Despre tolerare

Table of contents :
Tabla de materii......Page 9
Studiu introductiv......Page 11
Prefață......Page 27
Introducere......Page 29
1. Atitudini personale şi aranjamente politice......Page 35
Imperiile multinaţionale......Page 40
Societatea internaţională......Page 44
Consociaţiile......Page 47
Statele-naţiune......Page 49
Societăţile de imigranţi......Page 54
Rezumat......Page 58
Franţa......Page 60
Israel......Page 63
Canada......Page 66
Comunitatea Europeană......Page 69
Puterea......Page 73
Clasa......Page 76
Genul......Page 80
Religia......Page 85
Educaţia......Page 89
Religia civilă......Page 93
Tolerarea intolerantului......Page 97
Proiecte moderne......Page 100
Postmodernitate?......Page 103
Reflecţii asupra multiculturalismului american......Page 109
Mulţumiri......Page 127

Citation preview

Co l ecţia CIVITAS

15

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale MICHAEL WALZER Despre tolerare I Michael

Walzer; trad.: Areta Voroniuc; studiu introductiv:

Anton Carpinschi. - laşi; Institutul European.

128

2002

19,5 cm (Civits 15) 973-611-226-8

p.;

ISBN:

1. Voroniuc. Areta (trad.) II. Carpinschi. Anton (studiu introductiv)

316.47.5

© 1997 by Yale University; Michael Walzer, On toleration © Institutul European pentru prezenta ediţie În limba română ISBN: 973-611-226-8

PRINED N ROMANIA

MICHAEL W ALZER

Despre tolerare Traducere de ARETA VORONUC Studiu introductiv de ANTON CARPNSCHI

NSTITUTUL EUROPEN

202

Pă11i d i n această carte au fost prezentate ca Prelegeri Castle În cadrul Programului Yale pentru etică, politică şi economie, susţinute de către Michael Walzer la Yale University În 1 996. Pre legeri le Castle au fost iniţiate de John K. Castle în cinstea strămoşului său, reverendul James Pierpont, unul din fondatorii Yale U n i v er sity Prezentate de personalităţi publice recunoscute, Prelegerile Castle au men irea de a promova relecţia asupra bazelor morale ale soc ietăţii şi ale gu vernării ş i de a contribui l a înţelegerea problemelor etice cu care se confruntă indivizii în societatea noastră modernă complexă. .

Pentru generaţia urmă/oare SARAH şi JOHN REBECCA şi KEITH şi pentru cealaltă JOSEPH şi KATYA

TABLA DE MAERII

.

Studiu introductiv Prefaă

. .

... ..... . .

. ..

.

.

.. . ..... . ...... ....... ...

.

.... ..

.

..

..

.......

.. .

. ...... ..

. ..

I-XVI

.............................................. . .....................................................

1

INTRODUCERE: Cum să abordăm tolerarea........................................ 3 CAPITOLUL 1: Atiudini personale şi aranjamente politice .

.

.

. ...

.. . 9

....

..

CAPITOLUL 2: Cinci tipuri de regimuri tolerante ................................ 14

Imperiile multinaţionale

....

.

. .. . . . ...

.... . . . .. . . . . . .. . . . . . .. .. . . . . .. .. ...

.

. ........

.

...

. .. .

. .. . .

. ...

..

. ... .

14 18

Societatea intenaţională ....... . .. . Consc i aţi i le ................................................. ................................... 21 Statele-naţiune . . ..... . . . .. . .. . . ..... .. . . . 23 Societăţile de imigranţi . . . . . . . .. . .. . . . . .. . .. . .. . 28 .

... .. .........

. ..... .

. .....

... .

...

.. . .

..

.

.. ..

..

.

..

.... . ....

....

.

..

..

.

..

. ..

.........

.

... .....

. .

..

..

.

.

.

..

....

..

..

..

. .. .. .

.. ..

.

.

.

..

..

.

..

.

Rezumat ..............................................'............................................. 32

. . . . .. . . . . . . .. . ... .. . . . .. . . .. .. ...

CAPITOLUL 3: Cauri complicate .

. ......

Franta . . .. ..

. .

...

Israel . ..

. . .. . ...

.

.

.

.....

..

. ..

.

.

..

. ..

. . .. .

..

... . . .. .

. .. .

.

.

.....

..

.

.

... . . ...

...........

.. . . . . .. . 34 ... . .. 34 . . . . 37

. ... . .. . .....

.. .. . .

. .

... . . ... . ......

...

.

... . .

.

.

.

...

.......... . .

......

. .... . . ... ........

. ..

..

.. .

Canada ............................................................................................. 40

Co

m

u nitatea

E u ro peană ................................................................... 43

CAPITOLUL 4: Cons ec i nţe pactic e ..................................................... 47 uterea . . . .. . . .. . . . . . .. . . . . . . . . 47 Clasa .. . .. . . .... . .. . . . . . ... .... . . . .. . . 50 Genul . .. .... . .. .. . .. . . . . . . . . ... . ... . . . .. . . ... 54 ... ...

.... .

... .

.. . . .

.

.

.

.

.

. ..

. . . .. ..

.

..

.

. ..

..

.

... . . ........ . . . ... .. . .

... ..

..

.. ... .. .

...

.

.

. . ..

...

.. .

.. . .

... .... . ..

.

. ....

.

...

..

..

.. . .. ...

.. .

....

..

.....

. . ....... .

.

.

..

... . . .. . ..

...

.. . .

.. . ... .

.

.

Religia

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . .

59

Ed ucaţ i a ........................................................................................... 63

R e l i g i a c iv i l ă .

. . . ..

. .. .

.

..

.

.

. . .

Tolerarea intolerantului

.

. .

. . .

.

.

. .

.

. . .

. . .. . .

.

..

. . . . . .

. . .

..

.

.

. .

. .

. .

...

. . .. . . . . . . . . .

. . .

..

.

.

. . . .

.

.. .

. . . . . .

. . . . . .

. .

. .

. .

.

.

. . .. . . .

.

. . . . . ..

. . . . . . . . . .

.

. . .

.

. . . .

.. . . .

.

67 71

CA PITOLU L 5: Tolerarea modenă şi pos tmode rn ă ............................. 74 Proiecte moderne .. . . . . . . . . . . . . . 74 Postmodernitate? . . . . . . . . . . .. . . . . . .. . . . .. 7 7 . . . . . .

. . ..

. .

. . .

.

. . .

. .

.

.

. .

. . . . .. . . . .

. . . . . . . . . . . .

. .

.

. . . . . .

.. .

.

..

. . . .

. .

. . . . . . . . . . . . . . .

. . . .

. . . . . . . .

EPILOG: Relecţi i asupra m u lticu ltural ism u l u i amer ican Mu lţunl i ri

. . .

. . . .

.

. . . .

. . . . . . .

.

. . .

.

. . . .

.

. . . . . .

. .

.. .

.............................................................................................

.

83

100

Studiu

introductiv

TOLERAREA CA MODUS VIVENDI

ModllS vivendi,

sau arta compromisuluirezonabil

"Ca evreu american *, am crescut avînd mereu i mpresia că eram un obiect al tolerării. Mu lt mai tîrziu mi-am dat seama că eram totodată şi subiect, un agent destinat să tol ereze pe alţi i , inclusiv pe fraţii evrei a căror idee despre ceea ce Înseamnă să ii evreu se deosebea radical de a mea"l. A c es te cuvinte c u care Michael Walzer îşi începe ese u l despre tolerare conţin substanţa ş i mesajul Întregii cărţi. Perspectiva autoru l u i asupra toleranţei exprimă o experienţă * Reprezentant important al ilosoiei politice şi morale contemporane, Michael Walzer (n. 1 935) este un gînditor de orientare comullitarian-democratico-liberaIă. Adept al pluralismului şi a egalităţii "În acord cu libertatea". Walzer a formulat o teorie a justiţiei distributiw ca alternativă necontradictoric la individualismul liberalismului clasic. Profesor la Schoo1 of Social Science. Institute for Advanced Study. Princeton. NJ. Walzer a studiat la Brandeis University (S.A.. 1956). Cambridge University (Fulbright Fellowship. 1956-57). Harvard University (Ph.D.. 1961). A predat la Princeton şi Harvard cursuri de Istoria gîndirii politice moderne. Filosofie politică contemporană. Probleme ale gîndirii socialiste. Teoria politică a naţionalismului. Politică şi literatură în secolul al XVlI-lea. Editor la Dissent , membru În Biroul editorial la Philosoplly and Public Aairs şi Political Theol)', autor al unor cărţi de circulaţie internaţională şi a numeroase studii şi articole. Din bogata bibliograie a lui Michael Walzer. menţionez. lil11itÎndu-mă la cărţi: Tlte Rel'O!lltion of file Saillts: A Stlldy in file O rig ins of Radica!

Po!itic.\· (1965), Oh/igatiolls: Essays

OII

Disohedience,

War and C itize1! sh ip (1970),

J)o/itical Aerio1! (1971), Regicide amI Rel'olllriolJ (] 974), .Il/st (lm! Unjllst Wars (1977). Radic{/I Prifleip!es (1977). SI'IJeres of JlIstice. A Defence of Plum!ism al/d EqLlality

( 1983). Exodlls (Ind Rel'olutiofl (1985). !"fefl>retatio/1 and Social Criticism (1987), The

COl11pony (�l C/'itics (1988). Civil So ciety ami America1l Democraey (1992>. Thrck and Thin: Moral Argumellt

(/f

HOl11e Cl1ld Abroad (1994), PluraLism, Justice alJd Eqlla!it\'

(Împreună cu David Miller. 1995). On Toleration (1997), Argllfllents Irom tlle ( 1997), Pluralism and Def1wcracy (1997), Reaso1l. Polities anei P assio1! (1999) etc. I Michael Walzer. Despre tolerare. Editura Institutul European. laşi. 2002. p.l.

Lep

ANTON CARPINSCHI

De aici , preocuparea lui Walzer de a aborda toleranţa ca atitudin e ş i tolerarea ca practică, am bele menite să facă posi b i lă coex istenţa paşnică a grupuril or c u identităţi, istorii şi modele culturale diferite. Diversitatea modelelor culturale sugerează o abordare contextual-istorică şi procedurală şi nu una generală, bazată pe un argument i losoic sistematic, manifest exprimat. "Propun - scrie Walzer -. propri ul meu punct de vedere despre cum ar trebui să meargă lucrurile. cum să ie cel mai bine organ izată coexistenţa paşnică; numai că referinţe l e sînt la propriul meu timp ş i spaţiu, la propria mea real itate americană. ( . . . ) . Dezbateri le din acest eseu se bazează mai ales pe exemplele din Europa, America de Nord şi Orientul Mij lociu. Aştept ca altcineva să-m i spună dacă, şi În ce măsură, dezbaterile acestea corespund şi rea lităţilor latino-ameri cane, africane ş i as iatice."'. Studiul l u i Wal zer confirmă experienţa istoriei, dovedind că nu ex istă o . singură formă de organizare pol itică. universal validă, pentru asi gurarea tolerării: nu există principii care să guveneze toate regimurile de tolerare, indiferent de circumstanţe, doar în numele unui set de aranj amente pol itice şi constituţionale. Aceasta nu Înseamnă, des igur, acceptarea unui re lativism ără l i m ite. Ideea relativităţi i şi contextual ităţi i nu presupune abandonarea exigenţelor morale şi nici căderea într-un descriptivism plat. Opţiuni le trebuie ăcută În cadre le eticu lui şi ale teoreticu lui. Problema nu este a l i mitelor tolerării, ci a întinderii acestora. Eva l uarea diverselor regi muri de tolcrarc presupune compararea diferite l or reglementări instituţionale şi de ordin etatic prin care se statuează re laţia de tolerare. Studierea comparativă a re laţiei de tolerare Înseamnă depăşirea descriptivismu lui şi testarea propri i lor concepte, opţiuni metodo logi ce, expl icaţii şi i nterpretări . Tocmai acest lucru îl propune Michael Walze;': un exerciţiu de personalâ În contextul multicultural american.

fi/osufie politică pe tema coexistenţei paşnice şi a spiritului de toleranţi, un

exerciţiu cu atît mai necesar cu ;Ît în lumea în care trăim, o lume a modenităţii tîrzii sau. poate . chiar a postmodenitătii. asistăm la multipl icarea diferenţe lor şi a moduri l or de viaţă şi. din păcate. Ia creşterea alarmantă a intoleranţei. Î n aceste condiţi i. punerea problemei tolerării ca l110dus I'ivendi mi se pare mai mult decît oportună. Idealu l liberal de toleranţă ca o cale spre un consens raţional universal s-a sprijin it pe argumentul că practica tolerării ne va ajuta să găsi m cel mai bun trai pentru omenire. Expres ie a pro iectu lui universal ist iluminist, li beral ismul moden s-a bazat pe o i l osoie pozitivistă a istoriei, o istorie continuă, l i neară, mereu ascendentă. În poida vocaţiei sale pl ural iste. ilosoia pol itică liberală modernă a conceput conlicte le de valori ca o fază trecătoare În istoria uman ităţii . . . Prin I

Ibidem. pX

II

Studiu introductiv

contrast - sub liniază John Gray - , modus vivendi este o viziune care consideră perspectivele diferite asupra binelui şi dreptăţi i o caracteristică universală a vieţi i pol itice. Putem să ne imaginăm, acum ca ş i În vi itor, că state le ş i comunităţile vor i divizate de revendicări rivale privind dreptatea şi tot ceea ce face ca viaţa umană să merite a i trăită. Spre deosebi re de toleranţa l i berală, modus vivendi nu Întreţine speranţa că l umea va ajunge la un acord În privinţa adevăru lui. ( . .. ). Modus vivendi abandonează proiectul unui regim un iversal . Dacă aceasta este esenţa liberalismu lui, atunci nlodlts vivendi nu poate să ie altceva decît o ilosoie postli beraIă"'. Aceasta impl ică faptu l că drepturile şi l ibertăţile fundam entale ale l i bera l ismu lui concepute în man iera un iversal ismului raţional ist de către Locke sau Kant nu mai pot i astăzi izolate de pluralismul şi conlictul valorilor incomensurabile. Urmînd traseul spiritual reprezentat de Isaiah Belin, Michael Oakeshotl, Michael Walzer, Richard Rorty, 10hn Gray, se poate conchide, în orizontu l unei noi i l osoi i a l i beral ismului, nelimitată de ide i le de consens universal şi alegere raţională, că şi teoria tolerării trebuie să-şi găsească noi corespondenţe. Tolerarea nu este o cale spre consensul raţIOnal universal ci. mai degrabă. un necesar modus vivendi.

M igrări le în masa, noi le tehnologii de comunicare, schimburile cul turale continue au condus la instituirea une i d i vers ităţi a moduri lor de viaţă într-o aceeaş i soc ietate. Membrii unei asemenea societăţi se încadrează în mai mu lte moduri de viaţă, caci oamenii doresc şi sînt îndreptăţiţi să trăiască în moduri diferite. De la stadi u l de adevăr greu acceptat despre viaţa omenească, pl uralismul şi incom pat i b i l itatea valori lor au devenit o condiţie ce face pane din real itatea socială. Astăzi, experienţa comuna ne arată ca pluralismul este un dat istoric. Pe măsură ce migratia şi comunicaţiil e au combinat moduri de viaţă, controversa valori lor a devenit condi ţia noastra comună. Pluralitatea moduri lor de viaţă scoate În evidenţă incomensurab i l itatea valoril or, faptul ca valorile nu pot i rap0l1ate la o măsură unică, generală, că binele dorit se poate realiza prin modal ităţi contrastante, dintre care une le Cll neputinţă de com parat. Prietenia şi ban i i . iubirea şi ban i i . iubirea şi datoria, l i bel1atea şi securitatea etc. sînt valori incomensurabil e, lucruri ce nu pot fi comparate ca valoare, în gene ral , ci doar, uneori. relativ şi contextua l. Puşi În faţa unor dileme de ordin practic şi mora l în care raţiunea devine inoperantă, iar consensu l raţional i m pos i b i l , putem aprecia că lIll modl/s vivendi Între moduri de viaţă diferite devine o soluţie pol i tică necesară. Î n aceste cond iţi i, idealul c lasic al toleranţe i l i berale bazate pe căutarea consensulu i raţional asupra cel u i mai bun mod de viaţa a devenit caduc. Existenta I

John Gray, Cele dOltă feţe ale

liberalismului. Poli om,

2002, p. 154.

III

ANTON CARPINSCHI

mat multor feluri de viaţă În cre oamenii pot prospera şi chiar fi fericiţi induce -ideea că, În poida faptului că aceste feluri de viaţă pot i concurente, nici unul dintre ele nu este cel mai bun. Modus vivendi, sau coexistenţa moduri/or de viaţă d�terite, se bazează pe ideea exi stenţei mai multor moduri de viaţă proitabi l e pentru oameni , tocmai pentru că nici unul dintre acestea n u este cel mai bun pentru toată lumea. Modus vivendi nu Înseamnă căutarea regimului ideal, ci obţinerea compromisului rezonabil prin reconcilierea instituţională a dferitelor moduri de yiaţă. Este un compromis bazat pe real itatea istorică a pluralismu lui social ş i pe realitatea etică, anti-u niversa l istă şi anti-fundamentalistă. a pl ural is­ mul ui val orilor. Modus v i v en di nu Înseamnă, aşadar, ascenderea la o valoare supra-ordo�ată pe care ar trebu i să o respecte toate modurile de viaţă, ci acceptarea ideii că toate mod uri le de viaţă conţin interese care fac din coexistenţa paşnică o necesitate, iar din compromisu l rezonabi l calea atingerii aceste ia.

Tolerarea

-

forme şi limite

Invocată în perioade de normal itate, dar mai ales în cele tu lburi şi amen inţătoare pentru diferitele grupuri minoritare. toleranţa rămîne ceva dezirab i l din punct de vedere moral, dar i mprecis, neplăcut şi, de mu lte ori, greu de respectat pentru majoritari sau pentru ce i alaţi În poziţii de putere. Termenul trim ite la ori gini le etimol ogice l atine ără a aduce, însă, prec izări semantice deosebite. Tolero, -are ca verb şi toleantia, -le, ca substantiv -, însemnau a suporta, a răbda, a accepta, respectiv, capacitatea de a suporta, răbda, accepta. Cuvintele însele - a suporta, a răbda, a accepta -, induc sensuri şi nuanţe diferite, ceea ce creează o polisem ie şi, implicit, impresia unei imprecizii ce reflectă, de al tfel, ambiguitatea de faclo a to lerări i . Princ ipalele dicţionare de spec ialitate Încearcă să aducă mai mu ltă prec izie . Astfe l Dicţionarul Lalande sesizează sensul lolerării ca practică, atunci cînd o deineşte ca "maniera de a acţiona a unei persoane ce suportă ără a protesta o ati ngere a drepturilor sale, chiar dacă ar i putut să o reprime: man iera de a acţiona a unei autorităţi ce accceptă deschis, În virtutea unei anu mite obişnuinţe, o anume derogare de la legile sau reglementări le pe care ea este Însărcinată să le aplice", dar şi al toleranţei ca dispoziţie atunci cînd aceasta este dei nită ca "dispoziţie a spiritu l u i sau regu lă de conduită constînd În a lăsa iecăru ia libertatea exprimării opiniilor, chiar atunci cînd nu le Împărtăşeşti"' . Dicţionarul Oxford de politică accentuează asu pra valori i morale a toleranţei deinită ca: " dispoziţia de a nu interveni în credinţe, I

Vo('ohll/aire

) 99) (17 -cme

IV

technique edition).

el

ritique de ici

philo.wpltie.

Presses Universitaires de Francc.

St udiu introductiv

atitudini sau acţiuni, În poida l i psei de simpatie sau a antipatiei faţă de ele. S-a spus că valoarea toleranţei constă În absenţa intervenţiei, În poida reacţiei iniţiale de repu lsie, chiar dacă posibi litatea (sau puterea) de amestec este reală"' . Acelaşi aspect pozitiv sub aspect moral şi pol itic este relevat şi de Enciclopedia 81ackwell În care toleranţa este văzută ca "opţiunea de li berată a cu iva care posedă puterea şi cunoaşterea necesare, de a nu i nterzice, Împied ica sau stînjeni conduite pe care le dezaprobă" z. Comprimate şi sintetice, necesare dar nu şi suiciente, deiniţi i le de dictionar au neajunsuri le lor: sînt generale şi abstracte, uneori, vagi şi incomplete. Tocmai de aceea, operaţia de dein ire În doi timpi. unul pri n demarcare cu ajutorul distincţii lor negative - ce nu este tolerarea -, ce lălalt prin airmaţie - ce este tolerarea - , mi se pare un merit al lu i Michae l Walzer. Deinirea tolerări i devi ne. astfe l. m a i expl icită şi intel igibi lă. mai concretă şi pre�isă. putînd sta la baza teorie i sale despre tolerare şi l imite le acesteia. Aşadar, mai Întîi, ce nu este to lerarea. Nu este vorba despre tolerarea i nd ivizi lor excentrici sau disidenţi În soc ietate sau ch iar în stat, ci despre respectarea drepturil or indi viduale exercitate În comun, pri n existenţa şi acţiunea grupuril or ca atare. "Ind ividul excentric. sol itar În diferenţa sa, este re lativ uşor de tolerat, iar respingerea şi dezaprobarea soc ială a excentric ităţii, deşi neplăcută, nu este foarte pericu loasă. Interesul este mult mai mare cînd luăm În seamă grupuri excentrice şi di zidente ") . Dar, autorul nu se ocupă nici de toleranţa pol i tică, tolerarea grupuri lor, m işcărilor şi partidelor pol i tice alate În competiţie. Acestea sînt în mod necesar într-o competiţie şi atîta vreme cît respectă regu l il e jocu lui democratic nu se pune problema tolerării unui partid sau al tul. În acest context, interzicerea unui partid, deci netol erarea lui lega lă. devine actuală atunci cîn d acesta nu respectă regu l i le compet iţiei, preconizînd un regim dictatori al sau chiar unul totalitar. Dar. ce este atunci to lerarea pe care o avem în vedere? Probl ema toleranţei începe să se pună atunci cînd, în contextul plural ismului social, unele grupuri minoritare din punct de vedere etnic, cu ltural , rel igios, sexual, sau ca mod de viaţă, încearcă să-ş i păstreze identitatea în spaţiu şi în timp, să-şi formeze adepţi. să-şi caute susţi nători. În aceste con d i ţii, ce îllseamnă a to lera grupuri de asemenea factură? Acum apar diferitele forme şi limite ale tolerării. precum şi o varietate de posibilităţi ale to leranţei ca atitud ine. "Prima d i ntre acestea - arată Walzer - care relectă origin i l e tolerării rel i gioase d i n secolele al XVI-lea şi al XVII-lea, este doar o acceptare resemnată a d i ferenţei de dragu l păc i i ( . .. ). A I

2

Oxford D icţio nar de pol it ică . Enciclopedia 81ackwell

Univers Enciclopedic. Buc ur eşti .

2000.

a gîndirii politice. coo rd . David Miller . Editura Humanitas.

Bu c ureşti . 2000. , Michael Walzcr. op.cit. . p.

9. V

A NT O N C A RPI N S C HI

doua atitud ine posibilă este pasivă, re laxată, o indiferenţă ben ignă faţă de diferenţă: «M are-i grădi na ta, Doamne!» . A treia atitudine provine dintr-un fe l de stoicism moral, o recunoaştere principială că şi «cei lalţi» au drepturi, chiar dacă le folosesc în moduri neplăcute. A patra atitud ine exprimă deschiderea spre ce i lalţi, curiozitate, poate chiar respect, o dorinţă de ascu lta şi de a ala. Şi cea mai îndepartată este aprobarea entuziastă a diferenţei; o aprobare estetică, dacă diferenţa este considerată ca reprezentînd, În forme culturale. bunătatea şi d ivers itatea creaţiei Domnului sau a l u m i i naturale; sau o aprobare funcţională. dacă diferenţa este văzută, precum În concepţia multicu ltura l ista l iberală, ca o condiţie necesară a dezvo ltări i umane ,,1. Persona l. ceea ce Walzer denumeşte ,.aprobarea en tuziastă a diferenţe i " nu cred că este o formă de toleranţă. A tolera Înseamnă a suporta. a accepta. a ad m i te ceva diferit. împotriva propriilor preferinţe şi chiar a proprie i voi nţe. di n calcul egoist-pragmatic sau/şi din raţiuni de ordin superi or. De la to lerarea bazată pe curiozitate sau respect pînă la "aprobarea entuziasta a diferenţei " este, Însă, o di stanţă prea mare, care depăşeşte cadrele şi sensu l tolerări i . A accepta entuziast dţlerenţa nu mai Înseamnă a a tolera! Pasaju l - prol ix, de altfel - privi n d sprijinirea diferenţiată a deosebiri lor Într-o societate plural istă, preferinţa pentru un , .alt celălalt " mai apropiat de propri i le-mi practici cu lturale sau re l i g i oase, sau poate mai îndepărtat, mai exot ic, nu justiica .,aprobarea entuziastă a diferenţei " ca formă a toleranţei. Core late cu forme le toleranţei prezentate mai Înai nte. formele tolerări i exprimă. î n fond. practici instituţionale şi comportamenta le diferite faţă de diferenţă şi acceptarea gradelor aceste ia. Î n acest context. apare un joc subtil Între valorile şi interesele grupu l u i majoritar şi oportunitatea recunoaşteri i valori lor şi intereselor diferite, sau chiar opuse, ale d iverselor gru puri min oritare: etnice, l i n gvistice, confesi onale, rasiale, sexuale etc. Un anume regim de tolerare nu depinde de o singu ră formă de tol erare, din cele descrise mai sus. Construc­ ţi i le instituţionale şi aranjamente le pol i tice încorporează di[erite le forme de tolerare - resemnarea, indiferenţa, recunoaşterea. deschiderea -, În combinaţii di ntre cele mai variate, de aici rezu ltînd diferite regimuri ale tolerări i văzute ca soc ietăţi po litice sau unităţi globa le. De altfe l . partea cea mai consistentă ş i origina lă a eseu lui Despre taferare este, cred, cea referitoare l a cele "cinc i tipuri de regimuri ale tolerări i " şi la " consecinţele practice " . Faptu l că pot exista cinci sau şase sau patru tipuri de regimuri ale tolerării este mai puţin important. Regimuri le tolerări i identi icate de Walzer - i mperiile m ultinaţionale, societatea intenaţională, consociaţii le, statele-naţiu ne, societăţile de i migranţi - şi aşa­ numite l e " consecinţe practice" - puterea, clasa, genul, religia, educaţia, rel igia . . .

I

Ibidem, pp.

VI

) ) -12.

Studiu introductIv

civilă -. constituie aparatul conceptual al carţii; şi mai i mportant Încă, regimurile toleră,-i; şi consecinţele practice pot constitui Împreună o adevărată gr;/ă de (1ali=ă a tolerării, apl icabilă În di verse situaţii concrete. Observaţia pe care aş /'acc-o aici este că d i n seria "conseci nţel or practice" lipseşte factoru l etnic, scăpare cu atît mai surprinzătoare cu cît în prezentarea regimuri lor tolerări i di mensi unea etnică este prezentă. De asemenea. analiza tolerări i ar i avut de cîştigat prin introducerea generaţiei În seria consecinţelor practice. Factorul generaţional este un element semniicati v în teoria şi practica tolerări i. "Conse­ ci nţele practice" acţionează ca nişte clivaje pol itice, economice, de gen. reI igioase, culturale, etnice. generaţionale, ca nişte d iviziuni sociale ce produc separarea populaţiei pe grupuri între care apar sau nu relaţii de tolerare. În fe lul acesta se pot identiica categori i l e de participanţi la procesul de tolerare În funcţie de anumi te criterii: raportul faţă de putere, poziţia de cl asă, de gen, apartenenţa confesională, generaţionala, identitatea etn ică, mode l u l cu ltural adoptat. Cu alte cuvi nte, fo rmele tolerării se manţ{estă n dferitele regimuri de to{erare pro\'ocate fiind de mecanismele clivajelor amintite mai sus. Tolerarea ca resemn are, indiferenţă. recunoaştere, deschidere faţă de valori le şi interesele diferite. propri i unor grupuri speciice, este prezentă În imperi ile multinaţionale. societatea intenaţională, consociaţi i. state naţi onale şi societăţi de im igranţi datorită clivaj e lor sociale al căror rol este ace la de a decupa subiectul şi obiectul tolerări i şi de a cristal iza conştii nţa de grup a respectivelor comunităţi pe post de subiect şi/sau obiect al tolerării . Persia, Egi ptu l ptolemaic. Roma, Imperiul Otoman sînt marile i mperii mu ltinaţionale, considerate de Walzer. emb leme a le tolerării. Sub sceptrul impe­ rial şi guvenarea birocraţilor, cOll1unităţile l ocale, etnice, religioase, lingvistice îşi desăşurau viaţa În mod autonom sau semiauton0l1. Supravieţuirea acestor comunităţi depindea de toleranţa oicială de la centru, iar aceasta. Ia rîndul său. urmărea menţinerea ordi n i i şi păcii sociale în vederea asigurării colectări i impozitelor şi taxelor imperiale. Versiunea i mperială a mu lticultural ismului avea, aşadar, rădăcin i economico- inanciare. Regimul imperia l al toleranţei Îşi avea preţul său, oricum mai convenab i l decît caprici ile vreunui despot local. Pentru a­ şi as igura mmja de toleranţă. comunităţi le se dovedeau into lerante faţa de comportamentul deviant individual. În pofida caractcru lui lor autocratic, i mpe­ riile au reuşit să încorporeze diferenţele faci litînd, astfel, coexistenţa paşn ică. Acest lucru a fost posib i l pentru ca dominaţia imperiala este la fe l de autocratică În orice regiunc a Imperi ului, tratamentu l ega l asigurînd, În general. aceeaşi ma l:jă de tolerare pentru diferite le grupuri minoritare. Se poate spune că tolerarea l'unc ţion ează mai b ine atunci CÎnd relaţiile asi metrice de putere sînt clare şi acceptate de toţi. De aici. supunerea comună şi gradu l crescut al toleranţei de la VII

ANTON CARPINSCHI

centru, precum şi Între grupurile supuse. Î n cazu l imperiului - conchide Walzer -, puterea are maximă eicienţă În promovarea tolerării atunci CÎnd este distantă, neutră şi copleşitoare. În această formă, puterea imperia l ă este În mod clar de mare ajutor minorităţi lor l ocale, care tind să ie, În consecinţă, supOiteri i cei mai loiali ai i mperi u l u i "l. Î n acelaşi timp, trebuie remarcat pragmatism u l şi spiri tu l de toleranţă al s istemelor i mperiale care nu au impus popoarelor cucerite o asimilare forţată. Locu itori i oraşelor Imperi u l u i roman, de pildă, şi-au menţi nut instituţiile local e, dreptul. l imba, rel igia şi obiceiuri le speciice. Societatea internaţională se dovedeşte, la rîndul său, un regim al tolerării În du blu sens. Pe de o pmte, În calitate de societate a statel or, ea funcţionează pe baza logicii suveran ităţi i . Ori cărei entităţi etnice sau m u l tietn ice care atinge rangul suveran ităţii statale i se tolerează de către societatea statelor anumite practic i În lim ite le propri u l u i ' teritoriu . Tolerarea este, aşadar, o trăsătură esenţială a suveranităţii deoarece În l imitele statu l u i suveran sînt tolerate anumite practici. De dragu l păcii, sau din nevoia respectări i reformelor interne, soc ietatea intenaţională recunoaşte legitim itatea statu lu i respectiv, calitatea respectivei ţări de membru suveran al soc ietăţi i internaţionale. Pe de altă parte, suveranitatea statală Îşi are l i mite le sale ixate prin d octrina drepturilor omu l u i şi a interven ­ ţion ism u l u i uman itar. Actele ce şochează conştiinţa uman:tăţii nu sînt, În principiu, tolerate. Principii le ind ependenţei pol itice şi ale integrităţii teritoriale nu Înseamnă to lerarea barbariei intene. Intervenţia umanitară nu Înseamnă, Însă, fol osi rea forţei În sine. Nimeni nu este obl igat, nici îndreptăţit, să fol osească forţa oarbă. Nici În numele suveranităţ ii statale, nici În acela al drepturi lor omului nu este legitimată fo losirea forţei şi a violenţei la scară pub l ică. Î n aceste condiţii, se poate pune întrebarea: intoleranţa din rati uni uman itare j ustiică intervenţia m i l itară? Problema este spinoasă şi cred că va rămîne mereu deschisă. Argu­ mentele poziţi ilor şi valori lor opuse se pot susţine în egală măsură. Concurenţa valorilor rivale este permanentizată şi dramatizată datorită rel igiei civi le. Î n calitate de crez al statu l u i , vital pentru stabi l itatea şi prosperitatea sa, religia civ i l ă încuraj ează mîndriile l ocale şi intoleranţa. Toleranţa creşte, probab i l , atunci CÎnd re l igia civilă Încearcă s ă ie CÎt mai puţin o rel igie. Aceasta ar însemmna ca rel igi i le civile să practice o re l igiozitate vagă şi lexibi lă, legată mai mult sărbători şi tradiţi i popu lare şi nu una dogmatică şi ferventă, întreţinută pri n pusce fundamentaliste. Consociaţi i le sînt regimuri di namice care Încearcă menţinerea coexistenţei paşnice prin tol erarea reciprocă, renegociată în permanenţă, între comunităţile etn ice, rel igioase, culturale, economice. Fără a d ispune de autoritatea şi distanţa I

Ibidem, p. 48.

VIII

Studiu introdu c tiv

unei puteri imperiale de la centru şi nici de eicacitatea birocraţil or imperial i, consociaţi i le se bazează pe colaborarea directă a grupuril or, În special a l ideri lor acestora Obiectivele dialogului intercomun itar urmăresc: stabili rea reglementări lor constituţionale, conceperea instituţi i lor, Împărţirea funcţiilor, alocarea fonduri lor publ i ce. d i stri buirea resurselor, protejarea i nteresel or d i vergente, supravegherea reci procă etc. Î n acest fel, iecare comunitate Îş i conservă identitatea etn ico­ lingvistică, confesională, asi gurÎndu-şi, totodată, modul de viaţă conform pro­ pri i lor trad iţii şi mode le cu lturale. Scopul major al acestor aranjamente pol itice este restrÎngerea posibilei intoleranţe a comunităţi l or asoci ate . Belgia, Elveţia, Cipru, Liban sau, mai recent, Bosnia sînt tot atîtea exempl e de consociaţii cu posibi l ităţi variate şi destine istorice diferite. În care rol u l clivajelor etni ce. re li gi oase, economice, culturale este, de la caz la caz, extrem de important. Into leranta ia forme mai viru lente atunci cînd diferenţe le culturale. confes ionale. etnice, ras iale, de gen se suprapun cu diferenţele de clasă, atunci cînd membr i i unui grup m i noritar a u un statut economic i nferior. Nu rareori, o comunitate cu lturală, confesională sau de gen este econom ic subordonată. Cazu l exploatării şi discriminări i femei lor În comunităţi le trad iţionale, patriarhale, fundamentaliste este emblematic în acest sens. Statele-naţiune constituie majoritatea statelor ce compun societatea intenaţională. Deşi nu este neutru - puterea reven ind naţiunii majoritare care foloseşte statul pentru propri ile scopuri -. statul-naţiune de factură democrat­ l i berală a trebuit, în timp, să creeze cond i ţii le legale pentru tolerarea minori­ tăţi lor. Î n acest context, membri i unei minorităţi naţionale sînt consideraţi, mai Întîi. cetăţeni ai statu lui respectiv, cu aceleaş i drepturi şi obl igaţii ca ş i membri i majorităţii şi apoi. În calitate de membrii ai minorităţii, l i se permite să participe la viaţa acesteia, să creeze asociaţii vol untare, întreprinderi economice, instituţi i cu lturale, de Învăţămînt şi re l igioase etc. Nu li se permite să se organ izeze politico-admini strativ şi teritorial în mod autonom şi nici să practice o legis laţie separată. " Majoritatea tolerează diferenţele cu lturale În acelaşi mod în care guvenu l tolerează o poziţia pol i tică - prin stabi lirea unui regim de drepturi şi libertăţi civi le şi a unui corp jud iciar independent pentru a garanta eicacitatea acestora"l. Dacă acest sistem funcţionează corect, atunci statu l-naţiune poate as igura condiţi i decente pentru tolerarea d i verse l or m inorităţi. Vech i şi actuale, În ace laşi ti mp, probleme le de gen, adică cele pri vind reglementarea ro luri lor masculine şi fem i nine În fam i l ie şi societate sînt prezente şi la n ive l u l statu lui­ naţiune. Distincţia d intre ceea ce este tolerabi l ş i ceea ce nu este tolerabi l în I

Ibidem, p.49.

IX

ANTON CARPINSCHI

problematica şi practica de gen este renegociată şi redezbătută În state le democrat-l iberale de astăzi. Teme precum l i beralizarea avortu l ui. legalizarea prostituţiei, retribuirea egală a femeilor şi bărbatilor În funcţie de cal itatea şi importanţa muncii prestate, palticiparea femei lor la viaţa publ ică etc. sînt de actual itate d oved ind, Încă odată, Întîrzierea istorică a civi l i zaţiei umane În problematica de gen ş i , impl icit, agenda încărcată a statului În acest domen iu. Societăţi le de imigranţi se formează într-o ţară nouă şi pri mitoare prin val uri le succesive de imigranţi ce-şi părăsesc patria datorită presiun i l or, politice, econom ice, rel igioase, culturale. Imi granţi i nu sînt colon işti, ei nu vin În grupuri organizate cu i n tenţia de a transplanta cultura lor Într-un loc nou. Ei se adună pentru a se sprijini reciproc , amesteCÎndu-se cu alte mici grupuri similare În oraşele şi regiun i le ţări i de prim ire. Fără a pretinde autonomie teri torială. societăţi le de imigranţi nu au voie să se organ izeze prin constrîngere, nici să pună stăpînire pe spaţiu l pub l ic. În principiu. statul este neutru faţă de societăţi le de imigranţi. spriji nin d În mod egal toate drepturile acestora. Î n realitate. neutra l i tatea este o problemă de măsură. unele grupuri fi ind, mai mult sau mai puţin, favorizate în rapolt cu altele. Nic i un stat nu poate realiza practic ega l izarea grupuri lor pentru că aceasta ar presupune o discutabi lă red istribuire a resurse lor şi o enormă cheltu ială. În societăţi le de imigran ţi se regăsesc, cel puţin la Început. şi ce le mai numeroase grupuri economic subordonate. S lăbiciunea pol i tică. sărăc ia materială. speciicul rasial rid ică probleme d iicile soc ietăţi i de imigranţi. dar şi statu lui-naţiune. De aceea, unul din scopuri le acţiunii pozitive, antidiscrimi natorii ar i spargerea l egăturii Între clasă şi grup. Posi bi l itatea evaluări i grupul u i min oritar altfel decît ca o clasă econom ic dezavantajată este o cale de lărgire a cadru lui tolerării. Că acest lucru este adevărat şi rea l izabi l o dovedeşte istoria imigrării În SUA. succese le economice ale unor categori i de imigranţi. Î n planul toleranţei re ligioase, SUA sînt, de asemenea, un exemplu pozitiv pentru că, aici, bisericile şi congregaţi i le sînt asemănătoare, dincol o de disputele re l i gioase . SIăbirea contro l u lui comun ităţii, scăderea autoritarismului ierarhiei re l igioase, o anumită rel ati vizare a discursului re l igios, creşterea in dependenţei re l igioase şi a numărul u i căsători i lor persoane lor de rel igii sau confesiun i d iferite au ăcut coexistenta mai uşoară şi control ul social ma i supoltabi l În societăţi le de imigranţi din SUA sau Canada. Diversitatea formelor şi regimuri lor tolerări i a pus În lum ină, În contextul experienţei istorice, plural ismul va lori lor, capacitatea de comprehensiune şi convieţuire a grupuri l or umane, în general, şi pe aceea de suprav ieţuire a dife­ ritelor grupuri minoritare, În particu lar. Coexistenţa paşnică În parametri i d i versităţ i i s-a dovedit a fi acell1lodus vivendi multicu ltural şi to lerant, capabi l să ofere val oare şi sens civili zaţie i umane. Dar. acest lI10dllS vivendi esle de x

Studiu introductiv

neconceput În absenţa unui anumit spirit de toleranţă Înţe les nu ca o entitate transcendentă, ci ca raţionalitate În acel sens" slab ", de Înţelepciune, respect şi chib=uinţâ, despre care vorbeşte Richard Rorty. Filosoful american distinge doua sensuri ale termenul u i de raţionalitate . Într-un prim sens. tare, ,.a i raţional Înseamnă a i metodic, adică a avea criterii pentru succes dinai nte stabi l ite. ( . . . ). Daca a i raţional Înseamnă a ti capabi l i să stabi l im di nai nte criteri i, atu nci putem considera ştiinţa naturi i drept paradigma raţional ităţ i i . ( ... ). În al doilea sens. cuvîntul Înseamnă ceva de genul «Înţelept» sau «chibzuit» mai degrabă decît «(metodic». EI desemnează un set de virtuţi morale: toleranţă, respect faţă de opi n i i le celor din jur, bunăvoinţă de a ascu lta. sprijinire pe persuas iune şi nu pe forţă. Acestea sînt virtuţi le pe care trebuie să le posede membrii unei societaţi civil izate pentru ca societatea să dureze. Î n acest sens, termenu l «raţi ona l» Înseamnă mai mult «civi l izat» decît «metodic» ( . .. ). În această interpretare. a fi raţional Înseamnă pur şi simplu a dezbate orice subiect - re l igi os. literar sau şti inţiic - de o asemenea man ieră Încît să se evite dogmatismul, defensiva ş i ind ignarea justificată 110 ral " '. Înţeleg spiritu l d e toleranţa Î n acest sens "s lab" a l raţional ităţii. c a rezof1abilitate şi justă măsură Î n construcţia şi menţinerea civilizaţiei umane ca unitate În diversitate. Astfel conceput. spi ritul de toleranţă poate fi probat prin cu ltivarea pluralismul u i valori lor şi acceptarea mu lticultu­ ralismului. includerea democratică a minorităţi lor, recunoaşterea identităţii lor şi respectarea ,.sfere lor dreptăţii" sociale. Spiritul de to leranţă se man ifesta, aşadar, ca un echil ibru d inam ic. uneori fragil , Între includerea democratică şi drepul/a dflerenţă. Pentru a face faţă acestor situaţii compl exe, spiritu l de toleranţă presupune exerciţiu l interogaţiei, exami narea atentă a airmaţi i l or şi atitud ini lor diverse sau contradictorii, practicarea consecventa a moderaţiei şi, astfel, aspi­ raţia spre În ţelepciune. Toleranţa Înţelepciunii nu Înseamnă tolerarea intoleranţe i. ci expl icarea şi chiar înţe legerea intoleranţei. dar nu şi acceptarea acesteia.

Includerea democratică, dreptul la diferenţă şi spiritul de toleranţă

Spiritul de tolerantă poate i văzut ca jocul inte l i genţei umane Între două tendi nţe complementare: includerea democraticâ şi dreptul la dtlerenţă. Incl u­ derea democratică Înseamnă negarea d iscrimi nării, lupta contra nedreptaţilor. acceptarea ex istenţei mai mul tor coduri morale, convertirea moduri lor de viaţă antagonice În moduri de viaţă alternative. Devenită un proiect al ideologi i l or I

Richard R0I1y .. . Obiectivitate. relativism şi adevăr". În Eseuri filosofice 1, Editura

lJnivers. Bucureşti.

2000. pp.99-IOO.

