

pfeningi

9

MK

D r a h m ă ( m o n e d ă v e c h e grecească) M a r a v e d i ( m o n e d ă spaniolă) Ducat

(monedă

Italia) Rei

(Reis)

de

aur

în

Europa,

cea (monedă

portugheză)

cea

originară

din 0,95 p f e n i n g i

Indice de materii

A Acţiuni 307.

— II, 363, 545, 546 ; III,

Acumularea capitalului — I, 78, 283, 284 ; II, 518, 488—491, 537, 538 ; I I I , 266, 267. — ca t r a n s f o r m a r e a v e n i t u l u i î n c a p i t a l — II, 525, 526, 534, 641 ; I I I , 34. — forma capitalistă a reproduc­ ţiei l ă r g i t e — I, 228, 229, 283 ; II, 537 ; III, 289, 292, 334, 352, 353, 400. — c a lege a p r o d u c ţ i e i c a p i t a ­ liste — I, 143—144, 204—205 ; I I I , 443, 444. — şi a c u m u l a r e a î n m o d u r i l e de producţie precapitaliste — I I I , 443—445, 449. — creşterea populaţiei ca bază a ei — I, 79—80 ; I I , 141, 526, 541, 589, 590 ; III, 257. •— l i m i t e l e ei c a l i t a t i v e — III, 257. — condiţiile ei n e c e s a r e — II, 533, 537. — ca p r o c e s c o n t i n u u — II, 525—527. — şi a c u m u l a r e a m u n c i i — II, 536 ; III, 73. — şi s a l a r i u l — I I I , 259, 260, 443. — şi f o r ţ a p r o d u c t i v ă a m u n c i i — I, 143—144 ; II, 539, 540, 610 ; I I I , 124, 125, 344, 345.

— si d i v i z i u n e a m u n c i i — III,. 275—277. — şi c o m e r ţ u l e x t e r i o r — III,. 446. — si c o n c e n t r a r e a c a p i t a l u l u i —• I, 143—144 ; III, 316. — şi c r e ş t e r e a compoziţiei o r ­ g a n i c e a c a p i t a l u l u i — II,, 521, 524, 525, 589, 590, 610, 616 ; III, 259, 260. — şi c o n s u m u l — II, 539 ; III,. 355. — şi c r e d i t u l — II, 531 ; III, 547. — şi crizele — II, 541, 542, 544; III, 399. — şi s i t u a ţ i a clasei m u n c i t o a r e — II, 58, 620—622 ; III, 352, 353, 371, 372, 467. — şi profitul — I, 78, 79—80 ; II, 589, 594, 595 ; III, 34, 302—305, 443, 444, 472—474. — şi c a m ă t ă — I, 355 ; II, 246— 247. — S m i t h d e s p r e a c u m u l a r e a ca­ p i t a l u l u i — I, 230—236, 283, 284 ; II, 514, 518, 576, 633 ; III, 353, 400, 44.1, 442. — concepţii vulgare asupra a c u ­ m u l ă r i i c a p i t a l u l u i — I, 29,. 31—32 ; II, 579, 580. Acumularea primitivă a capitalu­ lui — H I , 267, 268, 289, 29C, 330, 333, 334, 441—442. Agrochimie — II, 18, 54, 55, 110— 112, 166—167 ; III, 305—306.

682

Indice de materii

Agricultură — caracterul natural determinat a l producţiei — I, 10, 18—19, 31—32 ; II, 13, 234, 260—261. — p a r t i c u l a r i t ă ţ i l e p r o c e s u l u i ei de p r o d u c ţ i e şi d e r e p r o d u c ­ ţ i e — I, 16, 17 ; II, 14, .15, 60. — d e o s e b i r e a faţă d e i n d u s t r i e — II, 11, 14, 15, 50—52, 60, 91—92, 94, 95, 100, 321. — forţa p r o d u c t i v ă î n a g r i c u l ­ t u r ă — I, 14—16, 18—19, 38, 74—74, 90, 104—107, 160, 304 ; III, 318—319. — i n t e n s i v ă şi e x t e n s i v ă — II, 81, 362—363. — p r e c a p i t a l i s t ă — II, 13, 39, 40, 110 ; III, 446, 471. — b a z e l e ei ştiinţifice — II, 110—112. — d e z v o l t a r e a c a p i t a l i s m u l u i în a g r i c u l t u r ă — I, 25—26 ; II, I I , 52, 56, 57, 58, 110, 111, 252-^257, 258, 509 ; III, 98, 423. — rămînerea în urmă a agricul­ t u r i i în capitalism —• II, 12— 14, 92 ; III, 319. — în ţ ă r i l e dezvoltate din p u n c t de v e d e r e capitalist şi în cele relativ dezvoltate — III, 510—513. — compoziţia capitalului în a g r i c u l t u r ă — II, 14, 69, 92, 257—259, 316, 357, 358, 412, 421, 429—431. — î n l o c u i r e a capitalului c o n s t a n t î n a g r i c u l t u r ă — I, 100—103, 109, 110—111, 114—116, 118, 161—162, 222—223, 2 2 5 ; II, 49, 5C, 111, 112. — şi p r o d u c ţ i a de p l u s v a l o a r e — I, 16, 18—19 ; II, 14. — p r o f i t u l s u p l i m e n t a r în a g r i ­ c u l t u r ă — II, 15, 68, 73, 9 1 — 94, 99, 100, 129, 151, 256, 433; III, 1119, 120, 410, 411, 420, 423, 436. — î n G e r m a n i a — II, 163, 164, 166—167, 252, 253.

