Dreptul international privat roman [2 ed.] 9786066737463

Citation preview

Titlul 1 PARTEA GENERALA

Scanned with CamScanner

CAPITOLUL 1

ASPECTE INTRODUCTIVE PRIVIND DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT eitate 1. Elementul de extran

Dreptul international privat’,

cunoscut in alte sisteme de drept si

laws)’, sub denumirea de Dreptul conflictului de legi (The conflict of

din faptul ca ca disciplina de studiu, prezinta o particularitate constand extraneitate. studiaza raporturile juridice de drept privatCu)element de Elementul de extraneitate — este acea

arte a raportului juridic

aflati in strainatate‘sau\sub incidenta unei legi

aine. E\(nu) este un

obiect) al raportului element nou (al patrulea dupa: subiecte, continut, trei elemente. juridic, putandu-se regasi in oricare din aceste Astfel: ©elementu

Atura_ Cy)

subi

e

i_raport

r

cetatenia uneia/ambelo juridic, de exemplu pentru per soanele fizice: e sisteme de drept); iar mit anu (in a ligi re resedinta, sau parti, domiciliul comert; litatea sau fondul de pentru persoane juridice: sediu, nationa

Filipescu, Drept international LP. ea: ved sé a e, ic af gr ' Pentru analize mono Drept international privat, , aru Sit . D.A 6; 200 i st re cu Bu privat, Ed. Universul Juridic, | prive, edition 2009,

Ed. Lumina Lex, x, Bucuresti, on, Dalloz Bucuresti, 2000; ? D. Gutmann, Droiteditiinternationa e

1999; G. Goldstein,

rnational prive, 13 te in t oi Dr , pe up rr De J. ; loz Dal is Inc.,1998; Chelshire, Bla on Yv ns tio edi ies ve, l pri edition, Oxford University E. Groffier, Drait internationa th en te ur fo , law l ona ati

ern ett, Private D.intMi itto internazionale privato, a dir di o rs North and 8;Fawc Co n, la , ino Press, 200 T. Ballar rie “o ; B. Barel, S. 08 20 , ani Mil o ni to An t, Dot ce tri dizione, Casa edi L me ditions Editore, e ffr Giu A. t. Dot privato, Le reve Diritto internazionale quebecois, 4e edition, e iv pr l na io at rn te in t Gtoffier, Precis de Droi

scenic itech

teeta

Yvon Blais Inc., 1990

Di

199 London 7 s, Pres ey Bail Old , laws of 2 A se vedea: I. Brown, Conflict : ion, London Sweet sa ity Press, 1994 edit th twel , lows of lict conf The and Morris, Cambridge oe bine -0 ©9- 1992. ion, edit ond sec , laws of lict Conf ier, g G. Coll Paul, Minn., West Publishin

of Laws, Stlict Conf , Hay P. es, Scol aE,

Scanned with CamScanner

DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT ROMAN

8

= xlementul de extraneitate poate si vizeze obiectul_raportului jjuridic, de exemplu un bun (ca obiect derivat al raportului juridic) care oo

se afla in strainatate;

si,

in sfarsit, in legdtura cu continutul ra ortului uridic,

ele-

mentul de extraneitate se poate materializa, dupa caz, in: — in ceea ce priveste un act juridic — locul incheierii actului juridic sau locul executarii contractului; — iar in ceea ce priveste un fapt juridic — locul

savarsirii delictului, locul producerii prejudiciului. 2. Conflictul de legi

in cazul in care, intr-un raport juridic apare un element de extraneitate pentru cel care trebuie sa solutioneze aspectele care tin de acel raport se naste o problema specifica: conflictul de legi. Acesta e pasibil de doua definitii: — 0 definitie stiintifica: conflictul de legi este{institutialcare apare in cazul in care intr-un raport juridic exist un element de extraneitate

si care const in aceea ci acelui raport juridic ii devin susceptibile de a ise aplica doua sau mai multe sisteme de drept apartinand unor state

diferite;

~— 0 definitie metaforica: conflictul de legi este acea problema care

se pune in mintea celui care urmeaza si solutioneze un litigiu constand

in intrebarea: Care sistem de drept urmeaza a se aplica? De exemplu, avem un contract de vanzare-cumparare incheiat

intre o parte romana — vanzator si o parte german’ — cumparator. Contractul

Se incheie la Bucuresti, marfa urmand a se livra in Germania. Intre parti apare un conflict/litigiu legat de neexecutarea

obligatiei de catre partea germana. Instanta romana este sesizata. Intrebarea principala este: ce lege urmeaza si aplice aceasta?

~

{dW

Elementele definitorii ale conflictului de legi

izvorul conflictului de legi: elementul de extraneitate;

conflictul de legi NU trebuie si ne duca cu gandul la un conflict

de suveranitate intre state. Acest tip de conflict‘nyare nicio legatura cu

Dreptul International Public.

Scanned with CamScanner

ss

9

Titlul I. Partea generald

eric) trebuie ” (termen genapli ,,conflictullegi’”de(in legi ma ncur sinuntag,,co el, Astf ca ambele sensul cA se pot s de leasd drept

inte

sisteme de drept). Si spunem

acest lucru deoarece importanta este

t, normele susceptibilitatea aplicarii a cel putin doua sisteme de drep in concurs)

materiale (aflate reglementare.

puténd

uneori

contine

|

chiar

aceeasi

desi conflictul se t de refinut este faptul ca, emele Foarte importan de. drept Jale S numeste de legi, acest concurs exista intre (sist i

ee

statelor respective.

Conflictul urmeaza a fi solutionat prin prisma sistemului de drept

al instanfei sesizate.

j

e

3. Raporturile juridice de drept international privat

Conflictul de legi poate sa se nasca numai in legatura cu un raport

juridic de drept (privah) Numai in raporturile juridice de drept privat judecatorul national’poate pplica o lege straina. / Ramurile in care pot aparea conflicte de legi: ‘— Dreptul comertului international;

,— Dreptul transporturilor;

'—Dreptul civil; \—Dreptul familiei;

— Dreptul comercial;

— Dreptul muncii;

\— Dreptul procesual civil.

Aceste domenii de reglementare le gasim prevazute in art. 2557

alin. (2)

Cartea

din

a VIl-a

a noului

carte

civil,

Cod

intitulata

Dispozitii de Drept International Privat: ,,in intelesul prezentei carti,

taporturile de drept international privat sunt raporturile civile, comerciale, precum si alte elemente de drept privat cu_element de extraneitate’.

a contrario,

Per

raporturile

de

drept public

(drept

administrativ, drept penal, procedura penala, drept fiscal, drept financiar) fu) dau nastere la conflicte de legi, Geg)uneori si in aceste

Taporturi juridice pot interveni elemente de extraneitate. Raporturile

de

drept

public,

exemplu,

Procedura penala, financiar, administrativ,

cele

de

drept

penal,

dau nastere la conflicte

elemente de de legi, dar si in aceste raporturi juridice pot exista extraneitate.

Scanned with CamScanner

CAPITOLUL 2

RELATIA DINTRE DREPTUL INTERNATIONAL SI ALTE RAMURI DE DREPT in a analiza raportul dintre dreptul international privat roman si

alte materi ale dreptului intern sau ale dreptului international, trebuie si pornim inevitabil de la faptul ci, asa cum am stabilit in debutul

acestei prezentari, dreptul international privat se distin ge printr-o

trasatura de baza, nemaiintalnita la alte ramuri si anume, el este un drept conflictual. Acest lucru inseamni ca, de regula scopul sau este ca prin intermediul unor norme specifice, normele conflictuale, si rezolve conflictele de legi, prin trimiterea inspre

normele materiale din sistemele de drept susceptibile de a se aplica, acestea din urma solutionand pe fond raportul juridic cu element de extrane itate. In continuare, 0 sa incercim 0 ana lizé pe scurt a relatiei dintre dreptul international privat si anumit e ramuri de drept.

Pt toate as Diferenta esentiala, care pectele dreptului privat. pare a rezulta dintr-o an alizi a denumirii celor doud ramuri de drept, est e ace ea ca ; dre ee ivi Taporturi de drept privatt intern, pe eri F la cand dre ee Clvil nals-ar ref privat s-ar ocupa de reglem

entarea mai vasta a ansambluly; privat, care mai mult au in co mponenta lor un

ilor

ept

Scanned with CamScanner

1

Titlul I. Partea generala

erial,

dice e scopul sau evident fiind acela de a studia normel juri

ept civil intern, dreptul dr ce de di e ri il ju ur rt po za ra ea rn ve gu re ca l un drept conflictual, un drept de cipa international privat este in prin

lictele de legi prin ‘mitere, scopul sau fiind acela de a rezolva conf e ului de drept material ce urmeaz4 sa guvernez

‘ndicarea sistem

raportul juridic.

2. Dreptul international privat si dreptul comertului international Urmitoarea comparatie pe care incercém sa o realizam este cea

dintre dreptul international privat si dreptul comertului international. Comparatia aceasta trebuie cu atat mai mult facuté cu cat pentru

foarte multi nespecialisti, dar si specialisti, exista riscul de a crede ca

cele doua discipline se suprapun. Confuzia

despre

care

facem

vorbire,

este

generaté

de

doua

aspecte, mai mult formale, care pentru o persoana neavizata ar putea sa

reprezinte un argument in a le considera concurente:

Qastfel, primul element ar fi dat de faptul ca ambele sunt ramuri ale dreptului privat; © al doilea

element,

este

oferit

de

cuvantul

international

din

denumire. In ceea ce priveste primul element, acesta reprezinta o simpla legitura care nu este cu nimic deosebita fata de legatura dintre dreptul international privat si orice alta ramura a dreptului privat intern: drept civil, drept comercial, dreptul familiei, dreptul transporturilor s.a.m.d.

Pe de alta parte, caracterul international al celor doua ramuri de drept reprezinta intr-adevar o asemanare, dar una care se limiteaza la

faptul ca in principiu, raportul juridic care intra in obiectul de studiu al

fiecireia dintre cele doud ramuri are in continutul s4u un element de extraneitate’,

a Diferenta jmensa dintre cele doua ramuri, care ar trebui si elimine orice dubiyj in legaturi cu faptul ci acestea s-ar putea suprapune in Pentru analiza elementului de extraneitate legat de raportul de dreptul cocomerfului Dreptul Sitaru, D.A. vedea se a international, Merfului

international - Tratat, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2008 p. 12.

Scanned with CamScanner

DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT ROMAN

12

reglementare, este aceeasi ca si diferenta pe care ace am particularizat-o, dintre dreptul international privat si dreptul civil. Astfel, si in cazul acestor doua ramuri, trebuie sa spunem ca

dreptul international privat ramane un drept conflictual, oferind solutii doar in ceea ce priveste identificarea legii aplicabile, pe cand aa

comertului international este un simplu drept materia), format fiind din norme juridice care solutioneaza pe fondul lor raporturile de drepty|

comertului international. Putem totusi identifica o corelatie logica intre ele, constand jn

faptul ca, in cazul unui raport juridic de dreptul comertului inter. - national, care prin el insusi este un raport de drept privat cu element de | extraneitate, se naste evident un conflict de legi, in sensul cA trebuie | identificata, atunci cand nu existd o conventie internationala uniforma

care sa reglementeze pe fond respectivul raport, sistemul de drept aplicabil. In acest moment intervine dreptul international privat care, prin normele sale conflictuale, va fi cel care va identifica sistemul de drept ce va reglementa raportul de dreptul comertului international.

3. Dreptul international privat si dreptul international public

Inevitabilé pare comparatia care trebuie si fie facutd intre doua ramuri, care cel putin din punct de ved ere etimologic par foarte asemanatoare: este vorba de dreptul international privat si dreptul international public. Singura asemAnare dintre cele doua ramuri este dati de caracterul

international al raporturilor juridice care intra in obiectul de studiu al celor doua ramuri. de drept privat,

al doilea se refers la raporturi le juridice de drept public. Subiectele acestor Taporturi juridi ce sunt tot

al

diferite in sensu! ca, in timp ce in cazul dreptului_inte rnatio pubna licl, raporturile

Juridice se nasc intre state si organi

tii

tionale

guyernamentale,

in cazul dreptului international privat, Taportul se naste intre subiecte ce se afla pe pozitie de egalitate juridica, chiar si statul care intervine

Scanned with CamScanner

Titlul I. Partea generala

13

ca parte intr-un asemenea raport, comporténdu-se ca un simplu subiect

de drept privat. este

Pe de alta parte, o mare diferenta intre cele doua ramuri de drept, aceea

ci spre

deosebire

de dreptul international public

care

datorita izvoarelor sale’ de baza reprezentate de tratatele si cgnventiile

are_un_caracter (pur interstatal, dreptul international internationale, privat este

o ramurd a dreptului inter a fiecdrui stat, el avandu-si in

principal izvorul in actele normative interne ale statului respectiv.

4, Dreptul international privat si diferite discipline de drept public intern

Desi la prima vedere intre dreptul international privat si ramurile dreptului public intern cum ar fi dreptul penal, dreptul administrativ sau dreptul financiar, nu pare a exista vreo interferenta, totusi trebuie analizate comparativ pentru a identifica posibile elemente de legatura.

in principiu, desi raporturile de drept public pot, la randul lor, sa

contina un element de extraneitate, ce le-ar putea face asemanatoare raporturilor de drept international privat, acestea{qu)pot insa da nastere

la conflicte de legi deoarece in legatura cu acestea, instanta sesizata, in ostru judecat tinut intotdeauna 7 cazul _nostru_judecatorul roman, va a fi tinut si A _apliceice

normele materiei proprii, Intotdeauna, intr-un raport de drept public, a ee aD care actioneaza de pe pozitia de subordonare juridicé fata de cel de-al doilea subiect al raportului juridic. Spre exemplu, in cazul in care un strain savargeste o infractiune sau o contraventie pe teritoriul RomAniei, el va intra intr-un raport juridic, de drept penal sau administrativ, dupa caz, cu statul roman. In legatura cu un asemenea raport, chiar daca se constata foarte simplu existenta elementului

infractiunea

de

sau

extraneitate

dat

contraventia,

de

cetatenia

acesta

flind

celui

care

savarsita

pe

Roméniei, legea aplicabila va fi intotdeauna legea romana’.

a savarsit

teritoriul

—

"A se vedea R. Miga Besteliu, Drept international. Introducere in dreptul international public, Ed. All, Bucuresti, 1997, p. 11 si urm. ” A se vedea C. Mitrache, Drept penal romdn,

Bucuresti, 1995, p. 49-58.

Partea generald, Ed. Sansa,

Scanned with CamScanner

14

DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT ROMAN Totusi, asa cum spuneam se poate stabili o corelatie intre aceste

discipline de drept public si drept international privat, atunci cand, spre exemplu, avem de-a face cu declansarea raspunderii civile delictuale generate de fapta penala a unui cetatean strain care creeazd prejudicij civile pentru un cetdtean roman sau pentru un alt cetatean strain. {n aceasta situatie, in timpul derularii procesului penal se poate pune problema laturii civile care declanseaza un raport de drept international privat si implicit intrebarea: ce lege va guverna raportul juridic delictual, intrebare la care va trebui inevitabil sa raspunda dreptul

international privat prin normele sale conflictuale.

Scanned with CamScanner

CAPITOLUL 3

IZVOARELE DREPTULUI INTERN ATION PRIVAT TONAL

Fiecare ramura de drept are la bazi un ansamblu de acte

mative

esentiale

care contin principalele

norme juridice care inte.

reseaza respectiva ramura. Dreptul international privat este, la randul

sau, o ramura a dreptului privat rom4n. Avand aceasta triisfiturd, nici el

nu poate sa faca nota discordanta in sensul cd, la randul sau isi extrage seva din diferite izvoare de drept. Fiind o ramura de drept care vizeaza un raport juridic cu element

de extraneitate, fapt ce-i confera si acel caracter de internationalitate,

dreptul international privat are un set de izvoare de drept interne, dar si un set de izvoare externe. 1. Izvoare interne

in legaturi cu izvoarele interne, pana la aderarea Roméniei la

Uniunea Europeana la 1 ianuarie 2007, situatia era mai simpla, putand vorbi de cele doua mari categorii traditionale in sistemul de drept al oricirui stat, respectiv

actele

normative

si acolo

unde

este cazul,

uzantele si practica judiciara sau arbitrala de drept international privat.

Aderarea la Uniunea European a creat o dilema, usor de rezolvat,

credem noi si anume, daca actele normative extrem de numeroase si importante pentru dreptul international privat, elaborate de organele

legislative ale Uniunii, Ca)aplicabilitate direct’ @i)universala in statele

izvoare membre, ar trebui sa fie considerate izvoare internationale sau

interne ale dreptului international privat dintr-un stat membru.

;

Parerea noastra este cd regulamentele europene care intereseaza ale dreptul international privat trebuie considerate izvoare interne

dreptului international privat roman.

Scanned with CamScanner

DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT ROMAN

16

1.1. Actele normative ca izvoare interne

Actele normative ca izvoare interne ale dreptului international

privat roman pot fi, la randul lor, subclasificate in':

= izvoare specifice

> izvoare nespecifice.

I. Izvoare specifice

Pana la 1 octombrie 2011, in materia Dreptului international privat romén, principalul act normativ special in materie era Legea nr. 105/1992 privind raporturile de drept international privat roman?, Acest act normativ reprezenta, in fapt, instrumentul juridic de bazi, unde regiseam ansamblul normelor conflictuale, adica a normelor

juridice de trimitere, de fixare, sau altfel spus, a normelor care rezolva

conflictele de legi nascute ca urmare a aparitiei in cadrul unui raport Juridic de drept privat a unui element de extraneitate, norma con-

flictuala indicdnd care dintre sistemele de drept in prezent urmeaza si

solutioneze pe fond raportul juridic de drept privat cu element de extraneitate. Odata cu aderarea RomAniei la Uniunea European, pe teritoriul Roméniei au devenit aplicabile automat anumite reglementari europene de aplicatie imediata si obligatorie, multe dintre acestea interferandu-se

cu materia dreptului international privat. Altfel spus, au devenit aplicabile in sistemul nostru juridic Regulamentele europene care contin dispozitii

speciale de drept international privat, prin care se

unifica in anumite materii sistemele europene de norme conflictuale. _ Prin intrarea

important pentru

in vigoare a noului Cod civil s-a facut un pas foarte

Dreptul international privat roman si anume, faptul ca acesta preia in continutul sau dispozitiile fostei legi cadru in materie,

respectiv domeniu.

Legea

nr.

105/1992,

aducand

si anumite

viziuni

noi

in

' Pentru aceasta subclasificare, a se vedea D.A. Sitaru » Op. cit., p. 59. ? Publicata in M. Of. nr. 245 din 1 octombrie 1992.

Scanned with CamScanner

Titlul I. Partea generala

17

si dreptul international roman tocmai pentru ca, la randul sau, preia in

Cartea a VIl-a, dispozitiile din vechea Lege nr. 105/1992, privind procesul civil international. Pe de alta parte, asa cum spuneam, exista o serie de regulamente europene care intereseaza Dreptul international privat, atét din

perspectiva aplicarii sale efective pe teritoriul RomAniei cu cazuistica relevanta, cat si din perspectiva compararii cu modul in care aceleasi

norme juridice au fost implementate, devenind izvor de practica judiciara pe teritoriul unor alte state membre ale Uniunii Europene. Principalele acte normative comunitare

continuare vor fi:

la care ma voi referi in

- Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului european si al

consiliului privind legea aplicabila obligatiilor contractuale (Roma J)’; - Regulamentul (CE) nr. 864/2007 privind legea ‘aplicabila

obligatiilor necontractuale (Roma I)’;

- Regulamentul (VE) nr. 1259/2010 de punere in aplicare a unei forme de cooperare consolidata in domeniul legii aplicabile divortului si separarii de corp (Roma II)’; - Regulamentul insolvent’; - Regulamentul

(CE)

(CE)

nr.

nr.

1346/2000

1215/2012

privind

procedurile

privind competenta,

de

recu-

noasterea si executarea hotararilor in materie civila si comerciala’; - Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 privind competenta, recu-

noasterea

si executarea

hotararilor judecatoresti

in materie

matri-

moniala si in materia raspunderii parintesti’;

- Regulamentul (CE) nr. 4/2009 privind competenta, legea aplicabila, recunoasterea si executarea hotarérilor judecatoresti si cooperare in materia obligatiei de intretinere’; - Regulamentul (UE) nr. 650/2012 privind competenta, legea aplicabila, recunoasterea si executarea hotararilor judecatoresti si

' Publicat in JO L 177, 4.7.2008.

? Publicat in JO L 199, 31.7.2007. 3 Publicat in JO L 343, 29.12.2010. ‘ Publicat in JO L 160, 30.6.2000.

> Publicat in JO L 351, 20.12.2012, p. 1. ® Publicat in JO L 338, 23.12.2003. 7 Publicat in JO L 007, 10.01.2009.

Scanned with CamScanner

18

DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT ROMAN

acceptarea si executarea actelor autentice in materie de succesiuni sj privind crearea unui certificat european de mostenitor . oe Aparitia acestor regulamente europene a fost rodul unei mai vechi

dorinte manifestate la nivel european, si anume 0 unificare a dreptului

privat’. Si cand spunem drept privat trebuie si avem in vedere de fapt dreptul civil in sens larg cu toate ramurile de drept ce intra in

componenta sa.

Era evident ca acest deziderat european va fi foarte greu de

realizat atat timp cat, de principiu, orgoliile multor state europene, dublate de inconveniente de ordin doctrinar, dar si ca sistem de drept, sunt aproape imposibil de conciliat. Prin urmare, s-au facut incercari de unificare mai ales la nivel

contractual,

aici

interesele

partenerilor

legislatie cat mai unitara.

contractuali

de

a avea

0

Daca la nivelul realizarii unui Cod civil unic european’, pasii

realizati

sunt

destul

de

timizi,

la

nivelul

obtinerii

unor

conflictuale unice incdt mai multe domenii ale dreptului speranta de unificare pare a nu mai fio simpla utopie.

norme

privat,

Astfel, cat mai multe domenii ale dreptului privat, cu elemente de extraneitate, elemente care genereaza conflicte de legi, au inceput sa dobandeasca

reglementari unitare prin crearea unei legislatii coerente Curopene. Regulamentele la care fac referire in aceast4 prezentare Teprezinté exact materializarea acestei tendinte la nivelul Uniunii Europene din care si Romania face parte. Aceste reglementari, putem

Spune, fac parte acum si din legislatia noastra, mai Precis, constituie Izvoare ale dreptului international privat roman. Astfel, aici prezint cu titlu de exemplu, unele dintre cele mai importante regulamente curopene cu aplicabilitate in domeniul dreptului ’ Publicat in JO L 201, 27.07.2012.

? A se vedea: Making Euro pean Private Law , Gouv ernance Design, Edited Fabrizzio Cafaggi and Muirby Watt, 2008; The Harm onisat ion of European Private Law Edited by Mark Van Hoecke , and F Tacols

Ost, Oxford-Portland Oregon private international law: harmon 2000: ~»EU ization of laws” Petar Stone ed. Edward Elg Publishing 2006. ar Hesselink, E.H. Hondius, C.E. du Perron, J.B.M. V

Martinus Nijhoff Publisher-Dordrecht

Code — The way forward, Hugh Colli

Acai

ankamp, M.W.

Scanned with CamScanner

Titlul I. Partea generala

19

international roman, urmdnd sé le dezvolt prezentarea in fiecare domeniu in care ele sunt izvoare de baza. Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului european si al consiliului privind legea aplicabila obligatiilor contractuale (RomaD', reprezinta unul dintre cele mai importante acte normative de la nivelul Uniunii Europene cu un impact deosebit la nivelul reglementarii de drept international privat si, implicit, cu o relevanté extrem de pragmatica la nivelul dreptului privat, mai precis la nivelul a tot ce inseamna raport juridic obligational izvorat dintr-un contract. Legislatia actuala a Romaniei, mai precis noul Cod civil prin art.

2640 arata ca legea aplicabilé obligatiilor contractuale se determina potrivit reglementarilor dreptului comunitar. Cu alte cuvinte, noul Cod civil este cel care ne trimite la regulamentul Roma 1. Doar in materiile care nu intra sub incidenta reglementarilor europene, sunt incidente dispozitiile Codului civil din domeniul actului juridic civil, tehnica juridica folosité de legiuitorul rom4n fiind aceea de incorporare a legislatiei europene in dreptul intern. Acelasi lucru se intampla si intr-un alt domeniu la fel de important cum este cel al obligatiilor izvorate din fapte juridice. In acest domeniu a devenit aplicabil, odata cu aderarea RomAniei la Uniunea Europeana, Regulamentul (CE) nr. 864/2007 privind legea aplicabila obligatiilor necontractuale (Rowal” ‘ o prezentare

1 Pentru

a acestui regulament:

Rome

1 Regulation:

The

Law

Leible (Eds); Applicable to Contractual Obligations in Europe, Franco Ferrari, Stefan Set-off and the Yearbook of International Private Law vol VIII 2006: Ulrich Magnus: tion, third edition, Rome I Proposal; The European Private International Law Of Obliga Richard Plender and Michael Wilderspin, Thomson Reuters, 2009.

Law, vol IX 2007; 2.6 analiza detaliata in: Yearbook of International Private ractuale: comentariile diferite asupra impactului Roma II privind obligatiile necont Th.M.

DeBoer:

Party Autonomy

and its Limitations

in the Rome

II; Peter Huber/

on Article 5 of the Rome Martin Illmer, International Product Liability. A commentary Restricting Free II Regulation; Michael Hellner, Unfair Competition and Acts Regulation; Thomas Kadner Competition. A Commentary on Article 6 of the Rome II e to the Environment A Graziano, The Law Applicable to Cross-Border Damag

Commentary

on Article

7 of the Rome II Regulation; Bart Volders, Culpa in

12 of the Rome I Contahendo in the Conflict of Laws. A Commentary on Article Rome II and Other International Regulation; Georgina Garriga, Relationship between Rome II Regulation, Symeon C. Instruments; A Commentary on Article 28 of the

Scanned with CamScanner

20

DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT ROMAN Si sub acest aspect, noul Cod civil prin art. oer

somes ne

trimite la dispozitiile dreptului Uniunii Europene folosin _ a “lasi Procedeu ca cel utilizat pentru reglementarea raporturilor juri ice igati izvorate din contracte. ene ade eatin de alte acte normative te este cy relevanté in domeniul dreptului international privat, Regu amentul nr. 1215/2012 (Bruxelles I bis) privind competenta, recunoast erea si executarea hotardrilor in materie civildi si comerciala, reglementeaza,

dupa cum ji spune si numele, anumite aspecte de o maxima importanta pe téramul dreptului international privat, mai precis in ceea ce priveste procesul civil international. Regulamentul nr. 1215/2012 nu se aplicé in materie fiscal, vamala, administrativa, precum nici in materia arbitrajului. In ceea ce priveste competenta, Regulamentul stabileste o competenta generala sj derogari de la aceasta, Precum $i anumite competente speciale in domenii determinate, Pentru ca o hotirare Judecato reasca straina si aiba autori « lucru judecat pe teritoriul Ro tate de mé

niei, este necesar ca acea ho fie recunoscuta in Romania. tarare si Recunoasterea poate fi Sol icitatd pe cale \ Principala sau pe cale inci dentala. O hotarare Pronuntata in tr-un stat membru $i care in statul in cauza este este executorie pusd in executare intr-un alt stat membru atunci

intre pértile Interesa te,

€xecutorie in statul resp a fost declarata ectiv. De retinut este ins4 faptul ca acest regu lam ent european, la cum o facea si vech fel iy| regulament 44 /2001 (Bruxelles deosebire de celelalt 1), spre e dou a pe care le “am amintit, are apli numai daca partile cabilitate litigante ay natio nalitatea statelor me Uniunii Europene, mbre ale in ceea ce priveste Stabilirea Competentei felor, dar si in ceea instance Priveste recunoaste rea gj { unor hotardri judecatore st i Pronunfate in trrecunoasteri se cer pe teritorju| altui st at membru!, Symeonides, Rome II: A Centriste Critique; The Of Obligation, third edition, Richard Plende European Private International Law r and Mich Re

uters, 2009.

ael] Wilderspin, ‘Thoms on

Brussels I Regulation , , edited by Ulrich Magnus, Peter Mankow European Law Publisher 2007. ski,

Sellier. €

Scanned with CamScanner

21

Titlul I. Partea generala

in ceea ce priveste situatiile nereglementate de acest regulament,

respectiv litigiile intre subiecte de drept privat, din Romania si dintr-un stat nemembru

al Uniunii Europene,

in acest moment

situatia este

reglementata de noul Cod de procedura civila, in Cartea a VII-a.

in concluzie, in ceea ce priveste noua reglementare de drept international privat, ea se regaseste, in acest moment, in noul Cod civil

si noul_Cod de procedura civila, care preiau in foarte mare parte

dispozitiile vechii Legi_nr. anumite elemente noi.

105/1992,

la care mai aduc, evident,

IL. zvoare.nespecifice

a) Principalul act normativ care, desi nu este dedicat in totalitate

dispozitiilor de drept

international privat, poate

si trebuie sa fie

considerat un izvor al dreptului international privat, este reprezentat de

ta 7 in 2003 Constitutia Romaniei, revizui Consideram Constitutia un izvor important

si pentru

dreptul

international privat roman, ca de altfel pentru toate celelalte ramuri de drept, deoarece in ea regasim reglementate aspecte importante ce intereseaza dreptul international privat, cum ar fi, cetatenia (art. 5), romanii din strainatate (art. 7), cet&tenii romani in strainatate (art. 17), cetatenii straini si apatrizii (art. 18), libera circulatie (art. 25), dreptul

de proprietate privata (art. 44) 5.a.m.d.

b) Alaturi de Constitutie, in categoria izvoarelor nespecifice, intra

o paleta larga de alte acte normative, de mai mica importanta si care,

lor, de principiu, intereseaza alte ramuri de drept, dar au in continutul intereseaza dupa caz, fie norme conflictuale, fie norme materiale care

si dreptul international privat’. 2. Izvoare externe

privat sunt formate Izvoarele externe ale dreptului international

din conventiile internationale @uzantele internationale.

si completata prin Legea de : Constitutia din 21 noiembrie 1991 a fost modificat’

31 octombrie 2003. revizuire nr. 429/2003, republicata in M. Of. nr. 767 a dinS' e vedea D.A. Sitaru, op. cit., normative, s Pentru acest set vast de acte P. 61-62.

Scanned with CamScanner

AT ROMAN DREPTUL INTERNATIONAL PRIV

22

2.1. Conventiile internationale

le ca izvoare externe ale ona ati ern int le tii ven con de Cand vorbim in sensul lor rpretam ins lui international privat, trebuie sa le inte

dreptu

aterale, cat $1 tratatele til mul le tii ven con atat d larg, adicd cuprinzdn ; bilaterale. a in internationale se pot clasific le tii ven con e, part alta de Pe in: continutul lor, functie de normele juridice care intra in conflictuale;

contin norme xonventii internationale care ; $1, contin norme materiale. Seonventii internationale care

e includ.norme.contlictuale 2.1.1. Conventiile.internationale.car

me conflictuale sunt, in Conventiile internationale care includ nor de a crea un pachet unitar principiu, rodul dorintei statelor semnatare, avea ca efect eliminarea in de norme conflictuale, care in final ar e sistemele de norme respectivele domenii a posibilelor diferente intr Aceste conventii conflictuale prezente in legislatiile respectivelor state. doar norme pot fi incheiate pentru a cuprinde in continutul lor uri si conflictuale, lucru mai rar intalnit, dar pot fi incheiate in alte scop

sa contina, disparat, diferite norme conflictuale.

Dorintele statelor de a desivarsi asemenea demersuri prin reglementarea de norme conflictuale unitare, prin intermediul de conventii internationale, nu au fost intotdeauna incununate de succes, domeniile dreptului international privat reglementate prin asemenea conventii

internationale fiind extrem de restrans, rezolvarea conflictelor de legi

nascute in domeniile nereglementate prin conventii internationale ra-

mAand4nd tot la competenta reglementarilor interne de drept

tional privat’.

interna-

Intra in categoria acestor conventii, de exemplu: Conventia de la Haga din 12 iunie 1902 pentru reglementarea conflictelor de legi in

1 fn acest sens, Y. Loussouarn, P. Bourel, op. cit., p. 19 si urm

Scanned with CamScanner

Titlul I. Partea generala

23

materie de casatorie'; Conventia de la Haga din 12 iunie 1902 pentru

reglementarea conflictelor de legi si de jurisdictii in materie de divort

si de separate de corp’; Conventia de la Haga din 4 iulie 1905 pentru reglementarea conflictelor de legi relative la efectele cisatoriei asupra

drepturilor $i datoriilor sotilor in raporturile lor personale si asupra averilor sotilor’; Conventia Natiunilor Unite asupra contractelor de

vanzare international de marfuri, incheiata la Viena la 11 aprilie 1980*.

Daca in legatura cu primele conventii enumerate, rezulta din chiar

titlul lor c& se incearcé o unificare, pe diferite domenii specifice

dreptului familiei, a normelor conflictuale aplicabile, in cazul Con-

ventiei de la Viena din 1980, este foarte clar ca suntem in prezenta

unei conventii care are ca scop o reglementare la nivel material, a unui

contract

special

cum

este

cel de

de méarfuri.

vanzare-cumparare

Enumerarea ei in categoria conventiilor ce contin norme conflictuale fiind datorata faptului ca in continutul ei se regasesc (sd norme

conflictuale’.

2.1.2. Conventiile internationale.care.contin.nonne materiale

Pe de alta parte, pot intra in categoria conventiilor internationale ce pot fi considerate izvoare externe ale dreptului international privat iile roman, chiar dacd existé o controversa in acest sens°, si convent

internationale

care Ges)

contin

exclusiv

norme

materiale,

acestea

intereseazi diferite domenii specifice ale dreptului international privat. Intra

in

aceasti

categorie

internationale,

conventii

precum:

tutelei Conventia de la Haga din 12 iunie 1902 pentru reglementarea din 3 iunie 1904, publicat in 1 Ratificaté de Romania prin Decretul-lege nr. 873

M. Of. nr. 49 din 3 iunie 1904.

1904. 2 Ratificaté de RomAnia prin acelasi Decret-lege din

1007 din 28 februarie 1912, 3 Ratificata de Romania prin Decretul-lege nr. .

1912. publicat in M. Of. nr. 261 din 28 februarie a in Viena prin Legea nr. 24/1991, publicat la de a enti Conv la at ader a nia 4 Romf M. Of. nr. 54 din 19 martie 1991. vind dreptul si pretentia unui 42 stabileste o norma conflictua. la pri

* Spre ex., art. . tert intemeiatd pe proprietate intelectuala p. 35.

.

.

Filipescu, op. cit., din doctrina, I.P. Filipescu, A.I. e rsel rove cont la ire priv °Cu

Scanned with CamScanner

25

Titlul I. Partea generala

Evident este faptul ca, si aceasta categorie de acorduri internationale, vor putea fi considerate ca reprezentind izvoare externe ale dreptului international privat doar in masura in care, reglementarile

care intra in continutul lor, vizeaz4 in mod direct aspecte de drept

international privat, sau doar colateral, ating aspect specific acestei

ramuri de drept. Fac parte din aceasta categorie, in principal tratatele de asistenta

juridicé — care contin nu numai norme conflictuale, ci si reglementari

materiale, dar si conventiile privind vizele de calatorie, cele privind recunoasterea

si

executarea

hotararilor

judecatoresti,

conventiile

consulare. De regula, tratatele de asistenté juridica reglementeaza asistenta

juridica pe care statele semnatare, prin organele lor, inteleg sa si-o ofere in cauzele civile, familiale si penale’.

Serviciile care se acorda reciproc de partile contractante se refer,

de regula, la activititi legate de derularea diferitelor procese, vizand

aspecte ca: intocmirea si transmiterea de acte sau transmiterea probelor

solicitate de instantele celuilalt stat semnatar, realizarea de expertize si cercetiri locale, efectuarea de perchezitii si sechestre, interogarea partilor, audierea martorilor, expertilor si altor persoane. In ceea ce priveste aspecte ce tin de conditia juridica a strainilor,

dispozitiile tratatelor prevad de principiu, reglementari care confera

cetatenilor celuilalt stat parte la acord, statutul national, adica acelasi

regim juridic pe care i-] acorda propriului cetafean. Tratamentul egal se aplicd atat persoanelor fizice, cetateni ai statului cocontractant, cat si persoanelor juridice constituite de nationalii celuilalt stat pe teritoriul sau. Tocmai din cauza faptului c4 inca nu sunt suficiente conventii internationale

care

si reglementeze

la nivel universal,

si unitar in

de alte acelasi timp, aspectele de drept international privat, alaturi Haga de drept state, Romania a acceptat Statutul Conferintei de la

Of. nr. 54 international privat prin Legea nr. 25/1991 (publicata in M.

din 1 august 1991).

internationale in materie penald, 1A se vedea si Gh. Mateut, Conventiile

Ed.

Servo-Sat, Arad, 1997, p. 7 si urm.

Scanned with CamScanner

DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT ROMAN

24

minorilor'!; Conventia de la Haga din 4 iulie interdictie si la masurile de protectie analoage’; procedura civila, incheiati la Haga la 1 martie asupra cetateniei femeii cdsatorite, incheiata la ianuarie 1957‘; Conventia cu privire la drepturile

1905 privitoare la Conventia privind 1954’, Conventia New York la 29 copilului, incheiata

la New York la 20 noiembrie 1989°; Conventia privind consimf{amantul la cdsatorie, varsta minima pentru cdsatorie si inregistrarea 1962°: Conventia

casatoriilor, incheiata la New York la 10 decembrie

europeana in materia adoptiei de copii, incheiataé la Strasbourg la 24 aprilie 1967’; Conventia asupra protectiei copiilor si cooperarii in materia adoptiei internationale, incheiaté la Haga la 29 mai 1993°. Conventia cu privire la recunoasterea atestatelor obtinute in invatamAntul superior in statele din regiunea Europei, adoptata la Lisabona

la 11 aprilie 1997°; Acordul european privind persoanele participante

la procedura in fata Curtii Europene a Dreptului Omului, adoptat la

Strasbourg la 5 martie 1996'”.

Cum spuneam, cand ne referim la conventii internationale, trebuie sa avem in vedere alaturi de conventiile multilaterale si acordurile incheiate strict in relatia dintre doua state semnatare. ' Ratificaté de Roménia prin Decretul-lege nr. 873 din 3 iunie 1904, publicat in

M. Of. nr. 49 din 3 iunie 1904.

* Ratificaté de Roménia prin Decretul-lege nr. 1007 din 28 februarie 1912,

publicat in M. Of. nr. 261 din 28 februarie 1912.

* Ratificd in Roménia prin Decretul nr. 81 din 16 martie 1971, publicat in Buletinul Oficial nr. 37 din 16 martie 1971.

4 Romania a aderat la Conventia de la New York prin Decretul nr. 339 din 22 septembrie 1960, publicata in Buletinul Oficial nr. 20 din 22 septembrie 1960. Ratificataé de Romania prin Legea nr. 18/1990, republicata in M. Of. nr. 314 din

13 iunie 2001.

° Ratificat’ de Romnia prin Legea nr. 116 din 15 decembrie 1992, publicata in

M. Of. nr. 330 din 24 decembrie 1992. 7 Romania

a aderat

la Conventia

de

publicatd in M. Of. nr. 67 din 31 martie 1993.

la Strasbourg

prin Legea

nr.

15/ 1993,

8 Ratificaté de Romania prin Legea nr. 84/1994, publicata in M. Of. nr. 298 din . 4. 21 octombrie 199 9 Ratificata de RomAnia prin Legea nr. 172/1998, publicata in M. Of. nr. 382 din 7 octombrie 1998.

;

o.

10 Ratificat de Romania prin Legea nr. 33/1999, publicata in M. Of. nr. 88 din 2

martie 1999.

Scanned with CamScanner

26

DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT ROMAN Scopulacestei Conferinte, asa cum reiese din articolul 1, este de a

actiona pentru unificarea progresiva a dreptului_ international privat, rezultatul acestui demers al statelor semnatare fiind acela de a reusi o armonizare a dreptului international privat prin incheierea a cat maj multor conventii internationale elaborate sub egida acestei Conferinte.

2.2. Uzantele internationale Posibile izvoare ale dreptului international privat pot fi repre-

zentate si de uzantele internationale.

Uzanta, cunoscuti si sub denumirea de cutumé, este acea practica

sociala, care prezinti un inalt grad de vechime, repetabilitate $i sta-

bilitate, aplicata intre un numar nedefinit de parteneri, de regula intr-o

anumiti zona geografica sau intr-un anumit domeniu de activitate. Ea contine, de asemenea, pe l4nga elementul obiectiv reprezentat de practica sociala, si un element subiectiv ce consté in convingerea partilor ca trebuie respectata la fel ca legea’. Uzantele internationale pot fi considerate izvoare ale dreptului

international doar in cazul in care intereseaza aceasta disciplina, prin

faptul cé interpreteazi sau completeaza niste dispozitii juridice de

drept international privat.

"A se vedea pentru o definire si analiza a uzantelor inter nationale in dreptul

comertului international, D.A. Sitaru, Dreptul Comerfului International - Tratat, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2008, p.137 si urm, iar pentru cutuma in dreptu!

international public, R. Miga-Besteliu, op. cit., p. 47 si urm.

Scanned with CamScanner

CAPITOLUL 4

CONTINUTUL DREPTULUI INTERNATIONAL PRIVAT uale 1. Normele conflict

uale’ 1.1. Definitia normei conflict e Solutionarea conflictului de legi se face cu ajutorul unei norm

a conflictuala. spec ifice de drept international privat numitd norm Norma

conflictualé,

cunoscuta

si sub denumirile

de norma de

icé apartinand trimitere sau norma de fixare este acea norma jurid tioneaza conflictul de exclusiv dreptului international privat si care solu de drept in prezent este legi in sensul ca indica care dintre sistemele dic. apli cabil cu privire la un anumit raport juri de drept sunt norme Normele juridice apartinand celorlalte ramuri materiale, care pot fi: —norme de drept material; —norme de drept procesual. nu ire de normele materiale, Normele conflictuale, spre deoseb ai arati sistemul de num ci , sau dul fon pe c idi jur ul carmuiesc raport

drept aplicabil. de fixare sau de trimitere, rma no 0 i dec e est ala ctu Norma confli solutia pe fondul litigiului. dau e car ale eri mat e el rm no de

spre deosebire e conflictuale se aplica cu el rm no ca tul fap at ciz pre e in plus, trebui and intr-un final aplicarea nt ue fl in e, al ri te ma or el rm precidere no acestora.

ul de Avem astfel o succesiune logica: care indica sist em e al tu ic fl con cautat, mai intai se aplica normele va indica in sistemu 1

sesizata drept aplicabil, iar apoi instanta fond. care va solutiona litigiu 1 pe acea norma materiala

nal Prive, Les Editions io at rn te In t oi Dr , er fi n, E. Grof 1A se vedea G. Goldstei

Yvon Blais, 1998, p. 57-81.

Scanned with CamScanner

DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT ROMAN

28

materiale Spunem ca normele conflictuale influenteazi normele a deoarece, in functie de sistemul de drept spre care trimite norm conflictual, solutia pe fondul litigiului poate fi diferita. 1.2. Structura normei conflictuale

Norma

conflictual este prin ea insdsi o norma juridica. Astfe]

incat, atunci cand incerciém sa analizim structura unei norme con-

si pornim acest demers de la a observa structura unej flictuale, trebuie

Chorme juridice obisnuité Astfel, o norma juridica contine: (— ipoteza;

{ —dispozitie; — sanctiune.

Norma conflictuala are insa o structura putin aparte, prin denumirile elementelor componente. Acestea sunt: a) continutul normei conflictuale; b) legatura normei conflictuale.

ipoteza a) Continutul normei conflictuale — reprezinta de fapt juridice la normei adica acea parte care indica, categoria de raporturi care norma respectiva se refera.

ozitia unei b) Lega&tura normei conflictuale — coincide cu disp ictuale care norme juridice obignuite si este acea parte a normei confl

in contiindicd sistemul de drept aplicabil raportului juridic ce intra

nutul normei conflictuale. Legatura normei conflictuale este cea care plaseaza raportul juridic (confinutul) in sfera unuia sau celuilalt sistem de drept in prezentad. Legatura se materializeaz printr-un element concret cate

se numeste PUNCT DE LEGATURA.

1.3. Exemple de norme conflictuale

__~ Art. 2572 alin. (1) NCC — in materia persoanei fizice — »stal®

civilA si capacitatea persoanei

fizice

sunt carmuite

de legea *

national, daca prin dispozitii speciale nu se prevede altfel”.

a Scanned with CamScanner

Titlul I. Partea generala

29

Aceasta prevedere exista inainte, dar putin diferit si in Legea nr.

105/1992 in art. 11 — ,,starea, capacitatea si relatiile de familie ale persoanei fizice sunt cérmuite de legea sa nationald, daca prin legi speciale nu se prevede altfel”.

Continutul acestei norme conflictuale este dat de sintagma ,,starea civilé si capacitatea persoanei fizice”. Legatura acestei norme conflictuale este definita de formularea ,,sunt cérmuite de legea sa

nationala”, adicé este indicat sistemul de drept aplicabil. Punctul de

legitura al normei conflictuale este elementul concret prin care se

matrializa legatura acesteia, iar in cazul aceastei norme, pentru a identifica punctul de legatura, avem nevoie de aplicarea unui text de lege din partea generala a noului Cod civil, respectiv art. 2568, care

spune ca, ,,legea nationala este legea statului a carui cetatenie o are persoana fizica sau, dupa caz, legea statului a carui nationalitate o are

persoana juridica”. Punctul de legatura in sistemul de drept romanesc este cetatenia.

— Art. 2580 alin. (1) NCC — in materia persoanei juridice — »Statutul organic al persoanei juridice este carmuit de legea sa nationala”.

o © © juridicd

Continutul: statutul juridic al persoanei juridice; Legitura: legea sa nationala; Punctul de legatura: il gisim in art. 2571 NCC — »Persoana are nationalitatea statului pe al carui teritoriu si-a stabilit,

potrivit actului constitutiv, sediul social”, ceea ce inseamna ca punctul

de legaturd in acest caz este sediul social. Nu este de ajuns sa spunem

pentru

Persoana

juridica

,,nationalitate”

pentru

ca

nu

clarificam

Situatia. Corect este sa spunem ,,sediul social” pentru cd acesta situeaza Persoana juridica si, in fapt, stabileste nationalitatea acesteia i Concret, - Art. 2613 NCC

— ip materia bunurilor — ,,pose sia, dreptul de

Proprieta " te si celelalte drep turi reale asupra bunurilor, inclusiv cele de

oerant Teale sunt carmuite de legea locului unde bunurile sunt situate

au se afla afaré numai dac& prin dispozitii speciale se prevede altfel”. ©

Confinut: posesia, dreptul de proprietate si cele lalte drepturi Teale eto,

Scanned with CamScanner

30

DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT ROMAN

legea loculuj ra: le), Legatu/imobi (bunur©i mobile ului unde acestea sunt situate sau se afl © ne

te

Punctul de legatura: locul situdrii bunului sau unde se afla buny]

x Art. 2.586 alin. 1). ( — in materia casatoriei — ,,conditiile de fong

Tute pentru incheierea casatoriei sunt determinate de legea nationals

a fiecdruia dintre viitorii soti la momentul celebrarii cdsatoriei”. ©

Continut: conditiile de fond cerute pentru incheierea cAsatorie;-

o

Legatura: legea nationala a fiecdruia dintre viitorii soti la mo.

o

Punctul de legatura: cetatenia celor doi viitori soti.

.

mentul celebrarii casatoriei;

1.4. Clasificarea normelor conflictuale

(1.4. 1) Normele conflictuale se clasificd in primul rand in functie

de ramurile de drept din care fac parte raporturile ce intra in continutul normei conflictuale

Din acest punct de vedere, putem spune ca avem norme conflictuale in materia dreptului civil, comercial, familiei, muncii, pro-

prietatii intelectuale, transporturilor $.a.m.d. De asemenea, in cadrul acestor materii mai largi putem regasi

norme conflictuale in domenii mai restraénse, cum sunt normele con-

flictuale cu privire la persoane, bunuri, succesiuni, casatorie, divort, act juridic, fapt juridic etc.

(1.4.2)Normele conflictuale, se pot clasifica si in functie de

~~

legdtura normei

in functie de legatura normei conflictuale avem: denu— norme conflictuale cu trimitere directa, cunoscute si sub

mirea de norme conflictuale unilaterale;

derate $1 —norme conflictuale cu trimitere dubla sau generala consi

norme conflictuale bilaterale.

), sunt cele Normele conflictuale cu trimitere directa (unilaterala

aneitate indica in mod care in cazul unui raport juridic cu element de extr una cel al forului. direct sistemul de drept aplicabil, care este intotdea Scanned with CamScanner

31

Titlul I. Partea generala

in cadrul

dreptului

roman,

avem

ca exemplu

dispozitia

din

art. 2576 din noul Cod civil, care in alin. (3) precizeaza ca ocrotirea impotriva actelor de incalcare a dreptului la nume, savarsite in

Romania, este asigurata potrivit legii rom4ne.

Normele conflictuale cu trimitere dubla sau indicare generala sunt

acele norme

conflictuale

la care trimiterea nu se realizeazi in mod

direct c&tre un anumit sistem. fn cazul lor, din legatura normei con-

a

flictuale se creeaza circumstante de aplicare atat a sistemului de drept

al forului, cat si a sistemului de drept strain. in cazul lor, punctul de

legatura ne ajutd, in concret sa evidentiem legea normal competenta sa

se aplice.

Acestea reprezinta regula in orice sistem de norme conflictuale,

exemplele fiind multiple.

Astfel, ar fi in materia persoanei fizice, art. 2572, din noul Cod

civil, ,,starea civila si capacitatea persoanei fizice sunt cérmuite de

legea sa nationala” sau in materia bunurilor, art. 2613 alin. (1) NCPC:

,Posesia,

dreptul

de proprietate

si celelalte

drepturi

reale

asupra

bunurilor, inclusiv cele de garantii reale, sunt carmuite de legea locului

unde acestea sunt situate sau se afla, afara numai daca prin dispozitii speciale se prevede altfel.”

1.5. Sistemul de drept caruia ti apartin normele conflictuale Normele

conflictuale

apartin

sistemului

de

drept

al instantei

sesizate. Sistemul de drept al instantei sesizate poarta denumirea de LEGEA FORULUI (lex fori). Aceasta regula se justificé prin urmatoarele argumente: (1)

(argumentul ce tine de) forta juridica a normei conflictuale,

normele conflictuale fiind de regula imperative, judecdtorul trebuie sa

le aplice ca atare.

© normele conflictuale trebuie s4 apartina legii forului deoarece in acest moment numai legea instantei sesizate este cea cunoscuta in timp ce legea ce ar urma sa se aplice pe fondul litigiului va fi identificata

ulterior doar dupa aplicarea normei conflictuale.

argumentul/principiul, este cel generat de adagiul ,,cine alege

instanta alege si dreptul” (qui eligit judici elegit jus).

Scanned with CamScanner

32

DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT ROMAN

aplicabilitatea normei confli ctuale striine.

(2) In cazul arbitrajului international adhoc nu exist& O lex fori astfe incat arbitrii vor aplica legea des emnati de normele conflictuale pe care ei le vor considera potrivite in speta.

Trebuie precizat faptul ca partile pot alege doar legea care si le guverneze raportul juridic pe fond, nu si normel e conflictuale.

2. Normele materiale

Desi, normele materiale nu sunt specifice dreptulu i international

privat,

totusi

existaé

domenii

in care

acestea

au,

la randul

importanta deosebita pe taramul dreptului internationa l privat.

Normele

lor, 0

materiale sunt cele care solutioneaza problemele pe

fond, fapt ce le deosebeste in mod esential de norm ele conflictuale, Care asa cum au fost prezentate au ca unic scop, rezo lvarea conflictului

de legi prin indicarea sistemului de drept ce urmeazi, prin normele sale materiale sa rezolve problema pe fondul sau. In functie de domeniile in care normele materiale intervin , acestea pot fi clasificate in norme de drept material substantial $i norme de drept procesual’. Avem astfel, norme materiale care reglementeaza aspecte de fond cum sunt cele din noul Cod de procedura civila, privind conditia juridica a strdinului ca parte in proces, dar avem si alte norme materiale, extrem de importante, in partea speciali a C&rtii a VIl-a a

noului Cod civil, prin care sunt calificate importante institutii ale

dreptului international privat roman’,

I A se vedea j , op. cit, it. p.38. p. 38. D.A. Sitaru 2 A se vedea, cu titlu de exemplu, Norma juridicd prevazuta .in art. 2570 prin, care se defineste, pentru prima data in sistemul nostru de drept, notiunea de resedinta obisnuita.

Scanned with CamScanner

33

Titlul I. Partea generala

De asemenea, norme materiale de drept procesual de data aceasta,

gasim in Cartea a VIl-a a noului Cod de procedura civila. Aceste

norme reglementeaza in detaliu aspecte cum sunt competenta instantelor romane sau cele ce tin de recunoasterea unor hotarari judecatoresti.

' 3, Normele de aplicatie imediata Spre deosebire de normele conflictuale care sunt norme de trimi-

tere ce nu dau solutia pe fond, normele de aplicatie imediata sunt

norme materiale. Ele apartin, totusi, Dreptului International Privat datorita consecintelor pe care le produc.

3.1. Definitia normelor de aplicatie imediata Normele de aplicatie imediaté sunt acele norme materiale care

apartin sistemului de drept intern al statului forului care, dat fiind

gradul lor inalt de imperativitate, se aplica imediat unui raport juridic cu elemente de extraneitate atunci cand acel raport juridic are un anu-

mit punct de legatura cu fara forului, excluzand in acest fel conflictul de legi si, implicit, aplicarea in cauza a vreunei norme conflictuale.

- Exemple de norme de aplicatie imediata: Art. 19 din Legea

nr. 105/1992 — forma incheierii c4satoriei este supusa legii locului in care se celebreazai aceasta — alin. (1). Casatoria care se incheie in fata

agentului diplomatic sau functionarului consular al Roméniei este supusi conditiilor de forma ale legii rom4ne — alin. (3). Casatoria unui cetdfean roman aflat in strainatate poate fi incheiata in fata autoritatilor locale de stat competente ori in fata agentului diplomatic sau functio-

narului consular fie al Roméniei, fie al statului celuilalt viitor sot —

alin. (2). Actualmente, in art. 2587 NCC, este desemnata legea aplicabila formei cdsatoriei — forma este supusa legii locului in care aceasta se

Pentru reglementarea normelor de aplicatie imediata, sau necesara in dreptul din

International Prive..., Quebec si Canada, a se vedea G. Goldstein, E. Groffier, Droit Op. cit., p. 90-111.

Scanned with CamScanner

DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT ROMAN '

34

celebreazi. Cisatoria care se incheie in fata agentului diplomatic say '

consular al RomAniei este supusd legii romAnesti. Articolul din NCC

nu mai prevede o dispozi tie corespondent;

celei din vechiul alineat (2) al art. 19 din Legea nr. 105/1992. ’ Alin. (2) din Legea nr. 105/1992 era considerat o norma de aplj.

catie imediatd, deoarece stabilea un principiu potrivit caruia, Casdtoria unui cetifean romén aflat in strainatate poate fi incheiata doar in fata :

j : autoritatilor locale de stat competente ori in fata agentilor diplomatic sau functionarilor consulari fie ai RoméAniei, fie ai statului celuilalt ; . viitor sof. ca stabileste in mod Aceasti norma este o norma materiala pentru

a unui cetiteanconcret autoritatea competenti s4 oficieze cisatori

roman in strainatate. t privat, ceea ce Casatoria reprezinté un raport juridic de drep , trebuie s§ inseamna ci atunci cand contine un element de extraneitate cea care i se aplice o norma conflictuala, iar norma conflictuala era trebuia sa ne indice sistemul de drept aplicabil. ele conPrin urmare, cum casatoria se incheia in strainadtate, norm

, ca flictuale aplicabile erau cele ce apartineau sistemului de drept strain

sistem de drept al forului. Aceste norme conflictuale urmau sa indice

normele materiale competente in ceea ce privea forma incheierii casatoriei. Cu toate acestea, legiuitorul roman de la 1992 considera casatoria cetitenilor rom4ni in strainatate drept o problema de maxima importanta si, prin urmare, a reglementat-o printr-o norma materiala direct,

norma ce se aplica cu prioritate in fata normelor conflictuale. Aceasta norma de aplicatie imediata impiedica o cdsatorie confesionala incheiaté de un cetatean roman in strainatate.

Interpretarea pe care o putem da la momentul actual este aceea ca

noul legiuitor din 2010 $i 2011 fu)a mai reglementat aceasta exceptie, prin urmare putem considera ca se acorda dreptul cetateanului roman

s4 incheie casatorii confesionale, sau sa incheie o casatorie in fata

oricarei autoritati.

Scanned with CamScanner

35

Titlul I. Partea generala

e 3.2. Elementele definitorii ale normelor de aplicati imediata (a)

lementele definitorii ale normelor de aplicatie imediata sunt:

sunt norme materiale, per a contrario nu sunt norme conflictuale; )) aparfin sistemului de drept romanesc;

¢)

pot deroga;

sunt imperative in sensul ca partil

\d) ele se aplica imediat unui raport juridic cu element de extra-

neitate atunci cand acel raport juridic are G@m)punct

forului;

‘e)

|

de legatura cu tara

norma de aplicatie imediata inlaturé norma conflictuala, inla-

turand astfel intreg rationamentul conflictual si se aplica imediat fara ca cineva sa isi puna problema acestui rationament.

de 3.3. Comparatie intre normele conflictuale si normele

aplicatie imediata

Asemanari: 4ndoua apartin sistemului de drept al instantei sesizate.

amandoua

vizeazd raporturile juridice cu element de extra-

ului. neitate, raporturi ce au un punct de leg&tura cu tara for

a conflicDeosebirea esentiala const in faptul ca in timp ce norm diata este o tuali este o norma de trimitere, norma de aplicatie ime zei. norma materiala, care da o solutie imediata, pe fondul cau

é

Scanned with CamScanner

/

juridic, ale Casatoriei , mostenirii, iar

Olegatura Poate fi ex primata prin termeni ca cetatenia, domiciliul, Sediul social, locul si tuarij bunului etc. Aceste notiuni care intr a in structura normei co nflictuale nu aceleasi

acceptiuni in diferitele sist eme de drept.

ay

De exemplu in dreptul an glo-saxon Prescriptia este considerati 0 problema de procedura, nu de

fond ca in dreptul romanesc. Tocmai din cauza acestor dif erente de perceptie din sistemel e de drept susceptibile a se aplica, devi ne necesara CALIFICAREA INSTITUTIEI JURIDICE. Tocmai datorita importantei aceste i institutii juridice, noul Cod Civil, in art.

2558 trateaza pe larg institutia calificrii in 5 alineate. Calificarea poate fi definita in doua modalitati:

pornindu-se de la normele conflictuale ciitre starea de fapt;

;

8 pornindu-se dinspre raportul juridic inspre norma conflictuali.