XI

ANTO N C A RPI N S CH I

moderate şi reform iste de factură soci al -democrată sau demo-l iberaIă, incl uderea democratică s-a manifestat În ultimele două secole ca o l uptă pentru incl uderea diverse lor minorităţi - negrii, evre i i , im igranţii -, sau a unor entităţi non­ minoritare dar dezavantaj ate - feme i le, muncitori i, tineretul -, in soc ietăţi le civil izate bazate pe l ibertatea persoanei şi plural ismul opi n i i lor. Negri i, evreii, muncitorii, femei le, tineretu l etc. au l uptat pentru a deven i cetăţen i ega l i În drepturi şi obl igaţi i cu ceilalţi cetăţeni. Inc luderea democratică nu Înseamnă, însă, asimilare, c i respectarea identităţi lor diferite, acceptarea p l uralism u l u i valori lor, recunoaşterea existenţei mai m ultor modele culturale. sti luri de viaţă, religii sau confesiuni, tolerate În modalităţi le lor practice de m anifestare. Alternativă care nu se ală În opoziţie cu includerea democratică, dreptu l la diferenţă este acela care dă consistenţă includerii democrat ice, respectiv, spiritu l ui de toleranţă. În măsura În care acceptăm o rel aţie complementară Între incl uderea democratică şi dreptu l la diferenţă, şi nu una de opoziţie. putem vorbi despre existenţa spiritului de toleranţă şi respectarea dreptului l a identitate, indiferent de subiectul acesteia: autohton i sau alogeni, maj ori tari sau diferite categorii de minor itari , vîrstnic i sau tineri, bărbaţi sau femei etc. Î n momentul În care relaţiei de complementaritate îi ia locu l lina de opoziţie ireductibi lă, includerea democratică a dreptului la dţlerenţă, spec iică spiritului de toleranţă, este Înlocu ită cu as imilarea forţată. proprie diferite lor forme de intol eranţă. dogmatism şi fundamentalism. Re laţia compl ementară di ntre includerea democratică şi dreptul la d iferenţă se bazează pe teoria morală a pl ural ism u l u i valorilor şi pe ideea ant i-monistă a d i versităţii ireductibile a valori lor u ltime (bunuri, drepturi. vi rtuţi). Aceasta Înseamnă recunoaşterea diversităţi i concepţi i lor asupra bin elui şi a inexistenţei unui principiu global (standard) cu aj utorul căruia să poată i arbitrată competiţia valori lor. Pluralismul valori lor consideră plural itatea modurilor de viaţă, valoric valide, drept fu ndamentală şi inevitab i l ă. Incomensurabil itatea valori lor nu este un semn de imperfecţiune a înţelegeri i noastre, şi nici a lumii, ci mai degrabă negarea sensu l u i Însuşi al perfecţiun i i unice sau, mai bine zis, al unicităţi i perfecţiun ii. Plural ism u l valorilor este, totodată, semnalu l adoptări i unei con­ cepţii instrumentale asupra identităţ i i . Plu ralismul şi ireductib i l itatea valorilor fu ndamentează, din punct de vedere teoretic şi moral , dreptu l la apărarea identiLăţii in s ocietăţ ile l1lulriclllruale. În c ontextul multiculturalismului genera­ lizat şi al global izări i ce caracteri zează l umea postmodernă, dezbaterea asupra identităţ i i şi a naturii acesteia a ad us În prim plan două concepţii . Identitatea poate i considerată substanţială şi pri mordială, corespunzînd unor legături istorice şi an um itor trăsături culturale obiective ce servesc drept termeni referen­ ţial i obl igatori i ; aceasta este identitatea trăită şi practicată de m i l itanţii, deseori. dogmatici şi fu ndamentalişti. Lucrări le "deconslructiviste" asu�\ra conceptului de XII

S tudiu intro ductiv

etnie ale şco l i i d inamiste şi. În spec ial, ale lui C l aude Levi-Strauss l , P.Brass 2 , sau F.Barth 3 au accentuat asupra caracterului instrumental şi subiectiv al identităţii. În acest caz. identitatea trebu ie să corespundă diferite lor re interpretări ale trecutu lui, selectării an umitor secvenţe cronologice În funcţie de obiectivele vi itoru lui. Concepţia instrumentală asu pra identităţii pledează pentru caracteru l dinami c, deschis şi trecător al modelelor cu lturale, scoţînd În evidenţă faptu l că suprav ieţuirea unui model cu ltural sau a altuia depinde, În mare măsură, de încrucişările şi "h ibridările" pe care acestea sînt capabile să le opereze. Consecinţa juridică a unei asemenea concepţi i este construcţia unui sistem de drept ce permite grupuri lor pe care istoria le-a defavorizat să se redefinească În fU l lcţie de neces ităţile prezentul u i , În spi ritul coex istenţei paşnice. pe baza compromisului rezonabil În negoc ierea intereselor şi a in iţieri i unor alianţe bazate pc l i he ra asociere a indivizi lor. distribuţia echitabilă a resursel or, acceptarea pluralismului val ori l or. În acelaşi timp, trebuie să admitem că o strategie asoc iativă nu este Întotdeauna şi, În mod necesar, cheia unei coexistenţe armonioase. Exemplul Iugosl aviei este concludent În acest sens. In cluderea democratică este o soluţie pentru strategii le asociative, În măsura În care combină acceptarea unităţii şi respectarea pal1icularismelor. Această situaţie depinde, Însă, de o serie de condiţii. Un ii autori 4 vorbesc despre condiţiile - economice, sociol ogice, pol i tice. juridice, culturale - pe care trebuie să le reunească incl uderea democratică. Orice includere democratică are un cost pe care trebu ie să-I plătească şi autohton i i şi alogen ii. şi majoritari i şi minoritari i . Raritatea resurselor, proprietatea şi modal i­ tatea di stribuirii bun uri lor. situaţi i l e de criză sînt diicu ltăţi demne de luat În seamă În calea oricărei strategii asociative şi. mai ales, a includerii democratice. Dacă , În plan soc io-c ultural, caracteristicile speciice diferite lor minorităţi ridică probleme de acomodare şi integrare Întinse pe lungi perioade de timp, din punct de vedere pol itic, toleranţa statu lui faţă de pluralismu l etnic, lingvistic, re ligios sau confesional. prec um şi practicarea pol i tici lor pl uriculturale, constiluie un factor favorab i l al i ntegrări i democratice. În plus. posedarea cetăţen iei statu lui pe teritoriul căruia trăiesc, asigură mi norităţi i respective "vectoru l jurid ic al împăr­ ţirii unor valori comune "'. I

� \

CI aude Levi- S trauss. L'idelltite, Gras�et. Pans. 1977. P. Bras�, Erhnic GrollfJ Ind tlle State, Croom Helm, London, ] 985. F. BarUl. Les grollfJes etlllliques el leurs lrontieres. Presses Universitaires de Francc,

Paris. 1995. j

Norbcn Rouland, S tephane Picrre-Caps, Jacques Poumarede, Droit des mil10rites el des

(Je/ll'les WIIOChlOl1eS, Prcsses Universitaires de France. Paris, 1996, pp. 562-563 . ;

'hidel1l. p.563.

XIII

A N TON C A R P I N SC H I

Adept al unei concepţii instrumentale as upra i dentităţii În contextu l unui comun itarism deschis şi tol erant, M ichae l Walzer a sesizat că acesta poate evolua În două direcţii opuse: unele comun ităţi etn ice, l i ngvistice sau re ligioase pot deven i coerc itive şi au nevoie, în acest caz, de un corectiv liberal şi individualist, altele În care ind i vidualismul este putern ic au nevoie de o corecţie comun itară şi coeziune cu lturală. " Pentru voi, comuni tatea este un vis. Pentru noi, o traumă" . cuvintele unui intelectual stÎngist din I srael adresate l ui Wal zer sînt semn ificati ve în acest sens. Î n Israel, structura comunităţi lor rel igioase este rigidă, astfel Încît ea divide soc ietatea globală În comu nitari bigoţi şi intoleranţi. pe de o pal1e, comun itari credi ncioşi sau necred inc ioş i, dar democraţi şi toleranţi, pe de altă pa11e. Comunităţile etnico-re l i gioase sînt, În general, opresive şi restrictive faţă de membrii lor, numai statul de drept şi organ izaţii l e societăţ i i civile putînd i capab ile să intervină În viaţa l or, remode lîndu-Ie În tr-o manieră democratică. Î n SUA, În schimb. indi vizii sînt, În cea mai mare măsură, focal izaţi asupra lor Înşişi şi asupra carierelor lor. Î ntr-o asemenea societate este o neces itate Întărirea legăturil or comunitare, cultivarea sentimente lor de solidaritate şi a atitudini lor parohiale. tocmai În vederea creşteri i coeziu n i i cu lturale, dar şi a apărări i celor mai slabi şi vulnerab i l i . Apare aic i, într-o altă formă, vechea contradicţie di ntre l i be11ate şi securitate. " Avînd În vedere CÎt de neplăcută este l i be11atea ără securitate, după cum neplăcută este şi securitatea ără libertate. se pare - ave t i ­ zează Zygmunt Bauman -, că n u vom Înceta vreodată să visăm l a comun i tate, dar nici nu vom găsi vreodată plăceri le savurate În vise În vreo autoproc lamată comunitate. Este puţin probabil să ie sol uţionată vreodată cearta dintre securitate şi I i be11ate, precum şi cearta d intre com un itate şi indiv idualitate ( . . ) Negăs irea soluţiei corecte şi l i psirea de una d intre ele nu ne vor determina să renunţăm la căutare. ci să contin uăm căutarea. Fi i nd oameni. nu vom putea nici să ne Împlinim speranţa, nici să renunţăm la ea" l . Oamen i iind, vom rămîne, aşadar. suspendaţi în cu ltivarea speranţei şi În căutarea perman entă a acelei forme de comunitate, în care coexistenţa li bertăţii cu sec uritate nu se face cu preţul nici unui rabat. nici pentru l i bertate, nici pentru securitate. Alaţi pe drumul aceste i căutări , asimptotice de altfe l , mai facem un pas. Cred că nu putem vorbi despre mu lticu ltural i sm şi spirit de toleranţă În opera lui M ichael Walzer, În absenţa raportării la concepţia sa p luralistă şi cOl1unitariană privind "egalitatea complexă" şi respectarea " sfere lor dreptăţii" soci al e. Aceste concepte întregesc înţelegerea modalităţi lor prin care spiritu l de toleranţă se manifestă În societăţile democratice. Filosoful american a dezvolat o teorie .

I

.

Zygmunt Bauman, Comunitatea. CălItarea siguranţei Într-o lume nesigură, Edi tura

Antet, La . . p.6. XIV

S tu d iu i n t r o duc t i v

pluralistă, compensatorie a dreptăţi i d istributive. conform căreia distribuţia realizată după proceduri diferite nu trebuie să servească ca mij loc de dominare .. Ceea ce pretinde o concepţie mai largă a dreptăţii - scrie Walzer -. nu este ca cetăţeni i să dom ine şi să ie dom inati, ci ca ei să dom ine într-o sferă şi să ie dominaţi În alta - «a dom ina» Însemnînd aic i nu că ei exerc ită putere, ci că se bucură de o palie mai mare decît alţi oameni d i n orice bun care este distribu it" l . Dacă principi i le j ustiţiei sînt p lurale, neexistînd un singur centru de distri buire şi nici un criteriu unic, atunci nic i ega l itatea nu Înseamnă o Împărţire egală a tuturor hunur i l or. tuLuror membri lor une i soc ietăţi. Natura ş i semni icaţia soc ială diferită a bunurilor face ca o d istri buţie egală să nu ie nici posibi lă, nici de dorit. .. Egal itatea este o re laţie complexă Între persoane, o relaţie mediată de bunuri le pe care le producem şi le Împărţi m; ega l i taLea nu este o identitate a poses i i loL Ea solic ită o di versitate a criteri i lor distri butive ce ogl indeşte d iversitatea bunuri lor soc iale. ( . . . ). Regimul egal ităţ i i complexe este opusul tiran i e i . El stabileşte un set de re laţii astfel ÎnCÎt domin aţia devine impos i b i I ă, , 2 . Teoria "egal ităţi i comp lexe" pleacă de la două idei. pe cît de j udicioase. În sine. pe atît de diicil de real izat În practică. Prima: iecare fel de resursă trebuie distribuit În acord cu principiul apropiat sfere i sale: şi a doua: succesul Într-o sferă nu trebuie să creeze condiţi i de succes sau domi naţie şi în altă sferă. I deea susţinută de Walzer este aceea că "bunuri diferite ar i d istribu ite, pentru motive d i ferite ş i de către diferiţi agenţi. unor oameni diferiţi, astfel Încît nici un grup să nu ie privi legiat în toate sferele de distribuţie şi aproprierea nici unui bun precum bogăţia, puterea sau reputaţia fam i l ială - să nu genereze poses ia tuturor celorlalte bunuri . Oamenii care au dus-o rău Într-una d i n sferele d i stri butive o vor duce mai bine în alta, iar rezultatu l va fi o versiune orizontală şi extinsă soc ial a formu lei lui Aristotel : «a conduce şi a i condus alternativ». N imen i nu va cond uce ş i nu va i condus tot timpu l şi pretutinden i. N imen i nu va i exclus În mod rad i ca l »" . Ch iar dacă nu a atins Încă acest stadi u, societatea americană aprec iază Walzer -. se ală pe drumul real izării " egal ităţi i complexe" . Dezvo ltarea economIca, maturizarea democraţiei, toleran ţa re l igioasă, pluralismu l cu ltural au permis cetăţeni lor americani să trăiască Împreună, dar ÎnLr-o mani eră autonomă. tolerÎndu-se reciproc. Crearea unui "demos modern ş i permeabi l" În interiorul căru ia bărbaţ i i ş i femei l e încep s ă i e "partic ipanţi egal i .

1

M i chael Wal zer, Spheres of .lllslice. A Defellce (�f Plllralism {mI

F'qua!ily, Basic B o o k s

I ne . . N�w York. 1 983 , p. 321. - M lchael 1Î f1/h%

W al zer . .. Complex Equa lity'". În

COlllel11/Jo{/ry Political Plliloso/,hy. An

gy. t E dited by Robert E. Goo d i n a n d Ph i lip Penit ), Bla c k we l l 1998 ( 1 997), pp.

+J5 -496. \

M ic h ael Wa l zcr, "Exclud erea. inj llstiţ i a �i statul democra t i c " , în Polis, nr. 3 , 1 994, p . 1 82 .

xv

A NTON C A R PI N S C H I

l a toate sferele dreptăţii " şi protecţiei sociale, aşadar, l a distri buirea puteri i politice, bogăţiei. securităţii. educaţiei este, însă, un proces îndelungat. De-a lungul acestui drum. atît rolul statul u i ca agent al dreptăţ i i d istributive, cît şi cel al contro l u l u i democratic exerc itat de societatea ci vi lă, trebuie să crească. Astfel, s-ar putea realiza includerea democratică, concomitent cu respectarea dreptu l u i la diferenţă. ,.Includerea - conchide Walzer -, începe cu cetăţenia, iar activitatea pol i tică democratică face ca aceasta să constituie o valoare reiterată În toate sfere le dreptăţi i sociale. Natura acestei re iterări este determinată de natura bunurilor alate în joc; participarea În d i ferite sfere ia forme diferite. Î nsă ceea ce marchează o comun itate politică democratică este recunoaşterea faptu lui că toate acele tranzacţii soc iale care Îi Împing pe cetăţeni spre periferia soc ietăţi i. care produc o clasă exc lusă de bărbaţi şi femei - needucaţi, ără s l uj be, ără recu­ noaştere soc ială şi l ipsiţi de putere - sînt nedrepte oriunde şi întotdeauna în viaţa unei comunităţi" l . Dinco lo de o anumită simpliicare şi idealizare a " sferelor dreptăţii". precum şi de o separare a acestora în procesul produceri i dreptăţii redistributi ve, teoria egal ităţi i complexe" se dovedeşte, de fapt, o teorie a echităţii din " perspectiva pos tmodernă a comunitarismului. O asemenea teorie se consti tuie Într-un argument În favoarea spiritu l u i de toleranţă, adică a recunoaşteri i diferenţei şi apărări i dreptu lui la identitate În contextul p luralismului valorilor ş i interesel or. Î n lumea postmodenă a globalizări i, tolerarea s e dovedeşte a i u n modus vivelldi al d iversităţii şi rezonabi l ităţi i necesare. Anton CARPINSCHI

I

Ibidem. p. 1 94.

XVI

P r e fa ţ ă

C a evreu american� am crescut avînd mereu im pre s i a că eram un ob iect al tol erări i . M u l t mai tîrzi u m i-am d at seama că eram totodată ş i sub i ect. u n agent dest i n at s ă tol e reze pe a l ţi i , i n c l usiv pe un i i evre i

a

căror idee despre ce Înseam nă să i i evreu se deosebea rad ical de a mea. Percepţia mea i n c i p ientă că Statel e U n ite este o ţară În care iecare tre b u i e să to lereze pe toţi ce i l alţi (o form u l are pe care o voi exp l i ca mai tîrzi u ) a fost i deea de Început a acest u i eseu ş i m-a condus la rel ecţ i i as upra mod u l u i Î n care alte ţări erau d i ferite u n eori i ntol erabi ) de d i ferite . N u toată l u mea este America! A to lera şi a fi to lerat seamănă puţin cu fe l u l În care Ari stotel d i scută despre a cond uce şi a i con d u s : este o l ucrare a cetăţen i l or democraţ i .

Şi

nu cred că este ceva uşor sau l i psit de sem n i icaţie.

Tolerarea Însăş i este adesea subesti mată, de parcă ar i m i n i m um pe care-l putem face pentru semen i i noştr i, cel mai m i c d i ntre drepturi l e lor. De fapt, toleranţa (atitu d i nea) se prezi ntă Într-o d i versitate de forme, i ar to l erarea (pract i ca) se poate produce În moduri d i ferite . Ch iar şi forme l e mai puţin b i nevo itoare ş i cel e mai precare sol uţi i sînt l ucru ri foarte bune� suti c ient de rare În i storia umană Încît să i mpună aprecieri n u numai pract i ce dar şi teoreti ce. Ca şi În cazu l a ltor l ucruri pe care l e preţu im, tre b u i e să ne Întrebăm ce anume susţine tol e rarea, cum fu ncţi onează ea; aceasta este preocuparea p r i n c i p a l ă a acestui ese u . Aici, doresc doar să sugerez pentru ce anu me tolerarea se constituie Într-un sprij i n . Sprij ină în săş i viaţa, pentru că persecu ţ i a d uce adesea la moarte, dar şi v i e ţ i l e o b i ş n u i te, d i ferite l e comun ităţi În c.re tră i m . To lerarea face d i ferenţa pos i b i l ă, d i ferenţa face to lerarea necesară .

MIC H A E L W A LZER

Apărarea to lerăr i i n u tre b u i e neapărat s ă s e constitu i e Î n apărarea d i ferenţe i . Dacă se Întîm p l ă astfe l , şi adesea se întîmp l ă, nu este vorba decît despre o susţi nere de nevo ie. Eu scri u Însă a i c i c u m u ltă consi­ deraţie pentru d i ferenţă, deş i n u pentru orice as pect al aceste i a . Î n v i aţa soc i a l ă, pol itică ş i cu ltura l ă prefer var i aţ i a În l ocu l u n icităţi i .

În

ace laş i

t i m p, recun osc că iecare regi m de to lerare trebu i e să tie original ş i u n i fi cat În oarecare măs u ră, capabi I s ă angaj eze l o i a l itatea membri lor săi . Coexistenţa n eces ită o orga n i zare sta b i l ă po l it i c ş i l egit i m ă d in punct de vedere mora l. organ i zare care este, şi ea, un ob iect de val oare . S-ar putea con s i dera că există doar o s i ngură orga n i zare idea l ă Între toate pos i b i le. dar tind să mă Îndoi esc de această propoziţie: voi pleda Împotri va ei În i ntroducere. Oricum,

voi încerca doar o prezentare a unora di ntre

pos i b i l i tăţ i ş i apoi o voi anal iza şi o vo i apăra pe aceea care pare cea mai bună aici ş i acum, pentru noi. amer ican i i alaţi pe punct u l de a i ntra În secol u l al XXI-lea

-

pe aceea care se potriveşte mai b i n e, care Întăreşte ş i

care p u n e mai b i ne Î n va l oare varietatea noastră actuală.

2

INTRODUCERE

Cum s ă abordăm tolerare a

Argu mentarea fi losoică a l uat În u lti m i i an i o formă procedura l i stă: i losofu l Îşi i magi nează o poziţie originară, o situaţie i deală pentru di scurs, sau o conversaţie Într-o navă spaţial ă. F i ecare d i ntre acestea se constitu ie d i ntr-o serie de con strîngeri, de regu l i , pentru părţi le i m p l i cate . Acestea sîntem noi, cei l alţi. E l e raţionează, d i scută, negoci ază În l i m ite le constrîngeri l or men ite să i mpună criteri i l e formale pentru orice moral itate: im parţial itate absol ută sau u n ech ivalent funcţional al aceste ia. Presupu nînd că i mpu nerea este reuş ită, conc l uzi i le la care parti cipanţi i aj ung pot i considerate În mod plauzi b i l ca avînd autori tate morală. N i se dau astfe l princ i p i i l e con d ucătoare pentru toate raţ iona­ mente le, d i scuţi i le şi negoc ieri l e noastre curente - pentru toate act i vi­ tăţi le noastre po l itice, soc iale ş i econom ice - în condiţi i l e l u m i i reale . N o i a r trebui s ă apl icaăm aceste pri ncipi i, Î n măsu ra Î n care sîntem În stare. În viaţa noastră şi În propri i l e noastre soc i etăţi 1 . Î n pagi n i l e care urmează, a m adoptat o abordare d iferită. pe care i ntenţionez să o exp l i c şi să o apăr În această i ntrod ucere sC1l1ă. N u vo i Încerca o argu mentare i l osoică si stemati că, deşi În ese u l meu, privit În ansam b l u, sînt prezente toate trăsături l e necesare pentru o astfe l de Întrepri n dere: cit itori i vor găs i aici une le i n d icaţi i şi raţi u n i metodo logice generale şi, apo i, o i l u strare extinsă cu exemple d i n i storie, o ana l i ză a I

Am scris În mod critic despre această abordare În

Con versation" , În M i chael Ke I l y ( ed.) Hermellelllics

Polit;c.\·

(Cambridge. M ass., M IT Press,

..

A Cri tique of PhiI osophi cal

alUl Critical Theoy ;/1 Ethics ami

1 990). pp. 1 82- 1 96. C. Georgia Waruken,

.. Rep l y" pp. 1 97-203 din aceeaşi carle. care oferă o apărare parţială a teoriei lui J U rgen H abermas.

3

M I C H A EL W A LZ E R

u nor probleme practice ş i o con c l uzie aproxi m ativă ş i i ncompletă, ad ică tot ceea ce pe rmite abordarea. Subi ectul meu este tol erarea - sau, poate mai b i ne, coexi stenţa paşn ică a gru puri l or de oameni cu i storii diferite, cu identităţi ş i cu lturi d i ferite, ceea ce tol erarea face pos i b i l . Î ncep cu ai rmaţ ia că o coex i stenţă paşn ică (de un an u me fe l : n u scr i u aic i de spre coex istenţa d i ntre stăpî n i şi sc l av i ) este totdeauna un l ucru bun . N LI pentru că oamen i i o preţu iesc întotdeauna - este c l ar că, adesea, nu o preţu iesc. O arată, însă, tend i nţa lor de a spune că o preţu i esc . N u se pot j ustiica n i ci În faţa l or în ş i ş i n i ci u n u l faţă de altu l ără a recunoaşte val oarea coex i stenţei paş n i ce şi a v i eţi i şi a l i bertăţi i pe care aceasta le ' s l uj eşte . Acesta este un adevăr ce priveşte l umea morală, cel puţi n cu Înţe l esul l i m itat că povara argu mentu l u i apasă în principal asu pra celor ce res p i ng asemenea valori . A u nevoi e să se j ust i ice tocmai cei care practică persecuţi i l e re l i gioase, as i m i l area forţată, cei care i n iţiază războaie sau " puriicare etn ică" . Ş i se j u st ifică n u prin apărarea a ceea ce fac, c i pri n negarea fapt u l u i că fac toate acestea. Coexistenţa paş n i că, totuşi, poate l ua d i ferite forme pol itice, cu d i ferite i m p l icaţ i i pentru v i aţa morală de iecare z i , ad ică pentru i nteracţi u n i le rea le şi i m p l icaţi i l e rec iproce ale i nd iv izi lor, bărbaţi ş i fem e i . N i c i u n a d i ntre aceste forme n u este u n i versal valab i l ă. Dincolo de revend i carea m i n imal istă pri v i nd val oarea păc i i şi de regu l i l e de reţinere pe care aceasta le impl ică (care, în mare, corespund preze ntăr i i standard dreptu r i l or u mane fu ndamentale), nu exi stă pr i ncipi i care să guveneze toate reg i m u r i l e de to lerare sau care să ne ceară nouă să acţ ion ăm În toate Împrej urări l e, În toate timpurile şi l ocu�ile, În n umele u n u i set spec i fi c de reglementări pol itice sau constituţionale. Argumentări le de tip proce­ dura l i st nu ne aj ută În acest caz tocmai pentru că ele nu sînt d i ferenţiate a

În t i m p şi spaţi u; n u sînt

Cll

adevărat circumstanţiale. A ltenativa pe care

i ntenţionez să o apăr este o prezentare istor ică şi contextua l ă a tol erări i şi a coexi stenţe i : o altenativă care exam inează d i ferite l e forme pe care acestea le-au l uat În real itate şi n orme le vi eţi i de fiecare zi corespu n­ zătoare iecăreia. Este necesar să pri v i m atît l a versi u nea ideală a acestor I Thomas Scanlon exp l i că de ce ai rmaţ i i de acest fel sînt 1J1lpOnante. În .. Contractu a l i sm ami Uti l i tarian i sm". in Amartya Scn şi 8enard W i l l iams (ed.). UtilitariallislIl (//1(/ Beyol1d < Cambri dge, Cambridge Uni vcrsity Press , 1 9 8 2 ) , mai ales p. 1 1 6.

4

Des p re t o l e ra re

aranj amente pract ice, cît şi la d i stors i un i l e lor caracteristice. documentate i storic. Trebu i e să luăm În cons iderare şi mod u l În care aranj amentele sînt receptate de d i feriţi partic ipanţi - gru puri sau i nd iv i zi, favorizaţi sau păgubiţi -, precum şi fe l u l cum sînt văzute de ce i d i n afară, part i c i panţi în alte regim uri ale tol erări i . Dar n u este aceasta o anal iză pur pozitivistă sau, ş i mai rău, una re lativi stă? Atîta timp cît Il U exi stă un punct de vedere superior sau un participant autoritar, cum putem să aj ungem la un criteri u decis iv, cum putem categori s i sau ordona d i feritele regi muri ? Nu- m i prop un să fac acest l ucru ş i nu am n i ci o re muşcare că nu o fac. N u mi se pare p l auzi bi l că tipurile de aral1j amente pol itice pe care doresc să le iau În cO llsi derare imperi i l e mul ti naţi onale şi state le-naţiune, să zicem, sau exemplele istorice ale iecăru ia di n tre acestea (A lexandria ptolemaică sau romană, Imperi u l Otoman, Austro-U ngaria, Ital ia, F ranţa, N orvegia contemporană etc . ) - pot i înşi rate Într-o se rie un i că, de parcă am putea ixa pentru fiecare o măsură a valor i i morale: şapte, nouăsprezece sau tre izeci şi unu ş i j umătate. Fără îndoi ală, se poate spune că un aranj ament gata să se prăbuşească În persecuţi i şi războ i ci v i l este mai rău decît u n u l mai stab i l . Dar nu putem spune c ă u n u l care dă Întî ietate, d e exemplu, Suprav ieţu iri i grupuri lor şi abia apoi l i bertăţi i indiv izi l or este În mod si stemat ic i n ferior unuia care favorizează l i bertatea Înaintea supravieţuirii grupu l u i - căc i grupurile sînt const i tu ite d i n i n d i v i zi . d i ntre care m u l ţi, este c l ar, ar al ege În mod l i ber primul tip de aranj ament şi nu pe al doi lea. Şi n ic i nu putem să spunem că neutra l i tatea stata lă şi asoc ierea vo l untară după mode l u l Scrisori; despre To!erare a l u i J oh n Locke este s i ngura şi cea m a i bună modal itate de a trata pl ural is m u l re l igios ş i etn ic. Este o modal itate foate bu n ă, adaptată s ituaţi i lor congregaţi i lor protestante d i n anum ite tipuri de soc ietăţi, dar acţi unea ei, d i n colo de ace le s ituaţi i şi societăţi, trebu i e doved ită şi nu doar presupusă. Atacuri categorice asu pra l i bertăţi i i nd i­ v i d u l u i ş i asupra dreptu r i lor de asoc i ere pot i prompt condamn ate. tot aşa ca şi provocări l e pol itice şi m i l itare (dar nu şi cel e i nte l ectuale) l a su prav i eţu i rea u n u i an ume gru p� acestea sînt i ncompat i b i l e C I o m i n imă coexi stenţă. D i ncolo de aceasta, comparaţi i l e Între aranj amente sînt de LIn oarecare aj utor moral şi politic atu n c i cînd ne gînd im unde ne alăm şi ce a l tenati ve avem la d i spoziţie, dar nu oferă j udecăţi CI autoritate . 5

M I C H A E L W A LZE R

Val oarea unei prezentări amăn unţite şi atente a d i feritel or tipuri de regi muri de tol erare atît În vers i u n i l e l or i deale, cît şi reale, rezidă tocmai În uti l i tatea l or, căc i, deşi reg i m u ri l e sînt u nităţi pol itice sau cu lturale, cu avantajele şi dezavantaj e l e lor strîns Împlet ite, ele n u sînt un ităţ i organ ice. Dacă u nele d i n tre legătur i l e lor i ntene s-ar upe sau ar fj rearanjate , regimu l n u este condamnat l a moarte pol i tică. Nu orice reformă este o tran sformare, dar ch iar şi transformări l e pot i efectuate treptat. În per ioade l ungi de timp. Con l i ctel e şi d i ficu ltăţile sînt, cu s i guranţă. caracteristi ci ale acestor procese, n u Însă şi perturbări le rad icale ş i d i spariţi i le. Dacă u n u l sau altu l d i ntre aspecte le u n u i aranja­ ment. de oriu nde ar fi el, pare să ie folos itor În altă parte, cu mod iicări l e neces are. ne pute m angaj a Într-o reformă, sperînd l a ceea c e e m a i bun, avînd În vedere grupuri le pe care l e preţu im ş i cine sîntem noi , ca i nd i vizi . Nu este pos i b i l totuşi să prel uăm toate caracteri sti c i l e ce le mai " convenab i l e" din aceste aranj amente d i ferite ş i să le com b i n ăm presu punînd că, dată i i nd atract ivitatea pe care o au În och i i noştri, s-ar potrivi b i ne Împreună şi ar forma o u n itate ei ci entă şi armonioasă. U neori, cel puţi n, ş i poate ch iar deseori, l ucruri le pe care le ad mirăm Într-un anum it aranj ament i storic sînt legate funcţional de l ucruri le care ' nu ne p l ac sau de care ne temem . Să ne i magi n ăm că le putem reproduce sau im ita pe primele şi evita pe ce l e l a lte este un exe m p l u de ceea ce am putea numi ,.utopism rău". F i losofi a trebuie să fie i n formată d i n punct de vedere i storic şi com petentă d i n punct de vedere sociologic, dacă se vrea evitarea utop islI u l u i rău şi recu noaşterea alegeri lor d i ic i l e care trebuie ăcute deseori În viaţa pol itică. Cu cît al egeri le sînt mai difici le, cu atît este mai puţi n probabi l ca un rezu ltat, ş i doar u n u l s i ngur, să mer ite asenti mentu l i losoic. Probab i l că trebu ie să alegem o cal e sau alta În fu ncţie de situaţie şi de moment. Poate că toate alegeri l e noastre trebui e să ie ăcute În mod experimental şi de probă, totdeau na supuse rev izu i ri l or şi chiar i nversări l or. Ideea că alegeri le noastre nu sînt determ i n ate de un si ngur pri ncipiu u n i versal (sau de un set de principi i i nterconectate) ş i că a legerea corectă pentru un l oc se poate să nu fie l a fe l de bună În alt loc este, strict ,

Stuart H am p sh i re . MOllllity ami

1 98 3 ). pp. 1 46- 1 48.

6

Conlict (Cambridge, Mass. , Harvard University Press,

D e s p re to l e r a re

vorbi nd, o idee re l ativ istă. Cea mai bună orga n i zare po l itică este re lativă la istoria şi cu ltura oamen i l or ale căror v i eţi le va regl ementa. Aceasta mi se pare o chestiune cl ară. Dar eu nu p ledez pentru un rel ativism ără constrîngeri. pentru că n i ci un aranj ament şi n i c i un punct di ntr-un program de organizare n u constitu ie o opţi une morală dacă nu prevede o oarecare variantă de coex istenţă paşn ică (şi pri n aceasta să susţi n ă drepturile umane fu ndamental e). A l egem Între l i m ite, Însă presupun că adevărata neînţe legere între fi l osoi nu este dacă astfe l de l i m ite există n i men i nu crede cu adevărat că nu exi stă -. ci doar cît de îndepărtate sînt. Cel mai bun mij l oc de a aprecia cît de mare este d i stanţa Între ele este de a prezenta o serie de opţi u n i şi de a j u stiica p lauzibi l itatea şi l i m itarea fiecărei a În contextu l său i storic . Nu vo i avea m u l t de spus despre aranj amente l e care se exc l ud În Î ntregi me - regimuri l e re l igioase mono­ l itice şi cele pol itic tota l itare. Este suicient să le a m i nt i m c ititori lor de real itatea lor istorică. Prezentată pe fu nda l u l ace lor real i tăţi, coexi stenţa paşn ică apare c lar ca un pri n c i p i u moral i mportant şi su bstanţial . A susţine că d i ferite gru puri sau d i feriţi i n d ivi zi trebuie să poată să trăi ască Împreună În pace, nu Înseam nă să susţ i i că orice d i ferenţă rea lă sau i magi nab i l ă trebu ie să fie to lerată. D i feritele aranj amente pe care le vo i prezenta to lerează, de fapt, În mod d i ferit, practici pe care majoritatea membr i l or le găsesc stran i i şi res p i ngătoare - ş i , ev ident, tolerează diferit pe bărbaţi i ş i feme i l e care l e practică. Putem dec i cl asi ica diferitele orîndu i ri , d i feri tele tipuri de regi muri de tolerare ca mai mu l t sau mai pu ţ i n to lerante şi ch iar să stab i l i m (cu m u l te precauţ i i i storice) o gradare de la mai puţin to lerante la mai to lerante. Dar. În mare, ci nd vom anal i za mai Îndeaproape unele d i n tre pract i c i le În di scuţie, vom observa uşor că acesta nu este u n c l asament moral . Tolerarea pract i c i l or prob lematice vari ază În mod complex pe du rata d i ferite l or regimuri, iar aprecieri le pe care le facem asupra vari aţi i lor vor i la fe l de com p l exe. I n tenţi onez să prezi nt această comp lexitate În d i scuţia pe margi nea d i verse l or regi muri ş i a prob lemel or cu care iecare se confruntă şi apo i, din nou, În speculaţi i l e despre America z i l e l or noastre, care Încheie acest eseu. Formele de coexi sten tă IllI au fost n i ciodată dezbătute mai pe larg decît sînt astăzi , pentru că vec i n ătatea d iferenţe l or. confru ntarea z i l n ică cu alteritatea n u au fost n i c i odată trăite atît de i nten s. U rmărind pro­ grame le televizi u n i i sau c i t i n d zi arele. s-ar părea că această experienţă este În creştere peste tot În l u me. Dar ch iar şi cele mai asemănătoare

7

MIC H A EL W A LZER

confruntări ş i tranzacţi i sînt ără Îndo ială d i ferite, atîta t i m p cît angaj ează gru puri d i ferite de oamen i şi sînt relectate de bărbaţi şi femei cu trec ut ş i speranţe d i ferite. Trăiri le sînt totdeau na, În m o d necesar, cond iţi onate cultu ra l , iar eu am Încercat să res pect d i ferenţel e pe care le produce medierea. Deci, propu n propriul meu punct de vedere despre cu m ar trebu i să meargă l ucruri le, cum să ie ce l mai b i ne organ izată coexi sten ţa paşl1 ică� nu mai că referinţele sînt la propri u l meu timp şi spaţiu, la propria mea real itate americană. La sîrşitul acestui eseu, Încerc să i ntru, cu precauţie şi cu titlu experi menta l, În dezbaterea pri vind mu lticul­ " ' tural ismul " , dar nu cred că aceasta este o dezbatere de i mportanţă u n iversa l ă sau mond ial-istorică sau că val oarea con c l uzi i lor este mai m u l t decît euristică În altă pal1e. Ori c i ne d i n l u m ea de azi poate Învăţa d i n această l u ptă cu d i ferenţa, dar n i men i nu va Învăţa suficient dacă n u v a avea cunoşt i nţă şi d e m u lte al te asemenea l upte. O notă i nală: propria mea fam i l i aritate Cll alte l u pte este re lativ red usă, ca ş i a tuturor ce l orlalţi . Dezbateri le d i n acest eseu se bazează mai ales pe exem ple d i n Europa, America de Nord şi Orientul M ij l oc i u . Aştept c a altci neva să-m i spu n ă dacă, ş i În c e m ăsură, dezbateri le acestea corespund şi real ităţ i l or latino-americane, africane ş i as iatice.

I

Cred că este util să mentionez. Încă de la început. cîteva d i n tre contribuţi ile la această

dezbatere care I-au i n spi rat: John H i g ham ,

Strangers in tlle alld: Pattems of American Nat;vism /860- 1 925. ed i ţ i a a doua (New Bru nswi ck. N . L Ru tge rs U n i vers ity Press. 1 9 98): Orlando Palterso n . Etllll;c C/zal/vinism: TIle Reactio"(l/�r /mpu/se ( Ne w York. Slein and Day 1 97 7 ) ; S tep h e n Stein berg, TIle Et/Illic Myth: Race, Ethnicity, anei Class in America ( Boslo n . Beacon, 1 98 1 ) : A rt h u r M. Seh l es i ngcr. Jr The Dillniril1g of America < New York. Norlo n , 1 992); David H o l l i n ge r Poster/mic America ( New York, B asie Books. 1 9(5 ) : Todd G i tl i n The Twi/ight of COIllIllOIl )reams ( N ew York. Henry Hoit. 1 995 ) ş i C h arl es Taylol'. Multicltlturali.Hll and ,. the Po/itics of Recognitioll " ( Pr i nce to n ,

..

,

,

,

N.J . . PrincelOn U n i vel'sity P l'ess . 1 994 ). Tay l o r îmi este apro pi at şi m odu l În care apără . . profunda di versitate" d i n Canada deti ne o po zi t i e ce nt rală în gî n d i rea mea d es pre Statele U n i te.

8

CAPITOLUL I

Atitudini personale şi aranj amente politice

Î ncepe întotdeauna pri n a nega ceva, m-a sătu it cîndva u n profesor. Spune cititor i l or ce nu vei face; în fe l u l acesta le vei l i n işti spi ritele şi vor accepta cu bunăvoinţă ceea ce pare a fi un proi ect modest. Aşa că voi Începe această pledoarie pentru to leranţă cu o serie de d i sti n cţi i negative . Nu i ntenţi onez să mă concentrez asupra tol erări i i nd iv i zi l or excentrici sali d i s idenţi, În soc i etatea c iv i lă sau ch iar În stat. Drepturi le ind iv iduale pot foarte b i ne să ie s ursa oricăru i fe l de to lerare, dar mă i nteresează, În pri m u l rînd. ce se Întîmp l ă cîn d aceste dreptu ri sînt exerci tate În comu n (În cazu l asoc ieri i vo l untare, al cultu l u i rel igi os, al expri mări i cul turale sau al autoguven ări i comun itare) sau cînd drepturi l e sînt revendicate de către grupuri În numele membri lor l or. Ind iv idu l excentric, sol itar În d i ferenţa sa, este re lativ uşor de to lerat, iar respingerea şi dezaprobarea socială a excentri cităţ i i , deşi n e p l ăcută, nu este foarte periculoasă. I nteres u l este mult mai mare cînd luăm În cons iderare grupuri excentrice şi d i s idente. Nu mă voi ocupa n ici de to lerarea po l itică, s ituaţie În care grupuri l e impl icate sînt m i şcări şi partide po l it ice. Acestea concurează pentru putere pol it ică şi sînt necesare În regi muri le democratice, care impl ică tocmai exi stenţa unor l i deri altenativ i (Cll programe alternative), ch i ar dacă aceşti a nu cîştigă n i ciodată o cursă e lectorală. Ei sînt participanţi egal i, cum sînt membri i ec h ipe l or adverse într-un meci de baschet, ără de care nu poate să existe un j oc şi care, pri n urmare, au dreptu l să marcheze coşuri şi să cîştige, dacă pot. Problemele apar doar în cazul

9

M I C H AE L WA LZER

oameni l or care vor să submi neze s a u să oprească j o c u l preti nzÎnd, Î n ace laşi ti mp, drepturi l e de j ucători şi protecţia regu lamentul u i . Acestea sînt adesea probl eme gre l e, dar nu au prea mul te în comu n cu tolerarea d i ferenţe l or, proprie p o l i t i ci i democratice, ci mai curînd cu tol erarea pertu rbări i (sau

a

riscu l u i pertu rbări i), ceea ce este cu totu l altceva.

Nu se poate vorbi de absenţa to lerări i diferenţe lor dacă se interzice u n u i partid programatic antidemocratic să participe la al egeri democra­ t ice; este doar prudenţă. Problem e l e de to lerare apar mult mai devreme, Înai nte ca puterea să fie În j oc. o dată cu formarea com u n ităţ i i re l igioase sau a m i şcări i ideo l ogice d i n care prov i n e un asemenea partid. Î n acea fază, membri i săi pur şi s i m p l u trăi esc printre noi, i nto lerant sau antide­ mocratic d i feriţi . Să tol erăm pred i c i l e şi practic i l e l or? Ş i dacă da (şi eu cred că da), cît de departe trebu ie să se extindă această to lerare? Preocu parea mea este, dec i. tolerarea atunci cînd d i ferenţele În discuţie sînt c u l turale, rel ig ioase şi legate de mod u l de viaţă - cînd ce i l alţi nu sînt competitori şi cînd nu este vorba despre un joc comun sau despre o neces itate i ntri nsecă a d i ferenţel or pe care e i le cultivă ş i le practică. O societate l i berală nu neces ită o m ult i p l i citate de grupuri etn ice sau com u n ităti rel i gioase. Exi stenţa, şi ch i ar În lorirea sa, sînt total compat i b i l e cu omogen itatea cu ltu ra l ă. Î mpotriva aceste i u lt i me afi rmaţ i i , totuşi, s-a susţinut În u ltimul timp c ă idea l u l l i beral al autonomiei i ndi vidu l u i poate fi rea l i zat doar Într-o soc ietate ,.mu lticu ltura I ă" , u nde 1 prezenţa d i feritelor cu lturi perm ite o alegere semn i ficat ivă • Dar i nd i vizi i autonom i pot al ege şi între meseri i şi profes i i, Între pos i b i l i prieten i ş i parteneri de viaţă, Între doctrine, partide ş i m i şcări pol itice, Între modu l de viaţă urban, suburban sau rural, Între forme c u l turale de un n i vel rid icat, med i u sau ără pretenţi i intelect uale etc. Se pare că nu există n ici un motiv pentru care autonom i a să nu-şi găsească suficient l oc Într-un grup cu ltu ral omoge n . Astfel d e gru puri n ici nu neces ită. aşa c u m necesită partidele pol itice democratice, să exi ste alte gru puri de ace laş i fe l . Aco lo unde p l u ral i sm u l este o real itate soc ială, cum se Întîmplă de obicei, unele grupuri se vor Întrece cu alte le căutînd ade pţi sau susţinători pri ntre ' ind ivizi i neangaj aţi sau printre cei nedec i ş i . Dar scopu l pri ncipal este să I

Joseph Raz. "MulticuIturalism: A Liberal Perspecti ve" , În Disset (iarna 1 994), pp. 67-79.

10

D e spre tol erare

menţină un mod de v i aţă pri ntre propri i i l or membri, să-şi transm ită cu ltura sau cred inţa generaţ i i lor care urmează. I nteresul este centrat în primu l rînd spre i nterior. i n vers decît în cazu l partide l or pol itice . Î n ace laşi timp, au nevoie de un fe l de spaţiu social extins (în afara gospodări ei) pentru a se adun a, a se ruga, a d i scuta, a sărbători, pentru aj u tor rec i proc, pentru educaţie etc . Acum, să vedem ce Înseamnă a tolera astfel de grupuri . Î nţe l easă ca o atitud ine sau ca o stare de sp i rit, toleranţa prezintă o varietate de pos i b i l ităţ i .

