Aspecte ale mitului

Citation preview

COLECTIA ESEURI ,

EDITURA

UNIVERS, BUCUREŞTI,

1978

Coperta de DOINA ŞTEFLEA

.MIRCEA EL!ADE !\.1YTH AND REALilY

\V/ orld Perc;pectives Series,

redactor Ruth Nan da Anshen Harper & Row, Publishers, Inc. New York

MIRCEA ELIADE

ASPECTE ALE MITULUI în româneşte de P.AUL G. DINOPOL Prefaţă de \7��SILE NICOLESCU

EDIŢIEI

NOTĂ ASUPRA

TRADUCER EA LUCR ARI I DE

FAŢA

-

CARE A APARUT

mai întîi în limba engleză sub titlul Jlyth and Reality în colec­ ţia "World Perspectives", condusă şi îngrijită de Ruth Nanda Anshen, la editura Harper a

&

Row, d in New York - s-a efectuat

autorului, publicată la Paris, în 1963, su b titlul Aspects du, Mythe, în coleqia „Idees" a editurii Galli­ dup ă versiunea franceză

mard. Din lipsa semnelor diacritice corespunzătoare, numele prop rii

ş]

termenii neasimilaţi în limba română au fost red aţi în forma în care apar în versiunea franceză. EDITURA UNIVERS

PREFAŢĂ

AlĂRTURISESC

CA

lNTlLNIREA

CU

MIRCEA

Eliade dintr-o neuitată toamnă pariziană în aparta­ mentul său din piaţa Charles Dullin - aflată undeva la poalele colinei Montmartre - m-a contrariat puţin prin aerul ei ireductibil simplu, fără nimic ceremonios, ţinînd de regimul obişnuitului. Eram oricum departe de şocul pe care-l trăisem cu doi ani înainte în „mitologica" şi ireala mea întîlnire cu poetul Henry Michaux (unul dintre marii prieteni ai lui M. Eliade) Au to1·ul marilor năluciri verbale, abandonat cu savantă pri­ cepere tuturor dramel or şi experienţelor onirice, muzicii nelămurite a fiinţei ca şi unui stil al incomunicării, frapa - după un scurt monolog de murmure şi incon­ gruenţe - printr-o luciditate şi vivacitate intelectuală extreme. Micbaux pregătea tocmai două dintre testa­ nzentele sale de resemnată amărăciune Poteaux d'angle şi Ideogrammes en Chine aforisme poematice, cu o gramatică distorsionată de simbolistica hăului şi a ex­ tincţiei. Speriat de neliniştea mea, poetul, purtat de nu ştiu ce stranie stare de vis cu ochii deschişi, mă fascina irepresibil. Virajul spontan către tantrism şi arta tan­ trică m-a descumpănit definitiv. Eliade, dimpotrivă. Autorul ttnora dintre cărţile mele îndrăgite din anii studenţiei (Insul a lui Eut han a siu s, Soliloc vii, Fragmen­ tarium, Oceanografie etc.) autorul masive/o„ con.·