Avem astfel, doua tipuri de definitii: o 1. Calificarea este operatiunea logico-juridica deisn

a

sensului exact $i complet al notiunii juridice care intra in continutul si 1GG. Goldstein, E. i Groffier, , Droit International Prive, Les Editions Yvon Blais, 1998, p. 128-162. Scanned with CamScanner

Titlul I. Partea generala

37

legadtura normei conflictuale, pentru a vedeadaca) un raport juridic, adica o situatie de fapt concreta, se include’sauynu in acele notiuni. 2. Calificarea apare ca interpretare a unui raport juridic pentru a vedea in continutul sau in legatura carei norme conflictuale intra. 2. Conflictul de calificari

Conflictul de calificari este acea situatie care apare atunci cAnd o

notiune din continutul sau din legatura normei conflictuale are intele-

suri diferite in sistemele de drept susceptibile de a se aplica acelui

raport juridic.

Un exemplu privind conflictul de calificari este dat de speta lider in domeniu (data de instantele franceze la sfarsitul secolului 19)

TESTAMENTUL OLANDEZULUI. Un cetatean olandez a facut in Franta un testament olograf. Codul civil olandez din acel moment interzicea cetatenilor olandezi sa faca

testamente olografe si prevedea aceasta interdictie si pentru testamentele intocmite in strainatate. Dupa decesul persoanei respective a

aparut un litigiu intre succesorii acestuia. Problema s-a pus in fata

instantelor franceze care au avut de rezolvat in prima faz problema calificarii notiunii de testament olograf. Instantele au constatat ca

dreptul olandez

si francez dadeau

interpretari diferite notiunii de

testament olograf. Astfel, in dreptul francez, testamentul olograf era calificat ca o problema de forma, de exteriorizare a vointei si, fiind o

problema de forma, era supus legii locului unde s-a intocmit testamentul. in schimb, dreptul olandez califica aceasti notiune ca o problema de capacitate a persoanei fizice, de capacitate a testatorului.

Fiind o problema de capacitate, ea urma sa fie supusa legii nationale a

testatorului, in cazul nostru legea cetateanului olandez astfel incat ar fi urmat sa se aplice legea olandeza. De modul cum se solutiona problema calificarii depindea solutia

pe fond. Astfel, daca era calificata ca o problema de forma, conform

dreptului

francez,

era supus

legii locului incheierii testamentului

(Legea franceza) care considera testamentul valabil.

In schimb, daca ar fi fost interpretaté ca o problema de capacitate @ cetaéteanului olandez atunci ar fi fost supus legii nationale a

Scanned with CamScanner

DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT ROMAN

38

testatorului, iar dreptul olandez interzicea intocmirea testamentuluj olograf chiar gsi in strainatate astfel incat testamentul ar fi fost declarat

nul urm4nd a se aplica dispozitiile mostenirii legale . 3. Efectele calificarii

Calificarea produce efecte diferite dupa cum este vorba de conti-

nutul sau legatura normei conflictuale. Astfel, cfnd obiectul calificarii este reprezentat de continutul normei conflictuale, modul de solutionare a conflictului de calificarj determina insdsi norma conflictuala aplicabila, asadar determina sistemul de drept aplicabil si implicit situatia pe fond. Atunci cand calificarea priveste legatura normei conflictuale, | modul de solutionare a conflictului nu influenteaz4 norme conflictuale, dar influenteaza sistemul de drept aplicabil si solutia pe fond.

4. Legea dupa care se face calificarea — exista o regula si anumite exceptii.

4.1. Regula Art. 2558 NCC ne precizeaza regula privind calificarea prin alin. (1): cand determinarea legii aplicabile depinde de calificarea ce urmeaza a fi data unei institutii de drept sau unui raport juridic, se ia in considerare calificarea stabilita de legea romana. . Traducénd aceasta regula intr-un principiu general, regula este ca, in general, calificarea se face dupa legea inst antei sesizate, adica dupa

| | | ! | |

lex fori.

|

In sprijinul acestei reguli se aduc anumite argumente:

' Pentru aceastd speta a se vedea: Y. Loussouman, P. Bourel, Droit international |

prive, %-e, ed. Dalloz, 1996, p. 194-195; H. Batiffol, P. Lagarde, Droit international

prive, Paris, 1971, Tome I, p. 347-348.

Scanned with CamScanner

—

|

39

Titlul L Partea generala

Normele conflictuale apartin sistemului de drept al instantei Este

sesizate.

firesc atunci

ca nofiunile

normei

conflictuale

sa fie

a interpretate tot dupa acelasi sistem de drept. _ Exist4 un principiu care spune ca: aceluia ii apartine interpretarea

care

a edictat normele

ndere).

° B

_

legea

de

forului

drept este

(ejus

est interpretari

cunoscuté

in momentul

cujus

est

in care

urmeazi a se face calificarea. Legea aplicabild pe fond raportului

juridic (lex causae) nu e cunoscuta in acest moment, ci ea urmeaza a fi

stabilitd in urma calificarii si trimiterii operate de noul Cod.

4.2. Exceptii

De la aceasta regula, alineatele urmatoare ale art. 2558 NCC instituie anumite exceptii: — Alin. (2) prevede ca, in caz de retrimitere, calificarea se face

dup legea straina a instantei care a retrimis; \sox2

ks

— Natura mobiliara sau imobiliara a bunurilor se determina potrivit legii locului unde acestea se afl4 sau sunt situate; — Cazul in care avem de a face cu institutii juridice necunoscute legii forului — aceste institutii vor fi reglementate dupa sistemul de drept care le cunoaste si prin urmare care le recunoaste.

Scanned with CamScanner

CAPITOLUL 6

CONFLICTUL IN SPATIU AL NORMELOR CONFLICTUALE SI INSTITUTIA RETRIMITERII 1. Notiunea de conflict de norme conflictuale

Exist acest tip de conflict atunci cand sistemele de drept in prezenta contin norme conflictuale care au puncte de legatura diferite.

Se numeste conflict in spatiu deoarece normele conflictuale din

sistemele de drept in prezenta coexista in spatiu. Conflictul in spatiu al normelor conflictuale este un conflict sau pozitiv sau negativ.

Conflict POZITIV existé atunci c4nd fiecare norma conflictuala

trimite la propriul sau sistem de drept. De exemplu, se pune o pro-

blema de stare civild (varsta pentru cdsatorie) a unui cetatean roman cu domiciliul in Marea Britanie. Daca este sesizaté instanta engleza

aceasta va aplica normele conflictuale din propriul sau sistem de drept.

fn Marea Britanie starea civila si capacitatea persoanei fizice sunt

guvernate de legea domiciliului.

Daca insa este sesizata o autoritate romana, aceasta va aplica norma conflictuala romana care va trimite la legea cet&teniei (norma materiald romana). {n acest caz, fiecare norma trimite la propriul sau sistem de drept. Conflictul pozitiv nu duce la retrimitere. Acesta se

solutioneaza, in principiu, de catre fiecare autoritate prin aplicarea

propriului sistem de drept.

Conflict NEGATIV de norme conflictuale exista in cazul in care niciuna dintre normele conflictuale in prezenta nu trimite la propriul sau sistem de drept, ci fiecare trimite la dreptul celuilalt stat sau la

sistemul de drept al unui stat tert.

Astfel, prima conditie a retrimiterii este dati tocmai de existenta acestui conflict negativ. Aceasta este o conditie necesara, dar nu sl suficienté deoarece mai trebuie intrunita si o a doua conditie ce tine de

sensul trimiterii pe care norma conflictuala a forului o face la un

Scanned with CamScanner

41

Titlul I. Partea generala

sistem de drept strain. Trimiterea pe care o face la un sistem de drept

strain poate fi in doua sensuri:

@ o trimitere numai la normele materiale ale sistemului de drept

strain, caz in care se va aplica dreptul material strain fara a exista posibilitatea retrimiterii.

2.) sensul trimiterii poate fi la intregul sistem de drept strain adica

si lanoile coduri straine. In acest caz poate interveni retrimiterea. Sensul trimiterii

este

stabilit de catre

dreptul

forului,

fiind in

ultima instanté o problema de calificare —, iar alin. (1) art. 2559 NCC intitulat ,,Retrimiterea” prevede cA ,,legea straind cuprinde dispozitiile

de drept material, inclusiv normele conflictuale”. Cu alte cuvinte,

sistemul nostru de drept accepta faptul cA se trimite la intregul sistem

de drept strain.

in concluzie, pentru a exista retrimitere trebuie intrunite doud conditii cumulative: A. sa existe un conflict negativ de norme conflictuale;

| B. normele conflictuale ale forului sa trimita la intregul sistem de e |drept strain (norme materiale + norme conflictuale). 2. Definitia retrimiterii Retrimiterea este acea situatie juridica aparuta in cazul in care

norma conflictuala a forului trimite la un sistem de drept strain in intregul sau, asadar inclusiv la normele sale conflictuale, iar sistemul

de drept strain prin normele sale conflictuale in materie nu primeste trimiterea ci fie trimite inapoi la dreptul forului, fie mai departe la legea unui stat tert’.

Retrimiterea este o operatie logico-juridicd ce are loc exclusiv in mintea judecatorului sau autoritatii. Ea NU trebuie confundata cu declinarea de competent. Si in materia retrimiterii avem o speta lider, Speta FORGO — un cetatean bavarez a trait cel mai mult timp in Franta unde nu a dobandit "A se vedea: T.R. Popescu, Drept international privat, Ed. Romfel, Bucuresti,

1995, p. 71-81; D.A. Sitaru, op. cit., p. 86-87; LP. Filipescu, A. Filipescu, op. cit.,

p. 94-110.

Scanned with CamScanner

i 42

DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT ROMAN

doar un domiciliu de ins nici cetatenia, nici domiciliul legal, avind ne mobiliara impor- | fapt in Franta. La moartea sa a lasat o succesiu

fata instantelor: tant’, iar rudele colaterale dup& mamé au intentat in franceze a actiunii in revendicarea succesiunii.

va fi in fata instantei s-a pus problema dupa ce sistem de drept succ e-

| uale franceze solutionat’ succesiunea. Potrivit normei conflict el incat se siunea mobiliard era supusa legii cet&teniei defunctului astf

tatat insd c& in | trimitea la dreptul bavarez. Instanta francez4 a cons orm céreia succedreptul bavarez exista o norma conflictualé conf de fapt al defunctului. 4 siunea mobiliara era supusa legii domiciliului

Cu alte cuvinte, dreptul francez a trimis lasistemul de drept strain |

(cel bavarez), dar acesta nu a primit trimiterea, trimitand jnapoi. sfera | Solutia pe fond in aceasti speti: conform legii franceze le | radelor era mult mai restrans& ca in dreptul bavarez astfel incat rude i, | colaterale care introdusesera actiunea nu erau considerate succesor

astfel incét succesiunea devenind vacant urma sa fie culeasa de statul |

pe teritoriul caruia se aflau bunurile.

3. Felurile retrimiterii:

|

— retrimiterea de gradul I (retrimitere simpl4 sau trimitere inapoi) | intervine atunci cand norma conflictualé trimite la dreptul forului; i

~ retrimitere de gradul II (retrimitere complex sau trimitere mai | departe) este acea forma a retrimiterii care apare atunci cand norma | conflictuala straina trimite la dreptul unui stat tert.

4. Retrimiterea in dreptul roman

4.1. Reguld. Retrimiterea de gradul I este adm isa in dreptul roman

paren retnanies

Retrimiterea este reglementatd in art. 2559 NC C. fnainte o rega- | seam in art. 4 din Legea nr. 105/1992, Art. 2559 alin. (1) NCC arata ci le gea straina cupr inde dispozitiile

de drept material, inclusiv normele co nflictuale, iar in ali n. (2) se arat&

Scanned with CamScanner

43

Titlul I. Partea generala

ci, daca legea straina retrimite la dreptul roman, sau la dreptul altui stat, se aplicd legea romana daca nu se prevede in mod expres altceva,

Din analiza acestui text de lege, constatim ca, pe de o parte,

sistemul nostru de drept admite retrimiterea de gradul I, adica admite

trimiterea pe care norma conflictualé straina o face inspre dreptul ae E

|

ata

i Oe

ee

ae

a a

a

TL

ages

ES

ee

eS

eS

; :

eie ath parte, observam insa si ca sistemul de drept romanesc

nu admite retrimiterea de gradul II, deoarece se considera ca exist un risc si anume, riscul unor trimiteri succesive.

Retrimiterea facuté de legea straina catre dreptul unui stat tert ramane fara efect. Potrivit alin. (2) din art. 2559 NCC si in cazul

retrimiterii de gradul I, cat si in cazul retrimiterii de gradul II, care a ramas fara efect, pe fond urmeaza a se aplica legea romana. Potrivit alin. (2) din art. 4 din Legea nr. 105/1992, se prevedea

faptul ca retrimiterea facuta de legea straina la dreptul altui stat este

fara efect. Nu se preciza ca se va aplica legea romana. Interpretarea corecta a acestui text de lege era ca in situatia in care norma

conflictuala straina la care norma conflictualé romana trimisese nu a

primit trimiterea, ci a trimis mai departe la legea unui stat tert, trimitere ramasa fara efect dupa cum spune legea, insemna ca urmau sa se aplice normele materiale straine. Astfel s-ar putea considera ci sub acest aspect, reglementarea anterioara era mai corectd decAt reglementarea actual facuta prin dispozitiile NCC, deoarece, din punct de vedere logic, a nu admite retrimiterea, indiferent de forma ei, echivaleaza cu faptul ca acceptim ca norma conflictuala a trimis doar la normel e materiale, nu si la cele conflictuale,

Orin

pentru acceptarea retrimiterii de gradul I:

Timiterea facuta de norma confli ctuala romana la un sistem de oe strain este o oferta facut

mn

acestuia de a se aplica si nu o obliga tie. ptul strain prin normele sale conflictu ale nu

Primeste trimiterea, Ci trimite inapoi , se va tine cont de aceasta soluti e; NAAI doilea arg

ument tine de unitatea sistemulu i de drept strain. Unitatea Consta in faptul cA dac i norma conflictuala romana trimite &eneric la legea straina, la sistemul de drept strain, acest sistem trebuie

Scanned with CamScanner

DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT ROMAN

44

privit intotdeauna in ansamblul sau, materiale, cat si normele conflictuale;

adic

incluzfnd

ataét normele

—)Admiterea retrimiterii de gradul I da satisfactie ambelor sisteme | de drept in prezenfa, oferindu-le posibiliatea de a isi folosi propriile

norme conflictuale.

4.2. Exceptii de la admiterea retrimiterti Totusi, potrivit NCC,

retrimiterea de gradul I nu este admisa in

anumite situatii (ceea ce inseamn4 ca nu tinem cont de normele conflictuale din legea straina): — Alin. (3) al art. 2559 NCC arata ca legea straina, la care norma

conflictualé rom4na a trimis, nu cuprinde si normele ei conflictuale:

in cazul in care partile au ales legea straina aplicabila (adic intr-un contract partile au determinat prin vointa lor pe baza prin-

cipiului autonomiei de vointd, ca aplicabil un sistem de drept, chiar

daca ele nu au prevazut expres, se considera ca trimiterea s-a facut doar la normele materiale);

@) in cazul legii straine aplicabile formei

obliga iilor extracontractuale;

actelor juridice

si

In alte cazuri speciale prevazute de conventiile internationale la cafe Romania este parte, de dreptul Uniunii Europene sau de lege.

Scanned with CamScanner

Astfel,ca exempl¥; 0 societate are toate elementele sale juridice in Romania (nationalitatea asociatilor, organele de conducere si control),

dar isi fixeaza in mod efectiv sediul in alt stat. Prin aplicarea normei

conflictuale lex societatis acelei societati ti va deveni aplicabil sistemul

de drept strain, de la locul unde si-a stabilit sediul, desi in principal activitatea societatii se desfasoara in Romania. fn aceste Situatii ne

aflam in fata fraudei la lege pentru ca sediul social din strain3tate desi

e real, efectiv, nu e serios.

ats (insa atun¢} cand o societate declara prin statutul siu ca are sediul in strainatate, dar centrul principal de conducere si gestiune a activitatii sale statutare este in Romania, inseamna ca sediul din strainatate este

doar fictiv, sediul real fiind in Romania. fn acest caz Situatia juridica

este aceea a simulatiei prin fictivitate; este suficient si se indeparteze actul aparent, dar mincinos (statutul societatii) pentru a rezulta

adevarata situatie juridica: existenta sediului real in Romania. ‘ —la frauda la lege scopul este ilicit, la fel si rezultatul; simulatia: Scopul poate fi gi licit

~— din punct de vedere al consecintelor pe care cele doua institutii

le au: La frauda la lege — nulitatea actului igi va produce efectele astfel

neat actul respectiv (fu) va fi considerat valabil nici intre parti. La

imulatie: contrainscrisul este valabil intre parti si fata de succesor ii lor universali si cu titlu universal.

Scanned with CamScanner

CAPITOLUL 9

IU AT SP $I MP TI iN GI LE DE UL CT CONFLI ITE ND BA DO R LO RI TU EP DR EA AR CT PE (RES iNTR-O TARA STRAINA) in timp si spatiu’ 1, Notiunea de conflict de legi

naste in momentul in care se tiu spa si p tim in legi de l Conflictu (s sav) stins sub incidenta unui

_s

efectele unui raport nascut, modificat

fi recunoscute pe teritoriul altui a or eri ult cer se pt dre de tem sis mit anu

a acelui stat’. stat, in conformitate cu legislati

conflictul de legi din perspectiva am liz ana é dac e, int cuv alte Cu recuin timp si spatiu pune problema

dreptului roman, conflictul intr-o alta tara. insusi ate tig cAs ri ptu dre r uno a a ani noasterii in Rom a aceasta forma de conflict eaz ent lem reg 7 256 ‘art. in l, noul Cod civi rea drepturilor castigate”. de legi sub titulatura de ,,Recunoaste , drepturile castigate in tara Potrivit textului de lege respectiv

cu. exceptia cazului in care sunt a, ani Rom in e tat pec res t sun d ain str roman. lice in dreptul international privat

(ontraré)ordinii pub cele doua sisteme de drept Acest conflict este in spatiu pentru ca uia s-au nascut drepturile si cel in prezenta (cel strain sub incidenta car a fi recunoscute) coexista din roman in cadrul caruia drepturile se cer punct de vedere spatial. motimp, pentru ca intre Conflictul de legi este, de asemenea, in

incidenta legii straine si mentul nasterii raportului juridic respectiv sub recunoscute momentul in care efectele acelui raport juridic se cer a fi in Romania, se scurge o anumita perioada de timp.

1998,

1

International Goldstein, E. Groffier, , DroitDroit Internati G. iaeoit

Yvon Blais,i Prive, Les Editions ti

A se vedea alte definitii, in .P. Filipescu, A. Filipescu, op. cit., p. 131-133.

Scanned with CamScanner

69

Titlul I. Partea generala

2. Conflictul de legi in timp si spatiu se deosebeste de conflictul de legi in spatiu Fiind cele mai importante conflicte de legi specifice dreptului international privat, ele trebuiesc privite in paralel pentru a reusi 0 cat mai clara departajare. Conflictul de legi in spatiu, este conflictul de

legi primordial, cel care se naste odatd cu intrebarea clasic& pentru dreptul international privat, respectiv, care lege va guverna nasterea, modificarea sau stingerea unui anumit Taport juridic, in timp ce conflictul de legi in timp gi spatiu, are ca intrebare de baza, aceea de a

sti daca efectele nascute sub incidenta unei legi vor fi recunoscute si pe

teritoriul altui stat, de catre legea acestuia.

Asemanarile dintre ele consta din faptul cd ambele sunt conflicte in spatiu, in sensul ca cele doua sisteme de drept ce se afla in concurs,

coexista spatial. Deosebirea consta in elementul temporal. La conflictul de legi in spatiu conflictul apare in momentul nasterii, modificarii, stingerii raportului. in cazul conflictului de legi in timp gi spatiu, concursul de legi apare dupa momentul nasterii, modificarii, stingerii raportului juridic respectiv, atunci cAnd drepturile dobandite in strainata te se cer a fi recunoscute in tara. Ca exemplu, daca un cetitean roman si un cetatean englez vor sa

se casatoreascé in Romania se pune problema ce lege va guverna conditiile incheierii cais&toriei (conflict de legi in spatiu). Daca acelasi

cetafean roman se cdsitorise deja cu un cetatean strain in strainatate iar Sofia, cettean roman, vine in Roménia apoi si cere pensie de

intretinere de la sot (recunoasterea efectelor casatoriei) Prezen{a unui conflict de legi in timp si spatiu.

suntem

in

Scanned with CamScanner

IVAT ROMAN DREPTUL INTERNATIONAL PR

70

3. Formele conflictului de legi in timp si spatiu ul de drept intern al 3.1. Raportul juridic se naste in sistem sterii sale sa [na u nt me mo in ca a far ain str unui stat

onal privat, aibd vreo legdturd cu dreptul internati pturilor ce

a dre ulterior solicitandu-se recunoastere

, pe teritoriul intra in continutul respectivulul raport

Roméaniei

raneitate chiar ext de t men ele un are c 3.2. Raportul juridi erior efectele sale se ult iar e, sal ii ter nas din momentul invocd in Romania

situatii: Aceasti a doua forma implicé doua ac nasterii raportului juridic, desi

esta era un raport

(a) in momentul a in continutul sau ave ca sul sen in vat pri l ona ati ern juridic de drept int §ania; , nu exista nicio legatura cu Rom un element de extraneitate

i juridic respectiv exista chiar din momentul nasterii raportulu

national/romén. un element ce facea legatura cu dreptul

lor 4, Conditiile recunoasterii in Romania a drepturi

dobandite in strainatate

Art. 2567 NCC arata ca ,,drepturile cAstigate in tara straina sunt respectate in Romania, cu exceptia cazului in care sunt contrare ordinii publice de drept international privat roman”. Din analiza acestui articol, putem extrage cel putin doua conditii pentru respectarea

acestor drepturi:

4.1. Dreptul sa fie legal ndscut in straindtate Dreptul sa fie legal nascut in strainatate, in sensul ca trebuie sa fi respectat in totalitate dispozitiile legii straine care fi era aplicabila. Per | a contrario, un drept ce nu e valabil in fara unde s-a nascut nu va vutes | | P fi recunoscut nici in Romania.

Scanned with CamScanner

7

Titlul I. Partea generala

Aceasta conditie implica doua consecinte: — un drept valabil nascut in strainatate va produce, in principiu, in

Romania toate efectele pe care legea straina i le recunoaste. Exemplu, unei societati constituita pe teritoriul unui stat strain, cu respectarea

legislatiei competente, i se vor recunoaste pe teritoriul RomAniei, toate calitatile si atributele consacrate de legislatia statului sub incidenta careia s-a nascut;

— un drept dobandit in strainatate nu poate produce in Romania

mai multe efecte decat in tara de origine. De ex.: reprezentanta unei

firme strdine in RomAnia nu va putea sa sAvarseascA mai multe acte

juridice decat cele pe care societatea mami le poate face in tara de sediu chiar daca legislatia romaneasca ar conferi, de principiu, unei

reprezentanfe mai multe aptitudini.

4.2. Drepturile dobandite in strdindtate sd nu fie contrare ordinii publice

Drepturile dobandite in strainatate s4 nu fie contrare ordinii publice de drept international privat roman. Daca un drept dob4ndit in strainatate este contrar ordinii, efectele vor fi impiedicate a se produce pe teritoriul Romaniei. Aceasta a doua conditie reiese cu claritate din teza a doua a articolului 2567, dedicat acestei materii. Legea romana este si mai drasticaé atunci cand raportul juridic nascut in strainadtate a avut incd din momentul nasterii sale o legatura

cu dreptul roman.

Drepturile

dobdndite

in strainatate nu vor fi

recunoscute in Romania daca privesc starea civil si capacitatea unui

cetajean rom4n caruia i s-a aplicat alta lege decét cea romana, iar

drepturile difera de cele care s-ar fi acordat conform legii romane’. Cu alte cuvinte, daci dreptul s-a ndscut sub incidenta unei legi

strdine care nu a aplicat dreptul rom4n in ceea ce priveste starea si capacitatea persoanei fizice, acel drept nu va fi recunoscut in Roménia.

Totusi, drepturile dobandite sub incidenta unei legi straine vor fi

Tecunoscute dacd nu difera de ceea ce insasi legea romana acordat.

ar fi

—_—_—,.

: Pentru argumentare a se vedea D.A. Sitaru, op. cit., p. 145-146.

Scanned with CamScanner

CAPITOLUL 10

CONFLICTUL MOBIL DE LEGI

1. Notiunea conflictului mobil de legi' Alaturi de celelalte conflicte de legi specifice dreptului interna-

tional privat, analizate anterior, un alt conflict de legi este conflictul

mobil de legi.

Conflictul mobil de legi este acea situatie juridicd ce apare atunci

cind, ca urmare a deplasarii punctului de legdtura al unei norme conflictuale, raportul juridic la care norma conflictualé respectiva se

aplicd, este

supus succesiv la doua sisteme de drept diferite.

doi cetateni straini (sotul francez — sotia suedeza) se casatoresc in Germania in 2005, traiesc in acea tara pana in 2008, cand vin in Romania dobandind cetatenia romana. Conflictul mobil de legi consta in intrebarea: Efectele cdsatoriei, de dupa schimbarea punctului de legatura, vor fi guvernate de legea germana sau de legea romana?

2. Comparatie intre conflictul mobil de legi si alte tipuri de conflicte de legi

2.1. Conflictul mobil si conflictul de legi in timp si spatiu Asemanari: ambele presupun coexistenta fn spatiu a doua sisteme

de drept si incidenta succesiva in timp a acestora cu privire la acelasi

raport juridic.

Deosebiri importante: in cazul conflictului de legi in timp si spatiu nu exista o schimbare a punctului de legatura si nici a legii aplicabile cl numai se cer a fi recunoscute efectele unui raport juridic nascut intr-o tara strain3.

' G. Goldstein, E. Groffier, op. cit., p. 215-222.

Scanned with CamScanner

ritlul I. Partea generala

73

La conflictul mobil are loc o deplasare a punctului de legatura

ceea ce indica © schimbare a legii aplicabile raportului juridic.

2.2. Conflictul mobil si conflictul in timp al legilor interne

ale unui stat

in ambele situatii cu privire la un anumit raport juridic se aplicd

succesiv doua legi.

Deosebiri: conflictul de legi din dreptul intern apare atunci cand o

lege interna dispare, iar aceasta este inlocuita cu alta lege interna. La

conflictul mobil se schimba sistemul de drept, cele doua sisteme de drept continudnd sa existe. 3. Domeniile in care poate aparea conflictul mobil de legi

Conflictul de legi nu poate interveni decdt acolo unde norma conflictuala are punct de legatura mobil. Conflictul mobil poate aparea in principal pentru urmatoarele puncte de legatura: ©in cazul cet&teniei si domiciliului persoanei fizice, astfel incat

“conflictul mobil se poate naste in raporturile ce privesc starea, capa-

citatea si relatiile de familie;

Cediul unei persoane juridice;

@cul situarii unui bun mobil. . Conflictul mobil de legi nu poate aparea referitor la regimul

Juridic al imobilelor sau delictelor.

| °

4. Solutionarea conflictului mobil de legi Nici Legea nr. 105/1992

si nici noul Cod

civil nu contin o

Teglementare generala, astfel incat conflictele mobile vor fi solutionate

de la caz la caz, Solutii:

Qlegea veche ultraact iveaza; Olegea noua retroact iveaza

;

Scanned with CamScanner

PRIV. AT ROMAN DREPTUL INT ERNATIONAL

74

schimbarii punctului de ©)legea veche se aplicd pana la momentul vigoare legea noua, legaturd, iar din acel moment intra in

Ose aplicd legea mai favorabila. Exemple:

4.1. Solutie - legea veche ultraactiveaza ele exemple: tru prima solutie noul Cod civil ofera urmatoar dintej resesedis —Yin[In immateria casatoriei — art. 2596 NCC — Legea sotilor continua s§ obignuite comune sau legea cetafenie1 comune a

reglementeze efectele cdsatoriei in cazul in care unul dintre ei isi

schimba, dupa caz, resedinta sau cetatenia. Daca ambii soti isi schimba

resedinta sau cetdtenia, legea comuna a noii resedinte comune sau a noii cetatenii se aplica regimului matrimonial numai pentru viitor daca sotii nu au convenit altfel si in niciun caz nu poate prejudicia drepturile tertilor. Cu toate acestea, daca sotii au ales legea aplicabila regimului matrimonial, ea ramane aceeasi chiar daca sotii isi schimba resedinta obisnuita sau cetatenia. — in materia stabilirii filiatiei copilului din cdsatorie — art. 2603

NCC - Filiatia copilului din casatorie se stabileste potrivit legii care la

data la care s-a nascut carmuieste

efectele generale

ale casatoriei

parintilor sai. €xempli In momentul nasterii copilului, parintii aveau

resedinta stabiliti in Germania. tagdduieste paternitatea de catre

resedinta,

se schimba

si punctul

Problema este atunci cand se sotul mamei. Daca se schimba

de legatura.

Judecatorul

cand

va

judeca tagada paternitatii va solutiona in sensul ca va dispune ultraactivarea legii, caci filiatia se stabileste, in acest caz, dupa legea care carmuieste casatoria parintilor la data nasterii copilului. — In materia stabilirii filiatiei copilului din afara casatoriei — art. 2605 alin. (1) NCC — Filiatia copilului din afara casatoriei se stabileste potrivit legii nationale a copilului de la data nasterii sale. Ne intereseaza stabilirea paternitatii fata de tata.’ Exemply! problema este

ca instanta care va judeca cererea de stabilire a filiatiei va aplica legea

olandeza, legea inifiala, sau legea romAnd, care s-ar aplica pentru ca

mama a schimbat cetatenia copilului in cea romana? Se aplica legea

olandeza.

Scanned with CamScanner

t

Titlul I. Partea generala

75

4.2. Solutie - legea noua retroactiveaza in ceea ce priveste retroactivitatea legii noi, avem un exemplu in

materia succesiunii. Astfel, art. 2633 NCC, Mostenirea este supusd legii statului pe teritoriul caruia defunctul a avut la data mortii obi res edinta

snuita.

4.3. in majoritatea cazurilor, solutia este cea similard

rezolvarii conflictului de legi in timp al normelor interne ale unui stat

in majoritatea

cazurilor,

solutia este

cea similara rezolvarij

conflictului de legi in timp al normelor interne ale unu i stat, in sensul ca

pana la schimbarea punctului de legatura, raport ul este guvernat de

legea veche, legea noua urmand a reglementa resp ectivul raport din

momentul schimbarii punctului de legatura. in

materia

uzucapiunii, articolul 2.616 aratd ca uzucapiunea este cArmuité de legea statului unde bunul se afla la inceperea termenului de posesie, prevazut in acest scop.

In cazul in care bunul

schimbarea punctului de termenului de uzucapiune,

acestui din urmi

a fost adus intr-un alt stat (are loc

legatura), unde se implineste durata posesorul poate cere sa se aplice legea

stat, oe

reunite,

cu incepere

de la data

deplasarii bunului in ac e Stat, toate conditiile cerute de mentionata lege.

4.4. In anumite situatii se aplica principiul legii mai favorabile

— in materia Stabilirea majoratului — art. 2575 NCC — apartenenta Petsoanei la o alti le ge nationala @uyjaduce atingere major atului dobandit potrivit legii care fi era anterior aplicabila. In materia stabilirii filiatiei copilului din

afara cAsatoriei — in cazul in care copilul are mai mult e cetafenii se aplica legea favorabila, -» gy} a6 care fi este mai

05 (tT

Scanned with CamScanner

76

DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT ROMAN @aca)ppare O situatie de conflict mobil pe care noul Cod civil nu o

reglementeaza,

se considera

ca acel conflict trebuie

solutionat prin

aplicarea prin analogie a dispozitiilor privind rezolvarea conflictului de

legi in timp din/dreptil intern romafi> pana la momentul schimbarii

punctului de legatura se va aplica legea veche, far’ dupa schimbare,

legea noua.

Scanned with CamScanner

IVAT ROMAN DREPTUL INTERNATIONAL PR

70

3. Formele conflictului de legi in timp si spatiu ul de drept intern al 3.1. Raportul juridic se naste in sistem sterii sale sa [na u nt me mo in ca a far ain str unui stat

onal privat, aibd vreo legdturd cu dreptul internati pturilor ce

a dre ulterior solicitandu-se recunoastere

, pe teritoriul intra in continutul respectivulul raport

Roméaniei

raneitate chiar ext de t men ele un are c 3.2. Raportul juridi erior efectele sale se ult iar e, sal ii ter nas din momentul invocd in Romania

situatii: Aceasti a doua forma implicé doua ac nasterii raportului juridic, desi

esta era un raport

(a) in momentul a in continutul sau ave ca sul sen in vat pri l ona ati ern juridic de drept int §ania; , nu exista nicio legatura cu Rom un element de extraneitate

i juridic respectiv exista chiar din momentul nasterii raportulu

national/romén. un element ce facea legatura cu dreptul

lor 4, Conditiile recunoasterii in Romania a drepturi

dobandite in strainatate

Art. 2567 NCC arata ca ,,drepturile cAstigate in tara straina sunt respectate in Romania, cu exceptia cazului in care sunt contrare ordinii publice de drept international privat roman”. Din analiza acestui articol, putem extrage cel putin doua conditii pentru respectarea

acestor drepturi:

4.1. Dreptul sa fie legal ndscut in straindtate Dreptul sa fie legal nascut in strainatate, in sensul ca trebuie sa fi respectat in totalitate dispozitiile legii straine care fi era aplicabila. Per | a contrario, un drept ce nu e valabil in fara unde s-a nascut nu va vutes | | P fi recunoscut nici in Romania.

Scanned with CamScanner

7

Titlul I. Partea generala

Aceasta conditie implica doua consecinte: — un drept valabil nascut in strainatate va produce, in principiu, in

Romania toate efectele pe care legea straina i le recunoaste. Exemplu, unei societati constituita pe teritoriul unui stat strain, cu respectarea

legislatiei competente, i se vor recunoaste pe teritoriul RomAniei, toate calitatile si atributele consacrate de legislatia statului sub incidenta careia s-a nascut;

— un drept dobandit in strainatate nu poate produce in Romania

mai multe efecte decat in tara de origine. De ex.: reprezentanta unei

firme strdine in RomAnia nu va putea sa sAvarseascA mai multe acte

juridice decat cele pe care societatea mami le poate face in tara de sediu chiar daca legislatia romaneasca ar conferi, de principiu, unei

reprezentanfe mai multe aptitudini.

4.2. Drepturile dobandite in strdindtate sd nu fie contrare ordinii publice

Drepturile dobandite in strainatate s4 nu fie contrare ordinii publice de drept international privat roman. Daca un drept dob4ndit in strainatate este contrar ordinii, efectele vor fi impiedicate a se produce pe teritoriul Romaniei. Aceasta a doua conditie reiese cu claritate din teza a doua a articolului 2567, dedicat acestei materii. Legea romana este si mai drasticaé atunci cand raportul juridic nascut in strainadtate a avut incd din momentul nasterii sale o legatura

cu dreptul roman.

Drepturile

dobdndite

in strainatate nu vor fi

recunoscute in Romania daca privesc starea civil si capacitatea unui

cetajean rom4n caruia i s-a aplicat alta lege decét cea romana, iar

drepturile difera de cele care s-ar fi acordat conform legii romane’. Cu alte cuvinte, daci dreptul s-a ndscut sub incidenta unei legi

strdine care nu a aplicat dreptul rom4n in ceea ce priveste starea si capacitatea persoanei fizice, acel drept nu va fi recunoscut in Roménia.

Totusi, drepturile dobandite sub incidenta unei legi straine vor fi

Tecunoscute dacd nu difera de ceea ce insasi legea romana acordat.

ar fi

—_—_—,.

: Pentru argumentare a se vedea D.A. Sitaru, op. cit., p. 145-146.

Scanned with CamScanner

CAPITOLUL 10

CONFLICTUL MOBIL DE LEGI

1. Notiunea conflictului mobil de legi' Alaturi de celelalte conflicte de legi specifice dreptului interna-

tional privat, analizate anterior, un alt conflict de legi este conflictul

mobil de legi.

Conflictul mobil de legi este acea situatie juridicd ce apare atunci

cind, ca urmare a deplasarii punctului de legdtura al unei norme conflictuale, raportul juridic la care norma conflictualé respectiva se

aplicd, este

supus succesiv la doua sisteme de drept diferite.

doi cetateni straini (sotul francez — sotia suedeza) se casatoresc in Germania in 2005, traiesc in acea tara pana in 2008, cand vin in Romania dobandind cetatenia romana. Conflictul mobil de legi consta in intrebarea: Efectele cdsatoriei, de dupa schimbarea punctului de legatura, vor fi guvernate de legea germana sau de legea romana?

2. Comparatie intre conflictul mobil de legi si alte tipuri de conflicte de legi

2.1. Conflictul mobil si conflictul de legi in timp si spatiu Asemanari: ambele presupun coexistenta fn spatiu a doua sisteme

de drept si incidenta succesiva in timp a acestora cu privire la acelasi

raport juridic.

Deosebiri importante: in cazul conflictului de legi in timp si spatiu nu exista o schimbare a punctului de legatura si nici a legii aplicabile cl numai se cer a fi recunoscute efectele unui raport juridic nascut intr-o tara strain3.

' G. Goldstein, E. Groffier, op. cit., p. 215-222.

Scanned with CamScanner

ritlul I. Partea generala

73

La conflictul mobil are loc o deplasare a punctului de legatura

ceea ce indica © schimbare a legii aplicabile raportului juridic.

2.2. Conflictul mobil si conflictul in timp al legilor interne

ale unui stat

in ambele situatii cu privire la un anumit raport juridic se aplicd

succesiv doua legi.

Deosebiri: conflictul de legi din dreptul intern apare atunci cand o

lege interna dispare, iar aceasta este inlocuita cu alta lege interna. La

conflictul mobil se schimba sistemul de drept, cele doua sisteme de drept continudnd sa existe. 3. Domeniile in care poate aparea conflictul mobil de legi

Conflictul de legi nu poate interveni decdt acolo unde norma conflictuala are punct de legatura mobil. Conflictul mobil poate aparea in principal pentru urmatoarele puncte de legatura: ©in cazul cet&teniei si domiciliului persoanei fizice, astfel incat

“conflictul mobil se poate naste in raporturile ce privesc starea, capa-

citatea si relatiile de familie;

Cediul unei persoane juridice;

@cul situarii unui bun mobil. . Conflictul mobil de legi nu poate aparea referitor la regimul

Juridic al imobilelor sau delictelor.

| °

4. Solutionarea conflictului mobil de legi Nici Legea nr. 105/1992

si nici noul Cod

civil nu contin o

Teglementare generala, astfel incat conflictele mobile vor fi solutionate

de la caz la caz, Solutii:

Qlegea veche ultraact iveaza; Olegea noua retroact iveaza

;

Scanned with CamScanner

PRIV. AT ROMAN DREPTUL INT ERNATIONAL

74

schimbarii punctului de ©)legea veche se aplicd pana la momentul vigoare legea noua, legaturd, iar din acel moment intra in

Ose aplicd legea mai favorabila. Exemple:

4.1. Solutie - legea veche ultraactiveaza ele exemple: tru prima solutie noul Cod civil ofera urmatoar dintej resesedis —Yin[In immateria casatoriei — art. 2596 NCC — Legea sotilor continua s§ obignuite comune sau legea cetafenie1 comune a

reglementeze efectele cdsatoriei in cazul in care unul dintre ei isi

schimba, dupa caz, resedinta sau cetatenia. Daca ambii soti isi schimba

resedinta sau cetdtenia, legea comuna a noii resedinte comune sau a noii cetatenii se aplica regimului matrimonial numai pentru viitor daca sotii nu au convenit altfel si in niciun caz nu poate prejudicia drepturile tertilor. Cu toate acestea, daca sotii au ales legea aplicabila regimului matrimonial, ea ramane aceeasi chiar daca sotii isi schimba resedinta obisnuita sau cetatenia. — in materia stabilirii filiatiei copilului din cdsatorie — art. 2603

NCC - Filiatia copilului din casatorie se stabileste potrivit legii care la

data la care s-a nascut carmuieste

efectele generale

ale casatoriei

parintilor sai. €xempli In momentul nasterii copilului, parintii aveau

resedinta stabiliti in Germania. tagdduieste paternitatea de catre

resedinta,

se schimba

si punctul

Problema este atunci cand se sotul mamei. Daca se schimba

de legatura.

Judecatorul

cand

va

judeca tagada paternitatii va solutiona in sensul ca va dispune ultraactivarea legii, caci filiatia se stabileste, in acest caz, dupa legea care carmuieste casatoria parintilor la data nasterii copilului. — In materia stabilirii filiatiei copilului din afara casatoriei — art. 2605 alin. (1) NCC — Filiatia copilului din afara casatoriei se stabileste potrivit legii nationale a copilului de la data nasterii sale. Ne intereseaza stabilirea paternitatii fata de tata.’ Exemply! problema este

ca instanta care va judeca cererea de stabilire a filiatiei va aplica legea

olandeza, legea inifiala, sau legea romAnd, care s-ar aplica pentru ca

mama a schimbat cetatenia copilului in cea romana? Se aplica legea

olandeza.

Scanned with CamScanner

t

Titlul I. Partea generala

75

4.2. Solutie - legea noua retroactiveaza in ceea ce priveste retroactivitatea legii noi, avem un exemplu in

materia succesiunii. Astfel, art. 2633 NCC, Mostenirea este supusd legii statului pe teritoriul caruia defunctul a avut la data mortii obi res edinta

snuita.

4.3. in majoritatea cazurilor, solutia este cea similard

rezolvarii conflictului de legi in timp al normelor interne ale unui stat

in majoritatea

cazurilor,

solutia este

cea similara rezolvarij

conflictului de legi in timp al normelor interne ale unu i stat, in sensul ca

pana la schimbarea punctului de legatura, raport ul este guvernat de

legea veche, legea noua urmand a reglementa resp ectivul raport din

momentul schimbarii punctului de legatura. in

materia

uzucapiunii, articolul 2.616 aratd ca uzucapiunea este cArmuité de legea statului unde bunul se afla la inceperea termenului de posesie, prevazut in acest scop.

In cazul in care bunul

schimbarea punctului de termenului de uzucapiune,

acestui din urmi

a fost adus intr-un alt stat (are loc

legatura), unde se implineste durata posesorul poate cere sa se aplice legea

stat, oe

reunite,

cu incepere

de la data

deplasarii bunului in ac e Stat, toate conditiile cerute de mentionata lege.

4.4. In anumite situatii se aplica principiul legii mai favorabile

— in materia Stabilirea majoratului — art. 2575 NCC — apartenenta Petsoanei la o alti le ge nationala @uyjaduce atingere major atului dobandit potrivit legii care fi era anterior aplicabila. In materia stabilirii filiatiei copilului din

afara cAsatoriei — in cazul in care copilul are mai mult e cetafenii se aplica legea favorabila, -» gy} a6 care fi este mai

05 (tT

Scanned with CamScanner

76

DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT ROMAN @aca)ppare O situatie de conflict mobil pe care noul Cod civil nu o

reglementeaza,

se considera

ca acel conflict trebuie

solutionat prin

aplicarea prin analogie a dispozitiilor privind rezolvarea conflictului de

legi in timp din/dreptil intern romafi> pana la momentul schimbarii

punctului de legatura se va aplica legea veche, far’ dupa schimbare,

legea noua.

Scanned with CamScanner

|

Titlul 2

PARTEA SPECIALA

Scanned with CamScanner

CAPITOLUL 1

NORMELE CONFLICTUALE PRIVIND STAREA CIVILA SI CAPACITATEA PERSOANEI FIZICE 1. Determinarea legii aplicabile in materia starii civile si capacitatii persoanei fizice’, regula este cA aceste aspecte sunt carmuite de legea sa nationalé daca prin

dispozitii speciale nu se prevede altfel [art. 2572 alin. (1) noul Cod civil].

Continutul acestei norme conflictuale este format din: ,starea (i)

capacitatea persoanei fizice””. Notiunea de nationalitate a persoanei fizice este reglementata in art. 2568 NCC, care arata ca ,,legea nationala este legea statului a carui cet&tenie o are persoana fizica”. Aceasta lege poarti numele de /ex patriae, cetatenia fiind prin urmare punctul de legatura pentru aceasta norma conflictuala. Noul Cod civil mai precizeaza in art. 2569 ca determinarea proba cetateniei se fac in conformitate cu legea statului a carei cetiitenie se invoca (altfel spus, calificarea notiunii de cetatenie se va face potrivit lui lex fori). Art. 2569 alin. (2) NCC precizeaza ca daca o persoana are mai

multe cetitenii, se va aplica legea statului de care este cel mai strans

legata, in special prin resedinta sa obisnuita. Pana la intrarea in vigoare

a noului Cod civil aproape peste tot unde se vorbea despre legea si doar nationala, Legea nr. 105/1992 ne trimitea cu gandul la cetitenie in subsidiar se opta pentru

domiciliu

sau resedinté ca puncte

de

legatura pentru legea nationala’.

romana, a se vedea O. Capatana, are ent lem reg hea vec in rale gene ii stud "Ca demiei, Bucuresti, 1969. Regimul persoanelor straine in Romdnia, Ed. Aca in dreptul francez, a se vedea: Pentru legea aplicabila statutului personal si urm.

ion, Dalloz, 2009, p. 129 D. Gutmann, Droit International Prive, 6¢ edit legii rom4ne pentru cetdtenie

ca element de privind optiunea umenteonal arg ru Pent e a e a se vedea: T.R. Popescu, Drept international privat, identificare a legii nati

Scanned with CamScanner

DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT ROMAN

80

Acum ideea noului Cod civil ne apare putin mai moderné, bazata pe

ideea globalizarii si liberei circulatii a persoanelor, care duce la optiunea pentru un punct de legatura ce trebuie sa fie mult mai mobil, solutia

fiind aceea de a se opta cAt mai mult pentru regedinta obisnuita’.

Totusi in materia starii civile si a capacitatii persoanei fizice legiuitorul a ramas ins conservator, pastrand vechea reglementare ce impunea ca punctul de legatura sa fie cetatenia. Dar chiar si in aceasta materie, s-a facut ins un prim pas in sensul ca, atunci cand o persoana

are mai multe cet&tenii, varianta subsidiara imediata a devenit aceea ca

elementul de legatura care sa stabileascd nationalitatea unei persoane, care are cel putin doua cetatenii din care niciuna romana, sa fie reprezentat de resedinta obisnuita a acelei persoane persoanei.

Tot art. 2568 alin. (3) NCC arat’ ca in cazul persoanei care nu are nicio cetatenie — apatrid — trimiterea la legea nationala este inteleasa ca fiind facut la legea statului unde acesta are resedinta obisnuita. Alin.

(4) arati cA aceste prevederi sunt aplicabile $i refugiatilor potrivit

dispozitiilor speciale si conventiilor internationale la care Romania este parte.

In concluzie, in acest moment, regula in sistemul nostru de drept

este aceea cA punctul de legatura pentru legea nationala a persoanei fizice in ceea ce priveste starea civila si capacitatea persoanei fizice este cetatenia. In subsidiar, se va aplica legea resedintei obisnuite. Consacrand o importanta sporita acestei institutii juridice, noul Cod civil, face un pas important definind in art. 2570 notiunea de resedinta obisnuita in sensul ca resedinta obisnuita este in statul in care

persoana fizica igi are locuinta sau asezarea principala chiar daca nu a

indeplinit formalitatile de inregistrare. Pentru determinarea locuintei sau

asezarii principale

vor fi avute

in vedere

acele

circumstante

principale si profesionale care indica legaturi durabile cu acel stat sau

intentia de a stabili astfel de legaturi cu acel stat. Dovada resedintei obisnuite se face cu orice mijloc de proba.

Ed. Romfel, Bucuresti, 1994, p. 160-161; LP. Filipescu, Drept international privat, vol.

II, Ed. Actami, Bucuresti, 1995, p. 23-24.

,

1 Pentru reglementarea englezi a domiciliului sau regedinfei, a se vedea J.

Fawcett and J. Carruthers, P. North in Cheshire, North & Fawcet: Private International Law, fourteenth edition, Oxford University Press, 2008, p. 153-199.

Scanned with CamScanner

81

Titlul II. Partea speciald 2. Domeniul de aplicare a legii statutului persoanei fizice!

Domeniul de aplicare reprezinta stabilirea materiilor juridice care intra in continutul normei conflictuale respective adici prin domeniul

de aplicare se determina ce institutii de drept si ce raport juridic intra in continutul acelei norme conflictuale. Determinarea domeniului de aplicare a unei norme conflictuale este o problema de calificare a normei conflictuale respective si ea se va face dupa legea instantei sesizate.

Legea forului ne araté materiile care se subsumeaza statutului

civil al persoanei fizice.

Institutiile juridice care intra in domeniul de aplicare a legii statutului persoanei fizice sunt: &. starea civila a persoanei fizice este reprezentaté de ansamblul elementelor personale care izvorasc din acte si fapte de stare civila si de

care

legea

leagd

anumite

efecte

specifice

identificarea pers fizice in familie si in sogietate.

care

servesc

pentru

Sunt supuse normei conflictualeex patriae)urmatoarele calitati care intra in continutul starii civile:

@in ceea ce priveste numele, noul Cod civil, in art. 2576, arata ca

numele persoanei fizice este cArmuit de legea sa nationala;

Qin ceea ce priveste filiatia, $i anume daca persoana are filiatia

stabilité sau nu, daca este copil din casatorie sau din afara cAsatoriei, tuturor acestor aspecte fiindu-le aplicabila legea nationala; On ceea ce priveste casatoria, legea persoanei fizice ne va spune daca 0 persoand este cAs&toria, sau necasatorita, divortata etc.; —spspecte ce tin de calitatea de a fi adoptat si, implicit, calitatile de

adoptat respectiv adoptator; ?

ceeasi lege personala vorbeste si despre rudenie si afinitate. intra sub incidenta legii nationale aspectele privind intocmirea

actelor si faptelor de stare civild, aceste aspecte fiind probleme _de

forma a_actului vor fi supuse legii locului intocmirii actului (locus

regit actum).

" A se vedea D.A. Sitaru, op. cit., p. 167-172.

Scanned with CamScanner

aA

82 fl

MAN DREPTUL INTERNATIONAL PRIV. AT ROMA

7

3. Capacitatea civila a persoanei fizice Cand vorbim de capacitatea persoanei fizice, trebuie sa avem

vedere cele doud componente ale acesteia: capacitatea de folosinta g .

capacitatea de exercitiu.

, fn ceea ce priveste capacitatea de folosinta, trebuie precizat cd,

atat inceputul, cat si incetarea capacitafii de folosin{a sunt guvernate dg

legea nationala a persoanei fizice,

;

—

o

;

Tratéind capacitatea de folosinta, trebuie implicit sa analizim si incapacitatile de folosinfé care reprezinta exceptii si trebuie expres

prevazute de lege.

Pentru a identifica legea ce urmeazi si guverneze Incapacitatile trebuie distins dupa mai multe aspecte. Astfel, dupa natura incapacitatilor avem: — incapacitati cu caracter de sanctiune civili.— de ex.: decaderea

din

drepturile

pdrintesti.

Aceasti

jationale a persoanei in cauza;

incapacitate

este

supusa

legii

— incapacitati cu caracter de masuri de ocrotire. Acestea se impart in doua subcategorii: incapacitati de folosinti absolute; incapacitati de folosinta relative. Incapacitatile de folosinta absolute Opereaza intre persoana

incapabila si toate celelalte peroane nedeterminate. Acests inoapacitit

f

supuse legii nationale a

persoanei incapabile deoarece ele

sant revazute de lege in considerarea particularitatilor j ilului. Incapacitatile de folosinta relative opereaza intre incapabil si alte persoane determinate. Aceste incapacitati sun t legate de-un-actjuvdi sino tudde o a i upuse legii pationaleci_ successionis).

legii actului_jur. (Legii

contractului/actului;

sau

Jex

Gx) incapaciae

minorului de a dispune prin tes tament sau donafié in favoarea tutorelui sau; incapacitatea

medicului/preotului/ farmacistului de a Primi donati i sav legate de la persoana pe care a tratat-o de ultima boala (de care a murit).

Aceste incapacitati sunt supuse legii gli

testamentului.

. donatiei sau, dupa~ caz, legilws A P 8

Scanned with CamScanner

Titlul II. Partea speciala

83

Pe de alta parte, capacitatea de exercitiu este, la randul ei, supusa legii nationale a persoanei fizice. Aceasta guverneazi inceputul,

continutul capacitatii de exercitiu, incapacitatile de exercitiu si incetarea capacitatii de exercitiu. Tot legea nafionala guverneaza sanctiunea incdlcdrii incapacititii de exercitiu: In acest sens, legea nationala ne arata cazurile de nulitate,

felurile nulitafii, persoanele care pot invoca nulitatea si conditiile in care poate fi invocata.

4. Exceptia de la aplicarea legii personale normal competente cu privire la capacitatea persoanei fizice Teoria interesului national (Noul Cod civil reglementeaza aceasta exceptie in art. 2579 sub

denumirea de ,,ocrotirea tertilor’’)

S-a pornit de la o speta lider: spta LIZARDI (1869). Un cetatean mexican care locuia la Paris a cumparat de la un bijutier francez bijuterii de mare valoare pe care urma sa le plateascd prin mai multe cambii pe care le-a emis cu acea ocazie. Cand la scadenta bijutierul a prezentat cambiile, Lizardi (cetdteanul mexican) a invocat nulitatea contractului de vanzare-cumparare araténd ca la data incheierii respectivului contract, desi el era capabil potrivit legii franceze, nu era totusi capabil potrivit legii nationale (mexicane). Instantele franceze au fost sesizate cu nulitatea contractului de vanzare-cumparare pentru incapacitate bazati pe o lege straina. Aplicdnd lex patriae, instanta francezi urma sa facd aplicarea dreptului mexican, drept care il

considera pe Lizardi incapabil. Instantele franceze ins4 nu au facut aplicarea legii mexicane considerand ca aceasta situatie ar leza interesele nationalului francez deoarece

s-ar prejudicia un cetatean

francez de buna-credinté in momentul incheierii actului.

Instantele franceze au inlaturat de la aplicare lex patriae si au

aplicat

dreptul

francez

conform

cdruia

capacitate de exercitiu, instituindu-se

cetateanul

mexican

avea

astfel aceasti exceptie de la

aplicarea legii personale normal competente!.

" A se vedea H. Batiffol, P. Legarde, Droit international prive, Tome II, Librairie Generale de Droit et de Jurisprudence, Paris, 1993, p. 111 si urm; J.P. Niboyet, Manuel

de droit international prive, Paris, 1928, p. 712 si urm.

Scanned with CamScanner

84

DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT ROMAN ———e

In art. 2579 NCC, se precizeazd ca persoana care, potrivit legij sale nationale, este lipsité de capacitate sau are capacitate de CXEIcitiy restrénsa nu poate sa opund aceasta cauza de nevaliditate celui care a socotit-o cu bund-credin{a ca fiind deplin capabild in conformitate cy

legea locului unde actul a fost intocmit. Aceasté regula nu se aplicg actelor juridice referitoare la familie, mostenire i transmitereg

imobilelor.

Conditii pentru aplicarea teoriei interesului national

persoana sa fie lipsita de capacitate de exercitiu potrivit legij

sale nationale, lex patriae, dar sa fie capabila potrivit legii forului ; actul sa fie intocmit in tara forului; 8 cocontractantul local sa fi fost de buna-credinta.

Acesta si nu fi

cunoscut si in mod rezonabil nici si nu fi putut cunoaste cauza de nevalabilitate, adica incapacitatea strainului;

anularea actului sa fie de natura a produce un prejud iciu nejus-

tificat cocontractantului national.

Daca aceste patru conditii sunt intrunite, lex patriae va fj inlaturata $i in locul ei se aplica lex loci actus (legea locului incheierij

actului).

Pentru aceasta teorie in literatura de specialitate s-au incercat mai multe explicatii: — unii autori au incercat si o asimileze unei situati i de ordine publica, dar consideram cA nu suntem in prezenta unei exceptii de

ordine publicd pentru ca nu suntem in prezenta unui efect al legii

straine;

— un alt argument porneste de la necunoasterea scuzabila a legii straine de catre cetateanul national; ~ de asemenea s-a mai incercat argume ntarea acestei teorii por

nind de la ideea imbogiatirii fara justé cau za a cetafeanului strain; — ideea erorii comune $i invincibile (error communis Jacit jus). Concluzia este insi ca legea romana a avut ca Scop ocrotirea bunei-credinte, aceasta aparénd ca temei al acestei teorii in dreptul roman’. ' A se vedea si D.A. Sitaru, op. cit., p. 172 . Scanned with CamScanner

CAPITOLUL 2

NORME CONFLICTUALE PRIVIND PERSOANELE JURIDICE! 1. Determinarea legii aplicabile Art. 2580

NCC

precizeazi

ca ,,statutul organic

al persoanei

juridice este cArmuit de legea sa nationala”. Continutul acestei norme

conflictuale este reprezentat de statutul organic al persoanei juridice, iar legatura normei conflictuale este legea nationala a persoanei

juridice. Aceasta lege, ca lege aplicabila, este cunoscuta sub denumirea

societatis. de legea societatii sau lex

Determinarea juridica) este o

notiunii de persoand juridicaé (fiind o creatie problema de calificare a continutului normei

conflictuale, calificare care se va realiza dupa /ex fori (legea instantei sesizate). In cazul in care ex fori va fi legea romana trebuie si vedem

ce intelege legea romana prin persoana juridica si trebuie identificate

criteriile de determinare a nationalitatii persoanei juridice conform dreptului roman. Trebuie sa ne uitém in partea generala a noului Cod civil unde vom gisi un criteriu comun de determinare a nationalitatii $i

anumite criterii speciale.

Pe de o parte, avem art. 2568 NCC, care arata ca ,legea nationala

este legea statului a carui nationalitate o are persoana juridica”. Art.

2571 califica notiunea de nationalitate si spune ca ,,persoana juridica are nationalitatea statului pe al carui teritoriu si-a constituit sediul

social”.

.

Prin urmare, in dreptul romén criteriul general pentru stabilirea

nationalitatii este dat de sediul social al persoanei

juridice. Sediul

de constisocial al persoanei juridice este cel stabilit potrivit actului siraine a Regimul pe nd, afa Cap O. ral, gene iu stud ca a, 1 A se vede LP. Filipescu, op. cit., p. 255-279; 0. ; 1969 i, rest Bucu , iei dem Aca Ed. a, éni Rom Sitaru, op. cit., p. 177-187.

Scanned with CamScanner

DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT ROMAN

86

tuire a persoanei juridice. Cu alte cuvinte, sediul stabilit este sediy| |

statutar.

;

_.