Prima

d i ntre

acestea,

care

relectă

origi n i l e

tolerări i

re l i gi oase d i n secolele al XVI- lea ş i al X V I I- lea, este doar o acceptare resemnată a d i ferenţei de dragu l păc i i . Oamen i i se omoară u n u l pe altu l an i la rînd şi apoi , s lavă Dom n u l u i . se aşterne epu i zarea. iar noi n u m i m ' aceasta tolerare . Dar putem disti nge u n şir neîntrerupt de acceptări mai su bstanţiale. A doua atitud i ne pos i b i lă este pas ivă, rel axată, o i n d i ferenţă ben ignă faţă de d i ferenţă: " Mare- i grăd ina Ta, ati tud i ne prov ine d i n tr-un fel de sto icism moral, o pială că ş i ,�ce i lalţi " au drepturi, chiar dacă l e ! nepl ăcute . A patra atitud i n e expri mă deschiderea

Doamne ! " . A treia recunoaştere princi­ fol osesc În moduri spre cei lalţi, curio­

zitate, poate ch iar respect, o dorinţă de a ascu lta ş i de a ala. Şi cea mai Îndepărtată este aprobarea entuziastă a d i ferenţe i ; o aprobare estetică. dacă d i ferenţa este considerată ca reprezentînd, în forme cu lturale, măreţ ia ş i d ivers itatea creaţiei Dom n u l u i sau a l u m i i naturale; sau o aprobare funcţională, dacă d i ferenţa este văzută. precum În concepţia mu lticu ltural i stă l i bera l ă. ca o condiţie n ecesară a dezvo ltări i umane,

I A:!a�tă e pui z ar e şi calculele prudenţiale pe car! l e permite. sînt cel mai bi ne exempl i ­ ficate În scrieri le pol itice franceze din sec. a l X V I - l ea: vezi scurta p re zent a re a l u i Quenti n Skin ner. Tlle FO/llulariollJ (�l Modem Political Tlr ought. voI. 2, "The Age of Reformation" ( C am b rid ge . Camhridge U n i versity Press. 1 978). pp. 249-254. ! M u lti ilosofi ar rest î n ge toleranta doar la această at it u d i ne . un punct de vedere care corespund e unor întrebuintări ale cuvintului şi red ă o oarecere reticenţă atribuită În gene ral practicii tolerări i . Dar această in t ! rpretare nu surprinde deloc entuziasmul multora di ntre cei di ntîi sustinători ai tolerăr i i . V ezi David Hcyd (ed.). Tolerat;on: An Elusive Virrue ( Princeton . N .J .. Prince lO n U n i versi t y Press. 1 996 ). În mod deosebit introducerea lui Heyd şi eseul de deschidere al l u i Bernard W i l l i ams.

I I

M I C H AEL W A LZER

condiţie c e oferă fi ecăru i i n d iv id, bărbat sau femeie, pos i b i l i tăţi l e de l al egere care dau sens auton omi e i J or . Poate că această u lt i m ă at itud i ne nu aparţine subiectu l u i meu : cum pot să spun că tol erez ceea ce de fapt aprob? Dacă doresc ca ce i l alţi să ie aici. în această soc ietate, pri ntre noi. atu n c i n u tol erez alteritatea - o sprij i n. Totuşi. n u sprij i n În mod necesar o anum ită vari antă a deoseb iri i . A ş p utea s ă prefer u n a l t "ce l ă l a lt", u n u l care este cu ltural sau re l i gi os mai aproape de propri i l e-m i pract ici şi cred i nţe ( sau, poate. mai Înde­ părtat mai exotic. a cărui concurenţă să nu mă amen i nţe). Î n orice soci etate p l ural i stă vor exi sta totdeauna oame n i , oricit de profunde ar ti convi n geri le lor p l u ral i ste. pentru care o anum ită d i ferenţă - poate o formă de c u lt de model fam i l i al, de regim di etetic, practici sexuale sau cod vesti mentar - este foarte greu de s uportat. Deşi sprij i nă ideea de d i ferenţă. ei to lerează d i ferenţe le cure nte. C h iar ş i cei care nu cunosc asemenea d iicu ltăţi pot i n u m iţi, pe drept cuvînt to leranţ i : ei găsesc l oc şi pentru bărbaţi i şi femei l e a l e căror cred inţe n u le adoptă, ale căror practici refuză să le i m ite; coex istă cu o a l teritate care, oricît de m u lt i-ar aproba prezenţa În l u me. este totu ş i ceva d i ferit de ceea ce şt iu ei. ceva străin. stran i u . Aş spune despre toţi oame n i i care sînt În stare să facă acest l ucru că posedă v i rtutea tolerări i, i n d i ferent de poziţia lor În spaţi u l constit u it d i n resem nare, i n d i ferenţă, acceptare sto ică. curiozitate ş i entuziasm. După cum vom vedea, exi stă o caracteristică a ori căru i tip de reg im de tol erare viabi l, aceea că nu dep i nde de o formă anume a aceste i virtuţi . Nu este necesar ca toţi pal1icipanţ i i să se ale În acel aş i punct al spaţi u l u i . Este pos i bi l ca un an u m i t reg i m s ă se Îm pace c u resemnarea. i n d i ferenţa sau sto ic is m u l . În timp ce altele au nevoie să Încu raj eze curiozitatea sau entuzi asmu l . Eu nu văd. de fapt. n ic i o ten d i n ţă sistem ati că În aceasta. C h i ar d iferenţe le d i ntre regi muri l e mai co lectiviste şi ce l e mai i n d ivi­ du a l i ste n u sînt relectate În at itud i n i l e pe care acestea le so l ic ită. Dar n u este to lerarea mai stab i l ă dacă oamen i i se ală Într-un punct mai Îndepărtat al acestu i spaţiu? Nu ai' trebu i şcol i l e de stat, de exemplu, să I

Pentru o prezentare istorică ce dezvăluie toate aceste atitudini. vezi Wilbur K .Iordan. .

The Developmellt of Religious Toleratioll ill EllglalUl. 4 vol ume ( Cambridge. Cambri dge

Uni versity Press. 1 932- 1 940).

12

D e s p re t o l e rare

încerce s ă inducă o asemenea poziţie? D e fapt, oricare d i ntre aceste atitud i n i . puten ic consacrată. va conso l ida to lerarea. Cel mai bun program ed ucaţi onal ar putea foarte bine să cuprindă n i m ic mai mu lt deCÎt prezentarea graică a osti l ităţi l or re l i gioase sau etn ice. Fără Îndo ială că re l aţi i le personale Între membri i u nor cu lturi d i ferite ar fi îm bunătăţite Împi n gÎndu-i pe oamen i d i ncolo de tol eranţa m i n imă, m i şcare pe care prezentări le graice ale i nto leranţei Încearcă să o producă. Iar acest l ucru este valabi l În toate regimu ri le: succesu l pol itic nu dep i nde de bunele re laţ i i personale. Va trebui să Întreb la sîrşit. totuş i . dacă aceste deziderate sînt valab i le şi pentru vari anta de toleranţă "postmodernă" care se anunţă. Pentru moment. voi trata toate orînduiri l e soc i ale - prin i ntermedi u l cărora integrăm d i ferenţa. coexi stăm cu ea. îi acordăm o pate d i n spaţi u l s o c i a l - c a forme inst ituţiona l i zate a le u n e i v i rtuţi ned i ferenţi ate. Istoric, În Vest, au existat c i n c i orîndu i ri pol itice d iferite care promovează to lerarea, c i n c i mode l e de soc i etate tolerantă. Nu pret ind că l i sta este exhaust i vă. ci doar că ea incl ude ce le mai importante şi mai i nteresante pos i b i l ităţi. Sînt pos i b i l e şi orîn duiri m i xte. des igur, dar eu doresc să le prezint, În mare, pe acestea c i n c i , combi nînd expunerea tipu l u i ideal cu cele ale tipuri l or istorice . . Apoi voi examina cîte va cazuri mixte, voi arunca o priv ire asu pra problemelor pe care l e întÎm p i n ă fiecare orîndu ire ş i . Î n sîrş i . voi s p u n e ceva des pre l u mea soc i a l ă. despre În ţel egerea de s i n e a bărbaţi lor şi a fem e i l o r care se to l erează u n i i pe alţi i în zi l e l e n oastre (în măsura În care e i fac aceasta c u ad evărat, căc i to l e rarea este Întotdeauna o rea l i zare nes i gu ră) . C e facem de fapt cînd to lerăm d i fere n ţa?

13

CAPITOLUL 2

Cinci regimuri de tolerare

Imperiile multinaţionale Cele mai vec hi aranj amente sînt ace lea ale mari l or imperi i m u l t i naţionale - începînd. pentru scopuri l e noastre, cu Persi a, Egiptul ptol emaic şi Roma. A ic i, d i feritele grupuri sînt constitu ite În comun ităţi autonome sau semiautonome, avînd caracter pol itic sau l egal, precum şi caracter cu ltural sau rel i gios,. şi. se conduc s i ngure În cea mai mare parte a activităţi l or l or. Grupuri le nu au altă alternativă decît să coexiste unele Cll alte l e, căc i i nteracţi u n i le l or sînt guvern ate de birocraţi imperi a l i după un

c od i mperi al, ca de exemplu jus gentium roman, care menţine un m i n i m um de ech itate, aşa cll m este Înţe leasă ech i tatea la centru l i m peri u lu i . Totuşi, În mod obişnu it, b i rocraţi i nu se amestecă În v i aţa i nternă a comunităţi lor autonome, n i ci d i n considerente de ech itate, n i c i d i n a lte motive, atîta t i m p cît taxe le sînt p l ătite ş i pacea este menţi nută. Deci, se poate spune că to lerează d i ferite le fel uri de v i aţă şi că regi m u l i mperial poate fi nu mit u n reg i m de tol erare, ch iar dacă membri i d i ferite lor comun ităţi nu sînt toleranţi u n u l faţă de altu l . S u b domi naţie imperială, membri i vor man i festa tol eranţă, vrînd nevrînd. În maj oritatea interacţi u n i lor l or z i l n ice, i ar u n i i d i ntre ei, poate, vor Învăţa să accepte d i ferenţa şi să se p l aseze u ndeva În spaţ i u l pe care l-am prezentat anterior. Dar suprav ieţiu irea d i ferite l or comun ităţi nu dep i nde de această acceptare. Dep i nde doar de to lerarea oficială, care este susţi nută. În cea mai mare parte, de dragu l păc i i . deş i un i i fu ncţio­ nari su peri ori au motivaţi i d i ferite. cîţiva d i ntre ei i i nd cunoscuţi pentru

14

D e s p re t o l e rare

curiozitatea lor pri v i nd d i ferenţa s a u chiar pentru entuzi asmu l lor Î n ' apărarea acesteia. Aceşt i bi rocraţi i m peri a l i sînt adesea acuzaţi de a fi urmat pol itica "dezbină ş i dom i n ă" şi, uneori , c h i ar aceasta este politica lor. Dar n u trebu i e să u ităm că nu ei sînt autori i dezbi nări i pe care o expl oatează şi că, poate, poporu l pe care-I conduc doreşte să fie dezbi n at şi condus, ch iar dacă n umai de dragu l păci i . Dom inaţia im perială este, d i n p unct de vedere istoric, ce l mai reuşit mod de a Încorpora d i ferenţa şi de a faci l ita (de a i m p u ne, mai exact) coexistenţa paşn ică. Dar nu este, sau ce l puţin n-a fost n ici odată, un mod l i beral sau democratic. Oricare ar fi caracteu l diferitel or "autonomii", regimu l care le Încorporează este autocratic. N u doresc să idea l i zez această autocraţie; poate i de o repres i une brutală, pentru a-şi menţi ne cuceririle - după cum demonstrează din - p l i n istori i l e Babi lon u l u i şi Israe l u l u i , ale Romei ş i Cartaginei, ale Span iei şi azteci lor, ale Rusiei şi tătari l or. Dom i n aţia im peri ală stabi l ă este însă adesea tolerantă tolerantă tocmai pentru că este autocratică pretuti ndeni (ără obl igaţi i faţă de i nterese le şi prej udecăţ i l e vreun u ia d i n tre grupurile cucerite, egal d i stantă faţă de ori care d i ntre ele). Procons u l i i roman i d i n Egi pt sau regenţi i britan ici d i n I n d i a, cu toate prej udecăţi l e lor şi C l toată corupţia endem ică a regimuri lor lor, au condus. probabi l , mai imparţia l decît ar fi Iacut-o orice print sau tiran l ocal - şi, de fapt, mai i mparţial decît o fac maj orităţ i l e locale d i n zilele noastre. A utonom ia i mperială are tend inţa de a-i Înc h ide pe i ndivizi În cOlllun ităţ i l e lor şi deci Într-o s i ngură identitate etn ică sau re l i gioasă. Tolerează grupuri, cu structu rile lor de autoritate şi practi c i l e trad iţio­ na le, şi nu i n d ivizi neÎngrăd iţi (cu excepţia cîtorva centre cosmopol ite şi oraşe-capitale). Comun ităţi le Îl1corporate nu sînt asoci aţi i vol u ntare; ele nu au cult ivat valori le l i berale. Deşi există o oarecare mi şcare transfron­ ti eră a indiv izi lor ( noi convertiţi sau apostaţi . de exemp lu), comunităţi le sînt, În mare. Înch i se. i mpu nînd una sau alta d i ntre vari antel e ortodoxiei re l i gioase şi susţinînd un mod de v i aţă trad iţional . Atîta timp cît sînt ,

Primele exemple de ceea ce a devenit mai tîrziu antropologia ca discipl ină u n i versitară sînt l ucrări ale funcţi onmi lor imperial i : de exemplu. cariera şi scrieri le admini stratoru l u i provi ncial roman Tacit. aşa c u m este prezentat de Moses Hadas În introducerea sa la The C0111plete Works .f Tacitlts ( New York. M odern Library. 1 942).

15

M I C H AEL W ALZER

protejate d e forme l e m a i grave de persecuţie ş i l i s e perm ite să-şi rezolve propri i le probleme. comun ităţi l e de acest fel au o extraord inară stabilitate. Se man ifestă Însă foarte aspru faţă de indivizi i devianţi . Aceştia sînt consideraţi ca amen i n ţîndu-le coezi unea şi, uneori, chiar supravieţu irea. În consec inţă. d i s i denti i şi eretici i s i n guratici, vagabonzi i cultura l i . cupl uri le mixte ş i urmaş i i acestora vor fugi spre capi tala imperială care. ca rezu ltat se prea poate să dev i nă un loc to lerant şi l i beral (să ne gîndim ' la Roma, Bagdad, V iena i m perială şi, de ce n u, B udapesta) - şi singuru l loc unde spaţi u l soc ial este măsurat pe pri n c i p i u l indi vidual . Toţi ce i l alţi, inclusiv toate spirite l e l i bere ş i potenţial i i d is idenţi care nu sînt În stare să se deplaseze d i n cauze econom i ce sau d i n o b l i gaţi i fam i l ia le, vor trăi În cal1iere sau d i stricte omogene, supuşi d i sc ipl inei propri i lor lor comu­ ni tăţi. Ei sînt to leraţi acolo În mod col ectiv, dar nu vor i b i ne ven iţi şi n i ci În siguranţă. ca ind ivizi. d i ncolo de orice l inie care-i separă de cei lalţi. Se pot amesteca ară probleme doar În spaţi u l neutru - piaţa, să spunem. sau tri bunal ul şi Înch i soarea i mperi ală. Totuşi ei trăi esc maj o­ ritatea t impu l u i În pace. un grup a l ături de altu l , respectînd fronti erel e cu lturale şi geograice. Alexandria antică ne oferă un exemplu uti l despre ce am putea cons idera o vers i une i m perială a multicu ltura l i sm u l u i . Oraş u l era, În mare, o treime grecesc, o trei me evreiesc şi o tre i me egi ptean, iar În timpu l dom i naţiei ptol emaice coexi stenţa acestor tre i comu nităţi se pare 2 că ar i fost deosebit de paş n ică . Mai tîrz iu, oi c ial it�ţi l e romane au favorizat d i n cînd În cînd pe supuş i i lor greci. pro bab i l din cauza ai n ităţi lor cultu rale sau poate datorită organ izări i l or pol itice s uperioare (doar grec i i erau oicial cetăţen i ), iar această rel axare a neutral i tăţi i im peri ale a produs peri oade de conl i cte sîngeroase În oraş . M i şcări I De fapt. cosmopolitismul i mperial era reprezentat şi În oraşe mult mai mici. centre locale ca Rusciuk ( Ruse ). portul de pe Dunăre. din Bulgaria. unde a crescut E l i as Canetti. Sub dominatia otomană. Rusciuk a deven it un oraş mu lticultural. locuit de bulgari. evrei. greci. albanezi. armeni şi ţigan i . Vezi descrierea lui Canetti În The TOllgue Set Free , trad . Joac h i m Neu !ros:hel ( New York. Farrar. Straus and Giroux. 1 979) . 2 Mă bazez � ici. În principal. pe P. M. Fraser. Pto/el11aic Alexandria. 3 voI . (Ox ford. Ox ford U ni vers ity Press. 1 9 7 2 ). ma i ales voI. 1. cap. 2. şi pe Victor Tcherikover. Hellenistic Cil'ilizarion and rIIe .Ie w.\', trad. S. Applebaum ( N ew York. Atheneum. 1979), În special partea a doua. cap. 2 .

16

Despre tol erare

mes i a n i ce pri ntre evre i i d i n Alexandria, î n parte ca răspuns la osti l itatea romană, au dus, în cele d i n urmă, l a un sîrş it dureros al coexistenţei

mu lticu lturale. Secolele de pace sugerează Însă posib i l ităţi le mai bune ale

regi m u l u i i m perial . Este i nteresant de remarcat că, între com u nităţi ce şi­

au păstrat identi tatea d i n punct de vedere legal ş i soci a l , au existat

sem n ii cati ve i nteracţi u n i comerciale şi i ntel ectuale - de unde versiunea

elen istică a i udai smu l u i , creată, sub inl uenţa i l osoi lor greci, de autori

alexandri n i precu m Fi lon . Reali zarea este de neînchipuit în afara acestui

cadru i mperi al . Si stemul

miilet

(comunitate re l i gioasă) a l otoman i J or sugerează o

altă versi une a regi m u l u i i m perial de tol erare, una care a fost mai ampl u

dezvo ltată ş i care a durat mai m u lti . Î n acest caz, comun i tăţi l e autonome

ali avut caracter pur rel i gios ş i , pentru că otoman i i erau ei înş i ş i musul­

man i , nu au fost deloc neutri faţă de rel i gi i . I s l am i s m u l era religia

oficia l ă a i m peri u l ui, dar şi altor trei comun ităţi reJ igioase li s-a perm is să formeze organ izaţi i autonome - otodocş i l or greci, otodocşi lor armeni şi

evrei lor. Aceste trei comun ităţi erau egale între ele, i ndependent de foţa

lor numeri că relativă. Erau supuse aceloraşi restricţi i faă de musulman i -

În ce priveşte îmbrăcăm i ntea. proze l iti sm u l . căstor i i i e mixte - şi li se

perm iteau ace leaşi puteri l ega le asupra propriilor l or membri . Millet-urile

m i noritare erau subîmpărţite d upă criteri i etn i ce, l i ngv istice şi regionale, iar unele d i ferenţe în practici l e rel i gi oase au fost astfe l încorporate în

sistem. Membri i n u aveau n ic i un drept de conşti inţă sau de asoci ere

împotriva com un ităţi i propri i (şi toţi trebu i au să ie membri undeva) .

Ex i sta totuşi mai mu ltă tolerare margi nală: astfe l , sectanţilor karaiţi d i n

cadru l i udaismu lui otomani i le-au acordat, în seco l u l al XVI-lea, i n de­ pendenţă iscală, dar nu statutul dep lin de

miILet. De

asemenea, i mperiul

era îngăd u itor cu grupuri le, dar nu şi cu indiv izi i - doar dacă grupuri l e Înse le n u optau pentru l i beral ism ( aşa c u m a acut, s e pare, un

miilet

protestant, recunoscut în perioada otomană tîrzie). !

Vezi Benjamin Braude şi Bernard Lewis (ed.) Christians and Jews in the Dt/onan

mpire: The Functioning of a Plural Socie', vol . l : The Central ands (New York:

Ho lmes and Meier, 1 982) pentru relatarea istorică şi WiII Kymlicka, ..Two Models of Pluralism and Tolerance", În Toleration: An Elusive Virtue, pp.8 1 - 1 05, pentru o relatare teoretică asupra sistemului millet ca .. un memento uti l al faptului că drepturi le indiv iduale nu sînt si ngurul mod de a accepta pluralismul religios".

17

M IC H A EL W AL Z E R

Astăzi toate acestea a u di spărut (Un iunea Sov ietică a fost ultimul imperiu): instituţi i le autonome, gran iţe l e bine del i m itate, menţionarea apartenenţei etn i ce pe bu l eti n u l de identitate, oraşe le-capitale cosmo­ po lite şi birocraţi i le l arg răs pînd ite . Î n cele d i n urmă, autonomia nu a însemnat m u lt ( ceea ce este, probabil, Un motiv al decăderii imperi i l or) ; proporţi i l e e i au fost mu lt red use prin efectu l idei lor moderne despre suveran itate şi pri n ideo log i i l e total i zatoare nefavorab i le îngăd uinţei faţă de diferenţă. Dar d i ferenţe l e etn i ce şi rel i gi oase au suprav ieţu it şi� acolo unde aveau o bază teritori ală, agenţii l ocale mai m u lt sau mai puţin reprezentat ive au menţi n ut funcţ i i m i n ime şi o anu m ită autoritate s i m bo­ l ică. Acestea au putut i convertite foarte repede, odată ce imperi ile au căzut, într-un fe l de maş i n i de stat conduse de ideologi i naţi ona l i ste şi ti nzÎnd către puterea suverană. Adesea se întîmpina opoziţia m i norităţi lor locale recunoscute, beneiciare ale regi m u l u i imperial şi u l ti m i i săi apărători viguroşi . Odată cu suveran i tatea v ine, desi gur, şi participarea la soci etatea internaţională, care este cea mai tol erantă di ntre toate socie­ tăţi l e dar, pînă foarte curînd, n u atît de uşor acces ibi lă. M ă voi ocupa de soci etatea i ntenaţională doar pe scurt şi tangenţial în acest eseu . Este imp0l1ant de recunoscut totu şi că cele mai mu lte grup uri ce au o bază teritori a l ă ar prefera să ie to l erate ca state-naţiuni d i sti ncte (sau republ ici rel i g ioase) - cu guverne, armate şi frontiere -, coexistînd cu alte state­ naţi u n i În respect rec iproc sau, cel puţin, sub domnia u n u i ansamblu de legi comune (ch iar dacă acestea sînt rareori i mpuse).

Societatea internaţională Soc ietatea i nternaţional ă este o prezenţă anormală aici pentru că, evi dent. nu este un regim intern ; s-ar putea spune că nu este deloc un regim, ci mai degrabă o situaţie anarh i că şi l i psită de legi . Dacă este aşa, atunci situaţia ar i una de tolerare abso l ută : orice este posibi l , n i m i c n u este interzis, căci ni men i n u este îndreptăţit s ă i nterzică (sau să perm ită), deş i m u l ţi d i ntre partic i panţi ar dori să o facă. În realitate, soci etatea i nternaţională nu este anarh ică; este un regim foarte s l ab, dar to lerant ca regim, cu toată intol eranţa unor state com ponente. Toate grup uri le care obţin statal itatea şi toate practici le pe care e l e le permit (în l i mite pe care

18

D e s p r e t o l er are

le voi prezenta imediat) sînt tol erate de societatea de state. Tolerarea este o caracteristică esenţială a suveran ităţi i şi un mot i v i m portant pentru care aceasta d in urmă este dorită. Suveranitatea garantează că n imen i d i n afara gran iţelor nu poate să se amestece În ceea ce se face În interiorul l or. Oamen i i de d i ncolo pot fi resemnati, indiferenţi, stoici, curioşi sau entuziaşti În privi nţa practici lor de aici şi, deci, pot să nu dorească să se amestece. Sau poate că acceptă logica de reciprocitate a suveran ităţi i : nu ne amestecăm În treburi l e voastre dacă nu vă amestecaţi nici v o i Î n a l e noastre. "Tră·i eşte ş i l asă- 1 ş i p e ce lălalt s ă trăiască" este o maximă re l ativ uşoară cînd v i aţa s e desă­ şoară de o pate şi de alta a unei l i n i i c l ar demarcate. Sau pot i de o ost i l itate activă, dorn ici să den unţe cu ltura şi trad i ţi i le vec i n i lor lor, dar ned ispuşi să p l ătească costuri l e amestecu l u i . Avînd În vedere natura societăţi i internaţionale, costuri l e par să ie mari : e l e i m p lică ad unarea unei armate, trecerea fronti erel or, a ucide şi a i ucis. D i p l omaţi i ş i oamen i i de stat adoptă în mod obişnuit pe cea de-a doua d i ntre aceste atitud i n i . Ei acceptă l ogica suveran ităţi i, dar nu pot să facă pur şi s implu abstracţie de persoane l e şi practic i le pe care le găsesc i llto lerabi le. Trebu ie să negoc ieze cu tiran i i şi cu ucigaşi i ş i , ceea ce este mai potrivit subiectu l u i nostru, ei tre b u i e să v i n ă În Întîmp i narea i ntere­ selor ţări lor ale căror cu ltură şi rel i gie domi nante acceptă, de exemp l u, cruzimea, opresiunea, misogi nismul , rasismu l , sclavia sau tortura. Cînd dipl omaţi i dau mîna sau Împart pî inea cu tiran i i , ei, se zice, se poată cu mănuşi � aceste acţi uni nu au n i c i o semniicaţie morală. D ar înţel egeri l e l a care aj ung a u semn i icaţie morală; e l e sînt acte de to lerare. D e dragu l păc i i sau d i n cred inţa că reforma re l i gi oasă sau cu ltural ă trebui e să vină din i nterior, că este o acţi une l ocală, ei recunosc cealaltă ţară ca membru suveran al soc ietăţi i i nternaţionale. Ei îi conirmă i ndependenţa po l itică şi i ntegritatea teritorială, ceea ce împreună constitu i e o versi une m u lt mai putern ică a autonomiei comun itare menţi n ută În i mperi i le multi n aţionale. Reglementări l e şi practi c i l e d i p l omatice ne dau o accepţi une pentru ceea ce s-ar putea numi formal itate a tolerări i . Această formal itate are locul său, deşi nu prea v i zi b i l , în viaţa i nternă, unde adesea coexi stăm cu gru puri cu care nu avem şi nu d orim să avem rel aţi i sociale apropiate. Coexi stenţa este ad m i n i strată de funcţionari de stat care sînt totodată şi d i p l omaţ; i ntern i . Desi gur, fu ncţionari i de stat au mai mu ltă autoritate decît d i p lomaţi i şi, în fel u l acesta, coexi stenţa pe care o adm i n i strează

19

M I C H AEL W A L Z E R

este mai constrÎngătoare decît aceea a statelor suverane În soc ietatea i ntenaţională. Dar suveran itatea are ş i l i m i te, ixate foate clar prin doctri na j urid ică a intevenţiei uman itare . Acţiuni l e şi practici le care "şochează l conşti inţa uman ităţ i i " nu sînt. În pri n c i p i u. to lerate . Avînd în vedere s l ăbiciunea regimu l u i soc i etăţ i i i nternaţionale, toate acestea Înseamnă că, În practică, orice stat mem bru este Îndreptăţit să fo losească forţa pentru a pune capăt unor even i mente, dacă acestea sînt suici ent de Îngrozitoare . Princ ipi ile i ndependenţei po l itice şi a l e i ntegr ităţi i teritoriale nu prote­ j ează barbaria. Dar n i me n i nu este o b l i gat să fo losesească forţa; regimul nu are reprezentanţi În Sărci naţi cu reprimarea practici lor i nto lerab i l e.: C h i ar in faţa brutal ităţii evidente ş i exti nse, i ntervenţia umanitară este cu· totul vo luntară. Practi c i l e kmer i lor roş i i d i n Cambodgia, ca să i au un: exemp l u uşor, erau i ntol erab i le d i n punct de vedere moral ş i legal ş i , c umi v i etnamezi i au decis să i nvadeze ţara şi să-i domol ească, n u au fost, del fapt, to lerate. Dar această co incidenţă feric ită între ceea ce este i n tole I rab i l şi ceea ce nu este to lerat n u se întîl neşte prea des. Intoleranţ uman itară UI este, de obicei, suicientă pentru a depăşi riscuri le pe car le i mpl ică i ntervenţia, iar motive s u p l i m entare pentru a interven i - ie c­ sînt geopoli tice, economi ce sau ideolog ice -. pot fi i n vocate d oar î an um ite situaţi i . Se poate i magi na u n ansam b l u ş i m a i b i n e articulat d e l i m ite a l to l erări i care Însoţeşte suveran itatea : practicile i nto lerabi l e d i n state I suverane pot i cauza unor sancţ i u n i economice d i n partea u nora sau tutu ror membri l or soci etăţi i intern aţionale. Apl icarea unui em barg parţial Îm potr iva apartheidu l u i sud-african este un exemplu bun. deşi neobişnu it. Condamnarea col ecti vă, Întreruperea sch i m buri l or cu lturale ş ' propagand a activă pot, d e asemenea, s ă servească scopuri lor i nto leranţe' uman itare, deşi pedepse de acest fe l sînt rareori eficiente 2 • utem spun dec i că societatea internaţională este to lerantă în pri n c i p i u şi dev ine şi mai to le rantă, d i ncolo de propri i l e pri nci p i i , d i n cauza s l ăbic i u n i i reg i m u l u i său .

I Referitor la localizarea acestor l i mite. vezi dezbaterea mea cu David Lu ban , în Charle Be itz. Marshall Cohen. Thomas Scanlon ş i A. .I ohn Si mmons ( ed . ). Intenational Ethics ( Pri nceton. N . J . , Princeton Uni versity Press, 1 985), pp. 1 6S-243. 2 Aceste e.emple de intoleranţă. aproape de intervenţia armată. mi -au fost sugerate d� John Raw l s . "

20

D e s p re t o l e r a r e

Consociaţiile În ainte de a discuta statul-naţi une ca o soc ietate pos i b i l tol erantă, doresc să poposesc puţin asupra u n u i urmaş, apropiat moral dar nu şi po l itic, al i mperi u l u i multi naţional - statu l consoc i aţional sau bi- ori ' trinaţional . Exemple ca Bel gia, E l veţia, C i pru, Li ban şi Bosn ia, cea născută ără speranţe, sugerează atît gama de posi b i l ităţi, cît ş i i m i nenţa dezastru l u i . C on soc i aţiona l ismul reprezintă un program eroic, pentru că doreşte să menţină coexi stenţa i mperială ară b i rocraţi i i mperial i şi ără d i stanţa care ăcea d i n aceştia conducători mai m u l t sau mai puţi n i mparţial i . Astăzi , d i feritele grupuri n u sînt to lerate de o s i n gură putere transcendentă. Ele trebu i e să se tol ereze reci proc şi să-şi negocieze termen i i coex i stenţe i . Ideea este atractivă: o colaborare si mplă, nemed i ată a două sau tre i com un ităţi (de fapt a l i deri l or şi a e l itelor l or), care este negoc iată l i ber Între părţi . E l e con s i mt asu pra unor reg lementăr i constituţionale, concep i n stituţi i , Îm part fu ncţ i i ş i Încheie un acord po l itic care să l e protejeze i nteresele d i vergente. Dar consoc iaţia nu este o con strucţie în întregime l i beră. De cele mai m u lte ori comun ităţi le au trăit împreună (sau una lîngă alta) mult ti mp, Înai nte de a Începe negocieri le ofi ciale. Poate au fost in iţial un ite pri n domi n aţie i mperială, poate le-a apropi at lupta lor comună împotriva aceste i domi naţi i ; toate aceste l egături au fost prece­ date de proxim itate : coexi sten ţa pe teren, dacă I1 lI în ace leaşi loca l i tăţi, cel puţin de-a l ungu l unor fronti ere d e l i m itate sumar ş i uşor de traversat. Aceste grupuri au d i scutat şi au ăcut comerţ, au l uptat şi au ăcut pace la ni ve l loca l, dar totdeauna atente la po l i ţia sau arm ata unui conducător străin. Astăz i trebuie doar să se supravegheze reci proc . Acest l ucu nu este i mpos i b i l . Succesu l este mai probab i l atunci cînd consoci aţia precede apar iţia u nor m i şcări naţi onal i ste puten ice ş i mob i l i zarea ideo l ogică a d i ferite l or com un i tăţ i . Este ce l mai bine nego­ c i ată de el itele vechi l or "autonomii " care sîn t adesea respectuoase unele faţă de alte le, au i nterese comune În stab i l i tate ş i pace (şi, des igur, În I Vezi Arend Lij phart, Del1locracy ill Plural Societies: A Comparative Exploratioll ( New Haven , Yale University Press, 1 977).

21

M I C H A EL W A LZER

mentinerea autorităţi i e l ite lor) ş i care doresc Împărţi rea puteri i pol itice. Dar reglementări l e pe care e l ite l e le e laborează, relectînd mări mea şi forta econom i că ale comun i tăţi l or asoci ate, sînt dependente după aceea de stab i l i tatea bazei lor soc i a l e . Con soc i aţia se cl ădeşte pe predom inanţa l i mitată constituţiona l a uneia d i ntre părţi sau pe ega l itatea lor aprox i­ mativă. Funcţi i l e sînt Împărţite, sînt stabi l ite cote pentru serv i c i u l publ ic, sînt a l ocate fonduri pu b li c e - toate acestea pe baza predom i n anţei l i mi­ tate sau a egal i tăţi i aproximative. Date i i nd aceste înţelegeri, iecare grup trăieşte în securitate re lativă, după propri i le sale traditi i, poate ch iar după dreptu l său cutumiar, şi poate vorbi propria-i l i mbă, nu numai acasă, dar şi În propri i le sale spaţi i publ ice. V ech i u l sti l de v i aţă nu este t u l burat. Frica de perturbări este cea care poate destrăma o con soc i aţie. S c h i m bări soc iale sau demograice, să zicem, mod i ică baza, alterează ech i l i bru l de mărime şi putere, amen i nţă structura de domi n aţie sau de ega l itate, subm i n ează vec h i l e înţe l egeri . Brusc, una d i ntre părţi le pare peri cu loasă celorlalte. To lerarea rec iprocă depinde de încredere, nu atît În bunăvoi nţa i ecăre i a, cît În reg l ementări le instituţionale care apără de efectel e relei voi nţe. Acum regl ementări le stabi l i te se destramă i ar insecuritatea care rezu ltă face to lerarea i mpos ibi l ă. Nu pot să trăiesc ş i să fiu tolerant alături de ci neva periculos. De ce peri co l mă tem? C on so­ ciaţia se poate transforma Într-un stat-n aţi une obişnuit, În care eu pot deveni un mem bru al m i norităţ i i , căutînd să i u tol erat de foşti i mei asoc iati, care nu mai au nevoi e de tolerarea mea. L i banu l este exem p l u l ev ident a l acestu i tri st colaps al înţe l egeri lor consociaţi onale; a parcurs exact drumul descri s mai sus. Dar În L i ban nu este vorba doar despre o sch i m bare soci a l ă. Î n principiu, noua demo­ graie l i baneză sau noua economi e

r

i trebuit să ducă la renegoc i erea

vech i lor regl ementări : o simplă reÎmpărţire a fu ncţi i l or şi a fonduri l or publ ice. Dar transformări le i deo l ogice care au apărut odată cu sch i m bă­ ri l e soc iale au acut ca acestea să nu se poată real i za uşor. Zel u l naţi onal i st ş i re l igios şi core latele l or i nevitabi le, l i psa d e încredere ş i fri ca, au trans format negocieri l e în război c iv i l (şi p e s irien i Î n ăcători de pace im perial i). Pe acest fundal cadru, consoci aţia este de recunoscut ca un regi m pre-ideologic. Tolerarea nu este impos i b i lă cînd sînt În j oc naţiona l i smu l şi re l i gia, i ar consociaţia poate i Încă forma e i preferată d i n punct de vedere moral. Î n practică totuşi, statu l-naţi une este ac um

22

Des pre t o l e rare

regimul de to lerare cel mai probabi l : un grup domi n ant în toată ţara, care să dea formă v ieţi i publ ice şi care să tolereze o m inoritate naţională sau rel i gioasă - şi nu două sau trei grupuri, iecare s igure pe l ocu l lor, care să se to lereze reciproc.

Statele-naţiune M � oritatea state lor care formează societatea i nternaţională sînt state-naţiune. N u m i ndu- I e astfe l nu În seamn ă că au o pop u l aţie omogenă d i n punct de vedere naţional (sau etn i c sau re l i gios). Omogenitatea este rară, poate ch i ar i nexi stentă, astăzi În l ume. Ea presupune ca u n si ngur grup dom i nant să organ i zeze viaţa comună într-un mod care-i relectă propria i storie şi cu ltură ş i , dacă l ucrur i le se desăşoară conform plan u l u i , Îi d uce i storia mai departe şi Îi s usţine cultura. Aceste i ntenţi i determ i nă caracteru l educaţiei pub l i ce, si mbolurile şi ceremon i i l e v ieţi i pu bl ice. calendaru l statu l u i şi sărbători le pe care acesta le impune. Î n ce pri veşte istori i l e şi cu lturile, statul-naţi u n e nu este neutru; aparatu l să u pol itic este o maş i n ă pentru reproducere naţională. Grupuri le naţionale îş i doresc statal itatea tocmai pentru a contro la căi le de reproducere. Este pos i b i l ca membri i l or să spere la mult mai mult - ei pot nutri ambiţi i care să meargă de la expan s i une şi domi naţie politică pînă la creştere şi Înlorire econom ică. Dar ceea ce j ustiică acţi u n i l e lor este pas iunea umană pentru supravieţu ire peste ti m puri . Statu l pe care aceşti membri îl creează poate totuşi, cum se Întîmplă de cel e mai mu l te ori cu statele-naţiune l i beral e şi democrat ice, să to lereze m i n orităţi . Această to lerare se man i festă În forme d i ferite, deş i rareori se extinde l a autonom i a totală pe care o permiteau vech i le i mperi i. Auton om i a regională este deosebit de greu de rea l i zat, căci În acest caz membri i naţi un i i domi nante care trăiesc În regi une ar i supuşi unei dom i n aţii " străine " În propria lor ţară. Organ izarea corporatistă n u este n ici ea prea frecventă; statu l-naţi une este el Însuşi un fel de corpo­ raţie cu lturală şi revend ică monopo l u l asupra unor astfe l de organ izări În i nteri oru l fron tiere l or sale . Tolerarea În statele-naţ i u ne are În vedere, de ob ice i , nu atît grupuri le, cît pe cei care le a lcăt u iesc, concepuţi În general stereoti pic,

23

M I C H AE L W A L Z E R

m a i Întîi ca cetăţen i, apoi ca mem bri ai u n e i a d i ntre m i norităţi . C a cetăţeni, ei a u ace leaş i d repturi ş i obl igaţi i c a şi cei lalţi ş i l i se cere s ă se angajeze pozitiv În cultura po l itică a m aj orităţi i � ca membri ai unei mi norităţi. e i au trăsături l e standard ale "neam u l u i " lor şi li se perm ite să formeze asociaţi i vo l untare. organ i zaţi i de aj utor rec i proc, şco l i parti­ cu l are. societăţi cu ltura le, ed ituri etc. Nu li se permite ă se organ i zeze În mod autonom şi să exercite j urisd icţia l egal ă asupra semen i l or lor. Re l i gia. cu ltura şi istoria m i norităţ i i sînt probleme care ţi n de ceea ce s-ar putea numi c olecti vul pri vat - faţă de care colectiv u l pub l ic, statu l­ naţi une, este Întotdeauna suspicios. Orice Încercare de a prezenta cu ltura m i noritară În pub l i c poate produce nel i n i şte printre major itari (aşa se expl ică controversa d i n Franţa pri v i n d purtarea de către musul mani a turbane lor sau a basmale lor, În şco l i le publice). În principiu, indivizi i nu sînt constrînşi. dar presiuni le de asi m i lare a l or la naţ i unea dom inantă, cel puţin În priv i nţa practici l or publ ice, au fost destu l de frecvente ş i , pînă nu de m u l t îndeaj uns d e reuşite . Cînd evre i i gennan i d i n seco l u l a l XIX- l ea s e prezentau c a "germani pe stradă şi evrei acasă", ei aspirau l a

un standard al statu lui-naţi une care să facă din intim itate o cond iţie a . l to lerări i .

Po l itica l i m b i i este o zonă cheie În care această normă este atît apl icată, cît şi contestată. Pentru mu lte naţi uni, l i m ba este elementu l principal al un ităţi i . E l e s-au format, În mare parte, pri ntr-un proces de standard izare l i n gvistică, În decursu l cărui a d i alecte l e regionale au fost forţate să cedeze În favoarea d i alectu lui de la centru - deş i unul sau două au reuşit uneori să se menţină şi astfe l au deven it mi ezu l rezi stenţe i su bnaţiona l e sau protonaţionale. Moşten irea acestei istori i este o mare ret icentă În a to lera alte l i m b i . d i ncolo de ro l u l acestora În comun icarea fam i l ia l ă sau În cultu l re l i gios. Rezu ltatu l este că naţi unea majoritară insistă frecvent ca m i norităţ i l e naţi onale să Înveţe şi să fo losească l i mba sa În toate relaţi i le publ ice - cînd votează, În tri bunale, cînd Înregi strează un contract etc.

I

Despre evrei i germani. o minoritate prototipică. vezi H. 1 . Bach, Tll e German Jew: A / 730- / 930 (Oxford. Oxford University Prcss. 1 984) şi Donald L. Niewyk. The JelVs in Weimar German \' ( Baton Rouge. Lou i siana State University Press. 1 980). ��wlt"eJis of JudaiJIII and Westem Civilizatioll.

