Epicurea

Table of contents :
Studiu introductiv......Page 7
Epicur......Page 33
1. Scrisoarea către Herodot......Page 35
Note și comentarii......Page 53
2. Scrisoarea către Pythocles......Page 65
Note și comentarii......Page 79
3. Scrisoarea către Menoikeus......Page 85
Note și comentarii......Page 91
Antologie de texte doxografice despre Democrit şi Epicur......Page 95
Gnomologia epicureică......Page 101
Maximele fundamentale......Page 105
Note și comentarii......Page 111
Gnomologia Vaticanum......Page 117
Note și comentarii......Page 124
Diogenes......Page 127
1. Introducere......Page 129
2. Inscripția din Oinoanda......Page 132
Note și comentarii......Page 149
Bibliografie......Page 157
Sumar......Page 159

Citation preview

Bpi cure a EPICUR

•

DIGENES DN

OINOANDA

BIBLIOECA DE FILOSOFIE Clasicii losoiei niversale

Epicurea EPICUR

Trei scsoi •

•

Mmele nmenle

Gnomologi m Vaicanm *

DIOGENES

Inscripia din Oinoanda

e EDUA

ŞTIINIFICĂ 1999

Bucureşti,

Traduceri de ONfTN BMUŞ şi ADELINA PITKOWSKI Sudiu intoduti, note şi comenarii de ADELlNA PIATKOWSKl Copea colec iei : DANIEL NICOLESCU Rdator: ELENA AZR

© iura

Ştiinţiiă, Burşti, 199

ISBN 973-4-0238-2

Olum închinat meei Pro. Ion Banu

SUDIU IRODUCV

Istoria învăţărilor epicreice şi a receptării lor este mgă. Epicureismul a apărut în plin elenism, în secolul l III-lea î.Hr., ca o continuare iească a docrinei li Demcrit despre pyooge, " "ştiinţa dspe naă". In Roma epublicană şi imerilă s-a bucu­ rat de mre preire, enu ca, mai tâziu, să ie copleşit de propa­ gea învăţăturlor theosoice. A fost din nou luat în eamă în se­ colul l II-lea, în epoca luminilor, datorită îndeosebi lui Piere Gassendi, adversar declarat l li ristotel şi Descates, englezli Thomas Hobbcs, autorul Lvathanului (1651), şi. genanului Smuel Pfendorf. În secolul l VIII -lea, Conractul social imaginat de J.-J. Rosseau împmuta n dcrina epicueică expusă de Lucretius în poemul său De nm Naura idei privitoare la evoluia societăilor nane ; concomitent, eica epicreică a inluenţat gândea despe poziia individului faţă de suctura socială în cae răieşte în scrierile ilminiştilor englezi Hutcheson şi David Hne, acesta in rmă iind ceatorul ilosoiei fenomena­ liste, pm şi în oele dosolor de imbă ranceă Claude drien Helveis şi Paul Henri Holbach. Lui Holbach i se datoeă apriţia, în 1 770, a Siemului epre naură, lucrare cu vădite tn­ genţe la pyooga epieică. n srşit, n secol mai tâziu, uili­ tarismul pedicat de J. Bentham şi J .S Mll a peluat de la Epir tea undamentlă dspe intesul cre se găseşte în tot cea ce inventă şi ceeaă oamenii. .

.

*

.

Dona epicreică repenta o conrapondee a platonismu­ lui, îndeosebi a celi din cademia medie, o nunţe preluate n

6

ADE LINA PIATKOWSI

dcrinele scepice, care negau adevăl cnoscut prin datele sen­ oriale. Fără să se imitee la învăţătrle "iziologice" formulate dinioară de Demcrit, epicureismul se arăta în primul rând pre­ ocupat de invstigaia psihologică a inividuli care prcurgea o erioadă de grele încercări, în timpul raziţiei spre elenism. Era vorba îndeosebi despre electarea etică a noilor condiţii de viaţă în conştiinţa scială, dar şi în cea inividuală. Organiea poiaică a Geciei insulare şi continentle se arăta a i mult slăbită dată cu apariia statelor elenistice. Urmaea a fost o prondă couzie poitică datorită criei generle prin cae re­ ca sistemul. Ştiinţele empirice încep acm să se detaşee de ftlosoie. lexandria, oraşul de reşedină l Ptolemeilor, devine cel mai renmit centu de cercetre ştiinţiică în toate domeniile. Cu sprijinul inastiei lagide, aici a fost îninţat marele cenu de pro­ movare a ştiinţelor umaniste şi exacte, cre a prit nmele de Mouseion. În cadrul acestei instituii nciona şi cea mai mae Bblotheca din antichitatea greco-omană, istrusă de mahomedani. * *

*

Epicureismul ste o docrină caracteristică pentu încercările de a e acorda un sprijin spiritul celor prinşi în v1toaea unor vre­ muri· tulbri, ca şi stoicismul de alfel. Dar, spe deosebire de înVăţăturile stoice, cele epicureice nu recomndau cheltuilă de energic, austeritate şi fsrae în înfnea diicultăţlor, ci reragere şi umpătae, linişte, de găsit sau de regăsit în mijlocul celor apopiaţi. Pentu atingerea unui asemenea scop, Epiur era de părere că este necsar ca omul afectat de neinişte şi neczuri să cunoască şi să înţeleagă stuctra izică a Uiversului, d�r şi cea a mediului umn în care trăieşte. Numai în acest fel, susţinea el, ini­ vidul poate să se dsprindă de umbrele care-i nmecă eistenţa, în primul rând, de frica de moarte şi de cea de lmea de "dincolo", iferit înaţişată de legendele mitologice şi de religiile mistice. În acst fel phyooga epicureică căpăta noi valenţe faţă de ea demo­ critică în nobilul ei efot de a conferi ştiinţelor naturii o ncţie

TUDIU TRODUfN

7

eticI, în raiţia physiologilor ionieni. Dovadă în acest sens este critica necuţătoae adusl de Epicur teleologiei astrale şi chtonice, teleologiei aristotelice şi doctrinei stoice despre existenţa unei forţe suprnarle cre guveneză Universul : Logosul. * *

*

Epicr aparţinea unei fmilii de coloni atenieni in insula Smos. S-a născut în a doua jumătate a secolului IV î. Hr. (în 342/3 41), ca iu al lui Neokles şi l Chaiestratei. A aut pate de o educaie îngrijitl, inclusiv de studii de ilosoie sub înrumarea unor magiştri renumiţi, printre care se cuvine menţionat Nausiphanes dn Teos, adept l docrinei demcriice, de ce până la rmă s-a dezis·. a vârsta de 18 ani îşi îndeplineşte seviciul i­ litar la tena şi apoi, deoarece în acst răsimp insula Samos e dsprinsese de onfderaia mariimă ateniană, se Întoare în sia Mică, a olofon, nde e stabise fia sa. De aii îşi încee ci­ era de pofesor de llosoie, lucrând mai nt� la Milene (c. 3 1 0 î.Hr.), iar mai ârziu în sos şi l a Lampsakos. n această erioadă a inereţii şi-a câştigat adepţi ideli, printre cae e Metodoos şi e Hermrchos. ea mai impotană fzl a caieei sle încee în anul 307/306, o daă cu întemeieea Şcoli de la tena, într-o grădnă (pos) nde iscipolii săi au alcltit o comunitate ilosoică după moda timpului. Epicur s-a alat în fntea insituţiei e care o în­ iintase pânl în anul 276 î. Hr., când a încetat n viaă, la vârsta de 72 de ani. Nmăl de studii rămas în rma sa ea mens. Biogral său, Diogenes Leius, enumeră nu mai puţin de 41 * •. Din "biogria" lui Epir întocmită de Diogenes Laerius ne putem face o idee dspre pregăiea intelectulă şi morală a iloso­ ului, pusă la îndoială de rluvoitori. Diogenes a aut la ispoziţie

C.

Diogenes Laeius, Dere iie i ocineetwotr ; Ec",', X, 4, traducee Balmuş, comenrii de rm M. Fenian, iua Academiei, Bucue�ti, 1963. *

**

Ibem, X,

17.

8

ADELINA PAKOWSKI

câteva ,iei" (Bi) le Magisli, întcmite de discipolii săi. Prntre acestea, Diogenes citează Viaţa lui Epicur, scrisă de Apolldos, piipant t la inţele ăii, snta li Dicls n Manezia Schiţă ee osoi, Biogria eaă de o, pe­ n şi câteva srieri le învăţali Henipos n Smma, porlit "Cmacheanul". e ştie asel ă, în ce-l priveşte e Epi; îndem­ nul de a-l studia e Demcrit a poit de la stângăcia sau nepri­ ceeea uni pofesor de a eplica tnerilor săi discipoi ce anme înţelegea Hsid prn Chs (heogna 116, ; 123 ; 700 ; 84)*. De la Apollodoros se ştie că flosol se considera "autodi­ dact"**. Este posibil să i cercetat şi comparat între ele sistemele ilosoice nterioare li, ără nici o înrumae, începnd u cele popuse de pyoogii (naturliştii) ioieni şi sârşind cu cel l lui Aristotel, reugiat la Chalkis după moatea protetoruli său, egele lexanu l Macedoniei. O citie atentă a texli originl l Scsior li Epicur, adrsate li Herdot, lui Phocles şi li Menoikeus, eprduse integral de Diogens (I. cit. , , 2-127), ce sunt serate în acest volm în raducerea li onsann Balmuş, însoţite de tete şi comentarii, dovedeşte existenţa în tet a nmeoase prelui de la înantaşi, îndeosebi de la Anxagoras, cel dntâi cae ssnuse că atomii şi vidul formează o reaitate onto­ logică. Acste "peluări", fuciicae prn nrduceea lor înr-n sistem cerent, i-au adus lui Epicr mri neplăceri, pnă şi aaii de plagiat, expuse e un ton veninos. N-au lipsit nici pmletele, unele dramatizate, după modeJul Nior li Aristofn care-l ionizase pe prietenul său, Scrate. Prinre alţii, comediogral lexis l-a înaişat e filosof drept "Poesor de viaă şuratică". *

*

*

Harnic în a-şi expne şi sistematia dcna, Epicr a scris mult. Nu era un slist de clitae, dimpotriVă, coform unei *

Im, , 2.

** [m, X, 34.

DIU TRODUV

9

apecieri care apaine gramaticuli Aristofan din Biznţ, scria intr-o manieră didacică, încercând să se facă e deplin înţeles.

Lista scrierilor epicureice, 41 a nunr, onsiderate ept "cele

(I. cit., X, 17), cupinde itluri de ratate, înepând cu Depre naură, de mono­ graii ştiinţiice, ca, de exemplu, Depe veere, Depe pipit, Depre rpreentare, pamlete, iloguri şi Scsoi. Nici Diogenes nu era si­ mai bune", întocită de Diogens Laetius

r dacă toate scrierile e cre le citeă apin sau nu lui Epir ; nii nu cunoştea connuul unora dinte ele. Acesta este czul

Scisoii lui Euywchos căe Meoos, cât şi l scrierii ntiulaă Animenes, despre re nu se ştie dacă era un ialog sau o Scisoae. ele tei Scsi mai sus citate au fost lse de Diogene enu a le eprduce ntegral, deoarece ele conn un "rezmat" (pitme) al înegli sistem. Prima Scsoare, adresată lui Herdot, conţine conepţiile mdmentale ale sistemului despe pyioogie (ştiinţa natii), alfel sps, senţa marii sale lucrări Depre natură (Pi py­ seos) ; a doua, căre Pthodes, se cupă îndeosebi de ceea ce gecii nmeau "meteoologie", disciplnă care conine învăţătri dspe corpurile ceeşti, dspre işcarea aeruli şi fenomenele elecice. ceastă

Scisoare,

strâns legată de principiile expuse în rataul de

gnoseologie ntiulat anon cetă a celor

(Canonca), de fapt o aplicaie con­ relatate în Scsoarea pecedenă, a fost pusă sub sem­

nul îndoielii în ce priveşte autenticitatea. Dar chiar şi aşa, în ipotea că ste o compilaie acuă de unul din discioli, evenl de Medoos, apopierea cu framentele orignle din Despe aura şi

Cannca,

editate de Henan Usener, în 1887, este o dovadă de

corectitudine.

n sşit, Scsoarea a ra, căte Menoikeus, conţine

undamentele eticii epiceice, aişate înr-o fonă şor de tnţeles, accesibilă publiculi larg, asemănătoae cu stlul aforismelor cpiceice losute sub denumirea de iee

oante

(Kai xai). Peentaea înVăţăturilor Iosoice sub fonă de consecinţa inluenţei retorice şi soistice din secolul srşitul vieii, a fost adoptată şi de Platon. "ezmate"

(piomai)

Scsoi

IV

Scsoe

ese

î. r. Spre

erau de fapt

destinate în primul rând discipollor din

10

DELINA PIAKOWSKI

străinătate, cae nu puteau asista la disuile comÎtăţii din oraşul de eşeină a Maesrului. Pesupuneau de obicei connuarea coes­ pondenţei. Studiile de confruntare înre tetul Scisior picureice, transmis de Diogenes Lacrtius, şi "Fragmentele" din operă, descoerite în cursul secolelor X şi X, au dat naştere la multe conroverse, expuse pe larg de H. Steckel în 1 968*. În ista lucrărilor lui Epicur, preluată de Diogenes de la gra­ maticul Sotion n lexandria, e cât se crede, iee una­ ente ocupă locul şapte. Ele au fost rnscrise după Scisoarea căre Menoikes, ca o completare, o conime a celor redactate în Scsoare. Sunt, de fapt, o Anoogie de pecepte, ca atâtea altele din perioada elenistică. Prinr-o întâmplare fericită, în anul 1 888 n Bibioteca Vaicanlui a fost descoerit! o altă Antoogie u maxime epiureice, în nmăr de 81. Această antologie este nosută sub denumirea de Gnomoogicum aticanum, Sentenţee aicane. Cuprinde şi câeva n maximcle citate de Diogenes Laetis. A fost publicată de Krl Woke, la Viena, la un n după apariia volu­ mului Epicurea, eitat de H. Usener, în reista de filologie clsică ,Wiener Studien", deci n 1888. * *

*

Acesta este începutl editării fragmentelor şi a miilor despe viaţa şi opera lui Epicur. n afara uprinzătoaei biograii rămasă de la Diogenes Laerius, au fost selectate citate din opeele autorilor anici greci şi latini şi publicate fragnlente papiriacee găsite în cenrul epicueic de lângă Pomei, Herculanum, acoperit de lava entpţiei din 79, ca şi lte lcalităţi din ona Vezuvilui. Primele descoeriri arheologice din acest cenu datează n a doua jumătate a secollui al VIII-lea (1752-1754). Au fost comple­ tate cu noi şi impotante ezltate, îndeosebi în domeniul papiolo-

* H. Steckel, Eikuos, aulys Realencclopădie der dassischen Alteumswis­ senschat, Supplementum I, Stutgat, 1968.

II

JDIU IfRODUV

glel în secolele XIX şi X. Sulurile de papirs descoperite în Biblotheca şcolii epicureice coninuă până astăzi încă să ie sudiate şi aoi publicate n revista de seciitate Conche Ercoanesi (Napoli). Ediţia scrierilor epicureice a lui H. Usener, publicată la Leipzig

in 1 887 (eeditări: Roma, 1 963 şi Stutgat, 1 966), a fost ur mată de cea a lui G. Baile, Epcuus, he xtant mains, Oford, Clrendon Prss, Torino, Einaudi,

1926, şi de cea a lui G. igheti, Epicuo, pere, 1960 ; 19622. lte nume iluse ale ilologilor

cae s-au cupat de oera epicreică sunt, de exemplu, cel al lui CarIo Dino sau cel al lui Ettore Bignone. La Herculanum s-au regăsit ragmente destl de lungi n Tratatl lui Epicur

Dere naura (Pei physeos) .

Asfel: n Catea

a II-a fragmente despre mulaje (simulacre), care au puut

funtate u pasaje similare n

Scisoarea care Hoot

i con­

; din Catea

a Il-a, comentarii despre fenomene meteorologice, despre stronomie şi cosmologie ; n Cartea a 14-a, învăţături despre ele­ mentele primordiale, la Epiur, atomii; din Catea a

28-a,

deraţii despre gnoseologie, teoria cunoaşterii ; în ediile

Ercoanesi

din anii

1 973 ; 1977 ; 1 984

mente, inclusiv sârşitl

rataului.

consi­

Cronche

au fost publicate noi frag­

S-au găsit de semenea frag­

mente din lucrări neideniicate, de exemplu un fragment despre "libetatea voinţei", preum şi ragmente n anon, din Depre scp �i din Despre

o conduita drepta.

lte scrieri epicureice apain nor succsori direcţi ai lui Epicur, cu prioritate Medoros, urmat de Hermarchos şi de Polysratos, ilosoi ce au putut i identiicaţi prin cofntare cu citate din autori greci şi latini âzi, m ar i Athenaios, Plutarh, Stobaios şi Porphyris (sec.

I-IV d. Hr.). Cn ea de aşteptat, s-au

ivit controverse ilologice ară răspuns, îndeosebi când era vorba despe autenticitatea fragmentelor n opera lui Epicur*.

• Stadil problemei a fost expus în 1968 de R. Blch în sudiul ău Eat presnt tie tpcuime, apăut În "Actes du VIn-eme ongres de I'ssciation Guillaume nude", Paris, ]968.

12

ADElNA

PAKOWSI

. .

.

o sursă de prim ordin enru cunoaşteea indirectă a docrinei epireice rămne marele oem idatic al lui Lucreius, De Rum Naura, titlu care raduce grecescul Pi physos (sec. 1 î. Hr.). Poeml, care ae puţine lane, a fost sructurat de Lucretius în şase cări. Dina lui Epicur este în generl idel eprodusă, dar pe­ , in dorinţa de a o expune e alri e un ton criic, citeză ragmene şi din oera lmor predecesori, îndeosebi din Anxagoras (1, 875 şi nn., de exemplu): Două sunt elogiile compuse de Luceius enru a-l poslăvi e Epiur. Primul deschide expunerea din Catea a III-a despre "sulet" şi "spiri" (animus şi piis) : "Din srăndul întunericu­ lui u fost-ai acela care pentru prma oară ai izbuit să faci să apară lumina, u ne-ai luminat bunurile vieii, pe ne te urmez, glorie a oporului gec. Îi pun acn piciorul pe unele lăsate de paşii tăi ... Nu ât din dorina de a mă la la înrecee cu ine, cit dinr-un cald îndemn de a te imita. Dar, ce poate prende rndunica în faa leedelor sau iezii cu piciouşe emurânde faă de elanl nui cal puteic ? Tu, părinte, u eşi descoperitorul adevărilor, u ne-ai împăşit preceptele tle părinteşti ; in cările tle, srălucit Magis, de acolo, ntcmai albinelor care zor e pajişi in loare în loae, enu a le aduna nectarl, tot aşa şi noi ne vom hrăni in cuvintele tale de aur, aur pur, cele mai demne îndemnuri enru o viaţă" (. 1-13). l doilea elogiu este "Inroducerea" la Catea a I-a, îmbinat cu un elogiu adus enei, unde îşi ausese lol Şcoala lui Epicur, emă tradiţională, slucit ratată de retorul Iscrate în faimosul său discurs Paegiicul. Lucreius reia tema, aminind că, în afara Unor personalităţi cunosute în toată gecitatea, m au fost Triptolem şi Solon,

*

Dspe poblema pelu1ilor dite, cât �i indite, tcute de Lucreius din

oera li Epiur cât �i a altor pedcsori ai losolui, vezi ice Boynce, Lrce

et l'pue, aris, 1963, peum �i în "Induea" Uivsiais de France, 1969.

la

ata sa

Ecue, Pss

JDIU RODUV

13

Atena a fost şi locul Şcolii lui Epicur, un "om de geniu", ce a aut un imens bine omenirii, elierând-o de spaimele ncesle "prn adevăurile c care le-a răspândit" (. 21 şi um.). Numeose coincidenţe, neori cuvnt după cuvnt, dine De um Natura şi Scisoe ansmise de Diogenes, sunt cea mi bună dovadă a faptului că Lucctius îşi compunea versurle con­ sultând îndeosebi ematul dctnei, exps în Ssi. Un eem­ plu. Versurile din De um Natura, , 11-115, despre natura simulacrelor, sunt apoae idenice u tetul gec din Scsoarea care Heoot, paragraul 46. De a�emenea, atacul îmotriva scepi­ cilor, duşmani declaraţi ai epicureismului, I, 69, este un decalc după Scisoarea căre Heoot, paragrl 51. Urmrea a fost că aces­ te coincidenţe au slujit adesea la emendarea textului grec deteriorat din fragmentele papiriacee, nele completări iind considerate ca SJe. . *

.

o altă sursă de prim orin care a păsrat în traducere laină lmele fragmente din oera lui Epiur şi a epicureicilor sunt scrie­ rile ilosoie ale lui Cicero. DIn de cultră, doic să împărtăşească contemornilor săi noşinţele sale de retorică şi fuosoie dobân­ dite în Grecia, Cicero a acut largi eoeuri despre stoicism, epi­ creism şi noua cademie. În tinereţe, audise la Atena si despre epicureism ţinute de enon din Sion şi Phaidros. Nu este eclus să i aut legături direte u cenl epiureic de la Neapole, conds de Sion, la cre au paricipat atât Vergilius cât şi Horaţiu. in Sairee şi n Oee lui Horaiu inluenţa epiureică ese deosebit de puternică. Datorită lui Cicero, se ştie că pe vremea sa, sec. I î. Hr., circulau numerose scrieri epicureice în mba latină care întâmpinau diicltăţi în ce priveşe terminologia. De acst neajuns s-a lovit însuşi Cicero. Principalele şi cele mai exinse comentarii de fuosoie morală care au tangenţă u epiceismul se găsesc în Tuscune (de pildă, 5,16, despe liniştea s�etească ; 42 şi m., despre viute) ; în

14

DELNA PAKOWSI

Depre soată (Defato), 22 şi nn. ; în Depre naura eior (De natu­ ra nm), paragraul 1,69 este o vizibilă adaptare a unui paragraf n Scsoarea ăre Pythoces (, 97) ; în semenl 1, 42-56, Întmi ca şi în oeml lui Lucetius De um Naura, se găseşte n elogiu, scris n inimă, enru dtrina lui Epir, l cărei an este caliiat dept "o scriere divnă" (43) ; în aceste paragrafe, Cicero pledeă entu tea că omeii n-au de ce să se temă de ei şi că tot ceea ce s-a construit în naie e sema eilor se cune considerat drept "pură inventie folclorică". De naura o­ um este n decalc după dialole lui Platon, formlă de expunere folosită neori şi de Epicur. ăţişeză o disuie despre natura eilor la care picipă epiureicul C. Veleius, stoicul Lucis Blbus, academil cu vederi scepice C. Areius ota. În uvân­ l său despre epieism, C. Veleius face şi o interesantă exegeă asupra religiilor geceşi, nd�d şi consideraţii istorice. ici se cuvin menionate şi primele două căi din ratatul De inibus, com­ pus în anul 45 î. Hr. Compoziţia are forma unui dilog înre Cicero însşi şi epicureicul Lucius Mais Torquatus. Este una n cele mi bune surse despre etica epicueică. Prin cuvânl inis Cicero raducea gr. teos, "ţel", "ţel al vieii". Fins este însă totodată şi ter­ menl ce dseneă ,ia". A fost iferit intepretat de şcole elenistice de ilosoie, prinre are şi cea a lui Epir, căreia Ciceo îi dedică primele două cări n ratal De inbus. Următoele două se upă de stoicism, iar ulima, a cincea, de Academie şi de Peripateism. n prima ate, paragrafele 29-72, se ală o sub­ stanială peentare a înVăţăturilor epieice, acută de Maius Torquatus, care insistă asupra a ceea ce înţelegea Epicur prin "binele suprem" (summum bonum), care ebuie să devină "ţelul vieţii" oricărui om de bine. Tot ici se ală unele relecţi despe pro­ lepsă (ancipao). Pragrl 50 aduce în discuie vituţile e condiţioneă ,,mulirea e sine", prilej enru Cicero de a se­ ura unele alzii privitoare la olul său în dejucarea onjuraţiei lui Catilina. În paragrl 63 se ală citată această maximă epicureică : "Admirabil este faptul că ntâmplarea suvine foate rar în viaţa omului înţelept". Urmând sfaturile lui Epicur şi meditând la pe­ ceptele sle, oricine, înr-o oarecare măsură, poate să-şi defmescă

15

STUDU TRODUV

viitorl. Pentru izbânda acestui ţel, prietenia dinre oameni joacă

n mare rol

(66). "Fără deplnă mulţie suletească prietenia nu (70). Acest prinipiu a fost dezvoltat de Gethe în ceea ce el a numit Wahlvewanschat, "Ainitatc electivă". omentatorii primei cărţi din De inibs au confntat cu atenţie tetul latin u cel al Scsoii căre Menoikeus, principala sursă despre se îiripă Însă"

Ea lui Epicur. S-a constatat asfel că, dezvolând tema "despe prietenie", Cicero a folosit şi puncele de vedere ale altor ilosoi.

De un deosebit intes ste însă aplicea pracică a elaţiei dinre

"prietenie"

(amicia)

şi "vrtute"

(ius)

lusraă prin exemple

alese din istoria Romei, u pecădee din istoria filiei Mania,

"ilusră" ascendenră a lui Lucius. Tot aici, în aceşi Cte, se dezbătută şi tema caloiilor împoriva lui Epicr, a inepetilor răuvoitoare acute din calcul de ăe acei cae espingeau ideea de

bă a eicii epicueice, şi anme că orice plăee este o stare nau­

rală, mnifestată ca o necesitae a naturii. Argumentarea este

ssţinută prin eemple alese din mitograi a geco-Iain� prieteii

celebre, ca acelea dine heseus şi Pcirithos, Achile şi Pacle,

Oestes şi Pylade. Cicero susine ferm idea că plăcerle spiritlui depăşesc e cele senzuale

este decât cea împtăŞită

(65 ). O adevărată plăcee spirituală nu (66) , lucu valabil şi enu iubie. Acse

pagini care cuprind elogiul prieteniei sunt dine ele mi umose

scrise de Cicero, îndeosebi prin faptl că, în caraterizaea e care

() face lui Epir comparându-l cu Platon, simpaia sa se inaptă

spe piur, "cel cae a şiut mi bine decât orice altl să

propovăduiască «a de a tri»"

(72).

Aceste rândri se adseă

indeosebi deractorilor lui Epicur, care-l considerau e filosof " nu indeajuns de culivat".

Ecouri epireice se găsesc şi în scrieea ciceoniană

(Depre soată),

două fragmente.

De fao

lucrae din care din păcate nu s-au păsrat decât

n De ocis,

ratat edaat n

4, anul uciderii lui

C. 1 lius Caesr, şi închinat iului său, predomnă în schimb nda­ mentele dctrinei stoice. Dar tratatul nu este lipsit de relum din De

inibus,

punând accent pe teoria despe vitute. Un om moral se

cuvine să ibă paru însşiri : prudenţă ; deptate; craj şi măsură.

Imbinaea acestor însşiri caraterizate de Epiur prin termenl de

16

DE LNA

PATKOWSKI

to On (fumosl) au fost deiite de Ciceo prin tenenl de bonests sau prn sintagma bneste vivere. În catea a doua a ratatu­

lui, viaţa morală este condiţionată de "ul", ceea ce îţi este de folos (n gr. ympheon) . În catea a teia n De oiciis, Cicero dezvolă tema iubirii apoapelui în tenei vădit nspirai din Eica lui Epicur, unde stă scris că n asemenea sentiment este "în conformi­ tate u naura". În De amiciia este caracteriat ca iind o umma cnseso, o "deplină înţelegere". Majoritatea oerelor ilosoice ale lui Ciceo au fost compe nainte de tragicul său sarşit în 43 î. Hr. Sunt de natură expozitivă, ară pretenţii criice, ca de altfel şi celelalte opere de losoie olitică şi scială. Relatările sunt în acest domeiu lipsite de con­ sideraţii ersonale, ceea ce ese importnt din punl de vedere al ideităii. "Nu ne erijăm în intepret al oerelor peentate, ci expunem ele ce au fost spuse de căe cei cre ne-au intersat, adăugând doar unele păreri ersonale" (Deinius, II, 6). Şi n con­ inuare : ,Noi nsă nu realim o oeră de traducător. În esecl celor spuse de cei care mă pupă adaug uneori părerea mea per­ sonală. Felul meu de a scie rămne ca atare". * *

*

Apariia epiureismului, dctrină critică în privinţa entelor ilosoice anterioe, a determinat un lag intes. Sisteml props de Epir, la îndemâna orici - se ştie că la prelegerile sale n Grădină paricipau până şi sclavi - era consit pe cele ei diecţii ilosoice ce se conurau e vremea sa : Cnona (teoria criteri­ ilor noaşterii) ; Physa (cercetări şi teorii despre fenomenele naturii) ; Eica. a. La Epicur, n (Cnonica) se beă e capacitaea raţiunii, fomlată de simui, deci e cle seorială, în a disinge ceea ce este adevărat de ceea ce este dor ilzie sau fals. Cu lte cuvinte, o cercetare despre capacitaea umană de a disnge "adevăl" faţă de ceea ce este ilzie sau fals. Epiur se doseşte de Demcrit, ce nu avea încredere n mesajele rnsmise de e-

UDU TRODUV

17

gisrărle seale. utorul celei mi mple teorii atomiste n ani­ chitate nu admitea cunoaşteea "adeului" în dezbaterile sale despe informaţiile sosite e calea smţurlor datorită ,,mlajelor" (gr. eioa ; lat. imuacra) care se desprind din ambienl existenial. Despe infomaia primită pe cale sezorilă, după Demcrit, nu vom şi niciodată dacă este expresia corectă a adevrului existenţial. Nu acesta era şi părerea lui Epicur. Percepţiile, arage el atenia, se fac şi prin contact iret, m este czul pipăilui şi al gustului. Întotdeauna însă ercepia este însoţită de ceea ce el nmea un "avetisment". Avetismenl, explică el, apre datorită unei "anicipaii" a seaiei, nei "unoaşteri nticipate" înreisrată în memorie şi n regisl fec­ ti. Este vorba despre ceea ce el denmşte "polepsa" ropss), fenomen psihic de cel mai mae folos pentu eitarea răului. În acest fenomen raiunea are n rol defitoriu. Folosindu-se de teza democriică, că simrile mne ot nia date eonate despre "adevărl" celor ercepute, ie pe calea mulajelor, cae se desprind din mediul ce ne înconjoară, ie pe cale diectă, adversarii lui Epicur au ridicat obiecii u privire la Caonca epiureică. Dar Epicur avea răspuns la toate, după m eiese din Scsoarea cre Hroot (49 şi urm.), unde formulează cele pau criterii undamenle ale unoaşterii : 1. el admite "defor­ mările" ineente ale informaiei, din diferite motive, prem ad­ mite şi "eceptarea" deformată a unei formam, apăută n dife­ rite motive : dep ea; obstacole; fenomene neprevăzute. În nici un cz, armenteă el, o semenea siuaţie nu se produce din cauza organelor de simţ, u ecepţia degradării lor datorită băâ­ neţii şi suferinţelor; organele receptoae rămân, în viziunea epiu­ reică, principalul mijloc de a cunoaşte "adevărul" despre natură ; 2. există posibilitatea "corectării" deformărilor, indiferent de natu­ ra lor: coectaea se face prn "nicipaţie" pops), datorită că­ reia, intevenind factorl raional, putem judeca dacă informaţia primită este corectă sau nu. aţiunea - argumenteă Epicur înegistreă şi compară datele simultan primite prin simuri u cele deja stocate în memorie. n felul acesta ajunge la o anumită conclzie; 3. al eilea criteriu cnu unoaşterea adevărului e

18

ADELINA PIKKOWSI

referă la gradul de plăcere sau e neplăcere care însoţeşte sezaţia.

Mierea, de pldă, rc caitatea de a i dulce. Cel care o gstă e acest lucu prin anicipaţie. Dacă se înşeală, Înseană că produsl gstat

nu ste miere. Acest criteriu arc un rapot diret cu sensibilitatea subieclui

; 4.

în sÎrşit, cel de l parulea criteriu se referă la for­

mularea ipoteelor de căre factorl raional, în czl când subiec­

tl arc conşiinţa că apare o "deforme" a mesajlui, datorită motivelor mi sus arătae.

Iată aum câteva ne itlurile lucrărilor lui Epicur în care sunt

Îaişae criteriile cnoaşterii : Despre anon; Depre viz ; Despre pipăit; Dpre muaje ; Depre rpreentare. Principiul de bză l tuturor. acestor lucrări era evitaea opiniilor pripite ; în ltimă instanţă, susţine Epicu, intelectl este aceIa care decide asupra adevărului, şi nu întotdeauna în mod coret ; temeramentul, sen­

sibilitatea subiecului pot duce la conclzii grşite. Ipoteele pot i

multiple. În acest caz, deşi subiectl înevede adevl, el rămâne "neclar"

(en).

Pe de altă pate, în realitatea ontologică eistă

a�ecte care nu ot i cunoscute prin simţuri, srucura materiei în

primul rând. Atomul nu poate i erceput. Prin unre, oml de

Ştiinţă şi ilosol au datoria de a cunoaşte toate teoriile care se emit e această temă, penru a nevedea "adevrul".

b. Physika, şiinţa despre natură Pys) , fomează principala

prcupae a

Ssii

adresate lui Phdes.

n

materie de ce se

numea pyida, pobleme din domeniul şiinţelor naurii, Epicur

rămne idel lui Democrit, inevenind Însă cu nle opinii eso­

nale osibil apăute în urma cerceărilor ştiinţiice n erioada

elenistică, cae au inluenţat şi teoriile formulate de Straton din

Lmpskos, ilosof eripateician.

Physika

epicreică se beză pe ooziţia eistent/noneistent.

Nonexistenl ste vidl it în cae se mişcă ifn de mici pr­ icule de materie, iniizibile, dar ifeie prn mărime şi geuate :

atomii. Cnoaşterea lor este inaccsibilă. Snt n en. Mişcaea

în spaţiu a atomilor este în principiu vericală, connuă, dar supsă agesiunii unor cae exteriore. La modul ideal, cădeea vericală

a pariclelor âtoe păsteă eiistnţa. În itate, datoită caelor mecice, cădeea

pos)

lieră vericlă este deiată, ea

JDU TRODUV

19

ce duce la încnea (liamn) riectoiei şi la produceea con­ glomeratelor de materie. În iziunea lui Epir, deosebită de cea a lui Demcrit, geutatea diversă a particulelor indiizibile este de semenea una n cauele fomării conglomeratelor, cre ot i solide, lichide şi aeriforme. Penru învăţaţii mpului, teoria căderii pis) în vid a unor inime picule materiale păea o absurditate, la fel ca şi conceptul despe işcea ă o cauă, n conrazicere cu o dină is­ toelică despre "caza primară", e aunci mult preită, mai ales că Epicur susţinea că în toate fomaţiunile atome mişcarea iniială ersistă, imobilitatea materiei iind doar aparentă. Orice conglo­ merat, indiferent de densitatea lui, este stăpânit de o aitaie in­ ternă, obsevabilă la lichide şi la corpuile aeiforme. Datorită aces­ tei agitaii, conul corpurilor se lă în coninuă prschimbre, caci prin acest prces se pduce o "împingee" a piculelor u ondere mi mică, ajungându-se uneori până a expuarea lor prn sBrmae sau împrăşiere. Aşa se explică, dUpă Epicur, fomarea lor noi compuşi, teorie v1abilă şi entu fomea corpuilor ccreşti care pot i mărite u chiul lier. n acest pces - aină Epicur - calităile dobândi te cât şi pierderile pot i ecepute de organele mane de simţ. Epicur nu uită u acest prilej cele irmate in Cnca : ealitatea percepută de simţuri nu este întotdeauna aceeaşi u cea atstată de veiicarea datelor seoriale prin mijlcirea intelectului. Se cuvine deci să se nă seama de intevalul de tmp care se erece înre senaţia instantne şi ezltal veri­ icării raţionale. * *

*

Admiţnd ifmitaea spaiului cosmic şi a atomilor ce-l opu­ Icză (Lucretius, I. it., 1, 950 şi m.), Epicr admitea implicit şi pluralitatea ,Jnilor" supuse evoluţiei de la naştere la pieire. El admitea că înre aceste ,Jmi" se lă intevale iee, nu Însă vid absolut, ceea ce nu era şit. Spaţiul cosmic, după păeea lui, găduieşte materia atomică în cădee, povenită de a corpurile

DE LINA PIATKOWSKI

20

ceeşti în disoluţie. sfl, explica el, se ivsc meeu ,)i" noi,

ceea ce revine a spune că elementele consituive ale corpulor

ceeşi se lă într-o permanentă isribuţie.

Mijll cel mai lesicios de a moşte dtrna epieiCă

despe ,,geneă", "evoluie" şi "pieie" sunt datele înÎţişate de

Lucreis în Cărţile

1 şi T ale poemului său De um Naura.

omentariul euli asupra acestor date îngăduie, în pare, să

cnoaştem preluările inodse în sistemul său de căe Epiur. În

primul rând cele n pyika lui Demoriţ dr şi spingeea nor

teorii învechite, neori ăută pe un ton violent, îndosebi când era

vorba despe "elementele primoriale"

incpa rum). În ast 716), cre

sens poate i citat atacul imporiva li Heralit (DN, 1, ssţinea că la ba fomării unei Ji" se ală fcul.

Epicur s-a arătat inteesat şi de condiiile ivirii vieţii pe pmânt.

De la Empedodes a preluat teoria despe armoia "fomelor" la iintele tere�te, perfecţionate în succesiunea eelor. Aşa explica el

dispriţia "monştrilo" rmaşi în amintirea generailor care se succd.