Acest sediu statutar trebuie si indeplineasca doua condifil:

1. sa fie serios; per a contrario, daca nu este serios, este fraudulos,

actul constitutiv urmand a fi anulat sau lipsit de efecte juridice;

2. sa fie real, adica sa nu fie fictiv, adicd s4 nu existe o simulatie

o prin fictivitate. Criteriul sediului social pentru persoana juridica este validat si de

cele doud acte normative fundamentale in materia persoanelor juridice:

Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, si O.G. nr. 26/2000 privind asociatiile si fundatiile. fn dreptul anglo-saxon, in ceea ce priveste stabilirea nationalitatij persoanei juridice avem teoria incorporarii: persoanele juridice ay nationalitatea statului unde s-au inregistrat. Criterii speciale pot fi stabilite prin acte normative speciale. Un exemplu ar fi determinarea nationalitatii dupa criteriul controlului. In acest sens, se considera ca o persoana juridica are nationalitatea

statului de pe al carui teritoriu se exercité controlul asupra acelei

persoane juridice.

De regula, controlul se apreciazd dupa cet&tenia/nationalitatea asociatilor, provenienta capitalului social sau cet&tenia/nationalitatea organelor de conducere. Criteriul controlului in dreptul roman este intalnit in unele con-

ventii internationale la care RomAnia este parte. Astfel de reglementari

sunt:

— Conventia de la Washington din 1965 pentru reglementarea diferendelor relative la investitii intre state si persoanele altor state

(Romania a aderat in 1975): o societate comerciald este considerata straind daca asupra ei se exercité un anumit control de catre interes¢ straine!;

— Acordul dintre Romania gi Israel din 1999 pentru promovarea $1

protejarea reciproca a investitiilor: 0 societate comerciala este consi-

derata straind daca este controlati de pe teritoriul celuilalt stat. 1

.

z

ogee . . Pentru 0 analiza a dispozitiilor acestei conventii, a se vedea C.P. Buglea, Solutionarea diferendelor dintre state si comercianti de alté nationa litate, Ed.

Hamangiu, Bucuresti, 2006.

Scanned with CamScanner

87

Titlul If. Partea speciala Art. 2571

alin. (2) NCC

— prevede

o situatie speciald data de

imprejurarea cA o societate comerciala are sedii in mai multe state: daca existé sedii in mai multe state, determinand pentru a identifica

nationalitatea persoanei juridice

este

sediul

real”.

Sediul

real este

definit in alin. (3) al aceluiasi articol — prin sediul real se intelege locul unde se afla centrul principal de conducere si de gestiune a activitatii

statutare, chiar daca hotararile organului respectiv sunt adoptate potrivit directivelor transmise de actionari sau asociati din alte state.

O alta problema legata direct de persoana juridica si reglementatd de dreptul international privat este legea aplicabila statutului organic al sucursalelor gi filialelor. Raspunsul la aceastA intrebare se gaseste in

art. 2580 alin. (2) si (3) NCC, care arata cd statutul juridic al sucursalei >

infiintata de catre persoana juridicd intr-o alta tara este supus legii7 nationale a persoanei juridice respective. Se intémpla acest lucru deoarece sucursala nu are personalitate juridica, fiind doar o prelungire

a personalitatii juridice a societtii mama. in schimb, statutul organic »)

al filialei va fi supus legii statului pe al carui teritoriu aceasta si-a | stabilit propriul sediu, independent de legea aplicabila persoanei ~ juridice care a infiintat-o. O alta problema interesaté este de a sti ce lege va guverna fuziunea unor persoane juridice? Legea aplicabila fuziunii unor

persoane juridice de nationalitati straine. In acest sens, art, 2584 NCC

arata ca fuziunea unor persoane juridice de nafionalitati diferite poate

fi realizaté dacd sunt indeplinite cumulativ conditiile prevazute de legile nationale aplicabile statutelor lor organice. “

Desi in legatura cu o alti problema legati de legea aplicabila in cazul schimbarii nationalitatii persoanei juridice, nu avem o

reglementare in Cod,

cum

de altfel nu o aveam

nici in Legea nr.

105/1992, totusi in literatura de specialitate se considera ca si aici ar

trebui aplicata prin analogie reglementarea de la fuziunea persoanelor Juridice, in sensul ca trebuie indeplinite conditiile din cele doua

sisteme de drept in prezenta. Art. 2582 NCC mai vorbeste si despre institutia recunoasteri i Persoanei juridice straine in Romania. Sub acest aspect, alin. (1) arata

ca persoanele juridice straine@uscop patrimonial constituite in statul a carui nationalitate o au, sunt recunoscute de plin drept in Romania. Iar

Scanned with CamScanner

> |

88

DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT ROMAN

alin. (2) araté ci persoanele juridice straine Gira) scop patrimonial pot fj recunoscute in Romania pe baza aprobarii ‘prealabile a Guvernului,

prin hotiraére judecdtoreascé

(cumulativ),

sub conditia reciprocitag,

dac& sunt valabil constituite in statul a cdrui nationalitate o au, ig

scopurile statutare pe care le urmaresc nu contravin ordinii sociale gj

economice din Romania. J Efectul recunoasteriipeste acela cd o persoana juridica straina care

este recunoscutii beneficiaza de toate drepturile care decurg din legea

statutului ei organic. Pe de alté parte, persoana juridicd straing recunoscuta in Roménia isi desfasoara activitatea pe teritoriul tari in conditiile stabilite de legea romana referitoare la exercitarea activitatij

economice, sociale, culturale sau de alta natura.

2. Domeniul legii aplicabile statutului organic al persoanei juridice Vor fi reglementate de legea persoanei juridice urmatoarele aspecte ce tin de statutul organic al persoanei juridice, asa cum sunt

prevazute in articolul 2581 din Codul civil:

Chapacitatea persoanei juridice;

Cand vorbim despre capacitatea persoanei juridice, trebuie si avem in vedere cele doua aspecte ce intra in continutul acestei notiuni, si anume capacitatea de folosinté@)capacitatea de exercitiu.

> Astfel, in ceea ce priveste capacitatea de folosinté, in domeniul legii statutului intra elementele constitutive ale persoanei juridice, modalitatile de constituire, continutul capacitatii de folosint, incapacitatile de folosinté, limitele capacitatii de folosinta, incetarea persoanei juridice. -> in legatura cu capacitatea de exercitiu a persoanei juridice, intereseazi aspecte privind constituirea si atributiile organelor de conducere, relatiile intre organele de conducere si persoana juridica $i relatiile intre organele de conducere si terti. ©modul de dobandire/pierdere a calitatii de asociat;

©ilrepturile si obligatiile ce decurg din calitatea de asociat; ©modul de alegere si functiile organelor de conducere; Creprezentarea persoanei juridice prin organele proprii;

Scanned with CamScanner

Titlul II. Partea speciala

89

C©yaspunderea persoanei juridice si a organelor sale fata de terti; Qnodificarea actelor constitutive;

a

Orspecte ce tin de dizolvarea si lichidarea persoanei juridice.

3. Legea aplicabila falimentului

Aplicabil in acest domeniu este Regulamentul (CE) 1346/2000

privind insolventa,

Potrivit articolului 4 din Regulament, insolventei ii este aplicabila

legea tarii unde s-a deschis procedura insolventei. Aceasté lege determina toate etapele specifice procedurii insolventei: declansare a acesteia, desfasurarea si inchiderea acesteia.

Domeniu de aplicare a legii falimentului* Cconditii pentru ca o persoana si fie declarat’ in faliment;

©ccriteriul de fond care justifica falimentul (incetarea in fapt a

platilor);

asurile prealabile falimentului; ategoriile de persoane care pot cere falimentul; ©categoriile de persoane care sunt implicate in proce dura fali-

mentului;

Oefectele

torului;

falimentului asupra capacitatii de exercitiu a debi -

©efectele falimentului asupra drepturilor creditor ilor cu privire la bunurile debitorului si cu privire la actele juridice incheiate de debitor;

Qefectele lichidarii;

©raspunderea membrilor din organele de conducere ale societatii falit

e pentru starea de faliment; Aspectele privind procedura vor fi trat ate in partea destinatad Procesului civil international.

Scanned with CamScanner

CAPITOLUL 3

NORMELE

CONFLICTUALE PRIVIND BUNURILE

1. Determinarea legii aplicabile statutului real ry

Cand vorbim despre bunuri, trebuie s4 avem in vedere o teorie

generala a acestora, adic ansamblul reglementarilor care configureaz4

statutul

acestora.

Trebuie

si

avem

prin

urmare

in vedere

toate

aspectele ce vizeaza bunurile, inclusiv clasificarile acestora. Din acest punct de vedere, trebuie si intelegem notiunea de bun in

sens

larg,

incluzAnd

aici atat bunurile

in sensul

lor strict, cat si

drepturile care se exercita asupra lor’. Toate aceste aspecte formeaza statutul real. Traditional, in legislatia romaneasca, statutul real a fost supus legii locului situarii bunului (/ex rei sitae sau lex situs)’. Aceasta regula este prevazuta expres in art. 2613 alin. (1) NCC conform c&ruia ,,posesia, dreptul de proprietate si celelalte drepturi reale asupra bunurilor, inclusiv cele de garantii reale sunt carmuite de legea locului unde acestea sunt situate sau se aflé, afara numai daca

prin dispozitii speciale se prevede altfel”. Confinutul acestei norme conflictuale este format din toate aspectele, care cum spuneam, contureaza statutul real, respectiv toate aspectele legate de bunuri, inclusiv drepturile care se exerciti asupra

acestora.

' A se vedea in literatura de specialitate romA neasca: C. Hamangiu, I. Rosseti- Balanescu, Al, Baicoianu, Tratat de drept civil roman, vol. I, p. 864 si urm; Gh. Beleiu, Drept civil roman, Bucuresti, 1992, p. 94; A. Ionascu, Drept civil. Partea generald, Bucuresti, 1963, p. 58 si urm; G.N. Lufescu, Teoria generald a drepturilor reale

, Bucuresti, 1974, p. 91 si urm.; I. F ilipescu, Drep t civil. Dreptul de proprietate $i alte drepturi reale, Bucuresti, 1993, p. 28 si urm. ? Pentru reglementarea

Carruthers,

P. North

din dreptul

in Cheshire,

North

britanic, &

a se vedea

Fawcet:

Private

fourteenth edition, Oxford University Press, 2008, p. 1225 si urm.

J. Fawcett

International

and

J.

Law,

Scanned with CamScanner

9]

Titlul II. Partea speciala

Al doilea element al oricdrei norme

conflictuale,

respectiva

legatura, este reprezentatd in acest caz de trimiterea spre legea locului

unde acestea sunt situate sau se afla.

Si, in sfarsit, punctul de legatura este diferit, in functie de situatia in care avem de a face cu bunuri imobile sau mobile. Astfel, in cazul bunurilor imobile, punctul de legatura care ne indica in concret legea aplicabila, este dat de locul unde bunul este situat, in timp ce in cazul

bunurilor mobile, de locul unde acestea se afla. Ratiunea aplicarii legii locului situarii, sau aflarii bunului, consta in faptul ca aceasta lege asigura realizarea a cel putin trei principii fundamentale in materie: ©principiul teritorialitatii/suveranitatii care consta in interesul

statului de a guverna prin norme proprii regimul juridic al bunurilor aflate pe teritoriul sau, avind in vedere faptul ca bunurile reprezinta valori sociale deosebit de importante; ©principiul generalitatii — legea locului situarii bunului asigura

aplicarea unui regim juridic unic pentru toate bunurile aflate pe acelasi

teritoriu;

})principiul sigurantei circuitului civil privind bunurile fati de

parti/terti’.

Aplicarea legii situarii bunului (/ex rei sitae) este o solutie traditionala in dreptul romn. Fostul art. 2 alin. (1), C. civ., abrogat

prin Legea nr. 105/1992, araté ca numai imobilele aflate pe teritoriul

Roméniei sunt supuse legii romane, chiar posedate de straini.

2. Domeniul legii aplicabile statutului real” Legea statului pe teritoriul cdruia bunul se afl sau este situat, carmuieste:

~ bunurile asupra cdrora pot exista drepturi reale si clasificarea acestor bunuri in functie de criteriile admise de legea respectiva; — drepturile reale care pot exista asupra bunurilor; A se vedea D.A. Sitaru, op. cit., p. 189.

In ceea ce priveste domeniul de aplicare a lui /ex rei sitae, in dreptul francez, a

se vedea D. Gutmann, Droit International Prive, 6e edition, Dalloz, 2009, p. 195-200.

Scanned with CamScanner

DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT ROMAN —~

92

— modurile si conditiile de constituire, transmitere si stingere ,

ae drepturilor reale. . . Aici trebuie facuta o distinctie: Pe de o parte, modurile specifice sau originare de transmitere ,

drepturilor reale — uzucapiunea, traditiunea, accesiunea - precum Si de

stingere a drepturilor reale sunt supuse legii situarii bunului.

Pe de alta parte, modurile nespecifice de transmitere a bunurilor —

contractul si testamentul — vor fi supuse legii locului situarii bunuly sau altor legi, dupa cum este vorba de aspectele lor reale ori de alt;

natura decat reale. — confinutul drepturilor reale, adicé prerogativele ‘pe care dreptu-

rile reale le confera titularilor lor, precum si modul de exercitare a acestor prerogative. Sub acest aspect, /ex rei sitae va guverna cel putin urmatoarele

elemente: — pe de o

parte, atributele sau prerogativele pe care aceste

drepturi le confera titularului lor, precum gi limitele acestora; — pe de

alta parte, modul de exercitare a prerogativelor pe care drepturile reale le confera precum si dreptul de urmarire, dreptul de preferinté al creditorilor cu garantii reale. — tot sub incidenfa acestei legi intra si mijloacele de aparare a

drepturilor reale, numite si actiuni reale (spre exemplu regimul juridic aplicabil actiunii in revendicare); — posesia si actiunile posesorii;

— obligatiile propter rem, acestea reprezenténd un accesoriu al

dreptului real.

t

in schimb, obligatiile scriptae in rem sunt supuse legii situarii

bunului pentru aspectele reale si legii actului juridic din care izvorasc aceste obligatii pentru celelalte aspecte care nu sunt reale,

— intra sub incidenta acestei legi modul

de urmirire

si de

executare silita asupra bunurilor. — sub anumite aspecte si formele de publicitate asupra bunului. Art. 2626 NCC care arata ci formele de publicitate realizate in orice mod referitoare la bunuri, sunt supuse legii aplicabile la data si locul unde se indeplinesc. Dupa cum constatim, prevederile acestui articol nu plaseazi direct formele de publicitate in sfera legii locului

situarii bunului, ci in sfera legii locului unde acele forme se intocmesc

Scanned with CamScanner

93

Titlul II. Partea speciala

(locus regit actum). Cu toate acestea insa, practic, legea locului unde

se indeplinesc formele de publicitate coincide cu cea a locului situarii bunului despre care se face publicitatea. Mai mult decat atat, alin. (2)

al art. 2626 NCC precizeaza clar ca in ceea ce priveste formele de publicitate referitoare la un bun imobil sunt supuse legii statului unde acesta se gaseste situat, chiar daca temeiul juridic al nasterii, transmiterii, restrangerii sau stingerii dreptului real ori garantiei reale s-a

constituit prin aplicarea altei legi.

f

-

~

3. Exceptiile de la aplicarea statutului real pentru anumite categorii de bunuri

Anumite bunuri, datorita naturii lor specifice sau a pozitiei in care se afld, nu vor fi supuse legii locului situarii lor, ci unei alte legi aplicabile’.

3.1. Bunurile aflate in curs de transport Conform art. 2618 NCC, bunul aflat in curs de transport este supus legii statului de unde a fost expediat, afara numai daca:

a) partile interesate au ales, prin acordul lor, o alta lege, care

devine astfel aplicabila;

b) bunul temeiul unor aceste cazuri legea locului

este depozitat intr-un antrepozit sau pus sub sechestru in masuri asiguratorii sau ca urmare a unei vanzari silite, in fiind aplicabila, pe perioada depozitului sau sechestrului, unde a fost reasezat temporar;

c) bunul face parte dintre cele personale ale unui pasager, fiind in

acest caz supus legii sale nationale.

3.2. Mijloacele de transport Regimul juridic al acestora este guvernat de art. 2620-2621 NCC.

Astfel, in ceea ce priveste legea aplicabila, se prevede faptul ca aspecte "A se vedea pentru vechea reglementare, I.P. Filipescu, A.I. Filipescu, op. cit., p. 308-316; D.-A. Sitaru, op. cit., p. 196-199.

Scanned with CamScanner

DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT ROMAN

94

cum sunt constituirea, transmiterea sau stingerea asupra unui mijloc de transport sunt supuse:

drepturilor .

—

rea},

a) legii pavilionului pe care il arboreaza nava sau legii statului de

inmatriculare a aeronavei;

b) legii aplicabile statutului organic al intreprinderii de transpoy pentru vehiculele feroviare gi rutiere din patrimoniul ei. Legea astfel identificata se aplica de asemenea: a) bunurilor aflate in mod

durabil

la bord,

formandu-i

dotarea

tehnica; b) creantelor care au ca obiect cheltuielile efectuate pentru asis. tenta tehnicd, intretinerea, repararea sau renovarea mijlocului de

transport.

Legea pavilionului navei sau statului de inmatriculare a aeronavej

carmuieste indeosebi: a) puterile, competentele si obligatiile comandantului navei say aeronavel;

b) contractul de angajare a personalului navigant, daca partile nu

au ales o alta lege; c) raspunderea armatorului navei sau intreprinderii de transport

aerian pentru faptele si actele comandantului si echipajului; d) drepturile reale si de garantie asupra navei sau aeronavei,

precum si formele de publicitate privitoare la actele prin care se constituie, se transmit $i se sting asemenea drepturi. 3.3. Titlurile de valoare in categoria titlurilor de valoare intra: actiunile sau obligatiunile, nominative sau la purtator, si titlurile reprezentative asupra marfurilor.

Astfel, conform art. 2.622, emiterea de actiuni sau obligatiuni,

nominative sau la purtator este supusa legii aplicabile statutului organic al persoanei juridice emitente.

Conditiile si efectele transmiterii unei actiuni sau obligatiuni vor fi supuse: a) legii aplicabile statutului organic al persoanei juridice emitente, cat priveste titlul nominativ; b) legii locului de plata a titlului la ordin;

Scanned with CamScanner

Titlul II. Partea speciala

95

c) legii locului unde se afla titlul la purtator in momentul transmiterii, in raporturile dintre posesorii succesivi, precum si dintre acestia si tertele persoane.

Pe de alta parte, in ceea ce priveste titlurile reprezentative asupra méarfurilor, noul Cod face aplicarea principiului autonomiei de vointa, in sensul ca aceste titluri vor fi guvernate de legea mentionata expres

in cuprinsul respectivului titlu de valoare. Legea desemnaté de citre parti, stabileste

dacd

respectivul

intruneste conditiile spre a fi un titlu reprezentativ al marfii pe care o specifica.

in lipsa manifestarii de vointa in alegerea legii aplicabile, natura

titlului se determina potrivit intreprinderea emitenta.

legii

statului

in care

isi

are

sediul

Daca titlul reprezinté marfa, legea care i se aplica, in calitatea sa

de bun mobil, carmuieste drepturile reale referitoare la marfa pe care o

specifica.

3.4. Drepturile asupra creatiei intelectuale (art. 2624-2625 NCC)

”

Drepturile de creatie intelectuala, intra in categoria bunurilor mobile necorporale. in categoria drepturilor de creatie intelectuala intra cele doua mari categorii de drepturi, respectiv: drepturile de autor; drepturile de proprietate industriala. Pornind de la aceasta distinctie, si noul Cod distinct legea ce urmeaza sa le guverneze.

stabileste in mod

Astfel, in ceea ce priveste drepturile de autor, noul Cod civil arati

ca nasterea, continutul si stingerea drepturilor de autor asupra unei opere de creatie intelectualé sunt supuse legii statului unde aceasta a fost pentru intdia oaré adusa la cunostin{a publicului prin publicare,

reprezentare, expunere, difuzare sau in alt mod adecvat.

Atunci cAnd operele de creatie intelectuala nu ajung la cunostinta publicului, vor fi supuse legii nationale a autorului.

Scanned with CamScanner

Ay DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT ROM = a, riet Prop lor de lar pe de alta parte, art. 2.625, in materia drepturi dreptului de Proprie, industriala araté cA, nasterea, continutul si stingerea 96

tate industrialé sunt supuse legii statului unde s-a efectuat depozitul, oy;

de inregistrare inregistrarea sau unde s-a depus cererea de depozit sau

3.5. Drepturile de crean{a

Drepturile de creanfi, care din punct de vedere al clasificarjj

bunurilor in mobile si imobile, sunt incadrate in categoria bunuriloy

mobile

incorporale,

se

considera

cA

sunt

supuse,

izvorului lor, fie faptul juridic (delictul de exemplu);

de

regula,

legij

3.6. Bunurile apartinand unui stat, dar aflate pe teritoriul altui stat. Bunurile apartinand unui stat, dar aflate pe teritoriul altui stat sunt supuse in principiu legii statului caruia fi apartin ca urmare a principiului imunitatii statului si a bunurilor sale.

3.7. Bunurile cuiturale scoase ilicit de pe teritoriiltinui stat

Bunurile culturale scoase ilicit de pe teritoriul unui stat sunt Supuse unui statut special prevazut de doua conventii internationale la care Roménia este parte, conventii care contin si dispozitii de drept international privat.

~ Astfel, Conventia asupra masurilor ce urmeaza a fi luate pentru

interzicerea si impiedicarea operatiunilor ilicite de import, export si transfer de proprietate a bunurilor culturale, adoptaté de Conferinta Generala UNESCO,

Ia Paris la 14 noiembrie 1970 (Romania a aderat

prin Legea nr. 79/1993, publicaté in M. Of. nr. 268/] 993), prevede ca statele parti la Conventie se angajeaza sa ia masuri adecvate pentru a sechestra $l restitui la cererea statului de origine, orice bun cultural

Scanned with CamScanner

Titlul II. Partea speciala

97

Statele parti la Conventie se angajeaza ca in cadrul legislatiei lor

sa admité actiunea in revendicare a bunurilor culturale furate, introdusa de proprietarul legitim sau in numele acestuia.

~> Conventia UNIDROIT privind bunurile culturale furate sau exportate ilegal, adoptata la Roma la 24 iunie 1995, ratificata de Romania prin Legea nr. 149/1997 (publicaté in M. Of. nr. 176 din 30

iulie 1997), prevede ca posesorul unui bun cultural furat trebuie sa il

restituie, iar un bun este considerat furat daca aceasta calificare este conforma

cu legislatia statului de unde bunul provine.

Rezulta ca,

calificarea bunului ilicit se va face potrivit legii acelui stat si nu conform legii statului unde bunul se afld in momentul litigiului (se impiedica astfel frauda la lege care s-ar putea realiza prin mutarea punctului de legatura pentru a face aplicabila alta lege)!. Toate informatiile de mai sus se refera la bunuri privite ut singuli/ individual. Universalitatile de bunuri au un regim special din perspectiva dreptului international privat: — universalitatile de bunuri mobile/imobile apartin unei persoane

fizice deoarece pot avea ca izvor doar succesiunea, sunt supuse legii

aplicabile succesiunii;

~ transmiterea de bunuri in universalitatea lor (patrimoniu sau

fractiune de patrimoniu) intre persoane juridice deoarece opereazi ca

efect al reorganizarii, sunt supuse legii personale a persoanei juridice reorganizate.

4. Legea aplicabila cambiei, biletului la ordin si cecului Noul Cod civil reglementeaza in capitolul VII, apartinand Cartii a Vil-a, in mod special, legea aplicabila cambiei, biletului la ordin si cecului, fara a le incadra intr-o categorie anume a dreptului privat. Acestea sunt tratate in literatura de specialitate in materia dreptului comercial rezervata titlurilor de valoare sau titlurilor de credit. in principiu, prin intermediul acestor instrumente, se realizeaza

anumite plati, la termen, pentru niste obligatii ce intra in continutul " A se vedea D.A. Sitaru, op. cit., p. 198.

Scanned with CamScanner

DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT ROMAN

98

erite Conta it one sa unor raporturi juridice ce-si au izvorul in dif eeforme ea ss Faptul ca ele realizeaza de fapt, 0 See comerciale. le detine, echivaleaza cu o creditare a celui care

i

ol redit .

le

.

urilor, aceste “s oe punctul de vedere al clasificarii bun ile incorp incadrate la randul lor in categoria bunurilor mob

a

EL

.

pot fj

4.1. Conditiile de valabilitate ale tittului de credit * 4.1.1. Legea aplicabild conditiilor de fond

fn ceea ce priveste capacitatea persoanei care doreste angajeze prin cambie, bilet la ordin sau cec, aceasta este a

. ‘ de

legea sa nationala, adica potrivit dreptului roman, de legea cetateniei wee Thos

*

ersoane.

art. 2647 din noul Cod civil, considera ca angajamentul pe

care o persoana si-l ia prin cambie, bilet la ordin sau cec, va fi valabil, chiar dacé persoana respectiva nu este capabild potrivit legii sale nationale, dar este capabila de legea statului pe teritoriul caruia respectiva persoana si-a dat semnatura.

Aceasta dispozitie din noul Cod civil este aseman&toare reglemen-

tarii teoriei interesului national, care reprezinta, la randul ei, o exceptie

de la legea personald normal competenta a se aplica persoanei fizice. Toate celelalte conditii de fond ale fiecarui angajame nt rezultat din titlu . vor fi sup use conform principiului plur alitatii, legii locului, adic legii locului fiecarei semnaturi2.

4.1.2. Legea aplicabild conditiil or de formd Angajamentele asumate prin cambie, bilet la ordin sau cec , sunt considerate valabile sub as pect formal, dac& inde plinesc conditiile de forma ale legii statului und © angajamentul

a fost subscris,

Stanciu D. Carpenaru, Drept comercial roman,€ in eddreptul comercial Toman a se vedea di Universul Juridic, Bucuresti, 2008, p. 179 si ah “ a VIll-a, revazuta $i addugita, Ed. D.A. Sitaru, op. cit., p. 424,

Scanned with CamScanner

Titlul II. Partea speciala

99

Mergand pe aceeasi idee pe care am remarcat-o si in materia formei actelor juridice, unde pentru a salva actul din punct de vedere formal, s-au oferit mai multe legi care pot valida din punct de vedere

actul, si in cazul acestor instrumente, legiuitorul rom4n a oferit si alte

variante care sé poata confirma din punct de vedere formal valabilitatea lor. Astfel, teza a doua a art. 2648 alin. (1), prevede in materie de cec, ca acesta este valabil din punct de vedere formal, si daca indeplineste

conditiile de forma prevazute de legea locului platii.

De asemenea, 0 alta modalitate de salvare a acestora este data de

reglementarea potrivit careia, un angajament chiar nevalabil potrivit legii statului unde a fost subscris, sau in materia cecului $i potrivit legii locului platii, nu va invalida un angajament ulterior, dacd se conformeaza legii statului unde se subscrie angajamentul ulterior.

4.2. Valorificarea‘dreptului nascut din titlul-de credit: Noul Cod civil incearcé s4 reglementeze legea aplic abila unor probleme ce se nasc din neplata cambiei, biletului la ordin sau cecului. Astfel, in legatura cu actiunea in regres pe care posesorul titlului o

are la indem4na,

art. 2649

prevede

ca termenele

stabilite pentru

exercitarea actiunii de regres sunt determinate, fata de orice semnatar, de legea locului unde titlul a luat nastere.

Pe de alta parte, in ceea ce priveste protestul, potrivit Codului,

forma si termenele de protest, cat si conditiile de forma ale unor acte

hecesare pentru exercitarea sau conservarea drepturilor in mate rie de cambie, bilet la ordin sau cec sunt stabilite de legea statul ui unde

trebuie intocmit procesul sau un alt act necesar.

4.3. Cambia $i biletul ta ordin Dupa ce noul Cod a reglementat legea aplicabila conditiilor de

valabilitate

si mijloacelor de valorificare, pentru toate categoriile de

titluri, realizeazai o departajare in ceea ce priveste analiza intre cambie si biletul la ordin, pe de o parte, si cec, pe de alta parte.

Scanned with CamScanner

100

ROMAN DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT

654, sunt reglementate -2 51 26 le, ico art ru pat a sul rin cup in Astfel,

legile aplicabile: — efectelor obligatiilor; — dobandirii creantei;

—acceptarii cambiei;

celor doua titluri. — pierderii sau furtului

ectelor obligatiilor 4.3.1. Legea aplicabild ef

gi

acceptantului unI ei cambii or il ti ga li ob le cte efe d, ran in primul ului unde aceste

sunt supuse legii loc semnatarului unui bilet la or din

}

titluri sunt platibile. le produc semnaturile celorlalti Pe de alta parte, efectele pe care sunt determinate de legea in ord la t bile prin sau bie cam prin obligati urile. statului pe teritoriul caruia au fost date semnat faptul ca pentru Din analiza celor doua dispozitii legale, rezulta executare a prima situatie legiuitorul opteaza pentru legea locului de titlurilor (lex loci solutionis), in timp ce pentru efectele care se nasc pentru semnatarii ulterior se opteaza pentru legea locului semnarii, ceea ce echivaleaza cu lex loci actus.

4.3.2. Legea aplicabild dobdndirii creantei Potrivit art. 2652,

legea

locului

unde

stabileste daca posesorul cambiei doband we ge

emisiunii titlului. ee

este

titlul

a fost

constituit

fa care a dat loc

creanta

4.3.3, Legea aplicabild acceptarii cambiei

, Legea statului unde este platibila cambia, stabileste dacd acceparea poate fi restransa la o parte din sum, precum si daca posesorul titlului este obligat s4 primeasca o plata partiala (art. 2653) °

Scanned with CamScanner

Titlul II. Partea speciala

101

4.3.4. Legea aplicabild in caz de pierdere sau de furt in

sfarsit,

legiuitorul

reglementeaza

din

punct

de

vedere

al

dreptului international privat si situatia creata de pier derea sau furtul

titlurilor. Astfel, masurile ce pot fi luate in caz de pierdere sau de furt vor fi cele stabilite de legea statului unde cambia sau biletul la ordin

sunt platibile.

4.4. Gecul »

In ceea ce priveste cecul, noul Cod incearcé si reglementeze anumite aspecte importante, identificdnd pentru fiecare in parte legea

aplicabila.

4.4.1. Persoanele asupra carora poate fi tras un cec

Persoanele asupra c&rora poate fi tras un cec sunt dete rminate de

legea statului unde cecul este platibil. Totusi, desi potrivit legii aplicabile, cecul este nul pent ru ca nu a fost tras asupra unor persoane indreptatite, obligati ile ce decurg din semnaturile puse pe titlu in alte state, ale caror legi nu cuprind o

asemenea restrictie sunt valabile (art. 2656).

4.4.2. Legea aplicabild efectelor obligati ilor

Potrivit art. 2657, efectele obligatiilor ce decurg din cec vor fi

Suvernate de legea statului pe al cdrui teritoriu au fost subscrise Tespectivele obligatii.

4.4.3. Domeniul de apli care

In domeniul de aplicare a legii statului unde cecul este platibil

intr urmitoarele aspecte:

Scanned with CamScanner

DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT ROMAN

102

poate fi tras la up a) daca titlul trebuie tras la vedere sau dac& datarii; termen de la vedere, precum si efectele post

anumit

;

b) termenul de prezentare;

ificat, confirmat sau vizat sj c) dac& cecul poate fi acceptat, cert ;

—

care sunt efectele produse de aceste mentiuni;

obligat s4 primeasca 9 d) daca posesorul poate cere si daca este

plata partiala;

.

;

,,platibil e) dac& cecul poate fi barat sau poate si cuprinda clauza

le acestei barari, in cont” ori o expresie echivalenta si care sunt efecte clauze sau expresii echivalente;

i $i care f) daca posesorul are drepturi speciale asupra provizionulu

este natura lor;

g) daca trigatorul poate sa revoce cecul sau si facé opozitie la plata acestuia; h) masurile care pot fi Iuate in caz de pierdere sau de furt al cecului;

i) dacé un protest sau o constatare echivalentaé este necesara pentru conservarea dreptului de regres impotriva girantilor, tragatorului si celorlalti obligati.” (art. 2658).

Scanned with CamScanner

f * Rigu lam. €60).2012 otal CAPITOLUL 4

NORMELE CONFLICTUALE PRIVIND MOSTENIREA 1. Determinarea legii aplicabile mostenirii

In acest domeniu, art. 2633 din noul Cod civil precizeaza ca

mostenirea este supusa legii statului pe teritoriul caruia defunctul a avut la data mortii sale resedinta obisnuita. Ca principiu general,

trebuie retinut faptul cA notiunea care desemneaza legea aplicabila mostenirii este aceea de lex succesionis. Cu caracter istoric', fostul art. 66 din Legea nr. 105/1992 supunea mostenirea unor legi diferite in functie de obiectul ei, astfel.

Pentru bunurile mobile, oriunde acestea se aflau, mostenirea era

guvernata de legea nationala pe care persoana decedata o avea la data mortii. Lex patriae era data de cetatenia persoanei respective. Se facea

astfel aplicarea principiului bunurile mobile urmeaza persoana. Prin urmare, prin compararea celor doud reglementiari, putem constata ca modificarea principala realizaté de NCC este aceea ca, in ceea ce priveste punctul principal de legatura_ pentru norma con-

flictuala, acesta nu mai este dat de cetatenia,(ci de ultima resedinta obisnuité a defunctului. Totusi,

art. 2634

oferd

persoanei

posibilitatea

de

a alege

ca

aplicabila mostenirii in ansamblul ei legea statului a carui cetatenie o

are,

O a doua mare diferenta, pe care o remarcém, este aceea ca spre deosebire de reglementarea veche, care trata diferit bunurile imobile si bunurile mobile din masa succesorala”, facdndu-le aplicabile si legi "Pentru vechea reglementare, a se vedea IP. Filipescu, A.I. Filipescu, op. cit., P. 412-421; D.-A, Sitaru, op. cit., p. 200-208. . ed a Pentru

o analizd

detaliati

a compunerii

masei

succesorale,

a se

vedea

M. Eliescu, Mostenirea si devolugiunea in dreptul Romdniei, Ed. Academici Romane,

Scanned with CamScanner

104

DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT ROMAN

diferite, noul Cod nu mai face aceasta distinctie, ci tratandu-le pe toate

in mod unitar, ca parti ale patrimoniului defunctului, le face aplicabila,

asa cum am spus, legea ultimei regedinfe a defunctului, (Sau) legeg cetateniei acestuia fn cazul in care acesta si-a manifestat in mod expres,

optiunea pentru aceasta din urma lege. Posibilitatea ca o persoandé s4 poaté si aleagd legea care sj.j

guverneze succesiunea, exista atunci cAnd persoana respectiva poate s§

realizeze o declaratie speciala cu privire la legea aplicabilé succesiunij, Evident, aceasta situatie se refera la varianta in care persoang respectiva nu a realizat chiar un testament. in situatia in care realizeaza un testament, de fapt incheie un act juridic unilateral pe care va putea

si fl supund in principiu legii alese in mod

autorul actului.

independent de catre

Alin. (2) al art. 2634 precizeaza ca existenta si validitatea consimfam4ntului declaratiei de alegere a legii aplicabile sunt supuse legij alese pentru caérmuirea succesiunii. x In ceea ce priveste conditiile de forma pe care respectiva declaratie trebuie sa le indeplineasca, acestea sunt cele prevazute de legile pe care Codul le prevede pentru validitatea formala a testamentului insusi. ¥ Aceeasi lege va carmui $i conditiile de forma pentru modificarea

sau revocarea respectivei declaratii. In ceea ce priveste conditiile de forma necesare pentru validitatea

testamentului’, acestea sunt reglementate de art. 2635 din NCC care precizeaza ca intocmirea, modificarea sau revocarea testamentului sunt

considerate valabile daca actul respecta conditiile de forma aplicabile

fie la data cand a fost intocmit, modificat sau revocat, fie la data decesului testatorului, conform oricareia din urmatoarele legi:

Clegea national a testatorului;

Bucuresti, 1966, p. 19 si urm.; Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, Ed. Universul

Juridic, Bucuresti, 2002, p. 13 si urm.

Pentru reglementarea francez4, a se vedea, D. Gutmann, Droit International

Prive, 6e edition, Dalloz, 2009, p. 204-205; pentru reglementarea din Quebec,

E. Groffier, Precis de Droit International Prive Quebecois, 4e edition, Les Editions

Yvon Blais, 1990, p. 162-173; si Marea Britanie, J. Fawcett and J. Carruthers, P. North

in Cheshire, North & Fawcet: Private International Law, fourteenth edition, Oxford

University Press, 2008, p. 1263 si urm.

Scanned with CamScanner

105

Titlul II. Partea speciala Ohegea resedintei obisnuite a acestuia;

Olegea locului unde testamentul a fost intocmit, modificat sau

revocat,

©) legea

locului

situarii

.

imobilului

o,

care

formeaza

;

obiectul

testamentului, egea instantei sau a organului care indeplineste procedura de transmitere a bunurilor mostenirii.

Si noul Cod civil la fel ca si vechea Lege nr. 105/1992 contine oO reglementare foarte generoasd in ceea ce priveste legea aplicabila formei testamentului. Altfel spus, testamentul va fi valid din punct de

vedere formal daca indeplineste cel putin conditiile prevazute de una

dintre cele 5 enumerate. Ideea este de a salva pe cat posibil testamentul. Aceste aspecte sunt privite din punct de vedere spatial. Sub aspect temporal,

testamentul

este considerat

valabil daca

respecta conditiile de forma din una din legile amintite aplicabile fie la data cand testamentul a fost intocmit, fie)la data decesului testatorului.

Ideea generald este de a se da curs vointei testatorului astfel incat testamentul sa fie valabil sub toate aspectele astfel incat el si poata sa isi produc efectele pentru care a fost intocmit. In ceea ce priveste legea ce urmeaza si guverneze conditiile de fond necesare pentru validitatea unui testament, constatém ca noul Cod nu mai contine reglementarea din articolul 68 din Legea nr. 105/1992, care oferea libertate atestatorului de a supune transmiterea prin mostenire a bunurilor sale altei legi decét legea statului de cetafenie a persoanei decedate, cu precizarea cA nu putea sa alature dispozitiile imperative ale respectivei legi. Nemaiaparand un asemenea text de lege in noua reglementare, in materia testamentului, duce la o interpretare simpla in sensul ca toate )

aspectele de fond ce nu tin de persoana

defunctului,

€i de

legea + |

succesiunii, vor fi guvernate exclusiv de legea ultimei resedinte } e obisnuite a defunctului. Totusi, aceasta interpretare desi corecti datorita lipsei oricarui text

care ar oferi O libertate testatorului in a alege legea aplicabila testa-

de

4 oe

ca act Juridic

unilateral,

intra

putin

in contradictie

cu

nate mai sus care vorbeste despre declaratia de alegere

Bl cetateniei ca lege ce urmeaza a guverna mostenirea.

Scanned with CamScanner

PRIVAT ROMAy AL ON TI NA ER T IN DREPTUL —

106

atie prin care ar cl de Oo a de sa e at rsoana po Or, atat timp cat o pe cA poate ca prin acty er id ns co a, ne iu es cc su aleaga legea ce v a guverna emmenea pentru legea ase sa4 opteze de as t, en am st te de t ta en ez pr re juridic Singura dilema ny, . ra ta en am st te ea un ti lu vo de care sd guverneze testamentului se va putea opt, ul edi erm int n pri a, dac ea ace ane ram i obis.

detrimentul legii resedinte exclusiv pentru legea cetateniei in actului juridic unilatera} nuite sau, aplicdind reglementarea din materia orul actului sj

i, adicd aut respectiv art. 2637, autorul testamentulu e doua, (legea easca o cu totu 1 alta lege decdt cel

poata sa stabil

i), pentru a guverna conditiile resedintei obisnuite sau legea cetatenie

de fond ale actului juridic. unui act juridic, Astfel, principalele conditii de valabilitate ale i vor fi tratate astfel: implicit conditiile de valabilitate ale testamentulu t va fi guvernata de legea —> capacitatea de a dispune prin testamen de legea sa nationala, lex care se aplicé persoanei fizice, adica personalis. e absolute sunt supuse tot >> In ceea ce pri iveste incapacitatile, cel vor fi guvernate de legea legii nationale iar incapacitatile relative succesiunii. tim4nt vor fi supuse tot legii —> consimtiméntul $i viciile de consim si in ceea ce priveste obiectul succesiunii. Acelasi lucru se va intimpla testamentului, dar si cauza acestuia.

2. Domeniul de aplicare al lui lex succesionis conflictuale Potrivit art. 2636, legea desemnata de catre normele

prezentate

mai

sus,

urmatoarelor aspecte:

pentru

a

guverna

succesiunea,

se

va aplica

Qromentu! si locul deschiderii succesiunii. ub acest aspect{/ex succesioniy) ne va indica care este momentul

deschiderii succesiunii, dar si locul deschiderii succesiunii.

©un al doilea aspect important este reprezentat de persoanele c¢ au vocatie succesorala. Lex succesionis) ne va indica aceste persoane deoarece vocatia

succesorala este una din conditiile esentiale pentru a putea veni la

mostenire.

Scanned with CamScanner

Titlul II. Partea speciala

107

©ot in legatura cu subiectele care vin la mostenire, un alt aspect

ce intra sub incidenta acestei legi este reprezentat de calitatile cerute pentru a mosteni: capacitatea succesorala respectiv lipsa nedemnitatilor succesorale. Capacitatea

succesorala,

adicé

existenta

calitatii de

subiect

de

drept la data deschiderii succesiunii, va fi supusa lui[lex_succesionis,) iar nu legii nationale tocmai pentru faptul cd aceasta notiune este calificata drept o conditie esentiala pentru a mosteni. In ceea ce priveste nedemnitatea succesorala, legea succesiunii ne va indica, care sunt cazurile in care existé nedemnitate succesorala,

modurile in care opereaza nedemnitatea si efectele acesteia. ©hun alt aspect ce intra sub incidenta acestei legi este exercitarea posesiei asupra bunurilor ramase de la defunct. On alt aspect este dat si de dreptul de optiune succesorala cu toate aspectele ce tin de conditiile si de efectele acestui drept. Astfel, sub aspectul conditiilor,(ex succesionis|ne va spune cine sibilii, termenul de prescriptie pentru exercitarea dreptului de optiune succesorala $i care sunt actele cu valoare de optiune succesorala.

~> in ceea ce priveste, pe de alta

parte, efectele dreptului de optiune

succesorala, vom regasi in (/ex succesionis \efectele acceptarii, dar si

efectele renuntarii la succesiune. Sub acest aspect, al dreptului de optiune succesorala, trebuie precizat faptul cag@uyntra sub incidenta lui

[lex succestonis)aspectele de procedura legate de optiunea succesorali, cum ar fi spre exemplu inventarierea_bunurilor succesiunii care in |

/

INU

sistemul nostru de drept sunt supuse iuiller fori} Onn alt aspect foarte important din materia succesiunii este intinderea obligatiei mostenitorilor de a suporta pasivul succesoral.

Qn sfarsit, tot sub incidenta lui [ex succesionis)intra si drepturile

statului asupra succesiunii vacante’. fond

Ode asemenea, sub incidenta legii succesiunii intra conditiile de ale

testamentului,

modificarea

si

revocarea

unei

dispozitii

testamentare, precum si incapacitatile speciale de a dispune sau de a primi prin testament. ; "Un comentariu al acestei probleme a se vedea in international privat, Ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2011, p. 250-251.

I. Macovei,

Drept

Scanned with CamScanner

108

IVAT ROMAN DREPTUL INT ERNATIONAL PR oo

partajul succesora) @Qhn sfarsit, in domeniuillegii succesiunii intra si menea, si fn ceea ce priveste succesiunile, existé, de ase .

.

regulament european, respectiv Regulament UE nr. 65 0/2012, care sq aplicd insi doar de la 17 august 2015, privind competenta, lege,

aplicabilé, recunoasterea si executarea hotarGrilor judecdtorestnii 5gj

acceptarea si executarea actelor autentice in materie de succesiu

privind crearea unui certificat european de mostenitor.

in acest Regulament avem Cap. III care se numeste Legea

aplicabila. Primul articol al acestui capitol prevede ca orice lege

mentionaté se aplicd indiferent daci este sau nu legea unui stat membru, precizare ce echivaleazi cu conferirea unui caracter de aplicare universala regulamentului.

Ca regula generala, ca sub rezerva cazului in care exista dispoziti

contrare, legea aplicabilaé succesiunii, in ansamblul sau, este cea a

statului in care defunctul isi avea resedinta obisnuité in momentul

decesului. Se observa deci faptul ci reglementarea din noua legislatie romaneasca, coincide sub acest aspect, cu reglementarea europeani, inca neaplicabila. Daca totusi, toate circumstantele cazului indica in mod clar ca in momentul decesului defunctul avea in mod evident o legatura mai strans4 cu un alt stat dec4t statul unde isi avea resedinta obisnuita, cu

titlu de exceptie, legea aplicabilé succesiunii este legea acelui stat.

~=> Pe de alta parte, art. 22 din Regulament, confera, la randul sau,

unei persoane libertatea de alege ca legea care sa se aplice succesiunili

sale in ansamblul sau, sa fie legea statului a carui cetatenie o detine in momentul alegerii legii sau la data decesului.

=) In sfarsit, art. 30 prevede ca in cazul in care legea statului in care sunt situate anumite bunuri imobile, anumite intreprinderi sau alte categorii speciale de bunuri, contine norme speciale care din motive

economice,

familiale

sau

sociale

stabilesc

restrictii

_privind

succesiunile, sau care afecteazd succesiunile in ceea ce priveste acelé bunuri, acele norme speciale se aplicd succesiunii in masura in care it temeiul legii acelui stat respectivele norme sunt aplicabile indiferent de legea aplicabila succesiunii.

Cu alte cuvinte, constatém ca legiuitorul european doreste ©

atunci cand existé anumite dispozitii in materia imobilelor, sub acelé aspecte, legea locului unde se afla acele imobile va fj legea aplicabilé succesiunii.

Scanned with CamScanner

5Roshuseat (ce) 598 )20 -0 ROMA 8 CAPITOLUL 5

NORMELE CONFLICTUALE PRIVIND ACTELE JURIDICE 1. Obiectul analizei

Prezentul material isi propune sa analizeze aspecte ce tin de legea aplicabila actelor juridice unilaterale, dar $i contractelor. Demersul

acestei analize, se structureazi pe doua planuri:

— pe de o parte, analiza reglementarii din legislatia roman easca, vizand actul juridic unilateral si anumite contracte ce nu intra sub incidenta regulamentelor europene;

— pe de alta parte, analiza reglementarii europene contractelor. Prin urmare, in acest domeniu trebuie sa avem

din materia

in vedere

doud reglementari: — in primul rand trebuie avute in vedere dispozitiile noului Cod civil’ in materia actului juridic unilateral si a contractelor ce nu sunt reglementate la nivelul Uniunii Europene. Ca tehnicd de redactare a acestor aspect e in noul Cod, aceasta nu este prea reusitd, avand in vedere fap tul ca reglementarea se regaseste in cuprinsul a doua capitole, si anu me: Capitolul V , Actul juridic”, Tespectiv in Capitolul VI denumit: »Obligatiile”. Consider neinspirati aceasti teh nica deoarece s-ar intelege, tra din ratatar reaea in Capitole difi erite, ci ac tul juridic in general nu ar fi prin el Insusi izvor de obligatii, acestea parand a-si gasi Sursa, doar in Contacte si alte fapte Juridice (in sens restrans) licite sau ilicite, - iar pe de alta parte Regu la me nt u CE) nr. 593/2008 privind legea aplicabila obligatiilor contractuale (Roma I”/ ’, Competenta Regulamentul ui European in aceast i materie este Conferita de insusi noul Cod civil, acesta trimiténd in mod direct la el. 1

,Republic:at 4in M. Of. nr. 505 din 15 iulie 20 11. Publicat in JO L 177, 4.7.2008

Scanned with CamScanner

110

ROMAn DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT

=— Astfel, art. 2640 NCC arata ca legea aplicabila obligatiilor co),

itay tractuale se determina potrivit reglementarilor dreptului Comun

folosité de legiuitorul

tehnica juridicd

.

corporare.

roman

fiind aceea de jy, ;

fn materiile care nu intra sub incidenta reglementarilor europene Codul arati ca sunt incidente dispozitiile din domeniul actului juridic,

fn ceea ce priveste noul Cod

civil, acesta preia in linii mayj

dispozitiile din vechea Lege nr. 105/1992, care avea, la randul ei, dou

capitole dedicate acestor probleme, Capitolul VII ,,Actul juridic”,

respectiv

Capitolul ool

extracontractuale”’.

VIII,

dedicat

»Obligatiilor

contractuale

sj

Aderarea Rom§niei la Uniunea Europeani, in ianuarie 2007, a dus

evident, in mod indirect la golirea de continut a Capitolului VII din lege, in sensul cd, acesta desi nu a fost abrogat, dispozitiile din continutul sau au fost inlocuite cu cele din regulamentele europene ce

vizau pe de o parte, obligatiile contractuale si pe de alta parte,

obligatiile extracontractuale. Noul Cod civil, nu a facut altceva decat s4 rezolve aceasta situatie, in sensul c4, pe de o parte a reglementat el aspectele ce tin de actul juridic unilateral, si pe de alta parte, a trimis, asa cum am aratat putin mai inainte, in ceea ce priveste obligatiile izvorate din contract la reglementarea europeand in materie, in cazul nostru Regulamentul nr. 593/2008. In ceea ce priveste reglementarea europeani, aceasta s-a dezvoltat

ca urmare a faptului ca, de foarte mult timp s-a incercat realizarea unei

unificdri a normelor conflictuale in aceasta materie extrem de impot-

tanta pentru practicieni, si anume materia obligatiilor contractuale.

Un pas important la nivel european in realizarea acestui demers 4

fost facut in anul 1980, odata cu adoptarea Conventiei de la Roma,

privind legile aplicabile obligatiilor contractuale’.

' Pentru reglementarea din vechea lege a se vedea LP. Filipescu, A.I. Filipesc Tratat de drept international privat, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2007, p. 320-366

si

p.

ne

Drept internagional privat - Tratat, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2000,

222-298. * P. Lagarde, Le nouveau droit international prive des contrats apres |'entrée &"

vigueur de la Convention de Rome du 19 juin 1980, Rev. Crit. DIP 1991, p. 287 ets: /:

Fouyer, Entrée en viguer de la Convention de Rome du 19 juin 1980 sur la loi

Scanned with CamScanner

11

Titlul II. Partea speciala

Prevederile cuprinse in Conventia de la Roma au fost preluate in

noul Regulament nr. 593/2008, Regulament (CE) care a inceput sa se

aplice din 17 decembrie 2009, moment din care a inlocuit insasi

Conventia de la Roma in ceea ce priveste legea aplicabila obligatiilor

contractuale. Tocmai datorité faptului cd, asa cum am spus, acest regulament a preluat reglementarea din Conventia de la Roma, el este cunoscut in literatura de specialitate si in practica, sub denumirea de ,Regulamentul Roma Yr’. Trebuie sa analizam distinct: — legea aplicabila formei actului juridic; — legea aplicabila conditiilor de fond al actului juridic.

2. Legea aplicabila formei actului juridic

Sub acest aspect, art. 2639 NCC precizeaza: ,,conditiile de forma ale unui act juridic sunt stabilite de legea care ii carmuieste fondul”. Acest lucru se refera la actul juridic unilateral’ pentru ca in ceea ce priveste contractul reglementarea se giaseste in art. 11 din Regulamentul Roma 1, care prevede cA un contract este valabil din punct de vedere al formei sale, daca indeplineste conditiile prevazute de legea care reglementeaza fondul sau. Prin urmare se constata cd noul Cod preia reglementarea traditional din dreptul roman, respectiv pe cea care o regaseam si in Legea nr. 105/1992, atat in materia actului juridic unilateral, cat si in applicable aux obligations

contractuelles,

J. Carruthers, P. North in Cheshire,

North

JDI

1991

& Fawcet:

p. 601

ets; J. Fawcett

and

Private International Law, fourteenth edition, Oxford University Press, 2008, p. 667-6 69; J.G. Collier, Conflict of Laws,

second edition, Cambridge University Press, 1994, p. 181-213; A.V. Dicey, JHC, Morris, The Conflict of Laws, thelfth edition, Sweet & Maxell, 1993, p. 187-1284; T. Ballarino, D. Milan in Corso di Dirito Internazionale Privato, terza edition, Casa Editrice Dott. Antonio Milani, 2008, (CEDAM) p. 227-233.

P. Lagarde et A. Tenenbaum, De la convention de Rome au regle ment Rome I,

Rev. crit. DIP 2008, p. 727 ets.; S. Comeleup, La loi applicable aux obligations Contractuelles, Transformation de la Convention de Rome en reglement communautaire Rome I, JCP 2008. doctr. 205.

0

A se vedea LP. Filipescu, A.I. Filipescu, op. cit., p. 320-332 si D.A. Sitaru, op. M., p. 210-221; A.V. Dicey, J.H.C. Morris, op. cit., 1993, p. 12551258.

Scanned with CamScanner

112

DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT ROMAN

materia contractului. De asemenea, observim

—

c&, de principiu, ca

regula generala, de traditie in spatiul European,

si Regulamenty

opteaz4 pentru aceeagi solutie, si anume aceea ca forma contractelor si fie stabilité de aceeasi lege care fi guverneaza si fondul.

Aceasta optiune este fireasca, si se intemeiaza pe ideea ca, un act

juridic este de dorit sa fie reglementat in mod unitar, de aceeasi lege, atat in ceea ce priveste fondul, cat si forma necesara pentru Vala. bilitatea acestuia.

in subsidiar, noul Cod civil prin alin. (2) din acelasi art. 2639,

precizeazé ca actul juridic unilateral se considera totusi valabil din

punct de vedere al formei daca indeplineste conditiile prevazute de una dintre urmatoarele legi:

— Legea locului unde a fost intocmit;

— Legea cetateniei sau legea resedintei obisnuite a pers oanei care l-a consimtit; — Legea aplicabila potrivit- dreptului international privat al autoritatii care examineaza validitatea actului juridic. Cu alte cuvinte, se observa intentia legiuitorului de a salva actul

juridic unilateral, chiar daca, spre exemplu, legea care guverna fondul risca s4-l invalideze din punct de vedere formal. Astfel, acest act va putea totusi s& fie valid daca va indeplini conditiile de fond din cel ufin una din cele trei legi enuntate mai sus. Totusi, in cazul in care legea care guvemeaza fondul actului impune sub sanctiunea nulititii o anumiti forma solemn, niciuna din cele trei legi nu poate sa inliture acea cerint4, indiferent de locul intocmirii actului.

Aceeasi tendinté de salvare a contractului, de data aceasta, s¢

observa si in reglementarea europeana.

; Astfel, si in materie contractual, Regulamentul nr. 593/2008 arata ca un contract va fi valabil sub aspectul

formei, chiar daca 0U

home

'D. Gutmann, Droit International Prive, 6e edition, Dalloz, 2009, p. 237-240; 1 Regulation: F. Ferrari,

$. Leible The Law Applicable to. Contractdl

Obligations in Europe; Yearbook of International Private Law vol. VIII 2006: U: Magnus, Set-off and the Rome I Pro

emia

posal; The European Private Intern ational Law Of third edition, Richard Plender and Michael Wilderspin, Thomson Reutel

Scanned with CamScanner

113

Titlul II. Partea speciala

respecta conditiile prevazute de legea care ii guverna fondul si atunci cand indeplineste una din urmatoarele legi: — atunci cand ambii semnatari se afla pe acelasi teritoriu legea locului unde se incheie contractul respectiv;

— cand cocontractantii sau reprezentatii acestora se afld in tari diferite, legea nafionala a cel putin unuia dintre cocontractanti sau legea {arii in care la data respectiva, isi are resedinta obisnuita oricare

din parti;

— in cazul unui contract care are ca obiect un drept real imobiliar sau un drept de locatiune asupra unui imobil, legea tarii in care este situat imobilul cu conditia cA de la acele dispozitii s4 nu se poata deroga prin conventii.

Domeniul de aplicare a legii formei actului juridic Legea formei, indiferent care ar fi ea, determind urmitoarele elemente in legatura cu forma actului juridic: Forma in care trebuie exteriorizat actul juridic in sensul de negotium.

Din acest punct de vedere, legea formei ne va indica:

(CYaca actul trebuie sau nu si imbrace o forma scrisa;

©atunci

cAnd este cerutd, care e caracterul acelei forme

validitatem/ad probati onem);

(ad

(© daca la contractele reale este necesara remiterea materialA a

| bunului.

Q) Care sunt conditiile de redactare a actului juridic in sensul de inscris. Legea ne indica daca inscrisul trebuie sd cuprinda mentiun i

speciale (multiplu exemplar, mentiunea bun si aprobat). Care sunt formele ce trebuie indeplinite pentru actele autentic e $1 Care sunt persoanele competente sa dreseze (sa real izeze) un act

solemn.

@)Mijloacele de proba a actelor juridice. Sub aces t aspect, legea formei

actului juridic reglementeaza:

‘ forta probanta

proba preconstituite;

si admisibilitatea inscrisurilor ca mijloace

de

daca actul are putere doveditoare pana la inscri erea in fals/la proba contrara;

Scanned with CamScanner

114

DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT ROMAN —

_—are este importanta datei inscrisului sub semnatura Privata/dacy

inscrisul respectiv are caracter de inceput de dovada scrisa. 5. Admisibilitatea probei testimoniale;

Legea formei ne va spune, pe de o parte daca e admisa (sau Nu) sj in ce conditii, si pe de altaé parte dacé proba cu martori e admis;

peste/impotriva continutului unui inscris. 6. Durata de valabilitate a unui act juridic cand e limitat in timp.

7. Sanctiunea aplicabila in cazul in care se incalca 0 conditie de

forma. 8. Conditiile de forma ale conventiei asupra probelor.

3. Legea aplicabila conditiilor de fond ale actului juridic Noul Cod civil si Regulamentul nr. 593/2008 prevad ca in ce priveste conditiile de fond ale actului juridic unilateral, respectiv contractului, se aplica mai intai legea aleasa de parti pentru a guverna fondul actului (legea vointei partilor/lex voluntatis)'.

Cu alte cuvinte, pornindu-se de la principiile de baza ale dreptului privat si anume, principiul autonomiei de vointa, se extinde acest principiu si pe taramul dreptului international privat conferindu-se libertate deplina partilor in a alege legea pe care o considera cea mai

adecvata sé guverneze conditiile de fond ale actului. Daca partile nu au desemnat o lege aplicabila, actul juridic va fi plasat in sfera unui anumit sistem de drept dupa anumite criteril obiective. Exista, prin urmare, doua situatii: — partile au ales legea; — partile nu au ales legea. 3.1. Lex voluntatis

Temeiul juridic al legii vointei partilor ' A se vedea, pentru vechea reglementare, I.P. Filipescu, A.I. Filipescu, oP. cits p. 334 si D.A. Sitaru, op. cit., p. 222 si urm; A.V. Dicey, J.H.C. Morris, op. cit., 199%, p. 1248-1254. Scanned with CamScanner

115

Titlul II. Partea speciala Lex voluntatis

este expresia pe planul

dreptului

international

privat a principiului autonomiei de vointa a partilor sau a principiului libertatii contractuale.