24

D e s p r e la l e r a r e

M i norităţi le, dacă sînt destul de putern ice ş i , Î n special, dacă a u o bază teritorial ă, vor urmări l egal i zarea propri i lor l i mbi În şco l i le de stat, În d ocumente legale, În semnal i zarea publ ică. U neori, una d i n l i m b i le m i noritare este recunoscută ca a doua l i mbă oicială; de multe ori este folosită n umai În fam i l i e, biserici şi şco l i paticulare (sau se pierde Încet şi dureros). Î n acelaşi timp, naţi unea domi nantă urmăreşte cu atenţie ca propria-i l i mbă să n u ie transformată pri n fo los i rea · ei de către mino­ ri tate. Institute spec iale de l ingvistică se străd u iesc să menţi nă o variantă "pură" , sau ceea ce se consideră a i o variantă pură a l i m b i i naţionale, dar conaţiona l i i lor sînt adesea s urprinzător de d i spuşi să accepte inl uenţele m i noritare sau străine. Şi acesta, cred, este un test al to l erări i . Există mai puţi n l oc pentru d i ferenţe Î n statu l-naţiune decît În imperi i le multinaţionale sau În consociaţii - şi, desigur, mult mai putin decît În soc ietatea i nternaţională. Pentru că membrii to leraţi ai grupului minoritar sînt şi ei cetăţeni, cu drepturi şi obl igaţi i, practici le grupu lui sînt, foarte probabi l , supuse unei anal ize mai amăn unţite decît În imperii le mu lti naţionale. Moda l i tăţi de d i scriminare şi de domi nare Îndel u n g acceptate de grup - sau, oricum, care nu ÎntÎmpinau opoziţie este pos i b i l să nu mai ie accepta b i l e după ce membr i i acestu ia sînt

recunoscuţi ca cetăţen i (voi prezenta cîteva exemple În cap. 4). Dar exi stă aici un efect dub lu, pe care orice teorie a to lerăr i i trebuie să-I ia În con sideraţi e: deşi statu l-naţiune este mai puţin to lerant faţă de grupuri , e l poate foarte bine să forţeze grupuri le să ie mai to lerante faţă de ind ivizi . Acest al doi lea efect este o consecinţă a trans formări i (parţiale sau i ncom plete) a grupuri lor În asociaţi i vo l untare . Pe măsură ce contro l u l i nten sl ăbeşte, mi norităţi le Î ş i pot păstra membri i d oar dacă doctrinele l or sînt con v i ngătoare, dacă cu ltura l or este atract ivă, dacă organ izaţii l e l o r sînt uti l e ş i dacă ceri nţe l e l o r faţă de paticipanţi sînt l i berale ş i lexibi le. D e fapt, există o strategie a lternativă: o Înch idere sectară rigidă, care oferă speranţa de a salva doar un n umăr m i c de indiv izi, cred incioşi adevăraţi . Pentru n umere mai mari , sînt necesare pozi ţi i mai desch ise şi mai lexibi le. Toate acord u r i l e de acest fe l prezi ntă totuşi un pericol comun, acel a că elementel e d i sti nctive ale grupu lui ş i ale mod u l u i său de v i aţă vor i abandonate treptat. Cu toate aceste d i i cu ltăţi, mu l te d i ferenţe semni icative, În special d i ferenţe le rel i gioase, au fost menţi n ute cu succes Î n state l e-naţiune

25

M I C H A E L W A LZ E R

l iberal e ş i democratice. Adesea, m i nor ităţ i l e a u reuşit destul d e bine În pract icarea şi perpetuarea culturi i lor comune tocmai pentru că se aflau sub presi unea m aj orităţi i nationale. Ele se organ izează atît social cît şi psi ho logic pentru rezi stenţă, tran sfonÎndu-ş i căm inele, cartierele, bi seri­ c i le şi asociaţ i i l e Într-un . fel de patrie ale căre i fronti ere se străduiesc să l e apere. U n i i i n d i v izi se d isociază şi se dau· drept membri ai maj orităţ i i , Îş i Însuşesc treptat sti l u l de v iaţă al ace stei a, sau fac căsători i m i xte şi cresc cop ii care nu au am i ntiri sau cunoştinţe despre cultura m i norităţi i . Dar pen tru maj oritatea oamen i l or, aceste transformări personale sînt prea grele, prea dureroase sau prea umj l itoare� ei se agaţă de propria lor iden­ titate şi de bărbaţ i i ş i femei l e care se identiică În ace laşi fe l . M i norităţ i l e n aţionale, m a i m u l t decît c e l e rel igi oase, sînt grupuri care, foarte probab i l , pot să se ale În s ituaţ i i periculoase. Dacă aceste grupuri sînt concentrate teritorial - precum ungurii din Români a, de exemp l u - ei vor i suspectaţi, poate pe bună dreptate. că Îş i d oresc un stat propriu sau Încoporarea Într-un stat vecin, în care rudel e l or etni ce deţ i n puterea suverană. Procesul arbitrar de formare a state lor are ca rezu ltat, În mod curent, m i norităţi amp lasate În fe l u l acesta, grupuri supuse unor astfe l de suspic i u n i ş i foarte greu de tolerat. Poate cel mai bine ar i să se retrasee frontierele ş i să ie l ăsaţi să plece sau să l i se 1 acorde autonomie depl ină. Î i tolerăm pe alţi i prin restrîngerea statului nostru, ca e i să poată trăi În spaţi u l soc ial format conform propri i l or nevo i . Mai probabi l e sînt, desi gur, · s o l uti i l e altenative: recunoaşterea l i ngvistică şi o descentra l i zare ad m i n i strativă foarte l i m itată sînt destul de frecvente, deşi acestea sînt adesea com b i n ate cu eforturi de a ixa membri ai maj orităţ i i În regiun i le de gran iţă, sensi b i l e d i n punct de vedere po l itic, ş i cu campan i i periodice de as i m i l are. După pri m u l război mond ial, s-au acut efortu ri de a garanta to lerarea m i norităţi lor n aţionale În n o i l e (şi rad ical eterogene le) state­ n atiune d i n Europa de Est. Garantu l era L iga N aţiun i lor, iar garanţia a I Acesta este argumemul lui Wi ll Kymlicka în l u crarea sa Multicultuol Citizenship ( New York. Oxford Uni versily Press. 1 995). pe care-I aplică În mod specific minorităţilor cucerite. cum sînt societăţile de aborigeni ale lumii noi . Se aplică. În principiu. oricăru i gru p m inoritar cu o viaţă Îndel ungată şi cu bază teritorială. dar nu şi grupurilor de imigranti - pentru raţiun i pe care le explic. urmÎndu-1 pe Kyml icka. În secţi unea următoare.

26

D e s p r e t o l e r a re

fost Înscrisă Într-o seri e de tratate ale m i n orităţi lor sau ale naţionali­ tăţi l or. Î n mod corespunzător. aceste tratate au atribuit drepturi .indivi­ zi lor obişnu iţi şi nu grupuri l or. Astfe l , În Po l on i a, Tratat u l asu pra M i no­ rităţi l or se ocupă de " persoanele de naţiona l itate pol oneză care aparţi n mi norităţi lor ras i al e, rel igioase sau l ingvist i ce " . Asemenea desemnări n u spun n i m ic despre autono m i a d e grup, descentral izarea regi onală sau conducerea şco l i l or de către m i noritari. De fapt, garantarea drepturi lor individuale a fost. ea Însăşi. o h i meră: maj oritatea stete lor noi şi-au afirmat suverani tatea ignorind sau anulînd tratatele. iar Li ga nu a fost În stare să le pună În ap l icare. Dar acest efort eşuat merită să ie repetat, poate cu o recunoaştere mai expl icită a ceea ce m i noritaru l obişnu it are În comun cu semen i i săi . Convenţia Naţi un i lor Un ite pri v i n d Drepturi l e C i v i le şi Pol it ice ( 1 966) face un pas În plus: i ndiv izi lor aparţi nînd m in orităţi lor "nu li se va nega dreptu l ca, Împreună cu alţi mem bri ai grupului lor, să se bucure de propria cu ltură, să posede şi să practice propria l or rel i gie sau să-şi ! folosească propri a l i mbă " . O bsevaţi că această formu l are se plasează Încă În norma statu l u i ..naţiune: nu se acordă recunoaştere grupu l u i ca un organism colectiv: i nd i v izi i acţionează "Împreună cu " ; n umai maj oritatea naţională acţionează ca o comun itate . Î n timp de război, loial itatea m inorităţi l or n aţionale faţă de statul­ naţ i u ne. ie că sînt sau n u concentrate teritorial sau recu noscute internaţional, va i pusă l a îndoială - ch iar şi atunci cînd exi stă dovezi clare ale acesteia, ca În cazu l refugiaţi l or german i anti nazişti În Franţa pri me l or l u n i ale celui de-al doi l ea război mond ial. Î ncă o dată, tolerarea eşuează cînd cei lalţi par pericu loşi sau cînd demagogi naţ ional işti Îi pot face să pară periculoş i . Soarta ameri can i lor de etn ie j aponeză, cîţiva an i mai tîrziu. arată ace laşi l ucru - semen i i lor american i au i m itat, să zic aşa. statutu l convenţional de stat-naţi une. De fapt, j aponezi i n u erau, şi n u sînt, o m i noritate naţional ă În State le Un ite, cel puţin nu În sensu l obişnu it: u nde este . naţiunea maj or itară? M ajorităţ i l e americane au caracter temporar şi sînt constitu ite diferit pentru diferite scopuri ş i I

Atit acest citat. cît şi cel anterior sînt luate d i n Patrick Thornberry, /11Iematioflal Law (Oxford. Oxford Uni versity Press. 1 99 1 ): vezi discufia sa asu pra tratatelor. pp. 1 32- 1 37.

lIllll tlle Rigllt.f of Millorities

27

M I CH A E L W ALZER

ocazii . M i norităţ i l e sînt şi ele adesea temporare, deşi rasa şi sclavia, l uate Împreună, fac excepţie (voi vorbi despre excepţie mai tîrziu). Dimpo­ tri vă, maj oritatea pemanentă este o caracteri stică esenţială a statu lui­ naţiune. Î n statel e-naţi une tol erarea are o s i ngură sursă şi se îndreaptă

-

sau nu doar într-o singură d i recţie. Cazu l Statelor U n ite sugerează un ansamblu de reglementări cu totul d i ferite. -

Societăţile de imigranţi AI c i nc i l ea model de coex i stentă şi de pos i b i l ă tolerare este soc ie­ tatea de i m igranţi . J Membri i d iferite lor grupuri şi-au părăs it teritori ul l or de bază, patria l or, ş i , au ven it, ind ividual sau cu fam i l ia, unul cîte unul, într-o nouă ţară, pe teritori u l căre ia s-au împrăştiat. Deş i sosesc În val uri, din cauza u nor pres iun i po l itice ş i econom ice similare, ei nu vin În gru­ puri organ i zate, nu sînt co lon i şti cu i ntenţia conşti entă de a transpl anta cultura l or nativă într-un loc nou . Ei se adună pentru a se sprij i n i reci proc, doar î n număr relativ mic, amesteCÎndu-se totdeauna c u alte m i c i grupuri s i m i l are În oraşe, state şi regi un i . Deci nu se pune problema unei autonom i i teritoriale. (Deş i C anada este o soci etate de imigranţi. Quebec este o excepţie clară: primi i oamen i care s-au stabi lit aici au ven it drept colon işti, nu ca i m igranţi, şi au fost apoi cuceriţi de britan i c i . O altă excepţie trebu ie ăcută pentru aborigeni, care a u fost ş i ei cuceriţi . Mă voi ocupa aici În primu l rînd de imigranţi . Pentru popu laţia din Quebec şi pentru abori gen i, vezi secţi unea " Canada" d i n cap. 3 ; pentru negri i american i, im portaţi ca sclavi, vezi secţ i unea Clasa" din cap. 4 . ) " Dacă grupurile etn ice şi rel i gioase v o r s ă se menţină, ele trebuie să o facă ac um În asoc iaţ i i pur voluntare . Aceasta Înseam n ă că e l e sînt mai I Mă refer la Statele Un ite. exempl u l meu cheie aici. şi mă bazez pe John Higham. pri ncipal u l meu ghid În pol itica i migrării americane: vezi Stral1gers in the Land şi Send These ro Me: .Iews and Other Immigrants ;n Urban America (New York , Atheneum, 1 975). M-au infl uenţat şi aticolele şi eseu rile din Stephan Themstrom (ed.) Harvard Encyclopedia of American Et/mic Groups (Cambidge, Mass., H arvard Uni versily Press, 1 980) totodată. propria mea relatare privind pluralismul american, What It Means to Be an American (New York. Marsi li a 1 992). precum şi experienta mea priv ind acest plu ral ism. .

28

D e spre tol erare

ameninţate de indiferenţa propri i lor lor mem bri decît de i ntoleranţa altora. Statul, Îndată ce s-a despri ns d i n strÎnsoarea pri m i lor i m i granţi, care-ş i imaginau, În toate cazuri le, ă formau un stat-naţi une al Jor propriu. devi ne i ndependent de toate gupurile din care este constituit. Este păstrată l i m ba pri mi lor i m i granţi şi cultura lor pol itică, dar În ceea ce priveşte avantaj e l e contemporane, statul este, În expresi a curentă (şi În pri nc i piu), neutru faţă de grupuri, tol erant faţă de toate grupuri l e şi autonom în scopurile sale. Statu l revend ică drepturi j urisd i cţionale exc lusive În ceea ce-i priveşte pe toţi cetăţeni i săi ca indiv izi şi nu atît ca membri ai grupuril or. Dec i, ob iecte le tolerăr i i , strict vorbi nd, sint preferinţele ş i performanţele indiv iduale: acte de adezi u ne, partici parea l a ritualuri ale comun ităţ i i şi la s l uj be rel igi oase, l egiferări l e diferenţelor cu lturale etc. Ind ivizi i, bărbaţi şi femei , sint Încuraj aţi să se tolereze unul pe altu l ca indivizi, să inţe­ l eagă d iferenţa în iecare caz ca pe o vari antă personal izată (şi nu stereotip ică) a culturi i grupul u i - ceea ce În seamnă că membri i iecăru i gru p, dacă vor să man i feste v i tutea tol erării, trebuie să accepte vers i u­ n i l e diferite ale cel orl alţi . Apar repede mai m u lte vers i u n i ale cu lturi i fiecăru i grup, pecum şi mu lte şi d i ferite grade de devotament faţă de iecare d i ntre e l e. Aşa că toJerarea capătă o formă total descentral izată: iecare trebu ie să tolereze pe toţi ce i l alţi. Nici u n grup di ntr-o soci etate de imi granţi n u are voie să se orga­ n i zeze prin constrîngere, să ia În stăpîn i re spaţ i u l p u b l i c sau să monopo l izeze resurse l e publ ice . Orice formă corporati stă este exc l usă. În principi u. În şco l i l e publ ice se predau . i storia şi educaţia civică, statul este

conceput ca avînd doar o ident itate pol itică, nu şi una naţională. Acest princ i p i u este. desigur, ap l i cat lent şi i mperfect. De cînd au fost înfi i nţate şco l i l e publ ice În Statele U n i te, de exemplu, s-a predat mai mult ceea ce americ ani i -englezi au consi derat ca fi ind propria l or cu ltură şi istorie care se înti nde în urmă pînă la Grec i a şi Roma şi incl ude l i m b i l e ş i l iteraturi l e c l as ice. A exi stat şi m a i exi stă încă o j usti icare importantă pentru această programă standard, c h iar după val urile de im igraţie de l a j u mătatea secolului a l XIX- lea (cînd a u sosit german i i ş i i rl andez i i ) ş i de la sirş itul acestu i a (cînd au ven it i m i granţi d i n sudul şi estu l Europe i), căci instituţi i l e po l itice americane sînt mai bine înţe lese pe acest fundal. Î n ti mpuri l e mai recente (şi În cursul unui al trei l ea mare val, de data

29

M I CH AEL W ALZER

aceasta Î n mare măsură neeuropean), s-au ăcut eforturi pentru Încorpo­ rarea istor iei şi a cu lturi i tuturor grupuri l or, pentru a permite o cupri ndere ega l ă şi a crea, in fe l u l acesta, şco l i "mu lticu lturale " . De fapt, Occ identu l domină Încă programa şcol ară aproape pretut i nden i . Î n mod asemănător. statu l a r trebui să ie perfect i n d i ferent faţă de cu ltura grupuri lor sau să sprij i ne în mod egal toate grupuri le - să încuraj eze , de exemp l u, un fe l de rel i gi ozitate generală, ca În ace le rec l ame din trenuri sau autobuze, din an i i ' 50, care îi îndemnau pe american i să " meargă la biserica pe care o aleg" . După cum sugerează această max i m ă, neutral itatea este totdeau na o problemă de grad. Unel e gru puri sînt de fapt favorizate faţă de alte l e - În acest caz, gupuri le cu .�biserici " mai mult sau mai puti n asemănătoare cu cele ale pri m i lor i m i granţi protestanţi; dar ş i ce l e lalte sînt tol erate. Iar frecventarea bi seric i l or sau orice alte practici culturale specifice nu sînt tran sformate În condiţi i pentru cetăţenie. Este deci re lativ uşor şi deloc umi l itor să evadezi d i n grupu l propriu şi să-ţi asumi identitatea pol itică dom i nantă (în cazu l nostru, cea americană). Dar m u l ţi oamen i d i n soc ietatea de i m i granţi preferă o identitate amestecată sau d uală, una d i ferenţiată pe l i n i i cu lturale sau pol itice. Cratima care uneşte cei doi termen i ai cuvîntu l u i italo-american , de exempl u, s i mbol izează acceptarea cal ităţii de ital i an de către cei lalţi ameri can i, recu noaşterea faptu l u i că ,.ameri can " este o identitate po l itică ără pretenţi i c u l turale speci ice sau putern ice. Consec i nţa este, desigur, faptu l că ,.ital ian " este o ident itate c u l turală ără pretenţi i pol itice. Doar În fel u l acesta este tolerată cal itatea de ital ian. Şi apoi italo-ameri can i i trebu ie să-ş i susţină cu ltura propri e, dacă pot sau atîta timp CÎt pot, În partic u l ar, pri n efortur i l e ş i contri buţi i l e cel or ded icaţi acestei cu lturi, bărbaţi ş i femei . Aceasta este, În pri n c i p i u , s ituaţia oricărui grup cultural sau re l i gios, n u n umai a mi norităţi l or ( ş i , rev i n, n u există o majoritate permanentă). Dacă grupuri le se pot menţine În aceste con d i ţ i i - ără autonom ie, ără acces l a puterea de stat sau recunoaştere oicială şi ără o bază teritorială sau opoziţia stabi Iă a unei maj orităţi permanente - este o Întrebare la care Încă nu s-a răspuns. Com un ităţi l e rel igioase. atît cele de tip sectar cît ş i bi sericesc, s-au descurcat destu l de bine în Statele Unite pînă acum. Dar li na dintre cauze l e s ucces u l u i l or rel ativ ar putea fi

30

D e s p re t o l e rare

intoleranţa cons iderab i l ă cu care multe d i ntre e l e s-au confruntat ; i ntoleranta are adesea, după cum am s ugerat dej a, efecte de menţin ere a grupu l u i . Deş i grupuri l e etn ice s-au descurcat mai puţin bi ne, obs erva­ tori i gata să le desi i nţeze sînt cu s iguranţă nech i bzuiţi. Aceste grupuri su pravieţu iesc În ceea ce am putea n u m i o versi une cu d u b l ă j uxtapunere: cultura grupu l u i este, de exemplu, ital o-americană, ceea ce Înseamnă că dobîndeşte o formă puten ic americanizată şi este transformată În ceva cu totu l deosebit de ceea ce reprezi ntă cultura ital i ană În ţara de başt i n ă� şi po l i t ica sa este i talo-americană, o adaptare etn ică a practici lor po l i tice şi a sti l u r i lor locale. Să ne gîn d i m În ce măsură John Kennedy a rămas un om pol itic i rlandez, Walter Mondale este Încă u n soc ial-democrat norvegi an, M ario Cuomo este Încă un i nte lectual ital i an creşt i n-democrat imp l icat În pol i t ică. iar Jesse J ackson este Încă un predi cator bapt ist negru - iecare d i ntre ei În m u lte fel uri asemănători, dar tocmai prin 1 aceasta d i feriţi de tipul standard angl o-ameri can . Dacă aceste d iferenţe vor supravieţu i În următoarea generaţ ie sau peste Încă o generaţie, nu e si gur. Supravi eţu irea totală este probab i l impos i b i lă. Dar asta nu Înseamnă c ă succesorii acestor patru personal ităţi exem plare şi ai altora ca ei vor i toţi exact la fe l . Forme l e d i ferenţe i caracteristice soc ietăţi lor de i m igranti sînt Încă Î n curs de apar iţie. N u şti m cît de " d i ferită " v a f i cu adevărat d i ferenţa. Tolerarea preferinţe l or i nd i v id uale şi a vers i u n i lor persona l izate de cu ltură şi re l i gie constitu ie reg i m u l maxim (sau cel mai i ntens) de tolerare. Este Însă cu totu l nec lar dacă efectu l pe termen l ung al acestu i maxi mal i sm va i protej area sau d i zolvarea vi eţi i de grup. Teama că În curînd doar i ndiv izi i excentri ci vor mai face obiectu l to lerăr i i le face pe unele grupuri (sau pe cei mai devotaţi membri ai lor) să so l ic ite sprij i n pozitiv de l a stat - În forma, să spunem, a subs id i i lor şi a subvenţi i lor corespunzătoare pentru şco l i l e lor ş i pentru organ izaţi i l e de aj utor rec iproc. Avînd în vedere l ogica mu lticu l tural i s mu l u i , sprij inu l din patea statul u i trebu ie acordat, dacă se acordă, În termen i egal i i ecăru i grup social . Î n pract ică totuş i , unele gru puri ponesc cu mai m u lte res urse decît altele şi sînt mai capabi l e să proite de oportun ităţi l e pe care statu l se întîmplă să le ofere. Aşa că soc ietatea c i v i l ă este organ izată i negal, cu I

Datorez aceste exemple lui Clifford Geertz. 31

M I CH AEL W ALZER

gru puri puternice şi grupuri slabe, care se srădu iesc, cu rate diferite de succes, să-şi aj ute şi să-ş i păstreze propri i i memri . Dacă statu l şi-ar propune egal izarea grupuri lor� ar trebui să se angajeze la o cons iderabi lă redi stri buire a res urselor şi să angj eze o sumă cons iderabi lă d i n ban i i pub l ici . To lerarea este, ce l puţin c a potenţi al, inin ită Î n d i men s i un i ; dar statul poate sprij i n i viaţa de grup doar În cadru l u nor l i m ite po l itice şi fi n anc iare.

Rezumat Ar fi uti l să enumerăm aic i care sÎnt� În mod suc�esiv. obi ectel e tolerări i Î n c e l e c i n c i regimuri (nu vreau să sugerez că aceste regimuri marchează un progres� n ici ord i n ea În care l e-am prezentat nu este propiu-zis cronologică). Î n imperi u l multinaţional, ca şi În soci etatea i ntenaţional ă, cel tol erat este gru p u l - fie că statutul său este de comu­ n itate autonomă sau de stat s uveran . Legi le sale, practicile religioase, proceduri l e j ud ic iare, pol itici l e iscală şi distributivă, programe le educa­ ţionale şi regl ementări l e fami l iale sînt toate con s iderate ca legitime sau ad mi s i bi le, supuse doar unor l i m itări min ime şi rareori apl icate (sau apl i­ cabi le) În mod strict. Situaţia este s i m i l ară În consociaţii, dar se adaugă o nouă caracteristică: o cetăţen ie comună mai efectivă deCÎt aceea din maj oritatea im peri i lor, una care cel puţin deschide pos i b i l itatea interven­ ţiei statu l u i În practic i le grupu lui, în favoarea drepturi lor individu l u i .

n

con soci aţ i i l e democratice (cum ar i E l veţia), această pos ibi l itate este real izată pe depl in� dar drepturi l e n u vor i efectiv puse În pract ică În m u lte alte cazuri. cînd democraţia este slabă iar statul central există doar prin îngăduinţa grupuri lor consoc iate ş i are în pri m u l rînd men irea de a le ţine Împreună. Cetăţeni a În statu l-naţi une este mai sem n i icativă. Î n acest caz to lerarea îi are ca obiect pe indivi zi, concepuţi atît ca cetăţen i cît şi ca me mbri ai unei an um ite minorităţi . E i sînt to leraţi, să zicem, sub n umele lor generic. Dar apartenenţa la o categorie (în contrast cu cetăţen ia în stat) 11lI li se impune acestor indivizi; grupur i l e lor n u exercită nici o autoritate coercitivă asupra lor, iar statul r interve n i putenic pentru a-i proteja Îln potriva oricăre i Încercări de constrîngere. Pri n urmare apar noi

32

D e s p r e t o l erare

opţi un i : ai l i erea laxă la grup, neai l i erea la n i c i un grup sau as i m i l area de către grupu l major itar. Î n soc ietăţ i l e de i m i granţi, aceste opţi u n i sporesc . Ind ivizi i sînt "toleraţi În m o d speciic c a i nd i vizi� sub numele lor propri i, iar preferi nţel e l e sînt Înţe l ese În termen i personal i şi nu stereotipic i . Apar astfe l vers i u n i personal izate ale vieţii de grup, m u lte fel u ri diferi te de a fi una sau alta, pe care cei lalţi membri ai grupu l u i trebu ie s ă le tol ereze ie şi n u mai pentru c ă sînt to lerate d e soci etate În întregu l e i . F u ndamental ismul se dist inge prin refuzu l său de a lua această to lerare generală d rept li n motiv pentru a-ş i dezvolta o v i ziune mai rel axată as u pra propriei cu lturi re l i gioase. U neor i, exponenţi i săi resping În b loc regi m u l de to lerare promovat de soc ietatea de i m igran ţi . .

33

C A P I TO L U L J

Cazuri complic ate

Orice caz este un ic, aşa c u m şti e oricine este afectat de un an umi t caz. Doresc totuşi să anal izez cazu r i l e a tre i ţăr i a căror neÎncadrare În categori i l e prezentate În cap. 2 este foarte c l ară . Toate tre i au regim uri sociale sau constituţionale m i xte, care sînt îm părţite În două sau tre i şi astfe l neces ită exercitarea s i m u ltană a unor ti puri d i ferite de tolerare; ele relectă complexitatea obişnuită a v ieţi i reale " din care am extras " categori i le prezentate. Î m i voi Înd repta atenţia apoi, pe scurt, asu pra Comunităţi i · Europene, care este cu totul nouă, nu atît prin amestecu l de regimuri, cît pri n Încorporarea lor Într-o structură constituţională Încă În dezvol tare.

Franţa Fran ţa face pos i b i l un stud i u de caz deosebit de uti l pentru că ea este statul - n aţi une c l asic şi, În ace l aşi ti mp, pri ncipala societate de i m i granţi d i n Europa. De fapt, este una di ntre pri n c i pa l e le soc ietăţi de im i granţi, pe plan mond ial . D i men s i u nea im igraţiei sale a fost ascunsă de extraord inara putere de as i m i l are a naţi un i i franceze, astfe l Încît ne înch i p u i m Franţa ca societate omogenă cu o cu ltură radical si ngu lară. Pînă foarte recent numeroş i i i m i granţi d i n Est şi Sud (polonezi. ru ş i . evrei. ital ien i şi nord-africani ) nu s-au constitu it n iciod ată c a m i nor ităţi naţionale organ i zate. Ei au format organ izaţi i de d i ferite fe l ur i - editu ri ,

34

Des pre t o l erare

presa 1 11 l i mbi străi ne etc. - dar ( c u exce pţia unor grupări m i c i de refugiaţi po l itici care nu i ntenţionau să rămînă) se ad unau doar pentru a se consola ş i sprij i n i reciproc În contextu l unei as i m i l ări presante şi foarte rapide În cu ltura şi pol itica franceză. Mult mai mul t decît oricare ' altă ţară europeană, Franţa a fost o soc ietate de i m i granţi . Ş i totuş i nu este o soci etate pl ural i stă - sau cel puţin nu se concepe pe si ne, ş i nu o concep n i c i alţ i i , ca o soc ietate p l u ra l i stă. Expl icaţia cea mai potri vită pentru această anomalie - prezenţa fi zică şi absenţa con ceptuală a d i ferenţei cu lturale - se găseşte În i storia modenă a Franţe i şi, În mod deosebit, În con strucţia revol uţionară a statu l u i-naţi une republ ican . Naţional ismu l care s-a creat în timpu l l uptei po l it i ce îm potriva B i seri c i i şi a vech i u l u i regim a avut caracter pol i tic ş i popu l i st: a exaltat poporu l s u b form a u n u i corp de cetăţeni devotat unei cauze. Deşi cauza era atît franceză cît şi re publicană, n u putea i dei n ită ca o cauză re l i gioasă, etn ică sau istorică franceză. Deveneai francez, în acest nou sens al cuvîntu l u i , dacă deveneai republ i can ; În foc u l revo l uţiei stră i n i i erau bi neven iţi, aşa cum au fost, cel puţi n interm itent, tot t i m p u l d e atu nci - atîta timp cît Învăţau l i m ba franceză, se ded i cau repu b l i c i i , î ş i 2 trim iteau cop i i i la şco l i l e de stat şi sărbătoreau căderea Basti l iei. Ce nu aveau voie i m i granţi i să facă era să se organizeze Într-o com unitate etn ică paralelă (şi În potenţial conl i ct) cu com u n itatea de cetăţen i . Osti l itatea franceză fată de asoc i aţi i secundare putern ice care să d i ferenţi eze şi să-i separe pe cetăţeni este ant ici pată În teoria pol itică a l u i Rousseau şi a fost exprimată prima dată. cu depl ină cl aritate, În dezbateri l e Adu nări i Legi slat ive d i n 1 79 1 pri v i nd emanci parea evrei l o r. C l ermont-Tonnerre, un deputat de centru, a vorbit În n umele majorităţ i i (care era Î n favoarea emancipării) cînd a decl arat: "Trebu ie să refuzăm ,, totu l evrei lor ca naţi une şi să oferim totu l evrei lor ca ind ivizi 3 . Î n 1 944, I

Vezi Wil liam Rogers Brubaker ( ed . ) . Immigation and tlle Po[itics of Citizenship il l

furope and North America ( Lanh am . Md . . U n i versity Press of Ameri ca. pentru Fon dul

M ars hall german. 1 989). p.7.

� Eveni mentele reale au fost m u l t mai complicate decît sugerează această p rezentare sumară. Rogers Brubaker prezintă o relatare excelentă in lu crarea sa CitiZe/lsh ip lui NatiollllOod in France aUl German' (Cambridge. Mass. Harvard University Press. 1 992) . .1 Pentru analiza dezbateri i . vezi Gary Kates, "Jews into Frenchmen: Nationality and Representation in Revolutionary France", Social Research 56 (primăvara ] 989), 229.

35

M I C H A E L W A LZ E R

Jean - Pau l Sartre susţinea că aceasta era Încă atitudi nea un u i "democrat" francez t i p i c. "Pl edoaria sa În favoarea evreu l u i ÎI salvează pe acesta ca om şi ÎI an ihi lează ca evreu . . . n u-i I asă altceva . . . decît cal itatea abstractă ,, 1 de subi ect al drepturilor omu l u i şi al drepturilor cetăţeneşti . Indivizi i puteau i natura l i zaţi şi as i m i l aţi ; cal itatea de francez era În acest sens o i dentitate extens i b i lă. Dar Franţa ca stat-naţi une republ ican nu putea să tolereze - aşa a su sţi nut C lermont-Tonnerre - ,,0 naţiune Într-o naţiune". Revol uţia a consacrat În fe l u l acesta atitud i nea franceză faţă de toate grupurile de im i granţi . Aceasta cores punde întocmai cu vech i u l şi putern icul refuz de a recunoaşte că n ormanzi i , breto n i i sau occitan i i constitu i au m i norităţi naţi onale adevărate. Ş i trebuie s ă spunem că re pu b l ican i i francezi , peste an i, au avut un succes deosebit În păstrarea idea l u l u i un itar al revo l uţie i . Desigur, i m i granţi i as i m i laţi mai m u lt sau mai puţin benevol erau feric iţi să se numească cetăţen i francezi . Ei doreau să ie toleraţi doar ca i nd i vi zi - bărbaţi şi feme i care mergeau l a s i n agogă, s ă spunem, s a u vorbeau poloneza acasă s a u citeau poezi e rusă. Ei n u aveau , sau ad m iteau că n u aveau, n ic i o ambiţie publ ică În cal itate de membri ai unei m i norităţi separate . Aceasta a fost s i tuaţia pînă l a prăbuşirea imperi u l u i col on ial de peste mări ş i sosirea În Franţa a u n u i n umăr mare de evre i nord-africani şi a u n u i n umăr Încă şi mai mare de arabi musu l man i . Aceste grupuri, în parte din cauza mări m i i l or ş i în parte din cauza sch i m băr i i c l i matu l u i ideo logic, a u Început s ă p u n ă la încercare şi apo i s ă conteste idea l u l republ ican . Ei au culturile l o r propri i p e care vor să l e păstreze ş i s ă le perpetueze; nu mai sînt atît de d i spuşi ca predecesori i lor să-şi predea copi i i şco l i lor de stat cred inc ioase franc i zări i (spre deosebire de ,.ameri­ can i zare", u n cuvînt ca acesta n u exi stă în uz, atît de natural a fo st procesu l ) . 2 Ei doresc să fie recunoscuti ca grup ş i să l i se perm ită să-şi man i feste identitatea de gru p În publ ic. Doresc să ie cetăţeni francezi dar să trăi ască paralel cu francezi i � m u lţi di ntre ei sînt în mod acti v intoleranţi faţă d e semen i i lor, evre i s a u arab i, care tind către vechi u l mod d e asim i l are pentru ei ş i cop i i i l or. I Jean-Paul Sartre, Ami-SemÎte a/1d .Iew, trad. George .l. Becker. prefaţă de Michael Walzer (New York. Schocken. 1 9 95) pp. 56-57. � Dar cuvîntul Fanciwl'e apare În mod curent Î n dezbaterile actuale din Quebec.

36

Des pre tole rare

Rezultatu l i med i at este o Îndepărtare nel i n i ştitoare Între as i m i l aţio­ n i şti i repu b l i c an i (reprezentaţi de guvern , de partidele pol itice de stînga şi de dreapta, de sindicatu l profesori lor etc.) şi n o i l e gru puri de i m i granţi (reprezentaţi de către l i deri ş i m i l itanţi aleşi sau autopropuş i). Republ i­ can i i doresc să menţi n ă o com un itate de cetăţen i un iversală şi u n i formă şi Înţe l eg să to lereze divers itatea re l igioasă şi etn ică doar atîta t i mp cît acestea se man i festă În particular sau În cadru l fam i l ial - norma cl asică a statu l ui -naţi une. N o i i i m i gran ţi, sau m u l ţ i dintre ei, doresc o formă oarecare de lI u lticu ltural i sm. deşi ei n u sînt pregătiţi pentru vers i unea americană. În care iecare cultu ră este ea Însăşi constitu ită d i vers ş i dominată d e con l i cte. Poate că ceea c e urmăresc de fapt este ceva asemănător cu sistemu l

millet

-

i mperi i l e de peste mări reÎn i i nţate acasă.

Israel I srae l u l este un caz şi mai comp l icat decît Franţa, pentru că acest stat Încorporează trei d i n cel e patru t i puri de regim uri intene - i ar al patrulea i-a fost propus cîndva. O facţ i u ne a m işcări i s ion i ste a p ledat În an ii ' 3 0 şi ' 40 pentru o consoci aţi e Între evrei şi arabi, pentru un stat bi naţional . Acest p l an s-a dovedit impos i b i l de real i zat d i n punct de vedere practic deoarece problema cell trală a d i sputei Între evrei şi arab i era pol itica de i m i grare. N u se punea Întrebarea cum să ie organ i zat reg i m u l de to l erare (în cad ru l căror stru ctu r i ar p utea evre i i şi arabi i să se tolereze rec i proc m a i u şor?), ci care ar treb u i să fi e part i c i pan ţ i i ( cît d e m u lţi evre i ş i arab i a r urma s ă fie ? ) . Î n p r i v i nţa ac este i a doua În trebări, ce le două gru puri nu au putut gă s i un răs p u n s comu n . Prob l e ma i m i grări i a fo st deose b it de str i n gentă pentru evre i În t i m p u l an i l o r ' 3 0 ş i ' 4 0 ş i a con stitu i t m ot i v u l p r i n c i p a l pentru Î n fi i nţarea u nu i stat evreu i n dependent. Î n mod categoric, acest stat nu este o con soc iaţie; este totu ş i un stat profund d i vi zat, în trei moduri d i ferite. În primu l rînd, Israelul contemporan este u n stat-naţ i u n e care a fost Înfi i nţat pri ntr-o m iş care naţiona l i stă c l as i că d i n seco l u l al XIX-lea ş i care Încorporează o , . m i n o r i t ate n aţion ală" substanţia lă, arab i i p a l est i n i en i . Membri i m i nor ităţi i sînt cetăţen i ai statu l u i , dar nu -şi găsesc i storia şi cu ltura lor 37

M I C H A EL W ALZER

relectate Î n viaţa pub l ică. Î n al doi l ea rînd, Israe l u l este u n u l d i ntre state le succesoare ale I mperi u l u i Otoman (succes i une med i ată de către I m peri u l Britan ic) şi a păstrat s i stemu l millet al d i ferite lor com un ităţi re l ig ioase - evrei, m u s u l man i şi creşt i n i - perm i ţÎndu-le funcţi onarea proprii l or tri bunale (pentru dreptul fami l iei ) şi oferi ndu-Ie programe educationale rel ativ d i ferenţiate. Ş i , în al trei lea rînd, maj oritatea evre iască a Israe l u l u i este o soci etate de i m igranţi proven ind d i n toate părţi le unei d i aspore Împrăşt iate În toată l umea - o "adunătură" de bărbaţ i şi femei care au de fapt istori i şi cu lturi foarte d i ferite, În c i uda cal ităţi i lor comune de evre i (u neori Îndoieln ică ş i d i sputabi Iă). D i fe­ renţele sînt uneori etn ic e, uneori rel i g i oase. Ei constitu ie o majoritate segmentată un ită doar pentru a se opune m i l itantismu l u i m i norităţi i - ş i n i c i atunci Întotdeauna. S i onismul este un puten ic l i ant a l naţi un i i . dar n u are forţa de as i m i l are a republ ican i s m u l u i francez. F i ecare di ntre aceste descrieri este, să spunem aşa, standard pentru un anumit tip de regim ; fiecare regim - statul-naţi une, i mperiu l ş i soci etatea d e i m i granţi - arată, În m are, l a fel c a atunci cînd ex istă independent. Dar de fapt, cele tre i reg i m uri exercită presiun i unul asupra altu ia în moduri complexe şi care au ca rezu ltat ten s i u n i şi conl icte mai ' mari decît cele inerente iecăru i reg im l uat separat. S i stemul millet. de exem plu. izolează ind i v i zi i în com u n ităţi le lor re l i gioase, dar acestea nu sînt comun ităţi le naturale sau singu l are pentru toţi cetăţen i i - şi, În mod deoseb it, nu pentru i m igranţi i evre i d i n Europa de Vest, d i n America şi d i n fosta U n i une Sovietică. Între care m ulţi sînt complet secularizaţi sau sînt rel i gioşi În modu l lor propri u. Ei percep tri bunale le rab i n i lor ca i ntolerante şi opres ive, rămăşiţe ale unui " vech i regi m " pe care ei nu l-au cunoscut n ic i odată. Î n mod oarecum s i m i l ar, m inoritatea arabă Îi cons ideră pe i m i granţi i evrei ca pe un afront ş i o amen i nţare - nu n umai pentru că aceşti a le accentuează statutul de m i n oritari, dar şi pentru că e i domină l upta pol iti că pentru recunoaştere şi tratament ega l . Spre deosebire de. arab i , aceşti i m i granţ i s e aşteaptă să-şi găsească i stori a ş i cultura rel ectate În viaţa publ ică a statu l u i evreu, dar, În fapt, mu lţi d intre ei nu găsesc aceste I Pentru o relatare utilă a unora di ntre aceste tensiuni. vezi Dan Horowitz şi Moshe Lissak, TrauMe ;/1 Utopia: Tlle Overbllrdellecl Polir' of srael (Al bany, State University of New York Press. 1 989).

38

D e s p re t o l e rare

lucruri . Din cauza propr iei l or d i vers ităţi, ei tind să ceară o variantă de neutral itate a statu l u i sau de mu lticu ltu ral ism caracteri stică societăţi i de im igranţi - ceea ce sion i şt i i fondatori n u au avut În vedere. Dar, deşi aceste aranj amente Îi i nc l ud În pri n c i p i u pe arab i , În practică aceştia sînt lăsaţi adesea deoparte - sau sînt vizaţi doar În mod fonnal , astfel Încît şco l i l e arabe, de exemp l u , nu pri mesc procentul cuven it d i n fon duri le 1 statulu i . Efortul de a face ca to lerarea reciprocă să fun cţioneze în contextu l i migrant (sau evre i esc) are pri oritate asupra efortului de a face statul evrei esc dep l i n to lerant faţă de m i noritatea sa arabă. Această prioritate este. des igur. Întărită şi de con l ictu l internaţional dintre Israe l şi vecin i i săi arab i, dar ea relectă şi coexi stenţa d i i c i l ă a d i feritelor regi mur i . To lerarea devine m a i d i i c i l ă î n aceste împrej u rări d i n cauza incel1itud i n i i privind adevăratul ei ob iect: i nd i vizi sau comun ităţ i? Ş i dacă ob iectu l to lerări i sînt com u n ităţ i l e, acestea a r trebu i să ie rel i gi oase, naţionale sau etn i ce? Probab i l că răspunsu l ar trebui să ie in c l us iv : toate acestea. Dacă s-ar rezo lva conl ictul i nternaţional, tolerarea într-o asemenea societate tri p l u d i v i zată s-ar doved i mai uşoară decît În mu lte cazuri de d i viziune si ngu l ară - pentru că s-ar îndrepta, să zicem, În d i recţi i d i ferite şi ar i med i ată pri n structuri instituţionale diferite. Dar această med iere presupune o rev izu ire treptată a structuri lor, o adaptare rec i procă. Ce ar necesita acest proces? Poate o multipl icare a tribunalelor religioase, pentru a relecta diviziunile real e ale celor trei com un ităţi . Poate o oarecare autonomie l ocală pentru oraşe l e şi satele arabe . Poate un curriculum " civic" u n i icat, care să propage valori le democraţi ei. ale p l ura l ismu l u i şi ale tol erări i şi care să ie impus tuturor d i feritelor şco l i de stat - arabe şi evreieşti, sec u l are sau re l igi oase. Prima di ntre aceste sugestii ar adapta sistemu l millef la soc ietatea de i m igranţi; a doua ar mod ifica statu l-naţi une În interesu l mi norităţi i sale n aţionale; a t reia ar afi rma ceri nţele ace l u i aşi stat În sti l u l soc ietăţ i i de i m i gran ţi ad ică În termeni mai degrabă po l it i c i sau mora l i decît naţional i , rel i gioşi sau etn i c i . Dar este l a fe l de uşor să ne i m aginăm Israe l u l trecînd prin c r i ze repetate în fiecare d i ntre regimurile sale - precum şi l a "graniţele'� d i ntre acestea.

I

Alcx Wci ngrod. "Palesti nian Is raelis' În D;sselll ( vara 1 996), 1 08- 1 1 0.

39

M I C H A E L W A LZ E R

Canada C anada este o soci etate de imigranţ i cu mai mu lte mi norităţi naţionale - popoare le aborigene şi francezi i - care sînt totodată şi naţi uni În v i n se. Aceste m i norităţi n u sînt d i spersate, aşa cum sînt i migranţi i, ş i au o istorie foarte d i ferită. Ven i rea i n d i v i d uală nu igurează Î n memor ia lor co lectivă� ei vorbesc, în sch i mb, despre o v i aţă În comun de durată l u n gă. pe care doresc să o menţi n ă şi se tem că nu o vor putea face În soci etatea i ndividua l i stă de i m i granţi a cărei organ izare este foarte lexi b i l ă şi mobi lă. Nici c h i ar pol itic i l e puteni c m u lticu ltura l i ste nu pot aj uta m i norităţile de acest fe l , căci e l e nu încuraj ează decît identităţi " j u xtapuse" - ad ică i dent ităţi fragmentate în care iecare indivi d Îşi negoc i ază j u xtapunerea, con stru indu-şi o ident itate proprie l u i sau e i . P r i n contrast, aceste mi norităţi Îşi doresc o ident itate care s ă ie negociată În mod col ecti v, i ar pentru aceasta au nevoie de un agent colectiv cu o puten ică autoritate po l i tică. Pentru ce i d i n Quebec. foarte i mpol1ant este să trăiască În sti l francez - să păstreze l i mba care este acum sem n u l lor d i sti nctiv. V i aţa lor de iecare zi nu d i feră sem n i icativ de aceea a altor canadien i . Naţiun i le aborigene încă au cultura l or proprie d i stinctă - care se exti nde peste întreaga gamă de activităţi soc i ale - precum şi propri i l e lor l i mbi. Ambele aceste grupuri au probabi l nevoie de u n oarecare grad de autonom ie în interi oru l Canadei (sau de i ndependenţa faţă de Canada) dacă ar i să se menţină În forma lor actuală. Ar i mpune tolerarea să l i se perm ită obţi nerea ei, ori Încercarea de a o obţine, prin exercitarea auto­ rităţi i po l i ti ce şi folosirea puteri i coerciti ve, pres up use de acest proi ect? De ce să nu l i se ceară să se adapteze la mode l u l unei soci etăţi de imigranţi? Dar nici aborigen i i ş i nici cei din Quebec nu sînt im igranţi . Ei n u au acceptat n iciodată riscuri le şi pierderile cu lturale pe care i m i graţ ia le presupune. Francezi i au ven it drept co lonişt i ; aborigen i i sînt, aşa cum le spune nu mel e, popoare i ndigene, cum s-ar spune, col o n i şti d i ntr-o epocă anterioară. Atît abori gen i i cît şi francezi i au fost înv inşi În războaie pe care l e-am putea cons idera nedrepte (deşi războai e l e franco-britanice pot

40

D e s p r e t o l e r a re

fi considerate nedrepte d i n amele părţi, deoarece se punea probl ema cine să-i domine pe " indieni") . Avind în vedere acest tip de i storie, o oarecare autonomie pare cu totu l j ustiicată. Aceasta Însă nu este uşor de

real izat, pentru că ar presupune reglementări constitUţi onale care să

trateze popoare d i ferite În mod d i sti nct ş i care să stabi lească regimuri

disti ncte în părţi d i ferite ale acele iaşi ţări

�

ş i toate acestea într-o .ţară

bazată pe pri n c i p i u l l i beral al egal ităţi i În faţa leg i i .