* *

*

A eia Scsoare, adresată li Menokcs, se uă de psihologie

şi de eică. Începe în felul următor : "nici în inereţe nu rebie

cineva să ezite de a se ocupa de llosoie, nici când ajunge la

bătrâneţe să se plictisească de acest studiu". Filosola, conform pă­

erlor Magistruli, este singurul studiu cre poate aduce lniştea

sletească. în textl lui Diogenes Laetiu, cae urmează după această

Scisoare (, 137-138)

se ală câteva pragrafe în cre

Diogene; compară vederile despe etică ale lui Epiur cu cele ale ltor llosoi conemori li. Biogral citeză idi in lucrăle

epicueice apaţinând Eticii : Despre egere li respingere ; Despre scp ; Depre odue e aţă. Obiectivul psihologiei şi al eicii epicueice este acela de a stabili

condiile mulumirii sleteşti şi ale plăcerii la cre nieşte orice ftinţă vie. Fără zitae, Epiur emoaşte prioritatea plăcerilor sen-

UDIU TRODUV

21

oriale faă de cele spiritule. Dar, deoace 10ştea foate bine

paerile lui Platon şi ale lui Aristotel în aeastă privnă, penl a

evita obieciile ce-i puteau i aduse, s-a xat cu pecădee c cer­ cetarea despe evitarea dueii şi a depăşirilor noive în pesul de

clutare a plăcerii.

în această secine a dcrinei epieice teoria despre "anici­

paţie"

popsa)

ac n rol capital. Finţele vii, prin eerienţa

dobândită, au acmulat şi păsează impsiile agabile şi deage­

ahile din sul vieii lor. Prin unare, n insinct, ele vor evita

ceea ce aduce neplăcere şi agesiune în regisul sezul şi în cel

spiritual. Epir credea cu convngee în posibiitatea mijloacelor psihice, cae, penu el, erau materiale, de a ange acest deziderat. Scotea impontă "imprsia"

(tpos)

oricăui lucu plăut, ie el

cb de neînsemnat, ca o conrapondere în evitea şi învingerca

neplăcerilor. În acest act de autoapărre, rainea, pe cae Platon

pnea atâta preţ, la Epicur e n ol deisiv în a hotărî ce nme

este "bun" şi ce este "rău", ,,nciv". Plăcerile seuale pot devei ericuloase penu orgaism. Prin raiune, orice depăşie poate i

p�nă la urmă Înntă. AtOinii exrem de ii n care ese alcătuit

suletul, deţinător al înregisărilor anterioae, averieă imediat intelecul* .

înţeleptul ştie că orice plăcee poate aduce suferinţă ; prin ur­

mae, este de datoria lui să aleagă al discenmmt desătaea ce-l tenteaă, să şie la ce să rennţe. Epir recomandă plăcerile sim­

pIc, lipsie de primejdii, îndeosebi cele oferite de o viaţă linişită în

mijlcul famiiei şi al prietenilor ageaţi, ajungând asfel să for­ muleze în maximcle sale Wl cod etic care include viuţile

tradiţionale începnd u temperanţa, ără să i întebuinţat vreodată

cuvântul "viute"

(arete). Din conră, Epir era împotriva

asceismului riguos impus de stoicism, ssinând cu vigore prin

analie psihologice că viaţa merită să ie riă, dacă şii să alegi tot

ce este fmos şi bn.

* Tema a st ceceaă de Eoe Bignone în lucraea sa !Aotee pdo e 4

jn4ine ooca i Epuo, 2 val., F1oren:a,

1936.

22

ADELINA PIAKOWSI

În materie de esteică preia ,,fumosul" îmbinat u "folosul",

ue duci

după m scrie Iioraţiu. Deorece viaţa poliică a tim­

pului în cre răia nu ofeea condiţii pentru îndepliniea ni

asemenea deziderat, ecomnda abnere de la orice mplicre •

poliică, contrar dctrinei stoice.

ceste pecepte n patea a reia a sistemului au fost adesea

răstălmăcite, îndeosebi de autorii de saie şi de comedii din se­

colele IV şi ITI. Deoarece în etica epicueică lipseşe cuvnul arete,

dr apar cuvintele euaiona şi lană

voluptas),

heone,

"fericirea" şi "plăcerea" (în

în posteritate interpretările asupra hedonismuli

epireic s-au dovedit nu numai eronate, ci şi răuvoitare. Nu s-a

ţnut seama de îndemnurile eticii epicueice pentu stârpiea taelor cae măcinau scietatea geacă în criza prin care tecea, nu s-a pus

preţ pe viziunea iirii nei înţelegeri, sub foma nui conract scial, prn cultivrea bunei înţelegeri cae depăşeşte individuais­

mul pentu a se ajnge la o concordie scială, pe scară universală, idee peluată de Octavians ugsts în caitatea sa de

Sas.

Pincps

oncepia epireică despre înelegere Între oameni a fost

u adevărat valoriicată abia în scriele teoetice ale iluminismuli

n veacul al VIII-lea, cu precădee în opera lui Jean-Jacques Rousseau.

* *

*

Direct legată de teoria bnei înţelegeri nre oameni, la toae

nivelurile organiărlor sociale, este şi aceea cae se eferă la prmele fome de culură şi civizaie în evoluţia lor. În vederile li Epir despe această problemă nu se resimte nici o nluenţă metatzică,

divină sau demonică, fapt consenat de ucetis în

Natura, 1, 410

De um

şi rm. Nu eistă nici acea foă atotputeică,

stăpâna de drept a Universului, pe cre stoicii, neştind alfel cum s-o denmească, au numit-o Lgos. Iviea primelor forme de ltă

umnă Epir o pune în legătură cu dezvoltea meşteşugurlor şi a atelor, activităi ne determinate de itaea

(mimess)

,,fomelo" şi "fenomenelor" din natură. O asemenea ipoteă era

23

UDIU TRODUfIV

nouă. Se dezvoltase în pemele ilosoice din secolele II-I şi se consolidase odată cu ivirea soisicii ateniene, datorită îndeosebi lui

Potagoras, soist bine apeciat de Platon. Şiinţa cae se cupa de pogresul înegisrat în societăile umane, pe toate planurile vieii

sciale, se numeşte

hueca*.

Democrit însuşi scrisese n comen­

tariu pe această temă în cae considera "necesitatea"

actor determnnt în progresul civilizaţiei umne** .

(chrea)

drept

Datorită plralităii cecetărilor şiiniice din vemea sa, Epicur

şi -a îngăduit să adauge la acest capitol "descoperirile" dn dome­

niul "zicii", ,,matematicii", etoricii", disciplină care alături de cea

a "gramaticii" (comentarii de texte) era foate apeciată.

n materie

de e plasice şi de pictură, pe Epicur l interesa numai categoria

fmosului

(to Wn),

singura în ste să poduCă

euionia,

deşi

nu edudea categoriile "urâului" şi "hidosului", pentru efecul

eontrastiv în plăceea estetică. În orice caz, literattlfa şi artele u­

moase nu aveau, după Epicur, nici n efect educaiv, reamoscut de

Platon, în condiţi estricive.

* *

*

În maerie de gândie eligioasă Epir avea popriile sale

păreri, izvorâte din teoria sa despe unoaştere. Dacă oamenii, ără ecepţie, au idee despre exisenţa lei lumi apate, locuită de iinţe

diine sau demonice, însemnă că această lume ae

o

existenă

izică, dar este n ewn, dor parial cunoscută prin simuri. Unde

oae este amplasată? Răspnsul ste

"Iiversuri", inaccesibile cunoaşterii

etoma, în one dinre naJes ("clare"). Penţa

acestor iinţe ese cunoscută omenilor doar prin ,,imaginile" pe

cae ele le emnă în l. coninuu. Alcătuirea fZiCă a acestor ima-

* A. iaosi, Les cpf e «cisu» et e Gres ancm, "Stuii Clsie", XI, 1972,27-39.

«cit»ns 4 pesie s

** oaeIIpt 4 P4m, ed. cit., II, 1, p. 487. Ast comeniu se aj

In Mia Oge.

4

ADEUNA !JAKOWSI

gini, deşi foate nă, este aceeaşi u a "imaginilor" cre se dsprind din obiectele şi fÎnele percepibile. Nu este nevoie de jertfele br­

bre care li se aduc, nu este nevoie de nici o formă de cult. Ca şi oamenii, eii sunt ăpuri perisabile, ca şi lmile prne cae răiesc.

ea mai mae greşeală este Să-i ie frică de ei şi de aspectele unei

lni subterne, unde religiile misice radiionale aşeau lmea de apoi, cu latule ei eneice sau iorăoae. Lmea subpămntenă

nu eistă. Supesiiile şi rica de srigoi răspândsc o goă u

totl nejsiiată, pe care omul ciat tebuie s-o depăşească. Pe �ceastă temă s-a încercat, Însă ră succs, să se facă unele apopieri

înte epicureism şi eligia budistă, cre pedica cednta în nr­

vna", echivalentă u ,singerea pasiuilor". Pemisele de la ce

pleacă cele două sisteme ilosoice sunt însă total diferite.

Epireisml nu admite metempshoa, nici nu te o eligie, m a devenit budismul încărcat u simoluri eigioase şi propagând norme de viaă. Epireismul s-a ferit de un asemenea balast şi,

odată cu răspândiea creşinismului, până la apriţia scholasicei

medievale, a rmas în umbră. eva mai tâziu, oameni de ştiinţă ca

Galilei, Huygens, Newton, Dalton au acordat teelor izice ale epi­

reismului o atenţie deosebită, în veme ce eica epicureică s-a

burat de atenţia şi preţuiea lui David Hme, ale lui Helvetius şi

a lui d'Holbach. În secolul al X-lea, teza de doctorat a ânăului Karl Mx avea ca subiect o cercetae comparativă Îne dotrina

demcritică şi cea epireică. Este o lucrare nu ipsită de merie. * *

*

Altă eză ndmentală a epieismului este �cea privitoae la

raorturle directe dine om şi natură.

n aivităile practice, cât şi

în comotaea etică, omul re datoria să resecte tot ceea ce ese natural. Deviza era: ,,nlnic conra nauri". Deoarece plăcerile sen­ zuale sunt naturale, Epir admitea saisfacerea lor, în limita nor­

malului, condamnând orice formă de asceză. În

Scsoarea căre problemă pe lrg. n

Menokeus, 129 şi m., trateă această MimeeUnamentae se aduc noi eemple privitoae la "condiţia"

2S

UIU RODUV

(kastema)

îndeplinirii plăcerilor naturale, ie ele iiologice, ie

intelectuale. ceastă temă a stit vi nemulţumiri. Detractorii lui Epicur negau că omul poate cunoaşte linia de demacaie îne "pIăcere" şi "duree" nd se vorba despre satisfacerea nei

tendinţe orgaice naturale. După peea lor, n funte cu paii Şcolii cienaice, orice resriie duce spe ascea neamisă de epi­ creism. Răspunsul lui Epir a fost că, în condille in care se ivesc "dorinţele"

(pitymi),

(kattta)

tebuie să existe şi un con­

tol asupra lor, exs şi asupra sleului. Cuvnul preferat de

Epicur pentru a semniica acest conrol era Înseană "elierarea faţă de ulburări".

n

atara,

ceea ce

acest fel sisemul epi­

ureic era complet, un sistem de ilosoie existenială, cae, ără să aibă onderea stoicismului, şi -a câştjgat totuşi destui adepi în desul impului. S-r putea vorbi despe peferinţa lui Epir entru o aitudine quietistă, pentru a evita ranele sferinţei şi ale morţii.

onsecinţele înfntrii dine stoicism şi epicreism au fost Însemnate. onceptul de "viute"

(arete),

principalul pion al

moralei stoice, în epiceism nu era considerat a n scop în sne,

entu cae eşi silit să sacrici orice porire spre plăcee. iee epiureice dovedesc cel mai bne că vituţile radiţionale nu erau Înlăturate din sistemul eic al epicureismului. De n inters special se bură concepia lui Epir despe dreptate. Pentru I, " drep­ tatea" nu este ceva abstract, o ,,formă" "fmos", "bne", "sublim".

n

(os)

cae stă alăuri de

sistemul ce-l creează, pe pln eic,

"dreptatea" este la rândul ei una din condiiile

(katstemaa)

de

îndepnit şi de respectat n relaiile dine oameni. Se uvne a i Însoţită de conşiinţa scială a "binelui" ads la îndepnie.

O

asemenea poziie faţă de împărirea drepăţii, mai urând spus faţă

de seninţă, repezintă u siguranţă un ecou al disuţilor soisice

din secolul al V-lea î. Hr. Deorece Epiur meditase a evoluţia soci­ etăţilor umne, era conşient că împiea dreptăţii se ăcse în tre­

(tIt după norme poprii iecăei repte din această evoluie (după nun

ezultă din Mimee

3-38) . Inr-adevăr, vederile sale despre

ilpariţia şi ndamenul statlui de drept se apopiau foarte mult de cele ale lui Potagoras, care ţinuse seama de factol imp în

6

ADELNA PAKOWSI

schimbările intervenite în ceea ce grecii nmeau poiteai, "formele de stat"· . Normele juridice, suspnea Protagoras, snt bune numai atunci când nu contavin intereselor colecivitipi, indiferent de forma de stat. Cât despre teoria "adevărului" în eica epicureică, ea poate i rmărită şi înţeleasă cel mai bine după studierea cărţii al V-a din

De .erum Natura

a lui Lucreius. Se baeză, ca şi conceptul de

"dreptate", pe evoluţia iecărei societăp umane în pate, având ca pivot noţinea de "uilitate"

(to ympheon),

cu aplicabiitate în

relaţia guvernanţi şi guvernaţi. Normele drepli care se bează pe "dreptate" şi pe "adevăr" nu sunt eterne. Teoria este în deplină conformitate cu vederile sociologiei moderne. Nesfârşite diSCUţii a stârnit şi idealul de viaţă epicureic

athe hosas,

"trăieşte retras",

pentu a i ferit de loviturile veite din patea unei societăţi nedrepte, guvernată de oameni coupţi. Un asemenea ideal era desigur formulat în sprijinul acestei

atariei. Unul din comentatorii relaţii înre athe hosas şi atarxia a fost Hermagoras, care

interpreta relaţia drept cel mai bn mijloc de a te feri de repre­ saliile puterii de stat, uneori nedrepte ; după o altă interpretare, orice implicare poli-tică "ntlbură" legăturile de prietenie şi de stimă reciprocă, având în vedere că interesele personale nu ot i întotdeauna în concordanţă cu cele publice ; nimic mai opus fată de "cosmopolitismul" învăţătu-rilor stoice. Prietenia, pusă de Epicur la bza eticii sale, a stârnit de asemenea multe controverse, ajungând să ie aczată drept o normă de viaţă utopică, nepori­ vită pentu constituţia unui stat în care toată populaţia se pre­ supune că este tratată cu egalitate, aşa cum erau discipoii lui Epiur, prinre care se nmărau şi sclavi, n comitatea insitu­ ită în "Grădnă"

(kpos) . O

asemenea teorie conravenea tuturor

celorlalte vederi despre orgnzarea stalui, e acea vreme sclavagist, şi, în consecinţă, a fost declarată o utopie. Nu era

* Platon, ogs, 32-325.

27

�'TUDIU NTRODUV

totşi srăină de vederile cinicilor, pe cae nu-i interesa problema

celei mai b\me forme de stat, dezbătută de Platon şi de Aristotel. * *

*

Printre continuatorii învăţăturilor epicureice se numără

Merdoros din Lmpsakos, care a răit încă imp de şase i după Încetarea din viaţă a Magistrului

(până în

277

î. Hr. ) şi

Hemarchos, mai sus citat, originar din Milene n Lesos, cel

ce a peluat conduceea Şcolii. Fragmentele rămase de la aceşti

epicrcici dezvăluie apariţia nei adevărate lupte împoriva aceloa

cae criticau sistemul. Din aceeaşi generaţie face pate şi Polyainos

din Lampsakos (sec. II î. Hr.), disns matemaicin, neesat

totuşi şi de stoicism. Umaşul lui Hemrchos la conducerea Şcolii a fost Polysratos, autol nui ratat nitulat

aratat paeiwr poului

Depre prţul

; este noscut datorită descoperirilor

papirologice de la Herculnum. Pe linia soisticii vechi, îndeosebi cea a lui Protagoras, n acest ratat se discuta originea elaiilor

sciale în fomele de stat, şi nume dacă ele au apăut în mod spon­ n, naural

pysei),

sau prin stabiirea unei "convenii" (o )

;

autol opta pentru ulima soluie, aducând amentele epicucice

Clmosute spe necesitatea "bunei înţelegeri" înre semni, spre

folosul lor

(O mphron) .

Cu acest prilej, adică prin ncţionaa

Şcolii de la Herclanum, epieismul pătunde în Itia. În acest

cec din sudul Peninsulei a trăit şi a scris Philodemos n Gadara,

cunosut prin scierile sale de esteică, îndeosebi prin fragmentele rămase din ratal

Pi in,

prin

ouia

înţelegndu-se

creaţia lirică, mzică şi poezie. Opţinea pentru acest epireu l) materie de . creaţie este xată pe produceea plăcerii esetice, eali­

zabilă prin armonia ne fond şi fomă. Dept" este ă Fildem acorda o atenţie deosebită formei, considerând-o principalul factor

l înţelegerii fondului, adică a conţnutului. Opeele aristice nu

snt oriite penu a oglindi "adevărl". Rolul lor ese îsă foarte imotant în declnşaea plăcerii setice, cre nu ae neapărat

obligaia de a pomova "noaşerea" adevărului. "Desătaea" pe

28

ADELINA PIATKOWSKI

cae o aduc este de ajns, devine ceva "uil". Despe "adev",

Fildem s-a cupat in scrieea sa

Depre i,

ir despe compota­

mentul nn, în mici tratate ca, de exemplu, cel putnd itlul

Dere âne, în cae demonsra cel ntilat Depre moate.

cât rău oate aduce mnia, sau în

În ulmele secole înainte de era noasă merită să ie menio­

nate numele lui Apollodor, supranmit "irnul", datorită inransi­

genei sale în apărarea sistemului, precm şi cele ale lui enon din

Sidon şi Demerios n Laconia, de la care au rmas şi scrieri cu

caracter şiniic, de ilologie, matematică şi izică.

Alături de Herculanum, la Neapole s-a iniripat un alt centu

de studii epicureice. Conducătorul acesti centru a fost Siron, cel

care, prin ţinuta sa intelectuală, l-a atras pe tânărul Vergilius spre

studii despre dctrina epicureică. Este posibil ca asemenea şcoli­

comunităţi itlice să i existat şi în altă parte, dacă se ţine seama

de nteresul arătat epicueismului de o personalitate marcantă, ca aceea a lui Cicero, fost elev al lui enon din Sidon, şi de un poet

de talia lui Horaţiu. Datorită lui Ciceo se ştie că adepţii italiei i lui Epir au inceput să scrie şi în limba latină. Nu este exclus ca,

urmând exemplul lui Empedocles, e care-l sima in mod

deosebit, Tits Lucetius Caus să i hotărât să compună mrele

său poem în şase cărţi,

De cum Naura.

Poet de talent,

Lucretius a contribuit ca nimeni altul la combaterea religiilor

misice care se răspândeau n Italia. Cărţle 1 şi II expun dcrina

lui Epicur despre atomi şi mişcarea acestora în spapu ; Cărţile III

şi IV - dcrina dspre sulet şi raţiune cu naliza funcţilor în

domeniul cunoaşterii şi al sensibilităţii ; Cărţile V şi I conţin pobleme de cosmologie şi de evolUţie a viepi e pmânt.

Confntrea texlui latin cu cel al fragmentelor epireice ori­ ginle şi doxograice consituie o problemă foate conroversată.

Lucretius s-a stins din viaţă in anul 55 î. Hr. Ca şi Cicero, con­

temporanul li, a Încercat să găsească şi să împământenească în

lim ba latină termeni cât mai potri viri pentru raducerea in limba greacă a noţiunilor ilosoice. Talentul său oetic se manifestă

îndeQsebi în "Inroducerle"

(Pooima)

la iecre cate, aşa cum se

obişnuia în marile poeme-luviu, cu caracter şiinpic, după mo-

29

SIDIU TRODUN

dell inrodus de Empedocles. Asemenea opere, foate agreate în epoca elenistică, au început să ie preţuite şi în Italia. Cicero, de

pildă, a tradus în limba laină pcml lui Aratos din Soloi,

dându-i ca titlu numele de

Aratos".

Aratea,

See-,

ceea ce înseamnă "Opera lui

* *

*

Odată u nstalarea Principaului omn, Octavins uguss

iind

Pincps Snatus,

datorită unor renumii losoi şi istorici ai

alturii, Poseidonios n Apmeea şi Panaiios, nteresl intelet­ alităţii romane înclină spe stoicism. O evigoae a epireismlui,

ca o conrapondere a eligiilor mistice de ip oriental cre invadeă

Imperil, se va esimi abia în sec. II d. Hr. Rezultaul a fost gravaca marii inscriptii din Oinonda (Asia Mică) de ăre un nume Diogens, sub fona unui compendiu al învăătrilor epiu­ eice, pe cre l vom preenta în acest volum.

a o ncheiee a pentării Ssior în raduceea lui C. Bmş,

nexm o Anooge de tete doxograice (raducere A. Piatkowsi)

din voluml Fiwsoagecă p4nă a Pon, T,

1, Editura Şiiniică

şi Enciclopedică, 1984, referitoare la Democrit şi Epiur. O aseme­

nea alăturare a dnelor celor doi mari physiologi ai anichităii

greceşi, aşa n au fost luai în considerare de exegeţi nu pea îndepărtai implui cnd au răit, ste de el mai mare folos pen­

tru cnoaşteea îndatoril1or lui Epir fatl de înaintaşl său, şi,

totodată, penu cnoşterea elementelor noi pe care le-a nodus În propria sa doctrină.

Aelina Patkwski

EPICUR

Trei scrisori Maimele undamentale Gnomologicm Vaticanm

SCISOAEA CATE ERODOT*

[34] Trebuie să ne întorcem la scrisoe Epir îl salută e Herodotl. [35] Penru acei cae nu snt n stare, iubite Herodot, să studiee cu grijă iece din scrierile mele despe nară sau să apro­ undee raatele mele majore, m pegăit eu si n emat2 al întregului meu sistem, enru ca şi aceşia să aibă preent în minte esenialul din prncipalele învăţături, cu scopl ca, în orice prilej, să e oată ajua asupra elor mai imorante chsiuni, în măsra în care se neeseză de studiul narii. Dr şi acei e snt dstul de înainaţi în studil întegului sistem se cuvine să aibă ixată n minte o expnee elementară, aută în inii generale, a întregului subiect. Căci avem u pecădee nevoie de o vedee ge­ nerală asupra lucurilor şi mai eori de una mnnţită. *

. .

[36] Tebuie deci să evenim meeu la cele dinainte şiute şi să memorizăm atât cât este necsar, enru a căpăa o uprindere esenţială a lucrilor, dr şi entu a avea mijloacele de dscoerire exată a tuor amănnelor, dacă linile enerale ale drnei au fost bine înţelse şi memorzate. Înr-adevar, enru cercetăorul * Tet peluat in volumul Diges aeius, e ,ee p ee o­ oir, ed. cit., traducee de onsanin Balmuş, pp. 47-487.

EPICUR

34

avnsat acesa ste lucrl principal de lămurit, şi anume ca el să se poată folosi cu şurinţă de doctrină în aplicrea ei la elementele simple şi la exprimre3 • Căci nu cste cu puinţă a înţelege o dctnă condensată, prin epetrea frecventă a lucurilor, dacă nu snem n stae să reţinem în minte, în formule srte, tot ce a putut i lămurit cu grijă până în cele mai mici mănnte. [3] Deorece un asemenea procedeu este de folos tuturor acelora cre se consacră şiinţelor narii, eu, cae-mi închin acesti stuiu toată energia mea şi mă bucur de liniştea deplină a nei ast­ fel de vieţi, m pegăit penu tne tocmai n semenea ezumat şi mnl de elemente ale învăţărilor, în ansamblul lor. În prmul rând, iubite Herodot, rebie să înţelegi lucrile semniicate de cuvinte4 penu ca, referindu-te la ele, să oi jude­ ca opinile, cercetile sau problemele cae s-au riicat, aşa încât nici n lucu să nu rămână nedovedit iar raţionamentele să nu mergă la nesarşit. De semenea, nu ebie să ne bm pe cuvinte lipsie de înţels. [38] Tebie, într-adevăr, ca înţelesul prmar al iecări cuvânt să ie clar fXat şi să nu mai aibă nevoie de nici o altă pe­ cizre dacă vrem să avem ceva cet la care să raotăm hesinea pusă în discuţie, poblema sau opia ce ne peocupă. *

*

*

Ulterior, se cuvine să obsevăm cu atenţie toate senzaţile ce le avem şi tendinţele5 preente, ie ale intelectului, ie ale oricăui alt criteriu. a fel şi penu st1ile nosre afetiv6 penu ca, în acst fel, să putem semniica7 ceea ce aşteaptă conirmare sau ceea ce este obsur. După ce aestea toae au fost înţelese, vine impul să luăm n con­ sideraţie lucurile cae snt nede8• a pncipiu, ,mic nu se nşte in nimic" căci alfel orice s-r putea nşte n orice, că să ie nevoie de o maerie prmaă9• [39] Ir dacă cea ce deine invzibil piere şi devine nent, oae lucrile r i pierit, înucât acel ceva în cae se risipesc nu există ; Univesul a fost întotdeauna şa m ste 1

35

SClOAEA CĂTE EROOT

şi am şi va dăinui la fl şi în viitor. Căci în ară de Univers nu există nimic altceva ce să pătundă în el şi să aducă schimbări. Mai depate. [Acest lucu l spune şi în Maree la începuul lui, şi în prima cate dn tratatul

rezumatlO, chiar Depre natură].

Universul consistă n corpri şi in vid, Existenţa corpurilor este atestată pretuindeni de către simţuri, iar ceea ce se neclar se pobează prin raţionament.

[40]

Dacă n-r i vidul şi spaţiul, pe

care le nnim şi natură "impalpabilă"l l , corple n-r avea în ce

să eiste şi în ce să se mişte, aşa n vedem lar că se işcă.

Pn

Înţelegerea noasră raţională, sau prn alt mijlc analog, nu putem concepe că eistă altceva decât corpri şi vid. Când vorbim dspe acestea, le consideăm în ansatnblul lor, ca nauri integrale, nu ca poprietăţi sau ca accidente ale naturii lor. Apoi [repetă acest lucu în prima cate şi n căle a IV-a şi a XV-a in scrierea sa

Depre naturl,

pem şi în Marele

rezumat],

unele corpri sunt compuse, altele sunt elemente n cre snt �cute acese corpuri.

[41].

Aceste elemente sunt insecabile şi

ncschimbătore, dacă rebuie ca lucle să nu piră în neiinţă ; atomii snt destul de duri ca să reziste când lucurile compuse e dezagregă, din cauză că nara plinului împieică acest fenomen. Nu ot i risipite nicăieri şi nicicum. Se înţelege, şadar, că prin­ cipiile lucrilor, în mod necesr, sunt insecabile şi elemente natu­ rale ale corpurilor. 12 * *

*

Univesul este ifmit, căci ceea ce-i fit e o exremiate, ir

exemitatea nui lucu se defmeşte în raot u exemitatea altui

lucu, deosebit de primul, "dar Univesul nu ese considerat în rapot u altceva". Pn urmare, neavând exremitate, nu ac nici limită şi, deoaece nu e limită, ste infit.

Mai mult încă ; univesul este infit atât n caua mulţmii [42]. Înr-adevăr, dacă vidul r

atonlilor cât şi a extnderii vidului.

ti infmit, ir corprile inite, acestea n-r avea unde să se fXee, ci s-ar împrşia purtate prin .i�ul iniit, neavând nici n rem

36

EPIUR

cae să le propulsee îndărIt, prin ciocnie. Pe de altă pate, dacă vidul ar i init, ininitatea de atomi n-ar avea unde să stea. Mai depate. tomii corprilor, cae sunt piniI 3 şi n care se nasc compuşii şi în ce se risiesc, variă la ininit în formele lor; o asemenea vrieate de lucuri, şa n le vedem noi, n-r i putut niciodată să ia nştee n atomi având aceeaşi coniguraţieI4. Penu iece formă în pate, atomii de acelaşi fel sunt pur şi sim­ plu iniţi ca număr ; dar, în ce priveşte categoriile formelor, aces­ tea nu sunt inite, ci nmai de necuprins 1S. [43] [Nici divizibili­ tatea atomului - spne el ceva mai jos - nu merge la ininit şi aoi adaugă : deoarece calităţle corpurilor sunt vriate, însnă că acst fenomen se datoeă dseblor caliaive ale fonelor]1 6. tomii sunt necontenit în mişcare veşnică ; [mai depate, spune el ceva mai jos, atomii se mişcă u o viă egală dorce vidul face lc dootrivă şi celui mai uşor, şi celui mai geu] 1 7. Unii n ei saltă meeu, la o mre distanţă nii de alţii ; sunt şi dine aceia cae se mişcă, vibrând pc loc, dacă se întâmplă să se găsească închişi într-o sinteă de atomi sau să ie acoperiţi de alţi atomi pe cale să se împletească. [4] Aceasta se întmplă dn caua naturii vidlui cae separă icre atom de cellalt, vid cre nu oate oferi o bază de sprijn, dorece soliditatea carateristică atomilor i face să salte după o cicnie, atât cât îngăduie împleira18 ca un asemenea fenomen să se poducă. Toate acstea n-au început, de vreme ce atomii cât şi vidul există din veşniciel9. [El spune mai depate că atomii n-au alte însuşiri în afră de coiguraţie, mărime şi greutate20 . ] În lucraea sa Doupreece epui eentare, el răta totuşi că nuanţele de culoe ale lulor vriză după oziţia atomilor, iar mai depate că aceşia nu sunt toţi de aceeaşi mărme ; [oricum, nici n atom n-a ost văzut eodată cu chii]. [45] ceste uvnte recapitulaive raseaă o schiţă a drinei suicientă pentru a da seama de naura lucurilor. Mai mult ; există un număr nesarşit de lumi, nele la fel u a noasră, altele, deosebite21. tomii ind nsarşiţi ca număr, după cm s-a rătat mai înaine, snt vehiculaţi în cele mai îndepărtate regiuni. Căci atoii din ce ia naştee sau poate i formată o lme nu se con-

SCISOAEA AE EROT

37

suml U acst plej, nici u acela al fomarii altor lmi, ie asemlnltoe acsteia, ie iferite de aceasa, de unde rezultl cl nu existl nimic care să împieice nfmitatea lumilor. * .

*

[46] Pe de altl pate, existl mulaje22 ce au aceeaşi foml cu cea a corpurilor soide, dar re înec în ineţe orice alt obiect e ce

l perceem prin vlz. Clci nu ste imsibl ca în meiul cae ne înconjorl să aprl asemenea emnaţii ce repoduc întcmai suprafeţele olite sau plne ale -lucurlor, pin nne "srgeri" cae, pe rând, pIseză toate oziile şi sructurile de bză ale cor­ pulor. Aceste emnaţii le nim mulaje. Mişcrea lor în spaţiul gol nu ste împiedicatl23. Ea depIşeşte orice istanţă imaginabill înr-un timp imaginabil24, deoece încetinrea şi iuţeala sunt idenice u ezistenţa şi u nonezistenţa.

[47] Bineînţeles, un corp

în mişcre nu poate ajnge instntaneu în locuri diferite, dacă timpul este conceput raţional ; şa ceva nu este de conceput ; dr, într-n tmp ercepibil prin simţuri, oricât de îndepărtat în spaţiu ar i punctul slu de oire25, obiectul poate ajunge în lcri diferite. Există încl ezistenţl, chiar dacl noi până acum viteza de deplasare m considerat-o neîmpieicatI. Este bine sl reinem

aceastl învlţăură undamentall. Pânl şi mulajele, de o ineţe neînchipuitl, nu sunt inimate prinr-un oaece alt fenomen26 ; de aici povine şi iUţeala lor de neînrecut, clci ele gIssc orice osi­ biitaţ de tecee, ăcând absracţie de faptul că sucura lor, ipsitl de consistenţă27, nu înlneşte nici o rezistenţă, ie ea cât de mică,

în tmp ce o formaţie n mulţi sau infit de mulţi atomi întâlneşe rezistenţă.

[48] Aşa se face că formea mulajelor are loc cu iuţeala

gândului8, clci ll de la suprafaţa corpurilor este coninuu, ărl să se manifste prnr-o pierdere de substanţă osibil de obsevat,

deoaece se imeiat compensat29. Emanaţia îşi păsrează penru multl veme ordinea şi poziţia atomilor in corpul solid, chiar dacl

uneori atomii sunt răvIşiţi. Aşa e întâmpll ca în atmsferl să aparl

nemijlocit nişte formaţiuni ca cele in ablouri (imagini), clci la

EPIUR

38

bza lor nu se ală nici o dimensine în adâncime. Există însă şi lte sibilităţi entu apariţia unor lte semenea formaţiuni30, dinre cae nici na un oate i inimată prin organele de simţ, dacă se ia în considerre faptl cum rapotăm (la organele noastre de simţ) repreentările evidente31, pem şi elaţiile dinre mediul Încon­ jurător şi ersoana noastră. * *

*

[49] Trebuie deci să considerăm că vedem şi concepem lucule prin "ceva" ce părunde n noi vennd de la lucurile din exterior32.

Intr-adevăr, lucnrrile din eterior nu şi-ar întipări33 şa de bine n noi propria lor natură, culoare şi formă, prin atmosfera care se ală

înre ele şi noi, u ajutorl relor de lumină sau l oricor lte emanaţii cae se ală înre ele şi noi, ornite de la noi spre ele, dacă n-r i pătrnderea în noi, într-o lnărime adaptată la ochii şi la mntea noastră a unor "imagni" ce vin chiar de la lucuri, cre au aceeaşi culoare şi formă, ca şi lucurile eterioae de la cre emană34. Ele se mişcă eede ;

[SOl ir acest lucu explică

îaţişarea de obiet continuu pe cre ne-o dau ele ; păsreă şi propoiile pe ce le aveau în obiect, gaţie sprijnului simetric dobândit35 chiar de acolo (de unde provin), şi anme in vibraţia atomilor alaţi în promea obiectului solid ce-l părăsesc36• Şi oricre ar i repreentarea pe cae o primim prin contat iect, n ntelect sau în organele de simţ, ie ca o "formă", ie a pe nişte cităţi care revin acsteia, o semenea form, aşa cum ne ste ea înăţişată, este aidoma celei a obiectului solid. Este datorată Imei continuităţi neînreupte a simulacelor, până chiar şi a nui reziduu al acestora37. Falsitatea şi eroarea depind întotdeana de opinia pe care ne-o formăm noi ["când n fapt şteaptă" confrr­ maea·lui sau cel puţn lipsa de inirmre şi, după aceea, este necon­ irmat "sau chiar inirmat", conformându-sc tmei anmite mişcări in nteriorul nostu, îmbinată u constucţia imaginaivă, dr deosebită de aceasta - care poate i cauza erorii]3 8 . . .

SCISOAEA AE HEROT

39

[51] Înr-adevăr, asemănrea imagiilor - ca de exemplu cele prinse înr-n oet sau cele cae apar în isui sau prin oricre altă fomă de acivitate a intelectuli sau a celorlalte crierii de sa­ biire a adevălui u ceea ce noi nmim lucuri reale şi adevărate, n-ar exista niciodată dacă n-ar i existat şi nişte lucri cu adevărat de felul acelora cu cre le comparăm. Şi n-r i nici o eroare, dacă noi n-am i exermentat în noi înşine n alt pcs, legat de conslcţia imagnaivă, dr, touşi, disint de prma. Din această mişcre (secndară) rezultă erorea, dacă mişcaea nu-i con­ irmată sau este inimată ; ir dacă ste conirmată sau nu este inrmată, ezultă adevwl. [52] Tebuie să rstăm cu tărie acestă dnă dacă nu vem să înlăm criteriile Întemeiate e evidenţa simţrlor şi să con­ L1dăm lucurile, susţnând falsitatea, ca şi când r i adevăr. lot aşa se pduce şi azul când un cent sonor vine de la n vorbitor sau de la n lucu cre scoate n slet, face n zgomot sau o gălăgie, indiferent ce altceva care determină sezaţia auditivă Într-I fel oece ; n semenea lx ste llrâmiţat în paticule omogene39 cre, în acelaşi imp, păsă înte ele o legăi eci­ prcă şi o iae proprie ensă până la obieul emiţăor şi asfel, în majoritaea czlor, pricinieşte pecepia sau, cel puţin, scoae în evidenţă peenţa ni obiet exterior. [53] Înr-adevăr, ără o aemenea trsmitee a nei emnaţii conforme cu obictul eiţăor nu s-ar putea ivi o asfel de seaţie. De aceea, nu rebuie să presupnem că aeul însşi este modelat de n sunet emis sau de ceva semănăto0 ; ste depte de a i cl ca ael să ie acţionat în acest fel de sunetul emis (sau de ceva asemănător) . De îndată ce se pduce imp�ul care e lc în iinţa noastră aunci când ecepţionăm n snet, acsta emite pticule cae la rândul lor poduc n uent de nata unui slu, aa sezaţiei de a41 . La fel tebuie să scoim şi miosul, ca şi azul. Nu s-r produce nici o senaţie dacă n-ar exista numite picule trnsmise de la obietele care sunt de nară oriită spre a excia organul miro­ sului, nele iind înr-n fel, alele în altul, nele afectându-l în mod deordonat şi neplăcut, altele În mod linişitor şi plăcut. -

0

EPIUR

[54] eva mai mult încă. Tebuie să convenim că atomii în reali­

tate nu osedă nici na

n calităle aparţinând luclor ce cad

sub simţurle noste în fă de fonă, geutae şi mărime42 şi de

poprietăile legae în md necesar de coniraie. Înr-adevăr,

icre calitate se schimbă, dr atomii nu se simbă u nimic

deoaece aunci când corpurile compuse se dstramă tebuie să

rămnă ceva solid şi indstuctibil43, ceva ce să fa. [sfel] ca sfonle să nu se pdUCă prin ecee n nent în neant, ci

ele să aibă lc prin chimble de oziie a nenumărator atomi,

prin adaosuri şi pierderi de atomi. Iată r de ce atomii în stae să se mplsee în chip diferit snt totşi indesuctibili şi n-au nimic

comn u nara lucrlor în schimbae ; au doar mse şi con­

iuraţii proprii. Acste calităi este necesr să rămână ne­ schimbătoe.