-

-

V

strucţii teoretice de mai tîrzfrt, cărţi care propuneait o altă viziune asupra ')'oginismului, şamanismului sau tan­ trismului, părea itn vechi cunoscut, poate prea intim spre a mai mima tehnici protocolare, prea deferent cor­ dial spre a mai forţa locurile comitne ale politeţii oca­ zionale. Jrlarele sa7.,'ant părea un alchimist uşor blazat şi surîzător, sitrîzător din scepticism şi prudenţă, interesat sincer mai pitţin de volutel e gîndului şi ascuţimea ex­ presiei cît de soarta operei sale în România. ln fond nici un titlu., nici o glorie, nici o aureolă nit acoperă În aur fiinţa unei opere, forţa unei idei sau a unui sis­ tem de gîndire ca spaţiul de obîrşie spirituală, cutia de nepieritoare rezonanţă a pămîntuhei natal. 1vfircea Eliade n-a pierdut nici o ocazie de a-şi mărturisi im­ presionanta comprehenshene pentne spiritualitatea ro­ mânească, pentru dimensiunile ei istorice şi profunzi­ mile ei. Comprehensiune e puţin sp1-es. Cuvîntul ar tre­ bui să fie, În orice caz, altul. Jlircea Eliade trăieşte şi regîndeşte În toate ramificaţiile ei cultura româneascZi de la 'inceputuri. O tensiune aparte (a percepţiei pro­ priu-zise ? a amintirii ?) îi ordonează motivele analizei, subsumîndu-le unei trăiri care ridică abstracţia În sfera muzicală a Ideii. Lllircea Eliade iese din co tidian, ca în contemplaţ ia muzicală, şi compune un timp „sa­ cru", un „timp l iturgic" realizînd emoţionanta pies,'l dedicată lui Brâncuşi (o ,,Ifigenie" modernă, cum o nu­ meşte cineva), „Coloana f,'lră sfirşit" . Mai mult decît o ilustrare a reprezentării timpului în teatru sait a ac­ torismului şamanic „Al odelul şamanic poate să se re­ găsească pînă În Divina Comedie dnemul extatic al lui Dante - aidoma celui al şamanului - reaminteşte fiecăruia ceea ce este exemplar şi demn de credinţă':: 1, piesa e un mit modern al aspiraţiei româneşti, de care vorbea şi G. Călinescu 2 spre columna uriaşă, spre a b­ solut. Nu intră în obiectitl discuţiei noastre fon.·

1

VI

: L'Epreu-:e d11- labyriJZthe, Belfond, 1978. Lrtmea de mîine.

Mircea Eliade

2 Ion Biberi

:

•.

dul românesc şi romanesc al epicii sale realiste sau fantastice. Nici mărturisirea, profund semnificativă pentru ethosul eliadesc, rostită În numărul omagial din L'Herne, unde romancierul ne dezvăluie un a din obse­ siile începutz-erilor sale scriitoriceşti, şi anume, dorinţa de a construi un ciclu de romane sub titlul generic „Dacia felix" . Nu exis tă ocazie, În care scriitorul şi sa­ vantul să nie vorbească despre splendoarea şi eternita­ tea graiub1i românesc: „Patria este pentru mine limba în care vorbesc. . . limba În care visez şi în care îmi scriu jurnalu l''. Ba mai mult. Scrutător al orizonturilor mitologiei dacice, admirator al lui Can temir, Eminescu, /-/asdeu sau I orga, cercetător de absolută autoritate al istoriei religiilor lumii, romancier, eseist, Mircea Eliade oferă În perspectiva umanismului său raţionalist, a r­ gumente de incontestabilă soliditate ştiinţifică şi în fa­ voarea profunzimii istorice şi continuităţii milenare pe aceste meleaguri a poporului nostru. Lucrarea mai re­ centă, De la Zamolxis la Gingis-Han, amplu studiu comparatist dedicat marilor mituri folclorice naţionale înscrie teoretic aceeaşi tentativă de recu perare şi re­ construcţie a unor valori fundamentale şi specifice mi­ thos-ului românesc. *

Jfircea Eliade reprezintă prototipul savantului ideal. Spun ideal gîndindu-mă şi la atributul salutar al un ei „imperf ecţiuni", la dublul său scriitoricesc, abia vizibil dar cu atît mai prezent în sistemul de vase comunicante al rădăcinilor operei. Un savant sensibil la vocile mis­ terului e tot ce-şi poate dori mai mult o ştiinţă, după cum un scriitor hrănit de profunzimile cunoaşterii e tot ce-şi poate dori mai mult o literatură. Această numai aparentă dicotomie între planul real şi cel imaginar l-a preocupat în repetate rînduri pe autor: „Este, în orice VII