Refuzu l canad ien i l or (pînă acum) de a acorda un " staut special" garantat constituţional pentru Q uebec - cauza princ i pală a secesio­

n i smu lui d i n provi ncie - derivă d i n acest princ i p i u. De ce să ie această prov i n c ie tratată d i ferit faţă de celelalte? De ce să se acorde guvernu l u i

său puteri care sînt refuzate celorlalte? A m sugerat deja u n răspuns istoric l a aceste Întrebări, un răspuns care este conirmat chiar prin

termen i i capitu l ări i francezi lor În 1 760 şi prin Actul Quebec d i n 1 7 76,

care Încorpora Quebecu l în Imperiu l B ri tani c . Încorporarea s-a efectuat după mode l u l standard al mu lti naţional ismu l u i i mperial : documentu l

"garanta ca rel igia romano-cato l i că, l i mba franceză, s istemul sen iorial de

proprietate, leg i l e cutum iare şi formele de guvernămÎnt d in perioada

franceză să conti n ue pînă la i nstituirea u n u i nou legislativ. Leg i s l atori i

d i n Quebec puteau apo i să mod i ice aceste forme vec h i d upă cum

credeau ei de cuv i i nţă. " l

Pot reglemOelltări de acest fe l să ie prel uate de un stat l i beral şi de o

societate de i m i gra nţi În care alte gru puri constituente n u au astfel de

"garanţi i"? Întrebarea nu are un răspuns c lar, dar to lerarea, cînd este

extinsă asupra unor o grupuri cu adevărat d i ferite, care au istorii şi cu lturi diferite, necesită probab i l o oarecare d i ferenţiere legală şi po l it ică.

Argumentu l În favoarea a ceea ce C harles Taytor a numit "feqeralism asi metri c " nu se bazează numai pe i storie ( sau pe tr�tate); se bazează foarte concret pe d iferenţe leo care s uprav ieţu iesc cu adevărat şi pe dorinţa oamen i lor care, să spunem, conti n uă şi transmit acele d i ferenţe, care Îş i

I Jamcs Tull y. Strange Mu/tip/icity: Constitutionalism in a n Age of DiversiI)' (Cambridge, Cambridge Uni versity Press. 1 995). pp. 1 45- 1 46. Tu l ly oferă o relatare excelentă a d ilemelor tolerării În Canada. precum şi o putern ică apărare a drepturilor locuitori lor din Quebec şi În special ale aborigeni lor. Pentru un corectiv l iberal folositor. mai apropiat propriilor mele vederi de aici, vezi Kymlicka. Mu/ticu/rual Citizenslzip.

41

M I C H AEL W A LZE R

susţin propria cultură şi sînt recunoscuţi ca reprezentanţi i e i . ' Dori n ţa este c lară; doar mij l oacel e sînt d isputabi le. Cei d i n Quebec pretind că

ără suicientă autoritate pentru impunerea folosiri i l i mbi i franceze În

v i aa de iecare zi, se vor ala cu rînd În impos ib i l itate de a menţine l i m ba franceză ca l i mbă publ i că, avînd în vedere rata im igăr i i şi presi unea vorbitori lor de l i m bă engleză În toată· Ca11ada. Dar mai susţin şi că

această impunere poate i menţ i n uă În l i m ite l i berale - adi că să ie tol eraţi vorbitori i de altă l i mbă decît franceza (acest l ucru a fost garantat şi prin � Actul Quebec) - ără a pune În perico l proiectul În Întregi mea sa.

Dacă astfel stau l ucruri le, Quebecu l pare un caz teoretic ără probleme,

cu toate d i i cultăţi le practice care au Împ ied icat pînă acum, şi ar putea Încă Îndepăta, o rezolvare constituţion ală.

Cazu l popoarelor aborigene este mai d i ic i l , căci n u este clar cîtuşi

de puţin că mod u l lor de v i aţă poate i susţin ut, ch iar şi În cond i ţ i i de

autonomie, în l i m ite l i berale: i storic , acesta nu este un mod l i beral de

v i aţă. Grupuri i ntolerante În i nterior şi ne l i berale (ca mai toate biserici le,

să zicem) pot i to lerate Într-o soci etate l i bera l ă, în măsura În care iau

forma unor asoc i aţi i vo l untare. Dar pot i ele tolerate drept comun ităţi

autonome cu autori tate coerc i tivă asupra mem bri lor lor? Acest ultim mod

de to lerare a fost pos i b i l În vech i l e i·mperi i pentru că membri i acestora n u erau cetăţe n i (sau , ce l puţi n, n u erau cetăţen i în sen s u l puten i c a l

terme nu l u i ) - dec i l ideri i tradiţionali ai popoarel or aorigene s e pot referi

şi la tratate datînd d i n epoca i m perială. Dar astăzi aborige n i i sînt cetăţen i

canadi en i şi autoritatea comun ităţi lor lor este l i m itată de legea superioară a Canadei

-

de exemplu, Carta drepturi lor şi l i bertăţi l or din

1 98 1 .

Drepturi le constituţionale reprezi ntă l i m ite pentru ori care colectivitate�

scopul l or este de a da putere ind i v izi l or şi În fe l u l acesta supun modu l de

v i aţă co l ectiv (în cazul de faţă tribal) u n u i an u m i t risc.

C u l tura aborigenă este to lerată drept cu ltura

unei

com u n i tăţi

d i st i n cte, sau a unui grup de comunităţi, a cărei s uprav ieţui re este doar o permanentă posi b i l itate: nu pot exi sta garanţi i . Comun ităţ i l e sînt stabi l ite legal, cu, i nstituţ i i recunosc ute, I

Cl

l i deri legiti mi şi cu resurse d i sponibi l e .

Vezi antologia d e eseuri a lui Charles Taylor referitoare la politica etnică d i n Canada: on Canadian Federalism and Nationalism, ed. Guy Laforest ( Montreal. Mc Gi1 I-Queens University Press, 1 993 ).

Reconciliflg file Solimdes: Essayi

42

Des pre t o l e r are

Toate acestea măresc şan sele d e suprav i eţui re, dar n u con stitu ie bariere

Împotri va al i enări i sau evadăr i i i nd ivizi lor. S ituaţia abori gen i lor este

astfel d i ferită de cea a evrei l or, a baptişti lor, a l ituan ielli lor salI a oricărei

alte comun ităţi re l i gioase sau de' i m igranţi, pentru că n ic i una d i ntre acestea nu este îni i nţată sau recunosc ută În ace l aşi mod . D i n cauza

înfrînger i i şi a l ungi i lor subordon ări , popoare le aborigene pri mesc; şi vor

pri m i , mai mu lte oportunităţi lega l e şi pol itice pentu a-şi organ i za şi

legifera vechea lor cultură. Dar aceste oportu n ităţi nu pot i izo l ate de

restu l soc ietăţi i atîta t i m p cît cei cărora l i se adresează sînt şi cetăţen i .

Oricare di ntre e i poate dec ide s ă ren unţe la e le sau să ' s e asoc ieze împotri va l ideri lor şi pract i c i lor lor ixe - d upă cum fac acu m evre i i ,

baptişt i i sau l ituan ieni i . Naţiun i le aborigene sînt to lerate c a naţi uni. dar membri i lor sînt, În acelaş i ti mp, tol eraţi ca i n d ivizi care pot rev i zu i sau

resp i n ge mod u l lor naţional de v i aţă. Cele două moduri de tol erare

coexi stă, deşi detal i i l e coexistente i pot i perfecţionate, iar viab i l itatea acestora pe termen l ung este Încă nesigură.

Comunitatea Europeană Consider Comun itatea Europeană ca pe u n exemplu de un i une de state-naţiune care n u este un i mperiu sau o con soc iaţie, ' ci este, probab; l,

ceva nou pe l u me. Fi ind Încă În formare, iar reglementăr i l e ei constitu­ ţionale Încă nesigure şi controversate, rel atarea mea va i, În mare,

spec u l at ivă. Ce forme ar putea l u a to lerarea În un i u nea preconizată?

Comun itatea Europeană nu este un i m periu, cu toate acuzaţi i le de

amb i t i i i m periale Înd reptate Împotriva oic i a l i lor ei de la Buxel les.

deoarece state le componente vor ceda numai o parte d i n puteri le lor su verane. Oricare ar putea fi d i me n s iunea cedări i lor, puteri le pe care

state le le păstrează vor depăş i cu m u l t statutu l de autonom ie. Nu este n i c i

o consoci aţie d i n cauza număru l u i de state i m p l i cate şi, iarăş i, d i n cauza cvasi -suveran ităţi i l or. De ce nu este atunci pur şi s i mp l u o alianţă de

state suverane pentru un n u măr l im itat de scopuri? Lunga istorie a

pol it i c i lor de al ianţă nu prezintă totuşi n i m i c asemănător coordonări i

econom ice pe care o urmăresc membrii Comun ităţi i . Şi mai exi stă o

cauză pentru care acest model nu are corespondent - "Carta Soc ială"

43

M I C H A E L W A LZE R

adoptată de mem brii săi . Aşa cum se prezintă În momentul de faţă.

prevederi le cartei sînt destul de s labe, deşi e l e decreteză, pe lîngă

standarde mi n i me entru salari i ş i pentru durata săptămîn i i de l u cru,

,.egal i tate Între bărbaţi şi femei priv i nd opotunităţi le pe piaţa munc i i şi

tratamentu l la l oc u l de m uncă" ' . Aceste prevederi d i feră de ce le si m i lare

d i n documentel e i ntern aţionale priv i n d drepturi le omu l u i promu l gate de

N aţi u n i l e Unite: e l e nu sînt doar Îndemnuri, ci sînt ăcute pentru a i

apl icate, ch iar dacă mecan ism u l de apl icare este Încă neclar În acest moment. De fapt, există dej a o C onvenţie europeană privind drepturi le

omu l u i. j uridic apl i cabi l ă din an i i ' 60 , căreia i s-a adăugat acum carta

Comun ităţi i . Imagi nati-vi-Ie pe acestea două com bi nate şi extinse ca un

set com plet de drepturi negative şi pozitive (nu voi spec u l a aici asupra

conţi nutul u i exact al acestui ansam b l u ) : vor i deci - poate că dej a sînt practi c i tolerate În statel e membre, aspecte ale cu lturii l or politice sau al

regl ementări lor l or soc iale sau econom i ce de dem u lt ( ca inegal itatea între

sexe), care nu vor i tolerate În noua Com u n i tate . În unel e privi nţe, după

cum vom vedea, Comunitatea Europeană cere membri l or săi să ie mai

tol eranţi decît au fost În trecut, şi toleranti În d i ferite fel uri. Dar Carta,

după cum mi-am închi pu it, va stab i l i o serie de l i m itări şi, deoarece aceste l imitări vor i exprimate În l imbaj ul drepturi lor, vor dom ina probabi l

asupra tuturor altor regu l i şi pract ic i . Această dom inanţă va avea impl i­

caţ i i semn i i cative: va muta centru l dezbateri lor po l i tice de la puterea legi s l ativă la tri bunale şi la agenţi i adm i n i strative sem i-j udecătoreşti (aşa

cum s-a întîmplat, în oarecare măsură, În State le Un ite); va mări n umăru l de procese şi. cel mai important, va spori puterea relativă a ind iv izi lor în

raport cu cea a statel or-naţi une sau a grupuri lor etn ice sau rel i gioase de care aparţin.

În

timp ce vec hi le imperi i au to lerat d iferite cu lturi j urid ice,

noua Comun itate se pare că va stabi l i (peste t i mp şi presupunind că va conti n ua să se d ezvo lte) o si ngură lege atotcuprinzătoare.

I Martin Hol land. Europeall IlltegratiOll: From Comlllun;ty to Unioll ( Londra, Pinter Publishers. 1 994), p. 1 56. Vezi şi disc 'ţiile pri vind "noil e dreptui social e În Europa" În Maurice Roche, Rethinking Citizellship: Wefare, Ideolog)' and Change ill Modem Society ( Cambridge. Poli ty Press, 1 992), cap. 8.

44

D e s p r e t o l e r are

Totuş i , În acelaşi timp, iecare stat membru v a i mai eterogen decît a fost vreodată, În două sensuri . Mai Întîi , Com u n i tatea recu noaşte regiuni în i nteri oul state l or ca obiecte legitime ale po l itic i i econom ice şi sociale - şi e�te pos i b i l ca Într-o zi să l e recunoască şi ca subiecte po l itice. Această recunoaştere va întări poziţia unor m i norităţi concen­ trate teritorial , precum scoţien i i sau basc i i (amb iţia lor a fost dej a stÎrn ită). Dar conseci nţe le p e termen l u ng a l e regional ismu l u i pot i foarte bine contracarate de a doua sursă de nouă eterogeneitate imigraţia - care va avea tendi nţa de a destrăma concentraţi i le etn ice

regionale. ,.Cetăţe n i i " comun itari e m i şcă deja peste fronti erele statel or mult mai l i ber decît o aceau În trecut şi duc cu ei nu n umai orice noi drepturi transportabi le li s-au acordat, dar şi vech i le lor cu lturi şi re l i gi i . Naţi u n i le maj oritare vor constata Î n curînd că trăiesc împreună cu m i n orităţi cu care n u sînt obişnuite; m i norităţ i l e naţionale stabi le vor constata că sînt con fruntate cu grupuri noi, cu i d e i noi des pre aranja­ mentele pe care te i mpune tolerarea. Cu cît oamen i i se m i şcă mai m u lt Cll atît Com u n i tatea În Întregu l său va aj unge să semene cu o soci etate de im igranţi . Cll un număr mare de minorităţi d i spersate geografic şi care UI au n i c i o legătură strînsă cu un an u m i t ter itori u . Statele membre, des igur, vor i Încă state-naţi une; n imen i nu se aşteaptă ca olandez i i sau danez i i , să zicem, să pri mească atîţi a i m i granţi Încît ei Înş i ş i să dev i nă o m i noritate, un grup Între m u l te altele, în propria lor ţară. Totu şi state le vor i o b l i gate să-i to lereze pe nou-ven i ţ i i (care UI europe n i " , pentru că orice i m igrant natural izat Într-un stat " mem bru este adm i s În toate cele lal te), deş i e le, state le, nu i-au ales În vor i toţi

prealab i l . Vor trebu i să se îm pace cu aceşti nou-ven iţi, precum şi Cll pract i ci l e l or c ulturale şi rel igioase, cu regl ementări le lor pri v i nd fam i l i a şi cu valori l e lor pol it ice - supuse, totdeau na, Cartei Sociale (care se poate sau n u să prod ucă un regi m comun de tolerare, În funcţie de eventuala sa ext i ndere şi apl i care). În mod simi l ar, nou-ve.n iţi i se vor acomoda cu ltur i i po l i tice a noii lor ţări . Fără îndoia lă, grupuri d i ferite vor urmări aranj amente d i ferite� cu

45

M I C H A EL W A L Z E R

toate presiun i l e individual izante ce s e si mt Î n toate soci etăţi l e de im i ganţi, unele di ntre e l e vor ,urmări aranj amente corporat iste. Este totuşi puţi n probabi l ca acesteasă ie acceptate de statele gazdă, cu excepţia unei vari ante mod iicate, adecvată mode l u lui de asociaţi i vo l u n tare d i n statu l-naţi une. Oici a l i i Comun ităţii de la Bruxel les sau j udecători i săi de la Strasbourg nu vor interven i În favoarea corpora­ ti s mu lu i ; cel mult, vor i mpun e drepturil e i ndividual e . Structura rezu ltată nu e sigură: i ndivizi i se vor identiica cu gru puri etn ice sau rel igioase şi vor pretinde o anume recu noaştere din patea statu l u i, dar grupuri l e vor i nesigure, ele Însele supuse transfonări i pe măsură ce i m igranţi i se acomodează nou lui lor med i u , se adaptează, fac căsători i mixte etc. Comunitatea Europeană pare a aduce tuturor statel or sale membre avantajele şi tens i un i le m ulticu ltural i sm u l u i .

46

CAP ITO LUL 4

Consecinţe practice

Puterea În vorb i rea curentă, se spune adesea că tolerarea este întotdeauna o

re laţie de i negal i tate în care grupuri le sau i n d i v izi i toleraţi sînt puşi într-o pozitie i nferioară. A tolera pe c i neva este un act de putere; a i to lerat

Înseamnă să-ţi accepţi s lăb i c i unea. 1 Ar trebu i să t i ndem spre ceva mai bun

decît această comb i naţie,

ceva

mai

presus

de tolerare,

ceva

asemănător respectu l u i rec i proc. Odată stab i l ite cele c i n c i regi muri

l ucruri le par totuşi, mai comp l icate : respectu l rec i proc este lina d intre

at itud in i le care fac pos i b i lă tol erarea - cea mai atractivă di ntre atitud i n i poate. dar n u neapărat ş i cea m a i probab i lă, sau m a i stabi l ă în t i m p .

Uneori, într-adevăr. to lerarea funcţionează m a i b i ne atu n c i cînd re laţ i i le

de

superioritate

recunoscute

sau

d e toţi .

de

i nferioritate

Acesta este

În

pol itică mod

sînt

evi dent

marcate cazu l

c lar ş i

soc i etăţi i

internaţionale, În care re laţi i l e de putere am bigue sînt una d i n cauzele

pri nc ipale ale război u l u i . Aceeaşi teorie este probabi l valab i l ă şi pentru

unele regi muri i nterne, cum ar i consoc iaţia, În care nesiguranta priv ind puterea relat i vă a d i feritelor grup uri poate duce l a t u lburări pol itice şi

ch iar la război c i v i l .

J .

În

soc ietăţi le de i m i gran ţi, d i n contră, aceeaşi

CL Stephen L. Carter The CII/ture of Disbelief (New York. Basic Books. 1 993). p. 96: . I i mbaj u l tolerantei este l imbajul puteri i". .

47

M I C H A EL W A LZ E R

nesiguranţă funcţionează Î n mod opus: d acă oamen i i sînt nesiguri de

poziţia Jor unul faţă de altul. tolerea este. în mod clar, politica cea mai

raţională . Ch iar şi a i c i apar totuşi probleme, Întrebări obişnu ite despre puterea po l itică - c ine domneşte as upra c u i ? - deşi aceasta nu este

s i n gura mare problemă. În sch i mb apar, În mod regu lat, o serie de

prob lee mai mici . Cine este mai puternic mai tot t i mpu l ? Cine este mai

v i zi b i l În v iaţa publ i că? C ine pri meşte cea mai mare parte d i n resurse? Aceste Întrebări (ca şi cea mare) cu greu pot i Înţe lese ară referire la

d i scuţi i l e care urmează În acest capito l, referitoare la c l asă, gen, re l igie

etc . , dar pot i puse ş i În md i n dependent.

În imperi i le mu lti nationale, puterea se ală În mîi n i le b i rocraţi lor de

la centru . Toate grupuri le Încorporate sînt Încuraj ate să se cons idere ca

l i psite de putere În mod egal şi deci i ncapab i le de a constrînge sau de a persecuta pe vec i n i i lor. Orice Încercare locală de constrîngere va avea ca

efect un ape l la centru. Astfe l , greci i şi turc i i , de exemp l u, au trăit în pace, un i i alături de ce i lalţi, sub dom i naţia otomană.

Se respectau

reci proc? U n i i d i ntre ei probabi l că se respectau, alţii nu. Dar caracte ru l

re laţie i l or n u depi ndea de respect u l reciproc, ci de supunerea lor com ună. Cînd subj ugarea nu este o experienţă trăită În mod ega l de toate grupurile Încorporate, tolerarea Între ele este mai puţi n probabi lă. Dacă un grup si mte o ai n itate specială faţă de centru l i m peria: şi este în stare

să formeze o al ianţă cu reprezentanţi i local i ai imperi u l ui. atunci acesta

va încerca să dom ine celelalte grupuri - aşa cum au acut greci i În A l exand r i a romană. În cazu l i mperi u l u i , puterea are maximă eicienţă în

promovarea to lerări i atu nci cînd este di stantă, neutră şi copleş itoare.

în această formă, puterea i mperi ală este în mod c l ar de foarte mare aj utor m i norităţi lor locale, care tind să ie, în conseci nţă, supoteri i ce i mai loial i ai i m peri u l ui . L ideri i m i şcări lor de e l iberare naţională exprimă de obicei ( ş i exploatează) un resenti ment faţă de aceste mi norităţi.

i dent ificate acum drept colaboratori ai i mperiu l u i . Tranziţia de la provi n­

c i a i mperială la statu l-naţi une i ndependent este un moment critic În

istoria to lerări i . Adesea. m i norităţi le sînt hărţu ite, atacate şi fortate să

plece - ca în cazu l negustori lor şi meşteşugari lor i n d i e n i d i n Uganda.

care au fost forţaţi să pl ece În exi l curînd după retragerea britan i c i lor ( ş i

care i -au urmat p e aceşt ia î n Angl ia, aducînd imperi ul acasă şi creÎnd o nouă di vers i tate În centru l imperial). Grupuri de acest fe l reuşesc uneori

48

D e spre t o l erare

s ă s e transforme În m i norităţi tolerate, d ar calea este totdeaun a grea, i ar punctu l inal� ch iar dacă este at i ns, reprezi ntă, probab i l , o pierdere netă

de securitate şi statut pentru m i norităţi . Acesta este u n u l d i ntre costur i le

obişnu ite ale e l i berări i , care ar putea i totuşi ev itat sau cel puţi n micşorat

dacă noul stat-naţi une este u n u l l i beral şi democrat ic.

Con soc iaţia necesită probab i l ceva asemănător respectu l u i reci proc,

cel putin Între l i deri i d i ferite lor grupuri - căci grupuri le trebuie nu n umai

să coexi ste, dar să şi negoci eze Între ele termen i i coexistenţe i l or.

Negoc iatori i, ca şi d i p lomaţ i i În societatea i nternaţională, trebu i e să ie conc i l ianţi fată de i nterese le fiecărui a d intre e i . Atunci cînd nu pot sau n u

v o r s ă facă acest l ucru. c u m s-a Întîmp l at î n C i pru d upă pl ecarea brita­ nici lor, con soc i aţia va eşua.

Dar

membri i

i ndiv idual i

ai

d i feritelor

comun ităţi nu au nevo ie să se accepte u n u l pe altu l , În afară de cazul În

care se Întî lnesc sau negoc iază p i aţa publ ică. De fapt, consociaţia este probabi l mai uşoară atu nci CÎnd com u n ităţi le nu prea au mul t de-a face

li na c u alta, cînd iecare d i ntre ele îş i este auto-suicientă ş i are tend i n ţe

de i nteriorizare . Atu nci puterea se expri mă n umai la n i vel federal, unde l i deri i comun itari d i scută alocaţi i le bu getare şi alcătu irea adm i n i straţiei

publ ice.

În state le-naţi une. puterea rev i ne naţi un i i maj oritare. care fo loseşte

statul. d upă cum am văzut, pentru propri i le scopuri . Aceasta nu Împie­

d ică neapărat reci proc itatea Între i nd i v i z i ; de fapt, rec iprocitatea poate

prospera În statel e democrati ce l iberal e . Dar grupuri le m i n oritare, i negale

În v i l1utea n u măru l u i membri lor lor, vor i dominate În mod democratic

În majoritatea prob lemelor de c u ltură p u b l ică. Maj oritatea to lerează

d i ferenţe le cu ltura l e În ace laşi mod În care guven u l to lerează opoziţia pol it ică - prin stab i l i rea un ui reg i m de drepturi şi l i betăţi c i v i l e şi a u n u i

corp jud i c i ar i ndependent pentru a garanta efi cac i tatea acestora. Grupu­ ri le m i noritare. Ia rînd u l lor, se organi zează, se adună, co lectează ban i ,

oferă serv i c i i propri i lor membri, publ ică revi ste şi cărţi, sprij ină tot fe l u l

d e instituţi i p e care şi l e pot perm ite sau d e care cred c ă a u nevoie. Cu cît v i aţa lor intenă este mai puten ică şi cu CÎt este mai d i ferenţi"ată cu ltura l o r de cea a majorităţi i, cu atît mai p uţin vor res i mţi absenţa d in sfera

pu bl i că a oricăror reprezentări ale propr i i l or lor cred inţe şi pract i c i . Dacă

grupu ri le m i noritare sînt sl abe1 d i mpotrivă, membri i lor i n d ividual i vor aj unge să adopte tot mai mult cred intele şi practi c i le maj orităţ i i . ce l puţin

49

M I C H AEL W ALZER

Î n public, şi adesea şi În v i aţa privată. Poziţia intermed iară este aceea care generează ten s i u n i şi d uce la permanente altercaţi i pri v i nd si mbo­ l i sm u l vieţi i publ ice. S it uaţia d i n Frana de astăzi , prezentată În Cap. 3 , n e oferă dovezi ample pentru ultima dintre posibil ităţile prezentate mai sus.

S ituaţia este s i m i lară cu cea de la începuturi le istoriei societăţi lor de

i m i granţi, cînd pri m i i

i m i granţi aspi rau

la statutu l de stat-naţiune.

Valuri le succesive de i m igraţ ie produc ceea ce, În prin c i p i u. este un stat

neutru , vers i u nea democratică a b i rocraţiei im periale. Statul pre ia şi susţi ne - n u şt i m pentru cît t i mp - unele d i ntre aranj amentele practice şi

o pate din s i mbo l i sm u l predecesoru l u i său i med i at. Aşa că iecare gru p

i m igrant trebuie să se adapteze la l i mba şi cultura primu l u i grup, chiar

dacă le şi transformă. Statu l pretinde Însă că se ală În afara conl ictel or. că nu are n i c i un i nteres În d i rijarea curs u l u i acestor transformări . Stat u l

s e adresează doar indiv izi l or şi astfel creează, s a u ti nde s ă creeze În ti mp, o soc ietate desch isă În care iecare, d upă cum am arătat, este angajat în

practicarea tol erări i . Mult anunţata mutare .. d i ncolo de to lerare" este

acum, Îndrăzn i m să spunem, pos i b i lă. Rămîne totuş i nec lar dacă d i fe­

renţele i mpotante d i ntre grupuri vor mai i respectate odată ce această trecere este real izată.

Clasa I nto l eranţa este, de obice i . foate virulentă atunci cînd d i ferenţele de

cu ltură, de etn ie sau de rasă coi n c id cu d i ferenţele de c l asă - cînd

membri i gru p u l u i m i noritar sînt subordonaţi şi d i n punct de vedere

econom ic. Această subordonare este foate puţin probab i l să apară În

i mperi i le m u lti naţi onale. În care iecare naţi une are propr i u l set comp let

de c lase sociale. M u ltinaţional ism u l prod uce de obicei ierarh i i paralele.

ch iar

dacă

d i feritele

naţi uni

nu

Îşi

Îm pat În

mod

egal

bogăţi i l e

i m periu l u i . Societatea i nternaţională este marcată de acelaşi paralel ism,

aşa că inegal itatea naţi un i lor nu produce probleme de to lerare (ori care ar

i celelalte probleme ale e i ) . El ite l e statale i nteracţionează În moduri

determinate În Întregi me de d i ferenţele de putere, n u de cultură, iar el ite le state lor domi nante Învaţă foate repede să respecte cu lturi le

50

D e s p re t o l e r a r e

anterior " i nferioare'-' atunci cînd l iderii pol it i c i ai acestora d i n urmă- apar deodată În cons i l i u l naţi u n i l or cu noi bogăţ i i , să zicem, sau cu noi arme. În mod ideal , consoc i aţi i le Îmbracă aceeaş i formă - diferitele

comun ităţi. i negale În i nteri or. sînt. În mare, pateneri ega l i În ţara pri vită

ca un Întreg. Dar se întîmplă adesea ca o com u n itate care este diferită cu ltural să ie subordonată şi d i n punct de vedere economic. Ş i iţ i i

l i banezi furn izează un exemplu ut i l -, n u n umai pentru această dublă

d i ferenţiere. dar şi pentru l i psa de drepturi po l itice ca o conseci n ţă obişnu ită a e i . Procesu l funcţi onează şi în sens invers : CÎnd oficial ii

gu vernamental i d i scri m i nează împotriva mem bri lor unui astfel de grup, osti l itatea pe care aceşt i membri o întîm pină În toate ce le lalte domen i i a l e vieţi i sociale este legiti mată ş i i ntensiicată. S l uj be l e cele mai proaste, loc u inţele cele mai rele, şco l i le cele mai dărăpănate: aceasta este soata lor.

Ei constitu ie o c l asă i n feri oară marcată etn i c şi re l i g i os. Sînt

to leraţi Într-un sens m i ni m - li se perm it case le propri i de rugăc i u n i , de

exemp l u - dar sînt, în mod strict, dest i natari i acestei tol erări . Egalitatea

consociaţională şi recunoaşterea rec iprocă pe care aceasta ar trebu i să o

genereze sînt ambe l e d i m i n uate de i n egal itatea de c lasă.

M i norităţ i l e naţionale d i n statele-naţ i u ne se găsesc uneori În poziţi i s i m i lare şi uneori pentru aceleaşi moti ve. F i e că secvenţa cauzală Începe

de la sti gmatu l cu ltural, de la slăbici unea po l itică sau econom ică, ea le

cuprinde în mod regu lat pe toate tre i . Dar se poate Întîmpla ca m i norităţi

naţiona le relativ ără putere - chi n ezi i d i n Java. să zicem - să aibă

bunăstare economică (deşi n ic iodată ch iar atît de rid i cată pe cît sugerează

demagog i i care i n stigă majoritatea Împotri v a l or). Imperi i le care se retrag lasă adesea m i n orităţi prospere. expuse în mod peri cu los intol erantei

noi l or conducători ai state lor-naţi une. Această i nto leranţă poate lua forme extreme - după cum am văzut din exem p l u l rezidenţi lor i nd i en i

d i n U ganda. Prosperitatea v iz i b i l ă va pune, cu s i guranţă, o m i noritate

naţională În situaţie de risc, mai ales o m i nori tate naţională nouă. Sărăci a i nv i zibi lă, d i mpotrivă, aduce mai p uţi n pericol dar o m izerie mai mare,

ăcînd pos i b i le nerecunoaşterea totală şi un fe l de d i scriminare automată. Gîndiţi-vă la bărbaţi i şi femeile i nvizib i l i " ai grupuri lor m inoritare (sau " ai castel or i n feri oare), d i n care recrutează v idanj orii, spăIători i de vase,

Îngrij itori i din spitale etc . - a căror prezenţă trece neobservată şi care

51

M J C H A EL W A LZER

rareori sînt priv iţi Î n faţă sau angaj aţi Î n conversaţi e d e către membri i

majorităţi i .

Soc ietăţ i le d e i m i granţi includ î n mod regulat gupuri d e acest fel -

n o i i imigranţi d i n ţări le mai sărace, de exemp l u, care aduc sărăc ia cu e i .

Dar sărăc ia d e d urată şi stigmatu l cu ltural sînt m a i rar soata i m igranţi lor

(care sînt, În cele d i n urmă, membri i parad igmatici ai unei societăţi de

i m i granţi) şi mai curînd a popoare l or i nd igene Învinse sau a grupuri lor

i mpotate prin coerc i ţie, cum au fost sc lav i i negri şi desce ndenţi i lor în

America. Aici cel mai rad ical mod de su bordonare pol itică este Însoţit de cel mai radical mod de su bordonare econom i că, i ntol eranta rasială j ucînd un rol important În ambele cazuri . Comb inaţia Între s l ăb i c i u nea pol itică,

sărăcie şi stigmatul rasial pune prob leme extrem de d i i c i le regi m u l u i de

tolerare care ar trebu i să ie soc ietatea i m i granţi l or. Grupuri le sti gma­

tizate nu au, de obice i , resurse le de a menţi ne o vi aţă i nternă putern ică,

aşa că ele Illi pot fun cţiona ca o comun itate rel i gioasă organ i zată corpo­

rativ Într-un cadru i m per ial (deşi băştinaşi lor Înv i n ş i li se perm it uneori

formel e legale al e unei astfe l de comun ităţ i) sau ca o m i noritate naţională cu bază teritorială. Ş i n ici nu li se perm ite membri lor lor individuali să-şi

cro i ască dru m u l lor propriu, urmînd trepte le de ascens i une soc ială a i m igranţi lor. Ei formează o castă anormală alată chir la baza si stemului

de c lase .

To lerarea este În mod c l ar com pat i b i l ă cu inegal itatea ori de cîte ori s i stemul de c l ase se repetă, mai mult sau mai puţi n asemen ea, în iecare

di ntre d i feritele grupuri . Dar această compat i b i l itate d i spare atunci cînd grupuri le sînt şi clase. Un grup etn i c sau rel i gios care constitu ie l umpen­

proletariatu l soci etăţ i i , subc lasa aceste ia, este mai m u l t ca s i gur că se va

ala În centru l i ntoleranţei extreme - n u ch iar al masacrări i sau al

expu lzări i ( căc i membri i unor astfel de grup uri j oacă adesea un rol

econom i c uti l, pe care n i men i altci neva nu doreşte să şi -I asume), dar al d i scr i m i n ări i , al resp ingeri i şi al degradări i z i l n i ce. U n i i oamen i acceptă,

ără îndo i a l ă, prezenţa lor, dar acesta nu este tipu 1 de acceptare care să ie

consi derat to leranţă, deoarece este Însoţ it de dor i n ţa de a nu-i vedea. 1 În pri n c i p i u , se poate pleda pentru respect pentru oame n i i d i n clasa cea mai I

Vezi romanu l clasic al lui Ral ph El lison. Jn visihle Mall (New York, Random House.

1 952). 52

D e s p re t o l e r a r e

d e jos şi pentru rol u l lor. precum ş i pentru o to lerare m a i largă pentru tot fe lul de oameni ce efectuează cele mai d iverse m unci, incl usiv munci

grele şi murdare. În pract ică, dacă n u se sărîmă legătura di ntre c l asă şi

gru p nu este pos i b i l n ici respectu l speciic, n ic i tolerarea mai largă.

Scopul acţiun i i airmative sau al d i scri m i nări i pozitive la primirea studenţi lor Î � un ivers ităţi, la alegerea funcţi onari lor pub l i c i şi la alocarea

fonduri lor guvernamentale este de a sparge legătura dintre grup şi c lasă. Nici unul d i ntre aceste eforturi nu este egali tar în ceea ce- i priveşte pe

in di vizi ; i n d i v izi i sînt pur şi s i m p l u m i şcaţi În sus şi În jos pe scara ierarh ică. Acţi unea ai rmativă este ega l i tară doar la ni vel de gru p. unde

are

scopul de a produce ierarhi i s i m i l are pri n furni zarea unei clase

superioare.

profesionale

sau

a celei

m ij l oci i

grupuri l or celor mai

subordonate. Dacă proi l u l soc ial al tuturor grupuri lor este mai m u lt sau

mai puti n ace laş i , d i ferenţa cu lturală este m a i uşor acceptată. Această

teorie nu este va lab i l ă În cazuri le de conl ict naţional sever, dar acolo

unde există dej a pl ural i sm, ca În consoc iaţi i sau În soc i etăţile de i m i ­

granţi , aceasta pare p lauzi b i lă. În acelaş i ti mp, experi enţa State lor U n ite sugerează că acordarea de pri v i l egi i membri lor grupuri lor subordonate,

ori care ar i consec i nte le ut i l e pe termen l u ng, pe termen scut Întăreşte in tol eranţa. Aceasta cauzează o adevărată nedreptate an u m itor indivizi

(de obicei membri lor gru pu l u i situat e o treaptă imed iat superioară, Între

ce le defavorizate) şi dă naştere la resenti mente po l itice pericul oase. Se poate deci Întîmp l a ca tol erarea mai largă d in soc ietăţ i l e plural iste să neces i te un egalitarism mai l arg. Chei a succesului În aceste regimuri de

to lerare se poate să nu ie repetarea ierarh iei În iecare gru p,- sau nu numai aceasta - ci şi reducerea ierarh iei d i n soc ietate priv ită ca Întreg. I

I Cititori i pot găsi că este util să examineze un stud iu de caz În afara domeniului meu de comparaţ ie: Marc Gal anter. Competillg Equalities: Law and rIIe Backward Classes in India ( B er ke ley. U n i versity of Cal ifornia Press. 1 984). Versi unea in diană a .. discriminări i compensatorii" a fost creată în mod spec ific pentru a depăşi un regim foal1e vechi de st i gm at i zare şi i ntol eranţ ă. iar Galanter sust i ne că ef0l1ul de a face aceasta prin Înfi i n ţarea unei clase de fu ncţionari publici printre . .intuşabil j'· a adus India ceva mai aproape. dar doar cu putin. de impl i n i re a acelui ţel.

53

M I C H A E L W A LZ E R

Genul Prob lemele ce ţi n de aranjamente le fam i l iale, rol ur i l e de gen ş'i compotamentu l sexual sînt d i ntre cele mai acute În toale soci etăţi le contemporane. Este greşit să credem că aceste dezb i nări sînt total noi : pol i gamia, concu b i n aj u l , prostituţia rituală. izo l area femei lor, circumci� zia şi homosexual itatea au fost d i scutate de m i len i i . C u lturi le şi rel i gi i le s-au del i m i tat pri n pract ici d i st i ncte În aceste probleme şi apoi au criti cat practi c i le ,.ce lorlalţi" . Dar o dom i naţie mascul i n ă realmente un iversală a stabi l it l i m ite pentru ceea ce se poate discuta şi pentru c i ne are dreptu l să pati c ipe la d iscuţie. Astăzi, ide i l e l arg acceptate despre egal itate şi drepturi le omu l u i pun aceste l i m ite sub semn u l Întrebări i . Totu l poate i d i scutat acum şi toate cu lturi l e şi re l i gi i le sînt s upuse unor noi ana l i ze critice. Acest fapt promovează uneori to l erarea, dar uneori. d i m potrivă, opusu l acesteia. Di st i ncţia teoret ică şi practică Între ceea ce este tol erab i l şi i nto lerabi l s e pare c ă trebuie dezbătută. V om face şi n o i aceasta. aici� cu referire l a ceea ce eu voi numi pe scut problemel e genului . Marile imperi i m u lti naţionale a u lăsat aceste probleme, Î n maj ori ­ tatea cazuri lor, comun ităţi lor constituente. Gen u l a fost considerat ca i i nd o problemă i nternă; nu i m p l i ca n i c i un fe l de i nteracţiune comuni­ tară. Obicei uri comerciale stran i i n u erau tolerate În pieţe le comune, dar dreptu l fam i l i e i (dreptul "pri vat " ) era lăsat În Întregime pe seama autorităţi l or rel igioase trad iţionale sau a bărbaţi lor În vîrstă . . Şi practici le cutumiare erau în mîi n ile l or; ofi c i al i i i mperiali nu i nterveneau. Să ne gîn d i m la marea greutate cu care, În cele d i n urmă, englezii aLI interzis, în 1 829, autosacrifi c area

(suttee)

văduve lor h i nduse pe rugu l

fu nerar al soţi lor lor În statele ind iene. T i m p de m ulţi an i Compan ia Ind i i lor de Est şi apo i guve n u l britan i c au to lerat acea;tă pract ică d i n cau za a ceea c e u n i storic a l seco l u l u i a l XX- lea n u mea " i ntenţia lor dec larată de a respecta cred inţele h i nduse şi musuJmane ş i de a perm ite practi carea l i beră a drepturi lor rel i gioase " . Ch iar şi conducători i musul­ man i, care, după acelaşi

istori c,

nu aveau n ici

�m

respect pentru

credi nţe le h i nduse, ăceau rareori şi ără tragere de i n i mă, efoturi de a

54

D e s p r e t o l e ra r e

suprima această practică. I Tolerarea i mperială c e l puţin faţă d e această practică - avînd În vedere relatăr i l e britan i ce - se exti nde destu l de mul t . Este d e la s i ne Înţel es că reglementări le con soc iaţionale a r putea

produce o to lerare s i m i l ară. dacă puterea comun ităţi lor Întrun ite ar i În

ech i l ibru perfect şi dacă l ideri i une i a d i ntre ele ar i putern i c ded i cati

an um itor practici trad iţionale. Totuş i , un stat-naţi une În care puterea este pri n dei n iţie d i stribu ită i negal, nu ar tolera m inorităţi lor naţionale sau

rel i g i oase obi ceiuri ca cel de mai sus. Şi n i c i Într-o soci etlte de i m i granţi

tolerarea nu aj unge la un astfel de n i ve l . Cazu l mormon i lor din Statele U n ite sugerează că practici dev i ante ca pol i ga m i a nu sînt tol erate n ici

ch iar atunci cînd au l oc doar În i nteriorul secte i sau cînd i mp l i că "doar" v i aţa domestică. În aceste două cazuri, stat u l garantează cetăţen ie ega lă

tuturor membri lor săi - i n c l usiv văduvelor h i nduse şi soţi i lor mormon i lor ­ şi ap l ică o s i ngură lege. Nu exi stă tri bunale com u n itare; Întreaga ţară este

o si ngură j urisdicţie În cadru l cărei a fu ncţionari i statul u i sînt obl igaţi să oprească un sacri iciu În desăşurare, la fe l cum sînt obl igaţi să Împ ied i ce

o Încercare de s i n uc i dere, dacă au Într-adevăr pos i b i l itatea. Iar dacă autosacriicarea este "as istată" În mod coerc itiv, aşa cum se Întîmpla adesea, fu ncţionar i i trebu ie să cons i dere coerciţia drept omor� n u exi stă scuze rel igi oase sau cu ltural e.

Toate aceasta decurg din modelele de stat-naţi u ne ş i de soc ietate de

i m i granţi, după cum le-am desc ri s eu. Dar u neori real itatea rămîne În

urmă - cum este cazul u ne i alte practi c i ritu a l i ce În care sînt i mplicate

trupuri le feme i lor: m uti l area gen ita l ă sau mai neutru, cl itoridectomie şi i llibu lare. Aceste două operaţi i sînt efectuate În n umăr mare În ţări le

africane. de obicei pe fet i ţe sau femei tinere, şi, deoarece n i men i ou a

sugerat interve nţia umanitară pentru a le pune capăt, putem spune că sînt to lerate În soc ietatea i nternaţională (tolerate la n i ve l de stat, În timp ce l i

se opun activ un n umăr d e organi zaţi i c e act i vează În soc ietatea c i v i l ă i nternaţională). Acest gen de operaţ i i sînt efectuate şi În comun ităţi le de

i m igranţi african i d i n Europa şi America de Nord . Au fost În mod spe­

c i i c interzise pri n l ege În S ued ia, Elveţi a şi Marea Britan ie. deşi nu s-a acut n i c i li n efort serios pentru apl i carea acestei i nterd i cţi i. În Franţa,

statu l -naţ i u ne c l asic (care este acum, d u pă cum am văzut, şi o societate J

Sir Percival Griiths. The Br;t;sh Impact Oll Itula (Londra. MacDonald. 1 952) pp. 222. 224.

55

M I C H A E L W A LZ E R

d e i m i granţi), se spune că aproxi mativ 23 .000 de fete erau Î n perico l l a j umătatea an i lor ' 80. Cît d e m ulte d i ntre acestea a u fost operate n u se şti e . Dar au fost n umeroase procese foarte med i atizate (sub inc identa legi i generale contra muti lări i ) împtriva femei lor care se operează şi

Împotriva mamel or fete lor. Femei le au fost condamnate, dar pedepsele

le-au fost ulterior suspendate. Practica este d e fapt condamnată publ ic (de e l a j u mătatea an i lor

'90) d ar În

real itate este ea tolerată. '

Argumentu l În favoarea tolerări i este legat de respectarea d iver' " sităţi i cu lturale" - d i vers itate concepută, ca În model u l standard de st at

­

naţi une, ca proven ind d i n opţiun i l e membri l or stereoti p i c i ai unei comu­ n ităţi cu lturale. Este şi cazu l u nei cereri d i n

1989

Împotri va i ncri m i nări i a

ceea ce francez i i numesc " exc izie": "A sol ic ita o senti nţă penală impotri va unui obicei precum este c i rcumc izia, care n u amen inţă ord i nea republ icană şi care nu are de ce să n u fie atribu it sferei preferi nţelor

private. ar demonstra o i ntoleranţă care ar putea crea .ai mu ltă dramă umană deCÎt se preti nde a se evita. semn al unei concepţi i despre

democraţie deosebit de Îngustă."z Ca şi În cazul autosacrificăr i i . este

im portant să prezentăm o descri ere corectă: c l itoridectom ia şi infi bu larea

" pot fi comparate . . . nu cu îndepătarea prepuţu l u i ci cu extirparea pelisul ui"�� cum să ne mai înc h i p u i m că c i rcumcizia; În această fo rmă,

poate fi tratată ca o probl emă de opţiu n e personală? În orice caz, nu se

poate vorbi despre o opţiune vo l untară a fetiţelor, iar statul francez,

trebuie să ne gînd im , le datorează protecţia l egi l or sale: unele di ntre ele sînt cetăţen i. i ar majori tatea vor fi mame de cetăţen i . Sînt, În orice caz.

rezi denţi ai Frantei şi vi itori patic i panţi la v i aţa economică şi soc ială a

ţări i ; ş i . deşi pot rămîne prizo n i eri ai v ieţi i d i n i nterioru l comunităţi i

i m i granţi lor, pot totodată s ă o ş i părăsească (acesta este avantaj u l să

trăieşti În

Franţa). Referitor la i n d i v izi de acest fel , to lerarea, cu

s i guranţă, n-ar trebu i să se extindă la muti larea rituală, d u pă cum nu

acoperă s i n uc iderea rituală. D i vers itatea cu lturală dusă la extremă este I Urmez relatarea lui Bronwyn Winter, "Women, the Law, and Cul tural Relativism in Fram:e: The Case of Excision" , Signs. 1 9 ( vara 1 994). 939-974. 2 Citat în ibid. , p 95 1 di ntr-o peti tie Întocmită de Martinc Lefeuvre ş i publicată În 1 989 de către MOllvement Anti- Utili tari ste dans les Sciences Soci ales < M A U S S ) . Eu am revizuit traducerea. ' - Ibid., p. 957. .