* .

*

[55] Înr-adevăr, în l schimblor de coniuraie în caul

macroscopic, prin moicea contului, iraia [fona] se con­

sideră că este neentă. În lucl cre se chimbă, celelalte calităi nu

sunt inerente, aşa cm se înâmplă u fonna, ci sunt nimicite inte­

gral4• în acest fel, fonnele rămase sunt siciente a să pduCă

deosebiea înte corpurile compuse, deoaece, până în cele n nnă, ste neapărat neesr să rămână ceva cae să nu piară.

În consecinţă, nu ebuie să ne închipuim că atomii ot avea ori­

ce mărime, enu ca seaiile noste să nu iirme acst lucu ;

dr ebuie să admitem diferenţa de m�e ; prin acest surplus e

explică mai lsne datele simţirii şi ale seaiei. [56] Dar a aribui

atomilor orice fel de mărime nu ne ajută să picăm orice difeenţă

caliaivă ine lucruri ; mai mult ÎnCă, dacă în acst cz atomii ar i destul de mari, ei r puta ajnge vizibili, ceea ce, după m con­

staăm, nu se întâmplă nicidată. Nici nu e oate concee ca un

atom să devină vizibil.

ă de aces� nici nu ebuie să cedem . mr-n corp

«atomar» limiat particulele sunt nesşite ca număr, oricât de mici

SCISOA ARE EROOT

41

r i ele4S. De ici reise că nu nmai ebuie să euzăm a aite subdiviziunea la iniţ n pări tot mai mici, penu a nu se ajunge la ezltatl ca lucrrile să devină lipsite de consistenţă şi enu ca, in puterea noasră de uprindee a agregatelor, să nu m siliţi s. disgem lucrile, ărâmiându-Ie. Având de-a face u lucrri inite, tebuie de asemenea s. espingem, ca e ceva imosibl, mer­ sl la ininit l sudiiziunii n unit.ţi n ce n ce mai mici. [57] Când cineva declară că n orice lucu se ală n connut iinit de partile, de oricât de mică mărime, nu se cu puinţă s. cooceem um ar mai puta i limitat ca mărime. Eidenţ particu­ lele infmie la nmăr ebuie să ibă o oece mărime ; şi aunci, mărimea corpului fonat n ele este mva inită6 ? Şi e nnă, ceea ce este fmit are o limită, care se poate distinge, chir dacă În sine nu este obsevabilă. Nu ste dci l puinţă să 01 ne gân­ dim că şi corpul următor primului ae o limită şi, de ici megând înainte, rezultă existenţa unor alte corpuri, care se limiteză reciproc, la infmit. Dar acest lucu se relectă dor in gândirea noasră.47 [58] Miimul e cae simţile il ercepe nu ebuie consideat echivlent u cea ce este supus schimbării, r nici otl diferit de ceea ce se schimbă48. Eistă ceva omn u lucrurile supse schimbării, numi că nu i se ot disinge comonentele. Touşi, dac. aiem că in pricina asemănării ceate de aceasă popri­ etate comn., putem bănui că vom deosebi ceva în im, şi anume ceva de o pate şi ltceva de celltă pate, ebuie să eise şi n alt minim egal cu cel e ce i erceem. în realitae, noi luăm n considerae acste inime unul după lul, incepând u primul, necupând acelaşi loc ; nici nu vedem atomii aingându-se nii e lii u păile lor, r obsevăm cm in caza ractelui lor paricr, ei oferă puinţa de a ne da sema de nl lor ; dac. mrimea măsrat. este mai mae, îseamnă ă sunt mai muli ; dacă este mai mică, mai puţini. Această nalogie ese vlabilă şi enu minimul n domeniul atomIui, [59] e diferă nmai prin micime de ceea ce se obsevă n domeiul seorial, dr urmeaă aceşi analogie. n prina analogiei in domeniul sezaiilor m ainat că atomul ae

42

EPICUR

mărime, nmai că împngem mlClmea li cât mai departe u putinţă. Şi încă ceva : lucurile cele mai mici şi mai simple se

on

considerate ca limite ale lungimilor cae eă nităp entu măsrea lungimei, ie mai mri, ie mai mici, în cazl lucilor invizibile folosindu-ne de intuie prin raine. Legăura cae există

înre aceste lucuri şi elementele neschimbătoae este de ajs a să

justiice o asemenea conclzie.

Nu este totuşi osibil ca atomii să se gupee laolaltă nmai

prin faptl că sunt înestrai u mişcae.

[60] Nu ebie să aribum nopunile de "sus" şi de "jos" la

spaţil infmit, ca şi cum ar exista n "mai sus" şi n "mai jos". În

privinta spaplui de dsupra caplui el ne duce spe it dn punctul în ce ne alăm, dr ştim că icidată nu va apea un ,,mai

sus" sau un ,mi jos" entu cel ce concee infmitul, ca şi m aces­

te nopni ar exista concomient in raort u locl nde ne alăm.

Aşa ceva nu-i de conceput. Din această cază nu putem decât să

admitem o işe de rnslaie în ss, e cae o gândim a

întinzându-se la iniit, iar o alta, în jos, chiar dacă s-r întâmpla de nenumrate ori, ca ceea e se mişcă dnspre noi în spapl de dea­

supra caetelor noasre să aingă piciorele celor de acolo sau a

ceea ce se mişcă de la noi în jos să aingă caetele celor mai jos de

noi. Rămâne deci stabiit că înreaga mişcae de ranslaie, în

caurile specive ste concepută ca înndu-se în diecţii opuse na alteia, la iniit. 49

[61] Când atomii snt putap în vid şi nu întâlnesc ezistenţă,

ci se mişcă

o

o iuţeală egală. tomii mai gei nu se mişcă mai

epede decât cei mici şi uşoi atâta imp cât nu întâlnesc nimic în

cale şi ici atomii mici nu se mişcă mai repede dcât cci mari, în

măsura în care găssc o ecee otrivită cu dimensiunea lor şi nu se lovsc de nimic. Nici mişcarea lor în ss, ici cea laerală,

datorită ciirilor, şi ici mişcaea lor în jos, datorită popriei geutăţi, nu le schimbă vitea de nslaieSo• Atât timp cât osedă

na din aceste mişcări, atomii o vor menpne tot atât de reede cât mege şi gândl, până când se vor cicni, ie de ceva din afara lor,

sau n caza popriei lor greutăp de forţa altui atom, care îi

întâmpină.51

SCISOEA CĂTRE ERODOT

43

[62] Când avem de-a face o corpuri compse, nele dn acste corpuri constat.m că se mişcă mai eede decât altele, deşi atomii lor au o iuţelă egală52. Aceasta se etece deoaece atomi n compuşi meg într-o singură direcie, într-un mp coninuu mini­ mal. De fapt, ei se mişcă în diecpi difeite în impi erceptibili numai de rapune. Dr, cicnindu-se deseori îne ei, contnuitatea mişcării lor ste percepută în cele din urmă şi de simţri. În acest caz, opinia despre cele nvzibile, şi nume că şi impii percepuţi prin raţiune osedă o contnuitate de mişcare, nu este adevrat.. Regula noasră este că nmai obsevapa irct. prn simri şi intuipa pe calea rainii snt singurele Întotdeallla adevărate. [63] După acste spuse, eferndu-ne la seaiile şi la afectele noastre, căci în acst mod vom ainge cea mai mare siguranţă în cnoaştere, rebuie să reclloaştem că suletul ste cororal5 3 , alcăuit din pticule fme, împră�tiate n toată masa corpului nos­ tu foarte asemănător vântului, osedând n amstec de căldură, n nele privnp asemănător vântului, în altele, căldii. Dar există şi o a [treia] parte54, care întece pe celelale două n fmeţea paticu­ lelor şi, prin aceasta, rămâne în legătură şi mai strânsă cu restl corplui nostu. xistenţa acestei păi este pUSă n eidenţă de fa­ cultăle suleului şi de afectele li, de uşurinţa ro cre se mişcă suletul datorită gândirii, precum şi prin toate acele lucuri a cror pierdere cauează moartea. Mai depate. Tebuie să reinem că sletului îi revine cea mai mare pate n pduceea senaiei. [64] înr-adevr, suletul ar i lipsit de seape dacă n-ar i oarecum încis în estl masei noase cororle. Dr acest est al masei cor­ por1e, deşi oferă această indispesablă condiie pentu sulet, are la mndl său o paicipae deivată dn sulet, n mai ss nmita calitate ; şi, o toae acestea, nu osedă toate calităle suletului. Din această cază, cnd suletul se desparte de corp, acesta îşi piede simpea, căci, în sine, nu osedă facultatea de a simi. Numai suletul concresrot cu corpl i-a povcat-o ; suletul, prn realizaea facultăpi ce o ae, datorită mişcării, a dobndit dintr-o dată penu sine citatea de a simp şi, în irtutea vecinăt.pi şi a consimţirii dintre sulet şi corp, o trnsmite, dUpă m s-a mai spus, şi corplui.

4

EPIUR

[65] Pn ume, atâa eme cât suletul sălăşlieşte n corp, acesta nu-şi pierde icicând facultatea de a simi, chir dac. se amputeaă n membu al corplui. Ir dac. corpl ce ad.osteşte sletul e desram., toal sau paial, şi sletul piere. Dac. însă mai euşeşte să ersiste, seaţle rămân. Rămăşiţele nui corp însă, ie că pesist. integral, ie paial, nu mi au sensibilitate dac. suletul s-a despăţit de ele ; ste vorba despre acea mlime de atomi ce consituie naura suletului. Şi mi mult chiar. Când înegul agregat al corplui ste ss, sletul se risieşte şi el şi nu mai e aceleaşi facltăi de mi îninte şi ici aceleaşi mişcări. Iată de ce nu mai osedă ici faculae de ercepţie seorial.. [66] Suletul nu-I puteln considera sensibil decât n acest ansam­ blu al corplui ; aici se mişcă cu acele mişci e ce noi le cunoaşem. ondiia este ca masa corpli cae îl adăosteşte şi îl cuprinde să ie aşa m o şim, mă refer la corpl în care suletul se gseşte [înine de moate] şi la mişcările sale. [n altă pae spne c. sletul este alcăuit n atomii cei mai netzi şi mai ozi, cu mult sueriori n toate pri�ţele acelora ai fclui ; ct o pae a suletului este iraional. şi risipit. în tot rstul corplui, în vreme ce patea raional. se t n piept, cm se vede după afectele de team. şi de buurie e ce le simim ; somnul vine aunci când părţile sletului rspândite în înegul oganism sunt etinute înr-n anume lc sau se împrăşie şi lterior se lovsc nele de altele la strâmtoae. Sămâna ne n înregul corp]. 55 [6] Trebuie s. ercetăm şi umătoea problemă. e anme este ceea ce noi numim "incorporal"56, adică, dup. a:epia cea mai obişnit. a cuvântului, ceea ce oate i conceput în md indeen­ dent. Dar incororall nu oate i conceput în mod indeendent, u ecepia spailui id ; înr-adevr, spail vid nu oate aciona, ici sferi eo acine. Se mărgineşte a îngădi mişcaea corpilor. De aceea, cine aimă că sletul este incororal, vorbeşte prosii, căci dacă ar i aşa, suleul n-ar aciona ici o-ar suferi o aciune. m ne dăm doar seama, în cip eident, c. mele însuşiri aparţin şi suletului.

SCRISOAEA AE EROT

4S

[68] Aşar, dacă cineva raoă acste expneri cre privesc suletul la criteriul afectelor şi senzaiilor şi dacă ia aminte la cele ce-am sps la începutS7, va înrelege cele cuprinse în docna noas­ tră, în linile ei generale, sicient totşi entu a lmi temeinic, pornind de la ele, detaliile concepiilor noase. Trecând la altă one de idei, fonele şi culoile, mărimile şi greutăile, înr-n cuvânt toate însuşirile ce se airmă ca aribue ale corpului, în măsra în care snt poprietăi consante, ie le uuror copurilor, ie numai a celor vizibile, snt unoscue prin sezatie ; aceste însuşiri, epet, nu ot i considerate că există în mod indeendent, prin ele însele (căci aşa ceva nu-i de conceput), [69] nici, în general, ca inexistente, nici ca incororle care există în corpri şi nici c-ar i păi ale corpului. În general, ebuie să con­ siderăm că înegul corp îşi capătă naura sa ennentă din toate acesea, deşi nu ste ca alnci când ar i fonat n guprea lor la n lc (în felul m ar i comps n agegat mai e din pti­ cule, ie d aste paticule sunt primae, ie de orice mărime, dr mai ici decât întregul) . Nmi toate acese calităi, e, dau cor­ pului natura lui enanentă. Toate ac.�ea snt obiectul nor intuitii pticulare şi al nor întelegeri acompaniate însă de r­ ceerea înegului corp, nicidată separae de el, ci e oriva con­ cepiei integrale a corpului care capătă aibutul . S8 [70] Calitătile revin adsea corpurilor ă să ie concomitene pennente. Nu ot i clsiicate prine lucurile invizibile şi nici nu snt incororale. De aceea, dacă folosm tenenul de "acci­ dente", în înţelsul cel mai comn, spunem limede că "acciden· tele" nu au nara lucrului în sine căruia aparin şi căruia, conside­ at ca n înrcg, îi dm denumiea de "corp", ră de cae "copul" nu oate i conceput. În irutea unor nmite inuitii seciale, în cae intră întotdeana n corp complet, iecae dinre ele oate i nmit n "accident", [71] dr numai aâta imp cât oate i văzut că aparţine I adevrat corpului, deoarece asemenea accidente nu sunt concomitente perpeue. Nu este nevoie să negăm această evi­ dcnţă clară în ealitate ; accidenl nu ae natura acelui îneg numit de noi "corp", căruia îi aparţine, nici proprietăţile ennene care Întovrăşsc înegul. Pe de altă pate, nu ebie să cedem că acci-

6

EPICUR

dentul are o eisenţă independentă (acest lucu ese ot atât de neconceput în cazl accidentelor ca şi în acela al poprietălor er­ mnente) ; dar, aşa cum este evident, ele în totitatea lor ar ebi să ie considerate doar accidente ale corpurilor şi nu concomitente ermnente, nici ca având oziţia unei nauri independente. Mai crând trebuie luate în consideraie că snt întocmai ceea ce sezaia ace din iecare înr-n mod secialS9• [72] Este nsar să năm u atenţie şi umătorl subict. n acest caz nu ebuie să ceceăm mpul, m facem cu celelalte acci­ dente e care le nm înr-un subiet oecae, eferindu-ne la anicipaiile cre apar în ntea noasră ; ci se cuvine să lm în con­ siderae înteaga evidenţă în vrtutea căeia vorbim despe mp, ca lng sau t ; acse accepii de durată snt doar înrudite îne ele. Nu avem nevoie ici să adoptăm en termen nou ca iind mai bn ; ese îndeajns dacă folosim epesile obişnuite eferioe a timp. Nici nu ese nevoie să mai annăm altceva despe imp, de parcă acest "altceva" ar conţine aceeaşi eenţă cre se ală în sensul popriu al uvnlui "imp" (lucu e e ii l fac). Tebie să ne gândm temenic şi cu rspndee cu ce nume punem în legăură şi u ce măsm acel ceva sciic e se timpl. [73] Căci acst luau nu e nevoie să ie demonsaţ ci doar pur şi simplu luat în onsidee pin faptul . noi apeciem mpl după zile şi după nopţi, după fele acstora, pem şi după veghe şi lipsa de veghe, de mişce şi de epaos, cosiderând cea ce noi nim "imp" n accident picular al acsora. [cstea tae le spne atât în a a doua Depre aua, cât şi în aree rut0. * .

*

După cele pecedent spuse rebie să credem că lmile şi orice agregat init, cae are asemănae izbitoe cu lucrile familiare nouă, s-au născut în ininit. Într-adevăr, toate acste lucri s-au despris in aglomerări mai mari sau mai mici, paiculre, de atomi ; toate se risipesc însă, nele mai eede, altele mai înceţ nele prin acţinea nei caue, altele prin cea a altor caue [74].

SCRISOAREA CARE EROT

47

[Este aşadr evident că Epicr consideră că şi lmile snt pieritore, după m şi părle lor sunt supuse schimbărilor. În altă pae spune că Pământl pluteşte e aer]61 . Nu ebie tolşi să cedem că lumile au neaprat na şi aceeaşi formă ... [dimpotrivă, în Caea a XII -a a lucrării salc Depre aurl el spune singr că fomele lumilor se deosebesc îne ele, unele iind sferice, altele ovale, altele de forme diferite dc acstea. Cu toate acestea, lumile nu ot avea orice formă ; ele nu sunt iinţe vii, cae să se i dsprins de init]. Nimeni nu oate dovedi că seinţele din ce ies plantele şi amalele şi oate celelalte lucuri e cae le vedem nu s-r [ala] nr-un anmit el de lme, iar în alt el de lume n-ar i cu putnţă să existe. [celaşi lucu este valabil şi entu dezvolea lor. Trebuie să cedem că la fl se Întâmplă şi e Pământ]62. [75] Tot aşa trebuie să ne Închipuim că şi nalra omenească a fost desprinsă şi silită să capete multe şi diferite învăţăuri din însăşi realitatea înconjurătoae. Prin rmare, raiunea dezvoltă ceea ce a receptat pe această cale şi, la rândul ei, face noi descoperiri, la unele seminii mai reede, la altele mi încet. Progresul realiat ste mai mae în numite, epci şi timpri, iar în altele, mai mic63. Prin nnc, denumirile lulor, a început, n-au fost stator­ nicite prin convcnie, i însăşi iea omenescă, la iecare seminie în patc, suerind numite efecte şi formându-şi ncipuiri seciice, prin rse trimitea aerul într-un anme fel, după m era deose­ biea regională a mediului' nde lcuiau triburile. [76] eva mi tâziu oamenii au adoptat prin b1ă· înţelegere nmiri speciale, în iecare seminie, entu a ace comuicrile înte ei mai puţin greu de înţeles şi mai concis exprimate. Iar În privinta lucrilor necoosutc, e care anumite ersone ce le cunoşeau le-au inro­ ds În comunitate, mcmbri comunităţii s-au văzut nevoii să pro­ nunţe anumite sunetc pentu a le asocia u acele lucri. eilali omeni, adoptând aceste snete prin raiune, ca în majoritatea legăurlor caule, au interpretat la fel soetele, asciindu-Ie de lucrurile rspctive.

48

EPIUR

* *

*

N oi nu sntem silii să credem că în cer revoluiile, solstiţiile, eclipsele, răsăril şi apsul, prem şi alte fenomene asciate cu acesea au lc prin conduceea sau onca ia, ie am, ie n iitor, a nei fnţe ce se buură concomitent de fericie deplină şi nemurie4• [77] Adevărat ste că grijile şi mnca, sentimentele de mnie şi cele de recunoştnţă nu se împacă cu fericirea, ci prsupun slăbicine şi frică, deendenţă faţă de' semenii noşri. Iarăşi, nu te­ buie să susţinem că acele lucruri ce nu snt ltceva decât comsări de fc incandescent sunt otdată esrate cu fericie. Nici nos­ utele lor mişcări nu se prduc din popria lor voie. Deplina sue­ rioriate (a divinului) ebuie totşi psă în evidenţă în orice ter­ men pe ce îl folosim, superioritae semniicată prin cuvine, care să nu dea nştee la opinii incompatibile. Altfel, o asemenea incompaibilitate va i de ajuns să pdUCă ea singuă o mae l­ be sufletescă. Iată de ce, şi n czul de faţă, ste nsar să ce­ dem că prin seprea iniilă a acstor mase care se rotesc, Încă de e impul fomii llor, s-a satoicit şi acea lege nală a rotaţiei65. [78] Tot aşa tebuie să airmăm că enu a ajunge la o temeinică cnoaştee a lucurilor celor mai imoante şi a auei lor ste de dorit să ne prupm de şinţele nalrii. De fapt, de aceasta depinde fericirea noasră, adi. de cnoaşteea fnomenelor ceeşi şi atmosferice şi a tot ceea ce tinde spe o deplină înţelegee a ceea ce Simt. Mai depate. Referitor a astfel de pobleme ebuie să delaăm că nu există o pluralitate de expliaii şi, în cosecinţă, ici o osi­ bilitae de a face apopieri. Ese de datoria noastră să ssnem pur şi simplu că nmic n ceea ce este supus stărilor coliuale sau tlburilor nu se găseşte înr-o naură nemuitoe şi senină. Mintea omenească oate înţelee adevl absolut l acestui lucu6. [79] Totşi, când ajngem a ceceea concetă a fenomenelor, nu găsim nimic în aDoaşteea apsului şi a răsilui, a solsiiilor

SCRISOEA ATE EROT

49

şi a eclipselor, pem şi a celorlalte fenomene înrudite, ce s. con­ tribie la fericiea noas. ; acei cae sunt bine infonaţi asupa acestor lucrri, dar nu şiu e nume snt n relitate corpurile cereşti şi cele mi imotante cae le fenomenelor, simt tot atâta ric. cât şi aceia care n-au o asemenea iormaie secial., oate ciar o fric. şi mi mae, anci când uimia pds. de o asemenea cunoaştere nu oate gsi n continuae o soluie şi nu oate Înelege caele supreme ale ornii iersale67• Iat. de ce, în evenualitatea c. am descoeri mai mult decât o cază cae să oat. explica solsiiile, apsl şi rsăritl, eclipsele şi aşa mai depae, m s-a pcedat n domenil fenomenelor par­ ticle, [80] nu rebuie să redem c. ratea acestor subiecte este ' lipsit. de acurateţe, în msa în care ea inde s. ne asigure linişta şi fcriciea8• De acea, anci cnd cercetăm cauele fenomenelor ceeşti sau amosferice, ca şi ale uor celorlalte fenomene cae nu sunt evidente, se' uvine s. lum n seamă vrietatea cipurilor în cae se ivsc lte fenomene semănătoare n cadrl propriei noase exerienţe. În privinţa acelora cae 1U ecnosc difeenţa dnre ceea e este sau provine de la o caă nică şi ceea ce oate i urmea mi mltor cae, ei bine, aceia rec este faptl c. lucurile snt văzute numai de la disnţă şi, în afară de acesta, nu nsc coniţile cre fac sau nu osibil. liniştea suleească. Toate asemenea ersoane trebuie ratate u dispeţ. Aşadar, dacă cedem că un fenomen s-ar putea eece înr-n oece fel, faţă de altele, vom i tot atât de linişii ca anci când eunoaştem că se pduce în mai mlte felri. [8 1] Pe lângă toate acstea, n general, mai sunt de luat În con­ siderare şi următoarele. Cea mai mae nubrare în suletele ome­ nilor ia naştee in cedinţa că diferitele corpri cereşi sunt fericite şi nepieritoae69• În acelaşi timp, li se aibuie voinţă, aciuni şi interventii, incompaibile cu această idee. hlburaea provine şi din aşteptaea unui chin veşnic, de cae ne ste teamă, ie din băniala deşteptată de mituri, ie din spaima în faţa morţii care ucide sensi­ bilitaea, ca şi cnd acesta ne-ar atinge u ceva. La o asemenea stare se ajnge nu prin convingere, ci prinr-o alnecare iraionlă, aşa încât, dac. oamenii nu pun stavil. temerilor lor, sufer. o tlbu-

50

EPICUR

rare tot atât de mare, chiar şi mai intensă, decât oml ale căui ve­ deri asupra acestor pobleme sunt cu totl neclae. [82] nr-adevăr, a avea linişte sulete.�că însemnă a i eliberat de toate aceste neli­ nişti şi a avea meeu n nte mintirea celor mai generale şi mai imotante adevăuri. De aici reltă ă rebuie ă ne îndeptăm atenia asupra afectelor noasre preene, iar sezaiile70 căte ceea ce e.�te comun turor oamenilor, dar şi căte cele care ne sunt proprii. De aseme­ nea, bine ste să luăm seama la orice evidenă preentă, anci când este stabilită de oricare din criteriile adevului. Dacă le vom cer­ ceta u atenie, aunci vom descoperi şi caa de unde povne tl­ burarea şi teama şi ne vom elibera de ele prin lămurirea fenOlnenelor cereşti şi ale tuuror celorlalte lucri care i �e întâm­ plă în mod constnt şi care, toate la n loc, povoacă o teamă teri­ bilă oanlenilor. Iată deci, Herodot, principalele înVăţături ale izicii sub forma unui rezumat [83], aşa încât, dacă această preentae va i învăţată u grijă, după păerea mea va i în stare să-I facă pe cel care şi-a însuşit-o incomparabil mai bine înarmat (împoriva spaimelor) decât semeii lui, ară să ie nevoit să inte în amănunte. sfl el îşi va lămuri multe n poblemele pe care eu le-am reolvat amănwlţit în expunerea mea cOlnpletă ; iar rezumaul, dacă-l va ţine minte, îi va i meeu de folos. în felul acesta, acei care unosc îndeajuns sau chiar foarte bine detaliile date, au posibilitatea prin analia acelor ce le sunt cunos­ cute din inuiiile senoriale71 să urmeze mai departe cercetările lor dspre natura Uiversului ; pe de altă pate, acei care nu fac parte din tagma oamenilor învăţaţi, având la îndemână expnerea de faţă, pot reine în minte, o înlesnie, cele mai impotante înVăţături, penu a-şi dobândi liniştea suletească. Aceasta este epistola lui despe izică.

NOE

ŞI

COMENTII

1. Herdot este un disciol al lui Epir, despre care nu există nici o informatie. "Scrisorea" cuprinde într-o formă sintetică învăţăturile epi­ ceice despre ,,nară" (ta pysila), tratate pe larg în Pi pyseos. Înţelegeea corectă a texului este diiclă n caa lacunelor, dar şi datorită faptului că Maisl considera Im noscute anmite prin­ cipii ale dtrinei. Intrducind textul celor tei "Scrisori" în " Biogria" lui Epicur, Diogencs a intecalat adesea adaosi explicaive ; nele îi apaţin, altele pobabil sunt îsemnări le schoiaştilor. Intercile au fost upinse de traducător în pranee depte. 2. Se subînţelege : un "eumat" (pie) l ratatului Pi pyseos. În upriuUl expunerii "ezumatul" este citat sub numele de ,Maele ezu­ mat". în capitolul X, (31) al "Biogriei" apae însă sub ilul " Rezumat enu Heodot". Se pae ,că este o simplă conzie, în rlitate iind vorba de două texte remaive cu conţinut disinct, ,Mele rmat" iind citat în "Scrisoare" ca o lucrae de referinţă. 3. în gr. iboe ; cuvânul înseamnă " ceva zvârlit e altceva" (bao, "a anca e ceva"). În caitatea ce o re aici, ca temen apaţinând vcabu­ lalui ilosoic, nu poate i lfel radus în acst context decât prin "expre­ sie" sau pn "exprime". 4. Adică noţiunile semniicate prin cuvinte. Pentu a nu greşi, subiec­ ul face în anumite czri apel la prolepsă, adică la niciparea notionlă, cre se găseşe în fondl mnemic. O semenea confntre ste ulă, îndeosebi aunci când avem de a face în ată şi în zie cu un stil irat. 5. Prin "tendinle", "expsii", traducătorul a tălmăcit acelaşi uvânt ps în discutie la nota 3. ii cuvântul se ală în lt context, şi anume acela de "concentrare" cntu receptarea coectă a datelor trimi.�e organismlui umn e clea sensiivă. în plurall "tendnţe" (o.i), este implicată şi "repreentarea" phantsia), după cum lămueşte lucurile Luceis în

52

SCRISOAREA CĂTE HERODT

peml său De um Naura, I, 777 şi m. Eboe, n acest caz, oate i cosiderată drept o pregătire "aivă" (ibJ) a ogismllui in ceparea datelor senorile, osite diect sau prin alte mijloace, despre care va i vorba ceva mai depte. "Receptarea", in temeni epireici, este semniicată pin uvântul pathos. Prin umae, pcesl sensitiv ste dialec­ tic, pesupunând un fator "activ" (pregăirea recepivă) şi unul "pasiv" (eceptea în sine). 6. Prin "stri fecive" se înţelege pathe, momentul eceptării mesajlui sesitiv. 7. în r. , semethai, " a semniica", la diata pasivă, inseamnă "dcdiicarea mesajlui eceptat". 8. Printe mesajele ceptate, nele nu pot i de indată decodiicate, pin simpll fapt ă, entu a le înţelege, ebie să facem apel la unul din canonele (kannes) (criteriile noaşteri) cae vor i expuse în continuare. Este cul noţiunilor de "vid" şi "atom". Altele sunt "nclare" (ea), cri când tebuie să facem apel la aceleaşi mijloace raţionle şi mnemice pentru o semniice coectă, evitând asfel o interpree geşită. 9. m pefeat uvântuli "seminţe", peluat de C. Blmuş de la Luceius, smina r1um, sntagma ,,materia de bă", penu r. ta nta, "atomii". Aceşia sunt corpui indivizibile (ama ata), sunt gneta, adică nu au fost ceaţi şi, din punct de vedere teoreic, snt compacţi, nu au vid, r se mişă n vid. Atomii şi vidl snt, în concepţia lui Democrit, preluată de Epiur, "elementele primordile". Eusebios, Praparato Evanghelca, I, 14, 5, citat în Fosoare4 pAna a Patn, II, 1, p. 540. O semenea concepţie era un Um faţă de "elementele pimoile" po­ puse de physioloii ionieni din c. II-I t. Hr., şi nume = fcl ; apa; aeul. La Lucreius, DN, 1, 155 se găseşe fonla eteităii lor, expri­ mată prinr-o domă = nilpose rai e no. Atomii şi vidul fomeă lao­ laltă o elitate ontologică. Dogma aparţine lui Anaxagoras. Vezi Fosoa greaca. " 1, 2, ed. cit., p. 597. 10. ,Marele rezumat" avea ca subtitlu ,Împotiva physiologilor", titlu care relevă caracterul polemic l dctinei epicreice. I l . în gr. anaphes pyis, natură cae nu oate i pecepută. Este pUSă în evidenţă numai prin mişcarea atomilor şi a corpurilor formate din atomi. aionamentul este următorul : penru o naură impalpabilă nu există ceptae seorilă ; mişcaea însă, în vid, (0 kenn), este evidentă ; opiia (Oa) care se iveşte certiică existenta narii impalpabile. Un asemenea aionament (ogos), având la bză criteril poci (ein), se nmeşte raionment "prin probă", .

NOE ŞI OMErII

53

12. în acst paragraf este defDi, dup� Democrit, natura aomuli şi a corpuilor compuse din atomi. Vei Ana, r. 5. 13. Penu epitel "pin" Epiur foloseşte cind cuvnl em, cind cuvânl peres. În oozipe u O kn, "idl". 14. Şi aici avem n rgument e n cele ce mă va i vaidat "prin pob�" (tekmaio) . 1 5 . Varietatea obiectelor ?rceptible s e explic� prin varietatea "formelo" (schmata) atome. în . z contrr simrile ar ecepe o nauă uformă ca aspect, ceea ce nu este czl. Categoriile ,fomelo" atomare sunt lmitate, r nmWl atomilor cae aparin iec�ei categorii ste nelimitat. Capacitatea raponal� a omli nu ae "uprinde" ici deermina num�rul categoriilor despre e îşi d� seama că exis�, în md difeentiat. 16. În aceast� interalae m popus o alt� raducere faţ� de a a li Constantin Balmuş. 1 7. Vezi în continre paal 61. 1 8. impleiura" pipoke), (poke) de atomi ese o noiune dfe­ ri� de cea de ns ("aegat"), pop� de cmcrit. Semniică el­ tal "împletirii" atomilor cae sIt deiati de la c�dea erpcndi1aă. Caa deierlor de a căderea phra) vei1� în vid ste determina� de caue diferite. La Democrit, dup� cum speciic� Simplicis, in "Comentariile" sale la Phya, se voreşte nmai dspre "desprinderea" şi "reuparea" atomilor. Vei Aa, r. 7. 19. Vezi Aa, nr. 4. 20. în aeas� inter1e explicaiv� s� emaăm intoducerea uvân­ li greuate", cae la Democrit nu exist� . Clegerea ici mentiona�, Cee Wieece puni entare, nu se gseşte in atJgul lurlior epcurece Întcit de Diogens. Cu ast adaos e încheie epIeea smar� despe matcialitatea şi ogiea lumi percepibile. 2 1 . În conine, se ece a o disuţie dspe ininitatea lumilor (kos­ i) , o poblem� care i-a peupat de la bn Început pe physiologii grci, începând cu nimndos şi Anaximenes. Vezi Simplicius, Physka, 1 121, 12, în Fiosoart până a Paon, ed. cit., 1, 1 (1979), p. 188. Pentu a aima ininiatea lumilor, Epiur se buie pe I rationament (kaon) pe care-I foloseşte adesea. Poneşte de la ceea ce este "c1ar" , "limede" (nages), enu a se aunge la ceea ce ste "neeident" (en), rămânând idel concepţiei despre inijtatea atomilor şi mişcaa lor niversal�. Admiţnd diferentiea catgoriilor de atomi, admite implicit şi posibili­ tatea existenţei unor li diferite de a noastră, ap�ute în urma unor ,,împleituri" diferite.

54

SCRISOEA CĂTE HERODOT

22. Urmeză o expunere a teoriei demcriice despre "mlaje" (pi), cuvânt tradus de C. Balmuş, de preferinţă, prin "mpente". Vezi Anea, r. 9. Prin această teorie democitică e inirma teoria "eluvilor" organice porite de la organul de simt spre obiecul percepibil. 23. Este an intodsă o idee importntă. Epiur nu admitea, din punct de vedere losoic, categoria timpului. Vei în continuae pragral 72 şi nota 60. Aşadar, deplasarea mulajuli (în lat. imucum) în vid se face istntaneu, dacă nu întâlnşte în cle obstacole. De obsevat şi eti­ mologia cuvânuli latin ce sugerează insntanel. 24. Acst pasaj, ificil de interpretat, merită touşi să ie confuntat cu o explicatie dată de Luceius, I, 477 şi urm., şi anne : "Sau, nu nva adevărul este că n acel moment perceput de noi ca ic (tepore in uno), şi nne, ca aunci când este emis un singur sunet (vox una), se snd de fapt mai multe momente (tmpra multa) a căror existenţă este dscope­ rită de raţiune". Iată aum şi comentariul lui am Frenian : "Epir evită sfel aoria mişcării a li enon din Elea. în timp instntneu, o săgeată zvârlită dintr-un rc ar ocupa în spaţiu o lungime egală cu popria ei lngime ; într-un mp eal, ercepibil, cae are o durată, săgeata cupă luri succesive în spaiu şi în imp, ca atre se mişc, ste în mişcae" (ed. cit. , nota 160, p. 782) . Faţă de axioma că atomii, indiferent de geutatea lor, se mişcă în spatiu cu viteză eglă, miicată doar de obstacolele întl­ nite, mulajele (simua) şi lucurile în mişcare se deplasează cu vitee diferite. Organl vli nu oate stabili iea deplasării unui mlaj. Acest fenomen ste un eon cae nu oate i înţeles decit c cale rational, măcr u apoximaţie. În acst fel era combătută aoria lui enon că mişcae nu există. Translatia ră piedici a oridlui lt corp oate, în schimb, să ie norml Înregistrată şi măsurată în imp, , de pildă, translaia sorelui pe olta cerescă. 25. Idea ese nnăoa : să mim ă n ait op pleă dntr-n anumit punct şi ajunge în lt punct ; dacă viteza de deplasare ste o frac­ ţiune de timp impercepibil, gândită nunlai rationl (da ogou), drata traiectoiei nu poate i stabilită ; c de altă pate, dacă prin durata timpu­ lui el distanţa parursă de obiecul în deplasae este ecepibilă, oricât de îndepătat ar i puncul de ponire, ne putem a seama, în unctie de viteă, că obiul oupă pe rnd diferite oziţii în spaţiu. Simlul vului poate dci stabili o relaţie Îne factorul timp şi factorul spatiu. 26. În gr. phainomena. 27. m preferat lectiunea iyos (umeaă o laună), care sugeează o natură lw, vibratorie, faţă de lecţiunea prhoe, "scurgee", "emnaţie" din texl trads de C. Balm§.

NE ŞI OMErII

55

28. În r. "dată cu gândul" (haa nomati). 29. Se subînţelege : ll neîntreupt al mlajelor nu îngăduie

uperea pecepţiei optice.

mcanic.

Cu condiţia lipsei

înre­

e înreruere caată

Referire la imagini mentale fantastice, lcătuite din frântui ale

30.

unor imagini aduse În conşiinţă prin mlaje şi înmagaznate în memorie. Din combinrea lor apar nişte compuşi, phantta, aşa

ii om în parte phantsa. Vzi Lucctius, DRN, expică

n

n

îi dicteaă

I, 729 şi m.,

moţilor. sfel de phantata nu au un mdel integral în naură

740).

care

se face că "vedem" centauri, ScyUe, cercri şi fntomele

(739-

Ele sunt răspândite prin ceaţia etică şi artistică şi devin como­

nente ale unui sistem de gândire destinat să prducă spaimă în sletele

iubitorilor de literaură şi de ă.

31. 32.

În gr.

ed�eai, "evidene". 49

Începând cu pragral

se rece la o dscuţie despre simri şi

orgnele de simţ, Încep�nd u văzl, căci ochiul ste cel afectat de mlaj ele sosite de preutindeni. Unl dinre cei dinti physiologi cre s-au upat

de asemenea pobleme a fost lmion din Cotona, medic de formaie

pitagorcică, cae a trăit la grniţa secolelor VI -V î. Hr. Infomaiile despre

învăţăurile lui preluate atit de Demcrit ât şi de Epicur, deşi cu unele mdiicăi, se găsesc în tratal lui Teofrast

greca pdna a Paton,

val .