caz, reală dependenţa unor scrieri literare de cele teo­ retice, şi vice-versa. lncepînd cu exemplele cele mai evidente, aş putea numi Secretul doctorului Honigber­ ger, care derivă direct din Yoga; piesa Oameni şi pietre din capitolul Les pierres sacrees din Traite şi dintr-o lucrare neterminată Le Labyrinthe ; Domni­ şoara Christine din Mitologiile morţii şi un curs de­ spre moarte în folclorul românesc; Ifigenia din Co­ mentarii la legenda Meşterului lVIanole ; o altă piesă , inedită, Aventura spirituală din Mitologiile m orţii ; şi poate vor mai fi şi altele" 1. Dacă este adevărat, ceea ce Mirc ea Eliade Însuşi re­ cunoaşte, transferul de filosofie în opera literară, ntt mai puţin adevărat e transferul de artă (acuitatea sim­ ţirii, plasticitatea expresiei, „imaginarul" din spaţiul comentariului, ritmul mereu viu al ideii) în opera de t:xegeză ştiinţifică propriu-zisă. Nu mai e aşadar un secret pentru nimeni ce tulburătoare elanuri a dat 5avantului, exegezelor sale, romancierul, demiurgul de ficţiuni, antrenat În acelaşi zbor de cunoaştere şi re­ cunoaştere a mithos-ului originar, a infinităţii de drame ale acestuia, născute şi prezente pe toate meridianele. „Eu cu lumina mea sporesc a lumii taină" pare 5,'l rostească blagian, marele mitologist, la începutul fie­ cărui demers /ilozof ic al său, lărgind perspective, re­ dimensionînd universuri nepătrunse încă. Refuzîndu-ş i poza vizionară, refuzîndu-şi de plano chiar aerul scriitoricesc, păstrînd din lungimea de undă a visului numai atît cit trebuie, Mircea Eliade îşi di­ rijează cu răbdare benedictină efortul către spaţialita­ tea şi profunzimea problemei, către demonstraţie şi ana­ liză. Savantul străbate labirinturi impenetrabile cu

folcloriştii au tras foloase de pe urma progreselor rea­ lizate de etnologie, de istoria religiilor, de psihologia abi­ sală, pe de alta, înşişi specialiştii în materie de basme populare au făcut un efort apreciabil pentru a impune o metodă mai riguroasă cercetărilor lor ; dovadă, stu­ diile pătrunzătoare ale unui .l\ndre Jolles sau ale unui Max Liithi. 1

Studiu publicat iniţiai în N ou. ;.;·elle

Re-::ue

Fram;aise, mai 1 956. 181

Jan de Vries şi-a propus să prezinte toată această mişcare m ai înainte de a expune propriile sale vederi asupra raporturilor dintre mit, saga şi basmul popular. Discuţia începe, fireşte, cu cercetarea „ şcolii finlandeze" . n1Ieritele acesteia sînt prea cunoscute ca să mai reven im asupra lor. SaYanţii scandinaYi au depus un efort pre­ cis şi uriaş : ei au Înregistrat şi clasat toate Yarian te!e unui basm, au încercat să reconstituie căile difuzării lor. Dar aceste cercetări formale şi statistice n-au rezol­ vat nici o problemă esenţială. Şcoala finlandeză a cre­ zut că poate ajunge la „ forma primordială" (l.irfonn) a unui basm prin studiul minuţios al Yarian telor. Din păcate, aceasta n u era decît o iluzie : În cele mai mul te cazuri, această Urform nu este decît una din multiplele "preforme" transmise pînă în zilele noastre. Această faimoasă „ formă primordială" - care a obsedat o Întreagă generaţie de cercetători - nu aYea decît o existenţă ipotetică (Jan de ·vries, p. 20) . Autorul se ocupă apoi de folcloristul francez Paul Saintyves şi de teoria lui ritualistă. Principala carte a lui SaintyYeS, Les contes de Perraztlt et les recits paral­ leles ( 1 923) mai este citită şi azi cu interes şi folos, în ciuda lacunelor in formaţiei şi a confuziilor sale meto­ dologice. Trebuie să recunoaştem că alegerea lui n -a fost fericita. PoYestirile lui Perrault nu constituie în­ totdeaun a un dosar valabil pentru studiul comparativ. Povestirea 11 / o tan ul încălţat, de pildă, nu este atestată nici în Scandin aYia, nici în Germania ; în această din urmă ţară, ea apare destul de tîrziu şi sub înrîurirea lui Perrault. Totuşi, Saintyves a avut marele rnerit de a recunoaşte În poYestirile lui motive rituale care mai su­ pra vieţuiesc şi azi În insti tuţiile religioase ale popoarelor primitive. În schimb, el a greşit categoric cînd a des­ coperit în basm textul " care însoţeşte ritul (J. de \lries, p. 3 0) . Într-o carte care, din nefericire, a scă­ pat atenţiei lui Jan de Vries I storiceskie korni volşeb­ „