56

.

Despre tol erare

protej ată împotriva i nterventi i lor doar atunci cînd gran iţe l e sînt m u lt mai

ferm trasate decît sînt sau pot i vreodată trasate În statele-naţiune sau in

soc ietăţile de i migranţi . '

Î n alte cazuri, În care valori le morale ale unei comun ităti mai mari -

maj oritatea naţion ală sau o coaliţie de m i norităţi - nu sînt atît de direct

contestate, scuza pentru d i ferenţa rel i gioasă sau c u lturală (şi pentru

,.opţi unea privată") poate i acceptată, d i vers itatea respectată, iar pract i­

c i l e de gen neobişnuite - tolerate. Este cazu l m inorităţi lor de m i c i

d i mens i u n i şi al celor sectare. c u m sînt american i i amish s a u hasi d i m i i .

cărora autorităţi le de stat sînt di spuse u neori s ă le ofere (sau tri bunalele

să le med ieze ) d i ferite aranj amente de comprom is - separarea pe sexe în

autobuzele şcol are şi ch i ar În c l ase, d e exemp l u .

Dar astfel de conces i i n u sînt oferite c u atîta uşuri nţă grupuri lor mai

mari, mai puten ice (şi mai ameninţătoare), ni ci ch i ar În cazuri m i nore iar comprom i suri l e acordate pot i oricînd contestate de orice sectă sau

membru al u n u i grup care�şi cere drepturi l e de cetăţean . I m ag i n aţi -vă că

s-ar aj unge la o sol uţie (necesară de altfe l ) care să perm ită fete lor

m us u l mane d i n şcol i le publ ice franceze să poarte pe cap basmalele lor

trad iţionale.!

Acesta ar i

un

comprom is

faţă de

normele

statu lu i-naţi une,

compromis ce ar rec u noaşte dreptu l comu nităţi lor de i m igranţi la o sferă

publ ică mul ticu lturală (modestă). Trad iţi i le laice ale educaţiei franceze ar

continua să predom i ne În calendaru l şi programa şco lară. I magi naţi -vă

acu m că un număr oarecare de fete musul mane ar pretinde că sînt

obl i gate de fam i l i i le lor să poarte basmal e l e şi că reglementarea de I Trebuie să in sist că argumentu l meu nu are scopul de a cere incri minarea acestor p ractic i drept cri minale. ci doar de a cere o formă oarecare de intervenţie din partea statului pentru a le opri. Wintel' insistă mult pen tru eforturi de a da altă formă proceselor de reproducţie culturală: educarea adulţilor. consu l taţii med icale etc. (ibid.. pp. 966-972). Pentru un alL studiu de caz al cărui autor ţiu nge la concluzii simi lare. vezi Raphael Cohe n - Al magor , .. Female Circumcision and M urder for Fami l y Honour Among M i norities in Israel" , În Ki rsten E. Schulze. Martin Stokes şi Colm C ampbel l. Nationalism, Millorities and Dia.\poras: defllit;es and Rights in the Mudie ast (o nd ra, l.B. Tauris, 1 996), pp. 1 7 1 - 1 87. 2 Vezi argumentul inovator en unţat de Anna E l isabetta Galleoti k .. Citizensh ip and Eq uality: The Place for Toleration" , În Political Theory 2 1 (noiembrie 1 993), 585-605 . Am beneticiat de conversatii di recte cu dr. Galleoti despre problemele tolerări i În Europa con temporană.

57

M I C H A E L W A LZ E R

com prom is Î n lesneşte această coerciţie. Compromisul ar trebu i s ă i e renegociat. Î n statu l-naţi u n e şi Î n soc ietatea d e i m i granţi, deşi n u şi În

imperiul m u lti naţional, dreptu l de a i protej at Îm potriva constrîngeri lor

de acest fe l (aşa cum, În mod mai c l ar, exi stă protecţie Împotriva

constrîngeri i

mu lt mai

aspre pentlu c l i toridectomie) ar putea avea

pri ori tate asupra .,val ori l o r fam i l i ei " , re l i g i e i sau cu lturi i m i norităţi i .

Acestea sînt probleme d e o sen s i b i l itate extraord i n ară. Su bordo­

n area femei lor - man ifestată prin

i zol are, acoperi rea corp u l u i

sau

muti larea reală - nu are drept scop numai apl icarea drepturi l or de

proprietate

patriarhală.

Ea

este

i m potantă şi

pentru

continu itatea

cu lturală şi re l igioasă, pentru care fem e i l e sînt considerate a fi agenţi i cei

mai de Încredere. Din punct de vedere i storic, bărbaţi i au i ntrat În vi aţa publ ică mai largă a armatelor. a tri bunale lor, a ad unări lor şi a pieţel or: e i

sînt mereu agenţi i potenţi a l i ai sch i m bări i şi ai as i m i l ări i . Întocmai după

cum c u ltura naţională este păstrată mai b i ne în med i u l rural decît În cel

u rban. tot astfe l este păstrată mai b i n e În med i u l pri vat decît în cel public

- ceea ce Înseamnă. În cazuri le obişn u ite, printre femei mai degrabă decît

pri ntre bărbaţi . Trad iţia se tran sm ite pri n cîntecele de leagăn pe care le

cîntă mamele. prin rugăc i un i le pe care ele l e şoptesc, pri n hainele pe care

le fac, prin mîncăruri le pe care le gătesc şi prin ritual uri le şi obicei uri le

domestice pe care le practică. Dacă feme i l e i ntră În sfera publ ică, cum se

va mai face această tran smitere? Tocmai pentru că şcoala este pri m u l

pu nct de in trare În viaţa publ ică, probleme ca pu rtarea basmalei tradi­ ţionale În şco l i l e publ ice sînt atît de păti maş dezbătute.

Ac easta este forma pe care o ia d i scuţia cînd re l i gia sau cu ltura

trad iţională se Întîl neşte cu statu l-naţiune sau cu soc ietatea de i m i granţi .

.. V-aţi angaj at să tol eraţi com u n i tatea noastră şi practic i le sale" , spun

tradi ţional işti i . "Avînd În vedere acest angaj ament, n u ne puteţi refuza

contro l u l asupra copi i l or noştri (şi mai ales asupra i i ce lor noastre) dacă nu, Înseamnă că nu ne tol eraţi . " To lerarea impl ică dreptu l l a perpetuarea comunităţi i . Dar acest drept, dacă el exi stă, vine În conl ict

cu dreptu r i l e i nd i v iduale ale cetăţeni lor - care cîndva erau acordate doar

bărbaţ i l o r şi nu erau dec i atît de periculoase, dar ac u m sînt extinse şi

femei lor. Pare i nevitab i l ca dreptu r i l e i n d i vi duale să cîşt i ge, în u ltimă i nstanţă, căc i cetăţen ia egală este normă de bază atît În statu l-naţi une. cît şi În soc i etatea de i m i granţi . Perpetuarea com un ităţ i i va i atunc i mai

58

Des p re tol e rare

puţin s igură sau, cel p u ţ i n , va i rea l i zată p r i n procese ce v o r prod uce rezu l tate mai puţin u n i forme. Trad iţiona l i şti i vor trebu i să Înveţe o

tolerare a l or - pentru vers i un i d i ferite ale propriei c u l tu ri sau rel i gi i . Dar

Înai nte ca această lecţ ie să fi e învăţată, ne putem aştepta la o serie l u ngă .fundamental i ste" centrate, cel mai adesea. pe problema

de reacţ i i

•

gen u l ui .

Confruntări le pe tema avotu l u i d i n State l e U n ite, din zi l e l e noastre.

sugerează caracteru l acestor po l it i c i reacţionare. Pentru fu ndamenta l i şti,

problema morală este dacă soc ietatea va to l era omorîrea ătu l u i Încă În pîntece. Dar prob lema po l itică. pentru ambel e părţi, are un alt pu nct

central : c i ne va controla terenuri l e reproduceri i ? Întecel e este doar

primu l d i ntre ele: căm i n u l şi şcoala urmează şi sînt dej a În d i spută, d upă

cum am văzut. Ce d i ferenţe culturale vor mai i de to lerat odată ce aceste di spute se vor rezol va ( d u pă cum. În cele din urmă, se va Întîmpla) În favoarea autonom iei femeii şi a egal ităţ i i genuri lor? Dacă tradiţiona l i şti i

au dreptate, nu va mai rămîne n i m ic. Dar este puţin probabi l să ai bă dreptate. Ega l i tatea gen uri lor va l ua forme d i ferite În ti mpuri şi spaţ i i

d i ferite şi ch i ar În ace laşi timp şi În acel aşi spaţi u, Între d i ferite grupuri

de oameni. i ar unele dintre aceste forme se vor dovedi a corespunde unor

d i ferenţe cu ltu rale. Se poate ch iar întîmpla ca bărbaţi i să j oace un ro l mai mare În s usţi nerea şi reproducerea cu lturi lor cărora le acordă val oare.

Religia M aj oritatea oame n i lor d i n Statele U n ite, şi În general d i n vest, cred că tol erarea re l igioasă este uşoară. Ei citesc des pre războaiele re l igioase d i n vec inătatea lor ( d i n I r l anda şi d i n Bosn ia) sau de departe (d i n

Orientu l Mij l oc i u sau d i n Asi a d e S u d-Est) ără s ă l e poată Înţelege. Rel igia d i n acele locuri este contam i n ată probabi l cu etnicitate sau

naţional ism. sau Îmbracă forme extreme, fanatice şi dec i (după cum Înţelegem noi lucruri le) neobi ş n u ite . Căc i, n u am doved it noi că l i ber­

tatea cu ltu l u i. asoci erea vo l untară şi

neutral itatea pol itică l ucrează

Împreună pentru a red uce riscuri le d i ferenţelor re l igioase? Nu Încura­

j ează aceste pri nc i p i i ale plura l i smu l u i american Îngăd u i nţa rec i procă ş i

n u d uc ele la o coexi stenţă fericită? N o i perm item i n d i v izi lor s ă creadă

59

M I C H A E L W A LZ E R

ceea ce v or s ă creadă. s ă s e ad une l i ber cu c e i de aceeaş i credinţă, s ă meargă la biserica pe care o preferă - sau să n u creadă ceea c e n u vor s ă creadă, s ă nu meargă l a b i serică etc . Ce-şi mai poate d o r i ci neva? N u este acesta modelul unui regim de tolerare? Exi stă. des i gur, şi alte regi m uri real e sau pos i bi le: sistemu l miffet a fost organizat În mod spec ifi c pentu comu n ităţi re l i gioase, i ar con so­ c iaţi i l e Întrunesc, În mod o b i ş n u it, grupuri d i ferite d i n punct de vedere re l i gios sau etn ic. Dar tolerarea cred i ncioşi l or i n d ividual i , cum a fost ea real izată pentru prima dată În A n g l i a seco l u l u i al XVII- lea şi apo i dusă peste Atlantic, este mode l u l dom i n ant astăzi . De aceea, este necesar să anal izăm Îndeaproape unele di ntre com p l icaţi i le sale. Doresc să iau În consideraţie două pro bl eme de i mportanţă i storică şi contemporană: mai Întîi, pers i stenţa la margini l e statel or-nati une moderne şi ale soc ietăţi lor de i m i granţi a unor grupuri rel igioase care cer recun oaştere pentru grupul Însuşi şi nu pentru membri i săi i nd i v i d ual i şi, În al do i l ea rînd, pers i stenţa unor so l ic itări de to leranţă şi i ntol eranţă " rel igioasă" care depăşesc pro b l emele asoc ieri i şi cred i ntei şi se extind l a o mare vari etate de alte practici sociale. U na d i ntre cauzele pentru care to lerarea fu nctionează atît de uşor În ţări ca Statel e U n ite este aceea că b i seri c i l e şi congregaţi i le pe care ind ivizi i le formează sînt foal1e asemănătoare Între e l e, oricare ar i di sputele l or teologice. Î n seco l u l al XVII- lea tolerarea a Însemnat în pri m u l rînd o acceptare rec i procă a protestanţi l or. Iar în State le U n i te. du pă efol1u l i n iţial de a Îni i nţa o " comun itate sintă " în Massachusetts,

reg i m u l de to l erare În cont i n uă extindere a Început să facă grupuri le pe

care l e i nc l udea să semene tot mai m u lt cu cele protestante. Cato l i ci i ş i evre i i american i a u aj uns treptat s ă arate tot m a i puţin c a evre i i ş i cato l i c i i d i n a l te ţări : contro l u l com u n ităţi i a s l ăbit, c l eri c i i vorbeau cu mai puţi nă autori tate, i n d i v i zi i şi-au expr i m at i n dependenţa re l i gioasă, s-au Îndepărtat de comun itate şi au contractat căsătorii m ixte. Tend i nţele de sci ndare b i ne cunoscute Încă din primele z i l e ale Reformei au devenit o caracterist i c ă generală a vieţii rel i gi oase americane. To lerarea a Îngădu it d i ferenţa, dar a şi promovat pri ntre d i ferite le grupuri o acceptare a mode l u l u i protestant care a ăcut coexi stenţa mai uşoară decît ar i putut fi În alte condiţi i .

60

D e s p re t o l e rare

Totuşi u ne le grupuri s-au opus - sectel e protestante hotărîte s ă evite ortodoxe" d i n cadrul com u nităţi lor " rei igioase trad iţionale. Voi continua să mă refer la exemplele menţionate dis idenţele, precum şi facţi un i le

anterior: am ish i i şi h as i d im i i ameri c ani . Reg i mu l de tolerare i-a acceptat şi pe aceştia, deşi doar marginal izaţi . Le-a perm is izo l area şi a ăcut un

compromis

cu

ei

priv i nd

problema critică a

şco l arizări i

pub l i ce.

Amis h i l or, de exemplu, li s-a perm i s m u lt timp să-ş i educe copi i i acasă;

CÎnd l i s-a cerut, În cele d i n urmă, mai Întîi de către statul Pennsylvan i a şi

apo i de către Curtea S upremă (cu referire la un caz d i n Wiscons i n), să-şi tr i m ită cop i i i la şcol i le publ ice, li s-a perm i s să-i retragă la o vîrstă mai

m i că decît cea sti pulată În lege. 1 În principi u , ceea ce a fost tolerat nu era decît o seri e de opţ i u n i i n d i v i d uale, ăcute În generaţi i succes i ve, de a se

alătura congregaţi i l or am ishe şi de a se ruga În manieră am ishă. În practi că, obiectu l real al to lerări i l-au constituit comunitatea am ishă În

întregu l său şi contro l u l, coercitiv al acestei a asupra propri i l or cop i i (care

a fost doar parţial atenuat pri n şco l arizarea publ ică). De dragu l acestu i tip

de tolerare se perm ite copi i l or am i sh i să pri mească o educaţie mai redusă

În probleme cetăţeneşti decît este i m pusă cop i i lor american i În general .

Această Înţe legere este parţial j usti icată de marginal itatea ami s h i l or şi

parţial de acceptarea de către ei a acestei margina l i tăţi i : angaj amentul lor

profund de a nu trăi n i căieri altundeva decît la margin i l e societăţi i

americane şi de a n u căuta ni ci o altă inl uenţă În afara lor. A lte secte

rel igioase marginale s i m i lare au menţi n ut un contro l asemănător asu pra

copi i l or lor, În mare parte necon testat de către statu l l i bera l .

C e a m a i i nteresantă caracteri stică a to l erări i ameri cane t i m puri i a

fost scutirea de servi c i u l mi l i tar a u nor secte protestante b i ne cunoscute

pentru convi ngeril e lor pacifiste.2 Astăzi refuzul d i n motive de conşt i i nţă

con stitu ie un drept i nd i v i d ual. deşi semn u l conşt i i nţei pe care autorităţile po l itice sînt cel mai d i spuse să- I rec unoască este apartenenţa la sectele I

Pentru un argument pute rn i c ( care m i e mi se pare prea puternic) î m po triva acestei

reglementări de co mpromis. vezi lan Shap i ro. Democracy 's Place ( I thaca, N . Y " Com e l l

University Press. 1 996) cap.6: "Democratic Autonomy a n d Rel igious Freedom: A

Cri t i q u e of WisCOllsÎlI v. Roder" (scris î mpreu nă cu Rich ard Aneson); vezi şi Am)' Gutman n . "C ivil Ed u c a ti o n and S ocial Di versity", Erhics 1 05 (aprilie 1 995), 557-579. �

V ezi cul egerea de texte. d i scursuri şi broşuri În Lill ian Sch l issel ( ed.), COl1science in

A merica ( New Y o rk . E.P, Dutton, 1 968).

61

M I C H A EL WALZER

respecti ve. L a origine totuşi, refuzu l d e a face armata a fost de fapt un

drept al grupului . Într-adevăr, opţi u n i l e de conşti i nţă pri v i nd o gamă largă de probleme soc i ale - refuzu l de a depune j urămînt, de a face parte

d i n j uri i, refuzu l Învăţămîntu l u i p ub l ic, al taxe lor, preferinţa pentru

căsători i pol igame, pentru sacri icări de animale, fo losirea rituală a

droguri lor etc . - obţin legitim itatea pe care o au. ch i ar şi astăzi, pentru că sînt pract ici rel i gioase, caracterist i c i ale u n u i mod de v i aţă co lectiv.

Aceste pract ici nu ar avea n i c i o legitimitate dacă ar i efectuate pe bază pur i n d i v i duală, c h i ar dacă i nd i v i zi i ar ins i sta că perceperea a ceea ce ei

trebu ie să facă, sau să nu facă, ar i cunoaştere-comună (con-şt i i nţă)

Îm părtăşită de iecare d i ntre ei cu D i v i n itatea sa.

Practi c i l e şi i nterd icţi i l e re l i gioase ale m i norităţi i. În afară de

asoc iere şi rugăc i u ne, sînt sau nu to lerate În funcţie de vizibi l itatea sau

notorietatea lor, precum şi de grad ul de ofensă pe care ÎI provoacă

maj orităţi i . O mare varietate de Îngădui nţe practice sînt acordate atît În

statele-naţiune cît şi În soci etăţile de i m i granţi . Bărbaţi şi femei care spun

autorităţi lor că re l igia lor le cere să facă una ş i alta ar putea foarte bine să pri mească aprobare pentru acestea, ch iar dacă nu mai este n i meni

altc i neva ca ei, ş i mai ales dacă le fac În l i n i şte. Ş i acei l i deri care raportează autorităţi lor statu l u i că p uterea lor coerc it i vă este necesară

pentru su prav ieţui rea comun ităţi i pot foarte bine să pri mească aprobare

să-şi exerc ite acea putere, dacă se supun cîtorva restricţi i l i berale. Dar

pres i unea este constantă, ch iar d acă n u mai interm itentă, În direcţia

mode lului i ndi vidual i st : comu n itatea concepută ca o adu nare l i beră i ntrarea şi ieşirea este l i beră, cu pretenţi i şi capac itate reduse de a modela

vi aţa de fiecare zi a partici panţi lor.

în acelaşi ti mp, acest t i p de reg i m de to lerare este supus astăzi, În Statel e Unite, unor presiuni din partea grupuri l or maj orităţi i creşti ne, care nu sînt nemu lţu m ite de l i betatea de asociere sau de l i bertatea

cultel or, dar care se tem să nu p i ardă contro l u l soc i a l . E l e sînt di spuse să to lereze re l i gi i l e m i norităţi lor (sînt dec i apărători ai l i bertăţi i rel i gioase), dar nu to lerează deloc l i bertatea personală În afara case lor de rugăc i u n i .

Dacă scopul comun ităţi lor sectare este d e a controla com portamentul

propri i l or lor oamen i, membri i cei mai extrem işti ai majorităţi lor rel i­

gioase doresc să contro leze comportamentul tuturor - În numele unei presu puse trad iţi i

62

comune ( i udeo-creşt i ne,

să zicem),

al

" valori lor

D e s p re t o l e r a re

fam i l i ei " sau al propri i lor lor certitud i n i des pre ce este corect sau greşit.

Acesta este. des igur, un exemp l u de i nto leranţă religioasă . Este totuşi un

sem n de succes parţial al reg i m u l u i de to l erare. că antagon is m u l n u este îndreptat împotri va an u m itor rel igi i m i noritare. ci mai degrabă Împotriva

am bianţei de l i bertate pe care o creează reg i m u l În Întregu l său .

Fără îndoială că tolerarea Înloreşte În această am bianţă - şi at inge

chiar forma pe care am descri s-o ca fi i nd cea mai i ntensă - dar tolerarea re l i gi oasă, cel puţin, nu depinde de aceasta. I m portante l e restricţ i i asupra l i bertăţi i personale, cum ar fi i nterzicerea avorturi lor, cenzurarea cărţi lor

şi

a revi ste lor (sau

a texte lor În spaţ i u l ci benetic), d i scri m i narea

Îm potriva homosexua l i lor, exc l uderea femei lor d i n an um ite ocupaţi i etc . ,

ch i ar dacă sînt rezu ltate ale intol eranţei re l i gi oase, sînt total compat i b i l e CLI

to l erarea re l i gi oasă - ad i că. cu exi stenţa m a i m u l tor biserici şi c o ngre­

gaţi i d i ferite ai căror membri se roagă l i ber În mai m u lte fe l uri d iferite .

C ontrad icţia nu este Între to lerare şi restri cţie; ea se ală Înrădăc inată În însăşi ideea de to lerare re l igioasă, pentru că, de fapt, toate rel i gi i le to lerate au tendi nţa să restrÎngă l i bertatea i n d ividua l ă, ceea ce, pentru

l ibera l i cel puţin, este fu ndamental . Maj oritatea re l i gi i lor sînt organ i zate

pentru a controla com portamentul oamen i lor. Cînd le cerem să renunţe l a

acest scop sau s ă ren unţe la m ij loacele d e real i zare a l e acestu ia, - l e cerem o transformare al cărei produs i nal ll u-I putem Încă descrie.

Des igur, com u n ităţi În total itate l i bere d i n punct de vedere re l ig i os

există dej a, dar ele nu par satisăcătoare tuturor cred i ncioşi lor. n i c i măcar unei majorităţ i . Aceasta este cauza recurenţei re l i g iozităţ i i sectare şi

cu lti ce prec um şi a teo logi i lor fundamenta l i ste, care contestă regimul de tol erare predom i nant.

Să presupunem

că sînt depăşite contestaţ i i l e

(aceeaş i presupunere a m ăcut-o şi În secţ i u n i l e anterioare); c e urmează apo i ? Care va fi puterea de rezistenţă şi forţa organ izaţională a unei

cred i n ţe pur vo l untare?

Educaţia Şco l i l e au tot apărut În acest eseu - În mod deoseb it În d i scuţia pe

tema gen u l u i şi a reprod uceri i cu ltu rale. Dar există o Întrebare i m portantă pe care trebu ie să o abordez aici ( ş i d i n nou În secţi u nea pr i v i nd rel i gia

63

M ICHAEL WALZER

civi lă) ş i care s e referă la perpetuarea regi m u l u i de to lerare Îns u ş i . N u

treb u i e regi m u l să- i înveţe pe toţi copi i i , ori cărui grup ar aparţine,

val oarea propri i lor sale reg lementări constituţionale şi virtuţile fonda­

tori lor săi , ale eroi lor şi a l e l ideri lor să i actua l i ? Şi nu va i nterfera sau cel

puţin nu va concura această Învăţătură, care are un caracter mai m u lt sau mai puţi n unitar, cu soc i a l i zarea cop i i lor În d i feritele comun ităţi cu ltu­ rale? Răspunsu l este, desigur, ai rmativ în ambele cazuri . Toate regimu­

rile intene trebu i e să predea În şco l i valori l e şi virtuţi le propr i i . iar

această predare este, desi gur, Într-o concurenţă cu tot ceea ce sînt învăţaţi

copi i i de către pări n ţ i i lor sau În propri i le lor comun ităţi . Dar competiţia poate fi o lecţie uti lă despre d ii c u ltăţ i l e to lerăr i i rec i proce . Învăţămîntu l

de stat trebu ie să tol ereze, să spunem, i nstru i rea rel igioasă În afara şcol i l or sale, i ar profesor i i de rel i gie trebu ie să to lereze i nstru irea organi­

zată de stat în probleme de drepturi cetăţeneşt i , i stori e po l i tică, şti i n ţe naturale şi alte obiecte l aice. Cop i i i vor Învăţa, probabi l , ceva despre mod u l cum funcţionează to lerarea În practică şi - atunci cînd creaţion i şt i i

contestă învăţături l e biologie i, de exe m p l u - ceva despre i nevitabi lele e i

tens i u n i .

I m peri i le m u lti naţionale so l i cită ce l mai puţi n procesul educaţional .

I storia lor po l itică, care constă mai m u lt d i n războaie şi cuceriri, nu prea

poate să i nspire senti mente de loial itate la popoare le cucerite, aşa că e

mai b i ne să ie om isă d i n programa şcol ară (ea apare cu s iguranţă în

povestiri le comu n ităţ i l or, des pre ero ism ş i Înfrîngere). Cel mai adesea

este predată l o i a l itatea faţă de Împărat, Înăţişat ca împărat al tuturor popoarelor sale. Împăratul, mai m u lt decît i mperi ul, este În centru l

educaţiei oficial e, căc i i m peri u l are adesea un caracter c lar naţional, În

timp ce l i deri i i nd i v i d ual i pot cel puţi n să se rid i ce deasupra ori g i n i i lor

naţi onale. Este adevărat că uneori ei îşi doresc o transcendenţă rad icală, o

ze iicare, ceea ce îi e l i berează de orice identitate part i c u l ară. Dar este

totuşi un e xem p l u de i nto leranţă re l i gi oasă ca împărat u l ze i icat să ceară să fie venerat, idolatri zat de către supuşi i săi - ca acei conducători roman i care au încercat să-şi aducă statu i l e În templu l din Ierusal im.

Şcoala este un loc mai bun de cunoaştere a i magin i i i m peria le, care poate

privi de S lIS cu blîndeţe asupra copi i lor care stud iază orice, În orice l i mbă, sub patronaj u l ori cărei autorităţi locale sau com unal e.

64

D e s p re t o l e r are

Consoc iaţi i l e pot ş i ele preda o programă m i n i mal i stă, una care este centrată pe o i storie adesea " Însănătoş ită " a coexi stenţe i şi cooperări i În com u n i tate şi pe instituţi i l e prin care acestea se real izează. Cu cît a durat

mai mu lt coexi stenţa, cu atît este mai probab i l ca id�ntitatea pol itică

com ună să fi dobîndit u n conţi n ut cultural propri u - aşa cum s-a Întîm plat cu identitatea el veţi ană - şi să i deven it total com petit ivă cu identităţ i l e d i feritelor comun ităţi . Totuşi, ceea ce se predă, În pri nci piu

cel puţi n, este o istorie pol itică În care aceste comun ităţi au un loc recunoscut şi ega l .

Des i gur, situaţia este foarte diferită În state le-naţ i u ne cu m i norităţi

naţi onale În care o com uni tate este privi legi ată faţă de toate cel e l alte.

Acest tip de regim este mult mai central izat decît i m peri i le şi conso­

c i aţi i le şi astfel are o mai mare nevoie (mai ales dacă este organizat democrat ic) de cetăţen i - bărbaţi şi feme i loial i , devotaţi, competenţi şi

fam i l i arizaţi cu sti l u l naţi un i i dom i nante. Şcol i le de stat Îşi vor propune

să formeze astfel de cetăţen i . Astfe l , arab i i d i n F ranţa, de exem plu. vor i

Învăţaţi să fi e loial i statu l u i francez, devotaţi po l it i c i i franceze, compe­

tenţi În practic i le şi modal i tăţi l e expre s i ve ale c u lturi i pol itice franceze ş i

cu noscători a i i storiei pol iti ce şi ai structuri lor i n stituţionale franceze. Î n mare, părinţi i ş i cop i i i arabi se pare că acceptă aceste obiective educa­

ţionale: ei au căutat să-şi ai rme. d u pă cum am văzut, apartenenţa lor

arabă ş i musul mană doar pri n s i m bol i s m u l vesti mentar, nu prin mod i­

icarea programei şcol are. Sînt, sau par a i, m u l ţum iţi să-şi susţină

c u ltura proprie În şco l i part i c u l are, În cadru l re l i gios sau acasă. Dar

cetăţen i a franceză este o problemă i m portantă, cu o rezonanţă ce

depăşeşte sfera po l it i că. Puterea sa de i ntegrare şi as i m i lare a fost

demonstrată În tim p şi ar putea părea m u ltor pări nţi, dacă nu copi i lo r, ca

o amen i nţare cu lturală. Cu cît mai mu lte ţări ca Franţa dev in (asemă­

nătoare) soc i etăţi de i m igranţi, cu atît această amen inţare va Întîmpina mai mu ltă opoziţie.

Ce formă poate l ua această opozi ţie se poate vedea d i n d i sputele

asupra programei anal i tice Într-o soci etate de i m i granţi ca Statele Un ite. A i c i copi i i sînt învăţaţi că ei sînt cetăţeni i n d i vi d ual i ai unei soc i etăţi

plural iste şi tolerante - în care ceea ce este tolerat este propri a lor alegere

pri v i n d i dentitatea şi apaltenenţa cu lturală. Des igur, maj oritatea di ntre ei sînt dej a identi icaţi din cauza "alegeri lor " pări nţi lor lor sau . ca În cazu l

65

M I C H AEL W ALZER

i dentităţi lor ras iale, d i n cauza l oca l i zări i lor Într-un anume s i stem soc i al

de d i ferenţiere . Dar ei au dreptu l, ca american i, să a i bă şi alte opţi uni şi l i

se cere s ă to lereze i dentităţi l e exi stente, precum ş i opţi u n i l e v i i toare ale

semen i lor lor. Această l i bertate şi această tol erare constitu ie ceea ce se

poate numi l i beral ismul american .

Şcol i le Îi Învaţă pe copi i i d i n toate gru puri le etn ice, re l igioase şi

ras i a l e americane să fie l i bera l i În acest sens şi astfe l să ie american i -

Într-un mod asemănător ce l u i În care cop i i i d i n şco l i l e franceze sînt În văţaţi să fie republ ican i şi dec i francezi . Dar l i bera l i sm u l ameri can este neutru din punct de vedere cultural Într-un mod În care republican i s mu l

francez n u poate i . Această d i ferenţă pare să corespundă ce lor două

doctrine pol iti ce: republ icanismu l, d upă cum a susţi n ut Rousseau, necesită

o puten ică bază cu lturală pentru a menţine n ivel u l Înalt de partici pare a cetăţen i lor� l i beral ismul, care este mai puţi n sol icitant, Iasă mai m u lt loc

v i eţi i pri vate şi di vers ităţi i culturale. Aceste d iferenţe pot i Însă uşor

exagerate. I Liberal ism u l este şi o cu ltu ră pol itică substanţială care-şi are originea, cel puţin. În istoria protestantă şi engleză. Recunoaşterea faptu l u i că şco l i le americane relectă de fapt această istorie şi că nu prea

pot i neutre În această pr i v i nţă a ăcut să apară unele grupuri neprotes­ tante şi neengl ezeşti care să ceară o educaţie m u lticu lturală - nu neapărat excl uderea naraţi un i i l i berale d i n programa şcol ară, ci adău garea altora.

Se spune mereu şi pe drept cuvînt că punctu l de vedere m u lticu ltu­

ral i st este de a preda elev i l or despre cul tura tuturor. de a aduce plura­

l ismu l soci etăţi i de i m i granţi În săl i l e de clasă. Pe cînd prima versiune a

neutral ităţ i i . care era concepută, sau greşit concepută. ca su stragere

cu lturală, avea drept scop să- i facă, pe toţi cop i i i , pur şi s i m p l u am erican i

(cît mai asemănători protestanţi lor englezi ), m u lticu ltural ism u l are drept scop să-i recunoască drept american i i j uxtapuşi ce sînt şi să- i facă să

Înţe leagă şi să-ş i adm i re propria d i vers itate. Nu există n i c i un mot i v să credem că această Înţelegere şi adm i raţie se al ă În contrad icţie cu

ceri nţele cetăţen iei l i berale - deşi este i mportant să accentuăm d i n nou că cetăţen ia l i berală este mai relaxată decît cea a unui stat-naţi une republ ican .

I Pentru o re l atare substanţială şi convi ngătoare a ceri n�elor educaţion ale ale democraţiei liberale, vezi Amy Gutmann, Democratic Educatioll ( Princeton, N . J . , Pri nceton University Press. 1 987).

66

D e s p re t o l erare

Dar m u lticu ltura l i sm u l este uneori ş i un program mai deoseb it, unu l

care are drept scop folosirea şcol i l or de stat pentru a Întări i dentităţi

amen inţate sau devalorizate. Prob lema nu este să- i Înveţi pe alţi copi i ce

Înseam nă să fi i d i ferit Într- un an ume fel , ci să- i Înveţi pe cop i i i care ar trebu i să ie d i feriţi cum să fie d i feriţi În mod corect. Aşa că program ul

este ne l i beral, ce l puţi n În sensul că Întăreşte identităţ i stabi l e sau presu puse şi nu are de-a face cu rec iproc itatea sau opţi un i le i n d i v i duale.

Impl i că probabi l ş i an u m i te forme de separare ed ucaţ i onală, ca în teor ia

şi practi ca afrocentri sm u l u i , care este o moda l itate de a le oferi copi i lor

negri din şcol i le de stat ceea ce b i serica le oferă copi i lor catol ici d i n

şcol i l e private. Acum p l ural i s m u l exi stă doar Î n s i stem u l l uat c a un tot,

Il U

În vi aţa ori căru i co p i l , iar stat u l trebuie să i n tervină pentru a obl i ga

d i feritele şc o l i să predea, pe lîngă ceea ce predau, şi valori le l i bera­ l i sm u l u i american . Exem p l u l catol i c sugerează că o societate de i m i granţi

poate să se împace cu aceste reglementări , cel pu ţin atîta t i m p cît copi i i

d e şcoală sînt amestecaţi Î n săl i le d e c l asă. Dacă pol it i ca l i berală poate i susţi nută În cazu l în care toţi

copi i i ar pri m i o oarecare vari antă

( propria" lor vari antă), în gen u l unei educaţi i paroh iale cato l ice sau " afrocentri ste, este greu de crezu t . Succesul ar depinde atunci de efectel e

educaţiei În afara şco l i i : experienţa de fiecare zi a com u n i cări i î n masă, munca şi act ivitatea pol itică.

Religia civilă Gînd iţi-vă la ceea ce se Învaţă În şco l i l e de stat despre valori le ş i v i rtuţi le statu l u i Însuşi ca revel aţie seculară a "re l i g i e i c iv i le " (termenu l 1 este a l l u i Rousseau ) . C u excepţi a cazu l u i îm păraţi lor zei ficaţi. această

revelatie este re l i gioasă mai m u lt pri n ana logie. dar analogia merită urmată. Aşa cum o arată foarte clar exemp l u l şco l i i , este vorba despre o

"rel i gie" care nu poate i separată de stat: este crezul adevărat al statului,

cruci a l pentru perpetuarea ş i stab i l itatea sa În t i mp . Rel i gi a c iv i lă constă I Contract,,1 social. Cartea 4, cap. 8; aplicarea acestui termen la practicile religiei civile contemporane este opera lui Robert Bellah. vezi The Broken Covenant: American Civi l Re ligioll ;11 ime (�f Tr;al ( New York. Seabury, 1 975).

67

M I C H A E L W A LZ E R

d i n setu l com p l et al doctrinelor pol it ice, al naraţi u n i lor i storice, al perso­ nal ităţi lor exempl are. al ocazi i l or festive şi al ritual uri lor memoriale pri n care statu l se ixează În m i nţi l e membri lor săi, În m od deoseb it ale celor mai ti neri sau mai noi. Cum poate exi sta mai mul t decît u n singur astfel de set pentru iecare stat? Cu siguranţă că rel i gi i l e civi l e se pot tolera una pe alta într-o soc ietate internaţională, dar n u ş i Într-un regim i n tern unic. De fapt. adesea rel i gia ci v i l ă favorizează i ntoleranţa În soc ietatea i nternaţ i onală, pri n Încu raj area mîndriei loca l e cu privire la vi aţa d i ntr-o an um ită pate a frontierei şi suspici u nea sau anxi etatea privind viaţa de cealaltă pate. Efecte le sale i nterne. pri n contrast. pot i ben igne. deoarece oferă iecăru i a (d i n această parte a front iere i ) o ident itate de bază com ună şi astfe l face d i feren ţierea u lteri oară mai puţi n amen in­ ţătoare. Desigur că rel i gia civi l ă, ca ş i Învăţămîntu l de stat, i ntră uneori în com petiţie cu cal itatea de mem bru al unui grup: este cazu l republ ican i l or şi cato l i c i l or francezi În seco l u l al X IX- lea sau al :publ ican i l or şi musu l man i lor de astăzi . Dar cum de obicei rel igi i le de stat nu au nici o teo l ogie. ele pot i Îngăd u itoare faţă de d i ferenţe, ch iar, sau În mod special. faţă de cele re l igioase . Cu toate conl icte le istorice speciice an i l or revol uţionari. n u exi stă dec i n ici un un motiv pentru care un cred i n cios catol i c să nu poată i şi un republ ican devotat. To lerarea va funcţiona probab i l mai b i ne atunci cînd rel i gia civ i l ă seamănă c e l m a i puţi n c u o . . . re l i gie. Dacă Robespi erre, de exem plu, ar i reuşit să i mpună pol iti cii repub l icane un deism foarte e laborat, el ar i putut să creeze o barieră permanentă Între repu b l ican i şi cato l ici (şi m usul man i, ş i evrei). Dar n ereuşita l u i este emblemati că� crezu ri le pol itice pre i au pe ri scu l lor bagaj e l e cred i nţe i rel igioase, În sensu l propri u al termenul ui . S-ar putea spune ace l aşi l u cru şi despre bagajul cred in ţe i ant i re l igi oase autentice. Ateism u l m i l itant a acut regi murile comu n i ste d i n Europa de Est tot atît de i ntol erante cum l e-ar i acut ori care a ltă ortodox ie - şi, ca urmare, s l abe pol itic: nu au fost În stare să încorporeze pe foarte m u l ţi di ntre propri i i l or cetăţen i i . M aj oritatea rel i gi i l or civ i le, cu înţe lepci une, se m u l ţu mesc cu o rel i gi ozitate vagă. neelaborată, l exibi lă, una care este mai m u lt o chestiune de poveşti ş i sărbători decît de cred i nţe fe rme şi precise. Des i gur, se poate ca tocmai faţă de această lexi b i l itate grupuri le re l i g ioase mai stricte să obiecteze, temÎndu-se că-i vor face pe cop i i i lor

68

D e s p re t o l erare

toleranţi faţă d e erori l e re l i gi oase sau necred i n ţa secu I ară. Este greu de şt i ut cum să răspunzi la anxietăţi de acest fe l ; se poate spera ele să ie Îndreptăţite ş i ca şco l i le p u b l i ce ş i poveşti le şi sărbători l e re l igiei c iv i le să a i bă exact efectele de care se tem pări nţi i ce aderă la regu l i l e mai stri cte. Pări nţi i au l i bertatea să-şi retragă cop i i i d i n şco l i l e publ ice şi să ev ite rel igia ci v i l ă printr-o formă oarecare de izo lare sectară. Dar nu are sens să susţi nem că respectul pentru d i versitate Împ ied ică o soci etate de im igranţi ca State le Un ite să predea în şco l i respectu l pentru d iversitate. A spune poveşti despre istoria d iversităţi i şi a sărbători mari l e ei even i­ 1 mente este, des igur, o formă legitimă a acestei educaţi i l i bera l e. Î n statele-naţi une, poveşti le şi sărbători le vor i de li n tip d i ferit: ele

vor i produse de către naţiu nea maj ori tară şi vor preamări valori le şi exper ienţele istorice ale acesteia. Î n fe l u l acesta, re l i gia civ i lă face posi b i l e mai mu lte d i ferenţieri În cadru l maj orităţi i - pe l i n ie rel i gioasă, regională şi de c l asă - dar nu oferă n i ci o punte de l egătură spre grupurile m i nori tare. În sch i mb , stab i l eşte standardul pentru asi m i larea indivi d u l u i : sugerează, d e exem p l u, c ă pentru a deven i francez trebuie s ă fi i Î n stare să-ţ i i magi nezi că străm oş i i tăi au asa ltat B asti l i a sau, cel puţi n , că ar i acut acest l ucru dacă ar i fost În Pari s În ace l t i mp . Dar o m i noritate naţională

Cll

o re l igie civi lă proprie poate i totu ş i to lerată, atîta t i m p cît

Îş i celebrează ceremon i i l e în part i c u l ar, iar membrii săi pot deven i cetăţen i. pot învăţa aspectel e cu lturi i po l it ice franceze, ără să facă vreo i ncurs iune imag i n ară În cal itatea de francez. I dent itatea com ună cu ltivată de către rel igia c i v i lă este deosebit de i m portantă în soc ietăţi l e de i m igranţi În care identităţi l e sînt, altfel, atît de d i verse. Î n i mperi i l e mu lti naţi ona le identităţ i l e sînt şi mai d i verse, dar J

Pentru u n punct de vcdere d i ferit asu pra obiecţ i i lor fu ndamentaliste pri vind ed ucaţi a

l i bera l ă. vezi Nomi Maya Stolzenbcrg .

..

« H e Drew a C i rcle That Shut Me Oub) :

Assi m i l at i o n . I n doctri nati o n , n n d the Paradox o f Liberal Education", Harvard a1' Review 1 06 ( 1 99 3 ) . 5 8 1 -667. Parad oxu l este destul de real şi totuşi probab i l că părinti i.

despre care scrie Stolzenberg cu atîta înţe le gere. creşt i n i fu ndamental işt i . exagerează efectelc şco l i l or publ ice asupra copii lor l or. .Obiecţ i i de conşt i i n ţă ale unor astfel de pări nti şi ale co pii lor lor ar putea i totuşi ad mise Într-o soci etate l i berală: vezi recenzia l u i Sanford Levinson la cartea l u i Stephen Carter Cu/ture of Disbelief, Î n Michigan La ' Revii) I I ' 9 2 . n . 6 ( mai 1 994) , 1 8 7 3 - ] 892.