1, 2, ( 1979),

pp.

De sensu, 25. Vezi Fosoa 395-396. Spre deosebie de

succesorii săi, kmaion, cel cre "pentu prima oară a îndrăznit să facă disecţii", a intuit mai corct dc�t aceşia uncţiile creierului în materie de

ercepţii. În pragrafl

49

este vorba dspre mlajcle

pătund în chi În lx coninuu.

33.

poziţiile

(igines)

e

Verbl

ec "a întipări", phrgiein, de obicei comps I pc­ en şi apo, ste un deivat de la substantivul phrgis, "pţcetie".

34. Este vorba dspre iirmaea celor susţinute de Dcmocrit, r şi de

Empedcls, cu pivie la văz. Demcrit nu admitea că mlajl, adapat la mărimea chilui, poate păunde în inteior. După o infomaie a lui

Aristotel,

De senibs, 2 438

a

5 (Fiosoa grecă. "

II,

1 , ed. cit., 457),

Demcrit airma că "apa din chi este aceea · datorită căreia noi putem

vedea", Teoria era următoarea : "Apa" chilui ste mpsionată de un

urent de aer împins puternic de "imaginea" cae se Îndeaptă spre chi. Şi,

în acest fel, noi o putem i. Despe "apa" care umple chil, cu uncţia

de clement sensiiv, vezi notele

Naur/a, ( 1972).

3040

le lui C. Noica, În

Pava

Cu toate acestea, Demcrit nu ecludea posibilitatea

vă.lui in vid, ără intermedil aerului psat de imagine, şi nume prin

contact dit. Privitor la Emedocls, vezi

Fiosoa ea... 1, 2, ed. cit.,

56

SCISOEA AE HEROT

463, unde ste citat Teofrast, De senu, I şi um. Emddes avea o torie poprie despe eistenţa unor canale i) poprii iecu on de simţ, prin cae orgnismul man ia conact al eaitatea înconjrătoe. Penu chi amitea doă felui de anale : unele umplute de fc, ltele de apă. Cf. şi Aristotel, De smss, 2, 437, b 23, m, 501, unde snt ciate şi vesui din pemul Dee lurl al lui Emdcles. 35. În gecşe : eos pios. 36. Mişcaea vibratorie a atoilor în corpurile unde sunt "impletiţi" (vezi mai ss noa 18) ste n em. ea ce nu îneamnă că nu o putem cunoaşte, după difeie iteri (s). 37. Prin cuvânul »reziduu", ktia, traducătol a înţeles de fapt "ceea ce rămâne in memorie", deci epreenea nei mai stată în memorie, oricând gata de a deveni o polesă. 38. Acestă interale, cu tet deteiorat, ese o încee de a se sub­ linia imotanţa fomări unei opinii (a) jste şi primejdia formulări lei opinii false, amci când se luat în considerae un n. 39. Prin ,,llrimiţea pilelo" Epiur încercă să explice de ce un snet oae fi azit concomitent n toate păile. 40. În paral 53 este epsă argumcnarea motriva teoriei lui Demit despre susele sonore şi ceparea lor. Iată ce susţina Democrit: Porphios, In om. Ham., 326 (oaeă.. . , I, 1, ed. ct., 458) ; după cum simul vJui trimite vedeea supra obicului, difnd-o după m ssţin învăaţi - şi asfel se pduce ecepţia acelui obiect prin electe, tot aşa se pduc lucrurile şi u aul. După m se eprimă Demcrit, [organl auzului] este ca un ecipient unde sneul rămâne închis, întcmai ca într-n vas. Abia aoi suneul părunde Încet în intei­ oul rchii şi se scrge încet şi în tot organismul. Iată de ce noi putem vedea mai repede decât azi. Fulgerul şi uneul se prduc deodată. Dar ulgerul îl vedem imediat, iar tuneul sau nu-l azim, sau îl auzim mult mai târziu". Aceeaşi teorie este expsă şi de Teofrst În De sensu, 49 şi nn. (osoagrecă. . . . , II, 1, ed. cit. , 463). La Teofrast urmează o criică aspră asupra acestor păreri despre căile sensitive. 41. Teoria epicureică despre az rămâne idelă pincipilui că orice ecitnt exterior al organelor de simţ este de natuă materilă. "Epicu" scrie A. Frenkian, ed. cit., nota 1 83 - »pe să admită că suneul este un urent de pile de natura unui sulu aerin care vine de la obiecul sonor şi pătunde in oganl nosru de az. El nu vorbeşte dspe popa­ gea nei mişcări vibratori în md succsiv în aerul ce ibreaă. Aşadr, după Epicur, suneul este un lx de paricule aeriene cae pleacă de la susa sonoră spre urechea acelia cae aude". Cu toate acesea, contemoranul

Nom ŞI OMfII li Epir, şi nme Archas

57

n Taent, plecnd de la teoia piagocică n una

despe înlţimea sunculi, povată de vibraia difeită a aeului,

unei

ii sau a emisiuni unui sunet, se la mlt mi apoape de osa reă. . . , II, 2. Pophios, In om. HmUm, 236, pp. 217-218. 42. Se epetă n lucu deja spus. ităţile ercepibile ale lucuilor eltă n combinaţia ,impleiii" de atomi de fonă (schema), mme (egethos) şi geutate (baos) diferite. Orice miice a nui semenea adevărul prclui izioloic de eceptae a snetuli". Vezi

agegat atomr cste peepibilă simţurilor, atoită schimbilor alitaive. 43. După

m

admie stena nei raciui miime de imp, con­

cepută dor la nivel raţionl, Epiur admite şi diea teoică a aomu­

lui până la o raciune mimă, după ce r ma spiia iică a

mateiei.

4.

eace nu era geşit.

in acest pragr, geu de înţels,

e

pre că Epir va să spă

că o mice, o amputre adsă formei

(schma)

uni obit nu

afctează "calităţile" obietului ce ot i ssiate prn smţuri. Orice altă

traumă e pduce pierdea clitălor sensible povoacă apiţia nor

noi clităţi. Prn acestă ainaţie Epir elevă mona pimră a

"formelor" obiectelor macscopie e upă în spaţiul lier un spaţiu

egal cu conl lor. Este o poblemă cae ine de domeniul gomeriei În spaţiu, diciplină foate înainată pe vemea lui Epicr.

45. După ana conceptului de ,,formă" în spaţiul macscopic,

Epicur se upă de vaietaea mimilor atome. Nu oate i îegistrată

de simri, nici msurată. Diferenţa dinre măma atomlor reprezintă unul

n factorii care determină diferenţe de clitate ale lucurilor. Acst (enages) c calea citeriilor. 46. Vezi mai ss nota 42. e. Aristotel, De gn. et rup., 1, 2 în Fiosoa gre4. .., II, 1, ed. cit. , p. 430 : "ste ps în înurcăuă de nere­ lucu ste stabilit

wlvat acela cae admite eistenţa nui cop şi a nei mămi integrl dii­

zibile şi ce crede că b atae divzibilitate r i efectiv osibilă ... " ; p.

431 :

" Psupunând totuşi că u n cop a r i asfel diviat, adică în md ntegral,

ce ar rezulta de ici� O mărime ? Dar aşa ceva nu este u putinţă . . .

nl

cind nu mai avem n corp, nici mărime, şi totuşi susţinem tea diviziuni

integrale, r însemna sau că un corp este alcătuit din simple puncte

(ek sig­ ) adică din nonmărimi, sau din altceva ce-ar i absolut nimic ; copul ar deriva deci n valori nule şi r i alcăit din nnt, în ce cz n-r i nimic altceva dcât simplă aparenţă. La fcl în alcătuirea li n pncte, căci

n ,

În acest cz n-ar eisa caniae poson)". 47. Iată nota

fel de irmaţii,

191 eatată de A. Frenkian, d. cit., p. 170, enu ast­ c cre le pune in relaţie cu principiul noneistenei

SCISOAEA CATE HERODr

58

măimii în domeniul zic, susţinut de enon, dacă e admite divizibilitatea la iiit a materiei. »Fieşte, enon, ca idel elev al lui Parmenide, rea să demostee inexistenţa lmii date prin simţri, e motivul caracterului ei conradictoriu ; dacă o mărime Izică, un obiet, ste format dinr-o inini­ tate de păţi - şi enon nu vede de ce s-r lmia osibitatea de die la iinit în domeniul zic - atunci aceste pi consituive, ininite la număr, ale unei mărimi, sau au ele îsele o măme, sau n-au nici o mărime. Dacă au o mrime, oricât de mică, mărmea formată din ele este

inexistentă, căci şi ea ar i iinită (prin diviziune la ifmit). Iar acă prţle n-au mrime, însemnă că mărimea întreglui nu există" .

48.

Şi în acest pragraf Epir continuă demonsraţia imosibităii

diviziunii

a ifmit a atomlor ; unul din criteriile puse în dicuţie ste am

conuu� limita "formelor", inerentă obiectelor "formate" din materie. Prin rmare, dacă Epicur admite neliitea nmărlui de atomi enu a explia mateialitatea lumii, nu îsă şi nelitea categoriilor atomc, în ceea ce priveşte divziunea minimei atomare (deci materie) la infinit, el nu este de acord. spectul variat l lucuilor percepibile, deci "alităţile" lor, e

explică prin varieatea categorii lor de atomi, care, la rândul ei, se modi­

ică atunci când intevin schimbări În poziţia atomilor care fomeă o "împleiură" .

49.

S-a stabilit aşadar existenţa Ui miim aomar indivizibl. Se trcce

acum la discuia despre minimul materil perceptibil, ale căui schimbăi, dacă există, slmt imosibil sau greu de erceput, căci neîndoielnic tot atomii compun miimul sensibil : vârul unui ac, de exemplu. Acst vârf are deci o mită, m s-a demostrat mai sus. Ese cu toul ltceva decât punctul "matematic", o nonmărime, după m arăta şi Aristotel. (Vezi mai sus nota

46.)

Dacă atomul este sub pragl sensibiluli, nu tot aşa este mi­

nmul erceptibil, "format" din atomi. Ca atae, acste limite, pse cap la cap, "formează" lngimi, lngmea aului, de pildă, cea ce nu e.�te czl lăurării punctelor, cre sunt imateiale. Se înţelege că lungimea şi grosimea unui ac se măsoară prin norme stabilite prin convenie, ·În ici un caz după datele imercepibile le minimului percepibil.

50. Din acest paragraf rezultă că noţinile de ,,sus" şi "jos" snt rela­

tive, stablite doar de subiecl

n

cauă. Exemplul stonauţilor aflaţi în

stare de imponderabilitate este grăior in acest sens.

5 1 . MdIa vieei egale de deplsre entu toţi atomii, datoită

unei cae mecaice, nu este eludată de Epicr. Spe deoseire de Epicur, Demcrit, care nu

noştea

geuatea atomilor, ssţinea că aceşia au o

forţă proprie În a se mişca, întocmai nui impuls, denumit de el pege (lat.

paga) .

Acastă informaţie se ală la Cicero, în De fao, 20, 6

:

,[Epicur]

NE ŞI OMETII

59

este de păere ă atomul se abate de la diecia sa. Prima întrebre care se ridică este, de ce ? Pentu că, după Democrit, atomii posedă o nme forţă de a se mişca, întcmai unui impuls, c cre el îl nmeşte pga ; după tine însă, Epicr, dimotrivă, cauza mişcării este onderea rJJits) şi greu­ tatea pods)". C. Simplicius, Phys. , 42, 10 şi Aetius, 1, 23, 3 (D. 319) : " Dcmcrit, cae susţine că atomii nu se mişcă, spune touşi că ei se mişcă [numai] pin lovire Pmos) venită din exterior". Fiosoa greca . . , II, 2, cd. cit., p. 430. 52. opurile compuse, aşadar, sunt lcătuite, m s-a peciat mai sus la nota 42, din diferii atomi ca formă, mrime şi greutate. în viutea inerţiei, indiferent de geutatea, lor atomii cad u o iteză constantă. în acest caz, se ridică întrebaea, um de se explică că nii compuşi ad mai reede decât altii şi că acestă difeenţă este eceptibilă? ăspunsul este : pin diferenţa mişcrii vibratorii a atomlor, deveniti "prionieri" corpli în care se ală. Mişcările vibratorii ale atomilor "împleiti" sunt secnde faţă de mişcarea reciliie primară, egală cu vitea gândului (vei mai sus nota 18). Ele fac ca mişcările corpilor să devină percepibile şi să aducă la limita pecepibilă şi mişcrea primară, unoscută doar prin intuitie raţionlă. 53. Epicur se opreşte acm la criteiul de cnoaştere l "afectelo" pathe). Deşi în lista lucrărilor lui Epicur întcmită de Diogenes Laetis (X, 1 7, 27) lipseşte itlul luc.rii epre uet (i pyches), din conţinutl paragrului 63 se oate deduce că exisa şi un emenea tratat. oform învăţăilor lui Epir, sletul ste mateial, o combinaţie de atomi ro­ tzi, ini, ce se "ostogolsc" în "închisorea" copuli. Acestei relaii Între tnlp şi sulet Lucretius îi închină aproape tot conţinutl Cărtii a III-a din peml său De um Natura. 54. Această a " treia" pte (meos) a sletului nu ste nmită şi pre­ ciată. Un text din Acis I, 3, 11 L, fag. 315 n fdiţia Epicura (Usener), suplineşte totuşi această lipsă. Fragmenul citat este un extras din tratatul epicic Pi pyseos, în care sletul este deinit ca n "mestec" din patu elemente : fc ; aer ; pneuma (slu) ; pathe (afecte) . Fcul con­ feră căldură corpului ; aerul aduce epaosl şi somnul ; pneuma regleză mişcările. Datorită atomilor suletului, capacitatea sensiivă este răspândită preutindei în corp ; tot lor li se datoază şi raiunea, ajuată de memo­ rie, chemată în ajuorul prolepsei. Faţă de alti gânditori ai timplui său, Epicur nu admite o paicipre a raiiiumne la raiunea divină, univer­ slă. Se apopie de concepţia stoică despe slet în e priveşte comonen­ tele, dr ignoră olul ceierului n pcesele rationale şi pshice, cot inu­ it de Alcmaion (vei mai sus nota 3 1 ) . .

.

SCISOAEA ATE HERODOT

0

55. in acst pasaj expicai, copiat după un schoist, se înceacl

aribuiea unor uncii speciale atomlor suletlui, isribuii În ifeite one ale corpului omenesc. Dupl aceas1 formaie, Epir susinea că

partea raională şi cea afecivă a suletului se ală În cşul pieptului, deoaece acolo se ivsc emoiile ; f. Demcit, la Teofrst, De seu, 49 şi un. în osolgrel . . , II, 1 p. 44 ; şi Demit considera suletul ca o materie atomrl variată, iar "capacitatea raionll" a inividului o coniiona în raort cu "amestecul inten" l categoiilor de atomi ai sule­ tului (m, 58). Prin me, ci1ile raionle şi suletşi depind de poporţioa cotă a ategoilor de atomi În corp. Există şi isncii; când se ivşe n asemenea semn" (sn), ce este "clr", ebuie ă m atenţi u cea ce se petece. ât despe spermă, idea că sosşte in îneg oganismul man, enu a-l epoduce întmai n atul cae se va naşte, aparine tot lui Demit. Aristotel, De mia, 1 , 2, 404 a 27 în FosoRgecă . , II, 1, p. cit., p. 45 1 . 56. Urmeaă o clriicae a tenenului "incororal", smatn. Dei­ .

.

.

niia lui Epicr ste simplă : "tot ceea ce nu poate aciona (gin) sau sufei o aciune pathein)". a exemplu ă vidul, e "există", căci alfel n-r eista nici mişcarea. 57. in pragrl 35. 58. Vezi mai sus nota 16 şi Astotel, Degn. et rp. , 1, 2, 3 1 6 � n sat. . , l, 1, p_ 457 : "De aeal [Demcrit] eistena n sine a uloii ; culoile apar numai n ncie de scmbaea oziţiei atomilor". Ele inrl în categoia "citălor", a căor schimbare se erceptibill. 59. Spre dosebie de Demit şi de Epiur, ce coniionau "cităile" corpurlor de oziţia cupată de ifeite categori de atomi şi de schimblrile intevenite (cente), stoicii cosierau "calităle" poes) ept corporale. Epiur nu le considerl nici coorale, nici incoorale, ci numai "caităţi" (paa) la nivel sensibil. Sunt determinate de schim­ baea poziţiei atomilor, nu însl de mişcaea vibratoie a acestoa. 60. Iată, În sarşit, că Epir e upl şi de categoia impului, inserată de stoici n caegorile ilosoie noorale" : vidul (to ken) ; spaiul (ho tpos) şi impul (ho Oos) . Epir este împotriva astei clasiiclri. După perea s� când ne eferim la srgerea impului o facem bându-ne numai e "evienă" (dga) . Timpul devine evident nni dupl criteri sabilie, pin smpla obsevaie a ,,schimbIor". Răslritul şi apsul soae­ lui, de xemplu. Timpul ste el însuşi n "accident" al " accidentelor". De vreme ce poate I erceput prin criteriul "enarciei", oate I şi măsrat, pn convenţie. în nici n z nu ste o ,,formă" (s), nici nu poate i "demonsrat", ca n sistemul aristotelic. ste sicientă obsevaea caliicată .

61

NE ŞI OMEfII

a succesiuii nor anumie "accidente", um ar i zia şi noapea, enu a

stabili o ndga, o "evidenţl", ceea ce,

n

n punct de vedee raional, ste

eogios.

6 1 . Iviea şi pieirea lumilor este o evoluţie înipşat: teoretic de Epiur

pin compaaie u cele

e

"vedem" u chii noştri

(hrein), o compaaie

înjghebat: din colaoraea crcepţiilor seoriale, a anticipaiei, iniiei şi

analogiei. Prin urmae, ese n

en,

stabilit dup: criteriile noaşerii.

oncepţia dspre forma plat: a P:mnului şi despre rolul atmosferei

care-l sţine înconjndu-l a fost mai înti pentat: de nximens

Srates, 3, În sReca. . . , 1, 1 , ed. cit., p. 1 86) şi apoi pe­ iosoR gcă , II, 2, ed. it, nde ese citat Aristotel, De oeo, II, 1 , 284 a la p. 543. (Pluarh,

luată de Anaxagors şi de Demcrit. Vezi

. ..

62. Scholisl amintqte În teadt dspe disputa dintre epicueism şi

stoicism. Stoicii admiteau simiitdinea oiwii nei lumi u cea

organism.

� nui

63. în contnuae, paragrafele 75 şi m . se referă la apariţia şi dez­

voltarea civiliaiilor mane, inclusiv la apariia limbilor şi a langajului, o temă mult dezblut: În vemea lui Epir. Vezi "Suiul Intrduciv".

4. Alzie la dcrinele care ecnşteau existenJa unei foţe ivine

implicat: în viaa şi destnul omeniii. Cu eferie În spcial la stoici. 65.

n seul că

toate acse fenomene dspe are ste vorba n ast

paagaf snt incluse în prsl eneei cosmice şi, ca atae, nu ste nevoie

să mai cedem în intevenia nei puteri

e

depşte legle naturii.

66. Epiur euă să ia în considerae iferitele exegee despe pcsul

geneic patonat de o fo: Însecă lmi materiale. O semenea ee în evist: i se pare ceva inuil.

67. Dad totuşi încecăm s: gsim caa lbur:rilor suletqi, povo­

cate de intepet:rile rbitrae supra modalit:ilor de apariţie a ,)umilof',

sl ie stabilit d duşmnl cel mai de temut în acestă căue ste con­

stucia dogmatică a nui sistem nişiinic, îndesebi cele Înveşmânate

în misicism. Dmul spe alarea "adevăului" se află numai prin aplicea criteiilor recomandate în anonică : seaţia (contact u realitatea obiec­

iv:) ; anticipaţia ; intuiţiile raţionale.

68. Făr: să mâ: inansigent, Epiur se raU disps să accepte ori�

alt: popunee în căutaea ştiinţiic: a adevărului. Este osibl, scie el în

continue, ca alii să lărgescă cadrul cercetrilor entru a afla "advărul"

despe stuctUra mateiei şi cauitatea fenomenelor. Orie invesigaie în

domeniul canonicci va due spe "adevăr'. Vezi nota 23 1 , redaat: de A. Feian în

I. cit., p. 793.

62

SCISOAEA CATE HERODOT

69.

Ceinţele

n şi

u

atribute divine snt

u

pecădere de origine

orienlă. Poblema a fost e larg dezbăută de Cicero În ratatul său

De natura eum. Este absentă din scrierile physiololor din secolele VII-VI î. Hr. Încee să ie luată în semă abia de Anaximenes şi apre n pezia

epică timpuie, la Homer şi la Hesid. Mitologia amblor mri poeţi epici

i Greciei rhaice nu rebuie câtuşi de puţin coundată

llosoic, mai precis,

u

u

n sistem

n sistem de physiologie. Nu este excls să i

n tratatul li lkmaion, Depre natură (vezi mai sus nota 32), căci entu maion suletl era nemritor şi sups migraiei n cor­ puri muritoare. Vezi ioso[agrect . , 1. 2, ed. cit. (1 979), pp. 293-395. apăut toşi

.

..

Cât despre chinrile veşnice ale Infenului, pue invenii mitolgice, Epiur gsşte ă nu este cul să ie luate

n seamă.

70. Vezi textul li Diogenes Laertis, I. cit., Ecur, X, 31. 71. în gr. eiboe. Vezi notele 3 ş i 5.

SCRISOREA CATRE PYTHOCLES*

"Epicur l salută c Phocls 1.

v [84] î n scrisoarea t a către mine, c care mi-a ads-o

Clon2, mi-ai arătat sentimenele ale de pietenie faţă de noi într-un

mod demn de interesul nostu faţă de ne şi ai încercat, Într-n

mod convingător, să-ţi reaminteşti raionamentele mele cre ind

spre a face viaţa fericită.

Am

îmi ceri să-ţi trimit o preentare

concisă şi bine ticluită cu privire la fenomenele cereşi, ca să-ţi ie

mai şor de memorat ; deoarece, după câte îmi scrii, ceea ce eu

am expus în altă parte despre aceste subiect nu ste uşor de ţinut

minte, deşi consulţi mereu cărţile mele, m primit ugămintea ta

cu bucurie şi snt stăpânit de plăcute speranţe în ceea ce te priveşte.

[85]

După ce am scris despre celelalte probleme, com­

pletez acum tratarea acelora care declari că te intereseză. Dar aceste consideraţii vor i utile şi pentru mulţi alţii, mai ales pen­

tu aceia care au gustat de curând din adevărata cercetare a naurii

cât şi pentu aceia care şi -au consacrat în mod mai aproundat

timpul neia din materiile dn învăţămânul general. Aşadar, În­

vaţă-le temenic şi, păstndu-Ie n memorie, ceceză-le u păn­

dere, împenă cu acelea e care ţi le-am trimis în "Remal

mic", adresat lui Herodot3.

*

Text peluat n volumul Diogens aeis, Dere e i ociee o­

oor, ed. cit., aduere de Constantin Balmuş, pp. 487497.

4

EPICUR

în primul

n,

să consideri că a noaşte fenomenele ceeşi,

tratate ie în legăă cu alte fenomene, ie pentu sine, nu ae alt scop, ca şi în celelalte domenii de cunoaştere, decât pacea suletu­

lui şi o convingere fermă.

[86] Nu

căta să smulgi forţat ceea ce

nu-i cu puinţă, nici să aplici aceleaşi lnetode de tratare în toate

problemele, ie că ai de cercetat modrile de viaţă, ie de elucidat probleme de izică, ca de exemplu, aceea despre Univers (în care se demonsrează) că acesta consistă din corpuri şi din natură intangibilă. Sau că elementele primordiale sunt atomii şi toate

celelalte teorii din această categorie, care se ală într-n acord uni­

voc u fenomenele.

Nu acsta ste însă czul fenomenelor ceeşi

;

acestea, orim, admit o pluralitate de caue pentu producerea

lor şi se pot face airmaţii multiple despre senţa lor, toate n acord u senzaţiile.

• •

*

în studiul nostu asupra naturii nu rebuie să ne călăuzim de

judecăţi ără sens sau de legi arbitrar stabiite, ci să mm evidenţa faptelor,

[87]

căci viaţa noasră n-are nevoie de lipSă de raţiune şi

de păreri geşite, ci noi avem nevoie de un trai nelburat. Toate e

peec ă comoţii şi în conformitate cu fenomenele dacă toae lucurile sunt explicate prin metoda unor caue muliple, dacă

espetăm cum se cuvine ceea ce s-a airmat n mod convingător

despe ele. Dar dacă cineva a�ceptă la din explicaţii şi o respitge

e alta, deşi ste tot atât de confomă u fenomenul cerceat, atunci

este evident că înceteză de a face o cercetae şiinţiică a naturii şi că recurge la mituri. Unele fenomene din domeiul experienţei

noase ne dau semne prn care putem intepeta cele ce se eec

în ceuri, căci produceea acestor fenomene poate i datorată mai

multor caue.

[86] u

toate acestea, trebuie să obsevăm iecare

fapt aşa cum se îăţişeză el şi să-I separăm de toate celelalte fapte care se în.işeză concomitent. cele Fapte care nu snt contrazise

de faptele speciice experienţei noasre constituie caele muliple ale fenomenului4.

SISOAEA ATE PHTCLS

65

• *

•

o " lume" este o pate înconjrată de cer. Ea conţine stele şi pmânt şi toate cele câte se văd, dsprinse din innit şi având un srşit [termnându-se într-un înveliş cre poate i rar sau compact, înveliş a căi dstrămae va aduce pieirea a tot ce se ală înăntu]. Poate să se învârtească, să stea pe loc, să ie ound sau triunghiu­ Iar sau poate avea orice alt contur. Toate acste altenaive ot i posibile. Nu sunt imate de nici \D fapt din lma pe ce o cunoaştem, în ce nu poate i deosebit un sărşit. [89] Mai depate ; putem spne că eistă un nmăr init de asemenea lumi şi că o astfel de lume se poate naşte întro altă lme sau înr-1 metacosmoss, temen prin cae înţelegem spaţiile n­ tre li, într-n spaţiu apoape gol, nu însă, după cum ssţin unii, într-n imens spaţiu pur şi complet gol. Ea se naşte at1ci când anmite ,seminţe" orivite, ssie dinr-o siră lme sau dinr-un metacoSlnos sau din mai multe capătă adăugii epate, orgniri şi schimbăi de lc. Uneori se întâmplă să capete şi umeeală de la cele ce au, în md potrivit, pâă ce "seminţele" se maturizeză şi e fXeaă în subsratul ce le suportă. [90] Înr-adeVăr, nu-i de ajuns să se poduCă o aglomerare şi n vâtej în spaţiul gol ca să poată la naştere, după cât se pe, în chip necesar, o lme în pină dezvoltae până ce se cineşte de o altă lume, aşa Ofi cede nul dn aşa-nu­ miii izicieni6, deoece aşa ceva vine în conlict cu fenomenele. • *

•

Soarele, luna şi rsul stelelor nu s-au năsut iece în pte şi n-au fost indse mai tziu în interiol lmii noste [adică în mnele unde se ală], ci au început deodată să se formee şi să se dezvolte [cm se întâmplă, de pildă, cu maea şi pmânl], prin reunirea şi învâirea nor substnţe foate ine, de felul unui sulu sau al focului, evenual, de al mânduora. Acstea ne sunt suge­ rate de sezaţii.

EPICUR

6

Mărimea soarelui cât şi a celorlalte stele, în rapot cu noi, ste

exat atâta cât se pare. [Acest lucu el l aată în Cartea a un�pree­

cea

Depre natură.

Acolo arguenează aşa : dacă din pricina dis­

tanţei soaele îşi pierde (aparent) adevărata lui mărime, cu atât lnai

mult şi-ar pierde strălucirea ; într-adevăr, nu exisă distnţă mai

potrivită penu acst lucu]7. Toşi, în sine şi în realitate, poate că

este mai mare decât l vedem, poate ceva mai mic sau exact cât se

vede că este. Forile văzute prin experienţa noasră seorială arată întocmai aşa, văzute de la distnţă. Orice ltă obieqie adusă

împotriva acestei păi a teoriei mele va i lsne ninată de oricine respectă evidenţa faptelor, şa m demonstez în lucraea mea

Depre natură. * *

*

[92] sărin1 şi apusul soarelui, le lunii şi ale celorlalte sre se

ot produce prin aprindee şi singere, doar împrejrărle să ie în aşa fel ca să dea acelaşi ezultat în mele regil1i , st şi VstB. Nici

n fapt nu aduce mărie împotiva acestei torii . Rezulal ar

putea i prods şi prin apariţia lor deasupa pămânlui sau prin interpnerea pămânlui cae le ascl1de. Mişcările lor se pot dato­

ra rotaţiei întegului cer sau cerl poate că este în epaos şi ele sin­

gure se rotesc în virtutea roirii spre răsărit, căpătată la început, de la naşterea lumii [93]. . . acest fenomen (se datorează) căldurii exce­

sive ivite pn propagaea foculi care parcurge neobosit, în mod succsi, spaiile . întoarcerile soareli şi ale lWlii în dmul lor pot i datorate

Înclinării forţate a celuli, ivită odată u trecerea timpului9. Pot i

datorate şi apăsării aerului în scns contrar sau din veşnica nevoie a

hranei pentu foc, pecedenta (cntitate) iind consumată, produ­

cându-se astfel o carenţă ; putenl presupl1e şi că acste aste au fost

prinse de la început într-n astfel de vâtej , aşa încât ele se mişcă

într-n fel de spirlă. Toate aceste explicaţii şi ltele a�emănătorelO

nu intră în conlict cu nici l1ul din fenomenele evidente dacă cine­ va este în stare să le nducă, raportându-le mereu la fapte particu-

SCISOAEA ĂTE PTCLS

67

Iare, nndu-se seama de ceea ce este posibl, enu iecare în pte

într-n mod concordant cu fenomenele, ără a se teme de invenţii1e

demne de sclavi, propuse de asronomi.

*

[94]

*

.�

Dscreşterea şi creşterea din nou a lnii ar putea avea loc

pin otirea corpului ceresc sau, tot aşa de bne prin stăile I I e cre

le are aerl ; mai pot

i

datorate şi interpnerii numitor corpuri12•

Pe scurt, se pot etrece în oricare fel (in cele menţionate) în cae

fapte in eerienţa noasră sugereaă xplicaţia acstei luări de în­

aţişae din partea lnii. Nu rebuie să admitem ca certă o singură

explicaţie, spngându-Ie ca geşie c toate celellte, din nenoaş­

teea a ceea e este dat şi ceea ce nu este dat omului să cunoască.

Într-adevăr, omul doreşte să cnoască ceea ce nu-i ste dat să cu­

noască. Mai depate. Lna poate că strluceşte prin propria ei lu­

mină, după m se poate să şi ie Ininaă de soare13.

[95] În exe­

rienţa noasră vedem multe lucuri strlucind prin propria lor

lumină iar multe ltele care srlucesc iind luminate. Nici nul in­

e fenomenele cereşi nu este o pieiCă (în calea acesui rationa­

ment) dacă avem meeu în mnte meoda unei eplicaţii multiple

cât şi a mai mltor ipotee şi cae consecvente. Nu este ecomn­ dabil să luczi u ceea ce este inconsevent şi a-i acorda o falsă im­

portnţă, ceea ce te îmbie să înclini când într-o pate, când în cea­

laltă, spe a găsi o nică explicaie. Acelaşi se

cl u apiia unei

isuri e lnăl4. Poate lua naştere prin hma sucturii (lnae),

din interpneea alui corp sau în oricare lt fel, în concordnţă al faptele.

[6]

În (ceceea) tuor fenomenelor ceeşi nu trebuie

părăsită o asemenea metodă de depistae. Dacă lupţi împotiva

celor evidente nu te oţi niciodată bucura de adevărata inişte a suletu1ui 1S .

*

*

•

Ecipsele de soare sau de lună pot avea lc prin stngerea luminii

aşrlor, Întocmai cm vedem că

se

întâmplă în exerienţa noastră ;

68

EPICUR

sau prn nterpWleea lnu corp, ie că se ciar pămânl, ie alt corp ceesc inizibil, asemnător. Prin umae, ebuie să uprin­ dem la n lc eplicaţiile care se potrivsc unele u altele şi să relectm că potrivirea concomitentă a mai mltora din ele nu este imposibilă. [Epicur spune aceasta şi în cartea a II -a a lucrării sale Depre natură. In plus, că soarele ste eclipsat atunci cnd hma îşi ancă nbra asupra lui iar lna este eclipsată de umbra pămnlui ; eclipsa se poate datora şi retragerii hmii, [97] fenomen citat de Diogens epicurei1, în prima carte a lucrării sale intitulată Spicuii] l6. În continre, să expliCăm orânduirea mişcării astrelor e orbite în acelaşi fel cu cele ce se etrec în mod obişnuit în peajma nos­ tră ; naura ivină nu rebuie deloc implicată În asenlenea explicaţii, ci rebuie considerată a i apte de orice amestec, în deplină feri­ cire. Dacă nu facem acest lucu, înreg suil fenomenelor ceeşi va i zadaic, cum, de fapt, s-a şi doveit că este czl u unii care n-au atacat explicaea lor într-n fel adecvat ci au czut în crednţa vană ă ace.�te fenomene se întâmplă numai înr-n singur mod şi espng orice ltă modaitate, la rndl ei posibilă. Ei se lasă duşi n domenil ininteigibillui, neind în stare să cecetee integral fenomenele cae trebuie luate dept semnc ale altor fenonlcne. [98] Schimbările n gimea nopţilor şi a zilelor pot i datorate iuţirii sau încetilirii mişcării soarelui deasupra pământului sau is­ tanţei spaţiilor străbăute, care se miică, nele iind srăbătute mai reede, altele mai încet, CD se întâmplă şi în experienţa noas­ tră, cu cre rebuie să punem de acord explicaea fenomenelor ce­ reşti. Cei cre adopă o sinră explicaţie snt în coict u faptele şi se înşelă u privie a metoda după ce omul poate ajunge la adevăr. Prevesirea timpului 17 se poate face pe baza nor coincidenţe ale vrenlii, cm este cazl şi cu semnele date de animalele obser­ vate pe pământ sau cu schimbările şi înrăutăţirile din atmosferă. Ambele explicaţii nu vin în conlict cu fenomenele [99] şi nu se , poate constata n cae czuri efectele snt urmarea unei cae sau ale alteia.

SCISOAEA AE PHCLES

69

• •

•

Norii pot lua naştee şi se adtmă ie din comprimrea aellui sub prsiunea vântului, ie n împletirile de atoi, cae aderă ne ei şi snt n stae să producă n asfel de ezultat, ie n Lenţii cae se strâng de e pământ şi din apă 18 ; mai Sllt şi multe lte chipuri n cae nu este mposibil să se ealiee comsări de nori. Din aceşia se pot ivi ploile, neori prin pesaea lor, lteori prin pefacerea lor ; [100] plole pot i caate şi din vânurle cae sulă în jos, n direcţie opsă, prin amosferă, iar ploile toreniale prin acumulări potrivite entu semenea descărcări. Tnetele pot proveni din ostogolica vânlui n cavităţile norilor, la fel ca n vasele de lut de pe pmânt ; sau din bubuiul focului din nori, răspândit de vânt ; sau din pricina sraşierii şi a uperi norlor, când s-au întărit ca gheaţa. Ca în tot acest rmat, şi în aceasă pro­ blemă paiculară faptele ne înlbie să dăm mai multe explicaţii 1 9 . [ 10 1] Şi fulgerele se ivesc în mai multe feluri. Într-adevăr, când norii se freacă unul de all şi se izesc, formaţia de atomi care poduc focul almecă în afară20 şi dă naştere lgerlui ; ul­ gerl mai poate i produs şi prin aprinderea norilor din caza vân­ ului, a particlelor care pot da naştere la o atae strălucire ; poate, almgat prin apăsare, din nori, aunci când aceşia se freacă înre ei, ie în chip spontan, ie sub acţimea vânurilor ; este posi­ bil ca şi lumina diuzată de stele şi capurată în nori, strânsă de mişcaea norilor şi de cea a vânuri lor, în cele in urmă să ie slobozită ; ie că lumina, de cea mai ină naură, este iltrată " prin nori", [în măsura în cae norii se aprind şi se poduce tunetul], şi mişcarea acestei lumii produce ulgerl ; ie că ia naştere din aprinderea produsă de vânt, pricinuită de violenţa mişcării lui şi de intensitatea comprimării lui [102], ie că norii sunt sfâşiaţi de vânuri şi atomii care dau naştere focului Smt eliminai şi produc apariţia ulgeului. Este uşor de obsevat că producerea ulgeu­ lui21 este cu putinţă în mai multe feluri dacă neîncetat obsevăm faptele şi Smtem în stare să cuprindem cu mintea fenomenele analoge. Fulgel precede tuneul Într-o asemenea conjunctură a

70

EPICUR

norilor din cauză că o dată cu impactl vântlui este expuJzată formaţia de atomi producătoare a ulgerului, iar mai tâziu, vân­ tul ce se rostogoleşte produce acel bubuit al tunetului ; este posi­ bil ca amândouă să i fost emise simultan ; ulgerul însă se mişcă spre noi cu iuţeală mai mare [ 1 03] iar tunetul rmâne în urmă, întocmai cum se întâmplă u sunetul loviturlor dae de oameni de la o mae distanţă de noi. Trăsnetele se produc când se împclDă numeroase vânturi. Acestea se rotesc în vâtej şi prind putere aprinzându-se ; sau când o pate a norului se ue şi se prăvăleşte în luri mai joase, up­ tura datorându-se faptlui că prin comprimare părţile învecinate ale norilor au devenit mai compacte ; sau, ca şi tunetul, poate i datorat numi expu1zării folui închis, când acesta s-a srâns în pea mare cntitate iar norul ivit mi cu putere s-a descompus, neiind n stare să se retragă în locuri învecinate, căci componentele lui sunt mereu comprimate nele de altele [de cele mi multe ori obstacolul este n mnte înalt, nde cad cel mai adesea trăsnetele]. [104] Mai sunt şi alte moduri în cre pot lua naştee trăsnetele. Singur1 lucru de evitat este explicaţia mitică ; şi ese şor de co­ lit dacă urmăm consecvent fenomenele şi interpretăm m ebuie semnele privitoae la lucrurile neevidente. * *

*

Trombele de fc22 se pot naşte din caua coborârii unui nor în formă de stâlp spe locuri mi joase, împis de vântl comprimat înăuntru şi, în acelaşi timp, putat de Wl vtej de vânt. Norul este împins de vântl din afară. Sau pot i pricinuite de sularea vântu­ lui din toate părţile, ael împingând de su� ; e mai poate ca un curent putenic de vânt să i potnit şi să nu ie în stae să străbată, din pricină că aerul este puternic condensat de jur împrejur. [105] Când coboară e uscat, tromba dă naştere la ceea ce se chemă ciclon, de diferite feluri, după m este produs de mişcarea vântu­ lui ; iar când se lasă e mare, se produc trombcle marine.