— în A n g l i a — II, 13, 40—41, 116, 142, 159, 164, 165, 166, 252—257, 325, 358, 359, 393, 395, 507, 522—523, 594 ; III, 426, 432, 433. — vezi şi Fertilitatea solului. America

— I, 255 ; II, 121, 242,

397, 610—611. — vezi şi Statele Americii. Amortizarea

capitalului

Unite fix

ale — I,

85, 105, 106, 108—111, 114, 119, 121, 219—

2. C a p i t a l u l p u r t ă t o r de d o b î n d a şi c a p i t a l u l c o m e r c i a l î n r a p o r t cu c a p i t a l u l i n d u s t r i a l . F o r m e m a i vechi. F o r m e d e r i v a t e .

494

3. S e p a r a r e a u n o r p ă r ţ i a l e p l u s v a l o r i i s u b f o r m a diferitelor v e n i n i t u r i . R a p o r t u l d i n t r e d o b î n d a şi profitul i n d u s t r i a l . C a r a c t e r u l i r a ţ i o n a l a l formelor fetişizate a l e v e n i t u l u i . . . .

49S

4. S e p a r a r e a tot m a i m a r e a formelor t r a n s f o r m a t e a l e p l u s v a l o r i i de e s e n ţ a ei — s u p r a m u n c ă . P r o f i t u l i n d u s t r i a l ca „ s a l a r i u p e n ­ t r u capitalist"

508

5. D e o s e b i r e a e s e n ţ i a l ă d i n t r e e c o n o m i a politică clasică şi cea v u l ­ g a r ă . D o b î n d a şi r e n t a ca e l e m e n t e c o n s t i t u t i v e ale p r e ţ u l u i de p i a ţ ă a l mărfii. î n c e r c a r e a economiştilor v u l g a r i de a da o a p a ­ r e n ţ ă r a ţ i o n a l ă f o r m e l o r i r a ţ i o n a l e a l e dobînzii şi r e n t e i .

525

6. P o l e m i c a lui P r o u d h o n î m p o t r i v a dobînzii. N e î n ţ e l e g e r e a d e c ă ­ t r e el a l e g ă t u r i i d i n t r e d o b î n d a şi s i s t e m u l m u n c i i s a l a r i a t e .

550

7. S u p e r i o r i t a t e a lui L u t h e r a s u p r a lui P r o u d h o n în p o l e m i c a î m ­ p o t r i v a dobînzii. S c h i m b a r e a concepţiilor d e s p r e d o b î n d a o d a t ă cu d e z v o l t a r e a relaţiilor capitaliste

555

A D N O T Ă R I ŞI I N D I C I C i t a t e în l i m b i s t r ă i n e Adnotări

.

.

I n d i c e bibliografic I n d i c e de n u m e

571

. .

642' .

.

.

.

.

.

.

.

.

.

664

Cuprins

737

T a b l o u de g r e u t ă ţ i , m ă s u r i şi m o n e d e I n d i c e de m a t e r i i

679 681

ILUSTRAŢII P r i m a p a g i n ă d i n p a r t e a a I l I - a a „Teoriilor a s u p r a p l u s v a l o r i i " în m a n u s c r i s u l lui M a r x (pagina 753, c a i e t u l X I I I al m a n u s c r i s u ­ lui d i n 1861—1863)

8-9

O p a g i n ă d i n m a n u s c r i s u l lui M a r x „Teorii a s u p r a p l u s v a l o r i i "