69

M 1 C H AEL W A LZER

aco l o. î n afară d e perso n a l i tatea uniicatoare a Îm păratu l u i şi

de

supunerea o b i şnuită pe care acesta o pret i nde, s i m bo l u ri le comune sînt mai puţin i mportante. Societăţi l e de i m i granţi contemporane sînt şi state democratice. ele dep i n zînd, în ce pri veşte sănătatea lor pol iti că, cel puţin într-o măsură oarecare, de angaj amentu l ş i activismul cetăţeni lor lor. Dar pentru ca rel i g i a civi lă l oca lă să Întărească aceste cal ităţi şi să le cele­ breze, ea trebuie să accepte n u numai alte re l i gi i, dar şi alte re l i gi i civi le. Protagon i şt i i săi cei mai entuziaşti vor dori, des igur, să le În locu iască pe celelalte: acesta a fost de exempl u , scopul campan iei de americani zare de l a începutu l sec o l u l u i al XX- lea. Ş i poate. într-adevăr, acesta va fi efectu l p e termen l u n g al experienţei americane. Poate c ă fiecare societate de i m igranţi este un stat- naţ i u ne În formare, i ar re l i g i a civi lă este unu l di ntre instrumente le acestei tran sformări . O cam pan ie în n umele său este totu şi u n act de i nto leranţă, u n act care poate provoca rezistenţă şi care poate m u lt i p l ica d i viziuni le Între (şi în i nteri oru l ) d i feritel or grupuri. Î n ori ce caz, se pare că o re l i gi e civi lă ca american ism u l se Împacă foarte b i ne cu ceea ce am putea n umi practici al ternative În planul rel i giei ci vi le pri ntre propri i i săi membri i . Poveşti le ş i festivităţi le care au loc. să zicem, de Ziua Recu noştinţei, de Z i u a Ero i lor ş i de 4 � u l i e pot coexi sta În v i aţa obişnu ită a american i lor-irlandezi . a afro-american i l or sau a ameri ­ can i lor-evrei cu po veşti ş i fest ivităţi foarte d i ferite. A i � i d i fere nţa n u Înseam nă contrad ictie. Cred inţele aj u n g î n opoziţie m u lt m a i repede decît poveşti le, iar o sărbătoare nu n eagă, nu anu l ează şi nu respinge o alta. Este mai uşor să urmări m sărbători le particu lare ale comun ităţi l or sau fam i l i i lor concetăţeni lor noştri dacă ştim că ei vor sărbători ş i alături de noi, În publ ic, cu alte ocazi i . Aşadar, rel igia civi lă fac i l itează tol erarea d i ferenţe l or parţiale - sau ne Încuraj ează să consi derăm d i ferenţel e ca i i nd doar parţiale. Sintem american i , dar sîntem ş i altceva şi sîntem În s i guranţă În această cal itate de altceva, În măsura În care sîntem ameri can i . Fără Îndoială c ă exi stă, sau a r putea exi sta, re l igi i c i v i l e minoritare, e l aborate ideo l ogic sau tehnic, � are contrazic val ori l e americane, dar acestea nu au fost foarte ev idente În viaţa publ ică americană. De 70

D e s p re to le rare

asemenea, n u este greu s ă n e imagi năm un ameri cani sm mai i ntolerant, u n u l . de exempl u , defi n it în termen i creşt i n i , u n u l l egat exc l usiv, ch iar ras i a l , de origi n i l e sale europene sau care să aibă un conţ i n ut pol itic restrîn s. American isme de acest fel au exi stat În trecut (de unde noţi unea de "activităţi neameri cane " fol os ită d e dreapta anticomunistă în an i i " 3 0) şi continuă să exi ste, dar n i c i un u l n u consti tuie vers iunea domi nantă în momentu l de faţă. Soci etatea americană este o col ecţi e de i nd i v izi cu identităţi mu ltiple, parţiale, n u n umai în pri n c i p i u dar şi în real itate . Re l igi i le au i m p l i cat, desi gur, negări ale aceste i real i tăţi, i ar rel igi i le c i v i l e pot Încerca o negare s i mi l ară. S-ar putea c h i ar să ie adevărat că model u l d i ferenţe i din State l e Un ite ş i d i n alte soc ietăţi ale i m i granţi lor este i n stab i l ş i nepermanent. Ch i ar şi aşa,

Kulturkampf împotriva dife­

renţelor nu este cel mai bun răspuns la această si tuaţie. Rel i gia civi lă poate să reuşească mai degrabă pri n acceptarea decît prin respi ngerea identităţi l or m u lt i p l e ale bărbaţi lor şi ale femei lor pe care doreşte să- i angreneze. Obiectivu l său este, de fapt, nu o convertire pe scară l argă, ci doar o social izare po l itică.

Tolerarea intolerantului Ar trebu i să-I tol erăm pe cel into lerant? Această întrebare este adesea prezentată ca pro b l ema centrală şi cea mai d ii c i l ă a teoriei to lerări i . Dar nu poate i corect, căci maj oritatea grupuri l or care sînt tolerate în toate cele patru ti puri de regi muri i nterne sînt de fapt i nto lerante. Există " alţi i " despre care e i n u sînt n ic i entuziaşti şi n i c i curioşi, ale căror drepturi ei nu le recunosc - faţă de a căror exi stenţă ei n u sînt n ic i i n d i ferenţi n i ci resem nati. Î n imperi i l e m u lticu lturale, d i ferite le " n aţi u n i " sînt probabi l resemnate temporar� se complac să coexi ste sub dom n i a imperi ală. Dar dacă ar trebu i să se conducă ele Însele, nu ar avea n i c i u n motiv de resemnare, i ar unele ar încerc a, cu s i guranţă, să pună capăt Într-un fel sau a ltul vechi i coexi stenţe. Acesta ar putea i un bun motiv pentru a l i se refuza puterea po l i tică, dar n u este 71

M I C H A EL W ALZER

cîtuş i d e puţin u n motiv d e a l i s e refuza tol erarea Î n i mperi u . Cazu l este s i m i l ar În consoc i aţ i i , u nde întreaga pro b l emă a reglementări lor constitu­ ţiona le este de a restrînge pos i b i la i n to leranţă a comu nităţ i l or asoci ate.

În m od s i m i l ar, m i n orităţi l e d in state l e-naţi une ş i d i n soc ietăţi le de

i m i granţi sînt şi trebuie să ie tol erate, ch iar dacă se ştie că conaţional i i sau core ligionari i l o r l a putere În alte ţări sînt i nto leranţi Î n mod sălbat ic. Ace l eaşi m i norităţi n u pot practica i ntoleranţa aici (În Franţa, să spunem, sau În America), ad ică nu pot să-şi hărţu i ască vec i n i i sau să-i persecute ori să-i repri me pe i n d i vi zi i eretici sau devianţi d i n m ij l ocu l lor. Dar ei sînt l i beri să- i excom un ice şi să-i ostraci zeze pe dev ianţi şi pe eretici ş i sînt l a fel d e l i beri să creadă şi s ă spună c ă astfe l de oamen i vor i dam naţi pe vecie şi că nu vor avea un l oc În l umea de apo i - sau că oricare grup dintre concetăţen i i lor tră i esc o viaţă pe care Dumnezeu o res p i nge sau care este tota l i n c o m pat i b i l ă cu prosperitatea u m ană. Î ntr-adevăr, mu lte d i ntre secte l e protestante, pentru care a fost organ izat la Început reg i m u l m odern de tolerare, ş i care l-au acut să funcţioneze, au crezut şi au spus astfel de l ucruri . M otivul separări i b i seri c i i de stat în regimuri l e moderne este acela de a nu da putere pol itică n ic i unei autorităţi rel i gioase, şi se bazează e real itatea obiectivă că toate sînt, cel puţi n potenţial, i ntol erante. Dacă această negare este eicientă, s-ar p utea ca re l i gi i le să Înveţe tolerarea� mai degrabă însă vor Învăţa să trăi ască de parcă ar avea această virtute . Î n mod ev ident, m u lt mai mu lţi cred i n c i oşi obişnu iţi au această vi rtute, mai ales în societăţi le de i m i granţi u nde sînt foarte frecvente întî l n irile zi l n i ce

cu .,cei la lţi " , atît d i n i nterior cît şi d i n exter i or. Dar şi aceşti o a men i au neoie de separare, iar ei doresc să susţi nă această separare, în mod

pol i t ic, ca pe o cale de a se protej a pe ei şi pe toţi cei l alţi Îm potriva fanatis l11 u l u i

pos i b i l al core l i gionari l or l or. Aceeaş i pos i b i l itate de

fanatism exi stă şi pri ntre activi şt i i şi m i l itanţi i etn i i l or (în soc ietăţi le de i m i granţi), aşa că şi etn icitatea trebui e separată de stat, din exact acel eaş i moti ve . Democraţia mai necesită încă o separare, una care nu este b i ne înţe l easă: aceea a po l i tic i i însăş i faţă de stat. Partidele pol itice se l u ptă

72

D e s p re t o l e rare

pentru putere şi pentru apl i carea u n u i program care este constitu it, să s p u n e m , d u pă o i deo l o g i e . Dar part i d u l În v i n gător. c h i ar dacă- ş i transformă ideo logia Într-un set de legi , n u o poate transforma în crezu l oficial al rel i gi e i civi le, nu poate transforma ziua ascensiuni i sale l a putere în sărbătoare naţională, n u poate ins ista ca i storia parti d u l u i s ă ie obiect de stu d i u obl i gatori u în şco l i le publ ice sau să folosească puterea de stat pentru a interzice p u b l icaţii l e sau ad unăr i l e altor partide . I Aceste l ucruri se întîmplă În regimuri l e total itare şi este exact cazul cînd prin politică se i n stitu ie o s i n gură bi serică monol itică. Rel i gi i le care speră să devină oic iale ş i partide le care v i sează la contro l u l total pot i tolerate atît În statele-naţi une l i beral democratice. cît şi În societăţi le de imigranţi şi de ob icei sînt to lerate. Dar ( după cum am sugerat la Începutu l acestui eseu) e le pot i împied icate să ia puterea în stat şi ch i ar să participe l a 2 competiţia pentru aceasta. Separare Înseamnă în cazu l l o r o restrÎngere la soci etatea civi lă: pot să pred ice, să scrie şi să se Întî l nească; l i se perm ite doar o exi stenţă sectară.

I Proclamarea Zil ei Munci i ca o sărbătoare publ ică în Statele Un ite ne oferă un exemp lu interesant de ce se poate şi n u se poate (sau ar trebui sau nu) să ie ăcut. I Mai a fost sărbătoarea mi şcării muncitoreşti şi a diferitelor p art i de şi secte asociate acestei mişcări: avea un în ţ e les politic sp ec i ti c şi restrictiv care probabil o ăcea n ep otriv i tă pentru a fi re s pec t at ă pc plan naţional. Noua denumire şi dată a sărbători i a deschis calea pentru o sărbătorire n es pe cifică şi n e i de olog i c . nu atît a mişcări i mu n c itore şt i cît a bărbaţilor şi a

fe mei lor în sine.

2

C. argume ntul l u i Herbert Marcuse pentru lim ite mult mai radicale: .. retragerea tolerării

Înai ntea fapte i. În momen tul comun icări i prin cuvi nte. tipar şi i magin e" ( . .R epress i v e To l erance". in Robert Pau l Wolff. Barrington Moore. Jr. şi Herbert Marcuse, A

of Pure Tolerallce

[Boston. Beacon. 1 965 J. p.

1 09).

Critique

Argumen tul lui Marcuse deri vă dintr­

o Încredere extraordinară În pro p ria sa putere de a recunoaşte .. fo rţele emancipări i" şi de a refuza tol erarea doar duşman i l or acestora.

73

CA PITOLUL 5

Tolerarea lIodenă şi postmodenă

Proiecte moderne Am exp lorat unele d i ntre l i m itel e tolerări i, d ar nu am discutat Încă tipuri de regim uri ale i ntol eranţei , aşa cum sînt cu adevărat m ulte i mperi i , state-naţiune ş i soc ietăţi d e i m igranţi . Î n aceste regimuri, to lerarea d i ferenţelor este În l ocu ită cu o cursă pentru unitate şi si ngu l aritate. Centru l i mperial ti nde să creeze ceva asemănător mai m u l t cu statu l­ naţi une: acesta a fost scopu l cam pan i i l or de " rus ii care " ale ţari lor d i n secol u l al XIX-lea. Ori statu l-naţi une intens iică pres i u n i l e asupra m i n orităţi lor şi asupra i m i granţi lor: lăsaţi-vă as i m i l aţi sau p l ecaţi ! Ori societatea de i m i granţi Îş i Înc i n ge "creuzetu l", urmărind să sudeze o naţi onal itate nouă (de ob icei du pă mode l u l u n u i grup de colon işti sau i m igranţi mai vech i ) . "American i zarea" d i n State l e U n ite de la Începutul secol u l u i al XX-lea este exemplul pe care l-am folosit pentru acest al do i l ea proi ect, care este de fapt o încercare de a aduce imigran ţi ără a Încorpora d i ferenţe le. Eforturi l e de acest fe l reuşesc uneori să şteargă d i ferenţele cu lturale şi re l i gioase. dar uneori, cînd nu aj ung să i a forma unor persecuţi i profu nde, au ca efect accentuarea diferenţe l or. Î i izo l ează pe membrii grupu ri l or m i noritare, îi d i scri m i n ează negativ d i n cauza apartenenţe i l or la grup, îi obl igă să depindă unul de altu l, conso l i dează so l idarităţi profunde. Şi totuş i , n i ci l ider i i unor astfel de grupuri m i noritare, n i ci

74

Despre t o l erare

' mem bri i l o r cei m a i devotaţi n u a r a l ege u n regim al i ntoleranţe i . Dacă vor avea ocazia, ei vor alege o formă sau alta de to lerare i ndivi duală sau co lect ivă: as imi larea iecăru ia, u n u l cîte u n u l , În rîndui cetăţeni l or sau recunoaşterea grupul u i l or Î � soc ietatea ,i ntenă sau i nternaţională, cu un oarecare grad de autoguvemare - autono m i e regională sau funcţiona lă, consoc iaţie sau statut de stat suveran . Am putea con si dera aceste două forme de tolerare - asimi l area individuală şi recu noaşterea grupu l u i - drept proiecte central e ale politi c i i democratice modene . Acestea sînt concepute în teneni ce se exc lud reciproc: ie i nd ivizi i, ie gru puri l e vor i e l i berate de persecuţie şi anon i mat, iar ind ivizi i vor i e l i beraţi d oar În măsura În care îşi abandon ează grupuri le. Am citat dej a poziţia l u i Sal1re cu privire la această a doua situaţie, care-şi are ori g i n ea în Revol uţia Franceză. Revo­ l uţionari i au avut drept scop să-I eli bereze pe indi vid d i n vechi le comu­ n ităţi corporatiste şi să- I i n cl udă - pe e l (mai tîrzi u ş i pe ea) - într-un cerc de drepturi. A poi, au urmărit să-i Înveţe pe aceşti bărbaţi şi feme i purtători de drepturi că, în cal itatea lor de cetăţen i, au şi o b l i gaţi i . Î ntre i nd i v id şi reg i m u l po l itic. republ ica cetăţen i lor francezi, exi sta (în m i ntea revo l uţionari lor) doar s pati u gol. ceea ce a fac i l itat trecerea uşoară de l a viaţa pri vată la viaţa pu b l i că ş i a încuraj at astfe l as i m i larea culturală ş i participarea po l itică. Liberal i i şi democraţ i i postrevo l uţi onari au aj uns treptat să apre­ cieze asoci aţi i le i ntermed iare, care ump leau de fapt acest spaţiu, atît ca expresie a intereselor şi a cred i n ţe l or ind ividuale, cît şi ca şco l i ale democraţi e i . Dar aceste asociaţ i i a u oferit şi un fel de căm i n pentru m i norităţile naţionale, un căm in în care identitatea colectivă poate i cu ltivată. şi unde se poate rezi sta pres i u n i lor de as i m i l are. L i beral i i democraţi pot accepta atît cul tivarea cît şi rezi stenţa. În an um ite l i m ite. pînă la punctu l Ca căru i l ocal izare este mereu d i sputată) în care asoc iaţi i l e amen inţă să- i reprime pe membrii i n d ividual i sau să le red ucă J Argu men tul bi necu noscut al lui Jean-Paul Sartre după care antisemitismul este cel care sustine identitatea evreiască poate i repetat pentru mu lte alte grupuri m inoritare. dar e puţin probabil că va fi acceptat de membri i acestora ( mai ales de membrii cei mai devotat i ) . care atri buie valoare reală istoriei şi culturi i grupulu i şi airmă că această valoare este cea care generează identiicarea ind ividuală. Vezi prefata mea la Ami-Semite

oUl .le H'. 75

M I C H AE L W A LZ E R

angaj amentu l republ ican . Cetăţen i i repub l i can i îi to lerează p e ind ivizi i minoritari incl uzÎndu- i drept concetăţen i , oricare ar i etn ia sau re U gta l or, şi apoi prin tol erarea grupuri lor pe care ei le formează - în măsura în care acestea sînt, în sensu l cel mai putern ic al cuvîntu l u i , asociaţi i secundare . I ncluderea democrat ică este pri m u l proiect modern . Ne putem i magi n a pol itica stîngi i dem ocrat i ce d i n u lt i mel e două seco le ca o serie de l upte pentru inclu dere : evrei, muncitori, feme i , negri ş i i m i granţi de m u lte şi d i ferite fe l uri atacă şi sparg zidurile oraş u l u i burghez. Î n ti mpu l l uptei, ei formează partide şi mi şcări putern i ce, organ izaţ i i pentru apărare şi progres co lect iv. Dar cînd i ntră În oraş, intră ca i nd ivizi. Alternativa i ntrări i este separarea. Acesta este al doi l ea pro iect moden : Înzestrarea grupu l u i l uat ca un Întreg cu o voce, un spaţ i u şi o pol it ică propri i . Acum este necesară nu o l u ptă pentru incl udere, ci o l u ptă pentru frontiere. S l ogan u l crucial pentru această l u ptă este ,.autode­ term inare " , care i m p l ică neces itatea u n u i teritori u sau măcar a u n u i set de i n st ituţ i i independente - aşadar, descentra l izarea, devo l uţia, autonom ia, separarea ş i suveran itatea. Obţi nerea frontiere l or corecte, nu doar în termeni geograici ci ş i funcţional i , este terib i l de diici lă. Orice rezo l­ vare po l itică este apri g d i sputată. Dar trebu ie să existe o rezolvare, dacă d iferite le gru puri urmează să exerc ite un control important asupra propriu l u i lor destin şi să facă aceasta În oarecare si guranţă. Această acţi une se desăşoară ş i În prezent: adaptarea vech i l or aranj amente imperiale şi extinderea s i stem u l u i i nternaţional modern, pro l i ferarea statel or-naţ i u ne, a reg i u n i l or autonome, a societăţ i l or d i s­ t incte, a autorităţ i l or l ocale etc. Să o bservăm ce este recunoscut ş i tol erat în acest al do i l ea pro iect: este vorba Întotdeauna de grupuri şi de membri i acestora, bărbaţi şi femei consi deraţi a avea i dentităţi s ingu lare, sau măcar primare, cu caracter etn ic sau re l i gios. Acţ i unea depi nde, desigur, de mobil izarea acestor oamen i, dar doar l i deri i lor sînt ce i angajaţi În mod efect iv, u n u l cu altu l, peste front iere (cu excepţia cazu l u i cînd angajamentul este de natură m i l itară). A utonomia comu n itară con irmă autoritatea e l itel or trad iţionale: con soc i aţi i l e iau de obice i forma aranj a­ mente l or de îm părţire a puteri i Între ace l eaş i el ite; state le-naţiune i nterac­ ţionează prin corpuri le lor d i plomatice şi prin l ideri i pol it i c i . Pentru masa membri lor gru pu l u i , tol erarea este menţin ută prin separare, pe baza

76

D e s p r e t o l e r a re

presupuneri i că aceşti oameni se înţeleg ca mem bri şi că doresc să se ' asoc ieze unul cu altu l . Ei cred că " a i veci n i bun i dacă ai un gard bun". Dar aceste două proiecte pot i urmărite s i m u ltan de grupuri d iferite sau c h i ar de d iferiţi mem bri ai ace l u i aş i gru p. A doua pos i b i l itate este de fapt cea real izată în mod obiş n u it: unii oamen i doresc să evadeze din gran iţele apartenenţe i l or etn ice sau re l igi oase, pret inzînd că sînt doar cetăţen i , în timp ce alţi i doresc să ie recunoscuţi şi to leraţi tocmai ca membri ai une i com u n ităţi organ i zate de cred incioşi sau de rude etn ice. I nd ivizi cu voinţă putern ică (sau doar excentric i ), care s-au desprins din med i u l lor com un itar, coexi stă cu bărbaţi ş i femei angajaţi (sau doar aşezaţi ) care constitu ie med i u l şi doresc să- I propage. Deci ce le două pro iecte par a i în concurenţă u n u l cu altu l : să preferăm evadarea ind ividuală sau angaj amentu l de grup? N u exi stă n i c i un motiv pentru o preferi nţă dei n itivă. Tens i u nea trebuie rezo l vată În iecare caz În parte, diferit pentru gupuri diferi te, în regimu ri d i ferite (am anal i zat deja un număr de exem ple). Ea n u poate i e l i m i nată, căc i de unde ar mai evada i nd ivizi i dacă nu ar exi sta angaj amentu l de grup? Cum s-ar mai mîndri că au evadat, dacă nu ar i Întîmpi nat rezi stenţă? Şi cine ar i e i, dacă nu ar

i trebuit să se l u pte pentru a deven i ceea ce sînt? Coexi stenţa grupuri lor puten ice şi a indivizi lor l i beri, cu toate d iicu ltăţi le sale, este o caracte­ ristică pers i stentă a modern ităţi i .

Postmodernitate ? Ultimul d intre modelele mele de tolerare i ndică totuşi, o structură d i ferită şi, poate, un proiect postmod ern . Î n soci etăţ i l e de im igranţi (acum ş i În statele-naţi une aflate sub presi u nea i m igrări i), oamen i i au Început să tră iască ceea ce am putea crede că este o v i aţă ără frontiere prec ise şi ară ident ităţi s igure ori s i ngu l are. D i ferenţa este, să spunem, d i spersată, aşa că se Întî l neşte peste tot, În i ecare zi . Ind ivizi i evadează d in În l ănţu i ri le lor paroh iale şi se amestecă l i ber cu membri i maj orităţ i i . dar I

Acest vers este spus de un personaj În poemul narativ al l ui Robert Frost Mendi ng "

Wall" ( Tlle Poems of Robert Fro"t, New York. Modern Li brary, 1 946. pp. 35-36). Poetul

nu-I sprij ină În total itate.

77

M I C H A EL W A LZER

n u s e Iasă as i m i laţi, În mod n ecesar, de o ident itate comună. Priza gru puri lor as upra membrilor lor este mai s l abă decît a fost vreodată, dar nu s-a destrămat com p l et . Rez u ltatul este un amestec de indiv i zi cu i dentităţ i amb i gue, care se angaj ează În căsători i m i xte, un m u lti cu ltu­ rai ism foarte i nten s care apare nu n u mai În societatea p�iv ită ca Întreg, ci şi Într-un n u măr crescînd de fam i l i i şi ch i ar Într-un n umăr crescînd de i n d i v iz i . Acum tolerarea Începe acasă, unde adesea trebu i e să ne îm păcăm d i n punct de vedere etn ic, re l ig i os şi cu ltural cu soţi i sau soţ i i l e noastre, CI pări nţi i ş i fraţi i l or, c u rudele ş i cop i i i noştri - ş i ch iar c u propri u l nostu e u amestecat s a u d i vi zat . Acest t i p de toleranţă este deosebit de problematic În cazu l primei generaţ i i a fam i l i i lor m i xte ş i a euri lor d i v i zate, cînd i ecare Încă Îş i am i nteşte sau tînj eşte d u pă foste l e comun i tăţi mai coerente şi conşt i i nţe le mai un itare. · Fundamendal i sm u l reprezi ntă această nostal gie În form ă ideo l ogică; i ntol eranţa fundamenta l i şti lor este centrată, d upă cum am arătat, nu atît asupra altor ortodoxi i , cît asu pra confuziei şi anarh iei secu lare . Ch iar pentru ace i oamen i care nu au Înc l i n aţi i fu ndamenta l i ste, . confruntarea Îndeaproape cu d i ferenţele poate i tu l burătoare. Căci mu lţi di ntre ei sînt Încă loial i, sau nosta lgici faţă de grupuri le cu care e L pări nţi i şi bu n i c i i l or au avut legături istori ce. I maginaţi-vă acum cîteva generaţi i mai j os pe dru m u l postmodern, bărbaţ i şi femei total ru pţi de ori care d i ntre aceste l egătu ri, modelîndu-şi propri u l " eu" din ră măşiţe fragmentate ale vech i l or cu lturi şi re l i gi i (şi din orice mai pot găs i ). Asoc i aţi i l e În care i ntră aceşti i nd iv i zi autofor­

maţi sau În autoformare pot i doar puţi n mai m u lt decît al ianţe temporare ce se pot destrăma uşor cînd apare ceva mai prom iţător. N u vor i to l eranţa ş i i ntoleranţa În locuite, Într-un astfel de context, cu s i m p l a s i m pat ie sau anti patie? N u vor i vech i le controverse pu b l i ce şi con l icte po l itice despre obi ectu l ş i măsura to l erări i În l ocuite cu mel odrame personale? Din această perspect ivă e greu să vedem un vi itor pentru ori care d i ntre tipuri le de regi muri de tol erare. Vom reacţiona, presupun, cu resemnare, i nd i ferenţă,- sto i c i s m, curi ozitate şi entuziasm la aceste necazuri ale semen i lor noştri postmodern i . Dar din cauză că aceşt i semeni - aceşt i ce i l alţi - nu vor apărea În grupuri recognosc i b i le, reacţi i l e n oastre nu vor urma un tipar constant.

78

D e s p re t o l erare

Proiectul postmodern subm inează orice fe l de identitate com ună ş i d e com portament standard : e l prezi ntă o soc ietate î n care pronu mele pl urale " noi " ş i "e i " , ş i ch iar " noi " şi "eu " , n u vor avea o referi nţă fixă; ne îndreptăm spre adevărata perfecţi une a l i bertăţi i i nd ividuale. Scri i­ toarea bu lgaro-franceză J u l i a Kri steva este u n u l d i ntre susţinători i teoretici cei mai i nteresan ţi ai acest u i proiect� ea ne Îndeamnă să recunoaştem o l ume de străin i ( " căc i n u mai stră i n ătatea este universală " ) şi să recunoaştem stră i n u l d i n noi înş i ne. Pe lîngă o pledoarie psiho lo­ gică, de care nu pot să mă ocup a i c i . ea reai rmă un raţionament moral foarte vechi , a căru i primă versi une este porunca b i b l ică " nu-I opri maţi pe străin, căci şi vo i aţi fost stră i n i În ţara Egi ptu l u i " . Kristeva sch imbă pronumele, timpul verbal şi geograia Într-o re iterare contem porană: nu-I oprimaţi pe străin căci sîntem cu toţ i i stră i n i c h i ar pe acest tărîm . Desi gur, ne este mai uşor să to lerăm alteritatea dacă recu noaştem pe ) ce lălalt În noi Înşine. Dar dacă toţi sîntem stră i n i, atu nci n i men i nu e stră i n . Căci atîta t i m p cît nu real i zăm puten ic ident itatea, n u putem să recun oaştem n ici alteritatea. O Întovărăş ire de stră i n i ar fi ce l mult o grupare de moment, exi stînd doar În opoziţie cu vreo comun itate durab i l ă. Dacă nu ar exista o astfel de comun itate, nu ar putea exista n ic i această întovărăş ire. Ne putem i magi na funcţionari de stat " to lerÎnd " toţi stră i n i i postmodern i ; codul penal a r stabi l i l i m ite le tolerări i ş i n i m i c altceva nu a r m a i fi necesar. Dar pol itica d i ferenţei , negoci erea cont i n uă a re laţi i l or între grupuri şi a drepturi lor ind ividuale ar i fost efectiv desi i nţate . Kri steva încearcă să prezi nte un stat-naţi une care se Îndreaptă, să zicem, către această stare; ea fo l oseşte Franţa (În masura în care aceasta d uce mai departe moşten irea sa i l u m i n istă) ca un exemp l u al " inter­ pretăr i i opti me" pentru un astfel de stat - ceea ce face din ea u n u l di ntre ace i i m i granţi idea l i care man i festă un patrioti sm m a i pri ncipial decît ar i man ifestat vreodată un francez nativ. Franţa este, scrie Kri steva, În ce are ea mai bun, o soc ietate de " tranziţie " În care tradiţ i i l e naţionale sînt Încă " rezi stente " , dar i n d i v i z i i pot, În oarecare măsură cel puţin, să-ş i I

Ju l i a

Kristeva. Naliofls Without Nationalism. trad. Leon S. Roudiez ( New York.

Co l u m bia lJ n i versity Press.

1 993), p. 2 1 şi următoare le. Vezi şi K ri s te v a Strangers to .

79

M I C H AEL WALZER

determ i n e propri i l e ident ităţi ş i să-ş i creeze propri i le l o r grupări soc iale " " prin l uciditate ş i n u atît prin dest i n . Această autodeterm inare semna­ lează o " comun itate po l i valentă ' " o l ume ără stră i n i " , Încă " neprev i­ z i b i l ă " dar cu s i guranţă i l11 ag i n a b i l ă - ceea ce În seamnă şi o Franţă ără francezi (deci patriotismu l l u liei Kri steva este, poate, doar u n u l temporar) . I C h i ar ş i ce l e mai avansate soci etăţi de im i granţi - În care i n d i vi zi i automode laţi ş i vers i un i le i n d ividual izate a l e cu ltur i i ş i re l i giei a u apărut mult mai În forţă decît În Franţa - n u sînt Încă " comun ităţi pol i val ente " . Sîntem ·încă În acea pri mă generaţie: nu tră i m În l umea stră i n i lor tot timpul şi n i c i nu Întî l n i m stră i nătatea ce l u i lalt doar în raporturi ul1l1-la­ unu. Î n schi mb, Încă trăim d iferenţel e În mod col ect iv, În situaţi i În care re laţi i le personale trebu ie d u b l ate de po l itica to lerări i . Nu este vorba doar ca proiectu l postmoden să În locui ască pur şi s i m p l u modern itatea, ca Într-o grand i oasă metanarati une a etape lor i stori ce. E l e se su prapun ără să se e l i m ine reci proc. Exi stă Încă frontiere, dar ele sînt oarecum an i h i l ate de multiplele treceri. Ştim Încă c ine şi ce sîntem, dar această conşt i i nţă este nesigură, pentru că sîntem şi una şi alta. Gupuri cu identităţi

putern ice

exi stă

şi

se

manifestă

pol itic,

dar

l o i a l itatea

membr i l or lor se măsoară În grade de-a l un gu l unei l i n i i conti nue, cu tot mai mu lţi membri ad unaţi la capătu l Îndepărtat al aceste i a ( de aceea m i l itan ţi i d i n capătu l apropiat sînt atît de stridenţi În z i l e l e noastre ). Dual is mu l modern-postmodern neces ită ca d i ferenţa să fie acceptată de două or i : mai Întîi În vers i un i l e s i ngu l are, ind ivi duală şi colect ivă ş i apoi Î n vers i u n i l e pl ura l i ste, d i spersate şi d i vizate. Avem nevoie s ă i m toleraţi şi protej aţi c a cetăţeni a i statu l u i şi c a membri a i gru pu l u i precum şi ca stră i n i faţă de am b i i . Autodeterm inarea trebuie să ie s i m u ltan po l iti că ş i personală - cele d ouă au legături dar nu sînt i dentice. Vechea Înţe legere a diferenţei , care-i leagă pe ind ivizi de gru puri l e lor autonome sau s uverane, va i contestată de i nd iv izi d i sidenţi ş i ambi vaO/trse!ves, trad. Leon S . Roudiez ( New York. Co l u mbia Uni versity Press, 1 99 1 ) . I

Kri stcva. Narioll s WirllOl/t Nationalism. pp. 35-43 .

80

Despre tol erare

lenţ i . Dar orice nouă interpretare care este centrată doar pe d i sidenţi v a i contestată de bărbaţi şi femei care se l u ptă Încă să absoarbă, să ap l ice, să e l aboreze. să rev izui ască şi să transm ită o re l i gie comună sau o trad iţie cu lturală com ună. Aşa că, pentru moment ce l puţi n, d i ferenţa trebuie to lerată de două ori - l a n ive l personal şi l a cel pol i t ic - cu un amestec oarecare (nu trebuie să ie acelaşi, în ambele cazuri) de resemnare, indiferenţă, stoic ism, curiozi tate şi entuziasm . Nu sînt totuşi s i gur că aceste d ouă vers i u n i ale tol erării sînt moral sau pol itic ech i val ente. Euri le d i v i zate ale postmodern ităţ i i par să fie paraziţi i pe grupuri le un itare d i n care prov in, care formează baza cu lturală, să zi cem aşa, a automod e l ări i lor. Despre ce vor i l ucizi sub iecţi i l u i Kri steva dacă n u despre trad iţi i le lor rezi stente? Cu cît se Îndepărtează de această bază culturală, cu atît vor avea mai puţine eforturi de ăcut. N u cumva este posi b i l ca proi ectu l postmodern , cons iderat ără med i u l său istoric necesar, să prod ucă indivizi tot mai supericial i ş i o viaţă culturală considerabi l redusă? S-ar putea atu nci să avem motive mai bune să trăim permanent cu prob leme le pe care le-am n u m it ale primei generaţi i . Ar trebu i să apreciem extraord i nara l i bertate personală de care ne bucurăm ca stră i n i şi ca pos i b i l i stră i n i În soc ietăţ i le c ontemporane "de tranziţie " . Dar este necesar, În ace laşi ti mp, să adaptăm regi murile de tol erare în moduri care să fort iice d i feritele gru puri şi poate chiar să- i încuraj ăm pe indivi zi să se identifice puten ic cu u n u l sau mai mu lte d i ntre ele. Moden itatea im pune, după cum am arătat, o tens iune de durată Între i nd i vid şi grup, Între cetăţean şi membru l grup u l u i . Postmodern itatea rec lamă o tensi une la fe l de rezis­ tentă cu moden itatea însăş i : între cetăţeni ş i membri, pe de o parte, şi e u l divizat, stră i n u l cu ltural, p e de altă parte. Libel1atea total ă este l i psită de mari sat isfacţi i dacă nu există Într-o l ume care să-i opună o puten ică rezi stenţă. Dar dacă această observaţie este corectă, atunci airmaţia mea anterioară că tolerarea funcţionează cu orice at itud ine d i n spaţiul defi n it de

resemnare,

i nd i ferenţă,

stoicism,

curiozitate

şi

entuziasm,

este

81

M I C H A EL W A L Z E R

probab i l doved ită ca fa lsă, c h i ar Î n t i mpu l nostru . N u m a i dacă grupuri le se autosusţin, resemnarea,

ind i ferenţa sau acceptarea stoică vor i

suic iente pentru coexi stenţă. Aceasta a fost, într-adevăr, presupoziţia de l a baza tuturor regimuri l or: că gru puri l e re l igioase, naţionale şi etn ice există pur şi simplu, că e l e suscită o l oial itate putern ică care trebu ie, dacă e nevoie, să ie mod i icată pentru a face l oc patr iotism u l u i şi cetăţeniei comune . Dar dacă grupuri l e sînt s l a be ş i au nevoie de aj utor (după cum vo i arăta În cazu l american d i n epi l og), atunci o oarecare comb i naţie de cu riozitate şi entuziasm este necesară. N i m ic i n ferior n u va motiva aj utoru l de care au nevo i e . I n d i vizi i l iberi şi fragmentaţi din soc ietăţi le democratice n u vor oferi ei În ş i ş i acest aj utor ş i n u vor autoriza guvene le l or să- I ofere, dacă n u vor recunoaşte i mportanţa grupuri l or (al lor propriu şi toate celelalte) În formarea ind ivizi l or, cum sînt ei înşişi - dacă n u recu nosc că scopul tolerăr i i nu este, ş i n-a fost n ic iodată, de a e l i m ina pe " noi" şi pe ,.e i " (şi des i gur n i ci pe " m i n e " ), c i de a asigura coexi stenţa şi interacţiunea lor paşn ică. Euri l e d i vizate ale postmodern ităţi i compl ică această coexi stenţă, dar, În acelaşi ti mp, dep i n d de ea În ceea ce priveşte propria creare şi Înţe legere de s ine.

82

E P I LOG

Relecţii asupra multiculturalismului american

Două putern ice forţe centrifuge operează În State le U n ite În zilele noastre. Una e l i berează grupuri Întregi de oamen i di ntr-un presupus centru comun; ceala ltă Îm prăştie i n d i v i zi . Ambele aceste m i şcăr i descentral i zatoare, separat iste, au criti c i i l or care susţin că prima este generată de un şov i n i sm Ingust, i ar a doua pur şi s i m p l u de egoi sm. Gru puri le separate sînt văzute de aceşt i criti ci ca triburi exclusiviste şi i ntolerante, i nd ivizi i separaţi ca egoi şt i dezrădăci naţi, singuratici şi i ntolerab i l i . N ici una d i ntre aceste opini i n u este total greş ită, dar nici total corectă. Cele două m i şcări trebu ie con s iderate împreună, pe fu nda l u l unei societăţi de i m i gran ţi şi al unei pol itici democratice care, împreună, perm it acestor forţe centrifuge să acţi oneze . Î nţel ese În context. fiecare di ntre ce le două forţe mi se par, În c i uda legi lor izic i i , a fi fiecare remediu] celei ] aHe . Prima d i ntre aceste forţe este o tot mai putern ică airmare a d i ferenţe i de grup. Este

o

afirmare nouă, desi gur, pentru că diferenţa

Însăşi - plural ismu l , ch iar multicu ltural ismul - a fost o caracteristică a vi eţi i americane începînd de foarte devreme . John Jay , în Federalistu/ (nr. 2) îi descrie pe american i drept un popor " desci nzÎnd d i n aceiaşi strămoşi, vorb ind aceeaşi l i mbă, îm părtăşind aceeaş i re l i gie, cred incioşi acel oraş i pri n c i p i i de guvernare, foarte asemănători În obiceiuri ş i tradiţii " . Aceste rînduri erau dej a i nexacte cînd Jay l e-a scri s, î n anii

83

M I C H A EL W A L Z E R

1 7 80, ş i au fost În total i tate contrazise În cursul seco l u l u i al XIX-lea. I m i grarea în masă a tran sformat State l e Un ite Într-o ţară cu mu lţi şi d i feriţi strămoş i , cu m u lte l i m b i, re l i gi i , man iere ş i obicei uri . Principi i l e po l itice şi

maximele pr ivind to lerarea:

acestea const itu ie si ngurel e

noastre an gaj amente sta b i l e şi com une. Democraţ ia şi l ibertatea ixează l i mite şi stabi l esc regu l i l e de bază pentru pl ural ismul american. Co ntrastel e pe care l e-am remarcat În cadru l tipol ogiei regi muri l or ne pot aj uta să Înţe l egem caracteru l rad ical al acestu : pl ural ism. Să cons iderăm, mai întîi, re lati va om ogen itate a unor state- naţi une precllm Franţa, O l anda, N orvegia, German i a, J apon ia şi C h i na, În care, oricîte d i ferenţe regionale ar exista, marea maj oritate a cetăţeni lor au o si ngură identitate etn ică şi respectă o s i ngură i storie com ună. Ş i să cons iderăm, În al doi lea rînd, eterogen itatea cu bază teritori a l ă a vech i l or imperii - m u lti naţion ale şi apoi a state lor care sînt urmaşe le l or contem porane - ca fosta Iugos l avie, noua Eti opie, noua Rusie, N i geia, Irak, India etc. - În care

un număr de m i norităţi

etn i ce

şi

re l ig ioase revend ică patr i i

strămoşeşti (ch iar dacă frontierele sînt d i sputate mereu) . Statele Unite d i feră de ambele aceste grupuri de ţări : ea nu este omogenă d i n PU IlCt de vedere naţional sau local� este eterogenă peste tot - o ţară a diversităţii dispersate care n u este (cu excepţi a american i l or băşti naşi) patria străbună a n i mănu� . Ex i stă, desigur, ti pare de segregare locală, vo l u ntară sau i nvo l untară; există cartiere etn i ce şi l ocuri n um ite i nexact şi ech ivoc " ghetouri". Dar n i ci u n u l d i ntre gru puri le noastre, cu excepţia parţială şi tem porară a mormoni l or d i n Utah, nu a real izat ceva asem ănător cu o predom i nanţă geograică stabi lă. N u exi stă n i ci o S i ove n ie americană, nici un Quebec sau Kurdi stan american . C h i ar şi În med i i le ce l e mai protej ate, american i i simt d i ferenţa În iecare z i . Ş i t otu ş i airmarea ferventă şi p e scară mare a d i ferenţe i În State le Un ite este un fenomen destu l de recent. O istorie l un gă de prej udecăţi, de subordon are şi de frică a acţionat Îm potriva oricăre i airmări pub l i ce a "obice i u r i l or şi trad iţi i lor" m i noritare şi astfel a contribuit la ascu nderea caracteru l u i rad ical al p l ural is m u l u i american . Doresc să iu foarte clar În l egătură cu această i storie. Î n extremele sale a fost brutal ă, după cum pot

84

D e s pre t o l e rare

mărturi s i americ� n i i ind i gen i şi sclav i i negri; Î n centru l său. cu privire la re l i gie şi etn icitate mai mult decît la rasă, a fost re l ativ blîndă. A fost o societate de i m i granţi care a pri m it cu bunăvoinţă noi i m igranţi, sau ce l puţin le-a ăcut l oc, le-a to lerat cred i nţe l e şi pract i c i l e cu mai puţină nepl ăcere decît se man i festa de o b i cei În alte părţi. Toate m i norităţi le noastre au Învăţat, totuşi, să fie l i n i şt ite : ti m id itatea a fost caracte ristica po l it i c i i m i noritare pînă de curînd. Conşt ient izarea total ă a ceea ce Înseamnă să tră ieşti pri ntre i m i granţi s-a rea lizat foarte Încet. Î mi ami ntesc. de exemp l u , cum În an i i ' 3 0 şi "40 orice semn de afirmare evrei ască - ch i ar şi apariţia "prea mu ltor" n ume evre ieşti printre democraţ i i asoc iaţi po l it i c i lor din epoca N ew Deal. pri ntre organ izatori i s i nd i cal i sau printre inte l ectual i i soci al i şti ori comun işt i - era primi t printre evrei cu un ior co lectiv. Vîrstn ici i com u n ităţ i i spuneau " Sst ! " N u faceţi zgomot, nu atrageţi atenţia, n u vă Înghesuiţi În faţă, nu spuneţi n i mic provocator! Acesta era mod u l În care ei au Înţeles sfatu l dat de profetu l Ieremia pri m i l or exi laţi evrei În Bab i l on cu mai mult de două m i len i i În urmă şi frecvent repetat de atunci : " Căutaţi b i nele ţări i În care v-am dus rob i " (Ieremia 2 9 : 7 ) - ad ică ii loial puteri l or, or icare ar i e le, ş i păstrează un proi l po l itic red u s . Evre i i i m i granţi s-au consi derat exi laţi. musai ri ai american i l or (adevăraţi ) m u lt timp după ce au devenit cetăţen i american i . Astăz i, toate acestea sînt, după cum s e spu ne, istorie. Î n an i i ' 90. Statel e Un ite este d i n punct de vedere social, dar nu ş i econom ic, un spaţiu mai egal itar decît fusese cu c i ncizeci sau şaizeci de an i În urmă. Contrast u l

di ntre

ega l itatea econom i că

şi

cea

socială este

foarte

im portant şi voi reven i la e l ; acum voi anal iza aspectul social. N i men i nu ne mai Închide gura, n i meni nu mai este i nti midat sau poto li t . Vechi i dentităţi ras iale ş i re l igioase ş i -au asumat o mai mare proemi nenţă În v i aţa pu bl ică. Preferinţele de gen ş i sex au fost adăugate amestecu lui, iar val u l actual de i migran ti d i n Asia şi America Lat i n ă contri buie semn ii­ cativ cu noi diferenţe Între cetăţen i i ş i potenţial i i cetăţeni american i . Şi toate acestea sînt exprimate, se pare, tot timpu l . Voc i l e sînt tari , accentel e diferite, i ar rezultatul n u este armonie - c u m era î n vechea imagi ne a

85

M I CH AEL W A LZER

plural i s mului ca o simfonie. î n care iecare grup cînta l a instrumentul său (dar cine a scris muzica?); rezu ltatul este o d i sonanţă str identă. Seamănă foate

mult cu

dezacord u l

d i s idenţi lor protestanţi de

la Începutul

Reformei, cu mu lte secte care se d ivi zau şi se subd ivizau ş i cu mulţ i profeţi şi fal ş i profeţi ce vorbeau toţi deodată. Aşa se expl ică poziţia centrală a tol erări i ca probl emă pol itică, man i festată prin discuţ i i pol itice zgomotoase despre corectitud i nea po l itică, d iscursuri pl ine de ură, programe şco l are m u lticu lturale, pri m a şi a doua l i mbă, i m i graţie etc. Ca răspuns la această cacofon i e, lin alt grup de profeţi - i ntelectual i , uni vers itari şi j un a l işti l i bera l i şi n eocon servatori îş i frîng mî i n i l e ş i ne asi gură că ţara se d uce de rîpă, că p l ural ismul nostru m u lt trÎm bi ţat creează d i vizi u n i

peri culoase ş i

că avem

nevo i e

cu

d isperare să

reairmăm h egemon i a unei s in gure c u lturi . Foarte curios, această cultură pres upusă necesară şi În mod necesar singu l ară ne este adesea descrisă ca o cu ltură înaltă, de parcă dator ia n oastră com ună faţă de Shakespeare. Di ckens şi J ames Joyce ne-a ţinut Împreună În toţi aceşti an i . Cu s i guranţă, cu ltura în altă ne desparte, aşa cum a acut-o totdeauna - şi probabi l că o va face În orice ţară cu putern ice tendi nţe egal itare ş i popul i ste . N u ne amintim cu toţi i de cartea l u i Richard Hofstadter Anti­

Intellectualisl11 in American Lfe?