Din moment ce Codul civil permite partilor si determine conti-

nutul actului juridic incheiat, este firesc ca atunci cand actul juridic

contine un element de extraneitate, si se permita partilor sa aiba aceeasi posibilitate in ce priveste alegerea legii aplicabile. Principiul

autonomiei

de

vointé

se

aplica

si actelor juridice

unilaterale, cat $i contractelor, astfel noul Cod civil in alin. (1) al art.

2637 precizeaza clar: conditiile de fond ale actului juridic unilateral

sunt stabilite de legea aleasa de catre autorul sau. Jar art. 3 alin. (1) din

Regulamentul nr. 593/008 din materia contractelor, arata cd, contractul este supus legii alese prin consens de citre parti’. 3.1.1. Izvorul lui lex voluntatis

Din punct de vedere teoretic s-a pus problema care ar fi izvorul lui lex voluntatis. Exista o controversa daca lex voluntatis isi are izvorul in ea insasi

sau izvorul lui lex voluntatis este legea care permite partilor sa aleaga legea aplicabila. Concluzia normala este ca izvorul vointei partilor deriva din lege deoarece noi spunem ca partile pot sa aleaga legea

pentru c4 norma conflictuala din sistemul de drept national confera aceasta libertate partilor, trimiténd pe taramul dreptului international privat la sistemul de drept pe care partile l-au ales. _ 3.1.2. Modalitdtile de exprimare

Sub acest aspect at&t noul Cod civil, cat si regulamentul Roma 1 precizeaza ca alegerea legii aplicabile contractului sau actului juridic _ trebuie sa fie expresa ori sA rezulte neindoielnic din cuprinsul acestuia "H. Heiss, Party Autonomy, in Rome

1 Regulation:

The Law Applicable to

Contractual Obligations in Europe, Franco Ferrari, Stefan Leible (Eds), ed. Sellers,

2009, p. 1-16.

Scanned with CamScanner

116

DREPTUL INTERNATIO NAL PRIVAT RO sau din circumstante [te za a doua a alin. (1) art . 3 din re gulamenty Roma 1 si alin. (2) al art. 26 37 NCC]. Art. 74 din Le gea nr. 105/195, Spunea in aceasta materie ex

act a celasi lucru. Situ atia este Clara q

acest caz.

Rezulta astfel ca in dreptul roman exist doua mo partile isi

dalitati prin cape pot exprima vointa in vederea legii aplicabil e. Exista astfe] o. — alegere expresa; — alegere tacita.

3.1.2.1. Alegerea expresa

gii se face fie prin inserarea in acel contrac, a unei clauze speciale de ale gere, fie printr-un acord separa t pe care partile fl incheie!, Aceasté conventie prin care partile desemne aza expres

legea_ aplicabila se numeste clauza de aleg ere. (pactum de lege utenda/clauz q de electio juris)

. Daca clauza de alegere e cuprinsa in contractul principal se pune problema raportului dintre aceasti clauzi si contractul principal. Raportul consté in faptul cA aceasta cla uza beneficiazd de o autonomie relativa? ceea ce genereaza doua idei: a) faptul ca existd o legatura intre clauzi $i cont ract;

b) pentru ca este vorba de o autonomie inseamna c4 sub anumite aspecte regimul juridic al clauzei de alegere este diferit fata de cel al

contractului principal. Ambele idei prezinti anumite consecinte:

a) legatura dintre clauza si contract se exprima prin urmiatoarele elemente:

1. pe planul dreptului international privat, aceasta legatura reiese din faptul ca atat clauza, cAt si contractul sunt supuse aceleias i legi; _

2. anumite

cauze

de nevalabilitate pe fond ale contractului

1 EF,

P. Hay,

Conflict of Laws,

principal atrag si nevalabilitatea clauzei. Scoles,

second edition, West Publishing

, 1992, p. 657 si urm. . | ee Sitar, op. cit., p. 226-227; A.V. Dicey, J.H.C. Morris, op. cit., 1993

p. 1248-1254.

Scanned with CamScanner

Titlul II. Partea speciala

117

Exemple: — daca partile au fost incapabile la incheierea contractului principal, erau implicit incapabile si in ce priveste inserarea clauzei de alegere pentru ca in ambele situatii existd acte de dispozitie. — daca consimtaméantul a fost viciat la contract, implicit viciul exista $i asupra clauzei de alegere. (cazuri de nulitate convergenta). b) pe de alta parte, clauza de alegere este autonoma fata de

contract, ceea ce inseamna ca sub anumite aspecte va avea un regim

juridic distinct de cel al contractului principal. Exemple:

—

rezolutiunea/rezilierea

afecteaza valabilitatea clauzei;

contractului

pentru

neexecutare

nu

— anumite cauze de nulitate nu sunt convergente, afecteaza doar contractul nu si clauza de alegere, de exemplu necompetenta organului

care a intocmit contractul afecteazi doar contractul, nu si clauza de alegere. Instantele judecaitoresti/de arbitraj desemnate de parti sa judece un litigiu cu privire la acel contract dupa un anumit sistem de drept vor fi

competente sa pronunte rezolutiunea/nulitatea contractului in temeiul

clauzei de alegere. Autonomia clauzei rezulté si din faptul ca exceptia de ordine publica este diferita in cazul contractului si in cazul clauzei.

3.1.2.2. Alegerea tacita Atunci cand partile nu au ales in mod expres legea ce va guve rna

fondul actului juridic', e posibil ca Jjudecatorul/arbitrul comp etent in solutionarea litigiului sa extraga vointa partilor folosinduse de anumite elemente subiective. Acestea pot exprima o alege re taciti a legii aplicabile. Pot exista anumiti indici subiectivi intrinseci contractului’, care

pot indica o anume vointi a partilor in a opta pentru o anum ita lege.

Acesti indici sunt oferiti de anumite elemente care rezul ti din contract si care pot fi: "Pentru o prezentare a acestei situatii in legislatia quebecana a se vedea: E. Groffier

, Precis de Droit International Prive Quebecois, 4e edition, Les Editions Yvon Blais, 1990, p. 185-190.

*D.A. Sitaru, op. cit, p. 228-229,

Scanned with CamScanner

DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT ROMAy —,

118 /—\utilizarea

de

catre parti a unor

notiuni juridice

sau

a Unor

institutii juridice specifice numai unui anumit sistem de drept. Aces

lucru poate fi un indiciu ca partile au dorit s4 localizeze respectivy

contract sub incidenta acelui sistem de drept;

“= referirea partilor la o uzant& care actioneaza numai intr-o

anumita tara plaseaza contractul in acel sistem de drept;

— incheierea contractului intr-o anumita limba poate fi un indiciy,

dar nu unul foarte puternic; — alegerea de catre parti a instantei dintr-un anumit stat pentru solutionarea litigiului este o prezumtie slaba in ce priveste alegerea de

catre parti a legii aplicabile pentru ca in dreptul international privat

existi foarte des situatia ca instantele si aplice un sistem de drept

strain.

Existé si elemente extrinseci contractului care rezulta din vointa partilor exprimata ulterior incheierii contractului. De exemplu, dupa incheierea contractului, partile incheie un act aditional in care fac

referire la legea unui anumit stat. Acesta poate fi un indiciu ca partile au inteles sa aplice acea lege si contractului principal.

3.1.3. Intinderea vointei partilor Regulamentul in art. 3 alin. (1) teza a doua, dar gi art. 2637 alin.

(3) din NCC prevad ca partile pot alege legea aplicabila intregului contract sau numai unei anumite parti a contractului. Rezulta, prin

urmare, c&é e posibil ca partile sa aplice legi diferite pentru diferite aspecte ale aceluiasi contract.

Aceasta posibilitate trebuie utilizati cu multa prudenta pentru ca

existé

riscul

ca

acele

legi

sA

continad

solutii

care sa guverneze intregul act juridic.

De asemenea, Regulamentul dar si NCC

diferite

si

diferite

ofera posibilitatea 04

ulterior incheierii contractului si hotirascd supunerea acestuia unel alte legi decat anterioara stabilita la momentul incheierii contractului,

cu mentiunea ca legea nou aleasa nu poate aduce atingere validitatii

formei contractului stabilita conform art. 11 din Regulament, si 0

poate afecta in mod negativ drepturile tertilor.

Scanned with CamScanner

Titlul I. Partea speciald

119

3.1.4, Limitele libertdtii de alegere a legii aplicabile

in principiu, nici NCC

si nici Regulamentul nr. 593/2008 nu

prevad limite ale libertatii de alegere, astfel incat partile pot alege ca aplicabila contractului orice lege a oricdrui stat, chiar si o lege care nu are nicio legatura cu contractul respectiv. Exist totusi anumite limite ale vointei partilor care rezulta din

alte principii si pot fi clasificate in:

:

— limite generale care sunt date de principiile generale ce rezul ta din ordinea publica si frauda la lege; Sub acest aspect este important faptul ci Regulamentul face trimitere atat la ordinea publica a statului membru, cat si la dispozitiile imperative ale dreptului Uniunii Europene, atunci cand legea aleasa de parti este cea a unui alt stat nemembru. — limite speciale care decurg din aplicarea unor alte reguli de

drept’.

Spre exemplu, partile au ales ca aplicabila contractului lor o lege care anuleaza contractul sau cel putin o parte a acestuia, caz in care alegerea partilor va fi inlaturata si instanta (judecatoreasc4/arbitrala) va proceda la o localizare obiectiva a contractului in sfera unui alt sistem de drept, sistem ce valideaza contractul respectiv. Solutia se bazeazi pe principiile generale de interpretare a actului juridic. O alta situatie poate si apara atunci cand p§rtile au trimis prin

vointa lor la un sistem de drept, iar acel sistem de drept nu contine

norme juridice care sa reglementeze situatia litigioasi. Exemplu, un contract de vanzare-cumparare intre o societate comerciala roman si o societate comerciala din Grecia, contract ce are ca obiect livrarea de

catre societatea greacd a unei cantititi de masline de o anumiti calitate. intre parti poate izbucni un litigiu cu privire la calibrajul maslinelor, iar partile sa fi ales legea romana.

'D.A. Sitaru, op. cit. p. 231. Scanned with CamScanner

120

DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT ROMA —

-> 3.2. Determinarea legii aplicabile actului juridic dupa criterii obiective Daca partile nu au desemnat in mod expres legea aplicabila Si nic}

nu rezulta o alegere tacité, organul de jurisdictie va trebui sa procedeze

la localizarea contractului in sfera unui sistem de drept pe baza UNor

criterii obiective’. Trebuie retinut faptul ca aceasta localizare obiectiva este intot.

deauna subsidiara legii alese de parti deoarece organul de jurisdictie

trebuie, in principal, sa depuna toate diligentele in verificarea faptuly;

ca partile au optat prin acordul lor pentru o anumita lege.

3.2.1, Criterii de localizare obiectivd

in ceea ce priveste localizarea obiectiva, exista o diferenti de

abordare intre Legea nr. 105/1992 si Regulamentul nr. 593/2008 desi pe fond, consider ca solutiile sunt in principiu aceleasi.

Astfel, sub aspect istoric, atat conform Legii nr. 105/19927, cat si

noului Cod civil, dar numai in ceea ce priveste actele juridice unilaterale, exista un criteriu principal (1) si mai multe criterii subsidiare).

3.2.1.1. Criteriul principal

Potrivit art. 2638 alin. (1) teza intai NCC, in lipsa alegerii de catre

parti a legii ce va reglementa actul juridic, se aplicd legea statului cu

care actul juridic are legaturile cele mai stranse. Acelasi lucru era prevazut $i de art. 77 din Legea nr. 105/1992 in materia contractelor. Aceasti solutie este o solutie noua fiind o influenta a sistemului de drept anglo-saxon, unde exist o teorie a legii proprii a contractulul

(proper law). Trebuie si remarcdm cA nu exist criterii fixe, ci are loc

0 localizare a contractului pe baza legaturilor celor mai stranse.

"U. Magnus, Article 4 Rome I Regulation: The applicable law in the absence of

choice, in Rome 1 Regulation: The Law Applicable to Contractual Obligations Europe, Franco Ferrari, Stefan Leible (Eds), ed. Sellier. European Law Publisher, 2009

p. 27-50.

” A se vedea pentru vechea reglementare, I.P. Filipescu, A.I. Filipescu, op. cits

p. 342-351 si D.A. Sitaru, op. cit., p. 236-245,

Scanned with CamScanner

Titlul II. Partea speciala

Alin. (2) al art. 2638, precum

121

si dispozitiile din materia con-

tractelor din Legea nr. 105/1992 califica notiunea de ,,legaturi cele mai stranse” in felul urmator: se considera ca legaturile cele mai stranse sunt cu legea statului debitorul prestatiei caracteristice (in materia

contractelor) sau, dupa caz, cu legea statului unde autorul actului are la

data incheierii actului, dupa caz, resedinta obisnuita, fondul de comert sau sediul social. Altfel spus, notiunea de legea statului cu care contractul are legaturile cele mai stranse se exprima prin notiunea de pres tatie

caracteristica a debitorului. Anterior, art. 78 din Legea nr. 105/1992 — in materia cont ractelor — definea notiunea de prestatie dupa cum urmeaza: in contractele translative de drepturi reale cu privire la un bun mobil, prestatia caracteristica este prestatia p&rtii care instraineazi bunul mobil. Prin urmare, aceste tipuri de contracte se localizau, potrivit Legii nr. 105/1992, in tara vanzatorului, fiind supuse legii tarii unde acesta avea

resedinta, fondul de comert sau sediul social. in contractul de inchiriere sau altele asemanatoare, caracteristica apartinea partii care punea la dispozitia unei soane pe o perioadé determinata folosinta unui bun. prestatiei caracteristice era locatorul sau comodantul pentru

prestatia alte perDebitorul ci ei sunt

cei care pun la dispozitie bunul. Prin urmare, contractul de locatiune

sau de comodat se localiza obiectiv in tara unde respectivii isi aveau resedinta obisnuita, fondul de comert sau sediul social.

In cazul contractului de mandat, depozit, antrepriza si in general

in cazul contractelor de prestiri de servicii, prestatia caracteristica apartine mandatarului, depozitarului, antreprenorului si, in general, Prestatorului de servicii, astfel incAt respectivele contracte urmau a fi

localizate efectiv in sfera sistemului de drept unde respectivele parti isi

aveau sediul social, resedinta obisnuitd sau fondul de comert. In contractele de garantie, de cautiune sau altele similare, prestatia

Caracteristicé apartine garantului, astfel incAt contractul se localiza

obiectiv in tara acestuia.

ea ea

Exista si o situatie speciala in care Legea nr. 105 calificd lega-

turile cele mai stranse in ceea ce priveste bunurile imobile. Astfel, art. 77 alin. (3) prevedea ci, ,,contractele referitoare la un drept

Scanned with CamScanner

122

DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT ROMAn

|

imobiliar/drept de folosinta temporara asupra unui imobil are legaturij.

cele mai stranse cu legea statului unde imobilul este situat”. 3.2.1.2. Criteriul subsidiar

Legea locului incheierii contractului

Articolele 2638 alin. (1) teza 2 din NCC

unilateral), precum

(pentru actul juridic

gsi fostul art. 79 (pentru contracte) din Legea nr,

105/1992 prevedeau ca un act juridic care nu poate fi localizat iy

functie de prestatia caracteristica va fi supus in ce priveste conditiile de fond legea locului unde actul juridic a fost intocmit. Se aplica lex loci actus/lex loci contractus. Legea nr. 105/1992 proceda si la o calificare a notiunii de loc in care se incheie contractul, dar nu se refera la locul incheierij contractului intre prezenti. Intre absenti: dacd p&rtile se afla in state diferite contractul se considera incheiat in tara domiciliului/ sediului

partii de la care a pornit oferta ferma de a contracta, oferta ce a fost

acceptata.

Dispozitiile

referitoare

la actul juridic

reglementate de noul Cod civil.

unilateral

raman

cele

fn schimb, Regulamentul 593/2008 in art. 4 alin. (1) indicd

diferentiat, particularizAnd la fiecare contract in parte, legea aplicabila in lipsa alegerii facute de parti. Astfel,

spre

exemplu,

contractului

de

vanzare-cumparare

de

bunuri i se aplicd legea tarii unde isi are regedinta obisnuita vanzatorul; contractului de prestari de servicii, legea tarii unde isi are resedin{a

obisnuita prestatorul de servicii; contractului de franciza, legea tari unde isi are regedinta beneficiarul francizei; contractului de distribute, legea tarii unde isi are resedinta obisnuita distribuitorul. Doar cot

tractului privind un drept real imobiliar i se va aplica, in mod logi¢, legea locului unde bunul este situat.

Se poate constata c4 desi regulamentul nu o prevede expres, legea

aplicabila ne apare de fiecare dati ca fiind legea tarii unde isi are , resedinta obignuita debitorul prestatiei caracteristice.

Mai mult, chiar in alin. (2) al aceluiasi articol, Regulamentul aralé

expres ca in cazul in care unui contract nu ii este aplicabil alin (1) sau

Scanned with CamScanner

123

Titlul II. Partea speciala i-ar fi aplicabile mai multe

din variantele de la acel alineat, legea

aplicabila va fi intotdeauna legea tarii in care isi are resedinta obisnuita

partea contractanta care efectueaza prestatia caracteristica.

in final, in alin. (3) si (4), regulamentul vorbeste si de legea cu care contractul are legaturile cele mai stranse ca lege aplicabila, atunci cand: fie din ansamblul circumstantelor cauzei rezulta fara echivoc ci

respectivul contract are in mod vadit o legatura mai stransa cu o alta lege decat cea ce ar aparea ca aplicabila conform alin. (2) si (3); file atunci cand legea aplicabila nu poate fi determinata conform acelorasi dispozitii.

> 3.3. Domeniul de aplicare a legii actului juridic' Daca fie s-a facut o localizare subiectiva, fie una obiectiva, problema care se pune este aceea de a afla care sunt materiile pe care legea contractului le reglementeaza/care este sfera de aplicare a legii contractului. 1. Majoritatea conditiilor de fond intra in sfera legii aplicabile.

©Capacitatea de a contracta nu e supusi legii contractului, ci e

supusa legii personale a cocontractantilor.

© Consimtamantul: legea contractului va stabili care e raportul dintre vointa interna si vointa declarata, care sunt conditiile consim-

famantului,

famantului.

care

sunt viciile,

care

e mecanismul

formirii

consim-

©Obiectul: e guvernat tot de legea contractului. ©Cauza contractului precum si modalitatile actului juridic intra

tot sub incidenta legii contractului.

2. Interpretarea contractelor si efectele contractului. Legea va

Stabili care

sunt

efectele

contractului,

principiile

care

guverneaza

"Pentru reglementarea domeniului de aplicare, a se vedea: E. Groffier, Precis de

Droit International Prive Quebecois, 4e edition- Les Editions Yvon Blais, 1990, p. 190-192 : iar in teglementarea romAneasci a se vedea IP. Filipescu, A.I. F ilipescu , op. cit., p. 351-360; si D.A. Sitaru, op. cit., p. 250-261.

Scanned with CamScanner

124

DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT ROMAN

efectele contratului, efectele specifice ale contractelor sinalagmatice (exceptia de neexecutare, rezolutiunea, riscul contractului). 3. Executarea contractului poate fi supusa unor legi diferite: 9 parte este supusa legii contractului (modalitatile de executare contractului,

executarea

voluntaré

a contractului,

durata in timp

contractului, punerea in intarziere a debitorului/teoria impreviziunii), alte aspecte ale executirii contractului care tin de modul de executare

sunt supuse legii locului de executare, Jex loci executionis: modalitatile si formele concrete de executare, masurile luate de creditor pentru

preintampinarea neexecutarii obligatiei de catre debitor (termen de garantie (...), receptia cantitativa si calitativa a marfii).

4. Drepturile creditorilor asupra patrimoniului debitorului (actiunea pauliana, actiunea oblica/subrogatorie, actiunea in declararea simulatiei), masurile pentru conservarea patrimoniului debitorului sunt supuse de regula legii creantei ocrotite, iar daca creanta izvordaste dintr-un contract, legea aplicabila este tot legea contractului.

5, Raspunderea contractuala: conditiile raspunderii, consecintele neexecutarii contractului, regimul fortei majore si a altor cauzé exoneratoare de raspundere si evaluarea prejudiciului, regimul dau-

nelor, dobanzilor, clauze penale si conventiile asupra raspunderii sunt supuse tot legii contractului.

6. Stingerea obligatiilor contractuale: moduri de stingere, regimul lor juridic. 7. In ceea ce priveste nulitatea contractului, aceasta fiind cons’ cinta unor conditii de forma sau fond, va fi supusa legii care guvema conditiile de fond si de forma ale contractului. In legea respectiva vom observa care sunt cauzele de nulitate, sfera persoanelor care pot invocd

nulitatea, ct timp poate fi invocaté nulitatea, posibilitatea acoperifl nulitatii, efectele nulitatii.

Scanned with CamScanner

125

Titlul II. Partea speciala — * Y

> 4. Diferite tipuri de contracte

Regulamentul nr. 593/2008, dupa cum l-am prezentat anterior, a

ancercat sa stabileascé un set unitar de norme conflictuale aplicabile cu

caracter general tuturor obligatiilor contractual din materie civila si

comerciala,

atunci

cand

in

legatura

cu

se

acestea,

declansase

conflict de legi generat de existenta elementului de extraneitate.

un

Din primul articol, rezulta insa si aspectele pe care Regulamentul nu le are in domeniul de aplicare: a) aspectele privind starea sau capacitatea persoanelor fizice,

b) obligatiile rezultate din relatii de familie si din relatiile care, in

conformitate cu legea care le este aplicabila, sunt considerate ca avand

efecte comparabile, inclusiv obligatii de intretinere; c) obligatiile rezultate din aspectele patrimoniale ale regimurilor

matrimoniale,

din

aspectele

patrimoniale

ale

relatiilor

care

sunt

considerate, in conformitate cu legea care le este aplicabila, ca avand

efecte comparabile cu cele ale casatoriei, precum si obligatiile care decurg din testamente si succesiuni; d) obligatiile rezultate din cambii, cecuri si bilete la ordin, precum si alte instrumente negociabile, in masura in care obligatiile care decurg din astfel de instrumente negociabile deriva din caracterul lor negociabil; e) conventiile de arbitraj si conventiile privind alegerea instantei

competente;

f) aspectele reglementate de dreptul societatilor comerciale si al

altor organisme,

constituite

sau

nu

ca persoane

juridice,

precum

constituirea, prin inregistrare sau in alt mod, capacitatea juridica, organizarea internd sau dizolvarea societatilor si a altor organisme,

constituite sau nu ca persoane juridice, si raspunderea personala a asociatilor si membrilor acestora pentru obligatiile societatii sau ale

organismului;

g) chestiunea de a sti daci un reprezentant poate angaja fata de

terti raspunderea persoanei pe seama careia pretinde ca actioneaza sau dacd un organ al unei societiti sau al altui organism, constituit sau nu ca persoana juridicd, poate angaja fata de terti raspunderea respectivei

societti sau a respectivului organism;

Scanned with CamScanner

126

DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT ROMA}

a

TL

h) constituirea de trusturi si raporturile dintre fondatorii, admj.

nistratorii si beneficiarii acestora,

e dg i) obligatiile care decurg din intelegeri care au avut loc inaint

semnarea unui contract; desfasurate de j) contractele de asigurare ce decurg din activitati 2 dip

mentionate la articolul organizatii, altele decat intreprinderile si a Consiliului din5 Directiva 2002/83/CE a Parlamentului European al cdror obiect este de noiembrie 2002 privind asigurarea de viata (1), sau liber-profesioniste care ate angaj r anelo perso ii nizat indem a plati eri, ori unui sector apartin unei intreprinderi sau grup de intreprind de deces, supravietuire, profesional sau interprofesional, in caz boala profesionali intrerupere sau reducere a activitatii, sau in caz de sau provocata de accidente de munca.” in mod distinct Pe de alti parte insd, Regulamentul trateaza

trasaturi distinctive, se anumite tipuri de contracte care, datoriti unor care le vom analiza in particularizeaza fata de contractele obisnuite, pe continuare in mod separat.

4.1. Contractul de asigurare Contractul de asigurare internationala, este acel contract prin care

art, o parte numita asigurat, in schimbul platii unei prime de asigur

obtine din partea celeilalte parfi, numita asigurator, angajamentul ci

cazul in care se produce riscul pentru care s-a platit prima de asiguratt, si pliteascd asiguratului sau unei terte persoane, beneficiarul co™

tractului de asigurare, o suma de bani reprezentand contravaloar‘

prejudiciilor cauzate prin producerea riscului asigurat, elementul de extraneitate

fiind

reprezentat

de

resedinfa

obisnuita

asiguratului sau asiguratorului persoana fizica sau juridica’.

sau

sedi

Regulamentul Roma I, precizeaza faptul ca $i in materia asig

rarilor,

el

are

vocatie

universala,

in

sensul

ca

se aplica tuturo!

rat este situat sal contractelor de asigurare, indiferent daca riscul asigu

1 Art. 1 alin. (2) din Regulamentul nr. 593/2008.

;

rnational a se vedea O. Capatt 4 2 Pentru contracul de asigurare in comertul inte II, partea specialé, de drept al comerfului international, vol.

B. Stefinescu, Tratat . Academiei Romane, Bucuresti, 1978

Scanned with CamScanner

|

127

Titlul II. Partea speciala

nu intr-un stat membru, atunci cAnd se refera la riscuri majore’, precum $i tuturor celorlalte contracte care acopera riscuri situate pe teritoriul statelor membre.

Prin urmare, constatém ca Regulamentul face o distinctie intre

contractele de asigurare care acopera riscuri majore si contractele de

asigurare care vizeaza riscurile obisnuite”. Diferenta de tratament intre cele doua categorii de contracte, se

observa pentru inceput din faptul ca in ceea ce le priveste pe cele care

acopera riscuri majore, Regulamentul le analizeazai chiar daca riscul

asigurat este sau nu, Situat intr-un stat membru, pe cand pentru cele ce

acopera riscuri obisnuite, dispozitiile regulamentului devin aplicabile doar atunci cand riscul asigurat este situat pe teritoriul unui stat membru. Pe de alta parte, distinctia dintre cele doua categorii de contracte,

se vede mai pregnant in ceea ce priveste legea ce va guverna respectivul contract. — Astfel, in ceea ce priveste contractele care acopera riscuri

majore, vor fi guvernate, ca regula generala, de legea aleasa de parti (lex voluntatis). — {in schimb, in cazul contractelor de asigurare obisnuite, legiuitorul european nu a mai inteles s4 confere partilor aceeasi libertate

totala in a alege legea care sa guverneze contractul, acestea putand opta doar pentru una din urmatoarele legi: a) legea oricdrui stat membru

in care este situat riscul in mo-

mentul incheierii contractului;

b) legea trii in care isi are resedinta obisnuita titularul politei de

asigurare;

c) in cazul asigurarilor de viaté, legea statului membru al carui

cetatean este titularul politei de asigurare; "in ceea ce priveste intelesul de risc alin. (2) la art. 5 lit. d) din Prima Directiva de coordonare a actelor cu putere de lege exercitarea activitatii de asigurare generala

major, Regulamentul face trimitere in art. 7 73/239/CEE a Consiliului din 24 iulie 1973 si actelor administrative privind initierea si directa, alta decAt asigurarea de viata.

2 UP. Gruber, Insurance contracts, in Rome 1 Regulation: The Law Applicable

to Contractual Obligations in Europe, Franco Ferrari, Stefan Leible (Eds) ed. Selliers, 2009, p. 109-128.

Scanned with CamScanner

DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT ROMAN

128

d) pentru contractele de asigurare care acoperda riscurl limitate la

evenimente care survin intr-un alt stat membru dect cel in care este oo, situat riscul, legea respectivului stat membru; e) in cazul in care titularul politei dintr-un contract

caruia i se

aplicé prezentul alineat exercita o activitate comerciala sau industrial ori o profesie liberal, iar contractul de asigurare acopera doua sau mai multe riscuri legate de respectivele activitati $i sunt situate in state membre diferite, legea oricdruia dintre statele membre in cauza sau legea tarii in care isi are resedinta obisnuita titularul politei. Desi, asa cum am precizat deja, Regulamentul este mai restrictiv,

oferind partilor un numéar limitat de legi dintre care poate sa aleaga, totusi in cazurile vizate la literele a), b) sau e), dacd statele membre

mentionate ofera o mai mare libertate partilor la un contract de asigurare, in ceea ce priveste alegerea legii aplicabile, partile pot beneficia de aceasta prevedere in sensul alegerii unei alte legi care sa

le guverneze contractul. De asemenea, atunci cnd partile, prin vointa lor nu au inteles sa

aleaga legea aplicabilé contractului de asigurare, Regulamentul procedeaza, asa cum a facut-o si in reglementarea generala, la o localizare obiectiva a legii aplicabile, pastrand de asemenea distinctia intre contractele ce acoper riscuri majore si contractele obisnuite: _ 7 in ceea ce priveste contractele care acopera riscuri majore, in

lipsa vointei partilor de a alege o lege, contractul va fi reglementat de

legea t&rii in care tsi are resedinta obisnuita asiguratorul. Totusi, cénd din ansamblul circumstantelor cauz ei, rezultd ca acel contract are legaturi mai stranse, in ica tara alta

legea acelei tari;

tara, se va apli

mod vadit, cu

— in in schimbnb, , in ceea ce priveste contractele de aSi asi gurare obignu isnuite i , atunci cand p§rtile nu au ales: legea apl icabila, co ntractul stul urmeaz;a a fi guvern

at

de

legea statului membru

momentul incheierii contractului. Regulamentul mai prevede si o situ

in care

este

situat riscul in

generataa de fap tul cituatil 7in care un stat me atie speciala generat ‘ota situatii ca pot exista ‘ a. ad mbru al Uniunii Euro pene po ate din interna sa legislatia prin impune, do meniul asigurarilor,

tivitatea asigurarii pentru anumite categorii de riscurj!,

obliga

-ere

1R, Plender and M. Wilderspin, The Europe an private international law of

obligations, London: Sweet & Maxwell: Thomson Reuters, 2009, Pp. 288 si urm.

Scanned with CamScanner

Titlul I. Partea speciala

129

In aceasta situafie, regulamentul precizeaza faptul ca, contractul de asigurare, pentru a fi valabil trebuie sa respecte dispozitiile prevazute de legislatia statului care impunea acea obligatie de asigurare.

In consecinta, atunci cand legea statului membru in care era situat

riscul,

adica

legea

care

urma

sd reglementeze

contractul

in cazul

localizarii obiective, contine dispozitii contrare celor din legislatia statului membru care impunea obligatia de a incheia o asigurare, va prevala reglementarea din statul care instituia obligatia.

Mai mult, Regulamentul ofera posibilitatea oricdrui stat membru

de a stabili ca atunci cand legislatia sa impune o obligatie de asigurare

intr-un anumit domeniu, contractul s4 fie reglement de acea lege si nu

de legea ce urma s4 guverneze contractul pe baza localizarii subiective sau obiective.

4.2. Contracte incheiate cu consumatorii

O reglementare aparte ofera Regulamentul unor anumite contracte,

respectiv contractele incheiate cu consumatorii. {n alin. (1) al art. 6, se

defineste insusi contractul ca fiind acela prin care o persoana fizica

incheie un contract al cérui scop nu are nicio legatura cu activitatea sa profesionala (,,consumatorul”), cu o alta persoana, care spre deosebire

de

prima

actioneazd

(,,profesionistul”)’. Regulamentul

nu

in

exercitarea

da insi

activitatii

exemple

de

sale

contracte

profesionale

incheiate

de

consumatori, insd este evident ci, avand in vedere trasaturile lor,

acestea pot viza o paleta foarte extinsd de contracte, cum ar fi spre exemplu

contractele

de

vanzare-cumparare

de

méarfuri

de

catre

consumatori, sau contracte de prestari servicii (...) §.a.m.d., toate Temarcandu-se prin calitatile circumstantiale ale celor doua parti.

' Pentru o analizi a acestei reglementari, a se vedea, F. Ragno, The Law Applicable to Consumer Contracts under the Rome I Regulation, in Rome | Regulation: The Law Applicable to Contractual Obligations in Europe, F. Ferrari, S. Leible (Eds) ed. Selliers, 2009, p. 129-170;

R. Plender and M. Wilderspin,

European private international law of obligations, London: Thomson Reuters, 2009, p. 233-263.

The

Sweet & Maxwell:

Scanned with CamScanner

130

DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT ROMAN

Considerim c4 Regulamentul a dorit special tocmai datorit& faptului ca acest tip tiramul dreptului privat, subiectele find pe iar pe de alté parte un neprofesionist,

sa ofere o reglementare de contract, degi seafla pe deo parte un profesionist, ar fi existat riscul unui

dezechilibru juridic, nespecific raporturilor de drept privat.

Astfel, fiind totusi pe taram contractual, Regulamentul nu poate

deroga de la principiul general conform caruia, in materie contractual, partile pot alege legea aplicabila. Altfel spus, si aici partile sunt libere si stabileasca de comun acord legea pe care o considera cea mai adecvata sa le guverneze contractul.

Insi, asa cum spuneam, legiuitorul european incearc4 prin reglementarea de fata sa ofere o protectie consumatorului, care pare a fi intr-o pozitie de inferioritate. Aceast& protectie consta in faptul cd, desi partile pot alege legea, legea aleasi nu poate priva consumatorul de protectia pe care i-ar acorda-o legea regedintei sale obisnuite.

Cu alte cuvinte, dincolo de libertatea generala de alegere a legii,

in materia aceasta strict determinati, legiuitorul a considerat ca cea mai adecvata si reglementeze contractul dintre un consumator si un profesionist este legea statului in care isi are regedinta obisnuité consumatorul. Pentru ca aceasta lege si devina ap licabila, trebuiesc indeplinite doua conditii, una legaté de activitate a profe sionistului si una de Contractul ca atare. Astfel, pentru ca legea resedin{ei obi snuite a consumatorului sa guverneze contractul:

— profesionistul trebuie si-si desfas oare activitatea comerciala sau profesional in tara in care isi are resedinta obisnuita consumatorul, sau atunci cand nu isi are activita tea in aceeasi tara, prinprin oricori e mijij ial gc ce wee loace sa-$i directioneze

activitatile catre tara in Cauza sau catre mai ‘multe

fari, printre care si fara in cauza;

urmatoarele contracte:

a) contractelor de prestari servicii in temeiy] carora serviciile sunt prestate consumatorului exclusiv intr-o alti fara decat in cea fn care

acesta isi are resedinta obisnuita;

Scanned with CamScanner

F

131

Titlul II. Partea speciala

b) contractelor

de transport,

pachetele de servicii turistice’;

altele

decdt

contractele

privind

c) contractelor privind un drept real imobiliar sau privind dreptul

de locatiune asupra unui bun imobil, altele decat contractele referitoare

la dreptul de folosinta pe o perioada determinata’; d) drepturilor si obligatiilor care constituie un instrument financiar si drepturilor si obligatiilor care constituie clauzele si conditiile care reglementeaza emisiunea sau oferta publicé gsi ofertele publice de preluare de valori mobiliare negociabile si subscrierea si rascumpararea de unitati ale organismelor de plasament colectiv cu conditia ca aceste activitati sé nu constituie prestari de servicii financiare; e) contractele incheiate in cadrul unui sistem multilateral,

reuneste

sau faciliteazi reunirea

de interese

cumparare, de instrumente financiare’.

multiple

care

de vanzare-

4.3. Contractul de transport Contractul de transport international de marfuri’, este acel contract

prin care o parte numita transportator, se obligd ca in schimbul unui

pret, sa transporte

méarfuri incredintate

de expeditor,

catre o terta

persoana, destinatarul marfurilor, elementele de extraneitate cu privire

la raportul juridic ce se naste din acest contract, putand fi reprezentate de resedinta obisnuita sau sediul oricareia dintre cele trei parti, parte la contract, sau de locul incarcarii sau descarcarii marfii, sau de faptul ca

marfa, in drumul ei dinspre expeditor catre destinatar sa tranziteze mai multe state. De asemenea, Regulamentul se refer si la contractul de transport de pasageri, care este contractul prin care o parte, transportatorul, se

angajeaza ca in schimbul unui pret sa transporte o alta parte, pasagerul,

: Situatia este reglementata in Directiva 90/314/ CEE a Consiliului din 13 iunie

1990 privind pachetele de servicii pentru calatorii, vacante si circuite, publicata in JO L 158, 23.6.1990. : Situatia este reglementat’ in Directiva 94/47/CE. Acest tip de instrumente este definit in art. 4 alin. (1), punctul 17 din Directiva 2004/39/CE. * Pentru contractul comercial de transport a se vedea O. Capiténd, Contracul comercial de transport, Ed, Lumina Lex, Bucuresti, 1995, p. 26 si urm.

Scanned with CamScanner

DREPTUL INTERNAT IONAL PRIVAT ROMA ROMAN

132

dintr-un anumit punct numit loc de plecare, intr-un alt punct, locul de sosire.

Elementul de extraneitate, in cazul contractului de transport de

pasageri, poate fi reprezentat fie de resedinta obisnuita a pasagerulyj

sau a transportatorului, sau sediul transportatorului (atunci cand este

persoana juridica), fie de locul de plecare sau de sosire care trebuie sj

se afle pe teritoriul unor state diferite.

In ceea ce priveste legea aplicabilé contractului de transport!

Regulamentul distinge, asa cum am aratat deja, intre legea aplicabili contractului de transport de marfuri, si legea aplicabil contractului de transport de pasageri.

4.3.1. Legea aplicabild contractului de transport de mdrfuri

Contractul de transport de marfuri urmeaz’ a fi reglementat, in

principal, de legea aleasd de parti, dandu-se

astfel $i aici prioritate

autonomiei de vointa a partilor.

Daca pértile nu au optat pentru o lege care si le guverneze contractul, se trece la o localizare obiectiva a acesteia. acestei localizari const: a in faptul ca contractu

de legea statului pe

obisnuita

i

teritori

aruia

is

Rezultatul

l urmeaza a fi guvernat

i

remsdbaih witentpotgnemes ee Semenes, hy ers * Dac& nu sunt intrunite aceste conditii, legea care urmeazi sf ee hu va mai fi legea de regedin#A i.

convenit de catre parti.

sii

In care este situat locul

de liver Cu alte cuvinte, putem constata Litters:4 ca Re gulamentul stabileste ; tre! posibilitafi in ceea ce , Prpriveste le Gea

aplicabila: — legea autonomiei de vo inta a partilor;

1 Pentru : . o analiza a se vedea P.A. Nielsen, The R . acts ome I Regulation and contra" of carriage, in Rome 1 Regulation: The Law A

. 7 ipplicable to C, hilt Europe, F. Ferrari, S. Leible (Eds) ed. Selliers, 2009, p.

cations Obligati

Scanned with CamScanner

133

Titlul IT. Partea speciala

— legea resedintei obisnuite a transportatorului, atunci cAnd sunt

intrunite conditiile aratate mai sus, dandu-se de fapt, prioritate legii debitorului prestatiei caracteristice, acesta fiind transportatorul;

— in sfarsit, legea locului livrarii marfii, care coincide cu ideea ca in acest din urma caz, contractul de transport este guvernat de legea locului executarii acesteia.

4.3.2. Legea aplicabild contractului de transport de pasageri' Si in cazul acestui tip de contract de transport, in ceea ce priveste legea aplicabila, prioritate o are legea aleasa de parti. In situatia in care cele doua parti nu-si manifesta acordul de vointa

in legatura cu legea aplicabilé, Regulamentul stabileste faptul ca, contractul va fi guvernat de legea statului pe teritoriul caruia isi are resedinta obisnuité pasagerul. Si in acest caz, aplicarea legii de rese-

dinté a pasagerului este conditionata de faptul ca locul de plecare sau,

dupa caz, locul de sosire, se afla situate in aceeasi tara. {n situatia in care conditia pe care am prezentat-o nu este intrunita, se va aplica legea statului in care isi are resedinta obisnuita transportatorul.

Trebuie totusi si observam faptul cA desi se vorbeste in principiu de lex voluntatis, adica de libertatea partilor in a alege legea aplicabila

contractului de transport de pasageri, totusi, Regulamentul limiteaza aceasti autonomie in sensul ca piartile, in manifestarea lor de vointa, vor putea opta doar pentru una dintre urmatoarele legi:

—legea statului unde se afla resedinta obisnuita a pasagerului; sau

— legea statului unde se afla resedinta obisnuita a transportatorului;

sau

— legea statului unde transportatorului;

se afla sediul administratiei centrale

al

sau

— legea statului unde este situat locul de plecare;

sau

—legea statului unde este situat locul de sosire.

| Pentru o analiza, a se vedea R. Plender and M. Wilderspin, op. cit., p. 213-216.

Scanned with CamScanner

134

DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT ROMAN

In sfarsit, atunci cand nu a fost identificata vointa partilor in ceeg ce priveste alegerea legii, asa cum ne-a obisnuit si in alte domenii, Regulamentul precizeazi ci daci din ansamblul circumstanteloy cauzei rezulta fara echivoc ca respectivul contract are in mod vadit 9 legatura mai stransa cu o alta tara decat cele care ar fi putut rezulta din localizarea obiectiva, se va aplica acea lege. fn consecintd, constatam ca si in materia contractelor de transport de pasageri, Regulamentul ofera mai multe variante de legi ce pot guverna contractul:

— in principal, se face aplicabilitatea principiului autonomiei de vointa a partilor, legea ce va guverna contractul putand fi aleasa de parti dintre cele patru prezentate mai sus; — atunci cand partile nu si-au manifestat

acordul

de vointi,

Regulamentul tinde sa ofere protectie pasagerului, stabilind ca legea

aplicabila, legea statului unde isi are el resedinta obisnuitd. Aceasti solutie este in concordantd cu raportul de forte dintre transportatori si pasageri, primul parand a avea o pozitie mai favorabila, fiind de fapt cea a profesionistului din raportul cu consumatorul. Totusi, aplicarea legii pasagerului este conditionati de faptul ca

locul de plecare sau de sosire s& fie pe teritoriul statului siu de resedinta.

— daca locul de plecare sau de sosire nu este situat pe teritoriul

statului de resedinti a pasagerului, Regulamentul face aplicabilitatea principiului legii debitorului prestatiei caracteristice in materia

contractului de transport, oferind ca a treia posibila lege aplicabila,

legea de resedin{4 a transportatorului, transportatorul fiind debitoru! prestatiei caracteristice;

— in sfarsit, doar atunci cand pértile nu au optat pentru o lege:

celelalte doua variante de legi pot fi inla turate de la aplicare in sensul ca,

contra : ctul poatMe e fi reglementat de le gea statului cu care prezinta

legaturile cele mai stranse.

4.4, Contractul de munca

‘*

Dreptul muncii e o ramuré complex ce include aspecte de dre?! public, dar si aspecte de ordin privat. Din punctul de vedere # Scanned with CamScanner

135

Titlul II. Partea speciald

dreptului international privat ne intereseaza doar aspectele ce tin de contractul individual de munca. Ca regula, fiind la randul sau un contract, si contractul individual de munca va fi guvernat de legea convenitaé de comun acord de catre

parti (/ex voluntatis). Acest lucru este consacrat de primul alineat al

art. 8 din Regulamentul nr. 593/2008, care reglementeaza special si legea aplicabila contractului de munca,

in mod

in cazul lipsei unei legi alese, art. 8 alin. (2) din Regulamentul nr.

593/2008

(dar

si art.

102

din

Legea

nr.

ca,

105/1992? ) prevede

contractul individual de munca va fi supus legii statului pe al carui

teritoriu salariatul isi indeplineste in mod obisnuit munca chiar daca

este detasat temporar in alt stat. in situatia in care legea aplicabild nu poate fi determinata in

modul aratat mai sus, se va aplica legea tarii in care isi are sediul

unitatea angajatoare.

Alin. (4) al aceluiasi art. 8 face trimitere si la legea cu care contractul are legaturile cele mai stranse, atunci c4nd din circumstantele de ansamblu ale cauzei ar rezulta c4 legea apartine unui alt sistem de drept decat cele deja aratate.

Din art. 8 rezulté ca legea aplicabila contractului de munca printr-o localizare obiectiva difera in functie de locul in care angajatul isi indeplineste munca dupa distinctia din text:

—in cazul in care salariatul isi indeplineste munca in mod obisnuit

pe teritoriul unui singur stat se va aplica legea statului respectiv (legea locului de exercitare/executare a muncii — lex loci laboris);

— iar daca salariatul isi indeplineste munca in mai multe state se aplicé legea statului pe al carui teritoriu se afl4 sediul intreprinderii angajatoare — lex societatis a angajatorului; — $i in ultima instanta, legea unui stat cu care contractul ar avea o

legatura mai stransa.

}Pentru O analiza recenta a legii aplicabile contractului de munca, a se vedea P.

Mankowski, Employment Contracts under Article 8 of the Rome I Regulation, in Rome

! Regulation: The Law Applicable to Contractual Obligations in Europe, F.. Ferrari, S.

Leible 2 (Eds) ed. Selliers, 2009, p. 171-216.

:

.

. Pentru prevederea din Legea nr. 105/1992, a se vedea D.A. Sitaru, op. cit., p.

511 si urm,

Scanned with CamScanner

DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT ROMAN

136

Domeniul legii contractului de munca

.

.

Vor intra in sfera de reglementare a legii care guverneaza con. tractul de munc4 urmatoarele aspecte: — efectele contractului individual de obligatiile partilor); — felul muncii si modalitatile de realizare;

munca

(drepturile

gj

—cuantumul si modalitatile de plata ale salariului; — durata contractului; — executarea contractului; — Suspendarea, modificarea contractului;

— raspunderea materiala a salariatilor; — incetarea contractului; —nulitatea contractului.

Asa cum

am

aratat de la inceputul capitolului destinat legii

aplicabile actului juridic, exist in noul Cod civil $i anumite contracte, care neintrand sub incidenta reglementirilor din Roma I, urmeaza a fi guvernate de legea localizata pe baza reglementirilor generale din noul Cod.

Exist4 ins si o situatie s pecialé, in sensul cA noul Cod reglementeaza legea aplicabilé unui contract special, respectiv fiducia. 4.5. Fiducia

Institutia fiduciei reprezinti o apari tie noua in dreptul ro manesc, €a fiind introdusé de noul Cod civil’. Acesta define ste fiducia in a 773, ca find »operatiun ea juridicd prin care unul multi Constituitori transf sau mai era drepturi reale, drep turi de creanta, garantii

imoniile fiduciaril or.”

fiduciein privat roman,de drept: Tegasimdreptul in C.R.civilTripon, rezultat"Gamatiaa al interferenjei celor Dreptul doud mari sisteme cont. Fiducia, at

evoly Conceptul, clasificarea, dreptul anglo-saxon. ; i fia $i condifiile Jiduciei, in Revista Romana de Drept Privat nr. 2/2010, p. 165 si unm

d,

ntinenta id

s wiliatcle

Scanned with CamScanner

137

Titlul II. Partea speciala

Partile contractului de fiducie sunt reprezentate de constituitorul si

fiduciarul. Beneficiarul nu are calitate de parte in contract, dar se poate

intampla

sA existe o suprapunere

fiduciar, respectiv cea de beneficiar.

intre calitatea de constituitor

si

In ceea ce priveste legea aplicabila, reglementarea din Cartea a

VIlI-a, dedicaté dreptului international privat, face distinctia intre legea

aplicabilé fiduciei,

in intelesul

ei de masd

de

bunuri

pe care

constituitorul o transmite catre fiduciar, si fiducia in intelesul ei de contract prin care se transmite acea masa de bunuri. Astfel, in ceea ce priveste primul aspect, Codul prevede ca fiducia

va fi supusa legii aleasa de constituitor.

Pe de alta parte, in ceea ce priveste contractul prin care aceste bunuri se transmit va fi supus dispozitiilor generale privind legea

aplicabila actelor juridice, asa cum sunt prevazute si au fost tratate in articolul 2.637 din Codul civil. Cu alte cuvinte, forma va fi guvernata in principiu guverneaza fondul, iar pentru salvarea contractului, considerat valabil si daca respecta conditiile de forma din din legile enumerate’. Pentru a fi valabil pe fond, contractul de fiducie

de legea care acesta va fi cel putin una va trebui sa

respecte in principiu legea pe care partile au ales-o de comun acord. Toate celelalte aspecte privind Jex voluntatis in legislatia privind actul juridic se vor interpreta ca atare si in materia contractului de fiducie.

Mergand pe aceeasi idee, atunci cand pArtile nu au optat pentru o

lege care sé le guverneze contractul in mod expres, si nici nu rezulta

din circumstantele cauzei intentia acestora in a opta pentru o anumita

lege, sau a optat pentru o lege care insa nu cunoaste institutia fiduciei, Codul stabileste ci organul de justitie sesizat va trebui sa localizeze

contractul sub incidenta unei anumite legi, folosindu-se de criterii obiective.

Vorbind de criterii obiective, si in acest domeniu Codul preia varianta pe care inclusiv Legea nr. 105/1992 o prevedea si anume, ca

un contract va fi supus, in lipsa alegerii p&rtilor legii statului cu care Prezinta legaturile cele mai stranse. :

' A se vedea analiza privind legea aplicabila formei actului juridic din prezenta

lucrare,

Scanned with CamScanner

DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT ROMAN

138

in demersul de calificare a sintagmei de legaturile cele mai stranse,

Codul prin articolul 2.660 precizeazi c4 trebuie s4 se tind seama indeosebi de urmatoarele elemente:

a) locul de administrare a masei patrimoniale fiduciare, desemnat

de constituitor;

b) locul situarii bunurilor fiduciare; c) locul unde fiduciarul isi are resedinta obisnuita sau, dupa caz,

sediul social;

d) scopul fiduciei si locul unde acesta urmeazi sa se realizeze.

Reglementarea din noul Cod privind fiducia, urmeaza structura

traditionala, asa cum 0 regaseam in ceea ce priveste fiecare contract si

in Legea nr. 105/1992. Astfel, dupa ce este identificata legea aplicabili este prevazut expres si domeniul de aplicare al respectivei legi.

Astfel, indiferent dacd legea care va guverna contractul va fi

aleasa de parti sau va fi localizata pe baza legaturilor celor mai stranse, aceasta va urma sa reglementeze in special aspecte cum sunt:

a) desemnarea, renuntarea si inlocuirea fiduciarului, conditiile

speciale pe care trebuie sa le indeplineascd 0 persoana pentru a fi desemnati fiduciar, precum si transmiterea puterilor fiduciarului;

b) drepturile si obligatiile dintre fiduciari;

c) dreptul fiduciarului de a delega in tot sau in parte executarea obligatiilor

sale sau exercitarea puterilor care ii revin; _ 4) puterile fiduciarului de a administ ra si de a dispune de bunurile din masa patrimoniala fiduciara, de a constitui garantii si de a dobandi alte bunuri;

e)Puterile fiduciarului de a face investitii siplasam ente; f) ingradirile cu privire i la puterileile fiduciarului de a constitui re zerve din ve n ituri din administrarea bunurilo ate r munlle ret 8) raporturile dintre

fiduciar $i be, neficiar, inc lusiv raspunderea personala a !fiduciarului fata de be n eficiar,

h) modificarea sau incetarea fi duciei; 1) repartizarea bunurilor ce ale. atui esc masa Patr imoniala fiduciara; J) obligatia fiduciarului de a da soco teala de modul cum a fost administratd masa patrimoniala fiduci ar a.

Scanned with CamScanner

CAPITOLUL 6

NORMELE CONFLICTUALE PRIVIND FAPTELE JURIDICE Si in ceea ce priveste obligatiile izvorate din fapte juridice, noul

Cod civil prin art. 2641

alin. (1) procedeaza la fel ca si in materia

obligatiilor contractuale, trimiténdu-ne la dispozitiile dreptului Uniunii

Europene.

In acest domeniu a devenit aplicabil, odaté cu aderarea RomAniei la Uniunea Europeand, Regulamentul (CE) nr. 864/2007 privind legea aplicabila obligatiilor necontractuale (Roma ID’.

Din

punct

de

vedere

istoric,

Regulamentul

are

aproximativ

aceeasi geneza ca si Regulamentul 593/2008, privind obligatiile contractuale. Astfel, inci din anul 1972, cele sase state membre ale comunitatii

europene au pregatit draftul unei conventii privind legea aplicabila

obligatiilor contractuale si necontractuale’. fnsa atentia a fost atrasd

mai

mult

de

obligatiile

contractuale,

fapt

ce

a

dus

la

aparitia

Conventiei de la Roma din 1980, privind legea aplicabila oblig atiilor

contractuale.

O analiza detaliaté in: Yearbook of International Private Law

vol IX 2007, Comentariile diferite asupra impactului Roma II privi nd obligatiile necontractuale: Th.M. DeBoer, Party Autonomy and its Limitation s in the Rome IZ, P. Huber/M. Illmer, International Product Liability. A commenta ry on Article 5 of the Rome II Regulation, M. Hellner, Unfair Competition and Acts Restricting Free Competition. A Commentary on Article 6 of the Rome II Regul ation; T. Kadner Graziano, The Law Applicable to Contahendo in the C. onflict of Laws. A Commentary on Article 12 of the Rome II Regulation; G. Garriga, Relat ionship between Rome II and Other International Instruments; A Commentary on Article 28 of the Rome II Regulation; -C. Symeonides, Rome II: A Centriste Criti que; R. Plender and M. Wilderspin, The me Private Internat

ional Law Of Obligation, third edition, Tho mson Reuters,

2 Ase vedea Do cumentele comisiei consultative din 1974. Aspectele ce tineau de obligatiil © necontractuale erau cupr inse in Documentele de lucru ale comi siei nr. 87 (1984),

Scanned with CamScanner

DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT ROMAN —

140

ontractuale a fost adusg Problema legii aplicabile obligatiunii nec 1996. Prima Carte pe agenda Consiliului Uniunii Europene in anul

l 2002, aceasta stang Verde asupra acestui aspect a fost propusa in anu

anul 2003. la baza primei propuneri de Regulament din

, Dupa lungi dezbateri!, Regulamentul a fost adoptat in iulie 2007

ut jy Tocmai datorité acestei geneze, Regulamentul este cunosc II. doctrina de specialitate si sub denumirea de Roma

Potrivit articolului 3 din Regulament, acesta se aplica indiferent daca este sau nu legea unui stat membru. Aceasta afirmatie consacrj de fapt, caracterul de aplicabilitate universala a acestuia.

O sa ne referim in continuare la obligatiile rezultate din faptul juridic ilicit, sau delictul civil, urmand ca apoi sa analizam faptul juridic creator de obligatii.

1. Faptul juridic ilicit Ca regula general, art. 4 alin. (1) prevede ca legea aplicabila unei

obligatii rezultate dintr-un fapt juridic ilicit este legea {arii in care s-a produs prejudiciul (Jex loci laesionis), indiferent de locul in care s-a savarsit faptul cauzator de prejudicii si indiferent de tara sau tarile in care se manifesta efectele indirecte ale respectivului fapt’.

Dac& insd victima faptului ilicit si faptuitorul isi au resedinte

obisnuite in aceeasi tara, se va aplica legea respectivei tari. Totusi, Regulamentul prevede si o a treia posibilitate. Astfel, atunci cand din toate circumstantele referitoare la caz rezult& ca fapta

ilicité are o legaturi mai stransd cu o alta tara decat cele prevazuté

anterior, se va aplica respectiva lege.

Elementul de extraneitate care confera raportului juridic caract! de drept international privat, trebuie sa fie altul decat locul savarsiti delictului sau producerii de prejudicii si este de regula cetatenia,

domiciliul/ resedinta faptuitorului /victimei.

1 A se vedea J. Fawcett and J. Carruthers, P. North, in Cheshire, North &

Press, 2008, Fawcet: Private International Law, fourteenth edition, Oxford University

p. 770-771.

2 A se vedea R. Plender and M. Wilderspin, op. cit., p. 499-514. Scanned with CamScanner

141

Titlul II. Partea speciala

{n categoria faptelor ilicite, Regulamentul trateaza distinct anumite aspecte interesante, cum ar fi:

— raspunderea pentru produse defectuoase; —concurenta neloiala si actele care ingradesc libera concurenta; — daunele aduse mediului; — jncalcarea drepturilor de proprietate intelectuala; —actiunile sindicale.

1.1. Legea aplicabild rdspunderii pentru produse defectuoase’ in ceea ce priveste raspunderea pentru produse defectuoase, aceasta urmeaza a fi reglementata de: a) legea tarii in care persoana care a suferit prejudiciul si-a avut resedinta obisnuita in momentul producerii prejudiciului, in conditiile in care produsul a fost comercializat in tara respectiva; sau, daca nu

este cazul,

b) legea tarii in care s-a achizitionat produsul, daca produsul a fost

comercializat in tara respectiva; sau, daca nu este cazul

c) legea tari in care a fost cauzat prejudiciul, daca produsul a fost comercializat in tara respectiva.

Din enumerarea acestor legi, ca legi aplicabile pentru raspunderea pentru produsele defectuoase, putem sa constatam faptul ca ele sunt

prevazute tocmai pentru a-| proteja pe consumatorul care ar putea fi

prejudiciat.

Atunci insd, cand persoana a carei raspundere este invocata drept

cauzi

a producerii

prejudiciului,

nu

putea

sa

prevada,

in

mod

rezonabil, comercializarea produsului respectiv sau a unui produs de acelasi tip pe teritoriul statului a carui legislatie era aplicabila potrivit prevederilor de mai sus, legea care va guverna raspunderea va fi pe cale de exceptie, legea statului unde isi are resedinta obisnuita persoana respectiva. Asa cum s-a stabilit si in cazul normei generale, gi aici se prevede totusi faptul ci in cazul in care, din toate circumstantele cauzei ar reiesi cA fapta ilicitd are in mod vadit o leg&tura cu o alta tara, se va aplica legea acelei tari. ' Ibidem, p. 543-596.

Scanned with CamScanner

142

DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT ROMAN

1.2. Legea aplicabild concurentei neloiale si a actelor care

ingrddesc libera concurentd'

in aceasti materie, se materializeaz4 de fapt, regula general din

materia faptului ilicit. Spunem asta, deoarece art. 6 alin. (1) din Regulament stabileste ca lege aplicabila obligatiilor necontractuale

care decurg dintr-un act de concurenta neloiala, legea tarii in care sunt

sau pot fi afectate relatiile concurentiale sau interese colective ale consumatorilor. Aceasta coincide, de fapt, cu locul in care se Produce

prejudiciul, specific oricdrei raspunderi civile delictuale.

Pe de alta parte, in cazul in care avem de-a face cu o restrangere a concurentei care genereazA nasterea unor obligatii, legea aplicabila va

fi legea tarii in care piata este sau poate fi afectata.

Atunci cand insa, avem de-a face cu 0 afectare a mai multor Piete,

reclamantul care solicité despagubiri in fata instantei de la domiciliul paratului poate opta, de asemenea, pentru legea instantei sesizate ca lege pe care sa-si bazeze cererea, cu conditia insi ca si piata din Tespectivul stat membru sa fie, la randul ei, afectata direct $i sub-

stantial

de

restrangerea

concurentei

necontractuala pe care intemeia cererea

1

Pentru o

tratare a ace.

Op. cit., p. 597-634,

:

care

a

generat

obligatia

.