SCISOAEA CAE PTCLS

71

Curemrele de pământ se pot poduce prin închiderea vânli în pământ şi prin faptul că se mestecă cu mici buCăţi de pământ pcnu ca apoi, pus în continuă mişcare, să producă cutremul pământlui. Pămntl absoarbe acest vânt venit ie n fară, ie prin prăbuşirea stratrilor interioare în caveme1e subterane, pro­ ducând asfel vânt în aerl închis de acolo. Sau mai poate i produs şi prin propagaea lnişcării care ia naştee din surparea a nmeoase straturi. O asemenea cădere este oprită când întâlnqte o rezistenţă mai solidă a pătnânlui. [106] Mai Slt şi alte feluri în care se po­ duc semenea osclaţii23. Vânturile iau naştere din timp în timp, când o substanţă srăină îşi face cale, contnuu dar teptat, în aer ; de asemenea şi prin acu­ mlatea unei mri canităţi de apă. Alte vânti iau naştere cân� puţine la număr, cad în nmeoasele caveme ale pământului şi de acolo izbucnesc în toate direcţile24. Grindina este pricinuită de o îngheţae mai puternică şi prin aglomerarea de atomi aerieni. Urmeă o împăire în boae ; de asenlenea, şi printr-o îngheţae mai slabă a anmitor paicule de uiditate în vecinătatea lor paticule de vânt. Acestea, dintr-o dată, le fac să îngheţe, apoi gheaţa se sparge şi e unqte în boabe iolate care rămn la un loc. [107] Forma oldă a boabelor de grinnă poate i datoraă topirii concomitente a exremitălor cât şi faptului că, după cm s-a expicat, sunt înconjurate în mod uni­ form de pat1i1e, ie de meeală, ie de vânt. Zăpada se poate fona cnd o ploaie ină cade din nori din pricină că porii sunt smeriei şi din cauza unei coninue şi violente presiuni a vânurilor asupra nor anmiţi nori ; ploaia îngheaţă ulterior pe m din pricina vrenei stări de frig din regiunile de sub nori. Sau, după o ală ipoteză, prin îngheţarea unor nori carac­ terizaţi printr-o rareiere uifonă. În acest cz se produce o cădere de zăpadă prin frecarea înre ei a norlor pini de umeeală. [Acqti nori poduc n fel de apăsare şi dau naştere la grindnă, lucru care se întâmplă mai ales primăvara.] [108] mei când norii îngheţaţi se freacă nii de alţii acumulrea de Zăpadă este atncată fară. Dar mai sunt şi alte căi în care se poate forma ăpada.

2

EPIUR

Roua se formeaă n paicle în stare să produă ast fel de wnceală. Ele se întânesc unele cu ltele n aer. După o ală ipoteă, prn riicea acstor paticule in lle mede sau in cele nde e sşte apă. Prn ziunea lor creeă o umiitae e se lasă în jos, ntcmai după m, în mlte zi, sub ochii noştri, obsevăm că se produce ceva asemănător. [109] Fomea bnei nu este deosebiă de aceea a rouei. numite paicule de aceeaşi nară ngheaţă într-un oaece fel, datoriă unei nmite condiţii a aerului rece. Gheata se formeă prin expulzaea din apă a atolor scalei şi cu unghiuri asuţite, cuprnşi n masă ; prin agregaea unor aseme­ nea atomi in exterior, cre, împşi la n lc, fac să solidiice apa după expu1zarea unui anumit nmăr de atomi ronzi25. Crcubel ia naştere prin lumnarea de către soare a aeruli Ulnd26 ; sau inr-o anumită îmbnare a lminii cu aerul cae caueză calităle paiculre ale ace.itor culori, ie pe toate, ie una singură ; de aici, luminând eginile învecinate ale aerului, acesea vor lua o culore, aşa cm le vedem că snt, prin lumnea acestor părţi. [1 10] Aprenţa circulară luaă de ccubeu se datoreaă fap­ li că distanta iecărui punt este pecepută de vederea noasră ca iind egală ; se mai poate ca atomii din aer sau cei cae sosesc de la sore să se reunească într-un nor în aşa fel încât să se coboae spe noi, în formă cilară. * *

*

Un halo în jul lnii ia naşee din aă că aerul n toate păile e riică spe lună27 ; sau, n cauă că emnaiile n lnă sunt trimise înapoi, în mod egal, de aer, astfel încât, acest nor de emnaţii se aşeaă n jul lii, în formă cirlaă, ră să se sepa­ e de conl astrului ; sau, din aă ă ael se întoarce simeric în toate direcţiile şi se aşeaă circlar în jul lii, unde foneă n ec os. [ 1 1 1] st lucu e înâmplă nd e nd, ie nr-o emanaţie forţată n exterior, ie n caa căldii cae găsşe re­ ceri orivite penu a poduce un halo.

SCISOA AE PLS

73

* *

*

Cometele se nasc ie că fl se adnă în cer, în anite egi­ uni, la nmite ntevale, dacă împejurările îngăduie28 ; sau

n

cauză că uneori cel e o mişcare specială deasupra noastră, aşa că

se ivesc asemenea aşri, a anite intevale de timp. Ele e avântă în nmite împrejurări şi se apropie de noi devennd izibile.

Dispriia cometelor se datoeaă caIor care sunt opsul acstor precizări.

[1 12]

Unele stele se învât pe lc, ără să apnă29, nu

numai entru motivul invcat de unii ă ne alăm într-o pate a

lii care stă nemişcaă şi în jl căreia rsl lmi se învâte, r mai poate i şi

n pricnă

că un vârtej cirlr de aer înconjoară

această pate şi împiedică acste stele să se învâtească la fel u cele­

lalte ; sau din pricină ă nu există materie-hrană porivită lor în regiunle învecinate, în vreme ce se găseşe

n

abundenţă în acea

pate în care sunt vzute Că exisă. Sunt încă mlte alte căi prin ce acest lucru se poate pduce, după m poate vdea oricine dacă

ste în stare să raţionec în concordanţă u fenomenele.

Unele stele rătăcesc dacă se întâmplă să facă z de asfel de

mişcări ; altele, mă o mişcre reglaă,

[1 13] ceea ce e poae

întmpla prin faptul că la început s-au mişcat toate înr-un sngr cerc şi apoi unele din ele au fost silite să se învească u aceeaşi

rotaţie uniformă iar altele au căpătat o otaţie neeglaă ; dar e mai poate întâmpla ca, după divesitatea egiunilor srăbăute, în unele luri să ie o disibuie unifonnă de aer, care le împinge înante înr-o direcţie nmiă şi cae arde niform ; în alte lcuri, aerl prezintă deeglări ce pricinuisc mişcările e cae le obsevăm.

A enoaşte o singră caă enu sfl de efete,

când fapele sugereaă mai mlte ae, este nebunie şi negete, carateristice celor cae e dedau stonomiei celei noi şi suiă

cae lipsite de temei. Ei nu caută să eiberee nara dină u nici n chip de sarcni îmoVărătoae.

Fapl că unele stele apr ca find lăsate în urmă de altele e

poate produce din cază că ele se mişcă i încet, deşi pg acelaşi erc, ca şi celelalte ; ese posibl să amitem că se mişcă în

74

EPICUR

---------- _.- -----------------

direcţia opusă, trase de unl şi acelaşi vâtej ; sau iarăşi, să luăm n considerare şi fap1 că unele stele călătoesc Într-un spaţiu mai larg, altele Într-un spaţiu mai restrâns, executând Însă aceeaşi revoluţie. Dr a fXa ca sigură o singură expicaJie a acestor fenomene este o faptă demnă de acei care caă să prostească mlţimea u minunăţii. Aşa-zisele stele căzătoare pot, în annite caz., să ic produse prin fricţiunea lor reciprocă ; în alte cazuri, datorită epulzării tDOr anumite păţi din ele, acolo wIde are lc o expiraie de foc şi de aer, pe care m menţionat-o când m discutat despre lger ; [1 15] sau mai pot i datorate înt1nirii de atomi generatori ai flui3o. Aceştia se porivesc aşa de bine unii u alţii încât produc acest ezl­ tat şi mişcaea lor lterioară încotro îi duce implsl care i-a adunat iniţial ; este cu putinţă ca şi vântul să se srângă în mase compate, ca cele de brmă, de exemplu, şi deoaece este închis, să se aprindă şi apoi să urmee upeea înveliş lui şi mişcarea în diecţia primu­ lui impuls. Mai sunt şi alte căi în care se poate prduce acest lucu, ară să se recugă la mituri. * *

*

Prezicerea tnlplui31 după compotamentul unor numite ni­ male este o simplă coincidenţă. Într-adeVăr, nu animalele oferă o cauză penttu producerea unei ni şi nici o iinţă divină nu stă să obseve migraţinile animalelor pentu ca după aceea să îndeplinească semnele e care le-a dat. [1 16] O asemenea nebunie nu atinge nici o iinţă obişnuită, oricât de pUţină minte ar avea, cu atât mai puţin o iinţă cae se bură de deplină fericie. Toate acestea, Pthodes, rebuie să le reţii, căci pe urmă te vei elibera mltă vrenle de miuri şi vei i în stae să vezi, în legătura lor, cazurile similare cu acestea. Dr mai Înainte de toate dediCă-te studilui principiilor prime, al ininităţii şi al subiectelor înudite. În continuare, studiului despre criterii, despre afecte şi scopul en­ tru care facem o alegere între ele. Într-adeVăr, a cupinde toate aces­ te subiecte în studiile tle te va face să înţelegi cu uşurnţă cauele fenomenelor particulare. Aceia însă care nu se complac cu interes în

75

SCRISOAREA CATRE PHTOCLES

acest studiu nu vor putea recunoaşte aşa cum se cuvine aceste

subiecte şi nici nu-şi vor reliza scopul pentu care acestea se cuvin

studiate.

Acestea sunt părerile lui Epicur asupra fenomenelor cercşti32. * *

XII [1 1 7]

*

În ce priveşte felul de viaţă ş� cum rebuie să

alegem unele acţiuni şi să ne ferim de altele, Epicur scrie cele ce

urmeză. TONşi, mai înainte, să exmnăm părerile lui Epiur şi ale şcolii sale cu privire la omul înţelept33•

Vătămăile dn partea omenilor povn n umătoarele cae :

ura, inidia şi dispreţul ; pe acestea omul înţelept le învinge prin

raine. Mai mult chiar ; o dată devenit înţelept, nu mai poate niciodată căpăta

o

dispozitie sletească contrarie, nici să se trans­

forme în mod voluntar în neînţelept. Înţeleptul va i cuprins de

emoţii mai mari decât semenii lui ; acest fapt nu este o piedică pen­ tru înţelepciunea lui. Înţeleptul nu se naşte cu orice fel de consti­ tuţie izică, nici la orice popor.

[1 18] Omul înţelept este fericit când

este supus tortul'ii34• Nmai el va avea recunoştnţă faţă de prietenii preenţi, cât şi fară de cei abseni, şi o va arăta prin vorbă şi faptă.

Când va i tortuat, totşi va geme şi se va văita. În ce priveşte femeile, nu va avea al ele legături e care legea le interzice, după

cum spune Diogenes în ezumaul ocine/Jr eice ale lui Epicur35 •

Nici nu-şi va pedepsi sclavii ; mai curând i va i milă de ei şi îi va

ierta c cei cumsecade. Epicureicii nu sunt de părere că omul

înţelept se poate îndrăgosti şi nici că se poate preocupa de riile

unerre ; nici că dragostea este trimisă de vrell eu, după um spne Diogenes în crtea a dOUăspreecea. Omul înţelept nu va ţine discursuri răsunătoare. O relaţie seuală, spn epicueicii, nu aduce niciodată un folos ; este încă bine dacă nu aduce vătămare.

[ 1 19]

De asemenea, înţeleptul nu se va căsători, şi nu va avea

copii ; aşa spune Epicur în căJile sale

Pobeme

şi

Despre naură.36

În mod incidental se poate căsători, datorită ilor anume împre­

jurări din viaţa sa, dar se va .1şina de ceilalţi. Nici nu va lcări când

76

EPIUR

ste eat, spne Epir în

Bancheul.

Nici nu va participa la iaţa

politică, aşa m o aimă în prima sa cate din Depre ei37 ; nici

nu se va face iran, nici nu va deveni n cinic ; aşa ne spne în catea a doua din Depre ei ; nici cerşetor ; chir dacă şi-r pierde vedeea nu se va sinucide ; acest lucu îl susţine în aceeaşi cate.

Oml înţelept va resimţi dueea, după m spune Diogenes n

Catea a cincea a lucrării se Spicuii. Va lua pte la prcese în faţa tribunalelor. Va lăsa scrieri, dar nu va compune panegirice. [120] Se va îngriji de aveea sa şi de viitor. Îi va plăcea viaţa la ţară. Va ţne piept loviilor soatei şi nu-şi va păăsi niciodată un prieten. Va acorda numai atâta atenţie eputaţiei sale cât să nu ie tratat cu dispreţ. Se va dsăta mai mlt decât ceilalţi la serbăile pubice.

[121]

Înţeleptul va ridica staui. Îi va i totuna dacă va avea

avere sau nu. Nmai omul înţelept va i n stare să discute despe mzică şi pezie, ră ca, de fapt, să scrie el însuşi poeme. Un om înţelept nu se comportă mai înţelept decât alii. Va dobndi bani,

r nmai prin nţenie, şi asta dac� se va ala în sărăcie. Va face cue unui ege, nmai la nevoie. Va întemeia o Şcoală, dar nu n aşa fel încât să adune dor o ceată mae de discipoli în jurul său ; va ţine lecţii în pubic, dar nu din proprie niţiaivă. Va avea o dc­

trnă, dar nu va i n sceptic ; şi va i identic u sine însuşi chiar anci când doarme. e va bucura de păţaniile civa numai spe a le ndrepta. La nevoie, să accepte să moară entru n prieten. Acestea snt păerile epicueicilor despre n înţelept.

[120]

Epiureicii ssn că păcatele nu sunt toate egale38 ; că

sănătatea, în unele cazuri, este n bun, în altele un lucru indiferent; că bărbăţia nu-i un r iesc, ci se obţine prin raţionmentul cu privie la avntajelele ce le aduce şi că prietenia se naşte dintr-o nevoie a noastră. Noi însă rebuie să facem priml pas, căci şi

ogol l însmânţm mai întâi. Prietenia ste menţinută printr-o

comnitate în gustaca plăcerilor.

[121]

Sunt de conceput două feluri de fericire. Una, care este

cea mai mare cu putinţă, aceea de cae se bucură' diinitatea şi care

nu poate i sporită ; alta, cae »admite" un spor şi o scădere a plăcerilor.

NOE ŞI COMENTRII

1 . a şi

Hedot, Pyhdes este

WI

disciol care nu face pte in cer­

ul ateian al epi'eicilor. Numele lui, precedat de epiteul

sul", este citat în cap. Laertis, ed. ductiv".

kaOs, "fmo­

III, 4 al biograiei lui Epir, scrisă de Diogenes 464. Despre autenticiatea Scsii vezi "Studiul ino­

cit., p. Scsoarea conţine Învăţările lui Epiur dspre ola ceească,

aştri şi conete, peum şi dspre fenomenele meteoologice. Pe cât se prc, acest "Rewnat", din pnct de vedere dctrinar, era îndeptat imoriva lui Eudoxos n Cnid, renumit astonom şi matematician, disciol al li chytas in 1rcnt. în această

Scisare, deosebit de imotantă ese insis­

tenţa asupra părţii teoretice, bineînţeles în spiritl rsecului faţă de

Canonica insituită de Magistu în ce piveşte cercetrea şiinţiică. Orice interpetae mitologică sau metizică .;te exclusă cu vigoare. Autol (Epicur ?) nu este împotriva plralităţii explicaţiilor sugerate de exerienţa sensitivă, dimporivă, este convins că o conuntare între ipotee nu poate i decât beneică.

2. Pesonaj neunoscut. 3. I ată conirmarea faptlui că Scsoarea clre Heoot este denumită Mcl rezumat, spre deosebire de Maele reumat. Obişnuinţa lui Epiur să publice asemenea ezumate, sub formă de Scisoi, i-a atras şi neplăceri. Un anume stoic, Dioimos, a publicat în numele lui Epicr ste 40 de Scsoi, unele cu caracter epic, vădit deIimăoac. Diogenes Laerius, p. cit., X, 3. 4. Se reetă ceea ce s-a spus şi în Scisoarea căre Heroot, şi anume că fenomenele diet cunoscute pin simţuri, dci "dare", devin ,,semne"

(semea) după cae oate

i interpetată, în diferite variante, prducerea

fenomenelor meteo. Vezi noa

68 la Scisoarea către Heoot. meakomos desemnează spaţiul dinre "lumi". Este rads în latină prin intemundium. 5.

Termenul

SCISORA CATE PYOCLES

78

6. Vezi Diogenes Laetius, p. cit., "Democrit", X, 45 şi iosoagreaă II, 1 , Democrit, Vlţa li Invăţatura, pp. 425-432. 7. În acest paragraf au fost copiate Seho/ii (omentarii) care contin

pina a Paton,

trimiteri la �atea a XI-a a lucrării lui Epicr Depre

natura.

După teoria

aici fonulată, un corp care arde este cu atât mai strlucitor cu Cât

l vedem

mai îndeapoape ; reiese aşadar că soarele este mai aproae de pământ

decât luna. Ca agnent se aduce experienţa vizuală. Un fc vut În apopieea subiecului ste mai strălucitor decât unul aflat la distanlă. Acest

argument, care apaine

8.

Cannului,

este o "evidenţă"

(edfema) .

oncepia greşită dspre Pământ ca "centu" l unei lni este pe­

luată de la înaintaşi. Vezi "Sudiul Intrduciv". Chiar pentu vremea lui Epiur, "aprinderea" şi "stingerea" stelelor este o concepţie retograU , de

vreme ce mişcarea diurnă era

binecunoscută încă

de

astronomii

babilonieni. Pe cât se pare, este preluată de la Xenofan. Vezi pp.

Fiosoa

188 şi 192 ; cf. păerile lui Heraclit, iem, pp. 332 şi 333 ; Actis, II, 20, 1 6 : " Heraclit spne ă sorele este o aclie de fc, dotată cu raţiune şi că iese din mae" ; II, 29, 6 : "Heraclit aină

gracă. .. , ed. cit., ( 1 978),

că lumina soaelui cste mai strălucitoae decât cea a lunii, deorece acest astu se mişcă într-o zonă cu

9.

ul

aer mai tulbure, apare mai obscură".

Solstiiile, după cae apare

o

"Întoarcee"

(rpe)

a soarelui, au con­

stituit una din marile pobleme nedezlegate le astonomiei din ntichitate,

dată iind încedeea în gecentrism. Când se vorbşte dspre "înclinrea foţată a boltei celui" (respeciv

a

wdiacului) înseamnă to�i că

mişcarea apaentă a soarelui de la Vst spre Est, care dureă imp de n

an, a fost atent observată. Solsiiile reprezintă pntele etremităţii dimeului eclipticii solae, perpendicular

c

linia echincţiilor. Ecliptica

solară taie ecuatorul în două puncte : echinociile ; echinoul de primăvară,

când soarele "trece" din emisfera asrlă În cea orelă, şi cel de tomnă,

când soarele capătă o decnafie negatiă şi "tTece" din emisfera oeală în cea ausrală. ele două echinţii snt unie prin ceea ce se cheamă ,Jinia echinqiilo" . Solstiţiul

e

vră este acel punct al ccipticii nde declinaia

soaelui capătă valoaea oziivă maximă de

23° 27' (22

aprilie) . I)aralelul

tesu coespuător acestui punct este tropiatl Cncelui (sau al Scorpionlui ) ; puncul solstitiului de iarnă este acel punct al ecipticii

unde decJinalia soarelui este minimă : solstifiilor

şi

ale

echinoefiilor

-230 37' (22 decembrie ).

împart

(22

- 23 septembrie) (22 decembrie - 21 maie) .

iuie

au loc întoarcerile" soarelui.

în

unctele

patru

arce,

- 22 iuie) ; vara ; toana (23 septembrie - 22 decembrie) ;

corespzătoe notimpilor : primăvara iana

ecliptica

(21

Aşadar, la

marie

21

decembrie şi la

21

iunie

Înclinarea" boltei cereşi era binecnoscută

9

NOTE ŞI COMENTAII

e physiologii ionieni halcs şi Anaximandos, dt şi de Philolaos .

Eudemos din Rhdos, autor al unei

sii a aronomi, il numeşe

Oinopids din Chios, renumit geometu şi asronom, contemporn Anxagoras (sec. V Î. Hr.), drept »dscopcritol" înclinre ale orbitei solare. Şi

e u

(heuretes) gradelor de

entu dinopides declinaea orbitei solae se

datora înclinării oltei celui

(he ou od4kou oos) . Infomaţia lui

Eudemos este pusă sub semnul întrebării, dat iind ă Oinopides era la

cuent

u

datele ndamentale ale asonomiei babiloiene. Problema a

fo.�t reluată de nxagoras, de Emdcle şi de Demcit (vezi

iosoa greaa. . , II, 1, ed. cit., pp. 45-46 4 ). C. uccius, DN, , 621628. .

1 0. Epiur preia vesiuni teoretice de la înainaşi.

I se păeau cedibile,

n măsura în cae corespwldeau canonclor stabilite de el în al teoriei

moaşteii.

I l. în r. schai, eferire la o ste de ncbulozitate.

12.

Premţie incoectă, formulată după aceleaşi crierii. Vezi îsă so­

lupa găsită de Anaxagoras, iosoagrecă. . , 1, .

Aeius,

»halcs, Anaxagoras, de acord

30, 2 :

2, ed. cit.,

o

pp.

581-582 ;

alţi înVăţaţi, susţi n ă s­

pariţia lunii are lc cnd luna vine În conjunqie cu Soarele şi ste lminată

de jur Împejur ir ccipsele prin mbra pămânlui cre cade supra ei...

Anaxagoras, după m aimă Teorast

(Phys. piniones, fr. 19), a sp.� ă şi

copurile aflate dedesubl lunii intă

n

obsuritate". Cf. Demcrit,

Posoagracă. . , II, 1 , ed. cit., p. 45, Plutarh, De fc. in b. lune .

: 16, 929 , »r, zice Demit, luna cnd se găscşte drept sub susa e o lumi­

neză însemnă ă pimeşte lmina soarelui. Ar reieşi, aşadar, că anci

·

cnd apae luna ea îşi dobndeşte popria-i strălucire, prin relectarea luminii solae". C. Empedcls,

25, 15

şi II,

31, 1

im,

1,

2, ed. cit. ,

p.

45 1

; Aeius, II,

: ),Empcdcles spune ă faţă de soae Luna se ală la o

distanţă dublă decât cea faţă de Pământ".

1 3.

chită

Pae urios faptul ă Epicur se arată disps să admită teoria înve­

e vemea sa şi anume că luna este un corp luminiscent. Anteror, teo­

ria sse admisă de Anaximandros şi de Heraclit şi respinsă, după um

airmă Actius,

oc. cit. la nota precedentă, de Thales, Pythago ras ,

Parmenid.� şi Empcdcles. Soluţia corectă a fost dată şi de Anxagoras,

după o informaţie din Platon,

Crayos. 409 A : ,,nu de mult imp

Anxagoras a sps că luna îşi are lumina de la soae". Vezi mai sus noa

14.

12.

Relieul accidentat al lnii, vizibil cu chiul liber, a constituit o

poblemă mult dezbătută în ntichiate, căreia Plutarh i-a dedicat o lucrare,

mai ss citată, De fcie in orbe lunae (titlu în latină) ; în geaă, Pei prospou en to yko tes selenes, Depre fJura (care re l'cdc) în cercul lunii.

u

80

SCISOEA ATE PIES

1 5 . Aluzie la necsitatea înl1r1rii oricăei alte explicaţii cu caracter mitologic despe "ia" sau ,igurile" vzibile pe ln1. Îne alţii, o soluţie corect1 la Demcrit : "e lun1 cad umbele inllimilor ce se gsesc acolo. Căci luna re ravine şi vu". Fiosoagrcă. . . , II, 1, ed. cit. , Acius II, 25, 9, p. 46. 1 6. Intecalea de ăe Diogens Laetis a astui psaj, ciat dinr-un seholon, atesU d, privior la fenomenele cereşti, Epicur se simţea obligat s� citee şi teoriile perimate ale pedecesorilor săi. Diogenes din Tas este un comenator al opeelor ilosoice din antichitatea greac1 e şi-a srns obsevaiile (sehoia) in 20 de i� intitlate Eekioi sehomi, Comentaii picuite. Este deseori folosit de Diogenes Laetius, nu intotdeauna şi citat. 1 7. ,'prevsiea timpului", eseme4, se ecea in anichitate după anume "semne". AceasU interdeendenţă tne "semn" (smeon) şi fenomenele meteorologice a dat naştee la "Cataloage", e intersau n pimul rând pe navigatori şi pe agricultori. Unul din ele mai vechi "Cataloage" de acest gen este opera lui Hesid Munci li Zie (sec. VII î. Hr. ) . 1 8. Preluae din opera lui Heraclit Dee naură. Vezi Diogenes Laeius, I. it., X, 6-9. 19. f. emcit, Fisoareă , II, 1, ed. cit., p. 47 ; Aius, III, 3, I l . Iat1 una n explicaţii : " tnetl rzult1 dinr-o înrămădire de ele­ mente variate re îşi coiesc drum cu violenf1 prin msa noilor. lgel n-ar i altceva decât ciiea norilor tn e corpurile generatoae de fc, strânse laolalt1, tn urma recării ce intervine, traveseză intevalele goale, tecnd ca pintr-o sit1", nu pea departe de adevăr. Cf. Seneca, Naures aesns, , 2 ; m, dspe apriţia vntului cae Însoţşte una. De asemenea, ucetius, DRN, II, 382 şi um. 20. în gr. ho os poekos schematsmos, ,,împleiura de atomi cae produc fl". De eţinut că dcăcaea electrică, in acest context, nu este considerată drept o fomaţie atomaă, oricât de in1, deşi in ale lcuri Epiur admite existenţa atomi lor flui. 21. Iată o observaţie coctă în privinţa vieei de propagae a sunetu­ lui şi a lminii. e. Dcmcrit, iosa reă. . . , II, 1, ed. cit. , p. 47 ; Aetius, III, 3 I l : "Fulgerl n-ar i altceva dcât cicirea noilor, fenomen în cre corpile generatoe de fc stânse laolal, n una căii unele de altele traversc1 intervalele goale, tând prin ele ca prinr-o sit1". Şi n cazul ecepţiei unetelor se rurge la "evidenţa" exeienţei e­ se. 22. în gr. rser. ...

- --- --

23.

NTE ŞI OMII

81

--

e enut faptl ă Epir, cât şi înaintaşii sIi, când se upI de

cauele utemelor de pmnt nu menţioneă şi eupţiile 1cie. La caele utemelor Demcrit adaugă inillrile de apI cae pduc

surpci subterne. osoR ca.. , Il,

tnes, I, 20, p. 48 7 365 a 14, p. 585.

; Cf.

.

Im,

1,

1 , d. cit., Sena, NUre es­ 2, Angrr, istotel, etol. , II,

24. Ase explicaii, tol greşite, snt aapti dupI

păei nteioe

despe mişcea aeului. Pnte altele, dupI cele ale lui Demci, iate de Senca,

snI" . p.

25. 584

c. cit. la nota 23. mne neînţels ce ÎsnI "subsna

Cf. Anxgoas în :

iosa eă,

1,

2, d. cit.,

: Acis, III,

4, 2,

"Anxagors explicI in md similr (u Anximenes) formaea

norlor şi a liicât şi a gindinii când nori îngheţai e precipită asupra

plmntului : nii, răcindu-se În ăderea lor,

istotel, Metool. 1,

12, 348

b

13

e

romjsc". in connue,

(despe gindiI) : "Căci Anxagoras

spne ă se iveşte cnd noul ridicându-se dI de aeul ece ; dupI păea noastră, când la coodre dă de cel cald". Cf.

1,

1 2, 348 a 14. 26. Despe cucueu,

relca

Im,

im, Aetis, III,

5, I l.

Aristotel,

etol. ,

"După Anxagoras

n noul dens al iradierii solae stI în Înteme ept în ata

asli cae o oglindeşe. El expiă în chip asemnător caa şa-numi­

telor reflecti solae

27. e

p'ela) cae au lc În egiunile ontice".

eine la cosideraii supa corpurilor cerşi. Epir nu-şi

insşeşte păerile lui ristotel despre existenţa a doUă ,Jumi", cea sublu­

nară, alcăuiă din cele pau elemente pimordiale, ful, aeul, apa şi

plmânul (aici se eec fenomenele meeorologice) şi cea supralnaă,

unde se află aither-ul, brdatl de etena mişcae ciculară a astclor. Epicur

rlmâne idel vechilor concepţii, însuşite şi de emocrit, dspe nicitatea

elementelor pimordiale care consituie ,Jumile" universului. Aşa se cuine

înrelesl denmiea comnă de

etwI pentu fenomenele care se etec

în atmosfera tercstră cât şi entu cele din spaţiul cosmic.

28. Tecnd la discuţia despre conete, "asrele u coadă" (teres koetai), Epiur onsiderI cl formarea cozii se etrece în atmosfea tes­ ră. Cf. Însl o păere u toul diferită, peluatl de Demcrit de la 1,

Anxagoras,

Hoso. gelca, Metool.,

o coapariţie

(mphs) a planeelor... Acestea, de âte ori se apropie nele

8, 8, 6

:

"elativ la conete,

naxaoras şi Demcrit afimă cl astrul numit cometă n-ar i altceva decât de altele, lasI impresia de parcI s-ar atinge înte ele şi cl ar foma un astu

unic, aşa-zisa "comeă". enumirea de

mphas semnifică doar o imaine phantr.) e cultl din convergenta \mor apariţii apate, r astfel dis-

82

SCISOAREA CĂTRE POCLES

puse în mersul lor încât imaginea ce ne-o oferă pae ă provine doar de la o sinură sursă. Cf. la Acius , III, 2, 2 aceeaşi informaţie în }iosoia greacă . . , 1, 2, ed. cit. , p. 583. 29. ste vorba dspe constelaiile cimole, pinre e şi Usa Me. 30. Vezi mai sus nota 19. 3 1 . Vezi mai sus nota 1 7. În legăură cu expsia "comotamcnul ani­ malelor", opt1m pentru interpreta ea "nimalele tereste". Traducătoul a interpetat cuvân1 gec exooi p ri n "comotment", căci Într-adevăr i­ malele o i au la goană când presimt cutreml. 32. Aici se încheie Scsoarea clre ythocles. Cele ce urmează sunt adao­ suri u xrase din Etica epicureică. Nu se şie dacă au fost aute de Diogenes Laetius sau dacă ap i n unui scholiast necitat. 33. "Omul înţelept (ho sphos) este un subiect cre a inteesat deopotrivă pe epiucici şi pe stoici. Pentu aceşia din urmă stărle fecive ţin de domeniul gâniii şi al raionamentelor. Pot i geşite, pot i juste, pot i jusii cate. Dimpotrivă, în epicureism "reapta judecată" veghează asupra stărilor fective şi poate învinge un afect geşi t. Această tă se regăseşte în Scisoarea căe Menoikeus. Pe de altă pate, Epicur condiţiona "înţelepcitDea" de starea izică şi de educaia primită de copill care ceşte în meii sociale diferite ca habitat şi dezvoltare. Se face asfel o legătură iretă ne apri ţia ,,înţelepţilor" şi evolUţia societăii în cae trăiesc. 34. Vezi mai sus nota 70 la "Scrisoarea căre Herdot". 35. Vezi mai sus nota 16. Aici este citat ill unei alte lucrări a lui Diogenes n Tars. 36. Aceste lucrări sunt menionate în lista oerelor li Epicur Întcmită de Diogencs Laertis în "Biogria" ilosouli. Vezi ed. cit., X, 27, pp. 470471 . 37. Iem X, 28. Pei bon îsea nă aici Depre eluile e viaţl. 38. Stoicii erau de o lă părere. Urmeaă mlcle consideraţii despre comportarea mora lă, iarşi în contadicţic u stoicismul Pentru stoici, �reşelile neintenţionate erau la fel de gave ca şi cele ăcute u bună Ştiinţă. In morala stoică greşeala voluntară (hekon Jamartanein) este rezultand unei ervetiri a simţului moral, al dorinţei de a face rău, "din plăcere". Această problemă a preupat în foate mae măsură e gânditorii greci şi a fost conexată u "ped ea psa divină" (ate) care urmează implacabil greşeala VOl tD tară . În tragedia geacă întâlnim touşi personaje de man� noblete suletească, cum ar fi Prometeu sau Anigona, care "greşesc" din popria lor voinţă cntm a Înfrunta tirania şi constrângeea . În asfel de curi greşca la voluntară devine pozitivă, exemplu de jertă de sine În numele drepării . .

"

.

SCISOAEA CATE ENOlEUS*

,,Epicur îl salută pe Menoikeus"l .

XI! [122] Nici

în inereţe nu rebie cineva s ă ezite de a se

oupa de filosoie şi nici când ajunge la bătrâneţe să se plictisească de a llosofa, căci nici o vârstă nu-i prea timpurie sau prea târzie pentu sănătatea suletuli2• Cel ce spune că impl penru studiul ilosoiei n-a sosit ncă sau că a şi recut este asemenea unuia care ar spune că impl fericirii n-a sosit încă sau că s-a şi dus. De aceea, amândoi, tânăntl şi bătrânul, rebuie să caute înţelepciunea, ulti­ mul, pentu ca, înaintând în vârstă, să se simtă tânăr prin ipsa de teamă faţă de cele ce vor veni, datorită amintirii celor trecute, iar priml, ca să ie totodată şi tânăr şi bărân. Se cuvine, aşadr, să ne îndeletnicim cu lucruri care ne prcură fericirea. Dacă o dobândim, avem tot ce ne trebuie, ir dacă ne lipseşte, toate acţilile noaste să se îndrepte spre obtinerea ei.

[123]

Să faci neîncetat acele lucruri despre cae ţi-am vorbit şi

să te îndeletniceşti cu ele, socotindu-Ie condiţia unei viei fericite. Mai pesus de toate, să crezi că divinitatea este o entitate nemuri­ toae şi fericită, în confonitate cu ideea globlă c care o au majoritatea oamenilor despre ceea ce este. Nu tebuie să airmi nimic despre divinitate contrar nemuririi sau în dezacord cu feri­ cirea. Trebuie să crezi despre ea orice poate să- i păstreze

* Text peluat din volumul Diogenes Laertis, Dere ieile Î Wcinele to­ otr, ed. ct., raducere de Constantin Ralmş, pp. 497-501 .