I

M i şcări le pol itice care au drept scop

un itatea i nvocă mai degrabă un autohton is m vulgar şi neautentic, al căru i conţinut cultural este cu siguranţă scăzut. Aceste m i şcări nu fac apel la canonul l i terar sau fi l osofic. Dar, m i se pare m i e, există un răspuns mai bun la pl u ral ism: însăşi pol itica dem ocrat ică, pri n care toţi membri i tuturor grupuri lor sînt (în pri ncipiu) cetăţen i egal i care trebuie nu numai să d i alogheze între ei dar şi să aj ungă, cumva, la o Înţe legere. Ceea ce Învaţă e i din desăşurarea negoc ieri lor şi a comprom i suri lor necesare este probab i l mai i mportant decît orice ar putea Învăţa d i n studiul can onu l u i . Ave m nevoi e s ă relectăm asupra mod u l ui Î n care această Învăţătură pract i că şi democratică poate i promovată. Dar nu este oare această învăţătură dej a destu l de avan sată - avînd În vedere că au loc con l icte m u lticulturale În arena d emocratică şi că I

New York. KnopL 1 963.

86

Despre t o l erare

pentru aceasta protagOn IştI I lor trebuie să dovedească o gamă l argă de cal ităţi şi performanţe spec iic democrati ce? Dacă studiem i storia asoc ia­ ţi i lor etn ice, rasi a l e şi re l igioase d in Statele U n ite vom vedea, cred, că ele au serv it ca veh icol e pentru i ntegrarea ind iv iduală ş i de grup - cu toate ( sau . poate, d i n cauza) confl ictele pol itice pe care l e-au generat . I Chiar dacă scopul v i eţi i În asoci aţie este de a menţine d i ferenţele. el trebuie real izat În cond iţi i americane, iar rezu ltatul este de ob icei un fe l nou şi i nvo l untar de d i ferenţiere. Am citat dej a un exempl u al acestui fenomen : d i ferenţierea d i ntre cato l i c i i şi evre i i american i , nu atît de mult Între ei sau faţă de majoritatea protestantă, cît faţă de cato l i c i i şi evre i i din alte ţări . Grupuri le minoritare se adaptează la cultura pol itică l ocală: ei devin american i j uxtapu ş i . Iar dacă ţe l u l

lor princi pal este autoapărarea,

tolerarea, drepturi c i vi le, un loc sub soare, rezultatul succesulu i lor este, Încă şi mai clar, o american i zare a ace lor d i ferenţe pe care le apără. Dar acel aşi l ucru se Întîm p l ă şi grupuri lor " autohton i ste" s au maj oritare: şi mem bri i acestora trebu i e să se adapteze la o Americă pl ină de stră i n i . Î nch i pu i ndu-şi că sînt ameri can i i origi nari, şi ei sînt Încet şi dureros "american izaţi " . N u vreau să spun că d i ferenţele sînt acceptate sau apărate În l i n işte . L i n i ştea nu face parte d i n convenţi i l e noastre pol it ice� a deveni american Înseam n ă, adesea, a Învăţa să nu ii l i n i şt it. Ş i n i ci succes u l urmărit d e un grup n u este compatibi l totdeaun a c u succesu l tuturor celorlalţi (sau al vreu n u i a). Confl i cte l e sînt real e şi ch iar şi victori i le pe scară mi că pot i extrem de amen inţătoare. I ată o idee i mportantă: to lerarea pune capăt persecuţi i l or şi temeri lor, dar nu este o formu l ă pentru armon ie soc i a l ă. Grupuri le nou to lerate, în măsura în care sînt cu adevărat d iferite, vor i adesea şi antagon i ste şi vor urmări avantaje pol itice.

I

I rv i ng H owe face aceeaşi remarcă referitor la asociaţi ile po l i tice de stinga În catea sa

Socialism alUl America ( S an Diego , Harcourt Brace Jovanovich, 1 985), în care el descrie cllm mil itant i i social işti au devenit organ izatori şi fu ncţ ionari sindical i şi apoi au ocupat poziţii local! şi de stat În campan i i l e Partid u l u i Democrat. Această opin ie despre soc ial i sm văzut ca o .. şcoaIă pregătitoare" pentru partidele şi mişcările principale este. sustine Howe. neplăcută pentru social işti . In trarea în aceste mişcări princi pale este adesea, de fapt. o chesti une dureroasă. Vezi relatarea sa, pp.

78-8 1 . 1 4 1 .

87

M I C H A E L W A LZ E R

M ari l e d i icu ltăţi apar totuşi d i n dezavantaj e şi nereuşite, m a i ales d i n nereuş ite repetate. S l aba putere de asoc iere, cu anxi etăţile şi resenti mentel e care decurg din aceasta, reprezi ntă cauza care Îndepăr­ tează oamen i i u n i i de a l ţi i În moda l i tăţi pericu loase şi, produce noi forme de i ntoleranţă şi b i gotism - ca În vari ante l e cele mai vio lente şi mai puritan e ale "corectit ud i n i i polit ice" şi În cazuri le cele mai exagerate ale revend icări lor m ito logiei etn ice ş i ras iale. Gru puri le ce le mai zgomotoase d i n contemporaneitatea noastră d i scordantă, şi care au revendicări l e cele mai mari, sînt grupuri l e cel e mai s l abe ş i mai sărace. Î n oraşele americane, astăzi, oamen i i sărac i - cei mai m u l ţi, membri ai grupuri lor m i nori tare - găsesc cu d i icu ltate modalitatea de a l ucra Îm preună În mod coerent. Aj utoru l rec iproc. păstrarea cu lturi i şi autoapărarea sînt airmate cu voce tare, dar sînt ap l i cate În mod i neicient. Sărac i i contemporan i nu au i nst ituţi i puten ice şi b i n e i nanţate pentru a-ş i concentra en ergi i l e sau pentru a-şi d isci p l ina membri i rătăci ţ i . Ei sînt expuşi d i n punct de vedere social şi vul nerab i l i . Ceea c e s-a Întîmp l at î n Statel e Unite Î n aceste u lti me decen i i este pe cît de neaşteptat, pe atît de Îngrijorător - dar şi, probabi l , Într-u n mod pe care trebuie să-I expl ic, Încu raj ator. Deca l aj u l economic s-a mărit În aceeaşi măsură În care decalaj u l soc ial s-a restrîns; i negal ităţi l e în ven ituri ş i resurse sînt mai mari astăzi decît erau acu m o j u mătate de secol. dar ele nu produc. În mod con si stent. I a n i ve l u l treptelor inferioare ale ierarh iei sociale, conştientizarea "corespunzătoare" , imaginea mentală a înfrîngeri i : resemnare ş i deferenţă. Nu ex istă o cultură l argă a confor­ mări i . N i ci un grup de oamen i nu este moral pregătit să ie doci l şi supus cum erau " respectab i l i i sărac i " de demu lt. Sau, dacă ex i stă astfel de oamen i , ei sÎnt� mai m u l t decît au fost pînă acum, invizi b i l i - neai rmaţi şi nereprezentaţi atît cu ltural cît şi po l i tic. Ceea ce vedem este cît se poate de descuraj ant: un nu măr mare de bărbaţi şi femei ără legături . ără putere şi adesea demoral izaţi, în numele cărora se vorbeşte şi pe care îi exp loatează un n umăr tot mai mare de demagogi ras i a l i şi re l i gioş i ş i găl ăgioşi carismati c i . Dar c e l puţin aceşt i oamen i n u sînt tăcuţi , dărîmaţi, distruşi , aşa că simţim că cel puţin u n i i di ntre ei ar putea partic ipa l a o mob i l izare mai reuşită Într-o altă conj unctură pol itică. Conj unctura pol itică este, totuş i , aceea care este şi n u oferă mari speranţe pe termen sCUI1. S lăb iciunea este trăsătura generală, ch iar dacă

88

Despre tolerare

i negală. a vieţii asoc iative În America d e astăzi ; orice program pentru reÎnnoire po l itică trebu i e să ponească de la această rea l itate . Soci etatea civi l ă americană este deosebit de variată: s i nd icate, b i serici, grupuri de i nterese, organ izaţii etn ice, patide şi secte po l iti ce, soc i etăţi pentru autodezvoltare şi opere de b i nefacere, fi lantropi i l ocale, c l uburi şi coope­ rat ive de cartier, sol i darizări rel i gioase, frăţ i i . M aj oritatea d i n aceste asoc i aţii au totuşi o exi stenţă nes igură, sînt fi nanţate i n sufi cient şi mereu supuse riscu l u i . Au mai puţină aud ienţă şi putere decît aveau cîndva. I Număru l american i lor care sînt neorgan izaţi, i n activi şi neapăraţi ( d eşi furi oşi şi zgomotoşi ) este În creştere. De ce? Răspunsul are l egătură cu a doua forţă centrifugă activă În soc ie­ tatea ameri cană contemporană. Această ţară este const i tu ită nu n umai dintr-o m u ltitudine de grupuri, ci şi d i ntr-o multitudine de indivizi ; regi ­ mul său de tolerare este centrat, după cum am văzut, mai m u lt pe preferi nţe ş i sti l uri de v i aţă personale decît pe moduri com une de viaţă. Este, probab i l , cea mai ind ividual istă soci etate d i n istoria omen i ri i . Comparîndu-ne cu bărbaţi i ş i femei l e oricărei alte ţări a l um i i vech i, noi sîntem Cll toţi e l i beraţi În mod rad ical . Sîntem l i beri să ne urmăm propri u l nostru drum, propri i le noastre vi eţi, să ne al egem o carieră. un partener (sau o succesiune de parteneri) , o religie (sau nici u na), o po l itică (sau o ant i po I itică). un st i l de viaţă (ori care) - iÎntem l i beri să " facem ce vrem". Li bel1atea person a l ă şi formele rad icale de to lerare care o În soţesc sînt, cu s i guranţă, cele mai extraord inare real izări ale "no i i ord i n i a secolel or" menţionată pe M arele Sig i l i u al Statelor Un ite . Apărarea aceste i l i betăţi Împotriva puri tan i l or ş i a b i goţi lor este una d i ntre problemele permanente ale po l it i c i i americane ş i creează momen­ te l e ei ce l e mai arzătoare; i m portanţa aceste i l i bertăţi , precum şi

I Acesta este argumentul lui Robert Putnam di ntr-un număr de lucrări care nu sînt încă. acum CÎnd scriu. în formă de carte. Am auzit critici discutînd că există de fapt asociaţi i care sporesc in Statele Un ite astăzi - organ izaţi i de diter ite feluri care furnizează serv icii membrilor lor (ca Asociaţia americană a pensionari lor), grupuri terapeutice (ca Alcooli c i i anon i m i ). retele in ciberspaţiu etc. D a r nu este clar dacă aceste grupuri oferă aceeaşi educaţie şi di scipl ină pentru lucru l în comun care erau oferite de partide, mişcări şi biserici. de care se ocupă Putnam în mod deosebit. Vezi .,Bowl ing Alone: America's Dec l i n i ng Capital", .lot/mal of Democracy 6 ( i anuarie 1 995), 65-78.

89

M I C H AEL WA LZER

indi vidual i tatea şi creativitatea p e care e a l e perm ite, constitu ie o temă permanentă a l iteratur i i noastre. L i bertatea personală n u este totuşi o Încîntare neştirbită, căci mu ltor ameri can i le l i psesc m ij l oace l e şi p uterea să "facă ce vor " sau ch i ar să şt ie ce vor să facă. Î mputern i c i rea este de cele mai m u lte ori o real i zare fam i l ială, de c l asă sau com u n itară, şi nu una indiv i duală. Res ursel e treb uie acu m u l ate În cooperare, Î n timp de generaţi i . I a r ără resurse, i n d i vi zi i, bărbaţi şi femei, se al ă la strîmtoare d i n cauza problemelor economice, a dezastrel or n aturale, a i nsucceselor guvernamentale sau a crizelor personale. Mu lţi di ntre ei trăiesc zi l n i c cu frustrări le i n slcce­ su l u i . Nu pot conta pe un sprij i n con stant sau important din partea fam i l i ei sau a com u n ităţ i i . Adesea fug de fam i l ia, clasa sau comunitatea lor pentru a găs i o viaţă nouă şi o i dentitate nouă În această l ume nouă. Dacă reuşesc, n u se mai u ită În urmă; dacă au nevo ie să rev i nă, este posi b i l să-i găsească pe cei pe care i-au părăsit de-abia În stare să se Întreţină. Acestea sînt frămîntări l e postmodern ităţ i i , dar ele se term ină adesea cu o poveste tristă sau cu o serie de poveşti tri ste s i m i lare� dar separate . Să ne gîn d i m puţin la grupuri l e ·' cu lturale ( etn ice, ras iale şi re l i­ gioase) care constituie mu lticu l tura l ism u l nostru presu pus vio lent ş i d i vizat. Toate acestea sînt asociaţi i vo l untare, cu un n ucleu d e m i l itan ţi, activ işti şi cred incioşi ş i cu o mu lţime de bărbaţi ş i femei mai pasivi, care de fapt sînt, di n punct de vedere cu ltural, " pasageri clandest i n i " . Aceşti oamen i Îşi revend ică o i dentitate (sau mai mu lte) pentru care să n u pl ătească cu ban i, cu timp sau c u energie. Cînd s e a l ă Î n Încu rcătură, ei cer aj utor de l a bărbaţi ş i femei identi icaţi În ace laşi mod. Dar aj utoru l nu este sigur, căc i aceste ident ităţi sînt În mare parte ără merite. ără profunzime. I n d i v izi i nestatonici n u sînt membri pe care să poţi conta. N u exi stă gran i ţe În j uru l grupuri lor noastre cu ltura l e şi, des i gur, n i ci o po l i ţie de frontieră. Bărbaţ i i ş i fem e i l e sînt l i beri să patticipe sau nu, după cum doresc, să vi n ă şi să plece, să se retragă de tot sau pur şi simplu să d i spară În depărtări . Sînt l i beri să se amestece ş i să se piardă În cu lturi d i ferite. să exp loreze şi să conteste toate fronti ere l e. Această l i bertate, o spun d i n nou, este u n u l d i ntre avantaj e l e unei soc i etăţ i de i m igranţi; În acelaşi ti mp, ea nu creează asoc iaţi i putern ice sau strînse. Î n sirşit, n u sînt sigur c ă e a creează i nd ivizi putenici ş i Încrezători Î n forţe le propri i .

90

Despre t o l e rare

Fenomenu l retrageri i d i n asoc i aţi i l e cu ltura l e ş i o pţiunea pentru o sol uţie personală În căutarea ferici ri i (sau În at i ngerea subzistenţei econom ice) este atît de pronunţat În zi l e l e noastre, Încît toate grupuri le sînt preocupate să-şi menţină membri i margi n a l i şi să-ş i as igure propriul vi itor. Adună permanent fonduri. recrutează mereu activi şti, a l i aţi şi sprij i n itori, ţin pred ici Împotriva as i m il ări i , Împotriva căsători i lor m i xte, împotriva pas ivităţi i . F i ind l i psite de orice putere coercitivă şi nesi gure de pu terea l or de convingere, unele di ntre aceste gru puri sol icită pro­ grame guvenamental e (Îndreptăţiri d i rijate sau s i steme de cote) care să le aj ute să-şi menţină propri i i membri i . Din perspectiva lor, alternat iva adevărată faţă de to lerarea m u lticu lturală n u este un americani s m pute n i c şi i mportant (ca şi c u m America a r i u n stat-naţiune d i n l umea veche), ci u n i ndi vidua l i s m gol sau al i men tat la întîmpl are, un morman de epave umane purtate În derivă, departe de orice centru creator. Aceasta este. d i n nou, o pers pectivă u n i laterală asupra l i bertăţi i i ndividuale într-o soci etate de i m igranţi. dar nu este În totalitate greşit orientată. Î n ci uda aparenţe l or, con l i ct u l critic În viaţa americană astăzi nu este Între mu lticu ltural ism şi un fe l oarecare de hegemon ie sau s i ngu l aritate cu lturală, Între p l ural ism şi u n itate sau Între cei mulţi ş i i n d i v i d . Trăim. Î n sch i m b, Î n con l i ctu l spec i i c modern ş i postmodenl di ntre m u l t i p l i citatea grupuri lor şi cea a ind ivizi l or. [ar acesta este un con l i ct În care n u avem n ici o alternativă, decît a afi rma valoarea ambe l or părţ i . Cele două p l ura l i sme fac Am erica ceea ce este şi stabi l esc mode l u l pentru ceea ce ar trebu i să ie. Luate Împreună. şi numai Îm preună, ele sînt În dep l i n ă concordanţă cu o cetăţen ie democrat ică comună. Să consi derăm ac um i nd ivizi i tot mai d i sociaţi ai societăţi i americane contemporane. Cu siguranţă că ar trebui să im îngrijoraţi cu pri v i re la procesele care produc d i soci erea ş i care decurg d i n ea (ch i ar dacă acestea sînt, unele d i n tre ele, şi procese de emanci pare): I - rata Înaltă a d i vorţuri l or. În creştere constantă pînă recent, cînd se pare că s-ar fi stabi l i zat ; " Mţj oritatea informaţ i i lor din l ista care urmează provine de la S i roul de Recensămînt al S . U . A . . Statistical Abftract of tlle Vllited Statef: / 994. ed. 1 1 4 (Washi ngton D.C.. 1 994): vezi şi cartea l u i Andrew Hacker. foate uti l ă. VIS: A Sta tistical Port/·ait of the American People ( New York. V iking. 1 983). 1

91

M I C H A EL W A LZER

n umăru l Încă mare de cop i i crescuţi de mame s mgure şi adesea Înspăi mîntător de ti nere;

- înmu lţirea relatări lor despre cazuri de maltratare şi abandonare a cop i i lor;

- n umăr u l În creştere al oamen i l or care trăi esc s i nguri (în ceea ce recensămîntu l n umeşte .,gospodări i de o s i n gură persoană");

- descreşterea n umăru l u i de mem bri În s i n d i cate, în vech i l e biseri c i consacrate (deşi biseri c i le şi sectel e evangh e l i ce sînt În creştere), precum şi în soc ietăţi l e i l antropice, în organizaţ i i l e de profesori­ pări nţi şi În c l u buri le de cartier;

- scăderea ratei de part i c i pare la vot; dec l i n u l loial ităţ i i faţă de partidele -

po li tice (ce l mai b i ne i l ustrat În alegeri le l ocale) ; În altă a l� ob i l ităţ i i geograice. ceea ce

rata

comun ităţi lor;

red uce

coeziunea

- apariţia neaşteptată a unor bărbaţi ş i fem e i ără dom ic i l i u ; - creşterea val u l u i de v io l enţe ocazionale.

Aparenta stabi l izare a n i velu l u i înalt al şomaj u l u i În rîndul ti neri l or ş i grupuri lor m i noritare intens ifică toate aceste procese ş i agravează

efectel e lor. Şomaj u l face re l aţ i i l e fam i l i ale mai fragi l e, Îi izolează pe

oamen i de s i nd i cate ş' de grupuri le de i nterese, seacă resursele comuni­

tăţilor, duce la a l i en are pol itică ş i retragere ş i măreşte tentaţia vi eţ i i

infracţionale. Vechea zicală despre mîin i l e leneşe ş i i ucrătura diavo l u l u i

Il lI

este n eapărat adevărată, dar dev i n e adevărată o r i de cîte ori l i psa d e

ocupaţie este o situaţie p e care n i meni n u a r al ege-o d e b u n ă voie.

Înc l i n să cred că aceste procese sînt mai Îngrijorătoare decît d i so­

nanţa m u lticu lturală - ch iar şi numai pentru că, într-o societate demo­ crati că, acţi unea În com u n este mai bună decît retragerea În s i ngurătate,

tumultul este mai bun decît pas i v itatea şi scopur i l e com une (ch i ar atunci

cînd n u le aprobăm) sînt mai bune d ecît i nd i ferenţa pri vată. Este probab i l

adevărat c ă mu lţi d� ntre aceşti i n d i v izi disoci aţi sînt d i spon i b i l i pentru

mobi l i zări de extrema dreaptă, ultranaţionaliste. fundamental i s te s au

xenofobe. e care democraţi i l e ar trebu i să le ev ite, dacă pot. Desigur, există astăzI scri itori care pret i nd că m u lt i c u ltural i s m u l este, el În suş i , un produs al acestor tipuri de mobi l izări : soc ietatea ameri cană, în och i i lor,

se ală I1lI numai la l i m ita d i so l uţ i e i , dar şi la aceea a războ i u l u i c iv i l

92

D e s p re t o l e r are

) "bos niac " . De fapt, noi am av ut pînă în prezent doar semne ale unei po l itici cl are de şov i n ism şi ras i sm. M u lt mai mu lţi american i sînt impl icaţi în ciudate culte rel i g i oase decît în grupuri po l itice de extremă dreaptă (deşi uneori acestea se suprapun). Ne al ăm Într-o conj unctură în care Încă putem să aducem p l u ral ismu l gru puri l or pentru a salva pl ura l i s m u l ind ivizi lor disociaţi . I ndiv izi i sînt mai putern i c i , mai încrezători, mai înţelepţi cînd participă la viaţa com ună. cînd răsp u nd În faţa altor oamen i sau pentru e i . N u m ă Îndo iesc c ă această re laţie n u este valab i l ă pentr u orice v i aţă în comun � nu recomand cultele rel i gi o ase strani i - deş i ch i ar acestea trebuie tol erate. În l i mi te l e stab i l i te de i dei l e noastre de cetăţenie ş i drepturi i n d ividuale. Poate că bărbaţi i şi feme i l e care reuşesc să treacă pri n astfe l d e grupuri vor ieşi m a i întăriţi d i n această experienţă, educaţi pentru o com un itate mai modestă. Căci doar în context u l activităţi i de asoc iaţie în vaţă i ndi v idul să de l i bereze, să d i scute să i a decizi i şi să-şi as ume ,

răspu nderi Acesta este un arg u m ent vech i . em is prima dată cu referire la con gregaţi i l e protestante care au serv it. după cum se spune, drept şco l i a l e democraţiei Î n A n g l i a seco l u l u i a l XIX- lea, c u toate l egăturile inten se .

şi exc l u s i viste pe care le-au creat şi cu îndo i e l i le e x primate des pre mîntu i rea necred incioşi lor 2 Ind i v i zi i au fost. într-adevăr, salvaţi prin aparten enţa la congregaţ i i - salvaţi de izol are, s i n g u rătate. de senti mentu l de i n ferioritate, d e inact i v itate permanentă de i ncom petenţă ş i d e un fel de vid moral - şi au devenit cetăţen i uti l i . Desigur, este l a fe l de adevărat .

,

că Ang l i a a fost sal vată de represi unea protestantă pri n putern icul i ndi vidual ism al aceloraş i cetăţeni uti l i : aceea a fost o mare parte a uti l ităţi i lor. Dar nici un fel de regi m de tol erare nu poate fi constuit doar pe astfe l de i n d i v izi " puternici " , căc i ei sînt produsul v i eţi i de gru p şi nu vor putea reproduce de un i i si nguri legături l e care au acut pos i b i l ă forţa lor. Aşa că trebu ie să susţinem şi să Întărim l egătu r i l e de asoc iaţie, deş i aceste legături ne conectează pe un i i di ntre noi cu alţi i şi nu pe iecare I

Acesta este o exagerare a argument u l u i l u i Arthur M. Schlesi nger Jr. The Disllnitil1� ql .

A meria ( N ew York: Norton. 1 992). dar nu ş i a ceea ce a urmat publicări i cărţi i - I a radio

şi televiziu ne. in editori alele şi coloanele ziarelor. in reviste etc. � A. D. Lindsay. Tlle Modem Democratic State. voI. 1 (nu a mai apărut un al doilea volu m), Londra. Oxford Universiry Press, 1 943, cap. 5.

93

M I C HAEL W ALZER

di ntre n o i cu toţi ce i l alţi. Exi stă mu lte căi d e a real iza aceasta. Cele mai i mportante sînt l egi l e guvern amenta l e care creează locuri de muncă şi care sponsorizează şi sprij i n ă s i n dical izarea forţe i de muncă. Căci şomaj u l este probab i l cea mai pericu l oasă formă de disoci ere, i ar si ndicatele · nu sînt n umai terenuri de antrenament pentu poli tica democratică, ci şi i n stru mente de "contrabal an sare a puteri i " În econom ie ' şi de sol i daritate l ocală ş i aj utor reci proc. La fel de i mportante sîn t programele care Întăresc v i aţa de fami l ie, nu n umai În varianta sa convenţion ală, dar şi În variantele neconvenţi onale - pentu a produce rel aţi i stabi l e şi reţe l e de sprij in . Acum doresc s ă rev i n asu pra asoci aţ i i lor cu l turale, pentru c ă acestea sînt con si derate a i atît de ame n i nţătoare astăz i . După m i ne, ele par să amen inţe vi aţa noastră comună nu pri n forţa l or, ci pri n s l ăbic iunea l or. O cauză a dec l i nu l u i sind icate lor În A merica de astăzi este totala di spariţie a unei cu lturi muncitoreşti d ist i n cte - sau, mai degrabă, a unei d i vers ităţi de cu lturi munc itoreşti ( irlan deză, ital i ană, s l avă, scan d i n avă etc.) , ceea ce a acut posibil radi cal ismul muncitoresc la sirşitu l seco l u l u i al XIX-lea şi la începutul seco l u l u i al XX-lea. Bărbaţi i şi femei le au nevo ie de legătu rile care se trans m it prin l i m bă, prin am intiri, pri n ritual uri le fami l iare de ani versare sau de do l i u, pri n practic i l e comune, ch iar şi pri n j ocuri l e şi cîntece le comune, dacă vor lucra Împreună o peri oadă mai l u ngă de t i m p. Re l igia ci v i l ă fu rn izează unele d i ntre aceste legături pentru toti cetăţen i i l ao l altă, dar vi tal itatea şi d i sc i p l ina unei soc ietăţi de i m i granţi depinde de legături l e mai i ntense oferite de gru puri le sa le constitut ive. Aşa că avem nevoie de mai mu lte asoc iaţii cu lturale, nu de mai puţi ne, şi de unele mai putern ice şi mai coezive, cu o gamă mai l argă de răsp underi . Asoci aţi i l e de acest fe l

Illi

sînt obiecte ale to l erări i În soc ietăţi le de

im igranţi, dar e le pot i ăcute obiecte - sau mai bine zi s, scopuri - ale po l iti c i i guvernamentale. Să consi derăm, de exemplu, actual u l ansamblu de programe federale - În care sînt i ncluse scutiri de im pozit. subvenţi i şi I Vezi John Kenneth Galbraith, American Capitali.1I: The CO/lcept of Countervailing Pmver ( Boston. Houghton Mii in. 1 952), şi Richard B. Freeman şi I ame s L. Medof Wlwt Do Ulliollî Do ? (New York . Basic Books. 1 984). .

94

.

D e s p re t o l erare

îndreptăţiri - care aj ută comunităţi l e re l i gioase să-şi gesti oneze propri i l e l or spitale, azi l uri pentru bătrîn i , şco l i , căm i n e ş i serv i c i i pentru fam i l i i . Acestea sînt soci etăţi d e prestări soc iale, Într-un " stat a l bunăstări i " care, În Ameri ca, este descentral izat şi Încă nedesăvÎrş it. Ban i i d i n impozite sînt fo l osiţi pentru a se adăuga la contri buţi i l e caritabi l e În forme care să con sol ideze mode lele de aj utor reci proc şi reproducere c u lturală care apar spontan în soc i etatea c i v i lă. Dar aceste forme trebuie mu lt extinse, deoarece În prezent acoperi rea este extrem de neu n i formă. Şi tot mai m u lte grupuri trebu i e atrase În fun izarea de asi stenţă socială: grupuri rasiale şi etn ice, precum şi grupuri re l i gioase (şi de ce n u şi sind icate, cooperative ş i corporaţi i ?). Trebu ie să mai găs i m şi alte programe prin care guvern u l să acţioneze indirect pentru sprij i n i rea cetăţe n i lor care activează direct În comunităţi l e locale: acestea ar putea i nc l ude şcol i particul are, organ izate şi con duse de profesori şi pări nţi; autoadmi n i strarea l ocui nţelor de către ch i riaşi şi ach iziţion area l ocuinţe lor publ ice de către unele asoc i aţi i � conducerea şi În suşirea Î n propri etate d e către munc itori a fabrici lor ş i a compan i i lor� proiecte i n iţiate pe plan l ocal pentru con strucţii , pentru gospodări re locală şi pentru preveni rea cri m i nal ităţi i ; muzee, centre pentru tineret, staţ i i de rad i o şi c l uburi sportive cu baze locale. Programe de acest fel vor crea şi vor Întări com un ităţi l e paroh iale şi vor genera confli cte pr ivind bugetul de stat, precum şi l u pte locale pentru contro l u l spaţi u l u i po l itic ş i al funcţi i lor i n sti tuţionale. Tolerarea, s ă n e am i ntim, nu este o form u lă pentru armonie: ea l egitimează grupu ri le repr imate sau i nvizi b i l e anterior ş i , În fe l u l acesta, le perm ite să i ntre În competiţie pentru resu rse le dispon i b i l e. Dar prezenţa acestor grupuri, În forţă, va mări şi spaţi u l po l itic, precum şi număru l şi sfera de cuprin dere a fu ncţi i l or in stituţionale ş i , deci, oportun i tăţ i l e de partici pare a i n divizi l or. I ar partici parea ind ivizi lor, care contri buie la creşterea sent i mentu l u i de eicienţă proprie, este cea mai bună protecţie Împotriva paroh ial ismu l u i şi a i ntoleranţei grupuri lor În care act ivează.

�

Cei i m p l i caţi dev i n tot mai act ivi - în d i ferite asoci aţi i l ocale sau naţionale.

Aceasta este o con statare com un ă a pol ito logi lor şi

a

95

M I C H A EL W A LZ E R

sociologi lor (şi una foate surprinzătoare: cum Î ş i găsesc aceşti oamen i ' timpul necesar?). Ea ne aj ută să ne expl icăm de ce angaj area conduce, Într-o soci etate pl ural i stă,

la subm i n area angaj amentel or po l itice şi

ideologii lor ras iste sau şov i ne. Ace i aşi oameni partic i pă la şed i n ţe sindicale, l a proiecte de cartier, l a activ ităţi electorale, În com itetele bisericeşti şi - cu s i guranţă - În cabina de votare în ziua alegeril or. Maj oritatea se exprimă c l ar, au o p i n i i personale, sînt pricepuţi, siguri de ei şi perseverenţi. O combi naţie m i steri oasă de responsab i l itate, am biţie şi dori n ţa de a se impl ica îi poartă d e l a o Întrunire l a alta. Toţi se plîng că sînt atît de puţi n i cei ca ei. Este număru l l or mic o con secinţă inev itab i l ă a vieţi i sociale, i ar sporirea asoc i aţi i l or va sol icita ş i mai mult pătura de oamen i com petenţi? Presupun că economi şt i i ori entaţi către " cerere" pot prezenta o altă vers i u n e despre acest "capital uman": m ări ţi ofertel e pentru oameni competenţi ş i ei vor apărea. Măriţi oportun ităţ i l e pentru acţiuni Î n com un şi activişti i vor apărea să prindă ocazi i l e . U n i i d intre e i , ără În doială, vor i cu mi ntea Îngustă sau bigoţi , interesaţi doar de ce ar putea favoriza propri u l l or grup, dar cu cît număru l l or este mai mare şi cu cît este mai variată activitatea l or, cu atît mai puţin este pos i b i l ca mi ntea îngustă şi bigoti smu l să predom ine. U n an ume fel de stridenţă este un aspect a ceea ce am putea

recunoaşte Într-o zi ca multi cu l tural ism timpuriu: evident aceasta apare cu precădere pri ntre grupuri l e cele mai noi şi mai sl abe, cel e mai sărace şi cele mai puţ i n organ izate, printre gru puri l e În care l i psuri le econom ice se Îm b i n ă cu statutu l de mi noritate - unde c l asa este, nu în întregime dar În m are pal1e. determ inată de rasă ş i cu ltură. Această stridenţă este produsu l unei peri oade i storice În care egal itatea socială prom i să (şi, În parte, oferită) de regimul nostru de tol erare este constant d i m i nuată de inegalitatea econom ică. Organ i zaţi i le mai putenice, capab i l e să col ecteze resurse şi să ofere benefi c i i reale membri l or l or, vor duce aceste gupuri , treptat, spre tole­ rare rec i procă şi spre o po l itică d e incl udere democratică. Fără Îndoială I G abri e l A. Almond şi S idney Verba. The Ch';c Culture: Political Attitudes mut De11locracy in Five Nations ( Pri nceton. N . J . , Pri nceton U n i versity Press. 1 963), În special cap. 1 0.

96

D e s p re t o l e r are

că există o tens iune Între membri ş i cetăţen i , Între i nteresele particul are şi i nteresele comune, dar exi stă şi o cont i n u itate real ă Între ele. Cetăţen i i devotaţi i nteresu l u i comun n u apar d i n neant. E i sînt membri a i grupu­ r i l or care simt că- i i nteresează ţara În Întregu l său, m ai lntîi regimul de to lerare şi apoi pol itica mai largă a reg i m u l u i . Şi astfel ei urmăresc să parti c i pe la l uarea de decizi i pe p l an n aţional . Ne am i ntim că acest l ucru s-a mai întîmpl at în timpu l conl ictelor etn ice şi de c l asă. Cînd grupuri l e se consol idează, centru l cupri nde peri­ feria ş i o transformă Într-o bază pol i tică. Astfel, m i l itanţi i s i nd i cal i Încep de la pichetu l şi com itetu l de grevă şi aj ung apo i în cons i l i u l de conducere al şco l i i şi În cons i l i u l l ocal. S au activiştii re l igioşi ş i etn ici încep pri n apărarea intereselor propri i lor lor comun ităţi ş i aj ung apo i în coal iţi i pol itice, l u ptînd u-se pentru un l oc pe l i sta de votare " ech i l i brată"

şi vorb i nd (cel puţin) despre b i n e l e comun. Coezi unea gru pu l u i Îi Îl1vi gorează pe membi i săi, i ar ambiţia ş i mob i l itatea celor mai viguroşi

mem bri l i bera l i zează gru p u l . U n i i d i ntre membri vor părăsi grupul propriu, se vor alătura altora sau se vor lansa în compl icate cariere transcu lturale. Se vor folosi de pos i b i l ităţi le de d isoc iere sau de al i pi re. Vor acţiona ca indivizi cu totu l l i beri, urmărindu-ş i propri i le i nterese materi al e sau spirituale. Dar dacă e i acţionează Într-un med i u caracterizat d e grupuri putern ice, vor i şi agenţi ai i novări i cu lturale şi ai cunoaşteri i rec i proce. Vagabonzi i postmodern i. atunc i CÎnd nu-i În locuiesc pe membri şi pe cetăţeni ci trăi esc Împreună cu ei, n u vor i În situaţia de a vorbi doar pentru ei, nu vor fi absorbiţi de eul propriu l a i ni n it; vor deveni participanţi În conversaţ i i i nteresante. Aceste conversaţi i ar trebui să aibă loc pretut i ndeni, dar, probabi l , Î n mod deosebit Î n şco l i le publ ice ( ş i Î n colegi i le şi universităţi l e publ ice ş i pri vate) care au fost marcate În ti mp, cel puţin în centrel e majore de i m i grare, de un mod i ntegrat iv de asociere. Şco l i l e publ ice reunesc copi i i unor pări nţi dedi caţi d i ferite lor com u n ităţi re l igioase ş i etn ice - precum ş i copi i i pări nţi lor care au evadat sau sînt Într-un proces de evadare din astfe l de angaj amente. Presupuse neutre faţă de comun ităţi şi faţă de membrii lor evadaţ i , şco l i le ar trebui să prezinte o relatare s i mpatet ică a i storiei şi a fi l osoiei propri u l u i nostru t i p de regim de tol erare, din care nu

se

pot

el i m i n a

uşor

origi n i l e

sale

spec ifice

şi

partic u l ari ste

( protestantismul englez) . Ele trebuie să predea re l i gia civ i l ă americană şi

97

M I C H A E L W A LZER

s ă aibă drept scop fonarea cetăţen i lor american i şi, Î n fe lul acesta, vor l ansa o i nev itabi lă provocare la adresa com un ităţi l or cu lturale în care acest t i p de cetăţen ie este necunoscut. Ar trebui şco l i l e publ ice să facă mai m u lt decît atît? Ar trebu i ele să-i aj ute pe cop i i să părăsească com u n i tăţi l e de acest, fel ş i să rătăcească de u n i i s i n guri prin l umea culturală? Ar trebui ele să producă mai mulţi vagabonzi? Este, desi gur, tentant să ne i magi năm educaţia democratică asemeni unui antrenament În gînd i rea critică, În aşa fel încît studenţi i să poată Întrepri nde o eval uare indepen dentă, de preferat sceptică, a tuturor sistemel or de credi n ţe şi a tuturor practic i l or cu lturale: căc i nu sînt oare ' critici i cei mai bun i cetăţe n i ? Poate că da; În orice caz avem nevoie de mai mu lţi d i ntre aceştia. Şi totu şi, se poate ca ei să nu ie cei mai toleranţi concetăţen i ; se poate ca ei să nu ie resemnaţi sau i n d i ferenţi faţă de l o i a l itatea paroh i a l ă a semen i l or lor - sau ch i ar să o accepte cu stoici sm. Democraţi i l e au nevoie de critici care să posede virtutea toleranţei , ceea ce înseamnă, probab i l , oamen i care să aibă loial ităţi propri i şi un oarecare sentiment al val ori i v i eţi i de asoc iaţie. Şco l i le pot contri bui la rea l i zarea acestei u ltime neces ităţi Într-un mod s i mplu, pri n recu noaşterea p l ural ităţii cu lturi lor ş i prin transmiterea măcar a unor informaţ i i despre d i ferite l e grupuri (ch i ar şi ără spi rit critic: trăirea d i ferenţelor va încuraj a ea în săş i rep l i c i l e criti ce). Căci s i stemul de stat ar trebu i să aibă şi un al doi l ea ţel. care este pe dep l i n compati b i l cu primu l : d e a produce cetăţeni juxtapuşi , bărbaţi ş i femei care vor apăra tolerarea în i nteri oru l d iferite lor l or com u n ităţi , aprec i i nd şi promovînd, în ace laş i timp regÎnd ind şi rev izu i nd d i ferenţel e . Aceste rezu ltate n u vor apărea d i n întîmp l are; poate n u vor apărea deloc . Totu l este mai difici l acum - fam i l i i l e, cl asele şi comun ităţ i l e sînt mai puţi n un ite decît erau cîndva; guvernele şi asoc i aţi i l e caritabi l e au l a d i spoziţie mai puţi ne resurse : l umea i n fracţi onală a străzi l or şi a dro­ guri l or este mai înspăimîntătoare, i ar bărbaţi i şi feme i l e par mai rătăci ţi . Exi stă totuşi o dificultate sup l i mentară p e care a r trebu i s ă o acceptăm. Î n trecut, grupuri l e organ izate au reu şit să i ntre în curentu l principal american doar l ăsînd în urmă alte grupuri ş i ch i ar pe cei mai s l abi d intre membri i propri i. Iar bărbaţi i şi femei le lăsaţi în urmă Îşi acceptau de I

Vezi argu mentul în Gutmann,

98

Democratic Educatiol1.

Des pre tol erare

obicei soarta şi n i ci n u ăceau prea mult zgom ot d i n această cauză. Astăzi. după cum am arătat, gradu l de resemnare este mult mai scăzut şi, dacă mare parte din zgom otu l care rezu ltă este incoerent ş i zadarn ic, el fol oseşte totuşi să am i ntească celorl alţi � i ntre noi că exi stă o agendă soc ia l ă mai mare decît propri u l nostru succes . M u lticu ltura l i smu l ca ideologie este un program pentru o mai mare egal itate soc i ală şi econom ică. N i c i un tip de regim de tol erare n u va funcţiona m u lt timp într-o societate de i m i granţi, plura l i stă, modern ă şi postmodernă, ără o com binaţie oarecare a acestor două el emente: apărarea d i feren ţe lor de grup şi atacarea d iferenţe lor de clasă. Dacă dorim ca Întărirea reci procă a comun ităţi i ş i a individual ităţi i să servească i nteres u l u i comun. va trebui să acţionăm pol itic pentru a le face eici ente. Ele neces ită an umite condiţi i de med i u şi de cadru care pot fi oferite doar prin acţiun i ale stat u l u i . V iaţa de grup n u-i va sal va pe bărbaţi i şi femei le ind iv idual i de d i soc iere şi de pas i v itate, dacă nu exi stă o strategie pol itică de mob i l izare, de organizare şi, la. nevoie, de subven­ ţionare a acel or grupuri care n eces ită acest tratament. Iar indiv izi i cu convingeri putern ice nu-şi vor d i versifica angaj amente l e ş i nu-şi vor exti nde ambiţi i le dacă n u vor avea oportu n ităţi - s l uj be, funcţ i i şi răspunderi - desch ise pentru ei în lumea l argă. Forţe le centrifuge ale cu lturii şi individua l ităţi i se vor corecta una pe cea l altă doar dacă o asemenea corecţie este p lan ificată. Trebu ie să căutăm ech i l i brarea lor. Aceasta înseamnă că nu vom putea n i ciodată să im apărători consecvenţi ai multicultural ism u l u i sau ai indiv idua l i sm u l u i ; n u putem fi n i c iodată doar comun itarieni sau l i bera l i , modern i şti sau postmodern işti, ci trebuie să i m cînd u na cînd alta, după cum ech i l i bru l o cere. Mi se pare că n um e l e cel mai bun pentru ech i l i bru l Însuşi - crezu l pol itic care apără cadru l , care sprij i nă forme l e necesare ale acţi u n i lor statu l u i şi astfe l s u sţ i n e regi muri l e moderne d e to lerare - este soc i al -democraţia. Dacă astăzi m u l t i c u l t u ra l i s m u l ad uce mai m u lţ necaz d ecît speranţă, aceasta se Întîm p l ă . În parte, d i n cauza s lăbic i u n i i soc i a l -democraţi e i (în această ţară, l i bera l i s m u l d e stî n ga) . D a r aceasta este o al tă poveste, m u l t mai l u ngă.

99

Mulţumiri

Această carte are o istorie com p l i cată. A început ca o prel egere sponsorizată de U n i one Ital i an a del Lavoro, în care prezentam sumar cele c i nci t i puri de regi muri de tol erare. Această prelegere a fost prezentată mai întî i la Pal ermo, apoi la Fl orenţa şi apoi la o conferi nţă despre naţion alism organ i zată de Robert McK i m şi Jeff McMahan l a Universitatea Il linois (volumul v a fi publ icat l a Oxford Uni versity Press) . După aceea, am călătorit un ti mp, ţi nînd conferi nţa şi pri m ind comentari i ut i le şi ch iar critici severe de la priete n i şi colegi d i n Ita l ia, Canada, Angli a, G erman i a, Austria, Olanda şi State le U n ite. Deşi nu pot Înş iru i aici p e toţi cei care m-au aj utat s ă gîndesc asupra probleme l or tolerări i În tot acest ti mp, le sînt recunoscător tuturor. U nora di ntre ei l e-am mu lţumit în mod deosebit În note. Am Început apoi să extind - prelegerea, pentru a aborda şi comentari i le l or, ş i am mai scris un articol s i m i l ar în Dissent (primăvara ] 994), cu titlul " M u i ti cultural ism and Indi vidual i sm " , despre cum

fu ncţionează tolerarea În State le U n ite. Discuţi i le cu co l egi i şi invitaţ i i de l a Institute for Advanced Study de l a Pri nceton m-au determ i nat să rev izu iesc atît pre legerea, cît şi articol u l . Com itetul pentru Pre legeri l e Castle mi-a oferit m i nunata ocazie de a p u n e cel e d o u ă l ucrări împreună şi de a le testa coerenţa la Yale, în faţa unei asi stente însuleţite şi capti vante. l an Shap i ro a organ i zat vi zita mea la N ew Haven şi m-a convins să mă gîn desc la această carte ca l a o carte. Redactori i de la Y al e Un i versity Press mi -au oferit mu lte comentari i ş i criti c i ; trei recenzenţi J ane M ansbridge, Susan Oki n şi Bernard Yack - au renunţat l a anon i mat şi m i-au perm i s să- i menţi onez aic i . Am urm at m u lte d i n sugest i i l e lo. Această carte ar i cu siguranţă mai bună, dar şi mai l ungă, dacă le-aş i urmat pe toate.