Stul aspect a se vedeq R. Plender and M. Wildersp!™ Scanned with CamScanner

Titlul II. Partea speciala

143

1.3. Legea aplicabild in cazul daunelor aduse mediului {n acest domeniu al obligatiilor necontractuale izvorate din prejudiciile aduse mediului sau din prejudiciile suferite de persoane

sau bunuri ca urmare a unor prejudicii aduse mediului, Regulamentul

prin art. 7 face din nou aplicabilitatea direct a regulii generale in materie, in sensul ca legea care va guverna raportul juridic delictual va fi legea locului unde s-a produs prejudiciul.

Totusi, pe cale de exceptie, persoana prejudiciat’, actiondnd in

calitate de reclamant,

va putea sa-si intemeieze

actiunea prin care

solicita despagubiri, pe legea statului in care a avut loc faptul cauzator de prejudicii. 1.4, Legea aplicabild incdlcdrilor dreptului de proprietate intelectuala Desi in cuprinsul Regulamentului nu se vorbeste despre ceea ce

inseamna drept de proprietate intelectuala, in preambulul acesteia, mai precis in paragraful (26), totusi se precizeaza ca notiunea ,,dreptului de proprietate intelectuala” trebuie interpretaté ca insemnand, de exemplu, drepturi de autor, drepturi conexe, drepturi sui generis la protectia bazelor de date si drepturi de proprietate industriala’. In ceea ce priveste obligatiile necontractuale generate de incal-

carea unui drept de proprietate intelectuala acestea vor fi guvernate de legea tarii pentru care se solicita protectie.

Atunci cand ins, obligatia necontractuala a rezultat din incélcarea

unui drept de Europene, legea in orice materie relevant. Si in cazul

proprietate intelectualé protejat la nivelul Uniunii aplicabila va fi legea tarii unde s-a produs incalcarea, care nu este reglementata de instrumentul comunitar acestor categorii de obligatii necontractuale, Regula-

mentul nu ofera posibilitatea partilor ca prin acordul lor de vointa sa deroge de la legile pe care, asa cum am vazut, Regulamentul le

considera competente a se aplica.

A se vedea R. Plender and M. Wilderspin, op. cit., p. 649-669.

Scanned with CamScanner

IVAT ROMAN PR L NA IO AT RN TE IN L DREPTU

144

lui cauzat de o iu ic ud ej pr a re ma ur ca la 1.5. Legea aplicabi actiune sindicala

-o actiune sindicala, se Poate in conceptia Regulamentului, printr greva sau 0 Eewl intelege, ca exemplu o exercitare a dreptului la dinea fiecdrui stat membru s§ patronala, dar se lasa in principiu la latitu defineasca ideea de actiune sindicala. Potrivit art. 9 din Regulament,

obligatiile necontractuale

ce

de lucrator sau decurg din raspunderea unei persoane in calitatea sa rezinta interesele angajator, sau din raspunderea organizatiilor care rep

e printr-o actiune profesionale ale acestora pentru prejudicii cauzat rate de sindicald, in curs de desfasurare sau terminata, vor fi guve tiva. legea tarii in care va fi sau a fost intreprinsa actiunea respec

2. Legea aplicabila faptelor juridice licite Sub

aspectul

obligatiilor

contractuale,

generate

de

actiunile

omenesti sAvarsite fari intentia de a produce efecte juridice, dar de care legea leagd producerea unor asemenea efecte, asa-numitele quasi delicte civile, Regulamentul analizeaza trei asemenea situatii: — imbogiatirea fara justé cauza; — gestiunea de afaceri (negotiorum gestio); — culpa in contrahendo.

2.1. Legea aplicabila imbogatirii fara justd cauza Imbogitirea fara justé cauza, la fel ca si plata lucrului nedat orat,

sunt doua fapte Juridice licite care, fara intentia celui care desavarseste,

declanseaza un raport juridic de drept priva t care consti in dreptul celui care nedatorata,

a suferit 0 micsorare de patrimoniu, fie printr-o imbogatire

fie printr-o plata

fara 0 justi cauza

a unei alte

persoane, de a cere celeilalte parti, al carui patrimoniu s-a marit, si-i plate

asca o suma de bani pentru acoperirea respectivului prejudiciu.

Potrivit Regulamentului, atunci cand raportul juridic despre café am facut vorbire se declanseazi ca

urmare a existentei unui raport Scanned with CamScanner

145

Titlul Il. Partea speciala

Se

ae

anterior intre parti, fie contractual, fie delictual, raport ce a declansat

respectiva imbogatire

fara justé cauzd,

acest raport urmeazd

guvernat de legea care guverna raportul juridic initial.

a fi

in cazul in care nu exista un raport anterior intre parti si partile isi

au resedinta

obisnuité

in

aceeasi

fara

in momentul

producerii

prejudiciului, respectiv faptul cauzator al imbogatirii fara just cauza, se aplicd legea respectivei tari.

Daca insa, nu putem identifica legea dupa una din cele doua

formule aratate mai sus, se va aplica legea statului pe teritoriul cdruia s-a produs imbogiatirea fara justa cauza. in sfarsit, din nou, Regulamentul opteaza in subsidiar pentru legea cu care raportul juridic are legaturile cele mai stranse, pentru situatia in care din toate circumstantele referitoare la caz, rezulti ca raportul juridic rezultat din imbogitirea fara justa cauzd are in mod vadit legatura cu acea lege.

2.2. Legea aplicabild gestiunii de afaceri Atunci cand o persoana intervine in favoarea altei persoane, fara a exista un acord prealabil care sa justifice aceasta interventi e, desfisurand o anumita activitate care micsoreazi patrimoniu l, se declanseaza un raport juridic prin care cel care a realizat respectiva actiVitate, gerantul, dobandeste dreptul de a solicita celei lalte parti, in

favoarea cdreia a derulat activitatea, gerat, de a plati o sum de bani

care sd acopere cheltuielile realizate de ciitre primul in inter esul celui de-al doilea,

_ Si in acest caz, ca si in cazul imbogatirii fara justi cauzi, prima

variant pe care Regulamentul o analizeaz este aceea in care anterior Sestiunii de afaceri exista un raport intre parti nascut dintr-un contract oan dintr-un fapt ilicit. In aceasta situatie, raportul juridic generat de Sestiunea de afaceri, va fi guvernat de aceeasi lege care regle menteaza

Taportul juridic anterior.

Aceeasi reglementare din materia imbogiatirii fara justa cauza, este ee $1 pentru situatia in care nu exista un raport anterior intre parti,

Partile isi au resedinta obisnuité in aceeasi tara in momentul

Producerii actului sau faptului cauzator de prejudiciu. Solutia consta in Scanned with CamScanner

146

DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT ROMAN NSN

aceea ca, raportul va fi guvernat de legea respectivei fri, adicd legea

statului unde isi au resedinta obisnuita cele doua parti. De asemenea, daca nu putem identifica legea dupa cele doyj variante propuse anterior, in subsidiar legea aplicabila va fi legea tarij in care are loc gestiunea de afaceri. 2.3. Legea aplicabild in caz de culpa in contrahendo Culpa in contrahendo, este o situatie care se iveste in perioada negocierilor unui contract. Potrivit preambulului Regulamentului, respectiv paragraful (30), culpa in contrahendo este consideraté un concept autonom care ar trebui interpretat ca fiind nerespectarea obligatiei de informare si intreruperea negocierilor contractuale.

Prin urmare, atunci cand, in demersul pe care partile il fac in

vederea incheierii unui contract, una dintre ele realizeazi una din

variantele care se circumscriu conceptului de culpa in contrahendo, se va declansa un raport juridic care va consta in dreptul partii care Justifica prejudiciul de a cere celeilalte parti care i-a cauzat prejudiciul

prin fapte, cum ar fi intreruperea negocierilor sau nerespectarea obligatiei de informare, de a-i repara prejudiciul cauzat prin aceste fapte.

Legea aplicabila, unui asemenea raport juridic, va fi aceeasi cu legea

care este aplicabila contractului in legatura cu care s-au derulat negocierile, indiferent daca respectivul contract a fost sau nu incheiat. Atunci cand legea aplicabild nu va putea fi stabilita prin raportare

la legea contractului ce urma a fi incheiat, Tespectivul raport juridic urmeaza a fi reglementat de una din urmitoarele legi:

a) legea statului in care s-a produs prejudiciul, indiferent in ce tara

are loc faptul cauzator de prejudicii si indiferent de tara sau firile in

care se manifesta efectele indirecte ale respectivului fapt; sau

b) in cazul in care partile isi au resedinta obisnuita in aceeasi tara

in momentul producerii faptului cauzator de Prejudicii, se aplica lege4 respectivei fari; sau c) in cazul in care reiese clar, din toate circumstantele referitoat

la caz, c4 obligatia necontractuala rezultata din intelegerile la care S¢ ajunge inainte de semnarea unui contract are in mod vadit mai multé

> Scanned with CamScanner

Titlul Il. Partea speciala

iae

prevazuta la literele (a) si (b), se aplica cea at dec fara alta o cu a itur lega legea acelei alte far. 3. Autonomia de vointa Regulamentul creeaza o inovatie fata de legislatia obisnuité, mai

ales din dreptul romanesc, in sensul ca, si pe taramul acesta al raporturilor juridice nascute din fapte juridice licite sau ilicite, face aplicarea principiului autonomiei de vointa, in sensul ca li se confera

partilor libertatea de a alege legea aplicabila raporturilor obligationale

niscute intre ele din fapte juridice. Totusi, aceasta libertate este limitat in anumite domenii, unde partile nu pot opta pentru o alta lege, decat cea care era stabilitaé in mod imperativ de dispozitiile Regulamentului. Astfel, partile isi pot manifesta respectivul acord de vointa, in ceea ce priveste legea ce urmeaza sa le guverneze raportul juridic, fie printr-un acord incheiat ulterior producerii faptului cauzator de

o prejudiciu, fie atunci cand toate partile implicate desfasoara activitate comerciala, printr-un acord liber negociat, incheiat anterior

producerii faptului cauzator de prejudicii. fn ceea ce priveste modul in care trebuie sa se exteriorizeze alegerea partilor, Regulamentul precizeaza ca aceasta trebuie sa fie

explicité sau si poati sa fie identificata cu un grad rezonabil de certitudine din circumstantele referitoare la caz. Se mai pune si 0 ultima exigenté si anume, aceea ca alegerea partilor nu trebuie sa

aduca atingere drepturilor tertilor.

De asemenea, atunci cand partile opteazi pentru legea unui legii statului anumit stat, respectiva alegere nu poate sé aduca atingere

Pe teritoriul caruia se afla toate elementele relevante pentru situatia in momentul in care are loc faptul cauzator de prejudicii, $1 a © la care nu se poate deroga prin acord. relevante pentru ae, sfarsit, »in cazul ’n care toate elementele

momentul in care are loc faptul cauzator de wee alegerea de cditre Cu, se aflé in unul sau mai multe state membre, membru, nu parti a unei legi aplicabile, alta decdt cea a unul stat

Scanned with CamScanner

148

DREPTUL INTERNATIONAL PRIV. AT ROMAN

poate aduce atingere aplicdrii in mod corespunzator a dispozitiilo;

imperative ale dreptului comunitar de la care nu se poate deroga prin acord, astfel cum au fost puse in aplicare in statul membru al instante) competente.” [art. 14 alin. (3)].

4. Domeniul de aplicare a legii aplicabile Sunt supuse legii care guverneazd raporturile juridice necontractuale urmatoarele aspecte: — temeiul si intinderea raspunderii, inclusiv identificarea persoanelor care pot raspunde delictual pentru faptele lor;

— motivele de exonerare de raspundere, de limitare si de partajare

a raspunderii; — existenta,

natura

si evaluarea

prejudiciului

invocat sau 4

despagubirilor solicitate; — in limitele competentei conferite instantei prin codul sau de

procedura, misurile asiguratorii pe care le poate adopta o instanté pentru a preveni sau inceta vatamarea sau prejudiciul sau pentru 4 asigura acordarea de despagubiri; — posibilitatea sau imposibilitatea transmiterii

dreptului de #

invoca prejudiciul sau a pretinde despagubiri, inclusiv prin succesiune, — persoanele

care au dreptul la despagubiri

pentru prejudicl!

personale; ~ raspunderea pentru fapta altuia: — modalitati de stingere a obligatiilor si normele care regle menteaza prescriptia si decdderea, inclusiv regulile cu privire la ince perea, intreruperea si suspendarea termenelor de prescriptié ® decadere.

5. Legea aplicabila raspunderii pentru atingeri aduse Personalitatii

;

~ aml

Tot pe taramul raspunderii civile delictuale, si implicit pe tare taportului juridic ce fsi are izvorul intr-un fapt juridic ilicit, odat@ reglementarea unei noi institutii juridice de drept civil si a0

Scanned with CamScanner

Titlul II. Partea speciala institutia

raspunderii

pentru

149 ”

_

atingeri

—

aduse

-

TEE

personalitatii,

aE

s-a

pus

inevitabil si problema legii care va guverna regimul juridic al acesteia.

in acest sens, art. 2.642 alin. (1) din noul Cod civil precizeazd ca

pretentiile de reparatii intemeiate pe o atingere adusa vietii private sau

personalitatii, inclusiv prin mass-media sau orice alt mijloc public de informare, sunt carmuite, la alegerea persoanei lezate, de:

a) legea statului resedintei sale obignuite, b) legea statului in care s-a produs rezultatul pagubitor;

c) legea statului in care autorul daunei isi are resedinta obisnuita ori sediul social. (2) in cazurile prevazute la alin. (1) lit. a) si b) se cere si conditia

ca autorul daunei sa fi trebuit in mod rezonabil sa se astepte ca efectele atingerii aduse personalitatii si se produca in unul dintre acele doua state.

(3) Dreptul la replica impotriva atingerilor aduse personalitatii este supus legii statului in care a aparut publicatia sau de unde s-a difuzat emisiunea.

Scanned with CamScanner

CAPITOLUL 7

NORMELE CONFLICTUALE iN MATERIA DREPTULUI FAMILIEI Noul Cod civil roman, intrat in vigoare la 1 octombrie 2011’,

aduce 0 modificare foarte importanté in domeniul dreptului familiei,

incluzind vechiul Cod al familiei in noua reglementare general a

dreptului

privat.

aspect

Acest

este

prima

problema

ce

trebuie

mentionata si analizata de specialistii in dreptul familiei. Reglementarea principalé pe care o reg’sim in noul Cod civil vizeaza, evident un raport juridic de dreptul familiei stabilit intre persoane de cet&tenie romana, fara a avea, de principiu in componenta sa, un element de extraneitate.

In momentul in care insa, in cuprinsul acelui raport juridic, s¢

identifica prezenta elementului de extraneitate, odaté cu declansarea

conflictului

de

legi,

ne

plasim

inevitabil

pe

tiramul

dreptului

international privat. Prin urmare, materialul de fata se doreste o prezentare a aspectele

de drept international privat rom4n din domeniul dreptului familiei, sau

altfel spus,

dreptului familiei.

va incerca o analizd

a legii aplicabile

in materia

legea aplicabilé principalelot voi analizarespectiv: perspectiva, aceasti Din aspecte ce intereseaza aceasta materie, 1)

Casatoria;

3)

Adoptia;

2) Filiatia;

4) Obligatia de intretinere.

publicat in M. Of. nr. 51? 1 Codul civil a fost adoptat prin Legea nr, 287/2009,71/2011, a in M. 0 din 24 julie 2009. El a fost pus in aplicare prin Legea427nr.din 17 iunie publicat 2011. in M. Of. nr. nr. 409 din 10 iunie 2011 si republicat

| Scanned with CamScanner

oi

Titlul II. Partea speciala

1. Legea aplicabila casatoriei are in vedere trej importante aspecte: a) incheierea casatoriei; b) efectele cs&toriei (relatiile personale $i patrimoniale dintre

soti);

c) divortul. 2. In ceea ce priveste filiatia, acest aspect presupune, la randul

sdu, o analiza distinct a:

a) legii aplicabile filiatiei copilului din casatorie;

b) legii aplicabile filiatiei copilului din afara casatoriei. 3. In sfarsit, in ceea ce priveste adoptia, voi analiza aceasta problema sub trei aspecte, respectiv:

a) legea aplicabila conditiilor de fond ale adoptiei;

b) legea aplicabila formei cerute pentru adoptie;

c) legea aplicabila nulitatii adoptiei.

4. Legea aplicabila obligatiei de intretinere.

Pe taraémul dreptului international privat roman, una din cele mai importante materii este cea care priveste persoana fizica, ca subiect de

drept (in cazul temei acesteia, evident ca subiect al raportului juridic

de dreptul familiei).

Regula in aceasta materie este cA starea civila si capacitatea persoanei fizice sunt carmuite de legea sa nationala, daca prin dispozitii speciale nu se prevede altfel [art. 2572 alin. (1) noul Cod civil].

Aceasta dispozitie preia in mare parte vechea dispozitie din Legea nr.

105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat roman’, referindu-se insd doar la starea civild si capacitatea,

excluzand astfel relatiile de familie din continutul acestei norme conflictuale,

Continutul acestei norme conflictuale este format din: ,,starea si Capacitatea persoanei fizice”. Notiunea de nationalitate a persoanei

fizice este reglementata in art. 2568 noul Cod civil, care aratd ca

»legea national este legea statului a carui cetétenie o are persoana .

' Publicata in M. Of. nr. 245/1992, abrogaté in cea mai mare parte odata cu

intrarea in vigoare a noului Cod civil. S-au pastrat normele de procedura in litigiile Privind raporturile de drept international privat, norme ce vor fi preluate in Cartea a

“4 din noul Cod de procedura civila.

Scanned with CamScanner

152

PRIVAT ROMAN DREPTUL INTERNATIONAL SaESSE

fizici”. Aceasta lege poarté numele de Jex patriae, cetifenia fiind, prin

urmare, punctul de legatur pentru aceasté norma conflictuala : Noul Cod civil mai precizeaza in art. 2569 ca determinarea si proba cetiteniei se fac in conformitate cu legea statului @ care cetatenie se invoca (altfel spus, calificarea notiunii de cetatenie se ya face potrivit lui lex fori). Art. 2569 alin. (2) NCC precizeaza ci dac& o persoana are mai multe cetatenii se va aplica legea statului de care este cel mai strans

legaté, in special prin resedinta sa obisnuit’. Pana la intrarea in Vigoare a noului Cod civil aproape peste tot unde se vorbea despre legea nafionala, Legea nr. 105/1992 ne trimitea cu gandul la cetatenie si doar

apoi se mergea la domiciliu sau resedinti. Acum ideea noului Cod civil este ci punctul de legatura trebuie s4 fie mai mobil si sa fie dat de resedinta

obisnuité. Totusi, in materia starii civile si a capacititii persoanei fizice legiuitorul a pastrat ideea

ci punctul de legitura si fie cetatenia’, dar chiar si aici, cand persoana are mai multe cetatenii se

merge pe solutia punctului de legatura dat de resedinta obis nuitd a persoanei.

aplica legea resedintei obisnuite. Noul Cod civil defineste in art. 25 70 Notiunea de re gedinti obisnuita in sensul ca resedinta obisnuita este in statul in care pers

oana fizica isi are locuinta sau asezarea princip ala, chia r daca nu a indeplin it ’ Pentru argumente privind optiunea legii roma ne Pentru cetatenie ca element de identificare a legii nationale a se vedea: T.R. Popescu, Drept Romfel, Bucuresti, 1994, p. 160-161; LP. Filipescu, Drept inteinternational privat, Ed. rnational privat, vol. I, Ed. Actami, Bucuresti, 1995, p, 23-24. ? A se vedea partea dedicati legii aplicabile persoanei fizice,

Scanned with CamScanner

Titlul Il. Partea speciala

153

formalitatile de inregistrare. Pentru determinarea locuintei sau asezarii

principale vor fi avute in vedere acele circumstante principale si profesionale stabili astfel face cu orice Nu intra

care indica legaturi durabile cu acel stat sau intentia de a de legaturi cu acel stat. Dovada resedintei obisnuite se mijloc de proba. sub incidenta legii nationale aspectele privind intocmirea

actelor si faptelor de stare civila, aceste aspecte fiind probleme de

forma a actului vor fi supuse legii locului intocmirii actului (locus regit actum). In continuare o s& tratez problemele specifice care vizeaza raporturile juridice de dreptul familiei in legaturd cu care, ca urmare a aparitiei unui element de extraneitate, se declanseazi un conflict de legi, adica devine necesar a se raspunde: ce lege va guverna raportul juridic respectiv. Raspunsul la aceasta intrebare ni-1 ofera normele conflictuale din materia dreptului familiei.

Normele conflictuale in materia dreptului familiei le regasim, in

principal in Cartea a VII-a, a noului Cod civil, Capitolul 2, Familia, capitol structurat pe mai multe sectiuni dedicate principalelor institutii: 1. Casatoria; 2. Filiatia; 3. Adoptia; 4. Obligatia de intretinere. 1. Casatoria Legea aplicabila casatoriei are in vedere trei importante aspecte: ~ incheierea castoriei;

Sofi);

— efectele casatoriei (relatiile personale si patrimoniale dint re — divortul.

1.1. Incheierea cdsdtori ei ~ conditii de fond; ~ conditii de forma.

Scanned with CamScanner

154

DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT ROMAN

1.1.1. Conditiile de fond

Conditiile de fond cerute pentru incheierea valabilé a casatoriej sunt determinate de legea nationala a fiecdruia dintre viitorii soti la

momentul celebrarii acesteia [art. 2586, alin. (1) noul C. civ.]. Aici,

prin lege nationala, legiuitorul a inteles s4 facd trimitere la legea

personala (lex personalis), adicé la legea cet&teniei asa cum este reglementata in materia starii civile a persoanei fizice’. Exista o situatie speciald: daca legea strain a unuia dintre viitorij soti prevede un impediment la cas&torie, care potrivit dreptului roman e incompatibil cu libertatea de a incheia o cdsatorie, acel impediment va fi inlaturat dacé unul dintre viitorii soti e cetatean romAn si casdtoria s& se

incheie in RomAnia (norme de ordine publica — caracter national).

1.1.2. Conditii de forma Actualmente, conform art. 2587 NCC, forma incheierii casato riei

este supusa legii statului pe al cdrui actum). Casatoria care se incheie consular al Roméniei este supusd formei cAs&toriei din noul Cod civil

din vechea Lege nr. 105/1992.

teritoriu se celebreazi (locus regit in fata agentului diplomatic sau legii romanesti. Articolul dedicat nu mai prevede alin. (2) al art. 19

Alin. (2) din Legea nr. 105/1992 era considerat o norma de aplicatie imediaté, deoarece stabilea un principiu potrivit caruia,

cAs&toria unui cetatean romén aflat in strainatate putea fi incheiata doar

in fata autoritatilor locale de stat competente ori in fata agentilor

diplomatici sau functionarilor consulari, fie ai Roméniei, fie ai statul ui celuilalt viitor sof. Aceasté norma era o norma materialA pentru ca stabilea in mod concret autoritatea competent& si oficieze cisitoria unui cet&éfean roman in strainatate. Casatoria reprezinté un raport juridic de drept privat, ceea ce inseamna cA trebuia si i se aplice 0 ' A se vedea prezentarea de mai sus, fécutA legii care guvemeazi statutul

persoanei fizice. Legiuitorul roman a ramas inc, asa cum se observa, conservator ideii cd, cetdtenia trebuie s4 raméné principalul punct de legatura si in ceea ce priveste lege? nationala aplicabila in ceea ce priveste conditiile de fond ale incheierij casatoriei. ? A se vedea, pentru analiza normei de aplicatie imediata, IP, Filipescu, op. cif. (nota 6), p. 40-41. i

Scanned with CamScanner

155

Titlul I. Partea speciala

norma conflictuala, iar norma conflictuala era cea care trebuia si ne indice sistemul de drept aplicabil. Prin urmare,

cum

casatoria urma

sa se incheie in strainatate,

normele conflictuale aplicabile erau cele din strainatate. Acestea erau

cele ce ne indicau normele materiale ce guvernau forma incheierii

casitoriei. Cu toate acestea, legiuitorul roman

de la 1992 considera

casitoria cetatenilor romAni in strainatate drept o problema de maxima

important

si, prin urmare, a reglementat-o printr-o norma materiala

direct, norm ce se aplica cu prioritate in fata normelor conflictuale. Aceasta norma de aplicatie imediata impiedici o caAsiatorie

confesionala incheiata de un cetatean roman in strainatate. Interpretarea pe care o putem da la momentul actual este aceea ca

noul legiuitor din 2011 nu a mai reglementat aceasta exceptie, prin

urmare putem considera ca se acorda dreptul cetateanului roman de a

incheia casatorii confesionale oricaérui tip de autoritate.

sau de a incheia o casatorie in fata

1.2. Efectele cadsatoriei

in ceea ce priveste efectele casatoriei, adic relatiile personale si patrimoniale dintre soti, legiuitorul realizeaz4 o adevaraté schimbare fata de vechea reglementare. Astfel, Legea nr. 105/1992, in articolul 20, stabilea ca relatiile

personale si patrimoniale dintre soti (adic efectele casatoriei) urmau a fi supuse urmatoarelor legi in scara: — legea nationald comuni a sotilor (daca exista); — in lipsa cetaéteniei comune urma a se

lor comun;

aplica legea domiciliului

Cele doua legi (legea nationala si legea domiciliului) continuau sa

Teglementeze efectele cdsitoriei si in cazul in care unul dintre soti isi schimba cetitenia/domiciliul.

~ dacé nu aveau nici cetatenie, nici domiciliu comun

resedintei comune;

— legea

— dacé nu aveau nici resedinté comuna urma a se aplica legea Statului cu care sotii intretineau in comun legaturile cele mai stranse

(solutie preluata din dreptul anglo-saxon)’.

" A se vedea D.A. Sitaru, op. cit. (nota 6), p. 337-338.

Scanned with CamScanner

156 sa

OMAN R T A V I R P L A N O I T A N R E DREPTUL INT

gilor ce ar urma le a ne di or a é mb mb hi sc 2589, Noul Cod civil, prin art. ri¢l. ale cAsato: guvemeze efectele gene rale

mY Astfel, potrivit noii regleme

e, ca vernate, ntari, acestea vor fi guvern sotilor, iar in lips’,

ei obisnuite, comune a principiu, de legea resedint

lipsa cetafeniei in al, fin in si r ilo sot a de legea cetafeniei comune cdsatoria a fost uia cdr l riu ito ter pe ui tul sta comune, se aplicd legea ; . . ata celebr civil reglementeaza acum Dar, avand in vedere faptul ca noul Cod 3

rimoniale, alin. (2) al in materia dreptului familiei $i regimurile mat

se va aceluiasi art. 2589 arataé ca oricare din cele trei legi enumerate aplica atat efectelor

personale,

cat

si efectelor

patrimoniale

ale

casitoriei pe care aceasta lege le reglementeaza $i de la care sotii nu

pot deroga, indiferent de regimul matrimonial ales de acestia. Pe cale de exceptie totusi, drepturile sotilor asupra locuintei familiei, precum si regimul unor acte juridice asupra acestei locuinte sunt supuse legii locului unde aceasta este situata. _Vorbind de efectele cas&toriei, am atins inevitabil si problema regimurilor matrimoniale. Fiind pe taramul dreptului international privat, de neevitat ne apare si intrebarea: care lege va guverna regimul matrimonial? 1.2.1. Regimului matrimonial Fiind o problema unde manifestare.

Sos

:

i a a de vointa

pArtilor sta Ja

baza a owe pentru Maa din variantele de regim tiateimonial oferite de noul Cod civil, a aparut ca fireasca si reglementarea libertitii de alegere de catre soti a legii care sa le guverneze regim : , pentru: gimul

‘al : matrimonial

Conform art. 2590, acestia pot opta

a) legea statului pe teritoriul carui obisnuita la data alegerii; .

°

aru

ONIN

i

Se ars eget b) legea statului a carui cetateni ; atenie o are oricare dintre ei la data alegerii; c) legea statului unde isi stabilesc prima resedinti obisnuita comuna dupa celebrarea casatoriei. Conventia prin partile o pteaza5 pentru o anumitd lege apli-i _onventia Prin care cé ary cabilé regimului matrimonial (conventia de alegere a legii aplicabile) i

isi

Scanned with CamScanner

157

Titlul II. Partea speciald

se poate incheia fie inainte de celebrarea casatoriei, fie la momentul

incheierii cAsatoriei, fie in timpul casatoriei.

Forma pe care conventia de alegere a legii aplicabile trebuie sa 0

indeplineasca va fi stabilita de legea aleasa pentru a guverna regimul

matrimonial sau de legea locului incheierii conventiei de alegere. Se constata, prin urmare, aceeasi tendin{a a legiuitorului roman (manifestata si in materia actelor juridice), ca sub aspect formal sa se ofere

variante alternative, conservarea valabilitatii respectivei conventii.

{n toate cazurile, alegerea legii aplicabile trebuie sa fie expres si

constatata printr-un inscris semnat si datat de soti sau s rezulte in mod

neindoielnic din clauzele unei conventii matrimoniale. Cand legea

romana este aplicabila, trebuie respectate exigentele de forma stabilite de aceasta pentru validitatea conventiei matrimoniale. Sotii pot alege oricand o alta lege aplicabila regimului matrimonial, cu respectarea conditiilor prevazute anterior. Legea noua produce efecte numai pentru viitor, daca sotii nu au dispus altfel, si nu poate prejudicia, in niciun caz, drepturile tertilor. Daca partile nu au ales legea aplicabila regimului lor matrimonial,

va avea loc o localizare obiectiva a acesteia, astfel incét acesta va fi

supus legii aplicabile efectelor generale ale casatoriei. Legea aplicabila regimului matrimonial va reglementa: - conditiile de validitate a conventiei privind alegerea

aplicabile, cu exceptia capacitatii; -

admisibilitatea si conditiile de validitate ale conventiei matri-

moniale, cu exceptia capacitatii; - limitele alegerii regimului matrimonial; — posibilitatea schimbarii regimului matrimonial acestei schimbari; —

legii

si efectele

continutul patrimoniului fiecdruia dintre soi, drepturile sotilor

asupra bunurilor, precum si regimul datoriilor sotilor; - incetarea si lichidarea regimului matrimonial,

precum

si

regulile privind imparteala bunurilor comune. Cu toate acestea, formarea loturilor precum si atribuirea lor sunt

Supuse legii statului unde bunurile sunt situate la data partajului.

Scanned with CamScanner

158

DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT ROMAN tN

1.2.2. Conditiilor de forma ale conventiei matrimoniale

Conform art. 2594, conditiile de forma cerute pentru incheierea

conventiei

matrimoniale

regimului matrimonial aceasta se incheie.

sunt

cele

prevazute

sau cele prevdzute

de

de

legea

legea

aplicabila

locului unde

Masurile de publicitate si opozabilitatea regimului matrimonial fata de terti sunt supuse legii aplicabile regimului matrimonial, Cu toate acestea, atunci cAnd la data nasterii raportului juridic dintre un sot $i un tert acestia aveau resedinta obisnuita pe teritoriul aceluiasi stat, este aplicabild legea acestui stat, cu exceptia urmitoarelor cazuri:

a) au fost indeplinite conditiile de publicitate sau de inregistrare prevazute de legea aplicabila regimului mat rimonial; b) tertul cunostea, la data nasterii rapo rtului juridic, regimul matrimonial sau 1-a ignorat cu imprudent a din partea sa;

c) au fost respectate regulile de public itate imobiliarA prevazute de legea statului pe ter

itoriul caruia este situat imobilul,

1.2.3. Interzicerea sau echi valarea unor forme de conv ietuire cu casatoria

echivalarea unor forme de convie tuire cy casatoria!. Potrivit acestui text de lege: (1) Este interzisa cAsatoria din tre Petsoane de acelasi sex. (2) Casatoriile din

tre persoane

de acelasi sex inch

eiate sal contractate in strdinatate fie de cetateni Tomé ni, fie de cetiteni straini, nu sunt recunoscute in Romania. ; ‘Pentru o prezentare a acestor tipuri de partener iate in diferite Europene: Legal Recognition of Same-sex Couples in Euro state ale Uuniunil pe, edited by K-

Boele-Woelki, A. Fuchs, Intersentia Antwerp-Oxfo rd-New York 2003.

Scanned with CamScanner

159

Titlul Il. Partea speciala

(3) Parteneriatele civile dintre persoane de sex opus sau de acelasi

sex incheiate sau contractate in strainatate fie de cetateni romani, fie de

cetateni straini nu sunt recunoscute in Romania.

(4) Dispozitiile

Romaniei

legale

a cetatenilor

libera

privind

statelor

membre

circulatie

ale Uniunii

Spatiului Economic European raméan aplicabile.

pe teritoriul

si

Europene

Acest articol nu se regaseste in partea dedicata reglementarii de drept international privat roman din noul Cod civil, respectiv Cartea a

VIl-a, ci in materia dedicaté dreptului familiei. Cu toate acestea, el intereseazi mai multe aspecte ale dreptului international privat, fapt ce face si intre in obiectul de studiu al acestei discipline. Astfel, alin. (1), la prima vedere, stabileste 0 dispozitie de drept privat romén, in materia casatoriei, in sensul ca, pentru realizarea unei casiitorii exista o conditie de fond esentiala si necesaré, respectiv diferenta de sexe. Adica, pe teritoriul RomAniei ne apare ca interzisa casatoria intre persoane de acelasi sex. Prin urmare, daca legea nu distinge, aceasta dispozitie 0 putem interpreta in mod extensiv in sensul ca, pe teritoriul Romaniei este interzisA

cdsatoria

intre

persoane

de

acelasi

sex,

indiferent

de

nationalitatea celor doua persoane. Cu alte cuvinte, evident nu este

permisa cdsatoria unui cetétean roman cu un cetatean strain, atat timp

cat au acelasi sex, dar, mai mult, apare drept evident faptul ca pe

teritoriul RomAniei nu se poate oficia o cdsatorie nici intre cetateni de alté nationalitate (cetitenie), alta decdt cea romana, indiferent daca legea nationala

a celor

doua

persoane

le-ar permite

o astfel

de

casatorie. Mai mult, aceasti dispozitie, asa cum este prevazuta in acest alineat, ne poate aparea si ca o norma de aplicatie imediataé, adica o dispozitie specifica dreptului international privat care, datorita gradului inalt de imperativitate se aplica automat, tnlaturand atat conflictul de

legi cat si, implicit, aplicarea unei norme conflictuale competente in

materie. Aici ar fi vorba despre norma conflictuala din domeniul conditiilor de fond ale incheierii casatoriei. Ce ar insemna acest lucru pentru cetafeanul roman? Ar insemna

cu o persoana de faptul c& el nu poate sd se cdsatoreasca nicdieri corecti a unei norme de acelasi sex. Aceasta ar aparea interpretarea

cand problema aplicatie imediata, doar ci ea se va aplica doar atunci

Scanned with CamScanner

DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT ROMAN

160

S-ar naste in fata instantei romane, ceea ce s-ar putea intémpla doar in

cazul in care, o astfel de posibila casatorie s-ar fi incheiat deja jy

straiinatate, iar cetiteanul rom4n, parte la o asemenea casatorie, ar solicita recunoasterea efectelor acesteia pe teritoriul RomAniei. 0 astfel de solicitare ar urma sa fie respinsé tocmai pentru ca din chiar momentul nasterii acelei forme de casatorie s-a incalcat o dispozitie imperativa a legii romane. Alineatul al doilea al aceluiasi articol 277, vine sa intareasca

dispozitia primului alineat adaugand ins la acesta. Astfel, asa cum apare el formulat, este evident ca face pasul inspre rezolvarea problemei recunoasterii efectelor unei cAsatorii incheiate pe teritoriul altui stat, efecte ce se cer recunoscute pe teritoriul Rom4niei. Analizand acest alineat, constatém ca el contine de fapt trei teze,

respectiv trei situatii faptice posibile: se cere recunoasterea efectelor unei casatorii incheiate sau contractate in strdindtate intre doi cetiteni

romani;

efectele unei asemenea

cdsatorii vizeazi doua persoane

de

acelasi sex dintre care una rom4nd si una de alta cetitenie, csatorie incheiaté in mod valabil pe teritoriul altui stat; si in sfarsit, ultima dispozitie a acestui alineat interzice recunoasterea efectelor unei

c4satorii incheiate in mod corect in strain&tate, intre persoane de alti

nationalitate, niciuna romana.

Prima tezi a acestui alineat, apare intr-o perfect si corecta concordant cu primul alineat, in sensul in care deja am stabilit ca - cetafenii romani nu pot incheia o cdsatorie cu o persoand de acelasi sex, fn

sensul

ca,

acestora

nu

li se vor

recunoaste

asemenea casatorii contractate deja in strainatate. Aici putem insa depista situatii diferite:

nici

efectele

unei

—astfel, din chiar momentul nasterii acestei casatorii in strainatate,

norma conflictuala din acel sistem de drept sa fi trimis la sistemul de drept rom4n, ca lege personala a celor doua persoane. Legea romana

interzicind,

pentru

ceta{enii

romani,

incheierea

unei

asemenea

casatorii, rezulta faptul ca o asemenea cAsatorie nu putea fi incheiata in mod valabil, nici macar in strainadtate. Neputéndu-se incheia valabil, e@

nu ar fi trebuit sa produca niciun efect nici in strainatate si, implicit,

nici pe teritoriul Romaniei; —a doua situatie ar aparea atunci cand, in momentul in care cele

doua persoane de cetatenie romana incheie 0 asemenea casatorie pe

Scanned with CamScanner

161

Titlul II. Partea speciala

teritoriul unui alt stat, sub incidenta unei legislatii care 0 regle-

menteaza $i implicit fi recunoaste efectele, dar norma conflictuala din

acel sistem nu trimite la legislatia nationalé a celor doua persoane.

Netrimiténd la legea personala, nu se trimite la legea romani, astfel

fncdt

aceasta

respectivei

nu

va

casatorii.

avea

Prin

nicio

urmare,

incidenti

acea

in momentul

cisitorie

se poate

nasterii

naste

valabila, producéndu-si efectele asa cum sunt prevazute de legislatia acelui stat, sub incidenta carei a fost realizati. Daca ins’, cei doi

cetéteni romani solicita recunoasterea efectelor acelei cdsatorii pe teritoriul Romaniei, potrivit deja primei interdictii prevazute de alin.

(1), pe care o considerém o norma de aplicatie imediata, cu un inalt

grad de imperativitate, care il urma pe cet&teanul roman indiferent

unde acesta s-ar afla, nerespectarea ei va duce invariabil la consecinta

fireascé ce constaé in nerecunoasterea Roméaniei. Prin

urmare,

consider

eu,

odat&é

acestor

existenté

efecte

pe teritoriul

reglementarea

din

primul articol, care interzice cdsatoria unor persoane de acelasi sex,

creand astfel un principiu de ordine publicé, reglementarea din alineatul al doilea, pentru primele doua variante posibile si analizate,

nu pare sa isi mai aiba sensul. Putem doar considera ca s-a dorit 0

intarire a primei dispozitii prin stabilirea explicité a solutionarii acestui nou conflict de legi, respectiv al conflictului de legi in timp si spatiu.

Cu adevarat, noutatea pe care o putem extrage din acest alineat

este faptul cA prin a treia tezd se pune clar problema ca nu vor fi

recunoscute nici macar efectele unei casatorii incheiate sau contractate in strdinatate intre persoane de acelasi sex, niciuna dintre ele neavand insa cetiitenia romana. Cu alte cuvinte, acel raport juridic, la momentul

hasterii sale, nu avea nicio legatura cu dreptul roman. Acea casatorie, daca a indeplinit toate conditiile pentru a fi valabila, isi va produce

toate efectele pe teritoriul statelor unde

isi au cetitenia cele doua

Petsoane, pe teritoriul statului unde s-a incheiat si, in principiu, pe teritoriul oricdrui stat, mai putin pe teritoriul Roméniei. Aici situatia devine cel putin ciudata, in sensul cA o asemenea cAsatorie isi va

Produce toate efectele, atdt personale, cat si patrimoniale, pana la Sranita cu Roménia, iar odati trecutdé aceasté granita, cdsdtoria Tespectiva inceteaza a isi mai produce efectele.

Scanned with CamScanner

162

ERNATIONAL PRIVAT ROMANLe, INT L DREPTU —

Si aceast situatie ar putea fi acceptaté, pornind tot de la primy]

alineat care interzice cisdtoria intre persoane de acelasi sex. Cu alte cuvinte, institutia juridicé a casatoriei, asa cum 0 cunoaste dreptul roman, ne apare ca incompatibila cu altceva decat traditionala Telatie dintre un barbat si o femeie. Alineatul al treilea insa introduce o dispozitie cu adevarat

controversata cu care, de principiu, nu pot fi de acord, deoarece ny regasesc niciun temei legal care sa o justifice. Potrivit acestui text de

lege ,,Parteneriatele civile dintre persoane de sex opus sau de acelasj sex incheiate sau contractate in strainatate, fie de cetateni romani, fie de cetateni straini, nu sunt recunoscute in Romania.”

Citind atent aceasta reglementare putem observa cA desi el se vrea a avea un spectru mai larg de aplicare, in sensul c4 vizeaza orice tip de parteneriate civile, atét intre persoane de acelasi sex, cat si intre persoane de sex opus, printr-o analizi logicd gi sistematicd, coroborandu-l cu primele dou alineate, ne este clar ca scopul vadit a fost tot acela de a interzice recunoasterea efectelor parteneriatelor fntre persoane de acelasi sex. Introducerea interdictiei in ceea ce le priveste si pe cele intre persoane de sex Opus, nu pare a avea vreun sens, unicul

scop al mentionarii ei fiind aceea de a incerca pastrarea aparentei

nediscrimin&rii pe criterii de orientare sexuala.

Acest alineat ridicd mai multe probleme din punctul de vedere al

unei interpretari legale. Astfel, in primul rand, prin intermediul acestei reglementari se interzic efectele unei institutii »parteneriatul civil”, pe care dreptul nostru nu o recunoaste, ceea ce pare total in neregula. Ni se pare imposibil a nu recunoaste efectele unei institutii pe care nu 0

cunosti si ale carei efecte implicite iti sunt total necunoscute, Doat

sistemul de drept stréin cunoaste acea institutie pe care o $i

reglementeaza legal si evident 0 poate califica $i li poate interpret@ efectele. Aici se incalca si o dispozitie speciald din materia dreptului international privat in general, si a celui roman in particular, in sensul

ca, calificarea notiunilor juridice necunoscute

de citre sistemul dé

drept al instanfei sesizate se va face dup sistemul de drept cafe

cunoaste acele notiuni.

;

Trecdnd mai departe cu analiza, constatém din nou cA ar trebui $4

facem distinctia intre cele trei aspecte pe care deja le-am relevat cand

Scanned with CamScanner

163

Titlul Il. Partea speciala

am facut analiza alineatului doi, si anume: parteneriat civil incheiat in

striinatate intre doi cet&teni romani (de sex opus sau de acelasi sex

fara distinctie), moment in care avem o noua subdistinctie, norma conflictuala din acel sistem sA fi trimis sau nu la dreptul roman; a doua

situatie vizeaza doi parteneri din care unul cetatean romAn; si in sfarsit,

ultima variant, parteneriat incheiat in strainatate intre parteneri de alti

nationalitate, alta decét cea romana, deci un raport juridic necunoscut de legea romana si fara niciun punct de legatura cu dreptul roman.

Faptul ca un asemenea parteneriat civil tsi poate produce toate

efectele oriunde, mai putin pe teritoriul RomAniei, creeazi prezumtia

unei discriminari total nejustificate care nu isi gaseste niciun argument juridic. Mai mult, din punct de vedere practic, faptic, se vor crea situatii destul de greu de gestionat cum ar fi spre exemplu cea a unui

parteneriat civil valabil, nadscut in strainatate, cu foarte mult timp in urma, si care a dat nastere unei sumedenii de efecte atat patrimoniale,

ct si personale intre cei doi parteneri, cat si fata de terti, si brusc,

odata ajunsi pe teritoriul Romf@niei regimul juridic al bunurilor, sa spunem, se schimba radical fata de cel anterior. Chiar si relatia dintre

cei doi parteneri si copii rezultati din acea uniune va ignorata, sau cel putin interpretaté dupa niste criterii pe Romaniei nu le cunoaste si apare total nejuridic faptul text de lege se lipseste de efecte o institutie juridica pe

trebui sa fie care legislatia ca prin acest care legislatia

romana nu o cunoaste, fara a oferi solutiile juridice pentru vidul de

reglementare

competent.

realizat prin neaplicarea

sistemului

de drept normal

Prin urmare, existenta unei asemenea reglementari poate avea ca

efect scontat, fie invocarea unei exceptii de neconstitutionalitate, fiind

evidenta discrepanta dintre acest text de lege si principiile Constitutiei

Roméniei. De asemenea, orice persoana care intr-un posibil litigiu, in fata instantelor rom4ne, va fi pusa in situatia ca, odata cu aplicarea

acestui text de lege, si nu li se recunoasca efectele unui asemenea parteneriat, va putea sa faca apel si la jurisdictia Curtii de Justitie a

Uniunii Europene, de la Luxemburg, care are printre atributii si aceea

de a verifica conformitatea unor dispozitii din legislatia unui stat

membru cu legislatia obligatorie a Uniunii.

in final, ultimul alineat al acestui articol vine sa accentueze senzatia unui text care se bazeazi pe considerente mai mult politice si

Scanned with CamScanner

UL INTERNATIONAL PRIVAT ROMAN DREPT ee za

164

nicidecum pe argumente juridice. A spune printr-un text de lege, ih anul 2011, ca: ,,Dispozitiile legale privind libera circulatie pe teritoriul Rom§aniei

a cet&tenilor

statelor

membre ale

Uniunii

Europene

si

Spatiului Economic European raman aplicabile”, nu face altceva decét si accentueze ideea ca, desi se realizeaza Oo evidenta discriminare,

trebuie pastrati o aparenta de siguranti si de libertate de circulatie,

Aceasti teza, evident, nu are nicio legatura cu situatia la care intregul articol se referea, si anume una ce tine clar de relatiile de familie si de

efectele acesteia asa cum ar putea ele rezulta din cAsatorie, parteneriat civil sau alte institutii de acelasi tip. 1.3. Divortul

Tendinta manifestata in noul Cod civil, de a face cat mai accesibil divortul, prin liberalizarea formelor pe care le au la dispozitie partile pentru a desface casitoria, se manifesta si pe planul dreptului international privat roman, prin faptul ci vechea dispozitie a Legii nr. 105/1992 care stabilea cA divortul va fi guvernat de legea care era desemnata, conform art. 20 pentru efectele casatoriei, a fost inlocuita cu o dispozitie noua, care permite partilor si aleagi legea care si guverneze divortul (art. 2597 noul Cod civil).

Astfel, sotii pot alege una din urmatoarele legi pentru a le guverna

divortul: — legea statului unde igi au resedinta obisnuita la data manifestarii acestui acord;

— legea statului ultimei regedinte obisnuite a sotilor, daca cel putin unul din ei locuieste acolo, la data conventiei de alegere a legii aplicabile; — legea statului a carui cetatenie o are unul din soti; . — legea statului pe al cArui teritoriu Sofii au locuit cel putin trei ani. Partile pot sa isi manifeste acest acord de vointi sau sd i modifice, dupa caz, pana la data Sesizarii autorititii competente S? pronunte divortul. Totusi, atunci cand divortul este dedus in fata une! instante judecatoresti, aceasta poate sa ia act de vointa partilor privit alegerea legii aplicabile, pana la primul termen de judec ata la care partile au fost legal citate.

>

Scanned with CamScanner

Titlul II. Partea speciala

165

A

In cazul in care partile nu isi manifesté acordul de voint& in

vederea stabilirii legii ce ar urma sa le guverneze divortul, noul Cod

realizeaza o localizare obiectiva a acestei legi. Legile care vor guverna divortul sunt tot cele pentru care partile puteau opta doar ca, in cazul localizarii obiective, acestea urmeaza a fi aplicate in scara, fiecare din ele dobandind vocatie de aplicare in cazul in care nu se indeplinesc

conditiile din anterioara lege’. Alineatul (2) al art. 2600 introduce si

anumite aspecte ce tin de ordinea publica de drept international privat roman, in sensul ca, atunci cand legea ce urmeaza a guverna divortul,

fie ca urmare a alegerii acesteia de catre parti, fie pe baza localizarii

obiective, fie nu permite divortul fie il admite in conditii deosebit de restrictive, daca unul dintre soti este, la data cererii de divort, cetatean roman, legea straina este inlocuita in aplicare cu legea romana. In sfarsit, articolul 2601 din noul Cod civil introduce o institutie

noua pe care vechea Lege nr. 105/1992 nu o cunostea, respectiv recunoasterea divortului prin denuntare unilaterala. Acest text de lege face trimitere la o institutie juridicd nereglementata in dreptul roman, o institutie juridicA care este evident una discriminatoare pentru femeia care incheie o casatorie. Desi titlul acestui articol este ,,Recunoasterea divortului prin denuntare unilaterala” el stabileste in principal o regula $i anume ca un act intocmit in strainatate prin care se manifesta vointa unilaterala a barbatului de a desface cidsatoria, fara ca respectiva lege sa confere acelasi drept femeii, nu va fi recunoscut in Romania. Pe cale de exceptie, un asemenea act va fi recunoscut totusi, daca

sunt indeplinite cumulativ anumite conditii: actul sa fi respectat toate conditiile prevazute de legea sub incidenta careia s-a nascut; femeia sa

fi acceptat in mod liber, neechivoc, aceasta modalitate de desfacere a ’ Art. 2600 (1) In lipsa alegerii legii de catre soti, legea aplicabila divortului este:

a) legea statului pe teritoriul caruia sotii au resedinta obisnuita comuna la data

introducerii cererii de divort; b) in lipsa resedintei obisnuite comune, legea statului pe

teritoriul caruia sotii au avut ultima resedinté obisnuité comuna, daca cel putin unul

dintre soti mai are resedinta obisnuit pe teritoriul acestui stat la data introducerii cererii de divort; c) in lipsa resedintei obisnuite a unuia din sofi pe teritoriul statului unde acestia au avut ultima resedinté obisnuité comuna, legea cetateniei comune

sotilor la data introducerii cererii de divort; d) in lipsa cet&feniei comune a sofilor,

a

legea ultimei cetatenii comune a sotilor, daca cel putin unul dintre ei a pastrat aceasta cetiitenie la data introducerii cererii de divort; e) legea romana, in toate celelalte cazuri.

Scanned with CamScanner

DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT ROMAN

166

casatoriei; si in sfarsit, sa nu existe niciun alt motiv de refuzal recu-

noasterii pe teritoriul Rom4niei a hotarari de desfacere a casatoriei jp

a

cum a devent

deja o obisnuinta, la nivel european s-a

incercat crearea de acte normative care sa unifice normele conflictuale din diferite domenii specifice dreptului privat. In ceea ce priveste

divortul, pana acum s-a reusit doar redactarea unui now regulament, respectiv Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 de punere in aplicare a unei forme de cooperare consolidaté in domeniul legii aplicabile divortului si separarii de corp (,,Roma III’)'.

Foarte important este de observat ci acest act normativ la nivel european reitereaza in totalitate dispozitiile prevazute deja de noul nostru Cod civil care, evident, a preluat aceste reglementari din Proiectul care a stat la a baza regulamentului. Astfel, si regulamentul

da prioritate autonomiei de vointa a partilor in a opta pentru una din legile pe care deja le-aimm i) prezentat in momentul in care am analizat

dispozitia romaneasca, fn li psa manife starii de vointa, si Regulamentul realizeaza aceeasi localizare obiectiva.

Regulamentul

introduce o noutate

2. Filiatia ~ filiatia copilului din casatorie ; — filiatia copilului din afara Casatoriei,

2.1. Filiatia copilului din Cdsa torie Filiatia Ha copilusul lui dindin cascaito s rie se stabile ste potriviviit data hasterii copilului carmui

2603

este efectele Casatoriej Dating alin. (1) noul C. civ.]. Daca in: ainte de nast

' Publicat in JO L 343, 29.12. 2010.

legi;

eee

la

erea copilului

Scanned with CamScanner

16z

Titlul Il. Partea speciala

casitoria parintilor a incetat sau a fost desfacuta se aplica legea care, la

data incetarii sau desfacerii, ti carmuia efectele, Domeniul legii filiatiei copilului din casatorie: — tigdduirea paternitatii; — dobandirea numelui copilului din cas&torie; raporturile dintre

parinti si copil, inclusiv obligatia parintilor de a intretine si educa

copilul, precum $i de a-i administra bunurile personale. 2.2. Filiatia copilului din afara cdsdtoriei

Filiatia copilului din afara casatoriei este supusa legii nationale a

copilului de la data nasterii sale [art. 2605 alin. (1) noul C. civ.].

Daca copilul, la data nasterii sale, are mai multe cetitenii dintre care una este romana i se va aplica legea romana. Daca la data nasterii sale copilul are mai multe cetatenii, toate straine, i se va aplica legea cea mai favorabila. Domeniul legii filiatiei copilului din afara cas&toriei: — recunoasterea si efectele filiatiei; — contestatia recunoasterii de filiatie; — raportul dintre pArinti si copil, inclusiv obligatia acestuia de a-1 intretine, educa si administra bunurile personale.

3. Adoptia Adoptia, isi gaseste reglementarea in art. 2607-2610 ale noului

Cod civil. In ceea ce priveste aceasta institutie importanta dreptul familiei, trebuie analizata sub urmAtoarele aspecte:

— — — —

pentru

conditiile de forma necesare pentru incheierea valabila; conditii de fond; efectele pe care adoptia le genereaza; hulitatea adoptiei.

3.1. Conditiile de forma

Astfel, in ceea ce priveste forma necesara incheierii adoptiei,

aceasta trebuie si se supuna legii statului pe teritoriul céruia adoptia S-a incheiat, asa cum prevede articolul 2609.

Scanned with CamScanner

168

DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT ROMAN

3.2. Conditiile de fond

Daca in ceea ce priveste forma lucrurile sunt foarte simple, in

ceea ce priveste conditiile de fond, noul Cod civil in art. 2607 arata ci se vor aplica cumulativ

legea nationala

a adoptatorului

si legea

nationala a persoanei adoptate. Important este de retinut faptul ca atat adoptatorul, cat si persoana adoptaté vor trebui sa respecte toate dispozitiile obligatorii din cele doua legi. Scopul acestei reglementiri, desi pare extrem de impovaritoare, este acela al protejarii cat mai

puternice a persoanei adoptate. Acest scop deriva din natura institutiei

adoptiei, aceea de a crea o protectie sporité a unui copil, caruia trebuie Sa i se stabileasca o relatie cat mai naturala cu noua familie. in situatia in care adoptia se realizeazi de catre doi soti, conditiile de fond pe care acestia trebuie sa le indeplineasca pentru a putea adopta sunt cele prevazute de legea care reglementeaza efectele casatoriei lor. Acelasi lucru se intamp la si atunci cand unul dintre soti adopt copilul celuilalt sot.

3.3. Efectele pe care adop tia le genereazd

Desfacerea adoptiei, fiind rezultatul nerespectarii dr epturilor si obligatiilor dintre partile Taportur ile juridice rezultate din adoptie, ur

meaza in mod firesc si fie guve rnati de aceeasi lege, aratati put in mai sus, care guverneaza de principiu efectele adoptiei .

3.4. Nulitatea adoptiei in sfarsit, in ceea ce priveste nuli tatea adoptiei, aceasta inte! venind tocmai ca urmare a nerespec tirii fie a Conditiilor de fo rma, fie 4 conditiilor de fond necesar ¢ pent ru incheierea valabila

a acesteia, va

Scanned with CamScanner

169

Titlul II. Partea speciala

guvemnataé, dupa caz, fie de legea locului incheierii acesteia (dacd nu s-au respectat conditiile de forma), fie de cele doua legi aplicate cumulativ, legea nationalé a adoptatului gsi legea nationala a

adoptatorului (cand nu s-au respectat conditiile de fond).

Pe taramul proceselor generate de aceste raporturi juridice de

dreptul familiei, actul normativ european cu vocatie generald este

Regulamentul

(CE)

nr. 2201/2003

al Consiliului din 27 noiembrie

2003 privind competenta, recunoasterea si executarea hotararilor judecatoresti in materie matrimonialé si in materia radspunderii parintesti, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000'. Regulamentul se aplica procedurilor civile de divort, separare si anulare a casatoriei, precum si tuturor aspectelor privind raspunderea parinteascé. Raspunderea parinteascé se refera la intregul set de drepturi si obligatii privind persoana sau bunurile copilului. In vederea garantarii egalitatii tuturor copiilor, regulamentul reglementeaza toate

hotararile masurile

judecatoresti

de

protectie

privind

a copilului,

raspunderea

independent

parinteascd, de

orice

inclusiv

proceduri

matrimoniale. Regulamentul nu se aplica procedurilor civile privind intretinerea care sunt cuprinse in Regulamentul (CE) nr. 44/2001 privind competenta judiciara, recunoasterea si executarea hotararilor in materie

civila si comerciala (cunoscut sub numele de Bruxelles I. Tocmai corelatia cu acest regulament a facut sa fie cunoscut, la

randul sau, sub denumirea de regulamentul Bruxelles II. 4. Obligatia de intretinere

In ceea ce priveste aceasta institutie, noul Cod civil, in art. 2612, precizeaza ca: ,,Legea aplicabila obligatiei de intretinere se determina

potrivit reglementarilor dreptului Uniunii Europene.”

1 Publicat in JO L 338, 23.12.2003, modificat prin Regulamentul (CE) nr.

2116/2004 din 2.12.2004, publicat, la randul sau, in JO L 367, 14.12.2004. ? Pentru

o

prezentare

monografica

a acestui

important

act

normativ, foarte

important in procesul civil international, aplicabil pentru statele membre ale Uniunii

Europene, a se vedea Brussels I Regulation, edited Mankowski, Sellier. European Law Publisher, 2007.

by

Ulrich

Magnus,

Peter

Scanned with CamScanner

ROMAN DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT

170

ef ament foarte important, aplicabil jn Totusi, rezulta dintr- un Regul care indica legea aplicabila obligatiej acest moment, anumite dispoziti i ident, sa se realizeze o protectie q de intretinere, tinandu-se, in mod ev creditorului acestei obligatii.

ConAcest regulament este Regulamentul (CE) nr. 4/2009 al siliului din 18 decembrie 2008 privind competenta, legea aplicabila, recunoasterea si executarea hotararilor si cooperarea in materie de

obligatii de intretinere!. Acest regulament inlocuia dispozitiile refe-

ritoare la obligatiile de intretinere din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 privind competenta judiciara, recunoasterea si executarea hotardrilor in

materie civila si comerciala.