noi skaski (Rădăcinile istorice ale basmului fantastic), Leningrad, 1 946, folcloristul sovietic \T. I. Propp a re182

luat şi dezvoltat ipoteza ritualistă a lui SaintyYes. Propp vede În basrnele populare amintirea riturilor totemice de iniţiere. Structura iniţiatică a basmelor este e\?identă şi vom re Yen i asupra ei mai departe. Dar singura pro­ blemă constă În a şti dacă basmul descrie un sistem de rituri aparţinînd unui stadiu precis de cultură - sau dacă scen ariul său de iniţiere este ,, imaginar", în sensul că nu e legat de un con text istorico-eul tu ral, ci exprimă mai degrabă o comportare anistorică, arhetipică , a su­ fletului. Ca să ne mărginim la un exemplu, Propp Yor­ beşte de iniţieri totemice : acest tip de iniţiere era rigu­ ros interzis femeilor ; ei bine, personajul prin cipal al basrnelor sl aYe e tocmai o femeie : Bătrîna Vrăjitoare, Baba !aga . .l\.ltfel zis, nu vom regăsi niciodată în bas1n amintirea exactă a unui anumit stadiu de cultură : în basme, stilurile culturale, ciclurile istorice sîn t con to­ pite. Nu subzistă în ele decît structurile unei compor­ tări exe1n pi are, adică susceptibilă de a fi trăi tă în tr-o sumedenie de cicluri culturale şi de m omente istorice. Ipo teza lui \V'. E. Peuckert, strălucit discutată de Jan de v·ries (p. 30 şi urm .) , se loveşte de dificultăţi sim ilare. După acest savant, basmele s-ar fi constituit în regiunea Mediteranei orientale, de-a lun gul epocii neolitice : ele ar m ai păstra încă structura un ui com­ plex social-cultural care înglobează matriarhatul , ini ţie­ rea şi ritualurile căsătoriei, caracteristice populaţiilor agricole. Peuckert asemuieşte Încercările la care este su­ pus eroul unui anumit tip de basm spre a se putea căsă­ tori c u fiica demonului, cu datinile matri1non iale în vi­ goare la agrieultori : ca să-şi obţină soţia, pre ten den tul trebuie să secere un cîmp, să clădească ·o casă etc. Dar, după cun1 observă Jan de Vries, încercările orîndui te în Yederea căsătoriei sînt atestate şi în epopee (de pildă, Râ1nâyana) şi În saga eroică. Dar e greu de in tegrat s�ga , poezie aristocratică prin esenţă, în orizontul cul­ tural al eulti Ya torilor. Aşadar raportul genetic : încer­ că rile matrimoniale de tipul basm-ţărănesc nu se impune. Pe de altă parte, Peuckert caută „originea" basmelor 1 83

în Orientul Apropiat pro t o i s t o r ic , dată fiind extraordi­

n ara sa bogăţie economică şi înflorirea fără precedent pe care au cunoscut-o acolo cultele fecun di t ăţii şi sim­ bolismul sexual ; analizele lui Max Liithi au arătat că erotic a nu j oacă, di m po tri v ă, nici un rol în basme. Jan de Vries discută pe larg ipoteza lui C. W. YOn Sydow asupra o rigi ne i indo-europene a po ve s t iril o r mi­ nunate (pp . 47 şi urm ., pp. 60 şi urm.) . D i fi cu lt ăţ i le inerente unei asemenea ipoteze sînt atît de eYidente în­