4

EPICUR

mulţumirea, îmbinată u nemriea. eii există u adevărat şi cunoaşterea lor este evidentă 3, dar ei nu sunt aşa m cede gloata cre nu se mulţumeşte u noţiunile e care le re despre eii adoraţi de mulime, ci acela care ia drept bune părerile mltmi despre ei. [124]. ele ce spun oameii despre ei nu snt anicipaţii ci false prezmţii ; aşa lămusc ei fapl ă celor icăloşi le vn cele mi mari rele in mânia eilor, iar celor bÎ, cele mai mri fericiri. Sunt convinşi că zeii snt mereu stăpiţi de proprile lor caităţi şi că nu le plac oameii la fel cu ei, rspngând, ca srăn, tot ceea ce nu se potriveşte cu felul lor de a i. Obişnuieşte-te să crezi că moatea nu are nici o legătură cu noi oamenii, căci orice bne şi orice rău se lă în seaie, ir moatea ste privaţiunea de senaţie ; în consecinţă, o justă înţelegere a fap­ lui că moatea nu are nici o legăură cu noi face să ie plăcută ideea că viaţa ae un sarşit. Acest lucu se îndeplineşte acordând vieţii nu n imp nelimitat, ci suprimând năina căe nemir4. [125] Într-adevăr, viaţa nu înspăimântă e acela cre a înţeles temenic că nimic înspimânător nu ste legat de srşil vieii. De aceea, nebn este cel care spune că se teme de moate, nu iindcă va seri, când moatea vne, ci in cauză că suferă în aşteptea ei5• eea ce nu ne aduce ici n rău, dată sosit, prduce nmai o suferinţă ipsită de temei, prin aşteptare. Moartea, cel mai îricoşător dine ele, nu ae nici o legătură cu noi, dat ind că atâta vreme cât existăm, moatea nu există, iar când vne, noi nu mi existăm. Nu are deci legăură nici u cel viu, nici u cel mot. Penu cel viu nu există încă, iar cel mot nu mi există el6• Majoritatea oanlenilor însă se tem de moate ca de cel mai mae inre toate relele şi, alteori, o aleg ca n regiu faţă de relele n viaţă. [126] Omul înţelept nu cere neapărat să-şi trăiască viaţa, nici nu se telne de încerea ei. Nu-i este silă de a răi şi nici nu scoteşte încetarea vieţii ca l rău. ntcmai m oamenii nu caută hrna cea mai abundentă, ci cea mai gstoasă, ot aşa înţelepl caută să se bucue de timpul cel mi plăut şi nu de cel mai lng. Ir acel care îi îndeamnă e cei ineri să trăiască bine iar pe bătrâi să sarşească bine este ipsit de inte, nu numai din pricnă că viaţa ste îmbi­ etoae, ci şi pentru că face obiecul uneia şi aceleiaşi peocupări ; să

SRISOAREA CATE MENOIEUS

8S

răieşi m se uvine şi să mori m se uvine. Mai rău nă gndeşte acela ce airmă c-r i fost mai bine să nu ne i năsut şi, dată năsui, să trecem cât mai degrabă prin oile lui Hades7. [1 27] Dacă, într-adevăr, un asemenea om ste conins de ceea ce spune, de ce nu părăseşte viaţa? I-r i şor să faă acst lucu dacă r i convins de ceea ce crede. Dacă ia toul în derâdee, vorele lui snt nesăbuite, în lucuri cae nu admit aşa ceva. Tebuie deci să ne amntm că ceea ce ne va aduce viitol nu ne apane, dr ici nu este u toul srăin de noi. Nu ebuie să ne bzuim I tol c cele ce vor vei, ca pe ceva ce este implacabil, dar nici să nădăjdum, în ideea că nu se vor întâmpla8 . * *

*

Să ne gândim mi bine că nele dornţe snt ireşi, ir altele lip­ site de temei : dine cele mai ireşi unele sunt necse, ltele numai ireşi. Dinre cele necesare nele ne aduc fericirea, ltele sunt bineacătoare upului ir altele traiului de toate zilele9. [128] Cnoaşteea temeiică a acstor lucri oate să apote orice preferinţă şi aversiune la asiguraea stării de sănătate a uplui şi a linişii spirile. Acsa este de fapt scopul nei viei fericite. Înr­ adevăr, prin toae acţiuile noase umărim să im elieraţi de suferinţă şi de rică. După ce m ains acst ţel, na sleescă este potolită, ir omul speiv nu mi ae nevoie să umble după ceea ce-i lipseşte, nici să caute ltceva prin care să dobândească feri­ cirea tupuli şi a sleli. Simim nevoia plăcerii n absenţa ei, sau cnd ine duerea. Dar, cnd derea nu ape, nu mi simţim nici nevoia plăcerii . Prin rmare, noi numim plăceea ncepul şi telul unei viei fericite. [ 129] Prin urmae, constatăm că plăcerea ste cel ntâi bn al nosu, cae ne ste propriu. O lum dept punct de plecae l iecărei preferinţe şi l iecăei aversiui şi ne întoarcem spe ea aprcciind orice bun u ajutol afectelor noastre, luate dept cri­ terii1 0. Deoaece plăceea ste primul dine bunurile înnăsute, de aceea nu rebuie să legem orice fel de plăcee, ci adsea să

86

EPICUR

renunţm la mlte, când n ele decrge pentu noi o neplăcere şi

mai mare. De multe ori considerm unele sufernţe preferahile plăcerilor, dacă supotrea îndelngată a unor chinri aduce n cele

n urmă o plăcere sporită. De aceea, nu orice fel de plăcere este de les, Întocmai după cum nu toate sau orice suferinţă este un rău. Prin urmare, nu orice suferinţă se cuvine întotdeana evitată. [ 1 30] Toate aceste lucruri trebie judecate cu măsurăl l , comparndu-Ie nele cu ltele şi innd seama de avantaje şi de deavntaje. În nu­ mite înlprejurări, tratăm binele ca pe n rău şi, dimpotrivă, răul ca e un bine. În acelaşi fel considerăm drept un mare bine indepen­ denţa 12 faţă de lucurile n exterior, nu nwnaidecât ca să ne mulmim cu puţin, în toate împrejrriJe, ci ca să ne mulţumim cu puin, dacă nu avem lnai mult. Bine este să fn pe depin con­ vinşi că de abundenţă se desfată cei care au cea mai puţină nevoie de ea. Că orice este iresc se procură uşor şi numai ceea ce este lip­ sit de o valoare eală este greu de prourat. O mâncare simplă ne aduce tot atâta plăcere cât şi una scmnpă de Îndată ce sjcrinţa lip­ sei [de hrnă] a fost înlărată. [ 1 3 1] Pâinea şi apa dau cea mai Înltă satisfacţie posibilă dacă SW1t dăruite cc1i care duce lipsa lor. Iată de ce, a te obişnui cu o mâncare simplă şi ietină îndeplineşte tot ceea cc este necsar penu sănătate, dă puinţă omului să facă faţă ără grcutate la necesităilc vieţii, îl dispune cnd wlcori se ală în faţa lmui mese bogate şi îl face să nu se mai temă de lovirile soartei. * *

*

nmci când spunem că plăcerea este scopul vieţii nu înţelegem plăcerile vicioşilor, nici cele ce constau din desatări senzuale, cwn

socotesc unii, ie n neşiinţă, nepricepere, ie din înţelegere greşită. Prin plăcere înţelegem absenta suferinţei din corp şi a I­ burării din sulet. [ 1 32] Nu succesiunea neînreruptă de cheri şi orgii, nu dragostea senzuală cu băiei şi femei, nu desătarea cu n peşte bn sau cu lte delicatesc ale unei mse bogate fac viaţa plăcută, ci judecata sobră, căutarea motivelor iecărei opiuni sau

SCISOAEA ATE MENOlKEUS

87

respingeri, ca şi alungarea acelor păreri prin care cele mai mari tul­

burări pun stăpnire c sulet. Dinre toate acstea, priml şi cel

mai mare bn este înţelepciunea1 3• De aceea, înţelepciunea este un lucru mai de preţ chiar decât ilosoia ; din ea izvorăsc toate cele­

lalte virttţi, căci ea ne învaţă că nu putem duce o viaţă m1ţumi­ toare dacă nu-i şi înţeleaptă, umsecade şi dreaptă ; şi ici să ducem

o iaţă înţeleaptă, cmsecade şi reaptă care să nu ie o iaţă plăcută, deoarece vitutile merg mână în mână u des ataea, iar viaţa plăcută nu poate i despărţită de vitui.

[ 1 33] nmci, după părerea a, cine este superior unui astfel de om, care are păreri pioase despre zei şi care touşi este elierat de rica morţii, care a studiat u sârguinţă scopl xat de nară şi înţelege cât de uşor poate i îndeplinită şi dobnită limita

lucurilor bne sau cât de scurte sunt durata şi chinrile lucurilor rele? " Desinul", pe care unii îl înaţişează ca atotstăpnitor, el l ia în râs, airmnd mai degrabă că unele lucuri se întâmplă n ,,nece­

sitate"14, altele prin ocazie, altele prin propria noastră acţiune. Într-adevăr, el vede că ,,necesitatea" istruge responsabilitatea şi că

norol este nestatoric] 5, în timp ce propriile noastre acţiuni sunt ibere dc stăpân şi nwnai de ele sunt legate, în md iresc, lauda şi dezaprobarea. [ 1 34]. Mai bine ar i să acceptăm legendele despre ei decât să ne plectn sub jugul "desinlui", m vor filosoii na­ turalişi. Mitul prezintă spernţa deşartă că ne putem salva, dacă cinstim eii. ,,Necesitatea" admisă de nauralişti este surdă la orice rugăcilmi. Epicur nu susţine că norocul este n eu, m crede t1uJţimea, iindcă în faptcle unui eu nu există neorânduială ; nici că norocw este o cauză, chiar dacă nesigră, deoarece crede că omenilor nu le este dat binele sau răl de către "noroc", în vederea uni vieţi fericite, ci că "norol" este doar punctl de plecare a mlor mari mlumiri sau l unor mari dureri.

[ 135] Epicur crede că nenorocirea nui înţelept este mai de preţ decât prosperitatea nui nebun. Pe scurt, ste de preferat ca o acţinc temeinic judecată să nu-şi datorce izbânda doar norocului. Zi şi noapte, deprinde-te cu aceste precepte şi cu altele de acest fel, ie că eşti singur, ie însoţit de cineva cae îţi seamănă. Niciodată atunci, ie că eşti reaz, ie că visezi, nu vei mai i tlburat şi vei răi

EPICUR

88

ca 1 om prine omei ; omul, nd în mijloul fericirilor nemuritore, pierde orice asemănre u ceea ce ste muritor. Epicur spinge orice

fl de prev..�ire, atât în celelalte scrieri ale

sale, cât şi în Meul rezuat şi spne : "preziceea viitoului este lip6 sită de orice ses, iar acă ar

i

întemeiată, tebuie scotit că ele ce

se întmplă n-au nici o legătură iectă u noi. Iată deci păreile sale supra celor eferitoe la viaţă. spe toate acstea s-a vorbit mi amăn1tjt în

lă pae".

NOE ŞI OETII

1. Disciol neunscut. Tradudtorul, urmnd de stă dată ranjmen­ ! pararafelor popse de Etore Bignone (ed. it la Bibliograie), s­ pune fmele parlui 120 ca o inteale n pargraul 121. Ulimele rânduri n § 121 dein sfel un anunţ al temelor raate in Ssara fe Mekes e încee prinr-un elogiu al ,Jnţeleciunii" (pa), ondiţia fericiii. 2. Filsoia, ca mijlc de vindece a ramlor suleeşi, se o ide peluată de la Demcrit. Se egă..eşte în dina stoic. şi a devenit emblemaid în perioada elenisid şi În a oma1. Vi "Sudiul Induciv", dspre iee Un4ente aribuite lui Epicur. 3. Acestă opinie ste exprimată şi în sora tre Hot, nde se face distincţia înte "evident" şi "obscu". Vezi nota I l la acstă Sso'e. Cnoaşterea eilor ste "eidentă" deoaece, după Epir, în calitatea lor de litori ai metacsmsului, şi ei rimit mulaje (imgini) de pămân­ teni, cae îi reprduc mcmai. eii nu sunt supuşi piederilor sau s­ tugerilor. Ei snt etei, iecare cu aributele lor. Sistemul epiueic pivi­ tor la divinitate se aşadar n totală conradicţie u cel platonicin. Nu exisă nici o "paicipre" a divinului la ceea e ste mn, nici o imiiune în bine sau în r.u, aşa m ssinea mitologia geacă. orma" îniţişuii eilor, nsută pn mulajele aldite din atomi exrem de fi, ste de o fumuseţe dsăvirşită. Nu ste nevoie de jerfe şi de rug.cii înălţate de zei. Cu atât mai puţin de consultarea oracolelor. oncluzia care se desprinde este aceea că Epicur nu era ateist, dar în md crios despărţea categoric lmea eilor de cea a oamenilor. Poblema ,,formei" unei divinităi a consituit o mare contovesă în lmea anichiăţii grceşti, în care "formele" animliee de ei erau contstate. Despe concepţiile theiste ale lui Epicr, vezi Cicero, De naura m, Îndeebi 1, 4-54. O altă laur. a doctrinei epicicc despe ei ste aceea că divinităile nu intevin

90

SCRISOAREA CATRE MENOIKEUS

------------ --

cu nimic în pedepsirea crimelor, concepţie cu toul opsă celei despe "pedeapsa ivină", indiferent de la care divinitate survine. Imanenţa pedep­ sei divine llU există. Subiectul a fost pe larg dezbătut de Wilhclm Schmidt Într-un suiu publicat în "Rheinisches Museum", 1951, nr. 94, p. 97 şi un., şi în articolul Epicur din " Reallexicon ur Antike und Christentum", voI. , Stuttgart, 1962, 681 şi urm. Învăţatul german ese de păee că acestă excludere a inluenţei divinităţilor asupra comportamentului şi a soaltei oamenilor deschide dum lier pentu ceea ce Epicur numea "alegerea voluntară" a răului şi a binelui, în lumina cunoaşterii consecinţelor. Cu alte cuvinte, în materie de etică Epicur nlcuia imanenţa pedepsei divine şi foţa destinului prin forţa "cunoaşterii" adevăuli şi pin opţiunea penru "bine". În acestă privinţă, vezi Lucretius, DN, , 1 160-1 195, despre originea eligiilor ; 1 19--1217, despe "iinţa" şi "fona" zeilor ; 1218-1241, despre teama de ei. 4. A. Frein, în comentariul său la acastă "Scrisoae", d. it., p. 498, nota 451 consideră pasajul a o replică la cele SUSţinute de Platon n ia­ logul Phain, în materie de pregătire pentru moarte. Iată acst pasaj : "SOCRATE : - Aşadar, consideri că, în general, ilosol nu se preocupă de ale tupului ci că, atât cât îi stă în puinţă, rămâne departe de ele, îndep­ tndu-şi gndul numai către suflet ? SIMMAS : - Întcmi. SOCATE : - Anci, chiar in aceste prime exemple nu este limpede că ilosol auă să îşi deta�ee cât mai mult sufll de tovărăşia tupului ? SIMMIAS : Aşa reiese. SOCRATE : - Şi aunci, nu e aşa, Simmias, ce să ceadă oamenii cei mulţi ? Că accla care nu găseşte nici o plăcere în asemenea lucruri şi nu se împărtăşeşe in ele nu ste vrednic să trăiască, că ccl cuia nu-i pasă câtuşi de puţin de plăcerile datorate trupului năzieşe căre moate ? SIMMIAS : - e spi tu este perfect adevărat". (Traducere de Petu Creia, în Platon, pre, I, Ediura Ştiinţiică şi Enciclopeică, 1983, p. 61, paragrafele 64 E - 65 A) ; vezi în continure 66 B 66 A­ R monologu1 lui Socate despe relatia intre tup şi sulet, în care ssine teza că "dorinţele tueşti" (epitymai) sunt sursa nltuor nenorocirilor. 5. De completat : "în aşteptaea cclor ce pot sveni după moate", în conformitate cu prcceptele religiilor mistice şi cu imaginaţia mitologizantă, aşa cum demonstrează Epicur în lucrările sale despre cultură şi civilizaţie, norme diferite după habitat şi rasă umană. 6. Dicton repeentativ pentm înteaga conceptie ilosoică a lui Epicur. 7. Citat in poemele clegiace ale lui Theognis din Megara, adresate tnăntlui Kymos, v. 425427. Este cugetarea unui om descurajat, care pierdse totul în cursul luptclor civile pentru stăpânirea Cetăţii, înfuntare -

-----------

91

NOTE ŞI COMENTAII

------

Înte partida aristocraplor şi cei care luptau să-i răstoarne d e l a conducee (sec. I î. Hr. ) . Cital anterior : ,,să trăieşti cum se cuvine şi să mori

m

se cuvine" este însăşi tema fundamentaJă a diaJogului pla tonician Phaion,

c care

Epicur îl avea

în

vedere când scria aceste rânduri, cu evident carac­

ter polemic. Interpretarea este însă maJiţioasă, căci pentru Platon "a nu

i

nscut" nu Înseamnă "a nu trece În iinţă", deci din punct de vedee onto­

logic a rămâne în lmea "formclor"

(eide).

8. Cele scrise aici despre viitor eprezintă o încercare de a se arăta faJ­

sitatea oracolelor şi a prezicerlor care dominau viaţa spirituală a oamenilor din vremea lui Epicur. ,Yii orul", ssţinea Epicur, depinde în mare măsură

de chibzuinta şi de voinţa individului în a-ş i auri un ost în viaţă.

"Accidentele" care suvin nu sunt În nici un caz hotărâte de "Soartă". Unele pot

i

previzibile, în uncţie de risc. Această nouă direcţie polemică,

de să dată Îndreptată mpotriva stoicilor, se bizuia, cum s-a arătat mai

SS, la nota 3, pe deplina libertate a omului de a-şi auri cursul vieţii.

9.

Se trece acum la o discuţie despre " dorinţe"

(epithymiai), dinre cae

cele "ieşti" aduc bucurie şi plăcere când sunt normal satisacute. Epicur

împărţea "doinţele" în trei ategorii nu şi necesae

; 3.

: 1.

ireşi şi necesare

nici ireşti , nici necesare .

; 2.

ireşti, dar

În gr. hos kanoni : "drept criteriu". Iată ce spune Diogenes Laetius Canonica li Epicur : ,jn Cann Epicur airmă că senaţiile, anti­ cipaţiile şi afectele noastre sunt criterii aJe adevărului" (op. cit., Epicu, X, 20, 3 1 , rad. C. Balmş ) . A intrduce afectele (pathe) în categoiile sta­

10.

despe

bilirii criteriilor despe adevăr este Într-adevr o concepţie total opU,ă

tezelor su,ţinute de Socratc în I l . "Cu măsură",

Phaon. ymmeress, ceea

ce revine a spune "apreciee prin

măsurătoare". Capacitatea de a-ţi măsura plăcerile este una din principalele conditi i impuse de Epicur în dobândirea fericiri i. Detractorii doctrinei

n-au ţinut seama de această normă, conndând În mod răuvoitor epicu­

reismul

u

hedonismul, strălucit repreentat de doctina lui ristip din

Cyrenc. Dar iată, în continuare, după Încheierea tetului

Menoikeus,

Scisoii căre

ce scrie Diogenes Laeius : "Epicw· se deosebeşte de cirenaici

şi prin faptul că aceşia stL�ţin că durerile corporale sunt mai ele decât cele

psihice ; iată de ce răuacătorii swn supuşi la pedepse corporale ; Epicur, în schimb, SSţine că suferinţele suleteşti sunt mai dueoase ; orium,

carnea îndură

numai loviturile preenului,

mintea însă

c

acelea aJe trecu­

lui, preenlui şi viitorului . Tot în felul acesta, susine el, plăcerle sule­

teşti sunt mai mari. Ca dovadă că plăcerea este scopul vieţii, el evcă .\p­

I că orice vietate, de Îndată ce se naşte, îmbrăţişează plăceea şi espinge

durerea. Acest lucu îl face de la nanlră, ără să raţionee"

(x, 137).

SCISOEA ATE MENOIKEUS

92

12. în r.

utarkea, n enen apand vcabulului poliic şi eco­

nomic, u sesul de "indeendenă". ici, u sensul de indeendenţă faţă

de tot cea

e

se ală "în

fa" subielui, indeendentă de lucri

e

pot enta, dr nu sunt indsesabile . cst md de a Înţelege ,Jndeen­

denţa" nu ebie condat u inifeenţa". ste dor una n coniiile

atarii,

"lniştea suletească". Rândurile care urmeau dezvoltă ideea

într-o mieră convingăoae. 13.

n r. pnes, "înţelepcin ea", una din cele mai petioase iuţi ;

după Epir, ste o aiudne pracică, prin e se evită geşelile (teă în conformitate u gândiea arisotelică) ; în conscinţă, lnişta suletescă

nu ste ulurată.

14. Necesitatea este polul opus al licului rbiu. De acea, noiuna

nu nră n vederile lui Epir. Conrar acstei părei, soicii ssineau dc­ na determinismului. După nvăăura lor, snr ogos-ul nu ste supus

acestei fore cae hotărşte oa oamenilor. Despre relaţia c e Epir o stablea îne "căderea lieră" a atomului şi "libera voinţă" a oamenlor, în Ssi nu se seşte nici un uvânt, nici o aluzie.

1 5. Taducătol folseşte termenul ,,noc" pentu r. yche. jche ae n, poate însemna şi intâmplarea", nu e imic de a face u raţiunea omenescă, cae hoă şe ompota­

însă multe alte conotaii . în pimul

mentl până într-acolo, ssine Epiur, încât ,,nenorciea" unui înţelept este de peferat "prosperităpi" unui desceierat (XII, 1 35).

NEA Antologie de texte doxograicc despe Democrit şi Epicr1

Diogenes Laeis, Epcur în Depe ee li ocineeiooor, X, 2 : ,IEpicur] susine că a început să studiee tlosoia la vrsa de paispreece m. Aollodoos, epieicul, în prima care a lucrării sale VJţa lui Epcur conirmă că interesul lui Epiur faţă de flsoie s-a născut din dispreţ faţă de profesorii săi care nu erau în stare să-i eplice e însemnă «chaosul» la Hesiod ... După spusele lui Hermipos, [Frgenta Hium reum, III, 40], Epir a fost mai întâi profsor înr-o şcoală şi abia mai târziu, dnd nm­ plător pese operele lui Demcrit, s-a simţit atras spe sudiul ftlosoiei". p. cit., pp. 433-434. 2

Plutrh, Adv. Coot. , 3, p. 1 108 : ,Yreme îndelngată Epicur s-a poclamat a i disciol al lui Demcrit. Printre alii, aşa miseşte şi Leoneus, nul din cei mai de seamă discioli ai lui Epicur, într-o "Scrisoare" adresaă lui Lykophon. El spune că Demcrit a fost preţuit de Epicur deoece acsta a atacat pentu prima oară poblema "cunoaşterii adevăului" (othe) . Epictr şi-a însuşit în totalitate învăţăura lui Demcrit, argumentnd că Exrse in volmul Fiosoflret p4a a Pam ; Dont) voi. II) 1, iua Şiiniiă şi Encicloică, 1984, pp. 409484. Traducee de A. Piaows. *

EPICUR

94

Democrit cel dntâi s-a dedat tup şi sulet cecetărilor despre prin­ cipiile primordiale din naură. Şi Merodoros, la rândul său, în lucrarea Despre iosoe susine c� dacă Democrit nu l-ar i precedat, Epicur Il-ar i ajns niciodată să ie ilosof'. C. Diogen..� Laertius, X, 8. p. cit., p. 434. 3

Srabon, Geograia, I, (75 7) : Dacă r i să-i credem e dis­ cipolii lui Poseidonios, vechea învăţătură despre atomi apaţine unui bărbat din Sidon, şi anune Mochos, care a trăit înainte de evenimentele de la Troia. Setus Empiics, Adv. Math. , X, (363) : Democrit şi Epiur susţin că elementele primae au fost atomii, afară dacă n-r tebui să considerăm această învăţăhlră mlt mai veche şi să dăm crezare stoicului Poseidonios care susine că ea a fost introdsă de un nume Moschos, de origne feniciană. Dogenes Laeius, p. cit , "Introducere", 1 : "Dup� anumii istorici, cer­ cetarea ilosoică şi-ar avea începurul în gndiea ilosoică a bar­ barilor. .. Mchos a fost fenician, ZanloJxis, trac, iar Als, libian". p. cit. , p. 434. .

4 Cicero, De naura deoum, J, 26, 73 : "e oae se găseşte n Physika lui Epicur care să nu i fost preluat de la Democrit ? Căci, chiar dacă a ăut lmele modiicări, ca aceea pe care m discutat-o ceva mai sus, privitoare la devieea atOlnlor, totuşi cele mai multe in aserţitmile lui sunt identice cu cele ale lui Democrit când este vorba despe atomi, vid, mlaje, spaiul ininit, numărl de necuprins al lumilor, naşterea şi pieirea lor, aproape tot ce cuprinde dctrina despre naură". p cit. , p. 43 3. . .

D iogenes din Oinoana, Frag. 32, 3, cd. Chilton : "Dacă cine­ va bizuindu-se pe doctrina lui Demcrit ar airma că atomii din caa coliziunii lor lUI posedă nici un fel de lnişcarc liberă şi, n consecinţă, toate câte sunt privite de jos (enethen ) par să se mişte

----- --

ANEĂ

95

printr-o anumită necesitate, îi vom răspunde : "oae nu ştii, indife­ rent cine eşti u, că şi atomii au o anumită mişcare liberă e care nu Democrit a descoperit-o ci abia Epiarr, mişcare cu o anumită forţă de deviere după cum reiese şi dn obsevarea fenomenelor percep­ tibile". p. cit., p. 433. 5 Amus, 1, 3, 18 (Diels 285) : " Democrit admite numai două atribute ale atomilor : lnărimea şi coniguraţia ; Epiur a adăugat pentu prima oară un al treilea : greutatea. El admite că orice corp este ps neapărat în mişcare prn forţa greutăţii ce o are" ; 1 2, 5 : "Democrit ssine că primele corpuri (somata), atomii compacţi (t nta), nu au greutate. Ei se mişcă în vid datorită foţei ezultate in ciocniea eciprcă. [Mi susţnea] că este ru putinţă ca atomul să ie întcmai ca Universul (wmaia). Cicero, De fato, 20, 46 : "Epicur este de părere că atomul se abate de la direcţia ce-o unează. Prima întrebe care se ptme este : de ce? După Democrit, atomii nu posedă o foţă de a sc mişca spontan, ci dor puterea unui impuls pe care el îl nneşte ,Jovitură" paga) ; după tine însă, Epir, dimpotrivă, cauza mişcării este pondeea gravi­ tas) şi geutatea pondus)". Simplicius, Physika, 42, 10 : "Democrit susţine că atomii prin natura lor sunt imuabili. Ei se mişcă numai în urma unei «lovituri» pege)". p. cit. , p. 430. 6 Dionysios, la Eusebios, rap. Evang., , 23, 2, 3 : "Cei care adnÎt existenţa atomlor sub forma lllor corpuri exrcln de mici, indesuctibile, în număr neslrşit, prccum şi existenţa lUlui spaţiu gol, nelimitat ca întindere, susin că aceşti atomi se mişcă în vid la întârnplare, ciocnindu-se unii cu alţii CUln se nimereşte datorită impulsului neconrolat prin cre se deplasează (1hysme) . Având o coniguratie iferită, atomii se agrcgă unii cu alţii, intrnd într-n strns contact şi asfel se săvârşeşte apariia unei huni, a celor ce se ală în ne, mai mult încă, a unor lumi ininite ca număr. Epiur

6

EPIUR

şi Demit snt adepţii acstei dne. Singura deosebie nre învăţătuile lor costă n fapul că Epir susţine că toi atomii sunt

de o exemă icime şi, n acestă aă, imercepibili. Demcrit Însă amite şi existenta unor atomi fote mri.

Că eistă

atomi

sunt de acord mândoi şi îi numesc stfel in aa masei lor soide ce nu poate i diată.

Cf.

Epir,

Scsoaea

4e

Hoot, 55.

p. cit., p. 428. 7

Smpiis, De caeo, 569, 5

:

"Discipolii li Demcit şi, mai

tâziu, Epicur susţin că toi atomii ae au aceeşi natură au gu­ tate. Datorită acsti fapt însă, şi anme ă nii atomi iind mai gei se îngrmădsc, cei mai uşori snt puternic izbii de aceşia în Cădeea lor şi poiectai în sus

[.

Leucippos, Frag.

A 24 Diels]. După părerea acestor ilosoi, aşa stau lucile" ; 712, 27 :

"Disciolii li Democrit cred că t9ate au o nmiă geutate ; ca urme a acstei constatări ei consideră că fl, deoece e o geutate mult mai mică, ste proietat în sus prin psinea ele­ mentelor e care le-a înglobat mai îninte. De aceea pre a i mi şor. ceiaşi tlosoi snt aşadar convinşi că nmi "geul" este caza căderii". Cf. Epil;

(to bay) Scisoarea clre Heoot, 61. p. cit.,

p. 437. 8

istotel, Degen. et co-., 1, 7, 323, B 1 0

:

"Demcrit, contrar

altor ilosoi, a vorbit în fell său dspre «aciona re» (pboe) şi dspe «supotarea» aţinii

pathoos),

«afetarea». El susine că

«acionea» şi «afectea» sunt nul şi acelaşi lucu, aică de aceeaşi naură. Căci ar i imposibil ca lucrri diferite, şi anme heterogene, să povoace «suferine» Notele

pathe), aică afetări". C. 3 şi 5 la Sisoarea ctre Heoot. p. cit., p. 438. 9

Plurh, aest.

nv. , VIII,

10, 2 (735 A)

:

,Mulajele nu

posedă nmai în foma lor asenănăi izbitoae cu acel corp din cre

97

NEA

s-au despins, dup� m ssţne Epiur [rag. 326 Us. 1], cae pân�

la acest ptt l urmeză c Demcrit, a apoi s� p�dseasc� teza înaintaşuli s�u, ci peiau câte ceva şi

n mişcările suletului,

din

hotărrile iec�ui om, mai mult ciar, preiau câte ceva ş" dn

tr��ile de cracter şi din pasiuni ; prin urmare, e pecipit�

odat� cu ele şi încep s� vorbescă a inţe care posed� viaţă, s�

împ�rtăşeasc� cceptorilor păreile, consideratile şi dorinţele acelo­

ra de la care povin în cl că p�rează în acl p�nderii lor idelitate integral� în electaea putenică a imaginilor. Lucrl aces­

ta se petece lin şi epede prin aerl liniştit". p.

cit. ,

p.

443.

10

Ciero, De emm naN,ra, 1, 12, 29 ; 43, 120 : Mi

e pe c�

însuşi Demcrit, n om deosebit îne omenii de seamă,

n

ale

c�rui izvoae îşi ud� Epiur grăinile sale, şov�e când voreşte

dspe naura eilor. Ba ciar cede d simulacrele de ordin divin

(imgines)

se găsesc pretuindeni în lumea eal�. Când se referă la

principiile (atomii) intelectuli, mspndite în aceeaşi lume, nmin­

du-le

"divni�i", când la simlace însleite (aniantes) cae

obişnuiesc să ne aduc� bnele sau răul, cnd atât de mense încât cupind

0p. cit.,

p.

n

an

el de simulacre

exterior umea în totalitatea ei".

441 . 11

atnis, Inst. Div. , 1 , 2 , Depre naura pirda :

"Oare

providena s� i diriguit toate lucrile sau ele s-au alcăuit la înâm­

plare şi tot aşa se dezvolt�

?

utorl acestei din rmă opini este

Demcrit, susţinut de Epir". p.

cit.,

p.

40.

12

Ses Empirius,

Srmat. , 181 : "c cât e pare, rebuie să Pyioi), adepţi i dcrinei lui Epirur

raotăm la losoii naurii

şi Demcrit, acest� concepţie despre imp : este o epreentae

98

U'ICUR

pJantma) întmai ca ziua şi noaptea". C. Epicr, Scisoarea clre Heoot, 72-73 şi nota 60 la această Sisoare. p. cit., p. 441 . 13 Ciero, Tuse., 1, 34 : "Să presuptem că sulel r putea să moră întcmai ca şi tupul. Mi persistă cumva veo duree sau, în general, reo simtire în cop după moate ? Nimeni, înr-adevăr, nu ssţne aşa ceva, chiar dacă Epicur preinde că Democrit a crezut astfel [Frag. 17 Usener]. Discipolii lui Democrit neagă Însă aceasă airmaie". p. cit ., p. 480 14

Aeius , 7, 4 (Diels 393) : " Dcmcrit şi Epicur consideră sletl pieritor. Mai cred că unprcună u el piere şi copul". , 4, 6 (Dieli 390) : "Demcrit şi Epicur snt încredinţai că slel re două părţi : partea raţională îşi re sediul în torace ; cealaltă, ipsiă de raine, este răspânită în toată consituia copuli". , 5, 1 (Diels 39 1 ) : "Hippocrats, Democrit şi Platon ( Tios, 60 C) snt de păree că seil rainii (O hgonion) se ală în ceier" , p. cit., p. 452.

GNOMOLOGA EPICUREICA

Foarte de timpriu poeţii şi proatorii greci, începând u Homer, au inrodus în scrierile lor maxime şi precepte, consin­ du-se asfel

n

preţios fond gnomologic, ulterior gupat în

denmiteAnthoogii

(Foiega).

Cuegei

Alcătuirea lmi "Culegeri" se ăcea

după genurle iterre, după temaică sau după fomă. Datoriă bogatului lor coninut gnomologic, emele homerice au devenit foate de tinlpuriu cel mai căutat text gnomologic dstinat să devină cte de nVăţără pentu tnerele generarii ] . Numeoasele papisuri databile in sec. III-II î. Hr., găsite în Egipt, dovedesc viabilitatea acstui sistem de învăţământ.

n

secolele VI-V î. Hr. , " Culegerile" de maxime şi sentinţe se

înmulţesc, îniipându-se astfel o iteraură nomologică a cărei tradiţie dăinuie până în eoca bizantină.

n 1 937,

ilologuJ german

E. rens s-a străduit să clasiice pe categorii "Culegerile" din anti­ chitatea greacă2 • oncluziile la e a ajuns sunt nnătoaele : 1. Gno­ mele sunt inserate în contexte literare, cu coninut eic, pentu a subinia valoea mesajului, cm cste czl gnonlelor nserate în prima crte a Eegior elui Thognis din Megra (sec. I î. Hr.), considerat părintele elegiei nouce ; 2. "Culegeri" independente,

cae cuprind grup ări de gnome epreentative penru o anumiă

direcţie eico-ilosoică. Ca exemplu oate i dată culegerea

e aur,

*suie

aribuite "Şcolii pitagoreice" ; 3. Gnome aparţinând unui

1 Wemer Jaeger, aa, Leipzig-Berlin,

2 E. hens, GnoeJ

1936, 63 şi

in gechischer DilJtung, Halle,

D.

1937.

10

EPICJR

sinur autor, categorie ilustrată prin culegeea cta Catnis (în gr. Caonis homaou gai) ; 4. Gupări de gnone desinate a ilus­ ra lexical şi gramaical limba greacă, întocmite îndeosebi în perioa­ da elenistico-romnă. În erioada bnnă n lnare succes de public l-au înegisrat ,Yersrile de aur" nitlate de obicei Melssai, "Albine", radse în slavonă şi în nele limbi slave, cu precădee în limba sârbă şi apoi în română. Una dntre cele mai nosute "lbne" este aceea a învăţali Theodor Prodromos. În El Medi� o "Clegere" asemănătoe, initlată Fore i iU, este opera călugăruli bene­ dictn Tomso Goadini din Bologna, tradsă în greacă, în limbile slave şi în omână. olecţia itiană era îmogăţită prin citate exrase n autorii clasici geci şi latini Pitagora, Esop, Platon, Aristotel, Cato, Ciceo, Ovidis şi Seneca, nu însă şi Epiur. Tălmă­ cirle omâneşi, înr-o savuoasă lmbă al'haică, au fost într-atât de gustate de cititorii români, încât "ilosoii" geci au ntrat în pari­ moniul culral al Ţărilor Române alăuri de sfmţii şi mirii Bisericii Otdoxe, aşa cum dovedesc rescele din nordul Moldovei, cae împodoesc peretii exteriori ai mânăstirilor din sec. al V-lea, începând cu Vooneţ. Ceva mai tâziu, prin mijlociea pofesorilor greci, în unte u Sevastos imenites, care au împnzit cademiile Domneşi de la Iaşi şi de la Bucureşi, asemenea legeri au fost miplicate pen­ u nevoile învăţământli superior în limba geacă din epoca fanariotă 3. Cu acest prilej apar nu numai numeoase traduceri în limba română, dar şi încercări originale de a compne literaură scnteniosă. Un mdel databil la începul secoluli al VI-lea exista deja. Este vorba despe ÎnPaţauie lui Negoe Bsarab care iul sauJ ThooieJ compuse în slavonă şi raduse ulterior în eaă şi în omână. Lucrarea conine două păi distincte : pma este o "Culegere" propriu-zisă din literaura greacă gnomică ; a doua este o culegee de mime cu caracter deosebit ; ÎnPaţăuie desinae 3 A. iakowsi, MnsisgecsgmJes n umane, nals e Tolose, SN, VIII. 1972, 4.

GNOMOGA EPIUEIA

1 01

tânărului Prncipe hedosie, ce nna să aibă n ol oliic n Ţra Romnescă, dezvăluie pondul aaşment al Voicvdului Basarab fată de pmântl srămoşsc şi tradiţia ării. Subsratul politic clasiică lucrrea printre încercările de a îmbna poliica u morala. O mcnţine ape se uvine adsă şi adaptării n limba omnă a imeor oientae, culegere întcmită n sec. al II-lea de ntoine Gallnd, tipărită la Paris. Titlul omnesc era e twsocei. ,Pildelor" li s-au adăugat recpta vivni qe D­ sicha icuntur, "ulegere" meievală (sec. XI-XII), radsă şi în limba greacă, o nouă traducere a Yersurilor de a" , în limba română, seuo-Phoyles, ica Catns şi altele. * *

*

n paralel cu asemenea Cege1; e ie, printre cre e numără şi cele epiceice, apar primele traate de eică, ehivalente cu încercări de ntegrre şi sistemaizare a preceptelor în cadrul 1ui sistem ilosoic ceent. Ţelul general urmărit în asemenea traate este "binele supem", deiit în md variat, n conformitate cu vederile autorului despe elaţiile inividului u meiul ccologic şi social în care trăieşte. În Etca Nhct a lui ristotel, în care omul este deit rept o "inţă socială prn nara lui", poblemele erau traate c două coordonate : om-nară şi om-scietate4. Orice aluzie la rnscendent este eliminată. Poblcma prioritară în Etca epicueică este aceea a fericrii mane (euaina), cre, deşi porneşte de la actl de mulţumire sensiivă, nu poate i erapolaă din aria viruţilor. În teoria lui Epicur despre coniţionarea fericirii intevn în egală măsră factorul rational şi cel voliţional. Orice act moral devine o sursă de fericire. 4

SteUa Peece� "Datoia de a i feicit". Inducee la stotel,

Nic4, Bucuşti, 1989, p. VI.

Ea

EPICUR

102

o vizibilă coningenţă între Etica aristotelică şi cea epireică apre în pagnile n cae ambii fiosoi ratează despre prietenie, cel mai de prcţ factor în relaţiile sociale. ristotel închină Cărţile a

VII -a şi a VIII -a acestei sinrc probleme ; Epicr o atacă n Scisoarea către Menoikes şi în Mime. O atcnţie deosebită se cuvine să ie acordată şi Cărţii a X-a in Etica Nicmhiă , cae e ocupă de modul decent în obţineea plăcerilor, adesea sursă de comparaţie u Maimele epieice, e care le redăm mai jos în a­

ducerea lui C. BalnlUŞ. Aceste ime, scrie Diogenes Laertis,

încun1eză nu numai Bograia lui Epicur, echivalentă u Catea a X-a din ieie

ii octinele iwoior5, ci înreaga lucrare, "ca n

suprem omagiu ads aceluia are a doveit atâta înţelegere faţă de suferintele mane".