Domeniul de aplicare a acestui Regulament vizeaza obligatiile de

intretinere care decurg dintr-o relatie de familie, rudenie, cAs&torie sau

alianté. El este aplicabil statelor parti contractante la Conventia de la Haga din 23 noiembrie 2007 privind obtinerea pensiei de intretinere in strainatate pentru copii si alti membri ai familiei (denumita ,,Conventia

de la Haga din 2007”), in masura in care conventia mentionata anterior

se aplica relatiilor dintre Comunitate si statul respectiv?. " Conform articolului 15 din Regulament, legea aplicabila obliga-

tillor de intretinere se stabileste in conformitate cu Protocolul de la

Haga din 23 noiembrie 2007 privind legea aplicabila obligatiilor de

intretinere (denumit ,,Protocolul de Ja Haga din 2007”) in statele membre care au obligatii in temeiul actului respectiv. Asa cum reiese si din titlul siu, obiectul de aplicare a Regula-

mentului se situeaza mai ales pe teritoriul procesului civil international

stabilind, in principiu, competenta instantelor in ceea ce priveste 2

Publicat in JO L 7 din 10.1.2009. Uniunea .

European

-

a

aderat

la

aceasta

Co

2011/220/UE a Consiliului din 31 martie 2011 privind semnareai , Ee

Europene,

qe

.

.

nve

a Conventiei de la Haga din 23 noiembrie 2007 privind obtinerea

iziei

ev

1

pensiei de

intrefinere in strainatate pentru copii si alti membri ai familiei [Jurnalul Oficial L 93 din 7.4.201 1}. Romania a adoptat in vederea punerii in practicd a acestui regulament $i

a Protocolului de la Haga din 2007, Legea nr. 36 din 19 martie 2012 pil unele msn necesare pentru aplicarea unor regulamente si decizii ale Consiliului Uniunil Europenet , precum si instrumente de drept international privat ren privat 7 in domeniui l obligatii igatiilor

Scanned with CamScanner

171

Titlul II. Partea speciald

actiunile introduse in vederea obtinerii unei pensii de intretinere, dupa caz, de catre copil, de catre unul din soti in urma divortului sau de

catre alte persoane carora li s-ar cuveni o asemenea pensie, precum si

in ceea ce priveste procedura

de recunoastere

hotarari judecatoresti pronuntate in materie.

si executare

a unor

in principiu, din tot cuprinsul acestor acte normative aplicabile in

materia obligatiei de intretinere se observa tendinta clara de a se

proteja interesele creditorului obligatiei.

In acest sens, ca regula generala, art. 3 alin. (1) din Protocol stabileste c& obligatiile de intretinere sunt reglementate de legislatia statului in care creditorul isi are resedinta obisnuité. Dup& cum se

observa, reglementarile internationale insista ca resedinta obisnuita sa

reprezinte punctul de legatura in acest domeniu, ea fiind mult mai flexibilé, fiind in consonanta astfel cu interesul protejarii creditorului obligatiei de intretinere. Aceste reglementari europene nu difera, prin urmare, de reglementarea din Legea nr. 105/1992, care prin intermediul art. 34 facea distinctia in stabilirea legii aplicabile, in functie de persoanele care solicit intretinerea: — in raporturile dintre parinti si copii, se aplica legea care carmuieste efectele filiatiei (asa cum au fost prezentate putin mai sus); — in raporturile dintre soti, legea care le carmuieste efectele (prezentataé de asemenea);

— in raporturile dintre fostii soti, una din legile care guverneaza divortul;

— in raportul dintre alte persoane, intotdeauna legea aplicabila este

legea nationala a creditorului. in concluzie, pe acest taraém

extrem

de

important

al dreptului

;

Privat, reprezentat de relatiile de familie cu element de extraneitate, se

Constata ca legislatia foarte noua romaneasca, reprezentata de noul

Cod civil, a facut foarte mari pasi in renuntarea la anumite elemente de

Conservatorism pastrand insd elementele traditionale consacrate de parti a legislatia romaneasca mai veche prin preluarea celei mai mari vechii legi care reglementa raporturile de drept international privat Toman, Legea nr. 105/1992. Scanned with CamScanner

DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT ROMAN

172

Mai mult, odataé cu aderarea Roméniei la Uniunea Europeang

toate actele normative emise de organele cu atributii de legiferare de |g

nivelul Uniunii au devenit aplicabile pe teritoriul RomAniei avand fort juridicd egala celorlalte dispozitii de drept intern. Astfel, asa cum am prezentat

mai

sus,

toate

regulamentele

ce

vizeazi

problematica

raporturilor de familie sunt aplicabile implicit si in cazul RomAniei.

Scanned with CamScanner

Titlul 3

NORMELE DE PROCEDURA IN MATERIA DREPT INTERNATIONAL PRIVAT SAU PROCESUL CIVIL INTERNATIONAL

Scanned with CamScanner

CAPITOLUL 1

CONSIDERATII INTRODUCTIVE Pe taramul dreptului international privat, adici acolo unde avem

raporturi juridice de drept privat cu element de extraneitate, in momentul in care se naste un litigiu intre subiectele acelui raport juridic, se naste inevitabil problema unui proces civil international. Odataé cu declansarea acelui proces, constatém ca alaturi de

principalul conflict nascut pe tiramul dreptului international privat, constand in susceptibilitatea de aplicare a doud sau mai multe sisteme

de drept care coexista spatial, problema rezolvata de normele conflictuale ale fiecarui sistem de drept, se naste un alt tip de conflict si anume, conflictul intre instantele judecitoresti sau arbitrale ce ar putea fi competente sa solutioneze respectivul litigiu. Prin urmare, in momentul in care se naste un litigiu cu element de

extraneitate pe taramul dreptului privat, putem spune ca vom fi pe tarémul unui proces civil international. Reglementarea aspectelor ce tineau de procesele de drept international privat, din Legea nr. 105/1992, a fost una extrem de noua si in concordanta cu dezvoltarea normativa de la nivel international, ea reusind s4 ofere solutiile corecte necesare rezolvarii aspectelor sensibile generate de acest tip special de proces.

Valoarea acestui act normativ este evidentiaté de faptul ca din

momentul in care a fost elaborat si a intrat in vigoare si pana in prezent, odata cu intrarea in vigoare a noului Cod de procedura civilad, care a

integrat si dispozitiile privind procesul civil international continute in Legea nr. 105/1992, aceasta a suferit foarte putine modificari, lucru foarte rar intalnit in legislatia RomAniei de dupa 1990, Prin urmare, in acest moment, pe teritoriul Roméniei, in ceea ce

priveste procesul civil international, principalul act normativ care teglementeaza aspectele ce tin de procesul civil international este

Scanned with CamScanner

DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT ROMAN

176

reprezentat de noul Cod de procedura civila’ si, mai precis, de Cartea a VIl-a a acestuia, intitulata ca atare, ,,Procesul Civil International”.

Aceasta Carte a VII-a este structurata pe patru titluri, respectiv: Titlul I. Competenta internationala a instantelor romane; Titlul II. Legea aplicabila in procesul civil international; Titlul IT. Eficacitatea hotararilor straine si Titlul IV. Arbitrajul international si efectele hotararilor arbitrale

straine.

Pe langa aceasti reglementare interna romaneascd de maximi

noutate si importanti, Romania facdnd parte din Uniunea Europeani, pe acest taram interesant al procesului civil international sunt aplicabile un set de regulamente europene care, la randul lor, contin

reglementari unitare privind procesele civile internationale ce implica subiecte de drept din state membre ale Uniunii Europene. Astfel,

in momentul

de fata, actele

normative

in materie sunt urmatoarele: pe de o parte avem noul Cod de procedura civil cu

Cartea a VIl-a, dedicat a procesulu i civil international care urmeaz i si teglementeze sub as

pe ct procesual litigii dintre sub iecte de drept din Rominia gi subiecte de

din state ale Uniunii Europe ne;

— Regulamentul (CE) nr. . 2201/20 03 ivi noasterea si executar ea ho tararilor jude torest eae eo cito a i moniala si in materia: raspunderii parintesti ?. restsuit 4in materie

m

atriee

"

2: Republicat in M. Of. nr. 247 din 10 aprilie 2015, ; Publicat in JOL 351, 20.12.2012, p. 1. Pu blicat in JO L 338, 23.1 2.2003.

Scanned with CamScanner

Titlul III. Normele de procedurda in materia drept international

— Regulamentul

(CE)

nr. 4/2009

privind

competenta,

177

legea

aplicabilé, recunoasterea si executarea hotardrilor judecatoresti si cooperare in materia obligatiei de intretinere’; — Regulamentul (UE) nr. 650/2012 privind competenta, legea aplicabilé,

recunoasterea

si executarea

hotararilor judecitoresti

si

acceptarea $i executarea actelor autentice in materie de succesiuni si privind crearea unui certificat european de mostenitor’; — Regulamentul

(CE)

nr.

1346/2000

privind

procedurile

de

insolvent’; — Regulamentul (CE) nr. 1896/2006 din 12 decembrie 2006 de

instituire a unei proceduri europene de somatie de plata’;

— Regulamentul (CE) nr. 861/2007 al Parlamentului European si

al Consiliului din 11 iulie 2007 de stabilire a unei proceduri europene

cu privire la cererile cu valoare redusa’; — Regulamentul (CE) nr. 1393/2007 din 13 noiembrie 2007 privind notificarea sau comunicarea in statele membre a actelor judiciare si extrajudiciare in materie civila sau comerciala (,,notificarea sau

comunicarea

actelor”)

1348/2000 al Consiliului’;

si abrogarea

Regulamentului

(CE)

nr.

— Regulamentul (CE) nr. 1206/2001 al Consiliului din 28 mai 2001 privind cooperarea intre instantele statelor membre in domeniul

obtinerii de probe in materie civilé sau comerciala’.

Spre deosebire de anumite Regulamente europene (ex: Regulamentele Roma I, Il, III), care aveau drept scop unificarea la nivelul statelor Uniunii Europene, a normelor conflictuale din diferite domenii ale dreptului privat material, ele devenind aplicabile indiferent de

provenienta subiectelor de drept (deci chiar si atunci cand era vorba de

un subiect de drept dintr-un stat nemembru al Uniunii Europene), acest set de regulamente se refera, asa cum reiese gi din titulatura lor, doar la

aspectele de procedura, domeniul lor de aplicare din punct de vedere

, Publicat in ; Publicat in , Publicat in , Publicat in , Publicat in _ Publicat in

JO JO JO JO JO JO

L 007, L 201, L 160, L 399, L 199, L331,

10.01.2009. 27.7.2012. 30.6.2000. 30.12.2006, p. 1-32. 31.7.2007. 10.12.2008.

Publicat in JO L 174, 27.6.2001, p. 1.

Scanned with CamScanner

DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT ROMAN

178

personal fiind mult mai restrans, aplicandu-se

numai

in ceea ce

bre ale priveste litigiile dintre subiecte de drept privat din state mem Uniunii Europene.

in legatura cu procesul civil international, se nasc anumite

probleme interesante care intereseaza in mod deosebit partile litigante. Astfel, trebuie sé avem in vedere urmatoarele aspecte:

—competenta internationala a instantelor romane; —legea aplicabild procedurii; — conditia juridica a strainului ca parte in proces,

— recunoasterea si executarea hot&rarilor judecatoresti $i arbitrale straine in Romania; == arbitrajul international.

fn continuare, o si prezentim in detaliu aspectele principale

privind cele cinci probleme, deja enuntate care configureaza regimul

juridic al procesului civil international, din perspective sistemului de drept romanesc.

Scanned with CamScanner

CAPITOLUL 2

COMPETENTA INSTANTELOR ROMANE IN PROCESUL CIVIL INTERNATIONAL DIN PERSPECTIVA NOULUI COD DE PROCEDURA CIVILA SI A REGULAMENTELOR EUROPENE IN MATERIE fn capitolul de fata, o si incercim sA analizim reglementarea aplicabila pe teritoriul RomAniei, privind competenta jurisdictionala a instantelor romane in ceea ce priveste solutionarea unor litigii de drept

privat cu element de extraneitate. Daca pana la intrarea in vigoare, in anul 1992, a Legii nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat’, in reglementarea romaneasca nu existau norme juridice speciale care sd reglementeze in mod direct acest tip de competenti, determinarea instantelor competente realizandu-se potrivit normelor de procedura civilaé interné, privind competenta teritoriala adaptate conditiilor speciale in care se desfasoari asemenea raporturi juridice’,

dupa intrarea in vigoare a acestui important act normativ, in partea finala a acestuia, gisim pentru prima data reglementate aspectele ce tin de procesul civil international si in particular, problema competentei

jurisdictionale a instantelor romane.

1. Reglementarea roméneasca Pentru inceput, vom prezenta in paralel reglementarea din noul Cod de procedura civila cu reglementarea din Legea nr. 105/1992.

, Publicata in M. Of. nr. 245 din 1 octombrie 1992.

A se vedea, in acest sens, LP. Filipescu, Drept international privat , vol. I, Bucuresti, 1984, p. 216 si urm.

Scanned with CamScanner

DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT ROMAN

180

in primul rand, din chiar titlurile acestei parti constatém o prima

diferent, in sensul cé daci Legea nr.

105/ 1992,

vorbea despre

competenta jurisdictionalé, noul Cod de procedura civild foloseste titulatura de ,,Competenta internationala a instantelor romane : Termenul de ,,competenti jurisdictionala” folosit de Legea nr. 105/1992 era proprie raportului de drept international privat, dar putea fi confundata cu aceeasi expresie, folosita in procesele obisnuite, in alt sens, sens restrans, fiind opus, conventional termenului de competenta generala, aceasta din urma, delimiténd sfera de activitate a instantelor judecatoresti!,

Aceasta posibila confuzie terminologicé poate reprezenta cauza

care a determinat legiuitorul noului Cod foloseascé

o expresie

mult

de procedura

neechivoci,

mai

respectiv

competen{a internationala a instantelor romAnesti.

Structura noii reglementiri diferi, de asemenea,

civild sa

aceea

de

structurii din

Legea nr. 105/1992, in sensul c& se observa foarte clar influenta pe care noile regulamente europene (pe care le vom analiza putin mai

tarziu), lea avut asupra legiuitorului ataét din punct de vedere al fondului, cat $i al formei de prezentare a problematicii. In continuare, voi prezenta sub beneficiu istori oric, reglemen’ tarea : 2, urmand dini Legea nr. 105/199

VII-a a NCPP: a ea Cart

Ca apoi pol

;

wees : : ozitiile din disp sasa prezint

1.1. Legea nr. 105/1992 cu Privire la reglem ' raporturilor de drept internatio a nala pr smentare ivat

ca ,Instantele judecatoresti romane

procesele dintre o parte romana

sunt

si o part

sis

straini, persoane fizice sau persoane juridice”, Dupa ce creeazd aceasti prima aptitudine pentru instantele romane de a judeca procese civile cu elem ente de extraneitate, legea prezinta trei categorii de competente ale instantelor roméne: "A se vedea S. Zilberste in, Procesul civil internatj

Bucuresti, 1994, p, 18-22,

.

fional, Ed. Lumina Lex,

Scanned with CamScanner

Titlul II. Normele de procedurd in materia drept internafional

181

1. Din punct de vedere al competentei rationale personale, instan-

ele judecdtoresti romane sunt competente daca:

a) paératul sau unul dintre p4rati are domiciliul, resedinta sau nu are fondul de comert in RomAnia; daca paratul din strainatate domiciliul cunoscut, cererea se introduce la instanta domiciliului sau resedintei reclamantului din fara;

b) sediul paratului, persoana juridica, se afla in Romania; in sensul prezentului articol, persoana juridicé straina este socotita cu sediul in Romania si in cazul cAnd are pe teritoriul tari o filiala, o sucursala, o agentie sau o reprezentanta;

c) reclamantul din cererea de pensie de intretinere are domiciliul

in Romania;

d) locul unde a luat nastere sau trebuie executata, fie chiar in

parte, o obligatie izvorata dintr-un contract, se afla in Romania;

e)

locul unde a intervenit un fapt juridic din care decurg obligatii

extracontractuale sau efectele sale se afla in Romania;

de f) statia feroviara sau rutiera, precum si portul sau aeroportul afla in incarcare sau descarcare a pasagerilor sau méarfii transportate se Romania;

afla in g) bunul asigurat sau locul unde s-a produs riscul se

Romania;

de la acesta h) ultimul domiciliu al defunctului sau bunuri ramase

se afla in Romania;

i)

imobilul la care se refer cererea se afla in Romania.

le romane sunt, 2. Potrivit competentei rationale materiale, instante

de asemenea, competente sa judece: a)

ate, referitoare procese dintre persoane cu domiciliul in strainat

putin la acte sau fapte de stare civila inregistrate in Romania, daca cel una dintre parti este cetatean roman;

cetatean roman cu domiciliul in strainatate;

rului

sau

interzisului,

roman, chiar daca c) declararea mortii prezumate a unui cetatean ritia. Pana la

el se afla in striintate la data cand a intervenit dispa

n valabile luarea unor masuri provizorii de catre instan{a romana, rama

masurile provizorii luate de instanta straina;

Scanned with CamScanner

DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT ROMAN

182

d) procese privitoare la ocrotirea in strdindtate a proprietatij cetatean roman intelectuale a unei persoane domiciliate in Romania,

it o sau strain fara cetatenie, daca prin conventia partilor nu s-a stabil alta competenta; expres astfel, e) procese dintre straini, dacd acestia au convenit

dispune, in iar raporturile juridice privesc drepturi de care ei pot legatura cu bunuri sau interese ale persoanelor din Romania, ave, f) procese referitoare la abordajul unor nave sau aeron oane sau precum si cele referitoare la asistenta sau la salvarea unor pers

unor bunuri in marea

liberi ori intr-un loc sau

spafiu nesupus

suveranitatii vreunui stat, dacd: nava sau aeronava are nationalitatea

romana; locul de destinatie sau primul port sau aeroport, unde nava sau aeronava a ajuns, se gaseste pe teritoriul RomAaniei; nava sau

aeronava a fost sechestrata in Rom4nia; p&ratul are domiciliul sau

resedinta in Romania;

g) falimentul sau orice alti procedura judiciara privind incetarea

platilor in cazul unei societati comerciale straine cu sediul in Romania;

h) orice alte procese prevazute de lege.

3. In sfarsit, Legea nr. 105/1992 reglementa si cazurile de com-

petenta exclusiva a instantelor romane. Astfel, potrivit art. 151, instantele romane erau exclusiv competente si judece procesele

privind raporturi de drept international privat referitoare la:

a) acte de stare civild intocmite in Roménia si care se refera la

persoane domiciliate in Roménia, cetateni romani sau straini fara

cetatenie;

b) incuviintarea adoptiei, dacd cel ce urmeaza a fi adoptat are

domiciliul in Romania si este cet&tean roman sau strain fara cetateni¢; c) tutela si curatela privind ocrotirea unei persoane domiciliate in

Romania, cetatean romAn sau strain fara cetatenie;

d) punerea sub interdictie a unei persoane care are domiciliul i Romania;

e) desfacerea, anularea sau nulitatea cdsatoriei, precum $1 alte

litigii dintre soti, cu exceptia celor privind imobile situate in stral-

natate, daca, la data cererii, ambii soti domiciliazi in Roménia, iat

unul dintre ei este cetatean rom4n sau strain fara cetatenie;

Scanned with CamScanner

Titlul HL 1Normele de procedurd in materia drept international

183

f) mostenirea lasata de o persoana care a avut ultimul domiciliu

in Romania; g) imobile situate pe teritoriul Roméniei;

h) executarea silité a unui titlu executoriu pe teritoriul Rom4niei.

Daca,

potrivit

Legii

nr.

instantele

105/1992,

erau

rom4ne

competente si nu se poate stabili care anume dintre ele este indreptatita

sa solutioneze procesul, cererea urma a fi indreptata, potrivit regulilor

de

competenté

materiala,

inspre

Judecatoria

sectorului

1

Municipiului Bucuresti sau inspre Tribunalul Municipiului Bucuresti.

al

Competenta exclusiva a instantelor rom4ne, nu era inlaturata prin

faptul ca acelasi proces sau un proces conex era dedus in fata unei

instante judecatoresti straine.

1.2. Cartea a VII-a din noul Cod de procedurad civila Aspectele de competenta se regasesc in Titlul I in art. 1066-1082. Acest Titlu este structurat, la randul sau, pe doua capitole, primul

dedicate dispozitiilor generale si al doilea, dispozitiilor speciale de

competenti international a instantelor romane.

A. Dispozitii generale

1. Competenta generala in

categoria

dispozitiilor

generale,

regdsim

pentru

inceput

data de reglementata regula potrivit careia, competenta instantelor este

domiciliul, iar in lipsa domiciliului de resedinté obisnuité a paratului persoana fizici, respectiv de sediul principal sau in lipsa sediului principal de fondul de comert, pentru paratul persoané juridica.

r Cu alte cuvinte, instanta rom4n4 este competenta cu caracte general atunci cand paratul, persoana fizicd sau juridica, isi are domiciliul sau resedinta obisnuita, sediul principal, sediul secundar sau fondul de comert pe teritoriul Romaniei. Competenta instantei romane este atrasé, de asemenea, si atunci

cand, in cazul unei pluralitati de parati, cel putin unul dintre acestia se

aflé in situatia prezentatd mai sus. Aceasta competenta nu va fi atrasa

Scanned with CamScanner

184

DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT ROMAN

totusi, atunci cand cererea a fost facuta in scop fraudulos, de a-l Sustrage pe parat de la o jurisdictie straina data de domiciliul, resedinta obisnuita, sediul principal ori secundar al acestuia din strainatate. _

Pentru o persoana juridica straind (cu sediul principal in straina. tate), dar care isi are sediul secundar (sucursala sau reprezentanta) in Roménia, NCPP atrage de asemenea competenta instantei romane,

bazaté doar pe baza sediului secundar,

dand astfel reclamantului

posibilitatea de a o actiona in calitate de parat, in fata unei instante romane.

2. Prorogarea voluntard de competentda in completarea competentei generale, pornind de la principiul general al autonomiei de vointa, NCPP cree aza si posibilitatea ca partile intr-un litigiu cu element de extranei tate s4 poata opta, printr-un acord de vointa, pentru competenta unei instante romAnesti, in acele

materii ce au ca obiect drepturi de care partile pot dispune liber. Pe langa aceasta manifestare exp res a acordului de vointa in vederea stabilirii unei competente romane, este reglementati de asemenea in art. 1066 alin. (2) o acce ptare tacité de cdtre parat a competentei unei instante Tomane, atunci cand, fiind citati in fata acesteia, nu invoca necompetenta acesteia, cel mai tarziu pana la terminarea cercetarii procesului in fata primei instante. Totusi, atat in caz de optiune expresd a partilor, cat si in caz de acceptare taciti din partea para

tului, instanta Tomana poate sa se declare necompetenta atunci cand din toate circumstantele cauzei nu rezulta ca litigiul ar avea vreo legatura semni , Conventia prin care partile isi m an

ifesté acordul pentru competenta unei instante trebuie sa ia fo Tma unui inscris, telegraf, te telecopiator sau orice alt mijloc de c omun icare ce permite a fi lex, probat printr-un text. Totusi, alegerea partilor este lipsi ta de efect in doua Situatii: — pe de o parte,

; atunci cAnd aceasta alegere ar lj psi una dintre parti de o protectie speciala pe care ar fi asigurat- © instanta prevazutd de

legea romana;

~ in al doilea rand, atunci cand se inca lcd, prin aceasti conventie, competenta exclusiva, fie a instantei roméne, fie a unei instante straine.

Scanned with CamScanner

Titlul II. Normele de procedurd in materia drept international

185

3. Forul de necesitate Preluand din reglementari europene duce

institutia

instanta romana

,,forului

poate

de

necesitate”.

din domeniu, NCPP Potrivit

sa devind competenta

acestei

si atunci

intro-

institutii,

cand,

desi

potrivit legii, aceasta nu avea o competenta, dar pe de o parte prezinta

o legatura suficienta cu cauza si, pe de alté parte, se dovedeste ci nu

este posibila introducerea unei cereri in strainatate sau c4 nu se poate pretinde in mod rezonabil ca ea sa fie introdusa in strainatate!.

Ca si in vechea Lege nr. 105/1992, si in NCPP stabileste ca atunci

cand instantele romane sunt competente, dar in cadrul acestora pe baza reglementarii interne nu poate fi stabilita in concret o anume instanta competenta, cererea va fi indreptaté Judecdtoriei Sectorului 1 al Municipiului Bucuresti, respectiv Tribunalului Bucuresti, in functie de

competenta materiala.

4. Litispendenta si conexitatea Tot in capitolul dedicat dispozitiilor generale

sunt reglementate

alte doua institutii specifice, respectiv litispendenta si conexitatea internationala. Astfel, in ceea ce priveste litispendenta, atunci cand o cerere este

introdusa in acelasi timp atat in fata unei instante rom4ne, cat si in fata unei instante straine, daca instanta romani este sesizata ulterior, acesta

poate suspenda judecata pana la pronuntarea hotardrii de ciitre instanta

straina tocmai pentru a se evita pronuntarea intr-o cauza intre aceleasi parti cu acelasi obiect si aceeasi cauza a douad sentinte ce ar putea fi

ireconciliabile.

In ceea ce priveste conexitatea internationala, ea se refera la

Situatia in care o instantéa romana sesizata cu o cerere de chemare in " Pentru

teglementarea

in sistemul

Carruthers, P. North, in Cheshire, North

britanic

a se vedea

& Fawcet:

J. Fawcett

and

J.

Private International Law,

fourteenth edition, Oxford University Press, 2008, p. 203 si urm si A.V. Dicey, J.H.C.

Morris, The Conflict of Laws, thelfth edition, Sweet & Maxell, 1993, p. 395 si urm. si

J.G. Collier, Conflict of Laws, second edition, Cambridge University Press, 1994, p. 77 si urm. si I. Brown, Conflict of Laws, second edition, Old Bailey Press, 2004, p. 67.

Scanned with CamScanner

DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT ROMAN

186

judecata este competenta sa judece o alté cerere legata de cea dintaj, astfel incat exist interesul judecarii acestora in acelasi timp in scopul de a se evita pronuntarea a doua solutii care nu ar putea fi conciliate

daca s-ar judeca separat.

B. Dispozitii speciale in capitolul dedicat dispozitiilor speciale se reglementeaza de fapt, pe de o parte o competenta exclusiva a instantelor romane si pe de alta parte o competenta preferentiala a acestor instante.

1. Competenta exclusiva a instantelor romane in ceea ce priveste competenta exclusiva, aceasta este diferentiati

din punct de vedere personal si din punct de vedere material.

a) Competenta exclusiva din punct de vedere personal

Potrivit art. 1079, ,,Instantele romAne sunt exclusiv competente sa

judece litigii cu elemente de extraneitate din sfera statutului personal referitoare la:

1. acte de stare civila intocmite in Roménia privind persoane

domiciliate in Romania $i care sunt cetiteni romani sau apatrizi; 2. incuviintarea adoptiei, dacd cel ce urmeazd a fi adoptat domiciliaza in Romania si este cetatean roman sau apatrid; 3. tutela si curatela pentru protectia unei persoane cu domiciliul in

RomAnia, care este cetatean roman sau apatrid;

4, punerea sub interdictie judecdtoreascd a unei persoane cv

domiciliul in Romania; 5. desfacerea,

nulitatea sau anularea casatoriei, precum

si alte

litigii intre soti, cu exceptia celor referitoare la imobile situate iD strainatate, daci la data introducerii cererii ambii soti domiciliaz4 0 Romania si unul dintre ei este cetatean roman sau apatrid.”

b) Competenta exclusiva in materia unor actiuni patrimoniale

Pe de alta parte, ,,Instantele romane sunt exclusiv competente sa

judece litigii cu elemente de extraneitate referitoare la:

Scanned with CamScanner

Titlul III. Normele de proceduré in materia drept internatio nal

187

1. imobile situate pe teritoriul Romniei;

2. bunuri lasate in Romania de defunctul cu ultimul domiciliu in Romania; 3.

contracte

incheiate

cu

resedinta obisnuité in Romania,

destinate

uzului

personal

sau

consumatori

avand

domiciliul

pentru prestatii de consum

familial

al consumatorului

sau

curent

si fara

legatura cu activitatea profesionala sau comerciala a acestuia, daca:

a) furnizorul a primit comanda in Romania; b) incheierea contractului a fost precedatd in Romania de o oferta

sau o publicitate si consumatorul a indeplinit actele necesare incheierii

contractului.” (art. 1080)

2. Competenta preferentiald a instantelor romane Sub acest aspect, pe de o parte, art. 1081 alin. (1) stabileste ca:

»Instantele judecatoresti romane sunt competente sa judece si litigiile

in care:

1. reclamantul

din cererea privind obligatia de intretinere are

domiciliul in Romania; 2. locul unde a luat nastere sau trebuia executata, fie si numai in

parte, o obligatie contractuala se afla in Romania; 3. locul unde a intervenit un fapt juridic din care decurg obligatii

extracontractuale sau se produc efectele acestuia se afla in Romania;

4. statia feroviara sau rutiera ori portul sau aeroportul de imbarcare/incarcare sau debarcare/descarcare a pasagerilor sau marfii transportate se afla in Romania;

5. bunul asigurat sau locul producerii evenimentului asigurat se afla in Romania; 7 6. ultimul domiciliu al defunctului se aflé in Romania, rezervata fiind competenta exclusiva pentru imobilele lasate de acesta in strainatate.” . De asemenea, alineatul (2) al aceluiasi articol prelungeste aceasta

de competenta preferentiald a instantelor romane $i la alte categoru

procese: ; wl. procese referitoare la ocrotirea minorului sau persoanel puse

sub interdictie judeciitoreasci,

strainatate;

cetiitean romén

cu domiciliul in

Scanned with CamScanner

DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT ROMAN

188

2. cererile de divort, daca la data introducerii cererii reclamantul

domiciliaza pe teritoriul Rom4niei de cel putin un an;

;

3. declararea judecdtoreasca a mortii unui cetatean roman,

chiar

daca acesta se afla in strainatate la data cand a intervenit disparitia.

Pana la luarea unor masuri provizorii de catre instanta romana raman valabile masurile provizorii dispuse de instanta straina;

4. procese intre persoane cu domiciliul tn strainatate, referitoare la acte sau fapte de stare civilé inregistrate in Romania, daca cel putin una dintre parti este cetatean roman;

5. procese referitoare la ocrotirea in straindtate a proprietatii

intelectuale a unei persoane domiciliate in Romania,

cetatean roman

sau apatrid, rezervata fiind 0 conventie de alegere a forului; 6. procese intre straini, daca acestia au convenit expres astfel, iar raporturile juridice privesc drepturi de care ei pot dispune, in legaturd

cu bunuri sau interese ale persoanelor din Romania;

7. procese referitoare la abordajul navelor sau coliziunea aeronavelor, precum si cele referitoare Ja asis tenta sau la salvarea unor persoane

© sauSal unor bunuri in marea libera or i intr-un spatiu nesu pus suveranitatil

vreunui stat, daci: a) nava sau acronava arboreaza pavilionul roman sau, dupa caz, este inmatriculata in Roma nia;

b) locul de destinratie sau priimu! mul por t ori aeroport unde nava sau aeronava a ajuns se gaseste pe terito riu] Rom

éaniei; c) Nava sau aeronava a fost seches trat’ in Romania;

d) paratul are domiciliul Sau resedinta obisnuita in Rom énia; 8. PIGCESS privind raspunderea civila pentru prej udiciile cauzate de produse originare din Romania, indifere locul survenirii accidentului sau locy] prod 3

2. Regulamente europene

2.1. Regulamentul nr. 1215/2012 privind comp recunoasterea gi executarea hotérdrilo etenta, r in materie civila si comerciala

Acest regulament European

cialitate

sub

denumirea

este cunoscut in doctrina de spe-

prescurtata

de Bruxelles

[ bis. Explicatia

Scanned with CamScanner

Titlul II. Normele de procedurd in materia drept international

189

acestei denumiri se regaseste in faptul ca el a venit si inlocuiasca vechiul Regulament nr. 44/2001. Acesta jsi avea originea intr-o conventie foarte importanté incheiaté la Bruxelles pe data de 27 septembrie

1968.

Scopul

acelei

conventii,

dupa

cum

ji spunea si

numele, a fost acela de a reglementa o competenta judiciara la nivelul

Uniunii

Europene,

precum

gsi de

a stabili

aspecte

ce tineau

executarea unor hotarari judecatoresti in materie civil si comerciala.

de

Odata cu o tot mai mare tendinté de unificare a legislatiei la nivelul Uniunii Europene, asa cum s-a intdmplat si cu alte dispozitii prevazute in conventii europene, si dispozitiile extrem de importante care se regaseau in Conventia

de la Bruxelles

au fost preluate

si

adaptate realitatilor actuale prin intermediul unui regulament al Consiliului Uniunii Europene, respectiv Regulamentul nr. 44/2001!, care la randul sau, asa cum am spus deja, a fost inlocuit in prezent, de actualul Regulament nr. 1215/2012. Acest regulament are din punct de vedere al domeniului de aplicare o vocatie universala in sensul ca, asa cum fi spune titlul, este aplicabil in materie civila si comerciala. Cu alte cuvinte, pare a se aplica tuturor proceselor de drept privat cu element de extraneitate

intre subiecte de drept din state membre ale Uniunii Europene’.

Pe de alta parte, acest regulament, nu se aplica in materie fiscala,

vamala, administrativa, precum nici in materia arbitrajului. In

ceea

ce

priveste

competenta,

Regulamentul

stabileste

o

cCompetenta generala si derogari de la aceasta, precum si anumite competente speciale in domenii determinate. I. Competenta generala

Potrivit art. 4, alin. (1), persoanele domiciliate pe teritoriul unui Stat membru sunt actionate in justitie, indiferent de nationalitatea lor, ' Despre acest tip de preluare a se vedea G.A.L Droz et H.Gaudemet-Tallon, La

transformation de la Convention de Bruxelles du 27 septembre 1968 en reglement du

Conseil concernant la competence judiciare, la reconnaissance et l’excecution des

decisions en matiere civile et commercial, Rev. crit. DIP. 602 et s.

” Pentru un comentariu detaliat asupra acestui regulament a se vedea comentariul editat de U. Magnus, P. Mankowski, Brussels I regulation, second edition, Sellier

Europian Law Publisher 2012.

Scanned with CamScanner

DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT ROMAN

190

in fata instantelor statului membru in cauza. Astfel se oe

SI alc

principiul general care confera competenta generala instantelor statuluj membru unde isi are domiciliul, paratul. Il. Exceptii de la regula Regula generalé se completeaza cu o reglementare care spune ca

impotriva unui parat poate fi introdusa o actiune pe teritoriul altui stat decat statul unde isi are domiciliul, in anumite situatii (exceptii de la regula generala):

a) in materie contractuala, actiunea poate fi introdusa in fata

instantelor de la locul executarii contractului. In functie de natura contractului,

se va face o distinctie,

dupa

cum

urmeaza:

in cazul

vanzarii de marfuri, locul introducerii actiunii va fi acela unde a fost sau ar fi trebuit sa fie livraté marfa; in cazul contractelor de prestari servicii, actiunea poate fi introdusd la locul unde, in temeiul contractului, au fost sau ar fi trebuit sa fie prestate serviciile; b) in materie delictuala si evasidelictuala, actiunea va fi introdusa in fata instantei unde s-a produs sau riscd si se produca fapta prejudiciabila; c) in cazul unei actiuni civile in des agubiri t itu nascuta in temeiul savarsirii unej infactiuni, eae comractentifos, f cea sesizata cu privire la actiunea penala in masura i legislatiei interne, instanta Spey paid srihel as et aohals

narea laturii civile a procesului penal;

d) in cazul unei actiuni Civile, bazate pe dreptul de proprietate,

in recuperarea unui bun cultural, astfel ¢ um est e definit la articolul 1 punctul

1 din Directiva 93/7/CEE, initi ata de catre per soana care isi revendica dreptul de

a recupera acest bun, in fata instantelor de la

locul in care se afla bunul cultural la momentul sesizarii ‘astantel

e) in ceea ce priveste litigiile rezultate din functionarea sucursa-

lelor, agentiilor sau altor asemenea unitati, instanta competenta este cea de la locul unde se afla sucursala, agentia sau unitatea respectiva;

f) in cazul

unui

litigiu indreptat impotriva

unui

fondator,

administrator de active sau beneficiar al unui trust constituit fie in

Scanned with CamScanner

Titlul II Normele de procedurd in materia drept international

191

temeiul statutului, fie in scris sau printr-o conventie verbala, confir-

mata in scris, in fata instantelor din statul membru pe teritoriul caruia trustul in cauza isi are sediul;

g) actiunile reale imobiliare vor fi introduse bunului imobil.

la locul situarii

I. Competenta speciala fn anumite materii speciale, cum sunt: materia asigurarilor, a contractelor incheiate de consumatori si a contractelor de munca,

Regulamentul nr. 1215 prevede o competenta speciala.

1. in materia asigurarilor, Regulamentul face distinctie intre situatia in care asiguratorul este parat si situatia in care asiguratorul este reclamant. a) Astfel, daca asiguratorul este parat, competenta apartine:

— instantei de la sediul asiguratorului-parat;

— instantei de la sediul reclamantului, atunci cand reclamantul este detinatorul politei de asigurare;

— in cazul asigurarilor de raspundere civila si asigurarilor pentru bunuri imobile, instanta competenta poate fi cea de la locul producerii

prejudiciului sau de la locul in care bunul imobil se afla; — in caz de raspundere civila, asiguratorul poate fi actionat in fata

instantei la care persoana vatémata asiguratorului.

a introdus

actiunea impotriva

b) Atunci cAnd asiguratorul este reclamant, instanta competenta este cea de la domiciliul sau sediul paratului (asigurat). 2. In materia contractelor incheiate de consumatori, de asemenea, se face aceeasi distinctie, astfel incat: —

in

cazul

in

care

consumatorul

este

reclamant,

acesta

are

libertatea de a alege intre a sesiza instanta de la domiciliul paratului sau instanta de la domiciliul reclamantului;

— daca consumatorul este parat, instanta competenta este cea de la

domiciliul sau.

Scanned with CamScanner

DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT ROMAN

192

3. In cazul contractului individual de munca, de asemenea:

—atunci cAnd angajatorul este parat, instanta competenta este cea

de la sediul paratului (angajator), dar poate

fi si instanta de la locul

desfasurarii obisnuite a activitatii potrivit contractului de munca; — iar daca angajatorul este reclamant, instanta competenta este ceg

de la domiciliul paraétului angajat. IV. Competenta exclusiva

Pe lénga regula generala, exceptiile de la regula si competenta

special pe domenii, la fel cum am vazut ca facea si legislatia romaneasca (atat Legea nr. 105/1992, ct si noul Cod de procedura civila),

si Regulamentul

nr.

1215

prevede

exclusiva, tn anumite domenii: a) actiunile reale imobiliare sunt instantelor de la locul situarii imobilului;

b) litigiile privind

societatile

de

competenta

comerciale

exclusiva a instantei de la sediul societatii;

c) petenta registrul d)

de

cazuri

sunt

de

competent

exclusiva

a

competenta

actiunile privind inscrierile in registrele publice sunt de comexclusiva a instantei statului pe teritoriul caruia se pastreaza respectiv; actiunile referitoare la drepturile de proprietate intelectuala

sunt de competenta instantelor de la locul inregistrarii drepturilor respective; e€) actiunile privind executarea hotara rilor sunt de competenta exclusiva a instantei de la locul unde urm eaza sa se execute.

V. Prorogarea de competent

Conform art. 25 din Regulament se confera libertat ea partilor de a stabili prin acordul lor instanta competent

s& le solutioneze litigiul.

Astfel, daca partile au convenit ci o instanta dint r-un stat membru

urmeaza sa aiba competenta in solutionarea unui litigiu ce a survenit

sau urmeaza sa survina, acea instanta este competenta. Astfel, se consacra principiul autonomiei de vointa a partilor si in acest domeniu

al alegerii instantei.

Scanned with CamScanner

Titlul III. Normele de proceduré in materia drept international

193

Conventia prin care partile isi manifesta acest acord , numita si

conventie atributiva de competenti trebuie incheiata: — in scris ori verbal cu confirmare scrisa, sau —intr-o forma conforma cu obiceiurile statornicite intre parti , sau — in comertul international, intr-o forma conforma cu uzan ta cu

care partile sunt sau ar trebui sa fie Ja curent si care, in cadrul acestui

tip de comert, este cunoscuta pe larg si respectata cu regularitate de

catre partile la contractele

comercial respectiv.

de tipul pe care il implica domeniul

VI. Verificarea competentei de catre instanta Un

alt aspect

important

este verificarea

competentei

de

catre

instanté. fn cazul in care o instanté judecatoreasca dintr-un stat membru sesizaté pe cale principala cu un anumit litigiu, litigiu in legatura cu care a fost sesizata anterior o alta instant sau in legatura cu care exista o competenta exclusiva a altei instante, aceasta trebuie sa isi verifice competenta si, dupa caz, sa se declare competenta sau necompetenta sa solutioneze respectivul litigiu. De asemenea, atunci cand un parat nu este actionat in fata

instantei de pe teritoriul statului membru unde isi are domiciliul, resedinta sau fondul de comert, ci in fata unei instante dintr-un alt stat

membru $i nu se infatiseaza in fata acesteia, instanta in fata careia este dedus litigiul trebuie, din oficiu, sa isi verifice competenta si s4 se

declare necompetenta in cazul in care competenta sa nu rezulta din dispozitiile Regulamentului.

VII. Litispendenta si conexitatea In ceea ce priveste litispendenta, in cazul in care cereri avand acelasi obiect si aceeasi cauzi sunt introduse intre aceleasi parti in fata unor

instante

din

state

membre

diferite,

instanta

sesizata

ulterior

suspenda din oficiu actiunea pani in momentul in care se stabileste competenta instantei. Daca se constata ca instanta sesizata anterior este

Scanned with CamScanner

194

DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT ROMAN

competent’, a doua instanti sesizaté isi va declina competenta in favoarea primei. in legatura cu conexitatea, trebuie precizat faptul cA sunt considerate conexe

acele actiuni atét de strains legate intre ele incat este

oportuna instrumentarea si judecarea lor in acelasi timp pentru a se evita riscul pronuntarii unor hotarari ireconciliabile in cazul in care s-ar judeca separat cele doua sau mai multe cauze. in cazul in care actiuni conexe sunt pendinte inaintea unor instante din state membre diferite, instanta sesizaté ulterior poate suspenda judecata. Daca aceste actiuni sunt in prima instanta, instanta sesizata ulterior poate, la cererea oricareia dintre parti, sa tsi decline competenta daca instanta sesizaté anterior are competenta fn actiunea in cauza si evident daca legislatia interna a statului respectiv permite conexarea acestor actiuni.

2.2. Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 privind competenta, recunoasterea si executarea hotdrdrilor judecatoresti in materie matrimoniald si in materia rdspunderii parintesti

$i acest Regulament este cunoscut in doctrina drept Regulamentul Bruxelles II bis. Aceasta situatie este datorata, pe de o parte, faptului

ca el are la baza o a doua Conventie de la Bruxelles, tot din 1968 care a‘venit in completarea primei, referindu-se la materia dreptului familiei si a faptului ca a inlocuit, la randul sau, un alt Regulament European

care se inspirase din aceasta Conventie’ si care a fost abrogat’. Potrivit acestui Regulament, se distinge intre competenta instan-

telor in ceea ce priveste divortul, separarea de drept si anularea casatoriei, trataté in Sectiunea 1 a Capitolului II dedicat competentei,

respectiv competenta trataté in Sectiunea 2.

in ceea ce priveste raspunderea

piarinteasca

'D. Gutmann, Droit International Prive, 6e edition, ed. Dalloz 2009, p. 293-294.

2 Este vorba de Regulamentul nr. 1347/2000.

Scanned with CamScanner

Titlul III. Normele de procedurd in materia drept internafional ED

a

195

I. Competenfa in caz de divort, separare de drept si anulare a

casatoriei

Astfel, potrivit art. 3, in ceea ce priveste divortul, separarea de

drept si anularea cdsatoriei, competenta apartine instantelor judeci-

toresti din statul membru:

a) pe teritoriul caruia se afla:

— — dintre — — sau

resedin{a obisnuita a sotilor sau ultima resedinté obignuita a sotilor in conditiile in care unul ei inca locuieste acolo sau resedinta obisnuita a paratului sau in caz de cerere comuni, resedinta obisnuita a unuia dintre soti

— resedinta obisnuité a reclamantului in cazul in care acesta a

locuit acolo cel putin un an imediat inaintea introducerii cereri i sau

— resedinta obisnuité a reclamantului in cazul in care acesta a locuit acolo cel putin sase luni imediat inaintea introducerii cererii si in

cazul in care acesta este fie resortisant al statului membru respectiv, fie,

in cazul Regatului Unit si al Irlandei, are,,domiciliul” in acel loc; b) de cet&tenie a celor doi soti sau, in cazul Regatului Unit si al

Irlandei, statul ,domiciliului” comun!,

II. Competenta in caz de raspundere parinteasca

In ceea ce priveste rispunderea périnteasca, instan tele judecatoresti dintr-un stat membru sunt competente in materia raspunderii parintesti privind un copil care are resedinta obisnu iti in acest stat membru la momentul la care instanta este sesizat, conform art. 8 din

Regulament. in

In cazul in care copilul se muta in mod legal dintr-un stat membr u

altul

si

dobandeste

o

noud

resedinti

obisnuiti, instantele

Judecatoresti din statul membru al fostei resedinte obisnuite a copilului

isi pastreaza competenta, prin derogare de la articolul 8, pe o perioada de trei luni de la mutare, pentru modificarea unei hotara ri privind

"Pentru ideea de domiciliu in dreptul englez, a se vedea: J. Fawcett and J. P. North, in Cheshire, North & Fawcet: Private International Law, fourteenth edition, Oxford University Press, 2008, p. 171-182, respectiv 209-210.

Carruthers,

Scanned with CamScanner

E

DREPTULT

TIONAL PRIVAT ROMAN

ainte de mutarea in ru mb me t sta t es ac in ta ta dreptul de vizita pronun in temetul ita viz de t lu tu ep dr rul ula tit zul in care

196

copilului, in ca iasca in mod cu lo sa ua in nt co ité viz hotararii privind dreptul de isnuite a copilului. ob e nt di se re tei fos al ru obisnuit in statul memb despre o situatie 10 . art in , ea en em as de , te Regulamentul vorbes

-a face cu rapirea de em av re ca in l zu ca in speciala privind competenta

l: copilului. Conform acestui artico

copil, instantele ui un a é cit ili re ne ti re de sau e ar jn caz de deplas avea resedinta isi l lu pi co e car in ru mb me i din statul

judecatorest u a retinerii sale ilicite sa e sal ii ar as pl de ea nt ai in t ia ed obisnuité im pilul dobandeste o co e car in ul nt me mo in na pa te en ram4n compet ru si pana cand resedinta obisnuita intr-un alt stat memb nism careia/caruia i-a fost a) orice persoani, institutie sau alt orga

tinerea acestuia incredintat copilul consimte la deplasarea sau re sau

da de cel putin b) copilul a locuit in acest alt stat membru o perioa ia/caruia i un an dupa ce persoana, institutia sau orice alt organism care

s-a incredintat copilul a avut sau ar fi trebuit si aiba cunostinta de locul

in care se afla copilul, pana cand copilul s-a integrat in noul sau mediu

si pana cand a fost indeplinita cel putin una dintre urmatoarele conditii:

i) in termen de un an de cand cel caruia i s-a incredintat copilul a avut sau ar fi trebuit s4 aiba cunostinta de locul in care se afla copilul,

nu s-a depus nicio cerere de inapoiere la autoritatile competente ale statului membru in care copilul a fost deplasat sau retinut;

ii) a fost retrasd o cerere de inapoiere inaintata de cel caruia i s-4 incredintat copilul si nu s-a depus nicio noua cerere in termenu! stabilit la punctul (i);

iii) 0 cauz4 solutionata de o instanté judecdtoreasca din statul

membru in care copilul isi avea resedinta obisnuita imediat inaintea

deplasarii sale sau retinerii sale ilicite a fost inchisa in conformitate cu

art. 11 alin. (7);

iv) o hotarare de incredintare care nu implica inapoierea copilului

a west pean

copilul

de instanta judecdtoreasca din statul membru in care

isi avea resedi

reinerisaleilicte™”

isnuita imediat

inai

—

obenuNe Imeciat thaintea deplasinit #50 Scanned with CamScanner

|

Titlul III. Normele de procedura in materia drept international

197

Instantele competente cu privire la o cerere de divort de separare

de drept sau de anulare a casatoriei devin competente si in ceea ce priveste raspunderea parinteasca atunci cand, cel putin unul dintre soti

exercita raspunderea parinteasca fata de copil si competenta instantelor a fost acceptata expres sau in orice alt mod neechivoc de catre soti si

de catre titularii raspunderii parintesti, la data sesizarii instantei judecatoresti, iar aceasta este in interesul superior al copilului. Regulamentul incearca sa rezolve gi o situatie speciala ivita atunci cand resedinta obisnuita a copilului nu poate sa fie stabilita si de

asemenea nu se poate proroga competenta instantelor din materia

divortului separarii de drept sau anularii cdsatoriei, in sensul ca instanta competenta va fi cea din statul membru in care este prezent

copilul. Aceeasi solutie, aceeasi rezolvare apare si atunci cand avem

de-a face cu copii refugiati sau cu copii care sunt deplasati international ca urmare a tulburarilor majore din tarile lor. in sfarsit, cu titlul de exceptie Regulamentul in art. 15 stabileste posibilitatea ca instanta competenta potrivit Regulamentului sa trimita cauza spre solutionare catre o instanté a unui alt stat membru cu care copilul are o legatura speciala, este mai bine plasata pentru a solutiona cauza sau o parte specificd a acesteia si atunci cdnd acest lucru serveste interesul superior al copilului.

2.3. Regulamentul (CE) nr. 4/2009 privind competenta, legea aplicabild, recunoasterea si executarea hotdrdrilor judecatoresti si cooperare in materia obligatiei de intretinere

El este aplicabil statelor parti contractante la Conventia de la Haga din 23 noiembrie 2007 privind obtinerea pensiei de intretinere in strdinatate pentru copii si alti membri ai familiei (denumita ,,Conventia de la Haga din 2007”), in masura in care conventia mentionata anterior

se aplica relatiilor dintre Comunitate si statul respectiv’.

" Uniunea Europeand a aderat la aceasté Conventie pe baza Deciziei 2011/220/UE a Consiliului din 31 martie 2011 privind semnarea, in numele Uniunii

Scanned with CamScanner

198

DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT ROMAN Conform articolului 15 din Regulament, legea aplicabila obliga-

tiilor de intretinere se stabileste in conformitate cu Protocolul de la Haga din 23 noiembrie 2007 privind legea aplicabila obligatiilor de

intretinere (denumit ,,Protocolul de la Haga din 2007”) in statele membre care au obligatii in temeiul actului respectiv.

Acest Regulament stabileste pentru inceput o competenta general in materia obligatiei de intretinere. Astfel, conform art. 3 competenta

sa pronunte o hotarare va fi:

a) instanta judecdtoreascé paratului; sau b) instanta judecatoreascé creditorului; sau

de

la locul

regsedintei

obisnuite

a

de

la locul

resedintei

obisnuite

a

c) instanta judecatoreascA competenté in temeiul legii forului intr-o actiune privind starea persoanei in cazul in care cererea cu

privire la o obligatie de intretinere este accesorie respectivei actiuni, cu

exceptia

cazurilor

in

care

respectiva

competenté

exclusiv pe cetatenia uneia dintre parti; sau d) instanta judecatoreasca competenta

se

in temeiul

intemeiaza

legii forului

intr-o actiune privind raispunderea parinteasca atunci cand cererea cu privire

la o obligatie de intretinere este accesorie respectivei actiuni, cu exceptia

cazurilor in care respectiva Competenta se intemeiazd numai pe cetatenia uneia dintre parti. ; Totusi, Regulamentul Je permite p&rtilor angrenate intr-un litigiu

nascut

in

materia

obligatiei

de

intretinere

competenta dintre urmatoarele instante:

si

aleag’

instanta

»@) 0 instanta sau instantele dintrun stat membru in care una dintre parti isi are resedi nta obisnuita;

Europene, a Conventiei de la Hag a din 23 noiembrie 2007 privin d obtinerea pensiei de din 740017 muindtate pentru copi i si alti membri ai familiei [Jurnalu l Oficial L 93 in 7.4, Romania a adop

tat in vederea punerii in i i a Protocolului de la Haga din , ieee

regulament i anal

de intretinere.

Scanned with CamScanner

Titlul III. Normele de procedurd in materia drept international

199

b) o instant sau instanfele dintr-un stat membru a carui cetatenie o detine una dintre parti; soti:

c) in ceea ce priveste obligatiile de intretinere intre soti sau fosti

— instanta care are competenta sa solutioneze litigiile acestora in materie matrimoniala, sau —o instantaé sau instantele statului membru in care s-a aflat ultima

resedinta obisnuita comuna a sotilor pe parcursul a cel putin un an. Conditiile enumerate la literele (a), (b), sau (c) trebuie indeplinite in momentul semnarii acordului cu privire la alegerea instantei sau in momentul in care este sesizata instanta. Competenta

atribuité

prin

acord

este

exclusiva,

cazului in care partile au convenit altfel.” [art. 4 alin. (1)]. Aceasta conventie

a partilor de alegere

cu

exceptia

a instantei competente

trebuie realizata in scris. Este considerata indeplinita aceasta conditie

si atunci cand acordul de vointa al celor doua parti s-a manifestat

printr-un mijloc de comunicare electronica care permite consemnarea durabila a acestuia.

Regulamentul vorbeste si despre 0 acceptare tacité a competentei unei instante atunci cand reclamantul introduce o cerere privind pensia de intretinere in fata unei instante a unui stat membru, iar paratul se prezinta in fata acelei instante necontestand competenta acestei instante.

in cazul in care nu poate fi stabilité competenta niciunei instante in conformitate cu dispozitiile prezentului Regulament, asa cum au fost prezentate, instanta care va judeca cererea va putea fi cea de pe teritoriul unui stat tert fata de partile litigante cu care litigiul prezinta o legatura stransa.

2.4. Regulamentul (UE) nr. 650/2012 privind competenta, legea aplicabild, recunoasterea si executarea

hotdrdarilor judecatoresti si acceptarea si executarea actelor autentice in materie de succesiuni si privind

crearea unui certificat european de mostenitor

in ceea ce priveste succesiunea in ansamblul sau, si acest Regulament stabileste pe de o parte o competenta generala, in sarcina

Scanned with CamScanner

200

DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT ROMAN

instantei judecdtoresti din statul membru in care defunctul isi avea

resedinta obisnuita in momentul decesului. fn subsidiar, in cazul in care resedinta obignuita a defunctului in

momentul decesului, nu este situatd intr-un stat membru,

unui stat membru

in care sunt situate bunuri

instantele

care fac parte din

patrimoniul succesoral sunt totusi competente sa se pronunte asupra

succesiunii in ansamblul sau atunci cand: a) defunctul avea cetatenia acelui stat membru la data decesului; sau, daca aceasta conditie nu este indeplinita, b) defunctul isi avea anterior resedinta obisnuita in statul membru respectiv, cu conditia ca, in momentul sesizarii instantei, s4 nu fi trecut mai mult de cinci ani de la schimbarea resedintei obisnuite.” [art.

10 alin. (1)].

Pe de alta parte, in cazul in care defunctul a ales o lege care sa guverneze succesiunea, iar legea respectiva apartine unui stat membru, succesorii acestuia pot conveni ca o instanté judecatoreasca din statul membru respectiv sé aibé competenta exclusiva in ceea ce priveste toate chestiunile referitoare la succesiune. Cu alte cuvinte, dupi ce Regulamentul a conferit defunctului

libertatea de alegere a legii aplicabile succesiunii, le ofera si partilor

interesate libertatea incheierii unui acord scris, datat si semnat, prin

care sa stabileasca instanta competent. $i aici, acordul de vointi se poate realiza sub forma unei comunicari electronice care permite insé, consemnarea durabila a acordului. Instanta judecatoreasca de la regedinta obisnuita a defunctului sau cea de la locul situarii bunurilor atunci cand resedinta defunctului nu se afla intr-un stat membru va putea sa-si decline competenta in favoarea instantei statului a carui lege a fost aleasé de citre defunct sa-i

guverneze

succesiunea,

daca

instanta

respectiva

pare

a fi in

masura sa hotarascd cu privire la succesiune, avand in vedere circumstantele de natura practicd a succesiunii, cum ar fi resedinta obisnuitaé a partilor (succesori) sau locul situarii bunurilor, si esté

obligaté sa-si decline competenta in cazul in care partile manifestat acordul scris pentru instanta unui alt stat membru.

si-aU

Scanned with CamScanner

Titlul III. Normele de procedurd in materia drept international

201

fn situatia in care anumiti succesori si-au manifestat acordul scris

pentru o anumita instanta care s4 solutioneze aspectele succesiunii, un alt succesor care nu a facut parte la conventia de alegere acelei instante

va putea si accepte acea competenta prin infatisarea in fata acesteia si

necontestarea acesteia. Per a contrario, dacé o asemenea parte care nu si-a manifestat acordul pentru alegerea instantei, contesta competenta acesteia, instanta va trebui sa-si decline competenta, fie in favoarea instantei

de

la

resedinta

obisnuita

a

defunctului

decesului, fie cea de la locul situarii bunurilor.

din

momentul

in sfarsit, regulamentul creeaza un forum necessitatis, in sensul ca atunci cand ,,nicio instanté judecdtoreascé a vreunui stat membru nu

este competenta in temeiul altor dispozitii ale prezentului regulament, instantele judec&toresti ale unui exceptionale, asupra succesiunii in mod rezonabil initiate sau nu ar fi imposibile intr-un stat tert

(art. 11).

stat membru se pot pronunta, in cazuri in situatia in care procedurile nu pot fi se pot desfasura in mod rezonabil sau cu care cauza are o legatura stransa.”

Pe langa instantele competente sa rezolve principalele probleme ale succesiunii, instanta de la resedinta obisnuité a unui succesor este

competenta si ia act de declaratiile prin care acesta accepta sau

renunta la succesiune, la un legat sau la rezerva succesorala sau prin care limiteaza raspunderea persoanei cu privire la sarcinile succesiunii, atunci

cand

potrivit

legii

respectivului

stat

membru,

declaratii pot fi date in fata unei instante judecatoresti.

asemenea

2.5. Regulamentul (CE) nr. 1346/2000 privind procedurile de insolventa

Regula generala, pe care o regasim att in actele normative interne

romane, cat si in majoritatea regulamentelor europene se regaseste si i ceea ce priveste transfrontaliere.

competent

instantelor

4

in

materia

insolventei

Astfel, materializarea acestei reguli o regadsim si in alin. (1) din art.

3 al acestui regulament, conform

caruia, competenta de a deschide

Scanned with CamScanner

DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT ROMAy

202 —————L procedura

de insolventi

revine

instantelor din

statul membry

teritoriul caruia se aflé centrul intereselor principale ale unui debito, in cazul unei societiti sau persoane juridice, centrul interese|o,

principale este prezumat a fi, pana la proba contrarie, locul unde g¢ afla sediul social. este

data

si aici de

locul unde

debitorul isi are sediul social. Pe cale de exceptie, competenta poate s4 apartina instantelor alty; stat dect cel unde isi are centrul intereselor principale debitorul atungj cand acesta isi are si un alt sediu, pe teritoriul acelui stat. Efectele

acelei proceduri

se vor limita la bunurile debitorului situate pe

teritoriul celui de-al doilea stat membru. Procedura deschisd in cel de-al doilea stat este intotdeauna o proceduraé secundara,

in sensul ca ea va fi de fapt procedura de

lichidare a persoanei juridice.

