Karl Marx, Friedrich Engels. Opere [Volumul 17]

Citation preview

KARL MARX

FRIEDRICH ENGELS

OPERE VOLUMUL

17

Proletari din toate Jările, uniti-vif I

KARL MARX FRIEDRICH ENGELS OPERE

EDITURA POLITICA 1 963

KARL

MARX

FRIEDRICH ENGELS VOLUMUL 17

BDITUR.A

POLITICA

Bucureşti-1963

Prezenta traducere a fost întocmită în colectivul de redacţie al Editurii politice după originalul apărut în editura „Dietz•, Berlin, 1961, completat cu unele note din ediţia rusă apărută în Editura de stat pentru literatură politică, Moscova, 1960

V

Prefaţă Volumul 17 al Operelor lui K. Marx şi F. Engels cuprinde lucrările scri1se de ei din iulie 1 870 pînă in februarie 1 872. Principalele evenimiente din această perioadă sînt răz­ boiul franco-iprusian din 1 870-1 871 şi revoluţia proletară de la 18 martie 1 87 1 . care a dus la instaurarea Comunei din Paris. Comuna a fost evenimentul istoric care a marcat înce­ putul epocii de trecere de la capitalismul premonopolist la imperialism, al epocii de dominaţie deplină şi de decădere a burgheziei, de treptată strîngere laolaltă a forţelor proleta ­ riatului şi de pregătire a lui în vederea unor lupte de clasă decisive. Perioada la care se referă scrierile publicate în v olumul de faţă reprezintă o etapă importantă în dezvoltarea mişcării proletare internaţionale ş i a ideologiei ei revoluţionare, c are e ste marxismul. în urma activităţii desfăşurate, timp de şapte ani, de Internaţionala I (Asociaţia Internaţională a Munci­ torilor) , care a devenit o puternică organizaţie internaţionala a clasei muncitoare, cu secţii în numeroase ţări din Europa şi în Statele Unite ale Americii, influenţa marxismulu i asu­ pra mişcării muncitoreşti a crescut considerabil şi victoria lui asupra diferitelor secte ale socialismului premarxist a devenit iminentă. Comuna din Paris, care a dovedit marea forţă dătătoare de viaţă a învăţăturii marxiste, a contribuit la o ş i mai largă răspindire a principiilor Internaţionalei. Marx şi Engels, conducătorii ş i învăţătorii proletariatu­ lui internaţional, au sintetizat în mod creator experienţa Co­ munei din Paris ş i au făcut-o cunoscută maselor proletare. Folosind această experienţă, Marx a adus o imensă contri­ buţie la teonia c omunismului ştiinţifi.JC, dezvoltînd în conti­

nuare teoria sa despre lupta de clasă, despre stat, despre revoluţia proletară şi dictatura proletariatului. Pornind de la

VI

Prefată

e:xiperienţa mişcam muncitoreşti din toate ţările, Marx şi Engels au completat iprincirpiile iniţiale ale teoriei despre partidul proletar, cuiprinse 1în lucrările lor anterioare, cu noi teze importante. Contribuţia pe care au adus-o ei, în această perioadă, la teoria revoluţionară a proletariatului a avut nepreţuită imrp ortanţă pentru întreaga evoluţie ulterioară a mişcării muncitoreşti internaţionale. O mare parte din lucrările şi articolele lui Marx şi En­ gels, precum şi din declaraţiile şi scrisorile lor către diferite ziare, care sînt publicate in acest volum, sînt nemijlocit legate de activitatea de conducere desfăşurată de ei în cadrul Lnternaţionalei. Anii 1 870-1872 au însemnat pentru Asocia­ ţia Internaţională a Muncitorilor o perioadă de luptă perse­ verentă pentru mobilizarea în continuare şi unirea laolaltă a forţelor proletariatului internaţional. Această luptă a trebuit să fie dUJSă într-o vreme dnd organizaţiile muncirt:oreşti erau supuse persecuţiilor poliţieneşti şi cînd presa reacţionară dez­ lănţuise o camr p anie deşănţată îmrp otriva Internaţionalei. Vorbind despre această perioadă istorică, Marx, în raportul Consiliului General prezentat de el la Congresul de la Haga. făcea următoarea observaţie : „ln perioada care s-a scurs de la ultimul nostru Congres de la Basel, două mari războaie au schimbat 1nfăţişarea Europei - războiul franco-pmsian şi războiul civil din Franţa. Aceste două războaie au fost pre­ cedate şi însoţite de un al treilea război, care continuă şi azi. şi anume de războiul împotriva Asociaţiei Internaţionale a Muncitorilor" (vezi K. Marx şi F. Engels, Opere, vol. 1 8) . In legătură cu starea de război care s-a ivit în Europa în iulie 1 870 şi care a constituit o încercare serioasă pentru Internaţională, Marx şi Engels au elaborat tactica proleta­ riatului în condiţiile războiului franco-prusian. Ei i-au ajutat pe muncitorii germani şi francezi să-şi precizeze atitudinea faţă de război, pornind de la caracterul lui şi de la interesele mişcării proletare. Mulţumită ajutorului primit din partea lui Marx şi Engels, proletariatul german şi social-democraţia revoluţionară au rămas şi în timpul războiului credincioase internaţionalismului proletar şi nu

s-au lăsat antrenate de

propaganda şovină desfăşurată de clasele dominante. Volumul de faţă începe cu prima adresă a Consiliului General al Asociaţiei Internaţionale a Muncitorilor cu pri­ vire la războiul franco-prusian, care reprezintă, ca şi cea de a doua adresă, întocmită de Marx în septembrie

1 870 şi publi­

cată în acest volum, un document extrem de important al

Prefaţă

VII

marxismului în legătură cu atitudinea clasei muncitoare faţă de militarism şi de război. Ambele adrese reprezintă o dovadă evidentă a luptei duse de Marx şi Engels împotriva războaie­ lor de cotropire, pentru traducerea în viaţă a principiilor internaţionalismului proletar. In prima adresă, Marx exipune în m1 o d c onvingător teme­ iurile celor mai importante teze ale învăţăturii marxiste des­ pre c auzele sociale ale războaielor de cotropire, c are s\nt dezlănţuite, în scopuri hrăpăreţe, de către clasele dominante. Marx subliniază că războaiele de cotropire urmăresc în a ce­ laşi timp să înăbuşe mişcarea revoluţionară, şi în primul rind mişcarea de eliberare a proletariatului. EI dezvăluie adevă­ ratele cauze ale războiului franco-iprusian, care era, în ultimă instanţă, un produs al regimului reacţionar de ex.ploatare din Franţa bonapartistă, a cărui existenţă era indisolubil legată de aventurile războinice, şi al statelor europene ale căror guverne sprijineau dictatura bonapartistă. „C�lotul răz­ boinic din iulie 1870 scrie Marx - nu este decît o ediţie îmbunătăţită a loviturii de stat din decembrie 1 851 " (vezi volumul de faţă, pag. 4) . Marx şi Engels considerau că din partea germanilor răz­ boiul franco-,prusian, în prima lui etapă, era un război de apărare, în măisura în care, în mod obiectiv, el era îndreptat împotriva încercărilor lui Napoleon al III-lea de a împiedica desăvîrşirea unificării Germaniei. In aprecierea războiului, ei porneau, în primul rînd, de la punctul de vedere al intere