5 p.

cit. , p.

502.

ELE FUNDMENTLE*

(, 139)

1. Ceea ce este veşic şi fericit nu are supărări, nici nu

supără e nmei ; nu este stăpânit de mânie, ici de smpaie, căci iecare în pte presupne slăbiciune. [în alte lucrări spune că eii sunt noscuţi numai prin raţiune. Unii există într-un număr oaecae. lţii rezulă din natură prin emanaea continuă a simulacrclor care se concenrează într-n anumit loc şi au forma umanăl.] 2 . Moatea nu are nici o legăură cu noi, căci tupul, după ce

s-a risipit în elementele lui, nu mai are simţie şi ceea ce nu mai are simţie nu ae nici o legătră u noi2 • 3. Intensitatea plăcerii îşi ainge limita prin înlăturarea oricăei

suferinţe. Când plăcerea este peentă, atâta timp cât este neîntre­ luptă nu apre ici dureea, nici tristeţea, ici anlândouă aceste stri laolaltă3 .

(X, 140)

4.

O suferinţă în trupul nostru nu duează prea mult

;

dacă ese insupotabilă, tine foate puţin. Până şi acel grad de

serinţă care depăşeşte plăceea izică nu deză prea multe zile n şir. Boala de lungă durată îngăduie neori chiar biruinţa plăcerii asupra sufernţii tucşi4•

5. Nu-i

cu putinţă să ricşi o viat: plăcuă ară a tri cu întelep­

ciune, cumsecade, în spiritl dreptăţii ; "şi nu-i u putinţă să trăieşti u înţelepciune, cumsecade şi în spiritl dreptăţii" dacă nu duci o

*

Traducere de ons3ntin BJmuş. Text peluat din volumul Diogenes

Lacius, Dere iik i ctinek ilotm·, ed.

cit.,

pp. 50-506.

EPICUR

14

viaţă plăută. Cine nu posedă ceea ce este necsar entru o viaţă dusă cu înţelepciune, cmsecade şi în spiritul dreptăţii, acela nu oate duce o viaţă plăcUtă5.

6. Penru a nu i încolţit de temeri din paea semeilor tăi, pa

instituită să te aee devine n bul isc. [Domnia, regalitatea6.

(X, 141) 7. Unii au căutat să ajungă vestii, smaţi, considerând

că asfel vor obţine sigurnţă în privinţa atentatelor ; dacă viaţa

unor asemenea persoane este cu adevărat sigură, acest avantaj l-au

obţinut de la natură ; n caz contrar, ei nu şi-au atins scopul pe cae l-au urmărit de la bn început, un scop iesc.

8. Nici o plăcere nu-i în sine un rău. Dar lucrile care prile­

juiesc nmite plăceri ot aduce necri mai mari decât plăcerile înseşi.

(X, 142)

9. Dacă orice plăcere, indiferent ce, ar spori prin

repeiţie7 în imp, atecând îneg corpul omenesc sau, în orice cz,

păile esenţiale ale orpului omenesc, n-ar mai exista icidată

veo deosebire înre

o

plăcere şi ala.

1 0. Dacă ceea ce pduce plăcere r eiera cu adevrat pe

dsrăbălaţi de temerile spirituale şi de cele inspirate de fenomenele

ceeşi sau atmosferice, de frica de moate şi de suferinţă, dacă, mai

depate, aceste plăceri i-ar învăţa să-şi limitee dorinele, nu i-m

putea învinovăţi. În acest cz, năpădiţi de plăceri, nu ar mai esimti

nici o duee, nici o tisteţe, singl lucu în cae constă răul8.

Il.

Dacă

nu

ne-ar

nelinişti

bănuielile

faţă

de

natura

fenomenelor cereşi sau a celor atmosferice, tema că moatea ne va

atinge Înr-n oecae fel, dacă n-ar i ncapacitatea de a înţelege limitele cuvenite în suferinţă şi dorinţă, n-m mai avea nevoie să

studiem ştiinţele natrii9 •

(X, 143)

12. Este cu neputnţă să alungăm teama cu pivire la

lucuri de maimă mortanţă dacă nu cunoaştem natura întegu­

lui Unives. În acest cz mnul ar tri u frica a ceea ce ne elatează

miuile. în consecinţă, ără stuiul natii nu există nici deslltae în plăcerile urate 10 •

13. N-ar i de ici n folos să obţnem deplnă sigurnţă în

rapole cu semenii noştri atâta timp cât suntem înicoşaţi de.

MAlMELE NDAMETLE

1 05

cele ce se întmplă deasupra capetelor noastre, sub pământ sau, în general, de tot ceea ce se petrece în Universul nemărginitl l.

14. După ce te-ai asigurat că n-ai de ce să te temi n patea

celor ce îi sunt aproape, până nr-n anumit grad, pe temeiul nei puteri care-i ţine pe alţii in respect şi al unei prosperităi mate­ riale, vine la rând seuritaea cea mai aleasă, şi nne o viaţă lniştită, rerasă de mulţime 12 .

(X, 144)

15. Bogăia materială 13 ae limite şi este uşor de pu­

rat ; bogăţia închipuirilor deşae se întinde la infmit:

16. Noocul intervine raeori în viaţa înţclepului 1 4 ; cele mi

mari şi decisive hotărâri în viata nui asemenea om au fost, sunt şi vor i luate de raiune, de-a lunl înegii lui viei . 1 7. Omul drept se bură de cea mai deplină pace a spiritului.

el nedrept este copleşit de felurite nelinişi. 18. Plăcerea sezuală nu îngăduie o creştere de îndată ce duerea

lipsei a fost înlărată 15 ; după aceasa apae doar vriaia. Lmia plăcerii spirituale este atinsă toşi aunci cnd ajungem să înţelegem lucurle cae pricnuiesc slelui temerile cele mai lnai şi cele înudite cu acesea.

(X, 145)

1 9. Tmpul nemiat cât şi cel lmitat oferă lD total

egal de plăcere dacă luăm în onsideraţie limitele acestei plăceri, prin raionment16 . 20. Corpul consideră litele plăcerii ca nemărgnite şi, pentu

acesa, cere n tmp nelmitat. Dar raţiunea, judccând ceea ce este ţelul şi limita copului umn, alwlgând temerle de viitor, procră o viaţă desăvârşită in sine. Deci, nu mai este nevoie de n imp nelimitatl7. Totuşi, plăcerea nu este ocolită şi, chiar în cesul lnorii, când este silit să părăsească viaţa n anmite împejurări, spiril nu piee în ideea că este ipsit de n răstmp al Wlei viei admirabile.

(X, 16)

21. Acela cae unoaşte limitele vietii ştie ce uşor se

oate pura ceea ce este suicient penru a înlăura suferinţa lip­ sei, precm şi ceea ce face ca înteaga viaţă să ie desăvârşită. In acest fel nu mai e nevoie de lucrurile care se dobândesc prin luptă1 8 .

16

EPICUR

22. Trebuie să socotim ca scop al vieţii numai ceea ce realmente

există şi orice evidenţă a snţurilor19 la care ne referm în opiiile

noastre ; lel, orice va i pin de nesigurnţ. şi conuzie.

23. Dacă lupţi împoriva uturor sezaiilor nu vei mai avea

posibilitatea de a mi judeca pe acelea pe cre le declari eronate, deoarece nu nlai ai imic la care să le rapotezi2o•

(X, 147)

24. Dacă respingi în mod absolut orice sezaţie,

ră

deosebre între ceea ce aşteaptă conirmare şi ceea ce este deja

preent, conirmat prin senzaţie, afecte sau printr-o intuiţie

repe7entaivă a raţiii, vei prduce conuzie chiar şi în celelalte sezaţii pe care le ai, datorită neîncederii. În acest chip va i n­

cat, totodată, şi criteriul adevărului. Iar dacă vei declara ca sigur ceea ce aşteaptă conirmare în domeniul opiniilor şi tot ceea ce are

nevoie de o măturie probatoare, nu vei scăpa de eoae. Vei i ca

nul supus unei complete ambiguităţi ori de cite ori este caul de a judeca între o opinie corecă şi alta geşită.

(X, 148)

25. Dacă, cu iecae prilej în parte, nu-ţi raotezi

iecare in acinile tale la scopul prescris de natură, ci, în loc de

aceasta, ie că ai de respins, ie de ales, te abaţi spre veun alt scop,

actele tale nu vor i consecvente cu teoriile pe care le ai21 .

26. Toate otele omeneşti care nu povoacă duee dacă nu snt

saisllcute, înseamnă că nu sunt neapărat necesae. Dacă cele la care rineşti sunt greu de atns sau dacă lasă impesia că ne vor dăna,

ele intră în aceeaşi categorie.

27. Dinre toate bunrile pe care ni le oferă înţelepcinea, ca să

ne asigure fericirea de-a lungul întegii noastre vieţi, cu mult cel mai impotant lucu ste dobndirea prieteniei22•

28. Aceeaşi convingere ne face să avem încedee că nimic teri­

bil nu este etern şi nici de I1gă durată. În domeniul lucurilor

limitate ne convingem că cea mai mare încredere se obţine prin prietenii.

(X, 149)

29. Dintre dorinţele pe cae le avem llele S1t ireşti

şi necesare ; altele sunt ireşti, dar nu şi nec..;are, iar ltele nu S1t nici ireşti, nici necesare, ci provin numai din păreri iluorii [Epicur

consideră ca frreşti şi necesare numai dorinţele cre suprimă du­

rerea, ca de exemplu băura, atunci când s1tem înseaţi ; prin

MXIMEE fUNDMENTLE

107

dorinţe ireşti dar nu neapărat necesare el înţelege pe acelea care diversiică plăcerea, ară să încerce să înlăre suferinţa, ca, de pildă, mâncăurile alese ; prin dornţe cre nu sunt nici ieşti, nici nece­ sare înţelege cele referitoare la coroane onoriice sau la obpneea unei statui23]. 30. Şi în dorinţele frreşi, acelea care nu provoacă suferinţă când nu snt satisacute, dr snt pasionale, înseamnă că la mijloc inter­ vine o ilzie ; dacă nu snt înlănrate, de vină nu este propria lor natră, ci părerea lwrie a omului24• (X, 150) 31. Jstiţia narală este 1 contract folositor încheiat între oameni al scopul de a nu se vătăma ii pe alii şi a nu i vătămaţi25. 32. Faţă de animalele care nu S1t în stare să încheie 1 conract cu scopul de a nu se vătăma şi de a nu i vătămate nu există ici justiie, nici nedreptate ; iar acele nemuri cae n-au putut sau n-au vnlt să încheie înţelegeri muuale în acest scop se ală în aceeaşi situaţie. 33. Nu există jstiţie absolută, ci numai conracte ncheiate între oanleni, louitori ai Wlor inuri diferite, prem şi n relaţile lor reciproce pentu a nu vătăma şi a nu i vătămaţi. (X, 1 5 1 ) 34. Injstipa nu este n rău în sine, ci nmai în urmea ei prin teama podusă de bănuiala pe care o are aptaşul că nu va scăpa de umărirea celor puşi să pedepsească asemenea fapte26• 35. Nu este posibil ca cel care a încălcat e ascuns convenţia re­ ciprocă de a nu vătăma şi a nu i vătămat să creadă că va rămâne nedescoperit, chiar dacă a scăpat de nenumărate ori până anci. Până la sârşitul vieii el nu va i sigur că nu poate i descoperit. 36. Privită în general, justipa este aceeaşi penu toţi2 7. Un mijlc oarecare, găsit util pentu relaiile reciproce ; dar în aplicarea ei la czurile paiculare ale 1ui stat şi la procese, de orice fel, nu top consideră acelaşi lucnl ca ftind drept. (X, 152) 37. Printre lucurile considerate juste, orice se dovedeşte a i de folos în relaiile mutuale este considerat a i jst, ie că este, ie că nu, pentu toată lumea28 ; şi în czul când se redacteză o lege cae nu se dovedeşte potrivită în folosul relaţiilor

EPILJR

108

mutuale, însemnă că ea nu este jstă. Dacă folosul expimat prn lege ar varia şi ar coespunde numai pentu n anit imp u po­ lepsa, însemnă că pentru acel interval legea ste justă, bineînţeles numai penu acei care iau în considerre faptele, nu şi entu cei inteesaţi de dezbateri. (X, 152) 38. n czul când ară să se pducă veo schimbare în jurisdicţie e stabileşte că legile nu corespnd u preconcepţia29 de jusiţie, însemnă că nu erau cu adevărat jste ; în schimb, dacă unele legi încetează să corespndă ca urme a nor schimbări de su.ră socială, în acel cz, atâta vreme cât ele au iinţat, au fost jste, folositoare pentu elaţiile reciprce ale cetăţenilor. După ce au încetat de a mai i juste, n-au mai fost nici uile.

(X, 154) 39. Acela cae a ştiut m să întmpine teama de n afară a strms înr-o sngură amlie toate iinţele

duşmanii

mane câte a putut ; ir pe acelea pe ce nu a punlt, în orice cz, nu le-a tratat ca duşmi ; cnd şi ac..it lucu a devenit peste putinţă, a evitat orice elaţie u semenea oamei şi, în măsura în cre era util, i-a ţinut la istanţă. 40. Cei ce s-au dovedit e deplin în stare să ceee elaţii de

încredere recipocă cu vecinii lor şi -au petreut cea mai plăcută viaţă unii în socieatea celorlalţi, buurmdu-se de o deplină garnţie. Încederea devenită deplină, dacă cineva muea înainte de vreme, supravieţitorii nu-i deplânge au motea ca şi cm acea�ta

ar i fost denă de milă. 30

NOE

ŞI OENTRII

1. Maxima se eferă în md evident la lumea eilor. Schoion1 cae este

un adaos la această maximă se eferă la lucrara intilată

Despre ei.

Pi­

mele patu maime in acestă colecie, intitulată Maximele undamentale,

poartă denwniea de

eraphnws, ceea ce Înseamnă ,,Leac necsar snă­

tăii sub pau secte" �i nume : cunoaşterea naurii eilor ; a naturii ; a

morţii ; a limitelor plăcerii şi duerii.

2.

Cf.

Ssoarea lre Menoikeus, X, 124.

Maxima este considerată

ept una inte cele mai frumose �i mai repreentative pentu gniea

epicureică.

3. n

antiteă cu peile li Platon, care cosidera plăcerea

a

posibil

nelimitată, Epir defmeşte lmita plăcerii prin dispariia oricrei forme e

sferinţă şi tristeţe. Pin nnae, defmiia se beaă

sfeinţă.

e

ntinomia plăcee­

4. În maima 4 este psă în iscuţie limita suferinţei. Păreea li Epiur

este că dată acest prag atins, sufeinţa nu dureză mult, căci intevine

oicum o scădee a intensităii chinuilor. el mai bun remediu enu a

prduce scădeea intensităţii unei duei, aplicat chiar de el însuşi anci

când a murit chnuit de o etenţie de urină, ste de a-ti readue clipele plăcute, deci un emediu de ordin raional.

.. .te

5. C.

n

minte

Isipa in Oinoana, 24 col. 1, 13 unde eaiwna ,,feicirea"

coniionată de os, "înţelepcinea". ompletarea dinte ghilimele

se

datoreă lui Gassendi .

6. Cuvintele Între parantee epe snt eliminate din texl ediiei

Usener, considerate dept o glo..ă. Dezvoltaea ideii din această maximă se

ală în maximele

7 şi 14. 7. Aumlaea (athoima) plăceilor, după păeea lui Epiur, povoacă

imposibilitatea de a le gusta aşa cum se cuine. Mai mult chiar, un aseme­ nea fenomen povoacă o ransfonnare calitativă a plăcerii, chiar �i o dete-

MAXIMELE FNDMEl\LE

1 10

riorare. Factorl raional din organisml uman are datoria de a regla

acestă acmlae prin pudentă şi măsură, ajutat iind de prolcpse.

Maxima aminteşte de Învăţăura moralei clsice dspre

koros,

,,saţietatea"

ce duce spre distrugerea iinţei umane, pedeapsă hărzită de ei. Dar Epiur nu crede ici în pedeapsa divină nici în cea a nei sorte cude credinţe srăvechi,

e

lor la apariţia fricii.

8.

(ate),

care le condamnă cu vehemenţă penu contributia

Din conclzia maximelor precedente reiese că "plăceea" reprezintă

"binele", iar durerea şi sufeinţa, "răl". Toşi, depăşiea nei anumite

graiţe În "plăcere" povoacă "suferinţă", stare evitabilă

u

ajutorul

rainii, sprijinită de polepsă. Epiur susine deci că există o autonomie

morală absolută, de la individ la individ în ce priveşte condita morală. O emenea izbândă se obţine prin experienţă poprie şi prn obsevarea atentă a conduitei semenilor. Nimeni nu impune omlui unde să se

opească. Acst lucu tebuie să-I facă el singur, raţiunea arătndu-i ce să aleagă şi ce nu, ce oate aduce viitorul. Cf. maximcle 8 şi

10 n

oogicum aicanum. 9. Teză dezvoltată în Scsoarea căre Heroot. 10. Idm. Această maximă se rferă la senimentele de fică povcate de misicism şi legendele mitologice, conform părerii lui Epicr una piedicile buciei de a

i.

srile lui Lucetis din

n

Dctrina lui Epicur, după um eise şi din ver­

De um Natura, , 245

şi urm. (Elogil lui

Epicur), condamna ără reeve acest fond, devenit raditional, dstinat să

impesionee. Mai mlt decât atât. Epicur era conşient că un semenea

fond avea un rol maleic, nu lipsit de implicaţii scio-poliice, mi ales când era vorba de coundaea puterii pământene cu una misică. După părerea

lui, dsprindeea totală de semenea credinţe este una din condiţile care aduc liniştea în viaţă şi deschid calea spe fericire.

Il.

Relarea temei majoe care stă la ba Căilor n Phyin, expusă

în emat şi în

Scisoarea care Heoot

:

cunoşterea legilor naurii şi a

stuctuii ei dau Încredee omului că natura nu-i este vrăjmşă şi că el face parte din alcătuirea ei.

1 2.

Iată am o maximă privitoae la

ataria.

Textul ste incert, dar

se întevede legăura cu maxima precedentă. Oamenii, penU a-şi găsi liniştea suletescă şi mlţumiea, tebuie să aibă sentimentul că pot

i feriţi

de calamităi. O semenea încedee se iveşte prin "noaşterea" legilor naii, expusă în

aon.

Se iveşte însă şi problema implicării în iaţa

socilă şi poliică. În acea.�tă privinţă, prin devia

athe biosas,

"trăieşte

retras", Epiur şi-a atrs nenmărate critici, Îndeosebi din patea adepţilor lui cnon, Întemeietol Şcolii din Stoa.

111

OTE ŞI COMENTARII

1 3 . Î n r.

ho tes pyseos ploutos, "bogă.a ecesară natrii mane". eea Scoarea căre Meokes, X,

ce depăşeşte această limită, devine nci. e. 133.

14. O maximă impotntă . Desinul este negat iar întâmplaea consi­

derată drept

n

simplu accident. înţeleptul, prin unoşterea naturii izice

şi spiriuale, îşi alege singur calea pe cae va mege, ajuat de raionmente

şi voinţă. ef.

Scsoara :căre Menokeus, X, 1 3 3-134.

15. Este reluată tema despre limita plăceii, de astă dată raoată la

plăcerea seuală fată de cea spiriuală. Tema era tratată în unele lucri

epiLeice citate e Diogens Laetius în X, 1 36, şi anume

i rpingere ; Depre scp etc. Oată

o

:

Depre aege

citaea acstei maxime, biogrl

găseşte un prilej nimerit de a face o comparaie Îne dna lui Epior şi

cea a icnacilor pe ba temei dspe "alegerea acţiunii sau a epaoslui",

optând penru ulima ipostă. 16. Ideea dezvoltată

n acstă maximă este aceea ă limita

superioară

a plăcerii şi a duerii nu tebuie rapotată la mpl cât dureă acste stări.

Odată ains acst plfon, pellgiea plăcerii sau a duerii nu mi este osi­

bilă. O intensiicare dincolo de limitele işi nu există.

1 7. Devoltaea ideilor din maxima precdentă. În toate sistemele

losoice geceşi din nicitate ste dezbăut raortul dine

"dorina", "pasinea" şi

pitma, ogos, "rainea", cu osebie În drina lui Platon

atunci nd se cupă de egistrele psihice umne.

18.

Respingerea ambiiilor deşate care piuc tulbe suletscă

19.

e. nota

este trecută tot e seama raponmentclor jste.

8

apelăm la "evidenţă"

la

Scoaea care HrJot. Pentu o părere corctă (enagea), cre devăluie şi ţelul (tews) urmăit. eea

ce nu înseamnă că succsl este asigurat atunci când eceptiile ransmit date nsigure

(ea)

şi raţilmea este nevoită să apelee la alte căi penru a

ajunge la o conclzie. onfntărle

o

sre.

alte opinii snt În acest caz nce­

20. Urmeă o scrie de maxime cre expimă o olemică deschisă Îne

teorile despre cunoştere, dezvolate În

Caon, şi dina sccpicilor, ce

nega "adevăl" datelor rnsmi"e de seaţii. Nu ste inuil să pnctăm

din nou drumul pops de Epicur spre "noşteea adevălui" pe baa criteriilor propuse În Caon. Unele lucruri sunt preente

(tapanta), clare (ea), altele nu (ea), şteptnd coirmarea cae vine pin aplicrea ci­ teriilor unoşterii : sezaia (asthess), afctul pathos), epeentaea (he phantke epiboe es dos) şi anticipaia opis) . Acest in rmă cri­

teriu nu se găseşte În maxima 24, ce conţine un avertisment : nu te grăbi să conirmi ceva dspe cae i dubii.

MXIMLE "UNI )MTLE

1 12

2 1 . Se trece iară§i

n

respctaea regulilor expsc

de cea raionlă.

domeniul

n ann.

Eticii cu eferie la aplicrea şi

Viata morlă este deci condiionată

22. Urmeă unele consideraţii despe pietenie, temă mlt dezbăută

in cercurile epiueice, prietenia iind considerat1 dept principalul pivot al bnei înţelegeri Înre omeni. A fost ratată

n pezia greacă epiă şi irică,

apoi în cea drmatică, prm şi În textele tlosoice. Epicur o şeaă pc

piml loc printre condiiile care asigură fericirea. Trataul ciceonin De amicitia este inspirat Îndeosebi de vderile lui Epiur asupra acestui nobil subiect.

23. Teul dnte paranteele asuite este un aaos, În ediJia Usener.

C. Scsoarea cttre Mnikes, X, 1 27.

24. O cloştee eronată duce implicit la opinii flse, are ot avea

umări grave.

Ir opiniile false duc de multe ori la deziluzi şi nefericie. C.

maximelţ 1 5 şi 26.

25. oncepţia despre ceea ce Epicur numeşte "jusiţie narală" ae la

bă ideea de uilitate, de avntaj recipc, cre domină eica lui Epiur.

Cuvântul folosit de Epicur pentu nOllea de "inţelege re" , "contrac' este

ymbon

:

mele păi se obligă să nu aducă prejudicii celeilalte păţi.

Cuvntul a intrat în vablal oliic l Geciei senmiicnd "raa'

(oliic sau militar) . Orice concept despre o jusiie imanent1 este espins

de Epicur, cae, în ace..\tă privinţă,

e

situeă pc o ozitie osilă lumii

"ideilor" ceată de Platon. După părerea acsuia, normele jridice "pr­

ticipă" la anumite

forme

(eide) care sunt veşnice, nestrămutate.

Dimorivă, Epicur susnea că nonde juidice sunt o ceaie a omelor, În intesul lor, supuse la variaii În timp şi

n spati, o dată u devoltea

istorică a grupurilor sciale. Prin "înţelegee muală" se ivsc primcIe forme de convieţuie socială Înte membrii uneia şi aceleişi etnii

au

Înte

membrii lor enii difeite. Aşa s-au ivit lteior şi cele dint1i fone de

olis, în sensl de "cetate-sat". Acst pces de dezvolte a elatiilor

umane fusese nterior lui Epicur studiat de renumiti soişti din sec. l V-lea î. Hr., cum ar i Hippias, Lykophon şi, mai

o

seamă, Antiphon.

Epir adaugă ideea că msăşi ,,naura omenească" ste factol pincipl ce inde spre JnţcIegere" Înte oameni şi .\pcct cipc. Aceste "întelegeri"

(oa)

nu ot ămâne meeu aceleaşi dacă se ţine seama de schimbile

ndamentle

În stucura socictăl ilor Unane, în veşnid mutaţie. Vzi mai

sus maima 33. Aşadar, treptat, se iveşte o mare varietate a normelor de

drept, condiţiona� de scgerea timpului şi de schimbările ineente care intevin

n

fomele de stat. Vezi maximele 3-38. În acest domeniu l

politologiei, Epiur pac a-l urma Îndeosebi

c Pitagora, cae a intdus în

NE ŞI COMETRII

1 13

ilosoia geacă antică conceptl de »elativitate" şi a studiat e această

bă conlitle de cls ă (Dicls-raz, frag. 80 A, 21 a), arăând ă ceea ce pin normele de dept oate deveni avantaj pentu unii este deavan­ taj pentru alii . Legată de teoria reptlui în ilosoia epiueiă ste şi teoria despre apariia langajului, ără de cae nu se poate imagina o

»înţelegere". Această temă nu apae în maxime, ar se c larg disutaă în Cartea a V-a a petlui Luceis Dere naura lcur. După Epicr, vocabulelc unei limbi apar tot p rn ,,înţelege e", prin "convenie'� (o), ca şi normele de dept. Ideea nu era nouă, aparţinnd vechii is­ pute dacă langajl omenec a apăut în chip »naural" pysei) sau prin convenie (oo). Apre at�t în scrierile lui Potagoras c1t şi În cele ale li Democri t, mbii peupai de evoluia Jtuilor umane de la n sta­ diu primitiv spe forme sueriore. 26. Penu epsi ea crimei şi a ifracţiunii, n vederle lui Epir intra şi o asfel de edeapsă : ia ce-l chinuie e ăptaşl" neleiuilor, nu remuşea, ci frica de a i pis e autorităţi şi edepsit, sibil şi fica de o edeapsă tnscendentă. Vezi n continuae mama următoe, 35. Cis rm�e mdl de a raoa ăul săvhşit nmi la esona ăpu­ ito1ui, lă comentarii la nelegiuirile ade, la gradul lor de vătămae. Epir pne în iuie senimentul ficii Phoos), u prioitate priit n punl de vdee l erbii iniştii suleteşi şi fericiii. eea ce, evi­ dent, a fst n pnt de vedee nacceptat de comentatori , o toate a con­ cluzia mximei ste ă oameii care vor să ie "feicii" nu Să�rşesc ăul, indifeent sub ce fomă. 27. Lipsa unei »Înţelege ri ", a unui »contract", echivaleă u evnscenta jstiţiei, cae, În acest fel, nu oate i nici esectaă, nici Încălcată. eea ce nu Înseamnă ă o convenie j iiă, Încheiată Îne doă pi, convine utor. 28. Iată şi o recunoaştere ă n materie de legislaie, redacată în spiri­ l unui "conrat", pari1ul nu oate cos punde ntotdauna u gene­ ralul, e re prioi ate . O lege eprezină mateiliaea nei conventii, cea ce nu Îneamnă că inteesele tuor sunt satisăute pin această con­ venie. M ama se efeă şi la duraa conventiei, cae, la un moment dat, nu mai cospnde ntesli păi lor. Se menponeză şi mnca de a con­ cee şi edacta termeii convenţiei. onclzia ste că iecare "convenie" În pate şi are »vrema" ei, cosp1nd nei annitc eci istorice. 29. Poleps ă . 30. Acest ulim gup de maime conţin obsevaţia ă »fericirea" se iveşte nu nmi pn atisfacţii ofeite de simţui, ci şi prn culiva elaiilor de bună nţelegee şi prictcnie. Prin uv�tl "fmiie" Epicur

MIMELE

1 14

FUNDMENTLE

înţelegea un gup socil unit prin interse comune, uneoi imelen.e, era popria sa Şcolă de loie din "Gădină". Iar Diogcncs

an

Laertis,

ae

vaţie : "ără

a

a trnscris

Miee fumnte,

face urmăoarea obser­

acste maime să se potrivească în întregime stărilor speci­

ice din scietăţile umane, ele rămân totşi

n

«îndreptar» şi, de ce nu, un

«leac» (gr. phakn), necesar echilibului sletesc".

GNOMOLOGICUM VAICANUM

1 �{axima ndamentală 1 2 Maxima undmentală 2 3 Maxima mdmentală 3 4 Orice durere se uşor de sidat. Dacă provoacă o suferină intensă, ţine puţin timp. Dacă se prelungeşte în carne, provoacă doar o suferinţă suotabilă. [Varinta prescutată a maxitlei 3]. 5 Maxima undmentlă 5 6 Maxima mdamentală 35 7 Să rămâi un rău.cător nedescoperit este greu ; să capeţi o garnţie că cele săvârşite rmân nedescoperite este imposibil. 8 Mxima mdmentală 161 9 Ncvoiă este n rău, dar nu ste nevoie să răieşti numai în nevoi. 10 Gândeşte-te. Tu, de la natură eşti muritor, supus unui timp li­ mitat al ieii. Totuşi, prin dezvăluirile despre natură, nes'arşire şi eternitate poţi căpăta o viziune"asupra preenlui, iitorului şi trecutlui2. I l Penru cei mai mlţi oameni liniştea înseamnă înţepenire iar mişcarea nebnie3. 12 Maxtna fundamentală 1 7 13 Maxima mdmentală 27 14 Ne naştem nmai o dată. Să te naşti pentu a doua oară nu este cu putinţă. Nu avem m exista în eternitate. Tu în�ă, care nu poţi i stăpân pe ziua de lnâine, mâni buuria, Viaţa trece în tmp ce noi rămânem nehotărâi, şi iece dnte noi, între timp, moae din pricina unei activităi aă răgz4, =

=

=

=

=

=

=

=

11 6

EPICUR

15 Obişnim să ne pem caracteul ca e ceva care ne aparţine în exclsiitate, ie că este bun, peuit de semeni, ie că nu. Prin umae, este de datoria noastră să estimăm şi caracteul celor apopiai nouă, în czul că sunt omeni de teabă. 16 Nimeni nu peferă răul când înţelege ce înseamnă. Este însă cu putinţă ca cel atrs de ceva cae i se pare a i bn, prin com­ paraţie u un rău mai mae, să se lase înşelat. 17 Fericit nu tebuie să-I consideri e cel tânăr, ci e bătrnl care a dus o viaţă bună. Căci cel cae este încă tânăr, în loarea vârstei, poate evenul i zvârlit de Soată de colo până colo şi îşi schimbă felul de a i. Dimotivă, cel vrstnic ajnge la bătrâneţe întcmai nei corăbii ancorată înr-n ot şi, n memorie, u renoşinţă, păsreaă amintiri la care înainte nici nu îndrăznea să se gândească. 18 Atnci când nu te vezi cu apoapele tău, când nu ai relaii cu pri­ etenii şi nu eşti sciabil, dispae acea .atracţie generată de iubics. 19 Cine nu-şi aminteşte de binele ce i-a fst hărăzit, devine de îndată n om îmbătrânit. 20 Mainla mdamenlă 29 21 Naura nu trebuie forţată, ci conin�ă. Prin "convingere" înţelegem momentl când vom satisace dorinţele noa�e nece­ sae, de aselnenea, cele ireşti, în măsura în care nu aduc peju­ dicii. De aselnenea, atnci când spingem u vigoare dorinţele povcatoae de rău. 22 Maxilna fndmentală 19 23 Orice prietenie este de als prin bună voie. Dar neîndoielnic, la originea ei se lă un avntaj6. 24 Visele nu au o natră divnă, nici puteea de a prezice iitonu. el mult se îniripă prin pătundeea în minte a mulajelor7. 25 Sărăcia a căei limită este hotărâtă de un scop inl, conform naurii, este o mare ogăie. Bogăia cae nu IC limite este cea mai me sărăcie. 26 Trebuie să înţelegi că o uvântae ie lungă, ie scurtă, poae avea unul şi acelaşi scop. _

=

=

GNOMOLOGICUM VATICAUM

117

2 7 Î n celellte pupri ezultatul fml, în cel mai bun z, apae attmci când s-a ajuns la sârşit. în mateie de ilosoie, dim­ otriVă, »moaşterea" este nemijlocit îsoţită de bucurie. Căci dsătea nu umeaă învăţătra, ci învăţătura şi desătea SUlt simultne8. 28 Nu ebuie lăudat nici cel care e grăbeşte să încheie prietenii, nici cel care ezită. Ese de ajs n impls dacă vei să câştigi o lrietenie. 29 In chip deschis, în caitate de cercetător l natrii, dosc să-i pun la ent e omeni asupra celor cre le snt de folos chiar dacă meni n-r i în ste să mă înţeleagă - mai degrabă decât să iu de acord u perile obişnuite şi, prn aeasta, să găsesc în mae măsură apobare din patea celor muli. 30 Unii se străduicsc o viaţă întreagă enu a tot i şi nu mai bagă de smă că nouă ne-a fost hăăzită orava existenţei, în caitatea ei dc aducătoae de moatc. 31 Este posibl să iei măsuri de siguranţă faţă de ndferent ce. Dar în piina morţii, cu toii la n lc, trăim într-o cctate ră for­ tiicaii. 32 Sima rătată nui nţelcpt este o notă foate bnă penu cel cae-l simeă. 33 Vocea cărnii zice aşa : nu lămâzi, nu i însetat, nu te lăsa să înghei. el care ac pate de aceste împiri şi cel care oae spera să le împlinească, ci bine, poate ă se ia la întecee u însuşi es. 34 onsiderăm ca ajutor din patea prietenlor noştri nu atât aju­ torl în sine, cât încedeea că ne oate i dat. 35 Nu cste bine să-i baţi jc de ceea ce ai prin năzuinţa la cele ce nu ai. Ese mai nte [să e gândeşti] că ceea ce nu ai aut a ăcut pate dintr-n patrimoniu venic de a i doit. 36 Dacă compari viaţa lui Epicur u cea a ltora, ai puta s-o nnqti excmplară, în sensul blândeţii şi l mdestici ei9• 37 Natura n-e m să se aere împoriva răului ; nu şi împoriva bnelui. n seaiile ae aduc plăcee ea se înteţine ; prin duee, se disuge l O•

EPICUR

118

38

Merită totl dispeţ acela pentu care apar motive nenmărate, serioase, ca să se despată de viată l l .

39

Nu este prieten acela veşnic în căutre de foloase şi nici acela căuia nimeni nu-i acordă prietenia. Primul, îi oferă prietenia sa ca o favoare, în schmbul nor foloase materiale ; celălalt, nimi­

ceşte orice spernţă penu viitor 12.

40 Cine pretinde că "toul" se petrece prin ,,necsitate" nu are drep­ ul de a face reproşuri aceluia cae ssine că nu chiar "totul" se etece prin " necesitate". Căci, ceea ce petinde, pesupne că şi acest lucu se întâmplă

41

n ,,necesitate".

Bine este ca în acelaşi timp să râzi şi să ii şi ilosof, casa să ţi-o adminisezi, Să-i dezvoli şi celelalte însuşiri şi, ceva mai mult încă, să nu încetezi să pleci uechea la sunel cuvintelor adevăratei ilosoii 1 3

42 Apritia bnului

•

suprem şi eliberea de rău trină în acelaşi

imp.

43

Lăcomia care se foloseşte de mijloace murdre este mârşavă. Dacă mijloacle snt corecte, cste o ruşine ; căci este foate urât

să di frâu liber pornirlor înjositoae ale avaritiei, chiar şi anci când deptatea este respetată 14.

4 Supus prin nevoile vieţii la o gea Încercare, Înţeleptul pricepe că ste mai bine să dea de la el decât să ia de la lul. Iată deci cum a găsit o adevărată comoară a mulţumirii de sine.

45

Nu pe lăudroşi, nici pe guralivi şi nici pe acei oameni care ac cz în faa publicului de mimmata lor ultură îi formeză stu­ diul natuii, ci numai pe oamenii conştieni de sne, indepen­ denti, care sunt mândri de propriile lor calităţi şi nu pun preţ e ceea ce aduc întâmplările.

6 Obiceiurile ele, Întcmai ca e omenii răi care timp îndelun­ gat ne-au pricinuit necazuri, vrem să la lngăm u desăvârşire.

47 [Natura vorbeşte]

: "Din întâmplare, ţi-am ieşit în cale şi ţi-am

pecetluit toate cărările tainice. De aceea, nici ţie, nici nimănui altcuiva, nu vom apărea sub înăţişarea nor condiţii. Dacă vreodată ,,necesitatea" ne va conduce spre aşa ceva, vom sruipa cu toate puterile pc viată şi pe aceia care se vaită ără

GNOMOLOGICUM VAICUM

1 19

rost cât trăiesc. Din viaţă vom pleca având pe buze n fumos cântec de laudă. Doar am dus o viaţă bunăI 5".

48 Tebuie să încerci ca ultimele poimi de rum le vieţii să le faci meeu mai bne decât cele precedente. sta atâta eme cât sm­ tem pe m. Odată ajunşi la ţelul urmărit, se cuvine să trăieşi cu o bucurie moderată16.

49 Maxima ndamentlă 12 50 Maxima mdmenlă 8 51 m obsevat la ine ă reaiile cărnii răspnd cu vigoae la =

=

chemarea dragostei. Dacă nu încalci legile, dacă nu depăşeşi regulile bnei uviinţe, nici nu faci rău vreunuia din cei apopiap ţie, dacă nu-p vatmi corpul şi nu risipeşi cele nece­ sare ieţii, aunci, după cm doreşti, rmeză-p înclinaţia. Este înr-adevăr greu să te mplici măcar în na din aceste condiţii. Plăcerea dragostei niciodată nu a fost de folos. Se cuvine să ii mulţumit măcar cu eitaea oricărui spect al răului l 7.