Exist totusi posibilitatea ca procedura secundara deschisa in fata instantei celui de-al doilea stat (statul in care isi are un al doilea sediu),

inaintea deschiderii procedurii principale din statul unde igi are centrul principal de interese debitorul, numai atunci cand sunt intrunite cumulativ urmatoarele doua conditii:

— o procedura de insolventé nu poate fi deschisa in statul unde isi are sediul principal, din cauza conditiilor stabilite prin legea statului membru respectiv; — deschiderea procedurii teritoriale de insolventd este ceruta de un creditor care isi are domiciliul, resedinta obisnuitd sau sediul social in

statul membru pe al carui teritoriu se afl sediul respectiv, sau a cdrui creanta a luat nastere din exploatarea acelui sediu.

2.6. Regulamentul (CE) nr. 1896/2006 din 12 decembrie

2006 de instituire a unei proceduri europene de somatie de plata

Scopul acestui regulament a fost acela de a simplifica, accelera si reduce costurile litigiilor transfrontaliere referitoare la creantele

Scanned with CamScanner

es

competenta

tli

alte cuvinte,

sal

Cu

Titlul III. Normele de procedurd in materia drept international

a

pecuniare necontestate prin instituirea unei proceduri

203

europene

de

somatie de plata si, de asemenea, de a asigura libera circulatie a somatiilor europene de plata in toate statele membre prin stabilirea unor standarde minime prin respectarea carora nu este necesara nicio

proceduré

intermediaré

recunoasterii si executarii.

in statul membru

de

executare

inaintea

In ceea ce priveste domeniul de aplicare, el se refera la materia civil si comerciala in litigiile transfrontaliere, indiferent de natura instanfei. Acesta nu reglementeaza materia fiscal, materia vamala sau

materia administrativa, nici raspunderea statului pentru actiuni sau omisiuni comise in exercitarea puterii publice. Prezentul regulament nu se aplica:

a) regimurile matrimoniale, testamentele si succesiunile;

b) falimentele, concordatele si alte proceduri similare; c) asigurarile sociale; d) creantele care decurg din obligatii necontractuale, cu exceptia situatiilor in care

— acestea au facut obiectul unui acord intre parti sau existi o

recunoastere a datoriei;

sau — acestea se refera la datorii lichide care decurg din proprietatea

comuna asupra unui bun.

Competenta

internationala

a instantelor

in ceea

ce priveste

somatia de plata se determina in conformitate cu normele de drept comunitar aplicabile in materie, in special Regulamentul (CE) nr. 44/2001. ;

Totusi, in cazul in care creanta se refera la un contract incheiat de cétre © persoana, consumatorul, pentru o folosinté care ar putea fi considerata ca neavand legatura cu activitatea profesionala a acestuia $1 in cazul in care acest consumator este paratul, competenta apartine numai

instantelor din statul membru in care paratul isi are domiciliul, MM sensul articolului 59 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001.

Scanned with CamScanner

204

DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT ROMAN STA

wea

as

4 {

2.7. Regulamentul (CE) nr. 861/2007 al Parlamentului

European si al Consiliului din 11 iulie 2007 de stabilire a unei proceduri europene cu privire la cererile cu valoare redusa

Potrivit art. 2, acest regulament

are ca domeniu

de aplicare 7

aspecte de materie civila si comercial in cauzele transfrontaliere, |

indiferent de natura instantei, atunci cand valoarea cererii, fara s4 se ia in considerare dobanzile, cheltuielile si alte costuri, nu depaseste 2.000 ©

EURO in momentul primirii formularului de cerere de catre instanta” competenta.

Acesta nu se aplicé in special in materie fiscala, vamala sau ©

Eee

administrativa, nici in ceea ce priveste raspunderea statului pentru acte

sau omisiuni in cadrul exercitarii autoritatii publice (acta iure imperii). — Pe de alta parte, regulamentul nu se aplica aspectelor referitoare la; 4 a) starea civild sau capacitatea juridica a persoanelor fizice; b) drepturile patrimoniale nascute din regimurile matrimoniale, 7

testamente si succesiuni si obligatiile de intretinere;

c) faliment, procedurile privind lichidarea societatilor insolvabile 7 de

©

actiunilor privind g) inchirierea unor bunuri imobile, cu exceptia creantele avand ca obiect plata unei sume de bani;

‘

sau

a

altor

persoane

juridice,

acorduri

amiabile,

proceduri

concordate si alte procedurile similare;

d) asigurari sociale;

e) arbitra);

f) dreptul muncii;

a

3

privaté sau drepturilor care h) atingeri aduse dreptului la viata

j

4 7 calomni a. inclusiv personal itatea, privesc acestul © fn ceea ce priveste competenta instantelor si in cazul

regulament se trimite la dispozitiile Regulamentului nr. 44/2001.

Scanned with CamScanner

Titlul III. Normele de procedurd in materia drept international

205

2.8. Regulamentul (CE) nr. 1393/2007 din 13 noiembrie

2007 privind notificarea sau comunicarea in statele membre a actelor judiciare si extrajudiciare in materie civild sau comerciald (,,notificarea sau comunicarea —

actelor”) si abrogarea Regulamentului (CE) nr. 1348/2000 al Consiliului

2.9. Regulamentul (CE) nr. 1206/2001 al Consiliului din 28 mai 2001 privind cooperarea intre instantele statelor membre in domeniul obtinerii de probe in materie civild sau comerciala

Aceste doua regulamente, intereseaza, la randul lor, procesul civil

international, nascut intre subiecte de drept privat din state membre ale

uniunii Europene, deoarece vin si completeze toate regulamentele pe care le-am prezentat, prin indicarea modalitatilor concrete si obligatorii pe care statele membre le au la dispozitie in ceea ce priveste

cooperarea atat pentru aspecte ce tin de notificari $i comunicari intre instantele sesizate, cat si in ce priveste obtinerea materialului probator necesar solutionarii unor asemenea litigii.

Scanned with CamScanner

CAPITOLUL 3

CAPACITATEA SI DREPTURILE STRAINILOR PARTE LA PROCES Potrivit art. 1.082 din noul Cod de procedura civild, capacitatea procesuala a fiecareia dintre partile in proces este cArmuita de legea sa nationala,

datorité

faptului

c4

capacitate

aceasta

procesuala

este

calificat ca fiind o problema de stare, capacitate si relatii de familie, iar nu.ca o problema de procedura. fn ceea ce priveste capacitatea procesuala apatridului, aceasta este

guvernata de legea romana. fn ceea ce-l priveste pe strainul, parte la un proces in fata instantelor rom4ne, noul Cod de procedura civila preia, in mare parte, dispozitiile din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat, in sensul ca persoane fizice si persoane juridice straine au, in conditiile legii, in fata instantelor romane, aceleasi drepturi si aceleasi obligatii procedurale ca si

persoanele fizice de cetatenie romana $i persoanele juridice romane. Cetitenii

straini

beneficiazd

in

fata

instantelor

romane,

in

procesele civile internationale, de scutiri sau reduceri de taxe si alte cheltuieli de procedura, precum si de asistenté juridica gratuita, in

aceeasi masura si in aceleasi conditii ca si cet&tenii romani, sub conditia reciprocitaitii cu statul de cetdtenie sau de domiciliu al

solicitantilor. Sub aceeasi conditie a reciprocititii, reclamantul

de cetateni¢

strain nu poate fi obligat sé depuna cautiune ori vreo alta garantie,

pentru motivul ca este strain sau cA nu are domiciliul ori sediul i

Romania. Reglementarile prevazute pentru cet&tenii straini, vor fi aplicate,

conform

articolului

1.087

si apatrizilor,

fara a fi ceruta conditia

reciprocitatii.

Scanned with CamScanner

Titlul III. Normele de procedurd in materia drept internafional

207

Romania este parte la Conventia privind notificarea si comuni-

carea in strainatate a actelor judiciare si extrajudiciare in materie civild sau comerciala, adoptata la Haga la 15 noiembrie 1965!.

Conform acestei Conventii, actele juridice se vor comunica in

strainatate astfel:

a) prin autoritatea centralé (Ministerul Justitiei). Actul juridic se

transmite

potrivit

legii

statului

solicitat,

in limba

acestuia,

catre

autoritatile centrale destinatare. Transmitere urmeazd a fi probata printr-o dovada de comunicare;

b) prin agentul diplomatic sau consular rom4n din strainatate; c) prin posta (direct) cu conditia ca statul de destinatie sa nu fi facut rezerve in acest sens.

Potrivit

Acordului

european

asupra

transmiterii

cererilor

de

asistenta judiciara, adoptat la Strasbourg la 27 ianuarie 1977, ratificat de Romania prin Legea nr. 356/2005, orice persoana avand resedinta

obisnuita pe teritoriul uneia dintre partile contractante, care doreste sa solicite asistenté judiciara in materie civila, comerciala sau administrativa pe teritoriul unei alte parti contractante, poate prezenta cererea sa in statul resedintei sale obisnuite. Acest stat este obligat sa transmita cererea celuilalt stat.

Fiecare parte contractanté desemneazi una sau mai multe autoritati expeditoare care sa transmita direct cererile de asistenta judiciara autoritatii straine desemnate $i o autoritate centrala primitoare,

insarcinata sA primeasca cereri de asistenté judiciara provenind de la o

alta parte contractanté si sa le dea curs. Romania Ministerul Justitiei ca autoritate centralé expeditoare centrala primitoare.

a desemnat si autoritate

Aceste reglementari, prevazute in noul Cod de procedura civila,

dar si in conventiile generale la care Romania este parte, vizeaza

cet&tenii straini indiferent daca fac sau nu parte din statele membre ale

Uniunii Europene.

Odataé cu aderarea RomAniei la Uniunea Europeana, au devenit aplicabile pe teritoriul RomAniei si cele doua regulamente europene

foarte importante in aceasta materie a comunicarii si cooperarii intre instantele statelor membre:

1 Roménia a aderat prin Legea nr. 124/2003.

Scanned with CamScanner

208

DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT ROMAN

— Regulamentul (CE) nr. 1393/2007

din 13 noiembrie 2007

privind notificarea sau comunicarea in statele membre a actelor judiciare si extrajudiciare in materie civilé sau comerciala (,,notificarea sau

comunicarea

actelor’)

si abrogarea

Regulamentului

(CE)

nr.

1348/2000 al Consiliului. : Regulamentul se aplic& in materie civila sau comerciala in cazul in care un act judiciar sau extrajudiciar trebuie sa fie transmis dintr-un stat membru in altul pentru a fi notificat sau comunicat. Acesta nu se

aplica, in special, in materie fiscala, vamala sau administrativa, nici in

ceea ce priveste raspunderea statului privind acte sau omisiuni in cadrul exercitarii autoritatii publice (acta iure imperii). Fiecare stat membru trebuie sé desemneze doua functionari publici, autoritati sau alte persoane:

categorii de

— 0 categorie care ii vizeazi pe cei care au competenta sa trans-

mita actele judiciare sau extrajudiciare ce urmeaza si fie notificate sau comunicate intr-un alt stat membru (,,agentii de transmitere”);

~ si o alta formata din cei care au competenta sa primeasca actele judiciare sau extrajudiciare provenind din alt stat membru (,,agentii de primire”).

Un stat membru poate desemna fie o agentie de transmitere si 0

agentie de primire, fie o singura agentie care si indeplineasca ambele

functii.

De

asemenea,

fiecare

stat

membru

desemneazi

centrala insarcinata sa: — furnizeze informatii agentiilor de transmitere;

o

autoritate

— identifice solutii pentru orice dificultati care pot sa apara cu

ocazia transmiterii actelor in scopul notificarii sau al comunicarii;

~ inainteze, in cazuri exceptionale, la cererea unei agentii de transmitere, o cerere de notificare sau comunicare citre agentia competenta de primire. Actele judiciare sunt transmise direct si in termenul cel mai scurt

intre agentiile desemnate de fiecare stat in conformitate cu dispozitiile

prevazute

in regulament,

prin

orice

mijloace

corespunzatoare,

cu

conditia ca actul primit sé aiba un continut conform si fidel cu cel al actului inaintat si ca toate informatiile continute de acesta si poata fi

citite cu usurinta.

Scanned with CamScanner

Titlul III. Normele de procedura in materia drept international

209

Actele si toate documentele transmise sunt scutite de legalizare,

precum si de orice alta formalitate echivalenta.

Regulamentul prevede si alte mijloace de transmitere si de noti-

ficare sau de comunicare a actelor judiciare: — Transmiterea pe cale consulara sau diplomatic. Fiecare

stat membru

este liber si transmitd acte judiciare, in

situatii exceptionale, pe cale consulara sau diplomatic’, in scopul notificarii sau al comunicarii, catre agentiile pe care un alt stat membru le-a desemnat. — Notificarea sau comunicarea prin intermediul agentilor diplo-

matici sau consulari. Fiecare stat membru este liber sé procedeze la notificarea sau

comunicarea actelor judiciare persoanelor care au resedinta intr-un alt stat membru, fara nicio constréngere, in mod direct prin agentii sai diplomatici sau consulari. — Notificarea sau comunicarea prin intermediul serviciilor de curierat. Fiecare stat membru este liber sa efectueze notificarea sau comunicarea actelor direct prin intermediul serviciilor de curierat persoanelor avand resedinta intr-un alt stat membru, prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire sau echivalentul primire sau echivalentul acesteia. —Notificare sau comunicare directa. Orice persoana care are un interes intr-o cauza poate efectua notificarea sau comunicarea actelor judiciare direct prin intermediul functionarilor judiciari, al autoritatilor sau al altor persoane competente din statul membru de primire, in cazul in care o astfel de

transmitere directa este permisa in conformitate cu legislatia acelui stat membru. — Regulamentul (CE) nr. 1206/2001 al Consiliului din 28 mai 2001 privind cooperarea intre instantele statelor membre in domeniul obtinerii de probe in materie civila sau comerciala. Potrivit dispozitiilor finale, acest regulament, in materia care intra in domeniul sau de aplicare, prezentul regulament are preponderenta

fata de alte dispozitii

bilaterale

sau

continute

multilaterale

in acordurile

incheiate

de

statele

sau

aranjamentele

membre.

Intra

in

Scanned with CamScanner

ROMAN DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT

210

din 18 martie 1970 privind aceasta categorie si Conventia de la Haga in

civild sau comerciala, obtinerea de probe in strainatate an materie ; la acestea. relatiile dintre statele membre care sunt parte se transmit direct de catre Cererile prevazute de catre Regulament,

aza a fj instanta inaintea cdreia procedura este angajata sau urme angajata, denumita ,,instanta solicitanta”, instantei competente a altui

stat membru, denumita ,,instanta solicitati”, in vederea indeplinirii : actului de cercetare solicitat. central care Fiecare stat membru isi desemneaza un organism raspunde de: a) furnizarea de informatii instantelor;

b) cdutarea de solutii la dificultatile ce pot aparea in legatura cu o cerere; c) inaintarea unei cereri catre instanta competenta, in cazuri

exceptionale, la solicitarea unei instante solicitante. Cererile, precum si comunicarile prevazute de regulament sunt transmise prin mijloacele cele mai rapide pe care statul membru solicitat le-a indicat ca putand fi acceptate. Transmiterea se poate

efectua prin orice mijloc corespunzator, cu conditia ca documentul

primit sa reflecte cu acuratete continutul documentului expediat si ca toate mentiunile sa fie lizibile. Cererea si toate documentele atasate la cerere sunt scutite de

legalizare sau de orice alta formalitate echivalenta.

Instanta

solicitata

trimite

fari

intarziere

documentele care atesta executarea cererii.

instantei

solicitante

Scanned with CamScanner

CAPITOLUL 4

LEGEA APLICABILA IN MATERIA PROCEDURII Si in acest domeniu foarte important al procesului civil interna-

tional, noul Cod de procedura civilé a preluat aproape in totalitate dispozitiile vechii Legi nr. 105/1992.

Astfel, potrivit art. 1088, in procesul civil international instantele romane aplica legea procedurala romana, daca nu s-a dispus altfel in

mod expres. Rezulta ca procedura este guvernata de legea forului (ex fori). Calificarea unei probleme ca fiind de drept procesual sau de drept substantial se face conform legii romane, sub rezerva institutiilor juri-

dice fara corespondent in dreptul roman. in schimb, calitatea pro-

cesuala a partilor, obiectul si cauza actiunii in procesul civil international se stabilesc conform legii care guverneaza fondul raportului juridic dedus judecatii.

Mijloacele de proba pentru dovedirea unui act juridic si forta probantaé a inscrisului constatator sunt cele prevazute de legea

convenita de parti, cand legea locului incheierii actului juridic le acorda aceasta libertate. In lipsa acestei libertati sau cAnd partile n-au

uzat de ea, se aplica legea locului incheierii actului.

in schimb, in ceea ce priveste proba faptelor juridice, aceasta este supusa legii locului unde ele s-au produs ori au fost savarsite. Codul precizeazi in art. 1091 alin. (3) ca atunci cand legea

romana admite si alte mijloace de proba decat cele prevazute de legile stabilite conform prevederilor Codului, ea este aplicabila. Legea romana se aplica si in cazul in care ea accepta proba cu martori si cu prezumtii ale judecatorului, chiar si in situatiile in care aceste mijloace de proba n-ar fi admisibile conform legii straine declarate aplicabile. Administrarea probelor, se va face intotdeauna potrivit legii

romane.

Formalitatile de inregistrare si publicitate, efectele lor si autori-

tatile abilitate si instrumenteze

sunt cele prevazute

de dreptul tarii

unde operatiunea a avut loc.

Scanned with CamScanner

212

DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT ROMAN

In materie imobiliara se aplica legea locului unde imobilul.

este situat

In ceea ce priveste supralegalizarea, in acest domeniu exist reglementari ataét in Conventia de la Haga din 1961 cu privire la

suprimarea cerintei supralegalizarii actelor oficiale straine, cat si acum, in noul Cod de procedura civila. Sunt considerate acte oficiale, in sensul Conventiei de la Haga:

a) documentele

care emana

de la o autoritate

sau de la un

functionar al unei jurisdictii a statului, inclusiv cele care emana de la ministerul public, de la un grefier sau de la un executor judecatoresc; b) documentele administrative; c) actele notariale; d)

declaratiile oficiale,

cum

ar fi:

cele

privind

mentiuni

de

sd fie prezentate

pe

inregistrare, viza de investire cu dat certa si legalizari de semnatura, depuse pe un act sub semnatura privata. Fiecare stat contractant scuteste de supralegalizare actele carora li se aplicé

aceasta

conventie

si care

urmeazi

teritoriul s&u. Supralegalizarea are in vedere numai formalitatea prin care agentii diplomatici sau consulari ai tarii pe teritoriul careia actul

urmeaza

sa fie prezentat atestA veridicitatea semnaturii,

calitatea in

care a actionat semnatarul actului sau, dupa caz, identitatea sigiliului si

a stampilei de pe acest act. Singura formalitate care ar putea fi ceruta

pentru a atesta veridicitatea semnaturii, calitatea in care a actionat

semnatarul actului sau, dupa caz, identitatea sigiliului sau a stampilei

de pe acest act, este aplicarea apostilei eliberatd de catre autoritatea competenta a statului din care emana documentul. Autoritatile romane competente sa aplice apostila sunt: curtile de apel, pentru actele oficiale prevazute la lit. a), C) sid), si prefecturile,

pentru actele oficiale prevazute la lit. b). Potrivit

dispozitiilor

art.

1093,

actele

oficiale

intocmite

sau

legalizate de catre o autoritate strain sau de un agent public strain pot

fi produse in fata instantelor romane numai daca sunt supralegalizate, pe cale administrativa ierarhicd si in continuare de misiunile

diplomatice sau oficiile consulare ale Roméaniei, spre a li se garanta astfel autenticitatea semnaturilor $i sigiliului. Supralegalizarea pe cale administrativa este supusi procedurii stabilite de statul de origine

al actului, urmaté de supralegalizarea

Scanned with CamScanner

Titlul III. Normele de procedurd in materia drept international

213

efectuata fie de catre misiunea diplomatica sau oficiul consular roman din statul de origine,

fie de catre misiunea

diplomatica

sau oficiul

consular al statului de origine in RomAnia si, in continuare, in ambele situatii, de catre Ministerul Afacerilor Externe. Scutirea de supralegalizare este permisd in temeiul legii, al unei

intelegeri internationale la care este parte Rom@nia sau pe bazai de reciprocitate. Supralegalizarea actelor intocmite sau legalizate de instantele romane se face, din partea autoritatilor romane, de catre Ministerul Justitiei si Ministerul Afacerilor Externe, in aceasta ordine.

Scanned with CamScanner

CAPITOLUL 5

A E R A T U C E X E SI A E R E T S A O N U C RE iN ROMANIA A HOTARARILOR JUDECATORESTI PRONUNTATE iN STRAINATATE aplicabila fn continuare, o si incercim sa analizam reglementarea utarea pe teritoriul Romaniei, in ceea ce priveste recunoasterea $1 exec unor hotarari judecatoresti pronuntate pe teritoriul altui stat.

I, REGLEMENTAREA ROMANEASCA 1. Legea nr. 105/1992 reglementa in art. 165-168 aspectele ce tineau de recunoasterea si executarea hotararilor judecatoresti

Pentru ca o hotarare judecatoreascé pronuntata intr-un stat ne-

membru sa fie recunoscuté trebuiau indeplinite anumite conditii : pozitive si negative. Conditiile pozitive erau: — hotararea trebuia sa fie definitiva potrivit legii statului unde s-2

pronuntat;

— instanta care a pronuntat-o trebuia sa fi avut, potrivit legii

statului unde s-a pronuntat, competenta sa judece procesul:

— si existe reciprocitate in ceea ce priveste efectele hotararilor straine intre Romania si statul instantei care a pronuntat hotararea;

— daca hotararea a fost pronuntata fn lipsa parti care a pierdut

procesul, trebuia sa se constate, de asemenea, cA i-a fost InmAnati i timp util citatia pentru termenul de dezbateri in fond, dar si actul dé sesizare a instantei si cd i s-a oferit posibilitatea de a se apara si de 4 exercita calea de atac impotriva hotararii.

Scanned with CamScanner

Titlul I. Normele de procedurd in materia drept international

215

Pe de alta parte, Legea nr. 105/1992, prevedea si situatiile in care

instanta romana putea sa respinga cererea de recunoastere a efectelor.

Acest lucru se putea intémpla atunci cand, instanta constata urmatoarele:

— faptul cA hotararea era rezultatul procedura urmata in strainatate;

unei

fraude

comise

in

— sau faptul ca hotararea incalca ordinea publica de drept international privat roman era considerat a fi un motiv de respingere a cererii

de recunoastere a incalcarii competentei exclusive a instantei romane. — in sfarsit, un alt motiv de nerecunoastere a unei hotarari era

acela cA procesul a fost solutionat intre aceleasi parti printr-o hotarare chiar nedefinitiva a instantelor romane sau se afla in curs de judecare in fata acestora la data sesizarii instantei straine. Instanta romana careia ji era solicitaté recunoasterea nu putea proceda la examinarea pe fond a hotararii straine si nici nu putea modifica acea hotarare. Cererea de recunoastere urma a fi solutionata pe cale principala de tribunalul in circumscriptia caruia isi avea domiciliul sau sediul cel care a refuzat recunoasterea hotararii straine. Cererea de recunoastere putea fi rezolvata pe cale incidentala de catre o instanté sesizaté cu un proces avand alt obiect, in cazul in care

se ridica exceptia puterii de lucru judecat intemeiaté tocmai

hotararea straina.

pe

in ceea ce priveste forma acestei cereri, legea prevedea ca trebuie

sa intruneasca toate cerintele pentru o cerere de chemare in judecata si trebuia sa fie insotita de anumite acte: — copia hotararii straine; — dovada caracterului definitiv al acesteia;

— copia dovezii de inmanare a citatiei si a actului de sesizare

comunicate partii care a fost lipsa in instanta straina;

— orice alt act oficial care sA ateste faptul ca citatia si actul de

Sesizare au fost cunoscute in timp util de catre partea impotriva careia

S-a pronuntat hotararea. ; Se va mai anexa orice act de natura sa ateste ca hotararea straina indeplineste conditiile pentru recunoastere. Atunci cand era necesara recunoasterea unei hotarari tocmai Pentru ca se dorea executarea ei, pentru obtinerea executarii trebuiau

indeplinite, de asemenea, anumite conditii.

Scanned with CamScanner

216

DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT ROMAN

Astfel, executarea urma a se incuviinta dupa ce se verifica respectarea conditiilor prevazute pentru recunoastere. Dupa ce constata acest lucru, instanta urma sa mai verifice respectarea inca a doua conditii: — hot&rarea trebuie sa fie executorie potrivit legii instantei care a pronuntat-o;

— dreptul de a cere executarea siliti si nu se fi prescris potrivit

legii romane. Pe baza hotararii definitive de incuviintare a executarii, emisa de tribunal, se emitea titlul executoriu in conditiile legii romane , mentionandu-se in titlu si hotararea de incuviintare’.

2. Pe de alta parte, in acest moment, noul Cod de procedura civila reglementeaza in Cartea a Vil-a, Titlul III, eficacitatea hotararilor straine

in chiar primul articol al acestui titlu, legiuitorul rom an a facut un deme

rs normal definind notiunea de hotarare straina, ca fiind actele de jurisdictie contencioasi sau necontencioasa ale instantelor judecitoresti, cele notariale sau ale oricdror autor itati competente dintr-un stat nemembru al Uniunii Europene.

Din analiza acestui articol, constatim fapt ul ca, asa cum am mai precizat la inceput, legiuitorul a dorit si evidentieze inca odati, faptul ca reglementarea din noul Cod se refera doar la hotararile judecatoresti pronuntate

in state nemembre ale Uniunii, pen tru hotararile pronuntate de instante ale statelor membre, urmand si gasim reglementarea in

regulamentele europene pe care le vom analiza putin mai tarziu:. In ceea ce priveste eficacitatea hotararilor, noul Cod de procedura

civila trateaza distinct cele doua aspect e importante, si anume, pe deo

‘Pentru o analiza a efectelor hotararilor Straine, in temeiul vechii Legi nt 105/1992, a se vedea S. Zilbe

Bucuresti, 1994, p. 105-132.

rstein, Procesul ¢ vil international, Ed. Lumina Lex

? Aceeasi distinctie, intre reglementarea nat ionala dedicata hotararilor pronuntate in state nemembre se regiseste in fiecare sistem de drept apart inand fiecarui stat

membru. Pentru dreptul francez, a se vedea D. Gutmann, Droit International Prive.6®

edition, Dalloz, 2009, p. 298-308; in dreptul englez, J. Fawcett and J. Carruthers, P.

North in Cheshire, North & Fawcet: Private International Law, fourteenth edition,

Oxford University Press, 2008, p. 514-594.

Scanned with CamScanner

Titlul III. Normele de procedura in materia drept international

217

parte recunoasterea hotararilor, si pe de alt& parte executarea hotararilor straine.

2.1. Recunoasterea hotararilor strdine

Codul vorbeste despre doua tipuri de recunoastere, de o recunoastere de plin drept, respectiv despre o recunoastere conditionata. In ceea ce priveste recunoasterea de plin drept, art. 1095, arata ca o hotarare straina va fi recunoscuta fara indeplinirea vreunei conditii in doua situatii: — daca se refera la statutul personal al cetatenilor statului unde au

fost pronuntate; — sau daca, fiind pronuntate intr-un stat tert, au fost recunoscute mai intdi in statul de cetitenie al fiecdrei parti ori, in lipsa de recunoastere, au fost pronuntate in baza legii determinate ca aplicabila conform dreptului international privat roman. Aceste hotarari trebuie totusi s4 nu fie contrarii ordinii publice de drept international privat roman $i sa fi fost respectat dreptul la aparare. Pe de alta parte, o hotarare judecatoreasca, care nu se refera la conditiile aratate mai sus, va putea fi recunoscuta in Romania, doar atunci cand sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:

a) hotirarea este definitiva potrivit legii statului unde a fost pronuntata; b) instanta care a pronuntat-o a avut, potrivit legii statului de sediu,

competent si judece procesul fara insa a fi intemeiataé exclusiv pe

cu prezenta paratului ori a unor bunuri ale sale fara legatura directa litigiul in statul de sediu al respectivei jurisdictii; c) exista reciprocitate in ceea ce priveste efectele hotararilor

striine intre RomAnia si statul instantei care a pronuntat hotardarea.”

[art. 1096 alin. (1)]. in La aceste trei conditii, atunci cand hotararea a fost pronuntata

pe lipsa partii care a pierdut procesul, se mai adauga alte doud conditii

care instanta trebuie sa le verifice, i anume: pentru — ca partii in cauza i-a fost inmanata in timp util atat citatia

termenul de dezbateri in fond, cat si actul de sesizare a instantei;

calea de — ca i s-a dat posibilitatea de a se apara si de a exercita atac impotriva hotararii. Scanned with CamScanner

218

DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT ROMAN Pe langa aceste conditii pe care hotararile judecatoresti trebuie s4

le indeplineasca, si noul Cod, la fel ca Legea nr. 105/1992, prevede $i

anume motive pentru care instanta sesizaté poate refuza recunoastereg hotararii. Suntem de fapt, in prezenta asa-numitor conditii negative, Acestea sunt enumerate in art. 1097: »a) hotararea este manifest contrar ordinii publice de drept international privat roman; aceasta incompatibilitate se apreciazs tinandu-se seama, in special, de intensitatea legaturii cauzei cu ordineg juridica romana si de gravitatea efectului astfel produs; b) hotérarea pronuntaté intr-o materie in care persoanele nu dispun liber de drepturile lor a fost obtinuti cu scopul exclusiv de a sustrage cauza incidentei legii aplicabile conform dreptului international privat roman; C) procesul a fost solutionat intre aceleasi parti printr-o hotirare, chiar nedefinitiva, a instantelor romAne sau se afla in curs de judecare in fata acestora la data sesizarii instantei straine;

d) este inconciliabila cu o hot&rare pronuntati anterior ei in strainatate si susceptibila de a fi recunoscutd in Romania; e) instantele romane aveau competent exclusiva pentru judecarea cauzei;

f) a fost incalcat dreptul la aparare; g) hotararea poate face obiectul unei cai de atac in statul in care a fost pronuntata.” In ceea ce priveste instanta competenta sA solutioneze cererea,

aceasta este, potrivit Codului, tribunalul in circumscriptia in care isi

are domiciliul sau, dupa caz, sediul, cel care a refuzat recunoasterea

hotararii straine. Daca nu poate fi determinata instanta asa cum am precizat mai SUS, reclamantul va trebui sd se adreseze cu cererea de recunoastere Tribunalului Bucuresti.

Aceste aspecte de stabilire a competentei instantei, se refera la situatia in care recunoasterea se solicita pe cale directé. Atunci, ins4

cand

este

invocata

o hotarare judecatoreasca

pe

cale

de exceptle

or fntr-un alt proces, avand un alt obiect, competenta de conditiile pentru recunoastere va apartine instanfei in fata careia a fos

dedusa cererea principala.

Scanned with CamScanner

Titlul II. Normele de procedurd in materia drept international

219

Ca si in cazul Legii nr. 105/1992, si in noul Cod regasim indicate

documentele ce urmeaza sa insofeasca cererea privind recunoasterea. Acestea sunt potrivit art. 1100 alin. (1):

a) copia hotararii straine;

b) dovada caracterului definitiv al acesteia; c) copia dovezii de inmanare a citatiei si a actului de sesizare,

comunicate partii care a fost lips in instanta strain sau orice alt act

oficial care sa ateste ca citatia si actul de sesizare au fost cunoscute, in timp util, de catre partea impotriva careia s-a pronuntat hotararea;

d) orice alt act de natura s4 probeze, in completare, cA hotararea straina indeplineste celelalte conditii prevazute la art. 1.096.”

Toate documentele pe care reclamantul trebuie sa le depuna in

anexa

autorizate

si fie insotite de traduceri

trebuie

la cerere,

$i

supralegalizate. Supralegalizarea nu va fi ceruta atunci cand pértile accepta de comun acord ca sunt suficiente copii certificate pentru conformitate. Instanta sesizaté cu cererea de recunoastere va trebui intotdeauna si se limiteze la verificarea conditiilor pozitive, respectiv, negative,

fiindu-i

acesteia.

examinarea

interzisi

fond

pe

a hotararii

sau

modificarea

2.2. Executarea hotararilor strdaine

De principiu, o hotarare judecatoreasca straina, pronuntata intr-un stat nemembru si recunoscuta pe teritoriul RomAniei, ar trebui sa fie executata de bundvoie, de cel impotriva caruia a fost pronuntata.

Atunci ins’, cand ele nu sunt executate de bunavoie, partea interesati poate si solicite instantelor din Romania incuviintarea

executarii unei

caruia

trebuie

asemenea

sd

se

hotarari.

adreseze

cel

Potrivit NCPC,

interesat

este

instanta

circumscriptia caruia urmeaza sa se efectueze executarea.

celuia

Tribunalul

in

Pentru ca o asemenea cerere, privind executarea unei hotarari

strdine si fie acceptati, instanta trebuie sd verifice respectarea conditiilor prevazute pentru recunoastere. Pe langa indeplinirea acestor conditii, instanta trebuie sa verifice faptul cA respectiva hotardre este

executorie potrivit legii statului unde isi are sediul instanta care a pronuntat-o.

Scanned with CamScanner

220

DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT ROMAN Pentru

a se dovedi

indeplinirea

acestei

conditii,

la cererea de

incuviintare, alaturi de documentele necesare pentru recunoastere trebuie depusa si dovada caracterului executoriu al hotararii straine,

eliberata de instanta care a pronuntat-o. Cererea de incuviintare a executarii

se va solutiona printr-o

hotarare. Pe baza hotararii definitive de incuviintare a executarii, se

emite titlul executoriu in conditiile legii romane, mentionandu-se jn titlu si hotararea de incuviintare. Nici noul Cod de procedur4 civila, nu rezolva in mod expres, o

problema practica care se ridica in fata instantelor si potrivit Legii nr.

105/1992. Astfel, se punea intrebarea dacd cererea privind incuviintarea executarii unei hotarari judecatoresti straine putea fi introdusa odata cu cererea de recunoastere a unei hotarari judecatoresti, ca al doilea capat de cerere al acesteia sau, ar trebui si se astepte ca hotararea de recunoastere a unei hotarari judecatoresti straine sa devina definitiva si irevocabila si abia apoi sa poata fi introdusa. Majoritatea instantelor au admis, in mod

corect, faptul ca cele

doua cereri: de recunoastere, respectiv de incuviintare a hotirarii, sa fie formulate printr-o singura actiune in instanta si nu sa trebuiasca sa treaca un interval de timp intre cele doua cereri. Argumentul pentru care considerém ca aceasta solutie este cea corecti, rezida din textele pe care le-am citat, care conditioneaza incuviintarea executarii doar de faptul cA hotararea este executorie in sistemul de drept unde a fost pronuntata. Cu alte cuvinte, la baza executarii a fost si ramane hotararea judecatoreasca straind, instanta

romana nefacAnd altceva decat sa o recunoasca ca atare si implicit s4 ii

recunoasca efectele, si consecinta fireasca, s4 dispund executarea el, la

cererea partii interesate.

II. REGULAMENTE EUROPENE 1. Regulamentul nr. 1215/2012 privind competenta,

recunoasterea si executarea hotararilor in materie civila

si comerciala

In ceea ce priveste recunoasterea unei hotarari pronuntate intr-un

stat membru al UE, Regulamentul nr. 1215/2012 stabileste ca regula

Scanned with CamScanner

Titlul III. Normele de procedurd in materig drept inte rnational proceduri in fata instantelor

statului resp ectiv. Cu

221

alte cuvinte, in

aceasta situatie este eliminaté procedura exequaturului, pr ocedura necesara pentru hotérarile pronuntate in state nemembre . Aceasti reglementare se regasea in mod identic si in continutu l vechiului

Regulament nr. 44/2001".

Totusi, in cazul in care este contestata o ase menea hotarare, se va trece la verificarea acelei hotarari astfel incdt vor trebui veri ficate anumite conditii pe care hotararea ar trebui sa le ind eplineasca. O hotarare straina pronuntati intr-un stat mem bru nu va fi recunoscuta in cazul in care se constati existenta unor anumit e impedimente la recunoastere. Sunt doua categorii de imp edimente: impedimente propriu-zise si de fond si impedimente de com petenta.

Impedimente de fond: — Recunoasterea este vadit contrara ordinii publice; — S-a incalcat dreptul la aparare prin faptul c4 actul de sesizare al instantei sau alt act echivalent nu a fost comunicat paratului care nu s-a infatisat in timp util si intr-o maniera care sa ii permita pregatirea apararii atunci cand paratul din cauza acestor situatii nu a introdus o actiune impotriva hot&rarii atunci cand a avut posibilitatea sa o faca; —

Daca

hotararea

straina

este

ireconciliabila4

cu

o

hotarare

pronuntata intr-un litigiu dintre aceleasi parti in statul membru solicitat; — Hotararea este ireconciliabila cu o hotirare pronuntata anterior

intr-un alt stat membru sau intr-un stat tert intre aceleasi parti, intr-o

cauza avand acelasi obiect si aceeasi cauzd cu conditia ca hotararea

Pronuntata anterior sa intruneasca ea insdsi conditiile necesare pentru a

fi recunoscuti in statul membru solicitat. Impedimente de competenta:

— Incalcarea competentei exclusive a instantelor statului unde se

invoca o hotarare straina;

— S-au incalcat regulile de competenta in materia asigurarilor, a

protectiei consumatorilor sau a contractului de munca.

’ Pentru o analizé a problemei eliminarii exequaturului, potrivit Regulamentului

nr. 44/2001, a se vedea: A. Rodriguez Vazquez, Review of the Brussels I Regulation: Complete abolition of exequatur?, in Latest Developments in EU Private International

Law, Intersentia, Cambridge- Antwerp-Portland, 2011, p. 153-174.

Scanned with CamScanner

222

DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT ROMAN Hotirarea straina nu poate fi cercetata pe fond.

.

fn ceea ce priveste executarea, o astfel de hotarare, care este

executorie in statul pe teritoriul caruia s-a pronuntat

este pusa in

executare pe teritoriul altui stat la cererea oricareia dintre partile

interesate daca a fost declarati executorie si in statul respectiv. In acest domeniu avem si Legea nr. 191/2007 care stabileste ca cererile pentru incuviintarea executarii silite pe teritoriul RomAniei a hotararilor in materie civilé si comercialA pronuntate intr-un stat membru al UE in sunt de competenta conditiile Regulamentului nr. 1215/2012 tribunalului. Partea care solicit’ incuviintarea executarii trebuie s4 prezinte o copie a hotararii care trebuie si intruneascé conditiile necesare in vederea stabilirii autenticitatii acesteia. In acest sens, instanta sau autoritatea competenta din statul membru in care s-a pronuntat hotararea elibereazi la cererea oricareia dintre partile interesate un certificat cuprinzand instanta emitenta, partile, caracterul definitiv si executoriu, semnatura agentului care intocmeste certificatul. Hotararea

pronuntata de tribunal in baza cererii de executare poate fi atacat numai cu recurs. Termenul de recurs este de o lund daca partea are

domiciliul tn statul de executare gi de trei luni dacé domiciliaza in alt stat membru. In judecarea unui asemenea recurs se vor analiza doar

posibilele impedimente la incuviintarea executirii.

2. Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 privind competenta,

recunoasterea si executarea hotararilor judecatoresti in

materie matrimoniala si in materia raspunderii parintesti

$i acest Regulament, vine si stabileste in materie de recunoastere a unei hotarari judecatoresti pronuntate in materia matrimonial sau 10

materia raspunderii parintesti ci hotararile pronuntate intr-un stat membru vor fi recunoscute de drept pe teritoriul unui alt stat membru.

Cu alte cuvinte, reiese foarte clar ci nu se deroga de la ideea generala pe care Regulamentul principal in materia recunoasterii $i executarii judecitoresti, respectiv Regulamentul nr. 44/2001, o stabileste si anume aceea a abolirii oricirei proceduri de executare in ceea ce priveste hotararile pronuntate pe teritoriul unui stat membru ce se cere a fi recunoscute intr-un alt stat. Scanned with CamScanner

Titlul III. Normele de procedurd in materia drept international

223

Desi, asa cum am aratat putin mai inainte, nu este necesari o

cerere de recunoastere, nimic nu poate impiedica o parte sa solicite totusi pronuntarea unei hotarari de recunoastere sau, dupa caz, de refuz al recunoasterii. De asemenea, Regulamentul stabileste ca, atunci cand intamplator se depune o cerere de recunoastere, instanta in fata cdreia s-a formulat 0 asemenea cerere va putea pronunta o hotirare in acest sens.

Regulamentul

stabileste in mod

distinct si cazurile in care o

instanta judecatoreasca poate sa refuze recunoasterea unei hotarari judecatoresti pronuntate in materie de divort, separare de drept sau de anulare a casatoriei, respectiv a unei hotarari judecatoresti pronuntata in materia raspunderii parintesti, atunci cand evident o parte contesta recunoasterea unei asemenea hotarari.

Astfel, in materie de divort, de separare de drept sau de anulare a

casatoriei,

art.

recunoaste:

22

stabileste

cai o hotardre

judecdtoreasc4

,nu

se

a) in cazul in care recunoasterea contravine in mod evident ordinii publice a statului membru in care se solicita aceasta; b) in cazul in care actul de sesizare a instantei sau un act echivalent nu a fost notificat sau comunicat in timp util paratului care nu s-a prezentat si astfel incdt acesta sa isi poata pregati apararea, cu exceptia cazului in care se constata ca paratul a acceptat hotardrea intr-un mod neechivoc;

c) in cazul pronuntata intr-o se solicit aceasta d) in cazul

in care aceasta este ireconciliabila cu o hotarare actiune intre aceleasi parti in statul membru in care sau in care aceasta este ireconciliabila cu o hotarare

pronuntata anterior intr-un alt stat membru sau intr-un stat tert intr-o

cauza intre aceleasi parti, din moment ce aceasta prima hotarare indeplineste conditiile necesare recunoasterii sale in statul membru in care se solicita aceasta.”

Unei hotarari judecatoresti pronuntata intr-un stat membru nu-i va putea fi refuzata recunoasterea pe motiv ca dreptul statului in care se solicité aceasta recunoastere nu permite divortul, separarea de drept

sau anularea casatoriei pe baza unor fapte identice.

Scanned with CamScanner

224

DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT ROMAN

De

asemenea,

in

materia

raspunderii

parintesti,

o hotarare

judecatoreasca pronuntata intr-un stat membru, nu va fi recunoscuti in alt stat membru (art. 23): »a) in cazul in care recunoasterea contravine in mod evident

ordinii publice din statul membru in care se soliciti rec unoasterea, luand in considerare interesul superior al copilului;

b) in cazul in care, cu exceptia procedurilor urge nte, aceasta a fost

pronuntata fara a-i da copilului posibilitatea de a fi ascultat , incialcandu-se astfel normele fundamentale de procedura din statu l membry

in care se solicita aceasta; c) in cazul in care actul de sesizare a instantei sau un act echivalent nu a fost notificat sau comunicat in timp util pers oanei care nu S-a prezentat $i astfel inct aceasta sa isi poat’ pregati apararea , cu

exceptia cazului in care se constata ci respectiva persoana a acceptat

hotararea intr-un mod neechivoc;

d) la solicitarea oricdrei persoane

care sustine ca hotararea se

opune exercitarii raspunderii sale parintesti, in cazul in care hotararea a fost pronuntata fara ca aceasti persoana sa fi avut posibilitatea de a fi

ascultata; e) in cazul in care aceasta este ireconciliabilA cu o hotarare pronuntata ulterior in materia raspunderii p&rintesti in statul membru in care se solicita recunoasterea;

f) in cazul in care aceasta este ireconciliabila cu o hotarare pronuntata ulterior in materia raspunderii parintesti intr-un alt stat

membru sau in statul tert in care copilul isi are resedinta obisnuita, din moment ce hotararea ulterioara indeplineste conditiile necesare recu-

noasterii sale in statul membru solicitat sau i Be: prev proc azuta la edura g) in cazul in care nu a fost respectaté articolul 56”.

sa

Pe

Atat in ceea ce priveste situatia in care se ajunge la

tte

recunoasterii unei hotarari judecatoresti_pronuntate in materie 3 divort, separare de drept sau anularea casatoriei, cat si m -. priveste recunoasterea unei hotarari pronuntate in mater

e

ect

dere p&rinteasca, hotararea respectiva nu poate face niciodata ee revizuirii pe fond de catre instanta careia i s-a solicitat recunoasterea-

Scanned with CamScanner

Titlul III. Normele de procedurd in materia drept international

225

fn ceea ce priveste incuviintarea executirii unor hotarari jude-

catoresti din materia reglementatad de acest Regulament, in art. 28 se

precizeaza faptul ca aceste hotarari daca sunt executorii in statul de

provenienta a hotararii si au fost notificate sau comunicate, ele vor putea fi executate pe teritoriul altui stat membru dup4 ce s-a incu-

viintat executarea la cererea oricarei parti interesate.

Instanta competenta sa incuviinteze executarea,

din fiecare stat

membru va fi stabilitaé si comunicata comisiei care va intocmi o lista cu acestea. In ceea ce priveste competenta teritoriala a acestor instante,

aceasta este data de resedinta obisnuiti a persoanei careia i se solicit

executarea sau in functie de resedinta obignuit’ a oricdrui copil vizat

de cerere. in ceea ce priveste procedura efectiva, privind depunerea cererii de incuviintare a executarii, aceasta este reglementata de fiecare stat membru pe teritoriul caruia are loc executarea. Pentru celeritatea

rezolvarii

unei

asemenea

cereri,

Regulamentul

stabileste

obligatia

pentru reclamant de a-si alege domiciliul in raza teritoriald a instantei judecatoresti sesizate. Daca dreptul statului membru in care se cere executarea, nu prevede obligatia alegerii domiciliului, reclamantul

trebuie s4 desemneze un imputernicit ad litem care sa il reprezinte.

in sfarsit art. 37 stabileste care sunt documentele pe care recla-

mantul

care

solicité recunoasterea

unei

hotarari judecatoresti

ori

solicité incuviintarea executarii in aceste materii, trebuie sa le anexeze

la respectiva cerere, si anume:

a) o copie a hotararii care sa intruneasca toate conditiile necesare

in vederea stabilirii autenticitatii sale, b) un certificat emis de catre instanta judecdtoreascd sau auto-

ritatea competent din statul membru de origine la cererea oricarei

parti interesate, conform formularelor prezentate in anexele 1 si 2 la acest Regulament. Atunci cand hotararea

solicitd recunoasterea sau »@) Originalul sau o mentului care stabileste echivalent a fost notificat

a fost pronuntata

in lipsa,

partea

care

incuviintarea execut&rii trebuie sA prezinte: copie certificataé pentru conformitate a docuci actul de sesizare a instantei sau un act sau comunicat partii care nu s-a prezentat

Scanned with CamScanner

226

DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT ROMAN

sau b) orice document care araté cA paratul a acceptat hotararea iy

mod neechivoc.” [art. 37 alin. (2)]

O cerere privind incuviintarea executarii va putea fi respins4 de catre instanté doar pentru motivele pe care le-am precizat in materia

refuzului recunoasterii unei hotarari judecatoresti. in cazul in care s-a pronuntat o hotarare cu privire la mai multe

capete de cerere si executarea nu poate fi incuviintatd pentru toate, instanta judecitoreasca incuviinteazi executarea pentru unul sau mai multe dintre acestea. Reclamantul poate cere o executare partiala.

3. Regulamentul (CE) nr. 4/2009 privind competenta, legea aplicabila, recunoasterea si executarea hotararilor judecatoresti si cooperare in materia obligatiei de intretinere

El este aplicabil statelor parti contractante la Conventia de la Haga

din 23 noiembrie 2007 privind obtinerea pensiei de intretinere in strainatate pentru copii si alti membri ai familiei (den umita ,,Conventia

de la Haga din 2007”), in masura in care conventia mentionata anterior se aplica relatiilor dintre Comunitate si statul respe ctiv!.

Conform articolului 15 din Regulament, legea aplicabila obligatillor de intretinere se stabileste in conformi tate cu Protocolul de la

Haga din 23 noiembrie 2007 privind legea aplicabila obligatiilor de intretinere (denumit ,,Protocolul de la Haga din 2007”) in statele

membre care au obligatii in temeiul actului respectiv. ’ Uniunea

European’

a aderat

la aceasta

Conventie

pe

baza

Deciziei 2011/220/UE a Consiliului din 31 martie 2011 privind semnarea, in numele Uniunii Europene, a Conventiei de la Haga din 23 noie mbrie 2007 privind obtinerea pensiei de intre

finere in strdindtate pentru copii si al{i membri ai familiei [Jurnalul Oficial L 93 din 7.4.2011]. Romania a adoptat in veder ea punerii in Practica a acestui regulament si a Protocolului de la Haga din 2007, Legea nr. 36 din 19 martie 2012 privind unele masuri necesare pentru aplicarea unor regulamente si decizii ale Consilinlui Uniunii Europene, precum si instrumente de drept international privat in domen iul obligat iilor de intretinere,

Scanned with CamScanner

Tithul IIL. Normele de procedurda in materia drept international

227

fn ceea ce priveste recunoasterea, forta executorie si executarea unei hotarari, Regulamentul face o distinctie intre hotirarile pronuntate intr-un stat membru care are obligatie in temeiul Protocolului de la Haga din 2007 si statele membre care nu au obligatii in temeiul aceluiasi Protocol. Astfel, in cazul in care pune problema recunoasterii sau executarii unei hotarari pronuntate intr-un stat membru ce are obligatii conform

Protocolului, este eliminata total procedura de exequatur, in sensul ca se accentuaza din nou ideea generala a recunoasterii de drept a unei

hotararii pronuntate pe teritoriul unui stat membru. Conform art. 19, ,,paratul care nu s-a infatisat in instanta din ahi membru de origine are dreptul de a formula o cale de atac impotriva hotararii judecatoresti in fata instantei judecdtoresti competente din statul membru in cazul in care: a) nu i-a fost comunicat actul de sesizare a instantei sau un act echivalent in timp util sau astfel incat sa se fi putut apara; sau b) a fost impiedicat sa conteste creanta de intretinere din motive de forta majora sau din cauza unor circumstante extraordinare, fara ca paratul sa fi avut vreo vina in acest sens, daca paratul nu a introdus o

actiune impotriva hotararii atunci cand a avut posibilitatea sa 0 faca.”

Instanta in fata cdreia paratul formuleaza calea de atac poate, dupa

caz, sa constate ca argumentele paratului sunt intemeiate, ceea ce duce

la anularea hotararii sau, dupa caz, s4 constate cA niciunul din cele doua situatii la care Regulamentul face trimitere ca motive de atac nu sunt indeplinite, astfel incat, hotararea ramane valabila si executorie. Mai mult, o asemenea hotarare devine executorie pe teritoriul altui stat, fara a fi necesara incuviintarea executarii.

La cererea de executare formulate de reclamant, acesta trebuie si

anexeze conform Regulamentului urmatoarele documente: — 0 copie a respectivei hotarari care sa intruneasca toate conditiile

necesare in vederea stabilirii autenticitatii sale;

~ extrasul hotararii pronuntate de instanta de origine prin inter-

mediul formularului prezentat ca model in anexa I;

~ dupa caz, un document in care se stabileste situatia restantelor si

in care se indica data la care a fost efectuat calculul;

Scanned with CamScanner

DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT ROMAy

228

_ atunci cand este necesar, transcrierea sau traducerea continutuly;

formularului mentionat mai sus, in limba oficiala a statului membry jy cauza sau, atunci cAnd statul membru respectiv are mai multe limbj

oficiale,

intr-una

limbile

dintre

oficiale

ale

procedurii

judiciare

corespunzatoare locului in care este formulata cererea, conform legij statului membru respectiv, sau intr-o alta limba pe care statul membry

tn cauza declari ci o accepta. Fiecare stat membru poate sa indice limba sau limbile oficiale ale institutiilor Uniunii Europene, altele

decdt propria limba sau propriile limbi, in care accepta sa se completeze formularul. fn cazul in care hotararea a fost pronuntata intr-un stat membru

care

nu

are

obligatii

Protocolului,

temeiul

in

hotararea

fi

va

recunoscuta in alte state membre, fara a fi necesar sd se recurga lao procedura speciald. Totusi, in cazul in care avem de-a face cu 0 contestatie a unei asemenea hotarari, partea interesata in recunoasterea

hotararii

poate

solicita

pe

baza

unei

proceduri

prevazute

de

Regulament ca hotararea sa fie recunoscuta. Art. 24 din Regulament stabileste care sunt motivele pentru care instanta poate sa refuze recunoasterea. Aceste motive sunt:

,a) recunoasterea este vadit contrara ordinii publice a statului

membru in care se solicita recunoasterea. Criteriul ordinii publice nu

poate fi aplicat normelor in materie de competenta; b) daca actul de sesizare a instantei sau un alt act echivalent nu 4 fost comunicat sau notificat paratului care nu s-a infatisat in timp util

si intr-o maniera in care sa se fi putut apara, daca p4ratul nu a introdus o actiune impotriva hotararii atunci cAnd a avut posibilitatea sa 0 faca,

c) este ireconciliabila cu o hotdrare pronuntata intre aceleasi patl!

in statul membru in care s-a solicitat recunoasterea;

d) este ireconciliabila cu o hotarare pronuntata anterior intr-un alt

stat membru sau intr-un stat tert intre aceleasi parti intr-un litigiv avand acelasi obiect si aceeasi cauz, atunci cand hotararea pronuntata

anterior intruneste conditiile necesare pentru recunoasterea in statul

membru in care se solicit recunoasterea.

O hotarare care are drept efect modificarea, din motiv de schim-

bare a circumstantelor, unei hotdrari anterioare cu privire la obligati! Scanned with CamScanner

Titlul II. Normele de procedura in materia drept international

229

de intretinere nu este considerata drept o hotarare ireconciliabila in sensul literei (c) sau (d).”

O asemenea hotarare pentru a fi pusa in executare, trebu ie sa fie

executorie pe teritoriul statului unde a fost pronuntata si trebuie si-i fie

incuviintaté executarea de citre o instanté judecatoreasca din statul membru de executare. Instanta respectiva va fi notificat’i comisiei de catre fiecare stat membru. Competenta teritoriala a acestei instante este

determinata de resedinta obisnuita a partii impotriva caruia se solicita

executarea sau de locul de executare.

Cererea de incuviintare a executirii formulati de reclamant trebuie sa fie insotita de urmatoarele documente: 4) 0 copie a hotararii care sa intruneasca toate conditiile necesare in vederea stabilirii autenticitatii sale; : b) un extras al hotirarii eliberat de instanta de origine, prin intermediul formularului prezentat ca model in anexa II, fara a se aduce atingere articolului 29; c) atunci cand este necesar, transcrierea sau traducerea continutului formularului mentionat la litera (b) in limba oficiald a statului membru in cauza sau, atunci cand statul membru respectiv are mai multe limbi oficiale, intr-una dintre limbile oficiale ale procedurii judiciare corespunzatoare locului in care este formulatd cererea, conform legii statului membru respectiv, sau intr-o alti limba pe care statul membru in cauza declara cA o accepta. Fiecare stat membru poate sa indice limba sau limbile oficiale ale institutiilor Uniunii Europene, altele decat propria limba sau propriile limbi, in care accepta sa se completeze formularul.” [art. 28 alin. (1)] Instanta va putea refuza incuviintarea executarii pentru unul din motivele pe care le-am prezentat si in materia hotararilor pronuntate in statele membre care aveau obligatii conform Protocolului de la Haga. Si potrivit acestui Regulament, in cazul in care s-a pronuntat o hotarare cu privire la mai multe capete de cerere si executare nu poate fi incuviintaté pentru toate, instanta judecitoreascé incuviinteaza executarea pentru unul sau mai multe dintre acestea. Reclamantul poate cere o executare partiala. in sfarsit, acest Regulament se aplica si unor tranzactii judiciare gi acte autentice. Astfel, art. 48 aratai ca tranzactiile judiciare si actele

Scanned with CamScanner

230

DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT ROMAN

autentice care sunt executorii in statul membru de Origine sunt recunoscute si au aceeasi forta executorie ca hotarari Judecitorest; intr-un alt stat membru.

4. Regulamentul (UE) nr. 650/2012 privind compet enta, legea aplicabila, recunoasterea si executarea hota rariloy judecatoresti si acceptarea si executarea actelor autentice in materie de succesiuni si privind crearea

unui certificat european de mostenitor

Hotérarile pronuntate intr-un stat membru vor fi recunoscute de drept fara a fi necesar§ recurgerea la o proced ura speciala. Observam ca si in cazul acestui Regulament, legi uitorul European a reiterat solutia din Regulamentul-cadru, respecti v nr. 44/2001. 51 aici, doar in cazul unei contestatii se pune problema verificirii de catre instant a indeplinirii conditiilor privind recunoasterea. Astfel, instanta poate sa respinga solutionarea de recunoastere daca constati existenta urmiatoarelor

motive

de

recunoastere

reglementate de catre art. 40 din Regula ment: _

y@) recunoasterea

este vadit

contrara

membru in care este solicitata recunoast erea;

asa

cum

ordinii publice

sunt

ele

a statului

b) a fost pronuntata in lipsa, in cazul in Care actul de sesizare a instantei sau un alt act echivalent acestuia nu a fost comunicat sau noti

ficat paratului in timp util si intr-o manier s care sa fi fi permis sa isi pregdteasca apararea, daca paratul nu a

introdus o actiune impotriva hotararii atunci cand a avut posibilitatea si 0 faca; . c) este cont

proceduri

radictorie cu o hotarare pronuntaté tn cadrul unor intre aceleasi parti in statul membru in care se solicita

recunoasterea;

d) este contradictorie cu o hotarare pronuntata anterior intr-un alt stat membru sau intr-un stat tert in cadrul unor

proceduri intre aceleas! parti si avand acelasi obiect, atunci cand hotarare a pronuntata anterior

intruneste conditiile necesare pentru recunoast erea sa in statul membru in care se solicita recunoasterea.”

in ceea ce priveste executarea unei asemenea hota rari, daca ee este executorie fn statul de provenienta, atunci la cererea oricarei a

Scanned with CamScanner

Titlul III. Normele de proceduré in materia drept international

dintre partile inter ayer esate, ea poate devenj €xe cutorie pe baza viintarii exec ai

wi

te

a

utari in

statul

unde

it me

se

.

.

23}

7

Solicita acest lucru tastant . a ere va fi stabilita de Catre i. Competenta teritoriala a

e

fi determinata de locul de domiciliy aj partii impotr iva cies i. solicita executarea sau de locul de executare.

Ca si in cazul celorlalte Regulamente prezentate, cererea de exe-

cutare va trebui insotita de urmiatoarele documente: —o copie a hotararii care sa intruneasc% toate conditiile necesare

in vederea stabilirii autenticitatii sale; _ atestatul

eliberat

de

instanta judecdtoreascd

sau

autoritatea

competenta din statul membru de origine in forma stabilit i in conformitate cu procedura de consultare mentionata in Regulament.

5. Regulamentul (CE) nr. 1346/2000 privind procedurile de insolventa

In ceea ce priveste procedura insolventei trebuie si precizim faptul ca de-a lungul derularii acesteia se pronunté mai multe hotarari

judecdtoresti, astfel incat se pune problema implicit a recunoasterii si

executarii fiecdreia dintre ele.

a) Astfel, potrivit regulamentului, o hotarare de deschidere a unei

proceduri de insolventa pronuntaté de o instantaé a unui stat membru

competenté este recunoscuta in toate celelalte state membre de indata

ce isi produce efectele in statul de deschidere. Potrivit art. 17 din regulament, o hotarare

de deschidere

a

Procedurii produce, fard indeplinirea vreunei formalitati suplimentare, in orice alt stat membru efectele pe care i le atribuie legea statului de

deschidere, cu exceptia cazului unei dispozitii.

b) Pe de alti parte, hotararile cu privire la desfasurarea $1

‘

inchiderea unei proceduri de insolventa pronuntate de o instanta a carel hotarére de deschidere este recunoscut’, precum si un concordat aprobat de o atare instanté sunt, de asemenea, recunoscute fara indeplinirea niciunei alte formalitati. Ae Aceste

hotirari

sunt

executorii

in conformitate

cu dispozitiile

Regulamentului nr. 44/2001. Scanned with CamScanner

DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT ROMAN

232

De asemenea, orice stat membru poate refuza recunoasterea unej

proceduri de insolventé deschisa in alt stat membru

sau executarea

in mod

evident ordinii

unei hot&rari pronuntate

recunoasterea

in cadrul unei

sau executarea

astfel de proceduri,

ar contraveni

daca

publice din statul respectiv, in special principiilor sale fundamentale

sau drepturilor si libertatilor individuale garantate prin Constitutie.

6. Regulamentul (CE) nr. 1896/2006 din 12 decembrie 2006 de instituire a unei proceduri europene de somatie de plata

Scopul acestui regulament a fost acela de a simplifica, accelera si reduce costurile litigiilor transfrontaliere referitoare la creantele pecuniare necontestate prin instituirea unei proceduri europene de somatie de plat’, si, de asemenea, de a asigura libera circulatie a somatiilor europene de plata in toate statele membre prin stabilirea unor standarde minime prin respectarea carora nu este necesara nicio

procedurd

intermediara

in

statul

membru

de

executare

inaintea

recunoasterii si executarii. fn ceea ce priveste domeniul de aplicare, el se refera la materia civild si comerciala in litigiile transfrontaliere, indiferent de natura instantei. Acesta nu reglementeaza materia fiscali, materia vamala sau

materia administrativa, nici raspunderea statului pentru actiuni sau omisiuni comise in exercitarea puterii publice. Prezentul regulament nu se aplica: a) regimurile matrimoniale, testamentele si succesiunile; b) falimentele, concordatele si alte proceduri similare; c) asigurarile sociale; d) creantele care decurg din obligatii necontractuale, cu exceptia situatiilor in care

— acestea au facut obiectul unui acord intre parti sau exista

recunoastere a datoriei; sau

— acestea se refera la datorii lichide care decurg din proprietate@

comuna asupra unui bun.

Scanned with CamScanner

Titlul ILL. Normele de procedurd in materia drept international

233

Pastrand directia din regulamentul-cadru in domeniul recunoas-

terii executarilor judecatoresti, respectiv Regulamentul nr. 44/2001,

somatia europeana de plata este recunoscuta de drept sau altfel spus este eliminata orice procedura de exequatur.

O

somatie

membru

de

europeand

origine

de

platé

se recunoaste

deveniti

executorie

si se executd

in

in celelalte

statul state

membre fara a fi necesara o declaratie de constatare a fortei executorii

si fara ca recunoasterea acesteia sa poata fi contestata.

fn ceea ce priveste executarea unei somatii de plata, aceasta este executorie pe teritoriul statului unde se solicit acest lucru, procedura

de executare executare.

fiind reglementataé de legislatia statului membru

de

Cel care solicité executarea somatiei de plata trebuie sé anexeze acestei cereri: »A) 0 copie a somatiei europene de plati, astfel cum este declarat a

executorie de catre instanta de origine si care indeplineste conditiile necesare pentru stabilirea autenticitatii acesteia; si

b) dupa

caz, traducerea

somatiei

europene

de plata in limba

oficialé a statului membru de executare sau, in cazul in care acest stat membru are mai multe limbi Oficiale, in limb a oficiala sau intr-una din

limbile oficiale ale procedurii judiciare din locul unde se solicita executarea, in conformitate cu legislatia acestui stat membru, sau

intr-o alti limba pe care statul membru de executare a declarat ca 0 va putea accepta. Fiecare stat membru poa te indica limba sau limbile oficiale ale ins

titutiilor Uniunii Europene, altele dec at limba Sa, pe care le poate accepta pentru o somatie europeana de platé. Traducerea est e certificaté de

ciitre o persoana autorizata in acest scop intr-unul din statele membre.” [art. 21 alin. (2)]

De asemenea, reclamantului car e solicité pe teritoriul unui stat membru executare uneij somatii europene de plata emise intr-un alt stat mem=i bru, nu-i pot fi solicitat e vreo ca utiune sau vreun depozit pe criterlimy ce ar tine de

fap tul cé este resortisant strain sau c& nu are domiciliul say Tesedinta in sta tul membru de executare,

Scanned with CamScanner

PRIVAT ROM AN L NA IO AT RN TE IN L TU DREP

234

membru de exe. tul sta din ta en et mp co ta Conform art. 22, instan ea ini cazul in care ar ut ec ex za fu re te poa cutare, la cererea paratului 1 tata as re pronun ilé cu o hotara tib a mp co in e est ta pla de a an somatia europe sau intr-o fara terta,

ce stat membru sau o somatie emisa anterior in ori e indeplinite cumulativ trei ezenta acestui refuz trebui Pentru a fi in pr conditii: — hotararea

-—

7

pronuntata

sau

emisa

somatia

and acelasi obiect, av u igi lit n r-u int ti par si lea ace

anterior

sa priveasca

;

isa anterior sa indepliem a ti ma so sau ta ta un on — hotirarea pr la in statul membru de te es ac i ri te as no cu re re sa ce neasca conditiile ne executare;

fi invocata in cursul procedurii — incompatibilitatea sa nu fi putu t judiciare in statul membru de origine. uze executarea somatiei de De asemenea, instanta poate sa ref faptul ca si-a achitat datoria platé atunci cand paratul dovedeste consemnata in somatia europeana de plata. si celelalte regulaRegulamentul interzice, asa cum ne-a obisnuit

executate somatiile mente, instantelor din statele membre unde se cer de plata, reexaminarea pe fond a acestora. anta comParatul poate cere reexaminarea, situatie in care inst ze pentru petenta din statul membru de executare poate sd opte urmitoarele variante la cererea paratului: — sa limiteze procedura de executare la masuri asiguratorii;

— si subordoneze executarea constituirii unei garantii pe care 0

determina;

—

in

circumstante

exceptionale

si

suspende

procedura

de

executare.

7. Regulamentul (CE) nr. 861/2007 al Parlamentului European si al Consiliului din 11 iulie 2007 de stabilire a te proceduri europene cu privire la cererile cu valoare redusa

ag

u de aplicare a 2 acest Regulament are ca domeni vom pecte de materie civila si comerciald in cauzele transfrontaliere,

Scanned with CamScanner

Titlul II. Normele de procedurg in materia drept international

indiferent de natura instantei, atunci c4 in considerare dobanzile, cheltuielile Acesta

235

nu se aplicé in special in materi e fiscal, vamala sau

administrativa, nici in ceea ce priveste raspunder ea statului pentru acte sau omisiuni in cadrul exercitirij autoritatii public e (acta iure imperii) la:

Pe de alta parte, Regulamentul nu se aplica aspectelor referitoare

a) starea civila sau capacitatea juridica a persoa nelor fizice; b) drepturile patrimoniale nascute din regimuril e matrimoniale,

testamente $i succesiuni si obligatiile de intretinere; c) faliment, procedurile privind lichidarea societatilor ins olvabile sau a altor persoane juridice, acorduri amiabile, proceduri de concordate si alte procedurile similare;

d) asigurari sociale;

e) arbitraj; f) dreptul muncii; g) inchirierea unor bunuri imobile, cu exceptia actiunilor privind

creantele avand ca obiect plata unei sume de bani;

h) atingeri aduse dreptului la viata privata sau drepturilor care privesc personalitatea, inclusiv calomnia. Conform art. 20 hotararea judecatoreascé pronuntata intr-o asemenea procedura intr-un stat membru este recunoscuta si executorie pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene, fara a fi necesara o

hotarare de recunoastere a caracterului executoriu si fara s4 existe vreo posibilitate de a se opune recunoasterii sale. La

cererea

oricdreia

dintre

parti,

instanta

poate

sé emité

un

certificat pentru hotdrarea pronuntata in cazul acestei proceduri.

In ceea ce priveste executarea efectiva a respectivei hotarari,

procedura

de executare

este

cea reglementata

membru in care are loc executarea.

de legislatia statului ;

La cerea de executare solicitantul trebuie sa anexeze: 0 copie a

hotararii care trebuie sa indeplineascd conditiile necesare stabilirii autenticitatii acesteia si o copie a certificatului mentionat la articolul

Scanned with CamScanner

DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT ROMAN

236

20 alineatul (2) si in cazul in care este necesar, 0 traducere a acestuia tn limba oficialé a statului membru care executa hotararea sau — jy cazul in care in respectivul stat membru exista mai multe limbi oficiale — in limba oficiala sau intr-una dintre limbile oficiale de procedura ale instantei judecatoresti situate in locul in care se urmareste executarea,

’n conformitate cu legislatia statului membru in cauza, sau intr-o alta

limba acceptata de catre statul membru care executa hotararea. Fiecare stat membru poate indica limba oficialé (limbile oficiale) a (ale)

institutiilor Uniunii Europene, alta (altele) decat cea proprie, pe care o (le) poate accepta in cadrul procedurii europene cu privire la recuperarea creantelor cu valoare redusa. Traducerea continutului formularului D se efectueaza de catre un traducdtor autorizat intr-unul dintre statele membre. [art. 21 lit. b)]. Instanta de pe teritoriul statului membru unde se solicita executarea este in masurd, la cererea partii impotriva carora se incearca executarea, sd refuze executarea unei hotarari pronuntate in cadrul acestor proceduri atunci cand aceasta hotarare este incompatibila cu 0 alti hotirare anterioara pronuntata intr-un alt stat membru sau tert. Pentru a fi in prezenta acestui refuz, trebuie indeplinite cumulativ urmatoarele trei conditii: — hotararea anterioara viza aceleasi parti intr-un litigiu cu aceeasl

cauza;

— hotararea anterioara a fost pronuntata in statul membru in care se solicit’ executarea sau desi s-a pronuntat intr-un alt stat membru tert, indeplinea toate conditiile necesare pentru recunoastere in statul

membru in care se solicita executarea;

— incompatibilitatea intre cele doud hotarari sé nu fi putut fi

invocata ca obiectie in cadrul procedurii judiciare din statul membru 10 care a fost pronuntati hotararea in cadrul procedurii europene °U y privire la cererile cu valoare redusa.

Niciodaté hotirarea judecitoreascdé pronuntaté in cazul aceste! proceduri nu va putea face obiectul unei reexaminari pe fond, in statul membru in care se solicita executarea ei.

Scanned with CamScanner

Titlul II. Normele de procedurd in materia drept international

237

8. Regulamentul (CE) nr. 1393/2007 din 13 noiembrie 2007

privind notificarea sau comunicarea in statele membre a actelor judiciare si extrajudiciare in materie civila sau comerciala (,,notificarea sau comunicarea actelor’”)

si abrogarea Regulamentului (CE) nr. 1348/2000 al Consiliului

9. Regulamentul (CE) nr. 1206/2001 al Consiliului din

28 mai 2001 privind cooperarea intre instantele statelor

membre in domeniul obtinerii de probe in materie civila sau comerciala

Aceste doud regulamente intereseaza, la randul lor, procesul civil

international, nascut intre subiecte de drept privat din state membre ale

Uniunii Europene, deoarece vin sa completeze toate regulamentele pe care le-am prezentat, prin indicarea modalitatilor concrete si obligatorii pe care statele membre le au la dispozitie in ceea ce priveste cooperarea atét pentru aspecte ce tin de notificdri si comunicari intre instantele sesizate, cat si in ce priveste obtinerea materialului probator

necesar solutionarii unor asemenea litigii.

Scanned with CamScanner

CAPITOLUL 6

ARBITRAJUL INTERNATIONAL SI EFECTELE HOTARARILOR ARBITRALE STRAINE Noul Cod de procedura civila, in Titlul al IV-lea al Cartii a Vo- 4, dedicaté procesului civil international, se ocupa si de o altd forma de

solutionare a litigiilor de drept privat cu element de extraneitate.

Astfel, acest titlu este dedicat arbitrajului international si efectelor hotararilor arbitrale straine.

1. Definitia arbitrajului Nici noul Cod de procedura civila, asa cum nici vechea Lege nr. 105/1992, nu defineste in vreun text arbitrajul international. in aceste conditii, literatura de specialitate a tncercat sa extraga o definitie a arbitrajului international din conventiile internationale sau din diferitele reglementari interne care contin anumite elemente ce pot contura trasaturile arbitrajului.

Trebuie avut in vedere faptul ca notiunea de arbitraj poate fi

interpretata din doua puncte de vedere’, respectiv fie ca activitatea de arbitraj, fie ca organul care realizeaza activitatea respectiva. in continuare, o si analizim arbitrajul in intelesul

sau de

modalitate de solutionare a unui litigiu de drept privat cu element d¢ extraneitate.

Astfel, am putea considera arbitrajul international ca reprezentand un mod de solutionare a litigiilor de drept privat cu element de extraneitate

de

catre

persoane

neinvestite

cu

autoritate publica

(arbitrii), dar constituite intr-un tribunal arbitral pe baza acordului de

vointa liber exprimat al partilor la un raport de drept privat sau pe baza unei conventii internationale in cazuri exceptionale. "A se vedea LP. Filipescu, A.I. Filipescu, op. cit., p. 457. Scanned with CamScanner

Titlul III. Normele de procedurd in materia drept international

239

Aceasté modalitate de realizare a justitiei pe taramul dreptului

privat, trebuie interpretat ca 0 exceptie de la faptul ca, competenta

apartine de principiu instantelor judecatoresti. Totusi, avand in vedere

trasiturile specifice relatiilor internationale, arbitrajul apare ca o modalitate importanta de solutionare a acestui tip de litigii. Arbitrajul international se regaseste aproape spre identificare in litigiile de comert international, deoarece datorita trasdturilor sale pare a fi mo-

dalitatea cea mai practica pe care comerciantii au inteles si o foloseasca in solutionarea litigiilor lor’. Din aceasta definitie putem extrage elementele esentiale ale arbitrajului international: — reprezinté o modalitate de realizare a justitiei, ceea ce il aseamana cu instantele de judecata;

—reprezinté un mod de solutionare a unor litigii de drept privat cu element de extraneitate. De aici, se identifica trasatura de internationalitate, specifica dreptului international privat, trasdtura conferita de elementul strain ce intervine in raportul juridic dedus judecatii; — fiind 0 modalitate de solutionare a unor litigii de drept privat, rezulta ca el este la dispozitia unor subiecte de drept privat, persoane fizice sau juridice, dar si a unor organisme de drept public in asa-numitele litigii mixte; — fiind efectul vointei partilor, acestea din urma fiind cele care stabilesc de regula competenta arbitrajului, este evident cA el poate sa intervina in cazul acelor litigii nascute in legatura cu drepturi de care partile pot dispune;

— solutionarea litigiului se realizeazi de catre persoane private

numite arbitrii a caror competent de a judeca este data de citre parti. In ceea ce priveste, caracterul international al arbitrajului, chiar

noul Cod de procedura civila, in chiar primul articol dedicat acestei

‘in privinta arbitrajului comercial international a se vedea O. Capatina, Litigiul arbitral de comert exterior, Ed. Academiei, Bucuresti, 1978; C. Birsan, D.A. Sitaru, Dreptul comertului international, Bucuresti, 1988; O. Capatina, B. Stefinescu, Dreptul conflictului international, Tratat, Ed. Academiei Bucuresti, 1985; V. Ros, Arbitraju l

comercial international, Ed. Regia Autonoma ,,Monitorul Oficial” Bucuresti, 2000; I.P.

Filipescu, M. Jacotaé, Drept international privat, Ed. Didactica Bucuresti, 1968; Ph. Fouchard, E. Gaillard, B. Goldman, Traite commercial international, Litec, Paris, 1996.

si Pedagogica, des |'arbitrage

Scanned with CamScanner

240

DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT ROM AN

materii, articolul 1.110, precizeaza ca este ,,socotit international un

litigiu arbitral, dacd s-a nascut dintr-un raport de drept privat oy element de extraneitate”,

De asemenea, noul Cod identifica din start si tipurile de cauze ce

pot face obiectul unui arbitraj international si anume, orice litigiu de

natura patrimoniala ce are in vedere drepturi asupra cérora partile pot dispune liber, iar in respectivul domeniu legea statului de la sedjy

instantei de arbitraj nu a prevazut o competent exclusiva a instantelor judecatoresti in ceea ce priveste solutionarea unui asemenea litigiu. Dispozitiile prevazute in noul Cod de procedura civila, destinate reglementarii arbitrajului international, sunt aplicabile atunci cand sediul instantei de arbitraj se afla in Romania si cel putin una dintre parti nu isi are la data incheierii conventiei arbitrare domiciliul sau resedinta obisnuita, respectiv sediul in Romania. Cu alte cuvinte, pentru a fi competent o instanta arbitrala romana, in ceea ce priveste un litigiu de drept international privat, constatim c& o conditie esentiala este ca cel putin una dintre p§rtile litigante s& nu fie rezident in Romania. Altfel spus, elementul de extraneitate este dat in mod esential de subiectele de drept si mai precis nu de cet&tenia sau nationalitatea acestora, ci de domiciliul, resedinta obisnuitd sau sediul acestora.”

2. Clasificarea arbitrajului a) In functie de forma de organizare $i caracterul permanent sau

temporar avem:

— arbitraj institutionalizat, acesta are un caracter permanent, fiind realizat de catre o institutie de arbitraj. Caracterul permanent consta in

faptul

ca

institutia

arbitrala

este

organizaté

pe

baza

unor acte

constitutive si regulamente proprii, ea solutionand mai multe litigil,

sau altfel spus nefiind constituita special pentru un anumit litigiu; — arbitraj ad-hoc. Aceasta forma de arbitraj, dupé cum fi spun®

numele nu are un caracter permanent, din contra este constituit pentt™

un

singur

litigiu,

iar pronuntarea

sentintei

dizolvarea instantei arbitrale care a pronuntat-o.

arbitrale

ducand

si !8

b) A doua clasificare importantd a arbitrajului se realizeaz4

-

functie de competentele pe care partile le atribuie arbitrilor in veder@@

solutionarii litigiului. Din acest punct de vedere, avem:

Scanned with CamScanner

Titlul III. Normele de procedurd in materia drept international

241

— arbitraj in drept strict (de jure). Aceasti forma de arbit raj reprezinta regula in materie si se caracterizeazi prin faptul ca, in acest

caz, arbitrii sunt abilitati si solutioneze litigiul si s& pronunte o hotarare, bazandu-se exclusiv pe dispozitiile legale prevazute de legea

aplicabila potrivit dispozitiilor de drept international privat; — arbitraj in echitate (de facto). Tipul acesta de arbitraj reprezinta exceptia, $1 consta in acea situatie in care, partile, prin acordul lor de vointa, confera arbitrilor o libertate mai mare in ceea ce priveste modul in care pot solutiona litigiul, in sensul ca, acestia nu mai sunt tinuti in totalitate in a aplica exclusiv dispozitii legale, deoarece acolo unde considera ca este necesar vor face aplicarea principiilor echitatii, sau altfel spus vor fi liberi si judece in echitate (ex aequo et bono). Totusi, chiar si in cazul arbitrajului in echitate, arbitrii trebuie sa respecte ordinea publica de drept international privat, dar si principiile de drept fundamentale de drept procesual civil, cum ar fi dreptul la aparare sau principiul contradictorialitatii.

3. Conventia arbitrala! Conventia arbitrala reprezinté acordul de vointa al partilor prin care acestea inteleg s& solutioneze un litigiu viitor sau, dupa caz, un litigiu nascut intre ele, prin intermediul unei instante arbitrale. Prin manifestarea

acestui acord

de vointa,

partile,

acolo

unde

legea le da posibilitatea, inlocuiesc competenta instantelor de drept comun, cu competenta unei instante arbitrale. Din definitia pe care am incercat sé o dam conventiei de arbitraj, rezulta si cele doua forme de realizare a acesteia: a) suntem in prezenta unei clauze compromisorii, atunci cand partile, inainte de producerea unui litigiu, in contractul principal care sta la baza raportului juridic dintre ele, introduc si o clauza prin care aleg ca instanta competenta s& le solutioneze neintelegerile contractuale, cu o instant arbitrala; ‘in legatura cu Conventia de arbitraj In materia comertului exterior, a se vedea

LP. Filipescu, Unele aspecte privind conventia partilor pentru alegerea arbitra jului in materia comerfului exterior, in Analele Universita{ii Bucuresti, 1974, p. 97 si urm.

Scanned with CamScanner

242

DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT ROMAN —

b) avem, pe de alti parte, a doua varianta a conventiei arbitrale,

teprezentata de compromisul de arbitraj. Acesta reprezinta prin 9]

insusi, un nou acord de vointa al partilor, incheiat ulterior naste,;:

litigiului si al cdrui unic obiect este acela de a stabili competenta g instantei arbitrale in ceea ce priveste solutionarea respectivu lui litigiy dintre ele. Exista situatii in care, in legdtura cu un litigiu nascut dintr-un raport juridic de drept privat cu element foloseasca at&t o clauzi compromisorie,

de extraneitate, partile 4 cat si un compromis de

arbitraj. Aceasta situatie este posibila atunci cand, spre exemp lu, prin clauza

compromisorie

inserati

tn contractul principal, partile ay prevazut doar ca un posibil litigiu ce se va naste intre ele va fj de compet

enta

unei instante

arbitrale,

fard a oferi

si alte

detalii, jar ulterior, dupa aparitia litigiului, prin compromis ul de arbitraj incheiat, ele hotarasc in mod detaliat, aspecte cum ar fi numarul arbitrilor say

puterile acestora. In ceea ce priveste forma pe care conven tia arbitrala trebuie sa o imbrace pentru a fi valabila din punct de vedere legal, noul Cod de procedura civila, arata c& aceasta trebui e sa imbrace forma unui inscris sau sa se incheie prin intermediul une i telegrame, telex, telecopiator, posta electronica sau orice alt mij loc de comunicare ce permite dovedirea acordului de vointa printr -un text. In ceea ce priveste legea aplicabil ai conventiei arbitrale!, care asa cum am spus deja, este prin ea ins isi un acord de vointa al partilor, legiuitorul roman a consacrat si aici in principal, principiile aut onomiei de vointa a p&rtilor, in sensul ci par tile sunt libere s4 opteze pentru legea care si guverneze conventia arbitral sub aspectul conditiilor de fond.

Cu alte cuvinte, aceasta mate rie

a conventiei de arbitraj, noul incearca, in principal, o loca lizare subiectiva a legii aplicabil Cod e coD-

Scanned with CamScanner

Titlul II. Normele de procedurd in materia drept international

243

ventiei, in sensul cai partile sunt cele ce stiu cel mai bine care este legea

cea mai favorabila, putand sa opteze pentru aceasta. Atunci cand partile nu si-au manifestat acordul de vointa in sensul

identificirii legii care sa le guverneze conventia de arbitraj, Codul trece la o localizare obiectiva a legii aplicabile in functie de tipul de

litigiu in legdtura cu care s-a incheiat conventia arbitrala. Astfel, legea va fi cea care guverneaza obiectul litigiului sau, dupa caz, atunci cand suntem in prezenta unui contract, legea aplicabila contractului va fi si legea ce va guverna

promisul de arbitraj.

si clauza

compromisorie

dupa

sau,

caz,

com-

in final, legiuitorul ofera si varianta legii romane, ca lege care va

guverna conditiile de fond necesare a fi indeplinite pentru validitatea conventiei de arbitraj. O

plineste

clauzd compromisorie

conditiile

prevazute

introdusa in contract,

de

legea

normal

odata

ce inde-

competenté

sa

o

guverneze, iar efectul ei este dublu, astfel pe de o parte, inlatura de la

aplicare competenta instantelor judecatoresti si in al doilea rand, stabileste competenta de a respecta respectivul litigiu in sarcina instantelor arbitrale. fntre clauza compromisorie

si contractul in care a fost inserata,

exist o anumiti relatie caracterizata prin sintagma autonomie relativa. Acest lucru inseamna ca, pe de o parte, clauza compromisorie dintr-un fiind prin ea insasi, asa cum rezulta din denumirea sa, o clauza interdepencontract, este evident ca in principal, este intr-o stransa

denta cu respectivul contract. a Pe de alta parte insa, tocmai datorité scopului ei si implicit efectului distinct de scopul si efectele contractului in care este instante prevazuti, respectiv acela de a stabili competenta unei

si de o arbitrale, dependenta nu mai este totala, astfel incat putem vorbi autonomie a clauzei in raport cu respectivul contract. 4. Tribunalul arbitral

ca litigiul nascut fn ceea ce priveste instanta efectiva care va jude

arbitral. intre parti, aceasta poarta denumirea de tribunal

Scanned with CamScanner

AT ROMAN IV PR L A N O I T A N R DREPTUL INTE

244

de procedura

civilé incearca

toate

sa reglementeze

litigiului de catre a e ar lv zo re i $ re buna organiza . aspectele ce tin de . Noul

Cod

tribunalul arbifstral. ‘

1.113

se arata faptul ca toate aspectele

(1)

ica

, addic lo ! cuirea arbitrilor $i ¢n ea ar oc ev Y Tev i ar nd c renumirea, viti e riivi e i port ante sunt in sarcinile e, im al tr bi ar 1 te an unerea inst

de comp

inainte ca fie i, rt pa de te ta en em sunt regl partilor. Aceste aspecte romisorie, fie ulterior, mp co zi au cl -o tr in pr a ic a, ad ce Min

sepa

litigiul sa se nasc prin compromisuri de arbitraj. sau nu se inteleg ii, itr arb ca as me nu se 54 it om Atunci cand partile e se fiecare dintre partile interesat

in legaturé cu numirea acestora,

tei arbitrale, cu 0 cerere tan ins ] iu sed la de ui ul al un ib poate adresa tr t ivele demersuri. ec sp re c fa sa tei tan ins te ici sol sa prin care tru numit le limitative pentr u care un arbi Codul stabileste si cazuri de parti poate fi recuzat:

ti; a) cand nu are calificarea stabilita de par tre cele prevazute de b) cand existé o cauzi de recuzare din , in lipsa, de arbitri; regulile de procedura arbitral adoptate de parti sau ma cu privire la c) cand imprejurarile induc o indoiala legiti independenta si impartialitatea sa.” [1.1 13 alin. (2)]. u Competenta in ceea ce priveste cererea de recuzare a unui arbitr apartine tot tribunalului de la sediul instantei arbitrale care se va pronunta asupra recuzarii printr-o hotarare definitiva.

Tribunalul arbitral, odati constituit, pe baza conventiei partilor,

trebuie s& isi verifice propria competent in ceea ce priveste solutio-

narea

respectivului

litigiu.

Acest

lucru

presupune

pe

de

o parte,

verificarea existentei conventiei de arbitraj, iar pe de alta parte, trebuie e ond

oo gacd respectiva conventie indeplineste toate condifitle de mel % om si de forma prevazute de legi

eile normal. campetente sl G6 ap

ngs thle ore ig dees

respectiveiconvent

arbitrale.

ii fana realizeze prealabil oricdrei apa parari pea fond.except

trebuie

insa

si

Sf

5. Procedura arbitrala

ne incceca ce po i e

procedura

pe baza careia tribunalul arbitral

ganizeze $i sa judece, noul Cod de procedura civi la, dand

Scanned with CamScanner

Titlul III. Normele de procedurd in materia drept international

aoe

245

din nou prioritate autonomie de vointa a partilor, care de altfel sta la

baza arbitrajului

in general,

stabilind

ca partile

sunt cele

care

au

libertatea de a opta pentru o anume procedura arbitrala: — fie in mod direct, indicand concret un anumit regulament al unei institutii de arbitraj;

— fie prin indicarea unui

sistem de drept si implicit pentru

procedura de arbitraj pe care acel sistem de drept o recunoaste si o

reglementeaza.

Atunci cand partile nu opteaza pentru niciuna dintre cele doua variante de stabilire a procedurii pe care inteleg sa o puna la dispozitia arbitrilor, in scopul derularii arbitrajului, tribunalul arbitral este cel caruia ji revine competenta in a alege procedura pe care o vor aplica in derularea arbitrajului. Indiferent insé de procedura care urmeazad sa fie aplicata, respectiv, cea pentru care partile au optat sau in lipsa unei manifestari de vointa a partilor, cea stabilita de tribunalul arbitral, arbitrii sunt insa

tinuti sa respecte niste principii fundamentale ale procedurii, cum ar fi, principiul egalitatii partilor sau principiul contradictorialitatii.

in ceea ce priveste limba in care se deruleaza procesul arbitral, este cea pentru care partile au optat prin conventia arbitrala, iar atunci

cand partile au omis

procesul urmeazd

sa se pronunte

in legatura cu acest aspect,

a se derula fie, in limba in care

a fost redactat

contractul, atunci cand, bineinteles, litigiul s-a nascut ca urmare

a

nerespectarii unui contract, fie intr-o limba de circulatie internationala pe care tribunalul arbitral o considera propice utilizarii in cadrul procedurii arbitrale.

Evident,

atunci cand

oricare din partile litigante, nu cunoaste

limba in care urmeazii a se desfasura dezbaterea, tribunalul arbitral ii Va asigura, la cererea si pe cheltuiala parti, serviciile unui traducator, care va putea participa la dezbateri alaturi de partea care are nevoie de acestea.

in ceea ce priveste aspecte ce tin de masurile provizorii si Conservatorii, dar si in ceea ce priveste administrarea probelor, acestea

sé dispun de cdtre tribunalul arbitral sau atunci cand este necesar,

arbitrii sau partile pot face apel la instantele judecatoresti competente

i ceea ce priveste respectivele aspecte.

Scanned with CamScanner

246

DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT ROMAN

In functie de imputernicirile pe care partile le confera tribunalul y; arbitral, acesta urmeaza a solutiona litigiul, fie in drept Strict, fie jp echitate.

Atunci cand partile au stabilit prin acordul lor ca tribunaly|

arbitral trebuie si judece in drept strict, acesta va trebui si aplice, fie legea aleasa de parti, prin clauza de electio juris, fie atunci cand partile nu si-au manifestat acordul, o lege pe care arbitrii o consider

adecvata. Alegerea legii de catre tribunalul arbitral, trebuie intotdeauna

insa sa tina seama de uzante si de regulile profesionale. Procedura arbitrala se finalizeazd prin pronuntarea de citre tribunalul arbitral a unei hotirari arbitrale. In ceea ce priveste hotararea arbitrala, noul Cod de proceduri civila in articolul 1.120 detaliaza aspectele esentiale, pe care aceasta trebuie sa le indeplineasca. Astfel: — €a urmeaza sa fie pronuntata potrivit modalitatii conveniti de parti prin conventia arbitrala. in lipsa unei asemenea prevederi, in mod firesc, hotérarea urmeaza a fi pronuntata cu votul majoritatii arbitrilor, lar in caz de paritate a voturilor, solutia ce se va retine este cea care se

raliaz votului supraarbitrului;

— hotararea trebuie sa fie scrisa, motivata, dataté si semnata de toti

arbitrii. Hotararea arbitralé este executorie si obligatorie de la comuni-

carea sa, puténd fi atacaté, ca si in cazul unei hotarari arbitrale pronuntate intr-un arbitraj intern, numai pentru motivele prevazute de

lege in cazul arbitrajului intern!.

Motivele pentru care o actiune in anularea unei hotarari pronun-

tate de un tribunal arbitral in cadrul unui arbitraj international, sunt cele prevazute in articolul 608: a) litigiul nu era susceptibil de solutionare pe calea arbitrajului;

b) tribunalul arbitral a solutionat litigiul fara si existe o conventle

arbitrala sau in temeiul unei conventii nule ori inoperante; c) tribunalul arbitral nu a fost constituit in conformitate conventia arbitrala;

cv

d) partea a lipsit la termenul la care au avut loc dezbaterile $1 procedura de citare nu a fost legal indeplinita;

.

"A se vedea dispozitiile Cartii a IV-a, Despre arbitraj, carte ce reglementeaz@ arbitrajul intern. Scanned with CamScanner

Titlul III. Normele de procedura in materia drept international

247

e) hotararea a fost pronuntata dupa expirarea termenului arbitra-

jului prevazut la art. 567, desi cel putin una dintre parti a declarat ci

intelege sa invoce caducitatea, iar partile nu au fost de acord cu continuarea judecatii, potrivit art. 568 alin. (1) si (2);

f) tribunalul arbitral s-a pronuntat asupra unor lucruri care nu s-au

cerut ori a dat mai mult decat s-a cerut; g) hotararea arbitrala nu cuprinde dispozitivul si motivele, nu arata data si locul pronuntarii ori nu este semnata de arbitri;

h) hotararea arbitrala incalc4 ordinea publica, bunele moravuri ori

dispozitii imperative ale legii; i) daca, dupa pronuntarea hotararii arbitrale, Curtea Constitutionala

s-a pronuntat

asupra

exceptiei

invocate

in acea cauza,

declarand

neconstitutionala legea, ordonanta ori o dispozitie dintr-o lege sau

dintr-o ordonanta care a facut obiectul acelei exceptii ori alte dispozitii

din actul atacat, care, in mod necesar si evident, nu pot fi disociate de

prevederile mentionate in sesizare.

Partile nu pot renunta prin conventie arbitrala la dreptul de a introduce actiune in anulare. Ele pot insa, dupa pronuntarea hotararii

arbitrale si renunte in mod explicit la dreptul de a exercita actiunea in anulare.

Instanta competenta sa judece actiunea in anulare revine curtii de

apel din circumscriptia in care a avut loc arbitrajul. Potrivit articolului

611, termenul in care partea interesaté poate sa introduca actiunea in

anulare,

este de o lund de la data comunicarii

hotararii

arbitrale.

Actiunea in anulare trebuie depusa in termenul respectiv la instanta competenta, respectiv curtea de apel.

In ceea ce priveste solutia pe care curtea de apel poate sa o

pronunte, aceasta poate consta, dupa caz, fie in respingerea actiunii in anulare, atunci cand constati cA nu este dovedit niciunul din motivele

pe care le-am precizat mai sus, fie in admiterea actiunii in anulare, atunci cénd din contra,

constaté ci unele

din motivele

invocate

de

reclamant este intemeiat. Consecinta admiterii actiunii in anulare este, evident, anularea

hotararii

arbitrale.

Consecintele

anularii

hotararii

arbitrale

sunt,

de

asemenea, diferite, in functie de motivele pentru care actiunea in anulare a fost admisa. Astfel:

Scanned with CamScanner

DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT ROMAN

248

— atunci cand hotardrea a fost anulata pentru ca: litigiul

susceptibil de solutionare constatat inexistenta unei loviti de nulitate si in pronuntat dupa expirarea

nu era

pe calea arbitrajului, sau pentru ca instanta a conventii arbitrale sau o conventie arbitrala sfargit atunci cand hotararea arbitrala S-a termenului prevazut pentru arbitraj, instanta

va trimite cauza spre judecare instantei judecatoresti care ar fi fost competenta in lipsa unei conventii de arbitra);

— in toate

celelalte

in care

cazuri

instanta

dispune

anularea

hotararii, aceasta va trimite cauza spre rejudecare tribunalului arbitral,

cu conditia ca cel putin una dintre parti sa solicite expres acest lucru. Daca partile nu-si manifesta acordul in acest sens, curtea de apel va retine dosarul spre judecare pe fond, in limitele conventiei arbitrale. Atunci

cand,

instanta judecatoreascé

va

constata

ca

mai

este

necesara administrarea de probe noi, va dispune acest lucru, iar pe

baza acestora va pronunta hotardrea pe fond. Nu trebuie insa facuté confuzia intre judecarea de catre curtea de apel a actiunii in anulare, si Judecarea pe fond a litigiului, dupa ce

hotararea arbitrala a fost anulata. In ceea ce priveste judecarea actiunii

in anulare, instanta nu se va putea pronunta decat in limitele motivelor

de anulare prevazute

de Cod,

care

de principiu

nu

ating fondul

litigiului. Este interesant faptul ca, instanta judecdtoreascA care a retinut spre judecare litigiul dupa anularea hotardrii arbitrale, este tinuta si

judece in conformitate cu manifestarea de vointd a partilor exprimata in conventia de arbitraj.

Consecinta

interesanti a acestui fapt este

aceea ca judecatorii vor putea fi obligati, atunci cand partile au stabilit

asta, prin manifestarea lor expresd, si judece cauza altfel decat era

obisnuita, adica in drept, respectiv, bazandu-se pe echitate.

O hotarare arbitrala pronuntaté

cadrul

unui

proces

international,

de citre tribunalul arbitral in

constituie

prin

ea insasi, titlul

executoriu. De principiu, este de dorit ca hotararea arbitrala sa fie

executata de bunavoie de partea impotriva careia a fost pronuntata.

Codul de procedura civild, considerand hotararea arbitrala ca fiind

titlul executoriu, stabileste evident si faptul ca, in cazul in care partea nu o executa de bunavoie, ea urmeazi a fi executata silit exact ca si 0 hotarare judecatoreasca.

Scanned with CamScanner

Titlul III. Normele de procedurd in materia drept international

249

6. Recunoasterea si executarea hotararilor arbitrale straine in articolul 1.123 din noul Cod de procedura civila, se stabileste

din start ce trebuie sa intelegem in Romania, printr-o hotrare arbitrala

straina. Astfel, se circumscrie acestei idei orice sentinta arbitrala pronuntata intr-un stat strain, indiferent dacd acea hotirare arbitrala

viza un litigiu intern sau un litigiu international. Cu alte cuvinte, nu are

relevanta faptul ca hotararea arbitral a fost pronuntata de catre o instant arbitrala intr-un arbitraj intern sau intr-un arbitraj international. Instanta competenta sa solutioneze o cerere privind recunoasterea

si executarea unei hotarari arbitrale straine, este tribunalul in circum-

scriptia caruia se afl domiciliul sau, dupa caz, sediul celui impotriva

caruia s-a pronuntat hotararea arbitrala.

Exact

judecatoresti

ca si in cazul straine,

cererii de recunoastere

pronuntate

a unei hotarari

intr-un stat nemembru

al Uniunii

Europene, $i in cazul cererii de recunoastere a unei hotarari arbitrale, in cazul in care nu se poate stabili tribunalul competent in conformitate cu domiciliul sau sediul celui care urmeazd competenta apartine Tribunalului Bucuresti. Cererea

de recunoastere

sau, daca

a executa

este cazul,

hotararea,

si de executare,

trebuie insotita de hotararea arbitrala a carei recunoastere si executare

se solicita si de conventia de arbitraj, ambele in original sau in copie,

supuse supralegalizarii asa cum este reglementata in Cod.

Fiind vorba de o hotarare arbitrala straina, se presupune cA aceasta

nu a fost redactata in limba rom4ni, astfel incat solicitantul este obligat

Sd prezinte si o traducere a acelor documente in limba romana, traducerea fiind certificaté pentru conformitate. De principiu, o hotarare arbitrala straina, va fi recunoscuta in Romania, daca sunt indeplinite cumulativ doua conditii:

— daca diferendul care a stat la baza pronunt&rii acelei hotarari

arbitrale era susceptibil de solutionare pe cale arbitrala si in RomAnia, sau

altfel spus

Romaniei?; "A

se vedea

era

arbitrabil

analiza anterioara

din

punct

de

vedere

al legislatiei

a ideii de arbitrabilitate prezentaté in partea

dedicata trasaturilor arbitrajului international.

Scanned with CamScanner

250

DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT ROMAN

—hotardrea s nu fie contrara ordinii publice de drept internationa] privat roman. Pe de alta parte, o hotarare arbitrala nu va fi recunoscuti say executarea acesteia va fi respinsd, daca se constata existenta uneia din urmatoarele imprejurari: a) partile nu aveau capacitatea de a incheia conventia arbitral4 conform legii aplicabile fiecareia, stabilita potrivit legii statului unde hotararea a fost pronuntata; b) conventia arbitrala nu era valabila potrivit legii careia partile au

supus-o sau, in lipsa de stabilire a acesteia, conform legii statului in care hotararea arbitrala a fost pronuntata;

c) partea contra careia hotararea este invocata n-a fost cuvenit informaté cu privire la desemnarea arbitrilor sau cu privire la

procedura arbitrala ori a fost in imposibilitate de a-si valorifica propria aparare in procesul arbitral;

d) constituirea tribunalului arbitral sau procedura arbitrala n-a fost conforma conventiei partilor ori, in lipsa unui acord al acestora, legii locului unde a avut loc arbitrajul; e) hotararea priveste un diferend neprevazut in conventia arbitrala

sau in afara limitelor fixate de aceasta ori cuprinde dispozitii care

excedeaza termenilor conventiei arbitrale. Totusi, daca dispozitiile din

hotarare care privesc aspecte supuse arbitrajului pot fi separate de cele

privind chestiuni nesupuse arbitrajului, cele dintai pot fi recunoscute $i declarate executorii;

f) hotararea arbitrala n-a devenit inca obligatorie pentru parti sau @ fost anulata ori suspendata de o autoritate competenta din statul in care ; sau dupa legea caruia a fost pronuntata.” Tribunalul competent s4 solutioneze cererea de recunoastere $!

executare a unei hotarari arbitrale straine, nu va putea sa analizeze

respectiva hotarare pe fondul acesteia, fiind tinutd sa se limiteze la verificarea motivelor pentru care o asemenea hotarare nu ar putea fi recunoscuta.

' Articolul 1.128 din noul Cod de procedura civila.

Scanned with CamScanner

CONCLUZII Dreptul international privat constituie o disciplina de sinteza, de avand ca obiect de studiu raportul de drept privat cu element

extraneitate.

a disciplinei este consacrataé cercetarii

Partea generala

rationamentului juridic, specific dreptului international privat, care permite determinarea sistemului de drept aplicabil unui raport juridic cu element de extraneitate. Efectuarea acestui rationament presupune

parcurgerea succesivi a urmiatoarelor etape principale:

a) determi-

b) narea, prin intermediul calificarii, a normei conflictuale incidente,

atunci solutionarea conflictului de norme conflictuale si identificarea, Cc) cand este cazul, a retrimiterii la Jex fori (legea instantei sesizate), causae, d) aplicarea (cand nu exista retrimitere) a legii straine ca lex

juridic prin inliturarea legii straine ce a devenit aplicabila raportului privat a frauda sau care incalca ordinea publica de drept international

cerceteaza statului instantei sesizate. Partea speciala a disciplinei de raporturi de normele conflictuale aplicabile diferitelor categorii drept civil si al drept privat cu element de extraneitate: raporturi de de dreptul familiei, de drept comercial si al transporturilor, raporturi de drept muncii si al proprietatii intelectuale, precum si raporturi procesual civil. Pani la 1 octombrie

2011,

in materia Dreptului

international

era Legea nr. privat rom4n, principalul act normativ special in materie roman. Acest 105/1992 privind raporturile de drept international privat unde act normativ reprezenta in fapt instrumentul juridic de baza,

a normelor juridice regiseam ansamblul normelor conflictuale, adic&

de trimitere,

de

fixare,

sau

altfel

spus

a normelor

care

rezolva

unui raport conflictele de legi nascute ca urmare a aparitiei in cadrul extraneitate, norma juridic de drept privat a unui element de

conflictuali indicand care dintre sistemele de drept in prezenta urmeaza sa solutioneze pe fond raportul juridic de drept privat cu

element de extraneitate. Odata cu aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, pe teritoriul

Romaniei au devenit aplicabile automat anumite reglementari acestea europene de aplicatie imediatd si obligatorie, multe din

Scanned with CamScanner

DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT ROMAN

252

interferandu-se cu materia dreptului international privat. Altfel spus, au devenit aplicabile in sistemul nostru juridic Regulamentele

europene care contin dispozitii speciale de drept international privat,

prin care se unifica in anumite materii sistemele europene de norme

conflictuale. Prin intrarea important pentru ca acesta preia in respectiv Legea domeniu.

in vigoare a noului Cod civil s-a facut un pas foarte Dreptul international privat roman si anume, faptul continutul sau dispozitiile fostei legi cadru in materie, nr. 105/1992, aducdnd si anumite viziuni noi in

Al doilea pas, la fel de important a fost si acela in care, noul Cod

de procedura civila a intrat in vigoare la 15 februarie 2013. $i spunem

ca aparitia acestui important act normativ intereseaza in mod esential

si dreptul international rom4n tocmai pentru ca, la randul sau, preia in

Cartea a VII-a, dispozitiile din vechea Lege nr. 105/1992, privind

procesul civil international. In aceasté ordine de idei, am prezentat, pe scurt, fiecare regulament european care intereseaza Dreptul international privat, atat

din perspectiva

aplicarii

sale

efective

pe

teritoriul

Romaniei

cu

cazuistica relevant, cat si din perspectiva compararii cu modul fin care

aceleasi norme juridice au fost implementate, devenind izvor de practica judiciara pe teritoriul unor alte state membre ale Uniunii

Europene.

Principalele acte normative comunitare la care ma voi referi in

continuare vor fi:

:Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului european si al consiliului privind legea aplicabila obligatiilor contractuale (Roma J); _- Regulamentul (CE) nr. 864/2007 privind legea aplicabila obligatiilor necontractuale (Roma II);

- Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 de punere in aplicare a unei

forme de cooperare consolidata in domeniul legii aplicabile divortului

si separarii de corp (Roma III);

- Regulamentul

(CE)

nr.

1346/2000

privind

procedurile

de

insolventa; - Regulamentul (CE) nr. 44/2001 privind competenta, recunoas-

terea si executarea hotardrilor in materie civila si comerciala;

Scanned with CamScanner

Coneluzit

253

- Regulamentul

(CE) nr. 2201/2003

privind competenta,

recu-

noasterea $i executarea hotirarilor judecat oresti in materie ma trimonial si in materia raspunderii parintesti;

- Regulamentul (CE) nr. 4/2009 privind com

petenta,

legea apli-

cabilé, recunoasterea $i executarea hotararilor j udecitoresti si cooperare in materia obligatiei de intretinere;

- Regulamentul

aplicabila,

(VE)

recunoasterea

si

nr. 650/2012 executarea

privind competenta,

legea

hotirarilor judecatoresti

si

acceptarea $i executarea actelor autentice in materie de succesiuni si

privind crearea unui certificat european de mostenitor. Aparitia acestor regulamente europene a fost rodul unei mai vechi dorinte manifestate la nivel european, si anume o unificare a dreptului

privat. $i cand spunem drept privat trebuie si avem in vedere de fapt

dreptul civil in sens larg cu toate ramurile de drept ce intra in componenta sa.

Era evident cA un asemenea deziderat european urma a fi foarte greu de realizat atat timp cat, de principiu, orgoliile multor state

europene, dublate de inconveniente de ordin doctrinar, dar si ca sistem

de drept, sunt aproape imposibil de conciliat.

Prin urmare, s-au facut incercari de unificare mai ales la nivel

contractual, datorita intereselor partenerilor contractuali de a avea o legislatie cat mai unitara. Daca la nivelul realizarii unui Cod civil unic european, pasii

Tealizati

au

fost

destul

de

timizi,

la nivelul

conflictuale unice in cAt mai multe

domenii

obtinerii

unor

norme

ale dreptului privat,

Speranta de unificare nu a mai fost o simpla utopie.

Astfel, cat mai multe domenii ale dreptului privat, cu elemente de

extraneitate, elemente care genereaza conflicte de legi, au inceput sa

dobandeasca4 reglementari unitare prin crearea unei legislatii coerente

©uropene.

Regulamentele

la

care

am

facut

referire

in

aceasta

Prézentare, reprezint&i exact materializarea acestei tendinte la nivelul

Uniunii Europene din care si RomAnia face parte. Aceste reglementari, putem spune, fac parte acum

si din legislatia noastra, mai precis,

Constituie izvoare ale dreptului international privat roman.

Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului european si al Consiliului privind legea aplicabila obligatiilor contractuale (Roma I),

Scanned with CamScanner

DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT ROMAN

254

reprezinta unul din cele mai importante acte normative de la nivelul

Uniunii Europene cu un impact deosebit la nivelul reglementarii de drept international privat si, implicit, cu o relevanté extrem de pragmatica la nivelul dreptului privat, mai precis la nivelul a tot ce inseamna raport juridic obligational izvorat dintr-un contract. Legislatia actualé a Romaniei, mai precis noul Cod civil prin art. 2640 arati c& legea aplicabila obligatiilor contractuale se determina potrivit reglementarilor dreptului comunitar. Cu alte cuvinte, noul Cod civil este cel care ne trimite la regulamentul Roma 1. Doar in materiile care nu intra sub incidenta reglementarilor europene, sunt incidente dispozitiile Codului civil din domeniul actului juridic civil, tehnica juridicd folosité de legiuitorul roman legislatiei europene in dreptul intern.

fiind aceea

de incorporare a

Acelasi lucru se intampla si intr-un alt domeniu la fel de important

cum este cel al obligatiilor izvorate din fapte juridice. {n acest domeniu

a devenit aplicabil, odata cu aderarea Romaniei la Uniunea Europeana,

Regulamentul (CE) nr. 864/2007 privind legea aplicabila obligatiilor

necontractuale (Roma II). Si sub acest aspect, noul Cod civil prin art. 2641 alin. (1), ne trimite la dispozitiile dreptului Uniunii Europene folosind exact acelasi procedeu ca cel utilizat pentru reglementarea raporturilor juridice obligationale izvorate din contracte.

Pe lénga o multitudine de alte acte normative europene este cu relevanta in domeniul dreptului international privat, Regulamentul nr. 44/2001 (Bruxelles I) privind competenta, recunoasterea si executarea

hotararilor in materie civila $i comerciala, reglementeaza, dupa cum ii spune si numele, anumite aspecte de o maxima importanta pe taramul

dreptului international privat, mai precis in ceea ce priveste procesul

civil international.

Regulamentul nr. 44/2001 nu se aplica in materie fiscala, vamala, administrativa, precum nici in materia arbitrajului. In ceea ce priveste

competenta, Regulamentul stabileste o competenta generala si derogari

de la aceasta, precum determinate.

si anumite

competente

speciale in domenii

Pentru ca o hotarare judecitoreasca straind si aiba autoritate de lucru judecat pe teritoriul RomAniei, este necesar ca acea hotarare sa

Scanned with CamScanner

Concluzit

255

fie recunoscuta in Romania. Recunoast erea poate fi solicitati pe cal e principal sau pe

a

cale incidentala.

O hotarare pronuntata intr-un stat membru si care este executorie

in statul in cauza este pusa in executare intr-un alt stat mem bru atunci

cind, la cererea oricareia dintre pirtile interesate, a fost declarata

executorie in statul respectiv.

De retinut este insa faptul ca acest regulament european, spre

deosebire de celelalte doua pe care le-am amintit, are aplicabilitate

numai

daca partile Uniunii Europene,

litigante au nationalitatea statelor membre ale in ceea ce priveste stabilirea competentei

instantelor, dar $i in ceea ce priveste recunoasterea si incuviintarea executarii unor hotarari judecatoresti pronuntate intr-un stat membru si a caror recunoasteri se cer pe teritoriul altui stat membru. in ceea ce priveste situatiile nereglementate de acest regulament, respectiv litigiile intre subiecte de drept privat, din RomAnia si un stat

nemembru al Uniunii Europene, acestea sunt prevazute in noul Cod de

procedura civila, in Cartea a VII-a. In ceea ce priveste noua reglementare de drept international privat, ea se regaseste, asa cum am precizat, in noul Cod civil, care a preluat

in foarte mare parte dispozitiile vechii Legi nr. 105/1992, aducdnd insa

elemente noi. fn aceasti ordine de idei, o institutie nou introdusa, a fost cea a

resedintei obisnuite. Problema regsedintei obisnuite, este trataté in partea speciala a Cartii a VII-a din noul Cod civil, carte dedicata dispozitiilor de drept international privat. Dar, desi este reglementata generic in aceasta sectiune, relevanta ei practica decurge din coroborarea cu dispozitiile speciale din materii cum ar fi statutul si capacitatea persoanei fizice,

sau din materia dreptului familiei, respectiv casatoria, divortul. Astfel, in materia starii civile si capacitatii persoanei fizice, regula

este ca aceste aspecte sunt carmuite de legea sa nationala daca prin

dispozitii speciale nu se prevede altfel. Noul Cod

civil precizeazi ca dac& o persoana are mal multe

Cetatenii, se va aplica legea statului de care este cel mai strans legata,

in special prin resedinta sa obisnuita.

Scanned with CamScanner

DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT ROMAN

256

Pana la intrarea in vigoare a noului Cod civil aproape peste tot unde se vorbea despre legea nationala, Legea nr. 105/1992 ne trimitea

inspre cetatenie

$i doar in subsidiar

se opta pentru

resedinta ca puncte de legatura pentru legea nationala.

domiciliu say

Acum ideea noului Cod civil ne apare putin mai moderna, bazaty pe ideea globalizarii si liberei circulatii a persoanelor, care duce la optiunea pentru un punct de legatura ce trebuie s& fie mult mai mobil,

solutia fiind aceea de a se opta cat mai mult pentru resedinta obisnuiti,

Totusi in materia starii civile si a capacitatii persoanei fizice legiuitorul a ramas conservator, pastrfénd vechea reglementare ce impunea ca punctul de legatura sA fie cetatenia. Dar chiar si in aceasti materie, s-a facut ins un prim pas in sensul cd, atunci cand o persoani are mai multe cetatenii, varianta subsidiara imediati a devenit aceea cA elementul de legatura care sa stabileascd nationalitatea unei persoane, care are cel putin doua cetatenii din care niciuna romana, reprezentat de resedinta obisnuita a acelei persoane.

sa fie

in concluzie, in acest moment, regula in sistemul nostru de drept

este aceea ca punctul de legatura pentru legea nationald a persoanei

fizice in ceea ce priveste starea civila si capacitatea persoanei fizice

este cetitenia. In subsidiar, se va aplica legea resedintei obisnuite. Consacrand o importanta sporiti acestei institutii juridice, noul

Cod civil face un pas important definind in art. 2570 notiunea de

resedinta obignuita in sensul ca resedinta obisnuita este in statul in care

persoana fizica isi are locuinta sau asezarea principald chiar daca nu 4

indeplinit formalitatile de inregistrare. Pentru determinarea locuintei

Sau asezarii principale vor fi avute in vedere acele circumstante principale si profesionale care indicd legaturi durabile cu acel stat sau

intentia de a stabili astfel de legaturi cu acel stat. Dovada resedintei obisnuite se face cu orice mijloc de proba. Mai mult fnsa, in materia casatoriei, mai precis in ceea ce privesté

efectele acesteia, adicd relatiile personale si patrimoniale dintre sol

legiuitorul realizeazi reglementare.

©

adevarati

schimbare

fati :

de

veche#

Astfel, Legea nr. 105/1992 stabilea ci relatiile personale si pat

moniale

dintre soti (adicd efectele

cisitoriei) urmau

a fi supus?

urmatoarelor legi in scar: legea nationala comund a sotilor (dae

Scanned with CamScanner

neluzii

—_— - ‘cta): in

257

uma a se aplica legea domiciliul ee ane at decayaU enue, ici cetatenie, nici domiciliu comun — lipsa cetateniei

.

or comun;

resedinté comuna urma le gea nici aveau nu daca comune; resedintel a care sotii intretineau in comun legaturile aplica legea statului cu anglo-saxon). mai stranse (solutie preluata din dreptul

cele

Noul Cod civil schimba ordinea legilor ce ar urma si guvemeze

efectele generale ale casatoriei. Astfel, potrivit noii reglementiri, acestea vor fi guvernate, ca principiu, de legea resedintei obisnuite comune a sotilor, iar in lips,

de legea cetateniei comune a sotilor si in final, in lipsa cetateniei comune, se aplica legea statului pe teritoriul cruia cdsitoria a fost celebraté. Cu alte cuvinte, pe acest taram, regula este fundamental

schimbata, optandu-se evident, pentru resedinta obisnuita, ca principal punct de legatura pentru norma conflictuala care solutioneaza conflictele de legi relative la efectele casatoriei. Din punctul meu de vedere, consider solutiile oferite de noua reglementare, foarte binevenite, fiind in perfecta concordantaé cu procesul general care vizeaza o ,inlaturare” tot mai accelerata a granitelor statale, ceea ce implicit duce la o libera circulatie a persoanelor. fn aceste circumstante, pdstrarea cetateniei ca punct de

legatura ar fi putut s4 reprezinte o povara pentru persoana fizica in $i ceea ce priveste aspectele de drept privat, unde autonomia de vointa

libertatea contractuala in a alege, trebuie sa predomine. Astfel, pe acest vina in tiram a aparut ca o necesitate, ca legiuitorul roman sa de resedinta intampinarea intereselor partilor, optand pentru ideea es fel, oferind de obtinut, si in acest obisnuita, aceasta fiind mult mai usor

ilirea acesteia. o libertate mai mare partilor in ceea ce priveste stab acestea stiu, de Aceasta libertate a partilor este normala atat timp cat

lor are legaturile cele mai ia relat care cu a lege este care u, cipi prin relatiilor dintre soti, de se, aceste legaturi fiind date, pe tiramul stran

resedinta obisnuita a acestora. or privind reglementarea Pe de alta parte, in urma analizei as pectel in ace eest luziona, in sensul ca, procesului civil international, putem conc!ual civila, in vigoare a noului Cod de procedura

moment, odata cu intrarea procesul civil in legatura cu litigiile reglementarea romaneasca privind extraneitate, este intr-o deplina

de

drept

privat

cu

element

de

Scanned with CamScanner

258

DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT ROMAN

concordant’ si corelare cu regulamentele europene, extrem de numeroase, care stabilesc, la randul lor, aspecte ce tin de competenta instantelor statelor membre ale Uniunii Europene, sau de recunoastere si executare a hotararilor, in ceea ce priveste litigiile dintre subiecte de drept privat ce igi au domiciliul, resedinta, sediul sau fondul de comert

pe teritoriul acestor state.

Important este de retinut faptul cd, reglementarea din noul Cod de procedura civilé nu se suprapune si nici nu vine in contradictie cu reglementarile europene.

Acest lucru se datoreaza

partile litigante Si-ar avea domicj]; comert pe teritoriy] Roméaniei,

faptului

ca, cele

decat acela ca una din

4, Sediul sau fondu] de

Scanned with CamScanner