52 Prietenia dănieşte în juul lumii şi ne pretinde la top să ve­ ghem la preţul fericirii.

53 Nu este bine să invidiezi pe nitneni. Oamenii bni nu merită să fie invidiaţi, iar cei răi îşi pricinuiesc lor înşile necazuri atât de mari, cu cât au mai mult succes.

54 Nu trebuie să te comporţi în aşa fel ca şi cum ai ilosofa, ci într-adevăr să ftlosofezi. Căci cele de care avem tntr-adevăr ne­ voie nu snt doar aparenţa sănătăpi, ci adevărata sănătate18•

55 Nefericiea se cuvine s-o alungăm prin aminirea clipelor treute şi prn renoaşteea faptuJui că oţi peschilnba ceva care s-a întâmplat în ceva care nu s-a întâmplat.

5-57 Fie şi sups torurii, înţelepul nu resimte o durere mai mae decât aceea rsimţită la vederea toturării prietenului său. Se va arăta gata să moară entu prietenul său. Căci dacă l va părăsi, înteaga sa viaţă se va uina, czută la pământ, din lipSă de ideli­ tate.

58 Tebuie să te elierezi din "închisoarea" vieţii cea de toate zilele şi de viaţa politică.

59 Nesăpos nu este pntecele, m zice mulţimea, ci flsa părere despre nelimitata capacitate

a

pântecului de a primi hrană.

120

EPICUR

6-6 1 Fiecae prăseşte viaţa ca şi când tmai anci s-ar i năsut.

Deosebit de umoasă ste şi înăţişaea semenilor noşri anci

când, la o prmă întâlnire, ne înţelegem foare bne sau când aceştia îşi dau toată slinţa n această privinţă.

62 Anci când prinţii rsmt îndeptăită mie îmoiva co­

pilor lor este cu totul zadarnic să li se împorivească, în loc

să-i oage să-şi ceră ieare. Dacă mia ste neîndreptăţită,

mai degrabă condiţionată de egisul emoional, anci este de-a epttd ridicol ca staea emoională so sorim n smpla

dorintă de a ri popria noasră indignae. Este de peferat încercrea a e o altă cale să-i îmbunăm e copii prinr-o com­ potae atentă.

63 Şi în smplitate eistă ceva nme, o deosebită disincie. Cine nu ia sema la ea se ală înr-o oziţie semănătoe u acela cre

decade

n lipsă

de măsră.

4 Lauda altoa rebuie să onescă de la sine. Datoria nosă e ezumă la gija de a ne strădui să ne stm snătaea .

65 Este lipsit de sens să te ogi la ei entu ceva e ce oţi să-I faci singr.

6 Să m păaşi la nefericia prietenilor noşi nu prin văiceli, ci prin grija e e le-o dovedim.

67 Dacă dci o vial lieră"19 nu oi âştiga o avee substnială.

Căci dacă nu eşti sclav al ooului20 sau mpicat n conduceea statului, aşa ceva nu este uşor de dobândit. Posezi îsă de toate,

înr-n elşug neîntreupt. Să zicem că cineva e totuşi pate, întâmplăor, de muli bi2 1 . În acest cz, ar i uşor Să-i Îlnparti

în aşa fel încât să-ţi câştigi nştinţa apoapelui tău.

68 Nimic nu-i ste de ajlS aceluia cnu e ceea ce este de ajlS reprezintă pea pUţin.

69 Nemulumiea suletească ace ca raiul să devină nesăios faţă de diversitatea felurilor de mâncae22 .

.

70 N u reaiza nimic în viaţă de cae să te temi anci când vecinul te obsevă23.

71 Faţă de toate dorinţele nesăbuite tebuie Să-i pui umătoarea întebre : "ce mi e oate întâmpla dacă o sfel de dorinţă mi se împlineşte şi ce anume dacă nu se împlineşte".

GNOMOLOGI,UM VAIUM

72 73 74

=

Maxima ndmentală

121

13

Ivirea unor nnite dreri ale corplui n e ajută enru a le rutea pevedea în împejurri idenicc4 • Jnr-o disuie u cracter ştiiniic, subiectl are n câştig u

atât mai mae în măsra în ce ne şi învaţă ceva.

75

Lipsă de renoştinp faţă de binele eut pezintă vorba : ),priveşte spe sârşil unei viei prea ltmgi".

76

La vârsa ta eşti aşa m te-am sătuit eu sl ii şi i învăţat să

deoseeşi ce anne ilosoie sl faci enru ne însuţi şi ce nne enru îneaga Eladă. Sunt mlţmit de ine.

77 Cel mai mae câşig l satisfacţiei de sine este liertatea. 78 Omul nobil se pecupă n piml rând de întelepciune şi de pi­ etenie. Aşa se face că aceasta din umă oate i tecătoe, dar

înţeleciunea nâne veşniCă2S .

NOE ŞI COMENTII

1 . Cf. Scsoarea căre Moies, X, 133-1 34. oform învăţătrilor stoice, oricc iinţă omencască este supusă unor hotrâi ale Sotei (Eimamene) . Epicur dczaproba această teză, susţinând că prin "autonomie voliţională" este osibil să-ţi dschzi propriul dum n viaă. Vezi şi nota 14 la ia unamentă 16. 2. Peluare din Homer, Ilaa, 1, 70. Cu alte cuvinte, cercetarea naturii, în md ştinţic, pecum şi inteesul pentu evoluţia scietălilor mane din punctul de vedere al culrii şi civliaiei deschid poata nei vizini a viitolui, desprinând pe cercetător de temerile entru soata ce-i este hăr1zită. 3. Peri geşite, rezltat al unei faL�e înţelegei dcspe tema "mişcării" şi a "repaosului" la care se referă teoiile dspre natură phyis) din vechea llosoie greacă, şi nwne : imobilismul, predicat de Prmenidc, şi teoria despre mişcarea vşnică, susţinută de Hcraclit prin faimoasa sa formulă : pana rei, "toate rg" şi, ulterior, de Dcmocrit şi Epicur. 4. Cf. Scisoarea căre Menoikeus, X, 126 şi urm. O maximă cae îndeamnă să nu ocoleşi bucuria, fericirea cae te întâmpină, aminită de Horaiu n Oa 1, I l, 8 prin expesia Cape im. În această privinţă, vezi sluiul lui rl Bichner, Hrce et Epicure, în Actes du VII-e C1gres e l�socaon Gulaue Be, Paris, s Bclls Letes, 1969. Mxima aparine grupului de înVăături epicucice despre inexistenţa vieii de apoi şi a rsplătirii faptelor bune şi ele. Suletul e risipeşte doar odată I trupul lipsit de viaţă. 5. Despre atracţia eroică, ie sexuală, ie spirituală, care l-a inteesat pe Epicur, vezi Lucreis, De Nat,wa eum, I, 1058 şi urm., versuri în care sunt expuse primejdiile şi duerile picinuite de pasiunea necontrolată. Sfatul lui cste că, În materie de atracie erotică, bine c.�te să rămâi lucid (sanus), stae opusă "rătăcirii" (mi.fer) (. 1075-1076), pentu a nu

NOTE ŞI COMETII

------------ .- -_._-- . _ - . -._._--

123

te lăsa pradă unei stări primejdioase. Cât priveşte atracia spirituală ncîmpătăşită, şi aici se iveşte primejdia unor ulburări suleteşti, incompa­ rabile u liiştea şi mulţumirea. Legăule de iubire şi de prietenie se cuvin menl"inute în respecul limitelor mpse de practica scială. Cf. iee

unte

21 şi 5 1 .

6. Epiureicii au considerat întotdeauna prieteia ca pe cea mai fericită formă a relaiilor dntre oameni şi scietăţi, concretizată prin comunităţile intelectuale cu caracter ilsoic sau prin comwliăţile religioase . Nu exclude au laura pracică a prieteniei. Şcoala îiinţată de Epicur, după

acest principiu, " Grădina", devenise un mdel în acest sens, integrat

într-un sistem bine coordonat e date de eică, psihologie şi pedagogie. Sistemul era susţnut de conceptl undamental al lictăii de opinie şi de decizii. Să relevăm desebirea faţă de stoicism, entru care toi muitorij deveneau "cetăţeni ai lumii"

naştere.

(opoitai) în virtutea nei "egalităţi" din

7. Şi în această maximă se întrevede un ecou l teoriei despre

cnoaştere şi repreentre. În vise, repeentărle aduc În mintea celui cae doarme imagini înmagazinate în dferite peioade ale vieţii . Este Însă posi­ bil - susnea Epir - ca simulacele să pătundă direct aparatul aer­

cepiv al celui cae doarme sau se lă în transă şi, asfel, imagiile din vise să nu mai ie epreentări propriu-zise.

8. Conform maximei undamentale I l , ştiinţa are drept scop să ofee

omului osibilitatea să se orientee coect în diferite împrejurări ale vieţii.

Cf. Maxima fundamentală 12. Să reinem totuşi că, spre deosebire de peri­ patetism, care nu recunoştea existenţa unui scop în sine în cercetarea ştiinţică, Epiur era de părere că activităle pur ntelectuale sunt însoite

de apariia plăcerii, a bucuriei, ceea ce, în deitiv, era "scopul" urmărit de dctrina sa.

9. "Exemplară", în sensul de ,,mdel". 10. Maxima se referă la naura organică îndesebi. "Plăceea" şi "du­

rerea" nu sunt altceva decât racii la ,,imprsii"

(pi), sosite n exterior,

"impresii" coect sau deformat receptate. Pin urme, senaiile care intră

în categoria realităilor obiecive, manifesate pin amnite stări, au la rân­

dul lor un caracter obiectiv.

I l . Ideea este că diseraea re duce la dorinţa de a te sinucide e­

buie combătută prin eaclzaea momentelor plăute ale vieii, sursă de îlorie a speranelor în mai bine. Lipsa unor semenea evocări, indifeent în ce siuaie din iaţ, este Înierată cu vehemenţă de epicueism.

GNOMOWGIUM VAIUM

14

1 2. Vei mi sus mma undmentlă 4. Chezăşia enu o priete­ nie sinceră nu oate i altceva dât cetiuinea că oti aela oicnd la prietenul adevărat. El îi ste oicnd de k)los (mphrm) . 1 3 . De notat ooziţia îne ilosoia pragmatic� practiată c linia Demcrit-Epir, şi celelalte sisteme filosoice ale impului, e aditau trendenta şi misticismul. 14. Cf. Mmcle namentle 15 şi 34. Această maimă dspe mo­ deraie în sngeea de auii şi dspe valoaea unei conduite etinute în scietate concordă u na din învătăturile undamentle din stoicismul mediu, repreentat u slucie de naiios. Mxima se aplică şi la unctiile fZiologice. 1 5. Cf. Ssoarea le eikes, X, 1 3 3 . Maxima se eferă la pariu­ laităţile iziolgice ale icăei iinte omeneşti. Subiectul vorbitor ste »Natura" pyss), cae nu ceeă iinte identice. Din acst punct de vedee apae ,,înmplra", alfel negată de epicueism în alitate de valoare deter­ minantă a vieţii omeneşti. în aceasă poblemă nu există explicaii. Fiecare enitate oganică ste 1 "lieră" Să-şi urmee popia-i chemre. 16. n telul urmmt se înţelege ie »plăceea maximă", ie atria. Vei mi sus maima 9. 1 7. Vei mai sus noa 5 la mima 1 8. 18. Cf. Ssoarea e Meikeus, X, 122. 19. în sensul : viaa nui ilsof e nu se implică în treburile publice, nici în cele ce nu-l pivc. 20. »Sclav al poolui", n sensul de repeentant al opoului n difeite ogane ale statli, in primul ând in Ecclesia. "dunaea Poomlui", în oraşele-stat u eimuri demcratie. 2 1 . Spe dosebe de cnici, dine cae ni ca de pilf Diocnes din Sinoc, disciol al lui nisthens (vezi Diogens Laetius, 1. ct. , I, cap. 2, 282) dispeiau orice fomă de avuie. Epicr nu dis peuia ogăi� dar îi îndemna pe cei bogai să nu uite de sufernta celor multi. 22. Penu Epir simpitata traiului zilnic nu era un scop în sine, a la cinici. Penu binele iecuia, el îndemna totuşi e cei care voiau să-I asculte, la o viaţă moderat, singa psibiliate entu dobndiea plăceii (hene). Intersnă ăme obsevaia că cei nefericii recurg în md gşit la mne şi băură a mijlc e consolae. 23 . Cf. mxima ndmenală 19 şi nota 1 5 . 4 . Este vorba dspe polesă. 25. in sensul ă orie prietenie, in diferite motive, se oae desfae. "înţelepcina" (sphll) ămine una şi aceeaşi. Vezi mai sus mima 10. -

-

DIOGENES

Inscripţia din Oinoanda

IRODUCERE

Oinonda este o lcalitate în Lycia, în SV Asiei Mici, a griţa cu Pisidia, nde, la sârşil secollui treut, şi nme n anl 1884, o exediie frnceză, sub conduceea lui Marice Holleaux, a dscoerit ramente ntr-o uriaşă inscripţie prietală e ce erau gravate învăările lui Epicr, culese n diferite scrieri. Pânl la sârşiul secollui au mai fost dscoerite nmeoase lte rag­ mente, editate n Buetin e orepnnce Henique, nr. 16, 1892, de cltre G. ousin (pp. 1-70). Această emarcabilă oeră epigraică e datoreă llui anume Diogenes, om în vrstă, sufe­ rind, m sinr mărturiseşte (rdium, . 2, col. I), cae a co­ mandat-o amci când a simit că i se apopie sârşil. Inscripţia era meniă entu n portic cae avea să aăostească şi mormânl comanditarului. Data elzăii monumenlui nu este consenaă, dar studiile epigraice indică sârşil sec II d. Hr., deci nu mult timp după înălţrea altei inscripii celebe dn sia Mică, aşa-nmi­ l Monumenum Ancyranum, cunoscut sub denumirea de "Testamentul lui Augustus", amplasat la Ancyra (Ankara) . Diogens era n adept al Învăţăturilor epicureice, cum singur mriseşte în eetate rânduri, şi se ala n legărl pcrmnentl u enumite cenre ale Şcolii, Atena, Theba şi Chlcidica. Inscripţia este redactată n versri scurte de 14 sau 15 silae dis­ pUle în colone, te..:ul iind gravat cu majscule, e lcuri, n partea iferiarl, şi cu lnuscle, entru economie de spaţiu. n total, se pae ci au fost 120 de coloane de versuri gravate e blouri de piatră inegale ca dimensimle, dispuse pe o lungime de 3940 m. Ele au fost rânduite În patnl şinlri suprapuse. S-a ăut

1 28

DIGENES

măsurătoaea blurilor şi s-au găsit următoele rezultate : priml rând de jos, a. blocuri de 56/62 cm ; b. 46/56 l ; (n sinur blc 43/56 cm) ; c. 37/41 cm ; d. 33/35 cm, ulimele două rândri de ss, c. şi d. , conţin versuri săpate numai u majuscule, mri ca dimensiune, variind înre 2, 1/2-2 cm şi 1, 1/2-3 cm. La p. 107 a ediţiei C.. Chilton, cae urmeă în Edira Teubner celei a lui J. Willim ( 1 907), este eprodusă o diaamă a înregii inscripţii, coninând schema disozitilui epigraic. Pe schemă slmt marcate blcurile c cae s-a gravat textul din acestă ediie, apărută în 1967. De anci, până n nii '90, au fost găsite nwneoase alte fragmente, publicate epat de M.. Smith sub sigla NF (New Framents), În diferite eviste de secilitate, prine care " Americn Journl of rchaeology� şi "Journl of Hellenic Studis", pcm şi în volmul Ees ur I'Epcue aniqe, edi­ tat de J. Bollack şi A. Laks, Lile, 1976, NF 52-106, pp. 39-92. n 1992, Smith a pubicat, în sărşit, popria-i ediie a iscripiei sub itlul : "Diogcll..; of Oinonda, The Epicurean lnsipn, ed. M.. Smith, Neaole, ) 992". onţinuul ramentelor, n ordinea expusă de Chilton, .;te rmătorul : Exordiunl, pp. 16 ; A. Dpre naura luuor, pp. 7-28 ; B. Dpre ininitul lumor. Epistolă aesată li Antipaos, pp. 29-37 ; C. Cierapi pre eici, 38-70 ; D. ieite ie, 71-75 ; Framente neidcnicate ; Tstamentul lui Diogenes ; "Scrisoae căe tnma" şi "Scisoae căre prieteni", pp. 76-83. Ediţia se nheie u taele de coesondenţă u ediiile pecedente, şi anDle : J. William ( 1907) ; R. Hcerdy şi E. alinka ( 1897) ; G. osin ( 1 892) ; H. Usener ( 1892) şi A. Grilli, Milno, 1960. Traduceea noasră rămâne idelă completăilor şi emendaţiilor ăcue de C. . Chilton, ri a menţiona lte popllleri editorile. u fost traduse numai ragmentele complete sau completate, nu şi cele u D conţinut prea deterioat. Famentele înăişeaă cu ui­ mitoae foă de expwlere docrina epicureică şi ereniaca ei ; apropierile de conţinuul Scsior şi de cel l imeor epicure­ ice snt elevnte. Lecra dezvăluie un emcabil talent literr l autoului, evcând strădania de odinioarl a lui Lucetis de a se

NSCIIA DN ONONDA

129

face înţeles şi de a convinge, însă 1ă nota didactică c care o au unele psaje din De um Naura. Preentaea este rsivă, plăută, mi uşor de enut decât cea a lui Epiur din Ssoi, bine echilibrată dacă se ine seama de spaiul srs oferit de dimen­ siunea blourilor. Din pllcl de vedee l conţnului, se ot urmări ră diicultate corsondenţele u textele epicureice ; apar şi unele inluenţe le stoicismului mediu, ca, de pildă, în A. Frag. 7, şi adesea sunt citai Ilosoi şi soIşti unosuţi, cum ar i Aristoel (frag. 4, col. II), physiologii ionieni (rag. 5 col I) şi Potagors din Abdera (rag., I l, col. 2). Printre maximele citate, wlele sunt inedite. ieeunaente snt de peferinţă citate e o bndl îngmtă cae măgineşte latura inferioară a iscripiei. Pe măsa osibilităţilor, coresondenţele. cu scrierle epiureicc mai ss pu­ bicate snt semnalate în "Note şi omenaii".

INSCRIŢIA DIN OINOANDA EXODUM (col. I-VI) [Frag.

1, col. 1] Văzându-i c omeni

m dau ascultare

părerilor ră temei venite de la sulet, ără să ia sea la reproşrile îneptăţite pe care corpul le face sflenui 1 , deoaece este chinuit ără rost de acesta, obosit până la epuzare şi târât în acitmi inutile, pe de altă pate, dându-mi seama că cele după cae corpul tânjeşte

sunt minore şi uşor de procurat2, dar cu putinţă ca, prin

împărtăşie, şi sulel să se simtă bine, că, dimorivă, cele unăt·ite de set sunt deosebit de mpotante, [col.

II] dar greu de

îndeplinit, ră a se mai ţine sema de faptul că pentru naură nu sunt de nici un folos şi aduc cu sine nnai primejdii - aşadar, vzându-i eu pe aceştia, voi repeta încă o dată, că se ală înr-o asemenea siuaţie - m-a uprins mila de viaţa c cae o duc şi m

Iăcrimat în faţa timpuli pierdut. şa am ajuns la hotărârea că este de datoria unui om integru, în lnăsura în care îmi stă în putere, să-i ajut pe aceia dispŞi să cooeee3 • [col.

III] esta ar i deci primul temei pentru o asemenea

scriere. Părerea mea este că frica nejusiicată de moate pne stăpânire c cei mai muli dinre noi, cum se nimereşte, şi că buna dispoziie nu ape de la urmrirea spectacolelor. . . de la băi . . . şi nici

de la muJte alte lucuri pe cae noi le Iăsm pe seama celor muli . . . * *

[Frg.

*

2, col. 1] Nu în cele din urmă doresc să-i combat îndo­

sebi pe cei cae încearcă să onegrească ilosoia, peizând că ea

131

INSCRIŢIA DIN OINOANDA

nu este în stre să ie de vreun oarecre folos. De veme ce înţeleg să ationez astfel, ră a mă implica în teburile pubic4 prin aceaită inscripţie, ca şi cnd ş i de faţă, proclam şi încerc să dovedesc că ceea ce este de folos naturii noase, şi anume iniştea suletească5, este pentru noi toi, ără osebire. [col.

II] După ce,

aşadar, am expus cel de-al doilea temei6 pentu gravarea inscripţiei, adaug de ce fel este stădania mea şi în ce constă natura ei. Deoarece, datorită vârstei înaintate viaţa mi se apopie de sfârşit7, şi în curând va veni acel moment n care îmi voi lua rămas bn de la viaţă, cu n pea fmos pain în cinstea împlinirilor cae mi-au fost oferite [col.

III], am luat hotărârea. . . pentu ca moartea să nu

mi-o ia înainte, să vin n ajutorul acdora dispuşi să mă asulte, încă de, e acm. Fie că va i nmai un singur om, ie doi, ie tr�i, ie patru, ie cinci, ie şase, ie câţi vei dori tu, drag pieten, touşi, în nici n cz pea mulţi, alaţi într-o proastă dispoziie sletescă 8, eu aş dori, pe măsură ce i-aş chema la mine, pe rând [col.

IV], w1ul

câte nul, să fac tot ce-mi stă în putinţă pentu a le da sfanl cel mai bun. Dar, aşa cm am mai spus, majoritatea oamenilor se îmbolnăvesc întocmai ca ntr-o epidemie, ară osebie, de falsa . opinie9 pe cre o au despre lucrri. Şi numărul acestora creşte, datorită zelului pe care ei îl depn să ia morbul unul de la

ll,

întocmai cum fac oile. [col.

V] Dept este să-i ajutorătn şi pe aceia care vor veni după

noi - căci şi ei sunt ai noştri, chiar dacă nu s-au năsut încă şi, în sarşit, este o dovadă de omenieiO să dăm o mână de ajutor şi aproapeli nostrul l , dacă ni-l cere. şadar, ajutorul pe care această inicripţie se cuvine să-I dea, se adreseză unui nmăr cât mai mae de oameni. Prin urmare, am hotărât ca pin mijlcrea acesnu por­ tic1 2 să pn la dispoziţia lor, în comn, leacurile care salveazăl3. 1bate felurile acestor leacuri, pe sut spus, mi se par a i următoarele : ne eliberăm de temerile14 care ne stăpânesc ară nici un rost ; durerile suleteşti, pe nele le-am smuls dn rădăcini ; pe

cele izice le dilnnuăm, reducându-Ie la o măsură suportabilă . . .

1 32

DIGEES

DESPE NAUA LUCRURILOR [Frag.

3,

col. II] Unii ilosoi, îndeosebi Scrate şi discipolii

� 1 S , ssn că stiul dspe nară şi intesul arătat fenomenelor ceeşti ar i ceva ipsit de sens . . . . ei nu consideră că asfel de pe­ cupări au vreo valoare. . . . [Frag.

4, col.

1 ] Alţii nu îndrznesc s ă spună ăţiş c ă o semenea

cercetare ste inutilă, deoaece se sisc ; în schimb, se folosesc de n alt rnent al inirmării. Atunci când preind că lucrile nu ot i corect ecepute, ce altceva îsena decât îndemnul că nu ebuie să te cupi de cecetaea naii ? Şi aşa ste. Cine sa se în­ cmete să facă cercetări asupra Dlor aste cae nu există16

?

[col.

II] Aristotel şi disciolii sai se mulumsc să aume că nic nu oate i conceput cu ceitdne, deoece lucrle se sug într-un lx continuu şi, datorită vitezei acesui l, scapă osibilităilor noaste de ecepţie17. Noi, «epiueicii», reamoaştem existena acestui lx ca ate, dar nu-l considerăm înt-atât de rapid încât să nu im în ste să înegistăm natra ieci moment în parte, prin mijlciea smrilor noaste. Mă refer la surgeea impuli. Până şi ei înşişi n-ar putea să susnă - dacă ar ţine seama de această părere - ceea ce peind 18 - şi anume că acst lucu ste alb ir acela negru, iar altă dată că acesta ste negu şi nu alb, ir celălalt nu mai este negu. S-r părca că n-au admis anterior natura albuli şi a negruli şi la elelalte lucri pe ce le iau în considerae, dn­ e care, nele, evidente.

[Frag.

5,

col. 1] Iată, [acum ne vom cupa] de ceea ce a fost de­

numit "elenlenl prmorial al lucnlrilor" 1 9 cre SImt etene, dar şi

ceatoe de lucri. Ne vom oupa de această poblemă printr-o dezbatere u alte păeri . Prin urmae, Heraclit din Efs20 spne că elementul primorial este fl ; Thales din Mlet21, apa, ir Diogenes din Apollonia22 şi Animenes23, aerl ; Empedcles din Agrigent24, homoiomeriile, focul, aerul,

apa şi pămânl ;

Anxagoras din Clomene2s homoiomeriile iecui lucu. Stoicii, materia şi ivinitatea26 ; Demcrit din Abdera27, dimpotrivă, nmea atomii "natură", pocednd astfel pe bună dreptate. Cu

NSCIŢIA DN OINODA

133

toate acestea, deoaece se înşela în unele priinţe, îl vom conta

cu popriile noase opinii. [col III] Şi am vom idica obiecii privitoare la mai sus nmiţii bărbaţi, nu dntr-un meschin seni­ ment de cometiie, ci din dorinţa de a sluji28 adevăl, mai ales

fată de Heraclit, deoace el se ală în fntea lstei ntcmită de noi. 0, Heralit, ssii geşit că fcul este elementul primordial. Că

nu este nepieritor, vedem pea bine, căci se stinge, precum şi fapl că el nu oate genera lucri . . . *

[Frag.

6, col. 1] . . . deeriorat.

[ol. II] Pnă şi Democrit s-a nşelat într-lm nume fel nedemn

de el când sustine că numai atomii există u adevărat în lucri şi că toate celelalte SImt dor convenii. După învăţătra ta, Demcrit, nu numai că nu vom deosebi adevăl, de veme ce nu VOln putea să ne apărm nici de foc, nici de crilnă. . . . *

[Frag.

7,

col. 1] şadr, apariţiile in vise nu sunt deşate,

"schiţe"29 ale gândirii, aşa cum le consideră stoicii. Dacă totuşi m adite că ei le nmesc "deşate" numai în sensul că osdă o natură corporală extem de ină, imperceptibilă, semnă că se folosesc de

o explicaţie gşită, căci asfel r rebi sa le nmească "generatoare de imagini", deşi sunt atât de ine. Dacă însă sunt considerate

într-atât de deşate încât să nu aibă nici n fel de naură fZiCă, în

nsamblul lor, şi asta dor intenioneaă ei să Sp1ă cu prioritate,

ne înebăm : m de este cu putnă ca vidul să se consiie în "imagini", dacă el ste inexistent ? Dept este că apariiile din vise

au o structură extrem de ină, cae se sstrage vederii . . . *

[Frg.

8,

col. 1] Nu pe acelaşi m [se mişcă toate asele], ci

iecare e popia li traiectorie. Unele, pe taiectoria lor se întâl­

nesc u altele, altele nu. Unele se lnişcă în sus, e veticală, altele pe

134

lOiENES

n m înclinat, ca Soarele şi Luna ; alte câteva stele Îşi împinesc rotaţia în acelaşi loc, cum ar i U rsa, de pildă. Mară de acestea, unele in ele se mişcă pe o orbită Înaltă, iar altele pe una ceva mai joasă. [col. II] Nici acest lucu mulţimea nu-I ştie, căci oamenii pe­ supun să Soarele se ală la distana la care ne apae30• În ealitate, nu se ală atât de jos. Dacă ar i aşa, Pmântui şi toate câte se ală pe el ar rebi să ie cuprinse de lăcări. Vedem, aşadar, un răsăit de soare la oriont, adică jos, dar nu vedem însuşi Soarele. Să lăsăm totuşi deocamdată la o parte acest subiect şi să discutăm în schimb despre răsăriri şi apusuri, cât şi despe alte fenomene de acest gen, luându-ne următoarea deviză : este o Înrăzneală nebună ca atunci când cecetătorul într-un anne domeniu al lucrilor necle între­ ăreşte mai multe soluţii posibile să se opească la invesigaia uneia intre ele31. şa ceva ţine mai degrabă de practica unui clavăzător decât de cea a unui învăţat. Dmpotrivă, este mai rewnabil să susţinem că toate soluiile găsite simt probabile, dar că nni una dintre ele prezintă credibiitate . . . [col. IV] Rezultă că este posibil ca Soaele să ie n disc de cărbne cae arde, de mae ineţe, răspân­ dit de vânuri32 . Totodată, el reprezintă n fel de izvor l focli pe cae îl emană, iar, e de altă pate, spre el se scurge focul sosit din Univers sub formă de conglomerate atomae care snt aşa cum sunt datorită stnlcrii complexe a Universului. De aceea Soaele a fost în aşa fel creat de naură încât să ie îndeajuns pentnl Univers ...

[Frag. 9] Următont1 mit arată cwn au ieşit la iveală membele otnenilor din pământui rcavăn sau noroios33 . Pe măsră ce creşteau din pmânt, întocmai pruncilor, nara la conferea lm anu­ mit grad de putere. . .

[Frag. 10, col. 1 ] Odată cu scurgerea timpului, adăpostindu-se de anotimpul rece, omeii au ajuns la ideea de a-şi construi adăposturi ; iar prin acoperăminteie pe care le confecţionau pentlu corpul lor, ie că erau din fnmze, din plante sau dn piei - motiv

INSCRIŢIA DIN OINOANDA

135

entu cre sacriicau oi - le-a venit ideea de a-şi confecţiona haine. Hanele nu erau încheiate. Toşi, oaeum, erau ăcute pâslă, poate, sau dn ceva asemănător34• [col.

n

II] Mai tâziu, timpul

surgndu-se meeu, acestor oameni sau unaşilor lor le-a dat n

gând să fabice războiul de ţesut. Pentu nici o altă artă - şi nici pentru cele de acest fel - nu se cuvine să luăm în considere pe eita Ahena şi nici pe oricre altă divinitate3 5 • Nevoile şi experiena au dat la iveală toate artele în decursul timpuli. Nici în privinţa diferitelor sunete ale vocii - nlă refer la nme şi la verbe

-

n

cae cei dintâi oameni zămislip in pământ şi-au format primele

epresii ale gndirii nu-l vom lua în senlă pe Herm.i în ce priveşte

învăţaea lor, după m snt unii de păree ; aşa ceva este o văiă răncăneală, ră nici n rost36• Nici să nu dăm creae aclor ilosoi care pretind că denumirile lucrurilor au fost puse prin sta­ biliea înţelesului iecărui nume şi prin predarea acesui înţeles in scopul ca oamenii, datoriă acstor semiicni, să aibă un mijlc lesnicios de comunicare. Aşa ceva este riicol, mai ridicol decât orice alt riicol, dacă mai ţinem seama şi de mposibilitatea speci­ ică unei asemenea convenţii. În afară de aceasta, se adaugă şi mposibilitaea de a se gsi un singur om capabil să adune laolaltl

o semenea puzderie de uvinte. Pe aunci dor nu existau litee, adică e remea când se stableau diferitele sunete ale uvintelor.

Pentu aşa ceva r i fost nevoie de un colecionr, după ale cărui

instruiui să apară o "culegee" de seniicanţi. . . . "Culegerea" odată întcmită, să ne inchipuim că cel cae a ealiat-o ia n nlână

o vagă şi, în felul unui "gramaic", predă aingând iece obiect în pte, msindu-i denumea, cm aşa : acest lucru se nmeşte

'

"

"plară , acesta -

.. " " 1en , acesta se nmeşte "om" sau "clne ... *

[Frg.

11,

col. 1] Ei i-au ucis pe ei mai cedincioşi dinte

omeni, ca Scrate37, de pildă, cae, din vina atenienilor şi-a pier­

dut viaţa, iar pe cei mai de valoare, m a fost naxagoras38, i-au

ps sub rmărire ; de aici ezlă că nu noi m fost aceia cae-i negăm c zei, ci alţii. Diagoras din Melos39, în expunerea

DIX'ENES

136

învăţăturii sale, rnsmisă de Eudemos, rată deschis că eii nu există, după ce i-a criticat violent e cei de altă păere. [col. II]

Potagoras n Abdera, u aceeaşi înverşnre susine învăţătra li Diagoras, deşi foloseşe alte cuvnte penru a evita lara mult prea înrăzneaţă a ideei. Se mulmeşte să declae că el "nu ştie" dacă

eii există sau nu, ceea ce de fapt înseamnă acelaşi lucu u a declara

că ei nu sunt>. tunci când opne primei pooziţii pe a doua, ,,nu

că n-ar exista", pare aproape de a i găsit n petext pentru a nu părea că neagă u desăvârşie existenţa eilor, deoaece cnd preinde că existenţa lor este la fel de îndoieica, ca şi inexistenţa lor, este evident că face l şi acelaşi lucu ca atnci când r rage o concluzie u pooziţia : "nu şiu dacă eii există". Acelaşi lucu, după părerea mea, sau eva apoximaiv la fel l-a spus şi . . . . Frag.

12 ş i 13

deteriorate. *

[Frg. moarte].

14, col. 1] Cu placee te-am nnat [în cele ce spui despe M-i convins să-mi bat jc de ea. Nu mă tem câşi de

puţin de un Tiyos sau de un Tntalos41, pe când unii, n oeele lor, îi aşeă în Hads. Şi nu mă îngoesc cnd mă gândesc la putezilea corpului.

Îi

dau sema că isgerea corpuli numai

atunci prduce neplăcee când sletul nu piee odată u el. De nimic nu-mi [este teană]42.

EPISTOA CAE IPATROS43 DESPE INFINITAEA LUCRUILOR [Frag.

15,

col. 1] Dioges îl salută c Antipatos. Dovzi ale

hărniciei talc, Antipaos, mi-ai adus adesea prin scisorile pe care le-m primit de curând, cât şi prin cele dinainte veme. De atunci m-m lămurit că e dedici fIlosoiei u pasiune, sudiu în ce ţi-ai

Însumat cele mai nobile strădanii, aşa um ar face nnai cineva cre

137

NSCITI A nJN OINONDA duce o viaţă bogată

n împlniri.

putenică dorinţă să ne întâlnim

[col. II] şa s-a nlscut în mine o

n

nou, îndeosebi cu ine, dar şi

cu ceilalţi prieteni de la tena, Chalkis şi Teba. Presupun că top vă alap în acecaşi bună disoziţie. Accastă ulima pate a epistolei mele o scriu din hdos, unde mă alu după ce mi-am părăsit

patria, nu .1 mult după înccpuul scmnului de iarnă. . . [Frag.

16,

col.

1]

Deorece nu oti avea încedere în viitor

n

pricna nstatornicici lucurlor, cae aduce atâtea surpre, dar rinând seama şi de vâsta mea înaintată, îţi timit, confom rugătninţii tale, es�ul despre Ininitatea ltl1wior. i aut norc de o întâmplare fericită. î naintc de a i primit scrisoarea ta, Theodoridas din Lilldos, un prieten de-al meu pe cae l moşi,

începător în stldiul ilosoiei, a redactat un eseu idenic4. Lucrrca

a câştigat am în claritate prin accea că a puut i discutată de noi doi împreună. Înr-adevăr, confruntlrca opiniilor cu care

eram de acord şi a celor cu care nu c"ram, cât şi întebările ce le riicm, au ăcut ca ccrcctarea subiecn1ui dezbătut să devină ceva mai exactă.

[ol. III] Iată, aşadr, Anipatos, pentru ce îţi mit acel dia­

log cu intcnţia să se epete sitlaţia de pacă tu însuţi ai i pricipat la disuţii şi, ntocmai ca hedoridas, ţi-ai i dat neoi acordul, aleori ai

i

cxprimat îndoieli şi

i i

pus întebări suplmentare.

Dialogul se referă la o scriee cae începe aşa

0, Diogenes" -

: ,,

spunea heodoid..i - "învăţătura formulată de Epiur pivitor la iniitatea lucrilor ste adevărată . . . Frag.

17

şi

18

"

dcteriorate. *

[Frag.

19, col. 1] Dacă convcnim că mulţimea atomilor este li­

mitată şi că aceştia, din motivele înşirate de noi, nu pot să se com­

bine, [col. II] ar Însemna că în spatele lor nu mai există alri atomi cae prin masa lor să prodUCă un impact, să constinlie un supot şi să se nească pe ai45• În acest , cum ar i u puinţă ca de aici

să se ivcască genea lucurlor, dacă atomii ar rne iwlaţi lii de

DIO;ENES

13 8

alii ? Urmaea r i că nici acst osmos n-ar exista, căci, dacă admitem că atomii sunt limitai ca număr, înseamnă că ei nu s-ar mai putea înni unii cu alţii la ininit. *

[Frag. 20, col. 1] Text deteriorat, dspe init, bazat pe o polemică cu vederile lui Xenofan, cae considera întinderea Pămân­ tuli ca infmită. [col. II] . . . . deoece ne aresăm llor oameni învăţai ... pe cât constatăm, voi nu putei să descriei nici Pămn­ tul, nici Ifitul, căci Pământul sau l înconjuraţi u o oltă, în partea superioară, de vrenle ce l măgii u ia ceclui, şi, admiând că numai de aici începe, l peltmgii la Infmit în ona inferioră6, în acest fel luându-vă rămas bn deoporivă de la toi oamenii u bm simt, cât şi de la învăţai, cae sunt de păere că Pământul este înconjurat atât ss cât şi jos de aştri, că Sorele rmeză o raiectoie pronunţat oblică, care depşeşte spaţil cos­ mic pentru a reveni din această poziie în interiorul spailui cos­ mic - sau nu spuneţi aşa ceva, ci vă măginiri să renoaştei că Pământul este Ul unica47 . . . *

Frag. 21 şi 22 deteriorate.

c. DISCUŢIE DESPRE ETICA

[Frag. 23] Reumaul lui Diogenes dn Oinoanda despre afecte şi acini.